Dilemateca60

DILEMATECA Anul VI l nr. 60 l mai 2011

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

DOSAR

JAPONIA

AVENTURA VIE}II MELE

Florin Toma

EDITORIAL

Mircea Vasilescu

Descentralizare Am primit de curînd o carte-album din Italia. Se nume[te La fede nell’anima. Viaggio a Trieste tra ebrei, ortodossi, protestanti, musulmani e buddhisti. Este de fapt un album de fotografii realizate de Gianni Plossi, înso]ite de texte scrise de Gabriela Preda, despre comunit`]ile religioase [i l`ca[urile de cult din Trieste. Loc de încruci[are a etniilor, fostelor imperii, drumurilor comerciale, grani]elor de tot felul, Trieste este o lume în sine, care merit` descoperit` dincolo de „atrac]iile turistice“. Pentru un astfel de loc, o asemenea carte-album este o formul` ideal` ca prim` etap` întru stîrnirea curiozit`]ii. Gabriela Preda, jurnalist` de origine român` stabilit` de mult` vreme în Italia, scrie scurt [i esen]ial. Gianni Plossi a optat pentru fotografii alb-negru care surprind gesturi ritualice, chipuri umane, detalii de atitudine [i comportament ale credincio[ilor de diverse etnii [i culte – de la evrei la sîrbi ortodoc[i, de la protestan]ii „r`ma[i“ acolo din vremea Imperiului pîn` la musulmanii ajun[i recent, pe valurile imigra]iei. Cartea a ap`rut cu sprijinul financiar al autorit`]ilor locale. Dar nu are nimic „propagandistic“, nu e unul dintre acele volume conven]ionale menite s` „fac` marketing“ pentru poten]ialii turi[ti [i s` transmit` lumii „o anumit` imagine“

despre ora[ul sau regiunea cu pricina.

Este o carte autentic`, realizat` în mul]i ani de munc` [i documentare. Nu are nimic „festivist“, nu e o „celebrare“, ci o invita]ie cald` de a descoperi, simplu [i autentic, un peisaj uman unic.

Inevitabil, m-am gîndit ce bine ne-ar prinde [i nou` astfel de c`r]i despre oameni, locuri, etnii diverse. {i, slav` Domnului, materie prim` exist` [i fotografi, jurnali[ti ori scriitori care s` se ocupe de a[a ceva s-ar g`si. Unele lucruri de acest gen chiar au ap`rut (ca urmare a unor ini]iative [i pasiuni private). M` tem c` st`m prost tocmai la eventuala contribu]ie a autorit`]ilor locale. Care nu [tiu s` mearg` pe mîna unor autori profesioni[ti, ci tind mai degrab` s`-[i rezolve micile scopuri propagandistice. {i care nu [tiu s` cheltuie bani pe lucruri bune. Eventual, cer fonduri „de la centru“. (Ca fost membru în mai multe comisii AFCN, pot s` m`rturisesc c` am v`zut multe proiecte de interes local/regional, pentru care ar fi fost normal s` se g`seasc` fonduri [i sponsori acolo, nu la Bucure[ti.)

Asemenea c`r]i – care nu sînt, evident, un succes comercial – n-ar fi decît înc` un semn de normalitate editorial`. {i de descentralizare, dac` vi se pare un termen adecvat... n

3

SUMAR

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

INFO 5-7 8-9

Bazar 3,14TECA

INTERVIU 42-49 Alexis Philonenko „V` închipui]i c` filozofia a ajuns în ceasul în care-[i d` ultima suflare?“

DOSAR 10-19 Rodica Fren]iu, C`t`lin Ghi]` Spiritul nipon în semne [i însemn`ri Alexis Philonenko (paginile 42-49)

RECENZII 22-28 Literatur`: Cosmin Borza, Paul Cernat, Alexandru Budac, Codrin LiviuCu]itaru, Gabriela Gl`van, {tefania Mihalache, Drago[ Zetu 29 Eseu: Alexandru Ofrim 30-31 Istorie: Bogdan Murgescu, Adrian Cioroianu SF: Michael Haulic` 32 Filozofie: Alexander Baumgarten 33 34-35 Arte: Florinela Popa, Vlad Bedros Psihologie: Lena Ru[ti 36

Sebastian Reichmann (pagina 51)

BOOK DESIGN 38-39 Ioana Gruenwald C`r]i frumoase

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

E.M. Cioran (paginile 52-56)

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

MERIDIANE 52-56 Cristina Hermeziu, Colocviul european „Cioran – pesimismul jubilatoriu“ Matei Martin, Lizibil, vizibil 57 58-61 Petre R`ileanu, Ilarie Voronca, poetul integral

ANCHET~ 64-70 de Marius Chivu Cum e la debut?

AVENTURA VIE}II MELE 72-78 Florin Toma, Cenzura de castitate

RUBRICI 21 37 50 51 63 71

Constantin Vic`, Tehnodrom Ioana Bot, C`r]i de plastic Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Poemul din mai: Sebastian Reichmann Daniela Zeca, Vesta antiglon] Ion Vianu, Portrete interioare

Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Ani[oara Sevastre (tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: anisoara.sevastre@adevarulholding.ro)

Pentru abonamente suna]i la 0800.800.111 (num`r cu apel gratuit \n orice re]ea) Luni-Vineri: 8,00-22,00 S\mb`t`-Duminic`: 10,00-18,00

Publicitate: Dorina Petru]i (tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

Florin Toma (paginile 72-78)

4

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

Bazar

Caravana Gaudeamus la Cluj Editura Herald [i-a invitat cititorii din Ardeal la cel mai prestigios tîrg de carte al caravanei Gaudeamus, care s-a desf`[urat la Cluj în perioada 13-17 aprilie 2011, în incinta unui pavilion expozi]ional mobil amplasat în Pia]a Unirii. |n preajma Pa[telui, Editura Herald a propus cîteva pachete de c`r]i, grupate tematic: M`rturii ale credin]ei, Sabia [i floarea de cire[, Terapia sufletului, ce pot fi reg`site, cu mai multe am`nunte, pe site-ul editurii. n Centenar Max Frisch Revista literar` german` Literaturen consacr` o edi]ie special` autorului elve]ian Max Frisch. Titlul dosarului, un joc de cuvinte, vrea s` spun` c` [i acum, la centenar, totul e proasp`t; sau c` totul se învîrte în jurul lui Frisch; sau, în fine, c` pute]i afla totul despre Frisch. Pîn` una-alta, iat` cîte ceva despre legendara rivalitate între Max Frisch [i cel`lalt mare dramaturg elve]ian, Friedrich Dürrenmatt. Scriitorul [i criticul Adolf Muschg este întrebat dac` nu cumva i se pare c` Frisch a r`mas mereu cu un pas în urma rivalului s`u: „Da [i nu. Pentru mine, Frisch a fost mereu un partener de discu]ii mai apropiat, mai pl`cut. Pe Dürrenmatt trebuia s`-l la[i s` vorbeasc`. Era de fiecare dat` amuzant, dar n-a[ putea spune c` am avut vreo conversa]ie cu el. Cu Frisch era altfel. Dintre to]i cunoscu]ii mei, el era cel mai incitant, cel mai subtil partener de dialog. Pe vremea aceea, nu puteai s` vorbe[ti cu el despre nici o problem` de rela]ie, c`ci de fiecare dat` te sf`tuia s` divor]ezi. Nu era nimic fals în toat` chestia asta. El prescria tuturor cu generozitate o form` de radicalism cu care el însu[i a

INFO r`mas dator. Punea, într-un fel, problema con[tiin]ei [i îi pl`ceau situa]iile pe muchie de cu]it.

Doar cînd era b`ut devenea trist [i necomunicativ – asta mai ales în ultima faz`, cînd spunea: «nu mai fac decît s` m` plictisesc»; pe atunci se l`sase practic în acela[i timp [i de scris, [i de fumat. |n acea perioad` î[i povestea visele – lucruri pe care nu le-am mai auzit niciodat`. |n aceast` etap` final` a vie]ii, cum îi spunea el, am cunoscut un cu totul alt Frisch, cu o anume regresie în copil`rie. I-am cunoscut multe fe]e [i l-am iubit foarte, foarte mult. Era acolo [i o substan]` creat` din aceea[i stof` social`: ne în]elegeam imediat asupra acelor chestiuni legate de Elve]ia care ne preocupau [i care nu ne pl`ceau.“ n Joia mare e, de fapt, miercuri Le Nouvel Observateur public` o scurt` not` despre volumul The Mystery of the Last Supper al lui Colin Humphreys, profesor la Universitatea Cambridge. Istoricul a încercat s` explice cîteva contradic]ii sau inadverten]e din Biblie care îi intrig` de mult` vreme pe cercet`torii din domeniul istoriei religiilor. Biblia las` de în]eles c` ultima cin` a lui Iisus Christos a început joi seara, dup` asfin]it, iar crucificarea a avut loc diminea]a urm`toare, vineri. Datele cu privire la procesele lui Iisus – c`ci au fost mai multe – sînt contradictorii. Cercet`torii au parcurs Ierusalimul cu un cronometru, pentru a verifica dac` era posibil ca acele evenimente s` se desf`[oare în intervalul de joi seara pîn` vineri diminea]a: cei mai mul]i dintre ei au ajuns la concluzia c` e foarte pu]in probabil ca lucrurile s` se fi întîmplat a[a cum se relateaz` în c`r]ile sfinte – a explicat Colin Humphreys. Apostolii Matei, Marcu [i Luca spun c` Cina cea de tain` a fost o mas` de Pa[te, în timp ce apostolul Ioan afirm` c` aceast` mas` a avut loc înainte de Pa[tele evreiesc. „Solu]ia pe care am g`sit-o este aceasta: ambele tabere au dreptate, îns` ele se raportau la dou` calendare diferite“ – crede Colin Humphreys. Analizînd cele dou` calendare, profesorul britanic a dedus c` Cina cea de tain` a avut loc cel mai probabil miercuri, cu o zi înainte de Joia cea mare. n

5

Max Frisch

INFO

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

Bazar

Radu Pavel Gheo

Premiile Pulitzer [i criza presei O fi presa scris` pe moarte, dar calitatea primeaz` [i se premiaz`. Cel pu]in în SUA. La ultima gal` a premiilor Pulitzer, cotidianele New York Times [i Los Angeles Times au ob]inut fiecare cîte dou` distinc]ii. New York Times, care adun` aproape în fiecare an m`car un premiu, [i-a adjudecat de aceast` dat` distinc]iile pentru reportaj interna]ional (seria de articole referitoare la sistemul judiciar din Rusia realizat` de Clifford Levy [i Ellen Barry) [i pentru comentariu (articolele economice semnate de David Leonhardt). Los Angeles Times a ob]inut dou` premii Pulitzer, unul la categoria „serviciu public“ (pentru articolele despre corup]ia func]ionarilor din or`[elul californian Bell), [i al doilea pentru imagine. Tot pentru fotografie (Carol Gut, Nikki Kahn [i Ricky Carioti) a fost premiat [i Washington Post; a fost mai degab` un premiu de consolare, c`ci anul trecut, cotidianul a „ras“ nu mai pu]in de trei trofee. {i o serie de publica]ii locale au ob]inut premii la actuala edi]ie. Herald Tribune a fost recompensat cu un Pulitzer pentru anchet` jurnalistic`, iar Amy Ellis Nutt de la Star-Ledger [i-a adjudecat pre-

Dilemateca v` recomand` n John Cheever, Povestiri – integrala prozei scurte (traducere din limba englez` [i note de Ciprian {iulea, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2011), 700 [i ceva de pagini, schi]e [i nuvele, de o densitate care ne face s` ne gîndim iar [i iar dac` exist` scurt [i lung în literatur`, tragic sau comic, important sau fleac.

Celor bolnavi de ierarhii, poseda]i de

6

miul la categoria „magazin“, pentru ancheta sa privind naufragiul unui vas în Atlantic. Din cîte au relatat ziarele americane, ceremonia a fost mai pu]in fastuoas` ca la alte edi]ii, semn c` presa înc` nu a dep`[it criza în care s-a afundat în ultimii ani. Nu doar de criz` financiar` e vorba, ci de una structural`, identitar`. Ziarele î[i g`sesc tot mai greu loc în peisajul media tot mai aglomerat [i mai tehnologizat. Semnul cel mai evident al acestei derute e chiat faptul c`, anul acesta, juriul a decis ca premiul pentru „breaking news“ s` nu se acorde. n Gheo premiat la Ia[i Romanul lui Radu Pavel Gheo, Noapte bun`, copii!, a primit Premiul Na]ional de Proz` al Ziarului de Ia[i. El a concurat, în faza final`, cu volumele Ana Maria [i îngerii de Radu Aldulescu, Ambasadorul invizibil de Nichita Danilov, Camionul bulgar de Dumitru }epeneag [i Amor intellectualis de Ion Vianu. „Anul acesta, juriul a optat pentru un roman al unui scriitor relativ tîn`r, care în orice caz nu [i-a dat întreaga m`sur`, de[i a lansat pîn` acum mai multe c`r]i, care au avut o primire foarte bun`. Este un scriitor care are [i o experien]` existen]ial` interesant`, pe care, de altfel, a fructificat-o într-o alt` carte a sa, Adio, adio, patria mea, cu î din i, cu â din a, o efemer` experien]` american` ale c`rei ecouri le reg`sim [i în Noapte bun`, copii! – a motivat Alexandru C`linescu alegerea juriului. n

întrebarea din orice magazin de mobil`: „Cît e de mare?“, le spun c` Cheever este un scriitor extraordinar.

(Radu Cosa[u) n Biblioteca nop]ii de Alberto Manguel (traducere de Anca Stoiculescu, Editura Nemira, 2011) este, probabil, cea mai frumoas` carte dedicat` ideii de bibliotec`. Un fel de enciclopedie a bibliotecii pe care de-alde Borges sau Eco ar lua-o cu ei în paradis / pe

o insul` pustie. Se g`se[te în libr`rii.

(Marius Chivu) n Romanul lui Caius Dobrescu, Minoic, o foarte inteligent` [i captivant` „fic]iune detectivistic`“ despre cîteva dintre misterele (reale sau inventate) ale istoriei noastre culturale recente.

Un roman plin de umor, scris cu acribia aceea nou`zecist` care pare azi (pentru cititori gr`bi]i) istorie literar`.

(Simona Sora) n

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

Bazar Pivot: puterea [i influen]a |ntr-un recent interviu din Lire, publicat cu ocazia recentei sale c`r]i Les mots de ma vie, Bernard Pivot vorbe[te despre diferen]a între putere [i influen]`, despre via]a sa în mijlocul orgoliilor scriitorice[ti, despre marea pondere a hazardului în alegerile [i proiectele sale profesionale: „Prefer s` vorbesc, în ceea ce prive[te emisiunile mele, mai degrab` de influen]` decît de putere. Exist` în ceea ce numim putere ceva rigid, instantaneu, decisiv, care nu mi-a pl`cut niciodat`. Influen]a este ceva mai difuz, mai vag, mai subtil, chiar dac` [i mai ipocrit. Régis Debray m-a acuzat, înc` de la începutul anilor ’80, c` a[ avea o putere excesiv`. Povestea respectiv` s-a terminat în favoarea mea [i pentru c` François Mitterrand mi-a luat partea, împotriva lui Debray care era, pe atunci, consilierul lui cultural la Elysée. Dar acea polemic` mi-a adus [i o mai mare simpatie din partea publicului. Dup` aceea, chiar l-am invitat pe Debray în emisiunea mea, nu i-am p`strat nici o umbr` de ranchiun`.“ Adev`rul e c` atît influen]a, cît [i puterea ]in [i de capacitatea de a trece, în final, peste micile [i marile polemici. n Liliane Bettencourt, eroin` BD Anul trecut, opinia public` francez` a fost zguduit` de ceea ce presa a numit „afacerea Woerth-Bettencourt“. Ziarele au dat publicit`]ii ni[te înregistr`ri clandestine realizate în casa uneia dintre cele mai bogate femei de afaceri din Fran]a, Liliane Bettencourt, principala ac]ionar` a grupului L’Oréal. Femeia e b`nuit` de fraude fiscale – se pare c` ar fi încercat s` p`c`leasc` statul „ascunzînd“ averi de sute de milioane de euro (printre altele, nu a declarat c` are în proprietate o insul` în arhipelagul Seychelles). |n i]ele afacerii s-au încurcat felurite vedete – prieteni ai lui Bettencourt –, înal]i func]ionari [i chiar oameni politici. E vorba de celebritate, de putere, de tr`dare [i de foarte mul]i bani, a[a c` povestea avea toate ingredientele pentru a se

INFO transforma într-un serial de succes. Pîn` unaalta, iat-o în format BD, povestit` de Laurent Léger [i de Riss, autori ai revistei Charlie Hebdo. n Mae[tri [i discipoli Dup` Moartea tragediei, Procesul de la San Cristóbal [i Errata.

O autobiografie, Editura Humanitas public` o nou` carte de George Steiner, Mae[tri [i discipoli. Prelegerile „Charles Eliot Norton“ (trad. de Virgil Stanciu). Erudit de o impresionant` cuprindere interdisciplinar`, George Steiner (n.

1929) este una dintre cele mai puternice voci ale reflec]iei umaniste contemporane. Cele peste 30 de volume pe care le-a publicat, cronicile ap`rute în periodice de mare autoritate [i prelegerile ]inute la universit`]i de prestigiu contureaz` profilul complex al unui intelectual interesat deopotriv` de critica literar`, de analiza fenomenului lingvistic [i de istoria [i teoria culturii. Tema conferin]elor adunate sub un titlu împrumutat (ironic [i interogativ) de la Henry James este aceea a rela]iei dintre maestru [i discipol. Pentru Steiner, interoga]iile la care a fost supus` aceast` rela]ie (în ce const` misterul pred`rii? care e sursa autorit`]ii?), precum [i cele cîteva r`spunsuri provizorii se constituie într-un legato care rezum` întreaga tradi]ie (occidental` [i oriental`) a culturii. n Privire [i c`l`torie Prozatorul Ovidiu Baron a publicat, la Editura InfoArt Media din Sibiu, varianta francez` a tezei sale de doctorat (sus]inut` în Fran]a), Paysage et image poétique chez Ilarie Voronca, Benjamin Fondane et Henri Michaux. Analiz` a imaginarului poetic al celor trei scriitori, eseul de fa]` este [i o urm`rire bine sus]inut` teoretic a multiplicit`]ii eului [i a rela]iei acestuia cu corpul, a vidului, e[ecului [i c`derii în corp. Suprapunerea pe aceast` tematic` existen]ialist` a unei teme precum c`l`toria (cu variantele sale – evaziunea, fuga) pune în discu]ie tocmai „rela]ia esen]ial` între descoperirea eului [i descoperirea lumii“.

Privirea este, la cei trei autori studia]i de Ovidiu Baron, principiul unificator între intensivul eului [i extensivul lumii, un „agent al imaginarului“ urm`rit, cu inteligen]` [i acribie, în acest nou volum. n

7

Bernard Pivot

George Steiner

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11 n The American Library Association a dat publicit`]ii lista cu titlurile pe care americanii (a se citi „p`rin]ii îngrijora]i“) s-au str`duit cel mai tare s` le interzic` anul trecut. Locul I – o carte ilustrat` care spune povestea real` a unui pui de g`in` adoptat de doi pinguini masculi de la Gr`dina Zoologic` din New York; locul II – o scen` de masturbare dintr-un roman pentru adolescen]i; locul III – Minunata lume nou` a lui Huxley – pentru c` face „sexul promiscuu“ s` par` o chestie amuzant`. Sper c`, dup` ce au citit lista cu pricina, pu[tii au dat n`val` în biblioteci tocmai ca s` citeasc` titlurile acelea. L. V. n |n 1915, dramaturgul spaniol Benito Pérez Galdós a publicat textul piesei de teatru Sor Simona (Sora Simona). Simona Sora mi se pare predestinat` pentru a-l traduce în române[te. C. C.

n Am intrat într-o libr`rie de la Pia]a Roman` [i, în cele zece minute cît m-am uitat prin rafturi, am citit urm`toarele titluri de c`r]i: Al treilea înger (Alice Hoffman), Al zecelea dar (Joane Johnson), Al optulea p`cat (Philipp Vandenberg), Al treilea secret (Steve Berry), A doua [ans` (James Patterson), A doua zi dup` moarte (Dan Stanca), A cincea esen]` (Andrei Terian), Cele nou` chipuri ale iubirii (Anita Nair), Cele cinci limbaje ale iubirii (Gary Chapman), Opt (Katherine Neville), Simfonia a X-a (Joseph Gelinek), Toate femeile vor 7 (Kaya de Vos) [i Trei tigri tri[ti (Guillermo Cabrera Infante). Ce s` zic, se poart` numerele în literatur`! M. C. n Am fost întrebat` ce le-ar pl`cea unor editori spanioli din opera lui Radu Cosa[u [i mi-am amintit „poemul“ acela pudic de la începutul M`tu[ilor din Tel Aviv: „Don Quijote care ne e[ti în ceruri, vie împ`r`]ia ta, fac`-se voia ta, / Pîinea noastr` cea de toate zilele, d`-ne-o nou`, Don Quijote, ast`zi…, / {i ne iart`, Don Quijote, gre[elile noastre, a[a cum [i noi iert`m Don Quijo]ilor no[tri…“. Ce zice]i, o s` le plac` spaniolilor? S. S.

8

n Primarul sectorului 5 din Bucure[ti încurajeaz` lectura. Conform unei declara]ii preluate de Mediafax, acesta cite[te, [i nu orice: din seria c`r]ilor motiva]ionale, acum a venit rîndul unei c`r]i despre cum a devenit Obama pre[edintele SUA. Primarul Vanghelie a spus c` a citit dou` c`r]i [i c` va mai citi [i altele, [tirea amintind c` acum cî]iva ani primarul a declarat c` cite[te Amintiri din copil`rie. C`ci, vorba poetului: „La trecutu-]i mare, mare viitor!“. S. G. n De neîn]eles: so]ia lui Sir Alex Ferguson (nu cred c` exist` cititor al Dilematecii care s` nu [tie cine e acest sco]ian), Lady Cathy, nu accept` în cas` nici un trofeu cucerit de so]ul ei în cei 25 de ani de cînd antreneaz` echipa Manchester United. Nu ni se explic` serios de ce.

Doar c` el se supune. Mestecînd nervos guma sa celebr`? Nu se [tie nici asta. Sînt c`s`tori]i din 1966. R. C. n |n Iran a fost adoptat` recent o lege prin care oamenilor li se interzice s` de]in` cîini. Proprietarii de cîini sînt pasibili de pedeaps` penal`. Printre motivele invocate de ini]iatorii legii: cîinii ar fi murdari [i ar pune în pericol s`n`tatea public`; pe de alt` parte, cîinii ar reprezenta „cultura vulgar` a Occidentului“.

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

Cum ar veni, morbul occidental se transmite pe cale canin`. Hmm. M. M.

Tischläufer), „ardef“ (de la hors-d’œuvre), paspoal (din passepoil), ori levantinul „dimicotonpembe“ (bumbac lucios, roz, pentru c`ptu[eli) – hibrid franco-turc, din demi coton [i pembe (roz, în turc`). M. P.

n Orhan Pamuk, într-un interviu publicat recent în Les inrocks, spunea: „Cred pur [i simplu c` exist` o [armant` neonestitate cînd vine vorba despre subiectul dragoste, poate [i pentru c` în felul acesta se legitimeaz` c`s`toria, societatea. Asta v` permite s` v` idealiza]i consoarta pentru a o suporta mai u[or – altfel, cum ai putea r`mîne angajat într-o rela]ie cu aceea[i persoan` timp de atî]ia ani? E nevoie de mult` dragoste [i de cli[ee pentru a suporta c`s`toria (cam la fel se întîmpl` [i cu religia). Dragostea a devenit un ready-made pe care fiecare amant trebuie s`-l cread`“. Clar, cuprinz`tor [i nerecomandat celor care î[i mai f`ceau iluzii. A. M. S. n O privire scurt` peste topul celor mai vîndute c`r]i din Italia, realizat de NielsenBookscan [i publicat de suplimentul Tuttolibri al ziarului La Stampa. Un roman de Margaret Mazzantini î[i disput` primul loc cu Vieni via con me, noua carte a lui Roberto Saviano, [i cu un volum despre Iisus din Nazareth scris de Benedict al XVI-lea. Se vinde bine [i o carte de investiga]ie jurnalistic` (Sanguisughe. Le pensioni scandalo) despre – ei, da! – „pensiile nesim]ite“. Dintre str`ini, doar Jonathan Franzen [i Clara Sanchez se afl` în primii 10. M. V.

n Ai crede c` un dic]ionar (menit, în inten]ie, s` d`inuie aproape de-a pururi [i nu s` e[ueze pe nisipul vremii) e un izvor de certitudini, un templu exact [i intact, ferit de intemperiile sc`p`rii [i ale abaterii. Ei bine, nu. Au parte [i dic]ionarele de accidente, eroarea î[i vîr` [i-ntr-însele coada. A[a, de pild`, Dic]ionarul de neologisme, de Florin Marcu [i Constant Maneca, edi]ia a III-a (Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1978), are la sfîr[it o erat`, numit` CORRIGENDA. Citind-o, afl`m c`: la pagina 16, coloana 1, rîndul 7 de jos, în loc de „persoane“ se va citi „fenomene“; la pagina 44, coloana 2, rîndul 1 de sus, în loc de „ALCOOL s.m. compus ob]inut prin în-“ se va citi „ALCHIMIE s.f. [tiin]` ocult` ap`rut` în“; la pagina 320, coloana 2, rîndul 17 de jos, în loc de „capul“ se va citi „corpul“; la pagina 643, coloana 2, rîndul 3 de jos, în loc de „cesiv` a mamelelor.“ se va citi „t`]i ale corpului.“; la pagina 654, coloana 2, rîndul 8 de jos, în loc de „42.195“ se va citi „42,195“. La urma urmei, de ce nu? Un maraton de patruzeci [i dou` de mii o sut` nou`zeci [i cinci de kilometri ne-ar face zei. D. S.

n Un ]`ran dintr-un sat ialomi]ean mi-a povestit cîte ceva despre am`rîtele vie]i ale vecinilor s`i. Pentru cei care muriser`, folosea o formul` special`: „A încheiat citatul“. M-am gîndit c` via]a p`rea s` însemne pentru el o aventur` scurt`, care se poate reduce eventual la cîteva cuvinte esen]iale, la un mic text de pus între ghilimele, la un epitaf. A. M. n Retr`iesc aceea[i bucurie, pueril`, dar copioas`, de fiecare dat` cînd întîlnesc transcrierile fonetice din DEX ale anumitor neologisme: coup-de-foudre [cu dë fudr`], bain-marie [b˜en-marí], stand-by [stendbáiˇ], noman’s-land [n`umenzlénd], cover-girl [cov`rg`rl], sau prelu`ri fonetice, mai mult sau mai pu]in nimerite, ca „ti[laif`r“ (din germanul

9

Spiritul nipon \n semne [i \nsemn`ri

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

DOSAR Rodica Fren]iu

Caligrafia japonez` sau memoria clipei prezente „Tu[ul, îmbibînd pensula, o însufle]e[te; pensula, folosind tu[ul, îl înzestreaz` cu spirit... St` în puterea omului s` dea chip [i via]`, altminteri cum ar putea scoate la lumin`, din pensul` [i tu[, o realitate atît de vie?“ Shi Tao – Cartea m`surii de mijloc

„S` scrii cu for]`, dar [i cu delicate]e.

S` la[i caracterul s` se dep`rteze de forma lui fix`.

S` iei în considerare momentul pensulei.

S` ]ii seam` de lungimea textului pe care vrei s`-l scrii [i de m`rimea hîrtiei.

S` nu pierzi individualitatea pensulei.

S` te gînde[ti la balansul caracterului.

S` fii atent s` nu încetine[ti mi[carea pensulei.

S` acorzi importan]` tu[ului pe care-l con]ine pensula, s` nu fie în exces sau insuficient.

S` creezi o armonie între tu[, pensul` [i hîrtie.

S` înve]i drumul caligrafiei.“

Iat` decalogul notat, printre altele, de un caligraf japonez din secolul al XVII-lea, Ojio Yusho, într-o lucrare intitulat` Secretele caligrafiei, încercînd, în acest fel, s` r`spund` numeroaselor întreb`ri ale discipolilor s`i.

Caligrafia Extremului Orient este definit` de dic]ionarele occidentale ca o form` de art` pur`, al c`rei început, a[a-numita perioad` „a scoicilor [i a oaselor scrise“, atinge secolele XVIIIXII î.Hr. Considerat` ca o filosofie activ` sau practic` sacr`, prin care omul se poate împlini total, caligrafia pare s` încerce p`trunderea imediat` a adev`rului, printr-o viziune care face prezent ceea ce era absent, t`lm`cind prin

aventura unei linii negre voci indescifrabile [i cuvinte intraductibile. Prin opera]ii alchimice, atingerea liniei negre ce alunec` pe luciul hîrtiei albe, prob` a vizibilului [i a invizibilului, antreneaz` for]e nev`zute prin care omul poate umple neantul cu propriile-i reamintiri.

Scrierea japonez` cuprinde al`turi de sistemul de caractere chineze[ti (pictograme/ideograme), numite kanji [ ] în limba japonez`, [i dou` silabare kana, crea]ii ale caligrafilor japonezi ce-au f`cut inova]ii pornind de la înv`]`turile mae[trilor chinezi, spre sfîr[itul mileniului I, prin deformarea grafic` a caracterelor chineze[ti curente.

11

n Rodica Fren]iu

este conferen]iar la Departamentul de Studii asiatice de la Universitatea „Babe[-Bolyai“. A publicat, între altele, Haiku [i caligrame (2000, în colaborare cu Florina Ilis); Speriat din vis de vîntul hoinar... Studii de semiotic` a culturii [i poetic` japonez` (2004); Imagini-cuvinte în mi[care. Caligrafia japonez` (2004); Caligrafia japonez`.

Metamorfozele liniei (2006); Haruki Murakami. Jocul metaforic al lumilor alternative (2007); Mori ¯ Ogai, Gîsca s`lbatic` (traducere din limba japonez` [i note, 2008); Mori ¯ Ogai, Dansatoarea (traducere din limba japonez` [i note, 2009); Lec]ia de caligrafie japonez` (2008); Clar-obscur, vag [i ambiguitate. Avataruri ale literaturii japoneze moderne [i contemporane (2010); Une leçon de calligraphie japonaise / A Lesson in Japanese Calligraphy (2010).

A participat, de asemenea, la expozi]ii colective [i personale de caligrafie japonez` (Cluj, Bucure[ti, Kobe, Osaka, Tokio).

DOSAR

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

Scrierea chinez`, împreun` cu scrierea cuneiform` constituie cele dou` mari tipuri de scriere cunoscute. Scrierea cuneiform`, folosit` în mileniul 8 î.Hr., a trecut, în timp, de la o form` pictural` la una tot mai conven]ionalizat`, punctul de vîrf în modific`rile cunoscute de aceasta fiind inven]ia alfabetului grecesc, împrumutat apoi [i de alte culturi. Scrierea chinez`, în schimb, folosea – [i o face [i azi – semne picturale pentru reprezentarea obiectelor, o legend` chinezeasc` l`sînd s` se în]eleag` c` acestea ar fi fost create de o persoan` misterioas` cu patru ochi, pe nume Tsangh-Hsieh, inspirat`, se pare, de urmele l`sate de p`s`ri pe nisip. Caracterele chineze[ti amintesc de hieroglifele egiptene, de[i nu sînt atît de apropiate de obiectele reprezentate, ca în scrierea veche egiptean`. Mai degrab`, ele sînt imagini simplificate, a c`ror semnifica]ie se arat` prin sugestie sau imagina]ie. |n vechea mentalitate chinez`, diferitele inscrip]ii de pe oase sau carapace de broasc` ]estoas` erau considerate ca manifest`ri ale voin]ei divine, ideea acestor pictograme sacralizate [i rezervate pentru obstacole devenind fundamental` pentru dezvoltarea ulterioar` a caracterelor chineze[ti [i, implicit, a artei caligrafiei.

Japonia a adoptat sistemul de scriere al ideogramelor chineze[ti în secolul al VI-lea [i se p`streaz` [i azi, atît în China cît [i în Japonia, cinci stiluri de scriere/caligrafiere a acestor caractere, trecerea de la stilul „sigiliu“ (tensho) la stilul „semicursiv“ (gyosho), prin etapele „clerical“ (reisho), „cursiv“ (gyosho) [i „arhitectural“ (kaisho), traversînd un parcurs temporal de cîteva secole (din secolul al III-lea î.Hr. pîn` în secolul al III-lea d.Hr.).

Potrivit unei alte legende chineze[ti, pictura [i caligrafia ar fi surori gemene, întrucît pictorul [i caligraful folosesc aproape acelea[i materiale, tehnica lucrului cu pensula are multe în comun [i amîndou` sînt judecate dup` acelea[i criterii ale puternicei sau subtilei accentu`ri a ritmului liniilor pensulei. |ncercînd s` traducem în limba român` cuvintele japoneze shuo¯ji [i shodo¯, le-am da amîndurora, neavînd alternativ`, aceea[i t`lm`cire: „caligrafie“. Caligrafia shuo¯ji [ ]

presupune îns` înv`]area scrierii cu pensula a caracterelor chineze[ti [i a silabarelor kana în cadrul unei discipline de studiu incluse în programa [colar`, ora de caligrafie integrîndu-se unei tradi]ii care cere ca orice japonez s` fi scris cu pensula în perioada studiilor. Caligrafia shodo- [ ] este, dup` cum o arat` ideogramele componente ale cuvîntului ( = „a scrie“, = „drum“), „drumul înspre scriere ca art`“.

Mul]i pictori spun, spre exemplu, c` se simt privi]i de lucruri. Caligraful oriental se simte, poate, privit de lumea semnificativ` a pictogramelor [i ideogramelor, încercînd cu ajutorul lor o str`pungere înspre inima sinelui.

