Dilemateca55Low

100 PAGINI l 7 LEI

decembrie 2010

DILEMATECA Anul V l nr. 55 l decembrie 2010

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU

MARIO MUCHNIK

ADOLFO BIOY CASARES

GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ

AVENTURA

VIE}II MELE

Florin L`z`rescu

DILEMATECA

MARIO VARGAS LLOSA

ERNESTO SÁBATO

SUMAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

ANCHET~

INFO Bazar 5-9 10-11 3,14TECA

72-77 de Marius Chivu Cînd a]i aflat adev`rul despre Mo[ Cr`ciun?

DOSAR

RECENZII 26-32 Literatur`: Paul Cernat, Gabriela Gheorghi[or, Cosmin Borza, Codrin Liviu Cu]itaru, Gabriela Gl`van, Drago[ Zetu, Alina Purcaru Eseu: Alexandru Budac 33 Critic` literar`: Adriana Stan 34 SF: Michael Haulic` 35 36 Filozofie: Alexander Baumgarten Politologie: Bogdan Barbu 37 38 Spiritualitate: Alice Popescu 39 Mentalit`]i: Alexandru Ofrim 40 Literatur` pentru copii: Adina Popescu

78-81 Festivalul Interna]ional de Literatur`, Bucure[ti

MERIDIANE 82-85 Petre R`ileanu, Hérold [i Brauner

INTERVIU 88-91 Mario Andrea Rigoni „Cioran are foarte mul]i admiratori necunoscu]i sau secre]i“

PROFIL 58-60 Laurent Jarfer Poet [i editor

AVENTURA VIE}II MELE

Mario Muchnik (paginile 52-57)

FRAGMENTE 92-98 Magda Cârneci, FEM

INTERVIU 52-57 Mario Muchnik „Un editor formeaz` [i impune gustul literar“

Jean Starobinski (paginile 12-24)

EVENIMENT

12-24 Portret de grup cu Jean Starobinski

RUBRICI 41 49 50 51 61 71 86 87

Sanda Ni]escu, Preparate din carte Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Poemul din decembrie: Stoian G. Bogdan Daniela Zeca, Vesta antiglon] Ioana Bot, C`r]i de plastic Constantin Vic`, Tehnodrom Ion Vianu, Portrete interioare

Florin L`z`rescu (paginile 62-69)

62-69 Florin L`z`rescu Un kil de ru[ine

3

Magda Cârneci (paginile 92-98)

EDITORIAL

Politicile c`r]ii Am discutat la un seminar cu studen]ii de la masterul de „Teoria [i practica edit`rii“ un articol despre politicile c`r]ii în Fran]a. Pentru a sus]ine editarea de c`r]i, pentru a încuraja „diversitatea editorial`“ [i pentru a ajuta editurile „marginale“ (adic` mici, profilate pe un anumit domeniu etc.), francezii au descentralizat, prin lege, finan]area produc]iei de carte. Regiunile [i entit`]ile locale au primit atribu]ii (dar [i fonduri!) pentru a-i ajuta pe editori (prin subven]ii, prin împrumuturi ori prin alocarea fondurilor în avans), dar, în anumite condi]ii, [i pe distribuitori sau librari. Evident, sînt încurajate acele c`r]i care exprim` specificul culturii locale – [i care, deci, nu au de ce s` mearg` „la centru“ pentru a cere finan]`ri. „E un model prea statalist“ – a spus ([i a argumentat) un student. Prea multe reglement`ri, prea multe structuri administrative. A[a este, i-am r`spuns, dar este un model. Exist`, totu[i, ni[te politici articulate pentru a sus]ine editarea de carte, în numele „diferen]ei culturale“. Principiul de la care pornesc francezii

DILEMATECA

Pentru abonamente suna]i la

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

0318.200.200 Num`r cu tarif normal NON-STOP

4

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010 este simplu: cartea nu e un produs ca oricare altul, deci nu trebuie l`sat exclusiv pe seama pie]ei libere. Pornind de aici, sînt elaborate o seam` de politici culturale – mai eficiente sau mai greoaie, desigur, dar exist`, func]ioneaz`.

La noi, iure[ul pie]ei libere – la care marile edituri s-au adaptat destul de rapid [i eficient – las` deoparte cîteva probleme care ajung s` fie „de sistem“. {i despre care nici m`car nu se discut`. Tema „editurilor marginale“, specializate, „de ni[`“ nu e luat` în considerare, de[i exist` astfel de edituri [i unele î[i fac treaba cît pot de bine. Administra]ia Fondului Cultural Na]ional continu` s` împart` pu]inul la cît mai mul]i, dup` criterii cam amestecate, decontînd banii dup` apari]ia c`r]ilor, dar lumea zice mersi c` merge [i a[a. Oarecari subven]ii de la stat se mai ob]in [i pe alte c`i. Dar nu avem nici m`car o umbr` de politici culturale: nu [tim ce vrem [i, mai ales, unde vrem s` ajungem peste cî]iva ani.

Nu spun c` ar trebui numaidecît s` avem un sistem statalist ca în Fran]a (la noi, probabil, ar e[ua – c`ci avem un stat slab, ineficient [i corupt). Dar ar putea cel pu]in s` ne preocupe ni[te întreb`ri simple. De pild`, care e viitorul c`r]ii [i al lecturii în România? n Mircea Vasilescu

Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, M`d`lina {chiopu, Luiza Vasiliu

(tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

Pentru abonamente suna]i la 0318.200.200 (num`r cu tarif normal non-stop)

Publicitate: Dorina Petru]i ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Bazar Herta Müller în francez` La jum`tatea lunii trecute, Herta Müller a acordat un interviu revistei Lire, legat de traducerea în francez` (sub titlul La bascule du souffle) a romanului Leag`nul respira]iei. |ntrebat` în ce fel s-a schimbat via]a sa dup` primirea Premiului Nobel, scriitoarea german` a r`spuns: „|n nici un fel, doar c` trebuie s` refuz mai multe invita]ii la congrese [i conferin]e... pentru care mi se ofer` mari sume de bani. L`sînd deoparte faptul c` nu m` intereseaz`, ar fi [i indecent s` accept.

Sînt lucruri care trebuie l`sate oamenilor politici afla]i la pensie, Bill Clinton sau Tony Blair“.

Interviul integral pe site-ul lexpress.fr. n JENY [i ne-JENY François Busnel, în Lire, face un inventar rapid al ultimului deceniu literar american – unul dintre cele mai agitate din istoria recent` a SUA, cu r`zboaie declan[ate în alte p`r]i ale lumii, cu atacuri teroriste, cu o criz` economic` [i financiar` de propor]ii [i cu venirea la putere a unui politician de culoare, necunoscut în urm` cu trei ani. Cu toate acestea – se mir` exegetul francez –, secolul XXI are deja unul dintre cele mai bune începuturi cu putin]`. Pe lîng` marii scriitori consacra]i care au dat acum cele mai importante c`r]i din întreaga lor carier` (Philip Roth cu Pata uman` sau Fantoma iese din scen`, Paul Auster cu Cartea iluziilor, Bret Easton cu Lunar Park sau Cormac McCarthy cu Nu exist` ]ar` pentru b`trîni), au ap`rut noi scriitori surprinz`tori, acei JENY (Busnel pronun]` génie, dar traduce „tîn`r scriitor newyorkez“). Noul JENY ar fi, astfel, acel scriitor sub 40 de ani care reu[e[te s` surprind` noua lume american` de dup` 11 septembrie 2001, o lume mult diferit` (în bine [i în r`u) de cea precedent`. Noii JENY sînt: Rick Moody, Colum McCann, Jonathan Franzen, Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Marisha Pessl, Gary Shteyngart, Daniel Mendelsohn, Joseph O’Neill, Teddy Wayne... Dar SUA nu înseamn` numai New York. Dintre scriitorii

INFO ne-JENY, cei tradu[i deja în francez` ar fi Jim Harrison, Brad Watson, Eddy L. Harris, Dan O’Brien, David Vann [i, mai ales, Richard Powers sau inclasabilul Tom Robbins, „cel mai periculos scriitor din lume“. N-ar strica s`-i citim [i în române[te. n Cum se promoveaz` cartea prin cenzur` Pentagonul a decis s` cenzureze o carte în care sînt dezv`luite informa]ii clasificate despre trupele din Afganistan. {i aduce c`r]ii un nea[teptat serviciu: promovat de editur` drept „cartea cenzurat`“, volumul a devenit rapid best-seller. „Fericitul“ autor cenzurat este Anthony Shaffer, un fost agent al Defense Intelligence Agency (serviciile secrete ale Ministerului Ap`r`rii). |n 2003 a lucrat în Afganistan, apoi, pîn` la momentul apari]iei volumului de memorii, s-a ocupat de rezervele armatei. |ntr-o prim` faz`, superiorii [i-au dat acordul pentru publicarea c`r]ii, îns` pu]in înaintea apari]iei pe pia]` editorul a fost vizitat de reprezentan]ii CIA, care au identificat numeroase pasaje cu informa]ii sensibile sau clasificate. Editura a fost somat` s` opreasc` difuzarea c`r]ii – [i interdic]ia a fost respectat`. |ns` editorul apucase deja s` trimit` 200 de exemplare de prob` jurnali[tilor [i speciali[tilor în domeniu. |n vreme ce CIA cump`ra, din depozitele editurii, cele 10.000 de exemplare tip`rite, c`r]ile deja transmise presei ([i informa]iile cuprinse în ele) circulau deja prin SUA. Pe e-bay, unul dintre cele mai mari site-uri de licita]ii online, volumele necenzurate se vindeau [i cu 2000 de dolari. Nu se [tie înc` de ce a fost cenzurat` cartea: jurnali[tii de la New York Times, care au cump`rat-o de pe ebay, nu au g`sit nici o informa]ie cu adev`rat sensibil` sau care ar pune în pericol siguran]a na]ional`. De pild`, numele de cod al fostului spion (Christopher Stryker), pe care CIA nu vroia s`-l dezv`luie, figura deja de mult ca informa]ie declasificat` – deci public`. Autorul [i editorul au decis s` nu mearg` mai departe cu investiga]iile [i protestele, ci s` republice volumul într-o formul` agreat` de autorit`]i. Dup` doar o s`pt`mîn`, Operation Dark Heart s-a vîndut în 50.000 de exemplare. {i comenzile continu`. n

5

François Busnel

INFO

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Bazar

Angus Phillips

Gabriela Melinescu

Europa cite[te (?) La întîlnirea EUNIC din 8 noiembrie 2010, care a avut loc la Funda]ia Gulbenkian din Lisabona, [apte institute culturale europene, printre care [i Institutul Cultural Român, au invitat cîte un orator s` vorbeasc` despre literatura propriei ]`ri. Gra]ie invita]iei ICR Lisabona, am avut ocazia s` fac o prezentare a noii genera]ii de prozatori români [i, evident, s` iau parte la comunic`rile despre celelalte literaturi europene.

Dintre cei [ase vorbitori, a[ vrea s` m` opresc asupra lui Angus Phillips, conferen]iar la Oxford University, care a venit cu o expunere statistic` privitoare la pia]a de carte european`, la num`rul de cititori [i preferin]ele de lectur` din Europa.

Astfel, cifrele din anul 2008 arat` c` 25% dintre germani, 27% dintre britanici, 43% dintre ciprio]i [i 49% dintre portughezi nu au citit niciodat` o carte, în timp ce 60% dintre suedezi [i 56% dintre danezi citesc anual mai mult de cinci c`r]i. Aceste diferen]e au fost explicate de Angus Phillips prin mai mul]i factori: clim`, timp liber, nivel de educa]ie, num`r de biblioteci, venituri, pre]ul c`r]ii [i tipul de urbanizare, ]`rile nordice fiind, la toate aceste capitole, într-un vizibil avantaj. Finlanda are, statistic vorbind, cel mai mare num`r de cititori activi: pe lîng` c`r]ile cump`rate, fiecare finlandez împrumut` de la bibliotecile publice o medie

Dilemateca v` recomand` n Dac` vre]i s` afla]i ce p`rere are Michel Tournier – omul a ajuns la vîrsta de 86 de ani [i merita Nobelul literar de 86 de ori mai mult decît Le Clézio – despre Mo[ Cr`ciun („este Mo[ Cr`ciun unul dintre Magii de la R`s`rit?“), Lady Di, Michael Jackson („gloata îl ia în posesie pe idolul ei [i-l distruge; sucul ei digestiv este imaginea“), Deleuze (pasionat de ping-pong), cinema,

6

de 15 c`r]i pe an, drept care sociologii [i statisticienii pie]ei de carte european` i-au numit pe finlandezi the bookworms of Europe. Sc`derea num`rului de cititori nu doar la nivel european a fost explicat` de Angus Phillips prin concuren]a tot mai puternic` a celorlalte forme de media, prin sc`derea num`rului de ore de timp liber, prin deficitul de aten]ie (attention spam) [i, în general, prin schimbarea genera]iilor, tinerii înlocuind tot mai mult cartea ca form` de educa]ie, formare profesional` [i cultural`. Angus Phillips a detectat, în ciuda practicilor de lectur` regionale, care difer` în func]ie de cultur` [i geografie, dou` trenduri europene: best-seller-urile comune (Dan Brown, Stephenie Meyer, Stieg Larsson) [i convingerea c` e mai „cool“ s` cite[ti în englez`. Angus Phillips [i-a încheiat comunicarea cu rezultatul unui sondaj conform c`ruia britanicii consider` c` e mai interesant s` fii scriitor decît astronaut, dar evocînd [i avertismentul lui Gabriel Zaid, formulat în volumul So Many Books (2003), care crede c`, la nivel mondial, f`r` politici potrivite [i f`r` o educa]ie eficient`, în viitor num`rul scriitorilor îl va dep`[i pe cel al cititorilor.

Cu ocazia acestei întîlniri, a fost prezentat` [i publica]ia Kulturreport, editat` de Institutul de Rela]ii Interna]ionale din Stuttgart, cu tema „Europa cite[te – Literatura în Europa“, unde au publicat articole [i eseuri Umberto Eco, Adam Thorpe, Ulrike Draesner, Tim Parks, Dubravka Ugreˇsi´c, Andrea Grill, Slavenka Drakuli´c [i mul]i al]ii. n

biciclete, cai („cum s` nu-l în]elegem pe Nietzsche care s-a aruncat plîngînd la gîtul unui cal de tr`sur` snopit de vizitiul lui în ziua de 3 ianuarie 1889 în pia]a Alberto din Torino?“), lapte („vaca = mam` + natur`“), SIDA, Biblie etc. etc., atunci citi]i Celebr`rile ap`rute la Editura Humanitas în traducerea Bianc`i Rizzoli. (Marius Chivu) n Cum Julio Cortázar nu a fost niciodat` previzibil sau asem`n`tor cu altcineva, Pagini(le) nea[teptate re-

cent traduse, la Polirom, de traduc`toarea sa en titre, Tudora {andruMehedin]i sînt de dou` ori surprinz`toare: ve]i g`si povestiri necortázariene, istorii (r`t`cite) cu cronopi, momente pierdute din Rayuela, „circumstan]e“ [i teritorii luate în posesie, cîteva „interviuri în fa]a oglinzii“ [i 13 poeme care trebuie citite de c`tre orice fan necondi]ionat al povestirilor lui Cortázar. (Simona Sora) n

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Bazar Gabriela Melinescu a lansat un nou roman în limba suedez`, Mamma som Gud (Mama ca Dumnezeu), ocazie cu care, la sfîr[itul lunii noiembrie, ICR Stockholm a organizat o discu]ie pe marginea c`r]ii, la care au mai participat scriitoarea Agneta Pleijel [i editorul Gunnar Nirstedt.

Romanul autobiografic a fost deja remarcat de presa suedez`, cotidianul Svenska Dagbladet elogiind „proza metaforic` ce se dovede[te a fi nu doar iscusit ornamentat`, ci [i un instrument fidel de înf`]i[are a unei lumi totodat` reale [i imaginare“, în timp ce cotidianul Göteborgs-Posten a l`udat „colec]ia de amintiri despre România copil`rei [i despre Stockholm-ul exilului, în care proza se transform` uneori în lirism, f`r` senza]ia trecerii vreunui prag“. La editura Albert Bonniers Förlag, Gabrielei Melinescu i-au ap`rut, din 1991 [i pîn` în prezent, cinci c`r]i.

INFO doi autori de benzi desenate – au realizat o „autobiografie grafic`“ pornind de la notele de jurnal ale Annei Frank [i de la cele cîteva fotografii cu familia ei, descoperite dup` r`zboi. Jacobson [i Colón au mai publicat romane grafice despre atentatele din SUA de la 11 septembrie, despre „R`zboiul împotriva terorismului“, despre via]a lui Ernesto Che Guevara – [i tocmai experien]a lor de lucru cu documente istorice [i cu „actualitatea fierbinte“ i-a convins pe reprezentan]ii Funda]iei „Anne Frank“, care gestioneaz` drepturile de autor ale Jurnalului, s` accepte transformarea unei pove[ti autentice de via]` în BD. Apari]ia (recent`) a versiunii în limba german` a c`r]ii a stîrnit reac]ii t`ioase în presa cultural`, care repro[eaz` editorilor [i Funda]iei „Anne Frank“ c` au acceptat transformarea unei tragedii în comic-book. n

n O biografie grafic` Anne Frank, tîn`ra evreic` din Frankfurt care a murit, cu pu]in timp înainte de încheierea celui de-Al Doilea R`zboi Mondial, în lag`rul de la Bergen-Belsen, a f`cut istorie cu Jurnalul ei, publicat postum. |n 19421944, pe cînd Anne avea 15 ani, familia ei s-a refugiat la Amsterdam. S-au zidit cu to]ii în spatele unui perete fals, tr`ind aproape izola]i de lumea exterioar`, primind ajutoare periodice din partea unor oameni m`rinimo[i, pîn` în momentul în care ascunz`toarea a fost descoperit` de nazi[ti [i întreaga familie a fost deportat`. |n tot acest timp, Anne a ]inut un jurnal în care [i-a notat, con[tiincioas`, observa]ii despre situa]ia din ascunz`toare, despre rela]iile dintre membrii familiei, despre amintirile din lumea exterioar`. Dup` deportarea familiei de c`tre nazi[ti, caietul a fost recuperat de cea care i-a ajutat s` se ascund`. Jurnalul, publicat pentru prima dat` în 1946, a devenit între timp o carte de referin]` despre ororile comise de nazi[ti. Tradus în 55 de limbi, Jurnalul a intrat în bibliografiile [colare obligatorii în numeroase ]`ri europene. Sid Jacobson [i Ernie Colón –

7

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Bazar Cînt`rea]a Patti Smith a cî[tigat National Book Award la categoria non-fiction cu cartea autobiografic` Just Kids în care î[i spune povestea de dragoste din anii ’60 cu celebrul fotograf Robert Mapplethorpe (cei doi arti[ti desp`r]indu-se în cele din urm` din cauza homosexualit`]ii lui). La categoria fic]iune, premiul a fost adjudecat de romanul Lord of Misrule al mai pu]in cunoscutului scriitor Jaimy Gordon, preferat mult mai celebrilor Nicole Krauss sau Lionel Shriver. La poezie, cî[tig`tor a fost Terrance Hayes, pentru volumul Lighthead, în timp ce Tom Wolfe a fost premiat pentru întreaga oper`. The National Book Awards se acord` anual înc` din anul 1950 [i este în valoare de 10.000 de dolari. n Despre Celan [i Fondane La Universitatea din Bucure[ti a avut loc, pe 18 noiembrie, conferin]a „Celan & Fondane: exil [i eternitate – dialog între Norman Manea [i Edward Kanterian“. |n accep]ia lui Norman Manea, „tema se refer` la doi mari scriitori – unul de limb` român` [i francez`, cel`lalt de limb` german` – lega]i prin na[tere sau limb` de România, emigra]i ambii, în perioade diferite, la Paris, de unde unul a fost deportat [i ucis la Auschwitz, iar cel`lalt s-a sinucis, în Sena, dup` ce a retr`it prin poezia sa Holocastul în care î[i pierduse p`rin]ii. Unul ars, cel`lalt înecat, urmare a aceleia[i catastrofe. Diferi]i ca liric` [i din multe alte puncte de vedere, ei se contopesc, cumva, prin ap` [i foc, în martiriul acesta“. |ntîlnirea de la Bucure[ti este continuarea unui dialog început în 1999, reflectat în volumul Curierul de Est. Dialog cu Edward Kanterian, publicat în acest an de Norman Manea la Polirom. Atingînd toate controversele „fierbin]i“ ale acestei peri-

INFO oade – culturale, politice [i ideologice, interna]ionale sau române[ti –, de la Holocaust [i antisemitism la problema irakian` [i islamism, de la icoan` ca manifestare a religiei pîn` la scriitori [i opere marcante ale literaturii moderne, cei doi interlocutori schi]eaz` un tablou plin de culoare al finalului de secol XX [i al începutului noului mileniu. Evenimentul a fost organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Universitatea din Bucure[ti, Institutul Francez, Ambasada Fran]ei în România, Editura Polirom [i Editura Hasefer. n Gabriela Adame[teanu la Festivalul „New Literature from Europe“ |n seria proiectelor de colaborare cu institutele culturale europene din New York în cadrul platformei EUNIC [i a proiectelor de promovare a literaturii române în SUA, ICR New York a participat pentru prima dat` la Festivalul european „New Literature from Europe“, ce se desf`[oar` în fiecare toamn` la New York. Aceast` a [aptea edi]ie a avut ca tem` „Obsedantul prezent“ („Haunting the Present“) [i i-a reunit pe scriitorii Philippe Claudel (Fran]a), Kirmen Uribe (Spania), Jenny Erpenbeck (Germania), Gerhard Roth (Austria), Milos Urban (Cehia), Olga Tokarczuk (Polonia), Antonia Arslan (Italia) [i Gabriela Adame[teanu (România). Gabriela Adame[teanu [i-a prezentat aici primul roman tradus în limba englez`, Wasted Morning / Diminea]a pierdut` (traduc`tor Patrick Camiller). Dup` o serie de lecturi publice [i mese rotunde, revista Words Without Borders a publicat în num`rul s`u din noiembrie 2010 un dosar destinat acestei edi]ii, incluzînd fragmente din doi dintre autorii prezen]i în festival, între care [i Gabriela Adame[teanu. Totodat`, în cadrul pre[edin]iei EUNIC USA New York, de]inut` de c`tre ICR New York, ICRNY le-a propus unor autori [i jurnali[ti americani s` realizeze o serie de articole despre principalele proiecte europene organizate de EUNIC New York, acestea urmînd s` fie disponibile online atît pe site-ul fiec`rui institut, cît [i pe cel al EUNIC New York. n

9

Patti Smith

Gabriela Adame[teanu

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

n Iat` ce l-a întrebat, printre altele, un jurnalist de la Sunday Times Magazine pe scriitorul SF Iain Banks [i ce a r`spuns acesta: „O anchet` v-a desemnat, al`turi de Dickens, Orwell, Austen [i Shakespeare, unul dintre cei mai importan]i cinci scriitori britanici. Au avut dreptate ori s-au în[elat?“ – „Probabil amîndou`.

Sînt flatat.“; „Este literatura SF pentru tocilari?“ – „Nu chiar. E [i pentru snobi. Eu însumi sînt unul. Sînt dependent de noile modele de telefoane mobile [i, mai nou, compun o simfonie pe calculator.“; „Cum e posibil s` fii scriitor [i be]iv sau, poate în cazul dvs., viceversa?“ – „|mi place prea mult s` conduc pentru a m` l`sa de tot pe mîna b`uturii. Ur`sc s` merg pe jos.“ Nimic nu se compar` cu un scriitor britanic, right?! M. C. n Industria editorial` spaniol` a intrat brusc în criz` în luna noiembrie, cînd s-au încheiat retururile anuale de c`r]i nevîndute ale libr`riilor c`tre edituri [i, mai ales, s-au stabilit dou` cifre istorice: c`derea cu 34% a vînz`rilor de carte fa]` de anul trecut [i dublarea num`rului de c`r]i electronice desc`rcate ilegal (o „industrie“ paralel` de 400 de milioane de euro în 2010). Exist` remediu? Anali[tii n-o spun

10

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010 direct, dar, din timpuri imemoriale, nici o cifr` nu mai conteaz` atunci cînd un cititor vrea s` citeasc` neap`rat o carte. Altfel spus, to]i actorii industriei editoriale hispanice a[teapt` cu sufletul la gur` urm`torul bestseller. S. S. n Cre[terea chinchilelor (Editura Ceres, 1982) ne relateaz` cîteva episoade din via]a aspr` a animalelor de blan`. BOALA: „Constipa]ia. Fecalele animalelor sînt mici, compacte, dure [i negricioase. Puii sînt apatici, stau tri[ti, scrî[nesc din din]i, consum` foarte pu]in [i se mi[c` greu.“; „L`crimarea ochilor. S-au semnalat cazuri de l`crimarea ochilor la unele chinchile. Tratamentele locale nu au dat nici un rezultat. Pîn` la urm`, s-a constatat c` l`crimarea ochilor reprezint` doar un efect, un mod de exteriorizare al unei alte cauze: din]ii prea lungi.“; „Fur chewing. Una dintre cele mai spectaculoase boli, care a stîrnit cel mai mult interesul cresc`torilor [i speciali[tilor a fost fur chewing (mîncatul bl`nii). Chinchilele afectate de aceast` boal` încep s`-[i mu[te blana de pe flancuri, iar uneori de pe toate regiunile corporale la care reu[esc s` ajung`. Dac` se g`sesc împreun` cu alte animale de aceea[i specie, le rod [i acestora blana.“; „R`ceala. Puii r`ci]i trebuie ]inu]i în mîini pîn` se înc`lzesc, apoi se învelesc într-o cîrp` moale [i uscat`, dup` care se a[eaz` deasupra unei surse de c`ldur` moderat`. Cresc`torul trebuie s` aib` grij` ca temperatura s` nu fie prea ridicat`, ceea ce ar poate duce la moartea puiului.“ MOARTEA: „Sacrificarea prin r`sucire. Se prinde capul animalului cu mîna dreapt`, iar mîna stîng` ]ine coada [i se ridic` la în`l]imea pieptului operatorului. Prin îndep`rtarea u[oar` a mîinilor, animalul se întinde, iar apoi, cu mîna dreapt`, se execut` o mi[care brusc` în sus sau lateral (dreapta sau stînga).“ Autorul se nume[te Liviu Rebreanu (desigur, nu cel care a scris P`durea spînzura]ilor).

M. P. n Unele lucruri merit` o a[teptare lung` de 100 de ani. Printre ele, Autobiografia lui Mark Twain, proasp`t ap`rut` în State, o carte care se va transforma automat în cadoul perfect de Cr`ciun pentru oricine [tie s` citeasc` de la

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

stînga la dreapta [i are un sim] al umorului cel pu]in ascu]it. Primul volum are 760 de pagini [i suficiente comori pentru un an întreg. De pild`: „Cartea asta nu e un proces-verbal de r`zbunare. Cînd fac focul sub cineva, nu e doar pentru încîntarea pe care mi-o provoac` vederea respectivului pr`jindu-se, ci pentru c` respectivul merit` osteneala. {i atunci, e un compliment, o distinc]ie; s`-mi mul]umeasc` [i s` ]in` gura închis`. Nu-i pr`jesc pe cei mici, pe ordinari, pe nedemni.“ L. V.

aveau de ales decît s` hot`rasc` singuri dac` s` atace sau s` se retrag`“. ~sta cenaclu! C. C.

n Un faimos clovn [i umorist brazilian, Francisco Oliveira (cunoscut sub numele de clovn ca Tiririca), a candidat în octombrie pentru un post de deputat în alegerile din Brazilia.

Votan]ii din regiunea Sao Paulo l-au ales cu un num`r record de voturi: 1,3 milioane. Candidatura sa a fost îns` contestat` pe motiv c` omul ar fi falsificat documentele de înscriere în alegeri [i c` ar fi, de fapt, analfabet. |n Brazilia, legea interzice analfabe]ilor s` de]in` func]ii guvernamentale sau legislative. A[a c` Francisco Oliveira (care este) a fost obligat s` dovedeasc` în fa]a unui judec`tor c` [tie s` scrie [i s` citeasc`. A. M.

n De cur\nd am z`rit, din mers, o firm` pe care scria Traduceri toate limbile [i m-am \ntrebat dac` e cu putin]` a[a ceva, dac` nu cumva s-o fi strecurat acolo un strop de exagerare.

Chiar toate limbile? {i wolof, [i marshalleza, [i limba bascilor? {i xhosa, [i swazi, [i zulu? {i arabela, pe care n-o vorbesc dec\t vreo cincizeci de in[i \n Peru? S` zicem c` intru \n pr`v`lia de traduceri [i cer s` mi se traduc` \n marshallez` articolul 1 al Declara]iei Universale a Drepturilor Omului („Toate fiin]ele umane se nasc libere [i egale \n demnitate [i \n drepturi“). Va [ti careva s`-mi dea traducerea: „Armij otemjej rej rujlok ilo anemkwoj im jonon utiej eo im maron ko air wot juon“? Mira-m-a[. Dac` m-ar interesa cum se spune „[oapt`“ \n basc`, \mi va oferi un poliglot de birou echivalen]a „zurru-murru“ sau „txutxu-mutxu“? Va avea el priceperea s`-mi explice c` „Nu \n]eleg“ se spune „Andiva“ \n xhosa, „Angiva“ \n swazi [i „Angizwa“ \n zulu?

Sau c` o propozi]ie relativ simpl` precum „Sora mea mai mare e scriitoare“ se traduce \n wolof prin „Suma mag bindakat la“? Am toate motivele s` m` \ndoiesc. Din fericire, sora mea mai mare nu e scriitoare, fiindc` n-am surori. D. S.

n Urm`torul film al lui David Cronenberg, A Dangerous Method, pleac` de la piesa lui Christopher Hampton [i evoc` rivalitatea intelectual` dintre Freud [i Jung. M`rul discordiei: Sabina Spielrein, pacienta [i amanta lui Jung [i eleva lui Freud. Pelicula are toate ingredientele unei „pove[ti psihanalitice“ cool. Ca s` nu mai vorbim de distribu]ie: Viggo Mortensen în rolul lui Freud, Michael Fassbender în cel al lui Jung [i Keira Knightley în rolul Sabinei Spielrein. A. M. S.

n La moartea unui fost general, în timpul unui reportaj mi s-a ivit urm`toarea enigm` lingvistic`: se spunea, povestindu-se despre via]a defunctului, c`, de[i condamnat la mul]i ani de deten]ie, respectivul ie[ise în repetate rînduri din închisoare, „din cauza“ problemelor de s`n`tate. |n aceste condi]ii, s` fie „din cauza“ sau „datorit`“? S. G.

n La Editura Curtea Veche a ap`rut o Carte regal` de bucate semnat` de Principesa Margareta. S`ru’ mîna pentru mas` [i lectur` pl`cut`. M. M. n Citez din recentul roman al lui Anchee Min, Perla Chinei: „…cînd avea dificult`]i în a da indica]ii în timpul luptelor sau cînd era nesigur de urm`toarea sa mi[care, Mao le telegrafia generalilor s`i poeme. Generalii nedumeri]i nu

11

Portret de grup cu

Jean Starobinski

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

DOSAR

Ioana Bot

Argument |n noiembrie 2010, Jean Starobinski a împlinit 90 de ani: în ultimii ani, s-a preg`tit s` îi întîmpine, cu aceea[i luciditate [i discre]ie proverbiale, care au contribuit la transformarea sa, dup` Al Doilea R`zboi Mondial, într-un adev`rat reper al peisajului intelectual european. Critic literar [i istoric al medicinei, el a construit o oper` la intersec]ia dintre [tiin]a aplicat` (literaturii, medicinei, picturii, muzicii) [i devenirea mentalit`]ilor lumii noastre, a articulat o voce la intersec]ia dintre singularitatea unei con[tiin]e nelini[tite (a sa, pentru care o întreag` biografie st` drept dovad`) [i pluralitatea de glasuri (ale culturii europene, mereu în echilibru fragil între armonie [i cacofonie). Pu]ini intelectuali europeni postbelici au rezistat s` fie atît de coeren]i spiritual [i de înal]i etic precum Starobinski; este ceea ce ne-a determinat s` v` propunem dosarul de fa]`. |ntr-o vreme cînd îns`[i no]iunea de „intelectual“ cunoa[te tulbur`ri periculoase ale contururilor [i reînc`rc`ri abuzive ale con]inuturilor sale, v` propunem s` urm`rim mi[c`rile gîndirii lui Staro (una dintre c`r]ile care l-au f`cut celebru se nume[te tocmai Montaigne în mi[care), recitindu-l împreun`. Cîteva din cele mai importante c`r]i ale sale au fost traduse în române[te – cele despre melancolie cunoscînd chiar mai multe edi]ii (semn, inclusiv, c` cititorul român de eseistic` se define[te bine în raport cu melancolia, sentiment paradigmatic pentru cultura european`...).

„Portret de grup cu Jean Starobinski“ – pentru c` profesorul genevez are harul celor ale[i, de a coagula în jurul lui o lume de spirite reflexive; nu o face numai prin claritatea reflec]iei sau prin calitatea ideilor, ci [i printr-o generozitate a prezen]ei proprii în lume, în lumea universit`]ii, fire[te, dar [i în umilul cotidian. Prin aten]ia sa de 24 de carate – nu doar la mi[carea con[tiin]ei „din text“, ci [i la mi[carea (sfioas`, bîlbîit`, ezitant`) a celor din jurul s`u (studen]i, colegi, iubitori de literatur`, pasiona]i, diletan]i, cititori, pur [i simplu) spre el. |ntr-o lume cacofonic`, gr`bit` [i neatent` la cel`lalt, confundînd interdisciplinaritatea cu lipsa de substan]`, expertiza cu vizibilitatea mediatic` [i dialogul cu vorbirea la microfon, Jean Starobinski figureaz` printre cei pe care i-a[ numi „p`str`torii sensului“, traducînd (abuziv, recunosc) pentru istoria ideilor tipologia personajelor de tip the keepers din noile fantasme ale imaginarului vremurilor noi.

Nu a[ fi îndr`znit eu îns`mi s` îl abordez direct (de cîte ori treceam prin Geneva, m` mul]umeam s` îl ascult din ultimul rînd al aulelor universitare), fiindc` evit din principiu s` îi cunosc pe autorii c`r]ilor mele de c`p`tîi. Dar – în 1998 – eram purt`toarea unor mesaje [i pachete ale prietenilor s`i clujeni, pe care a insistat s` nu i le las la secretara Departamentului, ci s` i le aduc personal, ca s` ne [i vedem. M-am dus la întîlnire, bîlbîindu-mi franceza de emo]ie, pentru a fi pri-

13

DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010 mit` în birou de un om fermec`tor, de la cele mai mici gesturi ale polite]ii (cî]i b`rba]i cunoa[te]i care se mai ridic` în picioare cînd intra]i în înc`pere?) pîn` la aten]ia fa]` de mine (cî]i îmi citiser` un studiu din urm` cu trei ani [i [i-l aminteau suficient ca s` mi-l discute?). M` cuno[tea din scris (lucru rar pentru un tîn`r est-european în lumea înalt` a universit`]ilor elve]iene); îl interesa ce fac acolo, s-a scuzat c` nu [tie române[te – limba tandre]ii, mi-a explicat el, în familia Shafran, cu care se înrudea prin alian]`, dar de care era foarte apropiat: Shafran, rabinul român al Genevei, adic`. |ntotdeauna, la oricî]i ani distan]`, a continuat s` m` revad` cu acelea[i gesturi: Staro salutîndu-m` de parc` ne desp`r]iser`m ieri, Staro accentuîndu-mi impecabil numele, Staro interesîndu-se ce scriu [i ce predau (în cuno[tin]` de cauz`!), Staro intrînd cu mine la party-ul de Cr`ciun al Departamentului, Staro recomandîndu-mi un articol, discret, în sala de lectur`, Staro zîmbindu-mi, complice, peste albume vechi cu familia regal` român`, la pia]a de vechituri din Geneva – Staro fermecîndu-m` prin calitatea prezen]ei sale în fa]a mea. Despre cum e s` te farmece Starobinski – prin glas, prin gest [i prin scris – încearc` s` vorbeasc` paginile de fa]`. n

CRITICA „Critica nu este reprezentarea fidel` a unei opere, dublarea ei într-o oglind` mai mult sau mai pu]in limpede. Orice critic` complet`, dup` ce a [tiut s` recunoasc` alteritatea fiin]ei sau a obiectului c`tre care se orienteaz`, [tie s` dezvolte în leg`tur` cu ele o reflec]ie autonom` [i g`se[te pentru a o exprima un limbaj ce marcheaz` cu vigoare diferen]a. Oricît de strînse ar fi fost, într-un timp central al cercet`rii, simpatia [i identificarea, critica nu roste[te înc` o dat` opera a[a cum aceasta se enun]` ea îns`[i. Opera critic` se constituie conform necesit`]ii sale proprii, la nivelul s`u particular de des`vîr[ire, docil` fa]` de obiectul ei, îns` independent` prin ]inta sa.“ „Critica complet` nu este poate nici cea care n`zuie[te spre totalitate (cum face privirea de deasupra), nici cea care n`zuie[te spre intimitate (cum fa-

14

ce intui]ia identificatoare); este o privire care [tie s` cear` rînd pe rînd supraîn`l]area [i intimitatea, [tiind dinainte c` adev`rul nu se afl` nici într-o tentativ`, nici în cealalt`. Nu trebuie refuzat nici vertijul distan]ei, nici cel al proximit`]ii: trebuie s` dore[ti acest dublu exces în care privirea este de fiecare dat` gata s` piard` orice putere. Dar poate c` [i critica gre[e[te voind s`-[i regleze într-o asemenea m`sur` exerci]iul propriei sale priviri. E mai bine, în multe împrejur`ri, s` ui]i de tine [i s` te la[i surprins. Drept r`splat` eu voi sim]i cum se na[te în oper` o privire ce se îndreapt` spre mine: aceast` privire nu e o r`sfrîngere a interoga]iei mele. Este o con[tiin]` str`in`, radical alta, care m` caut`, m` fixeaz`, [i care m` someaz` s` r`spund.“ Jean Starobinski, Textul [i interpretul, traducere de Ion Pop, Univers, 1985

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

DOSAR

Stéphanie Cudré-Mauroux & Juan Rigoli

Jean Starobinski aniversat în Elve]ia De-a lungul întregii sale vie]i, Jean Starobinski a fost o prezen]` în peisajul intelectual elve]ian. |n ultimii ani, gesturile sale caut` s` echilibreze prezen]a vie cu institu]ionalizarea memoriei, a arhivei. Tipic, pentru Starobinski. Arhiva autorului a fost achizi]ionat` în 2003 de c`tre Arhivele literare elve]iene, care au întemeiat în 2007 Cercul interna]ional de studii „Jean Starobinski“, ce organizeaz` colocvii, acord` burse studen]ilor doritori s` participe la inventarierea arhivelor, \i consiliaz` pe studen]i [i, pe termen lung, urm`re[te s` poat` angaja proiecte prin Fondul Na]ional Elve]ian (FNS) de cercetare [tiin]ific`. Consilierul principal al Cercului este Juan Rigoli, profesor la Universitatea din Geneva, cititor [i prieten al lui Jean Starobinski, iar conservatoarea arhivelor – Stephanie Cudré-Mauroux. Cercul propune întîlniri destinate profesorilor [i studen]ilor [i public` un Buletin anual. Mai multe pe www.nb.admin.ch/starobinski.

...De la în`l]imea unei loje Cu ocazia celor 90 de ani împlini]i în noiembrie 2010 de Jean Starobinski, Cercul a organizat un colocviu intitulat „A distance de loge“ („De la în`l]imea unei loje“). Desigur, el pleac` de la un adagiu starobinskian. |n paginile pe care i le consacra în 1945, Jean Starobinski sublinia la Valéry existen]a unui „spirit“ care „cere s` poat` asista la mi[c`rile propriului s`u teatru, ca la un spectacol dat de un altul“; o ambi]ie triumf`toare, dar [i discret nelini[tit` de a se ridica la „o foarte înalt` critic` ([i critic` a criticii)“, marcat` de „pl`cerea mondenit`]ii împodobite [i mascate, de stilul cu subîn]elesuri, care tr`deaz` îndeajuns pl`cerea de a vedea totul de la distan]a unei loje, adic` de la o anumit` în`l]ime“1.

Se vede astfel circumscris`, foarte devreme, la r`scrucea metaforic` dintre con[tiin]` [i spectacol, pozi]ia de „vigilen]`“ c`reia Jean Starobinski îi m`soar` atît de des puterea, în operele pe

care le comenteaz`. La Bruyère, unul dintre scriitorii „cei mai reflexivi din cî]i exist`“, „î[i face un teatru din propria gîndire“2; Montesquieu „nu renun]` la ambi]ia unei viziuni panoramice [i sinoptice“, caut` „un loc superior de unde ar putea domina înl`n]uirea fenomenelor“, o „vedere cuprinz`toare care este în acela[i timp aprehensiunea unei rela]ii a lucrurilor între ele“3; Stendhal „î[i d` iluzia de a-[i tr`i destinul din exteriorul sinelui, v`zînd totul f`r` s` fie v`zut, ca din înaltul unei loje obscure sub care s-ar derula spectacolul în sfîr[it realizat al fericirii [i al puterii“4.

Dar fa]` de acest „teatru“ Jean Starobinski manifest` o aten]ie critic`, privirea lui avînd privilegiul unei în]elegeri nem`rginite a sinelui [i a celorlal]i. Pentru c` o asemenea privire de sus este semnul unei „dorin]e“ care e „nem`surat`“5: ocupantul „lojei obscure“ – loc prin excelen]` al simulacrului [i al fantasmei – este el însu[i observat „de la în`l]imea unei loje“; „critica criticii“ este la rîndul ei obiectul unei priviri

15

DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

critice. O rela]ie de similitudine se stabile[te astfel între „exigen]a“ care anim` „privirea critic`“ [i „cea pe care o întîlnim la arti[ti“6.

Ne este cunoscut felul cum, deloc împ`ciuitor, Jean Starobinski ne invit` s` asum`m aceast` rela]ie f`r` a o rupe, în intervalul dintre „dou` posibilit`]i opuse, din care nici una nu este pe deplin realizabil`“: o „complicitate total` cu subiectivitatea creatoare“, o „distan]`“ care instaureaz` „o perspectiv` panoramic`“7. Aspirînd spre „intimitate“, experiment`m în mod obligatoriu o separa]ie: „în pofida dorin]ei noastre de a ne cufunda în profunzimea vie a operei, sîntem constrîn[i s` ne distan]`m de ea pentru a putea vorbi despre ea“; dac` lu`m definitiv partea privirii dep`rtate, risc`m „s` pierdem opera [i semnifica]iile ei“8. |ntre aceste dou` postùri, se instaureaz` o „mi[care“ necontenit`9, un „traseu critic“10 în cursul c`ruia „privirea dornic` s` îmbr`]i[eze cu în]elegere totalitatea realului“11 descoper` ideea unei „totalit`]i în cele din urm` nontotalizabile“12. „De la în`l]imea unei loje“: formula desemneaz` luciditatea sau dorin]a oarb`, o capcan`

sau o cucerire, o necesitate sau un pericol; deopotriv` elanul con[tiin]ei care caut` s` se în]eleag` pe ea îns`[i în în]elegerea lumii [i cel al lecturii care are sarcina de a surprinde amprenta acestei con[tiin]e în oper`.

