Dilemateca7_mic

100 PAGINI ● 5,50 LEI

noiembrie-decembrie 2006

DILEMATECA Anul I ● nr. 7 ● nov. – dec. 2006

SCRIERI

●

AUTORI

●

LECTURI DOSAR

DILEMATECA

O c`l`torie \n lumea benzii desenate

SUMAR

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

INFO CV (Carte de Vizit`): Filip Florian 9 Masa de lucru: Florin L`z`rescu, R`zvan R`dulescu 12-13 3,14TECA 8

42

C`r]i pentru copii Ruxandra Tudor

ANCHET~ 56-61 de Marius Chivu

DOSAR 14-21 Ion Manolescu

O c`l`torie \n lumea benzii desenate

Ce necazuri, nemul]umiri sau regrete v-a adus literatura?

O c`l`torie \n lumea benzii desenate (paginile 14-21)

PROFIL 62-64 Aristi]a Avramescu

LOCURI DE CITIT 24-25 Click dup` Dostoievski

INTERVIU 66-73 {erban Foar]`: „S\nt un cal de curse

RECENZII 28-32 Literatur`

Sanda Cordo[, Paul Cernat, Andrei Gorzo, Alexandra Olivotto, Adina Dini]oiu, Iulia Alexa, Alexandru Matei Eseu 33 Lucia Simona Dinescu 34-35 Istorie Bogdan Murgescu, Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu 36 Politologie Bogdan Barbu Mentalit`]i 37 Alexandru Ofrim Filozofie 38 Alexander Baumgarten 39-40 Arte Vlad Bedros, Drago[ Tudor Spiritualitate 41 Alice Popescu

cu obstacole, c\nd nu s\nt, eventual, un cal de circ“ Aristi]a Avramescu (paginile 62-64)

C~L~TORII 76-79 Ruxandra Cesereanu, Povestea

cimitirelor mele

SUB LUP~ 81-83 Pia]a de carte german`

DOCUMENTE {erban Foar]` (paginile 66-73)

85-88 N. Bagdasar, |nsemn`ri

FRAGMENTE 90-98 Dan Lungu,

S\nt o bab` comunist`

Dan Lungu (paginile 90-98)

3

EDITORIAL

Scriitori [i „VIP-uri“ În ciclul de emisiuni Zece pentru România, Realitatea TV a avut o edi]ie dedicat` scriitorilor, cu topul aferent: cei zece au fost doisprezece (c`ci ultimii clasa]i au avut acela[i punctaj), iar alegerea au f`cut-o vreo dou` sute de colegi de-ai lor. Evident, lista a generat comentarii [i nemul]umiri (dup` „principiul“ de ce apare X [i nu apare Y?). Nu e nimic de f`cut, cred: ambi]ia celor de la Realitatea TV este de a-i identifica pe cei mai buni \n diverse domenii. Cu scriitorii [i arti[tii, e mai greu: criteriile s\nt complexe, apar subiectivit`]ile, iar „instan]ele“ care dau verdictul s\nt oric\nd discutabile.

Cine poate stabili definitiv clasamentul celor mai buni?

Colegii de breasl`? S` zicem, dar topul risc` s` fie prea „elitist“, f`cut dup` criterii [i gusturi de connaisseurs.

Marele public? Posibil, dar atunci valoarea trece pe planul doi, iar topul va fi unul al notoriet`]ii. Un sondaj mai vechi ([i nu tocmai bine f`cut) ar`ta c\t de riscant [i inutil este s` \ntrebi „poporul“ ce nume de scriitori cunoa[te: a ie[it o list` stranie \n care se amestecau c\]iva autori inclu[i \n manualele [colare cu al]ii prezen]i la televizor.

Dar – chiar dac` moda topurilor vine [i trece, ca orice mod` – problema r`m\ne. C\t de cunoscu]i s\nt scriitorii \n spa]iul public [i c\t de aprecia]i? {i c\t de cunoscut` este „ideea de scriitor“? M` tem c` st`m prost. Înrobit de televiziunea lejer` [i de [tirile cu mor]i [i r`ni]i, marele public ia ce i se d`, \n materie de „personaje publice“: vedete insipide, scandalagii de duzin`, politicieni plictico[i. În general, figurile notabile [i luminoase care apar prin emisiunile TV s\nt pu]ine.

Scriitorii s\nt [i mai pu]ini [i, \n plus, „prost plasa]i“: pe

DILEMATECA Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Adrian Cioroianu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban

4

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 canalele specializate ori \n emisiuni programate la ore t\rzii. În presa scris` cotidian`, lucrurile par s` stea ceva mai bine: p\n` acum c\]iva ani ziarele nici nu aveau pagini culturale (cu o excep]ie sau dou`), acum au. La radioul public se aud frecvent voci de scriitori, dar la majoritatea posturilor FM (unele, cu audien]` notabil`) nici nu se pronun]` vreodat` cuv\ntul „carte“.

Dincolo de contextul media total nefavorabil, o parte din „vin`“ o poart` scriitorii \n[i[i: pu]ini s\nt cei dispu[i s` comunice cu un public mai larg, s` ias` din cercurile „pur“ literare; [i mai pu]ini s\nt cei care [tiu s` comunice eficient pentru categorii de public nu tocmai „la zi“ cu lecturile, dar dornici s` citeasc` [i s` cunoasc`.

Pe de alt` parte, de multe ori scriitorii s-au „certat“ \n v`zul lumii pentru chestiuni care ]ineau mai degrab` de treburile interne ale breslei, \n loc s` fie preocupa]i ca „ideea de scriitor“ s` aib` o prezen]` demn` [i consistent` \n societate. În punctul \n care ne afl`m, probabil c` nu se mai poate face mare lucru f`r` programe de promovare, f`r` campanii de vizibilitate, f`r` agen]i literari [i oameni de PR care s` lucreze profesionist. Uniunea Scriitorilor a anun]at de cur\nd existen]a unui astfel de program, „S` ne cunoa[tem scriitorii“. Ideea nu e rea deloc, a[tept plin de curiozitate efectele. În orice caz, profesioni[tii comunic`rii ar putea s` vin` cu idei pline de creativitate – [i poate c` ar fi bine s` se apeleze la ei, s\nt convins c` mul]i ar lucra pro bono. România literar` a lansat acest program \n cadrul tradi]ionalelor sale \nt\lniri de la clubul „Prometheus“, sub titlul „De ce nu s\nt scriitorii VIP-uri?“ Uit\ndu-m` la mul]imea de „VIP-uri“ care ne \nconjoar`, \mi vine s` spun: bine c` nu s\nt!

■

Mircea Vasilescu Rubrici: {tefan Agopian, Ioana Bot, Alexandru C`linescu, Matei C`linescu, Sanda Ni]escu, R`zvan Petrescu, Ion Vianu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Cosmin N`sui, Adrian Damian Foto: Rare[ Avram DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. {coala Floreasca nr. 3, sector 1, 011641 Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Difuzare: Dana Zamfir (tel. 407.54.62) Publicitate: Robert Schorr (tel. 407.54.23) ISSN 1842 – 1377

INFO

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

Norman Manea \n a[teptarea Premiului Nobel Înt\mpinat la data apari]iei \n România (Editura Polirom, 2003, Colec]ia „Fiction Ltd“) cu laude reci, dac` nu expeditive, romanul lui Norman Manea, Întoarcerea huliganului, a reu[it luni, 30 octombrie, s` se al`ture altor titluri celebre, ca Via]a e \n alt` parte al lui Milan Kundera (1973), Numele trandafirului al lui Umberto Eco (1982) sau Pata uman` a lui Philip Roth (2002), pe lista c\[tig`toarelor prestigiosului premiu Médicis Étranger. Este probabil cu at\t mai buim`citor cu c\t cotidianul elve]ian Le Temps nu se sfie[te s` pronun]e o \ntrebare cu un posibil r`spuns: „Va fi Norman Manea primul român care prime[te Nobelul?

Numele s`u este, \ntr-adev`r, tot mai des citat de jura]ii de la Stockholm, nu doar pentru c` este cel mai tradus scriitor al ]`rii sale, dar [i pentru c` opera sa vizionar` st` m`rturie la dou` dintre cele mai mari monstruozit`]i ale secolului XX: nazismul [i comunismul“. S-ar putea ca Le Temps, [i nu vreun cotidian românesc, s` fi indicat pronosticul corect, ]in\nd seama c` proasp`tul laureat al Academiei Suedeze, Orhan Pamuk, [i-a adjudecat \n 2005 acela[i Médicis Étranger pentru romanul Kar (Z`pad`). „...O aventur` prin care am \ncercat s` recuperez trecutul“ De la apari]ia sa \n Fran]a din august 2006 la Éditions du Seuil \n traducerea lui Nicolas Véron, Întoarcerea huliganului s-a bucurat de cronici entuziaste \n Le Monde (care-i dedica, de altfel, cel mai consistent grupaj), Libération, Le Figaro, Lire, Le Point sau L’Express. Cuvintele tocite de prea mult` uzan]` [col`reasc`, de felul „o capodoper`“ sau „un roman indispensabil“, s-au dovedit a fi mult mai mult dec\t o simpl` recuzit` de \nt\mpinare critic`. Romanul a c\[tigat din prima rund` cel mai important premiu francez pentru literatur` str`in` [i a intrat pe lista final` a c`r]ilor pretendente la Premiul Femina. În 2004, acela[i roman ob]inea un premiu similar la Napoli [i era nominalizat pe lista celor mai importante apari]ii literare din Germania. 2005 avea s`-i aduc` lui Norman Manea un alt premiu pentru cea mai bun` carte str`in` a anului, de aceast` dat` \n Spania. Tradus p\n` acum \n Statele Unite ale Americii, Germania, Italia, Spania, Fran]a, Întoarcerea huliganului urmeaz` s` apar` p\n` la finele

lui 2006 \n Olanda, pentru ca \n 2007 s` vad` lumina tiparului [i \n China, Portugalia [i Polonia.

Stabilit din 1986 la New York, profesor la Bard College, [i din prim`vara lui 2006, membru al departamentului de literatur` din cadrul Academiei de Art` din Berlin, Norman Manea a cunoscut \n copil`rie ororile nazismului, fiind deportat \mpreun` cu familia \n Transnistria.

Dup` 1944, a[a cum era de a[teptat, a avut de \ndurat istoria lipsit` de binefaceri a regimului comunist. Experien]a tr`it` \n timpul celor dou` dictaturi reprezint`, de fapt, subiectul acestui roman. „Întoarcerea huliganului – a fost pentru mine o aventur` prin care am \ncercat s` recuperez trecutul.

Am \ncercat s` reconstruiesc o epoc` sau un loc, dar, mai presus de toate, s` recompun un destin individual, extr`g\ndu-l din tragedia colectiv`. Marile tragedii ucid individualitatea de dou` ori: prima dat`, atunci c\nd se petrec, a doua, prin intermediul memoriei, care pune accent pe aspectul colectiv [i \nregistreaz` tragedia doar c\nd reu[e[te s` o catalogheze sub form` de cli[eu.“ Aceste cuvinte prin care Norman Manea \[i caracterizeaz` propriul roman s\nt \ntregite de cele ap`rute \n L’Express: „Sc`pat din dou` dictaturi [i poten]ial c\[tig`tor al Nobelului, autorul Fericirii obligatorii ne aduce prin Întoarcerea huliganului o carte magistral` despre tragedia ]`rilor din Est, despre exil, despre solitudinea scriitorului: c`l`toria sa \n ]ara mor]ilor nu va \nt\rzia s` devin` o oper` clasic` a literaturii“.

■ Matei Florian

5

INFO

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

Bazar ■ De ce nu s\nt scriitorii VIP-uri – Uniunea Scriitorilor din România a lansat campania „S` ne cunoa[tem scriitorii“. Demersul a r`mas \ns`, p\n` la proba contrarie, la o simpl` expunere de motive (nobile) [i declara]ii de inten]ii (binevenite). „E clar c` f`r` noi nu se poate. S\ntem indispensabili [i inconturnabili. Totul e s`-i convingem [i pe ceilal]i, care nu-[i dau seama de asta“, a declarat retoric pre[edintele USR, Nicolae Manolescu. Astfel, pe l\ng` ideea n`stru[nic` de personalizare a mijloacelor de transport \n comun cu chipul unui scriitor contemporan, concluzia fireasc` a fost cea a unei „dezbateri civilizate \n pres`“ coroborate cu o campanie de promovare realizat` de agen]iile mari de publicitate. La \ntrebarea „de ce nu s\nt scriitorii VIPuri?“, Nicolae Manolescu a ]inut s` coloreze cu r`spunsul s`u o stare de fapt cu nuan]e preponderent gri: „Dac` noi, scriitorii, nu ne apuc`m de crime, n-avem nici o [ans` s` fim cunoscu]i de public. Nu [tiu pe cine ar trebui s` omor\m“. P\n` la rezolvarea acestei enigme, s-ar putea ca totul s` se rezolve de la sine.

■ Burse pentru traduc`tori str`ini – Institutul Cultural Român a demarat, \ncep\nd cu luna trecut`, un proiect ce \[i propune, pe de o parte, formarea unei noi genera]ii de traduc`tori din limba român` \n limbi str`ine, iar pe de alta, „sprijinirea contactului direct al traduc`torilor cu mediul cultural românesc“. Au fost instituite 20 de burse \n valoare de 2000 de euro fiecare, urm\nd ca pe o perioad` cuprins` ini]ial \ntre lunile octombrie [i decembrie, candida]ii admi[i s` \[i apropie

Dilemateca v` recomand` ■ Colec]ia „Biblioteca deschis`“ a edi-

turii Cartier unde s-au publicat (deocamdat`) trei volume din opera lui Roland Barthes \nsum\nd eseurile: Gradul zero al scriiturii, Eseuri, Noi eseuri critice, Pl`cerea textului, Roland Barthes despre Roland Barthes [i Lec]ia. O editare ultra-necesar`, \n traduceri noi, care ne vine – iat` – tocmai de la Chi[in`u. În aceea[i colec]ie, Cuv\nt \nainte la o via]` de scriitor, 25 de radio-conferin]e literare sus]inute

6

limba [i, mai ales, literatura român` sub \ndrumarea unor profesori ca Lumini]a Marcu sau Paul Cernat, a parteneriatului cu masteratul de traductologie de la Universitatea Bucure[ti sau a unor workshop-uri cu traduc`tori din România. În aceast` prim` faz`, membrii comisiei de jurizare au ales 16 reprezentan]i din peste zece ]`ri europene [i al]i 4 din SUA. Traduc`torii profesioni[ti se vor obliga ca \n termen de 6 luni de la terminarea bursei s` publice fragmente din traducere \n reviste de specialitate sau \n volum.

■ Edituri de top – Conform unui top alc`tuit de

revista Capital, Editura Polirom a avut \n 2005, la fel ca \n anul precedent, cea mai mare cot` de pe pia]a româneasc` de carte. Cu o cifr` de afaceri de 3.719.815 de euro, Polirom a \nregistrat o cre[tere a veniturilor cu 37% fa]` de 2004. Potrivit informa]iilor oferite de aceea[i revist`, la fiecare opt c`r]i v\ndute, una poarta sigla Polirom sau Cartea Româneasc`. C`r]ile de specialitate din colec]ia „Collegium“, romanele din „Biblioteca Polirom“, ghidurile de conversa]ii [i manualele de informatic` au \nregistrat anul trecut cel mai mare succes. Pe a doua pozi]ie a clasamentului, se situeaz` Editura Teora, cu o cifr` de afaceri de 3.181.583 de euro [i o cre[tere a veniturilor de 28%. Grupul Editorial Corint se afl` \n imediata apropiere, cu o cifr` de afaceri de 3.155.673 de euro [i o cre[tere fa]` de anul 2004 de aproximativ 26%. Cu o cre[tere de 147% \n perioada 2004-2005, Editura Rao ocup` locul patru cu o cifr` de afaceri de 2.176.498 de euro. Humanitas [i Humanitas Multimedia au \nregistrat o sc`dere a veniturilor cu 16%, situ\ndu-se pe pozi]ia a cincea, cu o cifr` de afaceri de 2.047.394 de euro.

de un Alain Robbe-Grillet egocentric, dar tonic, h\tru [i susprinz`tor de borgesian, d\nd c\teva fraze de o stranie frumuse]e, cum e aceasta referitoare la Kafka: „Solitudinea este \n definitiv imaginarul liber pe care ceilal]i, \n via]a curent`, \l distrug“. (Marius Chivu) ■ }in minte tulburarea resim]it` atunci c\nd, g`sind \n biblioteca prietenilor mei de la Paris cartea lui Pascal Quignard Le sexe et l’effroi, am \nceput s` citesc din ea: Quignard (pe care-l [tiam doar ca foarte rafinat prozator, autorul acelei minuni de roman care

este Toate dimine]ile lumii (ap`rut \n „Cartea de pe noptier`“), se dezv`luie aici drept un foarte erudit comentator al Erosului roman... Sexul [i spaima, a[adar, publicat tot de Humanitas, un lung (232 p.) eseu despre lumea aceea, dar [i despre lumea aceasta, c`ci iat` ce spune P.Q. \n „Avertismentul“ volumului: „C\nd marginile civiliza]iilor se ating [i se \ncalec`, se nasc cutremure. Un astfel de seism a avut loc \n Occident c\nd marginea civiliza]iei grece[ti a atins marginea civiliza]iei romane [i sistemul riturilor sale.“ (Alex. Leo {erban)

INFO

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

Bazar ■ Olanda, club literar – Bibliotecile olandeze au ajuns la o concluzie pe c\t de practic`, pe at\t de idilic` privind transformarea par]ial` a na]iunii \ntr-un imens club literar. Astfel, \ntr-o ac]iune de o amploare deloc neglijabil`, ce se va \ncheia \n cur\nd, unul din 30 de cet`]eni olandezi va primi gratuit, cu condi]ia minimal` de a se deplasa p\n` la cea mai apropiat` bibliotec`, o copie a romanului Dubbelspel de Frank Martinus Rion ap`rut \n 1973.

Nu mai pu]in de 575.000 de exemplare ale acestei c`r]i, un best-seller la vremea ei, vor constitui \n viziunea bibliotecarilor olandezi, un bun prilej pentru o culturalizare rapid`. }in\nd cont c` Dubbelspel va fi singurul titlu oferit, miza scontat` este ca romanul s` suscite discu]ii [i s` capteze aten]ia, concomitent, \n toate zonele ]`ri. Despre c\t` ambi]ie [i c\t` candoare ascunde acest pariu, numai cet`]enii Olandei vor putea depune m`rturie.

■ Un american c\[tig` Premiul Goncourt –

Agen]ia de pres` Reuters nu se sfie[te s` insinueze, diplomatic [i decent, fascina]ia unui adev`rat eveniment istoric literar: „Academia Francez`, paznicul auster al limbii franceze, a decernat joi 26 octombrie cel mai important premiu literar, unui autor american“.

Jonathan Littel cu romanul s`u Les Bienveillantes [i-a adjucat Premiul Goncourt, elogiile criticii franceze [i v\nz`ri, p\n` acum, de peste 250.000 de exemplare.

Ca de fiecare dat`, s-au ridicat [i obiec]ii, cea mai virulent` apar]in\nd comunit`]ii evreie[ti care a ■ Cursurile de literatur` rus` ale lui

Vladimir Nabokov (trad. Cristina R`dulescu), ap`rute recent la Editura Thalia, minunate recitiri profesioniste ale marilor ru[i (Gogol, Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi, Cehov [i Gorki), cu o pledoarie pentru „cititorul admirabil“ care ar putea fi motto-ul permanent al Dilematecii: „Cititorul admirabil... a salvat totdeauna artistul de la a fi distrus de \mp`ra]i, dictatori, preo]i, puritani, filistini, morali[ti politici, poli]i[ti [i pedan]i... El nu apar]ine nici unei na]iuni sau clase. Nici un director de con[tiin]` [i nici un cerc de lectur` nu-i poate conduce sufletul... Pe cititorul

catalogat romanul de 900 de pagini drept „pornografie despre Holocaust“. Les Bienveillantes este o nara]iune lucid`, direct` [i lipsit` de nuan]e, despre crimele trupelor naziste \n estul Europei, v`zute prin ochii unui ofi]er SS fictiv, Maximilian Aue. În v\rst` de 39 de ani, debutantul Littel, stabilit de cur\nd la Barcelona dup` o perioad` \n care a tr`it \n Fran]a, a declarat c` a ales s` scrie acest roman \n francez` ca un omagiu adus autorilor s`i prefera]i, Flaubert [i Stendhal.

■ Apel la \n]elegere – Conform cotidianului The

Guardian, David Grossman, unul dintre cei mai admira]i autori evrei [i totodat` o figur` proeminent` a st\ngii israeline, a lansat, cu ocazia comemor`rii a 11 ani de la asasinarea premierului Yitzhak Rabin, un atac virulent \mpotriva Guvernului ]`rii sale, pe care \l acuz` de incapacitate de a negocia cu Palestina.

A fost prima apari]ie \n public a lui Grossman, de la moartea fiului s`u \n r`zboiul din Liban. În discursul s`u ascultat de 100.000 de persoane, scriitorul a f`cut trimitere direct` la graba cu care Guvernul a decis s` participe anul acesta la confrunt`rile din Liban, \n opozi]ie direct` cu lentoarea de a solu]iona pe calea dialogului conflictul palestinian. „Orice persoan` de bun-sim] din Israel sau Palestina cunoa[te ast`zi principiile de baz` ale \ntreruperii conflictului. Vorbi]i cu palestinienii, vorbi]i cu triste]ea [i r`nile ad\nci pe care le au. Lua]i act de suferin]a lor.

F`c\nd asta nu ve]i prejudicia \n nici un fel pozi]ia israelian`“ – a conchis Grossman. M. F.

admirabil nu \l intereseaz` ideile generale: el este interesat umai de viziunea individual`. Lui \i place romanul... pentru c` asimileaz` [i \n]elege fiecare detaliu din text, se bucur` a[a cum a vrut autorul s` se bucure, p`trunde ca o raz` de lumin` \n`untrul c`r]ii [i, peste tot, este cutremurat de imaginile magice ale pl`smuitorului de fantezii, ale prestidigitatorului, ale artistului.

Dintre toate personajele pe care le creeaz` un mare artist, cititorii lui s\nt cele mai bune“. (Simona Sora) ■ Raymond Carver, Catedrala. (trad. de Horia Florian Popescu. Editura Polirom, 2006). Americanii din schi]ele lui

Raymond Carver seam`n` cu majoritatea celorlal]i oameni de pe fa]a p`m\ntului: nu-i dau banii afar` din cas`, beau [i vor s` se lase de b`utur`, au o rela]ie conflictual` cu obiectele, p`r`sesc [i s\nt p`r`si]i, cel mai des se simt singuri [i neputincio[i s` stabileasc` o leg`tur` cu real` cu alte singur`t`]i: „oameni care trec prin via]` ca [i cum lumea ar fi obligat` s` aib` grij` de ei“.

Durerea e surd` [i permanent`, farmecul vine din intensitatea \n crescendo cu care s\nt descrise gesturile: \l a[tep]i mereu pe cel decisiv, momentul c\nd tot ceea s-a acumulat se va desc`rca, dar aparenta clarificare se \ncarc` de

7

INFO

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

CV (Carte de Vizit`)

Filip Florian M` numesc Filip Florian [i m-am n`scut la 16 mai 1968, \n Bucure[ti. La maternitate, datorit` capului perfect chel, una dintre moa[e m-a poreclit Gingis-han.

Am copil`rit pe-o str`du]` de l\ng` Pia]a Roman` (p\n` pe la patru ani [i jum`tate), \ntr-un cartier m`rgina[ din Turnu Severin (unde m-am pricopsit cu ochelari, am spart parbrizul unei ma[ini Pobeda [i am \nceput [coala) [i \n Drumul Taberei (unde b`team mingea, am aflat c` fetele nu au pu]`, jucam leap[a, capra, capace, frunza, pere]elu’, cartona[e, obligatea, lapte gros [.a.m.d., citeam, vedeam o groaz` de meciuri [i filme, \mi fug`ream [i uneori \mi pupam colegele, am str`b`tut tihnit gimnaziul [i o parte din liceu, aveam c`rare pe mijloc).

Ca adolescent, elev \ntr-o clas` de matematic`fizic`, am fost fidel piept`n`turii pe un ochi. Cu trei luni \naintea bacalaureatului m-am \ndr`gostit lulea [i, tot privindu-mi iubita cum sufl` fumul de ]igar`, m-am apucat eu \nsumi de fumat. Am intrat al unsprezecelea (cifra mea favorit`) la Facultatea de geologie [i geofizic` [i nu m-am opus recrut`rii pentru serviciul militar. Ca v\n`tor de munte, am tr`it nou` luni de co[mar, fiind l`sat la vatr` cu gradul de soldat, dup` ce, vremelnic, purtasem trese de frunta[. Din pricina bonetei cazone (s` zicem), mi-au ap`rut primele semne de calvi]ie. În 1988, mi-a fost tip`rit` prima nuvel` \n revista Amfiteatru. În noiembrie, \ntr-o zi cu ninsoare, m-am \nsurat cu Mirela, pe care o iubeam fierbinte [i continui s` o iubesc arz`tor. Scurt timp reu[isem s` m` las de fumat, dar ceea ce-am \nt\lnit pe str`zi, dup` pr\nz, \n ziua 21 decembrie 1989, m-a f`cut s` pl\ng [i s`-mi

Dilemateca v` recomand` alte lucruri nespuse p\n` la cap`t [i misterul continu` dincolo de punctul final al povestirii. Lumea povestitorului american exist` [i dincolo de cel care ridic` v`lul de pe micile drame devenite cople[itoare. Criticii din ]ara lui observ` caracterul autobiografic al operei. Ei [i?