12

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

DOSAR

Sugestii de lectur` Aoyama, San’u, Sho – Artistic, Creative Calligraphy, în Words in Motion, Modern Japanese Calligraphy, Yomiuri Shimbun, Tokyo, 1984 Barthes, Roland, L’empire des signes. Les Sentiers de la Création, Editions d’Art Albert Skira, Genève, 1970 Cheng, François, Vid [i plin. Limbajul pictural chinezesc, traducere de Iuliana Crengu]a Muntean, Prefa]` de Octavian Barbosa, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1983 Cornea, Andrei, Scriere [i spiritualitate în cultura antic`, Editura Cartea Româneasc`, Bucure[ti, 1988 Davey, H. E., Brush Meditation. A Japanese Way to Mind & Body Harmony, Stone Bridge Press, Berkeley, California, 1999 Earnshaw, Christopher J., Sho. Japanese Calligraphy. An In-depth Introduction to the Art of Writings Characters, Tuttle Publishing, Singapore, 2000 Elisseeeff, Vadime [i Danielle, Civiliza]ia japonez`, traducere de Irina Diana Izverna [i Irina Mavrodin, Editura Meridiane, Bucure[ti, 1996 Kato, Shuichi, Japan, Spirit & Form, with an Introduction by Roger Goepper, translated and adapted from the Japanese by Junko Abe and Leza Lowitz, Charles. E. Tuttle Company, Tokyo, 1994 Maeda, Mana, Signs and Symbols of Japan, Photographs by Kiyokatsu Matsumoto, Introduction by Donald Richie, Kodansha International, Tokyo, 1975 Murase, Miyeko, L’Art du Japon, traduit de l’anglais et de l’italien par Pierre-Emmanuel Dauzat, Le Livre de Poche, Paris, 1996 Nakata, Yujiro, The Art of Japanese Calligraphy, translated by Alan Woodhull in collaboration with Armins Nikovskis, John Weatherhill Inc, New-York, Tokyo, 1983 Omori, So-gen (et alii), Zen and the Art of Calligraphy. The Essence of Sho, translated

by John Stevens, Routledge & Kegan Paul, London, 1983 Ryokushu-, Kuiseko, Brush Writing, Kodansha International, Tokyo, 2002.

Sato, Christine Flint, Japanese Calligraphy. The Art of Line & Space, Kaifusha, Osaka, 1998 Sato, Shozo, Soul of Japan. Introducing Traditional Japanese Arts to the New Generations, Keio University Press, Tokyo, 2005 Stevens, John, Sacred Calligraphy of the East, Shambhala, Boston& London, 1995 Sullivan, Michael, The Book of Art. Chinese and Japanese Art, Revised Edition, Groliev Inc., Bergamo, 1994 Suzuki, Daisetz T., Zen and Japanese Culture, Tuttle Publishing, Tokyo, 1997 Uyehara, Cecil H., Japanese Calligraphy. A Bibliographic Study, Lanham. New York, University Press of America, 1991 *** The New Encyclopaedia Britannica, vol. 29. 15th edition, Encyclopaedia Britannica Inc., Chigago, 1993 *** OBAKU: Zen Painting and Calligraphy, Introduction and Catalogue by Stephen Addiss with the assistance of Kwan S. Wong, Helen Foresman Spencer Museum of Art, 1978 *** ZENGA. Brushstrokes of Enlightenment, Catalog Selections, Entries and essay by John Stevens, Catalog Essay and Organization by Alice Rae Yelen, New Orleans Museum of Art, 1990

13

DOSAR

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

Caligrafia este scrierea ireversibil` [i fragil` ce se na[te, în acela[i timp, prin incizie [i alunecare. Dac` aceast` lume este – dup` cum afirma Lucian Blaga – o prelungire a trupului nostru, pensula nu ar fi decît o prelungire a mîinii ce supravegheaz` centrul lumii create de armonia dintre hîrtie, pensul` [i cerneala neagr`.

O scriere caligrafic` aminte[te de convingerea lui Confucius c` omul nu se poate ascunde, c` el este viu, tr`ind într-o lume vie.

Artele tradi]ionale japoneze, ca arta ceaiului (sado¯), arta florilor (kado¯), artele mar]iale (juo¯do¯, aikido¯ etc.), arta caligrafiei (shodo¯) sînt, în cultura japonez`, c`i – o spune [i ideograma (do¯) comun` tuturor acestor cuvinte – prin care se poate atinge iluminarea Zen. Dac` evit`m încercarea teoretic` de definire a lui, budismul Zen înseamn`, în primul rînd, practic` pentru atingerea propriei ilumin`ri, aceast` trezire a min]ii putîndu-se realiza prin medita]ie [i exerci]iu îndelungat. Practica Zen nu are scop, întrucît, afirm` înv`]`tura Zen, sinele nostru se afl`, înc` de la origini, în iluminare [i, aflîndu-ne deja în iluminare, noi nu mai putem fi pe calea spre iluminare...

Iluminarea, înva]` doctrina Zen, s-ar putea dobîndi prin practicarea diverselor arte, iar atingerea st`rii de „în afara spiritului“, stare în care

se crede c` eul ac]ioneaz` în deplin` concordan]` cu Natura, fiind Calea de deasupra tuturor limit`rilor, ar putea s` apar` fie în prima zi de practic`, fie dup` ani nesfîr[i]i de exerci]iu, dup` cum s-ar putea, la fel de bine, s` nu se întîmple niciodat`.

14

*

|n]elegînd precaritatea condi]iei umane, ce implic`, simultan, o existen]` manifestat` într-o lume concret`, cu neputin]` de exprimat, [i într-una a misterului, imposibil de revelat, c`lug`rii Zen n`zuiesc înspre o împ`rt`[ire direct`, nemediat`, cu firea l`untric` a lucrurilor, încercînd s` ating` acest ultim prag al cunoa[terii care este iluminarea. Privind însu[irile exterioare ale obiectelor [i fenomenelor numai ca pe ni[te stavile ce îngreuneaz` p`trunderea imediat` a adev`rului, practican]ii Zen prefer` grafica (= caligrafia) în alb-negru, picturii în culori. Se spune despre caligrafi c` ei nu mor niciodat`, c` sufletele lor vagabondeaz` la frontierele lumii, încercînd s`-[i recupereze instrumentele de care divinitatea s-a servit pentru a-[i revela cuvîntul.

Armonie, uneori în asimetrie, singur`tate (sabi), simplificare pîn` la esen]` sînt tr`s`turi pe care ochiul privitor le-ar putea întrez`ri într-o oper` caligrafic`. Scriere automat`, l`sat` la îndemîna inspira]iei, caligrafia opre[te în ea prezentul clipei. Urma l`sat` de pensul` pe coala de orez este mi[carea ritmic` a spiritului, transmis` spre p`strare hîrtiei. A avea spiritul în mîini [i a nu fi con[tient de aceasta – e ceea ce împline[te Zen într-un exerci]iu caligrafic, printr-o practic` îndelungat`. Nu se analizeaz`, nu se interpreteaz` nici o tr`ire. Se comunic` direct hîrtiei memoria clipei prezente, [i aceasta e tot.

Pu]in` cerneal` neagr` e suficient` s` reaminteasc` esen]a îns`[i a lucrurilor, mistuirile l`untrice ale unei inimi goale Zen. Caligrama e ochiul care s-a deschis înspre o lume interioar`, pe care încearc` s` o deslu[easc` [i s` o exprime printr-o tu[` l`sat` de pensul` pe hîrtie. Linia mi[c`toare – cum ar numi-o Leonardo da Vinci – este axul generator al unei întregi semnifica]ii. Linia înc`tu[at` [i desc`tu[at` moare [i rena[te, eliberînd puterea ei constitutiv`. Linia

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

DOSAR

este l`sat` s` creeze, recreînd o lume, lumea.

Dac` budismul Zen este disciplina în iluminare (satori), iluminare ce cuprinde experien]a [i expresia ei, f`cîndu-le una, caligrafia este practica ce urmeaz` aceast` regul` nescris` a doctrinei Zen, urmînd înv`]`tura lui Buddha, ca fiecare s`-[i fie propria-i lumin`. Satori, experien]a interioar` a fiec`ruia, iar nu o implantare de cuvinte din afar`, pare a fi încercat [i prin exerci]iul caligrafiei. Drumul înspre iluminare ocole[te conceptualizarea, intelectualizarea este oprit`, pentru a face loc expresiei directe.

Caligrafia oriental` o dovede[te necondi]ionat. |ntr-unul din textele legate de tradi]ia Zen st` scris c` satori este autoîmplinire sau un fel de a vedea în tine însu]i. Trezire, autoîmplinire [i p`trunderea propriului sine, toate acestea sînt, în fapt, sinonime cu arta caligrafic` japonez`. {i nu acesta ar fi oare tîlcul koan-ului (parabol` Zen, enigm` ce conduce înspre iluminarea Zen) care încearc` s` apropie caligrafia de Zen? Un c`lug`r i-a cerut maestrului s`u s`-i exprime Zen-ul pe hîrtie, astfel încît s` aib` ceva tangibil ca studiu. La început, maestrul l-a refuzat, spunîndu-i: „De vreme ce este chiar în fa]a ta, de ce s` încerc s`-l captez cu tu[ul [i pensula?!“ Totu[i, în continuare, c`lug`rul î[i ruga maestrul pentru ceva concret.

|n cele din urm`, maestrul a desenat un cerc pe o bucat` de hîrtie [i a ad`ugat urm`toarele rînduri: „A te gîndi la aceasta [i a în]elege aceasta este cel mai important lucru în al doilea rînd; a nu te gîndi [i a nu în]elege aceasta este cel mai important în al treilea rînd.“ Dar maestrul n-a spus care ar fi, în primul rînd, cel mai important lucru. {i totu[i, ceea ce am vrut s` traduc în cuvinte e mult mai misterios, a[a c` am luat pensula în mîn`...

Dansul cocorului tsuru mai [ ]

n

15

DOSAR

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

C`t`lin Ghi]`

Fenomenul J-Horror: o scurt` introducere cultural` n C`t`lin Ghi]` (n. 1976) este lector universitar la Facultatea de Litere a Universit`]ii din Craiova. A ob]inut dou` doctorate: în literatura român` (Universitatea din Craiova, 2003) [i în literatura englez` (Tohoku University, 2007). Din 2010 beneficiaz`, pentru o perioad` de trei ani, de o burs` de cercetare postdoctoral` finan]at` de Fondul Social European.

A publicat volumele: Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (Cuvînt înainte de Eugen Negrici, Paralela 45, 2005), Ipostaze ale actului critic. Eseuri [i cronici literare (Universitaria, 2005), Revealer of the Fourfold Secret: William Blake’s Theory and Practice of Vision (Foreword

by David Worrall, Casa C`r]ii de {tiin]`, 2008), Darurile zei]ei Amaterasu (coautor: Roxana Ghi]`, Cuvînt înainte de Alexandru C`linescu, Institutul European, 2008), Deimografia. Scenarii ale terorii în proza româneasc` (Cuvînt înainte de {tefan Borbély, Institutul European, 2011), precum [i numeroase articole în reviste de specialitate din ]ar` [i din str`in`tate (Fran]a, Germania, Japonia, Spania).

|n diverse „dosare japoneze“, cultura nipon` este abordat` dintr-o mul]ime de perspective, aproape toate circumscrise temelor canonice, i.e. simpatizate de lumea academic`, dar pu]in prizate de publicul larg: literatur` mainstream, religie, antropologie. |n relativ rare ocazii îns` ([i aceasta s-a întîmplat numai în cazul unor exegeze, precum cele anglo-saxone, care dinamiteaz` cu bun`-[tiin]` centralitatea „marilor probleme“), am avut prilejul s` citesc despre aspectele periferice ale manifest`rilor culturale japoneze. Prin urmare, ca adept ferm al temelor marginale, dar [i ca aficionado al expresiilor estetice declan[atoare de anxietate (a se vedea, în acest sens, volumul meu de teorie, istorie [i critic` literar` Deimografia. Scenarii

16

ale terorii în proza româneasc`, Cuvînt înainte de {tefan Borbély, Editura Institutul European, 2011), v` propun un subiect dintre cele mai percutante [i la mod` în cultura popular` contemporan` atît din arhipelagul nipon, cît [i din lumea occidental`: fenomenul J-Horror.

Dac` este perfect adev`rat c` R`s`ritul [i Apusul sînt deopotriv` seduse de expresiile dure dintr-o pop culture extrem-oriental`, pentru a respecta realitatea, trebuie operate cîteva distinc]ii preliminare. Horror-ul japonez (a[a cum transpare acesta mai ales din cinematografie, dar [i din literatur`, jocuri video, anime-uri sau manga) impresioneaz` acas` [i în str`in`tate din ra]iuni complet deosebite, fiindc` substan]a terifiantului este coagulat` de elemente opuse

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

DOSAR

în Orient fa]` de Occident. Dup` cum subliniaz` (într-un interviu publicat în revista Kateigaho International) Hideo Nakata, regizorul fimului Cercul, diferen]a specific` rezid` în substratul religios al celor dou` culturi. Astfel, dac` în cazul euro-american, plot-ul ar avea la baz` ideea de posesiune demonic` (precum se întîmpl` în romanul Exorcistul de William Peter Blatty sau în filmul omonim al lui William Friedkin), în contextul nipon, argumentul ar porni de la credin]a c` spiritele celor mor]i în mod violent (onryo) nu reu[esc s` treac` definitiv în lumea de dincolo, ci se men]in într-o regiune cosmic` indefinit` (se vorbe[te frecvent despre un purgatoriu sui generis, f`r` îndoial` din dorin]a de a-i furniza occidentalului comod un cadru referen]ial familiar), bîntuind lumea material` în încercarea de a se r`zbuna. Nakata citeaz` Povestea fantomei lui Tokaido Yotsuya (la origine, o pies` de teatru kabuki din perioada Edo, epoc` în care se impune [i un captivant joc cu fantome, numit Adunarea a O Sut` de Istorii Supranaturale), dar m` v`d nevoit s` punctez c` instan]e similare pot fi selectate, f`r` efort, înc` din faimosul roman al doamnei de curte Murasaki Shikibu, Povestea lui Genji, elaborat în perioada Heian. Un alt exemplu ar putea fi constituit de Antologia pove[tilor din trecut, datînd tot din Heian [i adunînd, în cele 28 de volume care ni s-au p`strat (din cele 31 ini]iale), istorii stranii, zugr`vite într-un cadru mitologic eclectic, din India, China [i Japonia. Conven]ional îns`, r`d`cinile intelectuale ale horror-ului japonez sînt c`utate mai ales în strania oper` a eruditului nipon Ueda Akinari, Povestiri despre lun` [i ploaie, publicat` în a doua jum`tate a secolului al XVIII-lea, o culegere de nara]iuni cu substrat marcat supranatural, bîntuite de fantome r`zbun`toare [i de spirite melancolice, care a r`mas mult` vreme, din cauza evidentului obstacol lingvistic, aproape necunoscut` în Occident. |n ceea ce m` prive[te, cred c` Nakata are dreptate numai par]ial. |ntr-adev`r, groaza, atît în Occident, cît [i în Orient, are ca punct de pornire convingerile religioase dominante (cre[tine vs budiste). |ns`, în opinia mea, horror-ul occidental nu ia neap`rat în calcul ideea

de posesiune demonic` (cartea [i filmul men]ionate, Exorcistul, constituie doar un exemplu de ni[`), ci pe cea a întoarcerii fizice de pe t`rîmul de dincolo. |n aceasta const` dihotomia care se poate stabili între Vest [i Est: prima cultur` î[i îngroap` mor]ii, în vreme ce ultima [i-i incinereaz`. Astfel, în cel dintîi caz, persoana continu` s` existe, chiar dac` la un nivel pur elementar, grosier, pe cînd, în cel de-al doilea, nici m`car cadavrul nu este prezervat, pentru a putea fi, ulterior, resuscitat. Desigur, între paranteze fie spus, aceast` stare de fapt genereaz` [i situa]ii tragicomice, precum cea expus` de Alberto Manguel în impun`toarea sa Istorie a lecturii: la moartea patriarhului Chiril, un episcop de Alexandria, fericit c`, în fine, odiosul uciga[ moral al Hypatiei a murit, le recomand` fra]ilor

17

DOSAR

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

cre[tini s`-i a[eze pe mormînt o piatr` foarte grea, pentru ca decedatul s` nu-i bîntuie pe cei vii, sub chipul unui revenant. |ntorcîndu-m` la cele afirmate anterior, antinomia material/imaterial traduce fidel invariantele literar-cinematice din cele dou` lumi. |n general ([i utilizez expresia cu gr`untele de sare, obligatoriu, fiindc`, la limit`, se pot g`si contraexemple, [i pentru un caz, [i pentru cel`lalt), America [i Europa sînt pline de vampiri, de zombie [i de mon[tri inspira]i de Frankenstein (celebrul roman de tinere]e scris de Mary Shelley), personaje pasibile de ridicol [i pretabile la parodii ale genului, în timp ce Japonia este bîntuit` de fantome devorate de impulsul r`zbun`rii, care aspir` la alesul statut de eroi

tragici. Odat` enun]at binomul anterior, un alt contrast valid ar putea fi operat de pe temeiul intrigii, declan[atoare a încaten`rii de evenimente însp`imînt`toare: în horror-ul occidental, amenin]`rile provin, în general, din exterior, în vreme ce în J-Horror, pericolul izvor`[te din interior; subiectul î[i poart` germenii propriei distrugeri.

18

* Dac` am v`zut deja care ar fi originile J-Horror [i în ce manier` s-ar distinge acesta de expresiile horror tipic occidentale, a[ dori s` m` ocup, în continuare, de exemplificarea concret` a fenomenului; s` v` furnizez detalii privitoare la corpusul de materiale estetice care compun tabloul respectiv. Astfel, de[i anii ’60 aduseser` deja în aten]ia Vestului capodopere cinematografice precum Poveste cu fantome (regizat de Masaki Kobayashi [i bazat pe legendele folclorice japoneze prelucrate de Lafcadio Hearn), Femeia-demon [i Pisica neagr` (ambele regizate de Kaneto Shindo, prima cu substrat budist, a doua – o nara]iune onryo tipic`), febra JHorror a început s` scuture Occidentul la sfîr[itul anilor ’90, mai precis în 1998, odat` cu lansarea filmului Cercul, regizat de deja citatul Hideo Nakata. Care s` fie cauza? Un r`spuns interesant este oferit, indirect [i într-un context complet diferit, de Terry Eagleton, care noteaz` în ultima sa carte, Despre r`u: „Odat` ce clasele de mijloc pun mîna pe virtute, chiar [i viciul începe s` se înf`]i[eze atr`g`tor.“ Altfel spus, o societate care vehiculeaz` valori c`ldu]e [i-[i bombardeaz` cet`]enii cu deziderate onorabile trebuie s`-[i g`seasc` rapid supape defulatorii.

Una dintre acestea s-a întîmplat s` fie oferit`, la momentul oportun, de cultura popular` japonez` (ea îns`[i injectat` de o structur` social` exasperant de conformist`).

Dup` Cercul, cinematograful J-Horror se desface în dou` direc]ii principale, cu succes de public comparabil. Prima dintre ele continu` s` exploateze deja clasicul compartiment supranatural (intriga este fantastic`, iar desf`[urarea ac]iunii violeaz` con[tient legile fizicii, elementele [ocante sau repugnante dep`[ind cadrul verosimil). Ultima – generat`, deopotriv`, de filmele de ac]iune occidentale, dar [i de pragmatismul

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

DOSAR

intrinsec societ`]ii japoneze – se îndep`rteaz` voit de precedenta, altoindu-se pe segmentul natural (intriga este realist`, iar desf`[urarea ac]iunii urmeaz` legile fizicii, elementele [ocante sau repugnante intrînd în sfera plauzibilului).

Dintre exponentele primei categorii, ar putea fi men]ionate: seria Cercul (incluzînd sequelurile filmului de succes originar), ciclul Blestemul (semnat de Takashi Shimizu; cea mai important` pelicul` este prima, datînd din 2000) sau Ap` întunecat` (semnat de Hideo Nakata, 2002). Dintre reprezentantele categoriei secunde, se pot cita: Audi]ia (de Takashi Miike, 1999), Uciga[ul Ichi (de acela[i Takashi Miike, 2001) sau Clubul sinuciga[ilor (de Sion Sono, 2002).

Este interesant – de[i, probabil, nu surprinz`tor – de observat c` multe dintre produc]iile sus-men]ionate se bazeaz` pe romane de mare impact, [i ele asimilabile fenomenului JHorror (dar care s-au bucurat de o notorietate mai sc`zut` atît în Japonia, cît [i în Occident, din simplul motiv c` lectura unui volum necesit` un efort intelectual superior celui depus pentru vizionarea unui film). Astfel, Cercul se bazeaz` pe cartea omonim` a lui Koji Suzuki, publicat` în 1991, Ap` întunecat`, care are ca hipotext nuvela Ap` plutitoare de deja citatul Koji Suzuki, ap`rut` în 1996, iar Audi]ia porne[te de la volumul cu acela[i titlu, semnat, în 1997, de Ryu Murakami. Devine, astfel, aproape inutil s` adaug c` s-ar putea selecta o pletor` de instan]e relevante pentru jocurile video [i înc` mai multe cazuri menite s` ilustreze impactul JHorror-ului asupra anime-urilor (desenele animate nipone, cu tram` convolut` [i personaje complexe) sau asupra manga (benzile desenate japoneze – în unele cazuri, adev`rate romane grafice). |n final, cred c` ar fi suficient s` subliniez faptul c` J-Horror-ul nu [i-a încheiat, nici pe departe, evolu]ia. Fixîndu-[i, pîn` în prezent, tropii (ubicuitatea fantomelor r`zbun`toare [i atmosfer` maladiv`, de contaminare spiritual`, în cazul intrigilor fantastice, respectiv violen]` extrem` [i sexualitate f`r` perdea, în cazul celor realiste), curentul demonstreaz` c` este capabil de reform`, mai ales gra]ie unui transfer de ca-

dru c`tre civiliza]ia occidental` (multe filme JHorror au fost preluate [i returnate la Hollywood, iar cîteva dintre remake-uri au devenit ele însele pelicule-cult ale genului). De[i regizorii [i autorii niponi care au oferit tiparul originar al J-Horror-ului las` impresia c` plot-urile elaborate au atins, în unele cazuri, paroxismul, aceast` captivant` form` estetic` poate evolua satisf`c`tor doar pe orizontal`. Altfel spus, dac`, la nivelul intensit`]ii, lucrurile mai pot fi deplasate doar gra]ie unor resurse speciale de imagina]ie, la nivelul cantit`]ii, intervalul este deschis. {i cine [tie dac` for]a unei manifest`ri culturale definite mai ales în raport cu priza la public nu rezid`, în cele din urm`, în simpla ei multiplicare, precum virusul din Cercul? n

19

Aceast` lucrare a fost finan]at` din contractul POSDRU/89/1.5/S/61968, proiect strategic ID 61968 (2009), cofinan]at din Fondul Social European, prin Programul Opera]ional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

Conform acestei h`r]i, cele mai libere state din lume privind con]inutul online sînt cîteva din America de Sud [i Africa, al`turi de Mongolia [i Republica Moldova (da, Moldova e în top!). Exact ]`rile în care accesul e de-abia la început, unde probabil legislatorii nu au avut timp s` în]eleag` gre[it natura Internetului sau unde pur [i simplu nu se pot impune reguli, nu exist` institu]ii. }`ri care supravegheaz` con]inutul în numele moralit`]ii publice – cu scopul ascuns de a elimina vocile opozi]iei politice sau orice voce critic` – sînt Rusia, Turcia sau Australia. Desigur, libertatea indivizilor este înc`lcat` în numele protec]iei minorilor, al luptei împotriva pornografiei infantile etc. Se g`sesc motive întotdeauna.

Dar culoarea dominant` e galbenul. {i e îngrijor`tor, pentru c` galbene sînt SUA [i Canada, aproape toate statele europene, economiile emergente ale Americii de Sud, India, Japonia etc. Cu alte cuvinte, ]`rile în care democra]ia s-a instalat sau se instaleaz`, state în care libertatea de exprimare e garantat` de constitu]ii [i practica vocii publice au sau încep s` capete tradi]ie.

Acelea[i state care explic` Chinei, Cubei, Iranului sau Coreei de Nord (desemnate drept g`urile negre ale Internetului, pe aceast` hart`) c` e vremea s` se democratizeze. Aceast` ipocrizie (eu pot cenzura în numele propriet`]ii intelectuale sau al grijii pentru minori, dar tu dac` faci asta se nume[te înc`lcarea libert`]ilor civile) nu duce niciunde. {i submineaz` orice discurs al libert`]ii.

Mai multe despre cenzura Internetului, aici: http://yuxiyou.net/open. n

Constantin Vic`

Olimpiadele cenzurii, faza pe Internet Exist` acest loc comun în discu]iile despre Internet: e cel mai liber mediu de comunicare din lume. Harta de mai jos arat` c` nu. Harta a fost preluat` din depozitul de resurse comune Wikimedia, sub o licen]` liber`, [i se bazeaz` pe date furnizate de organiza]ia Reporters sans frontières. Datele sînt probabil cele din ultimii doi ani, iar harta e realizat` înainte de revoltele din lumea arab` (pentru c` între timp Tunisia [i Egiptul au un Internet mult mai liber). Cele patru culori reprezint`: albastru – ]`rile în care Internetul nu este cenzurat, galben – ]`rile în care uneori se apeleaz` la cenzur`, ro[u – ]`rile în care Internetul se afl` sub o strict` supraveghere [i negru – ]`rile în care cenzura e intruziv`, supravegherea continu` [i libert`]ile civile online sînt înc`lcate constant.

21

RECENZII

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

L I T E R AT U R ~

creatoare ce dau senza]ia de déjà lu sînt îmbinate ingenios, a[a încît cele cîteva ore din via]a lui Victor devin reprezentative – [i datorit` deselor rememor`ri ale unui trecut mai îndep`rtat (anii de liceu cu „b`ie]ii de ga[c`“) ori mai recent (c`snicia e[uat` cu Veronica) – pentru (poate) cea mai extins` tipologie a contemporaneit`]ii: adul]ii care interiorizeaz` traumatic maturizarea.

Protagonistul lui Dan Lungu, un alcoolic, [omer aproape tot timpul, desp`r]it luni întregi de o so]ie tot mai bigot`, încearc` s` compenseze o existen]` meschin` cu reverii sau chiar vise care îl proiectez` în adolescen]`, în perioada incon[tien]ei [i instinctualit`]ii, cînd corpurile – puternic irigate de alcool – eman` continuu sexualitate. Lui Victor, terminarea liceului – mai exact, confruntarea cu simulacrele [i constrîngerile maturiz`rii – îi consfin]e[te mortificarea. |n cazul s`u, nu fundalul social (s`r`cia tranzi]iei, n`ruirea utopiilor democra]iei) se face vinovat de degradarea ireversibil`, ci pierderea acelei „purit`]i“ paradoxale a trecutului, cînd „dixtrac]ia“, înjur`turile, be]iile, b`t`ile, experien]ele erotice conturau veritabile euharistii ale vie]ii. Nu e deloc întîmpl`tor, prin urmare, c` amintirile lui Victor pot fi împ`rt`[ite cu adev`rat doar unui auditoriu lipsit de prejudec`]i morale [i comunitare – copiii de la Centrul de reabilitare psihomotorie unde protagonistul ajunge aproape întîmpl`tor. Supus` hazardului îi e, de fapt, întreaga existen]`, [i chiar aceast` postur` de martor buimac al pierderii controlului vie]ii aduce „iadul“ invocat în titlul romanului: „Uneori era convins c` via]a unui om e o cl`dire care se scufund`, în fiecare an, în fiecare lun`, minut sau secund`. Partea cea mai frumoas` a cl`dirii e în adîncul mla[tinii. De acolo vine miros de nori putrezi]i, iar pe deasupra planeaz` mu[tele metalic-verzui, mari iubitoare de rahat.“ Dac` paradisul „b`ie]ilor de ga[c`“ era plasat în hrubele cu miros de mucegai, alcool, sex [i vom`, infernul adul]ilor din |n iad toate becurile sînt arse se na[te în mijlocul celor mai aseptice spa]ii ale realului. n

Pove[ti de trezit adul]ii Dan Lungu |n iad toate becurile sînt arse Colec]ia „Fiction Ltd“ Editura Polirom, 2011

32,95 lei

Rareori am întîlnit o fotografie mai inspirat` decît aceea de pe coperta a doua a celui mai recent roman publicat de Dan Lungu: prozatorul, acompaniat de dou` finger puppets, cite[te |n iad toate becurile sînt arse. Tocmai un p`pu[ar al propriilor formule/tematici narative se dovede[te a fi autorul acestui volum. Pe de o parte, el reia pasaje întregi din B`ie]i de ga[c` [i urm`re[te maturizarea personajului-narator al prozei scurte din 2005, Franzel` (Victor). Pe de alt` parte, Dan Lungu valorific` majoritatea „m`rcilor înregistrate“ ale c`r]ilor anterioare: combinarea mizerabilismului cu minimalismul, alternarea autofic]iunii (remarcabil` prin acuitatea surprinderii particularit`]ilor comportamentale [i lingvistice) cu stilul indirect liber (ce faciliteaz` numeroase inserturi eseistice, unele str`ine de autenticitatea psihologic` a protagonistului-reflector), metamorfoza absurdului existen]ial în rutin`, eviden]ierea vitalit`]ii cvasiextatice a bolgiilor cotidianului, ini]ierea unor revela]ii nu doar ratate, ci de-a dreptul burle[ti [i grote[ti, pornind de la coinciden]e aparent motivate mistic etc.

Dup` ce a surprins cu fiecare apari]ie editorial` – în special cu Raiul g`inilor (2004), Sînt o bab` comunist`! (2007), Cum s` ui]i o femeie (2009) –, de aceast` dat` Dan Lungu nu mai risc` (a se citi „inoveaz`“) nici la nivel formal, nici în ceea ce prive[te imaginarul romanesc. Totu[i, mai degrab` decît manierism artistic, |n iad toate becurile sînt arse dezv`luie consacrarea unui stil. C`ci, atît scenele transcrise din proza anterioar`, cît [i mecanismele

22

Cosmin Borza

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

L I T E R AT U R ~

Un caleidoscop al feminit`]ii feerice Iulia Militaru Marea pipead` Colec]ia „Poe]i români contemporani“, Editura Brumar, 2010

Iulia Militaru este revela]ia debuturilor poetice din 2010, iar receptarea sa critic` – încununat` cu dou` premii la Gala Tinerilor Scriitori din ianuarie a.c. – a fost în consecin]`, chiar dac` nici comentariile rezervate n-au lipsit. Marea pipead`, cartea ei cî[tig`toare, e un volum de concep]ie, un poem insolit [i „total“, în r`sp`r cu mizerabilismul [i hiperrealismul dou`miist, dar nu complet exotic în cadrul poeziei noastre tinere. Senzorial [i livresc, suprarealist [i feeric, copil`ros-epopeic, ludic [i sentimental, el are drept str`mo[i autohtoni pe Grigore Cugler (din Apunake), Dimov, Brumaru [i Iordan Chimet, ca „p`rin]i“ literari pe Mircea C`rt`rescu (cel din Enciclopedia zmeilor, nu din Levantul, cum s-a spus) sau Simona Popescu, [i drept „veri“ pe T.O. Bobe sau Radu Vancu. Dar se r`sfa]` [i f`cînd cu ochiul c`tre soneti[tii amorului din Rena[tere, c`tre Poe, Lewis Carroll [i simboli[ti, c`tre Naum, Magritte [i Artaud, Edward Lear [i Boris Vian: un feu d’artiffices al imagina]iei, menit s` conjure o sensibilitate în care nostalgia inocen]ei infantile [i ispitele mature î[i disput` întîietatea. Cartea e „scindat`“ inclusiv compozi]ional, împ`r]it` în dou` sec]iuni vag legate între ele prin personajul Claudia: prima, mult mai ampl` (cca 65 de pagini) [i intitulat` tot „Marea pipead`“, are un subtitlu cu tîlc, „sau discurs împotriva copil`riei“, iar a doua, mult mai liric`, e un fals „Jurnal pentru Claudia“ unde 14 „poeme dezgropate“ – sonete de dragoste renascentiste... – alterneaz` cu poeme „negre“, „albe“ [i „ro[ii“ trimi]înd la fazele Operei alchimice, nigredo, albedo, rubedo, [i evoc`, elegiac, o pasionat`, ambigu` iubire infantil`

RECENZII pentru o feti]` disp`rut` odat` cu lumea bunicilor, a p`pu[ilor [i a pove[tilor. Ambele sec]iuni alterneaz` juc`u[ versuri rimate pe metrici naive sau culte cu secven]e narative prozopetice, pigmentate de mali]ioase considera]ii metatextuale. Calitativ, Marea pipead` (sau discurs împotriva copil`riei) este net superioar` Jurnalului... [i e de presupus c` pe autoare n-a l`sat-o inima s` renun]e la sec]iunea final`, evident „din alt film“. Epopee suprarealist` a sim]urilor, populat` la modul carnavalesc de personaje fantaste, pipeada porne[te dintr-un punct „realist“ (parcul Crînga[i) spre a exploda într-un labirint oniric, baroc, în care feeria naiv`, asezonat` din bel[ug cu fantezii culinare, e acompaniat` de sugestii sexuale, crude, morbide sau ezoterice, livrescul – copios – nefiind decît un stimulent. Tîn`rul Clovny – consiliat de... Artaud – î[i taie în buc`]i iubita Claudia spre a o revedea, dup` peripe]ii [i metamorfoze irezumabile, într-un miraculos Ora[ al Pipelor, unde via]a [i moartea, interiorul [i exteriorul sînt malaxate [i digerate de un mare mecanism fantasmatic. Totul – dublat de o inepuizabil` varia]iune ludic` pe tema „pipei“, trimi]înd la negarea reprezent`rii din tabloul lui Magritte („aceasta nu e o pip`“) [i în care „produc`toarea de fum“ devine generator privilegiat de lumi poetice posibile. Inocen]a e mimat`, înscenat`, iar poemul – un caleidoscop suprarealist cu nervuri postmoderne – nu se adreseaz` „copiilor“, ci „rafina]ilor“. Axul este dat de questa erotic` pentru reg`sirea Claudiei celei moarte, cu Povestea pe post de fir c`l`uzitor în labirintul fanteziei; altminteri scenele, viziunile sînt dispersate, pulverizate într-un turbion ludic al semnifica]iilor, ceea ce face nara]iunea liric` greu de urm`rit. Pretutindeni sîntem îns` r`spl`ti]i de secven]e fermec`toare în sine (r`zboiul fructelor [i legumelor împotriva lui Clovny, c`l`toria în mirobolantul Ora[ al Pipelor etc.), o adev`rat` mobilizare general` a poeziei întru ilustrarea frumuse]ii, candorii, bucuriei sim]urilor [i imagina]iei în libertate. O poeziespectacol a feminit`]ii feerice, care nu-[i „trage-n piept“ cititorii. n Paul Cernat

23

15,30 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

L I T E R AT U R ~

burg de basm.

