Dilemateca69

DILEMATECA Anul VII l nr. 69 l februarie 2012

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU

DAN STANCIU MERIDIANE Tristan Tzara

EDITORIAL

Mircea Vasilescu

Genuri mici Printre multele lament`ri din categoria „de ce nu avem [i noi..., a[a cum au ei...“, adaug [i eu una (de[i, \n principiu, n-am obiceiul). Ce statut au la noi autorii care practic` genurile „mici“, textele lejere, populare, dar care, \n alte locuri, genereaz` nu doar succes comercial, ci [i (uneori) literatur` de bun` calitate? De ce n-avem [i noi o literatur` „popular`“ – poli]iste, noir, romane sentimentale, dar [i texte satirice de tot felul, scrise nu doar pentru a ap`rea \n c`r]i, dar [i pentru radio ori TV? De fapt, \ntrebare corect` nu e „de ce n-avem?“, pentru c` avem. Exist` c\]iva autori de romane poli]iste, iar unii dintre prozatorii marcan]i lansa]i dup` 2000 au pracitcat/practic` scrisul pentru serialele [i sitcom-urile televizate ori pentru radio. Ca s` nu mai vorbim de faptul c`, dac` auzim azi textele umoristice interpretate pe vremuri de Toma Caragiu, Hora]iu M`l`ele ori Stela Popescu ([i al]ii), nu putem s` nu le recunoa[tem savoarea, \n ciuda trecerii timpului [i a cenzurii din vremea comunismului.

Tot a[a, \ntr-o ]ar` iubitoare de telenovele [i cump`r`toare (de la Zi]a lui Caragiale \ncoace) de roman]uri sentimentale, se v\nd bine lacrimile de import, dar nu prea [tim cum st`m cu lacrimile na]ionale. E ciudat c`, dup` ce editurile noastre au descoperit cu delicii (dar [i cu necazuri, evident) pia]a, business-ul, comer]ul [i profitul cu/din

c`r]i, nu se \nfirip` o „paraliteratur`“ autohton`.

Cred \ns` c` nu e doar o problem` a industriei editoriale, dar [i a percep]iei noastre asupra ideii de scriitor. E prea puternic` percep]ia c` scriitorul e doar acela „din turnul de filde[„, care scrie chestii majore. Astfel \nc\t cei care practic` genurile „mici“ nu prea s\nt b`ga]i \n seam` nici de pres` (fie ea general` sau – cu at\t mai pu]in – cultural`), nici de marele public (care cump`r` \n schimb „produse“ similare de import).

A[a \nc\t umori[tii, cupleti[tii, „minorii“ de toate felurile nici m`car nu s\nt percepu]i ca scriitori. A murit de cur\nd \n Italia Carlo Fruttero, care \mpreun` cu Franco Lucentini a scris toat` via]a numai astfel de texte: poli]iste, texte satirice pentru radio [i TV [i altele. E onorat ca scriitor, pe l\ng` faptul c` a fost un personaj foarte popular. Nim`nui nu-i d` prin cap s`-l includ` \n „canon“ al`turi de marii clasici, dar nici nu i se neglijeaz` talentul [i spiritul, ci este pus la locul firesc pe care i-l rezerv` necesitatea [i farmecul literaturii sale „mici“.

Cred, p\n` la urm`, c` noi s\ntem prea obseda]i de „capodopere“ [i „nume mari“ ca s` ne ocup` sistematic [i de genurile „mici“ care ne procur` doar c\teva momente de relaxare. S\ntem, \n continuare, excesiv de serio[i... n

3

SUMAR

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

INFO 5-11 12-13

Bazar 3,14TECA

INTERVIU 44-53

Dan Stanciu „Mi se pare mai scandalos acum ([i mai eficient) s` fii discret“

DOSAR 14-21

Angelo Mitchievici (paginile 14-21)

Angelo Mitchievici Filmul [i nara]iunea româneasc` – povestea \n imagini

MERIDIANE 56-60

PROFIL 24-26

Bogdan-Alexandru St`nescu Entuziasmul \nceputurilor

ANCHET~ 62-66

RECENZII 28-31

Bogdan-Alexandru St`nescu (paginile 24-26)

32 33 34 35-36 37 38

Literatur`: Elena Cra[ovan, Codrin Liviu Cu]itaru, Alexandru Budac, Gabriela Gl`van Sociologie: Paul Cernat SF: Michael Haulic` Filozofie: Alexander Baumgarten Istorie: Bogdan Barbu, Adrian Cioroianu Spiritualitate: Alice Popescu Arte: Irina C`r`ba[

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Dan Stanciu (paginile 44-53)

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram Foto coperta I: Ion Andrei Barbu

Alexandru Mu[ina (paginile 70-78)

4

Petre R`ileanu Tristan Tzara. Integrala poetic`

de Marius Chivu Dac` sf\r[itul acestui an aduce [i sf\r[itul lumii, cum v-ar pl`cea s`-l petrece]i?

AVANPREMIER~ 70-78

Alexandru Mu[ina Nepotul lui Dracula

RUBRICI 23 43 55 68 69

Ion Vianu, Portrete interioare Constantin Vic`, Tehnodrom Ioana Bot, C`r]i de plastic Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Poemul din februarie: T.S. Eliot

Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Ani[oara Sevastre (e-mail: anisoara.sevastre@adevarulholding.ro) Abonamente [i informa]ii: tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Dorina Petru]i (tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

INFO

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

„Publishing Romania“ Centrul Na]ional al C`r]ii (CENNAC) face, pe site-ul Institutului Cultural Român, un bilan] al programelor derulate \n 2011: „Cu 62 de volume [i numere tematice publicate \n 21 de ]`ri, 2011 a fost un an plin pentru programele derulate de Centrul Na]ional al C`r]ii din cadrul Institutului Cultural Român. Num`rul volumelor, albumelor [i publica]iilor sus]inute \ncep\nd cu 2006 prin cele trei programe de finan]are ale CENNAC – Translation and Publication Support Programme (TPS), «20 de autori» [i «Publishing Romania» – ajunge astfel la 316.“ Bilan]ul este impresionant [i nea[teptat nu doar pentru un an de criz`. Iat` doar c\teva exemple de traduceri \n limbi de larg` circula]ie: \n Fran]a, prin programul TPS, au ap`rut volumele: Avant hier, après demain (Poim\ine, alalt`ieri) de Gianina C`rbunariu (Ed. Maison d’Europe et d’Orient), Je mange mes vers (|mi m`n\nc versurile) de Angela Marinescu (Ed. L’Oreille du Loup), La tanière (Vizuina) de Norman Manea (Ed. Seuil), iar prin programul „Publishing Romania“, au fost publicate un num`r al revistei Altermed dedicat culturii române (Altermed.

Cultures roumaines – Ed. Non Lieu), albumul Lizica Codreanu. Une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne de Doina Lemny (Ed. Fage) [i revista Atelier du Roman – num`r dedicat literaturii române (Ed. Flammarion 64). |n Marea Britanie, \n cadrul parteneriatului cu University of Plymouth Press, \n 2011 au ap`rut volumele: De ce iubim femeile de Mircea C`rt`rescu, Teme franceze de Nicolae Manolescu, o antologie de poezii semnate Ion Mure[an (reunite sub titlul The Book of Winter and other Poems) [i Mici schimb`ri de atitudine de R`zvan Petrescu. Cele patru volume fac parte din seria de 20 de traduceri din autori români editat` de University of Plymouth Press \n perioada 2009-2013, serie sus]inut` prin programul „20 de autori“. |n Spania au ap`rut volumele: Circul nostru v` prezint`... de Lucian

Dan Teodorovici (Ed. El Nadir, prin programul TPS), Mode et luxe aux Portes de l’Orient: Tradition et modernité dans la société roumaine de Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu (edi]ie \n limba francez`, Ed. Iniciativa Mercurio, prin programul „Publishing Romania“), From i[lic to top hat: fashion and luxury at the Gates of Orient de Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu (edi]ie \n limba englez`, Ed. Iniciativa Mercurio, prin programul „Publishing Romania“), Moda y lujo a las Puertas de Oriente: Tradición y modernidad en la sociedad rumana de Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu (Ed. Iniciativa Mercurio, prin programul „Publishing Romania“), El invisible anillo. Miradas sobre Rumanía (eseuri, Ed. Editorial Eneida, prin programul „Publishing Romania“), Interior de Constantin Fântâneru (Ed. El Nadir, prin programul TPS), La sexagenaria y el joven (Sexagenara [i t\n`rul) de Nora Iuga (Ed. El Nadir, prin programul TPS), un Dic]ionar de buzunar spaniol-român, român-spaniol, autori: Joan Fontana, Catalina Lupu, Virgil Ani (Ed. Herder, prin programul „Publishing Romania“), El paraíso de las gallinas. Falsa novela de rumores y misterios (Raiul g`inilor. Fals roman de zvonuri [i mistere) de Dan Lungu (Ed. Icaria editorial, prin programul TPS), Lulu (Travesti) de Mircea C`rt`rescu (Ed. Impedimenta), Cele patru anotimpuri de Ana Blandiana (Ed. Periférica), La belleza de las raíces (O privire antropologic` asupra artelor tradi]ionale române[ti – Ed. Sercam, prin programul „Publishing Romania“). Sper`m s` fie m`car la fel [i \n 2012! n

5

INFO

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

Bazar

Amos Oz

Salman Rushdie

Amos Oz la Bucure[ti Luni, 27 februarie, la ora 18.30, Amos Oz va participa la conferin]a Amos Oz \n dialog cu Gabriel Liiceanu, sub cupola Ateneului Român. Mar]i, 28 februarie, la ora 17.00, va fi lansat` la Libr`ria Humanitas Kretzulescu seria de autor Amos Oz, cu volumele Odihn` des`v\r[it`, Cutia neagr`, Scene de via]` campestr` [i Cum s` lecuie[ti un fanatic. Lansarea va fi urmat` de o sesiune de autografe. n Salman Rushdie n-a mai ajuns la Festivalul Literar de la Jaipur, unde urma s` ]in` o prelegere despre romanul s`u „indian“ Copiii din miez de noapte [i s` participe la o dezbatere despre limba englez` vorbit` \n India, din cauza unui atentat pl`nuit \mpotriva sa, descoperit la timp de Serviciile Speciale. „Am fost informat c` asasini pl`ti]i din Mumbai au fost trimi[i s` m` elimine. Am c\teva dubii \n

Dilemateca v` recomand` n Explora]i acest site: www.smalldemons.com. Are de toate pentru to]i obseda]ii, maniacii [i \mp`timi]ii filmelor, muzicilor [i c`r]ilor. (Marius Chivu) n O scriu din timp, \n numele solidarit`]ilor de lectur`: dac` nu le-a]i citit \n 2011, ave]i la dispozi]ie 11 luni din 2012 pentru Acas`, pe C\mpia Armaghedonului – romanul Martei Petreu, Capcanele istoriei. Elita intelectual`

6

ceea ce prive[te aceast` informa]ie, dar ar fi iresponsabil fa]` de familia mea, fa]` de public [i fa]` de colegii mei scriitori s` ajung la festival \n asemenea circumstan]e“, a spus scriitorul \ntr-o declara]ie preluat` de The Guardian. Maulana Qasim Nomani, un senior al clerului musulman indian, l-a descris pe Salman Rushdie ca fiind „un scriitor care a r`nit sentimentele musulmanilor din toat` lumea [i care nu ar trebui l`sat s` intre \n India“. Consecin]ele public`rii romanului s`u din 1988, Versetele satanice, \n urma c`ruia ayatollah-ul Khomeini a pronun]at celebra condamnare la moarte a scriitorului, reverbereaz` \nc`. Din cauza protestelor anun]ate ale grupurilor islamice, pentru festivalul la care se a[teptau mai mult de 60.000 de oameni, m`surile de securitate prevedeau deja c\teva sute de ofi]eri de poli]ie \nso]i]i de c\ini, \ns` acestea nu au fost considerate suficiente. Oficialii indieni au confirmat posibilitatea unor ac]iuni conduse de Dawood Ibrahim, cunoscut personaj al crimei organizate [i despre care se crede c` ar avea leg`turi \n Pakistan, \ns` guvernul indian, condus de un partid de centru-st\nga, nu a comentat situa]ia din cauza faptului c` se apropie alegerile, iar comunit`]ile musulmane reprezint` o mas` electoral` important`. Organizatorul festivalului, Sanjoy Roy, a considerat c` toat` situa]ia pune sub semnul \ntreb`rii \ns`[i democra]ia din India. n

româneasc` \ntre 1930 [i 1950 – studiul lui Lucian Boia, [i Over – autobiografia lui Andre Agassi. Nu conteaz` ordinea, ci \n]elesul. (Radu Cosa[u) n T.S. Eliot, Opere poetice (19091962), traduceri de {erban Foar]`, Mircea Iv`nescu, Sorin M`rculescu [i Adriana-Carmen Racovi]`, edi]ie bilingv` cu o prefa]` de {tefan Stoenescu [i cu o excelent` cronologie de Ioana Zirra. E primul dintr-o serie de cinci volume ce vor ap`rea la Huma-

nitas, \n care ve]i putea reciti T`r\mul pustiit sau cele Patru cvartete, C\ntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock, Gerontion sau {oapte despre nemurire, dar, mai ales, ve]i putea citi, pentru prima dat` \n române[te, mai multe poeme eliotiene, unele (The Hollow Men) chiar \n dou` versiuni. Cum v` sun` mai bine: Oameni g`uno[i (Mircea Iv`nescu) sau Cei goi pe din`untru ({erban Foar]`)?

(Simona Sora) n

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

Bazar

Poetul sco]ian John Burnside a c\[tigat Premiul T.S. Eliot pentru volumul de poezie intitulat Black Cat Bone, al 11-lea din cariera scriitorului. Poeta galez` Gillian Clarke, pre[edinta juriului, a declarat: „De pe o list` mai valoroas` [i mai echilibrat` ca niciodat`, volumul lui John Burnside este o carte care te b\ntuie cu frumuse]ea poeziei pline de amintiri din copil`rie, dragoste, dorin]e [i singur`tate. Într-un an senza]ional, este o carte extraordinar`, o carte care cre[te cu fiecare lectur`“. Cecul de 15 mii de lire sterline i-a fost \nm\nat c\[tig`torului de c`tre Valerie Eliot, v`duva poetului, \n cadrul unei ceremonii ]inute la Londra. Din cauza finan]`rii premiului de c`tre fondul de investi]ii Aurum, aceast` a 18-a edi]ie a premiului

INFO este considerat` a fi nu doar cea mai disputat`, dar [i cea mai controversat`, doi dintre cei opt poe]i nominaliza]i retr`g\ndu-[i c`r]ile din competi]ie. Alice Oswald (nominalizat` pentru volumui Memorial) [i-a motivat retragerea spun\nd c` „poezia ar trebui s` chestioneze, nu s` sprijine astfel de institu]ii“, iar John Kinsella (nominalizat pentru cartea Armour), poet autodeclarat anarhist, pacifist [i anticapitalist, a declarat c` „fondurile de investi]ii s\nt sf\r[itul capitalismului“. Gillian Clarke a ap`rat premiul [i sponsorizarea, declar\nd c` Valerie Eliot a r`mas principala finan]atoare [i c` numai retragerea sprijinului din partea Consiliului Artelor a f`cut necesar` c`utarea unui sponsor. „Ia de la boga]i [i d` unui poet [i cititorului! Premiul T.S. Eliot cur`]` banii“, a mai spus pre[edinta juriului. N`scut \n 1955, John Burnside a lucrat ca hamal [i gr`dinar, momentan pred\nd la Universitatea St. Andrews din Sco]ia. În anul 2000, volumul s`u The Asylum Dance, care a c\[tigat Premiul Whitbread, a fost nominalizat [i pentru premiile Forward [i T.S. Eliot. n

John Burnside

PUBLICITATE

INFO

Bazar

Ivo Andri´c

Marea Cruce de Merit a Republicii Federale Germane

Christian Lollike

Expozi]ia Ivo Andri´c (1892-1975) deschis` la Muzeul Na]ional al Literaturii Române urm`re[te crea]ia literar` [i cariera diplomatic` a scriitorului cu prilejul semicentenarului de la acordarea Premiului Nobel pentru literatur`. Arestat \nc` din liceu de c`tre autorit`]ile austro-ungare pentru activitatea revolu]ionar`, Ivo Andri´c a stat \n \nchisoare aproape toat` perioada Primului R`zboi Mondial.

A urmat studii universitare de istorie [i slavistic` la Zagreb, continu\ndu-le ulterior la Cracovia, Viena [i Graz. Din 1920 p\n` \n 1941 s-a aflat \n misiuni diplomatice la Roma, Graz, Bucure[ti, Marsilia, Paris, Madrid, Geneva, Berlin. În \nchisoare [i-a scris cele dint\i c`r]i, public\nd dou` volume de poeme \n proz`, Ex Ponto [i Anxiet`]i. În perioada interbelic` s-a dedicat povestirii [i nuvelei, impun\ndu-se drept unul dintre cei mai reprezentativi scriitori reali[ti. Dup` cel de-Al Doilea R`zboi Mondial a publicat trei romane: E un pod pe Drina, Cronic` din Travnik [i Domni[oara, iar \n 1954, Curtea blestemat`. Postum i-au fost publicate \nc` trei volume. Ivo Andri´c a scris, de asemenea, c\teva eseuri despre Petrarca, Goya, Bolivar, fiind [i un critic literar de excep]ie. În 1961 i s-a decernat Premiul Nobel pentru literatur`. n Herta Müller cere retragerea unei medalii acordate lui Ceau[escu Laureata Premiului Nobel pentru literatur` (\n 2009) cere Germaniei s` retrag` postum cele dou` medalii acordate \n trecut dictatorilor Nicolae Ceau[escu [i Iosip Broz Tito. Retragerea acestei distinc]ii – Marea Cruce de Merit a Republicii Federale Germane (Der Verdienstorden der Bundesrepublik Deutschland) – acordat` lui Ceau[escu [i Tito ar reprezenta, spune Herta Müller \ntr-un interviu, „o corec]ie important` [i un semnal evident privind modul \n care statul german va acorda de acum \nainte aceste medalii.“ Interviul publicat de Focus online a st\rnit deja numeroase reac]ii \n Germania, a-

8

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012 colo unde scriitoarea este cunoscut` pentru activismul ei anticomunist. Cei doi dictatori comuni[ti Tito [i Ceau[escu fuseser` distin[i \n anii ’70 de Republica Federal` German` ca o form` de eviden]iere a atitudinii lor antisovietice. „Familiile victimelor ucise de Tito, respectiv Ceau[escu sufer` din cauza crimelor comise la ordinele celor doi dictatori, ai c`ror uciga[i pl`ti]i au asasinat zeci de disiden]i \n Republica Federal` German`“, a explicat Herta Müller, subliniind c` aceste informa]ii s\nt cunoscute de autorit`]ile germane. n Anders Breivik la teatru Dramaturgul danez Christian Lollike este cunoscut pentru piesele sale incomode, pentru textele sale cu miz` politic` [i social`. Cel mai recent proiect al s`u e un spectacol care investigheaz` cum a ajuns Anders Behring Breivik – autorul atentatelor din 22 iulie 2011 de la Oslo [i de pe insula Utoja – un criminal. Breivik a ucis atunci 77 de oameni – a fost, dup` propria depozi]ie de la proces, un gest „s\ngeros, dar necesar“. Titlul piesei de teatru, Manifest 2083, se refer` la textul de 1500 de pagini cu titlul 2083: Declara]ia de Independen]` a Europei pe care Breivik l-a scris [i l-a trimis prin po[ta electronic` \nainte de atentat. Într-un interviu acordat cotidianului danez Politiken, Christian Lollike explic` de ce a considerat necesar s` scrie o pies` despre acest personaj. „Se poate \nt\mpla din nou. E vorba despre un anume mod de a g\ndi care poate oric\nd s` provoace noi tragedii. Oameni ca ace[tia ne pot influen]a imaginea de sine.“ Spectacolul nu a fost \nc` montat, dar protestele s\nt deja \n toi. P\n` [i colegii de breasl` \l condamn`. Directorul Norske Theater, Erik Ulfsby, e de p`rere c` „argumentele s\nt doar o scuz` proast` ca s` atrag` [i mai mult` aten]ie asupra proiectului“. Pe de alt` parte, Lollike este ap`rat de unul dintre liderii forma]iunii socialiste din parlamentul danez, Flemming Moller Mortensen. În calitate de membru al comisiei de cultur`, ar fi putut s` interzic` acest spectacol, care urmeaz` s` se desf`[oare \ntr-un teatru de stat. N-a f`cut-o pentru c` nu vrea s` \ncalce libertatea artistic`. n

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

Bazar Evocare Leon Volovici la Bucure[ti [i Ierusalim Pe 19 ianuarie, Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România a organizat, la Bucure[ti, un colocviu de evocare a vie]ii, operei [i personalit`]ii lui Leon Volovici (Ia[i, 1938 – Ierusalim, 2011), cunoscut cercet`tor \n domeniul studiilor iudaice [i istoric literar, cercet`tor la Centrul interna]ional pentru studierea antisemitismului din cadrul Universit`]ii Ebraice din Ierusalim, profesor la programul de master al Centrului Goldstein Goren. La eveniment au participat profesori [i cercet`tori care i-au fost prieteni [i cu care a colaborat: Liviu Rotman (moderator), Paul Cornea, Andrei Oi[teanu, Mircea Anghelescu, M`riuca Stanciu, Camelia Cr`ciun, Liviu Beris, Mihail Ionescu, Alexandru Florian, George Voicu [i Lya Benjamin. Cum spunea profesorul Paul Cornea: „Dac` ar trebui s` indic o singur` tr`s`tur` dominant`, care s` sintetizeze cumva rostul [i finalitatea tuturor celorlalte \nsu[iri ale lui Leon Volovici, a[ desemna-o prin cuv\ntul «\n]elepciune». Ceea ce \nseamn` c` era \n stare s` arbitreze echilibrat \ntre alternative, s` se \ndep`rteze \n mod egal de orice radicalism, s` ia mereu decizia rezonabil`, s` nu jigneasc` pe nimeni. B`nuiesc c` unele calit`]i l-au ajutat pe Leon \ndeosebi s` avanseze \n cursa carierei, altele l-au servit mai ales \n rela]iile sociale, \n]elepciunea i-a fost de straj` pretutindeni.

Dup` p`rerea mea, exist` un «test Volovici»: pot paria c` cei ce l-au cunoscut [i n-au ajuns nici s`-l respecte, nici s`-l iubeasc` apar]in unei categorii de oameni cu care e preferabil s` nu te \nso]e[ti.“ |n aceea[i zi, Leon Volovici a fost evocat [i la Ierusalim. Vom reveni. n Ileana M`l`ncioiu \n Iralnda Recent, a ap`rut \n Irlanda, la Gallery Press (www.gallerypress.com), o nou` antologie din poemele Ilenei M`l`ncioiu, intitulat` Legend of the Walledup Wife, dup` poemul „Legend`“ din volumul

INFO Linia vie]ii. C\teva dintre poemele prezente \n aceast` nou` antologie au ap`rut \n 2005, \n traducerea aceleia[i Eiléan Ní Chuilleanáin (la Southword Editions, Munster Literature Centre), \ntr-un elegant volum, cu o prefa]` de Raluca R`dulescu. Iat` cum sun` prima strof` din binecunoscutul poem care a dat titlul antologiei din 2011: „I am inside a wall like Manole’wife Ana / Only that I am not Ana, and the one who walled me in / Has never had a dream in his life.“ Leon Volovici

n Echivalen]e relevante La Universitatea din Alicante a ap`rut, sub coordonarea C`t`linei Iliescu, un volum esen]ial despre traducerea textului dramatic din român` \n catalan`, Duplicidad comunicativa y complicidad creadora en la traducción del teatro. Elaborat \n colaborare cu UNITER, volumul propune o serie de studii literare sau de lingvistic` romanic`, teoria traducerii, critic` teatral`, semnate de speciali[ti – români sau spanioli – de prestigiu: Sanda Reinheimer R\peanu, C`t`lina Iliescu Gheorghiu, Andreea Dumitru, Natasha Leal Rivas, Coman Lupu, Delia Ionela Prodan, Ion Caramitru, Bogdan Cioab`, Joan Llinas, Joan Borja i Sanz, Aura Corbeanu [.a. Proiectul alicantin, coordonat cu binecunoscutul entuziasm [i cu un rar profesionalism de C`t`lina Iliescu, a vrut s` fie, cum m`rturise[te editoarea \n studiul introductiv, un exemplu de interculturalitate, „fenomen caracterizat, \n zilele noastre, prin diferite mi[c`ri de migra]ie care prilejuiesc contactul nemijlocit \ntre culturi, de unde nevoia, mai mare azi ca niciodat`, de un spa]iu de dialog, de \n]elegere, cunoa[tere [i respect pentru cel`lalt, cu scopul de a \ndep`rta c\t de mult se poate, de societ`]ile noastre, comportamentele xenofobe, rasiste [i intolerante.“ C`t`lina Iliescu – conferen]iar la Universitatea din Alicante [i pre[edinta Asocia]iei Culturale Româno-Spaniole „Aripi“ (www.aripi.es) – este [i autoarea volumului Traducerea textului dramatic, ap`rut \n române[te la Institutul European (1999), o abordare cognitiv` a domeniului traductologiei, utiliz\nd un model analitic inedit, numit de autoare „echivalen]` relevant`“. n

11

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

n N-am fost pe-acolo, dar mi-e u[or s`-mi \nchipui c\t de greu trece timpul \n tran[ee, c\nd armele tac, \ntre dou` atacuri. Atunci, \n clipele acelea, g\ndul \]i fuge la cei dragi. Iar c\nd ]i se \ndreapt` g\ndul \ntr-o asemenea direc]ie, ce faci? Nimic mai simplu, dac` te nume[ti Henry Charles Barefield [i ac]iunea se petrece prin anii 1914-1918: iei un biscuit din ra]ia pe care abia ai primit-o, scrii pe el adresa (21 South View Road, Tunbridge Wells), lipe[ti pe biscuit un timbru [i \l expediezi, cu po[ta, so]iei tale. Biscuitul timbrat ajunge intact la destina]ie, \n m\inile doamnei Barefield. Cu vremea (dup` ce r`zboiul s-a sf\r[it, au urmat dou` decenii de pace, apoi un al doilea r`zboi, care s-a terminat [i el de mult), acest neobi[nuit produs alimentar-po[tal devine istorie. Ast`zi poate fi admirat la Muzeul Ordinului St. John din Clerkenwell, Londra. D. S. n Autointitulata prin]es` japonez` Kaoru Nakamaru a ap`rut pe 2 ianuarie 2012 la o conferin]` [i a declarat c` nu exist` nici o \ndoial` asupra sf\r[itului lumii \n decembrie 2012. Informa]iile pe care le de]ine ([i care vin, pe de o parte, de la o serie de entit`]i extraterestre care stau pe orbit` [i a[teapt`, iar pe de alt` parte, de la c\teva fiin]e care tr`iesc bine-mersi \n centrul

12

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012 P`m\ntului) s\nt sigure, iar recomand`rile sale, pentru marea mas` de oameni care nu au acces \n ora[ele subterane construite deja sub Elve]ia, Norvegia sau Australia, s\nt: s` se purifice fizic, \ncet\nd s` mai bea bere [i b`uturi carbogazoase, [i spiritual, \ncet\nd s` le mai fac` porc`rii celorlal]i. În rest, e bine s` ave]i provizii de biscui]i, ap` (plat`, desigur) [i baterii sau lum\n`ri pentru cele trei zile de \ntuneric absolut din decembrie 2012. Avertismentul de Anul Nou care a blocat serverele poate fi g`sit inclusiv pe site-ul comunit`]ii psihiatrice din România. S. S. n C`r]ile po[tale au fost inventate \n 1870 [i, pentru c` erau at\t de ieftine (1 cent \n SUA, 1 penny \n UK) [i de utile, britanicii ajunseser` s` trimit` zilnic, \ntre 1905-1915, c\te dou` milioane de c`r]i po[tale. Frenezia cu care se trimiteau a c`p`tat [i un nume, „postcardit`“ (de la postcard, cuv\ntul englez pentru carte po[tal`), colec]ionarea lor se numea deltiologie (unul dintre marile hobby-uri ale epocii), iar umoristul John Walker Harrington a scris \n 1906 urm`torul text: „Dac` asemenea manifest`ri nu s\nt ]inute sub control, milioane de persoane care duc ast`zi vie]i normale [i au purt`ri irepro[abile vor deveni victime ale degener`rii creierului“. Pentru c` cele mai multe c`r]i po[tale erau tip`rite \n Germania, Primul R`zboi Mondial [i apoi inventarea telefonului au dus la sf\r[itul epocii de aur a c`r]ilor po[tale. M. C. n Pe coperta a patra a unei c`r]i germane despre buc`t`ria chinezeasc` st`tea scris „Made in China“. Una din rarele situa]ii \n care „fabricat \n China“ mi s-a p`rut o marc` a autenticit`]ii. M. P. n În volumul al V-lea al romanului În c`utarea timpului pierdut („Guermantes“, BPT, nr. 507), la pagina 180, r\ndul 2 de sus, \n loc de „admi]\nd“ a ap`rut „admir\nd“. Admi]\nd gre[eala de tipar, rigoarea corectorilor care au dat aceast` erat` \n volumul al VII-lea este de admirat. S. G. n Închipui]i-v` ziua aceea c\nd Groucho Marx g`se[te \n coresponden]a sa un plic cu o poz` a lui [i c\teva r\nduri de la \nsu[i T.S. Eliot, care \[i exprim` admira]ia fa]` de el, Groucho, [i \l roag` s`-i scrie o dedica]ie ca oric`rui fan.