(Magdalena Boiangiu)

8

cump`r gr`bit un pachet de Bucegi. În prim`vara lui ’90, m-am l`sat prins de valul mitingurilor anti-FSN, am pus facultatea \n cui (\nainte de-a o termina) [i m-am al`turat echipei de la Cuvântul, unde am petrecut f`r` \ndoial` cei mai frumo[i ani, descoperind [i tr`ind st`ri rare (nu no]iuni), precum confreria, nebunia scrisului, prietenia f`r` limite, pofta de-a [lefui vorbele [i frazele. Mai t\rziu, \n 1992, c\nd vraja de la Cuvântul avea s` se sting`, am devenit redactor la biroul din Bucure[ti al Europei Libere, iar pe urm`, din ’95 p\n` \n ’99, am fost corespondentul postului de radio Deutsche Welle \n România. C\nd mi s-a n`scut b`iatul, Luca, la 11 august 1998 (ora 11 [i 11 minute), purtam barb` [i aveam ditamai chelia. Fumam deja enorm.

La drept vorbind, ultimii ani de pres` mi-au cam m\ncat sufletul (tot mai plin cu zgura [i mizeria din politic`) [i mi-au perpelit nop]ile (\ntruc\t via]a trecea, cumin]ic`, f`r` s` lase loc pentru literatur`). La sf\r[itul lui 1999 am rupt-o definitiv cu gazet`ria, urm\nd un fel de cur` de dezintoxicare (lung` vreme n-am deschis nici un ziar [i nu m-am uitat la jurnalele de [tiri).

P`r`sisem Bucure[tiul, locuind \n casa str`bunicului din Sinaia, la comun cu alte rude. M` vindecam. Lent.

Am supravie]uit, al`turi de Mirela [i Luca, din chiria ob]inut` pe micul apartament din Capital`. Scriam. În sf\r[it. La un moment dat, mama [i bunica mi-au d`ruit o parte din banii ob]inu]i dintr-o v\nzare. Am dus-o cu to]ii mai bine, un timp. Un timp deloc scurt. C\t s` termin [i s` v`d \n libr`rii romanele Degete mici [i B`iu]eii, ultimul scris \mpreun` cu fratele meu, Matei Florian.

Ast`zi, nimic nu opre[te v\ntul s`-mi bat` prin buzunare. Cred c` o s` le cos. Nu [tiu. Îmi visez s` termin romanul al c`rui titlu nu vreau s`-l pronun].

■

■ John Dos Passos, Manhattan Trans-

fer (trad. de Adrian Buz, Editura Leda a Grupului Editorial Corint, 2006). |n 1925, la ora lui Svevo, Joyce, Proust, unul dintre romanele care aveau s` revolu]ioneze proza secolului XX, deplas\ndu-i grani]ele p\n` la poem, eseu [i reportaj. Un suflu necunoscut al energiei literare, o \mbr`]i[are \ndelung`, p\n` la sufocare, \ntre om [i lumea

asta plin` de ziare, ve[ti [i pove[ti tot mai bizare, f`r` de alt` zare dec\t aceea a suferin]ei \n revolt`. Nimeni nu a montat p\n` la el faptul divers din fiecare existen]` \n eternitatea clipei. Experiment fumat, dup` 80 de ani? |ncerca]i s` respira]i aerul dens al acestui vertij. Sper s` ame]i]i. De durere. De pl`cere. De prospe]ime. (Radu Cosa[u) ■

INFO

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

Masa de lucru S-ar putea ca masa de lucru a unui scriitor s` nu ofere cel mai limpede r`spuns în privin]a lucrurilor ce vor ajunge cîndva cunoscute publicului larg. Dar în posibila ei dezordine se vor ghici întotdeauna preocup`rile [i ideile imediate, proiectele sau lucr`rile de mai tîrziu. Ce mai fac, cu ce se ocup`, care sînt planurile de viitor ale scriitorilor români? Cum va fi ar`tînd masa lor de lucru? R`spunsurile, în acest num`r, apar]in scriitorilor Florin L`z`rescu [i R`zvan R`dulescu.

Florin L`z`rescu: „E nasol s` fii funny non-stop“ Diminea]a devreme m` culc. Pe la 2-3-4. M` trezesc diminea]a t\rziu, pe la 8,30, cu aceea[i senza]ie de sf\r[itul lumii de care n-am sc`pat de c\nd am fost nevoit s` merg la gr`dini]`. P\n` reu[esc s` sorb prima \nghi]itur` de cafea, \mi vine s` pl\ng. M` mai \nviorez din mers, datorit` unui c\ine care m` a[teapt` zilnic, credincios, la col]ul str`du]ei ce duce spre serviciu, pentru a se repezi h`m`ind la picioarele mele. P\n` pe la 3-4, programez, redactez c`r]i. Apoi m` \ntorc acas` pe l\ng` c\inele care \mi ponteaz` ziua de lucru. Apoi \ncep s` tr`iesc.

Evident, \nt\i dorm o or`. Dup` ora 8, s\nt treaz de-a binelea. Creierul \mi duduie. Dup` 10, de regul` \ncep s` produc (idei de) texte – articole, scenarii, povestiri, jurnalul, un nou roman etc. Dincolo de scenariile pentru Animat Planet Show, \n ultima vreme concep [i scriu \mpreun` cu Lucian Dan Teodorovici un sitcom [i o pies` de teatru. Merge greu. E nasol s` fii funny nonstop. M` b\ntuie o carte de povestiri (aia pe care o tot

anun], despre lumea satului \n care am crescut) [i un roman. Cu acesta am o problem` cu care nu m-am mai confruntat p\n` acum: nu [tiu la ce idee s` m` opresc. „V`d“ un profesor universitar, paleontolog, care studiaz`, printre altele, originea vie]ii. I se confirm` faptul c` parameciul e nemuritor. Descoper` \n ad\ncul p`m\ntului o neb`nuit` faun` [i o neb`nuit` familie de str`mo[i ai omului. Încearc` s` le reconstituie via]a de zi cu zi [i, \n final, \n]elege pe propria piele c\t este el de muritor. Mai „v`d“ o lume underground a arti[tilor veleitari, centrat` \n jurul unui poet de duzin` care lupt` s` debuteze la o editur` fantom`. {i mai „v`d“ vreo dou` idei de roman, dar nu mai am spa]iu s` spun aici de ele.

Except\nd week-end-urile, c\nd scriu scenarii \mpreun` cu Teodorovici, a[a arat` scheletul unei zile obi[nuite din via]a mea din ultima vreme. Despre carnea existen]ei mele, nu mi-ar ajunge o mie de pagini.

■

R`zvan R`dulescu: „S\nt mul]umit c` scriu [i c` \mi c\[tig existen]a din asta“ În momentul de fa]` lucrez la patru scenarii. Dou` s\nt \n stadiul de first draft, probabil c` vor surveni modific`ri \n lunile care urmeaz`, dar asta nu e de mirare: finan]area laborioas` a unui film \]i d` posibilitatea s` \]i iei mai multe niveluri de distan]`, \n mai multe etape, fa]` de ce scrii. Celelalte dou` s\nt \n stadiul de treatment, iar transformarea lor \n scenarii este iar`[i condi]ionat` de multele [i laborioasele etape ale finan]`rii, ceea ce iar`[i nu e r`u: ai posibilitatea, \n tot acest r`stimp, s`-]i construie[ti tot felul de anticip`ri legate de dezvoltarea pove[tii.

Apoi, \n lunile ce vor urma, am de g\nd s` montez materialul pe care l-am filmat acum doi ani cu familia

mea, [i din acest asamblaj va ie[i un film, pe care, \n pan` toxonomic`, am s`-l numesc documentar.

C\t prive[te un nou roman, scriu, dar nu [tiu c\nd o s` fie gata. Fiind o poveste care acoper` tot timpul vie]ii mele, din copil`rie p\n` \n prezent, este de presupus c`, cu c\t o s` m` lungesc cu el, cu at\t o s` fie gata, \n mod intrinsec justificat, mai t\rziu. În plan general, n-a[ putea s` spun c\t de mul]umit sau nemul]umit s\nt de ceea ce fac. Îmi place ce fac, [i n-a[ putea s` fac lucruri care s` nu-mi plac`. S\nt mul]umit c` scriu [i c` \mi c\[tig existen]a din asta. Îns` nu toate lucrurile pe care le scriu \mi plac, p\n` la sf\r[it.

■

9

INFO

Revista revistelor Sex \n cantit`]i credibile ■ Nu se face s` te iei de reviste aflate la \nceput. N-am f`cut-o c\nd era c\t pe-aici s` mai apar` o Dilem`... A[a \nc\t, dac` revista tricolor`, cu borcane pe copert`, care a ap`rut recent, s-ar fi numit Cuvinte sau Cuvin]ele, n-a[ fi comentat nimic (mai ales c`, probabil, nici n-a[ fi deschis-o). Dar ea se nume[te Cuvântul, nume cu greutate [i tradi]ie... Dup` demisia criticului Mircea Martin, Cuvântul apare sub conducerea poetului dou`miist R`zvan }upa.

Nu [tiu dac` o \ntinerire brusc` [i-a dorit editorul revistei Cuvântul. Rezultatul este \ns` o pre-puberizare ar]`goas` [i comic`. S` v` dau doar trei repere de un imens comic involuntar. În editorial, dup` c\teva considera]iuni lemnoase despre „fascina]ia debutului continuu“, R`zvan }upa scrie: „De la \nfiin]area sa, \n 1995, revista Cuvântul [i-a asumat un rol special: o ierarhizare a valorilor \n contextul unei adev`rate avalan[e de produc]ii culturale“. Trec peste leg`tura frauduloas` cu revista lui }eposu doar ca s`-l trimit pe poetul }upa la dic]ionare: revista Cuvântul a (re)ap`rut \n 30 ianuarie 1990. Vorba unui amic – „am lucrat cinci ani la Cuvântul [i nu era \nc` \nfiin]at“.

Dar apogeul umorului involuntar \l atinge C`t`lin Avramescu \n contra-editorial. Lovit dinspre România literar`, C.A. re\nc`lze[te pe un ton \nalt o veche discu]ie despre „africanizarea“ culturii române prin literatur` [i critic`: „A]i remarcat c` prin expresia «om de cultur`» se \n]elege, de regul`, un scriitor sau un critic literar?... N-am nimic \mpotriva celor care compun poezii sau c\nt` la harp`. Dar aceste lucruri, oric\t de onorabile sau interesante ar fi, se afl` la marginea culturii...

De la originile sale clasice, cultura presupunea o cultivare a individului, o schimbare a orient`rii sale interioare. C`tre ce? C`tre adev`r, \n primul r\nd. De aceea, oamenii de cultur` \n Occident s\nt al]ii dec\t performerii de pe strada mahalalei noastre culturale. Ei s\nt istorici, filosofi, juri[ti sau sociologi. Dar, \n primul r\nd, ei s\nt savan]i. De ce? Pentru c` ei ofer` o imagine a Universului, a lucr`rilor Creatorului... Aceasta este cultura, \n sensul ei adev`rat“.

N-o s`-l trimit pe C`t`lin Avramescu la bibliografiile acestei dileme, pentru c` exegetul canibalismului pare s`-[i fi pierdut orice dilem` proprie. Nimic nu m` preg`tise \ns` (vorba articolului citat...) pentru remarca grosier` din final. Afl\ndu-se prin pia]a Ateneului la o „manifestare cultural` cu bere, c\rna]i [i

10

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 muzic`“, filozoful presimte critici literari. Eu presimt c` Avramescu era singur.

Ca s` \nchei vesela lectur` a noii reviste de format mic, da]i-mi voie s` v` citez din lista de imperative a poetului Adrian Urmanov, alias P`rintele Serafim, care face un atelier de creative writing la m\n`stirea Râ[ca [i scrie un manifest pentru eventualii participan]i: „s` dispar` ifosele [i autosuficien]a; s` dispar` autocomp`timirea; s` dispar` alcoolul, ]ig`rile, cafeaua [i sexul (ultimul de p`strat numai \n cantit`]i credibile [i numai dac` e absolut necesar); s` dispar` gerunziile; s` dispar` violen]a sexual`; s` dispar` poemele lungi [i poemele scurte“. P`i, fiind vorba de m\n`stire, s` dispar` [i sexul \n cantit`]i credibile! Aferim!

Michnik [i Labi[ ■ Revista Orizont public` in extenso conferin]a lui Vladimir Tism`neanu „Prima lovitur`. Anul 1956: \nceputul dezagreg`rii comunismului“, sus]inut` la Sibiu \n cadrul Conferin]elor Microsoft.

Interesanta prelegere a lui Tism`neanu, \n 5 puncte, are un epilog comparativ revelator pentru coagularea rezisten]ei anticomuniste \n Polonia [i România: „1956 estre anul ce deschide seria crizelor majore ale comunismului.

Urm`toarea criz` are loc \n 1968, dup` care nici o iluzie privind reformabilitatea de la v\rf a sistemului \n ]`rile Europei sovietizate nu mai este posibil`. Pe aceast` baz`, Adam Michnik, inspirat de Kolakowski, construie[te strategia noului evolu]ionism, principala strategie politic` a mi[c`rilor societ`]ii civile \n Europa de R`s`rit [i Central`. Aceasta va culmina cu formarea Sindicatului Liber autoguvernat Solidaritatea \n august 1980, care va culmina, la r\ndul s`u, cu mesele rotunde din Polonia [i Ungaria din prim`vara [i vara lui 1989 [i cu sf\r[itul blocului sovietic. Rolul lui Michnik este, astfel, esen]ial.

Poate c` singurul personaj din zona credibil` [i legitim` la noi ar fi fost Labi[.

Labi[ a fost un om de st\nga care a crezut \n marea iluzie comunist`, a scris cu deplin` sinceritate despre acest lucru, iar \n perioada care avea s` duc` la moartea lui [i-a m`rturisit convingerile inclusiv \n texte publicate. Sf\r[itul Albatrosului ucis a provocat o reac]ie furibund` a conducerii de partid: «Poate c` zbura-va din nou ultima oar` spre un cimitir mai sobru [i mai demn».

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

INFO

La colocviul Tinerilor Scriitori, \n 1956, satrapul suprem \n PMR, Leonte R`utu, l-a \ntrebat pe Labi[ ce a vrut s` spun` cu respectivele versuri. R`spunsul a fost: «Exact ceea ce a]i \n]eles, tovar`[e R`utu!»“.Cine s-ar fi g\ndit la Labi[ ca la un posibil Michnik \n devenire!

(p`l`riile rocambole[ti, fructele putrede m\ncate \n direct sau mitenele gotice), fixuri seminevrotice (publicarea c`r]ilor la dat` fix`, \n debut de toamn` literar` parizian`), romanele sale au ajuns subiect de doctorat la Berkley, iar Jacques de Decker, unul dintre criticii duri de la cotidianul bruxellez Le Soir, academician [i ap`r`tor al tradi]iei literare, scrie: „Din ce \n ce mai rar po]i s` cite[ti un autor care-[i construie[te un univers propriu, personaje cu adev`rat ale lui [i teme atipice.

Amélie Nothomb face toate aceste lucruri. Tot ceea ce se \nv\rte[te \n jurul corpului la aceast` scriitoare este unic din punct de vedere literar. Citindu-i c`r]ile, e[ti prins de un vertij, de o tr`ire a angoasei pe care n-o mai g`se[ti la nimeni...“. Ei, o mai g`se[ti, dar nu at\t de u[or cum cred unii cronicari români.

Ellefemei ■ Nu [tiu ce apare \n revista Elle de obicei la sec]iunea „Ellefic]iune“. În ultimul num`r, Cecilia {tef`nescu public` o proz` à la Carmen Posadas despre un buc`tar gafeur care \[i merit` soarta. Avizul revistei din [apou (cu verzale) stric` \ns` suspansul care, orice s-ar zice, face mult din farmecul gradat al unei povestiri: „Aviz tinerilor de 18 ani: s` nu r`spunzi niciodat` cinstit unei femei de peste 30 de ani care te \ntreab` ce v\rst` crezi c` are!“. Era suficient „unei femei“, dar poate c` la Elle `sta ar fi un pleonasm...

Optzecismul spaniol ■ Babelia spaniol` de la mijlocul lui noiembrie se ocup` de metaliteratur` [i de fenomenul, din ce \n ce mai amplu, al continu`rilor, relu`rilor, folosirii ca pretext a unor opere ilustre. Zadie Smith continu` Howards End, Molina Foix [i Trapiello \l invoc` pe Cervantes, Leonardo Padena \l urmeaz` pe Hemingway, iar Joaquín Pérez Azaustre scrie ca Fitzgerald. Suficient de un dosar, \n debutul c`ruia senten]iosul Trapiello stabile[te tradi]ia chestiunii: „Eneida, cea mai important` contribu]ie a Romei la literatur`, continu`, dup` 800 de ani, Iliada, iar Divina Comedia lui Dante, opera pe care se \ntemeiaz` literatura occidental`, nu poate fi \n]eleas`, dup` o mie de ani, dec\t plec\nd de la Vergiliu [i de la Eneida“. {i istoria literar` se repet`. Cei care au decretat deja stare de necesitate, criz` de crea]ie [i narcisism steril \n literele spaniole ([i occidentale) habar n-au ce \nseamn` optzecismul românesc, pur [i dur...

Vertijul baronesei Nothomb ■ Din Lire-ul pe septembrie merit` citit` ancheta despre cea mai insolit` romancier` franco-belgian` a momentului – Amélie Nothomb. La condescenden]a cu care a fost (mai mereu) primit` la noi fragila [i inegala (descendent` a unei vechi familii aristocratice belgiene) Amélie, merit` o r`zbunare. Dincolo de bizarerii

Gaura de [arpe ■ Din dou` \n dou` s`pt`m\ni, România literar` public` o „Scrisoare din Paris“ semnat` de Lucian Raicu.

Comentarii radiofonice de acum un deceniu, epistolele raiciene, niciodat` publicate p\n` acum, par desprinse din minunatele c`r]i ale „ultimului nostru [estovian“, Critica, mod de via]` sau Calea de acces. În num`rul 44 din noiembrie, scrisoarea parizian` a lui Lucian Raicu evoc` un dialog \ntre Eugen Ionescu [i Claude Bonnefoy din volumul Entre la vie et le rêve (1996). „Exist` o critic` a literaturii – spune Ionescu – care se pretinde [tiin]ific`, doar pentru c` se afl` undeva la marginea literaturii, pentru c` nu este cu adev`rat a literaturii [i se limiteaz` la a studia biografia autorului, a reg`si contextul istoric [i psihologic, a face psihologie, \n loc de a \ncerca s` \n]eleag` opera, unicitatea unei opere. Or, fiecare oper` este un lucru unic, o lume, un cosmos. Opera are valoare \n m`sura \n care este unic`.

Fiind unic`, este [i at\t de greu de \n]eles. În fa]a noilor opere, trebuie de fiecare dat` s` descoperim, prin mijlocirea universului ei – universul \nsu[i. De aceea e un lucru rar un bun critic...“ {i continu` Raicu: „Urmeaz`, tr\ntit`, a[a, \n treac`t, ca [i cum ar fi vorba de o banalitate, afirma]ia n`ucitoare, care, de ar fi luat` \n serios, mul]i critici ar face bine s` se ascund` \n gaur` de [arpe, nu s` dea lec]ii de literatur`, afirma]ia pur ionescian`, adic` simpl` ca bun` ziua [i \n acela[i timp greu de acceptat, prea face vid \n juru-i: «...Pentru a fi scriitor trebuie s` ai talent, pentru a fi critic trebuie s` ai geniu.»“ Claude Bonnefoy nu comenteaz`; la urma urmelor, cine mai are talentul lui Ionescu sau geniul lui Raicu atunci c\nd vine vorba despre lucrurile simple?

■ Simona Sora

11

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

3 ,1 4 T E C A

■ Cic` doi poli]i[ti intr` \ntr-o bibliotec`, iar bibliotecara \i \ntreab`: „Ce-i, m`i, b`ie]i!? A \nceput ploaia?“. M. C. ■ Din ciclul „G`sit pe Google“, de pe blog-ul „Le Mouton“: „Saturday, October 28, 2006. La libr`rie. Eu: «S`ru’ m\na! Ave]i Dietetica lui Robinson?». Tanti: «Nu, am avut doar un exemplar. Dar s` [tii c` nu e cu cure de sl`bire».“ a. l. [.

■ Zap\nd, am nimerit – pe Hallmark – pe celebrul monolog al lui Marc Antoniu din Iuliu Cezar al lui Shakespeare, \n care se adreseaz` mul]imii ar`t\ndu-i toga \ns\ngerat` a ilustrului ucis… Marc Antoniu spune ceva de genul: „Au ucis un mare om pentru c` era prea mare pentru ei, care s\nt mici [i m`run]i!“ (scuza]i parafraza, da-n „marele Will“ e mai lung [i mai complicat!). Evident, masele se revolt`. Ast`zi este exact invers: masele nu mai vor „mari oameni“ pentru c` nu se pot „identifica“ cu ace[tia, cei „mici [i m`run]i“ s\nt numai buni, iar o tirad` ca a m\ndrului roman ar c`dea peste urechi surde… {i, evident, nimeni nu se mai revolt`. Dac` aceasta nu e decaden]`, nu [tiu ce ar putea fi! a. l. [.

■ La Stampa din 9 noiembrie scrie despre ceea ce ar putea deveni un adev`rat trend: lectura lent`, slow reading. Conceptul a fost lansat de Lancelot R. Fletcher \nc` din 1994, culmea, pe Internet, ca reac]ie la multele [i agresivele programe/manuale/sfaturi

12

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 pentru a m`ri viteza lecturii, care cultivau ideea „citind mai repede, cite[ti mai mult“. „Mi[carea“ slow reading sus]ine altceva: „citind \ncet, cite[ti mai bine“. Ziarul ilustreaz` aceast` tendin]` cu c\teva exemple: un festival dedicat lecturii lente \n Marea Britanie, un blog italian (letturalenta.net), o carte recent` a lui John Sutherland, pre[edintele juriului pentru Booker Prize (How to Read a Novel: A User’s Guide), care recomand` cititul [i recititul. Încerc`m?

M. V. ■ Zice-a[a: „ca orice \ndr`gostit, a ]esut intrigi, s-a dedat minciunii, \n[el`ciunii, vicleniei“ (Orhan Pamuk, M` numesc Ro[u). De-aia nebunii \nva]` din c`r]i [i se c`s`toresc din dragoste. C. C. ■ Întrebat de un jurnalist dac` la animale se cunosc forme de iubire, istoricul francez Jean Courtin, primul specialist care a ajuns, printr-un canal submarin de 175 de metri, \n grota cu gravuri preistorice de la Cosquer, a r`spuns: „Unele animale formeaz` chiar cupluri durabile, spre exemplu pr`d`toarele, corbii, lupii care se unesc pe via]`“. Se pare c` la animale e invers fa]` de om: carnasierii s\nt monogami, iar bl\ndele bibilici, oi [i capre zburd`… S. S. ■ Premiul Goncourt 2006, cea mai \nsemnat` distinc]ie acordat` \n Fran]a unei c`r]i, a fost ob]inut anul acesta de voluminosul (900 de pagini) volum Les Bienveillantes de Jonathan Littel. Autorul e american, scrie \n limba francez` [i personajul principal, Max Aue, homosexual, frate incestuos, criminal nazist, \[i poveste[te tr`irile. Deocamdat`, ca pe vremea c\nd scriitorului sovietic Boris Pasternak i se atribuia Premiul Nobel pentru literatur`, iar el \l refuza, colegii scriitori spun [i scriu: „N-am citit, dar este inadmisibil…“. M. B. ■ Via]a lui Irinel Columbeanu, de Tache, a ap`rut („\n sf\r[it“, ar spune unii, [i „iar Iri [i Moni“, al]ii…) \n Colec]ia „Cartea de week-end“, la Editura Universul SA. S\nt multe lucruri memorabile \n carte, de la pozele cu pomul de iarn` la cea cu cei doi juc\nd [ah ([i nu de oricare, ci cu piese transparente pe o m`su]` aparent de aur) la cum [i-a f`cut Iri averea. Ne vom opri doar la ce-[i doresc cei doi s` le aduc` Mo[ Cr`ciun, sau – m` rog – ce vor pentru anul care vine: Monica viseaz` s` ia 10 la teze, la român` [i latin`; iar Irinel, pur [i simplu, s`-[i consolideze rela]ia cu Monica. I. P. ■ Se spune c` dragostea trece ([i) prin stomac. În aceast` logic`, un buc`tar vestit ar trebui s` fie iubit de toat` lumea. Nu este [i cazul lui Jamie Oliver, o vedet` britanic`, realizator de emisiuni gastronomice [i autor a numeroase c`r]i de bucate (à propos: la

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

Curtea Veche a ap`rut, recent, La mas` cu Jamie, foarte gustos!). Emisiunile [i articolele sale st\rnesc, periodic, scandaluri [i controverse: despre ce trebuie s` m`n\nce copiii la cantina de la [coal`, despre cum se taie mielul, despre cum trebuie alese legumele pentru sup` etc. Cu toate astea, Jamie Oliver este considerat, \n schimb, una dintre cele mai influente personalit`]i din Marea Britanie. Semn c` cine \mparte ciolanul… M. M. ■ Din perlele cronicarilor literari ad-hoc: „Un subiect bun pentru un roman de (auto)fic]iune, dac` «propria versiune asupra faptelor» n-ar fi str\ns \n`untru at\ta subiectivism“ (Iulia Popovici, despre romanul Lumini]a, mon amour). De parc` literatura n-ar fi spa]iul subiectivit`]ii prin excelen]`… Despre „propria versiune asupra faptelor“ – ce s` mai vorbim? C. P.-B. ■ Într-o diminea]` oarecare de noiembrie, \n incinta metroului bucure[tean, mai exact \ntre sta]iile Unirii [i Victoriei, o doamn` distins` a lecturat cu o bucurie sor` cu epifania aproximativ cinci pagini din Dex-ul [i sexul. Pe aceast` cale, ]in s`-i transmit domnului Radu Pavel Gheo cea mai cald`, fratern` [i bine inten]ionat` invidie. M. F. ■ |n mai 2006, Orhan Pamuk, proasp`tul Nobel pentru literatur`, r`spundea \n Le Monde des Livres la \ntrebarea „V` considera]i un intelectual angajat?“: „Vede]i dumneavoastr`, eu s\nt un scriitor foarte lent.