Tradus` în englez` de fiul Dmitri Nabokov, [i publicat` pentru prima oar` în anii ’80, nuvela Vr`jitorul nu pierde [i nu cî[tig` nimic din compara]ia cu faimosul roman de mai tîrziu, c`ci mecanismele ei, de[i m`run]ele, func]ioneaz` cu simplitatea ingenioas` [i hipnotic` a unui fenakistiscop. Personajele nu au nume, iar locul unde se petrec întîmpl`rile ar putea fi oriunde în Europa. Modele vestimentare, felul cum e gîndit` educa]ia copiilor, cîteva expresii în francez` [i german`, polite]ea adul]ilor [i logica de roman poli]ist a pove[tii (un maniac pune la cale o fapt` odioas` [i prime[te o pedeaps` crud`, dar pe deplin meritat`) constituie acel gen de detalii realiste pe seama c`rora formalistul Nabokov s-a amuzat întotdeauna copios.

Protagonistul, un b`rbat de vîrst` mijlocie (probabil inginer), stimulat erotic doar de feminitatea puber`, caut` matematic oportunit`]i pentru a-[i manifesta f`r` opreli[ti pasiunea n`prasnic`. Pîn` la urm`, hazardul îi surîde [i îi aduce în cîmpul vizual o copil` de doisprezece ani, înso]it` în parc de o prieten` de familie, c`ci mama ei e v`duv` [i foarte bolnav`. B`rbatul în]elege imediat c` dispune de resurse temporale mult mai generoase decît nefericita femeie. Drept urmare, ticluie[te cu sînge rece un plan menit a i-o arunca în bra]e pe feti]`. Mai degrab` feti[ist estet decît violator latent, el se comport` ca un personaj negativ din basme. Uneori se compar` cu un p`ianjen la pînd`, alt`dat` î[i descoper` tr`s`turile de caracter ale lupului din „Scufi]a Ro[ie“ sau invoc` tainica art` a p`pu[`riei. |i place s` viseze viitorul în camera feti]ei [i nu ne e greu s` ni-l imagin`m ghemuit, uria[, într-un pat de copil. Are vederea ascu]it`, un miros fin, un auz de pas`re r`pitoare, iar sim]ul tactil îl ajut` s` identifice orice dres al orfanei, sub orice textur`. Intru[ii c`rora trebuie s` le acorde uneori aten]ie (b`rba]i iscoditori, mama cu neg pe nas, piticul de la motel) i se par resping`tori. Ne tolereaz` doar pe noi, voyeurs fermeca]i de senza]iile sale imprimate sofisticat pe trup[orul iubitei violete.

Feti[ul violet Vladimir Nabokov Vr`jitorul Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

24,95 lei traducere din limba englez` de Luana Schidu

|nainte ca Humbert Humbert s` ajung` în America [i s-o z`reasc` pe Lo în gr`din`, cu ochelari de soare [i cu acea „polka-dotted black kerchief“ înf`[urat` în jurul sînilor puberi, el ofer` privirii noastre complice pre]ioasa lui vitrin` cu nimfete. L`ud`ro[enia sa, ritmat` de o afectare entomologic`, e pe cît de expert`, pe atît de pedant`. Memoria fiec`rui cititor alege din vitrin` unul-dou` exemplare. Eu am re]inut-o pe prostituata Monique, în rochia ei precum o teac` perlat`, [i mai ales pe feti]a care se sprijin` la un moment dat de Humbert, într-un parc, doar ca s`-[i poat` ajusta curelu[ele rotilelor. O apari]ie fulgurant` în Humberland, o materializare diafan` alunecînd direct din nuvela Vr`jitorul, scris` de Nabokov în rus` cu vreo [aisprezece ani mai devreme. Primul portret al Lolitei. Criticul Michael Maar a provocat senza]ie cînd, asemenea unui detectiv, a descoperit o povestire din 1916, intitulat` „Lolita“, scris` de Heinz von Lichberg, un minor prozator german, cunoscut mai degrab` ca jurnalist activ în regimul nazist. |n cartea Lolita und der deutsche Leutnant, Maar analizeaz` posibilitatea unei influen]e directe, pornind de la [ederea autorului rus la Berlin [i de la [ansele ca el s` fi citit povestirea lui Von Lichberg, îns` enigma r`mîne imaculat`, a[a cum îi st` bine oric`rui detaliu biografic nabokovian. |ntrucît prefer s` citesc Lolita împreun` cu Speak, Memory, cred c` originea nimfetelor trebuie c`utat` acolo unde nu pot ajunge nici investiga]ia detectivistic`, nici psihanaliza, nici indiscre]iile biografice, [i anume în fic]iunile copil`riei autorului [i în mirajul sinestezic, mereu subtil invocat, al unui Sankt Peters-

24

n Alexandru Budac

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

L I T E R AT U R ~

Despre Nimic Samuel Beckett Opere I. Integrala prozei scurte Editura Polirom, 2011

|n vreme de „turbulen]`“ financiar` major`, Editura Polirom continu` s`-i uimeasc` pe exploratorii peisajului cultural autohton, publicînd (în edi]ii remarcabile) capodopere ale literaturii universale [i, lucru chiar mai important, colec]ii de autori interna]ionali de prim rang. Tocmai s-a deschis „seria“ Samuel Beckett cu o „integral` a prozei scurte“ (atît cea scris` în englez`, cît [i cea redactat` în francez`), în traducerile foarte bune semnate de Ileana Cantuniari [i Veronica D. Niculescu. Nuvelele [i povestirile irlandezului bilingv Samuel Beckett (tr`itor, în mare parte, la Paris, laureat al Premiului Nobel, în 1969, [i disp`rut, la vîrsta de 83 de ani, într-o zi important` pentru noi – 22 decembrie 1989!) au fost concepute în diverse momente ale carierei, printre romane [i piese de teatru, reprezentînd un fragment fundamental al operei sale artistice. |n principiu, orice critic avizat ar admite c` nu sînt la nivelul construc]iei simbolice dintr-un roman precum, de exemplu, Mollo (1951), unde monologurile „existen]ialiste“ ale celor doi protagoni[ti ating, frecvent, subtilitatea filozofic` din epicul sartrian, sau dintr-o pies` ca Waiting for Godot/A[teptîndu-l pe Godot (1953), în care absurdul realit`]ii e înlocuit, într-o elegant` derulare estetic`, de o realitate a absurdului. Totu[i, f`r` ele, Beckett nu ar putea fi în]eles, cu adev`rat, în dimensiunea sa de inovator al literarit`]ii – fapt ce l-a [i inclus, în evalu`rile exegetice ale ultimei jum`t`]i de secol, printre artizanii trecerii de la modernitate la postmodernitate.

Lumea lipsit` de centru, de repere [i, pîn` la urm`, de semnifica]ie (imediat`), din dramaturgia [i romanele scriitorului, se contureaz` înc`

RECENZII din nuvelele [i povestirile lui, scrise pe parcursul a cîtorva decenii de interes pentru genul scurt. Culegerea de „proze“ anglofone, din 1934, More Pricks Than Kicks/Mai mult ciupituri decît lovituri constituie, în esen]`, „restructurarea“ romanului din 1932 (publicat abia în 1992, post-mortem, întrucît Beckett nu a g`sit, la timpul respectiv, un editor, abandonînd ulterior proiectul!), Dream of Fair to Middling Women/Vis cu femei frumoase [i nu prea. Textele, de[i autonome, se axeaz` pe protagonistul comun, Belacqua Shuah, observat pe parcursul unor experien]e mediocre, dar revelatorii, din studen]ie pîn` la moartea timpurie, cauzat` de un accident. Numele Belacqua a fost luat de autor din Purgatoriul lui Dante, iar povestirea introductiv`, „Dante and the Lobster“/„Dante [i homarul“ (unde personajul tr`ie[te drama g`tirii unui homar prin aruncarea de viu în apa clocotit`), restabile[te, aluziv, termenii intertextului. Miza acestei „convertiri“ romane[ti r`mîne non-sensul existen]ial. Mariajele succesive ale lui Belacqua [i funeraliile lui din final se contrabalanseaz` simbolic, p`rînd a creiona, ultimativ, „nimicul“ vie]ii. Nu întîmpl`tor, o culegere ulterioar` de povestiri (din 1954) se focalizeaz` chiar pe ideea nimicului. Este vorba despre volumul francofon Nuvelles et Textes pour Rien/Nuvele [i Texte pentru Nimic, alc`tuit din trei buc`]i epice ample („L’Expulsé“/„Expulzatul“, „Le Calmant“/„Calmantul“ [i „La Fin“/„Sfîr[itul“) [i treisprezece micro-eseuri narative (neintitulate) despre „Nimic“.

Narativitatea (intriga), arhitectura tipologic` [i coeren]a structural` sînt abolite deliberat aici, în efortul de a ilustra, aproape derridean, un spa]iu postmodern, f`r` centru, al deconstruc]iei ad infinitum. O alt` nuvel` scris` în francez` (înc` din 1946, publicat` îns` abia în anii ’70!), „Premier amour“/„Prima iubire“, anun]a deja acest puseu obsesional beckettian, al ie[irii din prizonieratul normalit`]ii absurde [i, paradoxal, al autoproiec]iei în libertatea haosului semnificant. „Nimicul“ a fost mereu mai plin de în]elesuri ([i farmec!) pentru Becckett, decît „totul“. n Codrin Liviu Cu]itaru

25

42,95 lei traducere de Ileana Cantuniari [i Veronica D. Niculescu

RECENZII

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

L I T E R AT U R ~

vagabond alcoolic care se ad`postea prin preajma casei acesteia.

Se disting destul de u[or cîteva dileme morale valabile nu doar în contextul particular al existen]ei doamnei Curren, dar [i în planul extins al societ`]ii fracturate [i inegale din Africa de Sud a ultimelor decenii. Neimplicarea, iluzia distan]ei fa]` de probleme aparent insolvabile, indiferen]a [i pasivitatea celor implicit privilegia]i concureaz` dramatic cu interoga]ii severe despre natura uman` [i metamorfozele interioare ale individului confruntat cu propria mortalitate. Elizabeth Curren este participant direct la o serie de întîmpl`ri tragice prin intermediul c`rora sînt expuse oroarea [i destr`marea sensului în plan social – moartea adolescen]ilor Bheki [i John, victime ale tensiunilor rasiale –, simultan petrecîndu-se [i destr`marea ei interioar`, acutizat` de con[tientizarea e[ecului autorit`]ii ordonatoare a limbajului.

Doamna Curren încearc` o dubl` confesiune – prima, în fa]a fiicei sale, prin intermediul scrisorii ce articuleaz` materia romanului, iar o a doua, în fa]a lui Vercueil care, indiferent [i distant ca întotdeauna, pare a fi adormit ascultînd-o. Colapsul comunic`rii este cu atît mai evident cu cît dorin]a ultim` a femeii este aceea de a-i atribui vagabondului rolul mesagerului îns`rcinat cu predarea scrisorii destinatarului de drept, fiica aflat` la mii de kilometri distan]`, într-o lume diferit` [i neimplicat` în problemele extreme ale Africii de Sud. „Ce nume neinspirat pentru o ]ar`!“, exclam` Elizabeth Curren, m`rturisind c` „atunci cînd p`[esc pe acest p`mînt, pe aceast` Afric` de Sud, am tot mai puternic sentimentul c` p`[esc pe chipuri negre.“ Vinov`]ia de a apar]ine unei civiliza]ii opresive, suprapus` con[tientiz`rii tot mai vii a modului în care proximitatea mor]ii schimb` sensul unei vie]i [i semnifica]ia rela]iilor dintre oameni, genereaz` în roman un complex de tr`iri autentice, delimitate cu o mare fine]e de c`tre un scriitor al c`rui destin s-a conturat în imediata apropiere a lumii [i a istoriei descrise în roman.

Confesiuni cu sufletul la gur` J.M. Coetzee Epoca de fier Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2010

25 lei traducere din limba englez` [i note de Irina Horea

Romanul Epoca de fier concentreaz` o serie de interoga]ii dramatice adresate istoriei conflictuale a Africii de Sud, prin intermediul unei eroine energice, în ciuda situa]iei sale grave – bolnav` de cancer în faz` terminal`, doamna Curren, o fost` profesoar` de limbi clasice, con[tientizeaz`, în preajma mor]ii, catastrofa politic`, social` [i moral` cauzat` de apartheid, tr`ind în acela[i timp o serie de revela]ii subiective esen]iale.

Metafora „vîrstei de fier“ revine în roman ca o reprezentare sugestiv` a naturii barbare [i ira]ionale a conflictelor rasiale, protagonista romanului avînd, pe lîng` fluen]a naratorului înn`scut, [i privilegiul (sau povara) unei cunoa[teri în profunzime a culturii europene clasice. Forma]ia intelectual` a doamnei Curren îi confer` o luciditate acut` fa]` de realit`]ile terifiante ale banalului cotidian, în aceea[i m`sur` în care o face con[tient` de propria fragilitate [i neputin]` în raport cu violen]a [i absurdul.

Romanul este de fapt o scrisoare-jurnal adresat` fiicei plecate în urm` cu mul]i ani în America, iar acest fapt stabile[te o serie de rela]ii aparte între povestitor [i cititor – cel din urm` devenind implicit destinatarul confesiunii doamnei Curren, dar [i martor la întîmpl`rile tragice descrise în carte. Panta descendent` pe care se înscriu evenimentele începe în ziua în care femeia afl` adev`rul despre starea s`n`t`]ii sale [i dezvolt`, într-o simetrie stranie cu noul s`u statut, o rela]ie neobi[nuit` cu Vercueil, un

26

n Gabriela Gl`van

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

L I T E R AT U R ~

Banda lui Möbius Adam Ross Mr. Peanut Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2010

|n urma unei sincroniz`ri rapide, debutul de succes în Statele Unite al lui Adam Ross, romanul Mr. Peanut, este tradus [i în România.

Complicat ca structur` [i dificil ca tem`, Mr. Peanut ilustreaz`, în trei rame diferite, incluse una în cealalt`, tribula]iile c`sniciei. Cu mult` îndemînare, Adam Ross reu[e[te s` pun` spiritul detectivistic [i mecanismele cinematografice în slujba metaforicului literar.

Romanul se deschide [ocant cu relatarea fanteziilor lui David Pepin, creator de succes de jocuri pe computer, privind moartea so]iei sale, Alice, fantezii ce constituie începutul unui roman pe care David îl scrie. Nu peste mult` vreme, Alice Pepin, obez`, depresiv` clinic [i alergic` la multe alimente, este g`sit` moart`, în urma [ocului anafilactic produs de ingerarea unui pumn de alune. Urmare deja a unei tradi]ii procedurale, so]ul este imediat suspect, [i aici intervin doi detectivi, Sam Shepard [i Ward Hastroll, [i ei cu probleme maritale. Sam este nimeni altul decît fostul doctor osteopat acuzat în anii ’50 de uciderea cu bestialitate a so]iei sale, Marylin, [i exonerat dup` zece ani de deten]ie.

Cele trei situa]ii de nefericire conjugal`, toate finalizate cu moartea so]iei (în cazul lui Hastroll doar imaginat`), prilejuiesc, pe dedesubtul anchetelor detectivistice, în jocul halucinant de planuri [i cronologii ale nara]iunii, o anchet` mult mai adînc` [i mai grav`: ce se caut` cu adev`rat este misterul nefericirii maritale. Unul dintre meritele c`r]ii este tocmai faptul c` acest mister e, înainte de toate, postulat ca mister. A scrie despre c`snicie deschide capcana unei multitudini de locuri comune, pe care autorul o evit` tocmai prin aceast` metod`.

RECENZII Personajele sale, p`r]i ale unui cuplu conjugal, ar putea aduce explica]ii pentru îndep`rtarea lor, dar prefer` s` n-o fac`, gravitînd orbi unul în jurul celuilalt, apropiindu-se [i îndep`rtîndu-se într-un mod complet asincronic.

Ideea de c`snicie este configurat` asemeni unei bande a lui Möbius (trimitere important` în carte, autorul avînd [i ambi]ia de a împrumuta narativ aceast` form`): fie c` este vorba de avorturi repetate (cazul lui Alice), fie c` Marylin este în[elat` constant de c`tre Sam în timp ce ea trebuie s` joace rolul casnicei perfecte de suburbie, sau c` Hannah Hastroll se simte invizibil` în fa]a lui Ward [i refuz` s` mai p`r`seasc` patul vreme de cinci luni, faptul c` cei doi parteneri ai cuplului se afl` pe aceea[i fa]` a panglicii (de[i ei sînt convin[i c` se g`sesc pe p`r]i diferite) este în acela[i timp damnarea [i salvarea lor. C`ci, în ultim` instan]`, despre salvare este vorba. Chiar dac` parcursul lor st` adesea sub semnul desenelor lui Escher, alc`tuit din mii de iluzii optice, desprinse unele din altele, chiar dac` destinele lor poart` umbra sumbr` [i tensionat` a filmelor lui Hitchcock (o alt` referin]` cultural` important`), nimic nu îi opre[te pe eroii c`r]ii (perspectiva este aproape exclusiv masculin`) s`-[i doreasc` pîn` la disperare binecuvîntarea fericirii maritale. |n discu]ii, t`ceri, excursii extreme pe mun]i, în paturile altor femei, protagoni[tii vîneaz` neînduplecat aceast` fata morgana. De ce îns`, chiar atunci cînd o g`sesc, este pe aproape [i moartea? – aceasta e mai degrab` o întrebare deschis`, decît un r`spuns al c`r]ii. Sau, altfel, r`spunsul pare s`-l de]in` Möbius, un uciga[ de so]ii pl`tit, liliputan, dar solid, o creatur` co[maresc` numai bun` pentru încheiat un pact; dar [i el prefer` s` se sinucid`, decît s` dezv`luie ceva din aceast` stipulat` dualitate.

Finalul, alc`tuit din mai multe finaluri posibile, dar nu în spirit relativizant postmodern, ci mai degrab` func]ional, con]ine o surpriz` pentru amatorii de subtilit`]i narative, iar întreb`rile c`r]ii reprezint` o inteligent` rearanjare a unei tradi]ii filmografice, culturale [i sociale de reprezentare a crizei maritale. n {tefania Mihalache

27

36,95 lei traducere din limba englez` de Ioana V`c`rescu

RECENZII

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

L I T E R AT U R ~

]iile de care dispunea [i a evitat prezentarea evenimentelor în progresia lor cronologic`, optînd pentru o nara]iune marcat` de numeroase flash-back-uri [i schimb`ri de perspectiv`. Afl`m astfel detalii despre crim`, de la un num`r impresionant de persoane: f`pta[i, rude ale victimelor, poli]i[ti care investigheaz` cazul, vecini, ziari[ti, avoca]i, colegi de celul` de-ai lui Dick [i Perry. |n dorin]a de a inventa o specie literar` nou`, „romanul nonfic]ional“, Capote folose[te un stil foarte apropiat de cel jurnalistic. El urm`re[te detaliile întregii pove[ti, cu o aten]ie demn` de un detectiv criminalist. Nu scap` din vedere motiva]ia crimei, contextul în care a avut loc [i nici starea psihic` a celor doi condamna]i.

Afl`m cum Dick, înaintea eliber`rii condi]ionate, este informat de un coleg de celul` c` Herb Clutter, fermier bogat din Kansas, obi[nuie[te s` î[i ascund` lichidit`]ile într-un seif.

Treptat, în mintea lui se contureaz` ideea unui jaf bine pus la punct, în urma c`ruia s` intre în posesia unei sume fabuloase care i-ar fi deschis drumul spre o via]` nou` în Mexic. Pentru a-[i pune în practic` planul, ia leg`tura cu Perry. Informa]ia primit` de Dick se dovede[te îns` a fi fals`. Fermierul obi[nuia s`-[i ]in` banii la banc`, astfel încît cei doi nu se aleg, de pe urma crimei, decît cu patruzeci de dolari.

Pe parcursul romanului, Capote încearc` cu obstina]ie s` p`streze o distan]` auctorial` uniform`. El refuz` s` se transforme în avocatul sau, dimpotriv`, în acuzatorul celor doi criminali. Evit` s` emit` vreo apreciere personal` asupra cazului, nu îi judec` pe cei doi, îns` nici nu construie[te vreun discurs acuzator la adresa lor, fapt care confer` textului o aur` de obiectivitate destul de credibil`. Scriitorul este interesat în special de trecutul celor doi acuza]i [i de starea lor psihic`, înainte [i dup` comiterea crimei. Reu[ita cea mai mare este portretul misteriosului Perry, un tîn`r brutal [i în acela[i timp sensibil, cu un trecut dramatic, abuzat de p`rin]i în copil`rie, personaj tragic modern, suspendat între cele dou` componente ale fiin]ei sale: firea emotiv` [i pornirile distructive. n

Cronica unui masacru Truman Capote Cu sînge rece Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

34,95 lei traducere din limba englez` de Constantin Popescu

|n diminea]a zilei de 15 noiembrie 1959, Susan Kidwell, o adolescent` din Holcomb, Kansas, îngrijorat` din cauza faptului c` prietena sa Nancy [i întreaga familie Clutter lipseau de la biseric`, se hot`r`[te s` mearg` la ferma acestora.

Aici g`se[te o scen` terifiant`, care va marca profund via]a micii comunit`]i din Vestul Mijlociu: Herb Clutter, fermier înst`rit [i respectat în întreaga regiune, so]ia sa Bonnie [i cei doi copii ai lor, Nancy [i Kenyon, fuseser` cu to]ii omorî]i în propria cas`. A doua zi, Truman Capote cite[te în New York Times o cronic` a teribilei crime [i demareaz` o investiga]ie pe cont propriu.

A[a se face c` scriitorul, înso]it de buna sa prieten` Harper Lee, autoarea cunoscutului roman S` ucizi o pas`re cînt`toare, ajunge în Kansas, unde începe o munc` de documentare minu]ioas` în timpul c`reia adun` mai bine de 8000 de pagini de noti]e, interviuri [i rapoarte criminalistice. Rezultatul se va l`sa a[teptat vreme de cî]iva ani, pîn` dup` prinderea [i execu]ia celor doi autori ai crimei. |n 1965, Capote public` în sfîr[it romanul In Cold Blood sub form` de foileton în revista New Yorker.

Cartea acoper` întreaga poveste a crimei, de la primele discu]ii dintre cei doi f`pta[i, Dick Kickock [i Perry Smith, [i pîn` la reac]ia opiniei publice la prinderea [i apoi execu]ia celor doi.

Din punct de vedere literar, Capote s-a confruntat cu o problem` cît se poate de serioas`: cum poate fi men]inut suspansul într-o poveste despre o crim`, din moment ce identitatea autorilor este dezv`luit` înc` de la început? Solu]ia g`sit` de scriitorul american a fost focalizarea aten]iei pe „cum s-a întîmplat“, [i nu pe „ce s-a întîmplat“. |n plus, a folosit în mod abil informa-

28

Drago[ Zetu

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

ESEU

Ororile r`zboiului: de la Goya la Abu Ghraib Susan Sontag Privind la suferin]a celuilalt Editura Humanitas, 2011

Obi[nuim s` ne plîngem c` sîntem cople[i]i de mul]imea imaginilor [ocante livrate zilnic de mass-media: violen]e [i atrocit`]i, dezastre naturale [i r`zboaie, suferin]` [i moarte. Susan Sontag arat` c` aceast` lamenta]ie este la fel de veche ca modernitatea îns`[i: înc` din anul 1800 poetul englez William Wordsworth era îngrijorat de erodarea moral` produs` de supradoza zilnic` de „[tiri din or` în or`“. 60 de ani mai tîrziu, Baudelaire se ar`ta oripilat de doza de orori administrat` zilnic cititorilor de ziare [i vorbea de „o orgie a atrocit`]ii universale“, de[i la acea vreme ziarele înc` nu publicau fotografii.

Tehnologia tiparului a fost capabil` s` le reproduc` doar din 1880.

De atunci încoace s-a tot spus c` tehnologiile mai noi, televiziunea [i Internetul, prin fluxul lor continuu de imagini duc la tocirea sensibilit`]ii [i la o indiferen]` tot mai mare fa]` de priveli[tea suferin]ei. Obi[nuirea noastr` cu scenele de violen]` [i familiarizarea cu oroarea ne-au f`cut s` ne pierdem capacitatea de a avea compasiune. Sîntem imuniza]i prin expunere permanent` la imagini violente [i vulgare. {i Susan Sontag sus]inea aceast` perspectiv` într-o carte anterioar`: Despre fotografie (1977). Dup` aproape trei decenii, celebra eseist` american` a sim]it nevoia unor nuan]`ri. Oare imaginile atrocit`]ilor de r`zboi desensibilizeaz` sau, dimpotriv`, contribuie la con[tientizarea ororilor? |n ce fel privim – de la distan]` – suferin]a altora, prin intermediul fotografiilor? |ncercînd o fenomenologie a imaginilor suferin]ei, Sontag evoc` detalii de iconografie a cruzimii [i a violen]ei: zbaterea lui Laocoon, patimile lui Iisus, martiriul sfin]ilor cre[tini, imagini

RECENZII medievale cu scene de execu]ii, gravurile lui Goya.

Apari]ia fotografiei în anul 1839 a bulversat domeniul artelor vizuale [i a schimbat datele comunic`rii de mas`. Primele fotografii de pe front au fost f`cute în R`zboiul Crimeii (18531856), cînd britanicul Roger Fenton prime[te oficial misiunea de corespondent de r`zboi. |nc` de la începuturi, fotografia de r`zboi a avut o dimensiune propagandistic` [i ideologic`: Fenton nu are permisiunea s` fotografieze cadavre, [i atunci prezint` doar locul unei b`t`lii sîngeroase, amplasînd ghiulele ici-colo; în R`zboiul Civil din America, fotograful Brady a rearanjat corpurile solda]ilor mor]i, atribuindu-le taberei adverse. Multe dintre fotografiile de pres` emblematice pentru conflictele secolului al XX-lea s-au dovedit a fi reconstituiri. Apoi, Sontag remarc` faptul c`, din ra]iuni „patriotice“, doar du[manilor li se expune chipul desfigurat de moarte, în timp ce solda]ii din propria tab`r` zac mereu cu fa]a la p`mînt. |n practica jurnalistic` occidental`, priveli[tea frontal` asupra trupurilor crunt mutilate nu mai este un tabu dac` ororile sînt comise în conflictele interstatale [i interetnice din locuri îndep`rtate precum Africa sau Asia, dar [i în cele din fosta Iugoslavie, fiind un fel de a spune c`, „la urma urmei, Balcanii n-au f`cut niciodat` într-adev`r parte din Europa“.

Susan Sontag a petrecut mult timp în ora[ul Sarajevo asediat de sîrbii bosniaci, între anii 1993-1996. Vorbind apoi cu prieteni care au v`zut m`rturii fotografice ale atrocit`]ilor comise acolo, ea realizeaz` c` ace[tia nu aveau, de fapt, nici o idee viabil` asupra realit`]ilor concrete de la fa]a locului, [i constat`, înc` o dat`, c` fotografiile, chiar dac` permit înregistrarea în memorie a unei drame, nu ajut`, în fond, cu nimic la în]elegerea acesteia. De altfel, pe parcursul întregii c`r]i, autoarea demonstreaz` c` imaginile primite nu pot s` conduc` în mintea privitorilor decît la formarea unor „idei primite“ despre suferin]`, politic` [i r`zboi.

Susan Sontag mai formuleaz` [i o întrebare tulbur`toare: „Ce fotografii, ce acte de cruzime [i ce feluri de moarte nu ne sînt ar`tate?“. n Alexandru Ofrim

29

17 lei traducere din limba englez` de Laura Cruceru

RECENZII

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

ISTORIE

(capitolul despre Polonia este scris – excelent – de Jan T. Gross). De[i cartea este servit` prost de o traducere deseori neglijent`, cu solu]ii care uneori sînt de-a dreptul hilare – de exemplu, Lech Walesa este „un alt membru al Sindicatelor de Comer] Liber“ (p. 193; în original „free trade unions“, adic` sindicate libere) –, analiza este conving`toare cu privire la lipsa voin]ei de a rezista a celei mai mari p`r]i a elitelor regimului.

Desigur, un anume refuz de a intra în detalii genereaz` impresia de tezism eseistic, [i mul]i dintre noi am fi fost interesa]i s` afl`m mai multe despre deosebirile din interiorul „societ`]ii necivile“, despre disputele dintre „ideali[ti“ [i „oportuni[ti“, ca [i despre clivajele genera]ionale din rîndurile elitelor comuniste. Informa]iile relevante nu lipsesc, cum ar fi faptul c` la alegerile din iunie 1989, personalul ambasadelor Poloniei în str`in`tate (exceptînd ambasada de la Tirana) i-a t`iat de pe buletinele de vot pe reprezentan]ii regimului grupa]i în a[anumita „list` na]ional`“!

Teza lui Stephen Kotkin cuprinde o parte important` din adev`r, dar nu întregul adev`r.

Acest fapt este sesizat [i de Vladimir Tism`neanu, care în Cuvîntul înainte la edi]ia româneasc` este atent s` eviden]ieze c`, fie [i cînd vorbim de deruta elitelor comuniste, nu trebuie s`-i uit`m pe cei care au riscat s` ias` în strad` [i au luptat efectiv pentru libertate. Pentru libertatea lor, ca [i pentru a noastr`.

De[i se refer` explicit doar la falimentul regimurilor comuniste, cartea lui Stephen Kotkin este un prilej de a reflecta la un mod mai general asupra fragilit`]ii regimurilor politice [i asupra riscurilor pe care le implic` atrofierea componentei ideologice. Pragmatismul nonideologic este uneori necesar [i deseori seduc`tor, dar, cînd valorile civice nu sînt luate în serios, el poate fi anticamera unui colaps politic rapid [i fatal. S-ar cuveni ca [i în discu]iile de actualitate s` realiz`m c` dimensiunea ideologic` nu este un moft, ci un ingredient esen]ial pentru credibilitatea demersului politic.

Falimentarea regimurilor comuniste Stephen Kotkin Societatea necivil`. Anul 1989: implozia structurilor comuniste Editura Curtea Veche, 2010

30 lei cu o contribu]ie a lui Jan T. Gross cuvînt înainte de Vladimir Tism`neanu traducere din limba englez` de C`t`lin Cîndea

1989 este un an cu semnifica]ii multiple în istoria lumii, a Europei [i a noastr`, a tuturor.

Revolu]iile din 1989 au adus atît colapsul regimurilor comuniste în ]`rile Europei Centrale [i R`s`ritene, cît [i încetarea diviziunii Europei în dou` blocuri ostile, [i declan[area unui proces de incorporare a fostelor state socialiste la periferia Occidentului. Modul relativ pa[nic al acestor revolu]ii – exceptînd România – a stîrnit mirarea contemporanilor [i energiile investigative ale anali[tilor, dornici s` în]eleag` rapiditatea cu care regimuri aparent de neclintit s-au pr`bu[it unele dup` altele.

O nou` interpretare a fost propus` de Stephen Kotkin, profesor la Princeton, care anterior se eviden]iase prin mai multe c`r]i despre Uniunea Sovietic`. Stephen Kotkin porne[te de la ideea c` elementul-cheie în pr`bu[irea comunismului a fost „societatea necivil`“ (grupurile care formau conducerea comunist`, f`r` a distinge între diversele elite func]ionale din cadrul acesteia), care „a fost aceea care a îngenuncheat regimul. Fiecare conducere a f`cut acest lucru guvernînd prost, [i apoi, cînd Kremlinul lui Mihail Gorbaciov a schimbat în mod radical regulile geopolitice, capitulînd – sau refuzînd s` capituleze [i f`cîndu-se astfel susceptibil` de o retragere a sprijinului politic“ (p. 35). Pentru a-[i testa ipoteza, autorul î[i focalizeaz` analiza pe r`spunsurile diferite la criz` ale elitelor comuniste din fosta RDG, din România [i din Polonia

30

n Bogdan Murgescu

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

ISTORIE

Nici spionajul nu mai e ce-a fost!

George Cristian Maior (coord.)

Un r`zboi al min]ii. „Intelligence“, servicii de informa]ii [i cunoa[tere strategic` în secolul XXI Editura RAO, 2010

|n clasica sa Despre r`zboi (1832), carte r`mas` neterminat` [i, totu[i, publicat` de o v`duv` îndurerat`, la cîtva timp dup` moartea so]ului, celebrul general & tactician Carl von Clausewitz (el era so]ul-autor) spunea c` „r`zboiul nu este altceva decît un duel la o scar` mai larg`“. Ce vremuri! Pe atunci, r`zboiul avea o etic` [i avea înc` o logic` preliminar` – conform c`reia era mult mai probabil ca cel cu armata mai numeroas`, mai bine echipat` [i mai bine plasat` s` înving`.

Ast`zi, pentru c` tr`im într-o er` a ultratransparen]ei, lucrurile în privin]a [anselor de a cî[tiga un conflict sînt ceva mai neclare. Despre unul dintre capitolele adiacente r`zboaielor de azi – adic` despre spionaj, ob]inerea de informa]ii [i cunoa[terea strategic` – vorbe[te volumul coordonat de [eful SRI, dl G.C. Maior. Nu sînt un ini]iat al literaturii teoretice de gen, dar înclin s` cred c` este vorba, pe pia]a noastr`, de o carte de pionierat.