Plasat el însu[i sub semnul intimit`]ii [i al privirii de ansamblu, colocviul pe care Cercul de studii Jean Starobinski l-a organizat în onoarea criticului în acest noiembrie aniversar a avut o dubl` ambi]ie. S` urm`reasc`, întîi, în reflec]ia lui Starobinski asupra interpret`rii [i a activit`]ii sale de interpret, drumurile încruci[ate ale distan]ei critice [i ale unei critici a distan]ei. S` dea o rezonan]` ampl`, apoi – în filozofie, istoria artelor [i a [tiin]elor –, acestui contrapunct al identific`rii [i distan]`rii, care, în inima criticii starobinskiene, reflect` [i lumineaz` totodat` tensiunile determinante ale cunoa[terii.

Colocviul a reunit, în prezen]a lui Jean Starobinski, o duzin` de participan]i [i a avut loc în 19-20 noiembrie 2010 la Arhivele literare elve]iene de la Berna, respectiv la Universitatea din Geneva. n

1 „Je suis rapide ou rien“, în Paul Valéry. Essais et témoignages inédits recueillis par Marc Eigeldinger, Neuchâtel, À la Baconnière, 1946, pp. 146, 147.

2 L’œil vivant [1961], édition augmentée, Paris, Gallimard, „Tel“, 1999, p. 97.

3 Montesquieu par lui-même [1953], Paris, Seuil, „Écrivains de toujours“, 1994, p. 32.

4 L’œil vivant, op. cit., p. 212.

5 Ibid., p. 304.

6 Ibid., p. 24.

7 Ibid., pp. 25-26.

8 Ibid.

9 Ibid., p. 27.

10 La relation critique, Paris, Gallimard, „Le Chemin“, 1970, p. 13.

11 Ibid., p. 26.

12 Ibid., p. 78.

SENTIMENTELE „Sentimentele c`rora voim s` le evoc`m istoria nu ne sînt accesibile decît în momentul cînd s-au manifestat verbal sau prin orice alt mijloc de expresie.

Pentru critic, pentru istoric, un sentiment nu exist` decît dincolo de stadiul în care el accede la statutul s`u lingvistic. Nimic dintr-un sentiment nu este sesizabil dincoace de punctul în care el se nume[te, se desemneaz` [i se exprim`. Prin urmare, nu experien]a

16

altcuiva ni se ofer` nou`, ci numai acea parte a experien]ei afective ce a trecut într-un stil poate s`-l solicite pe istoric. [...] Sentimentul nu este cuvîntul, dar el nu se poate r`spîndi decît prin cuvinte. |n cazuri-limit` [i cînd sînt în culmea favorii, unele cuvinte vin s` acopere ceea ce nu le corespunde în nici un fel.“ Jean Starobinski, Melancolie, nostalgie, ironie, traducere de Angela Martin, Paralela 45, 2002

DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Sylviane Dupuis

Prezen]a lui Jean Starobinski Era de-ajuns s` asi[ti, în 5 mai 2010, la ceremonia de decernare a Premiului Funda]iei pentru Geneva marelui critic [i istoric al ideilor, pentru a m`sura ata[amentul Genevei (ora[ calvinist, vestit mai degrab` pentru r`ceala decît pentru entuziasmele sale) fa]` de Jean Starobinski. De la parterul s`lii pîn` la balcoane, o mul]ime în care se amestecau colegi [i fo[ti studen]i ai universit`]ii, personalit`]i locale sau pariziene, reprezentan]i ai scenei politice, intelectuali [i arti[ti, prieteni [i simpli cet`]eni, umpluse uria[a Victoria Hall pentru a-l omagia. {i, la sfîr[itul discursurilor, am v`zut ridicîndu-se o sal` întreag` în aplauze îndelungi îndreptate c`tre silueta fragil`, mirat` parc` de atîta fervoare, c`tre fiul acesta de emigran]i evrei polonezi care a [tiut s` fac` (sau s` refac`) din Geneva, prin exerci]iul inteligen]ei sale luminoase, prin scrierile lui, ca [i prin schimburile de idei pe care le-a suscitat (îndeosebi la |ntîlnirile interna]ionale de la Geneva), „una din capitalele intelectuale ale Europei“ (cum afirma elogiator Pierre Nora).

N`scut în 1920, tîn`rul „Staro“ (cum îl numesc cei apropia]i) frecventeaz` de la vîrsta de cinci ani Casa celor Mici a psihologului Edouard Claparède, o [coal` primar` revolu]ionar`, unde erau respectate [i încurajate darurile naturale ale copiilor: s-ar putea ca ea s` fi favorizat independen]a creatoare care îl va caracteriza mai tîrziu, [i aceast` pasiune pentru libertate, care îl va determina s` privilegieze, în scrierile sale, secolul al XVIII-lea [i figurile singulare ale genevezului Jean-Jacques Rousseau (c`ruia îi consacr` teza de doctorat, în 1957), respectiv a lui Denis Diderot, filozof paradoxal [i socratic, caracterizat de pasiunea dialogului, c`ruia i-a dedicat ultima sa carte (ce va ap`rea la sfîr[itul lui 2010) – un eseu în lucru de mul]i ani, opunîndu-se cu înc`p`]înare oric`rei încheieri sau „concluzii“... Ceea ce poate decurge din chiar

Denis Diderot

natura operei analizate, refractar` în esen]a sa unei închideri, de orice fel.

Nu este, desigur, o întîmplare c`, în momentul bilan]ului, Jean Starobinski, umanist în sensul cel mai inactual al termenului (pentru c` ideea de specializare e mai puternic`, ast`zi, decît „viziunea panoramic`“, decît pozi]ia de „privire de deasupra“ pe care a privilegiat-o el întotdeauna, ca [i decît aten]ia la ceea ce este cu adev`rat omenesc), se opre[te, dup` un magistral eseu despre Montaigne, asupra operei unui autor deopotriv` diferit de natura sa (pentru c` Diderot este un „extrovertit programatic“, în vreme ce Starobinski e mai degrab` introvertit [i melancolic) [i apropiat, cu toate acestea, de propria sa viziune. Pentru Starobinski, este vorba despre a fi cuprins totul în hermeneutica sa particular`, inclusiv ceea ce nu îi seam`n`, dar presupune aceea[i angajare, aceea[i obsesie a libert`]ii. Ca [i medicina, care se ocup` de în]e-

17

Sylviane Dupuis pred` literatura Elve]iei romande la Departamentul de francez` modern` al Universit`]ii din Geneva; scriitoare, este pre[edinta Casei literaturii de la Geneva (www.maisondelalitterature. ch); Jean Starobinski i-a fost profesor [i director de tez`.

DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Jean-Jacques Rousseau

legerea st`rilor corpului [i sufletului (Staro i-a dedicat cealalt` jum`tate a vie]ii sale de cercet`tor [i de profesor, consacrîndu-i studii, o a doua tez`, apoi numeroase eseuri), critica literar` este efectiv, pentru el, o „filozofie a umanului“ înainte de orice altceva. „Am fost un intermediar. Am primit m`rturia [i am dus-o mai departe“, încheia el, în seara aceea de 5 mai, la cap`tul unui discurs de mul]umire emo]ionant, în care a [tiut s` o rup` cu solemnitatea elogiilor ce îl precedaser`, a-

DESPRE ROLUL INTELECTUALULUI AZI „De vreme ce to]i locuitorii planetei, vrînd-nevrînd, sînt destina]i s` f`ureasc` un viitor comun, ei au datoria de a-[i reconsidera trecutul din perspectiva acestui viitor comun. Istoricii, filozofii, poe]ii, criticii îi vor ajuta, dac` vor [ti s` îi fac` s` vad`, necru]`tor, ceea ce, pentru fiecare din ei, ar fi fost destinul lui singular. Istoricii vor trebui, în consecin]`, s` î[i pun` [tiin]a la timpul viitorului anterior. Chiar [i în erorile, conflictele, diviziunile care ne-au marcat trecutul, trebuie s` fim capabili de a discerne contururile unei experien]e comune, pe care s` se poat` întemeia o viitoare independen]`, dar unde nu ar disp`rea nici una din identit`]ile construite în trecut. Nu putem, ad`uga Goethe, s` pretindem a fi «ceva pentru sine», f`r` s` avem un «înainte» [i un «dup`». Trebuie s`

18

doptînd tonul unei conversa]ii – tonul lui definitoriu. Pentru c`, al`turi de o con[tiin]` precoce a propriilor haruri, exist` la Starobinski o modestie adev`rat` sau, mai bine zis, o onestitate (în sensul tare pe care îl d`deau cuvîntului cei din secolul al XVIII-lea) – altfel spus, sentimentul corect al m`surii sale, al pozi]iei sale subiective (omul de litere fiind dublat aici de psihiatru), ca [i al datoriilor sale fa]` de ceilal]i: profesorii lui, Marcel Raymond sau Albert Béguin, sau Leo Spitzer, dar [i to]i creatorii, scriitorii, gînditorii care l-au hr`nit [i l-au înso]it în reflec]iile sale. |n colocviul care i s-a dedicat în noiembrie 2010, la Berna [i la Universitatea din Geneva, a fost vorba despre rela]ia sa cu Antichitatea, cu Paul Valéry [i cu P.J. Jouve, cu muzica (pentru c` Staro este [i muzician, [i un pasionat de oper`), dar [i despre acel „contrapunct de identificare [i de distan]are“, care caracterizeaz` activitatea sa critic`, destinat` în chip necesar, cum o recunoa[te el însu[i, s` se dezvolte de la interpretarea obiectului la interpretarea ([i, deci, la cunoa[terea) sinelui. |n ceea ce îl prive[te pe Starobinski – destinat`, f`r` îndoial`, s` îi supravie]uiasc`, prin calitatea neegalat` a stilului. n traducere de Ioana Bot

[tim s` ne întoarcem c`tre viitor amintindu-ne de trecut. Trebuie, de asemenea, s` gîndim trecutul cu deschideri spre viitor. Aceste dimensiuni ale timpului, a[ ad`uga, nu se deschid decît dac` [tim s` facem din prezent un moment de libertate. Dup` un secol care a cunoscut atîtea iluzii [i decep]ii, trebuie s` vorbim f`r` naivitate: nu e u[or s` dai memoriei for]a unei realit`]i împ`rt`[ite, a acestei libert`]i responsabile, a acestei mize pe ceea ce ne dorim. Punctul culminant al prezentului este cel în care ne sim]im întreaga precaritate, toate limitele. Datoria noastr` este de a nu jigni speran]a.“ Jean Starobinski, Discurs la primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universit`]ii „Babe[-Bolyai“ din Cluj, 1995; traducere de Ioana Bot

DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Ion Pop

|ntîlniri cu Jean Starobinski Pe profesorul Jean Starobinski am avut privilegiul s`-l întîlnesc de mai multe ori – [i fiecare dintre aceste întrevederi a fost pentru mine un eveniment. Nu doar cultural, ci [i sufletesc. Fiindc` l-am sim]it mereu foarte aproape; mai întîi, desigur, citindu-i c`r]ile, cu o mic` întîrziere, c`ci lucrul s-a petrecut abia dup` ce am ajuns la Paris, în 1973, ca asistent la Sorbonne Nouvelle-Paris 3 [i ca „audient“ al cursurilor lui Gaëtan Picon, Barthes, Genette [i Todorov de la École Pratique des Hautes Études. C`ci primul care m-a pus în leg`tur` cu marele critic a fost sus]in`torul, atunci, al unui curs [i seminar despre suprarealism, Gaëtan Picon, pe care îl frecventam. El m-a îndrumat c`tre Marcel Raymond, a c`rui carte de referin]`, De la Baudelaire la suprarelism, o parcursesem pe cînd lucram la Avangardismul poetic românesc, iar autorul ei era maestrul iubit al {colii critice de la Geneva, avîndu-i ca asisten]i acolo, la începutul carierei lor, pe Jean Starobinski [i pe Jean Rousset...

A[a se face c` am ajuns s` fac un prim interviu cu autorul Rela]iei critice, în biroul s`u de la Universitatea genevez`, în iulie 1976, foarte emo]ionat [i se poate b`nui cît de timorat...

M-a primit îns` un om de o mare simplitate, cu nimic distant în ]inuta lui, de o luminozitate a privirii [i a spiritului pe care am elogiat-o nu o dat` de atunci încoace. {i am r`mas dup` aceea într-o frumoas` comunicare. Au urmat alte dou` dialoguri dup` întoarcerea mea la Paris în 1990, apoi doctoratul honoris causa de la Cluj, din 1995, noi reg`siri la Geneva [i în capitala Fran]ei... Traducîndu-i un num`r important de eseuri critice în culegerea Textul [i interpretul, ap`rut` la Editura Univers în 1985, apoi 1789.

Emblemele ra]iunii (în 1990), recenzîndu-i alte cîteva volume, comunicarea cu opera sa a devenit tot mai intim`, astfel încît ast`zi pot spune c` Jean Starobinski face parte dintre reperele mele spirituale [i omene[ti cele mai

însemnate.

Nu e loc aici de prea largi dezvolt`ri – voi spune doar c` m-a atras din primul moment în scrisul s`u marea disponibilitate de spirit, deschiderea metodologic` – poate cea mai generoas` în critica actual` european` –, refuzul prejudec`]ilor de lectur`, recunoa[terea par]ialit`]ii diverselor „grile“ de interpretare, suple]ea acelei mi[c`ri de du-te-vino cerut` de „cercul hermeneutic“ dilteyano-spitzerian, aten]ia fa]` de acurate]ea filologic` a textului abordat, minunata îmbinare de „intui]ie global`“ (dup` expresia lui Marcel Raymond), de empatie „identificatoare“ cu textul, în c`utarea structurilor de adîncime ale imaginarului, [i de „distan]are reflexiv`“, ra]ional-analitic`, vizînd, în ultim` instan]`, o „critic` total`“. Prestigiosul istoric al ideilor m-a cucerit deopotriv` ca rafinat analist al literei [i spiritului textelor literare, f`r` excesele formaliste, de limbaj sofisticat, mo[tenite de la structurali[tii puri [i duri, îns` extrem de atent la acea ars combinatoria care constituie, în fond, orice textur` fic]ional`. Dar mi-a pl`cut [i muzica discret` a textelor sale, puse sub semnul „cernelii melancoliei“ a lui Charles d’Orléans...

Cine cite[te Ochiul viu, Rela]ia critic`, Cuvintele de sub cuvinte, Trei furii, Remediul în r`u, monumentalul studiu dedicat lui Rousseau, Inventarea libert`]ii, Portretul artistului ca saltimbanc [i atîtea alte c`r]i ale savantului critic [i istoric al ideilor î[i poate da seama de dimensiunea cercet`rilor sale deloc încremenite în formule date, mereu atente la umanitatea mesajelor transmise de operele atît de am`nun]it [i fin citite în structurile [i articula]iile lor formale, un sens care justific`, în fond, orice crea]ie autentic`.

Iat` doar cîteva motive care au transformat pentru mine fiecare întîlnire cu criticul acum nonagenar în adev`rate, de neuitat, s`rb`tori ale spiritului. n

19

DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Mircea Martin

|mpotriva „terorismului metodologic“ Aproape orice text al lui Jean Starobinski presupune o trecere prin mai multe limbi [i literaturi, prin toate artele. |n acela[i timp, mai multe domenii, fiecare cu orizontul s`u specific de cuno[tin]e, sînt puse la contribu]ie. Autorul s-a ilustrat în istoria literar`, dar [i în istoria ideilor sau a mentalit`]ilor. Critica, stilistica, hermeneutica sînt disciplinele care îi ofer`, de regul`, perspective în comentariul literar propriu-zis.

Psihanaliza nu-i este cîtu[i de pu]in str`in`. Istoria general`, dar [i istoria medicinei, antropologia, dar [i filologia – [i, îndeosebi, etimologia – îi servesc drept fundamente ale cercet`rii. Construc]ia obiectului acestei cercet`ri este, îns`, de neînchipuit f`r` rigoarea conceptual` cî[ti-

A SCRIE „M` întreba]i ce scop îmi propusesem cînd am început s` scriu? A fost, ca în multe alte cazuri, un compromis între mai multe proiecte r`mase ezitante [i ni[te solicit`ri exterioare. De partea inven]iei libere, a povestirii sau a poeziei, tentativele mele nu m` convinseser`. Nici nara]iunea, nici poezia nu mi se impuseser` [i nu mi se p`reau a fi spa]ii deschise pentru inventivitatea mea. Eseul, într-o form` foarte liber`, m` tenta [i mi se p`rea a corespunde cel mai bine mijloacelor de care dispuneam. Invidiam scriitura frumoas` a lui Roger Caillois din eseurile publicate în Minotaure. Au urmat invita]ii de a recenza, de a scrie prefe]e sau postfe]e... |mi doream ca munca mea s` aib` un raport cu momentul pe care îl tr`iam. [...] Scrierea permite o elaborare mai limpede a r`spunsului pe care vrem s` îl d`m textului care ne-a «vorbit»... A scrie este deopotriv` o împlinire [i o deschidere. A scrie ne permite s` ]inem cont de o a doua perspectiv`, de o nou` aten]ie.

Scrierea a fost întotdeauna pentru mine o sarcin` amestecat` cu nelini[te, ocazia unei severit`]i fa]` de intui]iile mele – sau, mai exact, cu felul în care mi le formulasem...“ La parole est a moitié à celuy qui parle – convorbiri cu Gérard Macé, La Dogana, Geneva, 2009; traducere de Ioana Bot

gat` din frecventarea marilor filozofi, fie ei clasici sau moderni.

S-a scris mult despre competen]a l`rgit` a lui Jean Starobinski, despre faptul c` el a practicat studiul interdisciplinar înainte ca acesta s` fi fost oficial recunoscut, adic` zgomotos teoretizat. Cuno[tin]ele autorului sînt multiple, aten]ia lui este multilateral`, dar problema e alta: el practic` toate aceste discipline distincte, într-un fel propriu, anume pentru a le pune în rela]ie.

Pariul [i profitul demersului s`u vin de aici. Terenul anchetei sale este tocmai acesta, situat la confluen]a real` (sau imaginar`) a unor discipline [i limbaje. Din aceast` cauz`, Starobinski [i-a putut îng`dui s` reac]ioneze împotriva „terorismului metodologic“ din critica literar` [i s` dispre]uiasc` mòdele terminologice. Fa]` de asemenea entuziasme facile ori abuzuri, el a p`strat totdeauna o anumit` circumspec]ie ironic`. ...Am fi tenta]i chiar s` spunem c` obiectul lui este diferit de al celorlal]i cercet`tori, mai cu seam` atunci cînd are în fa]` un text literar. Niciodat` un asemenea text nu este analizat ca [i cum ar fi numai literatur`. Iar, pe de alt` parte, niciodat` calitatea lui literar` nu e pierdut` din vedere. F`cîndu-se succesiv ori alternativ antropolog, psihanalist, istoric, ideolog ori filolog, Starobinski r`mîne tot timpul critic literar (ori artistic), adic` sensibil la valoarea estetic`. Tot ce ne spune el despre un text sau altul, indiferent în ce plan [i în urma c`ror conexiuni, are drept fundal presupozi]ia specificit`]ii [i diferen]ei estetice. Exercitarea tuturor celorlalte competen]e este supervizat` la el, aproape instinctiv, de voca]ia critic`.

(Prefa]` la Jean Starobinski, Melancolie, nostalgie, ironie, traducere de Angela Martin, Paralela 45, 2002)

n

20

DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Vincent Barras

Prezen]a lui Jean Starobinski A curs deja mult` cerneal` pentru a descrie calit`]ile – erudi]ia inepuizabil`, fine]ea analizei, profunzimea teoretic`, îndr`zneala compara]iei – criticului literar, eseistului, istoricului ideilor [i al medicinei care este Jean Starobinski: incontestabil un model pentru nenum`ra]i critici, esei[ti, istorici, care, la rîndul lor [i în domeniile lor respective, au fost puternic marca]i sau, mai bine zis, inspira]i de una sau alta din scrierile lui, r`mase referin]e esen]iale mult dup` apari]ie, pe care nu încet`m s` le recitim, c`ci fiecare pasaj ne convinge de existen]a, acolo, a unei noi promisiuni a gîndului, de transmis mai departe. Nobil` misiune a intelectualului aflat sub influen]e fericite: multiple sînt mo[tenirile operei sale, iar impactul lor înc` nu poate fi m`surat pe deplin. Trecînd peste toate, imaterial`, dar cu toate acestea manifest`, pozi]ia lui Jean Starobinski e singular`: pozi]ia unui adev`rat autor, în dublul s`u demers de a institui o distan]` critic` (cerut` de disciplina pe care o practic` cu atîta rigoare) [i de a manifesta o aten]ie extrem` fa]` de prezen]a celuilalt, a celui care îl înfrunt`, a lumii din jur. Prezen]a lui se impune, tocmai ca un r`spuns la prezen]a celuilalt. Oricine a avut privilegiul de a-l asculta la o

Gustave Flaubert

conferin]` sau la un curs a sim]it, instinctiv, valoarea oral` a prezen]ei sale: pondera]ia constant` a expresiei, progresia calm` a ra]ionamentului [i (o tr`s`tur` atît de singular` a sa) fulguran]a ideii, capacitatea unic` de a apropia dou` universuri diferite, ale c`ror raporturi nu le percepuse anterior nici unul dintre noi. |ns` chiar [i pentru cine nu a avut privilegiul de a-l auzi, prezen]a aceasta se las` sim]it` în toate scrierile lui Jean Starobinski. El transcende de fiecare dat` activitatea de „simplu“ critic, sau eseist, sau istoric, invitîndu-ne, auditori [i cititori, s` continu`m c`utarea... n traducere de Ioana Bot

CORPUL „S` fi ajuns oare la sfîr[itul timpurilor? [...] Se vorbe[te numai despre corp, de parc` l-am reg`si dup` o foarte lung` uitare: imagine a corpului, limbaj al corpului, con[tiin]` a corpului, eliberare a corpului au devenit parole. Prin contagiune, istoricii î[i manifest` interesul pentru tot ceea ce culturile anterioare culturii noastre au f`cut cu trupul omului: tatuaje, mutil`ri, celebr`ri, ritualuri legate de diferite func]ii corporale. Scriitorii trecutului sînt lua]i, la rîndul lor, drept martori, de la Rabelais la Flaubert: dintr-odat` ne d`m seama c` nu sîntem Cristoforii Columbi ai realit`]ii corporale. Iat` prima cuno[tin]` intrat` în cunoa[terea uman`: Ei aflar` c` erau despuia]i (Geneza, 3, 7). {i din acea clip` corpul nu a mai putut fi niciodat` ignorat.“ Jean Starobinski, Melancolie, nostalgie, ironie, traducere de Angela Martin, Paralela 45, 2002

21

Vincent Barras este profesor de istoria medicinei la Universitatea din Lausanne.

DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Carmelo Colangelo

|nf`ptuirile limbajului Despre Starobinski: www.nb.admin.ch/starobinski http://jewishvirtuallibrary.org Carmelo Colangelo, Jean Starobinski sau ucenicia privirii, traducere de Ioana Bot, Cluj-Napoca, Limes, 2006.

Un critic? Un istoric? Un comparatist? Ar fi mai bine s` nu ne gr`bim în a defini figura lui Jean Starobinski. Se [tie c` în scrierile sale nu este vorba numai despre un comentariu al operelor, nici despre o serie de anchete tematice mai mult sau mai pu]in l`rgite, ci [i de o estetic`, de o teorie hermeneutic` (de o teorie a limitelor interpret`rii), [i mai ales de o reflec]ie liber` asupra a ceea ce, prin intermediul textelor, trimite la prezentul nostru – reflec]ie ce

s-a definit nu o dat` ca fiind orientat` etic. Discursul lui a luat forma unei practici nelini[tite, constant preocupate de a gîndi, prin intermediul operelor, la întregul vie]ii [i al lumii; o practic` definit` de o aten]ie aparte pentru ceea ce poate [i trebuie s` pun` în rela]ie studiul operelor cu ansamblul activit`]ilor prin care oamenii r`spund fiin]elor care îi înconjoar`, în]elegîndu-le totodat`. Una din convingerile cele mai profunde ale lui Starobinski este c` modul în care noi – [tiin]a noastr`, arta noastr`, filozofia noastr` – numim lucrurile [i enun]`m gînduri [i emo]ii schimb` respectivele lucruri, gînduri [i emo]ii, modificînd a[adar existen]a îns`[i. {i-a impus drept sarcin` un examen al diferitelor înf`ptuiri ale limbajului: o reflec]ie sobr` [i atent`, care se întemeiaz` pe o „preocupare vital`“ [i pe o „intui]ie a unei probleme ce implic` îns`[i via]a noastr`“. (din volumul Jean Starobinski sau ucenicia privirii, traducere de Ioana Bot, Limes, Cluj-Napoca, 2006)

n

Montesquieu

EU, INTERPRETUL „Pictorul, muzicianul, poetul m` preced`. Ei [tiu deja ce vreau eu s`-n]eleg. Devansînd toate judec`]ile pe care le-a[ putea încerca, toate rela]iile pe care caut s` le pun în eviden]`, ei îmi ofer`, în momentele lor de fericire [i de împlinire a operei, modelul de eviden]` la care viseaz` munca mea s` ajung`. Eviden]` ce va fi locul – mereu amînat – al întîlnirii noastre. Figura desenat` de pictor a fugit în întîmpinarea mea, dar a [i fugit de mine, în diminea]a ei trupeasc`: prefigureaz`, pur elan al unui corp, ceea ce nu am încetat s` sper, ceea ce continui s` a[tept de la mine însumi, ceea ce a[ vrea s` înv`] s` primesc...“ Jean Starobinski, „Si cette figure porte un nom“, Cahiers du Centre Pompidou, Paris, 1986; traducere de Ioana Bot

22

A ROSTI, ROSTIRE „Rostirea... nu este pe deplin rostire decît dac` a trecut de linia de demarca]ie dintre cel ce vorbe[te [i cel ce ascult`, primind astfel r`spuns. Aceasta presupune supunerea comun` la ni[te reguli: reguli ale limbii, reguli ale schimbului între parteneri. Istoric [i critic literar, profesor, meseria a f`cut din mine o persoan` care vorbe[te, care caut` s` trezeasc` aten]ia celorlal]i, dar pentru a-i face s` vorbeasc` la rîndul lor. Nu am vrut niciodat` s` propun numai o ascultare, ci [i s` trezesc aptitudinea de a da replica...“ La parole est a moitié à celuy qui parle, convorbiri cu Gérard Macé, La Dogana, Geneva, 2009; traducere de Ioana Bot

DOSAR

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Corina Boldeanu

Portret de intelectual Prezen]` distins` a peisajului cultural contemporan, critic literar, istoric al literaturii, al medicinei [i al filozofiei, scriitor [i, dup` cîteva dezv`luiri, chiar excelent pianist, Jean Starobinski se preg`te[te pentru cea de-a 90-a aniversare la Geneva, acolo unde s-a n`scut, a tr`it [i a scris. Ca fiu al unei familii de evrei originari din Polonia, stabili]i în Elve]ia în 1913, Jean Starobinski a profitat, în perioada sa de formare, de refugiul – confortabil [i frustrant totodat` – al unui mediu ce-i oferea [ansa protec]iei fizice, a distan]`rii, nu îns` [i favorul deta[`rii de experien]ele zguduitoare ale începutului de secol XX. Interiorizarea unei traume c`reia i s-a sustras numai prin puterea hazardului a reprezentat astfel, pentru tîn`rul intelectual, germenul unei reflec]ii îndelungate asupra rela]iei individului cu evenimentul care îl cople[e[te, dar pe care acesta îl mai poate totu[i exprima în libertatea actului poetic m`rturisitor. Sensibilitatea intelectualului la real prinde contur definitiv într-un traseu profesional ce altoie[te studii solide de medicin` pe tulpina studiilor clasice încheiate, în 1948, sub îndrumarea lui Marcel Raymond. Dovad` a deschiderii multidisciplinare atît de specifice lui Starobinski stau, din aceast` perioad`, cele dou` teze de doctorat sus]inute: în filologie (Jean-Jacques Rousseau: la transparence et l’obstacle, 1958) [i în medicin` (L’histoire du traitement de la mélancolie, 1960), precedate de cîteva lucr`ri despre Stendhal [i Jouve, de o carte despre Montesquieu (Montesquieu, 1953) [i de o traducere din Kafka. R`mîne emblematic, pentru întemeierea noii perspective de istoria ideilor, pe care Starobinski o va propune în cultura european` postbelic`, parcursul s`u profesional: mai întîi asistent de literatur` francez` la Universitatea din Geneva (1946-1949), apoi medic-asistent la

Spitalul cantonal din Geneva (1949-1953), din nou asistent universitar, de aceast` dat` la Universitatea „Johns Hopkins“ din Baltimore (1954-1956), iar`[i medic-asistent la Spitalul psihiatric din Lausanne (1957-1958) [i, ulterior, definitiv, profesor (de istoria ideilor [i de istoria medicinei) la Universitatea din Geneva. |n descenden]a acestei odisei a specialistului incapabil s` renun]e la un domeniu în favoarea celuilalt, Starobinski va publica o serie de volume (L’oeil vivant,1960; La relation critique,1970 [Rela]ia critic` – tr. rom. 1974]; Trois fureurs,1974; Montaigne en mouvement,1982; Le remède dans le mal, 1989; Action et réaction, 1999) în care interesul s`u pentru literatur` [i istoria ideilor se îmbin` cu

Corina Boldeanu este doctorand` în Filologie la Universitatea „Babe[-Bolyai“, cu o tez` despre poetica ironiei în literatura român` din perioada comunist`.

MELANCOLIE, NOSTALGIE, IRONIE „Adev`rata, marea melancolie e steril`, mut`. Cînd un poem, o carte, un desen sau o pictur` pot s` se împlineasc`, melancolia este invocat`, ca s` zic a[a, din afar` – chiar dac` de foarte aproape. Emblema prin excelen]` a melancoliei este opera întrerupt` sau abandonat`. |n trecut, exista ideea unei genialit`]i melancolice. Aceast` idee putea proveni din faptul c` la multe persoane melancolia alterneaz` cu perioade de trezire sau de excita]ie maniacal`, dar [i cu momente în care ritmul gîndirii se accelereaz` r`mînînd totu[i st`pînit.

Pe acest plan, nu cred c` exist` o diferen]` fundamental` între arte, de[i romanticii, mai ales cînd era vorba de nostalgie, au privilegiat muzica. Dar nostalgia exist` [i în referin]ele la c`r]ile pentru copii pe care le g`sim la Balthus. Operele lui sînt adesea un teatru al memoriei, pe scene ale copil`riei sau adolescen]ei...“ La parole est a moitié à celuy qui parle, convorbiri cu Gérard Macé, La Dogana, Geneva, 2009; traducere de Ioana Bot

23

DOSAR REFLEC}IA CRITIC~ „Caut, fire[te, r`spunsuri directe la întreb`rile [literaturii].

Dar de vreme ce este vorba despre întreb`ri care se pot pune oric`rei con[tiin]e ce se treze[te la condi]ia ei prezent`, purced [i pe c`i indirecte, adic` stabilind o rela]ie foarte atent` cu textele care aduc întreb`ri [i r`spunsuri asupra acelora[i aspecte simple ale existen]ei. Aceast` rela]ie cu experien]ele [i cu formele care îmi vin de la al]ii, de alt`dat`, din alte p`r]i, conduce la confrunt`ri datorit` c`rora percep mai bine ce e relativ [i ce e absolut original în situa]ia în care m` aflu. Caut astfel s` stabilesc o percep]ie diferit`, care se bazeaz` pe cunoa[terea operelor [i a detaliilor fine ale textelor.“ Jean Starobinski, Réponse à une question, în Starobinski en mouvement, Champ Vallon, Seyssel, 2001; traducere de Ioana Bot

cel pentru istoria psihiatriei, deschizîndu-se spre universuri referen]iale dintre cele mai variate. Dup` o Histoire de la médecine (1963), scrierile sale vor aborda [i raportul literaturii cu celelalte arte – a[a cum o arat`, printre altele, L’Invention de la Liberté (1964), Les Emblèmes

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010 de la raison (1973; Emblemele ra]iunii – tr. rom. 1990), Portrait de l’artiste en saltimbanque (1970), Largesse (1994) [i Les enchanteresses (2005) –, istoria picturii, istoria literar` [i istoria [tiin]elor între]esînd o reflec]ie asupra categoriei generale a umanului.

La fel de bine conturat` [i în textele scurte – reg`sibile în mare parte, pentru varianta româneasc`, în volumul Textul [i interpretul (1985) –, op]iunea pluridisciplinar` a lui Jean Starobinski este, de fapt, o non-op]iune, în m`sura în care gîndirea critic` se realizeaz` dep`[ind limitele arbitrare ale cercet`rii [i ale integr`rii recuperatorii a realit`]ii în discurs. C`ci, pentru Starobinski, scopul ultim al medita]iei asupra raportului dintre subiectivitate, eveniment [i scriitur` vizeaz` o reapropriere a lumii în toat` complexitatea ei, o deschidere spre întregul existen]ei. Iar dac` întregul acesta nu poate fi pe deplin cunoscut, el r`mîne totu[i comunicabil în integralitatea sa incert`. Semn c` cel ce a devenit medic „pentru c` era cel mai bun mod de a cunoa[te condi]ia uman`“ a ales, în final, cel mai bun mod de a o comunica. n

Geneva

24

RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

so]ia – ata[anta „doamn` T.“...). „Fleacuri“ existen]iale a[adar, „m`run]i[uri“... Minimalism? Putem numi [i a[a aceste stenograme de via]` interioar`...

De[i obsedant` în ultimele volume ale lui Livius Ciocârlie, „tema b`trîne]ii“ nu ocup` primplanul în aceea[i m`sur` ca în Cu fa]a la perete.

Autoironia neagr` nu lipse[te, ce-i drept, chiar dac` e îmblînzit`, benignizat`: „Am intrat la categoria «Mai putea s` tr`iasc`!». |i spun lui T.: Paler ajunsese la «Ce vrei! Era b`trîn...»“. Sau, cu o not` autodefinitorie: „S` zicem c` mor mîine.

Se va spune uite de ce fleacuri îi ardea lui! Iar eu spun la ce bun s` par mai de[tept, mai adînc, mai speriat decît sînt?“. |ntr-un sens, însemn`rile din Cartea cu fleacuri pot fi citite [i ca o profilaxie a de[ert`ciunilor [i vanit`]ilor intelectuale: „Eu scriu pentru un cititor care nu cump`r` cartea nici din întîmplare. E drept c` asta m` fere[te de celelalte ignominii“. Cuvîntul de ordine (sau dezordine!) pare a fi dispersia eului, o dispersie deliberat`, ca într-un exerci]iu de transcriere a mobilit`]ii gîndirii. Nu lipsesc observa]ii amuza(n)te despre propriul scris [i chiar despre propria receptare: „Citesc Istoria critic` în ordinea fireasc`, adic` întîi capitolul despre mine [i dup` aceea de la început“. Performan]a e aceea c` toate considera]iile „meta“ sau „auto“ ale lui Livius Ciocârlie (metaliterare, autoreferen]iale, autoreflexive...) sînt savuroase, captivante, în vreme ce la al]ii p`c`tuiesc de regul` prin rigiditate [i pedanterie. De[i îndeajuns de fine, nu reflec]iile politice sau eticiste „de actualitate“ – despre comunism, anticomunism, investiga]ii la CNSAS etc. – sînt aici atuuri ale diaristului, ci (din nou) reac]iile personale, imprevizibile, în fa]a „fleacurilor“ literaturii [i ale cotidianului. Cartea cu fleacuri reîncarc` farmecul scrisului complet lipsit de patetism al lui Livius Ciocârlie, în care Weltanschauung-ul asumat „burghez“ este compensat printr-o subtilitate cuceritoare, plin` de naturale]e [i spirit.

Existen]a „precar`“ se transform`, astfel, în noi delicatese pentru cititorii gourme]i, selecta]i pe principiul „mon semblable, mon frère“...

„Fleacuri“ [i alte delicatese Livius Ciocârlie, Cartea cu fleacuri Colec]ia „Odiseu“ Editura Paralela 45, 2010

19 lei

„Cartea cu fleacuri e poate cel mai atipic volum al scriitorului“, citim pe coperta a patra a acestei noi apari]ii editoriale semnate de Livius Ciocârlie. E drept: volumul Cu fa]a la perete, ap`rut aproape simultan în urm` cu cîteva luni, era ceva mai pu]in „atipic“, înrudit fiind ca formul` (prin pretextul livresc-dialogic al jurnalului) cu Caietele lui Cioran sau Pornind de la Valéry. Dar „atipismul“ nu prive[te, în cazul scriitorului nostru, formula unui volum sau altuia. Cu adev`rat atipic` este chiar literatura confesiv` a lui Livius Ciocârlie, de la Clopotul scufundat încoace...

Citind aceste pagini de nota]ii succinte, deliberat haotice, „în f`rîme“, î]i vin în minte nu doar Caietele lui Cioran, ci [i un alt volum „atipic“: Ocheanul întors. Caiet jurnal de Radu Petrescu, scris prin anii ’50, dar restituit în urm` cu aproape un deceniu. Cu precizarea – esen]ial` – c` la Ciocârlie accentul nu cade pe rafinarea concretului pîn` la transparen]a Ideii, ci pe autenticitatea „liminar`“ a confesiunii/gîndirii în act, cu amestecul ei inconfundabil de observa]ie subtil`, (auto)ironie fin` [i reflec]ie sceptic` bine temperat`. Nota]iile din volumul de fa]` acoper` (dup`, ne d`m seama imediat) anul 2008 – înainte, adic`, de intervalul decupat în Cu fa]a la perete – [i se adun` dup` regula unui aleatorism programatic. De la evenimentele editoriale/culturale adiacente la alegerile parlamentare, contextul (inclusiv cel politic) se strecoar` inevitabil în pagin`, direct sau mediat. |n rest – lecturi, convorbiri, amintiri printre care se insinueaz`, discret, secven]e cotidiene „exterioare“ [i scene de familie (cu cele dou` fiice, Corina [i Alexandra, nepotul Maxone,

26

n Paul Cernat

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

Matrio[ka absurdului Matei Vi[niec Domnul K. eliberat Editura Cartea Româneasc`, 2010

Domnul K. eliberat este un titlu-capcan`.

Poate induce ideea de replic` la Procesul lui Kafka, îns` romanul lui Matei Vi[niec nu str`punge mantaua „maestrului“ praghez. Autorul m`rturise[te, într-un soi de not` l`muritoare, c` aceast` carte-„omagiu“ (scris` cu peste dou`zeci de ani în urm`) reprezint` atît rodul unei lecturi fascinatorii, cît [i sublimarea unei experien]e biografice: „[ocul libert`]ii“, odat` cu p`r`sirea, în 1987, a României, ]ara-pu[c`rie. Dar sugestia „traumei în sens invers“ se g`se[te, de fapt, tot în opera lui Kafka, [i Vi[niec probabil c` o cuno[tea. Iat` cum se încheie povestirea B`taia în poart`: „Puteam respira alt aer decît pe cel al închisorii? Asta-i marea întrebare, ba chiar mai mult, ar fi o asemenea întrebare, de a[ mai avea perspectiva eliber`rii“.

Dac` Josef K. se treze[te, într-o bun` diminea]`, arestat, avatarul s`u, Kosef J., se pomene[te, la fel de inexplicabil, eliberat. Fiindc` nimeni nu-i spune ce-ar trebui s` fac`, iar procedurile administrativ-birocratice treneaz`, personajul, uimit de propria vacuitate emo]ional`, are ocazia s` exploreze lumea penitenciarului.

Cititorul p`trunde astfel, înso]indu-l în aventura sa „ini]iatic`“ pe buimacul domn K., într-un univers absurd tipic kafkian, construit celular, dominat de arbitrar, ambiguitate, depersonalizare [i spaim`: zone infernale [i labirintice (sala asurzitoare a ma[inilor de sp`lat vase, cu „abur fierbinte, unsuros [i r`u mirositor“, care ]î[nea din „încheieturile celor doi mon[tri mecanici“ în func]iune; subsolurile umede [i igrasioase ale magaziei de haine, ad`postind [uvoaie de materiale în descompunere, muceg`ite [i putrede;

RECENZII cur]ile [i cl`dirile p`r`site, ruine dedalice, pierdute printre mun]i de gunoaie), dilat`ri [i comprim`ri spa]io-temporale (episodul r`t`cirii lui K. în jurul zidurilor carcerale), fenomene misterioase (pietricelele scînteietoare ale copilului, „auzirea“ gîndurilor), vorbe, gesturi [i ac]iuni echivoce etc. Colonia penitenciar` ascunde în m`runtaiele ei întunecate a[a-zisa „lume liber`“, comunitatea evada]ilor, organizat` dup` principiul „democratic“ al tragerii la sor]i, în fond, un ]arc al foamei [i al frigului, de unde [i practica „schimburilor“ cu de]inu]ii [i lupta animalic` pentru ob]inerea sau p`strarea celulei. Matrio[ka absurdului cre[te îns` [i dincolo de por]ile închisorii, deoarece ora[ul însu[i intr` într-un straniu proces de demolare, ultima imagine legat` de n`ruirea urban` fiind aceea a unei „coloane nesfîr[ite de b`trînei care m`r[`luiau într-o direc]ie necunoscut`“. Protagonistul descoper` treptat nefericirea [i suferin]ele gardienilor, fragilitatea grani]ei dintre sfera prizonierilor [i cea a paznicilor, voluptatea puterii discre]ionare, v`lul impenetrabil al tainelor Autorit`]ii, iluzia/imposibilitatea libert`]ii. |n fapt, Domnul K. eliberat este romanul deschiderilor care se închid, ca în burta chitului din Iona. |n piesa lui Sorescu, actul suicidar întrerupea lan]ul proliferant al absurdului, calea salv`rii ducînd spre interior; în scrierea lui Vi[niec, absurdul r`mîne etan[, descol`cindu-se doar pentru a-[i înghi]i coada, ca [arpele Ouroborus. Kosef J. se reîntoarce în celula sa, devenit` o excrescen]` natural` a sinelui, protectoare precum o cochilie de melc: „Kosef J. î[i reveni pu]in doar cînd î[i d`du seama c` se afla din nou în celula cu num`rul 50. O imens` c`ldur` interioar` îi inund` sufletul. (...) Da, mai exista umanitate pe lume, speran]a era posibil`“. Sensurile acestei parabole se joac`, evident, pe muchia antifrasticului.

Matei Vi[niec reu[e[te s` creeze un veritabil mundus absurdus, cu un grotesc mai temperat decît la Kafka [i cu mici insule de poeticitate.

Domnul K. eliberat nu este produsul unui anxios al influen]ei, ci al unui descendent melancolic. n Gabriela Gheorghi[or

27

27,95 lei

RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

rate din perspectiva unui subiect liric aflat într-o stare de urgen]` existen]ial`, dar mai ales creatoare. |n a[teptarea opera]iei de la „Centrul Mondial de Oncologie“, în intervalul dintre dou` depresii (redate atît de direct încît se sustrag oric`rei evalu`ri estetice), Zuba[cu tr`ie[te cu fervoare o serie de revela]ii spirituale care îl revitalizeaz` constant.