Dup` calculele mele, scriu cam 175 de pagini \ntr-un an, ceea ce \nseamn` aproape o jum`tate de pagin` pe zi la 9-10 ore de lucru. E foarte greu s` fii un scriitor angajat c\nd e[ti at\t de lent.“ Singura sa responsabilitate o vedea \n p`strarea unei „tinere[ti iresponsabilit`]i“. R. C. ■ Trec\nd \n goana taxiului spre o \nt\lnire nocturn`, pe undeva pe Calea Grivi]ei, \ntre dou` case aproape de d`r`p`nare [i p`r`site, \ntr-un decor \ntunecat, am v`zut firma unei c\rciumi, ca un ecou de legend` str`veche, prins \ntr-un cotidian decrepit [i fantomatic. C\rciuma se numea „El Cid“. {i brusc, m-a prins nostalgia dup` basmele copil`riei. S. G. ■ La categoria „Cartea bate filmul!“, am descoperit R`m`[i]ele zilei a lui Kazuo Ishiguro, de[i nu m` a[teptam, c`ci \mi pl`cuse filmul destul de tare. Pentru cei care au v`zut doar filmul [i au fost exaspera]i m`car o dat` de comportamentul impecabil-maniacal, p\n` la identificare cu profesia sa, al majordomului Stevens, alias sir Anthony Hopkins: \nchipui]i-v` cum e s` parcurgi trei sute de pagini \n mintea lui Stevens, c`ci el e cel care poveste[te! Dup` nenum`rate disimul`ri, justific`ri, explica]ii [i alte tertipuri care e-

xist` \n mintea oricui, surprinse \ntr-un stil foarte simplu, dar n`ucitor, \l vezi pe majordom \ntr-o alt` lumin`, acea nuan]` care i-a sc`pat regizorului James Ivory: Stevens e uman [i poate s`-]i devin` chiar simpatic! A. P. ■ „S` furi grinzile [i s` schimbi st\lpii f`r` s` se clatine casa“, spune stratagema cu num`rul 25 din vechiul tratat chinez de strategie Cele Treizeci [i {ase de Stratageme (traducere \n limba francez` [i comentarii de François Kircher, Rivages Poche, 1995). Pe la \nceputul veacului XX – aflu dintr-un comentariu – diferitele grada]ii ale acestei stratageme s-au reg`sit \n lupta aprig` care s-a dus, vreme de dou`zeci [i cinci de ani, \ntre doi mari fabrican]i de ]igarete, Compania Anglo-American` [i Societatea Pacificului de Sud, ambii dorind s`-[i asigure suprema]ia pe pia]a Extremului Orient. |n principal, strategia celui dint\i a constat \n crearea unor m`rci noi, menite a le pune \n umbr` pe cele rivale. Astfel, \n 1914, ]igaretele „Cu]itul Scos“ ale Companiei Anglo-Americane se \nfrunt` cu ]igaretele „Corabia Zbur`toare“ ale Societ`]ii Pacificului de Sud. |n 1915, b`t`lia se poart` \ntre „Marele Ac“ [i „Muntele |nalt“, de o parte, [i „Globurile“, de cealalt` parte. Iar \n 1936, pentru a le veni de hac faimoaselor „Securea de Aur“, \n focul [i fumul luptei s\nt aruncate nu mai pu]in de cinci m`rci: „Evantaiul de Brocart“, „Aurul“, „Oul de R\ndunic`“, „8 martie“ [i „Norocul“. La cap`tul acestui r`zboi tabagic – care a cunoscut [i ac]iuni mai perfide, cum ar fi cump`rarea unor uria[e cantit`]i de ]igarete ale m`rcii adverse ce erau l`sate s` muceg`iasc` \n depozite [i apoi erau puse \n v\nzare, sau umplerea cu ]ig`ri de proast` calitate a unor pachete purt\nd marca „Dragonul de Platin`“ (cea mai prestigioas` marc` a concuren]ei) – strategia Anglo-Americanei a fost \ncununat` de un succes deplin. A[ zice (de[i nu prea m` pricep la asemenea chestiuni, dar fie-mi \ng`duit` emiterea unei ipoteze de neofit) c` soarta partidei ar fi fost poate alta dac` Societatea Pacificului de Sud ar fi recurs la stratagema cu num`rul 17: „S` arunci o c`r`mid` ca s` culegi jad“. D. S. ■

13

Ion Manolescu

O c`l`torie \n lumea benzii desenate

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

DOSAR

Indiferent c` este asociat` literaturii de consum sau celei academice, c` e considerat` „a 9-a art`“ (ap`rut` aproape concomitent cu fotografia [i cinematografia) sau, dimpotriv`, „un fenomen artistic marginal“, c` figureaz` \n libr`riile luminoase de pe Boulevard Saint-Michel sau pe tarabele ruginite de la Universitate, banda desenat` (prescurtat, BD) r`m\ne una din marile atrac]ii estetice ale prezentului. Eroi comici sau reali[ti, extrem de diferi]i \ntre ei (ca r`zboinicul Astérix, exploratorul Tintin, motanul Garfield, justi]iarul cosmic Superman, marinarul Corto Maltese sau detectivul Dick Tracy) fac deliciul publicului juvenil sau adult, reuni]i \ntre coper]ile unor reviste sau albume de larg` notorietate. În scurta ei istorie de un secol [i ceva, BD se transform`, dintr-o extensie nu tocmai reu[it` a caricaturii jurnaliere, \ntr-o art` independent` [i o industrie literar` deseori profitabil`.

O art` lini[tit` [i subversiv` {i totu[i, cum poate fi definit` tehnic banda desenat`? Pentru unii istorici [i teoreticieni, ca Will Eisner sau Scott McCloud, BD (comics, \n englez` [i german`; bande dessinée, \n francez`; fumetti, \n italian`; manga, \n japonez`) se traduce prin juxtapunerea unor imagini \ntr-o ordine inten]ionat`, cu scopul de a transmite informa]ii [i a genera o reac]ie estetic` din partea privitorului. Pentru al]ii, cum ar fi Patrick Gaumer sau Claude Moliterni, BD este o form` hibrid` \ntre scriere [i grafic`, \ntre imaginea static` [i imaginea \n mi[care, adic` o combina]ie de poveste desenat` [i desen povestit. Gaumer [i Moliterni insist` asupra caracterului ei hibrid, observ\nd c` BD poate ap`rea pe r\nd ca o art` lini[tit` [i subversiv`, didactic` [i distractiv`, realist` [i oniric`, clasic` [i modern`, popular` [i elitist`. În fine, pentru Dodo Ni]`, principalul istoric român al genului, BD \nseamn` o povestire \n imagini, a c`rei ac]iune se \ntinde de la c\teva casete p\n` la

c\teva pagini [i \n care personajele se exprim`, de regul`, prin intermediul bulelor (numite [i baloane).

Asemenea scriitorului, regizorului sau pictorului, desenatorul de BD \[i alege cu aten]ie personajele, pove[tile [i decorurile, cel mai adesea cu ajutorul unui scenarist; cei doi pot opta pentru o documenta]ie elaborat`, merg\nd de la afi[ la fotografie [i de la film la interviuri. Visele, fantasmele sau reveriile atrag [i ele interesul scenari[tilor [i desenatorilor. Dup` cum arat` Larousse-ul, BD [i-a dep`[it ast`zi condi]ia umorisBD – o art` [i un gen literar hibrid, \mbin\nd desen (imagine) [i text, \ntr-o form` paginat`. Ca modalitate de transpunere \n pagin`, banda desenat` func]ioneaz` printr-o serie de c`su]e sau casete (suprafe]e ale imaginii BD incluse \ntr-un cadru), care se citesc de la st\nga la dreapta [i de sus \n jos. Personajele vorbesc de regul` \ntr-o bul` (ce le \nchide replicile \n interiorul c`su]ei), legat` de ele printr-o linie (apendicele). Succesiunea de c`su]e, numit` band`, se constituie \ntr-un ansamblu pe aceea[i pagin`, ce poart` denumirea de plan[`.

15

„C\t despre acuza]iile c` benzile desenate au avut \n general o influen]` proast` asupra publicului, glorific\nd crima [i depravarea, lor li se poate r`spunde, cu toat` onestitatea, \ntr-un singur fel: «Bine\n]eles. Altfel, de ce le-am citi?»“ Jules Feiffer – „The Great Comic Book Heroes“, \n Playboy (octombrie 1965)

DOSAR

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

tic` [i de divertisment juvenil, apropiindu-se tot mai mult de preocup`rile intelectuale adulte. Recurg\nd frecvent la teme apropiate de sciencefiction sau cyberpunk [i la procedee grafice inspirate din cinematografia [i pictura postmodern`, BD ar fi c`p`tat, \n ultimele decenii, o autoritate estetic` [i didactic` indiscutabil`. De altfel, ilustrarea frecvent` a manualelor [colare cu fragmente de benzi desenate sau transpunerea unor texte literare \n format BD s\nt indicii clare c` genul a intrat definitiv \n gra]iile comunit`]ii academice.

scriitorul [i desenatorul elve]ian Rodolphe Töpffer. El ar fi publicat, sub form` de album, primele BD (recunoscute de istorici ca Gérard Blanchard, Alain Beyrand sau Ellen Wiese): Histoire de M. Jabot (1833), Monsieur Crépin (1837), Les Amours de M. Vieuxbois (1839) – asambl`ri desen-text, care nu pot fi citite dec\t prin combina]ia structurii de povestire cu cea de reprezentare. Dup` cum arat` cercet`torii genului, „istoriile \n imagini“ ale lui Töpffer, av\nd la baz` subiecte satirice sau fanteziste, ar fi fost foarte bine primite de contemporanii acestuia (Goethe, Xavier de Maistre). Printre precursorii inventaria]i de istorici se mai num`r` gravorul francez Gustave Doré, cu Travaux d’Hercule (1847), desenatorul german de „pove[ti \n imagini“ Wilhelm Busch, cu Max und Moritz (1865), tradus [i \n române[te sub titlul Plici [i Plum (1971), [i scriitorul francez Cristophe (pe numele s`u real, Georges Colomb), cu La Famille Fenouillard (1889). În realitate, primele BD propriu-zise (a[anumitele comic strips) se leag` de spa]iul american [i folosirea de c`tre desenatorul Richard Felton Outcault a nara]iunii secven]iale [i a bulelor prin care vorbesc personajele. În 1894, Outcault public` (pentru gazeta New York World) The Origin of a New Species or the Evolution of the Crocodile Explained, o BD alc`tuit` din [ase c`su]e alb-negru: e povestea tragi-comic` a unui arlechin care \[i vede c\inele \nghi]it de un [arpe la picnic. Dup` numai un an, Outcault deschide, tot \n New York World, seria aventurilor lui The Yellow Kid. Pu[tiul cu urechile cl`p`uge, c`ruia tipograful i-a vopsit \n galben c`ma[a de noapte („deoarece era singura culoare pe care o avea la \ndem\n`“, observ` Iordan Chimet \n prezentarea ce \nso]e[te volumul de Grafic` american`, 1976), devine str`mo[ul unei familii \ntregi de eroi \ndr`gi]i ai BD americane comice: motanul Krazy Kat [i [oarecele Ignatz (care arunc` mereu c`r`mizi \n capul amicului s`u), din Krazy Kat de George Herriman (una din benzile desenate preferate ale lui e.e. cummings); Charlie Brown [i flegmaticul c\ine Snoopy (din Peanuts de Charles M. Schultz) sau un alt motan celebru, Garfield, \ndr`gostit de somn, lasagna [i draperiile st`p\nului s`u, Jon, pe care le de[ir` sistematic (\n Garfield de Jim Davis). În 1929 vede lumina tiparului prima BD dramatic` (sau realist`), desenatorul Burne Hogarth ilustr\nd aven-

De la picturile rupestre la Batman Dac` ar fi s` ne lu`m dup` „protocroni[tii“ genului, primele benzi desenate s-ar g`si \n picturile rupestre de la Altamira [i Lascaux, hieroglifele egiptene, columna roman` a lui Traian, c`r]ile Hokusai, tablourile votive, tapiseria de la Bayeux sau desenele satirice populare. Ulterior, izvoarele au fost racordate la operele caricaturi[tilor din secolele XVIII [i XIX (James Gillray, Thomas Rowlandson, George Cruikshank) [i la inova]iile aduse tehnicii imagistice de c`tre Georges Méliès, fra]ii Lumière [i D.W. Griffith. Litografia (inventat` \n 1796) este [i ea socotit` drept antecedent tehnic al BD. O \ncercare academic` de a trasa pionierii BD ne apropie \ns` de R.F. Outcault (18631928) este considerat primul autor veritabil din istoria genului BD. Urmeaz` cursurile lui MacMicken University, Cincinnati, apoi se stabile[te la New York. În 1896, public` (\n New York World) strip-ul The Yellow Kid and His New Phonograph, unde, \n premier` \n istoria genului, s\nt \ntrebuin]ate bulele de vorbire, \ntr-o nara]iune secven]ial`. Ini]ial, personajul nu „vorbea“ dec\t prin textele inscrip]ionate pe hainele sale. Alte BD realizate de Outcault: Shakespeare in Possumville (1901), Buster Brown (1902), Buddy Tucker (1905).

16

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 turile lui Tarzan, eroul conceput de E.R. Burroughs \n romanul s`u foileton. Ulterior, \n intervalul 1929-1939, se ivesc [i al]i protagoni[ti ai BD dramatice: Dick Tracy, Flash Gordon, Superman, Batman sau Terry.

Pentru pasiona]i, o periodizare a genului, cum este cea \ntreprins` de Patrick Gaumer [i Claude Moliterni \n Dictionnaire mondial de la bande dessinée (1994), poate fi util`. Cei doi istorici disting \ntre: pionieri (1833-1908); fondatori (1902-1928); epoca de aur a comicstrip-ului (1929-1939); perioada modern` (19291944); perioada clasic` [i inovatoare (1944-1958); epoca recunoa[terii oficiale (1959-1968); perioada experimental` [i underground (19691979) [i epoca adult` (1980-1994).

}igareta lui Corto Maltese În rela]ia sa cu cititorul, BD presupune, f`r` excep]ie, stabilirea unui contract de lectur` bazat pe reguli paraliterare. Respectarea codurilor consumiste (de la cromatica specific` seriei, la siglele [i vestimenta]ia personajelor), \mpreun` cu men]inerea [i \nt`rirea cli[eelor g\ndirii magice (invulnerabilitatea personajului pozitiv; transformarea dorin]elor \n realitate; \ncremenirea biologic` a eroilor) s\nt prevederi normative care asigur` desf`[urarea unei lecturi empatice (sau de

DOSAR Corto Maltese – unul dintre cei mai cunoscu]i eroi de benzi desenate realiste, creat de scenaristul [i desenatorul italian Hugo Pratt (1927-1995). Albumele prezent\nd \n alb-negru aventurile unui marinar taciturn, vis`tor [i extrem de priceput \n m\nuirea pumnilor, a pistoalelor [i a jocurilor de cuvinte, au fost preluate [i difuzate de edituri celebre (cum ar fi Dargaud sau Casterman), \nregistr\nd v\nz`ri de milioane de exemplare. De-a lungul timpului, ele au f`cut deliciul unor cititori diver[i, de la Umberto Eco, la H.-R. Patapievici [i de la fostul pre[edinte François Mitterrand, la pilotul de curse Jacques Laffite. identificare) \n r\ndul publicului. C\nd Corto Maltese, marinarul flegmatic din seria omonim` a lui Hugo Pratt, c`l`tore[te la Vene]ia, \n Rusia lui Rasputin sau \n jungla s`lbatic` a Amazonului, nimeni nu [i-l poate imagina altfel dec\t cu o ]igaret` \ntre degete [i o [apc` alb` cu banderol` neagr` pe cap. C\nd Superman, Batman sau Spiderman (eroii justi]iari ai BD americane) \[i fac apari]ia pe str`zile metropolitane, pentru a-i aresta pe r`uf`c`tori, nimeni nu le cere s`-[i scoat` m`[tile sau, mai r`u, s` le schimbe \ntre ei. În fine, c\nd c\inele Pif cade de pe acoperi[ul casei lui Tonton [i Tata, \ntr-o jerb` de stelu]e

17

DOSAR Pif Gadget – s`pt`m\nal francez de benzi desenate (1969-1982), scos la editura parizian` Vaillant, sub auspiciile Partidului Comunist Francez. În intervalul 1969-1973, realizeaz` tiraje medii de 500.000 de exemplare/s`pt`m\n`, cu v\rfuri de 1.000.000 de exemplare. Performan]a, ajutat` de distribu]ia revistei \n aproape \ntreg blocul socialist (inclusiv \n România), r`m\ne neegalat` ast`zi, chiar de publica]iile unor trusturi ca Marvel sau DC Comics. Printre desenatorii [i eroii de v\rf ai Pif-ului: C. Arnal (Pif); Jean Tabary (Corinne [i Jeannot); R. Mas (pseudonimul lui Roger Masmonteil – Pifou, Léo); André Cheret (Rahan); Hugo Pratt (Corto Maltese).

verzi [i v`ic`reli onomatopeice, nimeni n-ar suspecta un traumatism cranian sau vreo fractur` de coloan`.

Dup` cum observ` Francis Lacassin, unul dintre principalii teoreticieni ai genului, cele trei caracteristici principale ale BD (coincidente cu cele ale \ntregii paraliteraturi) ar fi: interven]ia

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 publicului \n alegerea textelor [i \n construc]ia eroului; identificarea colectiv` a cititorilor cu eroul (a c`rui personalitate, odat` fixat`, nu mai poate fi modificat` f`r` consim]`m\ntul publicului) [i valoarea de m`rturie (a[a-numita valeur de témoignage). Uneori, valoarea de m`rturie poate c`p`ta [i un boost politic. În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, eroul din seria Terry and the Pirates, angajat, ca [i cititorii, \n armata american` din Pacific, e alungat (dintr-un capriciu auctorial) de japonezi, de pe insula pe care o ocupa. Pre[edintele Roosevelt intervine [i \i cere desenatorului Milton Caniff s` \l fac` pe Terry s` recucereasc` insula (ceea ce se [i \nt\mpl`); e[ecul personajului ar fi alterat moralul trupelor americane.

BD, ca [i romanul popular, reflect` a[adar preocup`rile socio-psihologice ale epocii sale. În acela[i timp, ea deplaseaz`, \n termeni eroici, actualitatea \n imaginar [i fantasmatic. De exemplu, o pan` de curent real` care a afectat New York-ul timp de c\teva ore a furnizat tema unei noi misiuni a lui Mandrake, magicianul-detectiv descoperind c` \ntreruperea fusese provocat` de un criminal pentru a opera \n lini[te un furt colosal (Mandrake the Magician, scenariu de Lee Falk, desene de Phil Davis). Cli[eele simbolice cu care opereaz` BD (favorizarea g\ndirii magice \n dauna celei ra]ionale; sublimarea naivit`]ii; exaltarea nem`suratului) au ca miz` convingerea publicului de caracterul exclusiv [i indivizibil al puterii absolute: \ntre Bine [i R`u, doar unul poate conduce.

Faliment sau vînz`ri de milioane?

Indiferent de calit`]ile ei estetice, BD r`m\ne, ca [i romanul poli]ist, SF-ul sau literatura à l’eau de rose, un produs de consum. În absen]a unui public devotat, care s` cumpere revistele [i albumele genului, BD nu are nici o [ans` de supravie]uire estetic` sau comercial`. Teoria „turnului de filde[“, cu desenatorul retras \n atelierul s`u [i produc\nd plan[e doar pentru prieteni, la un pahar de vin, r`m\ne o utopie, la fel ca \n cazul poeziei sau al prozei mainstream. Într-o societate cu slab` putere de cump`rare, cum este cea româneasc`, [ansa arti[tilor de BD de a supravie]ui se dovede[te minim`. Explica]iile s\nt multiple. Pe de o parte, costurile de produc]ie au

18

DOSAR

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 crescut de la un an la altul (s` reamintim c` BD presupune o combina]ie de text [i imagine, realizat` cel mai adesea \n policromie). Pe de alt` parte, distribu]ia s`rac` pe pia]` limiteaz` [ansa oric`rui beneficiu financiar, fie el [i de mici propor]ii (spre deosebire de Paris, unde albumele BD se g`sesc la fiecare pas pe tarabe [i \n libr`rii specializate, \n Bucure[ti ele s\nt aproape invizibile). În fine, reac]ia de distan]` a patronatului autohton fa]` de un gen socotit marginal [i neprofitabil blocheaz` din start orice demers contractual \ntre autori [i edituri. Cu alte cuvinte, lipsa combinat` de interes public, editorial [i managerial pentru BD descurajeaz` orice ini]iativ` personal`. F`r` bani, public [i editori, BD nu exist`.

Ar mai trebui ad`ugat c`, \n spa]iile culturale civilizate, BD tinde s` func]ioneze paradoxal: pe de o parte, respect` regulile economice de tip capitalist, care \i asigur` valoarea obiectual`, de produs de serie; pe de alta, r`m\ne un produs artizanal, o realizare estetic` manufacturier` [i individualizat`, cu valoare intrinsec`. Raportul

Otaku (www.otaku-magazine.com) – revist` româneasc` de BD [i ilustra]ie multimedia (nr. 1, octombrie 2006), dedicat` fenomenului otaku.

De origine japonez`, termenul desemneaz`, printre altele, un pasionat de manga [i anime [i o persoan` care nu poate comunica eficient cu lumea din jur, av\nd un domeniu de interes exclusiv [i maniacal. Printre autorii [i colaboratorii revistei: Veronica Solomon (inka_mon), {tefan Tiron (megatron), Alexandru Ciubotariu (ciubi), Daniel Horia (kaeru), Alexandra {tefania Gabor (asra).

inegal dintre exigen]ele industriale [i cele artizanale \i condamn` cel mai adesea pe autori la dispari]ia de pe pia]` sau, \n cel mai bun caz, la marginalitate comercial`.

Cu toate acestea, exemplele nu s\nt \ntotdeauna negative. În anii ’70, revista francez` Pif Gadget se vindea \n tiraje de 500.000 p\n` la 1.000.000 de exemplare s`pt`m\nal. Albumele cu aventurile lui Astérix aveau, deja \n 1993, v\nz`ri

{i Lumea toat` va fi manga Ca \n fiecare an, la T\rgul de Carte de la Frankfurt, benzile desenate [i audio-book-urile au ocupat \mpreun` Pavilionul 3. În paralel cu programul manifest`rilor t\rgului, benzile desenate au avut un catalog al lor, Faszination comic, \n care a fost anun]at programul evenimentelor, au fost prezentate expozi]ii, noi apari]ii editoriale [i chiar profiluri de arti[ti. Încep\nd cu edi]ia din acest an, s-a lansat [i The German Cartoon Prize, cu un juriu format din Juergen Boos (directorul t\rgului), Rolf Dieckmann (editor la Stern), Klaus Humann (jurnalist), Joscka Sauer (desenator) [i Stefan Trautner (comics-agent la Ultra Comix), juriu care a trebuit s` aleag` 3 produc]ii din peste 100 de \nscrieri.

Dar, cu toate standurile editurilor de benzi desenate din Germania, SUA, Italia, Belgia, Anglia [.a.m.d., prezen]a extrem-oriental` a fost cople[itoare. Pie]ele de benzi desenate din India, Coreea, Taiwan [i Japonia s\nt inimaginabil de mari. De pild`, editura taiwanez` Ching Win este pe pia]` \nc` din 1964, iar concernul Japan Manga este format – numai deocamdat` – din nu mai pu]in de [apte companii editoriale [i are ca obiective declarate s` publice [i s` v\nd` licen]e manga \n America de Nord [i Europa [i s` dezvolte arta manga \n func]ie de specificul, tradi]iile [i mitologia

fiec`rei ]`ri \n parte. „Ne vom \ndeplini obiectivele cu orice pre] [i prin orice metode” – anun]` agresiv cei de la Japan Manga, \n catalogul oficial. Anual, pe pie]ele extrem-orientale, se v\nd c\teva sute de milioane de reviste [i cam tot at\tea c`r]i de benzi desenate. Ca s` v` face]i o idee, pe pia]a japonez` (cea mai mare) se g`sesc benzi desenate din genuri [i subgenuri de o varietate uluitoare [i foarte bine clasificate \n func]ie de categoria de public c`reia i se adreseaz`: picture (pentru copii de la 3 ani \n sus), fun (6 ani), fantasy, comic [i adventure (10 ani), romance, hystorical romance, comic, SF, dark [i economics (13 ani), comic, mystery, romance mystery, horror mystery (15 ani), romance erotica, yaoi [i shojo (16 ani) [i seinen (18 ani). Unde yaoi [i shojo \nseamn` gay [i lesbian, iar seinen, porno. De altfel, benzile desenate s\nt adev`rata afacere editorial` a Extremului Orient, iar exportul de manga abia a \nceput. (M. C.)