La prima vedere, acest masiv tom cu 13 studii diferite ca tematic` [i cu autori din diverse genera]ii pare excesiv de teoretic, chiar „didacticist“. Cel amator de o carte facil` sau senza]ionalist` – ceva gen „au cuvîntul profesorii de spionaj!“ – va fi dezam`git. |n schimb, cartea îl va capta pe cel ce în]elege dificultatea muncii de informa]ii într-o societate în schimbare, în care r`zboaiele nu mai au loc între armate conven]ionale (ca pe vremea în care Von Clausewitz lupta împotriva lui Napoleon) [i în care

RECENZII cele mai deschise societ`]i democratice pot fi obligate – cum se întîmpl` azi – s` purcead` la supravegherea nu a unor armate adverse, ci a propriilor cet`]eni. Cum spune unul dintre autori, diferen]a esen]ial` între perioada R`zboiului Rece [i cea de azi const` în modificarea ponderii dintre puzzle-uri [i mistere – raport ce caracteriza, simbolic, culegerea de informa]ii despre inamic. Pîn` acum 20 de ani, serviciile secrete c`utau piese de puzzle – altfel spus, c`utau r`spunsuri la întreb`ri care chiar aveau r`spunsuri, gen „cîte rachete nucleare are URSS?“.

Acum, întreb`rile sînt mai curînd mistere, ele nu mai au un r`spuns cert, iar variabilele de care depind sînt imprevizibile – gen „are [i/sau va utiliza Al-Qaeda arme de distrugere în mas`?“.

Aproape toate capitolele aduc argumente suplimentare în sprijinul acestei idei: ce anume se întîmpl` cu activitatea serviciilor secrete într-o lume agitat` de „revolu]ia surselor deschise“ [i de o supraabunden]` a informa]iilor (multe inutile). E vorba despre miza cunoa[terii strategice în era globaliz`rii [i a mass-mediei omniprezente (G.C. Maior, Gabriel Sebe), despre r`zboiul cognitiv [i percep]ia riscurilor în România [i în alte state (Vasile Dâncu), despre modernizarea serviciilor de informa]ii sau contrainforma]ii în zilele noastre (Mihaela Matei, Florian Coldea, Remus I. {tefureac, Cristiana Matei, Sergiu Medar), despre maniera în care o societate î[i percepe vulnerabilit`]ile (Ioan M. Pa[cu) sau supravie]uie[te în „era incertitudinii“ (Ionel Ni]u) sau î[i protejeaz` spa]iul cibernetic [i institu]iile democratice (Niculae Iancu, Valentin Filip).

La ora la care citi]i acest text, sateli]i focaliza]i asupra grani]ei dintre Afganistan [i Pakistan strîng, la fiecare 60 de minute, cîteva zeci de ore de observa]ie [i înregistreaz` informa]ii a c`ror periere necesit`, apoi, sute de ore de lucru, din partea unor profesioni[ti. |n aceste condi]ii, eroarea sau e[ecul – chiar [i de partea celui atît de bine informat! – par subîn]elese. Nu-l ve]i g`si pe James Bond în aceste pagini – ci doar pe cei care fixeaz` sarcinile tuturor James Bond-ilor din lume. n Adrian Cioroianu

31

59 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

SF

[i o poveste de spus, [i o face bine, antrenant, solicitînd intelectul cititorului, spiritul de observa]ie etc. – cu atît mai bine. |n aceast` lume, Thursday Next, detectiv literar într-unul din cele cîteva zeci de servicii operative, se ocup` cu fraudele literare. De obicei, falsuri care sînt aruncate pe pia]` drept manuscrise originale, furturi de manuscrise, ba chiar „interpret`ri dramatice deplasate“. Cazul pe care-l poveste[te Fforde este cel în care r`uf`c`torii fur` manuscrisul Jane Eyre [i vor s` o elimine din roman chiar pe protagonist`. De parc` n-ar fi de ajuns c` lui Thursday [i-a[a nu-i place finalul! Sau poate lui Jasper Fforde... Ce face autorul cu personajele lui [i cu romanul lui Charlotte Brontë este o poveste palpitant`, poli]ist`, cu personaje pozitive [i negative, cu criminali [i oameni ai legii.

Cititorul va fi fermecat, f`r` îndoial`, de gadget-urile care ]in de imagina]ia unui autor de SF/fantasy atunci cînd Fforde descrie lumea în care se mi[c` personajele, o lume utopic`, în care nu crezi – cum s` crezi, în ziua de azi, c` omenirea n-are altceva mai bun de f`cut decît s`-[i croiasc` via]a în jurul c`r]ilor?! Sau poate fi fermecat de ac]iunea poli]ist`, urm`rit` în cele mai mici am`nunte, cu fire narative care se leag` peste zeci de pagini, cu replici care-[i g`sesc explica]ia peste alte zeci de pagini, cu pistoale ale lui Cehov care, da, într-un final trag cu toatele (de[i parc` tare mi-a[ fi dorit ca m`car cîteva s` fie puse acolo doar a[a, de frumuse]e).

Sau poate fi fermecat de dantel`riile literare, de nenum`ratele citate [i aluzii (care atrag dup` ele multe note de subsol – [i înc` n-au fost puse toate!), de disputele în jurul autorului prezumtiv al pieselor semnate William Shakespeare...

P`cat c`, a[a acum ziceam, autorul ]ine neap`rat s` trag` cu toate pistoalele din dotare, de parc` finalul romanului ar fi fost hot`rît la masa unui produc`tor de la Hollywood, cu acelea[i secven]e [i replici previzibile. Dac` s-ar fi terminat totul înainte de ultimul capitol, ar fi fost perfect.

Dar nici m`car asta nu ia din farmecul lecturii. n

Farmecul lecturii Jasper Fforde Cazul Jane Eyre Colec]ia „Raftul Denisei“ Editura Humanitas Fiction, 2011

35 lei traducere din limba englez` de Carmen Toader

Ce nu face un fan pentru ca romanul favorit s` aib` finalul a[teptat? E în stare s` pun` la cale rescrierea romanului, s`-[i infiltreze oamenii în el [i s` determine transformarea lui. Dar e bine?

Noul roman va mai fi el adev`rat?

Un personaj din romanul lui Jasper Fforde chiar zice: „Adev`rul este cel care ne convine cel mai mult.“ Ceea ce înseamn` c` pentru autor adev`rul absolut are mai pu]in` importan]`.

Important` e doar satisfac]ia cititorului. Iar satisfac]ia cititorului acestui roman este maxim`.

Maxim` pîn`...

Cazul Jane Eyre este romanul cu care debuteaz`, în 2001, britanicul Jasper Fforde, roman care îi aduce în 2002 Premiul William L. Crawford, acordat pentru roman fantasy de debut, iar în 2005 – Premiul Phantastik pentru roman str`in publicat (în 2004) în Germania.

Cazul Jane Eyre este genul de roman aflat la intersec]ia maistream-ului cu SF-ul/fantasy-ul, dar, din fericire, genul care place ambelor tabere, oricît de fundamentaliste ar fi ele. O lume în care exist` detectivi literari, în care, cînd autorul spune despre un personaj c` are o fa]` de st` timpu-n loc, timpul chiar se opre[te, o lume în care, în 1978, Beatles înc` mai scoate albume, o lume în care R`zboiul Crimeei este înc` în desf`[urare în 1985 [i exist` Republica Socialist` a }`rii Galilor, o lume în care personajele au automobile, dar c`l`toresc [i cu dirijabilul, o lume în care personajele ies din c`r]i [i rezolv` oarece situa]ii din via]a real` [i, invers, personaje reale p`trund în c`r]i [i le schimb`, o lume în care asocia]iile, sectele sînt înlocuite de baconieni, miltoni[ti, marlovieni (adic` adep]ii lui Francis Bacon, John Milton sau Christopher Marlowe)... nu poate decît s`-l intrige pe cititor, s`-l atrag` spre poveste. Iar dac` autorul mai are

32

Michael Haulic`

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

FILOZOFIE

Nietzsche, prietenul con[tiin]ei de sine {tefan-Sebastian Maftei „Geniul artistic“ – Nietzsche [i problema crea]iei artistice Editura Casa C`r]ii de {tiin]`, 2011

|ntre arta produs` sub semnul inspira]iei [i arta produs` mimînd natura exist` o disput` n`scut` din filozofia greac`, una care orienteaz` orice discu]ie contemporan` în acest spa]iu. Citind cartea lui {tefan Maftei „Geniul artistic“ – Nietzsche [i problema crea]iei artistice, am remarcat o construc]ie conceptual` bine ancorat` în temele finalului de secol XIX, cu r`d`cini în romantismul german [i prelungiri în literatura de avangard` european` care chestioneaz` aceast` disput` pe literatura pe care [i-a asumat-o.

Pot în]elege aceast` carte din dou` perspective, a c`ror separare îmi lini[te[te con[tiin]a de cititor: dac` le-a[ confunda, a[ putea crede c` în]elegerea pe care mi-o ofer` primul aspect mi-ar putea fi furnizat` [i de a doua. Aceste dou` perspective sînt: 1. Pot în]elege un discurs despre crea]ie ca inspira]ie vs crea]ia ca proiect ra]ional din perspectiva fundamentului s`u originar grec, surprinzînd destinul temei. 2. |l pot în]elege ca pe o dezvoltare a revoltei lui Nietzsche la adresa romantismului german, deschizînd avangardei largi por]i de expresie. Cele dou` lecturi sînt complementare, dac` una proiecteaz` de la nivelul fundamentelor ceea ce cealalt` dezvolt` [i preface în form` de în]elegere istoric` a elementelor c`rora prima lectur` doar le sublinia destinalitatea.

Prima lectur`: decizia între cele dou` modele apar]ine filozofiei grece[ti [i se poart` integral pe terenul defini]iei subiectului. Aici putem ordona dou` grupe de filozofi, vorbind, pe de o parte, despre presupozi]ia platonico-aristotelic`, dup` care subiectul este o imagine a lumii,

RECENZII ale c`rui facult`]i copiaz` etajele universului. Aici, artistul este un imitator con[tient al realit`]ii [i nu resimte nici o tensiune între crea]ie [i con[tiin]`. Pe de alt` parte, ne putem referi la presupozi]ia plotiniano-augustinian`, conform c`reia subiectul copiaz` principiul lumii, iar nu lumea îns`[i, printr-un principiu al convertibilit`]ii etajelor (persoanelor) divine ale lumii în facult`]i ale sufletului. Aici, artistul produce forma nou` ca manifestare absolut` în lume [i are o real` problem` cu con[tiin]a de sine, întrucît crea]ia se a[az` principial în incompletitudinea ei, pe care noi o recunoa[tem ca uitare de sine sau ca inspira]ie. (Sînt fascinante formul`rile plotiniene ale temei, analizate în anii recen]i de Andrei Cornea, dar [i dezvolt`rile medievale ale temei, acolo unde autorii amendeaz` reditio completa a con[tiin]ei, tocmai pentru c` resimt tensiunea întîlnirii celor dou` modele.)

A doua lectur`, singura practicat` (firesc) de {tefan Maftei: Nietzsche devine, din mo[tenitorul „voin]ei“ schopenhaueriene, judec`torul temelor esteticii gustului [i a geniului din filozofia german`, desprinzîndu-se treptat de teoria artei ca imita]ie, pentru c` are comprehensiunea na[terii tragediei grece[ti, [i apropiindu-se pas cu pas de în]elegerea artei ca „voin]` de putere“. Aceast` trecere a devenit, pentru Nietzsche, surs` a proclama]iilor anti-metafizice, dar [i o descindere a geniului în for]a proclam`rii instinctului, fidel în]elegerii naturii ultime a subiectului în concretul maxim al corporalit`]ii sale. Aceasta este cheia prin care {tefan Maftei în]elege (de pild`, p. 161) faptul c`, pentru Nietzsche, existen]a tragic` este relevarea în existen]a (cu cît mai) individual` a sursei (cu atît mai) universale a acesteia, cu condi]ia cultiv`rii deschise a instinctului voin]ei de putere [i a exalt`rii a ceea ce este mai individual în subiect. Ceea ce spune este foarte meritoriu, deoarece citesc cu sentimentul c` marea discu]ie aici începe: dac` lumea savant` a [tiut s` lege romantismul german de neoplatonism, de ce nu ar fi critica acestuia asimilabil` uneia dintre ramurile principale de dezvoltare a unor teme comune acestora? n Alexander Baumgarten

33

18 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

ARTE

cianului sau doar anecdotic`?“ Ambian]a retoric` a ultimei întreb`ri, de pild`, ofer` un indiciu asupra modului cum e abordat` biografia bachian`: Antigona R`dulescu pune între paranteze balastul anecdotic [i se concentreaz` asupra acelor detalii biografice relevante pentru cariera muzicianului. Absen]a extraordinarului e sugerat` printr-un citat din Igor Stravinski, care, în agitatul secol XX, tînjea dup` „via]a unui mic Bach, tr`ind în anonimat [i compunînd pentru un serviciu stabil [i pentru Dumnezeu.“ Pentru o incursiune prin muzica lui Bach, autoarea simte nevoia unor taton`ri [i clarific`ri preliminare, plecînd de la premise formulate în termeni ai semioticii muzicale: „...auzim doar ceea ce în]elegem [i în]elegem numai ceea ce ne place, ce ne este familiar. |n m`sura în care avem acces la în]elesurile unei muzici, aceasta devine o parte a universului de valori care ne înconjoar`.“ Apropierea de oper` necesit` parcurgerea progresiv` a cîtorva paradigme cultural-muzicale: stilul baroc v`zut prin prisma teoriilor din literatur` [i din artele plastice, particularizarea termenului „baroc“ prin aplicarea sa în muzic`, precum [i o descriere [i o contextualizare a stilului bachian.

Cel mai amplu capitol îi revine crea]iei, pus` atent sub lup`, începînd cu lucr`rile vocal-orchestrale [i terminînd cu capodopere ca Varia]iunile Goldberg, Ofranda muzical`, Arta fugii. |n parcurgerea acestora din urm`, cititorul e ghidat spre multiple chei de lectur`, prin decriptarea „straturilor semnificative“ ale discursului (de la concep]ia contrapunctic`, pîn` la subtilit`]i ale retoricii muzicale).

Nu lipsesc din carte nici interoga]ii legate de m`sura în care Bach poate fi asimilat contemporaneit`]ii. Cartografierea concis` a prezentului – în care repertoriile de concert sînt de neimaginat f`r` muzica lui, în care inclusiv jazzul [i muzica pop se hr`nesc din armoniile bachiene – ofer` r`spunsuri previzibile. Despre Bach se spune c` r`mîne un simbol al umanit`]ii – [i aceasta nu e doar o expresie uzat` excesiv. |n fond, printre artefactele lansate în spa]iu de naveta Voyager în 1975 s-a aflat [i o mostr` din crea]ia sa. n

Citindu-l pe Bach Antigona R`dulescu Johann Sebastian Bach Colec]ia „Muzica Viva“ Editura Didactic` [i Pedagogic`, 2010

15 lei

Despre Bach s-au scris mii de volume [i ar fi de a[teptat ca [i în limba român` s` existe o bibliografie solid`, dar lucrurile nu stau deloc a[a.

Cine are curiozitatea s` r`sfoiasc` o carte din anii ’60 afl` cum acesta, „ca un adev`rat artist legat de popor (...), a dus o lupt` neîmp`cat` împotriva dogmei [i scolasticii biserice[ti“ (Gh. Hubov, J.S. Bach, 1960). Dintr-un volum al anilor ’80, cititorul se poate delecta cu scrisori în care protocronistul Ovidiu Varga i se adreseaz` muzicianului cu „Sancte Johannes“, „stimate Maestre“, „colega“ etc. [i, printre altele, îl pune pe acesta la curent cu „cercet`ri recente în domeniul Tracologiei“ (Bach, un Orfeu p`mîntean, 1985). Dup` alte dou` decenii [i mai bine de a[teptare a unei c`r]i normale despre Bach, timp în care a ap`rut – într-o traducere nu foarte inspirat` – cartea lui Davitt Moroney, Bach.

O via]` ie[it` din comun (2006), figura compozitorului este adus` din nou în discu]ie, într-o not` distinct`, personal`, de recentul volum al Antigonei R`dulescu. Perspectiva istoric` – previzibil` într-un astfel de demers – cî[tig` în profunzime prin familiaritatea autoarei cu domeniul semioticii muzicale [i cu cel al polifoniei.

De altfel, aceste preocup`ri ale sale se reflect` în majoritatea volumelor pe care le semneaz` pîn` în prezent: Perspective semiotice în muzic` (2003), Contrapunct palestrinian (1999), Contrapunct modern – Paul Hindemith (2005) [.a.

Cîteva întreb`ri formulate în introducere contureaz` o parte din inten]iile [i reperele autoarei în încercarea de a scrie despre Bach: „Au greutate mecanismele procesului componistic, tributare normei instituite într-un moment al istoriei muzicale, sau ambian]a ideilor [i for]a a[tept`rilor psihologice ale societ`]ii în care s-au n`scut? (...) Este relevant` biografia muzi-

34

Florinela Popa

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

ARTE

Sinteza patrimoniului brâncovenesc Monahia Atanasia V`eti[i Arta brâncoveneasc` Editura Noi Media Print, 2010

Celor din lumea artelor, autoarea ar putea s` le fie mai familiar` sub numele de dinaintea intr`rii în c`lug`rie: Adela V`eti[i. Asistent` la Catedra de Istoria [i Teoria Artei a Universit`]ii Na]ionale de Arte din Bucure[ti, ea se familiarizase cu domeniul artei moderne [i contemporane, c`ruia i-a dedicat [i o solid` tez` de doctorat. Urmînd firesc noile interese, se îndreapt` îns` spre orizontul artei medievale [i premoderne; este de salutat faptul c` retragerea Adelei V`eti[i din lume nu a angajat [i o p`r`sire a activit`]ii publicistice, în speran]a c` un asemenea model ar putea reînvia tradi]ia c`lug`rului(veritabil) savant.

Fenomenul artistic valah de la finele secolului al XVII-lea [i de la începutul celui urm`tor ridic` o dubl` dificultate: pe de-o parte, patrimoniul p`strat este considerabil [i nu a fost repertoriat decît pe segmentul, consistent în sine, al arhitecturii; pe de alta, el apar]ine unui interval care a constituit un centru de interes al istoriografiei na]ionale, fiind legat de problema identit`]ii [i specificului local. Consecin]a este abunden]a locurilor comune [i a generaliz`rilor, dezvoltate arborescent pe un teren instabil – care va [i r`mîne astfel pîn` la repertorierea ansamblurilor murale [i a celorlaltor categorii de obiecte care compun patrimoniul brâncovenesc.

Confruntat` cu aceast` situa]ie, autoarea recurge la o strategie fireasc`, în contextul unei declarate inten]ii de popularizare: triaz`, din ansamblul de opinii autoritare exprimate asupra

RECENZII intervalului domniei lui Constantin Brâncoveanu, pe acelea suficient de plauzibile pentru a da lucr`rii consisten]`, dar [i suficient de largi pentru a articula o tram` coerent` în care s` se integreze studii de caz, bogat ilustrate. |n sec]iunea inaugural`, domnia lui Brâncoveanu este definit` drept o „monarhie cultural`“ care împline[te premisele umaniste pan-ortodoxe cantacuzine; educa]ia în spiritul paideei clasice elene, cultivarea retoricii [i munificen]a ctitoriceasc` sînt factorii determinan]i ai modelului cultural din epoc`. Acesta are un v`dit caracter eclezial [i polemic (anticatolic, antiuniat [i antireformat), dezvoltîndu-se în ambian]a aulic`, marcat` de prezen]e occidentale, [i la [coala de la Sfîntul Sava, mediu populat de eminente figuri ale intelectualit`]ii grece[ti pan-balcanice sau din diaspora. Capitolele mediane eviden]iaz` ansamblul de la Hurezi drept „manifest al artei brâncovene[ti“ [i urm`resc decantarea acestui model autoritar în patrimoniul artistic al intervalului, accentuînd rolul egumenului Ioan, stare]ul marii m`n`stiri, în definirea profilului livresc [i speculativ teologic al iconografiei. |n concluzie, autoarea reitereaz` caracterul omogen al sintezei de elemente orientale [i occidentale, în spe]` renascentiste [i baroce, grefate pe filonul post-bizantin local, subliniind insistent caracterul unitar al sincretismului.

De fapt, hic sunt leones. Dup` modelul paragrafului din debutul capitolului II, care comenteaz` raportul fortuit dintre numele stilului „brâncovenesc“ [i intervalul cronologic subîntins – unanim considerat mai larg decît limitele domniei voievodului eponim –, ar fi meritat m`car pomenite rezervele unor cercet`tori care pun intervalul sub semnul eclectismului, nu al sintezei integratoare. Sup`r` [i o apropiere dintre arta brâncoveneasc` [i cea popular`, iar [coala greac` din Bucure[ti este evaluat` mai mult polemic – instrument antiotoman – decît ca factor de emulare a Bizan]ului. Dar, în istoriografia de art`, raportul precis dintre bizantinism [i modernitate în intervalul respectiv constituie înc` tem` de dezbatere, nu de popularizare. n Vlad Bedros

35

54 lei

RECENZII

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

PSIHOLOGIE

coincide cu vindecarea, [i Lindner r`mîne cu un regret [i un sentiment al nepu]in]ei care poate îi vor fi folosit în lucrul cu alte persoane.

Al doilea caz prezentat este povestea plin` de mi[care [i lupt` a unui militant comunist, ce se las` folosit de o ideologie cu care nu se identific`, dar în care î[i securizeaz` nevoia de dependen]` hr`nitoare de siguran]`, pierdut` înc` din prima copil`rie. Vindecarea sa interioar` îi aduce eliberarea [i încrederea de a fi el însu[i.

Urmeaz` Laura, o femeie care î[i umple golul interior în episoade bulimice de dimensiuni apocaliptice, pe care nu le poate anticipa sau controla în nici un fel. Drumul ei interior va implica o trecere prin purgatoriu, în care terapeutul nu ezit` s`-i fie al`turi.

Anton e un alt pacient cunoscut în închisoare, pentru care vindecarea vine cu pu]in înaintea mor]ii, ca soldat înrolat doar pentru a sc`pa de anii de condamnare.

Poate cel mai provocator pentru unii cititori – [i actual, pentru al]ii – va fi ultimul caz, al unui savant competent care este trimis la psihoterapie dup` episoade tot mai lungi de decompensare psihotic` într-o realitate paralel`: o lume extraterestr`, cl`dit` [i structurat` în am`nunt de mintea lui, unde el este c`pitanul unei nave spa]iale. O lume în care el poate evada oricînd [i evident c` o face tot mai des, pentru c` acolo are tot ceea ce î[i dore[te, în m`sura în care î[i dore[te. Ca dup` fiecare caz, [i aici psihoterapeutul se face prezent prin con[tientizarea impactului subiectiv pe care boala pacientului o are asupra sa, nu doar ca specialist, ci ca fiin]` uman`. |n spatele fiec`rei forme de nebunie este o alegere pe care individul o face, neg`sind o alt` cale de evadare din realitatea de nesuportat. Ca psihoterapeut, nu po]i ajuta dac` nu accep]i natura uman`, în tot ceea ce sîntem noi, dac` nu devii tu însu]i parte a procesului terapeutic. Aceasta e alegerea pe care [i autorul o face, recunoscînd prin asta c` nu mai este un psihanalist, ci un psihoterapeut, fiindc` e gata s` foloseasc` tot ce are la îndemîn` pentru a-[i ajuta pacientul. {i rezultatul este eliberator. n

Drumuri c`tre g`sirea de sine Robert Lindner Ora de 50 de minute.

5 psihoterapii ale unor pacien]i afla]i în pragul nebuniei Colec]ia „Psihologie/Psihoterapie“ Editura Trei, 2011

45 lei traducere din limba englez` de Ioan Sava

Dac` mai exist` [i pe la noi cluburi de carte [i cititori deschi[i c`tre psihologie, cartea lui Lindner ar putea fi o alegere potrivit` de lectur`; este accesibil` la diferite niveluri de lectur` [i modalit`]i de abordare. Autorul este unul dintre clasicii psihoterapiei scrise, dac` am putea vorbi despre ea ca subgen literar, iar cartea este una în care el î[i hr`ne[te literatura din practica sa privat`, cu o deschidere de pionier al timpurilor în care a practicat. Este o carte scris` cu modestie [i transparen]`, cu un plan clar [i simplu: cinci cazuri terapeutice, pe care le leag` nu doar persoana terapeutului, ci [i complexitatea lor provocatoare.

La cei cinci pacien]i analiza]i, simptomul devine atît de „de neoprit“ încît invalideaz` structural persoana, a[a cum de multe ori se întîmpl` cînd suferin]a este l`sat` s` fermenteze [i s` capete volum în interiorul fiin]ei. Nu sînt motiva]i s` fac` o schimbare semnificativ`, dimpotriv`, sînt rezisten]i virulent sau m`car sceptici activ la începutul rela]iei terapeutice. Prin asta, ei devin modele ale clien]ilor dificili, atipici într-un demers terapeutic obi[nuit.

Primul pacient este cunoscut în închisoare [i rela]ia terapeutic` apare mai mult din iner]ia condamnatului decît din entuziasmul s`u. A[a ia fiin]` povestea lui Charles, închis pentru uciderea cu s`lb`ticie a unei fete. |n spatele faptei sale criminale, Lindner are r`bdarea [i determinarea de a g`si suferin]a unui copil care a c`utat compulsiv – [i lipsit de recompens` – afec]iunea [i sentimentul de apartenen]` în rela]ia cu mama sa, ca simbol al lumii. Sfîr[itul cazului nu

36

Lena Ru[ti

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

]ionar. Religia ca mijloc de a ajunge în Rai, deci.

V`zînd lipsa de profesionism a dic]ionarului, repet [i eu str`vechiul „Fie Raiul s`n`tos, noi om merge pe din jos...“. Conceput confuz, el amestec` termeni ai limbii comune cu lexicul religiei (ce caut` aici „a birui = a învinge“, „blînde]e = bun`tate“, „a deceda = a muri“ etc., dac` nu desemneaz` sensuri specializate?).

Explica]iile care ar trebui s` contextualizeze sensuri pe în]elesul micu]ilor ortodoc[i par s` nu [tie nici cui se adreseaz`, nici de ce o fac; afl`m despre c`mil` c` este „un animal mare din Africa [i din Asia, cu una sau cu dou` cocoa[e, folosit la purtat poveri. {i omul poate c`l`tori c`lare pe c`mil`, a[a cum se întîmpl` în de[ert.

C`mila este foarte rezistent` la sete“ (a[a trece prin urechile acului, nu?), despre fecioar` c` e „nec`s`torit`“... Termenii de specialitate nu au parte de o soart` mai bun`, întrucît, în pofida bibliografiei lexicografice impresionante de la final, nivelul de cultur` religioas` al autorilor este dezam`gitor, dac` nu stupefiant, de-a dreptul. Dic]ionarul e o carte de nisip a umorului involuntar („Evreu = persoan` care face parte din popula]ia statului Israel; locuitor al }`rii Sfinte“, „a iubi = a îndr`gi, a simpatiza, a-i pl`cea foarte mult ceva sau de cineva“, c` tot vorbim de o religie a iubirii...), a amestecului de arii referen]iale („Manole = me[terul constructor din legenda M`n`stirii Arge[ului), a confuziei pur [i simplu („Turl` = turn sau cupola bisericii“) [i a inculturii religioase (v. „T`ierea împrejur = ...se s`rb`tore[te la 8 zile dup` Cr`ciun, ne aminte[te de punerea numelui lui Iisus“, „s`r`cia = lipsa îngrijor`rii fa]` de bunurile materiale“). Cum se face c` to]i ace[ti termeni sînt cataloga]i ca ortodoc[i? Explica]ia discret` o g`sim în conota]iile negative ale celorlalte confesiuni: „Unia]ie = unirea cu Roma ...cînd o parte din românii ortodoc[i au trecut la unirea cu Biserica Romano-Catolic`, determina]i de presiuni [i am`gi]i de avantaje materiale.“ Un copil mic nu va pricepe de aici decît c` limba român` ortodox` e de neexplicat. Iar ceea ce nu în]elegem ne sperie: s` fi vrut autorii a-i familiariza pe elevi cu întunericul credin]ei?

Ioana Bot

Limba român` ortodox` Ocupa]i a r`spunde la întrebarea dac` e bine s` se predea religie în [colile de stat ale unui stat laic ca al nostru, intelectualii publici nu mai apuc` s` reflecteze [i asupra felului cum se pred` religia în [coli. Manualele sînt un bun indicator, mai ales unde – în profunzimile [colilor române[ti – nici nu prea ajung la mîna copiilor alte c`r]i decît auxiliarele didactice. De pild`, un bestseller al domeniului, publicat de Editura Dacia: Dic]ionar teologic ortodox, semnat de pr.

Bolo[ Cristian [i diac. Gorgan Gabriel [i binecuvîntat de Prea Sfin]itul Justinian Chira, Episcopul Maramure[ului [i S`tmarului. |ntrucît este „Recomandat elevilor din ciclul primar“ înc` din subtitlu, prefa]a începe prin a-l cita pe Heidegger („Umanitatea contemporan` ...a ajuns s` nu mai perceap` absen]a lui Dumnezeu din via]a ei ca pe o lips`“) [i continu` cu o critic` a Occidentului neortodox exemplar` pentru logica [i viziunea autorilor („Chiar dac` anumite na]iuni, în special occidentale, duc o via]` caracterizat` printr-o desacralizare tot mai accentuat`, totu[i dorin]a omului de a se asem`na cu Creatorul nu este total compromis`“). Dorind „s` pun` o temelie solid` în educa]ia tinerei genera]ii a societ`]ii noastre“, prefa]a se încheie cu îndemnul c`tre p`rin]i de „a sta în permanen]` de vorb` cu propriii copii despre Dumnezeu [i ...despre modul cum se poate ajunge în Rai“. Inclusiv cu ajutorul acestui Dic-

n

37

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

BOOK DESIGN Ioana Gruenwald

C`r]i frumoase Duminca Floriilor, pe strada Sp`tarului e pustiu [i lini[te. Soare, case frumoase [i cî]iva oameni care par s` se plimbe. La o privire atent` îi vezi cum se uit` la numerele cl`dirilor [i cum se furi[eaz`, la un moment dat, prin u[a unui bloc, urc` sc`rile pîn` la etajul 2, unde o u[` gata deschis` le face cu ochiul. |n`untru, ce s` vezi? – al]i oameni care stau în picioare [i frunz`resc ni[te c`r]i a[ezate pe ni[te mese, se discut` în [oapt`, se circul` alene de la o mas` la alta, se fac fotografii, unii pleac` mul]umind frumos, al]ii noi intr`, [i tot a[a, pîn` seara, dup` ora 8. |n mod bizar, nu se cump`r` nimic.

Tocmai v-am descris cea mai recent` expozi]ie „Best German Book Design“ pe care Centrul de Carte German` a organizat-o împreun` cu prietenii de la „Atelierul de grafic`“. Este vor-

38

ba de titlurile laureate ale concursului cu acela[i nume care are loc în fiecare an în Germania. Cu o tradi]ie de 60 de ani, concursul este unul dintre evenimentele mult a[teptate de c`tre lumea c`r]ii: sutele de titluri depuse anual sînt dovada c` fiecare editor î[i face o datorie de onoare de a participa cît mai des – implicit de a c`uta în permanen]` s` î[i îmbun`t`]easc` calitatea execu]iei grafice a c`r]ilor pe care le produce. Ce fascineaz` la aceste colec]ii – în fiecare an laureatele sînt între 30 [i 40 de titluri – este varietatea lor. Ele nu sînt „c`r]i obiect“, a[a cum ne-am putea a[tepta, ci titluri alese din toate categoriile tematice aflate pe pia]` (beletristic`, carte de copii, albume, manuale, carte de art` etc.), ele se g`sesc oriunde de vînzare, înscriindu-se, a[adar, în firescul pie]ei. Biroul nostru a avut privilegiul s` poat` expune laureatele concursurilor ultimilor ani, în multe locuri din Bucure[ti [i provincie.

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

Secte secrete De ast` dat`, am optat pentru aceast` variant` „de ni[`“ deoarece am dorit s` ajungem cît mai nemijlocit la beneficiari, s` le punem bun`t`]ile pe mas`, în propria cas`. Nu [tiu cît impact au avut expozi]iile pe care le-am organizat în al]i ani, în galeriile bucure[tene – acum, în schimb, avem [ansa s` cunoa[tem aproape fiecare membru în parte al acestei secte secrete care se cheam` pasiona]ii de grafic` de carte. {tiu, o s` spune]i c` nu ajungem la publicul larg, dar nu acolo trebuie ajuns – deocamdat`, cel pu]in –, ci la oamenii breslei, la cei care trebuie s` ne bucure cu c`r]i frumoase f`cute la noi, [i ace[tia din p`cate sînt prea pu]ini [i tot mai dezam`gi]i. Un concurs [i o expozi]ie de acest gen pot ajuta [i la p`strarea moralului [i a încrederii în sine a designer-ului de carte – sus]ine Uta Schneider, directoarea Funda]iei Buchkunst care organizeaz` competi]ia „Best German Book Design“.

Motivele pentru care tinerii graficieni români se gr`besc s` intre în agen]iile de publicitate [i abia în ultim` instan]` se duc într-o editur` sînt probabil bine cunoscute sau m`car u[or de intuit. Nu v` gîndi]i în primul rînd la bani, ci la o atitudine din partea editorilor care ar trebui s` aib` mai mult de-a face cu recunoa[terea talentului, cu încurajarea lui [i, de ce nu, cu respectul pentru o meserie deloc neglijabil` în „procesul de creare a c`r]ii“. O s` spune]i c` „graficienii atît sînt în stare s` dea, atît îi duce capul, al]ii n-avem“. Atunci o s` v` întreb de ce reclamele, grafica publicitar`, în general, „fac fa]`“ – cum se spune –, sînt creative, cu verv`, sînt la zi cu ce se face prin alte p`r]i, [i de ce coper]ile [i layout-ul c`r]ilor de la noi sînt a[a cum sînt, decente, în cel mai bun caz, [i nimic mai mult. |n mod straniu, aceea[i senza]ie o am [i în leg`tur` cu afi[ele cu tematic` cultural`.