Evitînd melodrama [i ironia relativizant`, poetul ini]iaz` aproape ritualic un intinerar al recuper`rii sinelui. Boala genereaz` – ca o contrapondere la disolu]ia fizic` – nevoia unor l`muriri identitare. „Pacientul Ion“ redescoper` dragostea copiilor [i a so]iei, credin]a în Dumnezeu, farmecul locurilor natale [i, mai presus de toate, condi]ia sa de poet. El se desparte de lumea politicii/jurnalisticii, respinge textualismul/excesul de livresc, propune nu doar „noi teritorii pentru poezie“, ci [i revenirea la modalit`]ile lirice autentic implicate existen]ial. Zuba[cu se plaseaz` în contra experimentalismelor gratuite, refuz` [i purismul, [i estetizarea derizoriului cotidian, pentru a reface, mirat [i cu o naivitate jucat`, procesul întîlnirii cu Poezia: r`v`[it de consultul finalizat cu pip`irea tumorii colorectale, poetul tr`ie[te plenar momentul pentru a scrie „printre resturi de oameni cuvinte întregi“; în alte locuri, asumarea acestei grile creatoare ia alura unor manifeste artistice, s`n`tatea ori boala fiind aduse doar de rela]ia poetului cu propriile cuvinte („Om bolnav, om s`n`tos“, „Cartea de tr`it“ etc.) [i de capacitatea acestora de a surprinde în cel mai „vitalist“ sens cu putin]` complexitatea uman` („sub ]esuturile lor vii, susur` totdeauna pînza freatic` a sîngelui: cît` suferin]` [i spaim` de moarte tot atîta poezie“ – „Reality show“). De aceea, celulele [i glandele canceroase cî[tig` alura unor „viet`]i abisale“ care deregleaz` organismul, îns` revigoreaz` sim]urile (artistice).

Moarte de om. O poveste de via]` dovede[te înc` o dat` c`, delimitîndu-se de modele literare ale perioadei, reprezentan]ii de plan secund ai optzecismului românesc ofer` dup` 2000 surprizele poate cel mai consistente estetic. n

Manifest pentru s`n`tatea poeziei Ion Zuba[cu Moarte de om. O poveste de via]` Colec]ia „Magister“, Editura Limes, 2010

15 lei

Dac` un bigotism hilar îl determina pe parodicul Iosif al lui Saramago s` mul]umeasc` dumnezeului s`u pentru c` i-a d`ruit orificiul ce face posibil` urinarea, disperarea biologic-psihologic`, dar [i o inedit` concep]ie asupra crea]iei artistice motiveaz` decizia lui Ion Zuba[cu de a include în cel mai recent volum al s`u un veritabil psalm al recalibr`rii fiziologiei: „î]i mul]umesc Doamne c` m` întorci / la normalitatea func]iilor mele fiziologice / î]i mul]umesc c` mi-ai separat din nou / mic]iunea [i flatulen]ele explozive / de diareea rebel` cu sînge de dup` iradia]ie / aproape cronicizat` / î]i mul]umesc Tat` Ceresc / c` m` pot bucura din nou / de normalitatea func]iilor fiziologice / ale aparatului meu excretor / amin“ („Pream`rire [i slav`“).

Ceea ce frapeaz` în acest text – [i în multe altele din Moarte de om. O poveste de via]` – nu e atît imaginarul poetic, cît formula estetic` asumat` de autor ca antidot pentru confruntarea bulversant` cu cancerul de colon [i, în fond, cu sentimentul unui sfîr[it lent, chinuitor, umilitor. Pornind de la evenimente/experien]e programatic biografice, Zuba[cu combin` un discurs liric minimalist, conversa]ional-tranzitiv, lipsit de retorici ceremonioase, cu o viziune de factur` aproape premodern`: cuvintele par a avea acces direct la transcenden]`, iar Poezia [i Fiin]a se scriu din nou cu majuscule. Astfel, secven]ele grote[ti, parc` desprinse din colaje avangardiste (în care domnii cu „testiculele extirpate“ î[i beau cafeaua al`turi de doamne „f`r` uter [i rect“, înconjura]i de pacien]i m`cel`ri]i de opera]ii ori asalta]i de branule) sînt configu-

28

Cosmin Borza

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

O melodram` european` Charlotte Brontë Profesorul Colec]ia „Literatur` universal`“ Editura Allfa, 2010

Romanul The Professor/Profesorul a avut destinul cel mai straniu în interiorul operei epice (restrînse ca dimensiuni), l`sate de, altfel, cea mai prolific` dintre surorile Brontë – Charlotte. Scris în 1845 (la trei ani de la experien]a academic` din Bruxelles, unde scriitoarea a studiat limba francez`), cu o fervoare autobiografic` incontestabil`, volumul a fost respins de m`car unsprezece edituri (la care fusese depus, la început împreun` cu manuscrisele lui Emily [i Anne – Wuthering Heights/La r`scruce de vînturi [i, respectiv, Agnes Grey –, apoi independent), reu[ind s` apar` abia postum, în 1857 (la doi ani dup` moartea autoarei). Textul nu merita o asemenea ostracizare cultural`, chiar dac`, în ansamblu, el nu se ridic` la nivelul lui Jane Eyre sau la cel al lui Shirley. Tonul melodramatic (poate c`, pîn` la un punct, chiar „siropos“, cu accente de lamentare [i victimizare exagerat`!) îi va fi deranjat pe editorii vremii care, încet-încet, ie[eau din epoca lui Dickens – cumva lacrimogen` – [i intrau în zodia sarcasmului thackerian.

Profesorul – dincolo de „culpa“ melodramatic` structural` – dezv`luie totu[i dou` merite mai greu detectabile în alte romane ale vremii. Primo, textul stabile[te o clar` distinc]ie între cel (cea) care redacteaz` povestea [i cel care o spune, adic` între autor (autoare) [i narator, situa]ie estetic` pu]in frecventat` de prozatorii tradi]ionali, mai degrab` înclina]i spre fixarea unui alter ego în personajul-povestitor. Secundo, cartea propune o mai mare mobilitate geografic` [i cultural` decît aceea pe care o vedem, de regul`, la contemporanii direc]i ai scriitoarei (subiectul – plasat la Bruxelles – invit` la inte-

RECENZII rac]iune eroi ce vin din mai multe civiliza]ii europene [i au adesea identit`]i etnice mixte: britanice, belgiene, elve]iene). |n ambele a[a-zicînd „virtu]i“ artistice, Charlotte Brontë îl anticipeaz` pe Henry James, americanul (tr`itor la Londra) care va revolu]iona, practic, romanul englez, la sfîr[itul secolului al XIX-lea, cu inova]iile lui de „tehnic`“ narativ` [i „interna]ionalizare“ a contextelor epice.

Spuneam, a[adar, c` naratorul ales de autoare este... un b`rbat excep]ional, William Crimsworth, absolvent de Eton, inteligent, erudit, cu o etic` victorian` inalienabil`, c`lit` în anii copil`riei nefericite, marcate de mizerie [i umilin]`. Textul romanului îl constituie scrisoarea-fluviu adresat` de protagonist unui prieten din studen]ie. La debutul maturiz`rii, William tr`ie[te sub tirania unchilor malefici [i în dispre]ul fratelui Edward, to]i exponen]i vero[i ai capitalismului s`lbatic, de coloratur` dickensian`. Momentul de cotitur` se leag` de întîlnirea lui cu aristocratul Hundsen, care îl recomand` pentru o pozi]ie profesoral` la un pension din Bruxelles. Aici, personajul traverseaz` o complex` ini]iere sentimental`, derulat`, în faze, între dragostea (aparent`) pentru directoarea Zoraïde Reuter (logodit`, în fapt, cu altcineva) [i iubirea (autentic`) pentru eleva anglo-elve]ian` Frances Evans Henri. La nivelul strict melodramatic al scriiturii, vom fi, bineîn]eles, martorii triumfului binelui (c`s`toria dintre William [i Frances, prietenia lor durabil` cu Hundsen etc.). |n planul mai subtil – psihologic, cultural, social –, vom deduce îns` tensiunea discret`, existent` între autoarea propriu-zis` (Charlotte Brontë), ascuns` timid în spatele naratorului s`u, [i o lume a zorilor industrializ`rii, deocamdat` profund discriminatorie. De[i c`s`tori]i, William [i Frances prelungesc, dup` reguli patriarhale, rela]ia profesor-elev(`). Tîn`ra îi spune, în continuare, monsieur, iar el face comentarii de genul: „Era pl`cerea, bucuria ei s` m` considere înc` profesorul s`u în toate privin]ele“. Greu de crezut de aceea c` atîtor editori victorieni (b`rba]i) nu le-a pl`cut cartea. n Codrin Liviu Cu]itaru

29

19,90 lei traducere din limba englez` de Arina Avram

RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

New York-ul primilor ani de via]` î[i las` amprenta vizibil în biografia scriitorului, devenit, a[a cum m`rturise[te în deschiderea volumului, „un patriot – al Arondismentului nr. 14 din Brooklyn, locul unde am crescut“. Declarîndu-se „fiu al str`zii“, Miller va dezvolta o viziune aparte asupra acesteia, în]elegînd-o ca pe o posibil` metafor` a modului în care umanitatea îns`[i î[i tr`ie[te, circular [i convulsiv, ascensiunile [i dezintegr`rile. Personaje diverse migreaz` dintr-o vîrst` în alta, din atelierul de croitorie al tat`lui în cafenelele zgomotoase ale Parisului – burghezi ridicoli, aristocra]i dec`zu]i sau prostituate. |n propriul s`u cod clasic, Henry Miller îi surprinde în mediul lor, în ipostaze fidele esen]ei fiec`ruia. Descrierile sexuale stau al`turi de observa]ii culturale [i trimiteri la Nietzsche [i Dostoievski, iar regimul existen]ei banale include constant considera]ii despre mistere erotice [i suferin]e venerice.

Nu ezit`, nici în relat`ri directe, nici în exprim`ri elaborate, s`-[i afirme libertatea deplin` de a percepe realitatea ca pe un întreg compact, prin a c`rui densitate î[i caut` spa]iile de refugiu [i visare. Nara]iunile sînt constant supuse presiunii obsesiei [i nevrozelor, sînt supraînc`rcate sonor [i olfactiv [i dau impresia unui flux cople[itor de senza]ii [i conexiuni.

Aerul de vagabond fericit alterneaz` cu melancolia exilatului din paradisul american al începutului de secol XX, iar r`t`cirile sale încep s` reveleze, în straturi suprapuse, peisajele crude ce vor deveni reperele unui spirit convulsiv ce a marcat în literatur` un nou cod moral [i erotic.

Prim`var` neagr` e o carte în care, din intersec]ia imaginar` a dou` ora[e în memoria unui scriitor, se contureaz` una dintre cele mai sugestive imagini ale lumii moderne – corpul diform [i anonim al mul]imii singuratice: „Un abur arz`tor, sufocant, l`sat peste ora[ ca o cea[c` de gr`sime topit`, sudoarea prelingîndu-se de-a lungul picioarelor goale, pe gleznele sub]iri. O mas` mucilaginoas` de bra]e [i picioare, de semiluni [i giruete...“

Un anotimp în infernul lui Miller Henry Miller Prim`var` neagr` Editura Polirom, 2010

24, 95 lei traducere din limba englez` [i note de Cristina Felea

„Vreau o puritate clasic` unde rahatul e rahat [i îngerii sînt îngeri“, afirm` Henry Miller în Prim`var` neagr`, al doilea volum al primei sale trilogii autobiografice, început` în 1934 cu Tropicul Cancerului [i încheiat` în 1939, odat` cu apari]ia romanului emblematic Tropicul Capricornului.

Cele zece episoade ale c`r]ii, reunite sub semnul memoriei copil`riei [i tinere]ii, î[i dep`[esc cu mult rolul de pun]i temporale c`tre momentele semnificative ale biografiei scriitorului. Contemplativ [i uneori suprarealist, Miller î[i exercit` aici deplin sim]ul ascu]it al dramei perpetue în care î[i proiecteaz` existen]a. De[i mizeaz` pe nuan]ele ferme ale nara]iunii subiective, scriitorul elaboreaz` deopotriv` un jurnal, o ini]iere curajoas` în propriile tenebre [i o hart` oniric` a New York-ului [i Parisului. Aparent independente, capitolele graviteaz`, de fapt, în jurul nucleului complex al rememor`rii, în]eleas` ca proces esen]ial în c`utarea identitar`.

Miller e, destul de simplu spus, egal cu sine însu[i în toate textele sale. Prim`var` neagr` are rolul de a amplifica traiectoriile de for]` intuite în primul Tropic, preg`tind în acela[i timp structuri ce vor fi exploatate ulterior. Frumuse]ea nara]iunii const` în amestecul de vis, lirism, disperare [i abjec]ie din care autorul a [tiut s`-[i dozeze o tonalitate unic`, racordat` la tensiunile oscilante ale interiorit`]ii sale.

30

n Gabriela Gl`van

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

O carte de atmosfer` John Steinbeck Strada Sardinelor Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2010

De[i ast`zi toat` lumea este de acord c` John Steinbeck este unul dintre cei mai citi]i [i mai aprecia]i scriitori americani, trebuie spus c` receptarea operei lui nu a fost mereu la fel de pozitiv`. |n 1939, romanul Fructele mîniei era interzis în toate [colile [i bibliotecile din districtul Kern, pe motiv c` ar fi obscen [i c` ar prezenta o imagine fals` a felului în care fermierii locali îi tratau pe muncitorii zilieri. Mai mult decît atît, volumul a fost ars în public în ora[ul natal al scriitorului, Salinas. {oareci [i oameni a fost la rîndul ei interzis`, autorul fiind acuzat de folosirea unui limbaj licen]ios, de rasism, misoginie [i încurajarea eutanasiei. |n plus, Steinbeck a acuzat în repetate rînduri guvernul [i mai ales pe John Edgar Hoover, directorul FBIului, c` îl h`r]uiau din cauza vederilor sale politice de stînga.

Strada Sardinelor este o cronic` a vie]ii locuitorilor din Monterey, California, într-o perioad` marcat` înc` de marea depresiune economic` din anii ’30 ai secolului trecut, înainte de dezastrul ecologic din anii ’40 care a dus la închiderea fabricilor de conserve de pe[te din zon`. Cartea este, de fapt, o în[iruire de portrete, o serie de diapozitive care, luate separat, nu reu[esc s` conving`. |mpreun` îns`, ele spun povestea unei lumi neobi[nuite. De[i personajele sînt departe de a fi excep]ionale, fiind cu to]ii oameni simpli care tr`iesc la marginea societ`]ii, pe Strada Sardinelor din suburbia or`[elului amintit, ei dau dovad` de un sim] al comunit`]ii rar întîlnit.

Personajul central, Doc, este proprietarul unui laborator în care se afl` tot felul de animale marine pe care acesta le vinde apoi altor

RECENZII laboratoare de biologie din licee [i universit`]i.

Vecinul s`u este Lee Chong, un negustor chinez care are o viziune unic` despre cum se conduce o afacere profitabil`, vînzînd mereu bunuri pe datorie [i avînd încredere c` ceilal]i îi vor pl`ti într-un fel sau altul. Tot el este proprietarul unei cl`diri d`r`p`nate, pe care Mack [i prietenii s`i, fo[ti muncitori la fabrica de sardine [i petrec`re]i de soi, o boteaz` „Palatul azil de noapte“. Ga[ca format` din ace[ti be]ivi inofensivi se hot`r`[te s` organizeze o petrecere în cinstea lui Doc, v`zut de mai to]i locuitorii str`zii ca un adev`rat pilon al comunit`]ii. Numai c`, de[i bine inten]iona]i, ei nu pot duce la bun sfîr[it acest plan pe care îl ticluiser` pîn` în cel mai mic detaliu. Doc întîrzie, a[a c` Mack [i ceilal]i încep s` bea f`r` el, petrecerea-surpriz` transformîndu-se într-un fiasco total din care cel mai r`u iese chiar Doc. Acesta este nevoit s` pl`teasc` din propriul buzunar pagubele aduse laboratorului s`u de c`tre amicii s`i cheflii.

Interesant` este îns` reac]ia comunit`]ii dup` acest mic dezastru. Toat` strada sufer` din compasiune pentru onorabilul Doc. Se hot`r`sc cu to]ii s` î[i ia revan[a în fa]a dragului lor prieten. Mack, împreun` cu ceilal]i b`ie]i, cu întreprinz`torul Lee Chong, cu matroana Dora [i cu fetele ei se mobilizeaz` exemplar [i pun la cale un nou chef, care are de aceast` dat` efectul scontat, înveselindu-l pe Doc. Principalul merit al c`r]ii lui Steinbeck este felul în care reu[e[te s` surprind` culoarea local`. Una din temele centrale ale c`r]ii este legat` de sentimentul apartenen]ei la un anumit spa]iu intim, personajul principal nefiind altcineva decît Comunitatea. Romancierul surprinde aici o parte a societ`]ii americane care, de[i amoral`, p`streaz` totu[i o doz` de inocen]`, nefiind afectat` de ideologia utilitarist` a visului american la care aderaser` locuitorii Lumii noi. Strada Sardinelor nu este doar o carte bine scris` care subliniaz` complexitatea interac]iunii umane, ci [i o dovad` a faptului c` o oper` fic]ional` nu se sprijin` numai pe intrig` [i pe complexitatea ac]iunii, ci [i pe felul în care personajele sus]in edificiul epic. n Drago[ Zetu

31

24,95 lei traducere din limba englez` [i note de Ioana-Miruna Voiculescu

RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

spune Mark Vonnegut, care adaug` apoi c` diferen]a dintre fanii lui [i fanii tat`lui s`u e c` ai lui [tiu c` sînt bolnavi psihic. E foarte afin cu tat`l cînd îi face portretul – [i poate din cauza asta, uneori, vorbe[te despre Kurt ca despre un extraterestru. Tralfamadorian, era s` zic.

Sînt în carte povestiri la care rîzi cu lacrimi, ca „Arme pe stomacul gol“ sau „Capcan` pentru inorog“. |n ultima, o mam`, un tat` [i fiul lor, bie]i locuitori ai unei colibe din vremea cuceririi normande, se uit` la cotropitori [i se întreab` ce s` fac`. Mama ar vrea ca tat`l s` se pun` bine cu ei, c` poate prop`[e[te familia [i ajung [i ei la curte. {i poate, într-o zi, cînd valtrapul cel bogat împodobit al calului cu care galopeaz` Robert cel Groaznic se va jerpeli, îl vor primi ei. Iar ea va face din valtrap izmene frumoase pentru cei doi b`rba]i (albastre cu cruciuli]e aurii) [i o rochie. Tat`l nu vrea s` se dea cu du[manul, iar fiul viseaz` s` prind` în capcana lui de pu[ti un inorog mare [i frumos, din care s` se înfrupte cu to]ii la cin`. Normanzii, între timp, orbec`ie prin p`dure strigîndu-[i regele: „Allo, allo, Robert l’horrible? Dites quelque chose, s’il vous plaît!“. {i despre asta e vorba în r`zboaie: un copil fascinat de ceva m`re] [i impresionant, un b`rbat motivat de con[tiin]a pater-familial` cînd fur` bijuterii din case devastate de bombardamente, ditamai solda]ii americani care vorbesc nonstop despre mîncare în timp ce sînt pu[i s` execute manevre ca prizonieri de r`zboi. {i despre Diavol (în ultima povestire) [i încercarea unor demen]i de a-l localiza geografic, cu scopul de a-l anihila. Kurt Vonnegut nu crede în nobile idei care s` justifice m`celul. {i ia în balon bla-bla-urile oficialilor care l-ar perpetua.

Scrie cu umor [i candoare despre oameni, despre suflete, dou` subiecte de care majoritatea uit` cînd vorbesc de r`zboi. Ca încheiere, l-a[ cita pe Mark Vonnegut, cu singura indica]ie de lectur`: „Dac` v` trece prin cap c` ceva din ce scrie el e confuz, s-ar putea s` ave]i dreptate, dar, ca s` fi]i siguri, mai citi]i o dat`!“.

|n numele [tiin]ei [i omenirii Kurt Vonnegut Retrospectiv` asupra Armaghedonului.

Scrieri inedite despre r`zboi [i pace Editura Humanitas, 2010

27 lei traducere din limba englez` de Laura Sandu

Retrospectiv` asupra Armaghedonului e un volum de scrieri postume – 11 povestiri, plus desene [i un discurs – care au ca tem` starea de r`zboi [i dispozi]iile general-umane ce o între]in: prostia, trufia, lenea de a judeca. Povestirile, proiectate pe distan]e mici, sînt explozive: au efecte cu declic cronometrat nem]e[te [i consecin]e mult dincolo de tema în discu]ie.

Sînt emo]ionante, [i nu numai pentru c` Vonnegut vorbe[te pe [leau despre sl`biciune, absurd [i vise de naivi. Din ele izbucne[te un comic nebun, care lucreaz` [i dup` ce s-a terminat cu rîsul, l`sîndu-te s` intuie[ti un om f`cut s` nu se-ncurce cu conven]iile [i cli[eul; un om direct, care se ocup` de lucruri riscante [i mize ce-l implic` în carne [i oase, cum a fost r`zboiul, cum a fost Dresda.

Fiul lui, Mark Vonnegut, zice în prefa]a c`r]ii c` tat`l s`u a scris cu un interes [i cu un respect pentru timpul [i pentru inteligen]a poten]ialilor lui cititori absolut rare. A[a este. {i c` era generos cu oamenii interesa]i s` scrie. Se vede asta din grija pe care o are cînd construie[te, din lucrurile nea[teptate pe care ]i le scoate în fa]`, cînd cite[ti, cînd rîzi, cînd te gînde[ti la cli[eele despre înving`tori [i învin[i, despre conflicte.

Nu face asta dintr-o voca]ie de guru, ci din convingeri mai dure: „Scrisul [i cititul sînt prin defini]ie acte subversive. Ele submineaz` ideea c` lucrurile sînt a[a cum ar trebui s` fie, c` e[ti singur, c` nimeni n-a sim]it ce ai sim]it tu“. Asta o

32

n Alina Purcaru

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

ESEU

Un ora[ din alt` lume Walter Benjamin Copil`rie berlinez` la 1900 Editura Humanitas, 2010

Operele neterminate ce ajung postum la public sînt întotdeauna înv`luite într-un nimb de nedumerire iritat`. Odat` înh`]ate de mo[tenitori (indiferent cine ar fi ei – rude, prieteni sau, pur [i simplu, editori, curatori, produc`tori), ultimele urme l`sate pe hîrtie, pînz` ori pelicul` de celuloid, numite adesea „testamente“, se disemineaz` în controverse [i revendic`ri p`tima[e. Fiecare se consider` îndrept`]it la teritoriul s`u de disput`, iar verdictele pedante privitoare la forma final` pretind o incontestabil` valabilitate, atîta vreme cît filozoful nu a mai apucat s`-[i nuan]eze argumentul, poetul [i prozatorul au ratat ultimul punct, pictorului [i regizorului le-au fost refuzate tu[a decisiv` [i t`ietura de montaj. Copil`rie berlinez` la 1900 – un text pe care Walter Benjamin nu l-a v`zut publicat, de[i îl preg`tise în cel pu]in trei variante – a trecut printr-un dificil proces de editare, mai ales c` fragmente din versiunile c`r]ii au fost r`spîndite prin Europa la finele anilor ’30, cînd autorul se refugia cît mai spre Apus, însp`imîntat de nazismul dezl`n]uit. F`r` îndoial` utile, gra]ie detaliilor referitoare la geneza c`r]ii [i semnal`rii faptului c` Benjamin îl traducea pe Proust în german` la vremea respectiv`, eseul introductiv al lui Peter Szondi [i postfa]a lui Theodor Adorno nu adaug` nimic revelator acestor superbe viniete ale memoriei. Chiar dac` volumul urma s` deschid` un proiect amplu, cred c` recuperarea Copil`riei berlineze, exclusiv cu terminologia [i categoriile {colii de la Frankfurt, îi face mai mult r`u. Benjamin a fost, ca orice geniu, un creator singular, imposibil de

RECENZII încadrat într-o [coal`. El însu[i considera c` „dintre toate modalit`]ile de a achizi]iona c`r]i, cea mai demn` de pre]uire e aceea prin care le scrii singur“ [i c` autorii adev`ra]i „scriu nu pentru c` ar fi nevoia[i, ci pentru c` sînt dezam`gi]i de c`r]ile pe care [i le pot cump`ra“. Nu din pre]iozitate, în generoasa ei prefa]` la Ilumin`ri, Hannah Arendt l-a plasat pe Benjamin în descenden]a lui Montaigne [i Pascal.

Pentru cei obi[nui]i cu fina developare a coresponden]elor dintre spleen [i aglomer`rile urbane în poezia lui Baudelaire ori cu plimb`rile narcotizate pe str`zile Marsiliei dup` administrarea ha[i[ului, stilul îngrijit [i formidabilele intui]ii ale lui Benjamin nu vor fi o surpriz`, îns` e imposibil s` nu sesizezi c` evoc`rile unor momente, locuri, chipuri, obiecte dintr-un Berlin îndep`rtat [i ireal mizeaz` aici pe o retoric` special`, menit` s` recupereze copil`ria intact`. Aceast` precau]ie te duce cu gîndul la felul cum procedeaz` arheologii cînd sap` delicat în jurul unor vestigii de pre]. Unele amintiri r`sar dintr-o lini[te profund`. E cazul telefonului, o bijuterie tehnologic` nou` care cu sunetul ei strident alung` pentru totdeauna ora siestei berlineze, al ]îrîitului produs de înl`n]uirea imaginilor stereoscopice ale Panoramei Imperiale, al scrî[netului pietricelelor sub pneurile bicicletei sau al soneriei casei de pe strada Blumeshof, unde locuie[te o bunic` de poveste oriental`. Alteori, mirosuri [i culori n`v`lesc din cuptorul cu mere coapte, dinspre lumina de gaz a felinarelor din strad`, de sub ambalajele cochete ale ciocolatei [i dintre copertele volumelor ilustrate. Cariatidele loggiilor î[i întind umbrele diferit în func]ie de anotimp, degetarul mamei nu îng`duie ca neaua de pe pervaz s` fie p`tat` cu sînge, a[a cum s-a întîmplat în Alb`-ca-Z`pada, ploaia cade peste ora[ doar pentru a r`sf`]a vidra de la Gr`dina Zoologic`, iar al`turi de îngerul din preajma bradului de Cr`ciun copilul Iisus pare s` se joace în z`pad`. „Un strop de duminic` r`mînea pe fundul s`pt`mînii“, spune Benjamin.

Nici un strop de bucurie nu se risipe[te în sufletele noastre cînd îi citim cartea. n Alexandru Budac

33

22 lei traducere din limba german` [i note de Andrei Anastasescu studiu introductiv de Peter Szondi postfa]` de Theodor W. Adorno

RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

CRITIC~ LITERAR~

tizant [.a.m.d. din punct de vedere narativ în textele analizate intr` deci sub generoasa umbrel` a „experimentalismului“. Mai nuan]at` se arat`, pe de alt` parte, explicarea întoarcerii paradoxale la umanitate a acestei literaturi tehnicizate („noul antropocentrism“): pierderea încrederii în real [i în sensul sacrului atrage în postmodernism accentul sporit pe auctorialitate, dimensiunea autobiografic`, precum [i cea senzorial` în nara]iune. Pentru c` nu se mai poate baza, altfel spus, pe nimic din ce-i este exterior, omul se afirm` în fic]iune cu toat` dezorientarea autentic` a gîndurilor [i sim]irilor sale.

5 micromonografii fac, de fapt, grosul volumului de fa]`. Autoarea cite[te frenetic arhitectura prozelor lui D. }epeneag, M.H. Simionescu, C. Ol`reanu, M. Nedelciu [i G. Cr`ciun.

Cu forma literar` multiplu stratificat` a acestora teoria ]ine, desigur, greu pasul; prin urmare, vrînd s`-[i satureze obiectul, comentariul mobilizeaz`, în cerc vicios, tot arsenalul (cvasimetaforic) al expresiilor-cheie prin care e predat la noi „postmodernismul“: „textualizarea realului“, „corporalitatea textului“, „metamorfoze textuale“ etc. Multor no]iuni le lipse[te, din p`cate, precizia [i specificul, ajungînd previzibile cu fiecare scriitor în parte. Nu în ultimul rînd, discursul critic sufer` de o frazare prolix`, cu exces de atributive [i repeti]ii agasante.

Ceea ce mi se pare [i mai simptomatic la un asemenea tip de studiu este inapeten]a de a aranja lupa în perspectiv`. Pentru cititoarea îmb`tat` de tezele seduc`toare ale lui Brian McHale sau Jean Baudrillard, literatura se prezint` îndeosebi ca un ]arc autotelic ce-[i genereaz` propriile semnifica]ii. Or, fine]urile analitice devin simpl` parad` de limbaj odat` ce le lipse[te deschiderea contextual` (pe istoria literar` româneasc`, cu filia]ii, impact, situa]ie, modele). Ele m` pierd din momentul în care, descriind exhaustiv cum, spun prea pu]in de ce.

Liliana Tru]` se al`tur` galeriei de anali[ti microscopici ai prozei postmoderne române[ti – Adrian O]oiu, Carmen Mu[at, Simona Sora, Mihaela Ursa –, dar vine, nu-i nici un dubiu, în urma lor. n

Another postmodern movie Liliana Tru]` Experimentalism [i antropocentrism în proza postmodern` româneasc` Editura Paralela 45, 2010

20 lei

Prin genera]iile postdecembriste de licen]ia]i, masteranzi [i doctoranzi în litere, jargonul teoretic postmodern a înflorit o vreme la propor]ii de mod`. Beneficiile au fost majore: updatarea perspectivei critice, mai buna încadrare a fenomenului optzecist [i, par]ial, a literaturii tîrgovi[tenilor. Adeseori îns`, euforia conceptual` din jurul ideii de „lume ca text“ a generat o perspectiv` dilatat` [i extatic` asupra unor mi[c`ri literare autohtone judecate în absolut, pe modelul unor pove[ti teoretice cuceritoare în ansamblu, dar nu perfect superpozabile sistemului nostru literar, cu uneori bizarele sale dependen]e/reac]ii socio-politice.

Universitara or`dean` Liliana Tru]` debuteaz` cu o carte voluminoas` de analize în care se simte înc` aerul fierbinte al turnurii optzeciste din limbajul [i viziunea interpret`rii.

Conceptele prin care ea alege s`-[i individualizeze demersul – „experimentalism“ [i „antropocentrism“ în proza postbelic` – sînt, dintru început, suficient de laxe încît s` poat` încorpora fic]iuni critice minu]ioase. Autoarea admite, ce-i drept, dificultatea de a circumscrie un sens tare, aplicat al primului termen, ce vizeaz` o „alternativ` a crea]iei oricînd posibil` istoric“, o dominant` a avangardei sau, mai simplu, un adjectiv sub care se expediaz` buc`]ile literare greu de pus într-o formul` precis`. Ea încearc` s` strîng` nisipurile mi[c`toare într-o schem` tipologic` (experimentalism agonic, profetic, integrat – succesive în istoria literar`, cît [i în istoria individual` de scriitor), îns`, în practic`, aceasta nu mi[c` ceva esen]ial în descrierea deja clasicizat` a prozei noastre de propensiune postmodern`. Tot ce e nou, revolu]ionar, demi-

34

Adriana Stan

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

SF

Mor]i [i supravie]uitori George R.R. Martin Regii nisipurilor Colec]ia „Nautilus“, Editura Nemira, 2010

Toat` suflarea sefist` din lume a[teapt` din 2005 (românii doar din 2009) apari]ia celui de-al cincilea roman din seria Cîntec de ghea]` [i foc. Pîn` cînd î[i va încheia opul, George R.R. Martin mai arunc` pe pia]` cîte o povestire, mai face cîte o antologie... Iar pe pia]a româneasc` se lanseaz` volume de povestiri pentru a ]ine în priz` publicul tîn`r sau pe cel al nostalgicilor care s-au întîlnit cu textele lui fie în Almanahul Anticipa]ia, fie în Jurnalul SF, fie în publica]ii cu nume superfotogenice precum Supliment Club D. |n aceast` publica]ie a [i ap`rut, de pild`, celebrisima povestire „Regii nisipurilor“, cea dup` care s-a f`cut primul episod, dublu, al noii serii (1995) din serialul TV La limita imposibilului.

A[a se cheam` [i volumul de povestiri al lui George R.R. Martin publicat de Nemira în luna august a acestui an: Regii nisipurilor.

Sînt [apte povestiri în volum, povestiri SF a[a cum se scriau cîndva, a[a cum se publicau [i la noi într-o vreme, în acea vreme în care recuperam bun`t`]ile occidentale. Sînt povestiri a[a cum [tie lumea c` sînt povestirile SF, cu nave spa]iale [i extratere[tri, pe placul fanilor, dar [i al celor dornici de evadare.

Sînt povestiri f`cute din pove[ti, cum e, de pild`, povestea cuprins` în „Calea crucii [i a dragonului“, cea despre erezia locuitorilor planetei Arion, care l-au f`cut sfînt pe Iuda. Aici, mai atractiv` decît povestea cavalerului inchizitor este povestea din cartea sfînt`, povestea lui Iuda Cuceritorul, st`pînul Babilonului, îmblînzitorul dragonilor... S` mai spun c` pentru Arla, c`pitanul navei Adev`rul lui Cristos, c`reia cavalerul inchizitor îi spune povestea, existen]a dragonilor, cea a lui Cristos f`r` picioare [i a unui Petru ref`cut dup` ce fusese mîncat de

RECENZII dragoni nu-s cu nimic mai ciudate decît transformarea apei în vin, decît Cristos mergînd pe ap` sau omul care tr`ia în burta unui pe[te?

Sînt povestiri pe care le-am mai citit sau v`zut, dar nu toate c`r]ile sînt despre doar cîteva pove[ti, în fond? Ce dac` Michael Holt [i Jeff Sunderlad î[i duc via]a în Ora[ul de piatr`, încercînd s` g`seasc` o modalitate de a pleca, la fel ca tristele personaje din filmul Casablanca sau din saga Heechee a lui Frederik Pohl? Important` e senza]ia, importante sînt celelalte cuvinte care spun aceea[i poveste a oamenilor singuri ce-[i petrec via]a a[teptînd, a[teptînd, a[teptînd...

Sînt povestiri care î[i împart, cîteodat`, peisajele, atmosfera, personajele: „Flori amare“ [i „Ora[ul de piatr`“.

Sînt povestiri poetice, cum este „Prieteni nedesp`r]i]i“, de[i limbajul împins spre poetic se simte, mai mult sau mai pu]in, în cam toate textele din volum. Poetice sînt [i numele navelor: Umbra surîz`toare, M`garul lui Jamison, Tîrfa Vis`toare..., în genul celor care, peste zece sau dou`zeci de ani, le vom întîlni în romanul Spectrul lui Phlebas de Iain M. Banks sau în serialul Andromeda.

Sînt [i fragmente care puteau lipsi foarte bine – [i nu s-ar fi sup`rat nimeni, z`u. Cum sînt, de pild`, secven]a din Ad`post sau povestea lui Cain în care sînt introduse personaje ce nu aduc nimic nou în poveste, chiar dac` sînt fo[ti camarazi ai lui Holt (ambele în povestirea „Ora[ul de piatr`“).

Sînt povestiri foarte contemporane, unele (contemporane cu noi – cu americanii or fi fost atunci cînd au fost scrise) ale c`ror personaje sînt parc` b`ie]i de cartier. Mîrtanu’ Poticnit, Slutu’, Marchizul, B`iatul de Aur sînt personajele unei pove[ti cu bande, pe[ti, prostituate, [efi de clan [i, deasupra tuturor, lupte pentru putere, evident. Iar finalul... Finalul e beton: „La sfîr[it, unii au murit. Ceilal]i au supravie]uit.“ („Doamna-din-stele“).

La fel se întîmpl` [i în celebra „Regii nisipurilor“ care – v` spun un secret – e mai bun` decît filmul. De aceea c`r]ile se citesc [i filmele se v`d. n Michael Haulic`

35

27,90 lei traduceri din limba englez` de C`t`lin Teni]`, Laura Bocancios, Antuza Genescu, Ion Doru Brana

RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

FILOZOFIE

în trena de posibilit`]i deschise de textul lui Porfir.

Iat` de ce acest al treilea pas este posibil: neoplatonismul se revendic` din Parmenide-le platonician [i gînde[te transcenden]a divin` spunînd despre ea c` este întru totul dincolo de tot ce produce, fiind pur [i simplu deasupra fiin]ei. Porfir este primul neoplatonician care propune efectiv o ontologie care asum` transcenden]a, vorbind despre ea în termenii fiin]ei pure [i p`strînd pentru toate derivatele ei participiul verbului a fi. Acest gest, simplu [i magistral, este piatra unghiular` a metafizicii medievale [i sursa cîtorva întreb`ri esen]iale ale modernit`]ii. Aceasta pentru c` e firesc s` întrebi: de ce semnificarea în limb` a fiin]ei este legitim`, dac` ea prive[te ceva ce întrece limba? |n orizontul acestei întreb`ri, teologul poate citi imensa istorie a problemei numelor divine, de la Areopagit încoace, fie c` o solu]ioneaz` sub forma unei analogii de tip tomist, sub forma unor energii de tip palamist, sau sub forma unei restrîngeri a limbii la inten]iile de semnificare, în forma ockhamist`. Tot în orizontul ei, filozoful poate citi deosebirea dintre faptul pur de a fi [i ceea ce un lucru este ca pe o deosebire întemeietoare a ontologiei. Primul a f`cut-o Boethius, preluînd prin Victorinus reforma lui Porfir. Dar el nu a f`cut decît s` deschid` por]ile ontologiei, f`cîndu-i pe al]ii s` se întrebe dac` fiin]a se deosebe[te de esen]` real, conceptual sau nominal. Cînd Dietrich din Freiberg îl critic` pe Toma pentru a fi deosebit real aceste concepte, el provoac` fiin]a pur` s` se recunoasc` pe sine în toate esen]ele ca în ni[te puteri de a-i reconstrui în fiecare, individual, chipul. Nimeni altul nu a mo[tenit mai legitim aceast` idee decît Hegel, [i nimeni altul nu a criticat Evul Mediu pentru distinc]ia real` dintre fiin]` [i esen]` mai clar decît Heidegger, preluînd, în fond, tocmai ideea lui Dietrich. Or, aventura acestei idei începe cu Porfir pentru c` el canalizeaz` ontologia într-o form` particular` a în]elegerii identit`]ii eleate a fiin]ei [i gîndirii. Mai sînt [i alte moduri de a o în]elege? Nu putem [ti decît dup` ce îl recitim pe Porfir. n

Trei pa[i ai lui Porfir Porfir, Comentariu la dialogul Parmenide de Platon Editura Humanitas, 2010

22 lei traducere din limba greac`, introducere [i comentarii de C. Andron [i G. Chindea

Comentariul la dialogul Parmenide al lui Platon, scris probabil de Porfir la finele secolului al III-lea, a fost descoperit [i editat în 1873 de B. Peyron [i reluat în anii ’60 de P. Hadot, într-un context care a iscat o adev`rat` polemic` între filologi, filozofi [i litera]i, privind paternitatea acestuia. El a fost recent tradus în limba român` [i exemplar comentat de Gabriel Chindea [i Cosmin Andron la Editura Humanitas.

Exist` ceva ie[it din comun în acest text, din punctul de vedere al culturii teologice [i, în alt sens, al culturii filozofice. Sînt pu]ine momente ale istoriei în care teologia [i filozofia î[i prescriu reciproc destinul, iar acest Comentariu, p`strat fragmentar, indic` unul dintre ele. Editorii lui contemporani au f`cut un prim pas în redescoperirea lui, întrucît el a fost ini]ial preluat de filologia clasic`, pentru a-i discuta paternitatea [i pentru a aproxima în ce m`sur` el îi apar]ine lui Porfir. Al doilea pas l-a f`cut istoria filozofiei, prinzînd textul în re]eaua de construc]ii ontologice [i teologice ale Antichit`]ii tîrzii, sesizînd cum interferen]a dintre conceptul neoplatonician al transcenden]ei [i ideea monoteist` a fiin]ei pure creatoare prinde contur [i conduce la un destin viitor al metafizicii occidentale. Este îns` rîndul filozofilor s` fac` al treilea pas, recuperînd acest text într-o medita]ie sistematic` asupra [irului de condi]ion`ri la care gîndirea modern` a fost supus` de evenimentele intelectuale ale Antichit`]ii tîrzii: ei pot utiliza acest text pentru ca, ajutîndu-se cu el, s` în]eleag` cum îns`[i în]elegerea actual` a ontologiilor moderne se poate face plasîndu-le

36

Alexander Baumgarten

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

POLITOLOGIE

Un crez politic Teodor Baconschi Cre[tinism [i democra]ie Editura Curtea Veche, 2010

Faptul c` politica româneasc` are nevoie de un pol cre[tin-democrat puternic nu este o noutate. Atît tradi]ia politic` anterioar` comunismului cît [i realitatea social` actual`, în care majoritatea covîr[itoare a românilor se declar` cre[tini, sînt argumente în acest sens. Au existat în ultimii 20 de ani multe încerc`ri de rena[tere, coagulare [i unificare a dreptei cre[tine sub diferite stindarde, rezultatele fiind, din perspectiva prezentului, dezam`gitoare. Teodor Baconschi î[i asum`, prin cartea discutat` aici, responsabilitatea de a relua efortul reconstruc]iei, din punct de vedere doctrinar, a cre[tin-democra]iei în România.

Contextul pare a fi favorabil. |n interior, lipsa încrederii în solu]iile politice existente a atins cote maxime, iar persisten]a dificult`]ilor provocate de criza economic` i-a întors pe mul]i români cu fa]a c`tre Biseric`. |n exterior, calitatea de membru UE impune o aliniere politic` a partidelor române[ti la familiile politice europene, cre[tin-democra]ia fiind solid reprezentat` în Uniune prin Partidul Popular European (PPE).

Este momentul – crede Teodor Baconschi – ca dreapta cre[tin-democrat` s` î[i fac` din nou auzit` vocea în România. Valorile cre[tin-democra]iei sînt cele care pot oferi o nou` [ans` [i o nou` speran]` românilor [i ne pot conecta cel mai bine cu Europa, din moment ce „Uniunea European` liber`, responsabil` [i solidar` este reflexul de durat` al democra]iei cre[tine“.

Dintre valorile cre[tin-democrate pe care le men]ioneaz` ca fiind vitale pentru rena[terea României, Baconschi insist` asupra „binelui comun“, c`ruia îi este dedicat` una dintre cele trei sec]iuni ale c`r]ii. Binele comun este prezentat ca fiind unica ie[ire viabil` din binomul colec-

RECENZII tivism-individualism excesiv, rezultat din fuziunea modelului social promovat de comunism cu cel al capitalismului s`lbatic postrevolu]ionar.

Sec]iunea „Convingeri politice“ con]ine eseuri pe teme diverse, de la clarific`ri conceptuale [i pîn` la politici europene precum integrarea romilor. Atrage aten]ia eseul „Ce pot face pro[tii `[tia?“, un text acid despre condi]ia românului onest, descurajat de faptul c` onestitatea [i competen]a nu sînt apreciate în România la justa lor valoare. Lucrurile se pot schimba – ne spune autorul – respingînd complicitatea prin pasivitate cu [mecherii.