19

DOSAR

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 torul Virgil Tomule], 2005), ie[eanul Jup (pseudonimul lui Lucian Amarii, creatorul din 1998 al primei „bedenovele române[ti“ – cum o nume[te Dodo Ni]` –, Banda lui Jup), bucure[teanul Valentin T`nase (cu BD istorice, SF, western, satirice sau erotice – o parte dintre ele traduse [i publicate \n Belgia [i Fran]a) [i, mai ales, bucure[tean-newyorkezul Sandu Florea (care deseneaz` sau „inkuie[te“ serii de mare succes pentru Marvel, DC Comics, Dark Horse Comics sau Chaos! Comics: Conan, Captain America, Buffy, X-Men sau Lady Demon [i, \n acela[i timp, \i sprijin` pe desenatorii autohtoni talenta]i).

Cyborgul secolului XXI

de 250 de milioane de exemplare. Un exemplar original din Tintin-ul anilor ’30 (cum ar fi Les Cigares du pharaon, 1932) sau edi]ia prim` a comic-book-ului Superman (scoas` de DC Comics \n 1939) se v\nd ast`zi cu sume care merg de la c\teva mii, p\n` la c\teva zeci de mii de dolari. În 2005, comics-ul Armed Forces Special (desenat de Dan Jurgens [i de românul Sandu Florea), comandat de Pentagon, e distribuit solda]ilor americani \ntr-un tiraj de 1.000.000 de exemplare. Cultul anumitor eroi de BD genereaz` [i el profituri enorme pe palierul consumului obiectual: tricouri cu uniforma lui Spiderman, brelocuri cu armele lui Batman sau m`[ti cu chipul Incredibilului Hulk revigoreaz` v\nzarea albumelor respective; uneori, ele pot figura [i ca gadget-uri adiacente revistelor. În România anului 2006, tirajele clandestine, distribu]ia deficitar` [i lipsa de reac]ie public` fa]` de gen fac ca BD s` fie aproape inexistent`. Speciali[tii [i pu]inii fani se adun` anual la Salonul Interna]ional al Benzii Desenate (ultimul, desf`[urat \n octombrie 2006, \n Bucure[ti) mai degrab` pentru a lansa traduceri ale unor BD str`ine (de exemplu, Lucky Luke, la Univers; X-Men, la Corint) dec\t pentru a desface produsele autohtone. Printre autorii [i teoreticienii care se \nc`p`]\neaz` s` promoveze genul, se num`r` craiovenii Viorel P\rligras (a se vedea, printre altele, mai vechiul s`u album „clasic“ Caragiale, 2002) [i Dodo Ni]` (cu recentul Dic]ionar al benzii desenate din România, realizat \mpreun` cu desena-

20

În momentul de fa]`, BD este puternic influen]at` de mijloacele de expresie estetic` [i utilitar` aduse de societatea cibernetic` de consum. Temele, structurile, tendin]ele, stilistica, instrumentarul – toate se supun evolu]iei capitalismului postindustrial c`tre componenta sa cyborgic`. Cyborgul secolului XXI e deja o prezen]` fireasc` pe str`zile din Tokyo, New York, Paris sau Bucure[ti. Persoane cu v\rste de la 10 la 70 de ani, conectate la Bluetooth-uri sau MP-3-uri, buton\nd Palm-uri sau notepad-uri, import\nd fi[iere pe telefonul mobil, transmi]\nd date de ultim` or` pe Mes sau introduc\ndu-[i nota]ia jurnalier` [i propriile fotografii digitale \n blog, s\nt principalii actori socio-economici [i culturali ai momentului. Îi putem vedea \n metrou, \i putem \nt\lni pe marile bulevarde, ne putem bea cafeaua cu ei la „Caffe & Latte“ sau la „Cremcaffé“. To]i, f`r` excep]ie, au urechile bran[ate la c`[ti [i degetele sudate \n tastaturi miniaturale. În ton cu noile tendin]e, BD \mbr`]i[eaz`, \ncep\nd chiar cu anii ’80, teme [i direc]ii ca cyberpunk-ul, heroic fantasy, rock-ul animat sau cultul otaku. Componenta adult` (viz\nd integrarea unor fenomene economice [i psiho-sociale ca alienarea tehnologic`, violen]a mediatic` sau erotismul cibernetic) c\[tig` din ce \n ce mai mult teren. În fine, forme hibride de exprimare grafic` [i tipografic`, \mbin\nd fotografie, desen, grafitti [i ilustra]ie de blog, deschid noi perspective estetice genului. El pare s` se \ndrepte, astfel, spre o form` inevitabil` de multimedialitate, care s`-l fac`, dac` nu profitabil economic, m`car familiar psihologic [i cultural.

■

DOSAR

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

Matei Martin

De ce nu avem benzi desenate Trei volume Tintin, ni[te albume Lucky Luke [i alte c\teva titluri clasice traduse; c`r]i române[ti tip`rite \n tiraje infime [i distribuite \n afara re]elelor de libr`rii; c\teva reviste care public` regulat pagini BD. Cam asta este produc]ia na]ional` \n materie de benzi desenate. O pia]` care \n Europa Occidental` [i \n Statele Unite valoreaz` milioane de euro, nu poate fi cuantificat` \n România. Decalajul economic dar [i diferen]ele culturale au f`cut ca acest segment important al pie]ei de carte s` fie ast`zi mult mai slab dezvoltat dec\t \n Occident.

Salonul Interna]ional BD desf`[urat recent la Bucure[ti ar fi trebuit s` fie un loc de \nt\lnire \ntre arti[ti [i cititorii lor. Participarea publicului nu a dezam`git, \ns` nici nu a impresionat prin cantitate. Un bilan] satisf`c`tor, dar mediocru, pentru o pia]` a c`r]ii BD \nc` \n curs de dezvoltare. Avem un public pentru BD \n România? Dodo Ni]`, fondator al asocia]iei bedefililor [i autor al mai multor c`r]i despre istoria fenomenului, este convins c` avem; avem [i public, avem [i autori. Pia]a c`r]ii, \n general, nu este \nc` matur`. „Dac` editorii de beletristic` se declar` mul]umi]i atunci c\nd v\nd un roman \n 1000 de exemplare, cum putem s` avem preten]ii de la un volum de benzi desenate s` se v\nd` \n tiraje mari?“, se \ntreab` el. {i totu[i, uite c` se v\nd, spune Dodo Ni]`: albumele române[ti cu Tintin au fost tip`rite \n Fran]a – deci \n condi]ii foarte bune – [i s-au v\ndut pe pia]a autohton` la un pre] similar cu cel practicat \n Europa Occidental`, adic` 38 de lei.

Toate cele trei albume au dep`[it, \n doar c\teva luni, tirajul de 1000 de exemplare. Albumul BD al lui Vali Ivan Cinci s`pt`m\ni \n balon (dup` Jules Verne) a avut un tiraj de 10.000 de exemplare, iar almanahurile lui Bogdan Pettry se vindeau, acum doi ani, \n c\te 30.000 de exemplare fiecare.

R`m\n\nd \n sfera economic` a discu]iei, Dodo Ni]` indic` o posibil` cauz` a „rarit`]ii“ albumelor

BD: pentru realizarea unui album de benzi desenate \n format clasic – adic` 44 de pagini – un desenator lucreaz` \ntre 6 [i 12 luni. „Ce editor este dispus s` pl`teasc` m`car salariul mediu pe economie pentru aceste luni de munc` (adic` 4800-9600 lei)?“ Banii s\nt \ns` numai o parte a problemei.

Edmond Baudoin va figura, \n cur\nd, ca… autor român. Dup` c\teva titluri de succes publicate \n Fran]a [i \n Belgia, s-a apucat s` creeze un album dup` romanul Travesti al lui Mircea C`rt`rescu. La Salonul Interna]ional BD s-a prezentat, insolit, drept créateur roumain. El este de p`rere c` diferen]ele culturale generate de regimurile comuniste au f`cut ca ast`zi, \n Europa de Est, benzile desenate s` nu se bucure de aceea[i popularitate ca \n Occident. „În spa]iul comunist, benzile desenate – o inven]ie american` – erau v`zute ca o amenin]are la puritatea ideologic`. {i, prin urmare, erau interzise. Absen]a foarte \ndelungat` a acestor publica]ii face ca ast`zi s` existe decalaje foarte mari \ntre Est [i Vest \n ceea ce prive[te consumul de carte BD.“ Ar putea p`rea ciudat, \ns` nu tinerii, ci mai degrab` cei \ntre 35-45 de ani formeaz` ast`zi publicul majoritar pentru c`r]ile BD. Adic` cei care \n vremurile negre [i tulburi ale dictaturii comuniste au copil`rit al`turi de Pif. Ei s\nt cei care au r`sp\ndit gustul pentru benzile desenate [i tot ei s\nt cei mai aviza]i cunosc`tori ai fenomenului: [tiu exact cine e Corto Maltese, de ce Obélix nu are nevoie de po]iune magic` [i cine e t`ticul lui Spiderman. Ei caut` \n primul r\nd titlurile clasice, dar nu ocolesc crea]ia nou`. Cei mai tineri – mult mai vulnerabili (pentru c` s\nt mai ignoran]i) la campaniile de promovare cu sclipici – s\nt atra[i \n genere de foiletoanele u[urele, incluse \n revistele de ni[` sau \n cele specializate. Ei formeaz`, exact ca \n Occident, un public bine structurat (pe sexe, educa]ie, v\rst`), dar superficial.

■

21

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

MERIDIANE Cezar Paul-B`descu

Balcanismul, \n sens pozitiv Ne pl\ngem c` str`inii nu se intereseaz` de literatura noastr`, dar noi \n[ine nu prea avem habar de ceea ce se scrie ast`zi \n ]`rile din jurul nostru. Pe de alt` parte, st`m – de exemplu – cu ochii a]inti]i la ce se \nt\mpl` peste Ocean, dar nu ne arunc`m ochii \n ogr`zile vecine, unde se \nt\mpl` lucruri interesante. |n al treilea r\nd, o strategie de marketing de promovare a culturilor noastre \n grup ar putea s` fie una eficient`. S` ne aducem aminte de succesul literaturii latino-americane, f`cut` cunoscut` lumii \ntregi ca literatur` a unui continent, nu a unei ]`ri anume. Desigur, \n cazul acela era vorba de doar dou` limbi, dar modelul a fost preluat [i de al]ii – care au o diversitate lingvistic` – [i func]ioneaz`. De exemplu, ]`rile nordice \[i promoveaz` acum cultura \n grup [i deja au \nceput s` aib` numai de c\[tigat din acest lucru.

Oare nu am putea [i noi, \n loc s` \ncerc`m s` r`zbim de unii singuri pe pia]a cultural` a lumii \ntregi, s` ne asociem \ntr-o astfel de „tov`r`[ie“? Nu am avea mai multe [anse dac`, dep`[ind unele prejudec`]i, ne-am recomanda ca f`c\nd parte dintr-o cultur` sau o literatur` balcanic`?

Oricum, lucrurile au \nceput s` se mi[te \n acest sens. De cur\nd, a fost organizat` la Sofia o \nt\lnire a scriitorilor din regiune, care a avut ca punct de plecare tocmai identitatea literar` balcanic`. Din partea Romåniei, am participat Nora Iuga [i cu mine. Acolo ne-am \nt\lnit cu scriitori foarte interesan]i, tradu[i [i \n alte limbi, dar despre care noi nu [tiam nimic: David Albahari, Vladimir Kostov [i Svetislav Bassara din Serbia, Alexandar Prokopiev [i Ivan Dzeparoski din Macedonia, Anastasis Vistonitis din Grecia, Ylljet Alicka din Albania [i gazdele, ini]iatorii reuniunii, Alek Popov [i Georgi Gospodinov (Bulgaria). Singura scriitoare de care auzisem era croata Dubravka Ugresic, care e tradus` mult [i care, oricum, locuie[te \n Occident.

22

|nt\lnirea a purtat numele „Lik – Last Page – Balkan Edition“. Lik este, dup` cum am aflat, cea mai important` publica]ie cultural` din Bulgaria (din p`cate, ne[tiind bulgara, am putut s` m` uit doar la poze [i s` observ c` revista arat` foarte bine). De ceva vreme, la ini]iativa lui Georgi Gospodinov, ultima pagin` a revistei g`zduie[te un proiect de promovare a scriitorilor din Balcani, public\nd fragmente din scrierile lor.

La aceast` \nt\lnire, am constatat c` literaturile noastre au, \ntr-adev`r, multe lucruri \n comun – [i la nivel formal, [i la nivel tematic. Lucru firesc, dac` ne g\ndim c` istoria noastr` a avut destule locuri \n care s-a intersectat, ceea ce face ca acum s` vorbim, p\n` la urm`, acela[i limbaj. Dincolo de diferen]ele lingvistice, to]i cei care am participat la aceast` reuniune aveam referin]e comune, ne \n]elegeam perfect p\n` [i \n trimiterile aluzive. |n plus, rela]ia dintre literatura romån` [i cea bulgar` este favorizat` [i de existen]a unor oameni de acolo interesa]i, \n mod de-a dreptul entuziast, de ceea ce se \nt\mpl` la noi. Este vorba de traduc`toarea Vanina Bojikova, care a f`cut deja excelente traduceri din Mircea C`rt`rescu, [i de editoarea Dorothea Monova, cea care, de asemenea, l-a publicat pe C`rt`rescu \n Bulgaria.

Poate c` e cazul s` uit`m de accep]iunea negativ` pe care romåna o d` cuv\ntului „balcanic“ (singura limb` din regiune care are pentru acest cuv\nt [i un sens peiorativ) [i s` \ncerc`m s` tragem foloase din ideea de balcanism, v`zut` \n sens constructiv. Oare, dac` tot intr`m de m\n` – noi [i Bulgaria – \n Uniunea European`, nu putem s` avem aceea[i strategie [i \n ceea ce prive[te promovarea culturilor noastre?

■

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

LOCURI DE CITIT Stela Giurgeanu

Click dup` Dostoievski Pe l\ng` locurile de citit dorite, via „tradi]ionale“ [i strict „preferate“, gen parcuri, metrouri, Amsterdam sau Vene]ia, m-am g\ndit s` prezint, de data aceasta, unul mai pu]in conven]ional; unul aflat departe de foaia fo[nitoare [i de mirosul de carte impregnat` cu cerneal` tipografic`, apropiat fiind foarte mult, legat practic, numai de monitorul calculatorului. Este vorba de un loc nu neap`rat „preferat“, ci mai cur\nd de unul „de necesitate“, pentru c`, \n definitiv, este frecventat, \n primul r\nd, de \nr`i]ii de lectur` care n-au resursele necesare pentru ostoirea \nr`irii, [i de oameni care, av\nd nevoie pe loc de o anumit` carte, aleg calea liber-virtualului. La „locurile de citit“ voi prezenta, a[adar, camera mea, mai bine zis calculatorul ei, conectat la Internet, [i scaunul de birou; un loc pe care \l [tiu ca fiind unul „de scris“, dar care a trebuit s` devin`, doar \n acea sear` de duminic`, unul „de citit“, testat fiind \ntr-o navigare acerb` pe Internet [i prin bibliotecile sale online, \n pozi]ie turceasc`, c`ut\nd pasajul cu voluptatea durerii de m`sea din dostoievskienele |nsemn`ri din subteran`. În c\teva ore mi-am f`cut tot felul de prieteni care m` \ndrumau c`tre tot felul de site-uri, de prin toat` lumea [i \n majoritatea limbilor. Titluri de carte clasic` sau ultimele apari]ii editoriale, de specialitate ori beletristic`. Toate gratuite, ceea ce implic` unele avertismente pentru utilizatori – gen: a nu se folosi dec\t \n scopuri personale, comercializarea lor fiind strict interzis` –, avertismente care s\nt, p\n` la urm`, inutile, accesul gratuit f`c\nd absurd` dorin]a de a cump`ra ceva ce po]i avea cu costul unui simplu click pe mouse.

Unele s\nt site-uri care ]in de edituri, dar acestea s\nt totu[i limitate la titlurile din colec]ia respectivei case de editur`.

Nout`]ile sau titlurile din categoria celor „scumpe“ [i „recente“ apar mai ales pe site-uri f`cute mai pe [estache, care ofer` la liber at\t cartea, c\t [i independen]a

24

utiliz`rii ei; despre ele, site-urile fantom`, care azi s\nt, m\ine nu, disp`r\nd subit [i reap`r\nd la fel, dar sub un alt nume, cele care ocolesc dreptul de copyright, justific\ndu-[i propriul drept de „haiduci ai literaturii“, lu\nd de la „boga]i“ [i d\nd la „s`raci“, aveam s` aflu de la o forumist` care mi-a spus c` unui astfel de site \i datoreaz` \ntreaga sa cuno[tin]` cu Harry-Pottermania. L-a folosit – mi-a zis – pentru c`, de[i era curioas` s` afle despre ce e vorba \n toat` isteria aceea produs` acum c\]iva ani, n-avea de g\nd s` dea [i „bani pe prostia aia“. Mai ales c` „prostia“ a fost comercializat` la noi doar \n edi]ie de superlux. Care costau de te sp`rgeau. A[a c` le-a citit online pe toate care au ap`rut [i m-a \ndemnat [i pe mine s`-mi caut subterana la adresa respectiv` de e-mail. D\nd \ns` click… address is not found.

Cum afli de ele?… {i m` mai conversez cu al]i forumi[ti.

De obicei „din vorb` \n vorb`“. Cineva \mi spune s` dau click pe un alt site (www.ebookshare.com), descoperit de el doar pentru c` „acolo“ l-a \ndrumat s` mearg` un coleg. El c`uta \ns` o carte de IT (site-ul fiind calat mai ales pe literatur` de specialitate) [i nu o g`sea pe nic`ieri. A g`sit-o aici, a desc`rcat-o, a printat-o… nu i se pare absolut nimic fabulos [i nicidecum ilegal, pentru c` oricum „Internetul cam despre asta e… s` \mp`rt`[e[ti [i cu al]ii din bunurile tale, iar al]ii s` \mp`rt`[easc` din bunurile lor cu tine“. {i m` g\ndesc: „Ia uite, domnule, cum, p\n` la urm`, idealismul utopic al comunismului e \nf`ptuit“. {i dau click mai departe. {i \l cer pe Dostoievski, la sfatul altcuiva, \n c`su]a de c`utare a site-ului www.e-scoala.ro. Tent\ndu-m` at\t recomandarea forumistului, dar [i reclama de debut a site-ului, bibliotec` online, prima bibliotec` virtual` din România, „unde ve]i g`si diferite opere at\t din literatura român` c\t [i din cea universal`“, am dat

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 „caut`“, cu speran]` de „subteran`“. Aveam s` descop`r \ns` c` site-ul seam`n` mai mult a bibliotec` [colar`, construit` pe structura programei ministeriale. Bacovia, Creang`, Eminescu, Ispirescu [i ceilal]i.

Caut la „c`r]i str`ine“ [i dau de „cursurile ]inute de Albert Einstein \ntre 1914-1921“, de o autobiografie a lui Darwin, de Colindul de Cr`ciun [i Casa umbrelor ale lui Dickens, de un eseu nietzscheean, de un Bacon, de un Twain, de un Chomsky [i de un Lorca, plus alte c\teva lucr`ri de critic`. Dau [i peste c\teva „opere“ din cele care l-au „consacrat pe marele poet englez“, adic` pe Shakespeare, Hamlet, Regele Lear, Macbeth, Othello, Romeo [i Julieta, piese deasupra c`rora troneaz` \ns`, ca un avertisment dantesc: aten]ie, acestea s\nt copii dup` originale! {i dau click mai departe. Mul]i \mi spun de LiterNet. De acesta \ns` [tiu pentru c` e probabil cel mai mediatizat site românesc [i unul dintre cele mai profesioniste \n domeniu. Lansat \n octombrie 1999, sub denumirea RomanianLiterature.com, a avut ca scop ini]ial promovarea literaturii române[ti pe Internet. În timp \ns`, site-ul s-a extins [i s-a transformat \ntr-un portal cultural, iar din 2001, RomanianLiterature.com a devenit LiterNet-ul de azi, cu Editura LiterNet, de unde po]i desc`rca o sumedenie de titluri ale scriitorilor români contemporani.

Mai aflu c` LiterNet-ul are, \n medie, 1500 de vizitatori zilnic [i 40.000, lunar. Are o colec]ie de 153 de volume. Îns` \n]eleg c` nu aici pot s`-l g`sesc pe rusul meu [i „subterana“ sa. A[a c` dau click mai departe. „Du-te pe www.manybooks.net“ – \mi mai spune cineva.

Aici, gratuitate ca peste tot [i o list` de 230 de autori. M` g\ndesc c` s\nt aproape de pasajul cu m`seaua [i dau s` \mi caute cartea printre rafturile electronice, scriind \n c`su]`: Dostoievski. Imediat \mi vine \ns` \napoi un mare 0, ca o mi[care categoric negativ` de cap de bibliotecar`: „nu, nu avem a[a ceva“. M` cam dezumflu, dar mai \ncerc [i dau o rait` [i prin lista lor de autori, aranja]i dup` nume. {i cum ajung eu la D, dau, [i caut, [i caut, [i \l g`sesc p\n` la urm`, undeva \nspre coada listei, [i pocit, cu numele americanizat \n Dostoyevsky. M` bucur, dar nu pentru mult timp. Chiar dac` \n englez`, chiar dac` o sumedenie de c`r]i, Fra]ii Karamazov, Crim` [i pedeaps`, Juc`torul, Idiotul, Amintiri din casa mor]ilor… ei bine, „Subterana“ tot nu-i. {i click mai departe. {i ajung pe www. mastertexts.com, dar \n lista lor de D-uri v`d numai Darwin Charles, Defoe Daniel, Dickens Charles, Doyle Arthur Conan [i Dumas Alexander, a[a c` dau

LOCURI DE CITIT

click mai departe. {i trec ore bune. {i sfaturile forumi[tilor curg g\rl` [i simt c` merg \n b`taia v\ntului [i c` nu ajung nic`ieri. În plus, \ncep s` simt [i inconfortul fostului meu loc de scris. At\t unul psihic (la o adic`, m` enervez, c` eu am cartea, da’ am \mprumutat-o [i uite c` dup` ore bune de navigat [i r`t`cit aiurea printre subterane de Internet, tot f`r` „subterana“ lui Dostoievski m` g`sesc), dar [i unul foarte fizic (pentru c` la calculator uit \ntotdeauna s` stau turce[te).

O g`sesc p\n` la urm`, pentru c` m` \nc`p`]\nez [i m` enervez, [i dau de un www.gutenberg.org. Un site american, cu 2 milioane de desc`rc`ri pe zi [i cu o list` mega-impresionant` de autori [i titluri. {i descarc, la finele a trei ore de \not electronic, Însemn`rile din subteran`. Chiar dac` \n englez`.

Nu conteaz`, au f`cut-o [i al]ii mai boga]i.

Numai c`, odat` desc`rcarea efectuat`, taman din State \n Constructorilor, concesionarea locului meu de la scris la citit se \ncheie, reconversia fiind – m` g\ndesc – imposibil`. A[a c` scot la imprimant` cartea [i m` mut cu ea \n adev`ratul meu loc preferat de citit: adic` \n pat, la lumina veiozei. {i chiar dac` nu miroase a carte impregnat` cu cerneal` tipografic`, chiar dac` fo[netul e diferit, aici mai pot s` schimb, \n r`stimpuri, impresii din subteran` cu luna de pe geam sau cu pozele din Sahara de pe perete. {i-mi dau seama c`, de[i aparent plin de via]`, locul de citit la calculator este, p\n` la urm`, unul doldora de iner]ii [i de restric]ii.

■

25

© Simion Ivanoschi

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

D E C U PA J E

direc]ia g\ndurilor. Privirea \i c`zu pe masa al`turat`. Fata avea o rochie gri [i destul de simpl` pentru a-i masca stilul [i ]inuta impecabile. O voalet` rar` \i acoperea p`l`ria gen turban [i chipul str`lucitor, de o frumuse]e calm` [i neb`nuit`. Lumina urca [i cobora tremur\nd ca o ]es`tur` sub]ire umflat` de o adiere. Dar \n mintea \mp\clit` a lui Alexandru g\ndurile se \nv\rtejeau [i se \nc\lceau, ap`r\nd [i disp`r\nd \n imagini irizate ca ni[te baloane de s`pun. Da, fata st`tea acolo, fix\ndu-l cu privirea, ca pentru a ar`ta deschis c` o interesa p`rerea lui. {i era o adev`rat` doamn`. Avea \ns` o anumit` paloare, spr\ncenele p`reau [i mai negre \nd`r`tul ]esutului fin care-i punea \n valoare figura. S-a \nt\mplat apoi un lucru bizar: ea s-a \ndreptat spre el, el r`m\n\nd pasiv, cople[it de uimire, \nregistr\nd situa]ia cu gura \ntredeschis` – [i toate astea cu o f`]i[` recunoa[tere din partea am\ndurora a nepotrivirii, a de[ert`ciunii, a nelegiuirii, a imposibilit`]ii oric`rui lucru \ntre ei altul dec\t t`cerea. Silueta fin decupat` \n cerul gros al cafenelei trecu pe l\ng` masa lui ca [i cum el nici n-ar fi existat. În definitiv, pentru ce iubim femeile? se \ntreb` Alexandru, pip`ind mecanic paginile listei, de parc` erau scrise \n Braille (ceea ce n-ar fi fost de mirare, \n \ntunericul [i \n fumul din cafenea). Pentru c`, \ncerc` el s` g`seasc` r`spunsuri, iau via]a \n serios, pentru c` par s` cread` cu adev`rat \n realitate.

Pentru c` au buze pline, din]i decen]i [i limbi de care nu ]i-e sil`. Pentru c`-]i spun „te iubesc“ exact atunci c\nd te iubesc mai pu]in, ca un fel de compensa]ie. Pentru c` beau porc`rii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke.

– O cafea, v` rog, o auzi pe fat` cum i se adreseaz` patronului din spatele tejghelei [i tot sistemul lui de valori [i de repere se n`rui, ca – fire[te – un castel din c`r]i de joc!