BOOK DESIGN semne asta c` „publicitarii“ sînt mai deschi[i, mai dornici s`-i sprijine pe tinerii graficieni, în ideea de a veni mereu cu ceva nou, de a privi peste marginea farfuriei, cum spun nem]ii? {i editorii, editorii ce fac? Sînt oare pruden]i din pricina vînz`rilor, a p`str`rii imaginii deja formate [i a unei respectabilit`]i prost în]elese? Nu [tim, dar poate nu ar fi r`u s` încerc`m s` afl`m aceste lucruri, dac` vrem ca „tineretul `sta“ s` nu se pr`bu[easc` definitiv pe net în c`utarea unor reclame cool.

Ur`sc cîrcoteala de dragul cîrcotelii, a[adar declar cu mîna pe inim` c` exist` book designeri care fac ast`zi în România c`r]i minunate – de la beletristic`, non-fiction, business, albume sau carte de copii – pe care cunosc`torii [i le arat` bucuro[i unii, altora, pe la vreun tîrg de carte. Dar sînt – cum spuneam – o sect`, o mîn` de oameni pe care uit`m s`-i l`ud`m, s`-i batem pe um`r, s` le d`m un premiu de încurajare sau m`car s` le cump`r`m c`r]ile. Pe unii dintre ei îi pute]i întîlni, în schimb, pe strada Sp`tarului, la vreuna dintre expozi]iile de book design [i le pute]i face cu ochiul, a[a, ca între cunosc`tori.

P.S. La Tîrgul de Carte Bookarest, s-au acordat, cî]iva ani la rînd, Premiile Asocia]iei Editorilor din România. Printre multele categorii figurau, mai mult decît onorabil, [i cîteva premii de design de carte. n

Ce fac editorii?

De ce un afi[ de teatru din ziua de azi m` face s` m` îndoiesc de mine îns`mi, ba chiar [i de Shakespeare sau Ionesco, ale c`ror nume nu au ce c`uta pe acele hîrtii lipite pe pere]i? S` în-

39

n Ioana Gruenwald este directoarea Centrului de Carte German`, birou al Tîrgului de Carte de la Frankfurt; organizeaz` de [ase ani ateliere pe teme legate de book design.

Gîndirea s`lbatic` de Claude Lévi-Strauss Colec]ia „Plural“ Traducere de I. Pecher Lucrare clasic`, Gîndirea s`lbatic` a avut o influen]` decisiv` în domeniul antropologiei [i etnologiei, propunînd o nou` viziune asupra [tiin]ei [i a formelor cunoa[terii care au precedat-o. Sintagma din titlu, devenit` celebr`, este adesea opus` gîndirii moderne, [tiin]ifice, îns` autorul o în]elege mai curînd ca pe o infrastructur` universal` a acesteia.

Pre]: 29,95 lei Patru b`rba]i plus Aurelius de Doina Ru[ti Colec]ia „Ego. Proz`“ „Ave]i în fa]` o carte fals apocaliptic`, revendicîndu-se într-un mod subtil din mantia {eherezadei. Spunem pove[ti pentru a tr`i, fie c` recunoa[tem sau nu, iar asta declan[eaz`, de nic`ieri, o doz` de senin`tate [i speran]`.

Pe de alt` parte, ave]i în fa]` romanul unuia dintre cei mai enigmatici motani ai literaturii române, o figur` felin` care se înscrie foarte bine în seria de personaje obsesive, marca Doina Ru[ti.“ (Bogdan Od`gescu)

Pre]: 24,95 lei Povestiri. Integrala prozei scurte de John Cheever Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere din limba englez` [i note de Ciprian {iulea Volumul a fost distins cu Pulitzer Prize, National Books Critics Circle Award [i American Book Award.

John Cheever – unul dintre cei mai importan]i prozatori americani ai secolului XX, supranumit de criticii de peste Ocean „Cehov al suburbiilor“. „Cheever este cel mai bun povestitor al Americii de ast`zi.“ (Time)

Comunism [i totalitarism de Stéphane Courtois Colec]ia „Historia“ Traducere Ana Ciucan }u]uianu Dup` dou` decenii de la c`derea Zidului Berlinului, Stéphane Courtois formuleaz` o serie de teze privitoare la originea [i evolu]ia totalitarismului. |n opozi]ie cu tezele tradi]ionale ale lui Hannah Arendt [i George Mosse, Courtois subliniaz` rolul fundamental al lui Lenin [i al bol[evismului în apari]ia acestui fenomen politic.

Pre]: 27,95 lei Nop]ile Patriarhului de Tatiana Niculescu Bran Colec]ia „Ego. Proz`“ Are nou`zeci [i doi de ani, un trecut controversat [i probleme cu prostata.

Tr`ie[te într-un palat, slujit ca un împ`rat bizantin. Viclean [i hîtru, b`trînul se [tie înconjurat de in[i un[i cu toate alifiile, gata oricînd s`-i ia locul. Tentaculele puterii îl înso]esc pîn` în pragul mor]ii [i chiar dincolo de ea.

Va reu[i Patriarhul s` dejoace planurile rivalilor s`i?

Pre]: 24, 95 lei Biblioteca umbrelor de Mikkel Birkegaard Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere din limba danez` de Gabriela Sauciuc Romanul a fost tradus în dou`zeci [i una de limbi, iar renumita cas` de produc]ie Nordisk Film a cump`rat drepturile de ecranizare. „Biblioteca umbrelor este un roman alert [i incitant, o formul` tematic` inedit`, o combina]ie str`lucitoare de Harry Potter, Indiana Jones [i Codul lui Da Vinci.“ (Danish Literary Magazine)

Pre]: 39,95 lei

Pre]: 29,95 lei

}ip`tul lene[ului de Sam Savage Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere din limba englez` de Vali Florescu }ip`tul lene[ului este povestea lui Andy Whittaker, un protagonist al erei lui Nixon, a c`rui existen]` avanseaz` încet, dar sigur, spre limita disper`rii: pl`nuie[te un grandios festival de literatur` ce include [i o parad` cu elefan]i, este unicul editor al gazetei Soap, revist` literar` ridiculizat` de rivalii s`i, so]ia l-a p`r`sit, mama sa î[i d` duhul într-un azil, iar apartamentele de închiriat mo[tenite de la tat`l s`u au ajuns în paragin`.

Proiectul Lazarus de Aleksandar Hemon Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere din limba englez` de Dan Sociu Comparat adesea cu Vladimir Nabokov, bosniacul Aleksandar Hemon este una dintre cele mai originale voci ale literaturii americane de azi. Recompensat cu premiul MacArthur «Genius» Grant [i finalist al National Book Critics Circle Award, Hemon ne ofer` în Proiectul Lazarus un roman ce îmbin` o atmosfer` ap`s`toare cu povestirea detaliat` a unor st`ri cînd umorale, cînd pline de umor.

Pre]: 22,95 lei

Pre]: 24,95 lei

www.polirom.ro

Mae[tri [i discipoli de George Steiner Humanitas, serie de autor, traducere de Virgil Stanciu „Structura patriarhal`, inerent` rela]iei Maestru-discipol, pierde teren. Se poate spune c` tr`im într-o epoc` a ireveren]ei. Admira]ia nu mai e la mod`.

Dar o societate precum aceea a profitului nelimitat, care nu-[i onoreaz` dasc`lii, este o societate sl`bit`.“ (George STEINER)

Pre]: 29 lei Cultura modern` pe în]elesul oamenilor inteligen]i de Roger Scruton Humanitas, colec]ia Pa[i peste grani]e, traducere de Drago[ Dodu Rând pe rând, romantismul, modernismul [i avangardele artistice au c`utat s` dea un r`spuns consistent evacu`rii sacrului [i ritului din via]a social`, apoi comercializ`rii tot mai accentuate a artelor [i, în sfâr[it, naufragiului lor deplin în ceea ce s-a numit kitsch.

Cât prive[te speran]a într-o rena[tere a culturii înalte, ea nu poate veni, crede Scruton, decât din reg`sirea sensurilor originare, a acelor sensuri care ne pot purta c`tre o participare reînnoit` la via]a etic` a comunit`]ii.

Pre]: 25 lei Desp`r]irile noastre de David Foenkinos Humanitas, colec]ia Cartea de pe noptier`, traducere de Marioara Sima Alice, fat` de familie bun`, profesoar` de german`, [i Fritz, redactor la Larousse, se iubesc, dar î[i petrec via]a desp`r]indu-se. Cum putem iubi „pe via]` [i pe moarte“ atunci când ne desp`r]im pentru un da sau un nu? Oare dragostea, cea adev`rat`, nu rimeaz` doar cu „o dat` pentru totdeauna“?

Pre]: 22 lei Raiul inocen]ilor de Lidia St`niloae Humanitas „Omul nu-i o poz` frumoas` ca o reclam` la past` de din]i, nici o fraz` moralizatoare [i uscat` într-un text monoton. Perfec]iunea n-ar fi perfec]iune dac-ai c`p`ta-o de-a gata [i n-ar trebui s` arzi, s` te chinui, ca s` po]i spera s` te apropii de ea. E o zbatere real`, nu o abstrac]iune pe care-o subliniezi într-un pasaj de carte [i apoi pleci lini[tit la culcare.“

Pre]: 25 lei

Ultima ispit` a lui Hristos de Nikos Kazantzakis Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei, traducere de Ion Diaconescu Prima transpunere integral` din neogreac` Considerat` capodopera lui Nikos Kazantzakis, maestru al prozei moderne [i una dintre cele mai neobosite con[tiin]e ale timpului s`u, Ultima ispit` a lui Hristos propune o monumental` reinterpretare fic]ional` a Evangheliilor. Romanul a fost ecranizat în 1988 de Martin Scorsese. Asemenea c`r]ii, pelicula a suscitat la rândul ei numeroase polemici.

Pre]: 45 lei Povestea uit`rii de Stefan Merrill Block Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei, traducere de Rodica {tefan Când mama i se îmboln`ve[te de Alzheimer, Seth în]elege c`, pe m`sur` ce amintirile ei se estompeaz` sau pier, familia [i istoria personal` i se destram` în fa]a ochilor. Oricât ar încerca adolescentul retras s` foloseasc` metodele cercet`rii [tiin]ifice, secretul teribil de care fugea aceasta refuz` s` se dezv`luie altfel decât în meandrele pove[tilor despre misteriosul t`râm Isidora.

Pre]: 32 lei Opera poetic`, Fernando Pessoa Humanitas Fiction, serie de autor, traducere de Dinu Fl`mând Aceast` masiv` antologie con]ine principalele poeme semnate de Fernando Pessoa însu[i, dar [i o bun` parte dintre poemele atribuite de el lui Alberto Caeiro, Ricardo Reis [i Álvaro de Campos (heteronimi), precum [i texte critice, scrisori [i eseuri prin care membri acestei vaste familii se comentau unii pe al]ii.

Pre]: 47 lei Omul este un mare fazan pe lume de Herta Müller Humanitas Fiction, serie de autor, traducere de Corina Bernic România anilor ’80. Familia Windisch a[teapt` de ceva vreme s` primeasc` de la autorit`]i documentele pentru emigrare. Tot mai mul]i cons`teni reu[esc s` plece – numai via]a celor din familia Windisch pare s` se fi oprit în loc. Pân` când fiica, Amalia, trebuie s` cedeze avansurilor unui mili]ian „dispus s`-i ajute“.

Pre]: 24 lei

www.humanitas.ro

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

INTERVIU

„V` închipui]i c` filozofia a ajuns în ceasul în care-[i d` ultima suflare?“ Alexis Philonenko Este unul dintre cei mai originali gînditori francezi contemporani, îmbinînd în mod str`lucit o profund` cunoa[tere a marii filozofii clasice cu abord`ri iconoclaste ale unor teme neobi[nuite, precum istoria boxului, problema uciga[ilor în serie sau moartea lui Ludovic al XVI-lea. Istoric al filozofiei, specialist în filozofia german` – în special Fichte, Schopenhauer, Kant [i Nietzsche –, Alexis Philonenko a primit, în 1991, pentru volumul s`u Istoria boxului, Marele Premiu al C`r]ii de Sport acordat de Asocia]ia Scriitorilor Sportivi. Cele mai recente c`r]i ale sale sînt Wilhelm von Humboldt ou L’aurore de la linguistique [i Mohammed Ali. Un destin américain.

A]i scris cîteva c`r]i remarcabile despre Nietzsche. De unde vine interesul dvs. pentru opera sa?

Pe vremea cînd eram elev, l-am întîlnit pe Nietzsche [i limbajul lui mi-a pl`cut. Tocmai din acest motiv am studiat, mai tîrziu, gîndirea german`. Limba e un început bun pentru a ajunge s` iube[ti gîndirea.

Crede]i c` putem în]elege situa]ia culturii occidentale contemporane apelînd la intui]iile filozofiei nietzscheene?

Un autor nu se în[al` niciodat` cu totul, iar punctele lui de vedere sînt mereu interesante.

Am putea explica, a[adar, criza culturii occiden-

tale pornind de la Nietzsche sau de la Schopenhauer. Aportul nietzschean este reprezentat de reînvierea gîndirii grece[ti. Era ceva destul de r`spîndit în epoca lui – în remarcabila sa carte Psyche, Erwin Rohde a în]eles corect Grecia antic`; el a v`zut în ea originea majorit`]ii conceptelor noastre, mergea de la Grecia pîn` la noi. Nietzsche a mers [i mai departe: el a dezv`luit în idealurile noastre elementele gîndirii tragice [i, dincolo de diferen]a între punctele de vedere (Schopenhauer, Stendhal, Dostoievski), a descoperit o muzic` necunoscut` pîn` atunci; aceast` muzic` este muzica noastr` [i prin ea surprindem esen]a Europei. Este o unitate de

43

n Alexis Philonenko (n. 1932) este unul dintre cei mai originali gînditori francezi contemporani, îmbinînd în mod str`lucit o profund` cunoa[tere a marii filozofii clasice cu abord`ri iconoclaste ale unor teme neobi[nuite, precum istoria boxului, problema uciga[ilor în serie sau moartea lui Ludovic al XVI-lea. Din imensa oper`, care cuprinde mai mult de treizeci de titluri, amintim urm`toarele volume: L’Œuvre de Kant. La philosophie critique (1969), Essais sur la philosophie de la guerre (1976), La Liberté humaine dans la philosophie de Fichte (1980), Schopenhauer – une philosophie de la tragédie (1980), Jean-Jacques Rousseau et la pensée du malheur (1984), La Théorie kantienne de l’histoire (1986), L’école de Marbourg. Cohen – Natorp – Cassirer (1989), L’Archipel de la conscience européenne (1990), La Jeunesse de Feuerbach (1828-1848). Introduction à ses positions fondamentales (1990), Histoire de la Boxe (1991), Relire Descartes (1994), Nietzsche – Le rire et le tragique (1995), Leçons platoniciennes (1997), La philosophie du malheur (1998), Du sport et des hommes (1999), Tueurs – figures du meurtre (1999), La Mort de Louis XVI (2000), Leçons aristotéliciennes (2002), Leçons plotiniennes (2003), Schopenhauer, critique de Kant (2005), Wilhelm von Humboldt ou L’aurore de la linguistique (2006), Mohammed Ali. Un destin américain (2007). |n 1991 a primit Marele Premiu al C`r]ii de Sport acordat de Asocia]ia Scriitorilor Sportivi.

INTERVIU

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

sens. |ntîlnim aceea[i perspectiv` la Dante [i în acest caz Nietzsche ne ajut` nu numai s` ne în]elegem pe noi în[ine, ci [i s` îl în]elegem pe el.

El domin` deci viitorul (actualitatea noastr`), dar [i trecutul nostru. Este filozoful total.

Ce gînditor din ultima sut` de ani vi se pare a fi continuatorul cel mai autentic al stilului de gîndire nietzschean?

Nu [tiu de ce vorbi]i despre stil filozofic în cazul lui Nietzsche. El are, desigur, un stil al scrierii – este un mare poet creator. Pe de alt` parte, stilul este omul (Fichte); Nietzsche este un mare om [i niciodat` nu este bîntuit de o fantezie f`r` fundament. Este parte din con[tiin]a filozofic` la fel ca Descartes, Leibniz sau Platon: în aceasta, speran]a [i destinul se contopesc. Iar acest fapt ne introduce nu în „stilul“ lui Nietzsche, ci în destinul filozofiei. De aici absen]a stilului filozofic. Filozofia este obiectiv`; ea este pentru toat` lumea – de aici [i originalitatea poetic` în]eleas` ca subiectivitate: Also sprach Zarathustra este o carte pentru Nietzsche [i numai pentru el.

Mai vorbi]i [i despre „gînditorul care este continuatorul cel mai autentic al lui Nietzsche“.

Dup` p`rerea mea, aceast` expresie nu înseamn` nimic: interpre]ii sînt repetarea riscant` a afirma]iei nietzscheene sus]inute de rîs – der Mut will lachen – [i tragic. Ei nu ating niciodat` ne-spusul din opera lui, filozofia vie. A tr`i în-

seamn` a filozofa, iar a filozofa înseamn` a tr`i: a fi = a exista. Cu adev`rat. Exist` [i ceea ce numi]i dvs. „gînditorii“. Nu exist` gînditori semnificativi pentru elucidarea gîndirii nietzscheene. |n orizontul nietzschean nu exist` decît o gîndire semnificativ`: Sils-Maria. De pe vîrful muntelui s`u, Nietzsche contempl` z`pezile, veveri]ele [i înc` nu [tie c` situa]ia lui esen]ial` va fi hot`rît` în litere de aur, încrustate pe o stînc`, [i care anun]` eterna reîntoarcere a identicului. {i apoi, ca s` spunem totul, Nietzsche nu are nevoie de continuator. Libertatea nu se continu`; doar se poart` tor]a mai departe. Gînditorul cel mai semnificativ a fost înaintea lui, iar acesta a fost Dante: el i-a l`sat mo[tenire lui Nietzsche misiunea esen]ial` de a în]elege lumea [i universul. O asemenea transmitere nu este curent`. {tiu bine c` Nietzsche l-a numit pe Dante „un adulmec`tor de morminte“. Nu e deloc frumos. Dar este rar` [i venerarea filozofilor din trecut, fie ea [i numai pentru a-i respinge cu un scop feroce [i perspicace.

Immanuel Kant

44

„Sîntem nep`s`tori fa]` de existen]`“ Care este rolul filozofiei în lumea noastr` tot mai ata[at` de efemer [i de tr`irile clipei? |mi spune]i c` rolul filozofiei este enigmatic în „lumea noastr`“ ata[at` de clip` [i de efemer.

J.W.F. Hegel

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

INTERVIU

Dar asta înseamn` s` avem o viziune cinic` [i materialist` asupra timpului. (cf. Leçons platoniciennes). Poate nu a]i în]eles c` esen]ialitatea esen]ei timpului const` în sensul timpului ca logic` a semnifica]iilor. S` te orientezi în gîndire nu înseamn` s` stivuie[ti radiatoare, radiatoare grele de tot, greu de ridicat. {i nici s` înal]i un zid trainic, asemenea c`r`mizilor care îl alc`tuiesc. Esen]a timpului este întrep`trunderea semnifica]iilor în durata bun` [i în cea rea.

Adev`ra]ii atei sînt nebunii care spun în inima lor: nu este Dumnezeu.

Cu toate acestea, mutatis mutandis, Absolutul este sensul timpului. Exist` efemer, dar efemerul nu poate fi conceput decît la ad`postul [i umbra timpului. Sensul este cel care lucreaz`, nu ca un „fiind dat“, ci ca proiect, viitor, Sinngebung. Dac` putem vorbi despre ad`post [i despre umbra timpului, asta se întîmpl` pentru c` omul, nefiind nimic altceva decît o integral` neîmplinit`, este el însu[i deschis, prin libertatea lui, spre r`ul radical. Nu ar putea fi vorba despre tr`irea în moment, care este degradarea în spa]iul geometric a duratei creatoare bune, cît` vreme punctele succesive [i indiferente unele fa]` de celelalte nu sînt decît dec`dere a eternului prezent. Astfel, a tr`i înseamn` a tr`i în timp, în eternitate, în sensul sensului, unde omul este chemat la virtute [i dreptate. Diligite iustitiam qui iudicatis terram.

Dar atunci, a[a cum au v`zut Dante [i Nietzsche, dar [i Dostoievski, nu exist` o alt` lume în afar` de lumea noastr`. P`mîntul pe care îl judec`m noi – de aici majuscula M, care la Dante este o observa]ie decisiv` [i înseamn` Monarhia ca loc al politicii – este p`mîntul în care vom fi îngropa]i. Nu exist` un mormînt în îndep`rtatele stele (Hamlet). Eterna reîntoarcere a identicului este conexiunea dintre via]` [i moarte, îns` în]elegerea pe care o ave]i despre timp, în care vede]i, în cel mai bun caz, o lunet` pentru observarea fenomenelor simple, v` împiedic` s` p`trunde]i în timp ca origine a interiorit`]ii [i exteriorit`]ii ra]ionale, nu grani]e, ci limite. Care pot fi împinse la infinit.

Crede]i c` filozofia a ajuns la apus sau are înc` [anse de supravie]uire?

V` închipui]i, de bun` seam`, c` filozofia a

ajuns în ceasul în care-[i d` ultima suflare. Cum ea are un început, o culme, e logic [i c` se îndreapt` spre apusul ei. Este un adev`r cu o valabilitate evident` pentru cîrna]i [i spaghete. Dar m` îndoiesc c` îl putem generaliza [i extinde la filozofie. Cu siguran]` flec`reala (95% din cuvintele noastre) nu este pentru moment susceptibil` de un declin – 5% din discursurile ra]ionale ne autorizeaz` s` ne gîndim la o Rena[tere scînteietoare. Ceea ce numim surprizele viitorului. Dar nici o form` de luciditate str`in` de flec`real` nu poate sc`pa de destinul ei. Ea nu înceteaz` s` se rostogoleasc` pe panta muntelui. {i de fiecare dat` are parte de o soart` deloc de invidiat: merge din declin în declin.

Dup` ce a domnit vreme îndelungat`, platonismul s-a pr`bu[it în magnifica oper` a lui Marsilio Ficino, care domina Italia [i trata literatura greac` [i latin` într-un mod cu totul nou, pe cînd Platon nu cuno[tea nimic despre literatura

45

Lou Andreas-Salomé, Paul Rée, Friedrich Nietzsche

INTERVIU

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

roman`. Pentru Ficino – dou` culturi, iar pentru Platon – una. Se mergea, a[adar, spre declinul declinurilor? Totalizarea gîndirii grece[ti [i latine în neant? S-ar fi p`rut c` declinul Imperiului Roman [i pr`bu[irea marii gîndiri a Evului Mediu b`teau clopotul pentru filozofie. |ns` odat` cu apari]ia lui Cogito ergo sum [i confuzia inevitabil` între Fiin]` [i existen]` (ego sum, ego existo) s-a deschis un nou acoperi[ al lumii [i s-a mers din [oc în alt [oc. Leibniz, Kant, Fichte, Schelling, Feuerbach au fost convin[i cu to]ii c` filozofia lor era ultima, sfîr[itul sfîr[itului, [i s-a c`utat o alt` versiune a declinului, care ar fi fost declinul universal. Dante ne-a înv`]at c` întotdeauna se poate c`dea mai jos – este ceea ce s-a întîmplat aproximativ în timpul lui Heidegger, al lui Bergson [i al altor cî]iva filozofi.

Dup` asta nu [tiu cine a inventat praful de

pu[c`, prea atroce pentru oamenii incapabili s`-i opun` o adev`rat` rezisten]` [i îndrepta]i spre pacea perpetu`, [i nu [tiu cine a dezvoltat ideea bizar` a unei istorii a filozofiei reduse de la fiziologic la anatomic. Lumea avea s` se mul]umeasc` mult` vreme cu anatomia. Filozofia nu avea mai mult` realitate decît un schelet.

Percepînd acest declin masiv, profesorii au luptat cu mult curaj [i s-au refugiat în Turnul Foamei, pretinzînd c`, dac` filozofia nu î[i îndeplinise nici una dintre f`g`duin]e, ea r`mînea totu[i plin` de senin`tate în întreb`rile ei eterne.

Aceste întreb`ri „universale“ nu erau nicidecum eterne: se scufundau într-o Mare a Sargaselor a eternulit`]ii sau, dac` vrem, în mla[tinile sempiternului. O istorie care î[i respinge întruna declinul nu este alc`tuit` organic [i ve[nic, ci î[i încovoaie spinarea sub furcile caudine ale dictaturii omului puternic, care nu vrea s` celebreze decît propria persoan`. Eternitatea [i sempiternul – care dureaz` în durata rea – î[i fac semne cu piciorul pe sub masa la care se discut` modalit`]ile p`cii ve[nice.

Mai vorbi]i [i despre supravie]uire. Cuvîntul supravie]uire este destul de obscur. Supra-vie]uire înseamn` s`-i la[i în urma ta pe cei vii [i pe cei mor]i. A supravie]ui mai înseamn` [i s` scapi de o mare primejdie care-i amenin]` pe cei vii: erup]ia vulcanului Krakatau, de pild`, erup]ia Vezuviului descris` de Pliniu cel Tîn`r, ori o maree neagr` care deghizeaz` p`s`rile albe în negru. A supravie]ui înseamn` [i s` perseverezi, este acel conatus spinozian ca streben, iar în acesta nodul concret al pasiunilor. Nu înseamn` s` spunem c` „sempiternul“ este o simpl` aparen]`, pentru c` a fost; îns` „supravie]uirea“ mai const` [i în dispersarea for]ei de a exista în for]a în general. Ne ag`]`m f`r` îndoial` de existen]` sau, mai degrab`, de ceea ce r`mîne din ea. Timpul supravie]uirii se înr`d`cineaz` atunci în substan]ialitate, dar e orb la sensul pascalian.

Dac` exist`, a[adar, o durat` sempitern`, ea nu ar putea fi creatoare, ci numai re-creatoare, iar dac` trebuie s` spunem, cu Hegel, c` „nimic nu se face f`r` pasiune“, aceasta din urm` e o muzic` atonal`, care încadreaz` o amintire de care ne-am lipsi bucuro[i [i care este sentimen-

Arthur Schopenhauer

46

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

INTERVIU

tul unui vid ontologic: contingen]a, care acompaniaz` în surdin` p`rerea de r`u dup` ultima zi în care ne-am bucurat de inocen]`. |n supravie]uirea indolent` [i defetist` lic`re[te întrebarea lui Cehov: „De ce s` exist`m?“ (Trei surori, concluzie). Putem stabili o leg`tur` între existen]a devenit` astfel tragic` [i încol]irea plictiselii, pilonul concep]iei ruse despre con[tiin]`. Turnul Babel strivit de Dumnezeu nu poate fi reconstruit, nici nu poate reprezenta obiectul unui proiect; cum spune Nietzsche, ne întoarcem cu spatele la ruinele lui „nemuritoare“. Oricum, s` privim în spate la el, asemenea lui Orfeu, e o p`timire inutil`, cum bine a remarcat Sartre.

Cu toate acestea, ne înc`p`]în`m s` facem în a[a fel încît în supravie]uire s` str`luceasc` o consolare nesfîr[it`: cînd, dup` ce a fost sinuos, traseul ajunge iar drept, con[tiin]a [i-ar putea reg`si tihna (tranquillitas animi), dar este prea împov`rat` de memorie ca s` se arunce din nou „pe-a existen]ei larg` Mare“ (Dante, Paradisul, cîntul I, versul 111; traducere în limba român` de George Co[buc – n. tr.). |n sfîr[it, sînt întrebat dac` sînt credincios. |ns` nu discut`m despre credin]` ca [i cum am evoca un sentiment vulgar; este vorba despre o

[tiin]`. Ce s-a petrecut, a[adar, în con[tiin]a occidental` [i german` de [tiin]a i-a luat locul credin]ei? {i sub ni[te forme distincte se opereaz` o ruptur` care implic` o caricatur` a credin]ei?

Prin faptul c` ne-am contemplat propria esen]`, am izolat credin]a ca pe o insul` utopic` (Thomas More) [i [tiu c` pe ea nu se întîmpl` nimic.

Neantul utopiilor semnific` e[ecul con[tiin]ei europene [i gre[eala ei, iar noi am neglijat trei lucruri – libertatea, con[tiin]a de sine [i grija noastr` pentru fiin]a vie concret`. Noi sîntem cei nep`s`tori fa]` de existen]`.

„Viitorul este o idee abstract`“ Care ar trebui s` fie rela]ia corect` dintre [tiin]`, filozofie [i religie? Aceste viziuni despre lume sînt complementare sau concurente?

Aceste trei momente ale dezvr`jirii semnific` e[ecul con[tiin]ei europene [i nou` nu ne mai r`mîn decît religia [i [tiin]ele. Trebuie s` îndep`rt`m teologia. Am spus aici c` nu exist` morminte printre stele; îmi men]in aceast` idee. |ns` în acest caz problematica religiei devine cea a omului, iar Kant considera, în Religia

47

INTERVIU

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

în limitele ra]iunii, c` întrebarea „Ce este omul?“ era una religioas`.

Din clipa aceea religia devenea, a[adar, fundamentul comunit`]ii umane. Republica lui Platon nu mai era o n`luc`, ci preocuparea de a l`muri religia, iar Kant nu voia s` opun` – a[a cum f`cuse Iluminismul, Aufklärung – credin]a [i [tiin]a. Cunoa[terea filozofic` sus]ine în Dialectica transcendental` apari]ia gîndirii religioase, iar Hegel a intuit bine acest lucru, asta nu înseamn` o alternativ`, ca [i cum ar trebui s` scriem Glauben vs Wissen în loc de Glauben und Wissen… Hegel se ridic` la cel mai înalt nivel al gîndirii kantiene. „Und“ este fundamental [i fondator, este mi[carea prin care credin]a trece în filozofie [i filozofia în credin]`. Este colaborarea primordial` [i necesar`, pentru c` astfel, în ziua prezen]ei poate str`luci un Eu care este un Noi [i un Noi care este un Eu. Unitatea între credin]` [i [tiin]` trimite spre genunea supersti]iei. Adev`rul acestei mi[c`ri este Glauben vs Wissen, care strive[te metafizica de tip copernican, celebrînd nunta dintre Biserica militant` [i Biserica triumf`toare ca întoarcere la originea interiorit`]ii, ilustrat` de Kant în determinarea rug`ciunii. Religia omului, acceptat` în

sensul dat de Feuerbach (SW. Saas, Bd. VIII), este, a[adar, realizarea celei mai mari libert`]i umane cu putin]`.

Filozofia a [tiut s` refundamenteze [tiin]ele.

Acestea dezvolt` [tiin]a în teoria obiectului, oricare ar fi el. Cuvîntul, sensul sensului nu reprezint` cununa [tiin]elor care, conform esen]ei, nu trateaz` decît despre gînduri indispensabile [i t`cute pentru auto-în]elegerea umanit`]ii. |ns` în acest caz – în ciuda dezordinii pe care o provoac` lectura nefericit` a [tiin]elor ca [tiin]e umaniste, care nu sînt numite umaniste decît în m`sura în care în ele nu exist` nimic matematic –, [tiin]ele devin mijlocul sigur de a accede la credin]` [i la filozofie. Pragmatismul intelectual valideaz` aceast` defini]ie a [tiin]ei ca mijloc, iar elaborarea tehnicilor confirm` faptul c` ignoran]a nu mai este o virtute. Nu exist` decît o singur` virtute, iar aceasta este experien]a libert`]ii. Asemenea rug`ciunii, libertatea este o speran]`. Este de ajuns s` contopim exerci]iul rug`ciunii [i al libert`]ii ca s` ob]inem un punct de vedere extrem de atr`g`tor asupra filozofiei transcendentale. |mp`rt`[i]i sentimentul unui declin general al civiliza]iei occidentale sau privi]i viito-

G.W. von Leibniz

48

Henri Bergson

INTERVIU

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11 rul cu încredere? |n ce fel am putea privi, bazîndu-ne pe aceste re-fundament`ri, viitorul civiliza]iei europene? Voi r`spunde în dou` moduri. |nainte de toate trebuie s` subliniem faptul c` viitorul este o idee abstract`. Nu avem sentimentul tr`it ori con[tiin]a concret` a viitorului. Nu avem nici intui]ia – nu putem avea nici m`car un concept în felul în care concepem trecutul [i prezentul. Viitorul este gîndirea neantului care se consolideaz` în libertatea convocat` în palatul existen]ei. Categoria prim` nu este fiin]a (cum spun Hegel [i Sartre), ci neantul, [i cînd intr` în sintez` cu aceea a fiin]ei, formeaz` devenirea. Astfel, libertatea se afl` în punctul de pornire al ontologiei, f`clia ce lumineaz` sensul sensului, care se manifest` în exerci]iul gîndirii. Prin aceast` afirma]ie în]elegem tema major` a filozofiei lui Leibniz: concretul nu permite s` fie subjugat de Ideea abstract`: „concretul nu permite s` fie cîrmuit de abstract“, cu toate c` viitorul este Ideea abstract` [i normativ` [i cu toate c`, f`r` „s` dispre]uiasc` aproape nimic“, omul se îndreapt` spre viitor a[a cum [i viitorul vine spre el. Din acest punct de vedere, putem fi optimi[ti – speran]a este [i inelul de aur ce împodobe[te ar`t`torul viitorului în]eles filozofic.

Exist` îns` [i un alt punct de vedere: libertatea nu se va realiza dintr-odat`. Viitorul are nevoie de timp. Nu putem smulge toate r`d`cinile viciului deodat`. Este o munc` trudnic`, grea, care presupune sprijinul religiei în modul pe care l-am propus mai sus cînd am prezentat unitatea sintetic` a experien]ei umane, [tiin]ele [i religia nefiind altceva decît mijloacele omului – libertatea lui numenal`. Toate aceste aporii se ivesc în trînd`vie, care este nostalgia dup` o Stare imaginar` a naturii, idol a c`rui distrugere e capital`. Din acest punct de vedere putem fi pesimi[ti.