Eseurile celei de-a treia sec]iuni, „Biserica în cetate“, discut` rolul cre[tinismului în construirea societ`]ilor europene moderne. |n ceea ce prive[te Biserica Ortodox` Român`, Baconschi consider` c`, la 20 de ani de la Revolu]ie, este nevoie de un bilan] de etap`, care s` evalueze evolu]iile institu]iei în perioada postcomunist`.

Autorul nu ezit` s` se plaseze pe o pozi]ie critic`, vorbind despre faptul c` nesfîr[itele fr`mînt`ri din interiorul institu]iei în ultimii dou`zeci de ani au produs adesea demotivare [i confuzie. Cartea ofer` un mix de discursuri ce reflect` tripla calitate a autorului: de diplomat, politician [i intelectual public. Baconschi demonstreaz` c` st`pîne[te bine, din punct de vedere tehnic, toate cele trei registre, excelînd totu[i în cel de-al treilea, mai permisiv atît din punct de vedere stilistic, cît [i ideatic.

Rea[ezarea doctrinar` a dreptei cre[tin-democrate române[ti propus` de Teodor Baconschi, care î[i (re)afirm` cu acest prilej crezul politic, este un demers necesar [i sosit la timp. Am îns` rezerve legate de adoptarea [i asumarea profund` a acestuia în interiorul Partidului Democrat Liberal, sus]inut` de autor. Din p`cate, în politic` nu func]ioneaz` metoda cu zînul care s`-i poat` transforma rapid, printr-o simpl` atingere cu bagheta magic` a noii doctrine, pe fo[tii membri PCR, ulterior deveni]i sociali[ti PD, în „populari“ cu sincere [i profunde convingeri cre[tin-democrate. Sau func]ioneaz`? Viitorul ne va l`muri. n Bogdan Barbu

37

22 lei

RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

S P I R I T U A L I TAT E

organism. De[i le putem diseca sub microscop, din punct de vedere [tiin]ific, în condi]ii normale de func]ionare, ele sînt de fapt inseparabile“.

Ceea ce îl aduce îns` în discu]ie pe Spinoza este un citat din Etica: „...baza virtu]ii este îns`[i n`zuin]a (conatum) de a-[i men]ine existen]a proprie (...) [i fericirea const` în putin]a omului de a-[i men]ine existen]a“. |n]eles ca expresie a for]elor de conservare a vie]ii, conatum î[i g`se[te echivalentul biologic în homeostaz`, „termen ce acoper` ansamblul reglajelor [i starea de via]` reglat` ce rezult` din ele“. De aici, implica]iile filozofice multiple în profund` rezonan]` cu esen]a religiilor: fiin]ele sînt programate de natur` s` î[i conserve „eu“rile, ceea ce conduce la virtute deoarece, „în nevoia noastr` inalienabil` de a ne ap`ra eul, trebuie în mod necesar s` contribuim la ap`rarea altor euri“. „Ac]iunile bune – mai comenteaz` Damasio – sînt cele care fac bine individului, prin intermediul poftelor [i emo]iilor naturale, [i, în acela[i timp, nu fac r`u altor indivizi“. Dimensiunea social` a fericirii r`spunde deci unui program natural... |n lumina relevan]ei neurologice a propozi]iei lui Spinoza, acesta pare s` ne spun`, dup` Damasio, c` fericirea mai înseamn` [i puterea de a ne elibera de emo]iile negative [i c` ea „nu este o recompens` pentru virtute, este virtutea îns`[i“. Ar fi redundant s` mai subliniez conota]iile spirituale ale enun]ului, despre care Damasio noteaz`: „Descrierea procesului fiziologic din spatele spiritualului nu explic` misterul proceselor vitale de care se leag` acest sentiment. Ea dezv`luie leg`tura cu misterul, nu misterul în sine“.

Constatarea c` bucuria trebuie c`utat` activ, în timp ce suferin]a e nes`n`toas`, ca [i co[tientizarea rolului intui]iei în evolu]ia uman`, nu doar ca realitate psihologic` [i spiritual`, dar [i ca realitate neurologic`, sînt doar cîteva teme de medita]ie care invit` la o lectur` emancipat` de contrariet`]i filozofice a tezelor spinoziste, iar dac` neurobiologia poate oferi o perspectiv` în acest sens, atunci poate c` nu ar trebui concediat` prea u[or.

Fericirea ca homeostaz` Antonio Damasio |n c`utarea lui Spinoza.

Cum explic` [tiin]a sentimentele Editura Humanitas, 2010

38,50 lei traducere din limba englez` de Ioana Laz`r

Un filozof luat în vizorul bisericii cu cîteva secole în urm` [i un universitar american contemporan, citat printre cei mai mari neurologi ai lumii – iat` o „întîlnire“ mai pu]in conven]ional`. Nu este prima de acest fel: în 2004, tot Editura Humanitas traducea lucrarea care l-a f`cut celebru pe Damasio, Eroarea lui Descartes. Emo]ilie, ra]iunea [i creierul uman. La noi îns`, teza autorului american – conform c`reia dualismul cartezian minte-corp ar fi incompatibil cu realitatea fiin]ei umane, pentru care emo]iile [i sentimentele reprezint` o punte indisolubil` între procesele ra]ionale [i corp – nu a fost bine primit`, una dintre „erorile“ lui Damasio reprezentînd, din punctul de vedere al lui Adrian Ni]`, chiar echivalarea no]iunii filozofice de „suflet“, în accep]iunea lui Descartes, cu cea de „minte“ sau creier, din neurologia contemporan`.

F`r` a pretinde c` este posibil s` decel`m cu exactitate în ce m`sur` gravitatea „infrac]iunii“ filozofice afecteaz` adev`rul în sine, înclin s` cred c` o delimitare riguros abstract` nu este întotdeauna echivalent` cu realitatea înc`p`]înat` a lucrurilor, natura fiind ea îns`[i nesistematic` [i, în general, complet indiferent` la exigen]ele filozofice. |n orice caz, Damasio ([i el imperturbabil precum natura) reia – în lucrarea |n c`utarea lui Spinoza. Cum explic` [tiin]a sentimentele – aceea[i aser]iune: „Cu alte cuvinte, corpul, creierul [i mintea sînt manifest`ri ale aceluia[i

38

n Alice Popescu

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

M E N TA L I T~} I

Pentru o istorie a polite]ii la români Antoaneta T`n`sescu Unde sînt manierele de alt`dat`?

Editura MondoRo, 2010

Mai [tim ast`zi cum s` salut`m cu p`l`ria?

Cine mai poart` p`l`rie [i are dubii în privin]a folosirii ei adecvate poate consulta un cod al bunelor maniere, scris în anul 1908, de c`tre domni[oara Alina G., intitulat Buna-cuviin]`.

Cum s` se poarte omul în toate ocaziile vie]ii: „Unii au prostul obicei cînd salut` s` duc` numai mîna la p`l`rie. Gestul acesta nu-i îng`duit decît vizitiului care st` pe capr`. La oricare alt` persoan` salutul acesta trebuie privit ca o neglijen]` de neiertat [i chiar o obr`znicie. Ridic`, deci, bine p`l`ria cînd salu]i. Nu exagera îns` pogorînd-o pîn` la genunchi“. Dar cu chelnerii [tim s` ne purt`m? „|n caz c` avem nevoie a reclama ceva, ne vom adresa patronului sau [efului chelnerilor (ob`rul). Chiar în nemul]umiri îndrept`]ite, buna-cuviin]` nu permite a dojeni [i a certa chelnerii în gura mare.“ (Victor Grosu, Reguli de educa]ie [i bun` cuviin]`, 1936) Antoaneta T`n`sescu ne propune o antologie comentat` con]inînd texte care apar]in acestui gen de literatur`. |n pofida titlului c`r]ii, autoarea nu adopt` un ton moralizator [i nostalgic, ci î[i propune s` readuc` la lumin` „pagini r`mase, aproape f`r` excep]ie, în penumbra cataloagelor de bibliotec`“. Conceput` tematic, lucrarea reune[te fragmente din manuale de bun` purtare sau coduri de bune maniere, ap`rute între anii 1840-1940. Decupajul temporal este justificat de autoare prin faptul c` inter-

RECENZII valul cronologic ales reprezint` vîrsta de aur a polite]ii [i a discursurilor normative de acest tip. |ncepînd cu mijlocul secolului al XIX-lea se multiplic` [i la noi încerc`rile de a fixa în scris regulile de savoir-vivre. Transform`rile sociale impuneau noi reguli de etichet`. Autoarea remarc` faptul c` manualele de bune maniere „r`spund cu pragmatism orizontului de a[teptare al clasei de mijloc, sesizîndu-i impulsurile, nostalgiile [i bovarismele“. Multe dintre aceste texte sînt preluate [i adaptate dup` surse franceze, germane, engleze [i destinate unui public din ce în ce mai larg, r`spunzînd nevoilor sociale ale unor p`turi în ascensiune. De exemplu, codurile epistolare elegante con]in modele de scrisori „de pe]it a unui negu]`toriu bogat la una domni[oar` orfan` (s`rac`), îns` cu bune însu[iri d`ruit`“ (Epistolariul românesc, Buda, 1841). Urbanizarea societ`]ii române[ti a presupus g`sirea unor noi modele de civilitate, via]a la ora[ fiind mai complex`, multiplicînd contextele sociale [i raporturile consensuale. A [ti s` te compor]i civilizat pe strad`, la restaurant, în saloanele mondene, la teatru, la baluri sau la recep]ii însemna achizi]ionarea unor seturi practice de modalit`]i de comportament.

Discursurile normative ale epocii sînt liste de prescrip]ii [i interdic]ii (a se vedea mai ales capitolul IX, „Don’t – Nu se cuvine“). Istoria polite]ii nu este una linear`, ci sinuoas`; schimb`rile nu se fac de pe o zi pe alta, ci în perioade lungi de timp, frontierele între polite]e-impolite]e redefinindu-se mereu. Ast`zi asist`m nu la o dispari]ie a codurilor polite]ii, ci la o diluare [i o simplificare a lor. Cine mai trimite gazdei, înainte de a sosi, cartea de vizit` sau respect` cu stricte]e formalismul meselor festive? Apoi, emanciparea femeilor a f`cut ca multe din ritualurile galanteriei [i curtoaziei s` devin` desuete.

Pentru a scrie o istorie cultural` a modernit`]ii române[ti, al`turi de sursele literare, nu trebuie subestimate aceste tratate de savoir-vivre, în care poate fi g`sit` o cale privilegiat` de acces spre modul cum s-a desf`[urat la noi „procesul de civilizare“. n Alexandru Ofrim

39

18 lei

RECENZII

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

CARTE PENTRU COPII

[i despre care nici nu mai [tim dac` exist` cu adev`rat sau nu. Nici unul dintre personajele principale nu se îmboln`ve[te, iar adev`rata boal` î[i face apari]ia subtil în interiorul grupului, avînd drept simptome ipocrizia sau tr`darea. Avem de-a face cu o poveste modern`, cu o intrig` poli]ist`, excelent structurat` [i impecabil scris`, dar [i cu „o lec]ie“ despre Evul Mediu (autoarea este membr` a unor organiza]ii de prestigiu, cum ar fi The Crime Writers’ Association [i The Historical Novel Society). Toate locurile [i evenimentele pomenite în roman sînt reale, iar descrierea unor obiceiuri bizare, cum ar fi Nunta Schilozilor (serb`ri de celebrare a cununiei dintre doi tineri cu handicap, care au rolul de a alunga molima) sau îmbr`carea cadavrelor celor boga]i [i p`c`to[i în rase c`lug`re[ti vechi pentru a p`c`li diavolul, creeaz` o atmosfer` fabuloas`. De fapt, C`l`toria mincino[ilor este în primul rînd un roman de atmosfer`, dar el e strîns împletit cu povestea, care se vede astfel lipsit` de cli[eele unui roman comercial, reu[ind s` creeze o fresc` întunecat` a Angliei rurale din secolul al XIV-lea, dominat` de „mistere“, de obscurantism [i de supersti]ii.

Cartea se poate citi cu aceea[i pl`cere la orice vîrst` (rar mi s-a întîmplat în ultima vreme s` descop`r un roman de care s` nu m` pot desprinde, ca [i cum a[ fi în fa]a unui ecran de cinema – dac` l-a[ compara cu un film, ar fi Labirintul lui Pan –, [i pe care s`-l pot recomanda atît copiilor care scriu la Dilematix, cît [i cititorilor din genera]ia p`rin]ilor mei), îns`, dac` a[ avea acum între 10 [i 12 ani, aceasta ar fi exact genul de poveste care m-ar marca pentru o lung` perioad` de timp. Un roman excelent pentru un debut de adolescen]` cînd e[ti tentat s` vezi lumea într-o cheie sumbr`, „gotic`“ [i e[ti fascinat de pove[tile de groaz`. |n acela[i timp, un roman care se termin` prost [i din care copiii vor înv`]a c` nu e totul glamour ca în reviste sau ca la Hollywood [i c` nu toate pove[tile au happy-end. {i dac` tot vorbim despre cium`, poate c` aceast` carte le va deschide ceva mai tîrziu apetitul pentru o alt` Cium`, care a f`cut istorie – cea a lui Camus. n

O lec]ie despre Evul Mediu Karen Maitland C`l`toria mincino[ilor Editura Leda, 2010

54,90 lei traducere din limba englez` de Luana Schidu

|n 1348, în ziua de Sfîntul Ioan, Marea Cium` (la mort bleu, cum îi spuneau francezii din cauza vîn`t`ilor alb`strui care ap`reau pe corp) izbucne[te în Marea Britanie. Negu]`torul se afl` la tîrgul de la Kilmington – departe de Melcombe, or`[elul de pe malul m`rii unde un oarecare John, primul englez care contactase boala, se pr`bu[ea într-o pia]` public` – [i încearc` s`-[i vînd` relicvele: „[uvi]e din p`rul Mariei Magdalena, laptele Maicii Domnului în sticlu]e, degetele înnegrite ale Sfîntului Iosif, p`r de la asinul care l-a purtat pe Domnul nostru în Ierusalim“. Aici, La Kilmington, Negu]`torul o întîlne[te pe Narigorm, feti]a cu p`rul alb care [tie s` citeasc` runele [i al c`rei destin se va lega într-un mod implacabil de destinul lui [i al celorlal]i din micul grup ce se va forma în curînd. |n ziua de Sfîntul Ioan începe „c`l`toria mincino[ilor“ – de fapt, o fug` disperat` din fa]a Mor]ii Negre ce înainteaz` înspre interiorul ]`rii, punînd st`pînire pe ora[e [i pe sate care î[i închid por]ile [i unde ferestrele caselor se bat în cuie.

Singurul scop comun al celor nou` c`l`tori din grup este supravie]uirea. |n rest, fiecare poart` cu sine un secret care va fi dezv`luit pe drum [i care se va dovedi mult mai periculos decît ciuma. Nu degeaba Negu]`torul presim]ise c` ziua de Sfîntul Ioan avea s` fie una de r`u augur...

C`l`toria mincino[ilor nu este un roman despre cium`, a[a cum e prezentat pe copert` ([i, fie vorba între noi, nici nu are influen]e din Tolkien, c`ci nu vorbim despre un fantasy).

Ciuma e doar un pretext [i o permanent` amenin]are; ea se apropie dinspre Est, dar vine [i dinspre Vest, obligîndu-i pe c`l`tori s` aleag` un drum sau altul; despre ea se vorbe[te în permanen]` ca despre o persoan` care nu e de fa]`

40

Adina Popescu

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Nuca, regina Perigordului Printre numeroasele mici meserii de mult disp`rute ce se practicau „la domiciliul clientului“ sau în strad`, se num`ra, în Fran]a, [i a[anumitul enoisage. Dup` recoltare, nucile erau r`spîndite pe la casele oamenilor, iar doamnele numite denoisilleuses, încorsetate ca la începutul secolului, se a[ezau pe un scaun în fa]a u[ii clientului, cu o scînduric` pe genunchi, [i, înarmate cu un ciocan numit maillet sau tricot, sp`rgeau, neobosite, nuci. O fotografie a uneia dintre aceste doamne „în exerci]iul func]iunii“ ilustreaz` scurta prefa]` a c`r]ii La cuisine de la noix. Nuca fiind, al`turi de foie gras [i de truf`, una din mîndriile regiunii Périgord.

Pe Jean-Luc Toussaint, autorul c`r]ii, l-am întîlnit la Périgueux, în anul 2000, cu ocazia apetisantului Salon du Livre Gourmand. |ncepuse perioada exaltant` a recunoa[terii oficiale a gastronomiei ca fapt cultural. Jean-Luc, tîn`r editor [i autor, multitalentat, era [i autorul textului, [i graficianul machetei, ba chiar [i fotograful volumului. Mi-a fost imediat simpatic. Personajul î[i f`cea meseria cu pasiune [i pricepere. O carte original`, pl`cut` la vedere. |mi atr`sese deja aten]ia la unul din standuri, printre multe c`r]i de gastronomie cultural`. Cartonat`, galben pai, de format mic, cu col]urile [i cotorul c`r`mizii, dup` modelul caietelor de odinoar`. |nainte de a o deschide, o ]in cîteva clipe în mîn`, ca [i cum a[ vrea s` o cînt`resc. O pip`i, mai apoi o r`sfoiesc. Hîrtia ecru, pu]in groas`. Calit`]i pentru mine tot atît de importante cît con]inutul. Probabil [i juriul a fost cucerit, atribuin-

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA du-i Premiul Special. |n fine, ajung la lista de re]ete. |n afar` de miezul de nuc` în sine, o sum` de ingrediente derivate servesc toate la g`tit mînc`ruri neb`nuite: uleiul de nuc` – pe care-l cuno[team –, o]etul de nuc`, vinul de nuc`.

Ciudat, modesta c`rticic` z`cea de mult cuminte pe o etajer`, a[teptînd s`-i vin` rîndul.

Rîndul la ce? S` devin` subiectul unei cronici.

Din cînd în cînd, o scoteam a[a, numai de pl`cere, îmi aducea aminte de sejurul la Périgueux unde, al`turi de Jean-Luc, am avut norocul s` întîlnesc personalit`]i de frunte din lumea gastronomiei. Mi se p`rea c`, fiind o carte de buc`t`rie cu re]ete, nu era potrivit`. Nu avea poveste. Dar iat` c` venise [i vremea ei. Orice carte are o povestse, chiar [i o carte de re]ete.

Una din pl`cerile mele, atunci cînd s\nt obosit`, deprimat` sau simt nevoia unui scurt moment de farniente, e s` citesc re]ete, de preferin]` scufundat` într-o baie fierbinte. |nainte de a m` adînci cu voluptate în lista de re]ete, caut defini]ia nucii în DEX: „fructul nucului“, „miezul comestibil de nuc`“; „ca nuca-n perete – a nu se potrivi deloc“. Dar m-am luat cu vorba [i am uitat de „oile noastre“.

S` ne întoarcem deci unde am r`mas. |n prefa]` ni se spune c` printre produsele derivate, pe primul loc, este uleiul de nuci, întrebuin]at de cîteva secole mai ales la g`tit. F`rîmele de coji zdrobite cu o piatr` de moar` serveau la fabricarea uleiului. Un ulei parfumat, cu un gust pl`cut [i cu virtu]i dietetice apreciabile (bun pentru combaterea colesterolului, printre altele).

Urmeaz` lista de re]ete, apetisante [i variate, mai numeroase decît s-ar crede. Pe locul întîi, necunoscuta sup` de nuci îmi incit` curiozitatea [i simt c` o voi g`ti printre primele.

Un cake cu m`sline, [unc` [i nuci; pate de fic`]ei de pas`re cu nuci; ra]` cu smochine [i vin de nuci; piept de vi]el umplut cu nuci. Deserturi: crem` cu nuci; pr`jitur` de ciocolat` cu nuc`; tart` de mere fierte în vin de nuci. F`r` s` uit`m deliciosul lichior de nuci (din care am gustat), vinul de frunze de nuc [i binecunoscuta dulcea]` de nuci verzi. O celebrare a nucii sub toate aspectele. Bref, cum zice fran]uzul, ave]i din ce s` servi]i invita]ilor un întreg meniu pe tema nucii. n

41

Broderii de Marjane Satrapi Colec]ia Roman grafic Traducere din limba francez` de Anamaria Pravicencu Broderii face parte din familia romanelor grafice în care Marjane Satrapi î[i transpune alb-negru autobiografia.

Considerat un Sex and the City iranian, acest volum invit` trei genera]ii de femei care discut` degajat despre sex, dragoste, cosmetic`, c`s`toriile aranjate sau strategii pentru simularea virginit`]ii.

Pre]: 33 lei Dispari]ia de Georges Perec Colec]ia Biblioteca ideal` Traducere din limba francez` de {erban Foar]` O carte-experiment, din care litera „e“ lipse[te cu des`vâr[ire. Un roman f`r` precedent, Dispari]ia a fost tradus` în zeci de limbi, premiera pentru pia]a editorial` româneasc` aducându-le cititorilor nu doar un maestru al provoc`rilor literare, ci [i un expert în traduceri aparent imposibile.

Pre]: 29,90 lei Timp al inimii. Coresponden]` Ingeborg Bachmann-Paul Celan Colec]ia Ocheanul întors Traducere din limba german` de Iulia Dondorici Edi]ie îngrijit` [i comentat` de Bertrand Badiou, Hans Höller, Andrea Stoll [i Barbara Wiedemann Rela]ia dintre Ingeborg Bachmann [i Paul Celan este, probabil, cea mai dramatic` [i mai complicat` poveste de dragoste din istoria Germaniei postbelice. |n acest volum de coresponden]` sunt cuprinse [i schimbul de scrisori dintre Paul Celan [i Max Frisch, precum [i cel dintre Ingeborg Bachmann [i Gisèle Celan-Lestrange.

Pre]: 29,90 lei

Vând kilometri de Mihai Barbu Prefa]` de Lisa [i Simon Thomas Un om, o motociclet`, 26.000 km, 4 luni, 13 ]`ri. Peste 500 de imagini incredibile [i multe pagini de poveste în 43 de scrisori. Vând kilometri este în acela[i timp album de fotografie [i jurnalul c`l`toriei lui Mihai Barbu, unul dintre cei mai valoro[i fotoreporteri români, în Mongolia.

Pre]: 45 lei Un tramvai numit Dorin]`. Pisica pe acoperi[ul fierbinte de Tennessee Williams Colec]ia Biblioteca ideal` Traducere din limba englez` de Antoaneta Ralian Volumul cuprinde patru dintre piesele prin care Williams a f`cut istorie: Un tramvai numit Dorin]`, Trandafirul tatuat, Pisica pe acoperi[ul fierbinte [i Noaptea iguanei. |n traducerea excep]ional` a Antoanetei Ralian, aceste texte au fost de-a lungul timpul sursa unor ecraniz`ri legendare.

Pre]: 29,90 lei Care-i faza cu cititul?, antologie coordonat` de Liviu Papadima Colec]ia C`r]ile mele Prefa]` de Florentina Sâmih`ian 25 dintre cei mai importan]i autori scriu special pentru copiii de 10-14 ani.

Semneaz`: Florin Bican, Paul Cernat, Ioan Gro[an, Dan Lungu, Robert {erban, Rodica Zane, Cezar Paul B`descu, Laura Grunberg, C`lin-Andrei Mih`ilescu, Dan Sociu, Cristian Teodorescu, C`lin Torsan, Ioana Bot, Mircea C`rt`rescu, Fanny Chartres, Vasile Ernu, Bogdan Ghiu, Simona Popescu, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Neaju Djuvara, Caius Dobrescu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Doina Ru[ti.

Pre]: 29,90 lei

Pove[ti 1, 2, 3, 4 de Eugène Ionesco cu ilustra]ii de Etienne Delessert Traducere din limba francez` de Vlad Russo O carte-eveniment, prin care publicul român îl reîntâlne[te pe Eugène Ionesco, îns` într-o alt` postur`: ca autor de pove[ti pentru copii. F`r` s`-[i piard` gustul pentru absurd, Ionesco nu adoarme copii cu zâne [i zmei, ci cu jocuri logice [i umor. Volumul este generos [i subtil ilustrat.

Pre]: 46,90 lei

Mor]i imaginare de Michel Schneider Colec]ia Ocheanul întors Traducere din limba francez` de Mady Solomon |n Mor]i imaginare, distins cu Premiul Médicis pentru eseu (2003), fic]iunea [i analiza se îmbin` pentru a descrie sfâr[itul a mai bine de treizeci de scriitori, de la Montaigne la Truman Capote, trecând prin Balzac, Freud [i Nabokov, Flaubert, Rilke sau Buzzati.

Pre]: 29, 90 lei

www.editura-art.ro

Fran]a, hegemonie sau declin? de Lucian Boia Seria de autor Lucian Boia |n urma semnalului de alarm` tras de istorici [i publici[ti francezi, potrivit c`rora Fran]a s-ar afla în declin, Lucian Boia supune afirma]ia unei analize istorice riguroase, întins` pe câteva secole din istoria atât de bogat` a „surorii noastre de gint` latin`“.

Cartea întreb`rilor de Ioana Pârvulescu O carte care vorbe[te cu bucurie despre literatur`. Autoarea [i-a ales 24 de destinatari din lumea cultural` româneasc` de azi [i, într-un [ir de scrisori, le-a adresat cele mai nea[teptate întreb`ri. O carte care leag` în moduri diferite literatura [i via]a.

Pre]: 25 lei

Pre]: 27 lei

Aer cu diamante de Mircea C`rt`rescu, Traian T. Co[ovei, Florin Iaru, Ion Stratan Ilustra]ii de Tudor Jebeleanu „Acum treizeci de ani, stînd noi, poe]i tineri [i furio[i, [i judecând realitatea potrivnic`, obidi]i de piedicile puse prin edituri nou`, corifeilor ei, ce ne d`-n gând ideea? S` scoatem o carte-n regie proprie! O antologie din tot ce e mai bun, mai adev`rat, mai modern în cultura român`.“ (Florin Iaru)

Pre]: 19 lei Fluturele negru de Radu Paraschivescu Unii i-au spus „pictorul nop]ii eterne“, al]ii au deslu[it în el Anticristul picturii. Unii i-au admirat for]a creatoare, al]ii i-au deplâns pr`bu[irile. Iubit [i blamat, violent [i generos, niciodat` împ`cat cu sine sau cu lumea, Michelangelo Merisi, alias Caravaggio, î[i scrie romanul vie]ii când cu pana, când cu pensula, când cu spada.

Pre]: 34 lei

Epoca de fier de J. M. Coetzee Traducere din englez` [i note de Irina Horea, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Epoca de fier de J. M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru Literatur` în 2003, a fost considerat` în 1990 Cartea anului în Marea Britanie de Sunday Express. Romanul împlete[te cu subtilitate [i umor re]inut tragedia personal` cu dramatismul unei epoci marcate – în Africa de Sud – de rasism [i de violen]e sociale [i politice.

Pre]: 25 lei

Patria mea A4. Poeme noi de Ana Blandiana „|n ponderea [i în potolita indignare a Blandianei bate o caden]` de via]`, o sil` de prostie [i silnicii puternic sprijinit` pe dexteritatea artei [i pe vigoarea moral`. Complementar: un surâs, tainic [i el, [i o propensiune ancestral` spre absolvire. Greu e s` r`pui o asemenea fiin]` ori s` nu-]i pleci urechea unui astfel de glas.“ (N. Steinhardt)

Pre]: 22 lei

Jurnal esen]ial de Monica Lovinescu Colec]ia Zeitgeist „Se întâmpl` uneori s` nu recite[ti o oper` clasic` decât atunci când apare într-o nou` traducere [i s` consta]i, din nou, cât de important` e cartea pe care o uitase[i în raft, [i ce bucurie este s-o reiei. Aceast` «nou` traducere» este, în cazul de fa]`, concentrarea celor [ase jurnale ale Monic`i Lovinescu într-unul singur. “ (Ioana Pârvulescu)

Pre]: 47 lei Anul iepurelui de Arto Paasilinna Traducere din finlandez` [i note de Teodor Palic, colec]ia Raftul Denisei, Editura Humanitas Fiction Vatanen, un jurnalist exasperat de lipsa de sens a vie]ii sale, hot`r`[te s` porneasc` în c`utarea valorilor autentice, pentru care merit` s` tr`ie[ti. Departe de agita]ia ora[ului [i a societ`]ii de consum, el redescoper` armonia vie]ii în natur`. Fabul` modern`? Poveste ecologic`? O mi[c`toare pledoarie pentru simplitatea lucrurilor m`runte care ne fac de fapt ferici]i.

Pre]: 22 lei

www.humanitas.ro

Fiul lui Dumnezeu [i mistica evreiasc` de Moshe Idel Traducere de Maria-Magdalena Anghelescu Colec]ia „Plural“ Prima încercare de abordare a temei filia]iei divine a[a cum este ea tratat` în ansamblul misticii evreie[ti, volumul analizeaz` o categorie religioas` ce a precedat perceperea lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, precum [i modul cum a fost îmbog`]it` aceast` categorie [i cum au ap`rut diferitele modele, uneori independent de formele specifice pe care ea le-a asumat în cre[tinism.

Pre]: 69,50 lei Credo. Ghid istoric si teologic al crezurilor [i m`rturisirilor de credin]` în tradi]ia cre[tin` de Jaroslav Pelikan Traducere de Mihai-Silviu Chiril` Hors collection „O lucrare de o profund` percep]ie [i generozitate ecumenic`, rezultatul unui studiu extraordinar.“ (Robert Louis Wilken) /„Lucrare de mare erudi]ie, pe care luciditatea prozei lui Pelikan o face totu[i accesibil` publicului larg.“ (Luke Timothy Johnson)

Pre]: 54,95 lei Maxilarul inferior de Doina Uricariu (2 vol.)

Colec]ia „Ego-grafii“ „Provocarea memoriei nu e un semn al în]elepciunii sau chiverniselii care-[i inventariaz` tezaurul de amintiri.

Nici scurtcircuitul care adun` într-o clip` o via]`, înainte de a ne desp`r]i de ea. E ca un festin în familie. Ca un simpozion. Ca o corid`. Ca o declara]ie continu` de iubire sau un rechizitoriu violent.“ (Doina Uricariu)

Istoria popoarelor arabe de Albert Hourami Traducere de Irina Vainovski-Mihai Colec]ia „Plural“ Adresat` speciali[tilor în domeniu, dar [i tuturor celor interesa]i de subiect, Istoria popoarelor arabe valorific` lucr`rile anterioare, sintetizîndu-le într-o perspectiv` ce dovede[te c` între diferitele regiuni analizate exist` o unitate a experien]ei istorice care face posibile conceperea [i studierea lor într-un cadru unitar.

Pre]: 59,50 lei Istoria Imperiului Bizantin de A.A. Vasiliev Traducere [i note de Ionu]-Alexandru Tudorie, Vasile-Adrian Carab`, Sebastian-Lauren]iu Nazâru / Studiu introductiv de Ionu]-Alexandru Tudorie Hors collection Scris` de unul dintre cei mai reputa]i bizantinologi ai secolului XX, lucrarea urm`re[te în desf`[urarea ei o istorie ce se întinde de la domnia lui Constantin cel Mare pîn` la cucerirea Constantinopolului de c`tre Mahomed al II-lea. / „Analiza istoriei bizantine a lui Vasiliev este unic` în domeniu.“ (The Catholic Historical Review)

Pre]: 74,00 lei La taifas de Aurora Liiceanu Colec]ia „Ego-grafii“ „Nu-i a[a c` am`nuntul biografic poate schimba în bine via]a cuiva? Dar de ce oare unii au parte de unul sau mai multe am`nunte biografice care-i fac ferici]i, iar altii au parte de unul sau mai multe am`nunte biografice îngrozitoare, cumplite? Nimeni nu [tie. Oamenii prefer` s` cread` c` altcineva le dicteaz` via]a.“ (Aurora Liiceanu)

Pre]: 64,95 lei

Pre]: 27,95 lei

Noaptea cînd cineva a murit pentru tine de Bogdan Suceav` Colec]ia „Fiction Ltd“ „|mp`r]indu-[i timpul între matematic` [i literatur`, Bogdan Suceav` a descris literatura drept adev`rata sa pasiune. Poate nu surprinz`tor, c`r]ile sale dezv`luie ordinea [i structura unei min]i matematice. Dar în timp ce în multe dintre ele reg`sim abord`ri realiste, frecvent apar [i elemente de fantastic. Indiferent de tem`, scrisul lui Bogdan Suceav` oscileaz` între comic [i tragic, între lini[tit [i exploziv, între fizic [i metafizic.“ (Ehren Schimmel, Sanda Cordo[, Review of Contemporary Fiction)

Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc de Vasile Ernu, Bogdan-Alexandru St`nescu Prefa]` de Radu Cosa[u „Ceea ce-i desparte nu-i chiar pentru copii. Ernu e posedat de contextul operei [i evadeaz` în teorie, St`nescu e «bolnav» de revela]ia sensului, a textului cu deschidere în infernul oric`rei frumuse]i. Pentru Ernu, poezia e o problem` de via]` [i de moarte, pentru St`nescu «doar» o contaminare. Ca în toate pove[tile bune, nu vom cunoa[te sfîr[itul acestui «pariu infantil». Ca în toate pove[tile bune, va exista îns` un «deodat`» cînd inima începe s` bat` cu putere…“ (Radu Cosa[u)

Pre]: 29,95 lei

Pre]: 24,95 lei

www.polirom.ro

Muzeul inocen]ei – seria de autor „Orhan Pamuk“ Traducere din limba turc` [i note de Lumini]a Munteanu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Orhan Pamuk a scris un roman de dragoste care poate fi oricînd a[ezat al`turi de Lolita, Doamna Bovary [i Anna Karenina.“ (Financial Times) / „Un roman al memoriei devoratoare, al dorin]ei [i al singur`t`]ii.“ (Sunday Telegraph)

Pre]: 39,95 lei |nvierea de Lev Tolstoi Traducere din limba rus` [i note de Adriana Liciu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ |nvierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu întreruperi un deceniu întreg. „Am început u[or-u[or cu Turgheniev, [i a fost o nimica toat`. Mi-am pus atunci mintea [i n-am avut ce-alege din domnul de Maupassant. Am luptat dou` runde cu dl Stendhal, [i mi se pare c` la a doua am avut oarece avantaj. Cu dl Tolstoi, cel pu]in deocamdat`, n-am curaj s` m` urc în ring.“ (Ernest Hemingway)

Pre]: 49,95 lei Umilirea de Philip Roth Traducere din limba englez` de Ana-Maria Li[man Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Un roman bine scris, o voce ferm` ce-[i merit` locul în canonul lui Roth.“ (The Telegraph) Un actor ale c`rui performan]e artistice, odat` inegalabile, au început s`-[i piard` din str`lucire încearc` s`-[i recapete for]ele [i tinere]ea sufleteasc` în bra]ele unei femei – acesta este subiectul noului roman al lui Philip Roth, Umilirea, o tragedie pur cehovian`.

Pre]: 24,95 lei Cîntec de leb`d` de Aldous Huxley Traducere din limba englez` de Ciprian {iulea Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „O carte fantastic`, extravagant`, înnebunitoare [i revolt`toare în acela[i timp, cum numai Huxley poate scrie, un roman unde întîmpl`rile extraordinare se împletesc cu eseul contemplativ, iar povestea este mai atr`g`toare ca oricînd.“ (The New York Times)

Pre]: 28,95 lei

Luka [i Focul Vie]ii – seria de autor „Salman Rushdie“ Traducere din limba englez` de Dana Cr`ciun Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Odat` cu apari]ia volumului Luka [i Focul Vie]ii, situa]ia este clar`: povestitorul s-a întors. {i în ce fel...! S-a întors cu o poveste despre iubire – poate nu tocmai cea la care v-a]i a[tepta, dar tocmai acestea sînt cele mai reu[ite, nu-i a[a?“ (Amrita Tripathi) /

Pre]: 39,95 lei Via]` [i destin de Vasili Grossman Traducere din limba rus` [i note de Lauren]iu Checiche[ Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Via]a sovietic` privit` prin ochii lui Vasili Grossman în toate detaliile sale penale, militare [i civile este impresionant` pîn` la Dumnezeu. O relatare cuprinz`toare, fascinant`, semnificativ`, ocupînd un loc aparte în marea bibliotec`, mereu clandestin`, a c`r]ilor ruse[ti.“ (The New York Times Book Review)

Pre]: 59,00 lei Mr. Peanut de Adam Ross Traducere din limba englez` de Ioana V`c`rescu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „De la Cui i-e fric` de Virginia Woolf? încoace, nimeni n-a mai îndr`znit s` intre în partea întunecat` a unei c`snicii precum Mr. Peanut... o carte atît de fascinant`, c`-]i d` fiori.“ (Stephen King) / „Iat` un debut cum rar mai vezi. O carte aspr` [i sublim`, înfior`toare [i curajoas`.“ (Publishers Weekly) / „Mr. Peanut este un roman flamboaiant, minunat scris.“ (Philadelphia Inquirer)

Pre]: 36,95 lei Ministerul durerii de Dubravka Ugreˇsi´c Traducere din limba croat` [i note de Octavia Nedelcu Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Roman tradus în peste 20 de ]`ri. „Un roman complet, curajos, plin de spirit, în acela[i timp un roman de o rar` simplitate, în care ambi]iile literare se împletesc minunat cu viziunea politic`.“ (The Guardian) / „O tem` dificil`, exilul, dublat` de o scriitur` inteligent` [i ironic`, plin` de gra]ie [i simplitate, iat` ce ofer` Dubravka Ugreˇsi´c.“ (Sunday Telegraph)

Pre]: 27,95 lei

www.polirom.ro

Cei ale[i de Lisa T. Bergren Colec]ia „Cartea de recitire“ |n timpul tumultoasei [i întunecatei perioade a Inchizi]iei, în Italia secolului al XIV-lea, o scrisoare considerat` demult pierdut` [i atribuit` Sf\ntului Pavel, profe]ind apari]ia unui grup de b`rba]i [i femei numi]i Cei Ale[i, este descoperit` ca prin minune.

Serviciul Secret al SUA: |n slujba pre[edintelui de Ronald Kessler Un jurnalist a reu[it s` p`trund` pentru prima dat` dincolo de zidul gros care înconjoar` Serviciul Secret al Statelor Unite, corpul de elit` care este gata s` încaseze în orice moment un glon] pentru a-l proteja pe pre[edintele SUA [i familia sa.

Pre]: 29,98 lei

Pre]: 24,96 lei

Crimele din Betleem de Matt Beynon Rees Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere din limba englez` [i note: Mihaela-Magdalena Dumitru Atunci c\nd unul dintre fo[tii s`i elevi, George Saba, membru al minorit`]ii palestiniene din Betleem, este arestat sub acuza]ia de a fi colaborat cu israelienii la asasinarea unui membru al rezisten]ei palestiniene, Omar Yussef, un modest profesor de istorie de 56 de ani, porne[te o anchet` pe cont propriu, convins fiind c` elevului s`u i s-a întins o curs`.

Via]a al`turi de bin Laden. So]ia [i fiul lui OSAMA dezv`luie lumea lui secret` de Jean Sasson, Najwa bin Laden, Omar bin Laden Lumea îl [tie pe Osama bin Laden drept cel mai c`utat terorist al timpurilor noastre. Dar oamenii nu se nasc terori[ti, iar bin Laden a p`zit cu str`[nicie detaliile despre el [i familia lui, astfel înc\t se [tiu foarte pu]ine lucruri despre cum a ajuns s` fie terorist. Toate acestea p\n` ast`zi, c\nd prima so]ie a lui Osama [i cel de-al patrulea fiu rup t`cerea [i ne arat` din interior adev`rul despre acest inamic public.

Pre]: 25,07 lei Un mormânt în Gaza de Matt Beynon Rees Colec]ia „Cartea de recitire“ Omar Yussef, profesor de istorie la o [coal` ONU din Betleem [i detectiv de ocazie, pe care cititorii au avut prilejul s`-l întâlneasc` în romanul Crimele din Betleem, revine într-un roman despre istoria zbuciumat` a F\[iei Gaza, despre evenimentele s\ngeroase care macin` acest teritoriu [i despre corup]ia politic` [i moral` a locuitorilor lui.

Pre]: 39,79 lei Islamul si musulmanii de Mark Sedgwick Aceast` lucrare reprezint` o lectur` extrem de accesibil`, având caracter informativ [i fiind extrem de captivant`. Pute]i afla c\t de credincio[i sunt musulmanii, ce concep]ii au despre familie [i despre diferen]ele dintre sexe, de ce exist` un conflict între Islam [i Occident etc.

Pre]: 24,85 lei

Pre]: 24,96 lei Elena Ceau[escu: confesiuni f`r` frontiere de Violeta N`stasescu Elena Ceau[escu a intrat în memoria colectiv` ca un personaj malefic, al c`rui sf\r[it crud [i nemilos a sporit tragismul unei vie]i tr`it` trufa[ [i necugetat.

Martor` a unei p`r]i din destinul Elenei Ceau[escu, Violeta N`st`sescu, interpreta oficial` a so]iei dictatorului comunist, devoaleaz` în cartea sa de memorialistic` un num`r impresionant de episoade, înt\mpl`ri [i ipostaze petrecute de-a lungul a dou` decenii.

Secretele simbolului pierdut de John Michael Greer Un ghid neautorizat pentru: societ`]i secrete; tradi]ii mistice; practici oculte; simboluri ezoterice; coduri ascunse; locuri [i persoane prezente \n Simbolul pierdut de Dan Brown.

Secretele simbolului pierdut reprezint` o resurs` esen]iala pentru fanii lui Dan Brown care doresc sa cunoasca realitatea din spatele fic]iunii.

Pre]: 29,43 lei

Pre]: 24,96 lei

www.niculescu.ro

Noul Val Francez de Michel Marie Colec]ia Arta 007 Traducere de Lauren]iu Dulman O ini]iere în Noul Val Francez, unul dintre cele mai faimoase curente din istoria cinematografului. „Cu un astfel de tablou în fa]`, reperele Noului Val se impun metodic cinefilului, studentului sau cititorului aflat într-un stadiu incipient al curiozit`]ii.“ (Magda Mih`ilescu)

Pre]: 19 lei Totul despre scurtmetraj de Clifford Thurlow Colec]ia Arta 007 Traducere de Mihai Fulger O nou` edi]ie, actualizat` [i ad`ugit`, a unui best-seller semnat de cunoscutul realizator [i scriitor britanic Clifford Thurlow.

O carte care poate fi considerat` „biblia“ oricui vrea s` realizeze un scurtmetraj.

Pre]: 27 lei

Filmul japonez de Max Tessier Colec]ia Arta 007 Traducere de Magdalena Stanciu Peste un secol de film, de la primii demonstratori Lumière, p\n` la cinea[tii anilor 2000. O introducere în cinematografia nipon`, cu men]ionarea marilor mae[tri [i a filmelor reprezentative.

Pre]: 18 lei

Traficantul de arme de Hugh Laurie |n afara colec]iilor Traducere de Lauren]iu Dulman O delicioas` parodie a romanului de spionaj, semnat` de vedeta serialului Dr. House!