R. C.

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

n A murit, pe 15 ianuarie, scriitorul italian Carlo Fruttero. La dorin]a sa, s-a ]inut nu o simpl` slujb` de \nmorm\ntare, ci o „s`rb`toare de adio“, \n sicriu i s-au pus ]ig`rile, ochelarii [i un exemplar din Pinocchio, iar morm\ntul lui se afl` al`turi de cel al lui Italo Calvino. Mare ironist, a scris c\teva decenii \mpreun` cu prietenul s`u Franco Lucentini \n special romane poli]iste [i SF, precum [i c\teva culegeri de articole reunite ulterior \n antologia Il Cretino in sintesi (numit` [i „Trilogia cretinului“). Recent, a scris pentru o emisiune TV despre avantajele b`tr\ne]ii: „Un b`tr\n poate continua lini[tit s` fumeze; de-acum to]i doctorii cad de acord c` ar fi mult mai r`u dac` s-ar l`sa“; „Un b`tr\n se poate juca duminica dup`-amiaz` \n familie cu compunerea propriului necrolog, \nconjurat de afec]iunea celor dragi“. M. V. n Ast`zi v` prezent`m, la rubrica „Din coresponden]a scriitorilor“, un fragment din scrisoarea pe care Jane Austen i-a trimis-o nepoatei ei \n iulie 1814, dup` ce Walter Scott tocmai publicase Waverly, primul s`u roman: „Walter Scott n-are nici un drept s` scrie romane, cu at\t mai pu]in romane bune. Nu e drept. Are destul renume [i profit \n calitate de poet [i n-ar trebui s` ia p\inea de la gura oamenilor. Nu-mi place de el [i n-a[ vrea s`-mi plac` nici Waverly dac` a[ putea \mpiedica acest lucru – dar m` tem c` nu pot“. L. V. n „Critica literar` e sexist`?“, sun` un titlu din Le Nouvel Observateur. Articolul porne[te de la o statistic` clar`: \n revista fran]uzeasc` a ap`rut \n urm` cu c\teva s`pt`m\ni o selec]ie de dou`sprezece romane reu[ite, publicate \n acest an. Acest grup select de scriitori talenta]i recomanda]i era format din 12 b`rba]i. În urma comentariilor pe care le-a iscat aceast` selec]ie, jurnali[tii au \nceput s` numere. Au descoperit c` autorii despre care s-au scris cele mai multe cronici pe durata unui an au fost patru femei [i dou`zeci [i [ase de b`rba]i. Site-ul american Vida Web, consacrat locului pe care \l ocup` femeile \n literatur`, a publicat de asemenea ni[te cifre interesante. Redactorele site-ului au examinat suplimentele [i revistele literare anglo-saxone pe toat` durata anului 2010. Rezultatele arat` a[a: angaja]ii Times Literary Supplement

s\nt \n propor]ie de 73% b`rba]i, iar paginile lor s\nt consacrate \n propor]ie de 76% unor figuri masculine. La New Yorker cifrele urc` la 79% [i 80%. New York Review of Books are un procent de 84% \n ambele cazuri. {i se pare c` situa]ia e foarte asem`n`toare \n Fran]a. Statisticile mai arat` [i c` publicul autorilor contemporani e format \n cea mai mare parte din cititoare. În redac]ia noastr` s\nt mai multe femei dec\t b`rba]i. S\ntem \n avangard`? A. M. S. n În Marea Britanie st` s` apar` o versiune prescurtat` a c`r]ii lui Hitler, Mein Kampf. Interpela]i [i \njura]i din toate p`r]ile, editorii r`spund: nu vor s` jigneasc` pe nimeni, nu vor s`-l reabiliteze pe Führer; public` aceast` carte tocmai pentru a o demistifica. Vede]i vreo logic`?

M. M. n Andre Agassi p`[ea pragul dintre pubertate [i adolescen]` ca un rebel sadea. Bea masiv, fuma de toate, \ntreaga lui purtare era „ca o boal` – violent`, involuntar`, de neoprit“. Pe mijlocul capului avea o creast` vopsit` \n roz, iar la degetul mic – o unghie de 5 cm, dat` cu lac ro[u. În finala unui turneu regional de tenis, avea s` refuze costuma]ia clasic`, prefer\nd s` joace \ntr-o salopet` de blugi rupt` [i murdar`. {i, bine\n]eles, ura [coala. O ura at\t de tare, \nc\t [coala lui ajunsese s`-i… put`, la propriu („un potpuriu de miresme fetide, \n special vom`, toalet` [i team`“). Era, prin urmare, un corigent plenar. Nu \ns` [i la englez`. C`ci – recunoa[te el – avea „o \nclina]ie ciudat` pentru literatur`, mai ales poezie“. Nu vi se pare c` asta schimb` dintr-o dat` totul? C. C.

13

Angelo Mitchievici

Filmul [i nara]iunea rom창neasc` povestea \n imagini

Leg`turi boln`vicioase, regia Tudor Giurgiu

Moartea domnului L`z`rescu, regia Cristi Puiu

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

DOSAR Ce este ecranizarea? Este ea un gen cinematografic \n sine? În cartea sa, Romanul \n film: o introducere \n teoria adapt`rii, Brian McFarlane consider` adaptarea un gen \n sine care opereaz` cu un set de valori [i sensuri proprii, [i nu un derivat, un secundar \n raport cu referentul literar.

Un teoretician precum James Naremore, \n Adaptarea cinematografic`, pune accentul pe remake, ca o form` de repovestire, de reciclare. Prin utilizarea termenului de remake, teoreticianul demonstreaz` c` nu este interesat prea mult s` disocieze \ntre genuri \n „epoca reproducerii mecanice“. Literatura, ca [i filmul se pot repovesti printr-o alt` pelicul`, cu o alt` ecua]ie de sensibilitate [i de viziune, cu alte strategii pe care repovestirea le implic`. Se poate observa c` ecranizarea nu este doar o simpl` transcriere \n imagini a unei c`r]i. Scenariul este cel care mediaz` reduc]ia necesar` de volum, decupajul care permite c`r]ii \n ansamblu s` devin` film, adic` text plus imagine, plus sunet, plus decoruri, dar nu la modul colajului, ci al integr`rii armonice, cinematografia fiind prin excelen]` o art` simfonic`. Transferul romanului/nuvelei/piesei de teatru \n film prin intermediul scenariului nu este doar un act de prelucrare tehnic` a unui text literar, ci constituie [i un act de interpretare pe care [i cele mai modeste ecraniz`ri \l con]in – cu alte cuvinte, include ceea ce repovestirea presupune, [i anume lectura ca act interpretativ. În ecranizare reg`sesc un dialog al cineastului cu opera literar`, un drum c`tre imagine, care trece printr-o abreviere a ei, [i anume scenariul. Dincolo de el se afl` o alt` etap` pe care o scrie regizorul, [i numai el.

De la Sadoveanu la R`svan Popescu Printre ultimele romane ecranizate \nainte de 1989 erau dou` remarcabile. Stere Gulea realiza \n 1988 cel mai bun film al lui, Morome]ii, adaptarea romanului lui Marin Preda (1955), expresie grav`, chiar naturalist` a punerii sub teascul istoriei a societ`]ii ]`r`ne[ti ancestrale pe care ingineriile sociale ale anilor ’50, colectivizarea for]at` aveau s-o disloce, s-o mutileze iremediabil, c`ci lumea lui Moromete se preg`tea s` sombreze \n neant. În 1989, \n noiembrie, ap`rea filmul lui Dan Pi]a, Noiembrie, ultimul bal, ecranizarea unuia dintre romanele cu parfum decadent ale lui Sadoveanu, Locul unde nu s-a \nt\mplat nimic (1933). Viscontian [i manierist p\n` la pasti[`, filmul devenea o expresie a nostalgiei dup` un ancien régime filtrat prin lumina crepuscular` a disolu]iei sale, cu o lume aristocratic` minat` de filistinism local, lume \ncremenit` \ntr-un tablou de gen, brizat parc` de miriade de minuscule fisuri precum ridurile care relev` patina timpului. Ambele ecraniz`ri vizualizau dou` lumi disp`rute, constituind o subtil` interoga]ie asupra unui fin du monde, anticip\nd poate „ultimul bal“ al regimului ceau[ist. Întrebarea de reflec]ie destinal` a unui Moromete r`t`cit \n ce]urile istorice ale unui timp care „nu mai avea r`bdare“ era va-

15

n Angelo Mitchievici este scriitor [i critic de film.

Cele mai recente c`r]i publicate: Decaden]` [i decadentism \n contextul modernit`]ii române[ti [i europene, Editura Curtea Veche, 2011; Umbrele paradisului. Scriitori români [i francezi \n Uniunea Sovietic`, Editura Humanitas, 2011.

DOSAR

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

labil` pentru \ntreaga Românie a Epocii de Aur: „Niculae, unde mergem noi, domnule?“. Întrebarea r`m\nea pertinent` [i pentru cinematografia deceniului urm`tor. Regizorii deja consacra]i – Dan Pi]a, Mircea Daneliuc, Mircea Veroiu, Stere Gulea, Lucian Pintilie etc. – s-au aflat \ntr-un mare impas, constat\nd c` povara libert`]ii era mai mare dec\t s-ar fi a[teptat. În anii 1991 [i 1992 apar dou` ecraniz`ri care, \n opinia mea, imprim` dou` direc]ii ulterioare ample, una manierist`, estetizant`, cu stiliz`ri [i simboluri oferite uneori \n cheia unei parabole, [i una „naturalist`“, \n sensul unui expresionism cu accente vernaculare, cu tu[e groase. Ambele includ \ncercarea de a repovesti altfel un trecut recent [i unul \ndep`rtat. Pentru trecutul \ndep`rtat exist` o anamnez` nostalgic`, pentru cel recent – o dramatizare a realului \n cheia grotescului, a absurdului, a excesului. Pentru cea de-a doua direc]ie, Lucian Pintilie d` tonul cu un film remarcabil, Balan]a, dup` romanul cu acela[i nume al lui Ion B`ie[u, subiectul fiind acela[i – un sf\r[it de lume \ntr-un loc uitat de lume, unul dintre ora[ele miniere \necate \n mizerie, obscurantism [i violen]`, cu un proletariat tribalizat [i o corup]ie generalizat`. 1991 era \n România anul unor violen]e f`r` prece-

dent, primele mineriade, evenimentele s\ngeroase de la T\rgu-Mure[, reapari]ia mi[c`rilor de extrem` dreapt` capitalizate de forma]iuni politice precum PRM [i PUNR. Pe acest fond, dincolo de linia prezentului, folosind drept catalizator romanul lui B`ie[u, Pintilie construia un scenariu „realist“ al unui sf\r[it de lume „comunist`“, \ntr-o not` aproape isteric`, cu o sensibilitate care revendica apoftegma ionescian`: „Pu]in lucru separ` oribilul de comic.“ Era o \ncercare de a recupera, pe l\ng` caracterul grotesc p\n` la obscen [i suprarealism al cotidianului comunist, [i substan]a observa]iei lucide, a analizei omului nou ie[it din retorta alchimiei ideologice [i a mizeriei endemice.

Lucian Pintilie avea s` \ngroa[e tu[a [i s` dea un efect comercial [i deopotriv` apocaliptic „neorealismului“ din Balan]a \ntr-o alt` ecranizare \ntre thriller [i policier, Prea t\rziu (1996), dup` romanul cu acela[i titlu al lui R`svan Popescu. Acolo minerul ap`rea ca un om al cavernelor, expresie a regresiei la animalitate, produs rezidual al ingineriilor sociale nu numai comuniste, ci [i ale perioadei de tranzi]ie, sau, cu termenii antropologiei criminale lombrosiene, un matoid. Îns` reu[ita lui Pintilie [i cel mai bun film al s`u dup` 1989 r`m\ne O var` de

Balan]a, regia Lucian Pintilie

16

Prea t\rziu, regia Lucian Pintilie

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

DOSAR

neuitat (1994) dup` nuvela „Salata“ a lui Petru Dumitriu, film de o remarcabil` fine]e, cu o dramatizare care nu alunec` \n patetism, [i cu intui]ii deosebite, precum utilizarea unui actor de comedie, Ioan Gyuri Pascu, \ntr-un rol tragic.

Ca [i P`durea sp\nzura]ilor al lui Liviu Ciulei, O var` de neuitat este un film de r`zboi care posed` \ntreaga gam` de sensibilit`]i contrariate, de interiorit`]i bulversate, de con[tiin]e zdruncinate care dau personajelor acea alonj` tragic` ce nu decurge numaidec\t din confruntarea s\ngeroas`, ci din interoga]ia moral`. Talentul remarcabil al lui Petru Dumitriu de a crea familii de personaje \[i g`se[te ecoul \n capacitatea lui Pintilie de a le face s` existe \n acela[i spa]iu, fiecare \n propriul registru de personalitate. În portofoliul s`u cinematografic, Pintilie avea deja c\teva ecraniz`ri remarcabile – De ce trag clopotele, Mitic`? (1981) [i Pavilion 6 (Salonul nr. 6, 1978); [i putem socoti aici [i Reconstituirea (1968), film realizat dup` nuvela lui Horia P`tra[cu.

Nuvelele lui Eliade Cealalt` direc]ie a (re)ap`rut \n 1992, cu o ecranizare realizat` de Viorel Sergovici, Domni[oara Christina (1992), dup` nuvela omonim` a lui Mircea Eliade, care deschide o serie manierist` de ecraniz`ri dup` acest autor, [i nu numai. Exist` \n fundalul acestui film un anumit registru de sensibilitate, recognoscibil mai degrab` \n influen]a pe care a exercitat-o realismul magic asupra prozatorilor anilor ’60 cu revela]ia unui limbaj esopic care incorpora mitul, simbolurile, parabola, a c`ror polisemie derutant` transferat` imaginii reprezenta o modalitate de a ie[i de sub inciden]a coerci]iilor ideologice.

Motiva]ia eliber`rii actului creator de orice form` de constr\ngere a disp`rut; r`m\ne, cred, \n aceste ecraniz`ri [i ceva din iner]ia unui astfel de reflex de ap`rare vizibil la to]i marii regizori forma]i la [coala constr\ngerilor politice. Pe de alt` parte, \n ’90, Eliade \ncepea s` fie republicat cu setul de articole din anii ’30, ca t\n`r furios [i genialoid al unei genera]ii excep]ionale, militante – genera]ia ’27, cu Emil Cioran, Mircea Vulc`nescu, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian et

alii, iar povestirile sale fantastico-ezoterice cu parfumul lor de mister oriental recucereau publicul. Sergovici revenea \n 1996 cu {arpele dup` nuvela binecunoscut` a prozatorului, tot \n anul \n care, coinciden]`, Dan Pi]a realiza un fel de potpuri eliadesc \n Eu s\nt Adam! (1996), centrat totu[i pe nuvelele „Pe strada M\ntuleasa“ [i „La ]ig`nci“. Mai pu]in cunoscut este filmul de televiziune Mesagerul (1995), realizat de Constantin Dicu dup` nuvela „Dayan“ a lui Mircea Eliade, \ns` [i el st` \n siajul unei mode Eliade. Dar atrac]ia pe care a exercitat-o Mircea Eliade nu s-a limitat numai la regizorii români. În 1988, regizorul Nicolas Klotz oferea publicului, cu o distribu]ie de excep]ie, filmul La nuit Bengali/Nop]i Bengaleze, ecranizare dup` romanul Maitreyi. Nicolas Klotz \l avea \n echip` pe Jean Claude Carrière, scenaristul lui Buñuel [i al lui Louis Malle, iar Hugh Grant juca rolul lui Allan din roman, alias Mircea Eliade.

17

De ce trag clopotele, Mitic`?, regia Lucian Pintilie Reconstituirea, regia Lucian Pintilie

DOSAR

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

Trecutul – recuper`ri, nostalgii, investiga]ii

Tinere]e f`r` tinere]e, regia Francis Ford Coppola

Romanul eliadesc ofer` ocazia, neratat`, a unei romance, al c`rei exotism era speculat cinematografic cu abilitate de c`tre regizor. De asemenea, Francis Ford Coppola realiza cu Youth without Youth (2007) o ecranizare dup` o nuvel` mai pu]in cunoscut` a lui Eliade – „Tinere]e f`r` tinere]e“, cu Tim Roth \n rolul profesorului Dominic Matei. Ambele filme s\nt interesante pentru ceea ce a[ numi un regard éloigné, dar nu \n sensul pe care i-l confer` Claude Lévi-Strauss. Privirea de departe asupra unei opere literare române[ti, privire concretizat` \ntr-o ecranizare, relev` [i ceea ce treze[te interesul unui regizor, ceea ce \i apare ca „exotic“, [i felul cum \n]elege s` integreze acest „exotic“ \ntr-o viziune proprie. Tinere]e f`r` tinere]e nu este tocmai un film reu[it, dar este un film \n care decupajul urmeaz` linii ferme [i acceseaz` o serie de cli[ee interesante.

18

Recuper`rile nostalgice prin intermediul unor romane crepusculare \[i au propriul traiect, [i aici ne \nt\lnim cu un regizor estetizant precum Mircea Veroiu ecraniz\nd \n 1995 Craii de Curtea-Veche, romanul lui Mateiu I. Caragiale. Din nefericire, insertul postmodern al unui povestitor care str`bate dezinvolt scena de gen tulbur` fumiga]iile paseiste, silueta decadent` a romanului [i atmosfera de timp \nghe]at \n rame aurite pe care regizorul se pricepe s` le redea. Veroiu este poate cel mai estet dintre regizorii genera]iei sale, cel mai atent la detaliu, la atmosfer`. Nu \n ultimul r\nd, \l reg`sim aici pe Sergiu Nicolaescu cu ecranizarea Orient Express (2004) dup` romanul lui Theodorescu-Brani[te, Prin]ul (1944), unul dintre numeroasele exerci]ii de narcisism ale regizorului, de data aceasta \n variant` retro, pe linia unui estetism butaforic din seria de ecraniz`ri din care fac parte [i Felix [i Otilia (1972) dup` Enigma Otiliei, romanul lui G. C`linescu, [i Ciuleandra (1985) dup` romanul omonim al lui Liviu Rebreanu. La limita cu plagiatul este Supravie]uitorul (2008), ecranizare mascat`, unde cunosc`torii pot recunoa[te \n textul-libret reu[ita povestire a lui Mircea C`rt`rescu, „Zaraza“. (Este corect s` men]ion`m faptul c` scenariul este semnat [i de Adina Mut`r.)

O alt` serie de ecraniz`ri, pe linia unui realism cu motive na]ionale – vezi Moara lui C`lifar (1984) dup` Gala Galaction –, vine din partea lui {erban Marinescu. Regizorul nu reu[e[te s` scoat` prea mare lucru din Cel mai iubit dintre p`m\nteni (1993), scenariul decupeaz` corect aria dramatic`, dar regizorul r`m\ne cantonat \n anecdotic, nu trece spre ceea ce conferea portan]` romanului, reflec]ia unui Petrini asupra condi]iei umane, astfel \nc\t filmul lui r`m\ne arondat unui mizerabilism care fixeaz` cu obstina]ie visceralul, periferia [i cruzimile de limbaj. Mijloacele artistice r`m\n acelea[i cu cele pe care ace[ti regizori le \ntrebuin]eaz` \nainte de 1989, astfel \nc\t avem turnat \n aceea[i form` un alt con]inut. C\t despre urm`torul film, Tic`lo[ii (2007), realizat cu un bata-

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

DOSAR

lion de capete de afi[ dup` romanul Ciocoii noi cu bodyguard al lui Dinu S`raru – nefericit` alegere din toate punctele de vedere –, el se transform` \ntr-un film prost, cu mafio]i locali, cu o sum` de cli[ee turnate \n capul spectatorului cu toptanul, asociind comentariul catastrofic, promiscuitatea cu [taif [i cinismul balcanic p\n` la ]ip`torul cacofoniei.

Un film mult a[teptat – ecranizarea lui Titus Muntean dup` minunata nuvel` a lui Ioan Gro[an –, Caravana cinematografic` (2009), reprezint` un e[ec, regizorul deturn\nd sensul nuvelei, schimb\nd nu doar finalul ei, dar [i caracterul [i evolu]ia dramatic` ale unor personaje, transform\ndu-l, spre exemplu, pe tovar`[ul Tavi dintr-un timid c`ptu[it cu formulele sacrosancte ale propagandei \ntr-un patibular refulat. Aici avem [i o problem` de principiu – \n ce m`sur` regizorul poate schimba destinul unor personaje ad`ug\nd la panoplia lor de fapte esen]iale altele noi? Cred c` indiferent c\t de multe modific`ri face, un regizor trebuie s` p`streze nealterat` substan]a personajelor principale acolo unde nivelul de ambiguitate nu este at\t de mare \nc\t s` permit` angajarea unor

sensuri distincte. Unitatea personajului nu reprezint` o regul` desuet`, ci [i un mod de a p`stra sensul unei opere, iar ecranizarea presupune o serie de servitu]i minimale \n acest sens. Ca [i {erban Marinescu, dar nu numai, Titus Muntean \ngroa[` dogmatic tu[a unei demoniz`ri [i dezumaniz`ri ale individului, pierz\nd \ns` tocmai diferen]ele relativizante care confer` personajelor relief [i credibilitate. Un moralism cu aer de metodism care invoc` exemplul negativ ca pe un dat aprioric coboar` mult aceste filme \ntr-o tensiune dintre tez` [i antitez`, ambele la fel de dogmatice. Regizorul pierde [i ironia subtil`, nuan]ele, infinitezimalele pe care o proz` precum cea a lui Ioan Gro[an le posed`.

Dificultatea de a surprinde nota particular` a unui trecut \ntortocheat laolalt` cu unul recent, dar [i o serie de sensibilit`]i exacerbate traumatic o reg`sim \n filmul lui Stere Gulea, Vulpe-v\n`tor (1993) cu un scenariu al Hertei Müller care [i-a transformat ulterior scenariul \n romanul Înc` de pe atunci vulpea era v\n`torul. Autoarea acuza \ntr-un interviu din Evenimentul zilei dizolvarea complexit`]ii situa]ii-

Felix [i Otilia, regia Iulian Mihu

19

DOSAR

A fost sau n-a fost?, regia Corneliu Porumboiu

lor prin c`derea \n cli[eu a regizorului, iar obiec]ia ei devine simptomatic` pentru o \ntreag` serie de ecraniz`ri postdecembriste care rateaz` ocazia de a servi deplin referentul literar.

Cu toate acestea, at\t Vulpe-v\n`tor, c\t [i Stare de fapt (1995) – o revenire asupra temelor din filmul anterior – constituie expresia dorin]ei regizorului, precum [i a colegilor de genera]ie, de a investiga trecutul „recent“ [i subiectele oferite de o Traumliteratur româneasc`. Al`turi de Lucian Pintilie, Stere Gulea a fost unul dintre pu]inii regizori care au reu[it c\t de c\t o priz` la cotidian f`r` a face apel la metafore absconse, efecte distopice, vulgaritate \n exces, de[i mizerabilismul viziunii lor se \ncarc` de un patetism necontrolat, de un moralism st\ngaci, de sublinierea excesiv` a ceea ce are suficient` expresivitate \n sine, [i anume starea de fapt. Aerul datat al acestor filme provine din aceste st\ng`cii \n c`utarea „firescului“ \n al c`rui aliaj intr`

20

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012 deopotriv` absurdul [i violen]a, cus`turile ies la suprafa]`, un anumit teatralism este funest cinematografiei, punerea \n prezen]` se face altfel dec\t prin adresa direct` c`tre publicul din sal`. Dificultatea este cu at\t mai mare cu c\t filmul trebuie s` scape at\t de accentele teatrale, c\t [i de cele livre[ti, adic` deopotriv` de genul dramatic [i de genul epic, \n c`utarea acelui propriu care-l define[te.

Radu Gabrea se afl` printre regizorii care au continuat s` mizeze pe ecranizare cu dou` filme dup` romanele lui Eginald Schlattner – Coco[ul decapitat (2008) [i M`nu[i ro[ii (2010), apropiindu-se de stilul filmului de televiziune, iar C`l`toria lui Gruber (2009) are ca s\mbure narativ, [i doar at\t, o secven]` din romanul lui Curzio Malaparte, Kaputt. Gabrea este [i unul dintre regizorii cu o op]iune estetic` ce merge \mpotriva curentului minimalist, un regizor pu]in pedant, atent la informa]ia cultural` vehiculat`, la aluzia livresc`, [i care are \n spate experien]a unor ecraniz`ri precum Dincolo de nisipuri (1974) dup` romanul Îngerul a strigat [i nuvela „Dincolo de nisipuri“ ale lui F`nu[ Neagu [i Nu te teme, Jacob (1981) dup` povestirea „O f`clie de Pa[te“ a lui I.L. Caragiale. Filmele lui amintesc de acurate]ea produc]iilor BBC, iar regizorul s-ar putea specializa \n acest sens. De fapt, acest registru lipse[te filmului românesc, ecraniz`rile unor romane cunoscute asigur` de fapt o circula]ie, pe un alt canal al unei opere, a unei figuri literare.

Faptul divers al Noului val Interesant, regizorii Noului val s-au delimitat de ecranizare ca de un gen desuet, uzat de trucajele manieriste sau cele triumfaliste ale c\torva decenii de film „istoric“, aleg\ndu-[i subiectul mai degrab` de la rubrica de „Fapt divers“ – Moartea domnului L`z`rescu (2005), A fost sau n-a fost (2006), H\rtia va fi albastr` (2006) etc. Acest refuz conjug` un efort de prezentificare cu anticalofilismul declarat al noii genera]ii, care respinge formele canonice [i presiunea scenariului asupra deciziei regizorale, ap`s\nd pe improviza]ie [i priz` direct`, f`r` efectele de stopcadru livresc.

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

DOSAR

O excep]ie \n acest sens o constituie Tudor Giurgiu cu Leg`turi boln`vicioase (2006), realizat dup` romanul omonim al Ceciliei {tef`nescu – co-scenarist`, al`turi de R`zvan R`dulescu –, [i ea provenind dintr-o nou` genera]ie de scriitori afirma]i dup` 1989, trecu]i prin experien]a cenaclului c`rt`rescian, a[a cum optzeci[tii se formaser` \n mare parte la cenaclurile lui Nicolae Manolescu [i Ov.S. Crohm`lniceanu.

Subiectul litigios \l reprezenta o rela]ie lesbian`, pentru prima oar` homoerotismul constituindu-se ca tem` a cinematografiei române[ti altfel dec\t pasager [i \n registrul scabrosului – a se vedea scena de un gust \ndoielnic din Cel mai iubit dintre p`m\nteni. P\n` [i \n decupajul unui tablou de gen se pot vedea diferen]ele, compar\nd, spre exemplu, scena mesei \n familie la Cristian Mungiu, \n 4,3,2 (2007), unde cadrul nu-i cuprinde pe to]i invita]ii, fiind decupat inten]ionat asemeni unei fotografii de amator care taie un personaj \n dou`, cu scena mesei oferite de prin]ul Lai Cantacuzino \n Noiembrie, ultimul bal sau cadrul fix, cadru-tablou de la \nceputul filmului, efect de timp \nghe]at.

O alt` excep]ie poate fi socotit Eu c\nd vreau s` fluier, fluier (2010), realizat de Florin

{erban dup` piesa de teatru cu acela[i nume a Andreei V`lean. Scenariul realizat dup` pies` a redimensionat povestea [i i-a schimbat finalul – \n pies` delicven]ii care o iau ostatic` pe studenta la psihologie s\nt seda]i [i adorm vis\nd la marea evadare, pe c\nd, \n film, Silviu, Jup\nul, reu[e[te s` evadeze folosindu-[i ca scut ostaticul – pentru c` regizorul avea nevoie de ceva mai mult` ac]iune.

O cinematografie s`n`toas`, armonioas` are nevoie de ecranizare, de aceast` transpunere a c`r]ii \n film, iar ecranizarea ca gen se dovede[te deseori mai dificil` pentru c` solicit` reconstruc]ii istorice, de la vestimenta]ie la modul de a vorbi [i de a te comporta. Ecranizarea nu constituie un exerci]iu manierist, ea reprezint`, asemeni punerii \n pagin`, o punere \n imagine a unei forme de sensibilitate, a autorului deopotriv`, cu cea a epocii, iar reconstituirea unei sensibilit`]i, a unei atmosfere nu se face numai cu decoruri „de epoc`“. De altfel, pu]inele reu[ite dovedesc absen]a unei [coli \n acest sens, dar [i necesitatea ca o serie de tineri regizori s` \[i \ndrepte aten]ia c`tre acest gen. n

Morome]ii, regia Stere Gulea

21

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

ci [i tinere]ea. Zeii erau omnipoten]i, omniscien]i... dar r`m\neau poseda]i de toate pasiunile umane (prin perpetuare, prin eternizarea lor, pasiunile omene[ti devin zeie[ti). Trupul zeilor fiind pe deplin [i ve[nic integru, zeii se puteau bucura de via]`, puteau s`-[i fac` iluzii, nu erau st`p\ni]i de morbul scepticismului cenu[iu al v\rstei \naintate. De la masa lor \n permanen]` a[ternut` se auzea r\sul zeiesc, mai cu seam` al lui Jupiter (din pricina asta era zis „jovial“): un r\s sonor, plin, f`r` ru[ine sau remu[care.

Cioran [tie c` vremurile zeilor antici au trecut [i c` aceast` form` de via]` plenar` – via]a zeilor, adic` via]a uman` ridicat` la o putere superioar` – nu mai poate fi imaginat`. Ceea ce aforistul are \n vedere nu este dec\t forma cea mai meschin` a nemuririi la care ni se \nt\mpl` s` jinduim: prelungirea vie]ii unui ins prin minune, prin progresul [tiin]ei sau printr-un privilegiu extraordinar. Tragic` ar fi soarta nemuritorului: s` vad` cum se sting unul c\te unul cei de un leat cu el... s` asiste cum apar alte genera]ii, cum continu` dansul f`r` sf\r[it [i lugubru al prefacerilor lumii, „co[marul istoriei“... s` vorbeasc` o limb` pe care din ce \n ce mai pu]ini o \n]eleg, iar el s` nu mai priceap` cuvintele lor... s` dispar` pe r\nd cei cu care a \nceput via]a, dar [i copiii, nepo]ii. Nici nu este nevoie s` \]i imaginezi o adev`rat` nemurire... doar o via]` foarte lung` – c\teva secole, dou` secole numai – e de ajuns s` te fac` s`-]i reprezin]i ve[nicia... Un celebru comic (Coluche) a spus: „Eternitatea este lung`... mai ales c`tre sf\r[itul ei.“ Oroarea de moarte este o gre[eal` ontologic`. Orice lucru frumos are un cadru, este prescris \n timp [i \n spa]iu. Tot a[a [i existen]a uman` cap`t` valoare prin finitudine. Faptul c` se situeaz` \ntre anumite limite nu-i garanteaz` reu[ita. Absen]a cadrului, oribila nemurire, i-ar garanta e[ecul. Evul Mediu a n`scocit mitul evreului r`t`citor... insul care prime[te pedeapsa maxim` – o via]` etern` de r`t`cire – pentru p`catul de-a se fi al`turat prigonitorilor lui Dumnezeu.