Alexandru C`linescu

La cafenea Alexandru se opri din mers [i r`mase g\nditor chiar \n fa]a cafenelei. Îl cuprinse dorin]a s`-[i povesteasc` cuiva nenorocirea, s` trezeasc` mila, s` se fac` interesant. Lu` o mutr` jalnic`, \mpinse u[a cafenelei [i se \ndrept` spre tejgheaua \n spatele c`reia trona patronul. Renun]` s` se cocoa]e pe unul din scaunele \nalte de la tejghea [i, a[ez\nduse la o mas` – cu aerul cuiva care face o nepl`cut` concesie legii gravita]iei –, ceru s` i se aduc` lista.

Dup` c\teva clipe, se crisp`: lista vorbea. Frazele care ie[eau din ea erau adev`ra]i miriapozi, mi[unau de silabe [i de litere, \[i lungeau diftongii, f`ceau s` vibreze consoanele duble; melodioase, nazale, t`iate de pauze [i de suspine, bogate \n cuvinte necunoscute, se \nc\ntau de ele \nsele [i de meandrele lor.

Alexandru se uit` la ceas, c`ut\nd s` descifreze ora \n lumina palid`. Un junghi dureros, o durere de alt` natur`, \i s`geta mintea n`uc`, schimb\ndu-i

Precizare: Textul de mai sus reune[te, cu c\teva mici excep]ii (care func]ioneaz` ca ni[te simple pun]i de leg`tur`), fraze din proze semnate (\n ordine) de: Guy de Maupassant, Jean-Paul Sartre, Iris Murdoch, O. Henry, Virginia Woolf, Lawrence Durrell, Henry James, Raymond Chandler, Mircea C`rt`rescu. C`r]ile respective au fost alese la \nt\mplare. Textul rezultat e (nu-i a[a?) o „autofic]iune“, cu men]iunea c` at\t „autorul“ c\t [i personajul exist` gra]ie fic]iunilor altora.

■

26

© Lucian Muntean

RECENZII

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

L I T E R AT U R ~

istoric al ra]ionalit`]ii din Antichitate p\n` \n postmodernitate), cerceteaz` substructurile, contextele [i condi]ionarea socio-cultural` (adic`, \ntre altele, incon[tientul, convingerile, ideologia, credin]ele, reprezent`rile sociale), identific` [i descrie (\n tot at\tea tipologii) modalit`]ile, genurile, opera]iile, strategiile [i func]iile interpret`rii [i ajunge la a interoga limitele, etica [i procedeele de validare ale acesteia.

Tratatul unui savant, Interpretare [i ra]ionalitate este, nu mai pu]in, [i m`rturia unui umanist despre care s-ar putea spune – cu termeni pe care autorul \i folose[te pentru a re]ine figura lui M. Weber – c` practic` „un ra]ionalism pluralist, extrem de sensibil la tribula]iile istoriei [i complexit`]ile cotidianului comun“. Întrebuin]\nd categoriile universale prezente \n istoria interpret`rii, Paul Cornea este mereu atent la felul \n care acestea cap`t` amprenta vremii noastre. Astfel, interpretarea ocup` un loc privilegiat \n comportamentul intelectual de ast`zi pentru c` „p`truns` de spiritul ne\mbl\nzit al dubiului [i de un scepticism iremediabil, civiliza]ia modern` \mpu]ineaz` eviden]ele [i pune certitudinile pe fug`. De aceea, avem \n zilele noastre tot mai mult` nevoie de concursul interpret`rii“. Teme cardinale, interpretarea [i ra]ionalitatea s\nt cercetate [i \n partea lor de umbr`, \n disfunc]ionalit`]ile sau derapajele lor. Autorul nu ezit` s` vorbeasc` despre „caracterul failibil“ al [tiin]ei veritabile, despre ra]iunea care „efectueaz` treburile murdare cu o netulburat` \ncredere \n sine, ca sub vraja unui blestem“ sau despre fragilitatea [i „precaritatea inerent` a ra]iunii“. O face \ns` \ntr-o manier` nelipsit` de un anume dramatism, re\nnoind de fiecare dat` op]iunea pentru interpretare ca „act personal [i creativ“, ce implic` acribie, generozitate, „o sensibilitate capabil` s` vibreze [i o inteligen]` supl` [i mobil`“ [i pentru ra]ionalitatea comunicativ` [i argumentativ`, „supl`, flexibil`, deschis`“, adic` expresia cea mai adecvat` „a c`ut`rilor, achizi]iilor, desigur [i a derivelor cunoa[terii actuale“.

S\nt decenii de c\nd, „\n lumea noastr` sublunar`“ (cu o expresie favorit` a autorului), n-a mai ap`rut o carte de anvergura teoretic` [i deschiderea umanist` a acesteia. De[i, desigur, pot fi stabilite mai multe afinit`]i, cred c`, prin acuitatea aten]iei, prin disponibilitatea intelectual`, creativitatea ideatic` [i capacitatea de sintez`, prin elegan]a expresiei, ca [i prin \ncrederea nelini[tit` \n ra]iune, Paul Cornea se apropie cel mai mult, \n arealul g\ndirii române[ti, de Tudor Vianu. Interpretare [i ra]ionalitate poate fi considerat un tratat de filosofia culturii, dac` nu prefer`m o expresie a actualit`]ii, aceea de arheologia cunoa[terii. O lucrare rar`, de referin]` \n cultura român`.

■

O carte de referin]` Paul Cornea, Interpretare [i ra]ionalitate Colec]ia „Collegium“, seria „Litere“, Editura Polirom, 2006

34, 95 lei

Mare profesor al universit`]ii române[ti (at\t \n sensul autorit`]ii [i influen]ei academice, c\t [i \n cel al \nnoirii [tiin]ifice) [i unul dintre cei mai importan]i critici literari postbelici, autor al unor lucr`ri de referin]` (exemplific selectiv) \n istoria literaturii (Originile romantismului românesc, 1972), sociologia literar` (Regula jocului.

Versantul colectiv al literaturii, 1980) [i teoria literaturii (Introducere \n teoria lecturii, 1988), Paul Cornea public` Interpretare [i ra]ionalitate, sintez` de anvergur` ce dep`[e[te zona literarului pentru a se plasa \n c\mpul teoriei socio-umane. Obiectul de studiu nu mai e aici doar literatura, ci forme diferite ale discursului uman, de la propozi]iile vorbirii cotidiene p\n` la discursuri, texte [i discipline [tiin]ifice (fizic`, sociologie, antropologie, psihologie, filosofie etc.). Lucr\nd pe aceast` ampl` suprafa]` cultural` [i \ntrebuin]\nd concepte [i metodologii diverse (semiotic`, pragmatic`, deconstructivism, etnometodologia, psihanaliza, hermeneutica etc.), Paul Cornea d` interpret`rii o accep]iune foarte cuprinz`toare. Aceasta este „o manifestare natural`, inerent` g\ndirii, un exerci]iu reflexiv \n care, adesea, alunec`m involuntar, dar pe care-l relans`m apoi \n mod deliberat“, este partea cea mai \nalt` [i mai complex` a \n]elegerii, anume „o form` con[tientizat`, problematizant` a acesteia“. Av\nd, adesea, un punct de originare ira]ional [i cooper\nd cu „imagina]ia, afectivitatea [i credin]ele“, condi]ionat` at\t de background-ul interpretantului, c\t [i de presiunea social`, interpretarea are, ca atribut fundamental, ra]ionalitatea. Numai astfel, crede autorul, aceasta cap`t` o tripl` \nsu[ire capabil` s`-i asigure buna func]ionare: „1. de a clarifica, de a aprofunda, de a corija, de a supune unui examen critic \n]elegerea primar` a enun]urilor verbale ori scriptice; 2. de a oferi o cunoa[tere eficace, obiectiv` [i testabil` (\n m`sura posibilului); 3. de a servi drept suport [...] tuturor celorlalte forme de cunoa[tere, inclusiv celor mistico-mitico-magice“. Interpretarea devine, astfel, coloana vertebral` a unui veritabil tratat care investigheaz`, discerne, clasific` [i topografiaz` „un peisaj cognitiv de o extraordinar` complexitate“. Expunerea pleac` de la situarea interpret`rii \n cadrul \n]elegerii [i al ra]iunii (cu un foarte dens

28

Sanda Cordo[

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

L I T E R AT U R ~

CV-URSS Vasile Ernu, N`scut \n URSS Colec]ia „Ego-grafii“, Editura Polirom, 2006

Atunci c\nd [i-a scris puzzle-ul autobiografic N`scut \n URSS (titlu bilingv, replic` la celebra pies` rock a lui Bruce Springsteen, „the boss“, „Born in the USA“....)

Vasile Ernu se va fi a[teptat, probabil, la reac]ii ulcerate.

Ideea de a-i solicita o postfa]` unui intelectual precum Sorin Antohi a fost, presupun, [i un gest menit s` pre\nt\mpine eventualele atacuri dure din partea intelectualit`]ii noastre anticomuniste [i s` fac` pilula blasfemic` mai u[or de asimilat. Ar fi fost \ns` la fel de interesant dac` autorul [i-ar fi publicat volumul dup` dezv`luirea trecutului de informator al postfa]atorului (dezv`luire coroborat` cu scandalul academic privind lipsa doctoratului acestuia...).

Indubitabil necesar`, cartea \[i ocup` dezinvolt [i expresiv propria ni[`. De[i \nrudit` prin alian]` cu istoriile personale din O lume disp`rut` [i Cartea roz a comunismului sau cu caleidoscopul antropologic din Anii ’80 [i bucure[tenii, ea se diferen]iaz` de ele \n punctele esen]iale (nu discut aici fenomenele similare din alte ]`ri ex-comuniste). Terapiei de grup \i r`spunde un volum cu autor unic. O „egografie“ asumat nostalgic`, „ostalgic`“ dup` trecuta glorie a Imperiului p`rinte. O carte autoironic` a unui fost homo sovieticus aflat \n c`utarea mitului pierdut. Nu cu o „desp`r]ire de trecut r\z\nd“ avem de-a face aici. Cu ironia, dar [i cu empatia de rigoare, trecutul comunist este integrat, justificat [i explicat dinspre versantul s`u „pozitiv“, „eroic“, eventual „seduc`tor“, ca mit personal. Dac` ar fi s` c`ut`m precursori pe sol românesc, primul nume care \mi vine \n minte este cel al lui Radu Cosa[u din Supravie]uiri. Acela[i talent lucid [i ludic de a face din „rahatul“ propagandistic bici estetic, acela[i comic versatil, acid [i tandru care excit` pe \ntreg parcursul c`r]ii apetitul de lectur`. Dar aten]ie: nu avem de-a face, \n cazul lui Ernu, cu o carte „beletristic`“, av\nd \n centru un personaj. Este un eseu memorialistic, o metaistorie personal`, un ghid prin muzeul figurilor de cear` al idealurilor care formatau imaginarul [i con[tiin]a unui copil al URSS. O pedagogie critic` menit` s` toarne pu]in` ap` rece peste „visul occidental/american“ al românilor ie[i]i de sub c`lc\iul fostului Imperiu. Aici este – cred – adev`rata miz` a demersului: trezirea din be]ia

RECENZII comunist` se cerea a fi dublat` de un antidot corespunz`tor la adresa narcozelor capitalismului.

Paradisului consumist din Apus \i e contrapus mitul sovietic, cu toate argumentele, atuurile [i sl`biciunile lui.

Cu oferta lui de ideal. Inclusiv cu posibilit`]ile de a-]i forma o g\ndire critic` independent`. De unde? Din romanele lui Ilf [i Petrov, ale lui Bulgakov [i Platonov, din textele forma]iilor rock etc... Oricum: perspectiva nu este aceea a unui copil/t\n`r cu con[tiin]` de victim` sau de om sub vremi, ci a unui copil/t\n`r cu sentimentul apartenen]ei afective la codurile acelei lumi, ast`zi disp`rute. Fost membru al grupului filozofic „underground“ din jurul revistei clujene Philosophy & 19,50 lei Stuff, intelectual critic de st\nga pe format occidental (dar cu background estic), om de editur` la Idea postfa]` de Sorin Antohi transferat mai nou la Polirom, Vasile Ernu este, sau cel pu]in pare un om care s-a desp`r]it de trecut pentru c`... l-a integrat firesc [i \l poate privi acum \n fa]` f`r` patim` nevrotic`, f`r` ipocrizie schizoid`. Citi]i excelentele seceven]e „Sex \n URSS“, „Ostap Bender, eroul meu preferat“, „Stirlitz“, un fel de James Bond sovietic“, „Reclam` vs propagand` \n URSS“, „Muzica de zi cu zi [i rockul sovietic“ [i... restul [i v` ve]i convinge.

Nu-i mai pu]in adev`rat \ns` c` „reconstituirea“ lui Ernu, dublat` \n final de o cronologie istoric`: „CVURSS“ folose[te uneori (de dragul demonstra]iei) argumente fragile. Renun]area la comunismul de stat nu a fost un semn al puterii, ci al sl`biciunii, o \nfr\ngere. Nu trebuie s` fii anticomunist \ngust pentru a constata, de pild`, falimentul economic [i, mai ales, simbolic, mitologic, al Imperiului Sovietic. O fi fost rockul moscovit elevat [i poetic, dar tinerii ru[i de dup` 1990 s-au predat \n fa]a Madonnei [i a celor de la Scorpions, nu a trubadurilor locali, a[a cum pudibonderia oficial` s-a predat \n fa]a sexualismului occidental ([i, \n fond, rockul a fost brevetat \n Occident, Estul doar l-a adaptat). Iar adev`rata cultur` umanist` \n URSS – [i \n toate ]`rile lag`rului socialist – a fost, cel mult, tolerat` [i eventual instrumentalizat` de sistem, nu produs` de el. Din ea, din acest „al treilea discurs“ se alimenteaz` [i spiritul independent al lui Vasile Ernu...

N`scut \n URSS este cartea-manifest a unei identit`]i \n r`sp`r. Chiar dac` autorul ei nu va mai publica nimic (ceea ce nu cred!) el poate sta lini[tit. Punctul ochit – memoria colectiv` – a fost bine lovit, iar mesajul deja asimilat. De[i (\mi [opte[te un dr`cu[or) e mai reconfortant s` scrii \n numele URSS-ului pierdut dec\t s` scrii – ca (\nc`) t\n`r român din România – \n numele comunismului autohton...

■ Paul Cernat

29

RECENZII

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

L I T E R AT U R ~

\ntr-o combina]ie fabuloas` de critic, detectiv, medic, medium [i poet vizionar: aceast` por]iune e at\t de dramatic` (e [i cea mai finisat` din toat` cartea: Nabokov a inclus-o \ntr-o biografie critic` a lui Gogol, pe care a publicat-o \n 1944), \nc\t aproape c` te temi pentru ce poate urma dup` un asemenea v\rf. (Deja ai \nceput s` vezi acest volum de prelegeri [i note de curs, compilate dup` moartea lui – deci aflate \n diverse grade de cizelare –, ca pe o carte dintr-acelea care se citesc cu sufletul la gur`.) Deci ce urmeaz` dup` v\rful Gogol? Un popas binecuv\ntat \n lunca Turgheniev.

Verva se domole[te (\n ton cu gentile]ea talentului analizat), de[i \n orice moment te poate lovi fulgerul unei observa]ii miraculoase („C\te o fraz` aminte[te de o [op\rl` fermecat` de soare pe un zid.“) sau al unui nabokovism aiuritor (ca atunci c\nd \l ia la rost pe Turgheniev pentru lipsa lui de cultur` entomologic`).

Dac` Nabokov-despre-Gogol pare o form` minunat` de folie à deux, iar Nabokov-despre-Turgheniev e un five o’clock tea pe o mo[ie ruseasc`, Nabokov-despreDostoievski e o tr\nt`. Cititorii care cunosc antipatia lui Nabokov fa]` de Dostoievski (cu „cre[tinismul lui nevrotic“, cu ale lui „o sut` de procente de banalitate din fiecare cuv\nt spus de la tribuna improvizat` a elocin]ei vulgare“), dar se \nc`p`]\neaz` s`-i iubeasc` pe am\ndoi, au toate motivele s` se team` atunci c\nd Nabokov se declar` ner`bd`tor s` \nceap` demitizarea. Surpriza este c` ferocitatea asta alegr` e tulburat` \n repetate r\nduri de un fel de admira]ie bomb`nitoare [i, la final, cazul acestui „mare c`ut`tor de adev`ruri“, al acestui „geniu de spiritualitate morbid`“, r`m\ne nerezolvat. Cu alte cuvinte, lui Dostoievski \i zboar` fulgii, dar rezist`. Lui Tolstoi, desigur, i se cuvine totul, [i Nabokov face totul pentru Ana Karenina – CV-uri [i orare pentru personaje, fi[e detaliate despre tot ce se poart`, se m`n\nc`, se bea, se ascult` sau se danseaz` \n lumea lor, minuni de materializare a imaginarului – mai c` nu face dragoste cu Ana. (De[i se poate spune c` numai asta face: un mare critic e un mare rapsod.) {i cartea se \ncheie cu Cehov. Mai exist` o prelegere despre Gorki [i \nc` dou` eseuri, dar prelegerea e ori expediat`, ori incomplet`, iar eseurile s\nt ni[te bonusuri. Momentul de \mplinire ([i, \n general, unul dintre cele mai umane momente din Nabokov) e momentul plec`ciunii acestui fanatic al stilului \n fa]a unui scriitor care, „f`r` s` fie excep]ional de viu \n tehnica sa verbal`“, a fost (al`turi de Pu[kin) „cel mai pur“ scriitor al Rusiei [i „va d`inui at\ta timp c\t exist` mesteceni [i asfin]ituri [i nevoia de a scrie“.

■

Via]a c`r]ilor Vladimir Nabokov, Cursuri de literatur` rus` Editura Thalia, 2006

Vladimir Nabokov \[i \ncepea Cursurile de literatur` rus` la fel cum \[i \ncepea [i celelalte Cursuri de literatur` (ap`rute la noi \n 2004, tot la Editura Thalia [i tot \n traducerea Cristinei R`dulescu): f`c\nd un portret al „cititorului bun“. Cu alte cuvinte, instal\ndu-[i tab`ra, c`ci, \ntr-un fel, pleca la r`zboi. R`zboiul lui era un r`zboi ne\ncetat \mpotriva concep]iilor utilitariste despre literatur`, \mpotriva unor no]iuni toxice precum „mesajul“ („acea oroare a ororilor, \mprumutat` din jargonul reformatorilor [arlatani“), \mpotriva ideilor generale (etice, sociale sau de orice alt fel) care pot s` acopere ca o zgur` 24 lei ochii cititorului, \mpiedic\ndu-l s` vad` lucrul \n sine, [i care au putut s`-l distrag` p\n` [i pe Tolstoi de la adetraducere din limba v`rata lui datorie – „observarea felului \n care buclele de englez` de Cristina R`dulescu p`r negru c`deau pe g\tul alb al Anei“. În astfel de observa]ii – repet` iar [i iar Nabokov – se g`se[te adev`rata via]` a c`r]ilor mari (nu \n mesaje sau \n lec]ii de via]`, nu \n materia prim` pe care o ofer` reformatorilor sau psihanali[tilor) [i datoria lui era s`-l trezeasc` pe studentul american la via]a c`r]ilor, s` fac` din el un cititor bun, care „p`trunde ca o raz` de lumin` \n`untrul c`r]ii“. {i cum \[i propunea Nabokov s` fac` asta? Prin propriul exemplu: fiind el \nsu[i raza de lumin` care contureaz` forme magnifice, care m\ng\ie un detaliu p\n` c\nd acesta ajunge s` str`luceasc` prin for]ele proprii sub privirile hipnotizate ale studen]ilor, care nu disec`, ci sondeaz` pe viu mecanismele organismului activ [i ultracomplex care este cartea. În asta const` gloria prelegerilor sale – \n intensitatea cu care tr`iesc acele c`r]i atunci c\nd vorbe[te despre ele. Bine\n]eles c` ele tr`iau oricum, dar Nabokov [tia c`, pentru ca ele s` prind` via]` [i \n min]ile studen]ilor, el trebuie s` contribuie cu propriul dar scriitoricesc de a crea via]`. „Da]i-mi un cititor creativ, pentru el este aceast` poveste“ – spune el despre Mantaua lui Gogol, [i principala lui calitate, ca profesor [i critic, este creativitatea.

Cum \l vede Nabokov pe Gogol? Deschiz\ndu-[i aripile [i zbur\nd la altitudinea lui. Atunci c\nd urm`re[te declinul eroului s`u (prima mare victim` a acelui hybris scriitoricesc specific slav: dorin]a de a fi \ndrum`torul spiritual al unui popor \ntreg), Nabokov se transform`

30

Andrei Gorzo

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

L I T E R AT U R ~

Alb` ca Z`pada, varianta masculin` [i punk Jonathan Coe, Piticii mor]ii Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2006

„Acum st`p\nesc arta / Rug`ciunii cu sicriul deschis [i a chit`rii care c\nt`.“ Înlocui]i, \n aceste versuri de Morissey, chitara cu pianul [i a]i ob]inut morala c`r]ii Piticii mor]ii. Naratorul / antieroul muzicant William, inocent ca prin]esa din basm, prins \ntr-o Londr` seac` [i antisocial`, aflat \n urm`rirea unei cariere al`turi de forma]ia The Alaska Factory [i martor la o crim` atroce, reu[e[te s` extrag` dintr-o \ntreag` avalan[` de evenimente urbane un traseu ini]iatic. Numai c` Jonathan Coe nu mar[eaz` la stereotipuri de acest gen, a[a c` traseul protagonistului s`u sf\r[e[te \n cu totul alt` destina]ie dec\t te-ai a[tepta. Plus c` pianistul

Execu]ie \n [ase versuri Jacques Prévert, Poèmes/ Poeme Colec]ia bilingv` de poezie „Gemini“, Editura Paralela 45, 2005

Nu stric` niciodat` s` ai la \ndem\n` o carte sub]ire de poezie. Carte de buzunar sau cartea de pe noptier`.

Dac` este [i poezie fran]uzeasc` e cu at\t mai bine/[ic.

Aten]ie \ns` dac` v` opri]i la antologia de poeme de Jacques Prévert, ap`rut` la Editura Paralela 45. În pofida silin]ei traduc`torului, care „blindeaz`“ c`r]ulia cu tot aparatul critic, traducerile poemelor las` de dorit.

Cunoa[te]i poezia „Alicante“ a minunatului Jacques Prévert!? Dac` nu, uita]i-o (e pe prima pagin` \n carte): „Une orange sur la table / Ta robe sur le tapis/ Et toi dans mon lit / Doux présent du présent / Fra\cheur de la nuit/ Chaleur de ma vie“. Iar traducerea lui Gabriel

RECENZII nostru amator se f\st\ce[te, confruntat cu propria memorie [i cu prezen]a unui cititor pe care nu [tie de unde s` \l ia: aparent, povestea lui are o structur` rigid` de melodie, dar ocolurile [i sincopele nu lipsesc, instaur\nd o anarhie – in the UK – aparent`. Firul narativ curge c`znit [i sinuos pe timpul a 90% din lectur`, cu personajul l`l`ind-o \n du[uri de autocompasiune (à la Hanif Kureishi) [i \n exerci]ii de compozi]ie cu fragmente de partituri cu tot, surprinz`tor pentru un povestitor at\t de versat ca [i Coe. Cu excep]ia muzicii [i a trupelor men]ionate, anii ’80 s\nt imposibil de recunoscut. Coe scoate la iveal` mai degrab` „puritanismul“ ascuns \n spatele ostenta]iei vestimentare.

Abia \n momentul deznod`m\ntului, sesizezi c\t` frustrare (dar [i indicii) ai acumulat [i cum, ca prin farmec, naratorul rezolv` situa]ia \n doar dou`-trei pagini.

■

19,95 lei traducere din limba englez` de Constantin Dumitru-Palcus

Alexandra Olivotto

Pârvan: „O portocal` pe mas` / Rochia ta pe plan[eu / {i tu \n patul meu / Dulce clipire-a clipei / Noapte ca de ghea]`/ C`ldur`-n a mea via]`“. Pentru varianta „Dulce clipire-a clipei“ traduc`torul mai ofer` o justificare: „se \ndep`rteaz` desigur de sensul expresiei lui Prévert, dar p`streaz` forma de calambur [i se integreaz` destul de bine \n text“. At\ta pedanterie (g`unoas`, finalmente), pentru o traducere f`r` sim] artistic! Nu [tiu dac` pentru p`strarea rimei versurilor 2 [i 3 merit` cumva s` omori poezia cu un cuv\nt ca „plan[eu“, a c`rui vin` cea mai mare nu e c` pierde ideea de confort a covorului (!), ci c` e de o sonoritate barbar`, imposibil`...

Dup` cum vede]i, am \nceput cu \nceputul (primul poem din antologie) [i aici m` [i opresc. Încercarea lui Gabriel Pârvan este un exemplu despre cum po]i ucide poezia, sistematic [i riguros.

■ Adina Dini]oiu

31

9,69 lei volum \ngrijit (traducere, prefa]`, cronologie [i note) de Gabriel Pârvan

RECENZII

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

L I T E R AT U R ~

iubit o femeie pe care a violat-o [i a omor\t-o.