A[adar problema optimismului [i pesimismului este iluzorie [i mai curînd secundar`, pentru c` ele nu sînt decît ni[te concepte alternative. Doctrina {tiin]ei (Wissenschaft-Lehre) face ca munca [i trînd`via s` depind` una de alta în realitatea empiric` privit` ca istorie [i totalizare. Fundamentul istoriei ca fundament

Johann Gottlieb Fichte

suprem reprezint`, a[adar, culmea gîndirii transcendentale, con]inutul s`u fundamental.

Vreau s` elaborez mai amplu o contra-dovad` a celor dou` alineate de mai sus. Dac` a[ [ti ce preg`te[te viitorul, a[ face-o imediat, f`r` ocoli[uri, f`r` ezit`ri, f`r` cîrteal`. Este de la sine în]eles, iar Bergson ne-a spus-o clar. A[adar: sfîr[itul istoriei, al filozofiei [i, cît` vreme ne afl`m în ea, sfîr[itul civiliza]iei europene. Aceast` solu]ie nu are decît un cusur: ea m` transform` într-un automat al spa]iului închis în sine [i m` umple nu cu sînge plin de energie, ci cu o ap` c`ldu]` [i searb`d`, care m` împinge în ordinea lucrurilor ce nu sînt decît simple lucruri. Aceast` solu]ie este complet absurd` [i omul, încetînd s` se mai vad` pe sine ca un scop, ar trebui s` se ata[eze de ni[te idoli – fapt de care nu [i-a dat înc` seama – în timp ce ar c`dea în indiferen]a care nu serve[te la absolut nimic din perspectiva noastr`. n interviu realizat de Ciprian V`lcan [i Alin Tat traducere din limba francez` de Cornelia Dumitru

49

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

BIBLIOTECA „PARADISO“

produc]ie, o regie insuficient` [i sînt sufocate de prea multe personaje care vorbesc mult prea mult; vezi (sau mai bine nu) versiunea din 2006 de la To]i oamenii regelui. Una dintre cele mai bune adapt`ri e atît de ireductibil cinematografic` încît am uitat de mult de romanul lui Pierre Boileau [i Thomas Narcejac, care a stat la baza ei: e vorba de Vertigo al lui Alfred Hitchcock. S` te ui]i la montajul mut de zece minute cu James Stewart cel fermecat, pe urmele lui Kim Novak, într-un peisaj cu un San Francisco de vis, te las` pur [i simplu f`r` cuvinte. n Andrei Rus (Film Menu): Probabil fiindc` pasiunea lui François Truffaut pentru literatur` era comparabil` cu cea pentru cinema, filmele pe care le-a realizat pornind de la romane respect` spiritul în care autorii lor le concepuser`. Iubesc Les Deux anglaises et le continent / Cele dou` englezoaice [i continentul (1971), ecranizare dup` Henri-Pierre Roché. Structura romanului p`rea aproape imposibil de transpus într-un alt mediu, din cauza transferului permanent al instan]ei narative de la un personaj la altul [i a intensit`]ii [i conciziei cu care Roché surprindea esen]a unor boln`vicioase rela]ii amoroase de la începutul secolului trecut. E greu s` prinzi într-un film contradic]iile personajelor unui roman stufos, îns` lui Truffaut i-a reu[it asta, în ciuda faptului c` nu a fost fidel întru totul structurii propuse de Roché.

La polul opus se afl` cinea[tii care consider` c` o trecere în revist` a episoadelor importante ale unei opere literare, pe care aleg s` o adapteze, ar echivala cu respectarea spiritului acesteia. Unul din scriitorii care a[teapt` s` i se fac` dreptate pe t`rîmul cinema-ului este Marguerite Yourcenar.

Doi cinea[ti respectabili au transpus dou` dintre romanele acesteia: Volker Schlöndorff – Coup de grace / Lovitura de gra]ie (1976) [i André Delvaux – L’oeuvre au noir / Piatra filosofal` (1988), îns` urmînd doar firul lor narativ [i neadaptînd tonul [i personajele c`r]ilor cerin]elor celuilalt mediu de expresie. |n consecin]`, cele dou` filme ar putea servi doar ca material de studiu elevilor care nu au chef s` citeasc` respectivele romane. |n România îns`, Marguerite Yourcenar nu figureaz` în programa pentru Bacalaureat.

Luiza Vasiliu

Adapt`ri Rubrica asta trebuia s` înceap` ca un banc: un critic român, unul francez [i unul american se întîlnesc [i... Continuarea deja nu mai conta, pentru c` v-a[ fi captat aten]ia [i succesul ar fi fost asigurat. Dar Jacky Goldberg, regizor, produc`tor [i critic de film la Les Inrockuptibles, dup` ce mi-a zis „Sînt foarte lene[, dar dac` pot s`-]i r`spund în francez`, accept invita]ia. À très bientôt, Jacky“, a uitat s` mai scrie. Pe Jacky, pe Paul Brunick [i pe Andrei Rus i-am cunoscut la NexT (unul dintre cele mai vii [i mai surprinz`toare festivaluri de film din Bucure[ti) [i i-am întrebat care sînt, dup` p`rerea lor, cele mai bune [i cele mai slabe ecraniz`ri f`cute vreodat`. Iat` ce mi-au r`spuns: n Paul Brunick (Film Comment, New York Times, Slant, altscreen.com): „Cartea e întotdeauna mai bun`“ – un punct de vedere neobi[nuit de încînt`tor atunci cînd e imprimat pe saco[e de pînz` sau plastifiat în bibliotecile [colilor generale. Protestez mereu cînd acest cli[eu e vîndut drept un criteriu estetic serios. Confuzia e cauzat` de o eroare elementar` de logic`: filmele sînt considerate simple „adapt`ri“ atunci cînd dramatizeaz` fidel intriga unei surse literare bine-cunoscute, dar cînd transform` vreo obscuritate literar` sau vreun textule] f`r` mare valoare într-o oper` cinematografic` original`, sursele adapt`rii sînt repede date uit`rii. Exist` multe filme celebre bazate pe romane canonice – Marile speran]e al lui David Lean, Vîrsta inocen]ei al lui Martin Scorsese –, dar ele sufer` în general de un exces de

50

n

POEMUL DIN MAI

Sebastian REICHMANN

Unitatea s-a mutat \n lumea de vizavi Piatra care opre[te trenul sp`rgînd geamul locomotivei nu este decît un semn r`t`cit al dispari]iei programate în spa]iu [i timp Fiecare element e departe de celelalte piatra de geamul locomotivei semnele program`rii de ceea ce e programat zilele de dezordinea lor Unitatea s-a mutat în lumea de vizavi interiorul [i exteriorul se prelungesc [i se confund` forma [i con]inutul se anuleaz` reciproc ca în sticla (sau pe suprafa]a) lui Klein

51

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

MERIDIANE Cristina Hermeziu

„Tr`im în fundul unui Infern unde fiecare zi e un Miracol“ Colocviul european „Cioran – pesimismul jubilatoriu“ Salonul C`r]ii de la Paris, 18-19 martie 2011: un fagure imens, întins pe 40.000 de m2, cu 500 de standuri, 100.000 de titluri, 2500 de autori din 35 de ]`ri. Trebuie s` tran[ezi repede, cu regret sau cu mali]ie. Mi-a p`rut r`u s` renun] la cafeneaua literar` cu Per Petterson, autor norvegian de o delicate]e magic`. Am jubilat trecînd în vitez` pe lîng` Umberto Eco semnînd, ca un automat, autografe pe noul roman, în fa]a unei mul]imi, momentan inexistente, de admiratori.

M-am dus s`-l v`d pe Cioran, la o sut` de ani. Un colocviu european, organizat în plin salon de Institutul Cultural Român de la Paris, promitea dezbateri (cu 19 speciali[ti) despre omul, gînditorul [i scriitorul Cioran, [i dou` proiec]ii de filme (printre care, în premier` în Fran]a, Apocalipsa dup` Cioran de Gabriel Liiceanu [i Sorin Ilie[iu). |n mijlocul vacarmului de prisac` modern`, în sala Nota Bene a Salonului C`r]ii, Cioran a continuat s`-[i secrete veninul benefic. |n]ep`tura sa irit` [i fascineaz` în continuare, la o sut` de ani de la na[tere, dup` 16 ani de posteritate, 5 c`r]i în român` [i 10 în francez`. Cine a fost acest [aman al verbului, acest dandy al nefericirii? Cum îl v`d azi cei care i-au b`tut la u[a mansardei pariziene, care au înconjurat cu el Gr`dinile Luxembourg?

Cum îl v`d azi cei care i-au b`tut întruna la u[a c`r]ilor, care au înconjurat cu el de[ert`ciunea

52

splendid` a lumii? Ce a produs esen]ial telescoparea celor dou` identit`]i, cea român` [i cea francez`? Cum vibreaz` lec]ia lui Cioran azi, într-o epoc` isteric`, a zgomotului [i a furiei, a comunic`rii gr`bite, aproape fonetice?

Rîndurile ce urmeaz` schi]eaz` portretul actual al lui Cioran, fragmentar [i subiectiv, dup` ce i-am ascultat pe Sorin Alexandrescu, Ingrid Astier, George Banu, Patrice Bollon, Livius Ciocârlie, Nicolas Cavaillès, Aurélien Demars, Roland Jaccard, Sylvie Jaudeau, Simona Modreanu, Pierre Pachet, Horia-Roman Patapievici, Vincent Piednoir, Fernando Savater, Barbara Scapolo, Liviu Tofan, Florin }urcanu, Constantin Zaharia.

Cioran, entuziastul „N-am [tiut c` Cioran-copil a cîntat la vioar`“ [opte[te cineva în sal` privind, pe ecran, o m`rturie a fratelui, Aurel Cioran. Dar c` Cioran ar fi vrut s` fie spaniol? Fernando Savater zîmbe[te lucid, evocînd 20 de ani de prietenie: „Nu am crezut deloc c` îl fascinau comentariile mele pasionate despre ultimii ani de franchism sau primii de democra]ie; îl fascina referin]a precis` la acea ]ar`, Spania, cea de-a doua patrie spiritual` pe care o c`utase, t`rîmul de ba[tin` al deziluziei.“ Un Cioran entuziast? Un prim paradox jubilatoriu, pe care Savater l-ar numi mai

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

MERIDIANE

degrab` „capacitatea de a se l`sa uimit“, mai ales cînd e vorba de un spirit care face din îndoial` un „operator de gîndire“, cum spune Sorin Alexandrescu. „Uimirea ne apropia – poveste[te Fernando Savater – pentru c` pe mine m` l`sa cu gura c`scat` faptul c` cineva putea tr`i [i dovedi umor (Cioran [i cu mine rîdeam mult cînd eram împreun`) cu o implacabil` antipatie pentru orice convingere mobilizatoare [i cu un refuz absolut pentru promisiunile viitorului. O dat`, dup` ce a demolat cu minu]iozitate catalogul meu de speran]e sincere, mi-am permis un protest timid: «Dar, Cioran, trebuie s` crezi în ceva.» |n acel moment a devenit serios: «Dac` dumneata ai fi crezut în ceva în ce eu a[ fi putut crede, nu mi-ai spune acest lucru.»“ Cioran aspirînd la cet`]enia spaniol` – e poate doar un mit, dar nu sînt oare miturile a doua mare oper` pe care un mare scriitor o scrie în posteritate? Ajuns, împ`mîntenit în Fran]a din 1947, Cioran, peste ani, era mîndru de a fi apatrid – îmi spune, la o cafea, Roland Jaccard, evocînd telefoanele pe care le primea: „Vino s` înconjur`m les Jardins du Luxembourg.“ {i o f`ceau de zece ori, lui Cioran nu-i pl`cea s` se plimbe singur, [i de fapt îi pl`cea s` p`l`vr`geasc`. Un mare causeur? Vorbea, în francez`, la fel de str`lucitor precum scria? se întreab`, [i-i întreab` pe participan]i, H.-R. Patapievici. |n vorbire, nu-i ie[ea „r“-ul, aminte[te Nicolas Cavaillès. Vincent Piednoir îl citeaz`: „Dac` nu m-ar fi f`cut mama bun de gur`, a[ fi fost muritor de foame.“ George Banu extrage din m`run]i[ul anecdotelor sensuri seduc`toare: la telefon, franceza lui era incomprehensibil`. Logoreea, discursivitatea îmbr`cau opinii derizorii; în schimb, era la el acas` în scris.

Ca atitudine de comunicare, Cioran avea o mare disponibilitate fa]` de ceilal]i. „L’incrévable“ Cioran? Roland Jaccard o afirm` cu o tonalitate incantatorie: „Seratele petrecute pe Rue de l’Odéon erau de o veselie nebun`. Chiar dac` nici nu se atingea de ele, bucatele [i vinurile cele mai rafinate se succedau, spre marea pl`cere a lui Cioran, care le gusta prin procur`. {i cînd îi p`r`seam, spre 2 diminea]a, noi eram epuiza]i, pe cînd Simone (Boué) [i Cioran ar fi vrut s` prelungeasc` întîlnirea pîn` în zori.“

Gata de sfaturi medicale fa]` de orice amic („Cioran î]i aducea o portocal` la orice str`nut“, avea s` spun` mali]ios Alain Bosquet, cu care de altfel scriitorul român a rupt rela]iile), dispus s` primeasc` oricînd, pe oricine, admiratori, curio[i sau nepofti]i. Poate cu o excep]ie, dezv`luie Roland Jaccard: femeile îns`rcinate îi provocau o jen` organic`...

Cioran, omul de lume bun` A exersat Cioran arta de a fi sociabil? A fost Cioran un dandy de salon? Nicolas Cavaillès face o analiz` foarte subtil` a perioadei sale mondene. Dincolo de m`rturisitele resorturi – curiozitatea „stupid`“, setea de whisky pe gratis [i pl`cerea de a se enerva –, frecventarea, pentru o scurt` perioad`, a saloanelor vremii tr`da nevoia de a se sim]i smuls din propriile gînduri, pre] de cîteva butade [i paradoxuri de catifea, pentru a realiza de fapt c` plictisul r`mîne la fel de înr`d`cinat în fiin]a sa, ca [i pornirea obsesiv` de a se dedica unor chestiuni cu adev`rat importante. Cioran s-a compl`cut în a fi om de lume bun` ca s` profite apoi de voluptatea re-

Fotografie din arhivele Securit`]ii

53

MERIDIANE

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

pro[ului pe care [i-l întoarce: saloanele func]ioneaz` prin tirania omniprezen]ei umane [i prin anemie stilistic`. Spectaculos este c` Cioran poate fi considerat un „mo[tenitor“ al saloanelor prin faptul c` cizeleaz` pîn` la urm` atît de personal dou` specii literare care se coc în creuzetul spa]iilor mondene: aforismul [i portretul. Cît` vreme maxima, frapant`, omoar` conversa]ia, venind s` distrug` ideile altora ca o salv` desc`rcat` la momentul oportun, Cioran nu face altceva decît s` g`seasc` în societatea saloanelor „un teren viu, stimulant, unde s`-[i perfec]ioneze arta de a trage, art` prin excelen]` literar`, scris`“ – ]ine s` precizeze Nicolas Cavaillès: „omul saloanelor, care mediteaz` la un aforism, se izoleaz` în mod virtual de ceilal]i convivi, ia pana, în mintea sa, [i a[terne cuvîntul mai întîi pe patul ideal al scrisului, în afara timpului, în afara secolului, înainte de a-l recita asisten]ei feminine.“

România sînt un teren fertil. Nimeni nu [i-a blamat mai mult ]ara ca el, pentru lips` de voin]`, sl`biciuni, mediocritate. George Banu exploreaz` acest teren a[ezîndu-l pe Cioran într-o triad` identitar`, grea de sensuri. Astfel, „românitatea“ se poate defini ca tripl` identitate: identitate contemplativ` (Caragiale-entomologul), identitate insurgent` (Cioran-arhanghelul) [i identitate a r`scump`r`rii (Brâncu[i-c`lug`rul). Dar Cioran – spune George Banu – este „un anti-Caragiale, el nu scrie ca un entomolog al c`rui microscop scruteaz` bistrourile [i dormitoarele, ci ca un arhanghel venit s` inspire o nou` voca]ie na]iunii sale [i s` o antreneze c`tre culmi de care i se pare c` nu e demn`. Cioran tîn`r e un Icar al României.“ Privirea de istoric a lui Florin }urcanu ofer` o explica]ie pentru recuperarea pasional`, aproprierea entuziast` de care a avut parte Cioran în România anilor ’90 – [i, cu el, genera]ia lui Mircea Eliade. Românii î[i c`utau atunci reperele propriei legitim`ri [i o întoarcere în Europa prin afirmarea unei matrice culturale de excelen]`, probat` deja de succesul interna]ional. „Marele imprecator“ Cioran, cel care se declarase umilit de a se fi n`scut într-o cultur` mic`, era luat în bra]e de românii post-totalitari înseta]i de reconfortul pe care îl putea aduce o

Cioran, duplicitarul A fost Cioran incoerent, contrariant, ambiguu? Gustul paradoxului perfect cizelat vorbe[te de un temperament provocator, izb`vit în stil? Lec]ia lui Cioran e cu mult mai complex`.

Angajamentele de tinere]e [i rela]ia sa cu

Nicolas Cavaillès, Vincent Piednoir, Fernando Savater, George Banu [i Sorin Alexandrescu

54

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

MERIDIANE

genealogie revizuit` a culturii na]ionale. Figura gînditorului parizian, „reflex al unei Românii normale, pre-totalitare“, nu putea fi decît una m`gulitoare.

Despre o cu totul alt` încercare de „confiscare“ a lui Cioran, cea de sub regimul comunist, se poate vorbi analizînd dosarul s`u de Securitate. Din sinteza realizat` de Liviu Tofan reiese cu limpezime cum, în anii ’50, Securitatea îl numea „tr`d`tor de patrie“ [i „fugar legionar“, iar mai tîrziu, în anii ’60-’70, [i l-ar fi dorit floare la butonier`. Securitatea î[i închipuia c` Cioran ar putea deveni informator. Izolarea pentru care a optat Cioran la Paris, pruden]a [i refuzul s`u de a se mai pronun]a în vreo chestiune politic` sau chiar de a primi premii sînt explicate în mod plauzibil într-o consemnare a sursei Anton (adic` a publicistului Petru Comarnescu!): „Calitatea de fost membru sau simpatizant declarat al G`rzii de Fier este o proast` carte de vizit` în Fran]a. (...) Este gr`itor faptul c` a fost suficient ca, prin canalurile oficiale [i neoficiale de care dispune Ambasada României, aceasta s` difuzeze [tirea c` Vintil` Horia, cî[tig`torul premiului literar Goncourt, a fost legionar, pentru ca s` i se retrag` premiul decernat.“ Pruden]a e cealalt` fa]` a excesului. HoriaRoman Patapievici nu uit` s` numeasc` lec]ia acestui exces: „Lec]ia profund` a extremismelor la care au aderat nu numai Cioran, ci întreaga sa genera]ie: este gre[it s` te despar]i de idealul liberal al statului, este gre[it s` propui o variant` de colectivism ideologizat, este gre[it s` arunci peste bord ordinea propriet`]ii private. Negînd aceast` tradi]ie central-european`, consecin]ele s-au num`rat în zeci de milioane de mor]i.“

trazice pe sine cu delectare, o face ca [i cum „ne-ar asigura, înc` o dat`, c` important` este contradic]ia, [i nu continuitatea în idei.“ Aurélien Demars surprinde, la rîndu-i, cu limpezime, gîndirea în act a lui Cioran, atunci cînd acesta ipostaziaz` ideea de sfîr[it. Elanul c`tre r`ul din urm`, r`ul ultim, propriu lui Cioran („l’élan vers le pire“, expresie a c`rei surs` Aurélien Demars o identific` în Maxim M`rturisitorul) implic` o adev`rat` frenezie, pesimismul e jubilatoriu: „exist` o form` de jubila]ie în fa]a spectacolului sfîr[itului: acest elan este impregnat de satisfac]ia estetic` a ruinelor, contrar conota]iilor prea funebre la care am fi tenta]i s` ne gîndim mai întîi.“ Cioran nu e ambiguu, Cioran e dual, Cioran e bipolar. George Banu produce o cascad` liric` de bipolarit`]i cioraniene: „Cioran circul` între o tragic` nebunie [i un umor securizant, între o gîndire sf`rîmicioas` [i o limb` fluid`, între detestarea ]`rii [i orizontul primenirii acesteia.“ Simona Modreanu arat` c` atunci cînd for]ele contradictorii sînt de putere egal`, sau percepute ca atare, „asaltul reciproc e f`r` ie[ire, duelul se eternizeaz`“. Din aceast` dinamic` a antinomiilor – foarte româneasc` [i vie înc` în folclor, afirm` Simona Modreanu – rezult` un spa]iu de a[teptare unde devine operant` logica ter]ului inclus. Antinomiile nu se reconciliaz`, ci sînt adev`rate simultan pentru c` sînt percepute ca apar]inînd mai multor niveluri de realitate. |n aceast` falie fertil` H.-R. Patapievici vede o profund` mo[tenire epistemologic` pe care ne-o las` Cioran. Filozoful român merge în sensul afirma]iilor f`cute de Patrice Bollon, pentru care posteritatea vie a lui Cioran const` în mecanismul gîndirii sale paradoxale, cea lipsit` de voin]a de a conchide, de a opera o sintez`. Aforismele sale paradoxale deschid un cîmp de existen]`, descarc` un adev`r legitimat poetic, nelegitimat de filozofia occidental`, cu ambi]ia ei c`tre unitate. „Tr`im în fundul Infernului unde fiecare zi e un Miracol.“/ „Nous sommes tous au fond d’un enfer dont chaque instant est un miracle – Le Mauvais Démiurge. Interpretarea mecanismului de gîndire care face posibil un astfel de aforism afirm` posibilitatea schimb`rii

Cioran, magicianul extremelor Un Cioran excesiv presupune un Cioran inconstant? Sorin Alexandrescu explic` mecanismul modului s`u de a avansa dînd înapoi: „Ruptura sa de România nu conduce la o integrare în Fran]a, ci la permanen]a exilului.“ Tot a[a cum, dac` de la o carte la alta Cioran se con-

55

Horia-Roman Patapievici, Patrice Bollon, Ingrid Astier, Aurlién Demars [i Simona Modreanu

MERIDIANE

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

statutului epistemic al subiectului cunosc`tor. „Dac` subiectul cunosc`tor incorporeaz` cele dou` afirma]ii mutual contradictorii, în a[a fel încît î[i modific` nivelul de cogni]ie, devine un alt subiect cunosc`tor, atunci el poate s` se pun` fa]` de afirma]ii într-un soi de nou` ontologie. |n acest caz, alta decît cea în care exist` miracolul care neag` infernul, pe de o parte, [i în care exist` infernul care neag` miracolul, pe de alta“ – comenteaz` H.-R. Patapievici. Cioran exerseaz` un fel de „ante-filozofie“ sau de „filozofie experimental`“, dup` cum formuleaz` Patrice Bollon, iar H.-R. Patapievici face trimitere, cu cît` dreptate, la Blaga.

nic` prin Cioran genereaz` spectaculoase formule jubilatorii, înscriindu-se într-o deloc paradoxal` bucurie a comunic`rii. „Insomniacul Cioran devine scufund`tor, l`sînd noaptea s`-i fr`mînte aluatul gîndurilor, iar stilul fragmentat e un decalc al gîndirii pulsionale eliberate nocturn.“ – Ingrid Astier. „Imobil în ochiul ciclonului, precum timpul care refuz` s` treac`, cel care se plictise[te resimte vacuitatea ca o esen]`.“ – Constantin Zaharia.

Lec]ia stilistic` a lui Cioran pare surprinz`tor de actual` în epoca sloganului publicitar [i a comunic`rii de tip twitter. Poetica fragmentului e motivat` filozofic, dar orice fragment din Cioran nu e mai pu]in un model de concizie [i complexitate, de acro[aj inteligent [i profuziune de sensuri. Tr`im în zgomot [i furie, iar Cioran ne aminte[te c` impreca]ia poate fi de o suprem` elegan]`.

Dac` Cioran e atemporal – transcende epocile, putînd fi „confiscat“ de fiecare în parte – e pentru c` se adreseaz` omului f`r` majuscul` – crede Ingrid Astier [i adaug`: „Urgen]a în a-l citi azi pe Cioran provine din propunerea sa de a ne reconcilia cu propriile contradic]ii. Adresîndu-se p`r]ii noastre sensibile, organice [i ilogice, Cioran ne ofer` o în]elepciune de un alt tip, pasional`.“ Te sim]i bine cu Cioran. Splendoarea limbii sale e „simptomul ascuns al optimismului s`u“ (George Banu). Lec]ia estetic` a lui Cioran este vie, [i lucreaz` în clip`. Citindu-l („Aceast` clip` a disp`rut pentru totdeauna, pierdut` în masa anonim` a irevocabilului. Nu se va întoarce niciodat`. Suf`r [i nu suf`r. Totul e unic – [i insignifiant.“) ai proba imediat` c`, turnat` de Cioran într-o fraz`, în cuvinte, secunda pierdut` irevocabil [i-a l`sat totu[i în urm` cofrajul, t`iat în piatr` pre]ioas`. Sentimentul tragic al inutilit`]ii fiin]ei cuvînt`toare care sîntem întîlne[te energia benefic` a cuvîntului despre inutilitate, în toat` perfec]iunea sa. Lec]ia lui estetic` e [i o lec]ie etic`. Totul ar trebui s` poat` fi dezamorsat prin cuvînt. Vorbind cu splendoare despre r`u, Cioran secret` întruna posibilitatea de a crede în utopia c` frumuse]ea va salva lumea.

Cioran, seninul

Cristina Hermeziu este jurnalist`.

Recent, a coordonat volumul Revolu]ia din dep`rtare, ap`rut la Editura Curtea Veche, 2011.

Virtuozitatea scriitorului Cioran e a[ezat` în context, cu luciditate, de Livius Ciocârlie: „Ceea ce l-a f`cut pe Cioran s` fie un mare scriitor a fost faptul c` el a cî[tigat la un moment dat spiritul gratuit`]ii: nu mai era un încrîncenat, a a[ezat o distan]` între el [i el. Acest spirit al gratuit`]ii mi se pare absolut necesar unui mare scriitor [i, cu regret o spun, el a devenit mare scriitor în Fran]a.“ Dac` acest „Icar al României“ a ajuns foarte sus în zborul s`u este pentru c` [i-a pus aripile limbii franceze.

Scriitorul Cioran na[te al]i scriitori. Colocviul organizat de ICR Paris, la o sut` de ani de la na[terea gînditorului, arat` c` misterul Cioran e înc` fertil exegetic, c` speciali[tii care se comu-

56

n

MERIDIANE

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

Matei Martin

Lizibil, vizibil |n aprilie 2011 Emil Cioran ar fi împlinit 100 de ani. Centenarul este marcat la Bucure[ti de Institutul Francez. Nu vi se pare ironic faptul c` îl (re)import`m pe Cioran din Fran]a, c` îl (re)vizit`m gra]ie unei institu]ii franceze? Dintre toate momentele omagiale, nu prea numeroase, acesta e cu siguran]` evenimentul cu cel mai mare impact public: Cioran dans la rue. „Strada este un loc propice jocurilor sociale: spa]iul intim se retrage pentru a l`sa locul conven]iilor. Proiectul nostru se vrea o celebrare a vitalit`]ii lui Cioran, tocmai în acest spa]iu dezumanizat, cel care folose[te ironia pentru a-i consola pe cei vii c` exist` o superioritate a vie]ii asupra mor]ii, [i c` aceasta se exprim` în incertitudine. L-am provocat pe artistul Dan Perjovschi cu aceast` propunere imposibil`, [i anume de a-l traduce pe Cioran într-un limbaj propriu“, a spus Didier Dutour, director adjunct al Institutului Francez din Bucure[ti.

A[a a ajuns Dan Perjovschi s`-l transforme pe Emil Cioran în erou pop. Artistul vizual a fost invitat de Institutul Francez s` conceap` o campanie de popularizare a operei filozofului franco-român, s`-i rezume gîndirea în imagini. Nu e un demers u[or, c`ci misiunea lui Perjovschi nu e (doar) s` ilustreze opera filozofic`, ci s-o interpreteze, s` transforme lizibilul în vizibil. „Cioran în strad`“ este, probabil, prima tentativ` de a traduce în limbaj vizual o oper` literar`. {i nici un alt traduc`tor nu ar fi fost mai potrivit decît Dan Perjovschi, al c`rui spirit critic se muleaz` perfect pe ironia sarcastic` a lui Cioran. 20 de citate alese din întreaga oper` a scriitorului pot fi citite în sta]iile de metrou [i de autobuz [i în locurile publice din Bucure[ti. Panourile de publicitate au devenit platforme de expunere pentru aceste aforisme vizuale.

© Aurel Tar

Cu o abordare minimalist` (care îl caracterizeaz`) Dan Perjovschi a încercat s` esen]ializeze, f`r` s` simplifice, gîndirea lui Cioran. De cele mai multe ori, a [i reu[it. Pentru „via]a este un plagiat“ a desenat un tip cu mai multe capete – ca [i cum mintea s-ar replica pe sine, în cascad`. La „A fi înseamn` s` fii încol]it“, a desenat un om ]inut de mîini [i de cap. La „a spera înseamn` s` dezmin]i viitorul“ a desenat un om [i un teren în pant`. Pentru cei care l-au citit deja pe Cioran, întîlnirea aceasta insolit` cu omule]ii desena]i de Perjovschi e un prilej de rememorare la legere. Pentru ceilal]i, e o invita]ie la lectur`. n

57

MERIDIANE

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

Petre R`ileanu

Ilarie Voronca, poetul integral La 65 de ani de la dispari]ie – Ilarie Voronca s-a sinucis în seara zilei de 4 aprilie 1945, în apartamentul s`u din Paris –, posteritatea lui se îmbog`]e[te cu studiul pe care i-l consacr` un tîn`r poet francez, Christophe Dauphin: Ilarie Voronca. Le poète intégral (Rafael de Surtis Editinter, 2011). Cartea unui poet despre un poet, dar [i mai mult decît atît, m`rturia unei întîlniri fuzionale.

Vie]ile [i operele scindate ale scriitorilor [i poe]ilor sînt susceptibile s` atrag` riscul judec`]ii par]iale sau, [i mai grav, al unei duble uit`ri. |n România, Voronca este cunoscut mai ales ca unul din protagoni[tii avangardei, în care a fost activ timp de un deceniu. Textele publicate în revistele vremii (în special Contimporanul, Punct, Integral, unu) – manifeste, articole teoretice, poezii, comentarii, proze – au intrat ca piese de baz` în corpusul avangardei istorice române[ti [i exegeza le recunoa[te ca atare. |n mod paradoxal, cînd iau în considera]ie textele publicate în volume, comentariile critice par s` adopte ca premis` disocierea între opera „serioas`“ a poetului [i extravagan]ele avangardiste, relegate definitiv cîtorva publica]ii efemere [i validate doar ca obiect de studiu universitar. „Miliardar de imagini“, fericita formul` a lui E. Lovinescu, circumscrie un aspect real al scrisului lui Voronca, dar ea a stabilit în acela[i timp un stereotip de interpretare [i repro[ul cel mai frecvent formulat mereu cam în aceia[i termeni: „simpl` juxtapunere de imagini d`unînd unit`]ii poemului“. Poetul a fost adesea interpretat cu alte criterii [i introdus în alte sisteme de referin]e decît acelea ale „poeticii“ avangardiste [i ale propriului program formulat în texte precum Aviograma, Gramatic`, Cicatriz`ri. |n fond, spargerea unit`]ii, fragmentul, imperfec]iunea (l’inachevé) sînt o parte important`

58

din acest program, ca [i eludarea regulilor gramaticale, renun]area la simbol [i metafor` în favoarea „asocia]iilor-fulger“. Exist` – cum scrie inspirat Voronca – „o savoare aproape senzual`“ în înl`n]uirea cuvintelor, indiferent de sensul acestora. Exuberan]a poetului este bine servit` de capacitatea ie[it` din comun de a produce imagini. Departe de a fi doar exterioare sau un exerci]iu de virtuozitate, acestea creeaz` o re]ea inedit` de metamorfoze [i coresponden]e. |ncîntarea în fa]a lumii d` poeziei din perioada româneasc` o prospe]ime particular`: textele lui Voronca din epoca respectiv` capteaz` sunetele fericirii. Pe cel`lalt versant, partea de umbr` a fiin]ei, dublul – care nu-l va mai p`r`si niciodat` – se face tot mai prezent: excesele de entuziasm sînt urmate de depresii mereu mai profunde.

„Eu sînt to]i ceilal]i“ |n cadrul avangardei române, Ilarie Voronca este autorul a dou` concepte originale – integralism [i pictopoezie. Al doilea, lansat împreun` cu Victor Brauner în revista 75HP [i definit ca „suprapunere de suprafe]e geometrice, diferen]iate dup` culori [i reliefuri în care cuvintele înscrise sus]in prin ritm sensul compozi]iei plastice“, este învestit cu ambi]ia unei recodific`ri a genurilor. Pictopoezia este o consecin]` lo-

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

MERIDIANE

gic` a conceptului de integralism în]eles ca spirit de sintez` a tuturor curentelor revolu]ionare ale momentului.

Integralismul este – crede exegetul francez al lui Voronca – liantul celor dou` perioade de crea]ie ale poetului, român` [i francez`, cheia personalit`]ii sale scindate: „Opera lui Voronca este intens`, bogat` [i variat`. Ea evolueaz`, în versuri ca [i în proz`, într-un univers integral din care frontierele au disp`rut între vizibil [i invizibil, dintre realitate [i vis, b`rbat [i femeie, dintre regnul uman [i cel vegetal sau mineral, dintre elemente, obiecte (animate) [i lucruri. (...) Nici suprarealist`, nici realist`, nici exclusiv fantastic`, opera lui Voronca este integral`, în sensul unei sinteze a diferitelor mi[c`ri, genuri, registre [i regnuri, sc`pînd astfel oric`rei clasific`ri stricte“ (trad. P.R.). Trecerea de la opera în limba român` la cea în francez` se face f`r` ruptur` – sus]ine Christian Dauphin. Integralismul evolueaz` în sensul dat de titlul unei c`r]i ulterioare, Poésie commune, ca o metamorfozare reflectat` [i de alunecarea de sens de la Petre Schlemihl, volumul în limba român` din 1932, la Poèmes parmi les hommes, versiunea scris` direct în francez` [i editat` în 1934, prin care Voronca intr` definitiv pe teritoriul limbii franceze; cu alte cuvinte, de la individul exclus din comunitatea oamenilor dup` ce [i-a vîndut umbra printr-un pact semnat cu Diavolul, la c`utarea obstinat` a bucuriilor simple printre oameni. Provocarea dispare în favoarea angajamentului practic [i a ader`rii la idealurile unui umanism fratern. Pornind de la profesiunea de credin]` a poetului vizonar în varianta Rimbaud, „Je est un autre“, Voronca î[i stabile[te propria deviz` de poet printre oameni, „Je est tous les autres“ /„Eu sînt to]i ceilal]i“.