Merit`m un sf\r[it. n

Ion Vianu

Asupra unui aforism al lui Cioran Recitind de cur\nd Lacrimi [i sfin]i de Cioran (o carte c`reia i s-a f`cut, la apari]ie, \n 1937, un infam proces de impietate, a[a cum aminte[te Marta Petreu*), am c`zut peste urm`torul concis aforism: Singurul argument \mpotriva nemuririi este plictiseala. Din aceasta pleac` de altfel toate nega]iunile vie]ii, toate probele defavorabile existen]ei. Formularea este dificil`, chiar neclar`. Nu mi-a fost greu totu[i s` \n]eleg ce vrea s` spun` Cioran, fiindc` g\ndirea lui se \nt\lne[te aici cu o preocupare mai veche a vie]ii mele. Am ajuns, \n anumite \mprejur`ri, s` \ncerc s`-mi reprezint cum ar ar`ta via]a nefericitului care ar fi atins de sinistra arip` a nemuririi. Cum s` mai tr`ie[ti, la cap`tul unui ciclu, c\nd via]a ]i-a oferit toat` panoplia ei de fericiri [i de nenorociri, de exalt`ri [i de mizerii?

C\nd totul devine previzibil, c\nd sentimentul de surpriz` nu mai exist`, c\nd ai \ncetat s`-]i faci iluzii asupra oamenilor? Mai r`m\ne ceva pentru care s` merite s` tr`ie[ti? – A[ putea spune c` da! Este posibilitatea de-a mai sim]i pl`cerea. Dar nu a[a se petrec lucrurile \n via]a real`: b`tr\ne]ea, tovar`[a nedesp`r]it` a timpului, aduce o sc`dere a capacit`]ii de-a te bucura, de a tr`i pl`cerea. Sim]urile se tocesc. Alimentele nu mai au gust, vederea se \ntunec`, sunetele muzicii se estompeaz`. În ce condi]ii existau nemuritorii, zei ai Olimpului? – Nu numai via]a lor era perpetu`,

23

* Marta Petreu: De la Junimea la Noica, Polirom 2011, pp. 389-418

© Marius Chivu

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

PROFIL Entuziasmul \nceputurilor Bogdan-Alexandru St`nescu Coordonatorul colec]iei „Biblioteca Polirom“

Prin 2006, \nainte de declan[area crizei economice, editura Polirom scotea \n jur de 500 de titluri pe an. A r`mas cea mai activ` editur` româneasc`: are, de departe, cel mai extins portofoliu de titluri, cele mai multe colec]ii [i – al`turi de Cartea Româneasc`, editur` pe care o patroneaz` – acoper` cea mai mare parte a produc]iei literare autohtone. {eful \ntreprinderii este Bogdan AlexandruSt`nescu, unul dintre cei mai tineri directori editoriali din România.

Prin 2005 lucra la Ziarul de duminic` [i era documentarist la emisiunea Parte de carte a lui Cristian Tab`r` de la PRO TV. Nu-[i aduce aminte cu pl`cere de acea perioad`: nu ar fi nici o \nc\ntare „s` fii omul din umbr` al unei emisiuni de televiziune“. Dar nu notorietatea de vedet` \i lipsea lui Bogdan-Alexandru St`nescu. Ci un loc \n care s` poat` avea el ini]iativa. C\nd a aflat c` redac]ia din Bucure[ti a editurii ie[ene Polirom c`uta un candidat pentru postul de redactor[ef, s-a prezentat imediat la concurs. Cuno[tea deja profilul editurii, avea o mare admira]ie fa]` de colec]ia „Biblioteca Polirom“ [i fa]` de coordonatoarea de atunci a colec]iei, Denisa Com`-

24

nescu. A[a c` nu i-a fost u[or s` se prezinte la concurs. Postul l-a ob]inut imediat. La \nceput nu a fost neap`rat prea mult` munc` creativ`.

Erau mai degrab` treburi organizatorice: trebuia s` supravegheze circuitul manuscriselor [i al textelor prin redac]ie, s` dea bun de tipar etc.

A stat trei luni pe postul de redactor-[ef. La scurt timp dup` plecarea Denisei Com`nescu la editura Humanitas, i-a preluat atribu]iile de director editorial.

La \nceput „am vrut doar s` supravie]uiesc.

Cel pu]in un an dup` preluarea func]iei am sim]it \n jurul meu un fel de presiune. Oamenii deaici voiau s` m` testeze, s` m` pun` la \ncercare. De la secretara firmei p\n` la redactori sau colaboratori apropia]i ai editurii – to]i m` priveau ne\ncrez`tori. A[a c` n-am prea avut timp s` m` g\ndesc la chestii prea subtile, cum ar fi dezvoltarea editurii. M` concentram pe obiective mici. Trebuia s` le c\[tig \ncrederea“.

500 de titluri pe an Planul „Bibliotecii Polirom“ era atunci de peste 80 de titluri – toate aceste c`r]i erau \n lucru: fie \n curs de a fi traduse, fie \n diverse faze

PROFIL

de redactare. Ritmul de produc]ie era foarte intens: doar \n colec]ia „Biblioteca Polirom“ ap`reau 5-6 titluri noi pe lun`. Editura scotea atunci \ntre 450 [i 500 de titluri pe an. Era cea mai activ` editur` româneasc` – [i a[a a r`mas [i acum, chiar dac` ritmul apari]iilor a sc`zut considerabil. Dar nu a sim]it niciodat` ritmul de lucru ca pe o presiune: „Aveam 26 de ani. ~sta-i entuziasmul \nceputurilor“.

Editura Polirom e, \ntr-adev`r, o companiemamut \n peisajul editorial românesc. St`nescu are o perspectiv` de ansamblu asupra apari]iilor, dar nu apuc` s` citeasc` totul. A[a c` \n rela]iile interne, dintre colegi [i departamente, func]ioneaz` specializarea. „Se \nt\mpl` uneori s` fiu pl`cut surprins c\nd v`d c`r]ile editate la Ia[i. C\nd primesc, joia, c`r]ile proasp`t publicate «sub jurisdic]ia» colegului Adrian {erban, care se ocup` de seriile non-fiction.“ Cum func]ioneaz` editura \n acest sistem de comunicare \n duplex, Bucure[ti-Ia[i? {i aceasta e o situa]ie unic` \n România. St`nescu \[i aminte[te: „|n 2005 era destul de derutant` situa]ia.

Baza, cartierul general a fost [i este [i \n continuare la Ia[i. Aveam o linie special` de comunica]ie – a[a-zisul telefon ro[u – prin care comunicam \ntre noi. Era un telefon Motorola vechi, bateria era legat` cu o sfoar`. Toate corecturile pentru bunul de tipar se f`ceau prin acel telefon. D`deam ordine simple, ca-n armat`: pagina [ai[pe, r\ndul cinci, cuv\ntul opt se modific`… Abia prin vara anului 2006 am \nceput s` lucr`m prin Messenger. Dup` care ne-am dat seama c` nici a[a nu e bine, c`ci eventualele gre[eli de redactare nu mai puteau fi dovedite ulterior. Acum scan`m paginile de corectur` [i trimitem paginile cu modific`rile ce mai trebuie operate“.

teren“ cu date care pentru editori pot p`rea paradoxale. S\nt c`r]i traduse \n 30 de limbi str`ine care s-au v\ndut foarte bine \n numeroase ]`ri europene, c`r]i pe care editura a mizat, dar care \n România n-au nici un pic de priz` la public.

Una peste alta, 30% din c`r]i se v\nd mul]umitor, spune St`nescu. „Ele ]in spatele celorlalte 70%. Am mult mai multe e[ecuri dec\t succese. Am f`cut eforturi uria[e ca s` ob]inem dreptul e a publica Omul f`r` \nsu[iri. S-a muncit apoi enorm la traducere [i redactare. A ie[it o carte minunat`, cu coperte cartonate. Nu s-a v\ndut – a r`mas [i acum \n depozit. Avem \ns` [i surprize \n sens invers. C`r]i c`rora nu le-am dat mare importan]`, pe care nu am mizat din punct de vedere economic [i care s-au dovedit a fi, p\n` la urm`, mari succese comerciale.“ De pild`, cartea de debut a autoarei spaniole María Dueñas, Iubirile croitoresei, a stat s`pt`m\ni bune \n topurile de v\nz`ri ale ziarelor hispanice. La o lun` de la lansare s`rise deja de un milion de exemplare v\ndute. Versiunea româneasc` a avut un succes comparabil (toute proportion gardée!) f`r` ca editura s` fi \ntreprins vreo m`sur` special` de promovare: \n c\teva luni s-au v\ndut 10.000 de exemplare.

Cum \[i explic` Bogdan-Alexandru St`nescu acest succes? De multe ori se \nt\mpl` ca totul s` ]in` de noroc, de [ans`. În cazul acestei c`r]i a © Rare[ Avram

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

Decizii democratice Hot`r\rea de a publica – sau nu – o carte se ia \ntotdeauna \n urma unei consult`ri a consiliului editorial. Fiecare dintre directori are c\te ceva de spus. Directorul editorial propune titlurile noi – dar [i directorul de v\nz`ri particip` la decizie: el este cel care ]ine leg`tura cu librarii [i [tie care e situa]ia v\nz`rilor. Uneori vine „din

25

PROFIL

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

contat foarte mult „publicitatea“ f`cut` de la gur` la ureche.

Primul t\rg de carte la care a participat a fost \n toamna anului 2006, la Frankfurt. Tocmai se anun]a premiul Nobel pentru literatur`. „C\nd se anun]` premiul Nobel pentru literatur` – uneori, coincide cu perioada t\rgului de la Frankfurt – e o atmosfer` foarte tensionat`.

To]i editorii \ncearc` s` par` relaxa]i, dar de fapt nu s\nt. Unii dintre ei au \n portofoliu autori nobelizabili; al]ii vor s` cumpere exact cartea autorului care va fi premiat. E doar o chestiune de moment“, \[i aminte[te St`nescu. La prima Buchmesse \[i programase 40 de \nt\lniri \n trei zile.

Pia]a de carte din România e sincronizat` cu apari]iile din Europa. Ba chiar, uneori, avem [i un mic avans. De pild`, editura Polirom are deja c`r]i traduse [i gata de tipar – ele a[teapt` doar momentul lans`rii oficiale \n ]ara de origine. E o concuren]` continu` \ntre edituri pentru a ob]ine drepturile de publicare \n România a c`r]ilor str`ine, \ns`, p\n` la urm`, e loc pentru toat` lumea.

Colec]ia pe care o coordoneaz`, „Biblioteca Polirom“, e unul dintre pilonii principali ai editurii. Clasicii reprezint` mai pu]in de 20% din autorii publica]i aici, peste 80% s\nt contem-

porani. „De c\]iva ani am \nceput s` retraducem clasicii: Tolstoi, Dostoievski etc. merit` traduceri noi. Chiar dac` pe pia]` exist` numeroase edi]ii, cititorii ne cer aceste versiuni noi pentru c` au \ncredere \n competen]ele noastre“, spune St`nescu.

Acum doi-trei ani, c\nd pe pia]a de carte au ap`rut masiv edi]iile de chio[c publicate \mpreun` cu ziarele, [i la Polirom au existat unele temeri. De la sf\r[itul lui 2008 p\n` acum ne-am confruntat cu o sc`dere u[oar`, dar constant` a tirajelor. Tirajul mediu pentru c`r]ile din „Biblioteca Polirom“ e de 2800 de exemplare – media \ntre bestseller-ul absolut [i bluful total.

Iar sc`derea a fost de 400-500 de exemplare pe edi]ie. Sc`derea de tiraje s-ar datora veniturilor reduse ale oamenilor, dar [i suprasatur`rii pie]ei cu edi]ii ieftine, de chio[c. „Între timp ne-am lini[tit“, spune St`nescu. Editura a reu[it chiar s` dea o replic`: o colec]ie nou`, „Top 10 plus“, \n care s\nt reeditate c`r]i din portofoliul editurii. S\nt c`r]i mai vechi ambalate altfel [i oferite la un pre] redus. „Edi]ii mai ieftine – dar asta nu \nseamn` c` facem rabat la calitate. Oferim garan]ia unei traduceri bune, a unei redact`ri competente.“ n

© Rare[ Avram

Matei Martin

26

RECENZII

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

L I T E R AT U R ~

vintele compromise \n uzul cotidian: „{i \n timp ce ea se a[az`, eu \mi voi scoate \ncet inima din piept [i o voi pune pe mas`... pe acest dr`gu] platou japonez... A[a vom putea vorbi cu inima deschis`. A[a nu vor mai exista secrete \ntre noi.“ Rela]ia particular` dintre cuvinte [i st`ri, dintre limbaj [i trup \[i g`se[te corespondentul \n procedeul literaliz`rii metaforelor. Pe nesim]ite, istorisirea alunec` din lumea lui „ca [i cum“ \n lumea pretins aievea a \nt\mplatului. Ni se propune un scenariu fabulos \n chiar miezul banalului: „Se f`cea c` ea trecea pe acolo. Ea trecea pe acolo din \nt\mplare, iar eu, tot din \nt\mplare, st`team \ntins pe jos, pe trotuar, cu pieptul deschis, r`pus de rana mea... ea s-a oprit interpelat` de rana mea, uimit` s` vad` o ran` at\t de frumoas`, o ran` pe cord deschis, pe cer deschis, o ran` care avea ceva dintr-o oglind`.“ Ambiguitatea [i indeterminarea genereaz` poeticitatea textului. Vocea care \[i spune „eu“ – instan]a masculin` a confesiunilor – roste[te contrapunctic [i partitura feminin` a dialogului. Îns`, \n repetate r\nduri, „ea“ – aceast` prezen]` interpelat` duios ori sarcastic – se arat` a fi de fapt absen]a, golul, rana pe care o las` inima care „sare din piept“: „aceast` femeie pe care o purtam \n inim`, \n inima mea care tocmai fusese smuls`, aceast` femeie care era \n acela[i timp \n inima mea [i pe cale s` se aplece peste rana mea... abisul pe care absen]a inimii mele \l l`sase \n chiar sensul acestei pove[ti.“ Banala expresie „ea e inima mea“ devine subiectul pove[tii [i se cere citit` ad litteram. Jocul semantic devine joc esen]ial, vital transfer \ntre planuri.

Textul \[i p`streaz` savoarea la relectur` datorit` tensiunilor interne care sus]in confesiunile: vocea se dedubleaz` histrionic [i strune[te abil patetismul declara]iilor, aplic\nd mereu surdina umorului; tonul e simultan grav [i ludic, autoironic [i sublim-poetic, senzual [i cast. Cu pudoare [i gra]ie, Vi[niec propune o revalorizare literar` a erosului, \ntr-un prozopoem dramatic cu iz curtenesc-medieval, cu scenarii casnice developate exotic, \n registru fabulos-oniric. n

Poetizarea inimii [i reanimarea cuvintelor Matei Vi[niec, Scrisori de dragoste c`tre o prin]es` chinez` Seria „Premiul Milan Kundera“ Editura Humanitas, 2011

14 lei traducere din limba francez` de Daniela Magiaru

A scrie despre dragoste presupune un slalom riscant printre cli[eele limbajului comun.

Cum s` exprimi fr`m\nt`rile epidermei [i abisurile \ndr`gostirii c\nd te confrun]i, ca autor, cu enorma cantitate a lui déjà-dit [i cu inevitabila reiterare a deja-sim]itului? În \ncercarea de a ocoli masivele arhive ale literaturii erotice, multe pove[ti sf\r[esc \n fund`tura exhib`rii conven]iilor sau derapeaz` ap`s\nd excesiv pedala argoului.

Matei Vi[niec evit` \ns` abil grani]ele teribilismului [i ale vulgarit`]ii. Scrisori de dragoste c`tre o prin]es` chinez` este un pseudoepistolar jucat dramatic, un text intens poetic \n care aluvioneaz` delicate „confesiuni ale imaginarului intim“. Astfel, pe m`sur` ce dublul oniric cenzurat cap`t` glas, emo]iile \[i caut` expresia: „rar descop`r cuv\ntul necesar la momentul potrivit pentru a defini o stare avid` s` se \ntrupeze \n cuvinte.“ Aparent, textul tatoneaz` limit`rile limbajului [i posibilitatea literaturii de a sugera ceea ce nu are substan]` semantic`. Îns`, \ntr-un ingenios joc \n oglind`, autorul procedeaz` „pe dos“: nu caut` cuvintele potrivite unei st`ri, ci, pornind de la o expresie uzat` din repertoriul pr`fuit al emo]iilor, inventeaz` pove[ti care s` insoliteze cli[eul.

Paradoxal, \n c`utarea (de)nerostitului, autorul se opre[te chiar \n mijlocul vorbelor moarte, f`c\nd, din acest material inexpresiv, substan]a c`r]ii. Aleg\nd cel mai intens simbolizat organ asociat iubirii [i cele mai comune expresii, autorul reu[e[te o dubl` performan]`: de a repoetiza inima, de a o scoate din mald`rul motivelor romantice abandonate [i de a reanima cu-

28

Elena Cra[ovan

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

L I T E R AT U R ~

Expatria]ii Aleksandar Hemon Proiectul Lazarus Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

În 1992, t\n`rul bosniac Aleksandar Hemon (provenit dintr-un tat` ucrainean [i o mam` s\rboaic`), absolvent al Universit`]ii din Sarajevo, se afla, ca turist, \n Statele Unite. Izbucnirea r`zboiului iugoslav \l determin` s` ia o decizie crucial`: aceea de a nu se mai \ntoarce acas`. La prima vedere, un caz precum multe altele din vremea respectiv`. Totu[i, specificitatea lui Hemon venea din faptul c` el era un scriitor \n plin` afirmare, al fostei Iugoslavii. Publicase mai multe povestiri [i fusese bine primit de critica local`. Expatrierea \nsemna fie renun]area la scris, fie trecerea la scrisul \n limba englez`. Prozatorul a mers, curajos, pe cea de-a doua variant`, ajung\nd, \n dou` decenii de activitate literar` (pe parcursul c`reia a fost comparat, absolut justificat, cu Joseph Conrad), \n postura unui autor american respectabil (cu patru volume ap`rute la edituri mari, nominalizat sau laureat al unor premii prestigioase, bursier literar al Funda]iei MacArthur, \n 2004, sub auspiciile programului simbolic intitulat „the genius grant“). Aleksandar Hemon s-a impus categoric \ntr-o zon` unde pu]ini emigran]i reu[esc s` o fac`.

Ruperea de cultura-matc` a l`sat \ns` urme semnificative \n psihologia creatoare a autorului. Toate c`r]ile editate de el p\n` \n prezent, de proz` scurt` ori lung`, s\nt fundamental autobiografice, sond\nd, subtil, drama exilului [i, implicit, pe cea a alien`rii culturale. Culegerile de povestiri The Question of Bruno/Întrebarea lui Bruno (2000) [i Love and Obstacles/Dragoste [i obstacole (2009) creioneaz` profiluri de emigran]i traumatiza]i, \n diverse forme, de \nstr`inarea mentalitar`. În Întrebarea lui Bruno apare alter ego-ul fic]ional al lui

RECENZII Hemon, Jozef Pronek, reluat \n primul s`u roman – Nowhere Man (2002)/Omul de nic`ieri (2010) –, tot o parabol` a expatrierii. În sf\r[it, cel de-al doilea roman al scriitorului (recent tradus [i \n limba român` de Dan Sociu), The Lazarus Project (2008)/Proiectul Lazarus (2011), \nveste[te problema exilului cu noi sensuri estetice. Prozatorul se inspir` dintr-un episod istoric real, petrecut \n Chicago (unde locuie[te, de altfel, el \nsu[i). În 1908, Lazarus Averbuch, un evreu emigrant (din Basarabia), de 19 ani, bate dis-de-diminea]` la u[a [efului poli]iei din ora[. Motivul vizitei a r`mas necunoscut, dar se pare c` Lazarus ar fi avut o scrisoare pentru poli]ist. Shippy (comandantul \n discu]ie) a reac]ionat violent, \ntruc\t l-a b`nuit pe Averbuch a fi anarhist (datorit` tr`s`turilor [i uniformei de lucru). Înainte de a-i da [ansa unei explica]ii, l-a \mpu[cat pe t\n`r cu arma din dotare.

Incidentul a \mp`r]it metropola \n dou`: ap`r`torii lui Shippy au sus]inut inten]iile criminale ale „anarhistului“ Lazarus; denun]`torii xenofobiei, dimpotriv`, l-au acuzat pe Shippy de asasinat rasial, consider\ndu-l pe Averbuch martir. În 2008, la un secol de la \nt\mplare, scriitorul bosniac-american Vladimir Brik (alt „dublu“ narativ al lui Hemon) ob]ine o burs` literar` pentru a studia cazul [i a-i dedica un roman.

Pleac` – al`turi de un vechi prieten, [i el emigrant bosniac \n America, fotograful Ahmed Rora (bazat pe amicul real al lui Hemon, Velibor Boˇzovi´c, ale c`rui poze \nso]esc volumul de fa]`!) – \n Europa de Est (Ucraina, Bosnia, România, Moldova), pentru a recompune traseul cultural al lui Averbuch. În paralel e reconstruit` tipologic [i Olga – sora lui Lazarus –, singura care, dup` uciderea fratelui, de[i h`r]uit` de autorit`]i, a \ncercat s` elucideze enigma. Voiajul celor doi prieteni \l folose[te, de fapt, pe expatriatul estic Averbuch, din 1908, ca pretext al unei incursiuni autoscopice a doi expatria]i r`s`riteni din 2008. Ei \ncearc` s`-[i g`seasc` astfel identitatea pierdut`, dar, \n schimb, descoper` o lume sordid`, neinteligibil`, alienat` cultural, la r\ndul s`u. n Codrin Liviu Cu]itaru

29

24,95 lei traducere din limba englez` de Dan Sociu

RECENZII

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

L I T E R AT U R ~

Culoarea ei constituie surpriza acestei pove[ti, poate cel mai tandru basm scris de Nabokov, tradus admirabil de Mona Antohi.

Conteaz` mai pu]in, cred, m`sura \n care Timofei Pnin este replica literar` a unuia sau altuia dintre colegii autorului din perioada c\nd a predat la Universitatea Cornell (istoricul Mark Szeftel a fost, se pare, candidatul ideal). Desigur, Pnin demasc` ironic filistinismul lumii academice din anii ’50 (e consolator s` descoperi c` unele lucruri s\nt perene), dar a numi cartea un „roman de campus“ mi se pare la fel de eronat ca a spune despre Lolita c` surprinde cariera unui pedofil. Întreaga mitologie nabokovian` func]ioneaz` aici asemenea vechilor ceasornice diamantine Cartier: percepi mi[carea limbilor, nu [i mecanismul, \ntruc\t te cople[esc simetriile, buchetul detaliilor, cromatica fantastic`, ciclonul istoric [i pasti[ele. Romanul se deschide [i se \ncheie cu evocarea conferin]ei lui Pnin la Clubul Femeilor din Cremona, un Doppelgänger nedumerit \[i face apari]ia la petrecerea de adio, psihanalistul, eternul obiect al batjocurii lui Nabokov, ia \nf`]i[area Lizei, fosta so]ie a protagonistului, o zv`p`iat` r`pit` din povestirile lui Cehov [i l`sat` s` se descurce \n America, iar timpul memoriei curge, ca de obicei, proustian. Adnot`rile fine pe marginea c\torva episoade din Anna Karenina confer` transparen]` unor portrete de familii nefericite, \n vreme ce elogiul adus \n [oapt` lui Pu[kin m\ng\ie fulgurant amintirea poeziilor scrise c\ndva de autor \n limba matern`. Sistolele pniniene s\nt intensificate de apari]ia frecvent` a unei veveri]e. Exist` o coresponden]` semantic` \ntre denumirea greceasc` a animalului (skíouros – „care-[i face umbr` cu coada“), pantoful de sticl` al Cenu[`resei [i numele Mirei Belocikina, superba logodnic` ucis` la Buchenwald. Dar cine o fi misteriosul narator, martorul abscons al vie]ii lui Pnin, capabil s` descrie chiar [i evenimente la care nu avea cum s` asiste? Îl cheam` Vladimir. {tim c` este un literat pasionat de entomologie. A avut o aventur` cu Liza. Nu v` gr`bi]i s` c`lca]i \n capcana biografic`. n

Veveri]a din campus Vladimir Nabokov, Pnin Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2011

27,95 lei traducere din limba englez` [i note de Mona Antohi

Nu-l simpatizezi pe c`pc`unul Humbert, \n ciuda ieremiadelor [i piruetelor verbale extravagante. Albinus, so]ul infidel din Laughter in the Dark, e at\t de obtuz, iar caracterul s`u e a[a de lipsit de esen]`, \nc\t orbirea final` devine un fade to black izb`vitor. Nici pe Charles Kinbote, interpretul vanitos [i paranoic al poemului Pale Fire, nu ]i-l dore[ti prin preajm`, iar cruzimea lui Van Veen fa]` de Lucette, nefericita sor` a Adei, p`teaz` CV-ul r`sf`]atului seduc`tor cu o amar` nuan]` acvatic`. B`rba]ii din fic]iunile lui Vladimir Nabokov au adesea tr`s`turi antipatice ori de-a dreptul resping`toare. Dar Timofei Pnin nu se num`r` printre ei. Imigrantul rus pierdut pe coridoarele Colegiului Waindell se exprim` acidulat \n englez` [i caut` compulsiv camere de \nchiriat, sper\nd c` va g`si un loc unde lectura [i somnul, [i a[a zg\rcit, nu-i vor fi tulburate. Pa[i sonori la etajul de deasupra sau cascada indecent` declan[at` de rezervorul unei toalete \i pot ruina dispozi]ia (spirala sintactic` a frazelor lui Nabokov leag` \ntotdeauna subtil lini[tea caselor ruse[ti de odinioar` de zgomotul [oselelor [i locuin]elor din Lumea Nou`). Colegii americani r\d de el, \i maimu]`resc vorbirea [i gesturile, transform\ndu-l \n adjectiv, \l paseaz` de la o catedr` la alta ca pe o minge din alt joc, mai degrab` inutil` dec\t incomod`. În fond, b`rbatul inofensiv [i st\ngaci st` de nou` ani pe acela[i post de asistent. Studen]ii privesc apatici prin dasc`lul cu maniere [i ]inut` din alt t`r\m. Intelectualii ru[i din diaspora \l tolereaz` reticen]i. Pnin nu se pricepe la politic`. În schimb, are o umbr` \nd`r`tul inimii.

30

Alexandru Budac

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

L I T E R AT U R ~

Frontul fo[tilor aman]i Ian McEwan Amsterdam Colec]ia „Top 10 +“ Editura Polirom, 2011

În 1998, romanul Amsterdam \i aducea lui Ian McEwan Premiul Booker, fapt ce i-a consolidat scriitorului statutul de celebritate literar`, confirmat at\t prin succesul comercial, c\t [i prin cel de critic`. Aflat la a doua reeditare \n limba român`, romanul e un best-seller, f`r` a fi cea mai reprezentativ` dintre scrierile lui McEwan.

Amsterdam este \n primul r\nd o poveste excelent scris`, o lectur` dens`, alert` [i foarte agreabil`, un text \n care autorul a dozat inteligent umorul negru [i medita]ia moral`, intriga romance-ului popular modern [i oscila]iile narative menite s` men]in` viu interesul cititorului p\n` la ultimele pagini.

Tonul ini]ial, un amestec de umor englezesc [i melancolie funebr` bine temperat`, asigur` atmosfera unitar` a \ntregii istorii, \n care \[i vor face apari]ia, pe r\nd, personaje cu o via]` scurt` [i plin` de surprize. Dac` finalul se desf`[oar` la Amsterdam, totul \ncepe la Londra, la o \nmorm\ntare – impropriu spus, deoarece Molly Lane, protagonista absent` a momentului, decedat` dup` o lung` [i degradant` suferin]`, a fost incinerat` \n cadrul unei ceremonii anoste, la care particip` at\t so]ul posesiv [i insipid, c\t [i un public destul de numeros [i pestri]. De la primele replici se remarc` doi buni prieteni ai disp`rutei, ambii fo[ti aman]i ai acesteia, fiecare la timpul s`u. Clive Linley e un compozitor celebru care tocmai \[i preg`te[te capodopera, o simfonie dedicat` noului mileniu, iar Vernon Halliday e un jurnalist la fel de cunoscut, \ntr-o zon` mai pu]in nobil` \ns`,

RECENZII cea a presei de scandal. Ambii au iubit-o pe libertina Molly, o femeie a c`rei creativitate [i efervescen]` au fost egalate doar de talentul cu care [i-a ales prieteniile [i amorurile. Exaspera]i de g\ndul c` ar putea sf\r[i la fel ca iubita lor de alt`dat`, cei doi \[i promit c`, la nevoie, se vor ajuta reciproc s`-[i fac` o ie[ire din scen` lipsit` de mizeria bolii [i a suferin]ei inutile.

P\n` la urm`, totul se va \ncheia cu bine pe „frontul fo[tilor aman]i“, planul le va ie[i de minune, \ns` \mplinirea lui va ]ine mai mult de labirintul \nt\mpl`rii dec\t de voin]a lor direct`.