Interlocutorul realizeaz` t\rziu c` este vorba despre defuncta so]ie, iar dialogul evolueaz` precipitat c`tre deznod`m\nt: criminalul vrea s` fie ucis de c`tre cel c`ruia i-a omor\t femeia, acesta refuz`; \n final, provocat p\n` la limita insuportabilit`]ii, cedeaz` [i \l d` pe uciga[ cu capul de pere]i. Dar rezervele de surpriz` ale autoarei nu s-au epuizat: \n ultimele r\nduri ale c`r]ii afl`m c` victima [i c`l`ul s\nt unul [i acela[i. Povestioara se dovede[te, paroxistic, o perfect`, silogistic` dezvoltare a nebuniei culminate cu suicid. Pentru c`, \ntr-adev`r, cartea are dimensiunile [i structura unei nuvele, iar meritul uimitor este putin]a de concentrare maxim`. Impresia cea mai puternic` r`mas` dup` lectur` este c` oroarea are o „maieutic`“ proprie, ]esut` dialogic perfect, iar cartea pare n`scut` dintr-o trans`.

F`r` s` fie facil`, cartea se cite[te rapid. F`r` s` caute ad\ncimi metafizice, c`r]ulia are pe alocuri pasaje eseistice geniale. De citit la metrou, la birou [i la... cosmetic`.

■

Dialoguri despre oroare Amélie Nothomb, Cosmetica du[manului Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2006

Nu trebuie s` fii fan al scriitoarei belgiene [i s`-i fi citit toate c`r]ile, pentru a-]i da seama de re]eta cea bun`. Romane \n general scurte, cu dezvoltare epic` maxim` pe unul sau dou` planuri maximum, cu atmosfer` suprarealist` [i construc]ie bazat` pe climax.

La fel este Cosmetica du[manului, un roman negru, cu o miz` mai mult logic` dec\t literar`. Într-un aeroport 16,90 lei aglomerat, un pasager este acostat de c`tre un personaj traducere din limba dubios, de a c`rui logoree nu mai scap` ore bune. francez` de Mihai Elin Misteriosul guraliv poveste[te ceva odios. {i anume c` a

De ce e bine s` pui \ntreb`ri John Strelecky, Cafeneaua „De ce te afli aici?“ Grupul Editorial Corint, 2006

Nu \ntotdeauna un roman se vinde pentru c` este excelent scris. Ceea ce nu \nseamn` c` lucrurile stau invers, c` o carte de literatur` se vinde cu at\t mai bine, cu c\t e mai proast`. Pia]a literar` func]ioneaz` dup` alte legi, dintre care a[ putea s-o intuiesc pe cea principal`: ceea ce se vinde este obiectul dorin]ei. Dorin]a nu [tie carte, ea vrea [i at\t. John Strelecky este unul dintre cei care [tiu s` speculeze libidoul. American, n`scut \n 1961, bun [i telegenic vorbitor, autorul best-seller-ului Cafeneaua „De ce te afli aici?“ se livreaz` nu ca scriitor, ca parte a unui c\mp social reglat de regulile artei, ci ca taumaturg popular. Putem vorbi, desigur, despre o lite12,99 lei ratur` motiva]ional`, dar m` g\ndesc dac` e bine s` destraducere consider`m o anume sensibilitate burghez` reticent` la din limba englez` estetica modernit`]ii [i tulburat` de crahul metanarade Lidia Gr`dinaru ]iunilor. Dar meritul acestei fic]iuni \n care literarul are

32

Iulia Alexa

mai degrab` rol propedeutic este acela de a pune \ntreb`ri. Romanul este scris la persoana \nt\i, ca [i cum ar fi vorba despre relatarea unei experien]e personale.

Ca s` se reg`seasc`, naratorul se pierde. Ajunge \ntr-o cafenea, „Why here?“, unde se treze[te cu trei \ntreb`ri pe mas`: „De ce te afli aici?“, „Te temi de moarte?“, „E[ti \mplinit?“. Prima \ntrebare nu poate primi r`spuns dec\t la final (\nainte de moarte?). Ultima, pus` cu at\ta ingenu` eficien]`, mi se pare stupid` pentru cel care [tie c` limbajul nu e o oglind`. Dar a doua, care se refer`, fie [i simplist-cognitivist, la echilibrul pulsional via]`-moarte, poate provoca r`spunsuri esen]iale asupra percep]iei lumii de c`tre occidentalul zilelor noastre. „Psihoterapia“ este condus` de Casey, chelneri]a h\r[it` a cafenelei, cea care-i orienteaz` naratorului g\ndurile, ca indicatoarele \ntr-un ora[. Nu [tiu \n ce stare v` afla]i voi, cititorii dilematici, atunci c\nd ave]i de-a face cu lucruri simplissime, dar, dincolo de traseul controlat, prea u[or de urm`rit, c`rticica aceasta v` poate spune de ce Forrest Gump a ajuns, de fapt, \ntruchiparea adev`rat` a omului nou.

■ Alexandru Matei

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

ESEU

Farmecul discret al burgheziei {tefan Zeletin – Burghezia român`.

Originea [i rolul ei istoric Seria „Istorie“, Editura Humanitas, 2006

Dintre cele c\teva modernit`]i interbelice, modernitatea prooccidental` a fost formulat` de personalit`]i precum {tefan Zeletin, Mihai Ralea sau E. Lovinescu, fiecare aduc\nd nuan]`ri [i diferen]e specifice. {tefan Zeletin definea, \n 1925, ce \nseamn` a fi capitalist [i pleda \n favoarea liberalismului burghez. Reeditarea, \n 1992 [i, respectiv, \n 2006, a volumului Burghezia român`. Originea [i rolul ei istoric este un gest menit s` readuc` \n prim-plan spiritul liberal care a mijlocit modernizarea României. Cartea de fa]` s-ar situa cumva la mijloc \ntre pamfletul Din ]ara m`garilor. Însemn`ri (1916) [i Neoliberalismul (1927), dou` dintre c`r]ile importante ale autorului.

Pentru Zeletin, occidentalizarea este o etap` istoric` necesar` \n modernizarea României, iar burghezia este cea care contribuie la dezvoltarea capitalismului. Modernitatea româneasc` este un import al burgheziei str`ine, cu prec`dere engleze, \ns` acest import urmeaz` s` fie integrat realit`]ilor române[ti. Spre deosebire de Lovinescu, Zeletin consider` c` acest import nu const` \n idei, ci \n m`rfuri (de altfel, pentru Lovinescu, Zeletin nu putea ap`rea dec\t ca mult prea marxist). Sociologul discut` trei etape succesive ale evolu]iei capitalismului: mercantilist`, liberal` [i imperialist`, \n func]ie de capitalul comercial, industrial [i, respectiv, financiar. Autorul inten]ioneaz` s` realizeze o oper` sociologic` pozitiv` sau constructiv`, de tip [tiin]ific, mai degrab` dec\t una de tipul „criticismului“ negativ. Astfel, dac` pamfletul din 1916 este o apologie a capitalismului str`in [i o satir` la adresa oponen]ilor acestuia, scrierea din 1925 se vrea o tratare sociologic` „obiectiv`“ [i istoric` a burgheziei liberale [i a rezisten]ei autohtone la capitalism.

Plec\nd de la o terminologie marxist`, dar merg\nd \mpotriva ei, Zeletin preia schema folosit` de W. Som-

RECENZII bart pentru analiza capitalismului occidental. La \nceput, autorul urm`re[te dimensiunea istoric` a apari]iei [i evolu]iei burgheziei române, \n raport cu burghezia occidental`. Demersul s`u comparatist [i diacronic are menirea de a lumina o serie de locuri obscure ale istoriei, economiei [i politicii noastre din secolul al XIX-lea [i de la \nceputul secolului al XX-lea. Astfel, s\nt analizate, din perspectiva capitalismului burghez, revolu]ia de la 1848, oligarhia, monopolul financiar [i suprema]ia Marii Finan]e, distrugerea regimului agrar, tragedia ]`r`nimii [i imperativul industrializ`rii. Mai important este faptul c` Zeletin observ` o serie de paradoxuri, printre care faptul c` o economie capitalist` nu recurge \ntotdeauna la principiile [i instrumentele pie]ei libere [i ale politicilor liberale. Trecerea de la importul capitalismului str`in la implementarea lui na]ional` [i la revolu]ia social` burghez` (nu proletar`!) este o observa]ie care ne permite s`-l situ`m nu doar \n categoria adep]ilor cosmopolitismului (sau ai globaliz`rii, ca s` folosim o terminologie recent`), ci [i \n cea a na]ionaliz`rii capitalului.

Sociolog [i politolog, Zeletin i-a surprins at\t pe liberalii clasici, c\t [i pe intelectualii de st\nga, st\rnind \n epoc` polemici aprinse. Cartea este important` pentru o contextualizare a liberalismului burghez \n ciocnirile de idei [i \n pluralitatea viziunilor din perioada interbelic`. Disputele ideologice dintre {tefan Zeletin, E. Lovinescu sau Mihail Manoilescu, Nichifor Crainic ori Nae Ionescu [i Virgil Madgearu sau C. R`dulescu-Motru au creat c\teva curente de opinie \ntrerupte de teroarea unui regim politic extremist. Cartea lui Zeletin este notabil` [i pentru redescoperirea climatului interbelic liber(al) \n care [tiin]a sociologiei s-a putut constitui.

Autorul a fost optimist \n leg`tur` cu capacitatea României de dezvoltare capitalist-burghez`. O alt` „necesitate istoric`”, comunismul, a \ntrerupt \ns` \n mod brutal aceast` evolu]ie fireasc`, neoliberal` a ]`rii, prigonindu-i [i ponegrindu-i pe burghezi. Astfel c`, dup` multe decenii de scrieri propagandistice, deformatoare ale istoriei, o tratare sociologic` [i istoric` nefalsificat` a temei burgheziei române este cu totul binevenit`.

■ Lucia Simona Dinescu

33

22 lei edi]ia a -II-a

RECENZII

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

ISTORIE

ale textelor de epoc`, memorialistic` [i studii istorice propriu-zise – care au readus mi[carea legionar` [i na]ionalismul interbelic \n aten]ia public`. De[i principalele partide politice s-au ferit de asocierea cu o mi[care catalogat` drept fascist`, nu au lipsit politicienii care au f`cut apel la elemente din memoria [i tradi]ia politic` legionar`. Simptomatic totodat`, Internetul g`zduie[te, la r\ndul s`u, mai multe site-uri care \[i exprim` deschis afilierea legionar`.

Reeditarea c`r]ii lui Armin Heinen se \nscrie deci \ntr-un context de sporire a interesului pentru istoria mi[c`rii legionare. Utilitatea ei ar putea fi pus` sub semnul \ntreb`rii datorit` faptului c` a fost scris` acum dou` decenii, [i deci nu avea cum s` asimileze multitudinea contribu]iilor noi la problem`. Este \ns` o lucrare clasic` at\t prin structur`, c\t [i prin rolul c\[tigat \n dezbaterea istoriografic` referitoare la fascismul european. La origine teza de doctorat a autorului, cartea impresioneaz` prin amplitudinea document`rii, prin rigoarea analizei [i prin capacitatea de a contextualiza, pe multiple planuri, fenomenul studiat. Ea are astfel „tot ce trebuie“: o clar` prezentare a devenirii istorice a României moderne [i a premiselor ideologice ale mi[c`rii legionare, o ampl` [i solid` relatare narativ` a istoriei Legiunii, analize ale profilului social al mi[c`rii [i ale rela]iilor ei cu Germania, precum [i concluzii cu privire la \ncadrarea sa \n spectrul mai larg al mi[c`rilor politice europene. Cititorului \i s\nt oferite at\t informa]ii clare, c\t [i comentarii [i interpret`ri care se disting prin echilibru [i rigoare. C\nd multe dintre lucr`rile române[ti referitoare la Legiune fie se limiteaz` la prezentarea faptelor f`r` analiz`, fie fac exces de tr`ire afectiv`, monografia lui Armin Heinen ridic` nivelul intelectual al discu]iei. Analiza este circumstan]iat`, echilibrat`, dar totodat` t`ioas`. Autorul nu ezit` s`-[i exprime dezacordul cu multe dintre tezele care au circulat \n istoriografia român` sau str`in`. F`r` a putea detalia multitudinea de puncte de vedere pe care monografia sa le-a impus \n cunoa[terea istoric`, vom aminti refuzul de a accepta c` Legiunea ar fi fost un simplu instrument al lui Hitler, afirmarea faptului c` critica legionar` a practicii politice a României interbelice era, \n destule privin]e, justificat`, [i observa]iile polemice cu privire la caracterul populist [i la dimensiunea religioas` a mi[c`rii legionare.

Cartea lui Armin Heinen \[i p`streaz` valoarea [i dup` 20 de ani, [i poate fi o solid` baz` de pornire \n cunoa[terea [i evaluarea critic` a mi[c`rii legionare.

■

O istorie „clasic`“ a Legiunii Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelul Mihail“, mi[care social` [i organiza]ie politic`. O contribu]ie la problema fascismului interna]ional, Editura Humanitas, 2006

45 lei edi]ia a II-a, traducere din limba german` de Cornelia [i Delia E[ianu; control [tiin]ific Florea Ioncioaia

Dup` Revolu]ia din 1989, societatea româneasc` a cunoscut o gam` ampl` de mi[c`ri recuperatorii.

Printre acestea, una dintre cele mai controversate a fost tentativa de revalorizare a mi[c`rii legionare. Nostalgia veteranilor ajun[i la senectute s-a \mpletit cu dorin]a exponen]ilor na]ionalismului postcomunist de a-[i afirma genealogia politic` [i cultural` [i cu tenta]ia multora de a considera c` tot ceea ce interzisese sau blamase regimul comunist a fost valoros [i trebuie (re)pus pe piedestal. Au ap`rut astfel o mul]ime de lucr`ri – reedit`ri

Bogdan Murgescu

RECENZII

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

ISTORIE

Acul din carul cu f\n {arolta Solcan, Femeile din Moldova, Transilvania [i }ara Româneasc` \n Evul Mediu Editura Universit`]ii din Bucure[ti, 2005

În febra postdecembrist` dup` subiecte c\t mai excitante [i c\t mai la mod`, aveni]ii [i neaveni]ii se gr`besc s` se \nfrupte din materia prim` a unui teritoriu de cercetare nedefri[at \nc` sau mai pu]in cercetat [i se av\nt` folosind un \ntreg batalion de cuvinte. {i uneori nimeresc ca Ieremia cu oi[tea \n gardul superficialit`]ii, sau chiar mai r`u. {arolta Solcan \[i propune s` scrie o istorie a femeii, legitim\ndu-[i alegerea de permanenta preocupare a istoricilor [i sociologilor pentru un asemenea subiect, iar discursul domniei sale se a[az` cuminte, \n r\nd, al`turi de cel al lui Dimitrie Cantemir, considerat „printre primii care au consacrat pagini \ntregi descrierii femeii [i anumitor aspecte din via]a ei“.

Cartea este organizat` \n jurul femeii: \n familie (fata, zestrea [i mo[tenirea, so]ia, mama, sora, ruda), \n gospod`rie, \n economia medieval`, femeia [i calamit`]ile Evului Mediu, femeia [i puterea politic`, universul spiritual al femeii, femeia \n societatea medieval` din ]`rile române. Dup` cum bine remarca]i, obiective ambi]ioase [i foarte largi care pun totu[i probleme de metod` atunci c\nd \ncerci s` faci totul [i s` ocupi un spa]iu, un titlu [i – cum spunea un prieten – „s` nenoroce[ti un subiect, de altminteri, frumos“.

Trei mari aspecte metodologice mi-au dat de g\ndit, c\nd am deschis aceast` carte. În primul r\nd, nu \n]eleg cronologia: autoarea vrea s` cerceteze istoria femeii dea lungul \ntregului Ev Mediu [i s` se opreasc` la „\nceputul secolului al XVIII-lea“. Al doilea, am fost curioas` s` aflu cum a reu[it s` perceap` asem`n`rile [i deosebirile de statut prezente \ntre cele trei ]`ri române. {i \n sf\r[it, un al treilea, oare domni]ele [i ]`r`ncile, or`[encele din Sibiu, de exemplu, [i cele din t\rgul Foc[anilor, negustoresele [i sp`l`toresele pot intra \n aceea[i analiz`, au acela[i sistem de valori, se bucur` de acelea[i privilegii?

Bine\n]eles, m-am bucurat c` \n sf\r[it cineva [i-a consacrat timp pentru a surprinde modific`rile de-a lungul vremurilor [i mai ales de a face o analiz`

comparat` de care avem at\ta nevoie. Dar mi-am pus [i \ntrebarea: oare \nainte de a trece la sinteze n-ar trebui s` avem monografii pentru fiecare provincie \n parte?

Nu de alta, dar ca s` avem ce compara; c` a[a, numai „pe vorbe“, ajungem unde a ajuns doamna Solcan.

Dar s` le lu`m pe r\nd: pentru autoarea noastr`, de la \nceputul secolului al XIII-lea [i p\n` la jum`tatea secolului al XVIII-lea, pare c` nimic nu se schimb`, astfel c` avem exemple ce merg pe aceea[i pagin` – unul de la 1226 [i cel`lalt de la 1754 –, cu privire la statutul so]iei \n interiorul familiei. Din fericire, \n acest caz, ambele exemple privesc Transilvania. Dar chiar [i \n aceast` situa]ie, de la 1226 p\n` la 1754 societatea a r`mas \ncremenit` \n ni[te tipare pe care nimic n-a reu[it s` le schimbe? În ceea ce prive[te metoda comparativ` – dup` care m-am uitat cu aviditate pe fiecare pagin` –, n-am reg`sit-o. Pentru autoare, totul este o ap` [i-un p`m\nt, iar exemplele curg f`r` \ncetare \ntr-un amestec neordonat [i neg\ndit. Moldova, Transilvania [i }ara Româneasc` stau foarte bine una l\ng` alta, pe aceea[i pagin`, trebuind, de fapt, s` sus]in` o idee sau un anumit aspect al subiectului pus \n discu]ie. Acela[i lucru se reg`se[te [i atunci c\nd este vorba de statutul social: domni]a Brâncoveanu este a[ezat` al`turi de so]ia lui Alexandru cel Bun sau de Elisaveta Zolyomi, de jup\neasa Chira sau de o oarecare Maria.

Oare n-ar fi fost mai bine ca autoarea s` ne ofere o istorie a femeii din Transilvania, subiect la care domnia sa se pricepe mai bine? {i-am fi tras [i noi, `[tia mai ne\nv`]a]i, ceva foloase dintr-o lucrare astfel ordonat`.

Altminteri, cau]i acul \n carul cu f\n…

■

26 lei

Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu

© Vasile Dorol]i

35

RECENZII

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

POLITOLOGIE

prosperitatea ob]inut`, în timp ce visul european se afl` în rezonan]` cu timpul liber [i „joaca profund`“, un concept extrem de vast, incluzînd, în opinia autorului, domenii precum arta, cultura, dreptatea social`, activit`]ile sportive, ac]iunile civice. Pe scurt, americanii tr`iesc ca s` munceasc`, în timp ce europenii muncesc ca s` tr`iasc`. Num`rul mai mare de ore de munc` în America face ca economia american` s` fie mai productiv` [i ca americanii s` fie cu 29% mai boga]i ca europenii, dar, în viziunea lui Rifkin, aceste diferen]e nu se reflect` [i în calitatea vie]ii. În plus, visul american e izola]ionist, el implic` p`strarea vechilor identit`]i culturale. Visul american e asociat cu religiozitatea [i patriotismul, iar cel european e secular [i cosmopolit.

St` oare în picioare argumentul lui Rifkin? Va mai trece timp pîn` cînd vom afla r`spunsul, îns`, pîn` atunci, fiecare cet`]ean al Uniunii Europene poate reflecta asupra temei. Momentul actual nu pare a fi cel mai fericit pentru a testa for]a de seduc]ie a visului european. Europa v`zut` din pozi]ia de consilier al lui Romano Prodi e diferit` de cea perceput` de europenii de rînd. Britanicii sînt mai eurosceptici ca oricînd, francezii [i olandezii au spus „nu“ Tratatului Constitu]ional, mai multe ]`ri membre se preg`tesc s` impun`, urmînd modelul britanic, restric]ii, muncitorilor din România [i Bulgaria. La rîndul lor, ace[tia din urm`, la fel ca to]i cei care migreaz` în c`utarea unei vie]i mai bune, sînt mai degrab` anima]i de ideea central` a visului american, cea a realiz`rii materiale, decît de valorile abstracte asociate de Rifkin celui european.

Visul european pare a fi, deocamdat`, mai mult o construc]ie ideologic` impus` „de sus“, decît un produs al mentalului colectiv. Pare o încercare de a le insufla europenilor mai mult` încredere în viitorul UE [i de a propune o ie[ire din criza identitar` cu care se confrunt` în prezent Uniunea. Ca subiect de dezbatere în sfera rela]iilor transatlantice, duelul visurilor, propus de Rifkin, e unul captivant. Folosit îns` ca instrument ideologic, el ar putea avea efecte nefaste în viitor: a construi o identitate european` centrat` pe opozi]ia fa]` de tot ce înseamn` Statele Unite este un demers riscant, ce poate afecta, pe termen lung, coeziunea lumii occidentale.

■

Duelul visurilor Jeremy Rifkin, Visul european.

Despre cum, pe t`cute, Europa va pune în umbr` „visul american“ Colec]ia „Economie [i societate“, Editura Polirom, 2006

28,95 lei traducere din limba englez` de Dan Golopen]ia

Jeremy Rifkin este autorul unor best-seller-uri pe teme foarte diverse, de mare actualitate, de la revolu]ia tehnologic` pe care ar produce-o o economie bazat` pe hidrogen, ca înlocuitor al petrolului, la provoc`rile ingineriei genetice. Vîndute în milioane de exemplare, c`r]ile sale au produs [i multe controverse. Adesea, Rifkin a fost acuzat de reprezentan]i ai lumii academice c` nu are competen]ele necesare pentru a emite anumite ipoteze [tiin]ifice, sau c` ac]ioneaz` ca un activist „de profesie“. Pe de alt` parte, expertiza sa e apreciat` de politicieni, unul din cei care au beneficiat de consilierea sa fiind fostul pre[edinte al Comisiei Europene, Romano Prodi. În ultima sa carte, Rifkin sus]ine ideea na[terii, în procesul integr`rii europene, a unui nou vis pentru umanitate. Conform autorului, visul american, care a dat sens vie]ii a milioane de oameni în secolul trecut, s-a erodat în timp, [i-a pierdut for]a de atrac]ie. Treptat, Uniunea European` urmeaz` s` înlocuiasc` SUA ca El Dorado al împlinirii umane, iar faptul c` o astfel de idee e formulat` de un american reprezint` un element de atrac]ie al c`r]ii.

Ce diferen]iaz` visul european de cel american? În opinia lui Rifkin, o diferen]` profund` ar fi atitudinea fa]` de libertate. În SUA, libertatea e asociat` cu autonomia, iar pentru a fi autonom trebuie s` fii bogat.

Acumularea material` e cheia american` care deschide u[a libert`]ii. Pentru europeni, pe de alt` parte, libertatea ar însemna apartenen]a la un tot [i acces la „o multitudine de rela]ii cu al]ii“. A[adar, visul american înseamn` cre[tere economic` accelerat`, îmbog`]ire individual`, independen]`, în timp ce visul european propune o viziune centrat` pe dezvoltare durabil`, calitatea vie]ii [i interdependen]`.

Visul american a fost cl`dit de o na]iune de „workaholici“, care nu mai au timp s` se bucure de

36

Bogdan Barbu

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

M E N TA L I T~} I

„Pe mine s` nu contezi“.

O alt` poveste a pove[tilor David M. Friedman, O istorie cultural` a penisului Editura Humanitas, 2006

Cartea de fa]`, dup` cum anun]` titlul ambi]ios [i un pic [ocant, se ocup` tocmai de aceast` parte, s`-i spunem important`, a corpului masculin. Lucrarea este scris` cu erudi]ie, dar accesibil` unui public foarte larg, poate [i pentru c` David M. Friedman nu este istoric, ci jurnalist independent. Din acest motiv, putem s`-i consider`m cartea ca apar]in\nd genului high journalism, \ns` la fel de bine o putem \ncadra \n aria studiilor culturale.

Autorul urm`re[te ideea c` penisul, dincolo de statutul lui de simpl` parte a corpului, este un fapt cultural, o unitate de m`sur` a locului ocupat de b`rba]i \n aceast` lume. În consecin]`, reprezent`rile colective legate de acest organ, imaginarul dezvoltat \n jurul lui, precum [i felurile \n care este folosit, nu s\nt identice de la o epoc` istoric` la alta sau de la o cultur` la alta.

Pentru a demonstra c` atitudinile fa]` de organul virilit`]ii au trecut prin mai multe etape [i momentecheie, demersul lui Friedman este structurat cronologic, din Antichitate p\n` \n zilele noastre. Dac` societ`]ile antice au deificat [i venerat falusul, religia cre[tin`, ostil` corpului [i sexualit`]ii, a demonizat penisul, excomunic\ndu-l ca organ al p`catului.

Leonardo da Vinci [i mai apoi anatomi[tii secolului al XVI-lea au „secularizat“ penisul, descoperind c` acesta nu este „Satana din n`dragi“, ci un nevinovat organ de reproducere.

Colonizarea Africii a dus la anexarea penisului ideologiei rasiale [i la o adev`rat` obsesie pentru m`rime, m`sur`tori [i compara]ii cu penisul africanilor, perceput de europeni ca fiind exagerat de mare, expresie a animalit`]ii, deci semn de inferioritate. De altfel, mitul penisului b`rbatului negru persist` [i ast`zi.

RECENZII Freud vine s` sporeasc` anxiet`]ile, dezv`luind leg`turile incon[tiente ale b`rbatului cu propriul s`u organ. Secolul al XX-lea aduce „politizarea“ penisului de c`tre mi[carea feminist`, care \l consider` un instrument simbolic al domina]iei masculine.

Feministele radicale v`d \n fiecare b`rbat un violator real sau poten]ial [i afirm` c` penisul \nseamn` \n primul r\nd violen]`. În sf\r[it, ast`zi ne afl`m \n plin` epoc` a „medicaliz`rii“ penisului [i a industriei erec]iilor.