De altfel, una dintre temele constante ale reflec]iei lui Voronca, prezente în scrierile sale în proz` din perioada francez`, o constituie obsesia constant` a poetului, angoasa sa major`, s-ar putea spune, pe care el o nume[te le danger du malentendu, pericolul unei grave neîn]elegeri generat de jocul dintre unu [i multiplu dintr-o singur` fiin]`, cum se poate citi în acest fragment din Quarante ou cinquante personnes / Patruzeci sau cincizeci de persoane, pu-

blicat în 1946: „Putem fi noi în[ine pe rînd [i în acela[i timp piatr`, foc, ap` sau aer. |n mod simultan om [i nor, copac [i rîu, colin` [i z`pad`, ne în[el`m noi în[ine cînd reac]ion`m în conformitate doar cu unul din aceste aspecte. Cînd sîntem pe t`rîmul adev`rului ca om, sîntem în eroare fa]` de fum. C`ci ignor`m propria noastr` diversitate care este infinit`. {i, cum sîntem în acela[i timp de exemplu oceanul [i navigatorul, risc`m s` ne înec`m în ocean care este noi în[ine. Cum sîntem apa [i focul, risc`m s` ne stingem pe noi în[ine. Cum sîntem în acela[i timp [i floarea, [i trec`torul care o calc` în picioare, risc`m s` ne strivim pe noi în[ine. |n asta const` pericolul. Sîntem tot [i parte în acela[i timp. Victim` [i c`l`u“ (trad. P.R.).

59

MERIDIANE

Christophe Dauphin

*** Ilarie Voronca a fost, în scurta lui via]`, dominat de pulsiuni contradictorii. B`rbatul acesta mai înalt decît media – avea 1,85 m în`l]ime –, om afabil, febril [i senzual, de o polite]e împins` la exces, tr`ind aparent în regimul unei permanente jubila]ii în fa]a lumii, admirator al femeilor, cum reiese [i dintr-o savuroas` evocare pe care o face Ionesco, citat în carte, era ros pe din`untru de o angoas` destructiv` ce l-a condus la actul din 4 aprilie 1946. Claude Sernet – care l-a cunoscut de aproape ca prieten [i frate al so]iei poetului, Colomba – a l`sat una dintre m`rturiile cele mai emo]ionante prin acuitatea percep]iei [i juste]ea chirurgical` a expresiei: „Nelini[tea devorant`, visceral` a c`rei juc`rie pasiv` [i melodioas` era s` fi avut o

60

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11 cauz` atavic`, ontologic`, metafizic`, sau trebuie considerat` pur [i simplu din perspectiva contextului social ostil pe care l-a avut de parcurs? Cum el nu s-a pronun]at niciodat` în mod clar în numeroasele pagini pe care le-a scris, orice încercare de a emite o judecat` tran[ant` ar fi cel pu]in imprudent`. Oricum ar fi, ceea ce era important pentru el, ceea ce-l punea pe jar [i îl consuma era scrisul, repede [i f`r` reveniri în urm`, ca pentru a se debarasa, poem dup` poem [i carte dup` carte, de nelini[tea din el [i pentru a elibera poezia care-l locuia“ (trad.

P.R.). {i asta, putem ad`uga, pîn` în ultimul moment, c`ci singura scrisoare l`sat` de poet înaintea meticuloasei sale sinucideri este cea adresat` editorului s`u referitoare la publicarea manuscrisului la care a lucrat pîn` la sfîr[it, Mic manual de fericire perfect`. Un titlu [i un text care, plasate în contextul men]ionat, r`mîn ca un testament al lui Ilarie Voronca [i ca o dovad` c` opera a absorbit contradic]ia major` a omului, l`sînd doar extazul luminos al poetului.

Tema dublului, r`t`cirile imaginare ale acestui Ulise modern înso]it permanent de dublul s`u invizibil constituie trama altor scrieri în proz`: Lord Duveen ou L’Invisible à la portée de tous /Lord Duveen sau Invizibilul la îndemîna tuturor, 1941; L’Interview, 1944; Henrika, 1945; Souvenirs de la planète Terre, 1945.

Cronicile [i evoc`rile ap`rute în Fran]a, semnate de personalit`]i precum Léon-Gabriel Gros (1944), Jean Rousselot (1948), Luc Decaunes (1948), Tristan Tzara (1949), Denys-Paul Bouloc (1961), Claude Sernet (1965), ca [i antologiile care au inclus crea]ii ale poetului (Anthologie de la poésie roumaine de Alain Bosquet, 1968; Anthologie des poètes maudits du XXe siècle de Pierre Seghers, 1977) au pus în eviden]` în special fervoarea angajamentului civic al lui Voronca, în sensul eliberat de sintagma Poésie commune, titlul volumului din 1936.

Dar Christophe Dauphin are dreptate s` insiste asupra faptului c` universul operei franceze a lui Voronca e mult mai vast – temele poeziei sale, ca [i ale scrierilor în proz` sînt iubirea, visul, femeia, miraculosul, frumuse]ea, solitudinea, angoasa, exilul, explorarea universului interior.

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11 Christophe Dauphin, care scrie un eseu documentat, dar mai ales impregnat de empatie, plasat sub semnul unei întîlniri „fuzionale“, cum îi place s` spun`, îl plaseaz` pe Ilarie Voronca printre poe]ii emotivi[ti. Ace[tia reprezint` o comunitate reunit` de Christophe Dauphin, tîn`rul discipol al lui Sarane Alexandrian, în Les Riverains du feu. Anthologie émotiviste de la poésie francophone contemporaine, 2009, unde Ilarie Voronca se afl` în compania unor voci cunoscute ale poeziei franceze de ieri [i de azi, printre care: Sarane Alexandrian, Malcolm de Chazal, Patrice Delbourg, Robert Goffin, Joyce Mansour, Georges Henein, Jean Orizet, Gaston Puel, Jean Rousselet, Jean-Pierre Siméon, Roger Vitrac. Autorii antologa]i alc`tuiesc mai mult o familie de spirite, pentru c` ei circumscriu un univers poetic impregnat afectiv, mai mult decît teritoriul unei categorii estetice. „Contrar poemelor care se nasc f`r` a fi fost tr`ite intens [i care nu prezint` nici o deschidere c`tre domeniul intim – scrie Christophe Dauphin – poemul emotivist (care nu trebuie redus doar la expresia afectelor) corespunde mi[c`rilor vie]ii interioare [i traduce fluctua]iile fiin]ei în raport cu limbajul“ (trad. P.R.).

MERIDIANE *** De fapt, ceea ce reiese la o reconsiderare atent` a operei franceze a „poetului integral“, stimulat` de cartea lui Christophe Dauphin, este c` Voronca evolueaz` solitar în paralel cu suprarealismul. Motivele din poezia acestei perioade, dar mai ales din prozele scrise în francez`, o serie de procedee, ca [i locul acordat incon[tientului merg în sensul acestei ipoteze, de la proza mitic` din Henrika, roman din 1945, care pune în scen` miraculosul, visul ca realitate diurn` în ac]iune, a[a cum f`cuse Tzara într-un text major al suprarealismului, Grains et issues din 1935, pîn` la inventarea unei noi mitologii din Souvenirs de la planète Terre, tot din 1945. Dac` André Breton întrevedea generic o nou` mitologie în ceea ce el a numit Marele Transparent (c`ruia Hérold i-a dat o reprezentare în sculptura cu acela[i nume), Voronca se situeaz` – prin „mitologia omului cuplat cu ma[ina“ – mai curînd ca anticipator al crea]iei conceptuale a lui Gilles Deleuze: „corps sans organes“ sau „machines désirantes“. Opera francez` a lui Ilarie Voronca are toate m`rcile suprarealismului, mai pu]in dicteul automat – l’écriture automatique. n

Jacques Hérold, Marele Transparent

61

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

V E S TA A N T I G L O N }

pagini [i divers ca schem` narativ`, cu fi]e [i cu atmosfer`, dar pierzîndu-[i, uneori, pe traseu caroseriile suspansului.

Exact asta nu se întîmpl` în Fort`rea]a nebunilor, un roman plin de nerv, construit magistral de un maestru al enigmei care î[i pune aici toate experien]ele esen]iale [i ceva în plus din marca autohton` a anturajului de la Romanian Crime Writers Club. Astfel, a cincea carte cu Mladin devine povestea captivant` [i alert` a unei societ`]i mafiote, cu ramifica]ii interna]ionale, care de]ine un proiect de control al min]ii umane, camuflat sub practicile unui ospiciu. |n acest fel, sînt izola]i [i trimi[i pe linie moart` adversari incomozi din politic`, pres`, afaceri sau cultur`.

Prin for]a împrejurimilor, dar [i din pricina perseveren]ei anchetelor sale, Mladin însu[i devine victima unui asemenea diagnostic fantezist, care îl arunc` în chinurile unor „tratamente“ diabolice, instrumentate de o periculoas` re]ea a crimei.

Internat într-un sanatoriu, în care se afl` [i aliena]i veritabili, Andrei Mladin este ochiul care înregistreaz` cu mult` fine]e comedia tragic` a min]ilor r`t`cite, f`r` a-[i abandona nici o clip` riscanta [i ambi]ioasa misiune. Cu alte cuvinte, ne afl`m la ani distan]` de simpaticul dandy gazetar din Atac în bibliotec`, Profesionistul, }int` în mi[care sau Pe ce picior dansa]i?. Mladin a mai îmb`trînit [i el, ca toat` lumea, dar îi st` bine, nu a devenit nici blazat, nici mizantrop. S-a transformat doar într-un soi de cruciat analitic, care mînuie[te la fel (auto)ironia [i [i-a p`strat sim]ul umorului. („Rîsul a r`mas animalul meu preferat“, declar`, amuzat, într-o conversa]ie.)

C`r]ile cu Mladin creeaz` nu doar o serie tematic`, ci [i o delimitare personal` în aria breslei tot mai efervescente, care cuprinde autori precum Bogdan Hrib, Lucia Verona, Oana Stoica Mujea, Monica Ramirez sau Ivona Boitan. |n rest, în calitate de cititor avizat, mai a[tept doar momentul unei r`bufniri flaubertiene, în care scriitorul George Arion s` exclame: „Andrei Mladin c’est moi!“, fiindc` lucrurile au devenit oricum derutante: detectivul pe care l-a creat fumeaz` pip` [i lucreaz` la... revista Flac`ra!

Daniela Zeca

Al cincilea Mladin Nu avem înc` un dic]ionar de paraliteratur` adus la zi, dar avem [i noi, precum lumea cu tradi]ie în genul policier, detectivi celebri: Andrei Mladin, agentul „f`r` voie“, de profesie jurnalist, e o altfel de vedet`, iar în ultimii ani, de cînd George Arion [i-a mai întors fa]a [i c`tre alte feluri de scriitur`, fani nu pu]ini s-au lamentat pentru absen]`.

S-ar putea spune c` îl cunosc de la televiziune, unde, în anul 2001, înregistra recorduri de audien]` într-un serial poli]ist în regia lui Silviu Jicman, dar nu ar fi adev`rat. |l cunosc pe detectiv dintr-o incursiune scurt` [i precis` în imaginarul tutorelui s`u, PDG-ul de la Publica]iile Flac`ra, o cercetare pe care am întreprins-o în urm` cu zece ani [i în care sus]ineam c` autorul lui Mladin mai are multe lucruri de spus.

Nu numai c` intui]ia mea s-a confirmat (au urmat de atunci scenarii de film, un monolog dramatic [i chiar un CD cu versuri [i muzic`), dar George Arion lanseaz` o recidiv` a eroului, într-o carte nou`, a cincea cu Mladin, poate cel mai bun thriller de marc` autohton` [i de departe cea mai rezistent` pies` din seria cu „particularul“ ziarist. |ntoarcerea detectivului Andrei Mladin se întîmpl` nu doar într-un moment fast, ci [i provocator: dup` ce suedezul Stieg Larsson a disp`rut subit, declan[înd dup` el o ofensiv` nordic` în for]`, care îi cuprinde pe Lars Kepler, pe Anne Holt [i pe atî]ia al]ii, ne afl`m în plin` mod` a thriller-ului psihologic, voluminos ca num`r de

n

63

Cum e la debut?

colaje de Dan Stanciu

Alexandru BUDAC l Lili BUNOFSKI l Adrian BUZDUGAN Raluca DUN~ l M. DU}ESCU l Anca HA}IEGAN l Ioana MACREA-TOMA Adina ROSETTI l STOIAN G. Bogdan l Drago[ VOICU

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

A N C H E T~ „Dintre toate evenimentele care au loc în via]a unui om, publicarea primului volum de versuri este cel mai insignifiant. Dar, chiar dac` asta nu conteaz` pentru nimeni, autorul simte destul` nelini[te.“ Herman MELVILLE

„Orice tîn`r scriitor care se poate ab]ine de la scris ar trebui s` o fac` f`r` ezitare.“ André GIDE

„|n ziua cînd î[i corecteaz` primul [palt, scriitorul tîn`r este la fel de mîndru ca elevul care tocmai a luat un sifilis.“ Charles BAUDELAIRE

n Alexandru BUDAC La debut e ca-n filmele americane. Mai întîi î]i faci curaj în fa]a editorului, imaginîndu-]i c` e[ti The Godfather („I’m gonna make him an offer he can’t refuse.“). Apoi, cînd î]i apare cartea, trebuie s` fii mereu atent s` nu confirmi suspiciunile celor care se tem inutil c` te-ai schimbat peste noapte, c` te dai drept Taxi Driver („You talkin’ to me?“). Dup` primele recenzii favorabile visezi c` ai aterizat la Casablanca („I think this is the beginning of a beautiful friendship.“), îns` odat` cu cronicile negative î]i dore[ti katana din Kill Bill („You and I have unfinished business.“). |n cele din urm` reu[e[ti s` te eliberezi din Matrix („There is no spoon.“) [i-]i reîncarci bateriile cu optimism de Terminator („I’ll be back !“). (Byron în re]ea sau Cum a r`mas liber` canapeaua doctorului Freud, eseu, Editura Humanitas, 2009)

n Lili BUNOFSKI Cum am fost aruncat` în lume? Cea mai frumoas` reac]ie a fost cea a copiilor mei, singura autentic`, fructuoas`. Nu [tiu ele ce con]in acele micro-fic]iuni, îns`, revenit` de la Salonul C`r]ii de la Paris, Miri, fata cea mare, mi-a spus: „E[ti faimoas`, mama! Ai ap`rut în c`r]i!“. Feti]a mea cea mic` mi-a dat recent spre lectur` prima ei „carte“. Scris` cu majuscule [i înso]it` de desene minunate. Nu a fost nevoie s` inventez cîte o istorie nou` [i nemaiauzit`, ca în fiecare sear` (a[ putea s` am parte de un debut chiar [i la sec]iunea asta „audiobook“) – am citit povestea ei dintr-o c`rticic` handmade, cusut` la mijloc cu a]`. Iat` adev`ratul debut, cel al copilei mele de numai [ase ani: „AFOST O DATA CA NICIODATA O PRINTESA CARE SE PUTEA TRANSFORMA IN TOT CE VROIA EA.SI ACEASTA S-A INTALNIT CU….“ Coperta final` are pe ea ni[te inimioare

65

A N C H E T~

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

pline, înc`, unite prin partea cea mai îngust` [i formeaz` ni[te clepsidre (în pagina final` de gard`, din cele dou` inimioare nici una nu pare golit`, în m`surarea timpului curbat, ascendent [i accelerat pe care aceste clepsidre ale iubirii îl înregistreaz`). Ieri-sear`, în clipele în care ne-am privit, Andra: „{i între noi dou` iar s-a oprit timpul!“ Tac, [tiu prea bine ce înseamn` asta, „Pove[tile“. Dac` a[ debuta la categoria literar`-SurNanny – a[ putea face un copil s` Gîndeasc`, s` Iubeasc`. Fini[ joc. {ah mat. (Tacto, roman, Editura Curtea Veche, 2010)

literatur` ori pl`te[ti pentru asta (am v`zut o editur` la care po]i s` calculezi direct pe site la cît se ajunge, în func]ie de format, copert`, num`r de pagini etc.)? Dac` ai debutat f`r` interven]ii, atunci po]i r`spunde simplu la întrebarea „Cum e la debut?“. „E bine!“ Te po]i bucura nestînjenit cînd Dan C. Mih`ilescu î]i prezint` cartea spunînd: „Satisfac]ie! Avem un nou autor român în via]`!“ (Capela excomunica]ilor – povestiri ultimative, Editura Humanitas, 2010)

n Adrian BUZDUGAN Posibil ca mul]i autori s` fi debutat cu u[urin]`: s` fi trimis manuscrisul, un redactor binevoitor s` le fi f`cut un referat favorabil, consiliul editorial s`-[i fi dat acceptul [i cartea s` fi ajuns în libr`rii în doar cîteva luni. De[i m` cam îndoiesc, exist` îns` aceast` posibilitate. Cert este îns` c` eu n-am f`cut parte din aceast` categorie. |n 1985 mi s-a propus s` transform un roman neterminat într-o nuvel`. „Nuvel`?! |ntr-o revist`?! Nicicum, totul sau nimic!“... [i a r`mas nimic pîn` în ’91 cînd am propus Editurii Junimea un antiroman poli]ist înso]it de cîteva povestiri absurde. Am dat peste redactorul binevoitor, referatul a fost pozitiv, consiliul editorial [i-a dat acceptul, numai c` editura, ca multe alte edituri de stat din acea perioad`, s-a confruntat cu o situa]ie financiar` dezastruoas`, iar debutul n-a mai avut loc.

Vreo zece ani n-am mai scris un rînd, am terminat o facultate din cele trei începute [i mi-am v`zut de treab`. M-am obi[nuit cu ideea c` se poate debuta oricînd. Antum (de la [ase ani, cînd nici nu [tii alfabetul – cazul lui Drago[ Meri[ca, pîn` spre optzeci – Adrian Oprescu) sau postum (Ioan Budai-Deleanu, Urmuz etc.). Acum vreo patru ani, stîrnit de-un bun prieten jurnalist, am început s` public din povestirile aflate la sertar. Cum d`dusem la spate debutul ratat, am întocmit [i o c`r]ulie. Am contactat o editur`, dou`, nou`, dar n-am mai dat peste un redactor binevoitor. Abia în urma cî[tig`rii Concursului de Debut UniCredit }iriac de anul trecut manuscrisul s-a întors ca un bumerang la una dintre ele. Problema e nu cînd debutezi, problema e cum o faci [i cu ce! Intri pe drept în

66

n Raluca DUN~ Am auzit c` unora le tremur` genunchii, li se umezesc ochii, a[teapt` tip`rirea primei c`r]i cu o teribil` emo]ie. Eu nu am sim]it nimic „la debut“. Recunosc, în timp ce scriam Eu, Autorul, lucrînd pe Sf. Augustin, Leonardo sau Montaigne, unde se pune problema leg`turii dintre oper` [i autorul ei, am început s` în]eleg altfel lucrurile [i mi-am tot repetat c` trebuie s` m` bucur mai mult de cartea mea în timp ce lucrez la ea, pentru c`, odat` publicat`, aceast` carte nu îmi va mai apar]ine. Cînd publici o carte, accep]i s` o dai lumii, s` o expui judec`]ii tuturor, iar judecata unora este p`rtinitoare. |mpotriva acestor „judec`]i“ m-am înarmat de-a lungul celor [apte-opt ani de lucru: mai bine s` te deta[ezi de opera publicat`, pentru c` nu o mai po]i ap`ra în nici un fel, trebuie s` accep]i ideea c` oricine poate spune orice despre „copilul“ t`u. Pasiunea cu care am scris Eu, Autorul, încordarea de a da ce este mai bun din mine este îns` ceva ce nimeni nu îmi poate lua, con[tiin]a unui lucru bine f`cut [i care te exprim` în profunzime. „Debutul“ propriu-zis ]ine, pentru mine, mai mult de exteriorizarea actului (interior) al scrierii, de recunoa[terea pe care ]i-o dau al]ii. {i e mai profitabil s` nu a[tep]i nimic de la al]ii, întîi, ca s` te fere[ti de suferin]e inutile, apoi, pentru c` „a[teptarea“ confirm`rii publice î]i poate deforma traiectul intelectual. Dac` se întîmpl` ceva bun, sînt fericit`, dac` aud l`tr`turile c`]eilor culturali, nu sînt surprins`. Pentru c` aceast` carte este, la origine, o tez` de doctorat, o parte din bucuria debutului s-a consumat, cred, la sus]inerea doctoratului. Oameni, pe care îi respect [i cu autoritate în domeniu, au spus „foarte bine“, [i aceast` confirmare a însemnat o mare eliberare

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

A N C H E T~

pentru mine, într-un moment de nesiguran]`, care a survenit la ceva vreme dup` ce am pus ultimul punct. Atunci cînd am primit cartea tip`rit` în bra]e m` a[teptam s` fiu covîr[it` de emo]ie, dar am fost doar mul]umit` întrucît cartea ar`ta foarte bine, cu multe imagini color, a[a cum visasem, dar nu era totu[i decît un „obiect“. Care urma imediat s` fie dat altora – lumii – „distribuit“. Apoi, Eu, Autorul s-a „n`scut“ cam la o lun` dup` b`ie]elul meu. Nu se poate compara na[terea propriului fiu cu cea a unei c`r]i, fie [i de debut. Pentru carte nu a fost nici prea mult timp, nici loc de emo]ii. Dar mai conteaz`? De o carte, mai ales de un debut, mai bine te bucuri mai tîrziu decît prea devreme.

(Eu, Autorul, eseu, Editura Tracus Arte, 2010)

M` rog, aveam un P.U.Z. care înc` z`cea blocat la Prim`rie, iar clientul – un tip, a[a, security people – voia s` fiu chemat în instan]` [i s`-mi fie imputate daune de 150.000 de euro.

Doar c` între timp lucrurile s-au limpezit. |n urma avizului de oportunitate eliberat dup` mai multe audien]e la arhitectul-[ef al Capitalei, în final, cu o machet` ce de-abia înc`puse pe u[` [i un m`nunchi de frunze de morcov ce-[i f`cea loc cu delicate]e prin bumbacul pantalona[ilor mei, am reu[it s` ob]in o derogare tehnic` pe proiect. {i, chiar dac` groaznic de cald [i cu probleme cu sistemul de climatizare, acele nop]i de var` au fost pur [i simplu minunate, somnul meu cu adev`rat lini[tit – apari]ia c`r]ii avea s` se suprapun` perfect peste aceste evenimente. ([i toat` bucuria acelor ani tri[ti, poezie, Editura Cartea Româneasc`, 2010)

n M. DU}ESCU |nainte, destul de stresant – dup`, foarte OK. Cartea mi-a ap`rut în iunie 2010 [i ]in minte c` era canicul`, m` sfîr[eam, aveam ceva probleme cu climatizarea acas` [i cei de la serviciu erau dep`[i]i, plus c` datorit` unor modific`ri esen]iale aduse la Legea Urbanismului cumva peste noapte în vara lui 2008, cînd eu plecasem ca o hahaler` într-un tur interminabil prin lumea larg`, acum, dup` aproape doi ani, suportam consecin]ele.

n Anca HA}IEGAN Trebuie s` fi fost pe la începutul [colii primare cînd am confec]ionat ni[te c`rticele din hîrtie legate cu sfoar` [i am hot`rît în sinea mea c` viitorul îmi va fi legat, într-un fel sau altul, de acest obiect. Cam tot de atunci cred c` dateaz` [i dorin]a mea de a avea un cîine. Ambele vise de copil (ambiguitatea expresiei e inten]ionat`) mi s-au împlinit aproxi-

67

A N C H E T~

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

mativ în acela[i timp. Anul trecut, la vîrsta de 32 de ani, am debutat cu volumul C`r]ile omului dublu, devenind totodat` mîndra m`mic` adoptiv`, cu acte în regul`, a unui metis de Flat Coated Retriever (rud` apropiat` a Labradorului), salvat dintr-un ad`post, [i pe care l-am botezat Ho]u. Cartea arat` exact a[a cum am sperat: desenul de pe copert` reprezint` o alt` promisiune împlinit` – f`cusem pe vremuri un leg`mînt cu autoarea lui, Rada Ni]` (fiica Sandei Cordo[, criticul literar), acum student` în ultimul an la Grafic`, c`, dac` o s` scot vreodat` o carte, o voi ruga pe ea s` mi-o ilustreze. {i a[a a fost! Cîinele, care arat` [i el splendid, negru lucios, cu ni[te ochi ca aluna, s-a ar`tat la rîndul lui încîntat [i a apreciat-o în felul s`u entuziast – mi-a mestecat rapid un exemplar! |n mod normal, îmi zic, ar fi trebuit s` manifest un entuziasm similar, dac` nu s`-mi rod cartea, m`car s` sar într-un picior, s` fac o piruet`, ceva... |n loc de asta – nimic! Nici o tres`rire atunci cînd mi-am ]inut cartea (primul n`scut) pentru întîia oar` în mîn` (asta se întîmpla undeva într-un garaj dintr-un cartier m`rgina[ al Clujului, în care am [i acordat primul autograf). Pesemne emo]iile le consumasem pe parcurs, în actul scrierii, iar toate procesele ulterioare le-am privit cu deta[are (dac` nu chiar cu repulsie, atunci cînd am început s` amu[in, abia, ce înseamn` în lumea noastr` promovarea [i nevoia autopromov`rii), ca pe ceva ce nu mai avea nici o leg`tur` cu mine, cu ceea ce tr`isem cîndva [i se îndep`rta tot mai tare. Adev`rul-adev`rat e îns` c` omul dublu – triplu, multiplu… – care sînt se simte „debutat“ doar pe jum`tate [i însp`imîntat la gîndul c` poate nu va mai reu[i s` publice niciodat` o carte pe placul celeilalte jum`t`]i ([i jum`tate!), adic` o carte de proz`, fie din lips` de timp (supravie]uirea economico-financiar` înainte de toate!), fie din lips` de putere de munc` [i inspira]ie, fie din toate astea laolalt`. Poate a[a îmi era scris, ca, pasionat` de teatru [i fascinat` de figura Actorului cum sînt, s` debutez teatral, cu o fals` carte de identitate – sub o identitate cu care nu m` simt perfect solidar`. Pîn` la „adev`ratul“ debut (de[i cred, pe urmele lui Camus, c` propriile comedii ne definesc în aceea[i m`sur` ca [i elanurile sin-

cere), dac` va fi s` fie, r`mîne s` m` consolez cu ho]omanul care, în în]elepciunea-i nesfîr[it` de patruped, intuind impostura, mi-a f`cut harceaparcea coper]ile, ambalajul, vîrîndu-mi-se imediat pe sub piele, pîn` la cotor. (C`r]ile omului dublu. Teatralitate [i roman în regimul comunist, eseu, Editura Limes, 2010)

68

n Ioana MACREA-TOMA Recunosc c` întrebarea îmi pune probleme din mai multe puncte de vedere. Tehnic vorbind, nu sînt la debut. |n plus, reflexe sociologizante m` oblig` nu doar la confesiune, ci la autoanaliz`. Cartea publicat` în 2002, Tenta]ia arabescului. Angoas` [i anxietate în literatura argentinian`, de[i capitalizabil` la nivel simbolic, a beneficiat de o vizibilitate extrem de redus`. Interesant e c` marginalitatea publicistic` – atît de comun` unui sistem editorial cu zonele lui de monopol – a fost înso]it` în timp de un abandon al c`r]ii în ordinea propriului sistem de autoreprezentare, odat` cu diversificarea c`ut`rilor (socio)literare. Cartea actual` de debut, Privilighen]ia..., constituie un act identitar mult mai asumat, ea fiind rezultatul unui travaliu doctoral de [ase ani [i al unei nezdruncinate credin]e în modele teoretice cît mai obiectivizante, care s` produc` o alternativ` discursiv` la dezbaterile privind literatura scris` în comunism. Finalizarea tezei, dup` o serie de greut`]i metodologice (înv`]atul metodelor statistice, peregrin`rile arhivistice), a fost prima mare izbînd` în cursul noii probe ini]iatice publicistice. Febrilitatea scrierii ei, în intervale spa]io-temporale inedite (acas`, înainte [i dup` bursa de la Budapesta) a ad`ugat finish-ului un sentiment de jubila]ie care a eclipsat efortul prin tensiunea descoperirilor permanente. Apari]ia tezei în form` de carte m-a g`sit deci deja angrenat` în alte proiecte care mi-au oferit deopotriv` deta[area critic` [i bucuria melancolic` fa]` de o carte situabil` în genealogia viitoarei c`r]i (un alt debut, sper, într-un circuit interna]ional). Pe de alt` parte, m-a f`cut s` resimt dilematic problema raport`rii personale la cîmpul literar autohton. De[i cristalizat` într-un mediu literaturocentric, cartea se revendic` de la modele discursive reg`sibile în alte cîmpuri (sociologia

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

A N C H E T~

literar` [i istoria social`). Astfel, aspirînd la o omologare în cadrul [tiin]elor sociale, cartea face mai curînd obiectul recept`rilor literare. Nu a[ vrea s` închei f`r` s` m`rturisesc [i indeterminarea resim]it` în leg`tur` cu aspectele editoriale ale public`rii, vag reglementate contractual [i acrobatic transgresate; astfel, debutul la interferen]a regnurilor disciplinare aproape c` î[i devoaleaz` fragilitatea prin materialitatea c`r]ii în sine (suferind` grafic uneori [i distribuit` incert). (Privilighen]ia. Institu]ii literare în comunismul românesc, eseu, Editura Casa C`r]ii de {tiin]`, 2009)

n Adina ROSETTI Debutul meu a fost cu multe peripe]ii [i surprize. Mai întîi, o editur` mare, nu spui care!, mi-a refuzat manuscrisul, invocînd atotputernica Criz` [i alte motive destul de ermetice. Apoi, una ceva mai mic`, dar mai curajoas`, a hot`rît c` merit` publicat (din nou, mul]umiri lui R`zvan Petrescu, unul dintre cei mai r`i lectori, dup` cum se autointituleaz`). Nici bine n-am semnat contractul & predat corecturile finale, c` m-am trezit cu manuscrisul sechestrat. {ti]i povestea de ast`-var`, cu acei indivizi înarma]i cu bîte [i lan]uri care au ocupat peste noapte sediul Editurii Curtea Veche… N-am s` intru în detalii, dar pot s` spun c` am tremurat în fiecare zi, timp de mai bine de o lun`, pentru soarta c`r]ii. Totul s-a terminat cu bine, cartea a ap`rut, dar dup` nici dou` zile de euforie-post-publicare m-am trezit cu o amenin]are de a fi dat` în judecat` de un domn scriitor care sus]inea c` de]ine monopolul asupra cuvîntului (foarte englezesc, altminteri) „deadline“. |ntr-o s`pt`mîn`, am devenit expert` în copyright, OSIM, ISBN [i alte chestiuni care înainte îmi erau la fel de str`ine precum modul de func]ionare al motorului cu injec]ie. Acum pot s` dau consulta]ii. |n rest, m-am certat [i împ`cat cu tata (care, din sceptic, cum era la început, a devenit cel mai înfocat PR pe care l-a[ fi putut avea), am crescut brusc în ochii fiicei mele de cinci ani („Cuuum, mami, ai scris singur` atîtea c`r]i? {i f`r` poze!!!“), încerc s`-mi conving prietenii c` e OK dac` nu mi-au citit cartea (pe bune, chiar nu m` sup`r deloc!) [i mi se pare c` volumul acela albastru

cu o fat` pe copert`, pe care-l mai v`d prin libr`rii, nu-mi mai apar]ine deloc. A[tept s` v`d ce mai urmeaz`. (Deadline, roman, Editura Curtea Veche, 2010)

n STOIAN G. Bogdan E destul de greu de definit cum e la debut. |n cazul meu, a fost [i bine, [i r`u. Bine, pentru c` am cî[tigat, pe de o parte, aprecierea [i admira]ia unor oameni, în special de sex feminin, din lumea artei, iar asta m-a ajutat s`-mi îmbog`]esc anumite cuno[tinte – [i, pe de alt` parte, mai multe premii decît în to]i anii de [coal` – ceea ce m-a flatat. R`u, pentru c` mi-am f`cut mai mul]i du[mani decît prevedeam, tot din lumea artei, c`ci se [tie c` scriitorii [i arti[tii, în general, î[i iart` orice numai succesul – nu, or eu, pe lîng` faptul c` am succes, mai am [i-o stim` de sine care reduce la absurd majoritatea scriitorilor, dar [i a oamenilor, pe care-i g`sesc lipsi]i de stim` de

69

A N C H E T~

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

sine, viscerali, manipulabili, u[or de vîndut [i de cump`rat, deci ieftini, [i le scot sentimentele de maimu]`, precum invidia, la iveal`. Dar cineva trebuie s-o fac` [i pe asta. (Chipurile, poezie, Editura Cartea Româneasc`, 2009)

r`. |ncepuse ploaia. Eu mergeam printre pic`turi rîzînd, cu gura deschis` spre cer. Am r`t`cit prin ploaie dou` ore, cu ochii înghi]ind cerul, cu gura sorbind toat` ploaia. Nu [tiu despre ce este vorba în Lacul lebedelor. |mi amintesc numai ni[te rochii albe învîrtindu-se f`r` sfîr[it. Apoi am fost la editur` s` semnez contractul de publicare. A[a am cunoscut un om minunat, M`d`lina Ghiu. Dup` ceva timp am fost invitat la lansarea c`r]ii. Fiul meu, Tudor, împlinea fix o lun`. Aici am cunoscut al]i oameni minuna]i: Daniel Cristea-Enache [i Bianca Bur]a-Cernat, oameni care nu m` cuno[teau, dar care au vorbit, cum nu m` a[teptam de cald, despre cartea mea. {i nu-mi venea s` cred cî]i se adunaser` acolo [i nu-mi venea s` cred c` st`teau la coad` s` le semnez cartea. Debutul e o stare de gra]ie care creeaz` dependen]`. Din p`cate, dureaz` atît de pu]in! Nu-]i r`mîne decît s` o cau]i mereu, printre c`r]ile altora, sau, poate, printre c`r]ile tale. (Coada, roman, Editura Cartea Româneasc`, 2009) n

n Drago[ VOICU M-am hot`rît eu, a[a, s` scriu o carte. Coada. Cauzele au fost multiple.