De fapt, pl`cerea lecturii e asigurat` de incapacitatea comic` a personajelor de a-[i gestiona nevrozele, dar [i de abilitatea scriitorului de a \ndrepta ac]iunea spre un deznod`m\nt nea[teptat. „Tragedia lor comun`“ – cum o nume[te ironic naratorul – este, pe de o parte, moartea prietenei lor Molly, \ns` ea e dublat`, \n acela[i timp [i \ntr-un mod destul de evident, de nevoia lor maniacal` de a-[i salva destinul printr-o lovitur` de geniu, respectiv de teatru: Clive Linley compune cu greu o simfonie dezl\nat`, un e[ec la limita plagiatului ce-l va arunca \ntr-o depresie vecin` cu nebunia, iar Vernon Halliday pl`nuie[te s`-[i salveze cariera prin publicarea unor fotografii compromi]`toare (f`cute de Molly) \n care Julian Garmony, politician de mare influen]`, apare travestit \n haine femeie[ti.

Reciprocitatea pervers` a prieteniei dintre Clive [i Vernon scap` de sub control \n clipa \n care ceea ce alt`dat` i-a unit ajunge s`-i isterizeze [i (literalmente) s`-i otr`veasc`. Comedia neagr` permite \ns`, dincolo de pulsul ridicat al nara]iunii, c\teva momente de medita]ie real` despre morala complex` [i adesea bizar` a omului contemporan, despre fragilitatea prieteniei [i nostalgia unui trecut liber [i generos, perfect sublimat \ntr-o amintire de-a lui Vernon – \n dezordinea [ic a unui apartament parizian, \ntre c`r]i, lenjerie, bijuterii [i alte nimicuri, Molly \[i preg`te[te, elegant`, ie[irea \n ora[, la redac]ia revistei Vogue. n Gabriela Gl`van

31

14,95 lei traducere din limba englez` [i note de Virgil Stanciu

RECENZII

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

SOCIOLOGIE

diul lui Anton Golopen]ia despre „procesul de or`[enizare“ a satului orheian. În rest – date statistice despre evolu]ia demografic`, structura etnic` [i ocupa]ional`, savuroase scrisori de r`zboi [i calendare, cercet`ri de sociologie a familiei [i despre modul de ocupare a timpului prin activit`]i domestice, investiga]ii lingvistice (inclusiv despre... p`s`reasc`), despre practici magice (desc\ntece, zodiacuri) [i religioase, despre activit`]i economice, manifest`ri artistice [i cutume juridice, alc`tuiesc un mix multidisciplinar modelat de teoria gustian` a „faptului social total“ sub semnul a ceea ce un ziarist numise, inspirat, „regionalism educativ“. Printre colaboratori, destule nume de rezonan]`: H.H. Stahl, Anton Golopen]ia, {tefania Cristescu, Lena Constante, Harry Brauner, Mircea Vulc`nescu, Ion Zamfirescu, Constantin Br`iloiu, Xenia Costa-Foru, Ernest Bernea, Mihai Pop, Traian Herseni, Gheorghe Foc[a, D.C. Amz`r, Emil Turdeanu, Igor Measnicov, Octavian Neam]u, Nicolae Argintescu-Amza, Marcela Foc[a [.a. Diverse ca profil [i ponderi, cercet`rile lor „de teren“ configureaz`, impresionant, o arheologie identitar` ce poate fi citit` ca hart` socio-antropologic` a locului, dar [i, de ce nu?, ca roman istorico-documentar \n puzzle, cu plinuri [i goluri (nu lipsesc nici personajele pitore[ti gen Popa Zam`). Textul-pilot al lui D. Gusti (Sociologia monografic`) \[i asum` ca reper ambi]ioasa lucrare colectiv` Recent Social Trends, inspirat` de pre[edintele Hoover al Statelor Unite, care-[i propunea \n chiar acei ani ’30 realizarea unei sociologii a na]iunii americane [i a tendin]elor sale de transformare. O paralel` cu microistoria {colii Analelor ar merita, de asemenea, f`cut` \n alt context.

Activitatea de la Cornova a echipelor gustiene supravie]uie[te [i azi \n memoria localnicilor, iar cercet`rile monografice \n spe]` au constituit prima [i, deocamdat`, singura tentativ` izbutit` de „cuplare“ \ntre elitele tehnocratice moderne [i „România profund`“. Ce a urmat – t`v`lugul istoriei totalitare [i restul – se cunoa[te.

Un [antier de istorie social` Dimitrie Gusti [i colaboratorii Cornova 1931 Editura Quant, 2011

60 lei edi]ie \ngrijit` de Marin Diaconu, Zoltan Rostas, Vasile {oimaru

Editarea la Chi[in`u a monografiei sociologice despre satul basarabean Cornova (Orhei), realizate \n 1931 de echipele Gusti-Stahl, e un eveniment care ar fi p`cat s` treac` neobservat. „Enciclopedie a vie]ii rurale“ dintr-un col] (pierdut, \ntre timp) al României interbelice, impun`torul volum face parte dintr-un vast [antier de istorie social`. Pentru ini]iatorul s`u, sociologul Zoltan Rostas, recuperarea activit`]ii [colii Gusti reprezint` un proiect de-o via]`, iar asocierea unui expert \n genera]ia ’27 precum Marin Diaconu [i a unui specialist local inimos ca Vasile {oimaru s-a dovedit a fi salutar`. Va urma, sper`m, publicarea monografiilor despre Dr`gu[, Nereju [i Fundu Moldovei. P\n` atunci \ns`, avem \n acest tom banca de date a unui sat basarabean „atins de or`[enizare“ [i al c`rui caracter ambivalent – primitiv/modern – e \n sine semnificativ. F`r` a fi o edi]ie critic` propriuzis`, reconstituirea se prezint` ca un miscelaneu creator, av\nd la baz` dou` culegeri realizate anterior de Ovidiu B`dina (1997) [i Vasile {oimaru (2000), plus numeroase texte inedite; deschis` cu o suit` de studii ale colaboratorilor, ea continu` prin consemn`ri ale ciclului de conferin]e prezentate de ace[tia la Institutul Social Român, c`rora li se adaug` recenzii din presa vremii, \nsemn`ri diaristice, secven]e memorialistice, comentarii recente, portrete [i fi[e despre monografi[ti, plus o arhiv` de fotografii realizate la fa]a locului – \n 1931 – de neuitatul Iosif Berman. Ar fi de remarcat emula]ia pe care demersul a generat-o \n epoc` inclusiv \n r\ndul unor nespeciali[ti ca Adrian Maniu sau Petru Comarnescu... O men]iune special` merit` stu-

32

n Paul Cernat

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

SF

A patra secretar` Liviu Radu Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor b`rba]i foarte cumsecade Colec]ia „Eagle Mass Masters“ Eagle Publishing House, 2011

Istoriile alternative (ucroniile) au un loc bine definit \n literatura de gen pe care o numim SF, de[i mul]i recunosc \n SF doar pove[ti cu nave cosmice [i robo]i, Star Trek, Star Wars, Battlestar Galactica [i alte „pove[ti pentru copii“, care numai pentru copii nu s\nt. Dar propaganda sprijinit` pe dezinteres face c\t un curs de socialism [tiin]ific...

Liviu Radu este scriitorul român cel mai puternic atras de ucronie, pe l\ng` zeci [i zeci de povestiri la tem` el trec\ndu-[i \n CV chiar volume cum s\nt Constan]a 1919 (ProLogos, 2000) sau Modificatorii (Millennium Books, 2010).

Chestionar pentru doamne care au fost secretarele unor b`rba]i foarte cumsecade reprezint` o revenire a lui Liviu Radu la tema lui predilect`. Doamnele din titlul romanului s\nt Lena, Hilde [i Greta, iar acei „b`rba]i foarte cumsecade“ care le-au fost [efi s\nt Adolf Hitler, Rudolf Hess [i Josef Mengele. Asta \ntr-o epoc` \n care Adolf Hitler a ajuns pre[edintele Partidului Comunist German [i este, cel pu]in \ntr-o prim` faz`, aliatul lui Stalin, cu care a pus la punct un plan de cucerire a Europei [i de r`sp\ndire a comunismului pe tot continentul.

Liviu Radu lucreaz` cu planul la vedere, imagin\nd un chestionar alc`tuit din unsprezece \ntreb`ri la care celor trei femei li se cere s` r`spund`. Iar r`spunsurile lor se \mpletesc, capitol dup` capitol, \ntrebare dup` \ntrebare, evoc\nd \nceputurile carierelor lor (copil`ria, [coala), sf\r[itul, puncte de r`scruce \n istoria alternativ` a Republicii Democrate Federale Germania, explica]ii (imaginate) pentru gesturi sau fapte (reale), portrete ale celor trei [efi (chiar patru, pentru c` Greta, \nainte de Mengele, l-a mai

RECENZII avut [ef pe Ernst Thälmann, din cauza c`ruia a ajuns \n lag`rul de la Auschwitz, unde a stat p\n` la sf\r[itul r`zboiului, \n 1954 – e ucronie, da?). Departe de a fi ni[te declara]ii seci, limitate strict la \ntreb`ri, cele trei personaje \[i relev` vie]ile de supravie]uitoare ale acelor vremuri.

Iar tu, cititorul, te surprinzi afundat \n roman, dai pagin` dup` pagin` ca [i c\nd ai citi un thriller, trec\nd de la povestea Gretei [i aventura ei la Auschwitz (incluz\nd aici [i o cerere \n c`s`torie) la povestea care a dus-o pe Lena \n apropierea familiei Urd`re[teanu, cu parfumul ei interbelic (tare bine i-ar sta lui Liviu Radu s` scrie un roman cu ac]iunea \n acea perioad`, \mbin\nd personaje fictive cu personaje reale din istoria României!) sau la povestea salutului roman [i a prelu`rii lui de c`tre Hitler, la transformarea func]iei (umile) de secretar general a lui Stalin \n func]ia de [ef al partidului, la parada de 1 Mai 1954, c\nd au fost uci[i \n tribun` Himmler, Heydrich, Canaris [i Goebbels, la atacul american cu bomba atomic` asupra Stalingradului... Întrebare: Ofer` Chestionarul... r`spunsuri [i la \ntreb`rile privind comunismul românesc?

Citi]i [i ve]i afla. Nu e nevoie s` fi]i de acord cu autorul tot timpul. Dar – c` vre]i sau nu vre]i – ve]i trece printr-o mare de \ntreb`ri, ve]i c`uta s` r`spunde]i la ele. Într-un fel, cititorul devine a patra secretar`, iar cele trei destine vor fi \nso]ite, \n paralel, de un al patrulea, pe care nu Liviu Radu \l va scrie, pentru care nu Liviu Radu va nota r`spunsurile, ci, evoc\ndu-[i via]a sub comunism, \nsu[i cititorul...

Cartea lui Liviu Radu se g`se[te la o singur` libr`rie online [i doar \n formate electronice, pentru e-readere. Este calificat` \n finala concursului de roman SF organizat de Eagle Publishing House [i Societatea Român` de Science Fiction [i Fantasy, al c`rui c\[tig`tor va fi anun]at c\t de cur\nd.

Am citit-o de-abia \n aceste zile, de[i o am (un exemplar tip`rit!) din noiembrie. {i am aflat: o carte de Liviu Radu nu se cite[te oricum, oric\nd. Ea se cite[te imediat ce ai pus m\na pe ea. Altfel vei regreta \nt\rzierea. n Michael Haulic`

33

14,99 lei edi]ie electronic`

RECENZII

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

FILOZOFIE

punct de plecare \n lectura filozofiei contemporane [i c` o colec]ie de profil merit` deschis` a[a e un gest vizionar [i binevenit, pentru c` el poate dezmor]i practicile locale de blocare \n fa]a g\ndirii lui Derrida, v`zut ca ultim pilon al g\ndirii care suspend` [i declar` iluzorie metafizica tradi]ional`. În al doilea r\nd, pentru c` autorul c`r]ii propune o solu]ie printr-un recul istoric [i, de ce nu, las` o poart` deschis` spre \n]elegerea faptului c` aderarea la postmodernism nu \nseamn` declararea inutilit`]ii lecturilor filozofice care coboar` mai jos de Nietzsche, [i sus]ine explicit faptul c` un mod foarte nietzschean de a g\ndi istoria filozofiei d` un semn despre puterea de a-i valoriza acesteia solu]iile. Alternativa relativism/absolutism are culoarea unui paradox c\nd e pus` \n termeni teoretici (fiindc` partizanii p`r]ilor \[i pot r`ni mereu adversarul prin reg`sirea propriei pozi]ii inserate \n aparentul ei opus: relativistul sus]ine absolut propria tez`, iar absolutistul \[i \ntemeiaz` perspectiva relativ la singularitatea lui). Dar revirimentul alternativei este limpede prin transferarea ei \n termeni practici: a[a, cartea lui Blackburn trimite la Nietzsche [i la filozofia asum`rii ca via]` a valorilor (p. 124), sau la Wittgenstein, cel ce credea \n practica abilit`]ilor tehnice care ne pot scoate din relativismul propozi]iilor noastre despre lume (p. 226): s` „facem fa]`“ vie]ii, iar reperul valorilor ne va r`m\ne disponibil, \n toat` cursivitatea lui. În al treilea r\nd, fiindc` apari]ia ne oblig` s` num`r`m reperele de care dispunem pentru a pune \ntr-un dialog aceast` carte. M` g\ndesc la Turnirul khazar al lui Andrei Cornea [i la Omul recent al lui H.R. Patapievici. Dou` c`r]i cu aceea[i \ntrebare, dar cu solu]ii diferite: una pentru care solu]ia e de g`sit sub forma „op]iunii secunde“, gen comun al dilemelor, dar identificat \ntotdeauna (tot) la nivelul filozofiei practice, iar alta pentru care survolarea relativismului se \ncheie cu op]iunea [i reperul nihil sine Deo. Mi-a[ dori ca, din aceste trei c`r]i, s` ne anime spiritul disputei.

„S` facem fa]`“ Simon Blackburn Adev`rul, c`l`uza r`t`ci]ilor Colec]ia „Filosofie contemporan`“ Editura Polirom, 2011

27, 95 lei traducere din limba englez` de Gabriel Nagâ]

C\nd Simon Blackburn se \ndreapt` spre Nietzsche [i Wittgenstein pentru a g`si medierea rezonabil` \ntre relativismul filozofic [i pozi]ia \ncrederii \n natura dat` a valorilor (s` o numim, \n spiritul c`r]ii, absolutist`), gestul este salutar \ntruc\t se refer` la punctul cel mai sensibil al lumii \n care tr`im [i evolueaz` pe teritoriul unei filozofii extrem de contemporane.

La fel de important ni se pare faptul c` aceast` lucrare, tradus` de Gabriel Nagâ], deschide colec]ia „Filosofie contemporan`“, coordonat` de Mircea Dumitru. Aceast` situare a c`r]ii poate s` arate de ce este excelent` apari]ia ei \n român`.

Mai \nt\i, pentru c` autorul c`r]ii pune tocmai aceast` problem`, iar coordonatorul colec]iei decide s` deschid` o serie de filozofie contemporan` tocmai cu ea. Blackburn \[i construie[te discursul pe tradi]ia empirismului englez [i a filozofiei analitice. De o parte, relativismul absolut al valorilor, fie el etic sau politic, cognitiv sau hermeneutic, ilustrat poate cel mai spectaculos de stindardul lui Derrida, pentru care nu mai exist` nimic \n afara textului (ale c`rui semnifica]ii se pot construi, a[adar, dup` cum ne place). De cealalt` parte, pozi]ia tradi]ional` a obiectivit`]ii valorilor. Între ele, o mul]ime de atitudini intermediare ale omului contemporan, clasificate de autor cu fine]ea portretistului care vorbe[te despre cel ce elimin` p`rerile alterit`]ii, despre cel ce invoc` doar obiectivitatea seac` a valorilor, pragmaticul constructor \n lumea lui „ca [i cum“ [i mol\ul indecis [i camuflat \n spatele indiferen]ei alternativelor: toate graviteaz` \n „aria discursului [i a angaj`rii noastre“ \n aceast` lume [i toate fac buc`t`ria dilemelor cotidiene. A spune c` acesta e un

34

n Alexander Baumgarten

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

ISTORIE

Dou` c`r]i, sau mai multe Adrian Cioroianu Epoca de aur a incertitudinii.

America [i China, ideile [i Prim`vara arab`, Clio, Clausewitz [i Lady Gaga la \nceputul secolului XXI Editura Curtea Veche, 2011

Noua carte a lui Adrian Cioroianu seam`n` cu o sticl` de vin bun deschis` \ns` un pic prea devreme, \nainte de a avea [ansa s` devin` vin de colec]ie. Strugurii au fost de soi, s-au copt ca la carte, au fost cule[i la momentul potrivit [i s-au transformat \ntr-o licoare parfumat`, u[or acidulat`, din care s` tot bei. Î]i place, te \mbie s` mai torni un pahar, dar te [i face s` te \ntrebi ce gust ar fi avut dac` ar fi fost l`sat s` se limpezeasc` ceva mai mult.

O prim` impresie pe care o las` lucrarea este aceea c` ofer` material c\t pentru dou` c`r]i, dac` nu mai multe. Partea cea mai consistent`, a doua, dedicat` analizei sistemului mondial \n epoca actual`, pe care autorul o nume[te „a incertitudinii“, se \ntinde pe mai mult de 200 de pagini [i ar putea avea f`r` probleme o carier` editorial` autonom`. O alt` carte ar putea rezulta din extinderea primei p`r]i (cca 100 de pagini), care ofer` o medita]ie asupra pozi]ion`rii intelectualului român \ntre bibliotec` [i televiziune. Nu rezult` suficient de clar motivul pentru care a fost nevoie ca cele dou` teme s` fie tratate \ntre copertele aceleia[i c`r]i, iar concluzia volumului nu clarific` lucrurile \n acest sens, limit\ndu-se la a oferi un set de sfaturi de politic` extern` viitorului pre[edinte al României. Conceput` \n acest fel, concluzia pare a se referi strict la modul \n care trebuie s` se pozi]ioneze România, ca actor statal, \n sistemul mondial dominat de incertitudine, f`r` a mai face referire la dosarul intelectualului român care penduleaz` \ntre modelul tradi]ional de cunoa[tere, al civiliza]iei literei, [i cel al informa]iei difuzate [i consumate \n timp real.

RECENZII Exist` [i germenii unei a treia c`r]i, de studii culturale, care ar analiza peisajul culturii populare globalizate, create [i diseminate prin massmedia, al c`rei personaj definitoriu, \n viziunea autorului, este nimeni altul dec\t starul pop Lady Gaga. Ajun[i aici, e momentul s` semnal`m cea mai interesant` [i original` contribu]ie a c`r]ii, [i anume grila de analiz` propus` pentru \n]elegerea lumii \n care tr`im. Grila include trei tipuri de logic`: cea de tip Clio-muza istoriei, care presupune o \n]elegere a lumii din perspectiva leg`turii cu trecutul, cea de tip Clausewitz, o logic` a obiectivelor politice [i a tacticilor/strategiilor ce trebuie aplicate pentru atingerea acestora, [i, \n sf\r[it, logica de tip Lady Gaga, cea a evenimentului, a spectacolului [i spectaculosului, a unei lumi \n care „este mai important s` surprinzi dec\t s` confirmi“.

Fiecare dintre cele trei tipuri de logic` e asociat cu un anumit tip de percep]ie a timpului: Clio este ancorat` \n trecut, Clausewitz \[i propune obiective pentru viitor, \n timp ce Lady Gaga tr`ie[te \ntr-un prezent continuu, total indiferent` fa]` de trecut [i viitor. Nu este greu de observat c` avem de-a face cu o viziune influen]at` de experien]a personal` a autorului, cele trei tipuri de logic` reg`sindu-se \n componentele ce au format/formeaz` identitatea de persoan` public` a lui Adrian Cioroianu: istoric (Clio), om politic (Clausewitz) [i vedet` de televiziune (Lady Gaga). Chiar [i a[a, grila reprezint` o contribu]ie intelectual` interesant` venit` \ntr-un moment \n care \n România \ncerc`rile de teoretizare a unor modele de analiz` a realit`]ii s\nt aproape inexistente.

Epoca de aur a incertitudinii este, cu certitudine, o lucrare care merit` citit`. În plus, cred c` reprezint` un punct de plecare c`tre noi direc]ii de studiu pe care autorul ar putea s` le dezvolte \n beneficiul cititorilor s`i, cea mai promi]`toare fiind aceea a studiilor culturale [i mass-media. {i pentru c`, \n momentul \n care scriu, pe ecranul TV se deruleaz` colindul Romtelecom cu Cleopatra Stratan, m` g\ndesc c` nu ne-ar strica o carte (sau m`car un eseu) cu titlul „De la Clio la Cleo“. n Bogdan Barbu

35

38 lei

RECENZII

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

ISTORIE

xist` [i o jum`tate plin` a paharului: \n ceea ce prive[te transplantul modelului occidental (pe alocuri chiar impunerea lui, de c`tre stat), Dobrogea româneasc` reprezint` oricum un studiu de caz fascinant: mai precis, felul \n care acest col] al Imperiului Otoman devine, \n mai pu]in de o jum`tate de secol, una dintre principalele zone portuare ale Europei cvasi-occidentale ([i occidentalizate). A[adar, temele c`r]ii merg de la identificarea [i discutarea structurilor de putere din Principate (Iolanda }ighiliu) la reformele domnitorului fanariot – notabil, \n sens pozitiv – Alexandru Ipsilanti (Daniel Flaut); de la hainele [i moravurile moldo-valahilor (Adrian-Silvan Ionescu) la impresiile c`l`torilor italieni prin Principate (Raluca Tomi); de la influen]ele modernizatoare ale Rusiei (Bogdan Mihail) p\n` la rela]iile culturale cu Polonia interbelic` (Florin Anghel); \n fine, de la liniile generale ale moderniz`rii institu]ionale (Enache Tu[a) p\n` la cazurile particulare ale unor intelectuali macedo-români sau, edilitar vorbind, ale localit`]ilor Constan]a (Mariana & Marian Cojoc) [i Mamaia (Mihaela Jenaru).

Cum se \nt\mpl` \n majoritatea volumelor de gen, studiile s\nt inevitabil inegale – tematic, cantitativ [i calitativ vorbind. Dar, la \nceput de an, prefer s` v`d jum`tatea plin` a paharului: acest proces istoric – al moderniz`rii române[ti – reprezint` un caz \ntr-at\t de crucial \nc\t, de[i majoritatea istoricilor no[tri (de la Xenopol la Iorga, C.C. Giurescu, {. Papacostea, Vl. Georgescu, {t. {tef`nescu, D. Berindei, I. Bulei, A. Pippidi [i mul]i al]ii) au scris consistent pe acest subiect, tot mai r`m\ne loc pentru noi abord`ri. Într-o perioad` \n care, \n mediile universitare sau editoriale, istoria modern` nu mai pare foarte „comercial`“, trebuie reamintit, ori de c\te ori se poate, c` aceste secole de r`scruce (XVIII-XIX, mai ales) reprezint` fundamentul a ceea ce lumea româneasc` reprezint` azi. Cine cunoa[te istoria timpurie a moderniz`rii noastre va avea o imagine mai clar` asupra zigzagurilor, a victoriilor sau impasurilor de azi. Pentru c` – nu-i a[a? – modernizarea continu`.

Despre schimb`rile profunde Iolanda }ighiliu, Marian Cojoc, Daniel Flaut (coord.)

From kaftan to redingote: the romanian world from exotism to modernism (17th-20th centuries), Editura Cetatea de Scaun, 2011

pre] neprecizat

O ini]iativ` a Facult`]ii de Istorie [i {tiin]e Politice din Universitatea const`n]ean` „Ovidius“ (sus]inut` de un grant de cercetare guvernamental acordat \n 2005) a condus la un elegant volum, publicat integral \n englez`, despre avatarurile moderniz`rii române[ti: altfel spus (prin \ns`[i metafora titlului), trecerea de la tipicul societal oriental (al exotismului simbolizat prin caftan) c`tre institu]iile, modul de via]` [i mizele occidentale (ale redingotei ca simbol al noului). Cei 11 autori s\nt cercet`tori sau universitari din Constan]a [i Bucure[ti, unii dintre ei cu atestate precedente \n domeniu. În ansamblu, volumul e un bun complement pentru cursurile studen]ilor interesa]i [i o lectur` instructiv` – [i, pe alocuri, inevitabil amuzant` – pentru orice spirit interesat de un fascinant capitol de istorie. Faptul c` volumul e publicat \n englez` nu va fi un impediment; ba, cutez a crede, tocmai \n aceasta const` mare parte din impactul (sperat al) c`r]ii – evident, \n m`sura \n care cineva se va g\ndi s` trimit` acest volum \n biblioteci str`ine sau s` publice textele \n regatul Internetului.

Dintr-un anumit punct de vedere, titlul nu este foarte exact: volumul nu vorbe[te totu[i despre „lumea româneasc`“ \n ansamblul ei, ci este (oarecum normal, date fiind circumstan]ele) focalizat \n mare parte pe zona Valahiei [i a Dobrogei istorice. Cine se a[tepta la mai mult \n urma titlului va fi oarecum dezam`git; dar e-

36

n Adrian Cioroianu

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

S P I R I T U A L I TAT E

Vi]elul cu corn ceruit al intelectualului Lynn Thorndike Magia \n istoria intelectual` a Europei Editura Herald, 2011

Lynn Thorndike, cercet`tor \n istoria alchimiei [i a [tiin]elor medievale, profesor la Columbia University p\n` \n 1950, [i-a ob]inut doctoratul \n 1905 cu diserta]ia Magia \n istoria intelectual` a Europei, lucrare ap`rut` anul trecut la Editura Herald.

Interesant este faptul c` un specialist \n Evul Mediu \[i concentreaz` un \ntreg studiu privind influen]a credin]elor magice asupra celor mai importante personalit`]i ale filozofiei [i [tiin]ei europene nu \n perioada medieval`, a[a cum ne-am a[tepta, ci cu prec`dere \n Antichitate.

Evolu]ia raportului dintre g\ndirea [tiin]ific` [i cea magic` \n secolul al XVII-lea reprezint` doar un capitol, cel final (de fapt, o anex` a c`r]ii), \n timp ce alte [apte s\nt dedicate aceluia[i fenomen, \ns` \n vremea Imperiului Roman. Mesajul lui Thorndike, ap`sat nu numai prin con]inut, dar [i prin aceast` deplasare de accent, vizeaz` cli[eul larg r`sp\ndit conform c`ruia coabitarea difuz` dintre ra]iune [i magie, supersti]ie, misticism ar fi fost, prin excelen]`, marca Întunecatului Ev. Totu[i, [tim ast`zi nu doar c` Evul Mediu nu a fost at\t de \ntunecat, dar afl`m [i c` autorul are motive „pentru a crede c` ura [i teama de «magie», confuzia dintre [tiin]` sau filozofie cu magia, atragerea reputa]iei de vr`jitor a erudi]ilor au reprezentat fenomene ce nu s-au limitat la Evul Mediu.“ Ele se reg`sesc (\ntr-o m`sur` semnificativ`) \n g\ndirea celor mai impor-

RECENZII tan]i filozofi (Platon, Aristotel etc.), medici, astronomi [i oameni de stat ai Imperiului Roman.

Aceast` constatare ne-ar putea obliga fie la o ajustare a arogan]ei asociate, de obicei, exerci]iului intelectual, fie la reconsiderarea nepeiorativ` a distan]elor (aparent reduse) dintre magie [i \nceputurile ra]iunii [tiin]ifice. În fond, cartea cercet`torului american dovede[te c` fundamentele g\ndirii occidentale s-au aflat (la propriu) \n mintea marilor ei z`mislitori, \ntr-o proximitate jenant` cu credin]ele acestora \n magie, astrologie sau divina]ie. Avem, totu[i, libertatea de a decide ca acest lucru s` nu ne mai jeneze. E doar un adev`r printre multe altele.

Ca [i acela c` g\ndirea magic` va ocupa \ntotdeauna un spa]iu \n psihismul uman, fie c` ne place sau nu. În ultimul caz, o oblig`m s` caute o manier` deghizat` de a reveni acolo unde \i este locul. Ceea ce explic` surprinz`torul conflict dintre discursul ra]ional al unui intelectual [i cele c\teva idei incompatibile cu ra]iunea, nutrite cu candoare pe undeva, printr-un col] al min]ii sale.

Aristotel credea, de exemplu, c` g`ina este inseminat` prin simpla suflare a coco[ului sau prin suflarea de v\nt din direc]ia acestuia, ori c` persoanele cu p`duchi \n cap s\nt mai pu]in predispuse migrenelor [i devin susceptibile de \mboln`vire dac` fac baie [i schimb` apa \n care se \mb`iaz`. În fine, era convins [i c` vi]eii vor suferi mai pu]in de picioare dac` le s\nt date cu cear` coarnele.

Cum nu avem explica]ii ra]ionale pentru ceea ce g\ndim \n afara ra]iunii, una dintre op]iuni este de a blama cu vehemen]` un astfel de demers, pentru a-l ascunde de ceilal]i [i de sine.

A fost [i alegerea unor \nainta[i celebri. Un exemplu este Plinius cel B`tr\n, care credea \n astrologie, dar vorbea, \n acela[i timp, despre „recuno[tin]a pe care umanitatea o datoreaz` marilor genii care au eliberat-o de frica supersti]ioas` fa]` de eclipse.“ {.a.m.d.

Magia \n istoria intelectual` a Europei este o carte concis`, \ns` revelatoare. n Alice Popescu

37

16 lei traducere din limba englez` [i edi]ie \ngrijit` de Alexandru Anghel

RECENZII

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

ARTE

re[ti, cronologie [i biografiile arti[tilor) care fac avangarda din România reperabil` \n mai multe registre [i aspecte, deschiz\nd-o recept`rii unor variate categorii de public.

Una dintre mizele expozi]iei [i, prin ea, ale catalogului prive[te \nt`rirea rolului Bucure[tiului pe harta avangardei europene. Pentru aceasta, experien]ei de la Cabaret Voltaire i se acord` un rol semnificativ, at\t \n virtutea contribu]iilor lui Tristan Tzara [i Marcel Iancu, c\t [i a capacit`]ii ei de a deveni, pentru grupul de mai t\rziu din România, evenimentul avangardist originar. Nu \nt\mpl`tor, Marcel Iancu este eroul principal al expozi]iei, fiind [i singurul care a parcurs traseul „complet“: Bucure[ti – Zürich – Bucure[ti. Totodat`, exist` preocuparea de a face cunoscu]i to]i actorii feluritelor grupuri de avangard` din Bucure[ti, de unde [i prezen]a numeroas` a portretelor deopotriv` \n pictur` [i grafic` (deci integrate \n expozi]ie) [i a fotografiilor de epoc` ce \mp\nzesc catalogul.