Dintotdeauna b`rba]ii au luptat s` de]in` controlul asupra acestei p`r]i imprevizibile [i rebele a corpului lor. Leonardo da Vinci spunea: „Adesea, b`rbatul doarme [i el este treaz [i, de multe ori, b`rbatul este treaz [i el adormit. De multe ori b`rbatul vrea s` \l foloseasc`, iar el nu vrea s` fie folosit; iar alteori, el vrea, dar b`rbatul \l opre[te“. Acum, gra]ie pilulei albastre, afirm` Friedman: „b`rbatul \[i poate ]ine b`rb`]ia \n m\n`, \ncrez`tor c` [tie cine are controlul“. {i tot el adaug`, cu umor sec: „A pune cap`t impoten]ei prin simpla ducere a unei mici pastile la buze – scuzele mele, comandor Armstrong – este un pas uria[ pentru omenire“. În reconstituirea originalei sale istorii a reprezent`rilor penisului \n cultura occidental`, autorul se folose[te de surse care provin exclusiv din zona culturii elitare: scrieri ale autorilor antici, lucr`ri teologice, tratate medicale, literatur`, art`, studii critice. Lipsesc cu des`v\r[ire referin]ele la imaginea organului masculin \n cultura popular`: proverbe, povestiri, legende, snoave. De exemplu, motivul folcloric al „penisului deta[abil de corp“ avea o circula]ie european`. Iat` de ce Povestea pove[tilor nu este o tr`znaie licen]ioas` a lui Ion Creang` – a[a cum am fi tenta]i s` credem –, ci o prelucrare a unei teme deja existente.

Pe l\ng` alte foloase ce ]in de amuzament sau informa]ie, citind aceast` carte \n]elegem mai bine de ce psihanali[tii spun c` falusul este, deopotriv` pentru femei [i b`rba]i, o fantasm`...

■ Alexandru Ofrim

37

27 lei

RECENZII

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

FILOZOFIE

era \ns` greu de \ntemeiat, iar dimensiunea delicat` [i spectaculoas` a Întreb`rilor tomiste const` – cred – \n acest efort. Era, \ntr-adev`r, dificil s` cau]i temeiul persoanei \ntr-o cultur` unde omul nu este mai mult dec\t o func]ie civic`, la un discipol al lui Platon pentru care num`rul sufletelor era egal cu num`rul astrelor [i \ntr-un text cum este Despre suflet, pentru care imaterialitatea receptivit`]ii cunoa[terii se p`stra cu condi]ia [tergerii absolute a memoriei dup` moarte.

Faptul c` Despre suflet nu conduce la nici o escatologie a fost asumat de Averroes cu condi]ia disiden]ei sale fa]` de coreligionarii s`i. Thoma nu a putut face pasul acesta, oferind europenit`]ii un alt Aristotel: unul despre care scria, \n Sentencia de anima, c` este cert c` ar fi dorit s` scrie [i o teologie a sufletului individual, care fie c` nu a mai ajuns la latini prin vicisitudinea timpului, fie c` va fi odat` tradus`, fie c` Aristotel \nsu[i ar fi vrut s` o scrie, dar „surprins de moarte, nu a mai realizat-o“.

C\nd Benozzo Gozzoli (1480) \l \nf`]i[eaz` apoteotic pe Thoma \n mijlocul discipolilor, explic\nd cu Biblia pe genunchi marile c`r]i peripatetice, pictorul nu \l uit` pe Averroes, mic, zv\rcolindu-se la picioarele imensului Toma, c`ut\ndu-[i citatele \ntr-o carte. Bine\n]eles, este Despre suflet, a lui Aristotel. {i este foarte posibil ca dimensiunile personajelor tabloului s` fie produsul unei inten]ii proprii lui Toma \nsu[i, devenit` \n mediul roman, ulterior, o ideologie care nu mai dovede[te nimic despre \ncle[tarea culturii grece[ti cu cea arab` [i latin` din secolul al XIII-lea, dar care mai poate fi desc\lcit` doar cu lectura paralel` a operei tomiste [i a comentariului lui Averroes.

■

Thomas bifrons Toma d’Aquino, Întreb`ri disputate despre suflet Editura Humanitas, 2006

32 lei traducere din limba latin`, studiu, note [i bibliografie de Gabriel Chindea

Locul Întreb`rilor disputate despre suflet \n opera tomist` este unul delicat [i spectaculos. Apari]ia lor recent` \n limba român`, \n traducerea lui Gabriel Chindea, ar putea ocaziona o ampl` [i interesant` discu]ie asupra acestui loc, adesea pu]in recunoscut de medievi[ti, mai ales c\nd ei provin din mediul angajat catolic sau r`m\n, mai mult sau mai pu]in, angaja]i \n trena arhaic` a neotomismului triumfalist. Aceasta pentru c` p`trunderea \n lumea parizian` a secolului al XIII-lea a tratatului Despre suflet al lui Aristotel a produs o v\lv` pentru c` a pus scolastica \n fa]a unei situa]ii critice: pe de o parte, sedus` de prestan]a corpus-ului aristotelic, pe de alt` parte, con[tient` de imperativul argument`rii nemuririi individuale a sufletului.

Situa]ia era cu at\t mai critic` cu c\t textul lui Aristotel era \nso]it de marele comentariu al lui Averroes, care explicita sensul textului lui Aristotel \n direc]ia unei teorii a inteligen]ei unice, unde imaterialitatea vie]ii min]ii nu se \mpiedica nici \n exigen]e monoteiste, nici \n speran]a individualit`]ii umane a autorului acestei g\ndiri. Pe ce poart` ar putea, \n consecin]`, s` intre aristotelismul \n con[tiin]a filosofic` latin`? Ca s` \[i r`spund` \ntreb`rii, Thoma din Aquino scrie dou` comentarii la Despre suflet: unul aproape ad litteram, care nu atac` prea mult nici teoria arab`, nici nu folose[te teoria lui Aristotel \n vederea vreunei soteriologii: Sentencia libri de anima, [i altul, mult mai \ndep`rtat de genul strict al comentariilor, supus strict regulilor unei dispute universitare, unde Thoma \[i \ng`duie saltul dorit: Întreb`rile disputate despre suflet. Aici, ca [i \n faimosul s`u tratat Despre unitatea intelectului, el sper` \n individualitatea [i eternitatea sufletului ca \n dou` atribute ale lui care pot fi \ntemeiate necontradictoriu, tocmai conform teoriei lui Aristotel.

Dac` intreprinderea ar fi fost posibil`, edificiul cre[tin fundamentat pe opera lui Aristotel nu ar fi intrat niciodat` \n marea criz` a aristotelismului secolului al XIV-lea, iar intelectul agent [i cel posibil ar fi fost formele personale ale temeiului subiectivit`]ii. Teoria

38

Alexander Baumgarten

© Simion Ivanoschi

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

ARTE

Fin de siècle valah Luiza Zamora, Cule. Case boiere[ti fortificate din România / Kule. Boyar Fortified Houses in Romania Bucure[ti, Igloo, 2006

Igloo inaugureaz` noua serie „Igloo patrimoniu“ cu un album dedicat locuin]elor fortificate din sudul României. Un proiect editorial riscant, lucru recunoscut [i de participan]i, atît în paginile c`r]ii, cît [i la lansarea ei, pe 4 octombrie, la Libr`ria „C`rture[ti“. Un prim neajuns îl constituia s`r`cia bibliografiei, în cadrul c`reia majoritatea referin]elor dateaz` dinainte de 1980. {i mai grav îns`, multe edificii sînt iremediabil desfigurate, nu doar din cauza nep`s`rii celor în m`sur` s` le protejeze, ci [i – sau, uneori, mai ales – din cauza unor interven]ii necontrolate, dac` nu de factorii decizionali în materie de patrimoniu artistic, m`car de limitele bunului-sim] sau ale bunului-gust. Iar multe din cele atestate documentar nu mai sînt deloc de reg`sit, înghi]ite de strategiile de c`p`tuial` ale unei ruralit`]i crude în incultura ei; vecinii fo[tilor boierna[i au folosit vestigiile „vechiului regim“ drept cariere de c`r`mid`.

Este lesne de anticipat tonalitatea în care este conceput albumul. Cititorul este insistent invitat s` devin` un privitor, c`ci fotografiile lui {erban Bonciocat, alias Cibinus, reu[esc s` evoce, cu un lirism re]inut, ferit de excesele patetismului, savoarea acestei arhitecturi vernaculare [i dialogul ei firesc cu peisajul în care a fost instalat` nu doar ca refugiu sigur, ci [i ca loc „bun de c`utat z`rile“. Imaginile nu ne înf`]i[eaz` dr`g`l`[enia unor vestigii istorice livrate consumului de mas` al turismului cultural; sfidînd o retoric` de tipul eterna [i fascinanta Românie, discursul vizual surprinde cu prec`dere decrepitudinea unor ziduri ce stau s` cad`, invazia agresiv` a satului (statului?) pauperizat, sau interven]iile unei viziuni muzeografice desuete, îndulcind pe alocuri am`r`ciunea acestor consemn`ri prin generoase panorame sau surprinz`toare focaliz`ri pe detalii, specul`ri ale unor unghiuri, strategii prin care, m`car par]ial, mizeria [i ruina sînt trecute cu vederea.

Textul Luizei Zamora are eficacitatea unui balsam pus pe aceste r`ni deschise. Subiectivitatea asumat` a

RECENZII fotografului ne confrunt` cu degradarea alarmant` a patrimoniului; textul este marcat [i el de o alt` subiectivitate, cea a evoc`rii unui fin de siècle valah, populat de boierna[i, principi fanario]i [i de „cioporul de adalii, cîrjalii [i pazvangii“ rev`rsa]i dinspre raialele dun`rene. Speculînd informa]iile documentare, Luiza Zamora ne propune contexte narative pentru fiecare din monumentele descrise. Stilul pitoresc, în]esat de arhaismele caracteristice epocii premoderne, contureaz` o atmosfer` evocatoare, învecinat` adeseori cu paginile de memorialistic`. „Cumplit` trebuie s` fi fost noaptea în care ultima scoborîtoare M`ld`reasc`, jupîni]a Eva, nu auzi topoarele ce loveau stra[nic în u[a de intrare“. Opresc iute citatul, spre a v` l`sa pl`cerea de a citi mai departe prezentarea celei mai faimoase cule oltene[ti, cea din M`ld`re[ti. Tonul de poveste dep`nat` sf`tos, brodat` pe un miez cît se poate de documentat, are darul de a voala inevitabila usc`ciune a unei descrieri de arhitectur`, de a completa în mod fericit lipsurile documenta]iei [i de a se între]ese firesc cu discursul vizual al materialului fotografic. Nu este ocolit` problema st`rii de conservare a edificiilor, ba chiar, în spatele tonului mai re]inut al textului, sim]im indignarea istoricului de art` confruntat cu o bibliografie insuficient` [i cu un patrimoniu dispre]uit [i abandonat ruinei.

Ini]iativa celor de la Igloo este o reu[it` pe mai multe planuri. Albumul acoper` o lacun` a istoriografiei arhitecturii române[ti, prin prezentarea exhaustiv` a unui program constructiv pe care unii l-au interpretat într-o cheie identitar`, iar al]ii tocmai ca dovad` a dialogului arhitecturii noastre vernaculare premoderne cu arealul balcanic; în încheiere este oferit` chiar [i lista edificiilor disp`rute, o list` înc` deschis`, dac` privim tristul spectacol pe care îl ofer` multe din culele r`mase în picioare. Pe de alt` parte, cartea nu este doar un gest recuperator, ci [i un semnal de alarm`, str`duindu-se s` dema[te, f`r` ieremiade inutile [i acuze gratuite, riscul pierderii definitive a înc` multor altor componente ale patrimoniului nostru cultural. Last but not least, albumul Cule este o carte seduc`toare [i ca obiect de graphic design, editat de Gabriel Isac (Gais) [i Carla Duschka. O carte pentru momente de tihn` [i z`bav`, în absen]a foi[oarelor deschise spre z`ri care aduc uneori oaspe]i la o cafea [i o dulcea]`, alteori cete de osmanlîi fioro[i.

■ Vlad Bedros

39

traducere de Irina Pachi]anu, prefa]` de Bruno Andre[oiu, fotografii de {erban Bonciocat (Cibinus)

RECENZII

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

ARTE

adolescentine sau proiecte de c`l`torie mature, c`zute \n uitare, din te miri ce motive. Acest bombardament de informa]ie vizual` are puterea de a cur`]a mecanismele fic]ionale ale min]ii, de a face ca leg`turile din neuroni s` ard`, nu s` p\lp\ie sub lumina cenu[ie [i deja monoton` a uitatului la televizor.

Peste 100 de fotografi se prezint` \n aceast` parad` a imaginilor de elit` pentru a ne convinge de un lucru pe c\t de simplu, pe at\t de pu]in con[tientizat. Via]a, \n toat` complexitatea ei, poate fi surprins` \ntr-o secund`, indiferent unde te afli sau care s\nt personajele. De la fetele taiwaneze \n costum tradi]ional, la un astronaut care plute[te deasupra norilor, de la figuri legendare, precum Hiram Bingham (cel care a redescoperit Machu Picchu \n 1911), la liderii care au gestionat soarta celui de-al doilea r`zboi mondial, de la un peisaj arid din Africa, la construc]iile hi-tech ale Barcelonei – totul poate fi privit ca metafor` a existen]ei.

Organizarea c`r]ii este geografic` [i \ncepe cu Europa, pentru a continua cu Asia, Africa [i Orientul Mijlociu, Americile [i, \n fine, cu lumea submarin` [i aventurile cosmice. Pe scurt, via]a v`zut` \n peste 500 de imagini, de unii dintre cei mai fideli observatori ai ei: fotografii profesioni[ti.

■

Via]a instantanee Ochiul Magic Through the Lens, Editura Egmont, 2005

130 lei antologie fotografic` National Geographic

{tia]i c` prima fotografie a fost publicat` \n National Geographic \n anul 1890? Nici eu nu am [tiut acest lucru p\n` c\nd mi-a c`zut \n m\n` – fericit` \nt\mplare! – acest volum care c\nt`re[te vreo trei kilograme [i reune[te c\teva sute de instantanee absolut cuceritoare. Ce poate fi mai incitant pentru un iubitor de imagini dec\t o privire \n arhiva unei publica]ii de tradi]ia [i ]inuta revistei National Geographic? Volumul are [i marea calitate de a te obliga s` \]i oferi tihna pe care o meri]i (merit`). Nu \l po]i frunz`ri pur [i simplu, nu \l po]i trata cu indiferen]` sau cu grab`. Paginile se cer admirate una c\te una. Explica]iile foto vin, de fiecare dat`, cu preciz`rile necesare pentru a \n]elege, \n am`nunt, fiecare clip` surprins` de aparatul de fotografiat. Mintea \ncepe s` sc\nteieze dup` numai c\teva pagini, s` produc` asocieri de idei, s` scoat` din sert`ra[e uitate amintiri dintre cele mai diverse, fic]iuni

■

Ion Cherciu, Arta popular` din }ara Vrancei,

Editura Enciclopedic` 2005, 17,44 lei

Casa cu o singur` \nc`pere reflect` \ndeosebi starea precar` a proprietarilor, casa cu c`mar`, c`soaia, are o \nc`pere destinat` rezervelor de hran`, casa cu tind` reprezint` deja evolu]ia spre confort. Am enun]at c\teva idei simple, care mi-au st\rnit curiozitatea pentru volum.

Spa]iul arhitectural contemporan a devenit un subiect complex, \n care luxul apare ca o necesitate [i este adesea pigmentat cu tot snobismul \navu]irii rapide. Totu[i, de la construc]ia popular`, la building-ul de azi nu au trecut, la nivel istoric, dec\t c\teva secunde. Diferen]ele s\nt extreme [i cine parcurge tratatul lui Ion Cherciu le poate con[tientiza cu mult mai bine.

Lemnul [i piatra au fost \nlocuite de o]el [i sticl`. Pe scurt, casele vechi, tradi]ionale, s\nt doar articole de muzeu sau de cercetare.

Excelentul studiu este \nso]it de o bogat` [i util` ilustra]iedocument. (D. T.)

40

Drago[ Tudor

■

Mihai Cucu, Days and Nights in Ovid’s Hourglass, Editura

Institutului Cultural Român, 2006, 70 lei

Volumul editat \n colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România cuprinde imagini care surprind, \n ipostaze inedite, scriitorii participan]i la cele 4 edi]ii ale festivalului „Zile [i Nop]i de Literatur` la Neptun“. Iat` \n sf\r[it o istorie a literaturii \n imagini, din care nu lipsesc Matei C`linescu, Gabriela Adame[teanu, Nicolae Prelipceanu, Leo Butnaru, Gabriel Dimisianu, Cezar Iv`nescu, Antoaneta Ralian, Ioan Es. Pop sau Mircea Dinescu.

Fotografiile s\nt \nso]ite de scurte biografii. Cum albumul este \n limba englez`, m` adaptez situa]iei [i v` spun sincer c` este un must have it. (D. T.)

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

S P I R I T U A L I TAT E

Carte \nso]itoare la o Biblie holistic` Kenneth Wapnick, Ph.D., Introducere general` la Cursul de miracole Editura For You, 2006

Din 1975 – c\nd a fost tip`rit pentru prima oar` – Cursul de miracole al celor doi psihologi [i medici de la Centrul Medical Presbiterian al Universit`]ii Columbia din New York, Helen Schucman [i William Thetford, a cunoscut peste 40 de edi]ii [i o notorietate interna]ional`. Numero[i autori [i terapeu]i holistici, printre care Paul Ferrini, Debbie Ford, Neale Donald Walsch, Deepak Chopra, Suzanne Ward, Elizabeth Kübler-Ross (ale c`ror c`r]i apar de c\]iva ani \ncoace \n limba român` la Editura For You) urmeaz`, \n esen]`, acelea[i principii de vindecare corporal`, psihic` [i sufleteasc` dictate de Iisus \ntre 1965 [i 1972 (dup` cum sus]in Schucman [i Thetford, \n Cursul de miracole).

Practic, majoritatea psihoterapeu]ilor americani din ultimele decenii, care combin` paradigma spiritual` cu medicina alterantiv`, citeaz` \n lucr`rile lor aceast` carte, consider\nd-o o adev`rat` Biblie a terapiei holistice.

RECENZII Kenneth Wapnick, la r\ndul s`u psihoterapeut, a fost prietenul [i colaboratorul celor doi autori, lucr\nd \mpreun` cu ace[tia la preg`tirea manuscrisului pentru publicare. În 1983 a ap`rut propria sa carte de \nt\mpinare a Cursului – Foundation for a Course in Miracles (Introducere general` la Cursul de miracole).

Inten]ia lui Wapnick este aceea de a facilita accesul la mesajul celor trei volume ale lucr`rii, care se anun]` a fi o piatr` de \ncercare. Pentru a diminua rezisten]ele mentale ale lectorului la noua semantic` spiritual` (ai c`rei termeni – cum ar fi: Treimea, Iisus, Duhul sau Spiritul Sf\nt, sinele, Cristos, rela]ia sf\nt`, rela]iile speciale, mintea gre[it`, negarea, proiec]ia, principiul caren]ei, separarea, p`catul, vinov`]ia, r`stignirea, miracolul, revela]ia, iertarea etc. – \i reia la sf\r[itul c`r]ii, \ntr-un apendice explicativ), autorul ne introduce succint \n viziunea, cu totul special`, a unui cre[tinism all-inclusive [i reflexiv, aflat \ntr-un raport de perfect` relevan]` cu celelalte tradi]ii spirituale [i coeren]` cu sine \nsu[i. Surprinz`tor, dar din perspectiva cursului, omul, \n calitate de \ntruchipare a iubirii lui Dumnezeu, pare chiar s` \nsemne ceva pentru acesta, de vreme ce el \nceteaz` s` mai fie v`zut ca un accesoriu creat pentru religie, amintindu-ne, dimpotriv`, c` religia a fost f`cut` pentru el.

A[tept`m cu ner`bdare cursul [i, pe urm`, miracolele.

■

70 lei

traducere din limba englez` de Simona F`g`r`[anu

Alice Popescu

■ Dokusho Villalba, Plute[te \n prezentul etern, traducere de Ioana

■ Dokusho Villalba, Ce este zen?,

Maria Diaconu, Editura Elena Francisc Publishing, 2006 Plute[te \n prezentul etern reprezint` o medita]ie ampl` asupra celor mai importante puncte nodale ale filosofiei budiste, care explic`, \n final, perspectiva zen asupra timpului, ca sintez` \ntre percep]ia tradi]ional` (ciclic`) [i cea modern` (liniar`). Momentul prezent \n zen este singurul care exist`. Dar este un timp al tr`irii, nu al min]ii. (A. P.)

traducere de Ioana Maria Diaconu, Editura Elena Francisc Publishing, 2006 C`lug`r zen din 1978 [i discipol al maestrului Taisen Deshimaru Roshi, la r\ndul s`u discipol al unuia dintre cei mai mari mae[tri ai zenului japonez din secolul nostru, Kodo Sawaki Roshi sau „Kodo cel f`r` locuin]`“, Dokusho Villalba urmeaz` (dup` cum \nsu[i face dovada \n cartea sa Ce este zen? Introducere practic` \n practica zen) uneia dintre cele mai pure tradi]ii soto zen din Japonia. Lucrarea este un \ndrumar concis privind istoria zen-ului (descendent din yoga budist` indian`, ajuns ulterior \n China [i Japonia) [i practica zazen sau „practica de[tept`rii con[tiin]ei“. O lucrare accesibil` care pune \n rela]ie o veche tradi]ie spiritual` cu multiplele provoc`ri ale societ`]ii contemporane: arta, economia, educa]ia, religia, psihologia, ecologia etc. (A. P.)

Introducere practic` \n medita]ia zen,

41

RECENZII C~R}I PENTRU COPII

Vraci [i vr`jitoare cu final fericit Joseph Delaney, Secretul Vraciului Colec]ia „Cronicile Wardstone“, Editura Corint Junior, 2006

27,50 lei

În 2004, Joseph Delaney, absolvent al Universit`]ii Lancaster, \n prezent [eful Departamentului de Studii Media [i Film la Colegiul Blackpool, public` primul s`u roman pentru adolescen]i, Ucenicul Vraciului.

Thomas Ward, un b`iat de 12 ani care \[i face ucenicia la John Gregory – un vraci b`tr\n [i nemilos –, este pus la grea \ncercare \n confruntarea cu cea mai rea vr`jitoare din ]inut, Mama Malkin. Romanul a ajuns rapid \n topul v\nz`rilor principalelor libr`rii din Marea Britanie, iar drepturile de ecranizare au fost cump`rate de studiourile Warner Bros. Presa britanic` a apreciat „Cronicile Wardstone“ drept una dintre cele mai de succes serii de c`r]i pentru copii [i adolescen]i ale ■ Richard Platt, Pira]ii, traducere din limba englez` de Alexandra Novaru, Colec]ia „Enciclopedii vizuale“, Editura Litera Interna]ional, 2005, 39,90 lei Fie c` erau numi]i „indivizi temerari“ care atacau navele cu comori, „violen]i ho]i de mare“ care \[i masacrau victimele sau „aventurieri cutez`tori“ care finan]au c`l`torii \n scopul furturilor pe mare, pira]ii aveau reputa]ia de oameni cruzi.

Aproape to]i o sus]ineau, de altfel, prin propriile ac]iuni. Mica enciclopedie Pira]ii nu rateaz` nici un aspect al vie]ii pline de contraste a pira]ilor de pe toate m`rile [i din toate timpurile. Nota 10 pentru tehnica realiz`rii: ilustra]iile spectaculoase – cu]ite de abordaj, pistoale, unelte de tortur`, h`r]i, cor`bii, steaguri, ve[minte [i comori pr`date – s\nt \nso]ite de texte explicative extrem de interesante: cum se hr`neau pira]ii pe mare, cum atacau corsarii vasele spaniole cu comori, cum \ncercau autorit`]ile s` lupte cu pirateria, de ce femeile-pirat se deghizau \n b`rba]i sau de ce pira]ii trebuiau s` fie ni[te navigatori iscusi]i. (R. T.)

42

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 momentului. În cel de-al doilea roman, Blestemul Vraciului, Thomas [i mentorul s`u se lupt` cu cea mai temut` creatur` a r`ului, Urgia, care \ncearc` s` scape din catacombele de sub catedrala din Priestown.

Seria povestirilor fantastice, pline de mister [i suspans, continu` \n acest an cu „Cartea a treia“ – Secretul Vraciului. Într-o noapte c\inoas` [i \nghe]at`, John Gregory prime[te de la un str`in misterios un r`va[. Schimonosit de furie [i f`r` prea multe explica]ii, magistrul hot`r`[te s` p`r`seasc` Chipenden [i s` plece la Anglezarke – un podi[ pustiu \n care dospe[te o influen]` malefic`. Avem, fire[te, [i tema casei sinistre, neprietenoase, cu o pivni]` ad\nc`, \n care s\nt \nchise mai multe vr`jitoare [i duhuri rele. Pe m`sur` ce iarna se \n`spre[te, Tom descoper` din ce \n ce mai multe despre trecutul magistrului s`u [i despre misteriosul vizitator, Morgan, un necromat care se folosea de spiritele mor]ilor [i care devine du[manul principal al Vraciului [i al micului ucenic. S` mai continui sau s` v` spun doar… final fericit [i lectur` palpitant`?