Teama de ratare, frustr`rile profesionale, nevoia de iubire, frica de moarte, nevoia de a r`mîne ceva dup` mine, pentru fiul meu ce avea s` vin`, amintirea c`, odat`, eram necondi]ionat bun la ceva, c` citeam mii de pove[ti, c` nu m` jucam, c` înv`]`toarea m` trimitea s` spun pove[ti claselor unde celelalte înv`]`toare aveau o zi liber`, c` f`ceam cele mai frumoase compuneri din clas`. A[a am început s` scriu Coada, f`r` s` respir, în aproape patru luni. Debutul a început cu un telefon de la editur`. Nu mai [tiu exact ce mi s-a spus, oricum cî[tigasem concursul, urma s` fiu publicat. Pluteam. |n acea zi cump`rasem bilete la Lacul lebedelor. Trebuia s` merg cu so]ia [i cu ni[te prieteni. Am plecat cu o or` mai devreme de la serviciu, spre Ope-

70

anchet` realizat` de Marius Chivu

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

mereu, Cioran are fair play-ul de a se calomnia [i pe sine, cu aceea[i consecven]` cu care calomniaz` Lumea. Pu]ini au fost cei care au sc`pat regulii de aur: te spal` de dezonoarea de a-i bîrfi pe al]ii doar autoironia [i auto-vorbirea de r`u. Autofagia implic` [i deriziunea în care Cioran î[i azvîrle „Opera“, pe care nu o poate numi decît între semnele cit`rii. „Steaua mea nenorocit` – îi scrie Cioran lui Guerne la 14 octombrie 1964 –, vreau s` spun s`n`tatea mea rea, nu m` p`r`se[te. O s`pt`mîn` de grip`! Cura de ast` var` n-a servit deci la nimic.

Ar mai fi trebuit s` fac una, la Enghien, dar mi-a fost imposibil din ra]iuni, cum s` le zicem?... estetice. Nu-]i po]i imagina urî]enia periferiei la ora actual`. Nu este urît`, nu este nici oribil`... este terifiant`. Cînd te gînde[ti c` sînt oameni care tr`iesc tot anul în acest co[mar, de pild` acel tîn`r frizer, venit dintr-un sat apropiat de Miramont, care-mi vorbea de absen]a de «via]`» în provincie!

Mi-e ciud` c` i-am dat totu[i bac[i[ul de rigoare.

De îndat` ce m-am remis a trebuit s` termin un articol... de teologie*. Nu f`r` a m` chinui, am divagat pe cincisprezece pagini. Este imposibil s` vorbe[ti de Dumnezeu cînd nu e[ti nici credincios, nici necredincios. Nu mai [tii unde te g`se[ti. Lucrul nu înainteaz`, din lips` de obiect, sau, mai grav, de pasiune. Am prins, în metafizic`, un pliu sceptic de care nu pot sc`pa, care m` paralizeaz`, c`ci nu m` poate orbi. |i admir pe cei ce se roag` tot atît de mult ca [i pe cei c`rora rug`ciunea le repugn`. Pentru mine rug`ciunea a fost o ispit` [i o imposibilitate, o necesitate irealizabil`.

Dac` invidiez o existen]` este aceea a pelerinului rus ale c`rui Istorisiri le-am recitit de curînd. A umbla [i a te ruga! Eu nu pot decît s` umblu...“ Dup` „Teologia mor]ii lui Dumnezeu“ (D. Bonhoeffer), dup` „Credin]a supus` riscului psihanalizei“ (Françoise Dolto), dup` „Credin]a cu pre]ul îndoielii“ (J. Ellul), Cioran, aici deosebit de limpede, vorbe[te despre imposibilit`]ile, concomitente, de a crede [i a nu crede. Despre ispita unei imposibile rug`ciuni. Nu c` nu poate spune „Cerul tace“, precum unii rabini sau confuciani[ti.

Cioran – întreg, autentic, mîntuit (?) – st` în tensiunea dintre credin]` [i necredin]`. Dac` s-ar putea m`car îndoi! n

Ion Vianu

Indecizia ca autenticitate Schimbul de scrisori dintre Emil Cioran [i Armel Guerne, întins pe o perioad` de 17 ani (19611978), editat la L’Herne de Vincent Piednoir, urmeaz` unei alte culegeri ap`rute în 2000 la Le Capucin, editat` de Sylvia Massias. |n timp ce primul volum con]inea scrisorile lui Guerne, cel ap`rut anul acesta reproduce o sut` dou`zeci [i una de scrisori ale lui Cioran [i treizeci [i cinci ale poetului [i traduc`torului Armel Guerne.

Cei doi b`rba]i, riguros de aceea[i vîrst`, erau suflete afine. Liantul este, în primul rînd, am`r`ciunea (care, s-o recunoa[tem, nu se poate feri s` vireze cîteodat` spre resentiment); ceea ce s-ar putea numi reac]ionarism: dezolarea fa]` de multe aspecte dizgra]ioase ale lumii moderne; oroarea de via]a urban` (Guerne tr`ie[te în ace[ti ani la ]ar`, într-o veche moar` restaurat`, în timp ce Cioran, martir [i prizonier al Parisului, trebuie s` se mul]umeasc` cu lungi plimb`ri în compania Simonei, în timpul c`rora gust` pl`cerile naturii). „Calomnierea“, cuprinz`toare, are o limit`, care exclude, totu[i, o vast` parte a Universului: natura. Din Caiete cuno[team fericirea rousseauist` a lui Cioran atunci cînd se bucura de aerul liber, de copaci, de flori. Cît de congruente sînt aceste tr`iri cu celebra exclama]ie care rezum` condi]ia etern` de exilat a r`[in`reanului: „De ce s` fi p`r`sit Coasta Boacii!“.

Farmecul special al acestui schimb este tonul sincer, pesimismul relaxat care trece printre rînduri. „Specialist al calomniei“, cum s-a descris

*

Este vorba de „Demiurgul cel R`u“.

71

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE

Florin Toma

Cenzura de castitate L’homme est une âme à qui il est arrivé un accident.

Povestiri pe o tem` dat` Le-am propus mai multor prozatori s` scrie, special pentru revista noastr`, o povestire pe tema „Aventura vie]ii mele“.

Vom publica în fiecare num`r cîte una.

Vor mai urma (nu în aceast` ordine) {tefan Agopian, Adriana Babe]i, Adriana Bittel, Mircea C`rt`rescu, Radu Pavel Gheo, Radu Paraschivescu, Cristian Teodorescu, [i Lucian Dan Teodorovici.

Henri Michaux

Am tras de u[a compartimentului. Eram sigur. |n acela[i moment, [tiam [i c` b`rbatul trebuie s` ias`.

Exact cînd am deschis, el se ridic` brusc: – Mi-e sete. M` duc s` beau ceva...

Se strecur` pe lîng` mine, zîmbind cu o harnic` sil`.

– E liber?

– Da, v` rog! îmi r`spunse femeia.

– Crede]i c` am...? m` întreb` el.

– Sigur c` da... E timp suficient! îi r`spunsei, întorcîndu-i zîmbetul. |n`untru, peste duhoarea de tren, pluteau, ca ni[te ectoplasme invizibile, zdren]ele unui parfum tulbur`tor.

Am vrut s` m` a[ez.

– O clip`, v` rog, domnule...?

– Sofian e numele meu!

– Numai s`-mi iau po[eta, domnule Sofian... {ti]i, mai devreme nu m-am sim]it prea bine [i... am stat pu]in întins`.

– S` v` ajut?

– Nu, nu e nevoie. V` mul]umesc!

S-a ridicat.

Pîn` [i rochia ei...

Apoi, un fuleu formidabil al memoriei, ocupînd spa]iile de dind`r`t. |mi zîmbi stîngace. M-am a[ezat.

– Dar ce s-a întîmplat, stimat` doamn`, v-a fost r`u?

– Aaa, mai nimic. Am vrut... adineauri... m`nu[ile... C`zuser` din geant`. M-am aplecat

72

s` le iau [i, brusc, am sim]it... nu [tiu cum s` v` spun. Un gol ca un le[in. Scurt. Ca atunci cînd î]i dai seama de apropierea unei primejdii... ...Rochia ei alb`, vaporoas`, eteric`. Dantelat` cu suspine. {i corpul ei sub]ire, tîn`r, cabrat, [erpuind fabulos prin aerul de m`tase...

Vorbea precipitat, u[urat` de o greutate sufocant`.

– ...Apoi am stat întins` pe banchet`. {i am închis ochii. Peste o secund` îns`, am s`rit. V`zusem. Atît de limpede, c` mi-au dat lacrimile. {i a[teptam...

– Totu[i, stimat` doamn`, v` avertizez c`...

– Spune, domnule Sofian, spune!

– ...Trebuie s` ne str`duim, ca s` termin`m odat`. Ne preseaz` timpul... Aaaa, dac` ar fi fost dup` mine, a[ fi vrut s` v` spun c` sînte]i o femeie pentru care orice b`rbat se poate pierde cu firea, oricînd...

M-a privit iar`[i. {tia. Felin` superb`. Ochi c`prui-umbro[i. Umezi. P`rul negru, lins, strîns la ceaf` într-un coc discret.

A n`scocit un zîmbet ca o lam` de fulger.

– M` întrebam dac` trebuie s`-]i permit, domnule Sofian!

– Vede]i s` nu min]i]i!... A[a cum, atunci cînd v-am cunoscut!...

– Noi doi... hm! s` ne fi cunoscut?! Exclus!

– {i totu[i...

– Nici un [i totu[i, domnule!...

Dup` care î[i privi mîinile.

T`cu. Un timp. Apoi:

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE – Domnule Sofian... (Privire buimac`.)...

Ce vîrst` ave]i? Pentru c` vreau s` v` ajut.

– Pe mine?... |n ce sens?

– Ca s` vedem dac` noi doi ne-am fi putut întîlni vreodat`.

– P`i... s` zicem, între treizeci [i cinci [i patruzeci de ani...

– Mda, s-ar putea, îns` nu e sigur.

– V-am spus c` sem`na]i cu cineva, da?

Dintr-o fotografie...

– Actual`?... C` de multe ori m-am l`sat fotografiat`. |n absen]a unui destin mai amabil, ce era s` fac?

– Aaaa, nu. Foarte veche. |nso]it` de o poveste.

– O poveste?! Nemaipomenit! Spune-o, domnule Sofian, spune-o, poate a[a sc`p`m de... Poveste[te, dar s` nu m` am`ge[ti! Altminteri...! {i î[i flutur` mîna alb`, cu degete sub]iri, ca un penaj fin de arip` întins`.

M-am a[ezat mai bine.

– Pot s` fumez?... Nu v-am întrebat. |ncuviin]` cu un gest scurt din b`rbie.

– ...V-am spus c` îmi p`re]i cunoscut`, chiar apropiat` a[ zice... (|[i ridic` o sprîncean`.) ...[i a]i fost încredin]at` c` încerc, prin vreun tertip nepoliticos, s` m` apropii nepermis de dumneavoastr`. |mi cer iertare dac` am fost r`u în]eles, mii de scuze!...

Vru s` spun`: „Las`, domnule, las` acum prostiile!“. Dar gestul, din nou fîlfîitul degetelor r`sfirate ca o arip`, în chip de nep`sare, deopotriv` ginga[ [i juc`u[, îi sufoc` pe dat` vorbele.

Am continuat.

– Va trebui s` m` desprind, e adev`rat, o fac cu pre]ul unui efort teribil, va trebui s` m` desprind de clipa prezent`, de chipul dumneavoastr` [i s` privesc spre trecut, înspre mine...

– Ave]i liber!

Se foi pe banchet`. Fî[îitul ciorapilor de

m`tase se auzi ademenitor.

– ...{ti]i cum e, ca [i cum ne-am cufunda într-o ap` adînc`, o dat`, de dou` ori, apoi din ce în ce mai des, iar dup` aceea tot mai rar, pîn` cînd am r`mîne acolo, reg`sindu-ne. Pl`mînii s-ar transforma brusc în branhii [i am sim]i nevoia de a nu mai respira afar`, deasupra, în aer, ci în adînc, în adîncul adîncurilor, acolo.

Unde ne-am reg`si cu totul pe noi în[ine, partea aceea din noi pe care n-o vedem decît arareori, dar de care, pe cinstea mea v` spun, avem nevoie mereu, pentru a ne u[ura de p`cate [i spre a ni se sutura, eventual, fracturile din existen]a sufleteasc`...

D`du din cap cuminte. A[a cum st`tea, cu b`rbia îngropat` în palm` [i cu cotul pe genunchi, p`rea un copil ascult`tor. Dar cu o privire sceptic` [i un pic insolent`.

– Voi trece la demonstra]ia final`, cum spun anchetatorii în fa]a suspec]ilor din rîndul c`rora va fi demascat vinovatul... Aaa! Nu, nu!

Aici nu e vorba de culpa nim`nui, poate doar a timpului, care curge nestingherit printre noi, prin noi, ca un fluid nev`zut, dar puternic. {i atît de coroziv încît, încet-încet, ne extermin`, ne roade existen]a, mai întîi pe margini, apoi...

– Iart`-m` c` te întrerup, domnule Sofian.

Dar vreau s` te întreb: dumitale î]i place s` vorbe[ti? A[a, în general...

– Da, stimat` doamn`! De aceea mamaToinette încerca s` m` dezve]e. M` ademenea, m` d`d`cea, f`cea eforturi, s`rmana. Zadarnic îns`. Fiindc` de mic aveam pasiunea s` vorbesc întruna. Vorbeam tot timpul, aproape în ne[tire. Delir verbal?! Nu [tiu. |ns` îmi dau seama c` e oribil, e groaznic, pentru c` secre]ia cea mai scîrboas` a omului aceasta este, cuvîntul. |n el se g`sesc ascunse lucrurile abjecte pe care ar cam trebui s` le d`m la spate: minciuna, meschin`ria, dela]iunea, ipocrizia, lingu[eala, invidia... [i toate celelalte. Le [tim bine cu to]ii... Deci sîntem nici mai mult, nici

73

FLORIN TOMA (n. 1953) este absolvent al Facult`]ii de Litere, Universitatea Bucure[ti.

A debutat cu proz` în România literar` (prezentat de Radu Cosa[u), 1978.

A publicat: Peisaj cu fluturi noaptea, nuvele, Cartea Româneasc`, 1986; O mie nou` sute nou`zeci [i doi/sisteme de supravie]uire, interviuri (în colaborare cu Lucian Vasilescu), Mediaprint, 1992; Mo[tenirea Familiei Bildungsroman, roman, Cartea Româneasc`, 2005.

Membru al Uniunii Scriitorilor din 1990.

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE mai pu]in decît ceea ce spunem....

– Bun... [i ce e de f`cut? {i din nou î[i întoarse fa]a decupat` din firmamentul l`ptos al ferestrei.

P`rul îi iriza o aur` nep`mîntean`. Prin el se strecurau [erpi sub]iri de lumin`, ca printr-un filtru, amesteca]i cu [uvi]e de parfum.

Unul vechi ca vremea. {i peste toate, o c`ldur` lene[`, molatec`, pisicoas`.

– Nimic. Doar s` asculta]i... Cînd eram copil, cred s` fi avut vreo opt-nou` ani, da! cam a[a, într-o dup`-amiaz`, am f`cut o criz` ca un le[in, mi-am pierdut pur [i simplu cuno[tin]a. Eram singur în camera mea. Afar` se însera. Era una din zilele acelea de toamn` îngenuncheat` cu fa]a spre Septentrion, ca s` m` exprim mai poetic, spre z`pad`, spre ghe]uri... V-a pl`cut, nu-i a[a?!

Apoi, mai departe: – |n acel ultim moment, privind pe geam, am sim]it deodat` înv`luindu-mi pl`mînii un parfum, de fapt, nu unul singur, ci un [uvoi de miresme amestecate: mai întîi, un strat sub]ire, sub]ire de tot, ca o coaj`, de liliac; apoi, la mijloc, o zon` mai intens`, un iz p`trunz`tor, aproape violent, de trup viguros de b`rbat, poate cu urme vagi de tutun, un parfum scrî[nit, a[ spune acum; iar dedesubt, din nou, o membran` fin`, o mireasm` vegetal` palid`, de frunz` strivit`, crud`, zemoas`, sesizabil` mai ales prim`vara, cînd aerul se îngra[` de clorofil`. |nchipui]i-v`, deci, toate aceste [nururi olfactive u[oare, împletite, iscîndu-se deodat` [i plutind nev`zute în camera unui copil de opt-nou` ani, într-o dup`-amiaz` de toamn` tîrzie. M-a cuprins mai întîi o toropeal` pl`cut` ca o plutire, apoi un fel de grea]` dulce precum acadeaua, urmat` de o cumplit` migren`. Obiectele din camer` – fotoliul, u[a, biroul, lavoarul – c`p`taser` o aur` delicat`, un supracontur de diverse culori, albastru, verde, ro[u, galben, parc` ardeau toate [i, deodat`, au început s` pluteasc`, dansînd

74

u[or, în t`cere, în jurul meu; un timp, c`ci apoi am v`zut îngrozit cum se opresc din rota]ie [i se reped spre mine, devin tot mai mari, transformîndu-se în mon[tri diformi [i mi se apropie, pe rînd, de ochi, fiecare, perfide, unul dup` altul, trecînd ca prin brînz` de corpul vitros [i, la urm` de tot, lipindu-mi-se de retin`.

Totul se petrecea într-o t`cere moale, catifelat`. |n urm`, r`m`sese doar un monolit de lumin` mat`, rece [i imobil`, lumin` de spital...

Obosisem. Am t`cut. |n compartimentul vecin se trop`ia în ritmul unei melodii gîjîite.

Am respirat adînc, mi-am luat un nou avînt [i am continuat: – Era un cap`t, o limit`, dincolo de care, în general, mintea nu mai poate pricepe nimic, memoria se gole[te, recipient vidat, un nimic odihnitor, metabolism bazal, pesemne pragul zero al activit`]ii corticale. Care poate dura nu se [tie cît, un minut sau o eternitate. N-am idee... V` fac precizarea c` toate aceste senza]ii le descop`r acum, la... iat`! dou`zeci [i ceva de ani distan]` de momentul acela... Pot s` mai aprind una?

– Da, v` rog, domnule Sofian. Pofti]i!... |n glas, gra]ia ei ascunde tensiune, încordare. Arc amorsat, gata-gata s` se destind`.

– ...Nu [tiu cît am z`cut a[a, în mijlocul camerei. M-am ridicat [i m-am pip`it zîmbind.

Din fericire, nu m` r`nisem în c`dere. Mai tîrziu, mult mai tîrziu, doctorii mi-au spus c` e vorba de o boal`, n-avem ce face, sîntem obliga]i s` purt`m fiecare maladia noastr` definitorie, care s` ne reprezinte, curiozitatea noastr` specific`, tr`s`tura fundamental` cu care ne identific`m, o boal` ce se nume[te vagotonie. Dac` vre]i, inversul anosmiei, lipsa total` a mirosului. {i c`, prin urmare, sînt condamnat s` resimt orice senza]ie olfactiv` de cîteva ori mai pregnant decît o poate percepe un om obi[nuit. Mi-am dat seama, tîrziu, repet, c` acea criz` avusese la origini o suprasolicitare

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE senzitiv` provocat` de agresiunea dezl`n]uit` de un amestec bizar de mirosuri. Iar acesta, ei bine... [i cu el e o poveste... De fapt, aceea[i.

– {i, la care poveste, eu cred c` înc` nu ai ajuns, nu-i a[a, domnule Sofian?!... Ascult`, voiam s` te întreb ceva. Ai pronun]at mai devreme un nume de femeie, Toinette sau... dac` nu m` în[el...

– Da, a[a e, mama-Toinette... m`tu[a Toinette este sora mamei.

– Hmm! Curios!... Sora mea se nume[te Antonia [i mama noastr`, probabil sub influen]a anilor de la pensionul „Carmen Sylva“, o alinta, cînd era mic`, Toinette, de la Antoinette. {i a[a i-a r`mas numele... Ciudat! {i î[i întoarse capul, c`utînd cu privirea ceva dincolo de cea]a în care se topea geamul.

– Sta]i o secund`, ba nu!... Cu respect, v` contrazic. E vorba de sora mamei mele, al c`rei nume e Antonia [i pe care bunica, str`lucit` absolvent` a Colegiului „Carmen Sylva“, înfiin]at în 1934 în ora[ul nostru, o r`sf`]a Toinette...

Ea avu o tres`rire ca un spasm. {ocul îi suci capul spre mine. |n privire, dincolo de umbr`, am ghicit str`lucind o lumini]` de r`utate.

– A[aaa, deci!... Foarte curios. Nu ]i se pare, domnule Sofian?

– Nu [tiu. Nu m` pot pronun]a. |nc`... Dar s` continui... Cu mama-Toinette m-am în]eles întotdeauna foarte bine.

– {i... mai tr`ie[te, doamna aceasta?

– Da, sigur c` da. Locuie[te singur` acolo, în acela[i ora[ de unde n-a plecat niciodat`.

Are 91 de ani. A r`mas nec`s`torit`.

– Formidabil!... N-a[ putea zice c` nu e[ti de[tept, domnule Sofian!

– Mul]umesc, doamn`!... Cum v` spun, avea pentru copilul de atunci, care eram, o afec]iune deosebit`, a[ spune stranie, dac` n-ar fi fost boln`vicioas`. M` r`sf`]a atroce, pîn` aproape de cruzime. |mi d`ruia cele mai frumoase juc`rii, ]in minte [i acum un cal minunat, mare, uria[ mi se p`rea mie atunci, Ben îl botezasem, [i nu aveam alt` bucurie tot tim-

colaje de Dan Stanciu

75

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE pul decît s` urc pe un scaun, ca s` ajung, [i apoi s`-l c`l`resc, lovindu-l cu picioarele, în timp ce-l tr`geam însp`imîntat de coam` [i strigînd cît m` ]inea gura „Diii! Diii!“, [i chiar îmi p`rea, la un moment dat, c` el porne[te într-un galop nebun [i sim]eam cum vîntul îmi flutura pletele buclate... |n u[`, o observam totdeauna tîrziu pe mama-Toinette cum m` privea trist, cu ochii înce]o[a]i de lacrimi...

Am sim]it cum femeia se agit` iar`[i. Parc` încerca s` se aga]e de ceva.

– Nu [tiam de unde proveneau toate aceste juc`rii fabuloase. Abia foarte tîrziu am aflat, investigînd discret, c` î[i cheltuia ultimii bani colindînd ora[ele [i devalizînd la propriu consigna]iile de toate juc`riile nebune, tr`snite, originale. Aaaa, dar nu v` mai spun de haine! Erau toate croite de mîinile ei, dup` tipare ciudate, dar de-o elegan]` indecent` pentru vîrsta mea crud` de copil, sau, dac` vre]i, vîrsta mea de copil crud. Deliberat am comis acest joc, fiindc`, într-adev`r, altminteri eram de-o cruzime de neînchipuit! N-are rost s` v` dau exemple, v` imagina]i... Bref, eram ceea ce se cheam` un enfant gâté...

– Dar poza?!... Fotografia, domnule Sofian...!?

O vedeam cum î[i fr`mînta mîinile. Sigur c` da, neuitatele ei mîini. Delicate ca un gînd sfios. Arse de acidul dorului, înso]ite de un suspin avortat. Degetele trosneau nedureros [i înfundat.

– |ndat`, stimat` doamn`, îndat`! Ajung [i acolo. R`bdare...

– Nu mai pot, domnule, nu mai pot!... Ai mil`!

Ochii ei în umbr`, implorînd. Glasul i se frînse. |ngenunchease cu obid`.

– ...{i eu, la rîndul meu, o iubeam la fel de nebune[te. O iubire disperat`, ca atunci cînd te ag`]i de cineva ca de un smoc de iarb`, s` nu te pr`bu[e[ti în pr`pastie. {i mai nes`n`tos decît ca pe o mam`, pîn` aproape de limita

76

admis` de cuviin]`. Tot a[a, mai tîrziu, am aflat c`...

– ...C`, de fapt, era m`tu[a dumitale, iar nu... mama!

– Exact. Asta voiam s` spun [i eu... Dar de unde [ti]i, stimat` doamn`? i-am rînjit în fa]`.

Nu-mi r`spunse decît cu privirea. Ura c`p`tase acum rugozitatea scoar]ei de copac, uscat` [i tare.

– Ei bine, eram singur în sufragerie, exact cu o sear` înainte de a mi se întîmpla povestea aceea cu le[inul, mama-Toinette era la buc`t`rie [i fierbea dulcea]` de gutui, n-o v`zusem, dar [tiam, [tiam cu certitudine, fiindc` o [uvi]` slab` de parfum de gutuie topit` se insinuase pe sub u[`, t`b`rîse pur [i simplu pe mine, deci, cum st`team eu a[a [i, z`rind pe scrin po[eta, po[eta ei neagr`, miraculoas`, din care ie[eau, uneori, pe rînd bomboane, batoane de ciocolat`, caramele colorate, poleite în toate nuan]ele, ca dintr-un adev`rat sac al lui Mo[ Cr`ciun, po[eta ei la care nu ajungeam niciodat`, pentru c` întotdeauna o ascundea sau o a[eza sus, pe garde-robe, am coborît iute de pe canapea, tiptil-tiptil, ca un ho], m-am întins peste scrinul vechi [i... har[ti! am înh`]at-o, tr`gînd îns` [i macramé-ul pe care era pus`. Am apucat-o strîns ca pe un trofeu de mult` vreme rîvnit [i m-am ascuns dup` canapea, în spatele draperiei grele de catifea vi[inie, pe care în fiecare sear`, fix la ora nou`, ea o tr`gea, acoperind în întregime fereastra.

Am tras u[or de arcul încuietorii [i... am tr`it clipe de cumplit` dezam`gire. Nici vorb` de bomboane, ciocolat`, caramele sau juc`rii magice, ci doar o batist` dantelat`, pliat` frumos în triunghi, o pudrier` de argint cu oglind`, ni[te capete de hîrtie cu numere, de telefon probabil, m` rog, ni[te m`run]i[, precum [i alte am`nunte care-[i fac, de regul`, loc în po[eta unei doamne. Nu mai insist... Hmm! – M` rog ! murmur` ea cu dispre].

– ...{i un porte-feuilles, pe care l-am des-

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE chis cu un soi de curiozitate inert`, f`r` chef. |n acela[i moment, din el a c`zut...

– ...O fotografie !

– Exact! O fotografie. Am privit-o un timp [i, pentru c` nu vedeam prea bine, am ie[it la lumin` [i m-am a[ezat pe canapea. O poz` veche, îng`lbenit`, mai exact, în sepia, cu un halou ce încadra un chip, un bust mai degrab`, surprins într-o atitudine degajat`, al unei femei tinere...

M-am oprit, privind-o pe femeia din fa]a mea. Am închis ochii [i am z`rit-o.

Suspina, gemea înceti[or, [optit, lasciv [i voluptuos, prad` unui extaz topit în durere.

Mi-am alungat cu greu din minte un gînd obscen.

– Domnule – era vl`guit` –, dumneata, domnule Sofian, dumneata... trebuie s` fii... nebun!

Am continuat netulburat: – ...O femeie tîn`r`, surprins` de obiectiv cu o grimas` [treng`reasc`, agitîndu-[i mîinile albe, frumoase, cu degete lungi, sub]iri, fluturîndu-le într-o nep`sare trufa[`, de ghea]`.

Aparatul o prinsese în mi[care. P`rul negru, lucios, era strîns la spate, în adîncitura gîtului înalt, într-un coc ghicit doar de o umbr` ap`rut` în dreapta, c`ci chipul era luat din semiprofil. Mînecile trei-sferturi ale rochiei albe, din dantel` bogat`, pe care o vezi, de regul`, în ecraniz`rile dup` Cehov sau Tolstoi, fluturau [i ele în acea piruet` adolescentin`, imortalizat` de fotograful care, f`r` s` [tie, realizase o adev`rat` oper` de art`. Intitulat`, dac` în zilele noastre ar fi participat la un salon smart de art` fotografic`, Studiu despre impudoare juvenil`...

– ...Aceasta?...

Nu mi-am dat seama cînd avusese timp s-o scoat` din geant`. Mi-am aruncat doar privirea peste ea, voit neglijent. Dar nu puteam s` nu privesc cu aten]ie [i s` nu re]in tremurul îngrozitor al mîinii întinse, jocul bolnav al dege-

telor albe, tamburinînd pe suprafa]a mat` a cartonului ros pe margini, reu[ind îns`, cu un efort supraomenesc, s`-l ]in` s` nu cad` pe linoleumul verde-murdar.

– Da!...

– ...Eu, acum patru ani, la o petrecere la Gala...

Am întrerupt-o, imperturbabil: – ...Fusese f`cut`, am aflat mai tîrziu, la o serat` la Mogo[oaia, dat` de prin]esa Martha Bibescu, cu pu]in timp înainte de izbucnirea r`zboiului...

– Nu se poate!... E[ti nebun! [opti.

– ...|n acel moment, privind-o, mi s-a insinuat în n`ri melanjul acela ciudat de parfumuri pe care am încercat mai înainte, cu atîta sîrg, stimat` doamn`, s` vi-l descriu [i care avea s` m` le[ine, iscat nu [tiu din ce cauz`, seara urm`toare. {i pe care, în fine, l-am sim]it, acum a sosit momentul s` v` m`rturisesc aceasta, stimat` doamn`, [i cînd am intrat în acest compartiment...

– Domnule, te rog, înceteaz`! Nu mai suport! E[ti un... un sadic... unnn... un dezaxat!

– |n chiar clipa cînd amor]eala începea s` m` cuprind`, s-a deschis u[a. St`tea în prag, r`pus` de un rictus nervos. Se repezi parc` plutind, ca o harpie din pove[ti, fîlfîindu-[i mînecile capotului, spre mine, [i îmi smulse, cu un gest s`lbatic, „trofeul“. De-abia tîrziu, noaptea, mi-am dat seama cît m` durea palma primit`. Plesnetul ei pe obraz m` scutura înc`, precum un arc electric. |ncetasem s` mai fiu un enfant gâté... Asta e! Mama mea a decedat într-un accident de tren, la pu]in timp dup` ce d`duse na[tere unui b`iat, botezat Sofian, rod al unei iubiri nem`rturisite niciodat` so]ului ei legal. Copilul avea s` fie crescut de sora acesteia, Antonia... Eu atît am avut de spus!

– Domnule... te rog, spune-mi c`... nu [tiu, c` totul este o glum`, c`... m` urm`re[ti de mult, c`...

– Nici vorb`, stimat` doamn`! Chiar s`

77

D I L E M AT E C A l M A I 2 0 11

AVENTURA

VIE}II MELE vreau, nu se poate.

– |]i dau orice vrei... poftim! m`... m` d`rui dumitale... aici, cînd vrei, numai spune-mi c` nu-i adev`rat !

– Mi-e imposibil, doamn`! E lege...

Locomotiva fluier` a treia oar`.

M-am ridicat [i am ie[it pe u[`.

Pe culoar, înainte de a o închide la loc, mi-am b`gat doar capul.

– Aaah, era s` uit!... Ancheta de atunci n-a putut stabili dac` persoana în cauz` s-a aruncat din tren sau dac` a fost un accident datorat neaten]iei.

Apoi, mul]umit, am disp`rut...

* * * Femeia z`cea într-o parte, cuprins` parc` de un somn catatonic. Ochii ei fic[i se uitau cum silueta se tope[te în dep`rt`rile înnegurate de timp.

Murmur`, privind pe geam, la punctul cenu[iu din pata de lumin` difuz`: – Nu se poate!... Dumnezeule, ce m` fac eu acum?! Nu trebuie... Nu! |nfrigurat`, î[i strînse umerii cu bra]ele, bîlbîind: – Nu!... De ce?... Eu... |n aceea[i clip`, u[a de la compartiment se

78

deschise brusc.

Instinctiv, î[i ridic` palmele albe, furi[îndu-se dup` ele.

– E bun` [i apa... |n lips` de altceva! He, he!... Brrr! dar ce frig e! Ca afar`, doaaamnedoamne, ce-o fi?... Vine sfîr[itul lumii, î]i spun eu, Sofico!... Dar unde eeee...? – [i ar`t` cu capul spre locul gol, de lîng` fereastr`.

Se a[ez`. Se întoarse [i c`ut` pachetul de ]ig`ri din buzunarul paltonului.

– Hmm!... Curios! Atunci de ce dracu’ a mai intrat?!...

– Las`-m`! izbucni nea[teptat femeia.

Iar apoi, cu vocea f`rîmat` în mii de ]`nd`ri: – Las`-m`! Te rog s` nu-mi mai aminte[ti...

Iart`-m`!

– Ce-ai, drag`?! [i î[i aprinse ]igara.

F`r` z`gazuri, femeia se pr`bu[i într-un plîns sec, fr`mîntînd în ne[tire frînturi de fraze, sughi]uri, cuvinte. Se ridic`, trase nervoas` de u[` [i ie[i... ...Trenul personal (...) a sta]ionat în gara (...X) 5 (cinci) minute, cf. grafic înscris în Mersul trenurilor, valabil anul în curs... etc.

n