Lui Thomas Lang i se cere s` ucid`, dar el prefer` s`-[i avertizeze victima, încerc\nd, totodat`, s` previn` o baie de s\nge la nivel interna]ional…

Pre]: 33 lei

Cuvinte nescrise de Zhang Jie Colec]ia Zohra Traducere de Alin Buc` [i Andreea Chiri]` Un secol de istorie, dragoste [i fr`m\nt`ri, povestit în cel mai premiat roman chinez contemporan. O poveste fascinant` care î]i va atinge sufletul [i mintea, semnat` de una dintre cele mai mari scriitoare chineze în via]`.

Pre]: 36 lei

Armatele de Evelio Rosero Colec]ia Zohra Traducere de Carmen Spânu Scriitorul columbian abordeaz` cu elegan]` [i m`iestrie drama poporului s`u: aceea de a se confrunta cu violen]a arbitrar` [i ira]ional`.

Romanul a fost distins, în 2006, cu prestigiosul premiu Tusquets Editores, iar în 2009, cu Foreign Fiction Prize.

Pre]: 22,89 lei

Adev`rata poveste a Motanului |nc`l]at de Laurence Gillot Colec]ia Carte pentru copii Traducere de Miruna Ion O adaptare postmodern` a pove[tii clasice a lui Charles Perrault. Ilustra]ia albumului este preluat` din filmul de anima]ie lansat cu succes în cinematografele din întreaga lume.

Dorin]a de Cr`ciun a lui Buzun`ra[ de Ann Bonwill [i Russel Julian Colec]ia Carte pentru copii Traducere de Julia Kretsch O carte frumoas`, despre semnifica]ia celei mai iubite s`rb`tori – Cr`ciunul. Un cadou ideal pentru cei mici, care le va umple inimile cu veselia s`rb`torilor.

Pre]: 28,99 lei

Pre]: 19,98 lei

www.ibupublishing.ro

50 de mari mituri ale psihologiei populare de S.O. Lilienfeld, S. Jaylinn, J. Ruscio, B.L. Beyerstein Colec]ia „Psihologia pentru to]i“ Traducere din limba englez` de Ilinca Halichias Ne folosim doar de 10% din creier? |n dragoste, contrariile se atrag? Bolnavii mental sunt violen]i? Auti[tii au sclipiri de geniu? Iat` doar o parte dintre legendele psihologice demitizate de cercet`torii min]ii [i comportamentului uman.

Pre]: 45 lei Psihopatologia vie]ii cotidiene de Sigmund Freud Colec]ia „Psihologia pentru to]i“ Traducere din limba german` de D. {tef`nescu [i H. Spuhn Prefa]` de Vasile Dem. Zamfirescu Fiecare dintre noi a avut momente în care nu [i-a putut aminti numele cuiva, a uitat de o înt\lnire, a pierdut un obiect primit în dar de la o cineva drag.

Freud te înva]` s` decriptezi sensul ascuns al acestor „acte ratate“!

Min]i criminale. Psihanaliza violen]ei [i a crimei. de Duncan Cartwright Colec]ia „Psihologie Psihoterapie“ Traducere din limba englez` de Camelia Dumitru Cum un individ, aparent normal, devine uciga[? Cartea de fa]` ofer` un r`spuns, bazându-se pe cercet`ri din domeniul psihologiei, criminologiei [i psihanalizei pentru a descrie tr`s`turile clinice ale actului de violen]` [i rolul jucat de psihopatologie [i de personalitate în astfel de situa]ii.

Pre]: 45 lei Ora[ul borcanelor de Arnaldur Indridason Colec]ia „Fiction Connection“ Traducere de Monica Vlad De data aceasta, Islanda este scena unui roman senza]ional, cu o intrig` ramificat`... O poveste puternic`, prima parte a unui serial poli]ist care s-a bucurat de succes în lumea întreag`, dar [i un palpitant thriller psihologic.

Pre]: 35 lei

Pre]: 35 lei Psihologia jocurilor video de Serge Tisseron (în colab. cu Isabelle Gravillon) Colec]ia „Psihologia pentru to]i“ Traducere din limba francez` de Drago[ Jipa Copilul t`u e „dependent“ de jocurile video? Violen]a de pe ecranul computerului îi face r`u? Cartea îi lini[te[te pe p`rin]ii îngrijora]i [i îi îndeamn` s`-[i în]eleag` mai bine copiii prin intermediul jocurilor virtuale.

Studio 69 de Liza Marklund Colec]ia „Fiction Connection“ Traducere de Lauren]iu Dulman Studio 69 este a doua parte din seria al c`rei personaj principal este jurnalista Annika Bengtzon. De data aceasta îns`, ac]iunea se petrece cu 8 ani înainte de evenimentele din primul volum, Explozii în Stockholm.

Pre]: 45 lei

Pre]: 25 lei Arta de a f`uri oameni. Psihologia familiei de Virginia Satir Colec]ia „Psihologia pentru to]i“ Traducere din limba englez` de Nicoleta Dascalu Via]a unei familii seam`n` cu un aisberg: majoritatea [tim doar o zecime din ceea ce se întâmpl`. Celebr` pentru contribu]iile în terapia familiei, autoarea explic` mecanismele ce regleaz` pe ne[tiute rela]iile dintre p`rin]i, so]i [i copii.

Nu-[tiu-câte-zile de Stoian G. Bogdan Thriller românesc. Dur. Superac]iune. Dragoste. Cite[te-l! E un superRoman. Pentru timpurile de acum. Alte chestii. Un scriitor român sparge toate topurile!

Pre]: 25 lei

Pre]: 45 lei

www.edituratrei.ro

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

neasc`, autorul identific` lipsa curajului, provenit` dintr-o diminuare a for]ei vitale: „Poporul românesc este cel mai în]elept din Europa, dar nu din spirit, ci din lips` de curaj [i afirmare“. |ntr-o manier` asem`n`toare demersului psihanalizei, eseistul demonteaz` m`[tile în spatele c`rora se ascunde aceea[i lips` de curaj. „Fatalismul“, ca filozofie de via]`, este una dintre ele. Consecin]ele sale practice în direc]ia paraliz`rii ac]iunii sînt impresionante. De asemenea, c`utarea [i elogiul echilibrului reprezint` o alt` deghizare pentru deficitul vital. „Echilibrul nostru n-a fost expresia unei armonii, ci a unei deficien]e.“ Doar aceast` sofisticat` deghizare a pozitivului în negativ, în care recunoa[tem lucrarea resentimentului, a permis românilor s` asocieze pseudovirtu]ilor lor o „mîndrie ridicol`“.

Totu[i, printre defectele psihice ale românilor, exist` unul care poate trimite c`tre schimbare: „autodispre]ul“. {i acesta reprezint`, în fond, o ap`rare fa]` de un deficit [i devine blocant dac` se r`mîne la el, dar în acela[i timp este expresia lucidit`]ii, ca premis` indispensabil` a schimb`rii. „Cînd te gînde[ti la celelalte ]`ri mici, care n-au f`cut nimic [i se complac în incon[tien]`, atunci nu-]i po]i re]ine admira]ia pentru lucidit`]ile României, c`reia nu-i este ru[ine s`-[i bat` joc de ea îns`[i...“ Dac` r`ul românilor este de natur` psihic`, [i solu]ia trebuie s` se adreseze tot psihicului – crede Cioran. Pentru a exalta sentimentul de sine al românilor, aflat la cotele joase ale ru[inii, autorul propune un ideal colectiv de tip totalitar, pe deplin utopic, [i, dup` cum a demonstrat istoria, contraproductiv: dictatur` în interior („Singura speran]` este c` un regim de dictatur` ar putea arde etapele...“) [i agresivitate în exterior („Atîta timp cît un popor nu a purtat un r`zboi de agresiune, el nu exist` ca factor activ al istoriei“).

Evolu]ia lui Cioran ulterioar` scrierii eseului despre România marcheaz` renun]area la solu]ia colectiv`, de tip totalitar, pentru problema ru[inii de a fi român. Ca [i cum istoria l-a convins c` solu]ia individual` este preferabil`: identificîndu-se cu marea putere (cultural`) care este Fran]a, a reu[it s` ob]in` o nou` identitate [i un nou echilibru narcisic pe deplin satisf`c`toare. n

Vasile Dem. Zamfirescu

Schimbarea la fa]` a lui Cioran Cea de-a patra edi]ie de dup` 1990 a controversatei c`r]i Schimbarea la fa]` a României (Humanitas, 2010) apare într-un moment istoric asem`n`tor cu acela care a prilejuit prima edi]ie, din 1936. Criz` economic` [i social` atît în interiorul României cît [i în restul lumii. Cu toate c` ast`zi solu]iile pot fi – [i chiar sînt – altele, recitirea c`r]ii lui Cioran avertizeaz` asupra tenta]iei totalitarismului ca antidot al crizei, tenta]ie c`reia îi pot c`dea, uneori, victime [i intelectualii bine inten]iona]i. De[i autorul, devenit personalitate de prim rang a culturii franceze, se dezice în 1990 de cartea sa ca de „cel mai str`in“ text pe care l-a scris, ea exprim` spiritul unei genera]ii din care mai fac parte Mircea Eliade [i Constantin Noica.

Punctul de plecare al eseului este psihologic: ru[inea de a fi român. Este o ru[ine colectiv`, dar mai ales individual`, a autorului, resim]it` ca o incomod` leziune narcisic`. A[a cum declar` E.M. Cioran în cele cîteva rînduri din 1990, „divaga]iile“ sale au fost scrise nu numai cu pasiune, ci [i cu „orgoliu“. Orgoliu r`nit de apartenen]a la o na]iune caracterizat` de tare psihice d`t`toare de seam` pentru istoria sa dificil`. Respingînd varianta lini[titoare c` istoria explic` psihologia unui popor, Cioran încearc` s` taie complicatul nod gordian al determinismelor. |n descrierea particularit`]ilor psihice ale românilor, Cioran se dovede[te a fi un fin psiholog, care utilizeaz` cu acuitate [i perspectiva incon[tientului. |n mult l`udata în]elepciune româ-

49

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

BIBLIOTECA „PARADISO“

loc de basme“, „Fac parte din genera]ia nefericit` a copiilor care au crescut mai degrab` uitîndu-se la televizor decît citind. Nu-mi pl`cea s` citesc, nici acum nu-mi place“. Nu-i nimic, nu trebuie s` te pricepi la literatur` ca s` faci filme excelente, nici s` mergi la cinema ca s` scrii bine. A[a c`, dac` ave]i inten]ia de a scrie romanul vie]ii sau de a regiza cel mai bubuitor film din istoria cinema-ului, nu e musai s` citi]i Burton on Burton cu o dubl` prefa]` de Johnny Depp. Nu e musai nici dac` nu v-a]i dorit, ca mine, s`-l primi]i pe Depp la fiecare Cr`ciun din ultimii 13 ani, nici dac` vre]i s` v` ]ine]i departe iarna asta de tot felul de dezv`luiri senza]ionale.

Cum ar fi c`: mama lui avea un magazin de suveniruri cu tematic` felin`, care se chema Cats Plus; Tim era un pu[ti singuratic [i urîcios, pentru c` smulgea capetele solda]ilor de juc`rie [i-i teroriza pe b`ie]ii [i fetele din cartier cu amenin]area unei invazii extraterestre, un copil care „plutea printre lucruri“ [i f`cea un ban de buzunar pictînd ferestrele vecinilor de Halloween [i Cr`ciun; la 18 ani, a ajuns în cazarma Disney, iar anii acolo au fost cea mai trist` perioad` din via]a lui – în loc s` desenze vulpi]e dr`gu]e cu diminutive ag`]ate în blan`, îi ie[eau doar vulpi c`lcate de ma[in`. I-au pl`cut mereu filmele cu mon[tri: „nu aveam mul]i prieteni, dar exist` destule filme ciudate pe lume ca s` rezi[ti mult` vreme f`r` prieteni [i s` vezi în fiecare zi ceva nou care s`-]i spun` ceva“. (Exemple de filme ciudate care pot ]ine loc de prieteni: Scream Blackula Scream, Dr Jeckyll and Sister Hyde, Destroy All Monsters sau The Brain that Wouldn’t Die).

Totu[i, dac` nu ave]i o familie foarte numeroas`, v-a[ ruga s` face]i o fapt` bun` de Cr`ciun [i s` adopta]i unul dintre monstrule]ii lui Tim Burton. Riscurile sînt considerabile: o zgîrietur` în timpul unei îmbr`]i[`ri, o pan` de curent în tot cartierul dup` un s`rut pe frunte, o electrocutare, o boal` vindecabil` doar cu clorur` de sodiu. To]i mon[trii mici, mijlocii [i mari ai lui Tim spun, prin propria lor existen]`, istoria vulnerabilit`]ii noastre, a lipsei de ap`rare în fa]a tuturor violen]elor vie]ii. Am putea [i noi s` le mul]umim m`car o dat` pe an. n

Luiza Vasiliu

Mon[tri

Burton on Burton, Revised Edition, Edited by Mark Salisbury, Faber and Faber, 2006

Melancolica moarte a B`iatului-stridie, traducere de Marius Chivu, Humanitas, 2009

Luna decembrie ar trebui s` fie luna Woody Allen, nu numai pentru c` e n`scut pe 1 a doi[pea, ci pentru c` decembrie merit` ni[te sentimente sincere [i ni[te opinii s`n`toase despre via]`, amor & [.cl. |n loc de asta, avem: It’s A Wonderful Life, A Christmas Carol, Miracle on 34th Street, seria Home Alone [i multe desene animate cu speran]`-voio[ie-zîmbete largi. |n decembrie ne b`l`cim în dulceg`rie, ne înec`m în dr`g`l`[enie [i ie[im la început de ianuarie cu ochii str`lucind mai puternic decît becule]ele din brad. Nu c-ar fi ceva r`u în asta, dar unanimitatea ajunge deseori s` fie enervant de plictisitoare. A[a c`, pentru varia]iune pe aceea[i tem`, propun ca luna decembrie s` aib` mîini de foarfec` [i s` fie a lui Tim Burton.

Am putea începe cu The Nightmare Before Christmas, al treilea film al lui Tim cu decor de Cr`ciun („{i cu asta, cred c` mi-am cam exorcizat demonii Cr`ciunului“), în care-l putem vedea pe Jack Skellington, sub]ire ca o pînz` de p`ianjen, cu un cap-minge de tenis [i dou` g`uri în loc de ochi. Pe Jack, amorezat subit de spiritul Cr`ciunului, despre care Burton spune a[a: „Jack seam`n` cu multe personaje din literatura clasic`, e pasionat [i are dorin]a de-a face ceva într-un mod care nu e neap`rat recunoscut de ceilal]i, ca în povestea aceea cu Don Quijote, în care un personaj e în c`utarea unui sentiment sau ceva de genul `sta, f`r` s` [tie m`car ce e“. Tim Burton nu se pricepe la literatur`. A zis-o de mai multe ori: „Nu citeam niciodat`.

Pentru mine, filmele acelea cu mon[tri ]ineau

50

D I L E M AT E C A

POEMUL DIN DECEMBRIE

STOIAN G. Bogdan

keep the fake eram odat` s`rac [i vorbeam cu tine la telefon ascultam jazz [i în camera mea era chicago pe perete un tablou marca sgb vizavi o fereastr` [i bucure[tiul în ploaie

pîn` [i ajutorul de [omaj, pensia pachetul de ]ig`ri costa 3 euro s`r`cia nu era doar în buzunarele mele

mai d`-l în m`-sa

a[teptam o revolu]ie fiecare genera]ie î[i are revolu]ia ei a[teptam [i nu mai venea

eram odat` s`rac [i vocea ta avea un timbru fake dar ascultam jazz în camera mea era chicago era ok practic

copilul nostru trebuia s` se nasc` într-o realitate de toat` frumuse]ea copilul nostru nu trebuia s` fie în nici o genera]ie de sacrificiu copilul nostru trebuia s` tr`iasc` o superlife

cînd mi-ai spus c` o s` avem un copil a fulgerat [i în tabloul de pe perete s-a f`cut întuneric ochii mi-au lic`rit [i m-am gîndit c` trebuie s` m` rad în cap s` jefuiesc o banc`

eram s`rac m` l`sasem [i de droguri tr`iam de c`cat dar copilul `la îmi f`cea cu ochiu’ r`u

: if I never had a cent I’d be as rich as a poor Rockafeller c`ile de acces înspre succes erau blocate era 2010 o var` proast` incredibil de proast` un sfert de românie era inundat` pie]ele erau pline cu produse de c`cat de import pre[edintele for]a ca fiecare venit s` fie impozitat

bucure[tiul era în ploaie sub ochii mei tramvaiele treceau cu geamurile sparte

INEDIT

51

fotografii de Denisa Florea

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

INTERVIU

„Un editor formeaz` [i impune gustul literar“ Mario Muchnik

Spunea]i undeva: „Eu cred doar în acei scriitori care scriu pentru c`, dac` nu scriu, mor“. Se poate tr`i, ca editor, cu un asemenea program?

Nu, nu se poate supravie]ui. E aproape imposibil s` fii editor în zilele noastre [i s` nu editezi c`r]i care se vînd bine. Nu mai tr`im în epoca editorial` de aur din anii ’60 sau ’70. Dac` v` uita]i bine în jur, o s` constata]i c` editorii nici nu sînt interesa]i, în zilele noastre, de c`r]i care nu se vînd bine. Ar fi realmente sinuciga[ pentru c` totul este scump – hîrtia, tipografia, depozitarea. Pentru ce s` editezi c`r]i care nu-i intereseaz` pe oameni suficient cît s` renun]e la alte lucruri care se cump`r` cu bani? De[i nu [tiu exact cum stau lucrurile aici, pentru c` o libr`rie cum e cea în care ne afl`m acum (C`rture[ti – n.m., S.S.) este imposibil s` existe azi

53

n Mario Muchnik (n. 1931, Buenos Aires) este unul dintre cei mai importan]i editori ai timpurilor noastre. Dup` o forma]ie de fizician [i mai mul]i ani petrecu]i în edituri prestigioase din Londra [i Paris, a întemeiat Muchnik Editores, a fost director general la editurile Seix Barral [i Anaya & Mario Muchnik. Fotograf celebru, este cunoscut, înainte de orice, ca un om de gust, faimosul s`u Atelier de la Madrid fiind considerat, implicit, un spa]iu al rafinamentului editorial.

Mario Muchnik a publicat volumele Michelangelo v`zut de aproape, Un barbar la Paris, Lumea evreilor, Einstein, Nu autorii sînt cei mai r`i [i Banc de probe. La începutul lunii noiembrie a.c., Mario Muchnik a ]inut, la Bucure[ti [i apoi la Timi[oara, o conferin]` dedicat` lui Julio Cortázar [i ultimei veri petrecute împreun` la Segovia.

INTERVIU

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

în centrul Madridului. O cas` cum e aceasta, atît de mare [i de frumoas`, cu dou` sau trei etaje pline de c`r]i, dedicate vînz`rii de c`r]i [i promov`rii acestora, a ajuns o utopie în Spania. A[a încît, sta]i mai bine decît noi. Exist`, desigur, [i la Madrid cîteva libr`rii faimoase, dar ele nu mai sînt ce erau... Una peste alta, ca s` r`spund la întrebare, cred c` pentru a fi editor ast`zi trebuie s` ai mul]i bani [i, dac` se poate, ace[tia s` nu fie ai t`i.

[i de ea ]ine, în mod direct, viitorul lecturii [i al literaturii. Libr`ria trebuie s` fie acel loc privilegiat în care cineva, poate un viitor cititor, trebuie s` se poat` duce [i s` cear` un sfat. A[a cum cineva se duce la doctor [i cere un sfat ca s` sl`beasc` sau s` scape de anumite dureri, tot a[a orice persoan` ar trebui s` se duc` la libr`rie [i s` poat` spune unei persoane extrem de avizate: „A[ dori s` citesc un roman de aventuri bun“, iar librarul cu pricina s`-i poat` recomanda un nume mare precum Joseph Conrad sau Jules Verne, [tiind exact despre ce vorbe[te... |n ultima vreme, libr`riile s-au transformat în adev`rate monstruozit`]i, într-un fel de depozite de obiecte care au form` de carte. Dar nu tot ce are form` de carte este o carte. Trebuie s` v` m`rturisesc c`, de[i fac parte dintre aceia care „au citit toate c`r]ile“, atunci cînd intru într-o libr`rie din Madrid m` simt cople[it, intimidat.

Ce v` poate intimida? Num`rul de c`r]i, clasificarea lor?

Imagina]i-v`, dac` eu, care lucrez de 50 de ani în cele mai mari edituri europene, m` simt intimidat cînd intru azi într-o libr`rie madrilen`,

Libr`ria [i viitorul lecturii |mi amintesc c` a]i f`cut, într-o carte a dvs., elogiul unui librar din cartierul în care a]i copil`rit, în Buenos Aires, care v` d`dea sfaturi de lectur`. Mai exist`, în zilele noastre, asemenea librari de voca]ie?

Oh, bietul librar despre care scriam a murit între timp. {i adev`rul e c` nu am prea v`zut vreunul asem`n`tor în ultimii ani; poate mai sînt, dar eu n-am mai întîlnit unul atît de instruit [i de dedicat meseriei sale. Dup` mine, libr`ria este chestiunea fundamental` a lumii editoriale

Ocolul zilei în optzeci de lumi „«De ce nu î]i scrii autobiografia?» – l-am întrebat în acea var`, la Segovia.

«Niciodat`, nu m` intereseaz` asta!»

Nu-l interesa s` scrie despre el însu[i, ci despre visul s`u recurent, despre Lutoslavski, despre muzic`. Muzica a fost foarte important` pentru Cortázar, fiindc` el compunea într-un anumit ritm. |i pl`cea mult jazz-ul mai ales pentru c` în jazz se improvizez` mult. De asta considera jazz-ul infinit superior altor genuri muzicale. |n jazz, înregistrarea se face prin fraze separate – a[a [i-a construit el La vuelta al día en ochenta mundo (Ocolul zilei în optzeci de lumi), un text scris realmente folosind acest procedeu din jazz. Chestiunea ritmului era, de asemenea, fundamental` pentru Cortá-

54

zar. Proza bun` are întotdeauna un ritm intern. Pentru cine are ureche bun`, proza adev`rat` are o muzic` profund`, pe dedesubt. Cortázar spunea despre propria sa proz` c`, asemenea unei fugi de Bach, î[i schimb` ritmul spre final, accelerîndu-se. Povestirile sale se termin`, invariabil, printr-o brusc` acelerare, cuvintele se precipit` parc` spre un final inevitabil. Cred [i eu, ca mul]i critici, c` anumite povestiri ale lui Cortázar sînt geniale, poate cele mai bune dintre cele scrise în secolul al XX-lea. Ele au ceva cutremur`tor, în sens renascentist.

Acordul disonant al unora dintre acestea te cutremur` profund [i cu greu po]i s` ie[i apoi din aceast` stare.“ Mario Muchnik, „Ultima mea var` cu Julio Cortázar“

INTERVIU

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010 cum se simte un student... Exist` o ini]iativ` francez` care mi se pare extraordinar` [i care în curînd va fi preluat` [i în Spania. Ministerul Culturii din respectiva ]ar` va acorda anumitor libr`rii un titlu de excelen]`. Ele vor fi libr`rii independente de referin]`. Aceste libr`rii vor avea facilit`]i fiscale, vor avea programe subven]ionate în care vor preg`ti un anumit tip de personal, vor avea ajutoare foarte speciale, în schimbul c`rora, evident, vor trebui s` fie libr`rii de referin]` din toate punctele de vedere. Se preconizeaz` ca ele s` nu fie libr`rii mari, ci locuri cu adev`rat speciale, unde c`r]ile sînt alese într-un mod profesionist. |n plus, aceste libr`rii nu vor urm`ri în primul rînd cî[tigul (se [tie din capul locului c` ele nu vor vinde Codul lui Da Vinci), ci vor forma cititori. „Codurile“ vor r`mîne pentru celelalte libr`rii, cele care nu vor primi subven]ii. Dac` se reu[e[te acest lucru [i în Spania, a[a cum s-a reu[it în Fran]a, va fi un prim pas în direc]ia bun`. M` tem îns` c` în Spania va fi extrem de complicat, lumea nu e obi[nuit` cu asemenea inova]ii, cu sprijinul acesta firesc pentru adev`rata literatur`... Nu exist` îns` alternativ`. Pot eu s` tot spun c` am citit o carte extraordinar`, minunat`, genial`, dac` ea nu poate ajunge, a[a cum mi-a[ dori, la cititor.

Secretul gustului public Cum se descoper` voca]ia de editor?

Nu [tiu cum se descoper` – probabil din întîmplare, la fel ca orice alt` voca]ie. La asta a contribuit, desigur, faptul c` în casa în care am copil`rit erau foarte multe c`r]i, tat`l meu a fost editor vreme de mai mul]i ani, pîn` cînd a trebuit s` renun]e la asta, din motive politice. Presiunile politice la care a fost el supus în Argentina nu au fost violen]e extreme, ca în atîtea alte cazuri, au fost, în schimb, presiuni suficient de puternice ca s`-[i p`r`seasc` ]ara [i s` plece în Europa. Eu am fost fizician înainte de a fi editor... {i avea]i o specializare cît se poate de poetic`, în particule elementare [i energii înalte, nu-i a[a?

Da, pare poetic`, dar era foarte exact`. De

Ultima c`l`torie „L-am cunoscut pe Julio Cortázar pe cînd eram fizician, în 1960. Eram în trecere prin Paris [i am fost invitat la o serat` dat` în onoarea lui de Ambasada Argentinei. Cortázar ar`ta atît de tîn`r încît, atunci cînd î[i ar`ta pa[aportul la frontier`, vame[ii îi spuneau c` e pa[aportul tat`lui s`u. Niciodat` pîn` s-a îmboln`vit nu a ar`tat de mai mult de 18 ani.

Nu [tiam prea bine cine e, mi s-a spus c` e un scriitor argentinian important, dar el nu scrisese pîn` atunci decît povestiri, nu publicase înc` Rayuela. Fanaticii Rayuelei cred c` Oliveira e însu[i Cortázar, adic` un abulic, un tip cu aplec`ri alcoolice. Cortázar era îns` un caballero care impunea prin îns`[i prezen]a sa. Nu l-am v`zut vreodat` b`ut, de[i l-am v`zut dansînd în ultima sa var` petrecut` cu mine [i cu so]ia mea la Segovia. Cortázar î[i pierduse so]ia, pe Carol Dunlop, cu un an înainte. Cu o var` în urm`, f`cuser` împreun` o lung` c`l`torie, de 33 de zile, pe autostrada de sud, de la Paris la Marseille. C`l`toreau într-un fel de rulot` Volkswagen, în care aveau tot ce le trebuia [i a ]inut fiecare cîte un jurnal de c`l`torie, un jurnal poetic [i umoristic la patru mîini. Erau amîndoi bolnavi, dar nici unul nu [tia acest lucru despre el însu[i, fiecare [tia c` cel`lalt e grav bolnav. Pe ultima pagin` a c`r]ii pe care au scris-o dup` aceea e o fotografie cu Carol plîngînd. Julio credea c` plînge pentru c` s-a terminat c`l`toria.

Dar curînd dup` acea c`l`torie Carol a murit, iar el a scris La autopista del sur (Autostrada sudului).“ Mario Muchnik, „Ultima mea var` cu Julio Cortázar“

55

INTERVIU

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Julio Cortázar, 1974

© Mario Muchnik

Visul recurent al lui Cortázar „«Ce faci?» nu însemna pentru Julio Cortázar ceea ce înseamn` pentru majoritatea celor care pun aceast` întrebare.

El chiar voia s` [tie ce faci, la ce lucrezi, ce face fiul t`u, cel mare [i cel mic, ce lucreaz` fiecare, cum o duc. Julio nu accepta reflexele conversa]iei¸ era o persoan` cu adev`rat preocupat` de ce se întîmpla în jur. Cînd se întreba de ce s-o fi sup`rat Ernesto Sábato pe el, se vedea clar c` sufer` pentru c` Sábato îl f`cuse criticón. Cortázar era, cu tot umorul s`u fantastic, o persoan` de o extrem` seriozitate. La moartea sa, un idiot a scris într-o revist` c` graseia din snobism, ca s` nu se îndoiasc` nimeni c` locuia la Paris. Ceea ce era o prostie. Conversa]ia cu Cortázar avea o via]` proprie, a[a cum am mai întîlnit, în via]a mea, doar la anumi]i scriitori din Europa Central` – Elias Canetti, între al]ii – pentru care ceea ce se spunea atunci, pe loc, avea mai mult` importan]` decît propria lor persoan`. Numai Julio Cortázar putea spune, deodat`, în mijlocul unei conversa]ii obi[nuite: «Din nou am avut visul acela recurent». Visul s`u recurent era un ora[. |[i crease un ora[ pe care-l visa din cînd în cînd [i în care, cu fiecare nou` «edi]ie», mai ap`rea cîte o cafenea, o sal` de cinematograf, o sal` de expozi]ie, înc` o camer` în casa lui.

«Ce înseamn` asta pentru tine?», l-am întrebat. «Nu [tiu [i nu m` intereseaz`» – mi-a r`spuns [i cu asta a închis conversa]ia.“ Mario Muchnik, „Ultima mea var` cu Julio Cortázar“

56

altfel, nu am abandonat acest domeniu pentru c` nu-mi pl`cea fizica, ci pentru c` nu-mi pl`ceau fizicienii, colegii mei, pe ei nu-i suportam. {i atunci a trebuit s` iau o decizie, iar hot`rîrea fireasc` a fost aceea de a m` ocupa de c`r]i. Tradusesem deja cîteva c`r]i pentru editura tat`lui meu [i lucrasem deja în editura lui, a[a încît nu mi-a fost greu. Cam a[a mi-am descoperit aceast` aplecare spre lumea editorial`: n`scîndu-m` într-o editur`.

A]i aflat, dup` 40 de ani de editare de carte, secretul gustului literar?

Am aflat un lucru pe care nu încetez s`-l spun: nu exist` un gust public întru cele ale literaturii, dar exist` un gust pe care noi, editorii, îl putem forma [i apoi impune. Nu exist` un gust deja format în direc]ia c`ruia noi, editorii, ar trebui s` mergem, a[a cum exist` un clar gust public în alte zone. Un mare editor nord-american a spus un lucru cu care sînt întru totul de acord: publicul cititor nu [tie ce vrea, noi trebuie s`-l înv`]`m ce vrea [i ce-i place.

Portrete de scriitori Scria]i în autobiografia dvs. editorial` Lo peor no son los autores (Nu autorii sînt cei mai r`i) c` meseria de editor este „un amestec de art` [i industrie, de joc [i dram`, de iubiri [i uri“. |ncap [i prieteniile în aceast` ecua]ie?

Sigur c` prieteniile au fost importante în meseria mea, poate [i pentru c` mul]i dintre prietenii mei au fost mari scriitori: Julio Cortázar, Gabriel García Márquez... Fotografiile din expozi]ia pe care am inaugurat-o la Bucure[ti sînt portrete de scriitori. Dar asta ]ine mai degrab` de cealalt` pasiune a mea: fotografia. |mi place s` cred c` nu le-am amestecat prea tare.

M`car pentru faptul c` sînt fotograf dinainte de a fi editor. Multe dintre fotografiile mele l`udate de profesioni[tii domeniului dateaz` din epoca de dinainte de a m` dedica edit`rii de c`r]i. Dar am fost prieten cu aproape to]i cei pe care i-am editat, chiar dac` uneori a existat doar o prietenie ini]ial`, de moment, care nu s-a prelungit... Am avut prieteni foarte buni printre autorii pe care i-am publicat, pe unii i-am [i fo-

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

INTERVIU

tografiat, [i îi pute]i vedea zilele astea pe pere]ii minunatei libr`rii C`rture[ti din Bucure[ti. Cei mai mul]i dintre ei, din p`cate, nu mai tr`iesc...

Fotografiile mele nu sînt îns` neap`rat portrete. Iar portretele pe care le vede]i aici – doar 31 de portrete literare dintre mult mai multe pe care Institutul „Cervantes“ mi le-a cerut – sînt [i ele doar cîteva dintre multele portrete de arti[ti (muzicieni, pictori), oameni politici sau editori pe care le-am f`cut de-a lungul timpului. Cînd fotografiezi scriitori îns`, e adev`rat, lucrurile se complic` uneori, alteori figura e alta decît cea a[teptat` de cititor...

dus` în spaniol`. Ceva de genul: „Ca s` încep aceast` istorie cu începutul vie]ii mele“. Dickens era un virtuoz al cuvintelor, un iluzionist, nu putea fi masacrat în halul `sta. |n fraza dickensian` exist` întotdeauna un ritm, aici exista [i o repeti]ie care puncta ritmul: „To begin my life with the beggining of my life.“ |n englez`, ca [i în spaniol`, repeti]ia aceasta life-vida (via]`) trimite la autobiografie, [i pe asta miza Dickens, pe un soi de autobiografie deghizat` în roman prin stil. E o chestiune de fidelitate a editorului pentru marii clasici. Sau îi editezi cum trebuie din toate punctele de vedere, sau te la[i p`guba[. n

Noroc [i iresponsabilitate Am citit o dedica]ie pe care v-a scris-o pe o carte a sa Elias Canetti, în care era vorba despre curajul dvs. de a-l edita în spaniol`. A fost într-adev`r curaj?

Da, iat` cum se confund` lucrurile. Nu, nu a fost curaj – a-l publica pe Canetti în Spania a fost curat` iresponsabilitate. De cîte ori îl citeam pe Elias Canetti, îmi doream s`-l v`d tradus [i în spaniol`. Pe vremea aceea nu se cereau sume astronomice pentru drepturile sale de autor [i atunci le-am luat rapid. I le-am cerut lui [i am pl`tit o sum` modest`...

Care a fost prima carte a lui Canetti editat` de dvs. în spaniol`?

Prima carte a lui Canetti în spaniol` a fost Cel`lalt proces al lui Kafka. V` imagina]i c` nu s-a prea vîndut. Cred c` am vîndut vreo 400-500 de exemplare, dar dup` asta a primit Premiul Nobel pentru Literatur` – în 1981, cred – [i s-a triplat tirajul. Cine putea [ti îns` acest lucru? A fost pur noroc. Toat` lumea începuse s` citeasc` Elias Canetti, se imprima zi [i noapte... Cu toate acestea, nu a fost niciodat`, în Spania, un autor care s` vînd` mai mult de 15.000-20.000 de exemplare dintr-un titlu.

Prologul c`r]ii despre care vorbeam se încheie cu o fraz` care v` place mult: „To begin my life with the beggining of my life“. V` place Dickens?

Mi-a pl`cut enorm aceast` prim` fraz` din David Copperfield. {i ea a fost foarte prost tra-

interviu realizat de Simona Sora

O zi cu Julio Cortázar „Cum decurgea o zi din acea var` a anului 1973, pe care am petrecut-o împreun` într-o moar` pe care o amenajasem ca locuin]` la Segovia? Acea perioad` a început cu constatarea c` vara, în Spania, poate fi frig. Am plecat s` facem o plimbare, iar Julio s-a oprit la un magazin s`tesc foarte vechi [i delabrat, neobi[nuit printre magazinele cu vitrine luminoase din zon`; în cîteva minute, a ie[it din acel magazin, ce p`rea din secolul trecut, cu un pulover sinistru, cu nasturi, de culoarea [obolanului. Era foarte mîndru de achizi]ie. Noi eram stupefia]i, dar lui i se p`rea grozav, de[i [tia c` n-ar fi avut, de pild`, aprobarea lui Márquez sau Vargas Llosa. Ne trezeam diminea]a, eu f`ceam cafeaua, iar mirosul se r`spîndea, datorit` pietrei din care era construit` aceast` moar` de secol XVII, în toat` locuin]a. Julio ap`rea imediat [i începea conversa]ia de la micul dejun, care nu dura prea mult, c`ci trebuia s` lucr`m. El scria diferite articole despre Nicaragua, care au intrat în volumul Nicaragua, tan violentamente dulce (Nicaragua, atît de violent dulce). Urma prînzul, care se întindea pîn` spre ora 5. Vorbeam de toate. {tia c` e bolnav, dar nu [tia exact ce are pentru c` nimeni nu-i spusese. Povestea uneori despre hematologul pe care-l vedea la Paris [i pe care-l asem`na cu Dracula. Urma apoi un soi de siest` disciplinat`. Dup` care f`ceam o plimbare. Oamenii îl recuno[teau [i alergau dup` el s` le dea autografe. Seara ascultam muzic`. Lui Cortázar îi pl`cea mult Lutoslavski...“ Mario Muchnik, „Ultima mea var` cu Julio Cortázar“

57

fotografii de Rare[ Avram

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

PROFIL

Menestrelii erau [i ei poe]i performativi Laurent Jarfer poet [i editor Laurent Jarfer este poet [i editor. Printre alte ispr`vi, a fondat revista Gruppen – o publica]ie semestrial` de crea]ie literar` [i cercet`ri transdisciplinare. Ca artist evolueaz` solo sau în compania muzicianului Ilan Kaddouch. Practic` un tip de poezie performativ`, dar afirm` c` textul constituie miza [i esen]a crea]iei sale. Spectacolul prin care î[i face public` crea]ia e doar un mijloc de transport.

Nu [tiu de ce, dar mereu am avut impresia c` „poezia“ rimeaz` cu „criza“. Trebuie s` fie ceva adev`rat în aceast` asociere – de[i aproape to]i poe]ii pe care îi cunosc m-au asigurat c` gre[esc, ba chiar m-au avertizat c` a[ putea fi suspect de tr`dare. |n termeni pragmatici, matematici, sînt convins c` nu gre[esc: doar foarte pu]ine edituri mai public` volume de versuri, iar cartea de poezie se vinde – dac` se vinde – în tiraje infime. Declinul c`r]ii de poezie e, dac` judec`m doar în cifre, evident. |ns`, a[a cum am aflat luna trecut` la „Marché de la poésie“, un eveniment ini]iat de Institutul Francez din Bucure[ti, cifrele pot fi în[el`toare. Audien]a poeziei e, de fapt, mult mai mare decît num`rul (mic) al cititorilor. Consumul e, cu totul altfel decît m-a[ fi a[teptat, în cre[tere. |n c`utarea

58

publicului, poezia s-a transformat, dep`[ind formatul „carte“. Performance-ul poetic nu e o inven]ie recent`, dar a devenit de-abia de pu]in` vreme „fenomen“. Poezia migreaz` – din volum înspre performance, un shortcut sigur [i accesibil c`tre public.

Avem dreptul s` vorbim despre criz` num`rînd doar cititorii/spectatorii [i l`sîndu-i în afara ecua]iei – ca pe ni[te necunoscute – tocmai pe poe]i? Crea]ia nu e deloc în criz`. Dimpotriv`, am aflat la „Marché de la poésie“. Unde doi autori francezi invita]i [i-au explicat propria viziune despre noua poezie. Care, în Fran]a cel pu]in, s-ar hr`ni din confruntarea underground-establishment, sau, mai precis, din conflictul dintre contemporani [i extrem-contemporani – dup` cum sus]inea Anne-James Chaton, cel care se autointituleaz` „poet sonor“.

Anne-James Chaton a condus mai multe publica]ii literare [i a publicat [ase volume de versuri. E cunoscut mai ales datorit` performance-lui [i evolueaz` adesea la festivaluri din Fran]a sau din Europa. Printre altele, a colaborat [i cu muzicieni, cum ar fi trupa olandez` The Ex, cu chitaristul britanic Andy Moor [i cu artistul sonor Alva Noto din Germania. Anul trecut, împreun` cu cei doi arti[ti a creat trio Décade. Lucreaz` [i ca artist vizual – lucr`rile sale care por-

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

PROFIL

nesc de la litera scris` [i de la obiectele de scris au f`cut obiectul mai multor expozi]ii. Pentru el – vorba lui McLuhan – „The medium is the message“.

tiv` s-a n`scut din practica oralit`]ii în societ`]ile a[a-zis primitive. Am redescoperit-o acum, într-un moment în care transmiterea literaturii [i a poeziei pe cale scris` au ajuns într-un impas“ – spune Jarfer. „Cartea sus]ine [i transmite memoria, îns` poezia, ca eveniment (nu neap`rat ca spectacol), nu poate ajunge la public decît direct, transmis` de artist pe cale oral`.“ La Bucure[ti poe]ii sînt mai degrab` lega]i de tradi]ia poeziei scrise [i nu au aceea[i deschidere ca poe]ii francezi de a sus]ine un performance pe baza textelor scrise – crede Jarfer, „vocea“ care a citit în limba francez` un poem al lui Ion Mure[an.

Cu poezia la pia]` Laurent Jarfer – cel`lalt autor invitat la „Marché de la poésie“ – spune c` este poet „tout court“. Fondator al revistei Gruppen – o publica]ie semestrial` de crea]ie literar` [i cercet`ri transdisciplinare –, evolueaz` solo sau al`turi de muzicianul Ilan Kaddouch. Nu crede în criza poeziei, ci vede doar o transformare a modului în care este creat`.

Fran]a e ]ara în care exist` cei mai mul]i editori independen]i iar pia]a literar` consemneaz` anual mii de titluri noi. Poezia se public` mai rar, îns` formele de manifestare sînt mult mai numeroase decît apari]iile pe suport tip`rit.

Exist` festivaluri, seri de poezie, lecturi publice etc. |n ora[ul s`u, Toulouse, La Cave Poesie g`zduie[te cu regularitate asemenea evenimente moderate de poetul Serge Pey. „Ceea ce ast`zi consider`m novator sau alternativ – poezia performativ` – reprezint`, de fapt, un chip str`vechi al poeziei. Menestrelii erau [i ei poe]i performativi. Poezia performa-

Priviri încruci[ate Denumirea revistei a fost inspirat` de titlul unei piese create de Karheinz Stockhausen. Cel considerat a fi unul dintre cei mai importan]i compozitori ai secolului trecut a fost [i unul dintre primii muzicieni care au reflectat, în anii ’60, asupra spa]ializ`rii sunetului. Piesa „Gruppen“ („Grupe“) a fost conceput` pentru un spa]iu scenic în care publicul e înconjurat de trei grupe muzicale, de trei orchestre care interpreteaz` aceea[i partitur` (cu varia]ii). Pe exact acela[i principiu se bazeaz` [i revista Gruppen:

59

PROFIL

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

„muzica revistei e fructul colabor`rii dintre Laurent Jarfer [i cinci arti[ti: Ilan Kaddouch, pianist [i compozitor, Pierre-Ulysse Baranque [i Sébastien Miravete, filozofi, [i graficiana Laurece Gatti“. Ideea a fost „s` se rup` de cultura mono-maniac` a revistelor franceze“ – în special de publica]iile de poezie – [i s` abordeze mai multe domenii ale crea]iei, stabilind astfel rela]ii mai pu]in evidente cu poezia. „Faptul c` urm`rim subiecte legate de filozofie sau de poezie ne limiteaz` grupul-]int` c`ruia ne adres`m. |n Fran]a, ca de altfel [i în alte ]`ri europene, poezia nu are prea mul]i cititori. {i muzica clasic-contemporan`, cult` a cam r`mas f`r` ascult`tori. Articolele noastre despre compozi]ie [i tehnici muzicale pot p`rea dificile în ochii celor care nu [tiu ce înseamn` solfegiu. |ns` în general am încercat s` folosim un limbaj accesibil, pe care s`-l în]eleag` [i profanii.“ Unele încerc`ri de acest tip sînt chiar reu[ite. De pild`, în primul num`r al revistei, Sébastien Miravete a conceput o nara]iune grafic` despre Henri Bergson; de fapt, autorul a încercat s` ilustreze cîteva no]iuni recurente în opera lui filozofic`. „Lucrarea e accesibil` unui elev din clasele terminale de liceu“ – crede Jarfer. „|ns` avem [i articole mai ]intite, pertinente pentru cercet`tori sau universitari.