Problematizarea identit`]ii evreie[ti – a majorit`]ii avangardi[tilor din România – ancoreaz` expozi]ia \n teme de cercetare recente care nu se rezum` numai la domeniul artistic.

Este, f`r` \ndoial`, o sarcin` dificil`, mai ales c` nu poate porni de la imagine, \ntruc\t lucr`rile din expozi]ie nu pun ele \nsele probleme legate de identitatea autorilor. A[adar, pentru a da un r`spuns \ntreb`rii lansate de titlul studiului – „Why so many Jews?“ –, Radu Stern face apel la datele contextului cultural [i politic al primei jum`t`]i a veacului al XX-lea. Prin raportarea at\t la temele na]ionale/na]ionaliste, c\t [i la antisemitismul intelectual care au str`b`tut perioada cu diferite intensit`]i, interna]ionalismul avangardei apare ca o alternativ` plauzibil` pentru arti[tii evrei. Pe urmele lui S.A. Mansbach, dar cu o mai mare densitate de argumente, extrase din publica]iile epocii, marginalitatea cultural` a avangardei este privit` ca simptom al marginaliz`rii sociale. Aflat \nc` \ntr-un stadiu incipient, acest tip de problematiz`ri delicate, \ntruc\t prive[te o configura]ie metamorfic` precum identitatea, cheam` la nuan]`ri [i, mai ales, la aprofundarea investig`rii cazurilor individuale. n

Bucure[tiul pe harta avangardei europene Radu Stern & Edward van Voolen (ed.)

Van Dada tott surrealisme.

Joodse avant-garde kunstenaars uit Roemenië, 1910-1938 / From Dada to Surrealism. Jewish Avant-garde Artists from Romania 1910-1938, Joods Historisch Museum, Amsterdam, 2010

pre] neprecizat

Expozi]ia „De la dada la suprarealism. Arti[ti evrei de avangard` din România 1910-1938“, deschis` ini]ial la Muzeul de Istorie a Evreilor din Amsterdam [i itinerat` apoi la Muzeul Israel din Ierusalim, este rezultatul unui consistent efort curatorial de a conecta patrimonii aflate \n spa]ii culturale diferite (România, Israel, Fran]a, Olanda, Elve]ia). R`sp\ndirea lucr`rilor avangardi[tilor, urmare a traseelor interna]ionale [i a imigra]iei sau, pur [i simplu, a vie]ii colec]iilor, a dus uneori la cantonarea acestora \n perimetre exclusiv locale. Este cazul colec]iior de avangard` din România, ale c`ror lucr`ri au fost \n parte incluse \n c\te-o expozi]ie cu caracter interna]ional (mai ales \n cele dedicate avangardelor central- [i est-europene), f`r` ca astfel s` dep`[easc` caracterul local sau s` devin` ele \nsele nucleul unui proiect mai cuprinz`tor. Din acest punct de vedere, expozi]ia curatoriat` de Radu Stern de]ine o pozi]ie aparte, reu[ind s` ocoleasc` drumurile b`t`torite p\n` acum [i s` contureze o imagine mai rotund` asupra avangardei artistice din România \n intervalul dat, o imagine \n parte reconstituit`, mai ales de c`tre speciali[ti, prin lecturi, dar niciodat`, cred, prezent` pe simeze \ntr-un mod at\t de complet. Adiacent, a fost publicat un catalog – la care m` voi referi \n continuare – care con]ine, pe l\ng` reproducerile tuturor lucr`rilor din expozi]ie, c\teva tipuri de texte (un studiu al lui Radu Stern, schi]e istorice ale principalelor evenimente avangardiste petrecute la Zürich [i Bucu-

38

Irina C`r`ba[

N. Steinhardt \n evoc`ri – Edi]ie \ngrijit` de Florian Roati[ Hors collection Personalitatea efervescent` [i preocup`rile polivalente ale lui N. Steinhardt s\nt evocate de reprezentan]i ai lumii literare [i religioase care l-au cunoscut \n diferite etape ale vie]ii.

M`rturiile lor, dintre care unele inedite, pline uneori de nostalgie, alteori de umor, contureaz` portretul complex al omului care a fost N. Steinhardt.

Pre]: 29,95 lei Masca Mor]ii Ro[ii [i alte povestiri de E.A. Poe Edi]ie \n print [i eBOOK Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere, studiu introductiv, note [i comentarii de Liviu Cotr`u „S-ar putea spune c` Poe caut` s` aplice literaturii procesele filosofiei, iar filosofiei metodele algebrei. În aceast` constant` ascensiune c`tre infinit, uneori \]i po]i pierde respira]ia. În acest gen de literatur` aerul e la fel de rarefiat ca \ntr-un laborator.“ (Charles Baudelaire)

Pre]: 59,95 lei 1Q84. Volumul al III-lea de Haruki Murakami Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Iuliana Oprina [i Florin Oprina Mult-a[teptatul volum 3 al trilogiei 1Q84, o carte \n care Haruki Murakami ne promite s` dezlege enigmele l`sate \n suspans. „Fantastic, misterios, captivant, romanul lui Murakami este o lume a \nchipuirilor creat` parc` de un condei kafkian.“ (The Philadelphia Inquirer)

Pre]: 32,95 lei Criza celor dou`zeci de ani (1919-1939): o introducere \n studiul rela]iilor interna]ionale de E.H. Carr Traducere de C`t`lin Dr`c[ineanu Colec]ia „Collegium. Rela]ii interna]ionale“ O lucrare clasic` \n domeniul rela]iilor interna]ionale, ce dezvolt` teme care [i-au p`strat relevan]a \n problematica puterii politice [i a distribu]iei acesteia \n ordinea mondial` contemporan`. Volumul este indispensabil speciali[tilor \n rela]ii interna]ionale [i [tiinte politice.

Pre]: 24,95 lei

Captivi – seria de autor „Norman Manea“ Romanul, cenzurat la prima sa apari]ie, este un elogiu absolut al Învinsului. „Un scriitor superb, care ne ofer` o m`rturie extraordinar` despre via]a intens` [i dramatic` din timpul uneia dintre cele mai grote[ti [i feroce dictaturi.

Norman Manea scrie f`r` am`r`ciune sau resentimente, cu o incredibil` libertate a spiritului, cu fantezie [i chiar cu umor.“ (Mario Vargas Llosa)

Pre]: 34,95 lei Opere IV. Cum e • Mercier [i Camier – seria de autor „Samuel Beckett“ Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traduceri de Gabriela [i Constantin Ab`lu]` Volumul reune[te romanele Cum e (1961) [i Mercier [i Camier (1970), considerate dou` dintre cele mai subtile experimente stilistice ale lui Samuel Beckett, laureatul Premiului Nobel pentru Literatur` pe anul 1969, unul dintre cei mai profunzi [i originali scriitori ai secolului XX.

Pre]: 34,95 lei Luminile din septembrie de Carlos Ruiz Zafón Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere de Alina }i]ei „Carlos Ruiz Zafón construie[te un roman \n care brodeaz` cu aten]ie o panoplie de personaje [i \nt\mpl`ri misterioase. Luminile din septembrie este a treia viziune romanesc` a lui Zafón, n`scut` parc` dintr-un izvor nesf\r[it al pasiunii, al suspansului.“ (The New York Times)

Pre]: 27,95 lei Noul branding: cum s` construie[ti capitalul unei m`rci de Claudia Fisher-Buttinger, Christine Vallaster Colec]ia „Collegium. Rela]ii publice [i publicitate“ Traducere de Sorin Psatta (coord.), Alice T`taru, Dan {endroiu, {tefan Chiri]escu Volumul propune un nou tip de branding, ce integreaz` mai multe modele [i strategii, deplas\nd accentul de pe produs [i caracteristicile acestuia pe companie [i principiile ei de func]ionare.

Pre]: 27,95 lei

www.polirom.ro

Via]a lui Isus povestit` de un credincios de Paul Johnson Humanitas, Seria „Religie“ Traducere de Liliana Donose Samuelsson Paul Johnson ne vorbe[te \n aceast` carte despre via]a [i \nv`]`turile lui Isus.

O face cu siguran]a unui istoric, cu talentul unui scriitor [i cu pasiunea unui credincios, oferindu-ne biografia mi[c`toare a unei personalit`]i care a schimbat cursul istoriei [i a inspirat una dintre marile religii ale lumii.

Pre]: 25 lei

Opere poetice (1909-1962) de T.S. Eliot Humanitas Fiction, Serie de autor, edi]ie bilingv` Traduceri de {erban Foar]`, Mircea Iv`nescu, Sorin M`rculescu [i {erban Foar]` & Adriana-Carmen Racovi]` „T.S. Eliot a fost un vizionar, dar a fost [i cât se poate de realist. Poemele lui p`streaz` aura misterului care e \ns`[i esen]a poeziei, dar, cu toate c` uneori recurge la retoric`, poezia sa e o poezie \ntru totul neretoric`.“ (Stephen Spender)

Pre]: 49 lei Canzoniere / Can]onierul de Francesco Petrarca Humanitas, colec]ia Biblioteca italiana / edi]ie bilingv` Traducere de Eta Boeriu Odat` cu Petrarca, \n poezia occidental` se na[te subiectivitatea. Iat` la ce a dus revolu]ia sa copernican`: la analizarea profunzimilor psihicului, a angoaselor suflete[ti, a dubiilor legate de via]a prezent` [i viitoare. Petrarca nu avea la dispozi]ie categoriile analizei psihologice; el folosea categoriile filozofiei morale.

Small World de Martin Suter Humanitas Fiction, colec]ia Raftul Denisei Traducere de Herta Spuhn Small World este deopotriv` o cronic` de familie, povestea unui caz de Alzheimer documentat minu]ios [i un thriller psihologic având ca erou un b`rbat cu un gol \n suflet a c`rui salvare depinde de propriile amintiri.

Pre]: 45 lei Cercet`ri filozofice asupra esen]ei libert`]ii umane de F.W.J. Schelling Humanitas, Seria „Filozofie“ Traducere de Paul-Gabriel Sandu Fiecare fiin]` se poate revela numai \n contrariul s`u, iubirea numai \n ur`, unitatea numai \n conflict. Omul este a[ezat pe o culme de unde el \nsu[i poart` \n sine sursa propriei sale mi[c`ri \n direc]ia binelui sau a r`ului: \n el, leg`tura celor dou` principii nu este necesar`, ci liber`.

Pre]: 24 lei Este Dumnezeu matematician? de Mario Livio Humanitas, Seria „{tiin]`“ Traducere de Anca Florescu-Mitchell Cartea lui Mario Livio ne poart` prin istorie, matematic`, [tiin]`, logic` [i filozofie pentru a descrie tabloul celei mai tulbur`toare \ntreb`ri pe care [i-o poate pune cercet`torul naturii. |n chip inevitabil, matematica se afl` \n spatele tuturor fenomenelor pe care ne str`duim s` le \n]elegem. Dar cum se explic` aceast` uimitoare eficacitate a ei? De ce lumea este, \n esen]`, de natur` matematic`?

Umbrele paradisului. Scriitori români [i francezi \n Uniunea Sovietic` de Angelo Mitchievici Humanitas, Seria „Istorie contemporan`“ „Angelo Mitchievici exploreaz` cu luminoas` putere explicativ` circumstan]ele \n care a fost posibil` tr`darea c`rturarilor, care au fost acele «icoane» sovietice gra]ie c`rora cele mai abjecte abdic`ri p`reau drept tot atâtea triumfuri.“ (Vladimir Tism`neanu)

Pre]: 59 lei Ofrande. Memorii de Cornelia Pillat Humanitas, colec]ia Memorii/ Jurnale „Cartea doamnei Pillat ne inspir` [i creeaz` o oaz` de adev`r \n de[ertul unei lumi mistificate. În torentul hr`p`re]ilor [i al \navu]i]ilor, ea \ntoarce spre noi sensul spiritual al s`r`ciei [i al frumuse]ii de-a tr`i \n farmecul blând al amintirilor.“ (Dan Stanca)

Pre]: 35 lei

Pre]: 35 lei

www.humanitas.ro

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

]ilor, ne-au parvenit edi]ii neoficiale care s-au conservat p\n` \n zilele noastre, una chiar la British Museum. Acest exemplu este paradigmatic pentru joaca de-a [oarecele [i pisica (da, limba român` are cele mai bune expresii pentru a explora istoria c`r]ii :) care se petrece de fiecare dat` c\nd o tehnologie emergent` a informa]iei devine mainstream (sau exoteric`). De aici p\n` la libertinismul Iluminismului mai avem doar un pas. {i pentru c` de fiecare dat` totul apare de dou` ori, iar a doua oar` ca fars`, pornografia & pirateria pun um`rul [i la expansiunea Internetului [i dezvoltarea acestei tehnologii. Una dintre cele mai r`sp\ndite meme online spune c` „Internet is for porn“ (\ncerca]i o c`utare pe Google), iar statisticile arat` c` o mare parte din traficul web se \ndreapt` spre site-urile de profil (una din patru c`ut`ri pe web are leg`tur` cu pornografia). Algoritmii pentru comprimarea imaginilor se \nva]` pe o imagine preluat` din Playboy. Pornografia a str\ns \n jurul ei primele comunit`]i online [i duce o lupt` de pionierat \n adoptarea celor mai noi instrumente online.

Dac` avem un singur Youtube, e incalculabil num`rul site-urilor de hosting [i streaming video pornografic. C\t prive[te pirateria, \n lipsa ei nu am fi avut un protocol precum BitTorrent (esen]ial \n func]ionarea unor servicii precum Skype sau videoconferin]e), l`]ime de band` at\t de mare \n at\t de scurt timp etc. În avangarda Internetului se afl` pira]ii [i pornografii. Îi g`sim pe acelea[i pozi]ii \n ultimii 500 de ani. {i poate c` ar trebui s` studiem fenomenul mai am`nun]it pentru a dep`[i stadiul unei simple ipoteze. n

Constantin Vic`

Pornografie & piraterie Gutenberg inventeaz` ma[ina de tipar cu scopul de a duce mai departe cuv\ntul lui Dumnezeu (aka Biblia), dar \n primii 50 de ani ai tiparului (cunoscu]i [i ca perioad` a incunabulelor) cartea laic` dep`[e[te ca titluri [i num`r de exemplare cartea bisericeasc`. {i nu e prima dat` c\nd o inven]ie nu \[i atinge scopul, ci este folosit` \ntr-o cu totul alt` direc]ie. La fel s-a \nt\mplat cu ceasul, tehnologie care ar fi trebuit s` fixeze orele de rug`ciune [i de ritual, dar a ajuns s` ofere ritmul societ`]ii capitaliste. A[a cum sensul unui text nu st` \n inten]ia autorului s`u (celebra „eroare inten]ional`“), nici sensul unui design tehnologic nu poate fi controlat de inventatorul s`u. În conformitate cu expresia româneasc` „unde dai [i unde crap`“.

Dar cartea \[i ia av\nt \n secolul al XVI-lea cu ajutorul a doi prieteni: pornografia [i pirateria.

Generalizarea acestui artefact cultural nu ar fi fost posibil` f`r` apari]ia c`r]ii de pl`ceri (sau pornografice) [i a celor care tip`reau f`r` a avea privilegiul de a o face (ne afl`m \ntr-o vreme \n care dreptul de autor nu fusese inventat, iar tipografii-aproape-editori cereau voie de la st`p\nire). Unul dintre primele scandaluri legate de cartea pornografic` se isc` la 1524 odat` cu apari]ia volumului I Modi (sau De omnibus Veneris Schematibus), o carte cu 16 reprezent`ri de pozi]ii sexuale (se pot vedea pe Wikipedia, aici: http://en.wikipedia.org/wiki/I_Modi). Papa Clement al VII-lea \l trimite pe autor, Marcantonio Raimondi, la \nchisoare [i distruge toate exemplarele primei edi]ii. Dar, cu ajutorul pira-

© wikimedia commons

43

© Alix Vrana

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

INTERVIU

„Mi se pare mai scandalos acum ([i mai eficient) s` fii discret“ Dan Stanciu „Imagina]i-v` un pumn de oameni \nf`[ura]i \n pergamente [i atlazuri pe m`sura oaselor / avizi de existen]` individual` [i afirm\nd cuvinte care s\nt lucr`ri ca ale m\inilor / lucr`ri istovitoare cum au fost din totdeauna cele ale poe]ilor adev`ra]i / lucr`ri-cuvinte despre spaime din haosul acestui secol sf`r\mat / \nchipui]i-v` un pumn de oameni \n glasul c`rora exist` presim]irea poeziei noului mileniu / \l voi numi pe unul dintre cei mai buni: Dan Stanciu {i sper din toat` inima s` fi rostit un adev`r numindu-l“ – a[a prezenta Gellu Naum pe 18 ianuarie 1990 volumul de debut al lui Dan Stanciu. Despre confirmarea unor asemenea adev`ruri, despre joc, ironie [i \n]elesurile de azi ale suprarealismului l-am \ntrebat din nou pe Dan Stanciu [i, \n cele din urm`, a r`spuns.

Trei poe]i la mia de c`mile S-a spus c` e[ti un discipol al lui Gellu Naum, de[i poemele tale urmeaz` mai degrab` alt` poetic` – oricum, alt` cale. Te consideri, a[a cum spun unii critici, un „continuator al suprarealismului \n linia Naum“?

Din fericire, nu se spun multe despre mine, m-am ferit de asta. (Dac` mergi \ntr-o zi la malul apei, ca s` consta]i ce a mai curs, nu va trece un sfert de ceas [i ai s` vezi un autor faimos \n valuri, d\nd voinice[te din bra]e [i din gur`, \ntr-un [uvoi de comentarii care \l duce la vale.

Nu s\nt eu `la [i nu-l \n]eleg de ce s-a vrut acolo, nu era mai bine dincoace, unde e lini[te?) Dintre pu]inele care s-au zis, \n scris, despre cel ca-

re \]i vorbe[te (fire[te, tot \n scris), chestia aia c` a[ fi un discipol al lui Gellu Naum e groas` r`u. Poe]ii n-au discipoli, fiindc` s\nt – prin defini]ie [i definitiv – certa]i cu disciplina. Unul care-i poet nu vine din neamul bovinelor, s`-l po]i a[eza \ntr-un staul (ca vaca) [i s`-i extragi din uger o g`leat` de urma[i. Ugerul unui poet e lactifer \ntr-un sens mai larg, nu e un rezervor de lapte \n care s`-[i \nmoaie criticul simplu] biscui]ii. Discipoli poate avea (la rigoare) c`mila, creat` de inventatorul ei pentru a purta poveri. S\nt destui discipoli de c`mile, fiecare cu un sac \n spate, pe care \l car` de la o carte la alta. Poe]i s\nt numai vreo trei la mia de c`mile (dac`-i socotim [i pe mor]i). Nu po]i face caravane cu ei, n-au deprinderea de a merge \ncolo-

45

n Dan Stanciu (n. 1952) este poet [i desenator.

A absolvit Institutul de Arte Plastice, sec]ia Grafic`, \n 1976. A ilustrat, printre altele, C`r]ile cu Apolodor de Gellu Naum, Concert baroc de Alejo Carpentier, Iubitafizica de Iulian T`nase.

Din 1996 lucreaz` la Dilema (azi, Dilema veche), iar din 1997 la Academia Ca]avencu (azi, Ca]avencii). A publicat volumele: Imperiul simpatiei, 1990; Simetria fierbinte, 1994; |nainte/Dup`. 52 de apari]ii trans-vizuale generate de hazard (cu Gheorghe Rasovszky, Iulian T`nase, Sasha Vlad), 2003; Borbro Feen Serliq Obs Kabupaten Duamaa Epona Snijngad Ek-Yolo Sodhi Jumah Burcep Lecade (cu Sasha Vlad), 2005; Trusa instalatorului de umbre (cu Iulian T`nase), 2006; Parazitul azurului (cu Sasha Vlad), 2006; Mergi cu al]i pa[i, 2007; Dimensiunea „Umbrella“ (cu Sebastian Reichmann), 2009; Acte calde \ntr-un decor negru pe scene separate printr-o linie grea, 2011. |n 2009, editura francez` L’Harmattan i-a publicat volumul Les Témoins oraculaires, \n traducerea lui Sebastian Reichmann.

INTERVIU

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

na]i. {i n-a[ vrea s` cread` careva c`-i plasez deasupra altor bipede \nzestrate cu pix, nici pomeneal`. E rezultatul rece, de uz intern, al unei statistici personale crude.

Gellu Naum n-a fost o c`mil`, iar eu n-am semne c` a[ fi. Nefiind c`mile, apropierea dintre noi ]ine de un alt registru dec\t acela al c`r`u[iei, al transmiterii [i prelu`rii unui bagaj poetic pentru a fi dus mai departe pe un singur drum. Nu [tiu s` existe o „linie Naum“ pe care s-o poat` urma orice pieton (sau drume] cu motor) c\nd simte chemarea de a se deplasa liniar. Eu (iart`-mi cuv\ntul, e un pronume cam uzat, poate ar trebui s` spun „au“, cum spun maorii c\nd vor s` spun` „eu“) nu m-am dus la Gellu ca la Gara de Nord, s` m` sui \ntr-un tren.

E drept, eram destul de tinerel (abia trecusem de la faza de post-copil la aceea de pre-adult), dar nu eram t\mpit. M-am dus fiindc` un lucru din el se potrivea de minune cu un lucru din mine, lucrurile alea dou` fiind pe undeva simetrice, complementare, compatibile sau cum vrei tu. Mai clar de-at\t nu pot exprima ce am \n cap, cine vrea claritate (la modul iute digerabil) s-o caute \n alt` parte.

C\t despre spusa c` a[ fi un „continuator al suprarealismului“ (\n orice linie, fie ea Naum sau Alecsandri – at\t de anapoda e \n]eleas` treaba asta, \nc\t nu m-ar mira s` fie descoperite urme de suprarealism [i \n F\nt\na Blanduziei), e o bazaconie la fel de mare. Din c\te [tiu, suprarealismul nu e un roman-foileton (de[i oamenii lui adorau romanele-foileton, de genul celor din seria „Fantomas“). Nu e ceva care se \ntrerupe \ntr-un punct pentru a crea a[teptare (cu formula „continuarea \n suprarealistul urm`tor“) [i apoi se reia. Fiind o mi[care, [i nu un curent (dar cred c-am s` dezvolt acest fir mai \ncolo, dac`-mi dai voie), suprarealismul nu \[i m`soar` pa[ii: azi unul \nainte, m\ine doi, poim\ine unul \napoi – [i-a \ncheiat de mult socotelile cu Lenin. Iar ca mi[care, se mi[c` f`r` oprire, ca un perpetuum mobile. De aia nu pot fi, \n suprarealism, continuatori: nu po]i continua dec\t ceva care s-a oprit la un moment dat. La fel cum nu pot fi (at\ta vreme c\t mi[carea are energie) nici terminatori, de[i a \ncercat unul, pe nume Jean Schuster, s` coboare obloanele \n ’69.

(Parantez` pentru o poveste: Ponson du

© Alix Vrana

46

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

INTERVIU © Lucian Muntean

Terrail, p`rintele lui Rocambole, scria enorm, o droaie de foiletoane pentru diverse gazete.

Scriind a[a, cu nemiluita, i se mai \nt\mpla s` uite c` omor\se un personaj cu patru s`pt`m\ni \n urm` [i-l aducea din nou \n ac]iune. Confuzie la cititor, regrete amare la autor. Ca s` le evite, autorul a comandat ni[te sicrie la un t\mplar [i ni[te manechine la un (cum s`-i zic?) manechinist. În clipa c\nd un personaj era ucis de pana autorului, un manechin era v\r\t \ntr-un sicriu [i pe capacul sicriului era scris numele personajului, spre ]inere de minte. Astfel, istorisirea putea \nflori [i se putea ramifica oric\t, p`str\nd un dram de verosimil. Cum \ns` verosimilul nu ne atrage din cale-afar`, noi nu st`m \n sicriele \n care am fost v\r\]i, ie[im de-acolo [i batem c\mpii. S\ntem un trib de fantome zglobii, am \nchis paranteza [i r`spunsul la prima \ntrebare.)

O poezie bio Pe coperta volumului t`u Imperiul simpatiei exista o „recomandare“ a lui Gellu Naum care se \ncheia a[a: „\nchipui]i-v` un pumn de oameni \n glasul c`rora exist` presim]irea poeziei noului mileniu / \l voi numi pe unul dintre cei mai buni: Dan Stanciu“. Cum e „poezia noului mileniu“?

E cam devreme s` pot zice. A[ mai a[tepta vreo dou` secole (am timp, ma[in`ria lui 2000 abia s-a urnit), p\n` se ive[te un relief undeva.

Deocamdat` observ c` poezia nu prea mai [ade \n c`r]i (sau nu \n c`r]ile zilei, poate s-a retras \n cele vechi, prin astea de-acum adie vidul [i dezolarea). A migrat, [i-a str\ns boarfele nepre]uite [i dus-a fost. Dai de ea c\nd ie[i de pe autostrad` [i te aba]i spre zonele cu popula]ie rarefiat`: \ntr-un garaj unde patru tineri (percu]ie, dou` ghitare [i un glas, eventual ni[te clape) \[i zdr`ng`ne setea de altceva, pe site-uri ascunse, \n filme cu buget mizer care exclud (cum ai exclude r\ia) marele public, \ntr-o tehnologie de[ucheat` care \[i face de cap n`scocind „arborele acustic Elipson“ (o re]ea de difuzoare sferice care te \mbrac` \n sunete) sau \n alte asemenea locuri, ferite de fo[netul cifrelor cu mai mult de dou` zerouri. N-o vei g`si \n produsele

a[a-numitei industrii a c`r]ii, pentru care tirajul uria[ e sacrosanct. {i e normal s` fie a[a, poezia nu-i pentru mul]imi. Un vers precum „Totul se f`cu umbr` [i acvariu fierbinte“ al lui Rimbaud sau un poem cum este „Examinator – pr\nz“ al lui Michaux nu pot fi citite [i \n]elese dec\t de o m\n` de in[i dintr-o genera]ie, nea Cais` cu Dan Brown pe e-reader nu le va accesa nicic\nd.

Pentru Michaux (fiindc` veni vorba), o carte \n dou` sute de exemplare era arhidestul – c\nd Gallimard l-a „tras“ \n dou` mii s-a speriat.

Cred a[adar c` poezia (aia scris`, pe dumneaei o frecventez cu prec`dere) e pe cale s`-[i schimbe pielea, [i n`ravul odat` cu ea. N-are ce c`uta \n agora, unde vacarmul e regula. Nu-i treaba ei s`-i \ngra[e pe industria[ii c`r]ii (s\nt regimente de Coelho temeinic antrenate s-o fac`), poate pluti de una singur` prin veac. Tot ce-ar avea de f`cut ar fi s` nu se lase: s` nu se lase \nc`lecat` [i c`l`rit` de manageri, agen]i literari sau impresari, s` nu se lase prad` disper`rii (dar hr`nindu-se atent din ea), s` nu se lase la cheremul vremii. {i nu e greu: tiparul e floare la

47

INTERVIU

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012 un ghimpe inexprimabil [i vrei s`-l dai afar`, s` scrii fuck (am luat un cuv\nt la \nt\mplare din româna contemporan`). Problema cu fuck este c` s-a uzat prin zicere [i scriere \n ne[tire, nu mai clatin` nimic. Necl`tin\nd, e ca [i cum nu l-ai fi spus. {i-atunci poate c-ar merita s` fie explorat poten]ialul cl`tin`tor al unor cuvinte pentru moment inexistente sau de mult uitate sau care apar]in unor limbaje laterale. Cu ele s-ar putea cl`di un andabat afil artofag, \n stare s` clatine proasta \ncremenire. (Pentru cei nedu[i la dic]ionar, traduc: un andabat era, la romani, un gladiator care lupta c`lare, legat la ochi, afil \nseamn` „f`r` frunze“, iar artofag e cineva care m`n\nc` mai ales p\ine.) (Închei cu alt` parantez`, pentru o compara]ie: Plinius vorbe[te, \n cartea a XXXVII-a din Naturalis Historia, despre glossopetre, ni[te pietre av\nd forma limbii omului care c`deau din cer \n timpul eclipselor de Lun` [i care erau folosite \n selenoman]ie. Intui]ia \mi [opte[te c` poemele acestui mileniu vor fi c\ndva un fel de glossopetre, presimt asta cu \ntreaga mea vechime.)

Veneau s` spun` [i s` afle ureche acum (dou` sute de exemplare s\nt la \ndem\na oricui), un strop de organizare se poate \ncropi (c\t s` pui pe roate o c`ru]` cu coviltir editorial pentru niscaiva poe]i nomazi), iar dac` ce-ai scris e propriu, tare [i nu se supune pie]ei, dou` sute de cititori apar ca prin farmec din neant. Mi se pare c` vine timpul unor lucruri bricolate suplu, din pasiune, la ad`postul discre]iei [i departe de supermarket. O poezie bio, f`r` aditivi. {i a[ mai semnala ceva: materialele (care, \n cazul poeziei, s\nt cuvintele). Impresia mea, de observator oarecum piezi[, e c` s-au cam \mpu]inat. Poate c` asta-i bine, poate c` \ntr-o zi vom ajunge s` facem poezie din [iruri de 0 [i de 1 aranjate frumos \n ghirlande. Dar dac` nu-i bine? Dac` un lexic s`rac na[te un poem precar?

(C` doar nu s\ntem to]i Bacovia. {i chiar de-am fi, cine \nghite at\ta violet?) E simplu, c\nd sim]i

48

Scriai poezie, dar te-ai dus la Liceul „N. Tonitza“. Cum a fost adolescen]a ta?