Noi încerc`m s` acoperim pr`pastia dintre mediul universitar [i cel al amatorilor-cunosc`tori. |ns`, oricum ar fi, se cere efort [i din partea lectorilor.“ Cum se pozi]ioneaz` Gruppen fa]` de alte reviste literare din peisajul publicistic francez? „Magazine littéraire e întîi [i întîi o publica]ie informativ`. E o abordare jurnalistic`, nu [tiin]ific` sau de cercetare. Noi ne propunem s` devenim un spa]iu de cercetare – [i asta ne deosebe[te de toate revistele de popularizare a literaturii.“ Absolvent al Facult`]ii de Filozofie a Universit`]ii de Litere din Toulouse, Laurent Jarfer vede în revista pe care a fondat-o [i o conduce [ansa unei duble inspira]ii. „Fiecare dintre noi crede c` este util s` ne inspir`m, în ceea ce face fiecare, din alte domenii ale crea]iei. Scopul a fost deci s` avem un instrument de cercetare [i s` ne descoperim reciproc opera. Dar, pe de alt` parte, e [i un demers pedagogic pentru c` ne propunem aceste priviri încruci[ate. De fapt, încerc`m s` ne rupem de sistemul educa]iei na]ionale care încearc` s` separe domeniile [tiin]ifice de domeniile artistice.“

60

n Matei Martin

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

V E S TA A N T I G L O N }

rea ultimului roman (Necunoscuta din congelator), am avut [ansa s`-mi încredin]eze un text inedit (pe care l-am publicat postum), în care scriitoarea î[i justifica f`r` resentimente condi]ia de autor pus la index: Deun`zi, un tîn`r, înver[unat fan al romanului poli]ist [i nutrind în mod justificat ambi]ii scriitorice[ti, m-a întrebat: „A[ vrea s` abordez genul. Ce sfat îmi da]i?“... I-am replicat f`r` a sta pe gînduri: „Dac` aceast` dorin]` constituie o pasiune sfî[ietoare, îns`[i ra]iunea dumitale de a exista [i, totodat`, te sim]i în stare s` înfrun]i agresivitatea ori indiferen]a arogant` a criticii literare [i a unei «elite» de superintelectuali, d`-i bici, pentru c` n-ai încotro. |n caz contrar, las-o balt`, îndreapt`-te spre alte z`ri!…“ „Subliteratur`, carte de gang, de drum lung cu trenul, de plaj` sau de constipa]ie, maculatur` pe care, odat` consumat`, o arunci la prima pubel`“, iat` cî]iva din termenii [i sintagmele care dezmiard` genul, aprioric, cu abstinent` prejudecat`, foarte adesea în total` necuno[tin]` de cauz`. Se omite îns`, în mod sistematic c` maculatur` exist` în toate speciile literare. Dup` cum exist` [i a existat dintotdeauna [i voluptatea de a dispre]ui (ipso facto tr`ie[ti un îmb`t`tor sentiment de superioritate), pl`cerea de a înjura. {i ce puteai, de pild`, s` înjuri în anii de dictatur` a proletariatului? Temele de liric` patriotic`? Romanele teziste? „Polimerii“? Niciodat`, indiferent de calitatea produc]iilor pomenite. |n schimb, policier-ul constituie o generoas` surs` la dispozi]ia condeielor otr`vite. De altfel, toate regimurile totalitare au torpilat genul care, în ultima analiz`, atacînd aspectele dure, inestetice, neguroase, dar nu mai pu]in autentice ale societ`]ii, devine roman politic nepastelat, un roman critic.

Am citat numai un fragment dintr-o pledoarie amar`, dar nu lipsit` de speran]`. Restul gesturilor reparatorii le-au f`cut, tot postum, redactorii Editurii Nemira [i le vor face, poate, criticii genera]iei urm`toare. Doar în edenul poli]ist al autorilor înfr`]i]i cu detectivii, pe care i-au creat, compensa]iile sînt prompte [i vin la timp. n

Daniela Zeca

Paradisul poli]ist Exist` raiuri pentru orice: pentru plante [i pentru animale de cas`, pentru ho]i [i pentru arti[ti. |n orice caz, într-un posibil paradis al autorilor de roman poli]ist, scriitorii de thrillere [i enigme tr`iesc în venera]ia etern` a detectivilor pe care i-au consacrat. Nu sînt sigur` c` un tip precum Conan Doyle a r`mas în continuare amic cu perspicacele s`u Sherlock Holmes, dar a[ putea garanta c` nume precum suedezul Stieg Larsson ori prozatoarea noastr`, Rodica Ojog-Bra[oveanu, disp`ru]i prea curînd din galeria seniorilor genului, se afl` înc` într-o profitabil` complicitate cu personajele lor.

Cel pu]in cînd e vorba despre autoarea din România, o adev`rat` maestr` a rezolv`rilor imposibile, doar o revan[` ocult` ar mai putea duce lucrurile la bun sfîr[it.

Rodica Ojog-Bra[oveanu este cazul paradoxal al celebrit`]ii în anonimat. Cineva a gratulat-o la un moment dat, exclamînd cu entuziasm: „Avem [i noi Agatha noastr`!“, îns` dincolo de acest elan r`mîn doar ecraniz`rile „dup`“ ori „cu un scenariu de“ Rodica Ojog-Bra[oveanu, plus cele 38 de romane publicate, despre care îns` critica a t`cut. Autoarea unor veritabile best-seller-uri ale anilor ’70 din veacul trecut s-a mutat prea repede într-o alt` ordine a lumii, înainte de a se fi bucurat de autentificarea meritat` a unor exege]i ai genului literar pe care l-a frecventat cu asiduitate înc` din 1971. Insuficien]` de destin ori de context literar? |n vara anului 2002, cu pu]in dup` încheie-

61

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE

Florin L`z`rescu

Un kil de ru[ine Povestiri pe o tem` dat` Le-am propus mai multor prozatori s` scrie, special pentru revista noastr`, o povestire pe tema „Aventura vie]ii mele“.

Vom publica în fiecare num`r cîte una.

Vor mai urma (nu în aceast` ordine) {tefan Agopian, Adriana Babe]i, Adriana Bittel, Mircea C`rt`rescu, Radu Cosa[u, Radu Pavel Gheo, Dan Lungu, Radu Paraschivescu, Dora Pavel, R`zvan Petrescu, Cristian Teodorescu, Florin Toma [i Lucian Dan Teodorovici.

Am intrat în bazar, atent – stînga-dreaptafa]`-spate – s` nu fie vreun poli]ai prin zon`, [i m-am îndreptat spre locul descris de amicul meu. La un col] de tarab`, cumva mai izolat, nu prea departe de un b`trîn care vindea [epci, st`tea omul meu. L-am recunoscut din prima, nici n-aveam cum s`-l ratez: înalt de vreo doi metri, ras în cap, echipat cu maiou, pantaloni scur]i [i [lapi. Pe antebra]ul stîng avea tatuat un portret stîngaci de femeie, sub care scria „Nata[a“. Ceva mai jos, pe diagonal`, „Afganistan“. I-am remarcat în treac`t [i palmele uria[e, cu care ar fi putut de[uruba, f`r` probleme, de pe trunchi capul unui om. Sau s`-l sf`rîme ca pe-un ou. Pe scurt, era o matahal` numai bun` de b`gat la m`cel într-o cu[c` a mor]ii.

– Bumboani „Bucuria“! Bumboani „Bucuria“! Eftini [î celi m`i buni! a început s` urle cînd m-am apropiat.

Am luat în mîn` o bomboan` „Bucuria“.

Adev`rul e c`-mi plac dulciurile f`cute de moldoveni, dar de regul` le cump`r de la mall. Nu prea [tiam cum s` încep.

– Ci faci, `i adornit? Cumperi sau ti ui]? Ci, ai[ îi muzeu?

Nu m-am pierdut cu firea. Am l`sat bomboana pe tarab`, m-am aplecat spre el [i i-am spus în [oapt`: – Nu vreau bomboane... [tii tu ce.

Matahala a privit stînga-dreapta-fa]`-spate [i mi-a vorbit tot în [oapt`.

– Ci?! Ciucalatî? a întrebat zîmbind.

Uite c` [tie s` [i zîmbeasc`, m-am calmat eu.

– Ei, ciocolat`! {tiu de la un amic care a

62

cump`rat de la tine – i-am f`cut cu ochiul.

Mi-a spus c` g`sesc aici tot ce-am nevoie.

Omul a devenit brusc entuziast [i a strigat cu glas puternic, demonstrativ, privind atent în jur: – Prietiniiii! Ni[ nu ti-am recunoscut!

S-a aplecat peste tarab`, m-a strîns puternic în bra]e. M-a împins cu nasul fix între „Nata[a“ [i „Afganistan“. Apoi s-a apropiat cu fa]a spre urechea mea, ca [i cum ar fi vrut s` m` pupe fr`]e[te, [i mi-a spus repezit, printre din]i: – Dacî umbli cu cîcaturi, `i belit-o! |] scot ma]îli afarî [î ti spînzur cu eli. N]`les?

– Mai încape vorb`?!

M-a eliberat [i m-a b`tut amical cu palma pe um`r. Mi-am rotit de cîteva ori gîtul, s` m` asigur c` nu e rupt.

– Batem palma? m-am sc`pat [i m-am înfrico[at brusc la gîndul c` a[ putea face a[a ceva cu el la propriu.

– Ie[ti prost? Tu crezî cî ]în a[a ceava ai[?

Hai cu mini!

A ie[it de dup` tarab` [i a strigat la b`trînul care vindea [epci.

– Mo[uli, ti ui]î olecî [î la bumboanili meli?

– M` uit. Cum s` nu m` uit? a zis b`trînul, f`r` s` ridice ochii.

A luat-o prin labirintul de tarabe, urmat de mine, vorbindu-mi cu spatele. A devenit brusc foarte de treab`.

– Ai un nacaz, ceava, nu?

– Aha. – Eheee, dupî cum ti v`d, nu cred cî-l rezolvi tu sîngur!

P`rea c`-i e sincer mil` de mine.

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE – M` descurc eu.

– Da poati nu vrei sî ti murd`re[ti. Ti rezolv eu cu ni[ti b`ie]. Eftin [î f`rî urmi.

– Mai bine, nu. |ncerc s` m` descurc [i singur.

– Triaba ta, eu ]-am zîs.

S-a oprit în fa]a unei co[melii din care se auzeau manele. Nici n-am avut curaj s` privesc în`untru.

– Stai ai[... Ci fiel di pistoliet vrei?

– P`i, nu vreau pistolet.

– Da o l`mîi poati?!

– Cum adic` l`mîie?

– ~``iii, nic nu [tii. O grenadî! Din aia cari ucidi t`t în jiur!

– Nu, nu vreau l`mîie. Doar un [prei paralizant.

– Atîta?!

P`rea sincer mirat.

– Hai dou`.

– |]i spun cinstit, m`i bini-] iei bumboani? {preiurili-s pentru copchii! Di-astea g`sai [î la magazîn.

– Da, dar am auzit c` astea ruse[ti au jetul mai puternic, bat mai departe.

– Asta-i driept!

Mi-am cump`rat dou` [preiuri paralizante, le-am pus repede în rucsac [i am vrut s` dispar cît mai repede. M-a strigat din urm`.

– Dacî umbli cu cîcaturi, ne-am în]`les, da?!... Hap! ma]îli, hap! ti-am spînzurat cu eli.

Ti g`s`sc eu [î-n gaurî di [`rpi.

* Cu vreo cî]iva ani în urm`, corpului meu – de om c`ruia [i o pal` mai hot`rît` de vînt îi putea schimba direc]ia – i s-a întîmplat ceva.

Mai întîi a fost a[a, ca o inten]ie separatist` a bur]ii, o surprinz`toare dezlipire de [ira spin`rii care, în scurt timp, s-a transformat într-o declara]ie de independen]`. S` nu v` închipui]i acum c`-s vreun fel de Piedone, dar un soi de Ronaldo dec`zut tot am ajuns. Talentul meu înn`scut de sl`b`nog a r`mas, dar a fost cumva estompat de o relaxare incon[tient`. Pe constitu]ia mea de somalez atletic

fotografii de Lucian Muntean

63

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE

FLORIN L~Z~RESCU (n. 1974, Doro[cani, Ia[i) a absolvit, în 1998, Facultatea de Litere din cadrul Universit`]ii „Al. I. Cuza“ din Ia[i.

Este membru fondator [i editorialist al s`pt`mînalului Suplimentul de cultur`, co-scenarist al serialului TV Animat Planet Show [i scenarist al scurtmetrajului Lampa cu c`ciul`, turnat în regia lui Radu Jude în 2006 [i cî[tig`tor a peste 30 de premii la festivaluri interna]ionale, printre care trofeul pentru cel mai bun scurtmetraj la Sundance, USA. A debutat în 2000 cu un volum de povestiri: Cuiburi de vîsc (Outopos), a mai publicat un volum în format electronic: {ase moduri de a-]i aminti un cal sau [ase povestiri (Liternet, 2003), romanele Ce se [tie despre ursul panda (Polirom, 2003) [i Trimisul nostru special (Polirom, 2005), precum [i volumul de povestiri Lampa cu c`ciul` (Polirom, 2009), aflat în curs de apari]ie în limba maghiar`. Romanul Trimisul nostru special a fost unul dintre cî[tig`torii Marilor Premii pentru Literatur` Est-European` de la Frankfurt din 2006, fiind deja publicat în limbile francez`, german`, sloven` [i maghiar`, urmînd s` mai fie tradus în italian` [i în bulgar`.

s-a ad`ugat la mijloc un contur suficient de bombat ca s` devin` o chestie la fel de îngrijor`toare precum o sarcin` nedorit`, în faz` incipient`, un fel de stat în stat al corpului, a c`rui identitate am refuzat mult` vreme s` i-o recunosc. Pe scurt, am f`cut burt`. {i m-am gîndit s` m` lupt cu ea, singur, parte în parte, s-o dau jos într-o c`l`torie la munte, pe crestele din F`g`ra[, pîn` pe cel mai înalt vîrf al ]`rii, Moldoveanu. {i, m-am mai gîndit eu, de-ajuns! Nu m` mai duc la munte ca prostul. Dup` experien]ele din anii anteriori, îmi ajunge cîte turme de cîini m-au h`m`it pe plaiurile mioritice, cî]i din]i rînji]i mi-au cl`n]`nit la mai pu]in de cinci centimetri de mîini, picioare [i fund. Destul cu spaima de a întîlni vreun urs jegos preg`tit s` m` atace, ziua, de dup` fiecare col] de c`rare, iar, noaptea, s` m` tîrîie cu cortul ca pe-o ma[inu]`, s`-mi ia conservele, salamul uscat [i, în ultim` instan]`, via]a! De aceea, înainte de a începe b`t`lia propriu-zis` cu burta, fix în clipa în care i-am declarat r`zboi, m-am hot`rît

64

s`-mi cump`r [i s`-mi iau cu mine un [prei paralizant. M` rog, dou`. „S` vezi tu ce ]i-o iei pe cocoa[`, dac` ai f`cut prostia s`-l superi pe Marele Urs“, îi spuneam bur]ii, în timp ce-mi preg`team rucsacul. {i ce rucsac a ie[it! Unul din care doar o carte în plus, cu coper]i cartonate, mai lipsea pentru a m` trînti la p`mînt dup` primii trei pa[i c`tre gar`. Dar cu o dîrzenie de [erpa[, l-am urcat în tren, am c`l`torit vreo dou`sprezece ore [i l-am coborît într-o diminea]` în halta Avrig.

Ploua, b`tea vîntul, nici ]ipenie de om, nici m`car vreun cîine boschetar care s` m` bage în seam`. Asta chiar m-a enervat pu]in.

Era situa]ia ideal` s` încerc cît de tare bate [preiul rusesc. L-am pip`it în buzunarul din dreapta al hanoracului (cel`lalt, de rezerv`, l-am pus în rucsac), mi-am ridicat povara în spate [i-am luat-o la pas spre Poiana Neam]ului. Am f`cut vreo trei ore. {i abia acolo era baza muntelui. {i deja capul mi se f`cuse cît burta. M-am trîntit într-o poieni]`, mi-am aprins o

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE ]igar` [i mi-am f`cut un calcul serios cam ce-ar fi s` m` întorc acas`. D`-o naibii de burt`, asta e, o dau eu jos cu bicicleta! {i-apoi, de ce nu-mi accept eu vîrsta? Sînt b`trîn [i gata-i.

To]i b`rba]ii fac burt` [i nu se angajeaz` s` trag` la galere ca s` scape de ea.

Tocmai cînd eram pe punctul s` fac cale-n-toars`, m-a ajuns din urm` un p`durar.

– Greu, greu la munte! îmi zice.

– Ei, nu-i problem`! Am fost eu în locuri [i mai [i! Abia m-am înc`lzit. Nu m-am aclimatizat înc`.

– Nu te-ai ce?

Am eu o teorie prin care-mi justific, cel pu]in în prima zi de munte, puterile din ce în ce mai sc`zute de la an la an. Nu e de la ]ig`ri, nu e de la vîrst`. Pur [i simplu nu-s aclimatizat.

– Nu m-am obi[nuit cu aerul `sta prea curat, de munte.

– Aha... |mi dai o ]igar`?

I-am dat. {i-a aprins-o, a tras adînc în piept [i a puf`it gros.

– |ntr-adev`r, aer curat ca la munte nu g`se[ti nic`ieri. Unde mergi?

– La Cabana Bârcaciu. Mai e mult?

– Aaa, nu, e-aici, peste deal.

Tot din experien]ele mele anterioare [tiu c` pentru munteni „aici, peste deal“ poate însemna [i o zi întreag` de mar[ for]at, continuu. Dar mi s-a f`cut ru[ine de p`durar s` m` întorc la Avrig [i s` plec acas`. Mi-am înh`]at rucsacul [i am încercat s` ]in pasul.

– Dar ur[i sînt pe-aici? l-am întrebat într-o doar`.

– Aaaa, nuu...

Judecînd dup` ton [i dup` fa]a lui, nu m-a convins.

– Hai, po]i s`-mi zici, c` doar nu-s copil, nu m` tem.

A t`cut o vreme, cît s` fi f`cut vreo zece pa[i.

– Ar fi doar unul. {tiam eu c` nu mi-am luat [prei degeaba.

– {i-i r`u?

– Aaa, nuu.... Numai cînd se-mbat`, [i nici m`car atunci... Doar se-arat`-a[a, dar nu d` la om. ~la-[i b`tea joc de mine? M-am uitat la fa]a lui, îns` nu p`rea c` glume[te.

– E ursul meu, a început el s` se explice.

L-am crescut de mic, de cînd am împu[cat-o pe m`-sa. Era ca un cîine credincios, mergea peste tot cu mine. {i eu, n-am de lucru [i ce fac?

I-am dat o dat` la crî[m` s` bea o bere.

A[a, ca s` rîd` oamenii.

– {i-a b`ut-o?

– A lins-o. Pe urm`, tot a[a, i-am mai dat [i l-am înv`]at cam be]iv.

Am privit cu spaim` în jur [i mi-am pip`it buzunarul de la hanorac. P`durarul m-a observat.

– Stai lini[tit, mi-a spus cu triste]e în glas.

Nu mai umbl` cu mine. Cînd a crescut mare, l-am l`sat în legea lui, în p`dure. A mai ap`rut el, a[a, cu chef, la crî[ma din sat [i i-a mai dat lumea cîte-o bere, dar anul `sta n-am auzit s` coboare.

M-am desp`r]it de p`durar f`r` s`-l cred neap`rat, dar povestea lui m-a f`cut s` uit [i de burt`, [i de greutatea rucsacului. Am pedalat pîn` la Cabana Bârcaciu ca un nebun, cu [preiul preg`tit în mîn`, ca b`ie]ii de la FBI care intr` în bîrlogul mafio]ilor.

Acolo mi-am întins izoprenul pe iarb` [i m-am culcat (îmi place s` cred c` n-am le[inat) pe iarb`. De fapt, sigur n-am le[inat, c`-mi aduc aminte [i ce-am visat: eram mort, întins pe-o mas`, cu mîinile încruci[ate peste burt`, dar m` sim]eam bine. M` odihneam adînc, nu era nici durere, nici întristare, nici suspin. {i la un moment dat apare [i m` treze[te un urs: „Dai [i tu o bere?!“.

Am s`rit ca ars. De fapt, m` lingea pe fa]` o namil` din aia de cîine care, de regul`, umbl` prin n`me]i cu un butoia[ de wiskey la gît.

65

Este coautor, împreun` cu Lucian Dan Teodorovici [i cu Dan Lungu, al volumului de povestiri Pas question de Dracula (Editions Non Lieu, Paris, 2007). A sus]inut lecturi publice la Paris, Lille, Cognac, Saint-Etienne, Berlin, Leipzig, Viena, Basel, Berna, Luxemburg, Ljubljana, Lipica [i Budapesta. |n prezent, Florin L`z`rescu este referent cultural la Casa de cultur` „Mihai Ursachi“ din Ia[i [i ]ine blogul http://florinlazarescu. wordpress.com.

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE Cu mi[c`ri încete mi-am dus mîna la buzunar [i mi-am pip`it [preiul. Eram în cump`n` dac` nu-l stric cumva degeaba. La cît de mare era javra, cred c-ar fi fost nevoie [i de cel din rucsac. {i rucsacul era prea departe. Am închis ochii [i l-am l`sat s` m` ling` pe fa]`, f`r` s` m` mai mi[c. Apoi am auzit un strig`t.

– Tezeu, las`-l pe domnul în pace.

M-am ridicat în capul oaselor [i l-am privit cum se îndep`rteaz` înspre cabanier.

– Ce faci tu, m`i frumosule, m`i?! l-am strigat.

Frumosul s-a întors [i m-a mai lins o dat` pe fa]`.

Drept s` spun, a[ cam fi înnoptat la Bârcaciu, dar, în ciuda oboselii, n-am prea agreat ideea c` o s` dau peste Tezeu, în miez de noapte, cînd o s` ies din cort s` m` duc afar`.

Am mîncat cu o mîn` dintr-o conserv` de pe[te, cu cealalt` ]inînd javra la distan]`, apoi m-am ridicat [i am t`iat-o spre Cabana Negoiu.

Devenisem atît de amor]it [i, nu [tiu cum, nep`s`tor, încît n-am nici o amintire de pe drum. N-am sim]it nimic, nu m-am gîndit la nimic, n-am v`zut nimic. Mint pu]in. |n clipa în care scriu, îmi vin în minte vreo dou` anun]uri de pe marginea drumului, ni[te foi A4 plastifiate, lipite de cîte-un copac singuratic: „Nu fotografia]i / nu hr`ni]i / proteja]i marmotele!“. Ceva în genul `sta. Dar nici nu m-am gîndit la marmote. Nici nu-mi amintesc c` [i cum am ajuns la Negoiu, cum [i c` mi-am pus cortul, unde [i dac-am mîncat, dac` [i unde m-am pi[at peste noapte. Cred c-am tr`it atunci – cît o fi durat – cea mai zen perioad` din via]a mea.

M-am trezit a doua zi pe la dou` în cort, îmbr`cat doar în chilo]i – nici cînd m-am dezbr`cat nu-mi amintesc –, într-o c`ldur` de saun`. Trecuse de prînz [i tenda era înfierbîntat` de-un soare de[ertic. Am tras repede fermoarul, am scos capul [i-am tras adînc aer în piept. M-am îmbr`cat, am ie[it afar` [i

66

mi-am aprins o ]igar`. {i ca priveli[te, [i ca stare, îmi p`rea c` fumez de-a dreptul în rai.

Pîn` spre sear` m-am plimbat prin împrejurimi [i mi-am pl`nuit traseul pe a doua zi: urc pe Custura S`r`]ii, o creast` despre care auzisem c`-i printre cele mai dificile din ]ar`. „Ai cî[tigat tu, burt`, pe azi, dar s` vezi ce p`]e[ti tu mîine, cînd las rucsacul la cort [i m` ocup personal de tine!“ Am fost [i-am mîncat o ciorb` la caban`.

Nu m-am putut ab]ine, [i-am ras [i-o cafea.

Cînd m` preg`team s` ies, a intrat în goan` un tip echipat de escalad` [i-a comandat la ghi[eu: – O bere [i-un salvamontist.

A b`ut berea dintr-o înghi]itur` [i pe urm` a povestit privirilor îngrijorate din jur: – Nu-i grav... Prietenul meu [i-a rupt piciorul pe Custura S`r`]ii... Nu-i departe, l-am c`rat eu. E la vreo jumate de kilometru de-aici.

A fugit din înc`pere, împreun` cu salvamontistul, care [i ap`ruse între timp.

* Cu toat` cafeaua, nu-i vorb`, am adormit imediat ce-a dat întunericul, dar m-am trezit în miez de noapte luînd parte la o ceart` îngrozitoare, într-unul dintre corturile al`turate, aflat la capul meu. Cînd m-am dezmeticit, mi-am dat seama c` se ceart` doi b`rba]i.

Nem]i. Naiba [tie de ce se certau. Nu pricepeam o iot`. Am încercat s`-mi reamintesc ce [tiu în limba german` ca s` le spun `lora, [i nu-mi venea în minte decît „Sturm und Drang“. Ar fi fost totu[i destul de penibil s` ies din cort [i s` urlu: „Sturm und Drang“.

M-am mai gîndit, recunosc, [i la [preiul paralizant, dar iar`[i ar fi fost penibil, în primul rînd pentru turismul din ]ara noastr`, s` apar` prin ziare o [tire gen: „Doi turi[ti germani paraliza]i cu [preiul în Mun]ii F`g`ra[“. |ntr-o scurt` pauz` de ceart`, am auzit în cortul din stînga o voce [optit` de femeie:

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

AVENTURA

VIE}II MELE – Iubiii!... Iub! – Ce-i? Iar am sfor`it?! i-a r`spuns o voce moroc`noas` de b`rbat. Ce s`-i fac? Numai la munte p`]esc a[a. E de la aerul rece, curat.

– Nu, iubi... Se ceart` doi nem]i...

– Cine se ceart`?!... Iubi, ce-i cu tine?

Turi[tii germani au salvat-o pe femeie s` fie b`nuit` c-a înnebunit. Au reluat cearta [i mai vîrtos. P`rea c` sîntem captivi într-Al Doilea R`zboi Mondial, iar santinelele noastre erau puse pe har]`. Eu unul m` a[teptam s` aud [i împu[c`turi din clip` în clip`.

– Vezi, iubi?! Se ceart` doi nem]i.

– S` se certe, d`-i dracului! Ce s` le fac eu?

– Zi-le s` tac`. ~ia au încetat la un moment dat de la sine.

Din p`cate, am mai ascultat mult` vreme cearta [optit`, printre din]i, dintre cei doi „iubi“ afla]i în cotul din stînga.

A doua zi, nem]ii s-au dovedit foarte de treab`. Ba chiar, la propunerea mea, am fost împreun` pe Custura S`r`]ii. Ne-am în]eles

perfect, vorbeau engleza, dar n-au vrut nici în ruptul capului s`-mi spun` de ce se certaser`.

Dup` care, stînd la foc cu ei [i primind invita]ia de a dormi în cortul lor peste noapte – cic` s` nu-mi fie frig –, am început s` am ni[te b`nuieli ciudate [i i-am l`sat balt`. Ca s` nu m` mai complic, în diminea]a urm`toare mi-am strîns cortul înainte s` se lumineze [i am [ters-o, prin Negoiu, spre Lacul C`l]un.

* „Ca s` ajungi la singur`tate trebuie s` mergi din ce în ce mai departe“, mi-a r`sunat în cap, pe drum, începutul unei c`r]i despre care nu-mi mai aminteam nici cum se cheam`, nici cine-a scris-o. |ns` omul avea mare dreptate. Pe vîrful Negoiu, în timp ce m` apropiam de cota maxim` de 2535 m, am început s` aud prin cea]` un cor pe mai multe voci. M-am oprit cu mîinile [i cu picioarele înfipte în stînci [i nu-mi venea s` cred. Doar n-o luasem razna!

Ei bine, nu. Erau un soi de cerceta[i po-

67

INTERVIU lonezi, adu[i în excursie în România. Plouaburni]a, b`tea un vînt de m` f`cea zmeu, eram dezam`gitor de nesingur, dar secven]a asta – chipurile voioase ale cerceta[ilor pe care abia le distingeam, gesturile teatrale ale „dirijorului“, pe-un vîrf la 2535 m – o s`-mi vin` cu siguran]` în minte înainte de a p`[i prin tunelul oranj.

I-am ascultat vreme de dou` melodii stînd pe loc, apoi, alte vreo dou`, îndep`rtîndu-m` prin cea]`, atent totu[i ca nu cumva s`-mi rup gîtul întors c`tre ei.

La coborîre, prin Moara Dracilor, a început s` plou` de-a dreptul, ca [i cum numele [i locul în sine – cu pr`p`stiile [i lan]urile de care trebuia s` apuci strîns, dup` cum ]ii la via]` – n-ar fi fost suficient de elocvente.

Am ajuns la C`l]un în plin potop, aproape pe întuneric. Unde [i cum s` mai pun cortul afar`? M-am apropiat de refugiu – un fel de vagon din tabl` – [i i-am deschis u[a. La prima impresie, p`rea o camer` de exterminare: vreo dou`zeci de oameni îngr`m`di]i pe-un soi de rafturi, priciuri, haine ude atîrnate pe unde se putea, aer în`bu[itor, totul amestecat cu mirosuri de gaz de la primus, de supe instant [i salam uscat. Dac` te luai dup` frontalele pe care le aveau cu to]ii, p`reau mai degrab` ni[te mineri bloca]i de ceva timp în subteran`.

– |nchide repede, intr` frigul! mi-a strigat prietene[te cineva.

M-am înghesuit [i eu pe un col] de prici [i totul a devenit un chef sold`]esc, pe-un soi de no man’s land, într-o noapte în care nici una dintre tabere n-are ordin de atac. Camarazi de toate na]iile – nem]i, slovaci, polonezi, români, americani – povestind, bucurîndu-se c`-i pace.

De pace, pîn` la urm`, nimeni n-a avut parte. Dup` ce s-au stins frontalele, au început ca la comand` sfor`iturile. Un cor dezarticulat, în descompunere, m`car pe vreo 7-8 voci, dintre care una la milimetri de urechea mea dreapt`. {i asta n-ar fi fost nimic, dac` n-ar fi atacat [i puricii. Ce c`utau ei, cum ajunseser` la

68

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010 peste 2000 m, nu mi-am explicat. Cert e c` `[tia alpini mu[c` [i mai r`u decît cei de la cîmpie. Aproape c` le sim]eam la propriu din]ii înfigîndu-se în carne. Era atît de pu]in loc încît nici nu puteam s` m` scarpin. {i ar fi fost o prostie s` m` ridic pentru asta. Nu mai prindeam loc de culcare în veci.

Diminea]a, cînd am ie[it s` fumez o ]igar`, iar am avut parte de o secven]` demn` de tunelul oranj: în stînga [i în dreapta, mult sub mine, un plafon de nori precum cel pe care-l vezi de regul` din avion. S-a dus repede [i asta: pîn` s` m` echipez de plecare, norii s-au ridicat, au reînceput ploaia [i vîntul.

Am convenit împreun` cu burta c`, orice ne-ar face puricii la noapte, noi nu plec`m de-aici pe vremea asta. Celorlal]i camarazi îns` nu le-a p`sat. Au disp`rut. {i-am r`mas singur cu burta, în pragul refugiului, [i-am privit, sudînd dou` pachete de ]ig`ri, o zi întreag`, cum plou`.

Pe sear`, s-a lini[tit miraculos, dar era deja prea tîrziu pentru a ajunge la Bîlea. |n schimb, refugiul a început s` se umple din nou. M-am cam enervat [i mi-am montat cortul afar`. {i totul a fost bine [i frumos pîn` cînd, la un cap`t de noapte, m-am trezit auzind o bu[itur` suspect`. Nu mi se p`rea. Mai multe zgomote dinspre o groap` de gunoi din spatele refugiului unde erau aruncate de-a valma cutii de conserve [i resturi de mîncare. Pa[i îndesa]i. Am cam înlemnit. Oricît m-a[ fi înc`p`]înat s` nu recunosc: era ursul! {i-n clipa aceea tare a[ mai fi preferat puricii.

Dac` ]ip, `la-s! m-am gîndit. Pîn` ies oamenii din refugiu, m-a halit! Mai bine tac. Animalul e fl`mînd, caut` [i el r`m`[i]e printre mizeriile noastre. Vorba p`durarului – poate nu d` la om. Dar asta-i o teorie. O poveste. Iar`[i pa[i îndesa]i. Dum-dum! Cutii r`scolite.

Ce [anse ar fi s` fie ursul `la be]iv? L-a[ prefera. Mai po]i discuta ceva cu el. ~la e purtat prin lume. E civilizat.

E crunt, e ireal, dar trebuie s` recunosc: eu st`team în cort, la nici zece pa[i de mine un urs î[i c`uta de mîncare. Am început s` caut cu disperare, dar nef`cînd nici cel mai mic

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010 zgomot, [preiul paralizant. |l aruncasem [i pe cel din buzunar pe-acolo, considerînd c`-s total în siguran]` la în`l]imea asta. Dup` nu [tiu cît timp – mi s-a p`rut o eternitate – am g`sit unul.

Iar`[i ni[te pa[i îndesa]i. Parc`-mi d`dea tîrcoale cortului. Cînd am mai auzit [i un forn`it, spaima mi-a dat un curaj neb`nuit. Eu mor cu ursul `sta de gît! M`car s`-l înfrunt fa]` în fa]` decît s` m` mutileze în cort. Am tras repede fermoarul [i-am s`rit urlînd în întuneric.

Fiara nici nu s-a mi[cat, înlemnise locului.

O sim]eam cum m` adulmec`. Am tras toate jeturile, cinci parc`, înspre ea. {i-abia atunci a început s` zbiere [i bestia, mult, muuult mai tare ca mine. {preiul rusesc î[i f`cea efectul.

Am profitat de moment [i am fugit cît am putut de repede înspre refugiu. Am b`tut cu pumnii în u[a de tabl`: – Repede, ursul! Uuuursuuul!

Au ie[it vreo zece oameni. Nici nu mai aveam putere s` strig. Doar le spuneam în [oapt` cum am paralizat ursul. Cî]iva dintre

INTERVIU cei mai curajo[i [i-au aprins frontalele [i s-au apropiat de animalul care se zb`tea [i urla de durere. Apoi, peste urlete, s-a suprapus un hohot de rîs. Fiara cu pricina era de fapt un m`gar.

Nu exist` singur`tate atît de mare pe cît mi-a[ fi dorit eu în momentele acelea ca s` m` retrag. A[ fi s`pat o Groap` a Marianelor [i-a[ fi trîntit Himalaya peste mine.

A doua zi m-am c`rat înainte s` se trezeasc` oamenii din refugiu. {i-aproape-am alergat, ca nu cumva s` m` ajung` cineva din urm`.

Cînd am dat de [osea, la Bîlea, nici nu m-am mai gîndit s` o apuc spre Moldoveanu. |n dou` zile povestea urma s` se r`spîndeasc` pe toate culmile F`g`ra[ului. Am luat o ma[in` de ocazie pîn` în Cîr]i[oara, apoi alta pîn` în Sibiu, apoi trenul, [i-am ajuns acas`. M-am cînt`rit [i am obsevat c` aveam cu un kilogram în plus.

Cu burta o s` m` mai descurc eu. Dar cum scap de un kil de ru[ine? n

69

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

tator care s` îi spun` aceluia ce [i pe cine cite[te, în ce epoc` au scris Cantemir [i Budai-Deleanu etc. S` zicem c` sînt opere cu un lexic dificil; dar glosarul final abia dac` are o pagin` de termeni, cu explica]ii de inteligen]a unor „mo[ = bunic“ sau „numa = decît“. |n rest, nimic alt decît dou` citate solemne din Noica [i C`linescu pe coperta a patra, pe care cititorul vizat nu le poate, desigur, în]elege (trebuiau repovestite [i ele?).

Repovestirile, în loc s`-l l`mureasc` pe cititor, îl las` în cea]` (cînd nu îl duc de-a dreptul în eroare). Noua versiune a }iganiadei las` neschimbate notele de subsol (cea mai dificil` parte a originalului!), ca [i Prologul, pentru a alterna unele strofe ale poemationului eroi-comicesc cu rezumate ale altora, precum „Satana, meditînd cu jale la alungarea din ceruri, mobilizeaz` toat` suflarea diavoleasc`, cu gîndul s` distrug` cre[tin`tatea [i s` întroneze întunericul [i p`catul. La adunare, iau cuvîntul mai mul]i demoni pentru a propune c`i [i strategii de atac.“ ...{i toat` ironia autorului, toat` „juc`reaua“ de dînsul tocmit`, s-a dus pe apa sîmbetei. Ceea ce cititorul „simplu“ trebuie s` priceap`, în logica autorilor, este c` demonii au pus de-un brainstorming în vederea unei strategii proactive, nu? Varianta simplificat` a Istoriei ieroglifice e – dac` se poate – [i mai discutabil`; unul din textele cele mai dificile ale literaturii române (nimeni nu neag` asta) se vede „tradus“ ca poveste a unei lupte între animale, într-un lexic s`rac, cu fraze normalizate sintactic (un soi de Beethoven cîntat la dou` degete pe pian), aspirînd, involuntar, la „gradul zero al scriiturii“. Desigur, nici o not` nu îi spune cititorului ce pierde [i nici pe ce criterii s-a decis asupra episoadelor, frazelor, fragmentelor t`iate din text. |nsu[i „ieroglificul“ istoriei, cheile romanului acestuia – pamflet politic [i baroc – lipsesc.

Sensuri r`st`lm`cite, nuan]e pierdute, capodopere maltratate în numele accesibilit`]ii: cartea aceasta e atît de plictisitoare (ca stil) [i de inexplicabil` (ca form`), încît cititorul nepriceput o va închide repede. Povestit` pe în]elesul tuturor, capodopera devine de neîn]eles. Literatura simplificat` nu mai e literatur`, iar cine nu [tie citi literatur`, nu cu asemenea proptele va s` înve]e.

Ioana Bot

Literatura în]eleas` prost Ce-a]i zice dac`, în loc de superbisime fraze, ca „tu e[ti informa]ia fundamental` a vie]ii mele, distrug`toare a tuturor parantezelor din existen]a mea“, Radu Cosa[u ar scrie doar „te iubesc“? Ar fi mai u[or de în]eles? Prefer`m „înf`[urat în manta, cînd eram tîn`r nu credeam c` o s` mor“? Sau „prima mea so]ie, republican` fiind, sare din pat la auzul vorbelor mele“ (în loc de verbul inegalabilului ploie[tean [i patriot)? |ncerc degeaba s` în]eleg logica dup` care literatura se poate repovesti „pe în]elesul tuturor“, f`r` a-[i pierde esen]a. Din simpla pricin` c` literatura nu este banalitate înve[mîntat` în haine frumoase [i atractive. Dezbr`cat` de forma ei de vorbe, ea înceteaz` s` mai existe, pur [i simplu, de[i ea nu este nici exclusiv o form`. Dar literatura – ca toate artele – nu e simpl` alc`tuire de cuvinte ([i lucruri).

Pe exemple ca acestea îmi construiesc mirarea dinaintea tentativelor de a „simplifica“ literatura, repovestind-o cu reduceri stilistice. Exclud din discu]ie cazurile de rescriere creativ` [i inteligent`, ce transpune opere clasice dintr-un gen într-altul: Povestirile dup` Shakespeare, minunat scrise de Charles [i Mary Lamb, nu reduc dramele originale la ni[te intrigi simplu]e cu un limbaj de maximum 300 de cuvinte. M` refer la auxiliarele [colare (??) precum acest Istoria ieroglific` [i }iganiada pe în]elesul tuturor, semnat de Vasilica [i Ioan Ivan (Editura Niculescu, 2010).

La ce bun? Dac` e pentru „loaze“, atunci... îi lipsesc cu des`vîr[ire explica]iile [i aparatul comen-

n

71

Cînd a]i aflat adev`rul despre Mo[ Cr`ciun?

Emil BRUMARU l Ioan GRO{AN l O. NIMIGEAN l Adina ROSETTI Robert {ERBAN l C`lin TORSAN l Lucian VASILIU l Varujan VOSGANIAN

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

A N C H E T~

„Mo[ Cr`ciun e mare, vorbe[te gros. Are o barb` lung`, d` cadouri dup` ce adormi sau vine el. E îmbr`cat în ro[u. Odat` Mo[ Cr`ciun nu mai venea. Tata s-a dus s`-l caute. |ntre timp a venit Mo[ Cr`ciun. Dup` ce mi-a dat cadourile, mama a f`cut o poz` cu Mo[ Cr`ciun pupîndu-ne pe gur`. Dup` ce a plecat, a venit tata. Mo[ Cr`ciun e bun.“ Camelia Mangai, elev` în clasa a VI-a A, {coala „Tudor Arghezi“ din Bucure[ti

n Emil BRUMARU Pe mine m` adusese Mo[ Cr`ciun, nu barza; aflasem asta destul de devreme de la maic`-mea care-mi tot repeta cu mîndrie, ba chiar cu am`nunte anatomice [i fiziologice destul de ambigui [i fantasmagorice, cum se întîmplase chestia, dup` miezul nop]ii, în 25 decembrie 1938. |i pl`cea s` se laude cum m` preluase în bra]e, cum plîngeam de-i sp`rgeam urechile [i dînsa, miloas`, mi-a dat s` sug lapte de-al ei (aici preciza cu degetul locul, umflat voluptuos [i acum, de unde m` hr`nisem).

Normal c` Mo[ Cr`ciun a avut grij` de mine în continuare: în fiecare an îmi punea sub brad juc`rii [i c`r]i ilustrate, pe urm` voluma[e cu pove[ti, bomboane, h`inu]e colorate viu, papucei plu[a]i, motani [i c`]ei umplu]i cu rumegu[, c`m`[u]e etc. Numai c` eu vroiam s`-l z`resc pe acest misterios Mo[ Cr`ciun, [i de pe la vreo 4-5

73

A N C H E T~

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

ani am început s` pîndesc venirea lui. Nu reu[eam, adormind, [i, diminea]a, m` trezeam dezam`git, cu darurile gata aranjate sub pom! Lucrurile s-au repetat pîn` pe la vreo 7-8 ani, cînd, în sfîr[it, la Belce[ti, am descoperit, uluit, c` Mo[ Cr`ciun era o femeie minunat de plinu]`, îmbr`cat` delicios de sumar într-o spum` de dantel` împr`[tiat`-n roz, cu bra]ele [i picioarele concupiscent de albe, cu un v`l de p`r castaniu, des, c`zîndu-i ondulat pîn` la noad`, o femeie ml`dioas`, sprinten` [i dulce ca o zîn` a ispitei [i a delicate]ei fragede a ]esuturilor intrauterine, ce se strecura vesel` [i impur` din patul lui taic`-meu, se apleca tulbur`tor, expunîndu-[i ca pe o tav` de lumin` lunar` fesele despicate adînc-vioriu, [i depunea, într-o lini[te magic`, pachetele cu fund` ro[ie. Cînd se întorcea, o auzeam cum lip`ie descul]` pe du[umele pîn` la oala de noapte de faian]` [i readormeam în zuruitul cristalin, muzical al unui jet fericit. Desigur, nu i-am spus nimic despre descoperirea mea, a[teptînd, de atunci, noaptea de Cr`ciun, cu un interes tot mai pofticios [i mai confuz. B`nuiesc c` la un moment dat ea a b`nuit toat` t`r`[enia, a[a c` de pe la vreo 13-14 ani, spre disperarea mea, Mo[ Cr`ciun a disp`rut, nemaiar`tîndu-mi, ca-n vis, fundul miraculos, aoreolat de-o nesfîr[it` tandre]e îng`duitoare. Iar maic`mea, mai frumoas` ca niciodat`, m-a anun]at cam cu jum`tate de gur`, trist` [i dilatîndu-[i brusc pupilele verzi într-un ]ip`t intens, mut, c-am devenit b`rbat, nu mai am nevoie de „basme africane“, exact a[a a spus: „basme africane“.