A fost demult. Memoria (c\t` mai e) ]ine s` m` informeze uneori c-a existat \n mine un tinerel sfios p\n` la un punct, apoi r`zvr`tit [i z`natic. Dac` l-a[ \nt\lni ([i se \nt\mpl` s`-l \nt\lnesc, la r`stimpuri, \n poze), l-a[ saluta. Era OK ca june [i m-ar amuza s` mergem \mpreun` la Cinema „Feroviar“, s` ne topim de pl`cere c\nd James Coburn azv\rle cu]itul \ntr-un t\lhar sau c\nd Lee Marvin scap` din \ncercuire. Nu mai ]in minte \n ce \mprejur`ri m-am apropiat de poezie [i care a fost momentul. Citeam pe rupte, dar c`r]i de aventuri, cu pira]i, exploratori sau detectivi (faimosul detectiv Trevor Gex, ale c`rui ispr`vi se derulau \n Realitatea ilustrat` de prin anii ’20, avea statura unui zeu descins din Legendele Olimpului ca s`-i \napoieze contesei colierul de safire furat de un escroc mascat). Cumva m-am dat peste cap (o rota]ie de 360 de grade) [i din pirat am devenit poet. Era

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

INTERVIU

tot aia, navigam cu alte p\nze c`tre acelea[i insule \ndep`rtate. Scriam cuvinte-cuvin]ele pe foi albe [i c\teodat` m\na, plictisindu-se, o lua razna [i-n loc s`-l scrie pe „a“ de la „argint“, desena un st\lp cu aripi sau p`l`ria lui Saturn. Mi-a pl`cut mereu s` amestec planurile, amestecam extreme \ntr-o veselie. În liceu (acel „Tonitza“ pe care l-ai pomenit) l-am deturnat \ntr-o zi pe bietul Slavici, scriind la extemporal c` Lic` S`m`d`ul se \ndrepta spre „Moara cu noroc“ la bordul unui avion plin cu l`custe. Am primit nota 6, n-am priceput de ce, un 3 mi se p`rea mai just. M-a[ opri \ns` aici cu evocarea unor chestii din prima tinere]e – nu de alta, dar stau la pervazul primei b`tr\ne]i [i c\nd m` uit \n jos ame]esc.

Eu te-am v`zut prima dat`, \nainte de 1989, la Libr`ria Cartea Româneasc`, un fief al optzeci[tilor. Cum te sim]eai acolo?

La Libr`ria Cartea Româneasc` (unde eram angajat ca „muncitor necalificat manipulant“), treaba mea era s` car c`r]i [i vreo doi ani am c`rat, c\teva tone (l-am ur\t pe Cel mai iubit dintre p`m\nteni, m-a de[elat c`r\ndu-l). Apoi, c\nd Mircea Nedelciu n-a mai vrut s` fie librar [i s-a dus la Uniunea Scriitorilor, n-am mai c`rat, vindeam. Vindeam ce se nimerea, Paler [i Dom-

nica Gârnea]`, Refugii [i Supravie]uiri. Pentru mine era un loc de munc` (ni]el mai tolerabil ca altele [i mai pu]in infestat de birocra]ie) de unde luam o leaf` din care s` tr`im, eu [i ai mei.

Pentru cei numi]i optzeci[ti (fiindc` \ntr-acolo bate \ntrebarea ta) era un loc de \nt\lnire. Asta era vital pentru ni[te oameni tineri, \n vremurile alea sumbre. Mai to]i aveau slujbe nenorocite, care le m\ncau zilele [i nervii, li se pusese lac`t pe Cenaclul de Luni, iar libr`ria [i depozitul de la subsol al lui Iaru erau aproape singurele ni[e unde puteau respira laolalt`. Veneau pe strada Nuferilor s` spun` [i s` afle, s` fie \ntre ei, cu ale lor, nu risipi]i \n pleava dimprejur (nu-l uit pe Eugen Suciu, \ntr-un august, venit s` ne anun]e, descompus, c` murise Mazilescu). Mai degrab` dec\t un fief era o redut`, unde \ncasai mai u[or baioneta [i ghiuleaua, dizolv\ndu-le \n vorbe.

Bravo, avem ce diseca Pe cine ai mai cunoscut din grupul suprarealist prim?

Pe Virgil Teodorescu, ]i-am spus cu alt prilej, pe scurt, cum a fost. În ’91, c\nd am ajuns prima oar` la Paris, l-a[ fi putut cunoa[te pe Gherasim Luca (\l [tia prietenul meu Sebastian

49

INTERVIU

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

Reichmann), dar n-a fost s` fie [i nu adun \nt\lnirile ca pe timbre, a[tept s` se petreac` de la sine, dac` au a se petrece. T\rziu, \n 2004, am fost la el acas` (Michel Zimbacca o [tia pe Micheline Catty, care l-a \nso]it patruzeci de ani pe Luca, [i ne-a dus acolo, pe mine [i pe Sasha Vlad), i-am cunoscut \ntruc\tva amintirea. Mi-ar fi pl`cut s`-l pot cunoa[te pe Trost (era un tip foarte bine, din c\te spunea Gellu [i judec\nd dup` ce-a scris), dar a murit \n 1966, la Chicago, c\nd eu, la Bucure[ti, \nc` mai eram pirat. Am cunoscut \ns` al]i oameni, din alte grupuri (nu neap`rat române[ti), pe unii de-a dreptul, pe al]ii scriindu-ne, am anumite cuno[tin]e \n materie.

Crezi c` exist` azi un grup post-suprarealist care scrie \n române[te? Înt\i a[ vrea s` d`m la o parte prefixul „post“, noi nu ]inem post. {i c\nd zic noi, n-a[ vrea s` se cread` c` m` instalez \n func]ia de portavoce sau c` m-ar ispiti pluralul maiest`]ii, maiestatea mea sub]ire n-are nevoie de alai.

Vorbesc doar \n numele meu, dar ca unul din`untru, care [tie cum merg lucrurile pe-acolo, [tiind c` mai s\nt [i al]ii care [tiu c` lucrurile merg \ntr-adev`r a[a, nu stau cum li s-a spus (\n

repetate r\nduri) s` stea. Cu alte cuvinte (pe undeva acelea[i, fiindc` revin la ce-am zis \nainte), c\nd vorbim despre suprarealism, vorbim despre o mi[care, nu despre un curent literar-artistic, de[i s-au f`cut eforturi acerbe, din 1924 \ncoace, pentru ca acest fluture splendid s` fie v\r\t sub sticla unui insectar, cu un ac \nfipt \n grumaz. (Nu-i vorb`, cuv\ntul „mi[care“ a adunat [i el \n c\rc` o sumedenie de toxine, dar c\te cuvinte nu s-au degradat prin spunere aiurea?)

N-a[ face \ns` prea mul]i pa[i pe terenul searb`d al teoriei (nu m` \mbie deloc priveli[tea).

Ca s` rezum, nu cred \n existen]a unui presupus „post-suprarealism“ actual, scornit de iubitorii pozelor la minut: clic! – pre-suprarealism (ce ar`tare o mai fi [i asta?); \nc-un clic! – suprarealism (fie-i ]`r\na u[oar`); iar clic! – post-suprarealism (bravo, avem ce diseca); re-clic! – trei schelete proaspete, z\mbind \n morminte.

Pentru mine, povestea e-n desf`[urare, actorii s\nt calzi, peisajul se \nnoie[te continuu, ca norii. Cum au spus-o al]ii, cum am mai spus-o [i eu (relu\ndu-i) [i o mai spun o dat`, ca s` fim clari: suprarealismul este ce va fi.

C\t prive[te grupurile suprarealiste, ele s\nt

© Ion Andrei Barbu

50

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

INTERVIU © Lucian Muntean

mai degrab` lucrarea unor tineri care au a pune \n comun ceva din sfera ac]iunii imediate, mai pu]in a scrisului. La ora asta s\nt prin lume c\teva asemenea grupuri, \n diverse faze de cre[tere ori de sc`dere, cu unele ]in leg`tura. N-am [tire s` fie [i la noi unul, dou` sau pai[pe, dar poate stau ascun[i tinerii aceia, nu-i vezi [i nu-i auzi, nevr\nd s` c\nte \ntr-un concert jalnic. Scandalul, care era una dintre formele de ac]iune predilecte ale suprarealismului, a fost absorbit de comer], a devenit strategie de marketing. Mi se pare mai scandalos acum ([i mai eficient) s` fii discret.

Adev`rurile nu se \mpac` prea bine cu portul unei cravate Ai participat la vreun „joc al adev`rului“?

Cum se suportau adev`rurile spuse p\n` la cap`t? Îmi amintesc vag un astfel de joc, jucat c\ndva (la r`s`ritul anilor ’70) \n casa de pe Intrarea Progresului unde locuia Gheorghe (Gigi) Rasovszky. Eram patru: Gellu, Sanda Ro[escu, Gigi [i eu. Nu-mi amintesc \ns` vorbele, memoria mea re]ine, din ce mi se \nt\mpl`, mai cur\nd imagini dec\t fraze. }in minte a[adar c` purtam o cravat` din p`r [i c` \mi ornamentasem vesta [i pantalonii cu insigne, decora]ii [i medalii.

Fiindc` mergeam s` m` \nt\lnesc cu prietenii mei (habar n-aveam c` vom intra \ntr-un joc al adev`rului, chestia asta n-o pui la cale, se petrece spontan), mi se p`ruse adecvat s`-mi at\rn de [li]ul n`dragilor „Meritul militar“ (ori cum s-o fi chemat tinicheaua aia) primit de tata pentru oarece fapte de arme (al`turi de alte decora]ii, de la bunicul), iar \n piept s`-mi ag`] un florilegiu de insigne cretine, cum ar fi (n-o s` le-n[ir pe toate, le-am uitat) aceea de „Stahanovist“, de „Prieten al c`r]ii“ sau „Micul turist“. Cravata o v`zusem \ntr-o fotografie dintr-un album (era un obiect suprarealist confec]ionat de Mimi Parent), \mi pl`cuse la culme [i mi-am dichisit g\tul cu una similar`. Dar se vede treaba c` adev`rurile nu se \mpac` prea bine cu portul unei cravate (chiar din p`r s` fie ea) fiindc`, din cau-

za p`rului `luia, tu[eam \ntruna, de tres`ltau medaliile pe mine, cu un clinchet aproape eroic. A[a se face c` fragmentele de adev`r pe care poate le-am rostit atunci au fost, probabil, sub form` de tuse. {i s-ar putea ca prietenii mei s`-mi fi administrat ni[te adev`ruri ceva mai coerente, care s`-mi fi str`puns pe alocuri armura de insigne. L`s\nd \ns` deoparte anecdotele dr`gu]e, vreau s` adaug c` nu aveam nevoie de jocul adev`rului ca s` ne spunem p\n` la cap`t ce g\ndeam, nu umblam \ntre noi cu ciori vopsite.

Editezi, \mpreun` cu mai mul]i prieteni din Funda]ia „Gellu Naum“, Caietele Athanor.

Ce s\nt ele, cum apar, cum le-ar privi Naum?

Mul]i e mult spus. Am pornit treaba asta \mpreun` cu Iulian T`nase [i mai t\rziu (de la num`rul 2) ni s-a al`turat Sebastian Reichmann.

Inten]ia noastr` a fost – [i este – de a \ntregi, prin publicarea unor texte inedite [i a unor documente fotografice p`strate \n arhiva Funda]iei, \n]elegerea lui Gellu Naum. Nu cred c` el,

51

INTERVIU

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

dac` s-ar \ntoarce cumva (printr-o piruet` a sor]ii) \n zona lui azi [i ar r`sfoi cele dou` Caiete ap`rute p\n` acum, ar avea motive de nemul]umire. S\nt acolo, \n Caietele Athanor (care apar – cum altfel? – la momentul potrivit), lucruri de interes pentru cine vrea s` [i-l apropie. {i n-a[ l`sa \ntrebarea ta s` se \nchid` f`r` a spune un lucru la care ]in: \mi pare nespus de bine (s\nt de-a dreptul fericit) c` am pus \n circula]ie, public\nd-o \n Athanor, piesa de teatru Floren]a s\nt eu, scris` de Gellu Naum [i Jules Perahim \ntre 1956 [i 1958. În toamna anului trecut, acest text a fost adus pe scen` de regizorul Alexandru Dabija, scenograful Drago[ Buhagiar [i trupa de actori a Teatrului Na]ional din Cluj, \ntr-un spectacol minunat.

(pe care n-o cunosc, s\ntem prieteni electronic), Merl Fluin, din grupul SLAG (Surrealist London Action Group), a visat \ntr-o noapte o carte care se chema News from the Already Dead (Ve[ti de la cei care au murit ar fi \n traducere). Fire[te, c\nd s-a trezit, nu \[i mai amintea con]inutul c`r]ii, re]inuse doar titlul. {i s-a g\ndit s` reconstituie cartea pe care o visase, dar nu de una singur`. Vis [i f`cut: a scris c\torva in[i r`sp\ndi]i pe glob (pe unde i-a aruncat hazardul geografic), invit\ndu-i s` participe, cu texte [i imagini, la recompunerea visului. Printre ei, [i mie. Mi-am amintit atunci de un dosar al Dilemei despre sinucidere, coordonat de tine (\n 2002), pentru care scrisesem un text.

L-am recitit [i mi-a fost limpede, \nc` de la titlu („Moartea e vis“), c` textul acela ap`ruse \n 2002, \n Dilema, dup` ce trecuse mai \nt\i prin cartea visat` de Merl \n 2010.

I l-am trimis, tradus de prietenul meu Sasha Vlad [i \nso]it de un colaj \n care se \ntretaie o serie de evenimente oniric-funebre (sau invers): o doamn` purt\nd un corset Belle Époque prive[te ni[te p\lnii, un bec de mari dimensiuni a[teapt` s` fie aprins, un b`rbat sudeaz` o cutie, o musc` pleac` etc. Iar la \nceputul lui de-

Eu spun \ncet ce am de zis Ai coordonat un singur dosar \n cei 14-15 ani de c\nd lucrezi, ca grafician, la Dilema, cel despre vise. Cum s\nt visele tale? Lucide sau simetrice?

S\nt vegetal-mecanice sau triplu spiralate sau cum le vine. Dar mai bine s`-]i spun altceva, de pe un palier \nvecinat. O prieten` din Anglia

© Ion Andrei Barbu

52

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

INTERVIU

cembrie trecut am primit un exemplar din News from the Already Dead. Este un obiect artizanal, modest ca aspect (\ntre dou` foi de carton negre, mai pu]in de o sut` de file A4, legate cu o panglic` alb` de m`tase), dar puternic.

Multiplicat \n 39 de exemplare – unul pentru fiecare dintre cei 39 de participan]i la jocul acesta serios. Î]i dau c\teva nume (nu pentru c` ar spune ceva pe meleagurile astea, poate nici pe altele, ci pentru c` \mi place cum sun` al`turarea lor, deschide un fel de portal): Patrick Hourihan, Apio Ludicrus, Jarmo Raasakka, Michael Vandelaar, J. Karl Bogartte, David Nadeau, Ay[e Özkan, Theoni Tambaki, Eugenio Castro, Emma Lundenmark. Asemenea c`r]ii, par ni[te nume desprinse din vis (cum presupun c` i se pare [i numele meu lui Jarmo Raasakka, de pild`). Iat` (dac` \mi permi]i cuv\ntul „iat`“) un mod relativ simplu de a face poezie, nu trebuie dec\t s` ie[i din curte [i s-o iei spre tine, altul.

Ultimul t`u volum, ap`rut recent, Acte calde \ntr-un decor negru pe scene separate printr-o linie grea, are trei motto-uri: unul din Hugo, altul din Breton, iar cel din mijloc din Tudor Pamfile, autorul volumului Industria cas-

nic` la români: „…\ncepeau timpurile nou`, timpuri de cheltueal` [i \mpr`[tiere, de cl`dire [i d`r\mare repede“. E un colaj suprarealist?

Nu, e un diagnostic. {i Hugo, [i Pamfile, [i Breton spun ceva despre chipul [i starea unei lumi nu foarte diferite de aceea de azi. Am pus cuvintele lor acolo pentru cine are ochi de auzit. {tiu c` nu vor fi prea mul]i care s` aud` cartea asta (poate vreo trei \ntr-o barc` zg\l]\it` de valuri, f`r` a mai socoti [i c\inele care latr` la c`r]i), dar nu e treaba mea s` ]ip, eu spun \ncet ce am de zis. C\teodat` spun [i repede, dar lucruri mai pu]in urgente.

Pentru mine (iart`-m` c` m` refer cam des la persoana mea, n-am \ncotro, stau \n ea) e o carte veche de-acum, am \ncheiat-o de doi ani.

Datorez apari]ia ei unui prieten (Iulian T`nase, un bun creator de contacte, care a dus-o editurii Herg Benet) [i unui cuplu de editori tineri (Cristina [i Alex Nemerovschi, care nu s-au temut s-o publice). Desigur, \ntr-o oarecare m`sur`, [i unor miracole nu \ntru totul \nt\mpl`toare. Le mul]umesc. n Interviu realizat de Simona Sora [i Claudiu Constantinescu

© Ion Andrei Barbu

53

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

C~R}I DE PLASTIC

etc. S`r`cia se vede [i \n con]inut: s\nt adunate (sub o justificare demn` de G\g`: „Aceast` carte este o invita]ie la lectur`. [...] Pentru c` numai \n]eleg\nd textul ajungi s`-l [i \ndr`ge[ti) texte triste [i vechi (Moartea lui Castor, Ce te legeni, S`r`cu]ul) sau texte ininteligibile pentru cititorul mic de ast`zi. De exemplu, fragmente din Cuore, de Edmondo de Amicis, unde se fac referin]e (neexplicitate deloc) la istoria social` a Italiei abia unificate; sau D`nil` Prepeleac, f`r` nici o umbr` de vocabular explicativ, autoarea presupun\nd c` micu]ii vor \n]elege „firesc“ cuvinte precum ]apo[i, cudalbi, freapc`, buche, hartoie[te, b`rb\n]`, pe[chi[, tumurugi, costoroabe, hu[tiuluc [i alte delicatese. Interesul pentru „\n]elegerea textului“ pare s` se fi oprit la prefa]`. În schimb, copiii au parte de lan]uri de citate pompoase din critici literari interbelici despre autorii antologa]i, absolut inutile. Dar este evident c`, \n viziunea autoarei, bombasticul e sinonim cu \n]elepciunea, iar nu cu sf\nta prostie care l-a generat...

Ini]ierea \n deliciile lecturii ia forme halucinante: pomelnice de citate, texte despre moarte, boli [i abandonuri, mam` (moart`) [i patrie (\nz`pezit`), ritmate de o serie de exerci]ii de aprofundare involuntar suprarealiste. Copilului i se cere s` „scoat` din text“ elemente fantastice (pentru c` stafidele scoase din cozonac s\nt la fel de bune ca preparatul original?), s` \[i exprime propria p`rere (a[a, \n general) [i, mai ales, s` ia atitudine civic`. Dup` Toporul [i p`durea – s` fac` afi[e pentru protec]ia p`durilor. Dup` Feti]a cu chibrituri – s` fac` o list` cu metodele prin care ar putea ajuta Feti]a [i s` o \nainteze Consiliului Elevilor din [coala sa. La \nchiderea sezonului s`rb`torilor de iarn`, scriind acestea, v` sugerez un nou joc de societate: propune]i o tem` similar`, angajant`, dup` lectura unei c`r]i clasice. Cere]i \n scris interven]ia Asisten]ei sociale pentru ocrotirea lui Gavroche, a Pre[edin]iei pentru vindecarea lui Cu]u [chiop, sau a SMURD-ului care s` salveze copilul din La Vulturi!. Ini]ia]i o mi[care ecologist` pentru cur`]irea aerului din Paris – Marcel e astmatic, s`racul, [i scrie \nchis \n cas` de un secol \ncoace... n

Ioana Bot

Salvarea Feti]ei cu chibrituri De ceva ani, Editura Lucman (www.lucman.ro) umple ]ara cu auxiliare didactice pentru Limba [i literatura român`, ce constituie – din mai multe motive – un pericol real pentru [colile patriei profunde ([i pentru micii poten]iali cititori, pe care reu[esc \n cel mai bun caz s` \i leh`me]easc` de lectur` \n veacul veacului). Nu e prima oar` c` le comentez \n rubrica de fa]`: pentru c` eu cred c` nu \n primul r\nd imposturile [tiin]ifice ar trebui s` ne \ngrijoreze (doar dac` s\nt pe bani publici sau dac` servesc la carierismul av\ntat al autorilor...), \ntruc\t ele vor fi refuzate de orice specialist bun. Ci c`r]ile [colii, cele destinate unui public inocent \n reflexele sale fundamentale: c`r]ile care ucid pasiunea lecturii, ele mi se par criminale, \n sensul cel mai deplin al adjectivului. Longevitatea dumpingului pe pia]a [colar`, practicat de Lucman, este cel pu]in \ngrijor`toare: dac` nu s-ar vinde bine, b`nuiesc c` nu s-ar publica toate aceste \ncropiri de posmagi muie]i ai unui comentariu literar din vremuri de trist` amintire ([i de [i mai trist` supravie]uire...).

Aleg acum un volum de Lecturi suplimentare pentru clasa a III-a, f`cut de Nicoleta St`nic` (ea semneaz` vreo 7 titluri similare din oferta editurii): o carte s`rac` sub aspect (tipo)grafic – f`r` ilustra]ii (cititorii au cam 8-9 ani), pe h\rtie proast` (dup` o singur` lectur`, se face ca o varz`), cu o copert` reproduc\nd penibil o scen` din filmul Disney dup` Cartea Junglei,

55

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

MERIDIANE Petre R`ileanu

Tristan Tzara Integrala poetic`

Editura Flammarion public` un masiv volum de Poésies complètes de Tristan Tzara, edi]ie \ngrijit` [i prezentat` de Henri Béhar. 1740 de pagini pe „h\rtie de Biblie“, menite s` restituie statura poetului Tzara, obturat` de notorietatea mondial` a ipostazei de inventator [i promotor al mi[c`rii Dada.

Tzara-Dada

Henri Béhar

C\nd spui „Dada“ \]i vine imediat \n minte „Tzara“. Istoria mi[c`rilor artistice din secolul al XX-lea a \nregistrat definitiv aceast` paternitate, construind chiar dimensiunea mitic` a unei identific`ri spontane, de felul identific`rii ulterioare Breton-suprarealism. Cu toate acestea, certurile de atribuire n-au lipsit [i e interesant de constatat c` ele vin mai ales din spa]iul germanic. Înc` din 1920, \ntr-o sumar` [i subiectiv` prezentare a mi[c`rii Dada publicat` de Richard Huelsenbeck, participant la aventura de la Zürich, descoperirea vocabulei Dada este prezentat` ca o afacere \ntre autor [i Hugo Ball, \ntemeietorul Cabaretului Voltaire: „Noi, Hugo Ball [i eu, am descoperit \nt\mpl`tor cuv\ntul Dada \ntr-un dic]ionar german-francez, c`ut\nd un nume pentru madame Le Roy, c\nt`rea]` la Ca-

56

baret. Dada \nseamn` \n francez`: cal mic de lemn. Cuv\ntul impresioneaz` prin concentrare [i putere de sugestie. Dada a devenit repede o marc`, titulatura sub care se \nscrie tot ce am lansat ca art` la Cabaret Voltaire.“ (En avant, Dada. L’histoire du dadaïsme, Éditions Les Presses du Réel, 2000) Dorin]a acestui dadaist de a se departaja de Tzara nu e doar o tentativ` de hold-up asupra paternit`]ii termenului Dada, ci [i preocuparea, legitim`, de a distinge diferitele nuan]e [i efecte ale mi[c`rii Dada \n spa]iul unor culturi diferite: „În timp ce dadai[tii din ]`rile Antantei, sub egida lui Tristan Tzara, nu v`d \n Dadaism nimic altceva dec\t «arta abstract`», \n Germania, unde condi]iile psihologice pentru o activitate ca a noastr` s\nt serios diferite fa]` de cele din Elve]ia, Fran]a sau Italia, Dada a c`p`tat o culoare politic` foarte precis`...“ Complet`rile

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012 aduse de Huelsenbeck s\nt utile. C\t despre adoptarea termenilor alian]elor [i dezalian]elor din timpul Primului R`zboi Mondial, sup`r`toare \n fond prin ideea con]inut` de r`m\nere \n logica primului conflict mondial, ea s-ar explica prin nevoia de precizie [i contextualizare. Concluzia intempestiv` la care conduce este \ns` contestabil`: „Dada este o afacere germano-bol[evic`.“ Pentru a r`m\ne \n spiritul autorului, restituindu-i propozi]iei componenta circumstan]ial` pierdut` din grab` sau din impulsul unei generaliz`ri abuzive, ea ar trebui reformulat` astfel: „În Germania Dada este o afacere germano-bol[evic`.“ Huelsenbeck formuleaz` un program compus dintr-o serie de exigen]e majore care, \n absen]a piruetelor ironice [i autoironice ale lui Tzara, seam`n` a derapaje necontrolate c`tre burlesc: punerea mi[c`rii pe bazele comunismului radical, introducerea progresiv` a [omajului (pentru a da fiec`rui individ „con[tiin]a realit`]ii“) [i abolirea imediat` a oric`rei forme de proprietate, hr`nirea zilnic` \n Pia]a Potsdam, din fonduri publice, a tuturor creatorilor [i intelectualilor, obliga]ia pentru cler [i profesori de a depune jur`m\nt de fidelitate credo-ului dadaist etc. Manifestul „En avant, Dada“ ilustreaz` radicalismul ideologic al dadaistului german, dar [i inten]ia de a sustrage o parte din mi[carea Dada de sub autoritatea lui Tzara. Dincolo de un leadership peste „]`rile Antantei“, Huelsenbeck \i recunoa[te lui Tzara talentul de propagator [i competen]a literar`: „Tristan Tzara, acest romantic interna]ional dornic de faim`, propagandist zelos c`ruia de fapt \i dator`m enorma difuzare a Dadaismului, a adus din România o competen]` literar` f`r` limite.“ {i-a atribuit vreodat` Tristan Tzara crearea cuv\ntului Dada? Henri Béhar, riguros exeget al avangardelor, sus]ine c` nu, furniz\nd o explica]ie „ne[tiin]ific`“, dar validat` de bunul-sim]: „Tzara nu avea nevoie s` inventeze cuv\ntul, pentru simplul motiv c` aceast` afirma]ie repetat`, da, da, a intrat \n vocabularul s`u, ca pentru orice român, \nc` de la primul g\ngurit al copil`riei.“ S`-i d`m totu[i cuv\ntul lui Tzara \nsu[i: „Faptul de a fi ales DADA ca titlu al revistei mele, \n 1916, \n Elve]ia, nu are nimic

MERIDIANE Tristan Tzara

anormal: eram cu mai mul]i prieteni, c`utam \ntr-un dic]ionar un cuv\nt care s` sune bine \n toate limbile, se f`cuse aproape noapte c\nd o m\n` verde \[i depuse slu]enia pe pagina din Larousse – indic\nd c\t se poate de precis Dada; alegerea mea era f`cut`, mi-am aprins o ]igar` [i am b`ut o cafea neagr`. C`ci DADA nu trebuia s` exprime nimic [i nu aducea nici o explica]ie acestui puseu de relativism care nu e o dogm`, nici o [coal`, ci o constela]ie de fa]ete [i de indivizi liberi.“ E important de subliniat c` aceast` relatare face parte din scrisoarea adresat` de Tzara, \n ianuarie 1921, unui grup de arti[ti (Marcel Duchamp, Man Ray, Gabriel Buffet, so]ia pictorului Francis Picabia) care-i cereau „autoriza]ia“ de a publica revista New York Dada.

Solicitarea venit` de peste Ocean echivaleaz` cu o recunoa[tere a ascendentului moral al lui Tzara asupra mi[c`rii care f`cuse un principiu din acordarea calit`]ii de pre[edinte, fiec`rui membru. Dar \n aceast` recunoa[tere era disimulat` [i capcana unei contradic]ii: Tzara era plasat \n postur` institu]ional`, un fel de patron abilitat s` elibereze licen]e de func]ionare, \n timp ce atitudinea dada consta tocmai \n respingerea [i ridiculizarea oric`rei forme de autoritate. Maestru ne\ntrecut al formul`rilor percutante (Dada, \n general, [i Tzara, \n special, s\nt

57

MERIDIANE

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012 den]ele n-au lipsit, dar existen]a lor are sens doar prin raportarea la mi[carea principal`.

Semnificativ` \n acest context este evolu]ia grupului suprarealist român ai c`rui membri, continu\nd s` se revendice de la suprarealism, au evoluat, \mpreun` sau separat, c`tre ceea ce am numit [i \n alt` parte drept transsuprarealism.

Breton, c`ruia nu i se pot nega nici rectitudinea, nici gustul pentru libertate [i nici exigen]a moral`, va trece f`r` nici o ezitare peste enorma contradic]ie dintre obiectivul ultim al suprarealismului (eliberarea omului de orice form` de servitute) [i func]ionarea mi[c`rii \n stilul unui partid unic \n care el era lider autoproclamat pe via]`. În aprilie 1923, \ntr-un interviu acordat lui Roger Vitrac, Tzara constat` – proclam\ndu-l, de fapt – sf\r[itul aventurii Dada, declar\nd cu dezinvoltur` c` urmeaz` s` se consacre viciilor sale: „l’amour, l’argent, la poésie“. Preciz\nd imediat c` are pu]ini bani [i multe suferin]e \n iubire. R`m\ne poezia.

Permanen]a poeziei Tristan Tzara [i René Crevel (fotografie de Man Ray)

precursorii stilului publicitar ce se va dezvolta ulterior prin cultivarea sloganului asociat cu imaginea, un c\mp de cercetare ce ar merita mai atente investig`ri), Tzara evit` provocarea (abilitate, dar [i consecven]`!), lans\nd \nc` una dintre propozi]iile care vor face [coal`: „Dada apar]ine tuturor. Ca ideea de Dumnezeu sau aceea de periu]` de din]i“ (sublinierea mea, PR).

Cu totul altfel va func]iona suprarealismul.

Dup` ce Breton a captat toate energiile \nnoitoare [i toate avangardele (inclusiv spiritul Dada, cu tot cu Tzara), suprarealismul va func]iona cu o „central`“ la Paris care va omologa grupurile ce se semnaleaz` ca atare la Praga, Londra, Bucure[ti sau va contribui la coagularea unui suprarealism american prin prezen]a lui Breton \n anii celui de-Al Doilea R`zboi Mondial. Se poate spune c` suprarealismul evolueaz` c`tre transna]ional [i c`tre translingvistic, dar procesul e ]inut sub control de Breton. Disi-

58

Tristan Tzara subordoneaz` totul poeziei; \n aceast` perspectiv` s-a plasat [i autorul prezentei antologii, reunind nu doar ceea ce este desemnat ca poezie \n mod uzual, ci [i „Manifestele Dada“ [i, de asemenea, operele concepute pentru a fi reprezentate – La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine, La Deuxième Aventure céleste de Monsieur Antipyrine, Le Cœur à gaz, Mouchoir de nuages, La Fuite. Piesele lui Tzara s\nt \n mod esen]ial experimentale [i poetice. Ele pun \n scen` cuvintele [i noua lor libertate de a ignora ordinea, logica, sintaxa. Poetic` r`m\ne [i proza din Grains et Issues \n care Tzara d` fr\u liber „g\ndirii nedirijate“ (a[a o nume[te el, pe urmele lui Jung), c`reia i s-a mai spus „oniric`“ sau „magic`“ [i care se exprim` prin imagini. Aceast` scriere din 1935, redactat` la timpul viitor, este proiec]ia utopic` a unei societ`]i din care a disp`rut orice form` de constr\ngere; f`r` timp, f`r` cuvinte [i f`r` alfabet, comunicarea este aici instantanee [i total`, c`ci ea se afl` \n st`p\nirea visului care a c`p`tat existen]` obiectiv` diurn`.

Utopie social`, ca expresie a unui „socialism ro-

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

MERIDIANE

mantic“ (cum a denumit Sarane Alexandrian op]iunea ideologic` a suprareali[tilor), dar – \n acela[i timp [i mai ales – transpunerea \ntr-o improbabil` societate viitoare dominat` de poezia-cunoa[tere (ultimul stadiu [i cel mai \nalt din triada care mai con]ine, \n concep]ia lui Tzara, poezia-mod de expresie [i poezia-activitate a spiritului). În anii aventurii Dada, revistele italiene care-i publicau textele \l calificau pe Tzara drept poet „abstrac]ionist român“. O etichet` nu complet lipsit` de un fundament real, dac` – a[a cum sugereaz` Henri Béhar – termenul abstract este luat cu sensul din pictur`, opus figurativului. Poezia lui Tzara, contrar a ceea ce ne-am putea a[tepta, se situeaz` „cu o extrem` deta[are fa]` de contextul global sau individual.

Nici o confesiune intim` sau sentimental`, nici un ecou al conflictului mondial, de exemplu. {i totu[i, nimic mai actual sau circumstan]ial dec\t aceast` poezie n`scut` dintr-o revolt` fundamental`, din refuzul absolut de a intra \n jocul universal.“ (Henri Béhar) Dar [i aser]iunea contrarie este valabil`:

Tzara scrie, cel pu]in \n perioada Dada, poezie concret`. A[a cum Hans Arp spunea despre pictura lui c` e concret`, ca referin]` la materialele folosite. Poezia simultan` experimentat` de Tzara la Cabaret Voltaire era conceput` pentru a fi spus` de mai mul]i recitatori \n mai multe limbi, totul \ntr-un vacarm imposibil, \n care vocile recitatorilor se amestecau cu b`t`ile tobei [i cu tot felul de zgomote provocate voluntar. Tot acum Tzara pune bazele a[a-numitei „Societ`]i anonime pentru exploatarea vocabularului“, \mpreun` cu Hans Arp [i Walter Serner, indic\nd axul principal al c`ut`rilor sale: spontaneitatea („la pensée se fait dans la bouche“), amalgamarea materialului lingvistic cu sonoritatea pur` a unor vocabule inventate sau \mprumutate din alte culturi. Textele din perioada Dada – poezii, manifeste, piese de teatru – s\nt focuri de artificii de imagini, armonii [i dizarmonii sonore c`utate sau rezultate din liberul joc al asocia]iilor sonore sau de idei. Odat` cu volumele Indicateur des chemins de cœur (1928), L’Arbre des voyageurs (1930), L’Homme approximatif (1931), poezia lui

59

Tristan Tzara

MERIDIANE

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

Tzara cap`t` amplitudine, caracterul sacadat, nervos face loc unei muzicalit`]i pline. Construc]iile sintactice s\nt mai riguroase [i mai elaborate, chiar dac` \n mod constant subminate de incoeren]a semantic`. Deconstruc]ia dadaist` este abandonat` \n favoarea liberei inspira]ii suprarealiste (dicteu automat sau dicteu automat „aranjat“), compara]ia este abolit` \n favoarea imaginii compuse din elemente „luate din sfere diferite [i \ndep`rtate.“ De pild`: „m` g\ndesc la c`ldura ]esut` de cuv\nt / \n jurul miezului s`u visul care se nume[te noi // chiar [i sub scoar]a mestecenilor via]a se pierde \n ipoteze / insulare / \n care piscurile pigulesc astre [i vulpile str`nut` ecouri / insulare“ (L’Homme aproximatif). Sau acest final al unui poem dedicat lui Picasso, ca un portret al artistului locuit de dubla sa condi]ie, etern/trec`tor: „s\nt [i eu dintre cei care trec / trec\nd trec\nd la alte treburi / pe c\t de urgente pe at\t de \nc`rcate de eternitate / lucrurile acestei lumi care ne privesc / [i ne uimesc // drumuri de tot felul / vin s` ne caute p\n` \n pragul u[ii / iubirea \ntreag`.“ Imaginea – acest „viciu nou“ (André Breton) – are ca punct de plecare analogia, emo]ia poetic` este direct propor]ional` cu juste]ea [i noutatea universului poetic altfel constituit.

Imaginea, servit` de o mobilitate lexical` ie[it`

din comun, caracterul incantator-enigmatic al textelor constituie for]a poeziei lui Tzara.

Textele scrise \n timpul r`zboiului, colportate \n unele dintre revistele Rezisten]ei, p`streaz` acelea[i caracteristici. Tzara s-a pronun]at, \n dezbaterea despre literatura angajat` lansat` de Sartre dup` r`zboi, \mpotriva poeziei angajate, dar pentru angajamentul poetic [i politic al creatorului.

C`tre sf\r[itul vie]ii, Tzara a consacrat mai mul]i ani unei ocupa]ii surprinz`toare: cercetarea presupuselor anagrame din textele lui Villon. Tzara s-a axat pe marile texte Le Testament [i Le Lais, \n care a putut „reconstitui“ o mie [ase sute de anagrame constituind ceea ce el a numit le romant de Villon, via]a secret` a poetului medieval disimulat` \n subteranele operei sale poetice. Ca [i cum orice oper` ar con]ine un cod ascuns, capabil s` arunce o nou` lumin` asupra lumii, asupra istoriei. Tristan Tzara, omul aflat la originea celei mai mari dezordini din istoria literelor [i a artelor, se dedic`, asemenea unui ascet erudit, unei \ntreprinderi hazardate: g`sirea unui discurs latent, a unui mesaj secret \n corpul [i articula]iile unei opere cunoscute. Iluzionare voluntar`? Persisten]` \n utopie? Oric\t de enigmatic [i contradictoriu, gestul arat` perseveren]a unui vis`tor, \ncrederea nelimitat` \n poezie. n

60

Tristan Tzara, Paul Éluard, André Breton, Jean Arp, Salvador Dalí, Yves Tanguy, Max Ernst, René Crevel, Man Ray

Dac` sf\r[itul acestui an aduce [i sf\r[itul lumii, cum v-ar pl`cea s`-l petrece]i?

colaje de Dan Stanciu

Lavinia BRANI{TE l Marius CHIVU l Livius CIOCĂ‚RLIE l Andrei CODRESCU Marin M~LAICU-HONDRARI l Mihai MATEIU l Ioana MORPURGO Antoaneta RALIAN l Iulian T~NASE l Alexandru VLAD

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

A N C H E T~ „Philip Roth: Crezi c` sf\r[itul lumii e aproape?

Milan Kundera: Asta depinde de ceea ce \n]elegi tu prin aproape.

Philip Roth: M\ine sau poim\ine.

Milan Kundera: Sentimentul c` lumea e pe cale s` dispar` este str`vechi.

Philip Roth: Deci n-avem de ce ne teme.

Milan Kundera: Dimpotriv`. Dac` o fric` este prezent` \n mintea uman` de milenii, trebuie s` fie ceva cu ea.“ (din Shop Talk. Philip Roth and his Colleagues and Their Work, 1988)

n Lavinia BRANI{TE Cred c` mi-ar pl`cea un sf\r[it al lumii clasic, cu to]i din familie aduna]i acas`, a[tept\nd \mbr`]i[a]i s` ne loveasc` cometa. Acas` la bunici, acolo unde am crescut [i unde \ntotdeauna m-am sim]it \n siguran]` [i la ad`post de rele, chiar [i atunci c\nd, f`r` s` [tiu, nu eram. {i mi-ar pl`cea s` se scoale din mor]i bunicul, un pic \nainte de sf\r[itul lumii, nu imediat dup`, s`-[i pun` pantalonii petici]i de gr`dinar [i s`-[i aleag` uneltele din magazie [i s` se apuce s` lucreze prin curte, ca s` ne prind` cometa cu toate tunse [i stropite [i plivite [i \ngrijite. A[ vrea ca Ambroise Paré, c`]elul meu de dou` luni, un ghem de blan`, s` nu mai creasc` deloc p\n` \n decembrie, s` mor cu el mic \n bra]e. A[ vrea s` avem ap` cald` [i curent electric [i Internet p\n` \n ultima secund`, [i atunci, \n ultima secund`, cu iubirea d\nd pe dinafar` [i toate func]ion\nd perfect, cea mai bun` dintre lumile posibile s` se \nt\mple. n Marius CHIVU N-am \ncredere \n maya[i, totu[i sper s` nu m` dezam`geasc`: dac` tot n-am fost martor la Big Bang, mi-a[ dori enorm s` fiu de fa]` m`car la sf\r[itul lumii!

M\nc\nd pomelo [i ascult\nd pentru ultima oar` „Set The Controls For The Heart Of The Sun“ de la Pink Floyd.

n Livius CIOCÂRLIE Dintotdeauna perspectiva unui sf\r[it al lumii m-a \ngrozit mai mult dec\t aceea, firesc inevitabil`, a propriului meu sf\r[it. Am [i scris despre sentimentul `sta \n vreuna din c`r]ile mele. Dac` e ca dezastrul s` se \nt\mple, sper ca m`car s` nu fie at\t de apropiat \nc\t s`-l prind [i eu. Admi]\nd conven]ia, s-ar potrivi s` folosesc r`gazul pentru a citi \nc` o dat` În c`utarea timpului pierdut. Acum v` dau [i versiunea mai relaxat` a doamnei T: „Mi-a[ lua lumea \n cap!“. n Andrei CODRESCU Întrebarea presupune c` avem timp s` facem ceva \nainte de sf\r[itul lumii. Dac` am o s`pt`m\n` la dispozi]ie, a[ recrea o comun` hippiot` care s` func]ioneze a[a cum era conceput`: indivizi frumo[i \ntr-o p`dure v`ratic` cu droguri 99% pure, fructe [i gust`ri fourieriste \n co[uri, pe mese rustice, [i un v\nt senzual care s` dea pl`cere nebun` comunarzilor s` fac` dragoste p\n` la sf\r[it, cu pauze numai pentru muzic`… Dac` am numai o zi, a[ face acela[i lucru \n miniatur`, dar de [apte ori mai intens. Dac` am numai o or`, ditto. Un minut, o piruet`. O secund`, inven]ia unei deit`]i explozive cre\nd un nou Univers.

Din p`cate, nu cred \n sf\r[itul lumii dec\t ca pretext s` nu mori singur.

63

A N C H E T~

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

n Marin M~LAICU-HONDRARI „Am visat c` P`m\ntul se sf\r[ea. {i unica fiin]` care contempla finalul era Franz Kafka. În ceruri, Titanii se luptau pe via]` [i pe moarte. Dintr-un scaun de fier forjat, \ntr-un parc din New-York, Kafka vedea cum ardea lumea.“ Iat` cum vede Roberto Bolaño sf\r[itul lumii \n Un paseo por la literatura. A[ezat pe o banc` de font`, a[ contempla cum se \nchid storurile. {i cum se ridic`. {tiu c` exist` cel pu]in doi oameni care ar rezista \mpreun` la toat` nebunia ce ar pune st`p\nire pe P`m\nt. Doi oameni m\na]i de propria lor nebunie, doi oameni \ndr`gosti]i, doi oameni c`rora tocmai 2012 le aduce cele mai mari bucurii, doi oameni tr`ind sf\r[itul lumii \n delir [i frenezie. Doi oameni care nici nu [i-ar da seama c` lumea se termin`, a[a c` le-a[ face loc pe banca de font` [i m-a[ uita la ei ca la su-

pravie]uitori. Am schimba c\teva vorbe despre Melancholia lui Lars von Trier. {i poate c` am fuma o ]igar`: dreptul inalienabil al condamna]ilor la moarte. O vreme, storurile ar continua s` se ridice, s` coboare. M` \ndep`rtez. Îi aud r\z\nd. Un hohot de r\s eliberator.

64

n Mihai MATEIU Mi-a[ dori din start un an sabatic, bine remunerat. În care s` petrec c\t mai mult timp cu oamenii la care ]in – s` povestim (merg\nd mai departe, mai ad\nc \n toate, renun]\nd la v`luri [i falduri), s` bem vin bun, s` r\dem, s` dans`m, s` ne \mbr`]i[`m. Cu Raluca a[ petrece mult timp [i \n cas`. {i dac` la un moment dat m\na mea ar percepe umbra unei tres`riri pe p\ntecul ei, a[ fi omul cel mai fericit.

Mi-a[ dori s` rev`d multe locuri, dar sper c` a[ putea trece peste asta pentru a merge [i vedea altele noi – o plimbare lung`, cu ma[ina, prin Spania, Portugalia [i Maroc cred c` ar fi perfect`. A[ petrece un week-end la Budapesta (unde m-a[ plimba mult, a[ m\nca gula[ \ntr-un anume loc [i a[ bea bere \n altul, a[ merge la baia turceasc` [i poate l-a[ vizita pe Golo, un vechi prieten), un altul la Bucure[ti (\nc` o dat` la M}R, pe str`zi, cu prietenii) [i unul \n Bucovina (\n casa prietenilor de acolo). O lun` \ntreag` a[ petrece la mare, lini[tindu-m` \ncet – e singurul loc \n care-mi iese asta. Soare, clipoceala valurilor, pe[ti, c`r]i cu nisip \ntre file. C\teva zile singur, b`t\nd malul Mure[ului, c`ut\nd clenii mari, repezi[urile cu ava]i [i locurile de [tiuc`. Merg\nd prin ap` [i pe maluri, v`z\nd cum se \ntunec` [i se lumineaz`. O diminea]` a[ petrece-o l\ng` o balt`, ascult\nd-o cum se treze[te. Iar \ntr-o noapte luminoas` a[ b\ntui la \nt\mplare pe c\mp [i prin p`dure, cu fricile alea vechi. A[ vrea s` mai aud sacul de box pocnind a[a cum trebuie s` pocneasc`, s` simt satisfac]ia aia simpl`, fizic`, de-a fi dat totul din mine, p\n` la ultima pic`tur`. Voluptatea de-a m` \ntinde seara pe pat. A[ vrea s` v`d c\teva filme grozave (poate la o ultim` [i glorioas` edi]ie de TIFF), c\teva piese bune de teatru, c\teva expozi]ii care s` m` pun` pe g\nduri. S` ascult ni[te concerte care s` m` bucure. {i, sigur, s` citesc c\teva romane [i povestiri – poate a[ relua Lolita sau Nou`

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

A N C H E T~

povestiri, sau sper c` a[ descoperi [i ceva nou care s` m` \nc\nte. A[ scrie, da! E lucrul care pe mine m` face s` simt cel mai puternic un sens – o munc` superb`, cu satisfac]ii [i disper`ri pe care nu le pot descrie. A[ scrie la Frica, romanul pe care abia acum simt c` l-am apucat cum trebuie. Sper c` a[ descoperi oameni [i locuri noi, c` a[ face lucruri pe care nu le-am mai f`cut. Dup` cum vede]i, nu s\nt lucruri extreme, imposibile. Sper s` le fac pe toate (chiar dac` nu \ntr-un singur an) [i neamenin]at de sf\r[itul lumii!

n Antoaneta RALIAN Nu cred \n sf\r[itul lumii, nici maya[, nici inca[, nici apa[. În previziunile mele cele mai optimiste, lumea, des`v\r[indu-[i actualele coordonate politice, psihice [i etice, va evolua treptat spre o perfect` involu]ie: peste c\teva sute sau mii de ani se va \ntoarce, ciclic, la stadiul de urangutani sau de gorile. {i oric\nd se vor g`si un Adam [i o Ev` urangutani care o vor repopula cu viitori bipezi ai unor viitoare civiliza]ii. Nu cred \n sf\r[itul lumii, dar eu n-am crezut nici \n sf\r[itul lui Ceau[escu. A[a c`… mai [tii?! Dac` va veni sf\r[itul lumii, nu l-a[ \nt\mpina cu melancolia lui Lars von Trier, ci cu un chef monstru, cu o orgie demen]ial` \n care mi-a[ scoate p\rleala pentru tot ce n-am f`cut \n via]`, s` profit m`car \n ceasul al doisprezecelea. Mai ales c` nu mi-ar mai fi team` c` m` pa[te vreo criz` de tensiune sau de inim`. {i ar mai fi un avantaj: adeseori m-am g\ndit c`, dac` a[ fi con[tient` pe patul de moarte, i-a[ invidia teribil pe cei vii din jur. Pe c\nd a[a, dac` a[ avea certitudinea c` moare [i capra vecinului cu vecin cu tot, a[ fi scutit` de meschin`ria invidiei. În sf\r[it, nu cred \n sf\r[itul lumii, dar [tiu c` lucrurile pl`cute se termin` foarte repede. Or, lumea e un loc destul de pl`cut [i ar fi mare p`cat de ea.

n Ioana MORPURGO În aer, cu efecte speciale, cu t`lpile goale. Aiurea-n tramvai, f`r` ]int`, f`r` motive anume, f`r` ra]iuni cov\r[itoare. Cu un pahar de lapte \ntr-o m\n`, cu unul de vin ro[u \n cealalt`. Aberant, parcurg\nd str`zi la \nt\mplare, f`c\nd scenarii ce nu vor avea loc niciodat`. În circumstan]e cu totul sordide, cu vorbe ur\te [i multe – infinit de multe semne de \ntrebare. Cu un telescop uria[ pe care s`-l \ndrept spre piepturi de oameni.

Printre necunoscu]i, fiecare cu c\te o valiz` imens` pe ro]i, goal`. Apleca]i peste foi de h\rtie, cu to]ii, pe care s` le citim alandala, f`r` cap [i coad`, f`r` s` re]inem nimic. Limpezi p\n` la os, cresta]i direct pe ziduri, pe asfalt, ca ni[te caricaturi umane. M-a[ pupa cu to]i imbecilii, m-a[ ruga la to]i zeii p`m\ntului, mi-a[ cere iertare de o mie de ori, inclusiv mie. Într-o barc` pe uscat, coco]at` \n cel mai ve[ted copac, cu un fluier \ntre buze [i cu buzunarele pline de pietre banale, de r\u. Nu, nu cu Cervantes sau cu Shakespeare, cu Django Reinhardt poate. {i cu dou`-trei versuri dintr-un c\ntec de leag`n. A[ juca [otron cu cine s-ar nimeri. În afar` de G.W. Bush [i pet-ul s`u, Blair. Pe ei i-a[ trimite \n solitary confinement direct \n Guantanamo Bay. L\ng` un foc imens pe care l-a[ alimenta sistematic cu lemne \n timp ce totul se stinge \n jur.

Cu o [leaht` de Cabirii mirosind a parfum ieftin, boite p\n` la coate, coco]ate pe cele mai \nalte tocuri posibile. Printre ou` de gugu[tiuci care nu vor cr`pa niciodat`. Departe de arti[ti, critici de art`, f`c`tori [i desf`c`tori de iluzii. Departe de ora[ele mari, aproape de p`duri \n care penultima genera]ie de fiare \[i fat` puii.

n Iulian T~NASE Sf\r[itul anului \ncepe, la români, prin septembrie-octombrie, [i se \ncheie de obicei pe la \nceputul anului urm`tor, a[a c` nu s\nt foarte sigur c` sf\r[itul lumii (adus de sf\r[itul anului 2012) n-ar putea veni prin ianuarie-februarie-martie, 2013. Dac` fiecare ]ar` va trebui s` se ocupe de propriul sf\r[it al lumii ([i asta deja se \nt\mpl`!), chiar nu avem de ce s` ne facem griji. Apocalipsa româneasc` nu se va aprinde. Nu va porni. Unii se vor gr`bi s` coboare din propriile vie]i pentru a \mpinge Apocalipsa de la spate, s` nu ne facem, naibii, de r\s \n fa]a lumii care [i-a g`sit/construit sf\r[itul, dar tot degeaba. Cine vrea un sf\r[it al lumii perfect func]ional s` mearg` \n Germania, \n Elve]ia, \n Fran]a, \n America. Leag`nul sf\r[itului lumii nu este, hot`r\t lucru, \n România, chiar dac` despre Big Bang s-a spus adeseori c` ar fi avut loc undeva pe l\ng` F`urei. Ca s` r`spund [i la \ntrebare: sf\r[itul lumii \l voi petrece \n familie,

65

A N C H E T~

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

ne vom distra la fel de bine ca de obicei. Copiilor le voi spune din timp, [i cu at\t mai bine dac` nu vor \n]elege, c` T`nase nu vine de la Thanatos, ci de la Athanasius.

ceea ce alege el s` fac` \n aceste ultime clipe.

To]i [tim. S-a anun]at mai mult ca sigur [i la radio. S` nu-mi mai fi r`mas nimic pentru aceast` ultim` or` dec\t gesturi? M` uit la ceas. A[ putea s` ascult un c\ntec. Dar care? Nu mi-a mai r`mas destul timp ca s` aleg pe \ndelete. O s`-l ascult pe ultimul ca [i cum le-a[ asculta prin el pe toate. Ce s` citesc? Prea pu]in timp… M` uit iar la ceas. Se pare c` e cineva afar`. Îngerul exterminator. C\nd a b`tut la u[a mea, furtuna de afar` tocmai se \nte]ise [i, c\nd i-am deschis, \mpreun` cu el intrar` \n cas` frunze uscate purtate de un v\rtej din cele ce cutreierau uli]a. Din cauza asta nu i-am v`zut fa]a, [i pentru c` trebuia s` \nchid u[a \n urma lui, altfel ar fi intrat aduse de v\nt frunze, paie [i praf. Afar` se dezl`n]uise iadul. Cum casa mea era mai aproape de p`dure ca oricare alta din sat, se mai \nt\mpla ca s` mai bat` cineva care altfel n-ar fi avut nici o [ans` s` ajung` la timp la ad`post. Se \nt\mpla rar, dar se \nt\mpla. În \nc`pere lumina sc`zu [i mai mult, iar o frunz` sau dou` ajunseser` cumva pe plit` [i scoteau un fum \nec`cios. n

n Alexandru VLAD Sf\r[itul anului se concentreaz` p\n` la urm` \n ultima zi, [i aceast` ultim` zi ajunge [i ea la ultima or`. Nu am prea mult de ales. Trebuie s` fac neap`rat ca ziua aceasta s` par` a fi una obi[nuit` [i, dac`-mi reu[e[te, voi avea convingerea c` e un mare c\[tig. Dac` mi s-ar p`rea prea scurt` ar fi o pierdere, ]in\nd cont c` e ultima. Dac` a[ \ncerca s-o lungesc, n-a[ face dec\t s` m` chinui singur.

Despre sf\r[itul lumii m-a informat o femeie din vecini, pe care nu aveam cum s` n-o cred: vorbe[te \ntotdeauna pu]in, nu glume[te niciodat` [i, de c\nd a trecut la bapti[ti, spune \ntotdeauna adev`rul. A[a c`, p\n` una-alta, \mi fac o cafea.

Nu [tiu dac` mai trebuie s` stau chiar at\ta vreme treaz, dar cafeaua se poate bea [i pentru gust. Ultima cafea poate fi ca ultima ]igar`. C` veni vorba de ]igar`, mi-a[ face [i o ultim` pip`: deci a[a – la ultima cafea, ultima pip`. Sper s` nu sune telefonul, sper c` fiecare e ocupat cu

66

anchet` realizat` de Marius Chivu

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

BIBLIOTECA „PARADISO“

The Great Gatsby (r. Baz Luhrmann). Leonardo DiCaprio e Gatsby, Carey Mulligan, una dintre feble]ile mele feminine, e Daisy, Tobey Maguire e Nick Carraway, iar Joel Edgerton e Tom. Filmat \n 3D, filmul va fi, sper, elegant, str`lucitor [i n`ucitor. Sigur, e posibil s`-i lipseasc` fine]urile, dar nu-i nimic, [i-a[a [tim romanul pe de rost. Îmi preg`tesc de pe-acum ochelarii 3D. Probabil Oscar-ul 2013.

Hyde Park On Hudson (r. Roger Michell – \i [ti]i cel pu]in Venus-ul cu Peter O’Toole). Bill Murray \n rolul lui Franklin D. Roosevelt. O, da!

Plus vizita familiei regale britanice [i o rela]ie de-amor \ntre FDR [i veri[oara lui. Pe mine numai g\ndul de-a-l vedea pe Bill Murray \ntr-un costum bleumarin croit dup` moda lui 1939 m` umple de bucurie. B`nuiesc c` va fi un film (uitasem s` spun: e adaptarea unei piese de teatru a lui Richard Nelson) cald, simpatic, emo]ionant, genul la care ]i-ai obliga prietenii s` m`n\nce ni[te vat` de zah`r, \n timp ce dezbate]i istoria recent` a Americii.

Life of Pi (r. Ang Lee, dup` romanul lui Yann Martel). 3D, un b`iat, o hien`, o zebr`, un urangutan, un tigru bengalez [i un naufragiu. Romanul din care Obama i-a citit fiicei lui de 11 ani, Malia, dup` care i-a trimis lui Martel o scrisoare de mul]umire: „E o carte minunat` – o dovad` elegant` a existen]ei lui Dumnezeu [i a puterii de a spune pove[ti.“ Filmul perfect pentru vacan]a de Cr`ciun.

On The Road (r. Walter Salles). Cu Garrett Hedlund [i Sam Riley \n rolurile lui Sal Paradise [i Dean Moriarty. Av\nd \n vedere c` Salles lucreaz` la filmul `sta de [ase ani, [i c` \n el mai joac` Kristen Stewart, Kirsten Dunst, Viggo Mortensen, Amy Adams, Steve Buscemi, sper c` o s` fie cel pu]in la fel de ritmat ca Diarios de motocicleta. {i c-o s` aib` mult Miles Davis [i Charlie Parker pe coloana sonor`.

Nu pot \ncheia f`r` s` adaug c` \n 2012 vor ap`rea [i filme noi semnate de Wes Anderson (trailerul e deja pe YouTube [i d` dependen]`), Woody Allen (filmul-cu-Roma), fra]ii Cohen (New York-ul anilor ’60, Dylan [i Baez), Paul Thomas Anderson (Philip Seymour Hoffman [i Joaquin Phoenix!). O s` fie un an bun. n

Luiza Vasiliu

Ce s` a[tept`m \n 2012

The Great Gatsby

On The Road

În afar` de sf\r[itul lumii, desigur. Sau p\n` la sf\r[itul lumii. ({i nu, nu cred c-o s` renun] prea cur\nd la glumi]a cu deadline-ul total, e revigorant`, \]i pune s\ngele \n mi[care [i-]i d` senza]ia c` mai ai at\tea lucruri de f`cut.) În 2012, a[tept`m o sumedenie de filme, dar pentru c` aici s\ntem la Dilemateca, voi trece \n revist` numai ecraniz`rile cele mai importante care vor avea premiera (\n America [i, cu pu]in noroc, [i la noi) anul acesta.

Anna Karenina (r. Joe Wright, cel care a f`cut, din p`cate, [i Atonement, [i Pride&Prejudice). Keira Knightley \n rolul Annei, prins` \ntre Contele Vronsky (Aaron Johnson) [i Karenin al ei (ah, Jude Law!). {tiind c\t de le[inate au fost celelalte realiz`ri ale lui Joe Wright [i c\t de le[inat` poate fi Keira dac` n-o strune[ti cum trebuie, m` a[tept la ce-i mai r`u. Adic` la costume [i cadre frumu[ele, la sentimente \ndulcite [i la o sinucidere \n gri verzui, cu lacrimi [i praf.

Cosmopolis (r. David Cronenberg, dup` romanul lui Don DeLillo). Cu tinerelul Pattinson \n rolul miliardarului Eric Packer. Ac]iunea se petrece \ntr-o limuzin` high-tech care traverseaz` New York-ul. Deja am dou` semne de \ntrebare: 1. Updike scria \n The New Yorker despre romanul Cosmopolis c` „problema cu o poveste \n care se poate \nt\mpla orice e c`, p\n` la urm`, nu se \nt\mpl` nimic.“ [i 2. Cronenberg a filmat la Toronto, nu la New York. În orice caz, s\nt curioas` ce-o s` ias` din combina]ia DeLilloCronenberg-Pattinson. Probabil \nc` o medita]ie despre singur`tatea omului modern.

68

POEMUL DIN FEBRUARIE

T.S. ELIOT

Isterie Ea r\dea [i am [tiut deodat` c` s\nt \nghi]it de r\sul ei [i c` s\nt parte din el, p\n` c\nd din]ii ei au fost doar stele \nt\mpl`toare cu aplica]ie urm\ndu-[i un balet complicat.