De aceea am citit cu nesa], o via]` întreag`, numai basme africane!

na[te în confruntarea dintre credin]a absolut` [i o b`nuial` tot mai insidioas`. Bradul împodobit e sigur, îl f`ceam împreun` cu tata, ne preg`team pentru vizita Mo[ului. Pe urm` lucrurile se complic`. {i darurile sînt sigure, le pip`i, mu[c din ciocolat`, dau foile voluma[ului cu Habarnam, dar aici apare problema. Tata: „Nu te-am mai trezit, Mo[ul m-a rugat s` te las s` dormi“. „Da` cum era Mo[ul?“ „Era b`trîn, avea o barb` mare, alb`.“ „Cît de mare?“ „Pîn` la brîu.“ Ce n-a[ fi dat s` v`d barba aia! Invariabil venea cu darurile dup` ce adormeam. De ce la copiii din vecini ajungea la ore potrivite? |n anul în care a ap`rut în persoan`, î[i ascunsese barba sub un pled – a ascuns-o perfect, n-am z`rit nici un fir – vorbea înfundat, „Atîta-s de r`cit!“, încît m-am tras în fundul patului, tremurînd de fric`. Fric` adev`rat`. N-am scos o vorb`, încercam s` m` ]in la distan]` de momîia mare [i r`gu[it`. Mama m` îndemna s` cînt „Mo[ Cr`ciun cu plete dalbe“, luase tonul sus, foarte sus, am t`cut cu noduri, dup` ce-a plecat Mo[ul am descoperit c` ]in în mîn` o sfoar` de smochine. Nu dup` mult timp, s-a ivit tata: „Unde-i Mo[ul? A plecat?

I-ai spus poezia?“. Preg`tiser`m împreun` „Cozonacul, m`m`liga [i plugarul“. „Nu i-a spus-o, s-a speriat!“ „Da` cum s` te sperii, b`rbat e[ti tu sau tuf`?“ De obicei strigam tare: „B`rbat!“, dar atunci n-am zis nici pîs, învîrtind în mîini sfoara de smochine. A doua zi, Nu]u: „Nu exist` Mo[ Cr`ciun, era tat-tu! Tot el a fost [i la noi, l-am cunoscut dup` bocanci“. S` zicem c` a început atunci dezvr`jirea. S` zicem c`, totu[i, nu se va încheia niciodat`. (B`rbat sau tuf`?!)

n Ioan GRO{AN Niciodat`. n O. NIMIGEAN Aveam cinci ani ([ase, zece, cincisprezece, dou`zeci, dou`zeci [i cinci, treizeci, patruzeci, cincizeci, [aptezeci, optzeci [i nou`, o sut` doi), cînd mi s-a adus la cuno[tin]` adev`rul despre Mo[ Cr`ciun. Un b`iat mai mare, Nu]u, sau tovar`[a, sau profesorul de istorie, sau Wittgenstein mi-a spus c` nu exist`. „Nu exist`, te p`c`le[te tat-tu!“ Am strigat (strigam; strig): „Ba exist`! Ba exist`!“. Am strigat (strigam; strig) cu angoasa indescriptibil` ce se

74

n Adina ROSETTI Nu sînt sigur` dac` era în pauza dintre ora de lucru manual [i cea de dezvoltarea vorbirii, dar îmi amintesc, în schimb, chipul [i numele celei care, f`r` prea multe fasoane [i delicate]uri inutile, a smuls în doar cîteva minute magia care-l înconjurase ani de zile pe Mo[ Cr`ciun. Se numea Sasu Daniela, era colega mea de banc`, avea un nas ascu]it, dou` pampoane cam pleo[tite [i ceva care mie îmi lipsea cu des`vîr[ire: siguran]`. Dup` ce mi-a dat vestea infam` c` nu exist` nici un Mo[ (pe atunci Geril`, pentru c` ne aflam înc` în epoca Tovar`[ilor, în care [i miracolele de Cr`ciun ve-

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

A N C H E T~

neau tot pe linie de partid) [i c`, de fapt, toat` treaba cu cadourile este o n`scocire a p`rin]ilor, Sasu Daniela a g`sit de cuviin]` s` mai [i rîd` de naivitatea mea, strigînd în gura mare, ca s-o aud` [i Dumitrescu Ionu], amorul meu de-atunci: „Ha, ha, fraiera de {tef`nescu crede c` exist` Mo[ Cr`ciun!“. Dumitrescu Ionu] a izbucnit în rîs (el descoperise mai demult c` lego-urile [i ciocolata Mars i le aducea de fapt taic`-su, care era aviator la Tarom), to]i copiii s-au t`v`lit pe jos de rîs, [i-au rîs, [i-au rîs, pîn` cînd în clas` a intrat Tovar`[a [i a trîntit catalogul pe catedr` cu un zgomot asurzitor care le-a înghe]at tuturor rîsul pe buze, iar mie lacrimile pe obraji. De fapt, Mo[ul meu Cr`ciun fusese bunicul de la Br`ila, unul dintre oamenii care mi-au f`cut copil`ria magic`. |n iarna aia, l-am rugat pe bunicul, cu ochii în lacrimi, s`-mi spun` c` nu-i adev`rat ce zice Sasu Daniela la [coal`, ci c` Mo[ Cr`ciun exist` cu adev`rat. Dar bunicul, oarecum întristat, mi-a spus c` sînt prea mare [i c` a venit vremea s` [tiu adev`rul. Ca s` m` conving`, mi-a ar`tat chiar costumul din catifea ro[ie, f`cut dintr-o fost` draperie, barba fals` din vat` [i cîl]i, [i tolba de cadouri improvizat`

dintr-o fa]` de pern`. Tot arsenalul, într-o pung` bine ascuns` în debara, p`rea neconving`tor [i s`r`c`cios. |n anul acela, am avut cel mai trist Cr`ciun din via]a mea, cu toate c` am primit prima mea p`pu[` Barbie adev`rat`.

n Robert {ERBAN Adev`rul despre Mo[ Cr`ciun l-am aflat abia în seara de 24 decembrie 1989, pe cînd eram soldat [i p`zeam Banca Na]ional` [i Muzeul de Art` din Craiova de securi[ti [i terori[ti. Pîn` atunci, am crezut c` exist` Mo[ Geril`... Abia a[tept s` vin` iar seara de 24 decembrie, c`ci anul acesta – ca [i anul trecut – voi fi chiar eu Mo[ Cr`ciun! n C`lin TORSAN Nu mai [tiu cînd am aflat de bluful `sta, unul parc` menit s` arunce copiii, ca pe gladiatori, în groapa cu lei a ceea ce îndeob[te numim via]`. Dar ]in minte cum am comis-o în fa]a lui M`gl`[iu D`nu], fost coleg de clas`, ast`zi po[ta[. Tocmai sosise Mo[ Geril`. {i îmi încol`cise la mîna stîng` un ceas electronic, polonez, luat de mama din pia]`, de la bi[ni]ari.

Deveneam astfel, la sfîr[it de an, dresorul acestui [arpe care ne înghite zi dup` zi, cu în-

75

A N C H E T~

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

cetul: bineîn]eles, timpul. |mi doream a[a ceva.

To]i copiii din fa]a blocului începuser` s` poarte ceasuri electronice. Cel mai mult m` excita faptul c` avea [i func]ia de cronometru, iar treaba asta îi conferea, oarecum, oarecare valen]e sportive. Tr`iam pe vremea aia ahtiat dup` acest cuvînt sport. Eram tuns sport – [i nu diferea deloc piept`n`tura asta de cealalt`, pe care o cereau p`rin]ii frizerilor, la fiecare început de septembrie: ca pentru [coal` –, purtam haine pe care era brodat acela[i cuvînt, în fine, citeam aproape zilnic fi]uica cu acest nume. Tat`l lui D`nu] era în p`mînt. Iar mam`-sa era femeie de serviciu. Un copil chinuit. Era gras [i mereu prost îmbr`cat. „Mie mi-a adus o pereche de [osete, astea din picioare.“ {i pantalonul din tergal las` loc vederii cele dou` vedete portocalii. „}ie?“ Mi-a fost greu s`-i spun adev`rul. Cum, p… mea, s` i-l fi spus? Cînd Mo[ Cr`ciun î]i aduce o simpl` pereche de ciorapi… Am nivelat totul cu ajutorul unei aproxim`ri prin lips` (tocmai studiam a[a ceva la

[coal`): „Mie nu mi-a adus nimic“. La nici zece minute distan]`, m` l`f`i cu ceasul meu în fa]a unei colege de care cred c` îmi pl`cea: „Are [i cronometru! L-am primit asear`, de la Mo[ Geril`“. Ochii viitorului po[ta[ sclipesc brusc, mai spectaculo[i decît oranjul care îl încal]`, dup` care iese din clas` trîntind u[a de parc` ar fi închis un plic înd`r`tnic, unul dintr-acela care nu se lipe[te bine.

76

n Lucian VASILIU Prin anii ’50 ai secolului trecut, la noi în sat (undeva între tîrgurile Bîrlad-Vaslui-Bac`u) oamenii nu se l`sau contamina]i de noua ideologie. A[teptau americanii! Mo[ Geril` nu sosise înc` în vatra bunicilor mei (neam de p`durari, apicultori, prisecari). Tat`l nostru, preot de ]ar` ([colit în perioada interbelic`, la Cern`u]i – actualmente în Ucraina) ne cultiva obiceiurile vechi. |ntr-un fel, preotul {tefan ne-a fost [i tat`, [i... Mo[ Cr`ciun!

Aveam 10 ani cînd ne-am mutat la Bîrlad. Via]a citadin` era mult mai ideologizat`. Acolo l-am

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

A N C H E T~

descoperit pe falsul Mo[ Cr`ciun. |n loc s`-l tragem pe tata de barb` (real`), îl nec`jeam pe paznicul de la [coal` (deghizat în Mo[ cu artificial` barb`). 1. Mo[ Cr`ciun exist`. Dovad`: l-a învins pe Mo[ Geril` (ca în basme)! 2. Disp`rea Tata. Se ivea... Mo[ul! Un fel de înger-bunic aduc`tor de bucurie [i lini[te! Noi eram atît de tulbura]i încît ne dedicam total darurilor (pu]ine în s`r`cia de dup` r`zboi, dar cu mare înc`rc`tur` emo]ional`). Era perioada în care nu se practica... bradul, ci adunarea în jurul sobei!

3. Luiza, fiica noastr`, a avut parte de duplicitatea Mo[ Cr`ciun-Mo[ Geril`; Cezar, fiul, habar n-a avut de Mo[ Geril`. Va trebui s`-i întreb dac` au aflat... adev`rul!

prima oar`. Poate c` s-a n`scut odat` cu mine.

Poate c` era partea din mine care s-a n`scut mare [i f`cea daruri copilului, fratele lui mai mic [i totu[i geam`n. Cînd am aflat, a[adar, adev`rul despre Mo[ Cr`ciun? Dar care este adev`rul despre Mo[ Cr`ciun? E unul dintre magii pleca]i spre steaua c`l`uzitoare? E bunicul, n`du[ind sub costumul de împrumut [i hohotind gros, pe cînd te îndeamn` s` spui poezii? E protagonistul reclamei de Coca-Cola? R`spunsul este al caisului din copil`ria mea. Adev`rata via]` este o cronic` a lucrurilor nea[teptate. Ceea ce conteaz`, ceea ce te ajut` s` te descoperi [i s` fii fericit este ceea ce te surprinde, c`ci neavînd timp s` te preg`te[ti [i s` te aperi, e[ti cel autentic. Partea neprev`zut` a lumii – [i cea mai frumoas` – este urma lui Mo[ Cr`ciun pe p`mînt. Eu nu [tiu care este adev`rul despre Mo[ Cr`ciun. {tiu doar c` atunci cînd am mai crescut [i cînd îngerul n`scut odat` cu mine s-a rupt, Mo[ Cr`ciun n-a mai venit. Singurul adev`r în ce-l prive[te pe Mo[ Cr`ciun este gustul amar al absen]ei lui.

n Varujan VOSGANIAN |nainte de a v` vorbi despre plecarea lui Mo[ Cr`ciun, ar trebui s` povestesc, mai întîi, despre venirea lui.

Eu nu [tiu cînd a venit Mo[ Cr`ciun. |mi amintesc, cînd eram mic, pîndeam caisul din curte s` v`d cînd înflore[te. Nu reu[eam niciodat`, adormeam [i, dintrodat`, caisul era înflorit. El înflorea numaidecît noaptea, m` surprindea întotdeauna. Tot a[a [i cu Mo[ Cr`ciun. Nu [tiu cînd venea, cu atît mai mult nu [tiu cînd a venit

n anchet` realizat` de Marius Chivu

77

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

EVENIMENT

Kakania, memoriile [i provinciile – Festivalul Interna]ional de Literatur`, Bucure[ti – |ntre 28 [i 30 octombrie, a avut loc, la Clubul }`ranului (M}R) din Bucure[ti, Festivalul Interna]ional de Literatur`, organizat [i acum, ca de trei ani încoace, de Oana Boca, Bogdan-Alexandru St`nescu [i Vasile Ernu. La lecturile publice [i dezbaterile de la aceast` edi]ie au participat scriitori din Ungaria, Muntenegru, Georgia sau Croa]ia (Ádám Bodor, Zaza Burchuladze, Ognjen Spahi´c, Dubravka Ugreˇsi´c), dar [i importan]i scriitori români, precum Petre Cimpoe[u, Cristian Teodorescu, Adriana Babe]i, Varujan Vosganian, O. Nimigean sau Dan Sociu. Le-am trimis tuturor participan]ilor aceste trei întreb`ri: 1) V` considera]i un scriitor central- sau est-european? 2) Considera]i istoria, memorialistica, istoria oral` recursuri importante ale literaturii contemporane? 3) Ce înseamn` azi provincialismul în literatur`?

Pute]i citi în aceste pagini cele mai interesante dintre r`spunsurile primite pîn` la închiderea edi]iei.

Calibrele literaturii n Adriana BABE}I 1) Dup` ce am tot stat [i-am dezb`tut (în c`r]i, la cursuri [i seminarii) conceptul de Europa Central`, s-ar zice c` ar trebui s` [tiu cu precizie cum stau lucrurile. Or, lucrurile nu sînt nici pe departe precise [i clare, presupunînd c` problema central-europenit`]ii prezint` un interes la fel de mare ca în anii ’80 (în Occident) [i în anii ’90 (la noi, dar numai în cîteva medii intelectuale). |n plus, am avut surpriza de a m` întîlni la felurite conferin]e, simpozioane, colocvii interna]ionale cu numero[i scriitori polonezi, maghiari, cehi, sloveni, slovaci. Majoritatea nu prea mai aveau chef s` fie considera]i drept autori central-europeni. Li se

78

p`rea limitativ [i irelevant într-o Europ` unit`.

Mai mult, atunci cînd l-am întrebat (cu propriile cuvinte) „mai viseaz` cineva la Europa Central`?“, György Konrád mi-a r`spuns amuzat: „Da, dar e ca un co[mar!“. Personal, nu cred c` amprenta central-european` poate disp`rea prin ucaz administrativ. R`mîne o matrice cultural`, un pattern mental-afectiv, un set de atitudini [i comportamente, care vin toate dintr-o istorie comun`, înc` vie, înc` prezent`. A[a c` m` simt central-european` nu doar pentru c` m` înconjoar` o arhitectur` pe care a[ putea-o descoperi la Cracovia, Bratislava, Viena sau Szeged, ci [i pentru c` reg`sesc în interiorul meu o arhitectur` comun` cu a multor scriitori din aceast`

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010 zon`. F`r` s` uit ce anume îmi vine dinspre R`s`rit în toat` istoria noastr`. Pentru c` apar]in unei p`r]i estice a Europei Centrale, cel mai corect ar fi s` spun c` m` simt un scriitor est-central-european, chiar dac` parcel`rile astea ne cam vîr` într-un fel de ghetou.

2) Da, toate trei – istoria, memorialistica, istoria oral` – sînt „materie prim`“ pentru literatur` în general, nu neap`rat pentru cea contemporan`. E drept îns` c`, dup` toate catastrofele care l-au bîntuit, secolul al XX-lea î[i oblig` mult mai mult literatura s` apeleze la istorie [i rememorare. Asta [i pentru c` trecutul înc` n-a trecut, drept pentru care amintirea trebuie s` î[i duc` pîn` la cap`t exerci]iul terapeutic, r`nile trebuie s` se închid`, iar cei r`ni]i s` se vindece, povestind. Romanul ultimelor decenii face apel mai mult ca oricînd la cele trei cîmpuri, dar le recicleaz` pe fiecare distinct, în moduri mai mult sau mai pu]in ingenioase.

3) |n literatura adev`rat`, adic` în cea de calibru mare sau m`car mediu, provincialismul nu mai înseamn` nimic. Provincia e doar un loc în care autorul poate func]iona sau în care î[i poate pune personajele s` circule. Nimic mai mult.

Sigur, provincialismul s-ar putea asocia unui minorat estetic, veleitarismului, complexelor de inferioritate [i frustr`rilor adiacente. Dar numai atunci cînd vorbim de o literatur` precar`, de raftul trei, care poate fi scris` [i la New York, [i la Paris, [i la Londra.

Cehov, un mare scriitor provincial n Petru CIMPOE{U 1) Nu sînt deloc sigur c` exist` o con[tiin]` central- sau est-european` (a[a cum nu sînt sigur c` exist` un sentiment b`c`uan al fiin]ei). Dar e sigur, în schimb, c` aceast` parte de lume împ`rt`[e[te o istorie recent` comun` [i e de presupus c` aceast` istorie a influen]at cumva mentalul ultimelor genera]ii, altfel decît în Occident sau aiurea. Consecin]a e c` lista de probleme, preocup`rile, temele scriitorilor din ]`rile central- [i est-europene se aseam`n` între ele [i difer` sensibil de ale celor din alte p`r]i ale lumii.

EVENIMENT

© Rare[ Avram

2) La rigoare, prin literatur` în]eleg literatura de fic]iune, cu precizarea c` asta nu implic` neap`rat o judecat` de valoare. {i o carte de bucate, [i un text de fizic` sau de geologie pot ([i trebuie!) s` aib` calit`]i literare, dar asta nu înseamn` c` sînt literatur` în sensul strict al termenului. Sigur c` da, g`se[ti uneori lucr`ri greu de încadrat într-un gen anume, dar eu vorbesc aici despre reac]ia mea imediat`, a[ zice instinctiv`: cînd aud cuvîntul literatur`, m` gîndesc în primul rînd la crea]ia de fic]iune autentic`. Istoria, memorialistica, jurnalele, uneori [i eseurile intr` mai degrab` în categoria „fic]iunilor ilicite“ – în m`sura în care discursul lor uzeaz` de figuri retorice în loc de ra]ionamente, dovezi sau argumente.

3) Exist` cel pu]in dou` feluri de provincialism. Primul este o nevroz` de tip Madame Bovary. O nevroz` care îi atinge mai ales pe indivizii ale c`ror ambi]ii le dep`[esc cu mult posibilit`]ile. |n acest sens, provincialismul înseamn` ce a însemnat dintotdeauna: s` nu-]i asumi propria condi]ie, s` pretinzi a fi altceva decît e[ti. S` nu-]i g`se[ti propriul centru în locul unde te afli, ci s` fii dator unui „Centru“ – real sau imaginat. |n cel`lalt sens, adic` cel al asum`rii provinciei ca univers uman, provincialismul poate da roade minunate. Cehov, de exemplu, mi se pare un mare scriitor provincial.

79

EVENIMENT

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

„Provincialismul înseamn` mim`“

torul mult mai ponderat): Moartea culturii franceze. Francezii s-au sim]it deposeda]i de o centralitate de la sine în]eleas`, împin[i la periferie, declasa]i, izola]i ridicol în mania grandorii lor ([i într-o pia]` redus` la nesemnificativ prin compara]ie cu cea american`). Morrison avea [i nu avea dreptate, cultura, literatura nu sînt reductibile la pia]`. |ns`, ignorînd pia]a, ri[ti s` te treze[ti vorbind de unul singur, chiar dac` roste[ti lucruri extraordinare. Am amintit cazul cumva consolator: „Bine, dac` [i francezii sînt provinciali, noi ce preten]ii s` mai avem?!“. Totu[i, n-ar fi r`u s` le avem. E, mai bine zis, obligatoriu. |n romanul meu (R`d`cina de bucsau, n.r.) protagonistul încearc` s` mediteze asupra puterii [i a centrului, îngrijorat de spectrul dezumaniz`rii care ne pa[te îndat` ce accept`m reguli ale jocului str`ine fiin]ei noastre. Nu intru aici în am`nunte, cei interesa]i le pot g`si în carte. Revenind la literatur`, provincialismul se manifest` de cîte ori ced`m în fa]a impersonalului, a ceea ce inevitabilul neam] nume[te das Man, adic` de oricîte ori ne aglutin`m, complexa]i, în ceea ce se poart`. Provincialismul înseamn` mim`, obedien]` sau, pe reversul aceluia[i complex, izolare, autocronie, scar` de valori în circuit închis. |ntre (multe) altele.

n O. NIMIGEAN 1) {i-[i, nici-nici. „Central-european“ m` trimite la mo[tenirea Imperiului Austro-Ungar, la farmecul dospit al Kakaniei musiliene, bîntuite de orgoliul grotesc al „marii ac]iuni paralele“, precum [i la avanpremiera sfîr[itului lumii despre care vorbea Karl Kraus, pentru a m` aduce într-o contemporaneitate delimitat` de conturul nostalgic al aceluia[i Imperiu, recuperat ca o tradi]ie a administra]iei func]ionale, a cafenelei [i a ber`riei, a confortului, a unui aristocratic savoir vivre, [i dublat de un sim] al umorului cu totul special.

Viena, Budapesta, Praga, Zagrebul, Var[ovia, Aradul, Oradea, Timi[oara, Clujul, Bistri]a au fost central-europene. Bucure[tii, nu. Ca transilv`nean, nu resping nici pe departe aceast` tradi]ie. „Est-european“ m` delimiteaz` dincoace de Cortina de Fier, plasîndu-m` în destinul comun ([i totu[i plin de nuan]e semnificative de la ]ar` la ]ar`) al celor sufoca]i dup` r`zboi de ideologia bol[evic` impus` de la Moscova.

Ca scriitor, nu pot face abstrac]ie, chiar dac` a[ vrea, de est-europenitatea în care am tr`it cîteva decenii [i ale c`rei consecin]e le suport [i ast`zi.

Dar nu pot face abstrac]ie nici de o vîn` balcanic`, nici de o „filogenie“ cultural` ce ]ine de canonul occidental, nici de provocarea imediat` a unei lumi atît de agitate [i nesigure, în c`utarea unui nou echilibru. S` nu uit`m apoi c`, fie el central-european, est-european, ciuc-sînmar]ian, euro-atlantic, chinez etc., scriitorul r`mîne un ins cu toate ale sale, Jemeinigkeit – cum ar zice neam]ul –, are o individualitate proprie, dincolo de orice etichet`.

2) Atît timp cît te raportezi la ele f`r` a le manipula ideologic, far` a le malforma în a[a fel încît s` le transformi în biete [i triste ancile ale cut`rei corectitudini convenabile, negre[it da!

Soljeni]în [i Goma sînt dou` exemple notorii în acest sens. Sau Herta Müller.

3) |mi amintesc de stupefac]ia, iritarea, furia franceze de acum cî]iva ani, dup` ce Donald Morrison a publicat un articol în Time, cu un titlu afurisit (pus de altfel de redac]ie, nu de au-

80

Praful provinciei... n Cristian TEODORESCU 1) Nu prea m-am gîndit pîn` acum la identitatea mea geoliterar`. Despre România îmi place s` cred c` e o ]ar` mai degrab` central-european`, de[i, dac` ne cercet`m mai cu aten]ie situarea geografic` [i cultural`, prin ardeleni [i b`n`]eni sîntem hot`rît parte a centrului Europei. Prin Moldova, }ara Româneasc` [i mai ales prin Dobrogea, sîntem mai degrab` estici, dar cu aspira]ii central-europene. Cînd eram tîn`r, m` socoteam legat de Vest. Dup` ce am trecut de cincizeci de ani, am început s`-mi dau seama c` – îmi place, nu-mi place ([i de multe ori nu-mi place) – sînt mai degrab` un est-european cu aspira]iuni occidentale.

2) De la romantici încoace, literatura român` tr`ie[te, [i de multe ori foarte bine, de pe urma istoriei [i a memorialisticii [i a istoriei ora-

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010 le. Nenorocirea e c` în perioada comunist` istoria [i memorialistica au fost monopolizate de putere. Cu excep]ii notabile – {tefan B`nulescu, cel din Cartea Milionarului, [i {tefan Agopian, cu romanele lui baroce construite pe un fundal istoric excelent documentat [i f`r` nici un compromis ideologic cu regimul. Acum apar c`r]i cu subiect istoric, s` le zic, normale.

Nu le mai cite[te nimeni ca pe ni[te specimene care au izbutit s` treac` prin gardul cenzurii, ci exact în m`sura în care sînt interesante literar.

Cu memorialistica e altceva: poate fi literar extraordinar`, ca |nchisoarea noastr` cea de toate zilele de Ion Ioanid, dar poate fi [i ratat`, cu cele mai bune [i mai documentate inten]ii.

3) O [ans` de a fi original. A[ zice chiar c` cu cît mai provincial, adic` mai specific, cu atît mai bine. Cu condi]ia ca, dac` scrii un roman despre – s` zicem – Caracal, s`-i interesezi [i pe cititorii din Giurgiu, [i pe cei de la Urziceni ori de la Dorohoi. A[a po]i fi sigur c` ai cî[tigat [i Capitala. Fiindc` mare parte dintre cititorii de la Bucure[ti mai au pe t`lpi praful provinciei, chiar dac` unii dintre ei [i-ar rade localitatea de ba[tin` de pe hart`.

Memoria lucrurilor neîntîmplate n Varujan VOSGANIAN 1) Nu m` simt localizat geografic prin tematic`, ci doar prin teritoriul lingvistic pe care îl exprim, adic` prin limba român`. |n ceea ce prive[te proza, limba în care scrii nu este definitorie pentru rezonan]a operei. Fire[te c` originalul este mai relevant, dar traducerile reu[esc adesea s` comunice cu cititorii de pretutindeni. Marele roman rus al secolului al XIX-lea este un exemplu elocvent.

Cartea [oaptelor se traduce acum în cîteva versiuni. Experien]a cu traduc`torii este interesant`, nu exist` cititor mai aspru [i mai minu]ios decît traduc`torul. E drept c` apar [i unele diferen]e. |n textul românesc cuvintele armene[ti intraductibile se scriu cu aldine. |n traducerea armeneasc` aceste cuvinte curg firesc, în schimb sînt scrise cu aldine cuvintele române[ti intraductibile. E nevoie uneori de note de

EVENIMENT

subsol, de traducerea neliteral` a unor expresii.

Dar pentru cititorul spaniol sau italian, cît` vreme tematica [i curgerea pove[tii ar putea s`-l atrag`, mai pu]in îl va interesa de unde vine povestitorul. Un scriitor trebuie s` cunoasc` bine t`rîmul pe care îl descrie, dar trebuie s` aib` con[tiin]a universalit`]ii.

2) Socotesc c` literatura a scris cele mai expresive pagini de istorie. Cînd eram copil am citit Spartacus al lui Rafaello Giovagnoli. Nici o carte de istorie nu mi-ar fi prilejuit cunoa[terea r`scoalei sclavilor lui Spartacus a[a cum a f`cut-o aceast` carte. Exemplele sînt numeroase.

Scriitorul trebuie s` fie un istoric de excep]ie – el nu doar descrie istoria, dar o [i în]elege [i o personalizeaz`. |ncepînd cu secolul al XX-lea, memorialistica s-a între]esut cu fic]iunea. Postmodernismul nici m`car nu ar putea fi definit f`r` memorialistic`. Pîn` la urm`, cît` vreme literatura este o art` a sincerit`]ii, orice povestire este un recurs la memorie. Nu este obligatoriu ca ceea ce scrii s` se fi întîmplat, ca s` faci memorialistic`, exist` [i o memorie a lucrurilor neîntîmplate.

3) Nu mai exist` provincialism în literatur`.

Invocarea provincialismului ca justificare este o scuz` a mediocrit`]ii. n

81

© Rare[ Avram

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

MERIDIANE Petre R`ileanu

Hérold [i Brauner Dou` expozi]ii readuc în actualitate opera celor doi arti[ti care au marcat profund suprarealismul. La Marsilia, Muzeul Cantini prezint` sub titlul „Jacques Hérold et le Surréalisme“ cea mai vast` retrospectiv` consacrat` pictorului de un mare muzeu, în anul centenarului na[terii sale (1910-1987); la Paris, dou` galerii, Schoffel-Valluet [i Samy Kinge, expun simultan lucr`ri reunite sub tema „Victor Brauner et les Arts Primitifs“.

Jacques Hérold: în c`utarea transparen]ei „B. Herold, un pictor blond [i tîn`r, modest [i virgin, începînd din acest num`r se adaog` grupului nostru. Fecund` [i plin` de polen mîna lui aduce în creion deocamdat` un suflet [i o viziune atît de transparente cu noi încît de la primele desene ne-am str`v`zut [i ne-am contopit. B. Herold a sosit cu toat` rîvna [i a plecat într-un ]inut printre al]i cî]iva prieteni pictori pentru un an de zile s` se cerceteze [i s` se des`vîr[easc` în timp. |n spa]iu prezentarea lui pentru noi e integral` [i definitiv`. Desenele lui de aici încolo dac` va [ti s`-[i ]ie treaz` tinere]ea [i efortul spre o pictur` tot mai pur` [i mai vizionar`, nu vor face decît colec]iile, fazele [i

82

punctele lui de ajungere. Optimismul nostru [i g`sirea în B. Herold a unui artist autentic, a unui creator intuitiv, care a [tiut s` se debaraseze în prima zi de o întreag` serie de obstacole [i impurit`]i [i s` se releve în cele cîteva desene aduse ca un temperament [i un rafinat interesant, ne fac s` credem c` el va ad`oga pu]inilor pictori autentici de la noi înc` o personalitate [i înc` o for]`.“ Aceast` not` din revista unu (anul III, nr. din 28 august 1930), nesemnat`, dar redactat` foarte probabil de Stephan Roll (Gheorghe Dinu), în stilul s`u caracteristic – liric-avîntat, dar poticnit din loc în loc din cauza abuzului de licen]e în materie de topic` –, înso]ea primele trei desene reproduse în acela[i num`r, semnate B. Herold. Tîn`rul Herold Blumer le adusese la „L`pt`ria lui Enache“ Dinu (tat`l lui Roll), bo-

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

MERIDIANE

Victor Brauner

Masc` de dans, Indonezia

tezat` de Victor Brauner „Secolul“, [i care servea în acela[i timp de cafenea, salon literar, sediu neoficial al revistei unu [i loc de adunare a membrilor grupului. Aici, în ambian]a dominat` de efluviile agreste ale produselor casei, s-au n`scut multe din ini]iativele subversive [i farsele prietene[ti ale uni[tilor. |n momentul intr`rii sale în avangarda româneasc` prin intermediul cîtorva desene [i al unei prezent`ri atît de favorabile, Hérold f`cea primii pa[i la Paris, unde venise pentru un an [i în care va r`mîne toat` via]a. Claude Sernet îl introduce în cercul prietenilor s`i, printre care se afl` Arthur Adamov, Fondane, Victor Brauner [i so]ia acestuia de atunci, Margit.

Anii parizieni de ucenicie sînt entuziasman]i, dar deosebit de dificili. Hérold picteaz` pu]in, cu mijloace improvizate, impuse de „s`r`cia meticuloas`“ în care se zbate, dup` expresia inspirat` a unui martor din epoc`, Patrick Waldberg. Supravie]uirea îi confisc` tot timpul

[i toat` energia; practic` o sut` de meserii, cum îi va relata prietenului, admiratorului [i exegetului s`u Michel Butor, dar orice experien]` se poate revela, mai devreme sau mai tîrziu, exemplar`: e cazul „stagiului“ de om bun la toate, efectuat în atelierul lui Brâncu[i. Marele artist nu era o persoan` comod`, mai ales din pozi]ia subaltern` a tîn`rului pictor (care va fi, de altfel, concediat pentru a fi l`sat prea mult pe foc lintea maestrului), dar Hérold va recunoa[te mai tîrziu ca pe un privilegiu faptul de a-l fi v`zut la lucru pe Brâncu[i în atelierul s`u – era epoca marelui pe[te albastru [i a desenelor preg`titoare pentru templul din Indore. Parisul [i efervescen]a artistic` de aici, ce se va prelungi [i în primele dou` decenii de dup` r`zboi, chiar dac` nu la acela[i nivel, func]ioneaz` pentru Herold ca un catalizator. |n atelierul lui Brâncu[i avusese ocazia de a-i cunoa[te pe cî]iva dintre protagoni[tii revolu]iei estetice aflate în plin` desf`[urare, James Joyce, Marcel Duchamp,

83

MERIDIANE

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Man Ray, [i pe poetul Robert Desnos. Alte întîlniri îi vor marca definitiv via]a [i opera: Victor Brauner, bineîn]eles, [i Yves Tanguy, Paul Eluard, Tristan Tzara, René Char, Max Ernst. Invitat de André Breton, Hérold ia parte la reuniunile grupului suprarealist dominate în acea perioad`, în primii ani ai deceniului patru, de retorica delirant` – plastic` [i verbal` – a lui Salvador Dalí. Hérold renun]`, la cap`tul unui an, s` mai vin` la aceste întîlniri, inhibat de spontaneitatea replicilor [i de angoasa permanent` de a nu spune prostii într-o limb` pe care, ca [i compatriotul s`u Victor Brauner, n-o st`pînea înc` decît aproximativ. Tot acum ia cuno[tin]` de pictura lui Giorgio de Chirico [i de strania mitologie a dezumaniz`rii vehiculat` de aceasta, [i este puternic impresionat de ecor[eurile de animale din tablourile lui Soutine. |n mai 1934, în num`rul 5 al revistei Minotaure, Breton public` un text programatic con]inînd [i acest elogiu al cristalului: „Nu exist` o mai înalt` lec]ie artistic` decît aceea care ne poate veni din partea cristalului. Opera de art`, ca de altfel orice fragment de via]` uman` luat` în sensul ei cel mai grav, mi se pare lipsit` de valoare dac` nu con]ine, pe toate fa]etele ei externe [i interne, duritatea, rigiditatea, regularitatea [i str`lucirea cristalului“.

Considera]iile lui Breton, ca [i tablourile lui Soutine nu fac decît s` confirme c`ut`rile lui Hérold concentrate tocmai asupra celor dou` fenomene, cristalizarea [i ecor[eul, capabile s`-i permit` apropierea de idealul s`u plastic, reprezentarea mai accentuat` a intimit`]ii materiei. Aceste preocup`ri î[i au originea în cîteva întîmpl`ri la care a asistat în copil`rie, relatate în Maltraité de peinture din 1957, un exerci]iu de rememorare [i de autoanaliz`, poem [i manifest poetic în acela[i timp. „Prin transparen]a ferestrelor mi[c`toare ale trenului îmi apare chipul cristalizat al agoniei. Chipul unei femei b`trîne ale c`rei riduri traseaz`, din ce în ce mai profund în carne, liniile geometrice, tran[ante, ale viitorului cristal. Simbol al mor]ii, cristalul arunc` deja în r`ceala sa toate fl`c`rile viitorului.“ Cristalul este timp concentrat, iar ecor[eul las` la vedere structura muscular` c`reia artistul îi atribuie capacitatea de a exprima mi[-

carea: „Atunci am început s` efectuez un ecor[eu sistematic nu numai al personajelor, dar [i al obiectelor, al peisajului, al atmosferei. Pîn` la a smulge pielea de pe cer“. Cristalul [i ecor[eul sînt dou` forme ale transparen]ei, pictura lui Hérold este, cu propriile sale cuvinte, „contrac]ia mineralizat` a timpului [i convulsia momentan` a materiei“, ea propune privitorului transpunerea în simultaneitate a devenirii [i imaginea static` a mi[c`rii. La liseuse d’aigle, Lumen, Je t’raime (rezultat din fuzionarea a dou` afirma]ii: je t’aime [i je te rêve) sînt cîteva din reu[itele majore din deceniul patru ale pictorului intrate definitiv în memoria activ` a imaginarului suprarealist. Aceste crea]ii, în care st`pînirea tehnicii se întîlne[te cu necesitatea interioar`, sînt continuate de realiz`rile de dup` relativa „t`cere“ impus` de anii de refugiu [i de precaritate a mijloacelor din timpul r`zboiului. Anul 1947, cu marea expozi]ie interna]ional` suprarealist` de la Paris, constituie momentul deplinei consacr`ri a lui Hérold. Lucr`rile sale sînt expuse de acum înainte în toate marile expozi]ii din lume consacrate suprarealismului – Tokyo, München, Bruxelles, Sao Paulo etc.

Expozi]ia de la Marsilia, ca [i catalogul editat cu aceast` ocazie ilustreaz` [i documenteaz` toate etapele parcurse de artist. O men]iune special` merit` textele din catalog semnate de Michel Butor, Rose-Hélène Iché, comisarul expozi]iei, [i de poetul Christophe Dauphin.

84

Victor Brauner, magicianul „Civiliza]iile m-au copiat, nu-i a[a?“, r`spundea Victor Brauner într-un interviu televizat din anii ’60, la o întrebare referitoare la raporturile dintre crea]ia sa [i artele primitive. O anume grandilocven]` con[tient` de sine, un fel de delir megaloman sanc]ionat de ironie [i umor, înso]e[te manifest`rile verbale [i scriptice ale pictorului, fie c` e vorba de titlurile unor tablouri, de textele r`mase în caietele sale, de r`spunsurile la diferite interviuri sau de comentariile pe marginea propriei opere raportate de poetul Alain Jouffroy. |n cazul de fa]`, in-

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

MERIDIANE

versiunea con]inut` în ceea ce am putea numi hiperbola plagiatului anticipat are darul de a pune lucrurile la punct: nici imita]ie, nici influen]` direct`; Brauner a ajuns singur la formele pe care modernii le desemneaz` sub sintagma „art` primitiv`“. E vorba de afinit`]i [i coinciden]e, nu de imita]ie. Se poate spune c` Brauner, pasionat de Kabal`, alchimie, magie, numerologie [i, în general, de toate formele de ezoterism, extinde [i la nivelul propriei existen]e – [i, implicit, al istoriei – acela[i tip de determinism magico-estetic, elementul care structureaz` sistemul s`u ontopoetic. Victor Brauner este un artist concentrat aproape exclusiv asupra invizibilului, a lumii interioare.

Cînd ochii s`i se întorc asupra lumii, din aceast` privire nu dispar niciodat` umbrele, fantomele, angoasele care-l locuiesc. El ar fi subscris f`r` rezerve la aceast` propozi]ie a lui Eliphas Lévi: „|n magie nu exist` decît o singur` dogm`: vizibilul este manifestarea invizibilului sau, în al]i termeni, verbul perfect din lucrurile perceptibile [i vizibile este în propor]ie exact` cu lucrurile imperceptibile sim]urilor noastre [i invizibile ochilor no[tri“. Mutilarea suferit` de Brauner în 1938 la Paris, presim]it` [i descris` într-un tablou pictat cu [apte ani înainte, îi d` sentimentul clar de a fi trecut, prin intermediul unei coborîri în infern, printr-o prob` ini]iatic` de felul celor rezervate în alte culturi [amanilor.

Exist`, a[a cum a observat Claude LéviStrauss, un „divor]“ între magie [i art`. Prima este definit` ca sistem de opera]iuni [i credin]e ce atribuie actelor umane aceea[i valoare ca [i cauzelor naturale, [i care se verific` prin eficacitatea ac]iunii directe asupra realului, în timp ce artei nu i se poate recunoa[te nici o virtute opera]ional`. |n toat` opera sa – tablouri, desene, sculpturi, obiecte –, Victor Brauner, împins de necesitatea de a se situa în continuitate cu sursele ancestrale, definit` de el ca tropism totemic, lucreaz` la restaurarea comunic`rii dintre art` [i magie. El era convins c` pierderea vederii a fost sacrificiul ritual în urma c`ruia a c`p`tat viziunea. Orientat` exclusiv c`tre universul interior, crea]ia lui Brauner aduce la suprafa]` formele derutante ale angoasei sau visului [i coeren]a lor destr`mat`. |ntîlnirea cu formele ar-

telor primitive, la nivelul a ceea ce s-ar putea numi le signifiant flottant, este o coinciden]` plin` de sens.

Victor Brauner a putut vedea pentru prima dat` o serie de figuri [i m`[ti din Ceylon la Bucure[ti, în 1924, cu ocazia expozi]iei interna]ionale organizate de Marcel Iancu pentru revista Contimporanul. Abia mai tîrziu, la Paris, contactul cu artele primitive e mai sus]inut, datorit` interesului manifestat de suprareali[ti, printre care Breton [i Tzara, de]in`tori ai unor colec]ii importante. Brauner î[i va constitui propria colec]ie, con]inînd obiecte provenite din Africa, Oceania [i cele dou` Americi, între 1950 [i 1965, ob]inute prin cump`rare sau la schimb, contra unor lucr`ri proprii. |n total, 58 de obiecte – donate de v`duva sa Jacqueline, în anul 1987, muzeului din Saint-Etienne, împreun` cu 3700 de desene, pînze, lucr`ri în ceramic`, sculpturi [i opere ale prietenilor. Expozi]ia „Victor Brauner [i artele primitive“ reune[te aceast` colec]ie de m`[ti [i obiecte, precum [i operele sale – picturi, dar mai ales desene – aflate în fondul celor dou` galerii pariziene Schoffel-Valluet [i Samy Kinge. n

85

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

TEHNODROM

plasat sub o licen]` liber`, poate fi modificat [i îmbun`t`]it în func]ie de nevoi). Din linii se pot scrie cuvinte, propozi]ii, romane. Grafferul Tempt1 îl folose[te de ceva vreme pentru a realiza graffiti digital (proiectat pe cl`diri) sau, prin intermediul unui bra] mecanic dotat cu sprayuri, direct pe perete.