Eram tras \n suflarea ei \ntret`iat`, inhalat de fiecare dat` c\nd ea se oprea o clip`, pierdut \n cele din urm` \n cavernele \ntunecate ale g\tului ei, cutremurat de zv\cnetul mic al unor mu[chi nev`zu]i. Un chelner mai b`tr\n, [i \i tremurau m\inile, \ntindea gr`bit o fa]` de mas` \n carouri trandafirii [i albe peste masa de fier verde ruginit`, spun\nd: „Dac` doamna [i domnul doresc s` ia ceaiul \n gr`din`, dac` doamna [i domnul doresc s` ia ceaiul \n gr`din`…“ Mi-am spus atunci c` dac` tremurul s\nilor ei s-ar opri, s-ar mai putea str\nge ceva din cioburile dup`-amiezii, [i mi-am concentrat aten]ia cu subtilitate grijulie \nspre aceasta.

(din volumul Opere poetice. 1909-1962, edi]ie bilingv`, traducere de Mircea Iv`nescu, Humanitas, 2011)

69

Š Tania Maria Mu[ina

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

AVA N P RE M I E R ~ Alexandru Mu[ina

Nepotul lui Dracula Cu eforturi titanice, la cheful de \nchidere, organizat \n holul imens, cu podea de marmur`, al Facult`]ii de Litere, Istorie, Filozofie, Psihologie [i Art` Dramatic`, Fifi a reu[it s` se prefac` c`-i ascult` [i s` plaseze c\teva complimente doamnelor Morcov D`buleanu [i Verbinski Simionescu, profesorului }`rmure, colegul nostru de la Bra[ov, [i profesorilor Ternian, Mo[mondea [i Ghi]ulete, principalii organizatori ai colocviului. A plecat imediat dup` doamna Verbinski Simionescu, celebr` pentru programul ei spartan de via]` [i munc`: la 9 seara culcarea, la 5 diminea]a scularea, un du[ rece, yoga, aerobic, un du[ sco]ian, mic-dejun cu müsli [i suc de grape-fruit, apoi, de la 6,30 p\n` la 13,30, studii semiotice. Întors la pensiune, Fifi s-a dezbr`cat, [i-a pus pijamaua lui de protocol, maro cu dungi orizontale bej, s-a \ntins \n pat [i, cu ambele m\ini sub cap, a \nceput s` se uite \n tavan. Prin cap nu-i rula dec\t „Dragolea – Dr`culea, Boboieru – Dr`culea, Dragolea-Dr`culea...“ Colegul lui de camer`, Remus Durac, nu se-ntorsese.

R`m`sese la colocviu, doar-doar o mai „prinde“ ceva pe ultima sut`.

Remus Durac avea un metru [aptezeci [i cinci de centimetri [i optzeci [i unu de kilograme (se m`sura [i se c\nt`rea des, obsedat s` nu se \ngra[e). Era un tip solid, cu m\ini [i picioare groase, cu pasul greu [i ap`sat. Un b`rbat viril, p`ros: blan` pe piept [i pe spate, blan` pe m\ini [i pe picioare. P`rul negru [i cre], des [i s\rmos \ncepuse s`-i \nc`run]easc`. Ajuns la 48 de ani,

Remus, \n]elept ca orice admirator al lui Confucius, se limitase la trei pasiuni: tai-chi (Darius Stroescu \l poreclise „Budulea Tai-chi“), pr`jituri, de preferin]` baclavale (pe care, acas`, [i le procura \n cantit`]i industriale de la un turc de pe Strada Lung`) [i femei. Dac` se putea tinere, mai ales studente, cele mai accesibile. Dar nu se d`dea-n l`turi nici de la v\nz`toarea de la buticul de la parterul blocului sau cea de la cofet`ria din col], nici de la po[t`ri]a care-i aducea revistele literare la care era abonat, nici de la colega divor]at` [i cu trei copii mari dintr-un stagiu de tai-chi sau asistenta de la stomatologie...

Plaja de v\rst` era destul de generoas`: \ntre 15 [i 55 de ani, „numai gaur` s` fie“, vorba Ceciliei Milian. Mereu \ndr`gostit, mereu z\mbitor, mereu ocupat. C\nd nu preda, nu f`cea conversa]ie cu vreo gagic` sau nu savura o pr`jitur`, \l g`seai plantat \n fa]a computerului. Pentru a utiliza la maximum poten]ialul noilor medii, inclusiv pentru a mai „prinde“ c\te ceva, Remus st`tea ore \ntregi pe net: avea [ase nick-name-uri [i coresponda cu 30-40 de internaute.

Singura lui problem`, nu prea mare, era c` nu-[i luase \nc` doctoratul, de[i era \n facultate de 14 ani. Nu pentru c` nu ar fi vrut, dar, a[a cum am mai spus, Remus era o persoan` ocupat`: tai-chi – dou` antrenamente pe s`pt`m\n`, trei stagii pe var`, unul \n vacan]a de prim`var`, plus cel pu]in c\te unul pe lun`, \n week-end –, cofet`rii, colocvii, femei reale [i femei virtuale...

Cu at\tea pe cap, c\nd s`-[i mai scrie [i teza de doctorat?! Venise la noi \n 1992, direct ca lector,

71

n Alexandru Mu[ina este profesor de Literatur` Comparat` [i Scriere Creatoare la Facultatea de Litere a Universit`]ii „Transilvania“ din Bra[ov [i director al Editurii Aula.

Volume de poezie publicate: Strada Castelului 104, Cartea Româneasc`, 1984; Lucrurile pe care le-am v`zut (1979-1986), 1992; Aleea Mimozei nr. 3, Pontica, 1993; Tomografia [i alte explor`ri, Marineasa, 1994; Tea, Axa, 1997; Personae, Aula, 2001; {i animalele s\nt oameni!, 2002; Hinterland, 2003; Poeta, poetae, 2008; Album duminical, 2008; Regele dimine]ii, Tracus Arte, 2009.

Eseuri: Unde se afl` poezia?, Arhipelag, 1996; Eseu asupra poeziei moderne, Cartier, 1998; Sinapse, Aula, 2001; Supravie]uirea prin fic]iune, 2005; Scrisorile unui fazan, Cartier, 2006; Scrisorile unui geniu balnear, Aula, 2007.

Antologii: Antologia poeziei genera]iei ’80, Vlasie, 1993 (ed. a II-a, Aula, 2002).

Premii: Premiul USR pentru debut, 1985; Premiul „Poesis“, 1992; Premiul ASPRO pentru poezie, 1995; Premiul „Poesis“ pentru eseu, 1996; Premiul revistei Familia, 1997; Premiul revistei Cuv\ntul, 2004; Premiul „Mediensis“, 2006; Premiul revistei Transilvania, 2008; Premiul revistei Observator cultural, 2010; Premiul USR pentru poezie, 2010. Poeziile [i eseurile sale au ap`rut \n volume individuale, antologii [i reviste din Fran]a, Bulgaria, SUA, Germania, Haiti, Spania, Ungaria, Italia, Cehia, Belgia, Rusia etc.

AVA N P R E M I E R ~

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

pentru c` era deja \nscris la doctorat, cu o tez` de semiotic` folcloric`, Semioza p`c`lelii \n snoavele populare române[ti, la aceea[i doamn` Verbinski Simionescu, desigur. (Acesta era primul dintre motivele pentru care Remus [i Fifi, \n diverse deplas`ri, st`teau \n aceea[i camer`. Cel de-al doilea era c` pe Fifi nu-l deranja sfor`itul lui Remus.) În 1998, a pierdut doctoratul (trecuser` opt ani [i el nu-[i mai termina teza) [i a fost retrogradat asistent. În 1999, s-a \nscris din nou la doctorat, de data asta la Cluj, la profesorul Ernest S\mboteanu, cu teza Semioza angoasei identit`]ii la Emil Cioran [i Paul Celan. A[a c`, \n 2000, a dat din nou concurs [i a redevenit lector. Din p`cate, odat` cu apropierea intr`rii \n Uniunea European`, exigen]ele academice au crescut, cel pu]in formal, iar Remus, care n-a reu[it s`-[i finalizeze teza la timp, a fost din nou exmatriculat de la doctorat. {i, evident, din nou retrogradat asistent. În 2005, s-a \nscris pentru a treia oar` la doctorat, la Universitatea din Gala]i, la profesorul Dorian Suru, fostul lui coleg de camer` din c`minul studen]esc, cu teza Identitate [i persecu]ie \n romanul „{atra“ de Zaharia Stancu. Toat` lu-

mea a[tepta cu sufletul la gur` s` vad` c\nd [i dac` \[i sus]ine teza. S-au f`cut chiar pariuri: va reu[i sau nu din a treia \ncercare? Singurul care nu-[i f`cea nici o problem` era chiar Remus. Cele trei pasiuni ale sale – tai-chi, pr`jituri & femei – \i ocupau tot timpul [i \l satisf`ceau pe deplin.

*** Într-un t\rziu, Fifi a adormit. C\nd s-a trezit, era \n cabinetul decanului Miky, \ntins pe celebrul fotoliu-pat al acestuia, fixat zdrav`n cu c\teva benzi de scotch lat [i maro care-i treceau peste piept, peste mijloc – bra]ele \i erau \ntinse pe l\ng` corp – [i peste fluierele picioarelor.

Pe cel mai mare dintre birourile decanului, acum eliberat de laptop, imprimant` [i tonele de h\rtii [i dosare, sta un bou alb, care rumega lini[tit. Avea coarnele [i copitele acoperite cu un strat sub]ire de aur. Un b`rbat \nalt, solid, \mbr`cat \n halat alb, tocmai termina de vopsit ultima copit`, cea din fa]` dreapta.

C\nd a terminat [i s-a uitat spre Fifi, acesta a tres`rit: era Elvis Boboieru, nu-nc`pea nici o \ndoial`. Era \mbr`cat \n acela[i smoking, numai c` f`r` parpalacul negru, ci cu un halat larg, iar

colaje de Dan Stanciu

72

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

AVA N P R E M I E R ~

pe cap, \n locul p`l`riei, avea un fel de capel` alb`, cu o cruce ro[ie \n fa]`. Pe piept, pe un ecuson mare, scria cu ro[u „DR. SÎNGE E. BOBOIERU“. C\nd boul cel alb [i-a \ntors la r\ndul lui capul spre Fifi, acesta nu mai [tia ce s` cread`: fe]ele celor doi p`reau ale unor siamezi, aveau acelea[i tr`s`turi mari, acelea[i buze c`rnoase, aceia[i din]i albi [i la]i, aceea[i expresie blajin`.

Ba chiar i s-a p`rut c` fa]a bovinei aduce pu]in [i cu aceea a ultimei lui so]ii, Claudia {opterean.

Nu a avut \ns` timp s` se g\ndeasc` prea mult la asta, deoarece pe u[` tocmai intrau cele dou` studente c`rora le d`duse bibliografia suplimentar`. Purtau c\te un T-shirt ro[u, pe care scria cu alb „STAGIAR~ SÎNGE LULU“, respectiv „STAGIAR~ SÎNGE BUBU“, [i c\te o fusti]`, tot ro[ie, at\t de scurt` \nc\t li se vedeau fundurile superbe [i chilo]eii de m`tase lila. Aveau ciorapi-plas` negri [i pantofi ro[ii-carmin, cu tocuri cui foarte \nalte. Pe cap c\te o bone]ic` alb`, c-o cruce verde \n fa]`.

– Bun` ziua, domnule doctor!

– Bun` ziua! le-a r`spuns, f`r` s` se uite la ele, doctorul Boboieru, care tocmai tr`gea \nc` o band` de scotch peste pieptul [i bra]ele lui Fifi.

Apoi a verificat masca pe care acesta o avea pe figur` [i tubul de cauciuc care trecea prin masc` [i i se oprea lui Fifi \n ad\ncul esofagului.

Bubu [i Lulu au \nceput s` admire boul, i-au dat ocol, apoi au scos din po[etu]ele ro[ii c\te-un carne]el ro[u [i-un pix de aur. Stagiara Bubu s-a apropiat de boul cel blajin [i s-a uitat cu aten]ie la robinetul mic, aurit, care ie[ea din g\tul acestuia, imediat sub ureche, \n dreptul carotidei de pe partea st\ng`.

Doctorul Boboieru, dup` ce a verificat [i leg`turile de la picioare, s-a instalat \n fa]a biroului cu boul cel alb, \n m\n` cu un indicator de aluminiu: – {i-a[a! Ast`zi vom finaliza cu o demonstra]ie practic` cursul nostru consacrat transfuziei stomacale. Transfuzia stomacal` bou-om e o metod` revolu]ionar`, de ultim` or`, care trateaz` boli, at\t fizice, c\t [i psihice, p\n` acum considerate incurabile, cum ar fi: impoten]a autoindus`, incontinen]a semiotic`, sindromul Bidet-Chomsky, Berdiaev-Sebeok, experien]a revelatoare precoce, enun]ul monocotiledonat,

diferan]a cronic` evolutiv`, amnezia colateral` [i a[a mai departe. Metoda poart` numele, da]i-mi voie s` o spun cu toat` modestia, celor doi savan]i care a descoperit-o [i a experimentat-o pentru prima dat`, profesorii Boboieru [i Dr`culea. Biblografie suplementar`: Omul bou [i boul om de Elvis Boboieru [i Athanasie Dr`culea, Editura Universit`]ii Noastre, 1998. A[a cum v` spusei [i d`]ile trecute, unii, care are nevoie de s\nge, dar nu [tie cum s` [i-l procure, sare la jugulara aproapelui, adic` se face vampiri. E ceva similar copiilor care, av\nd nevoie de calciu [i de minerale, m\nc` varul de pe pere]ii caselor sau argil`. Biblografie suplementar`: Copilul: incon[tien]` [i competen]` de Claudia {opterean [i Mandolina Boboieru, Editura Universit`]ii Lor, 2007. Dar asemenea comportamente e antisociale [i nes`n`toase. Desigur, s\ngele e aliment [i medicament. Consumul lui e ceva normal, necesar, nu e un atavism,

73

AVA N P R E M I E R ~

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

nu e o abera]ie genetic`, ci o nevoie, o component` esen]ial` a metabolismului uman. Totul e cum ]i-o satisfaci. Singura solu]ie, legal` [i corect` medical, e transfuzia stomacal` cu s\nge de bovin` adolescent`. {i-a[a! Cum v` explicai [i \n cursurile precedente, s-a constatat [tiin]ific c`, pentru transfuzia stomacal`, s\ngele boului alb e cel mai bun, echivalentul s\ngelui din grupa 01 de la oameni. De asemenea, experien]ele a ar`tat c` s\ngele boului cu coarnele [i copitele date cu aur este cu 60% mai eficient dec\t cel al boilor care n-a fost toaleta]i \n prealabil. Str`mo[ii no[tri, vechii egipteni, cuno[tea prea bine [menul. De aceea, Boul Apis al lor era alb [i avea coarnele [i copitele date cu aur. Biblografie suplementar`: Boul Apis, ]apul isp`[itor [i experien]a revelatoare de Vasile Peteanu, Editura Universit`]ii Noastre, 2001. Dac`, \ns`, boul este potcovit, eficien]a tratamentului scade cu 40% fa]` de cea cu s\nge de bou nepotcovit. Biblografie suplementar`: Teodoro Cossiga [i Alessandro Cruceru, Potcovitul tradi]ional [i transfuzia stomacal` bou-om, Editura Universit`]ii Noastre, 2002. Pricepur`]i?

– Daaa!

– {i-a[a! În general, pentru transfuzii e pre-

fera]i boii cu v\rste cuprinse \ntre trei [i [apte ani, crescu]i \n zone montane, ecologice, f`r` surse de poluare [i hr`ni]i natural, f`r` steroizi, nutre]uri concentrate, stresuri de tot felul [i alte alea. Boii ale[i e crescu]i \n libertate aproape deplin`, \n ferme speciale, pentru a nu face claustrofobie, deoarece s-a constatat c`, prin transfuzie, stresurile boului se transmit pacientului. Biblografie suplementar`: Cre[terea [tiin]ific` a boului alb pentru transfuzii, de Fifi Angelescu Dr`culea [i Elvis Boboieru, Editura Universit`]ii Noastre, 1999. {i-a[a! La noi, la români, pe vremuri era prefera]i boii s`lbatici, adic` zimbrii [i bourii. De ce crede]i c` bourul era pe stema Moldovei, de ce l-a v\nat Drago[?

A[a, de florile m`rului? Nu, ci pentru s\ngele lui, ecologic 100%. Din ra]iuni, a[ putea spune, strict medicale. Consumul de s\nge bovin se reg`se[te, transfigurat artistic, [i \n legendele [i baladele poporului român, \n poezii, romane [i nuvele. Biblografie suplementar`: O istorie literar` a transfuziei stomacale, de la Drago[-Vod` p\n` ast`zi de Miky Dean Banciu [i colectiv, Editura Universit`]ii Noastre, 2006. Ceva \ntreb`ri?

– Nu! Am \n]eles tot, au r`spuns \n cor cele

74

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

AVA N P R E M I E R ~

dou`, \nchiz\ndu-[i [i deschiz\ndu-[i pixurile – pic, pac! pic, pac! – [i sorbindu-l pe doctor din ochi.

– Bine! Înainte s` treceam mai departe, am s` v` rezumez ce v` spusei la cursurile de ant`r]. Deci: omul modern a pierdut obi[nuin]a de a bea s\nge. S-a rupt de r`d`cini, de tradi]ie, de str`mo[i. Biblografie suplementar`: S\nge [i identitate \n romanul „{atra“ de Zaharia Stancu de Remus Durac, Editura Universit`]ii Noastre, 2009. {i-a[a! Continuez: ultimele cercet`ri a demonstrat c` s\ngele de bou t\n`r, mai ieftin [i mai u[or de procurat, e la fel de bun ca s\ngele uman. Ba chiar unii, cum ar fi profesorul german, doctorul Tomi]` Bernard, zice c` s\ngele de bou ecologic d` rezultate mai superioare. Biblografie suplementar`: Boul ecologic bavarez \n transfuzia stomacal`. Ultime evolu]ii de Thomas Bernhardt [i colectiv, Editura Universit`]ii Lor, 1999. Mii de ani de obiceiuri alimentare gre[ite l-a f`cut pe om incapabil s` ingereze s\nge pe calea cea mai natural`, adic` ca beutur`. De aceea, \n ultima sut` de ani, americanii a inventat un substitut: transfuziile de s\nge. Adic` s` bagi s\ngele direct \n ven`, ca cum ar fi un drog sau alte alea. Care \ns` s-a dovedit nu foarte eficiente. În schimb, e foarte riscante: contaminarea cu diver[i viru[i din s\ngele donatorilor: SIDA, hepatita B [i C, mononucleoza e cele mai des \nt\lnite. La str`mo[ii no[tri egipteni [i geto-daci, care bea s\nge de mici, \n stomac s\ngele era cur`]at de eventualii agen]i patogeni [i de alte impurit`]i, apoi era asimilat \n \ntregime. Ideal ar fi ca consumul de s\nge proasp`t s` \nceap` imediat dup` \n]`rcare, pentru a permite organismului s`-[i regleze [i s`-[i formeze mecanismele necesare unei bune absorb]ii. Dup` o anumit` v\rst`, se impune transfuzia stomacal`, cu intubarea pacientului [i transferul s\ngelui direct \n stomac. Pricepur`]i?

– Daaa!

– Bine! Biblografie suplementar`: Filogenie [i antropogenie \n asimilarea s\ngelui proasp`t de Elvis Boboieru, Editura Universit`]ii Noastre, 2001. {i-a[a! Acum, \n leg`tur` cu pacientul: sufer` de o form` grav` de delirium tremens postmarital [i de amnezie colateral`, datorat` alimenta]iei nes`n`toase, f`r` s\nge,

dar [i consumului excesiv de ]ig`ri, 21-36 pe zi, plus semioz` proustian` repetat` [i seminarii de LFC. {i-a uitat complet r`d`cinile [i str`mo[ii. E aproape complect dezna]ionalizat, vorbe[te mai tot timpul fran]uze[te. E un caz grav de pierdere a identit`]ii. Crede c`-l cheam` Florin Angelescu Dragolea, de[i, \n realitate, numele lui e Vlad }epe[ Dr`culea. Caz disperat, nu a putut fi vindecat cu metodele tradi]ionale. Se impune o transfuzie rapid` [i masiv` cu s\nge de bou alb. Pacientul a fost intubat [i legat de pat, pentru a nu opune rezisten]`... S` preg`tim transfuzia!

Doctorul Boboieru a scos dintr-un buzunar al halatului s`u imaculat o ulcic` artizanal` de lut, pictat` cu motivul tradi]ional „spic de gr\u“, s-a apropiat de boul de pe catedr` [i a deschis robinetul de aur. C\nd a v`zut scurg\ndu-se lichidul ro[u aprins, Fifi a sim]it \n stomac o furnic`tur` [i l-a luat cu le[in. Doctorul Boboieru a

75

AVA N P R E M I E R ~

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

\nchis robinetul, apoi a luat o gur` mare de s\nge, a l`sat capul pe spate, a f`cut o scurt` gargar`, dup` care a \nghi]it \ncet, cu ochii \nchi[i. A deschis ochii [i, ling\ndu-se voluptuos pe buze, le-a \ntins ulcica lui Lulu [i Bubu.

– S\nge proasp`t de bou alb, s\nge premium, echivalentul grupei 01 de la oameni, panaceu universal... Lua]i, s` vede]i ce gust bun are!

Lulu [i Bubu s-au str\mbat discret una la alta, apoi au gustat pe r\nd din ulcic` [i i-au \napoiat-o doctorului.

– E bun, nea[teptat de bun, a ciripit Lulu.

– E chiar tasty, a ad`ugat Bubu, ling\ndu-se senzual pe buze [i privindu-l provocator pe doctorul Boboieru.

Acesta \ns` a ignorat-o complet. L`s\nd ulcica pe birou, chiar l\ng` copita din fa]` a boului alb, care rumega lini[tit \nainte, s-a \ndreptat spre dulapul pe care scria „Cataloage 19912005“ [i a scos din el un furtun lung, sub]ire [i transparent, din plastic. A ata[at mai \nt\i furtunul la tubul din gura lui Fifi, dup` care a fixat cap`tul cel`lalt la robinetul de aur care ie[ea din carotida boului.

– Stagiar Lulu, a spus doctorul Boboieru,

z\mbind libidinos [i ar`t\ndu-[i din]ii lui albi [i la]i, ai onoarea s` deschizi robinetul.

– Mul]umesc, domnule doctor! a r`spuns aceasta, pisicindu-se. {i, d\nd din fundule]ul ei bombat sub fusti]a ro[ie, foarte scurt`, pe spatele c`reia Fifi abia acum a observat un pampon roz, de iepura[ de Playboy, s-a apropiat de boul de pe birou [i a deschis robinetul. Legat de fotoliu, privea \ngrozit cum valul de s\nge ro[u \nchis avanseaz` rapid prin tubul transparent. A \nchis ochii. Stomacul i s-a umplut treptat de un lichid v\scos. A sim]it c` se relaxeaz`, c` un fluid fierbinte \i circul` prin vene [i artere, \i inund` organele. Fiecare p`rticic` din corp parc` se trezea la via]`.

Era o experien]` nou`, extrem de pl`cut`. Deodat` a sim]it cum sexul i se \nt`re[te. Ru[inat, a str\ns ochii [i mai tare.

– Domnu’ doctor, domnu’ doctor! I se scoal`! I se scoa... sorry, are o erec]ie, are o erec]ie! s-a auzit vocea \ngrijorat`, dar [i u[or amuzat` a lui Bubu. „Nu se poate, cum s` am o erec]ie? s-a g\ndit, panicat, Fifi. N-am mai avut una de un an, opt luni, dou` s`pt`m\ni [i patru zile. {i tocmai acum, c\nd m` v`d Lulu [i Bubu...?“

76

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

AVA N P R E M I E R ~

– Normal! a spus, placid, doctorul Boboieru. Unul dintre efectele imediate ale transfuziei e umplerea cu s\nge a capilarelor extremit`]ilor.

Penisul intr` automat \n erec]ie. Transfuzia stomacal` e perfect ecologic` [i cu eficien]` superioar` Viagrei sau Ciasisului \n tratarea impoten]ei, at\t a celei senile sau a celei filogenetice, c\t [i a celei autoinduse, prin masturbare repetat`, dezam`gire sentimental` sau semioz` incontinent`. Pe plan mondial, cercet`rile e \nc` \n curs, dar cei mai avansa]i e doctorul Elvis Boboieru, adic` eu, [i doctorandul Remus Durac.

– Daaa? Ce cool! Ce cool! s-a auzit vocea excitat` a lui Bubu.

– S\nge! {tiam eu, [tiam eu!... Asta e! s-a auzit [i vocea \nc\ntat` a lui Lulu.

– V` rog s` urm`ri]i cu aten]ie umflarea penisului. Din momentul apexului, penisul va r`m\ne \n erec]ie exact [apte minute. Stagiar Bubu!

– Da, domnul doctor!

– A mai r`mas exact patru minute. Începe s` cronometrezi \n g\nd... Acum!

Curios, Fifi a deschis ochii: cearceaful se ridicase \n dreptul coapselor, \ns` foarte pu]in. „Doar at\t?!“ [i-a zis, dezam`git. Pe urm` s-a consolat: „Oricum, e un \nceput.“ – În acela[i timp, a continuat doctorul Boboieru, transfuzia provoac` fie o amnezie total`, fie un transfer de personalitate. Înc` nu avem o explica]ie [tiin]ific` mul]umitoare, dar marea majoritate a pacien]ilor se crede, \n timpul [i \n urma transfuziei stomacale, personaje din desenele animate, fie animale, fie om-animal: Scooby Doo, Donald Duck, Mikey Mouse, Spiderman, Tom [i Jerry, Cow and Chicken, Cat Woman etc. Biblografie suplementar`: Misterele personalit`]ii la om [i la animal de Claudia {opterean, Editura Universit`]ii Noastre, 2006.

Din fericire, efectul dureaz` maximul 24 de ore, cu remisie total` [i f`r` sechele. Mai mult, se constat` o refacere spectaculoas` a memoriei de scurt` [i lung` durat`. Pacientul \[i va aminti lucruri pe care le credea definitiv uitate, ceea ce \i va facilita re\ntoarcerea la r`d`cini, la str`mo[i, prin perceperea mitologic` a realit`]ii [i societ`]ii. Biblografie suplementar`: Socializare [i identificare simbolic`. Boul Apis \n socie-

t`]ile postmoderne de Darius C. Stroescu, Editura Universit`]ii Noastre, 2003. În urma transfuziei stomacale, dup` ce-[i va reveni, pacientul va fi ca nou. Dovad`: redob\ndirea func]iei reproductive.

– Ce cool, ce cool!

Bubu radia toat` [i-l privea languros pe Boboieru. Fifi \ns` se sim]ea \ngrozitor. A \nchis din nou ochii [i i-a str\ns cu putere. {i-ar fi astupat [i urechile cu palmele, dac` bra]ele nu i-ar fi fost lipite cu scotch de fotoliul-pat al decanului Miky. Nu numai c` \i era foarte ru[ine, dar penisul \l durea tot mai tare, \l ardea. Parc` timpul sta pe loc.

– Stagiar Bubu, cronometreaz` \n continuare! La sf\r[itul platoului va urma o ejaculare scurt`.

– Ce cool, ce cool!

– C\nd mai e zece secunde, te rog s` numeri \n sens invers, cu voce tare.

77

AVA N P R E M I E R ~

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

– Am \n]eles, domnul doctor!

Fifi sim]ea c` explodeaz`. Capul i se umflase, m\inile [i picioarele i se umflaser`, sexul era ca un Turn Eiffel dureros. La un moment dat, s-a auzit vocea lui Bubu, de ast` dat` cu inflexiuni seci, metalice, de parc` anun]a intrarea unui tren \n gar` [i ordinea vagoanelor de la locomotiv`: – Zece, nou`, opt, [apte... [ase... cinci... patru... trei... doi... UNU! Yess! s-a auzit strig`tul victorios al lui Bubu.

– Allah akbar! s-a auzit strig`tul r`zboinic al lui Lulu.

memoria cu totul. Nici ra]iunea. „Auzi: Vlad }epe[ Dr`culea!... Era s-o iau razna, din cauza lui Boboieru `sta.“ La fereastr`, ca un glob de aur, luna str`lucea. A privit spre cel`lalt pat: \ntins pe spate, cu m\inile \ncruci[ate pe piept, cu fa]a lui mare, cu buze groase, care sem`na [ocant cu a lui Elvis Boboieru [i a Boului Apis, luminat` de un z\mbet mul]umit, Remus sfor`ia u[or. Nu „prinsese“ nimic, dar care-i problema? Colocvii s` mai fie, c` broa[te academice s\nt destule. {i nici n-au intrat zilele [i nop]ile erotice-n sac. Oricum, acas` \l a[teapt` Sabina, amanta lui entitre.

Fifi a sim]it cum \l str`bate o und` de invidie. „Dar el nu [i-a luat doctoratul“, s-a consolat. „{i-n plus, nu e nici boier, os de domn [i urma[ al lui Vlad }epe[.“ Poate c` Boboieru, totu[i, avea dreptate, nu delirase, ci spusese adev`rul, iar el, Fifi, era urma[ul Dr`cule[tilor. {i atunci chiar c` n-avea de ce s`-l invidieze pe Remus. n

*** Fifi s-a trezit \n patul lui de la pensiunea „Boca del Rio“. În chilo]i a sim]it ceva umed [i cald. „Nu se poate!“, [i-a spus. „Chiar am avut o erec]ie?... N-am mai avut a[a ceva de un an, opt luni, dou` s`pt`m\ni [i patru zile.“ Apoi a intrat \n panic`: „Dar dac` mi-am pierdut memoria?

Dac` m` cred altcineva: Scooby Doo, Donald Duck...? Cine s\nt? S\nt Florin Angelescu Dragolea, asistent universitar doctor la Catedra de Limbi Str`ine.“ S-a mai lini[tit. Nu-[i pierduse

78

(din romanul cu acela[i titlu, \n curs de apari]ie la Editura Aula)