Maladia Charcot (scleroz` lateral` amiotrofic`) este mai r`spîndit` decît credem. Un caz celebru este cel al fizicianului Stephen Hawking. Cei atin[i de aceast` boal` nu-[i mai pot folosi corpul [i, de cele mai multe ori, doar ochii mai sînt capabili de mi[care. Nu demult, în 2007, un roman [i un film – Le scaphandre et le papillon – au fost un mare succes: e povestea unui fost jurnalist care sufer` un atac cerebral [i r`mîne imobilizat la pat. El va scrie romanul folosindu-[i singurul ochi activ, „dictînd“ doctorului textul c`r]ii. Metoda necesita mult timp (se alegeau literele pe rînd, trecînd prin tot alfabetul), în schimb, EyeWriter simplific` major acest mod de scriere ocular. Mai mult, reduce atît timpul cît [i pre]ul unui astfel de demers.

Ideea fundamental` a fost cea de a-i elibera pe pacien]i [i de a-i re-împuternici în actul comunic`rii. |n proiect au colaborat Free Art and Technology, OpenFrameworks, Graffiti Research Lab [i The Ebeling Group, realizînd într-un timp foarte scurt primul aparat [i programul aferent. Revista Time l-a selectat între inven]iile anului 2010. Pe site-ul oficial – www.eyewriter.org, se g`sesc filme de prezentare, manualul de realizare [i programul de calculator pentru calibrare. Aceast` minune este rodul dragostei, aten]iei [i grijii, nu neap`rat al tehnologiei. |n plus, este copyfree. n

Constantin Vic`

Ochiul care scrie EyeWriter este, pentru mine, cea mai frumoas` inova]ie a anului 2010. Nu are nimic spectaculos [i nici nu a necesitat zeci de ani de cercetare. Dimpotriv`, aproape oricine î[i poate construi micul instrument. De obicei în acest spa]iu scriu despre schimb`rile pe care le aduc noile tehnologii ale comunic`rii în lectur`, în tipul de scriitur`, în remixarea culturii etc. Dar toate sînt doar simple jocuri de societate, în compara]ie cu EyeWriter. Acest instrument face exact ceea ce-i spune numele: te ajut` s` scrii folosind doar ochii. A fost inventat pentru un street-artist paralizat, la pat, care nu-[i poate folosi mîinile. Mecanismul e simplu: o camer` video urm`re[te mi[carea ochilor [i, prin intermediul unui software cu surs` deschis` ([i gratuit) le transmite sau transcrie direct pe ecran.

Este un mecanism DIY, adic` poate fi realizat [i artizanal cu costuri foarte mici. O pereche de rame de plastic, o camer` web, cîteva fire, o conexiune USB [i programul care calibreaz` mi[c`rile transmise prin camer` (program gratuit,

86

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

socoteli \n privin]a lui [i sper` ca el, dup` expirarea anului de doliu, s-o cear` \n c`s`torie?…

Un g\nd cinic... [i iat`-l c`zut pe g\nduri... O avere imens`, nici vorb`, dar... Varvara Petrovna, \ntr-adev`r, nu avea nimic din ce se putea numi o frumuse]e. Era o femeie \nalt`, g`lbejit`, osoas`, cu o figur` dispropor]ionat alungit`, suger\nd ceva cabalin... pe fa]a lui \ncepu s` fluture involuntar o expresie capricioas` [i pu]in ironic`, v`dind u[oare nuan]e de cochet`rie [i, uneori, de infatuare... E greu de spus, fire[te, dar e mai mult ca probabil c` \n inima Varvarei Petrovna nu se n`scuse nimic din ceea ce ar fi putut \ndrept`]i at\t de tare b`nuielile lui Stepan Trofimovici... e de presupus c` Varvara Petrovna a [tiut cur\nd s` descifreze acea expresie stranie de pe chipul prietenului ei...“ Oricum \ntr-o sear`, dup` ce se desp`r]iser`, ea se \ntoarce pentru a-i spune: „N-am s` ]i-o iert niciodat`!“.

Exist` jigniri f`r` cuvinte, destine care se joac` \n cea mai deplin` t`cere. Scena povestit` \n Demonii are discre]ia puternic` a unei drame bergmaniene. Nu este nevoie de o mitoc`nie explicit` pentru a jigni o femeie. Trebuie \ntotdeauna s` presupui c` femeia are darul de-a citi g\ndurile b`rbatului. B`rba]i, dac` v` trece prin minte un g\nd care ar putea r`ni o femeie pe care o pre]ui]i, ascunde]i-v` \n fundul p`m\ntului... [i chiar [i acolo g\ndul vostru se va dezv`lui, poate.

Uneori, lui Stepan Trofimovici i se p`rea c` scena de care-[i amintea fusese un vis. Via]a lor comun` continua, aparent identic`. |n realitate, o realitate cu at\t mai inobservabil` cu c\t era mai ad\nc`, rela]ia lor era alta.

Via]a noastr` este str`b`tut` de asemenea situa]ii \n care raportul cu cel`lalt sufer` o schimbare – radical` de[i doar subtil perceptibil`. Acolo unde intervine Eros, inefabilul joac` un rol incomensurabil. Dac` ave]i cultul delicate]ii sau dac` vre]i doar s` fi]i \ndem\natici, dac` pentru voi sensibilitatea unei femei este un lucru cu adev`rat important, lec]ia Varvarei Petrovna Stavroghina merit` cu adev`rat s` fie cunoscut`: „N-am s` ]i-o iert niciodat`!“ Dac` nu, nu v` mai da]i osteneala. n

Ion Vianu

Ce nu trebuie s` g\nde[ti fa]` \n fa]` cu o femeie |n Demonii lui Dostoievski exist`, la \nceputul c`r]ii, o scen` de dragoste care provine dintr-o psihologie fin` [i intimist`, departe de violen]a „dionisiac`“ a iubirilor dostoievskiene.

Varvara Pavlovna Stavroghina, v`duv` – [i mam` a „monstrului“ Nikolai Vsevolodovici –, are de mult` vreme un protégé, pe Stepan Trofimovici Verhovenski, universitar ratat, umanist cu bune inten]ii [i vanitos umilit. „Nimic altceva dec\t un parazit“, va spune Stepan Trofimovici despre el \nsu[i \ntr-un moment de amar` luciditate. Leg`tura lor, de altfel cast` (ne asigur` naratorul), va dura zeci de ani. O via]`. Totu[i, a cunoscut timpuriu un moment penibil, de[i nimic nu s-a rostit cu acel prilej \ntre cei doi eroi.

Varvara Pavlovna este o v`duv` recent`, bogat`; Stepan Trofimovici este celibatar. B`rbatul locuie[te \ntr-o cas` pus` la dispozi]ie de doamna care-i consacr` un cult intelectual. |n serile de mai, cuplul se plimb` prin parcul conacului; „p\n` la c`derea nop]ii \[i \mp`rt`[eau g\ndurile [i sentimentele. Tr`iau clipe de sublim` poezie.

Sub impresia \nc` puternic` a schimb`rii survenite \n destinul ei, Varvara Petrovna... p`rea c` se simte irezistibil atras` de inima vechiului ei prieten. {i a[a se scurser` mai multe seri de-a r\ndul. Deodat`, un g\nd straniu \[i f`cu un loc \n capul lui Stefan Trofimovici: nu cumva aceast` v`duv` neconsolat` [i-a f`cut anumite

87

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

INTERVIU

„Cioran are foarte mul]i admiratori necunoscu]i sau secre]i“ Mario Andrea Rigoni Cum l-a]i cunoscut pe Emil Cioran?

S-a întîmplat într-o c`l`torie pe care o f`ceam la Paris împreun` cu so]ia, la începutul anilor ’70.

Am fost invita]i la cin` în casa lui Jean-Noël Vuarnet, un tîn`r scriitor [i eseist francez, pe care îl cunoscusem cu pu]in timp în urm` la un congres dedicat lui Nietzsche – un eveniment r`mas celebru – care s-a desf`[urat la Cérisy-laSalle, în Normandia. Vuarnet frecventa anturajul lui Gilles Deleuze [i Pierre Klossowski, ambii prezen]i la acel congres la care participau, de asemenea, Jacques Derrida [i Roberto Calasso.

Dintre to]i îl cuno[team personal doar pe Derrida, despre care am scris un articol în 1970.

Cu ocazia congresului respectiv l-am întîlnit pe Calasso pentru prima dat` [i am stat de vorb` cu Klossowski, care mi-a ar`tat o mare simpatie, invitîndu-m` într-o sear`, împreun` cu Vuarnet [i al]ii, s` bem ni[te Calvados cu el [i Denise (Roberte din romanele sale), în camera lor.

Vuarnet st`tea pe strada Servandoni, foarte aproape de strada Odéon, unde cred c` locuia înc` de pe atunci Emil Cioran. La terminarea cinei, Vuarnet a anun]at, f`r` prea mare emfaz`, vizita unui prieten scriitor: era chiar Cioran, al c`rui nume abia de-l cuno[team. Am povestit impresia pe care mi-a l`sat-o în „exerci]iul de admira]ie“ cu care începe cartea mea Cioran dans mes souvenirs, ap`rut` la Presse Universitaires de France în 2009. Avea un aspect simplu [i un aer modest; vorbea cu un ritm saccadé, ceea ce f`cea ca fascinanta lui elocven]` s` fie [i mai puternic`. S-a vorbit despre c`r]i toat` seara, îns` nu-mi mai amintesc cu exactitate despre ce titluri. |n orice caz, mi-am dat seama imediat c` era un cititor formidabil [i c` prefera jurnalele, memoriile, biografiile, confesiunile, pe scurt, toate m`rturiile experien]ei directe [i personale.

89

n Mario Andrea Rigoni (n. 1948), scriitor [i critic literar, profesor de Literatur` italian` la Universitatea din Padova [i colaborator, de peste treizeci de ani, al cotidianului Corriere della Sera, este specialist în opera lui Giacomo Leopardi. A publicat o edi]ie comentat` a întregii opere poetice a lui Leopardi, volume de reflec]ii [i aforisme, precum [i un volum de povestiri intitulat Dall’altra parte (2009) care a cî[tigat Premiul Settembrini.

A îngrijit, pentru editura Adelphi, traducerea italian` a operei lui Emil Cioran, iar în 2009 a publicat, la Presses Universitaires de France, cartea intitulat` Cioran dans mes souvenirs, în traducerea francez` a lui Michel Orcel.

INTERVIU

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

Cioran frecventa [i el anturajul personajelor pe care le-a]i men]ionat?

Nu, deloc: doar pe Vuarnet, din cei pe care i-am citat. Nu frecventa societatea literar`. {i cu atît mai pu]in era tipul care merge pe la congrese... Mai tîrziu a intrat în contact cu Calasso, care i-a devenit editor. Din cîte [tiu eu, prietenii s`i din Fran]a erau, la vremea aceea, Henry Corbin, Samuel Beckett, Henri Michaux (îmi amintesc c` avea în cas` un tablou al acestuia), pictorul Roberto Matta [i, bineîn]eles, Eugen Ionesco.

Cum era Cioran în intimitate? Sem`na mai degrab` cu gînditorul sclipitor, plin de ironie [i scepticism din volumele sale, sau p`rea mai apropiat de imaginea plin` de compasiune [i în]elegere pentru semenii s`i, pe care o reg`sim în coresponden]a lui?

Era agreabil [i surprinz`tor, iubitor al anecdotelor [i al vorbelor de duh, capabil s` treac` de la reflec]ia amar` la ironia destins`. De asemenea, era deschis cu oricine, în afar` de cei indiscre]i sau imbecili – o categorie, de altfel, foarte vast`. Cu prietenii era ospitalier, atent [i grijuliu, chiar protectiv, [i nu doar în termeni practici. |mi amintesc cum, corectînd versiunea francez` a unei c`r]i de aforisme pe care am scris-o, m-a sf`tuit în mod hot`rît s` elimin anumite fragmente despre care credea c` ar putea s`-mi d`uneze pentru c` erau, cum s-ar zice acum, „politically incorrect“. Trebuie s` spun c` fa]` de mine avea, poate, o afec]iune special`. Odat`, în lipsa lui Simone, am petrecut cîteva ore împreun` [i, la vremea prînzului, chiar el, spre marea mea uimire [i chiar emo]ie, mi-a preg`tit un filé, discutînd în acela[i timp despre distrugerea Germaniei, pe care o condamna, bineîn]eles... Eu nu reu[esc s` separ omul de scriitor sau de gînditor [i cred c`, în cazul s`u, nici nu este posibil.

Ce p`rere ave]i despre cartea lui Friedgard Thoma, Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran, recent tradus` [i în limba italian`, care relateaz` rela]ia secret` a autoarei cu Cioran?

C` aceast` doamn` a comis o impardonabil` indiscre]ie, chiar dac` a a[teptat s` moar` to]i cei direct interesa]i pentru a publica o aseme-

nea carte; cu atît mai mult cu cît anumite detalii men]ionate, evidente [i comune în orice rela]ie erotic`, sînt în mod v`dit introduse în scop scandalistic, f`r` îns` a aduce nimic relevant pentru cunoa[terea lui Cioran. Ast`zi lumea se arunc`, cu aviditate, asupra aspectelor sexuale ale biografiilor, fenomen pe care Cioran însu[i îl deplora: dar, din p`cate, i-a c`zut victim` [i el.

Bineîn]eles, nu i-ar fi f`cut pl`cere nici ca aceste chestiuni s` fie divulgate, nici ca propria-i via]` [i gîndire s` fie disecate, a[a cum se întîmpl` în cartea aceasta [i în multe alte c`r]i, eseuri, teze de licen]` etc. {i a denun]at de atîtea ori inutilitatea [i daunele criticii! |n scrisorile lui Cioran [i în rela]ia sa cu Friedgard Thoma exist` îns` [i referiri, considera]ii [i schimburi de idei cu caracter literar sau filozofic, care altfel s-ar fi pierdut…

Este par]ial adev`rat: acesta este unicul aspect interesant al c`r]ii. Friedgard Thoma ar fi putut, probabil, scoate din aceste materiale o ecranizare cu care s-ar fi salvat pe ea îns`[i, pe Cioran, substan]a c`r]ii [i discre]ia.

V-a]i dat seama înc` de la început de însemn`tatea operei lui Cioran sau a]i în]eles importan]a acesteia abia mai tîrziu?

Cum am spus, nu cuno[team c`r]ile lui Cioran cînd l-am întîlnit pentru prima dat`, îns` m-au cucerit imediat [i pentru totdeauna, astfel încît i-am c`utat un editor pe m`sur` în Italia, lucru care nu a fost deloc u[or la început. Mai tîrziu, editorul Adelphi a f`cut un pas înainte, iar eu am fost foarte bucuros s` m` ocup, în mod direct sau indirect, de traducere.

Care erau subiectele de conversa]ie preferate ale lui Cioran?

Nu avea un subiect preferat, vorbeam despre orice. Bineîn]eles c` sfîr[itul Europei [i ascensiunea islamului erau teme destul de recurente... La fel ca [i aceea a destinului singular, Cioran spunea „unic“, al evreilor.

Scrierile dumneavoastr` au fost influen]ate în vreun fel de prietenia cu Cioran? Exist` vreo tem` de reflec]ie care s` v` fi fost sugerat` de frecventarea operei sale?

Prietenia cu Cioran [i cunoa[terea c`r]ilor sale mi-au marcat, f`r` îndoial`, vîna literar`. Nu am fost influen]at atît de temele lui, pe care le

90

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

INTERVIU

simt îns` în totalitate ale mele printr-un fel de afinitate natural`, cît mai ales de tonul extraordinar, imediat perceptibil, al gîndirii [i al prozei sale, de luciditatea sa neiert`toare... |n acela[i timp, m-a ajutat s` m` eliberez de amprenta de erudi]ie academic` pe care, prin meseria mea, nu puteam s` nu o am, g`sind, de altfel, un aliat în constitu]ia mea originar` profund`, în obsesiile mele metafizice. |n fine, mi-a provocat sau favorizat orientarea spre concizie [i aforism, ceea ce reprezint` principala cifr` stilistic` a lui Cioran.

Exist` o anumit` apropiere între gîndirea lui Leopardi, un scriitor c`ruia i-a]i consacrat cîteva c`r]i excep]ionale, [i opera lui Cioran?

Pesimismul lui Leopardi era de aceea[i sorginte ca [i pesimismul cioranian?

Nu e nici o îndoial` c` Leopardi [i Cioran apar]in aceleia[i familii spirituale [i c` au o afinitate în concep]ia despre lume, via]` [i istorie: de altfel, practicau amîndoi un fel de „ultra filozofie“, o form` de luciditate provocat` de sfîr[itul tuturor filozofiilor. De[i Cioran nu cuno[tea pe de-a-ntregul opera scriitorului italian, era foarte interesat de tot ceea ce îl prive[te ca gînditor [i ca om: aceasta se vede foarte bine în „Prefa]a“ pe care, cu mare generozitate, a scris-o la cartea mea despre gîndirea lui Leopardi, îns` [i din reflec]iile din Cahiers (1957-1972) afl`m c` era pe bun` dreptate scandalizat c` un critic a putut folosi expresia de la Leopardi la Sartre, ca [i cum cei doi ar putea s` fie pu[i pe acela[i plan ori într-un raport de continuitate. Venera]ia sa pentru Leopardi este demonstrat` [i de faptul c` pe un perete din modestul s`u apartament din strada Odéon a înr`mat textul Infinitului. Pe de alt` parte, coresponden]a noastr` a început [i mai apoi a continuat în mare m`sur` sub semnul lui Leopardi.

Orice mare gînditor porne[te de la o intui]ie sau de la o experien]` important`, care se reflect` [i se articuleaz` apoi în opera sa.

Care ar fi aceasta în cazul lui Cioran?

O spune chiar el în Cahiers. Ideea sau experien]a profund` – aceea la care nu ar fi putut renun]a pentru nimic în lume – este c` tot ceea ce face omul se întoarce împotriva lui. Din p`cate este adev`rat [i mi se pare c` ast`zi acest

lucru este mai evident ca oricînd.

Publicarea Caietelor a fost o surpriz`?

Da, absolut. Mai ales pentru c` un asemenea, enorm, caiet de însemn`ri, cit`ri [i gînduri, nefiind ca atare destinat public`rii, ci mai degrab` distrugerii, s-a dovedit a fi o carte în adev`ratul în]eles al cuvîntului, de care nu ai putea s` te lipse[ti. |n pofida dimensiunii impresionante (o mie o sut` de pagini) [i a recuren]ei unor motive, nu exist` nici m`car o not` care s` nu captiveze ori s` nu intereseze [i, de cele mai multe ori, s` nu marcheze prin veridicitatea con]inutului. {i considera]iile literare sînt de o acuitate extraordinar`.

Au existat [i alte surprize editoriale în ultima vreme?

Da, Emil Cioran – De la France (tradus de Alain Paruit), un text inedit scris în 1941 [i publicat de Editions de l’Herne în 2009, o carte foarte interesant`, despre a c`rei existen]` nu [tiam nici eu.

Crede]i c` Cioran este ast`zi recunoscut în deplin`tatea valorii sale?

Mi se pare c` este recunoscut mai degrab` de cititorul comun, care poate fi un om simplu sau un star de cinema sau de sport, decît de litera]i [i filozofi de profesie. Are foarte mul]i admiratori necunoscu]i sau secre]i, care îl iubesc pîn` la idolatrie. {i e normal s` fie a[a. De[i este un scriitor autentic [i un gînditor singular, Cioran nu se adreseaz` speciali[tilor, doar dac` nu sînt speciali[ti… în experien]a vie]ii. Mul]i dintre criticii celebri care s-au ocupat de el, de la Susan Sontag la George Steiner, manifest` prejudec`]i deplorabile, mai ales de natur` „ideologic`“. Gîndi]i-v` c` Steiner, într-un articol publicat în New Yorker, îl acuz` pe Cioran de „superficialitate“, atît pe plan intelectual cît [i pe plan stilistic. Este o afirma]ie pur [i simplu ridicol`.

Cioran scria odat` c` doar un monstru poate s` vad` lucrurile a[a cum sînt. El, cu siguran]`, apar]inea acestei categorii, precum Machiavelli sau Leopardi, în vreme ce criticii s`i sînt doar ni[te persoane „cumsecade“. n au consemnat Ciprian V`lcan [i Afrodita Carmen Cionchin

91

colaje de Dan Stanciu

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

FRAGMENTE Magda Cârneci

FEM Interludiu Dragule, m` prive[ti neîncrez`tor, ]ie nu ]i se întîmpl` asemenea abera]ii, sau poate nu vrei s` le m`rturise[ti. Tu nu te la[i invadat de imagini l`untrice mai intense [i mai colorate ca lumea de afar`. }ie nu-]i pic` în creier viziuni celeste sau monstruoase care dezvolt` ni[te scenarii pe care nu le în]elegi, care te sîcîie, te obsedeaz`, dar pe care nu po]i s` le ui]i, pentru c` ele eman` o for]` pe care lumea de afar` n-o are, pentru c` ]i se pare c` ele transmit un mesaj esen]ial – e adev`rat c` într-un limbaj cifrat care irit`, care enerveaz`. Prea multe imagini, care vor s` spun` prea mult sau aproape nimic, în loc s`-]i formuleze limpede, repede, univoc tot ce vor de la tine. Prea multe simboluri, care-]i transmit mai degrab` o energie afectiv` vibrant`, o emo]ie cople[itoare, care vrea parc` s` te smulg` din tine, s` te împing` în sus sau în alt` parte, s` te urce pe un alt palier al mentalului t`u fragmentat, pulverizat, tras în toate direc]iile, ca un computer plin de programe periferice, utilitare, care nu mai comunic` între ele, au uitat de programul central [i-]i m`nînc` o gr`mad` de energie. Mentalul t`u modelat, dresat, formatat s` fac` fa]` lumii din afar`, dar din ce în ce mai uituc fa]` de lumea l`untric`, din ce în ce mai incapabil s-o exploreze, s-o în]eleag`, s` se împace cu ea. {i a-

tunci, lumea asta l`untric`, un fel de continent prea pu]in colonizat de[i plin de z`c`minte de metale pre]ioase [i rare, care ar da acces la ni[te energii fabuloase, un fel de ]ar` uitat` de[i din ea ]i se trag r`d`cinile, un fel de vast` metropol` nocturn`, cu cartiere reziden]iale, dar [i cu unele locuri r`u famate, cu parcuri [i cl`diri impozante, dar [i cu maidane [i gropi de gunoi din care uneori ies fantome [i fiare s`lbatice, lumea asta l`untric` se r`zbun` [i trimite imagini somptuoase sau teribile, trimite armate de viziuni stranii, provocatoare, s` te ia cu asalt, s`-]i aminteasc` faptul c` exist` [i c` are s`-]i transmit` un mesaj fundamental...

Dar s`-]i mai povestesc, de fapt, s`-]i amintesc.

Mai multe feluri de corpuri Exist` mai multe corpuri în`untrul corpului nostru aparent unic, încheiat [i compact. Cum a[a, ca foi]ele moi [i translucide ale cepei, sub înveli[ul ei g`lbui-ro[iatic, uscat? Sau ca p`pu[ile matrio[ca închise unele în altele? m` întrebi. Nu [tiu, dragule, nu pot s`-]i explic logic, cum poate vrei tu, eu colec]ionez st`ri, viziuni [i experien]e. Adic` metafizic` experimentat` cu sim]urile, teorie dureroas` sau dulce sau exaltant`. Iar st`rile, experien]ele sînt un pic ca fiin]ele, au început [i sfîr[it, se mi[c` într-un

93

n Magda Cârneci este poet`, eseist`, traduc`toare. |n 1997 a sus]inut un doctorat în istoria artei la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris. Membr` [i teoretician` a cunoscutei „genera]ii ’80“ din literatura român`, se implic` activ, dup` Revolu]ia din decembrie 1989, pe scena cultural` [i politic` din România. La începutul anilor 2000, a fost lector invitat de limb` [i literatur` român` la Institutul Na]ional de Limbi [i Civiliza]ii Orientale (INALCO) din Paris, iar între 2007 [i 2010 – directoarea Institutului Cultural Român din Paris.

A publicat, în limba român`, mai multe volume de poezie (Hipermateria, O t`cere asurzitoare, Haosmos, Poeme politice) [i volume de eseuri (Arta anilor ’80. Texte despre postmodernism, Poetrix). |n limba francez` a publicat volumele Psaume (1997) [i Trois saisons poétiques (2008); în olandez` – Chaosmos (2004), volum editat apoi [i în englez` (2006). A publicat proz` în volumele colective Paris par écrits (2002) [i Le sacré aujourd’hui (2003).

A coeditat lucrarea colectiv` Perspectives roumaines. Du postcommunisme à l’intégration européenne (Paris, 2004). |n 2007, teza sa de doctorat a ap`rut sub titlul Art et pouvoir en Roumanie 1945-1989 la editura L’Harmattan din Paris.

Membr` a European Cultural Parliament, Magda Cârneci este adesea invitat` la colocvii [i dezbateri interna]ionale despre Europa de Est [i Europa cultural`.

FRAGMENTE

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

spa]iu dublu, aflat [i în`untru, [i în afar`; ele nu sînt mecanice, nu se repet` la comand`, ci tr`iesc într-un timp ciudat, punctual, un timp intens [i prezent; ele nu pot fi disecate f`r` s` le distrugi via]a, f`r` s` le omori germenul magic, ele nu pot fi decît povestite.

De pild`, corpul de miros dulce al mamei.

Corpul ei aromal. Cînd, copil` mic` fiind, luam c`ma[a de noapte a mamei în absen]a ei [i, mirosind-o hulpav, aveam dintr-odat` corpul ei întreg lîng` mine. Izul acela u[or gras [i dulceag, în care era amestecat` [i foliculin`, [i sudoare, [i pu]in` colonie, m` umplea de fericire pîn` aproape de le[in, [i atunci nu mai sufeream de singur`tate, de desp`r]ire, de rupere, c`ci aveam brusc corpul ei întreg în n`ri, [i de acolo în sim]uri, [i de acolo în inim` [i în mica mea minte. |ntr-atît încît corpul acela de mireasm` chiar m` hr`nea, era un fel de lapte aerian ce intra prin to]i porii în mine, îmi potolea foamea [i setea de mama [i puteam s` adorm. Eu chiar o aveam atunci pe ea lîng` mine, cu mine. Iar cînd tata, într-o bun` zi, mi-a interzis s` mai iau

c`ma[a mamei în pat [i mi-a cerut s` devin feti]` mare, „s` cresc“, a fost un moment de o durere atît de puternic` încît am devenit instantaneu con[tient`. Ceva s-a rupt cu putere în mine.

Asta n-am uitat niciodat`. A trebuit s` renun] la c`ma[a de noapte bine mirositoare. Am cî[tigat un moment de prezen]`, o f`rîm` de con[tien]`, dar am pierdut ceva vital, capital, mi-a fost furat` anvelopa protectoare a mamei, care pentru mine era atunci aproape egal` cu lumea.

Abia de curînd am reg`sit acel corp de mireasm` chiar în jurul corpului meu. Nu-mi vine s` cred, dar de o vreme simt în jur propriul meu miros de femeie. Un iz u[or gras [i dulceag, care m` enerveaz`, de foliculin` [i de sudoare, [i înc` ceva indicibil, u[or, delicat, ca un rest de t`mîie. Corpul meu hormonal. E ca un cocon de m`tase moale [i transparent`, care m` înconjoar`, m` leag` fedele[ pe toate p`r]ile cu firele lui sub]iri, invizibile, [i m` închide inexorabil în destinul meu irevocabil de pup`.

Cînd îl simt obsedant, cad uneori într-un fel de loc mental fix, ajung nu [tiu cum în aceea[i

94

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

FRAGMENTE

scen` anume din creierul meu: m` aflu brusc într-o vale înverzit` [i nu foarte larg`, unde se vede la cap`t un mic amfiteatru din piatr` de o frumoas` culoare ocru-deschis, o culoare cald`, de calcar g`lbui. Cum înaintez în valea verde spre un str`vechi amfiteatru, pe stînga mea v`d o feti]` mic`, golu]`, a[ezat` ghemuit direct pe p`mînt, cu spatele întors c`tre mine. Are p`rul scurt, blonziu [i cîrlion]at. Trupu[orul ei e slab [i fragil, i se str`v`d prin piele omopla]ii delica]i, coastele sub]iri [i nodurile mici ale coloanei vertebrale. |ncerc s-o ocolesc ca s`-i v`d fa]a. Nu [tiu cum, dar nu reu[esc.

Merg mai departe pe vale. Dau, tot pe stînga mea, de o fat`, o adolescent`, care st` [i ea ghemuit` pe jos, a[ezat` cu spatele înspre mine. E goal`, are p`rul lung pîn` la umeri, [aten deschis la culoare. |i v`d mijlocul sub]ire [i bazinul înc` îngust, cu dou` gropi]e de o parte [i alta a micului os sacral. Un puf auriu se întinde de-a lungul coloanei ei vertebrale îndr`zne] arcuite. |ncerc s-o ocolesc ca s`-i pot vedea [i ei fa]a.

Dar nu [tiu cum, nu reu[esc.

Ajung apoi, mai departe, în dreptul unei tinere femei goale, a[ezat` de asemenea pe jos, cu genunchii la gur` [i cu spatele tot întors c`tre mine. Are un spate frumos [i musculos, totu[i suplu [i fin, iar pletele lucioase [i negre îi curg liber pîn` spre mijloc. {oldurile ei sînt bine arcuite [i destul de puternice. Silueta ei mi se pare parc` familiar` de undeva. |ncerc s-o ocolesc ca s`-i pot vedea fa]a, dar nici acum nu reu[esc.

Trec mai departe, merg înc` o vreme prin valea cea verde spre amfiteatrul str`vechi [i, brusc, m` apuc` o nostalgie cumplit`: îmi dau seama c` [i feti]a mic`, [i fata cea mare, [i tîn`ra femeie sînt chiar eu. Sînt corpurile mele trecute, dep`[ite, r`mase undeva în urm` ca ni[te coji uscate [i p`r`site, ni[te exuvii p`strate etern pe fundul unei v`i verzi [i triste, de-a lungul c`reia parc` mai z`resc înaintea mea cîteva statui întoarse cu spatele, a[ezate pe partea dreapt`, în a[teptare. Dar unde se afl` valea aceasta?

întîmpl` uneori s` m` scol diminea]a cu gîndul persistent la ceva foarte drag, ce-mi produce o c`ldur` în plexul solar, de pild` la curtea bunicilor mei de la ]ar`, curtea vacan]elor mele de var`, de care m` leag` multe experien]e ale copil`riei. |mi doresc foarte tare s` fiu iar`[i acolo [i îmi închipui pe îndelete locul, cu toate elementele lui, dar f`r` bunici, c`ci ei au murit între timp. {i brusc, nu [tiu cum, sînt chiar acolo.

M` aflu chiar acolo, acas` la bunici, c`ci am o viziune extrem de clar`, halucinant de clar`, a locului. De fapt, am certitudinea bucuroas` [i însp`imînt`toare c`, într-un mod de neîn]eles, m` aflu din nou chiar acolo, la ]ar`, c`ci percep]iile [i con[tien]a sînt intense, dar care?

Sînt în curtea din spatele casei b`trîne[ti, plin` de iarb` scurt` [i verde, ca la începutul prim`verii. Locul e pustiu, nu se simte nici o prezen]`, dar eu v`d lumina crud` de diminea]`, simt r`coarea aerului, observ umbrele viorii de pe jos, [i [tiu sigur c` m-am transportat cumva chiar acolo unde mi-am dorit atît de mult s` revin. E adev`rat, curtea pare nelocuit`, e a[a cum mi-am închipuit-o fiind înc` în pat, c`ci, altfel, cu ra]iunea mea banal` [i paralel`, [tiu bine c` de mul]i ani casa e locuit` de oameni str`ini. Deci m-am teleportat cumva, nu [tiu cum, chiar în imaginea mental` pe care mi-am construit-o, mi-am secretat-o demult, despre locul bunicilor.

Totul dureaz` cîteva lungi [i lente secunde.

Ori poate minute? Lumina tare de prim`var` m` bucur` [i u[or m` orbe[te. Brusc, m` sperii de intensitatea stranie, mult prea clar`, a prezen]ei mele acolo, în proiec]ia mea mental` care e mai adev`rat` decît realitatea din care tocmai am plecat. Intru atunci într-un fel de vibra]ie, care începe s` m` parcurg` în valuri [i s` m` sperie înc` [i mai tare decît faptul c` mi-am con[tientizat prezen]a acolo, în curtea virtual` a bunicilor. E o vibra]ie pe care am mai tr`it-o în vise, sau în st`ri [i gînduri speciale, e ca un curent electric bizar, rezultat dintr-o conectare întîmpl`toare la o priz` de energie superioar`, necunoscut`. O vibra]ie care de fiecare dat` m` însp`imînt` teribil, de parc` trupul meu nu ar fi preg`tit pentru asemenea energie puternic`, excesiv`. O energie poate ascuns` în celulele

* Exist` un corp rezonant al memoriei, secretat de amintirile pregnante, esen]iale. Mi se

95

FRAGMENTE

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

mele, emanat` poate de ele, îmi spun, [i care întîlne[te uneori o energie mai vast` ce coboar` din astre, o energie de o natur` str`in` for]elor fizice cunoscute.

Cum vibra]ia devine amenin]`toare prin intensitate, c`ci îmi scutur` zdrav`n trupul, îmi spun repede în gînd: „Vreau înapoi, vreau înapoi!“. M` reg`sesc imediat iar în pat, cu ochii deschi[i, f`r` s` fi dormit nici o clip`, ca [i cum m-a[ fi întors dintr-un spa]iu rar vizitat al creierului meu înapoi în creierul meu ordinar, m-a[ fi recuperat cu un fel de regret din imaginea mea interioar` puternic`, unde ajunsesem cu toat` putin]a mea con[tient`. Dar ce fel de con[tien]`?

cunoscut`. Dar pe din`untru sînt pustie, sînt goal`. Nu e nici un trup, nici o mumie în mine.

Interiorul meu e întunecat [i uscat. A[teapt` în golul lui o prezen]`, un germene. {i dintr-odat` tu cazi deasupra, de fapt e[ti a[ezat lent [i definitiv peste sarcofag ca o piatr` tombal`. Forma ta e ciudat`, e amestecat` din mai multe forme de animale. E în ea [i un leu, [i un taur, [i un miel, [i un mic pui de înger. Forma ta e chiar Sfinxul. {i în]eleg într-un mod parc` fatal, irevocabil, c` tu închizi pentru mine, prin a[ezarea ta masiv` peste sarcofagul pustiu, închizi definitiv, sigilezi un mare mister acolo, jos, în`untru. Un mister adînc, fecund [i indescriptibil.

*

Exist` apoi un corp imaginal al iubirii. Sîntem împreun` în pat, ne iubim, facem dragoste.

E un fel de balet pe orizontal`, un dans dezl`n]uit, cu figuri obligatorii [i cu figuri libere, aproape c` îmi vine s` cînt. Tu m` fr`mîn]i, m` modelezi ca pe un vas de lut umed [i moale, eu m` las modelat`, împreun` cre`m opera de art` perfect`, o oper` expresiv` [i armonioas`, o oper` de art` integral` [i trec`toare. Sînt atent` la tine, primesc cu to]i porii s`rut`rile [i mîngîierile tale experte [i înfl`c`rate. Sînt aici, sînt cu tine, în tine, în mine, sîntem împreun`, sîntem în prezent. Sîntem, sîntem. |n acela[i timp, în spatele ochilor mei închi[i curge un film învolburat, plin cu imagini îmb`t`toare, de o stranie claritate. V`d p`duri ar`mii de stejari seculari fo[nind, unduindu-se. V`d o poian` luminoas` de form` perfect p`trat`, plin` de flori alb`striu-violete, înalte cît statul de om; florile sînt foarte dese [i cu inflorescen]e ciudate, complicate, arhaice. V`d o intrare într-un palat alb [i înalt, în`untru v`d o sal` plin` de cele mai fabuloase comori, vase de aram` [i arme din o]el încrustate cu platin`, bijuterii vechi [i grele [i monede din aur [i argint [i pietre nestemate de toate culorile, str`lucind stins în lumina sc`zut`. {i apoi v`d, v`d c` am devenit pur [i simplu un sarcofag egiptean. Forma mea ca o siluet` vag uman` e t`iat` în piatr`. Sînt pictat` pe dinafar` cu mici b`rba]i [i femei prin[i în scene de adora]ie, cu bra]ele ridicate spre cer, fluturînd ramuri verzi de finic c`tre o divinitate ne-

96

*

Mai exist` un corp ascensional al mentalului. |ntins` pe [ezlong, ]in ochii închi[i, m` observ pe mine din`untrul corpului meu. Mai bine zis, din interiorul capului meu, din nacela rotund` a craniului, de acolo de unde încerc s`-mi vizualizez l`untric diferitele mele p`r]i, membre, organe. |mi observ cu gîndul forma exterioar`, de la vîrful degetelor de la picioare, apoi în sus, peste genunchi, [olduri [i pubis, spre pîntec, diafragm`, stern, sîni [i gît, [i ajung iar`[i la cap. Pe fa]`, îmi pip`i cu gîndul fruntea, forma obrajilor, nasul, gura. Fac asta lent, concentrat. Repet opera]ia de mai multe ori. {i dup` o vreme, brusc, am un declic, realizez c` eu nu sînt asta. Eu sînt altceva decît masa asta de carne, acoperit` cu o epiderm` cald` [i u[or umed`. Eu, eu sînt cumva pu]in al`turi [i cumva deta[at. Eu, eu sînt de fapt închis` într-o carcas` de oase, piele [i mu[chi. Eu anim din`untru o p`pu[` mare de materie organic`, vie. Sînt captiv` într-o marionet` dintr-un material ciudat, un material cald, sensibil la durere [i care se autoregenereaz`. Ce caut eu în p`pu[a asta mecanic`, în ma[in`ria asta complicat`?

Cine m-a închis în`untru?

Pur [i simplu sînt prizonier` într-un fel de costum de scafandru sofisticat. Pielea e stratul de protec]ie senzitiv [i termoreglant. Sim]urile sînt instrumentele complicate de culegere de date din necunoscutul, poate ostilul, mediu ambiant. Ochii sînt dou` camere de luat vederi cu performan]e destul de nesigure, imaginile

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

FRAGMENTE

livrate de ele trebuie mereu corectate. Nici mirosul ori auzul ori gustul nu sînt absolut performante, uneori se înfund`, se deregleaz`. Gura ia mostre de plante [i animale [i le trimite la uzina de prelucrare intern`. Pl`mînii reprezint` carburatorul, acolo se amestec` gazele pentru ardere. Inima e centrala termic` a costumului de scafandru. De acolo, lichidul ro[u de hran`, reparare, cur`]ire, înc`lzire, r`cire asigur` ungerea în tot utilajul. Creierul e aparatul de bord din cabina central`, computerul lui principal e programat s` prelucreze rapid datele tehnice ale nenum`ratelor garnituri de senzori îndreptate spre lumea de explorat. Dar mai sînt acolo [i alte computere secundare, înc` [i mai sofisticate, care nu par s` func]ioneze, par uitate prin col]uri. Am fost trimis` într-o expedi]ie pe o planet` str`in` [i îndep`rtat`. Am fost para[utat` din nava mea spa]ial` pe aceast` planet` ostil`, într-o p`dure vast` [i necunoscut`, plin` de animale s`lbatice [i mie necunoscute. Bine, dar cum am reu[it s` m` identific cu utilajele din dotare, cu costumul meu de scafandru atît de sofisticat? Cum am reu[it s` cred c` eu sînt doar aparatul de bord plin de ecrane [i semnale

electrice, c` sînt instrumentele de percep]ie, c` sînt carburatorul [i centrala termic` [i lichidul de hr`nire-r`cire? Ce s-a întîmplat la aterizare?

Ce [oc teribil a dereglat leg`tura mea cu computerul principal, care a trecut pe pilot automat? Cum a putut el s`-mi ia locul în cabina de comand` din cap? {i cum de am uitat de computerele mai sofisticate, care a[teapt` nefolosite înc` prin col]uri? Asta a fost ceva necesar ori a fost o disfunc]ie a mecanismelor, o „revolt` a echipajului“? {i cum pot func]iona toate aparatele de bord f`r` Eu, f`r` Eu sînt, f`r` mine?

* Am în mîini un mic fruct uscat. E ca o ghind` mai mare sau, mai degrab`, e ca o castan`, are de fapt o form` vag poliedric`, cafenie, cu muchii. E tîrziu, e foarte tîrziu, mi se spune de undeva din afar`, cu un ton apodictic [i definitiv, ghinda asta nu mai poate fi utilizat`. E un fruct vechi, mort [i uscat, care nu va mai încol]i niciodat`. Da, recunosc, v`d c` e lemnos [i uscat. Nu-i nici prea frumos la vedere. Dar în acela[i timp simt acut c` e fructul meu, [tiu c` e al meu, al meu, a[a mort, uscat, cum e el. Fruc-

97

FRAGMENTE

DILEMATECA l DECEMBRIE 2010

tul `sta îmi apar]ine în mod profund, e parte din mine, cred în el chiar dac` e tîrziu, e foarte tîrziu, [i simt c` acest lucru e important.

Atunci, dintr-odat`, ghinda aia, castana aia, fructul acela uscat scoate o pîrîitur` grozav`, crap` cu zgomot, se desface în patru p`r]i egale, în c`u[ul palmelor mele. Cele patru sferturi de coaj` arat` ca o cruce micu]` cu capetele bra]elor u[or încovoiate spre în`untru. De acolo, din`untru, î[i ia brusc zborul, prin fa]a ochilor mei stupefia]i, un fluture mare [i viu colorat.

[esc s`-[i ia zborul cu bine [i cu treapta a doua de ardere pot s` survoleze p`mîntul ca ni[te avioane de croazier`. |nc` [i mai pu]ini reu[esc s` aprind` treapta a treia [i s` ias` din sfera de atrac]ie a P`mîntului, în spa]iul interplanetar.

Dar numai extrem de pu]ini, poate doi-trei pe secol, reu[esc s` pun` în func]iune [i treapta a patra [i s` ias` astfel din sistemul nostru solar. |mi voi desface aripile de m`tase albastr`, vrîstat` cu vini[oare fine, aurii [i împodobite cu cîte un ochi alb-negru ca de pan` de p`un, voi scutura praful de pe antene, de pe picioru[e [i de pe celelalte aparate de bord, îmi voi arde coconul [i pupa, corpurile anterioare, etapele, treptele, [i voi decola dintre voi, voi zbura, voi ]î[ni pîn` la stele.

Exist` înc` multe alte feluri de corpuri. Viitoare. n

* Poate oamenii sînt un fel de rachete spa]iale dotate cu cîteva etaje de lansare sau trepte de ardere, pe care trebuie s` le aprind` pe rînd ca s` se poat` desprind` de sol [i s` se întoarc` la stele. Cei mai mul]i oameni ard repede [i gre[it prima treapt` [i nu reu[esc s` se ridice decît cu doi-trei metri deasupra pistei largi a aeroportului planetar. Al]ii, mult mai pu]ini, reu-

98

(volum în curs de apari]ie la Editura Cartea Româneasc`)