■ Ruxandra Tudor

■ Micul meu atlas Larousse, traducere din limba francez` de Adina Mandiuc, Editura Rao, 2006, 49,90 lei Într-o prezentare grafic` spectaculoas`, acest atlas, deopotriv` fascinant [i instructiv, are informa]ia sistematizat` pe continente. Con]ine, pentru fiecare dintre acestea, o descriere pe scurt (America de Nord este prezentat`, de exemplu, ca locul unde „totul este mare“, la concuren]` cu America de Sud, „]inutul spa]iilor nesf\r[ite“), o hart`-peisaj cu informa]ii despre natur`, o imagine panoramic` despre via]a oamenilor [i o hart` pliant` a ]`rilor pentru a le identifica [i localiza. Copiii fac cuno[tin]` cu ]`rile de pe glob printr-un desen sugestiv [i un textule] ce con]ine o tr`s`tur` caracteristic` zonei respective. A[a am aflat, de exemplu, c` „\n 1953, un danez a inventat ni[te c`r`mizi mici din plastic de toate culorile, pe care le-a numit «Legt godt», adic` «Joac`-te bine». Numele acestui joc celebru a devenit Lego“. (R. T.)

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

RECENZII

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Doi evrei cam gay Amanda Sthers, Chicken Street Editura Echinox, 2006

Cred c` ar trebui legalizat \n fiecare ]ar` un concurs foarte sever pentru ob]inerea permisului de cititor. Pentru beletristic` ar fi, s` zicem, categoria B, A – pentru chestii grele, tip Hegel, C – pentru c`r]i pilduitoare, de cosmetic`, de Coelho, de bucate. Ar r`m\ne astfel foarte pu]ini cititori \n categoria B, ceea ce va duce, \n scurt timp, la \mpu]inarea romanelor cu efect de miniaturizare cerebral`, c`ci unde public nu e, nici iubire editorial` nu-i. În acela[i timp, femeile nu vor avea voie s` scrie literatur` dec\t cu dispens` (sau bul`, ce se va ob]ine foarte greu, numai prin eforturi remarcabile \n fa]a juriului). Aceste g\nduri nocturne mi-au trecut prin m`duva spin`rii dup` ce am citit cartea de fa]` „tradus` \n peste 10 limbi“. Ce \nseamn` „peste“? Zece limbi [i jum`tate?

Nu-i imposibil, av\nd \n vedere c` Amanda a scris-o la 28 de ani, c\nd se instaleaz` o insuportabil` m\nc`rime pentru acte \n aproape unsprezece limbi.

Mai ales c`-i fran]uzoaic`.

Farah, fosta so]ie a lui {imon, se-mprietene[te cu Jenny, nevasta lui Peter, ziaristul american care-a l`sat-o gravid` pe Naema, ultima iubire a lui Alfred, care este prietenul lui {imon. A[a cum e firesc, {imon (cizmar) [i Alfred (român) s\nt ultimii doi evrei din Kabul. (Al doilea-i valah pentru c` ace[ti fo[ti compatrio]i i-au trimis p`rin]ii la holocaust.) Am\ndoi au o v\rst` \naintat`, prin urmare vorbesc \ntr-un argou de Ferentari. Nu am de unde [ti cum a scris Amanda, dar pot s` remarc c`-n traducerea româneasc` (aia de-o

jum`tate de limb`) exist` exprim`ri spectaculoase c`rora nu li s-a pus \nainte semnul „Aten]ie, cad pietre!“: gre[eli de liter`, gramaticale (redactorul plus translatorul probabil seam`n` cu scriitoarea, care are ochi alba[tri), o topic` ca la Tecuci. „P`[esc, ia, uitea[a, pe-aici ce-i ]ara mea.“ Ceva \mi spune c` [i originalul [i traducerea s\nt, subteran, de o imprescriptibil` frumuse]e. Mai ales c` \ntre {imon [i Alfred exist` „o tihnitoare interc`care, \ntrefecare fain`, dovada unei prietenii ad\nci“. S-ar putea trage concluzia c` s\nt homosexuali, dar nu vom [ti niciodat` cu siguran]`, deoarece Alfred va fi lapidat de afgani, deoarece \l b`nuiesc c-a l`sat-o \ns`rcinat` pe Naema, care are un frate surdomut. De fapt, b`tr\nelul nu f`cuse altceva dec\t s` scrie \n numele ei o scrisoare americanului tat` viitor, scrisoare peste care d` din gre[eal` so]ia Jenny, iar asta, de sup`rare, se masturbeaz` [i „orgasmul venea [iroaie“. Alfred se ducea la sinagog` [i avea un prieten imaginar, pe Bilul, [i Chicken Street este o strad` din capitala Afganistanului. Peste c\teva pagini, Jenny mai cite[te o dat` scrisoarea de la Kabul [i se las` penetrat` de avocat. Motiv pentru care se ]icne[te. Ceva mai t\rziu, se arunc` de la balcon. Iar Naema, \n ciuda fratelui surdomut, e [i ea omor\t` cu pietre. „M-am sim]it cam sul`“, filozofeaz` {imon c\nd ajunge la New York, la tat`l lui mort [i la sor`-sa vie, Huguette. Cu toate astea, nu se acomodeaz` cu America.

Iar cortina, \n loc s` cad` peste autoare, cade pe noi.

B`nuiesc c` Amanda a adunat c\teva informa]ii despre Kabul (senza]ia este c` n-a p`[it vreodat` peacolo, iar dac` da, atunci e amblioap`) pentru c`-i trebuia un fundal exotic, a[a cum se fac la Hollywood filmele despre Africa, cu lei [i Redford, a a[ezat \n primplan doi evrei suspec]i de homosexualitate (dac-ar fi fost [i handicapa]i negri, s-ar fi tradus deja \n 12 limbi [i-un sfert), \i pune s` vorbeasc` precum \n suburbiile pariziene la incendiu, a ales o schem` dramatic-s\ngeroas`, c` se vinde ca realitatea, a condimentat ciulamaua cu c\teva imagini SUA, [i ne-a oferit concluzia absolut inedit`: afganii s\nt primitivi. La o asemenea capodoper`, ampl` ca un [pagat pe tavan, cititorul f`r` permis pl\nge de-i vine orgasmul [iroaie.

■

43

traducere din limba francez` de Tudor Ionescu

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

P R E PA R AT E D I N C A R T E

Totdeauna, ca aperitiv, se serve[te o ]uic` bun` de „la mama ei“. În schimb alaiul de gust`rele a fost suprimat. Ca la masa fran]uzeasc`, exist` numai trei feluri, hors d’œuvre, plat, dessert, l`s\nd totu[i deoparte [i tipicele br\nzeturile fran]uze[ti, servite \nainte de desert. Elena face o buc`t`rie româneasc` à sa façon, mai u[oar` [i mai rafinat`. Cine face ca ea cele mai delicioase s`rm`lu]e mici c\t un degetar, altern\nd cele \n foi de vi]`, frunz` de tei [i frunz` de hrean, pe care le fierbe \n vin alb timp de trei ore bune? Dar ce s` mai spun de fine]ea drobului ei de Pa[ti sau de acea sup` de g`in` aurie, cu g`lu[ti pufoase? Neobosit`, Elena exceleaz` [i la capitolul deserturi: preferata mea r`m\ne o pr`jitur` cu blaturi fragede printre care strecoar` o onctuoas` crem` de ciocolat` cu nuci, cu c\teva binevenite bobi]e de cire[e amare sau vi[ine. Bine\n]eles, la ea nu m`nânci niciodat` lucruri cump`rate din t\rg, toate s\nt de cas`, f`cute de m\na ei. „{tii cum am reu[it-o? Di-vi-n`!“ Elena \[i cunoa[te valoarea, dar [tie s` devin` [i autocritic` atunci c\nd e cazul. „De data asta nu prea mi-au ie[it icrele...“ Brunet`, temperamental`, iute la m\nie, focoas`; uneori \i mai scap` [i c\te o \njur`tur` ]`r`neasc` – e farmecul ei. O iubim a[a cum e. Elena face totul cu pasiune, plin` de bucuria de a g`ti pe care o transform` \n bucuria noastr` de a m\nca.

Excelent` amfitrioan`, vine des s`-[i \ntrebe oaspe]ii dac` le place sau dac` mai au nevoie de ceva.

Rareori se a[az` cu ei la mas`, poate spre sf\r[it, la un col] de mas`, ciugule[te un pic, soarbe o ]uiculi]` sau o pic`tur` de vin.

Mul]i \i spun c` ar trebui s` deschid` un restaurant, [i pe ea ar tenta-o, ce atmosfer` ar [ti s` creeze [i ce grozav s-ar m\nca... Parc` v`d str`lucind firma parizian`: LA ELENA! De ce nu?

■

Sanda Ni]escu

La Elena Mul]i din românii de la Paris v` vor spune c` nimeni nu g`te[te mai bine române[te \n tot Parisul ca Elena Avram. În orice caz, asta e reputa]ia pe care [i-a creat-o, nedezmin]it` p\n` acum. Dar, ca orice buc`t`reas` bun`, Elena nu g`te[te pentru ea, ci pentru ceilal]i, familia apropiat` [i cortegiul nesf\r[it de cunoscu]i [i prieteni care roiesc \n jurul ei.

To]i o apreciaz` [i o iubesc pentru caracterul ei generos [i exploziv, pentru energia ei, pentru talentele ei culinare ne\ntrecute. Elena este un personaj! Într-un mic apartament din arondismentul 18, \n nordul Parisului, a reu[it s` creeeze un spa]iu primitor, cald, un loc care \i e propriu.

Colind\nd neobosit` prin brocante, prin t\rguri din suburbiile Parisului sau din provincie, cu mijloace reduse, dar cu fantezie [i un sim] decorativ \nn`scut, ea a cules una c\te una o sumedenie de obiecte, de vase, perfect puse \n valoare, mobile ref`cute sau transformate, improviz\nd zi de zi. De cum intri, [tii c` te afli la Elena! Masa, \ncropit` dintr-o bucat` mare de sticl`, e sprijinit` pe picioarele unei vechi ma[ini de cusut Singer. Pe ea, al`turi de farfurii transparente de sticl` sau de ceramic` neagr` str`lucitoare, s\nt etalate [erve]ele din p\nz` asortat`, cusute de ea, [i c\teva sfe[nice de argint, ce reu[esc s` dea chiar o mic` impresie de lux, dar f`r` nimic preten]ios.

Nimeni nu mai e surprins s` primeasc` un telefon de la Elena: „Hai, veni]i, mi-a adus nu [tiu cine ni[te icre proaspete de [tiuc`“ – [tim c` vor fi preg`tite de ea; sau: „Am ni[te br\nz` de burduf venit` acum din România, \i «tr\ntesc» o m`m`lig`“; ori: „Cineva mi-a adus un fazan, fac din el un consommé, cu carnea fazanului fac pateuri mici care vor pluti \n sup`, un deliciu!“. Uneori face ca aperitiv celebrele ei pl`cin]ele \nfoiate, crocante, cu urd` [i m`rar – le [tiu, \mi las` gura ap` c\nd aud de ele. Vin, cum s` nu vin?!

Creatoare de mare intui]ie, Elena [i-a adaptat competen]ele culinare obiceiurilor pariziene f`r` s` sacrifice c\tu[i de pu]in din caracterul românesc.

44

© Lucian Muntean

Spovedanie la Tanacu de Tatiana Niculescu Bran „În paginile acestei c`r]i, o ziarist` cu o experien]` de peste 10 ani se \nt\lne[te cu o scriitoare de prim` mân` pentru a ne pune \n fa]` o Românie care \ncearc` s` evadeze din eternitatea ei.“ – Gabriel Liiceanu

Pre] 18 lei

Despre farmecul lucrurilor plictisitoare de Alain de Botton, traducere din englez` de Florina P\rjol, Colec]ia „Cartea de pe noptier`“

De data aceasta v` propunem o scurt` ie[ire din fic]iune [i un plonjon \n cotidian. Ave]i \n m\n` c\teva foarte frumoase eseuri. Dar, a[ezate ca o plas` cu ochiuri dese peste lucrurile din lumea de azi, ele formeaz` un fel de roman al prezentului.

Pre] 9,50 lei

Ultimele sonete \nchipuite ale lui Shakespeare \n

Milarepa de Eric-Emmanuel Schmitt, traducere din francez`

traducere imaginar`, de Vasile Voiculescu (carte [i audiobook)

de Ieana Cantuniari, Seria „Eric-Emmanuel Schmitt“

CLV „Nu-mi cerceta ob\r[ia, ci ]ine-n seam` soiul, Gu[ti fructul, nu tulpina, chiar aur de-ar p`rea...

Str`mo[ii-mi, dup` nume, au \nv\rtit ]epoiul, Eu m\nuiesc azi pana, de mii de ori mai grea. […]

Duminic`, 5 decembrie 1954“

O poveste tulbur`toare, \n spiritul budismului tibetan, despre iluminare prin suferin]` [i dragoste, [i un posibil r`spuns la multe dintre \ntreb`rile ce ne fr`m\nt` din zorii omenirii.

Pre] 9,90 lei

Pre] 23 lei Caietele lui don Rigoberto de Mario Vargas Llosa, traducere din spaniol` de Gabriela Ionescu, Seria „Mario Vargas Llosa“

Domnul Ibrahim [i florile din Coran de Eric-Emmanuel Schmitt, traducere din francez` de Paola Bentz-Fauci, Seria „Eric-Emmanuel Schmitt“

Continuare a Elogiului mamei vitrege, acest roman este un elogiu al senzualit`]ii ce va fi citit cu pl`cere de to]i cei care [tiu s` recunoasc` \n dragoste cea mai perfect` dintre artele frumoase.

O c`l`torie spre lumea neb`nuit` [i stranie din inima Orientului cu moschei [i dervi[i rotitori, o lec]ie despre \n]elepciune, toleran]` [i bun`tate, o parabol` a vie]ii [i a mor]ii, care surprinde [i \ndeamn` la medita]ie.

Pre] 25 lei

Pre] 11,90 lei

Macii b`trâne]ii, Sade la ospiciu de Anne Parlange [i Vincent Lestréhan, traducere din francez` de Sabina Chi[inevski, Colec]ia „Cartea de pe noptier`“ O confesiune [i un strig`t: adev`rul despre cel pe care lumea \l consider` un monstru. Ce s-a \nt\mplat \ntre zidurile ospiciului [i care s\nt oamenii pe care i-a „sedus“ ciudatul personaj \n ultima parte a vie]ii r`m\ne s` descoperi]i dumneavoastr`.

Oscar [i Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt, traducere din francez` de Paola Bentz-Fauci, Seria „Eric-Emmanuel Schmitt“ Nimeni n-are curajul s` i-o spun`, dar, la doar 10 ani, Oscar [tie c` va muri de leucemie, iar r`zboiul lui \mpotriva tuturor izbucne[te inocent, p`tima[ [i dezn`d`jduit. Singura care-i intr`-n voie este Tanti Roz, o infirmier` ce n`scoce[te pove[ti \n care nici binele, nici r`ul nu s\nt absolute [i nimic nu e a[a cum pare.

Pre] 14 lei Pre] 13,90 lei

www.humanitas.ro

Revolu]ia Omega 3, de Anne Dufour, Daniela Festy, volumul: 5, traducere de Daniliuc Luiza Maria, Colec]ia „C`r]i pentru via]a ta“

Cum s` comunici cu fetele adolescente, de Susan Moris Shaffer, Linda Perlman Gordon, volumul: 2, traducere de Neag Maria Antoaneta, colec]ia „C`r]i pentru via]a ta“

Noile cercet`ri arat` c` acizii omega 3 s\nt gr`simi respectabile care protejeaz` contra kilogramelor \n plus, depresiei, durerilor articulare, inflama]iilor, alergiilor, ofer` protec]ie cardiac` [i \mpotriva cancerului, psoriazisului, reumatismului. O adev`rat` revolu]ie!

Limbajul fetelor, ca [i comportamentul lor, scot la iveal` nenum`rate indicii despre vie]ile lor interioare. Dac` p`rin]ii nu descifreaz` aceste semnale, se poate ajunge la lipsa total` a comunic`rii. Cartea ofer` tehnici inovatoare cu ajutorul c`rora se pot dep`[i aceste dificult`]i, comunic\nd eficient.

Pre]: 15 lei

Pre]ul: 19 lei

Celebrii Omega 3, de Anne Dufour, Laurence Wittner, volumul: 6, traducere de Daniliuc Luiza Maria, Colec]ia „C`r]i pentru via]a ta“

Nu-]i pierde min]ile c\nd vrei s` SL~BE{TI, de Pam Brodowsky, Evelyn Fazio, volumul: 4, traducere de Rusu Bianca, Colec]ia „C`r]i pentru via]a ta“

Acizii omega 3 s-au f`cut cunoscu]i, dovedindu-[i puterea miraculoas`! Men]in buna dispozi]ie, amelioreaz` durerile, previn apari]ia cancerului [i, mai ales, ne protejeaz` inima.

Uita]i de cutia de macrou [i bucura]i-v` de cele 150 de re]ete originale, u[or de preparat [i eficiente pentru toat` familia.

Pentru a-]i \nt`ri voin]a \n timp ce faci eforturi s`-]i mic[orezi talia, ai nevoie de o por]ie bun` de r\s. Aceast` carte neobi[nuit` despre oameni obi[nui]i ofer` \n]elegere [i ponturi care te pot ajuta pentru c` s\nt fructul experien]ei [i nu al teoriei, venind din partea celor care nu s-au aflat pe marginea pr`pastiei.

Pre]: 20 lei

Pre]ul: 19 lei

Cuvinte care schimb` min]i, de Shelle Rose Charvet, volumul: 21, traducere de Mih`ilescu Bogdan, Colec]ia „Mileniul III“ Cartea este plin` de aplica]ii practice pentru profesioni[tii al c`ror succes depinde de prezicerea [i influen]area comportamentului. Vei \nv`]a cum s` recuno[ti ce va stimula [i va men]ine motiva]ia cuiva. De asemenea, vei [ti exact cum s` \]i armonizezi limbajul [i procesele cu ale celuilalt pentru a-i trezi interesul [i entuziasmul.

Nu-]i pierde min]ile c\nd vrei s` te la[i de FUMAT, de Pam Brodowsky, Evelyn Fazio, volumul: 3, traducere de Mateescu Raluca, Colec]ia „C`r]i pentru via]a ta“

Ai nevoie mai mult ca niciodat` de... nu, nu de o ]igar`, ci de o por]ie bun` de r\s [i de sfaturi de la oameni care au reu[it. Iat` ni[te povestiri reale semnate de cei care nu [i-au pierdut min]ile [i nici umorul \n b`t`lia \mpotriva dorin]elor, [i-au \nt`rit voin]a [i au reu[it s` \ntoarc` spatele buruienii blestemate.

Pre]ul : 19 lei Pre]ul: 22 lei Cum s` comunici cu b`ie]ii adolescen]i, de Susan Moris Shaffer, Linda Perlman Gordon, volumul: 1, traducere de Soare Ligia Ileana, Colec]ia „C`r]i pentru via]a ta“

Cartea v` va ar`ta calea prin care ve]i putea recunoa[te [i \n]elege metodele subtile prin care comunic` b`ie]ii, prin care \i ve]i putea \nv`]a s` \[i exprime deschis sentimentele [i experien]ele [i prin care ve]i men]ine leg`turi emo]ionale puternice [i deschide noi canale de comunicare cu fiul adolescent.

Resurse neb`nuite, de Robert K. Cooper, volumul: 29, traducere de Anghel G\tlan Iris Manuela, Colec]ia „C&A – Motivational“ Cercet`rile recente afirm` c` nu folosim nici 10% din capacit`]ile intelectuale reale. Implic\nd ultimele descoperiri din neuro[tiin]`, psihologia performan]ei [i inteligen]a emo]ional`, autorul \[i propune s` ne pun` la \ndem\n` mijloacele prin care s` activ`m ceva din cele peste 90 de procente din capacitatea intelectual` ce zac \n stare latent`.

Pre]ul: 25 lei Pre]ul :19 lei

www.amaltea.ro

Imperiul deschis de Mark Taplin, traducere din limba englez` de Mihai Moroiu

„Un diplomat american, care \n august 1984 se lovise, la Moscova, de toate inep]iile secretomaniei sovietice, se hot`ra \n 1992 s` se \ntoarc` la fa]a locului. A[a s-a n`scut Imperiul deschis.“ – Dorin Tudoran Lansare: T\rgul „Gaudeamus“, 25 nov. ora 15,00, \n prezen]a autorului

Memorii de Giacomo Casanova, traducere din limba francez` de Radu Albala „R`t`cirile mele vor ar`ta cuget`torilor c`ile contrarii sau \i vor \nv`]a arta de a juca la dou` nun]i. Totul e s` cutezi, c`ci puterea f`r` \ncredere nu folose[te la nimic.“ – Giacomo Casanova

Pre]: 29,90 lei Pre]: 34,90 lei

Teoria norilor de Stéphane Audeguy, traducere din limba

Numele meu a fost Iuda de C.K. Stead, traducere din

francez` de Dan Petrescu, Colec]ia „Babel“

limba englez` de Mihai Dan Pavelescu, Colec]ia „Suspans“

În Numele meu a fost Iuda, C.K. Stead trece dincolo de grani]ele istoriei cunoscute de to]i cre[tinii, p`trunz\nd \n mod extrem de conving`tor \n mintea unuia dintre personaje. Un roman care valorific` la nivelul fic]iunii recent tradusa Evanghelie dup` Iuda.

Revela]ia literar` a anului 2005 \n Fran]a. „Un roman care te surprinde ne\ncetat, \n acela[i timp roman de aventuri, carte de art`, de istorie, de [tiin]e, de pove[ti de tot felul.“ – Yahoo Actualité Littérature Lansare: T\rgul „Gaudeamus“, 23 nov. ora 15,00, \n prezen]a autorului

Pre]: 18,90 lei Pre]: 19,90 lei

S` mori frumos! de Peter James, traducere din limba englez` de Cristina Iordache, Colec]ia „Suspans“ Al doilea roman al lui Peter James ap`rut la Editura Nemira dup` Viu sau mort, roman pentru care i s-a decernat autorului, \n luna octombrie, Premiul Prix Polar 2006. „James are darul de a converti subiecte inedite \n romane irezistibile, dar [i teribil de credibile.“ – Robert Goddard

Scrisori din Londra de Julian Barnes, traducere din limba englez` de Traian Bratu, Colec]ia „Babel“ „Nu ve]i g`si un spectacol mai amuzant despre Anglia contemporan`“ – Jeremy Paxman „O splendid` colec]ie de eseuri, o privire lucid` dar plin` de umor asupra politicii, istoriei [i societ`]ii britanice.“ – Wall Street Journal

În curs de apari]ie Pre]: 24,90 lei

Mobilul de Stephen King, traducere din limba englez` Mihai Dan Pavelescu, Colec]ia „Suspans“

{antierul-fantom` de Juan Carlos Onetti, traducere din limba spaniol` Ileana Scipione, Colec]ia „Babel“

„Cu atmosfera sa obsedant`, cu sarcasmul fa]` de cei \nrobi]i tehnologiei, cu scenele de violen]` oribil` [i compasiune uman`, Mobilul este ultimul roman al lui Stephen King [i primul roman al secolului al XXI-lea care captureaz` cu adev`rat teroarea.“ – The New York Times

„Dintre romanele lui, acesta este, probabil, cel mai echilibrat [i mai aproape de perfec]iune. |n el afl`m intreaga lume a lui Onetti [i a or`[elului Santa María, fascina]ia lui paralel` pentru puritate [i corup]ie, pentru ging`[ia visurilor [i rugina sinistr` ~ Molina a dezam`girii [i e[ecului.“ – Antonio Munoz

Pre]: 33,90 lei

Pre]: 18,90 lei

www.nemira.ro

Hotelul „La crucea alpinistului“, Arkadi [i Boris STRUGA}KI, traducere din limba rus` de Valerian Stoicescu, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“

În Hotelul „La crucea alpinistului“ are loc o crim`.

Cel pu]in a[a pare la prima vedere: exist` un cadavru, un inspector de poli]ie [i o mul]ime de personaje suspecte. Dar pentru fra]ii Struga]ki un cadavru nu e tocmai un cadavru, iar ipotezele s\nt contrazise de tot felul de lucruri inexplicabile.

Piciul, Arkadi [i Boris Struga]ki, traducere din limba rus` de Valerian Stoicescu, colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Piciul este romanul despre care fra]ii Struga]ki m`rturiseau c` le este cel mai drag.

Pe o planet` identic` Terrei, descinde o echip` de exploratori. Din acest moment, Arkadi [i Boris Struga]ki ]es o poveste SF palpitant`, care \i va tenta pe to]i cititorii fie ei pasiona]i de gen sau nu.

Pre] 16 lei Pre] 16 lei

E greu s` fii zeu, Arkadi [i Boris STRUGA}KI, traducere din limba rus` de Valerian Stoicescu, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Obsesiile facile ale SF-ului anilor '60 s\nt \nlocuite \n E greu s` fii zeu. Un grup de istorici din viitor cerceteaz` civiliza]ia medieval` a unei planete \ndep`rtate din Univers, iar acolo devin zei datorit` supertehnologiilor p`m\ntene.

Stalin cel Bun, Victor EROFEEV, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“

În Stalin cel Bun, Erofeev \l aduce \n scen` pe tat`l s`u, Vladimir, un diplomat str`lucit care a trebuit s` \nve]e s` fac` tot felul de compromisuri \n timpul perioadei comunismului, f`r` s`-[i sacrifice totu[i demnitatea.

Pre] 26 lei Pre] 16 lei

Picnic la marginea drumului, Boris [i Arkadi STRUGA}KI, traducere din limba rus` de Valerian Stoicescu, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“

Cunoscut [i apreciat mai ales datorit` ecraniz`rii lui Andrei Tarkovski, C`l`uza, acest roman le-a adus fra]ilor Struga]ki celebritatea mondial`. Cartea este o alegorie politic` cu conota]ii filosofice [i etice, scris` \n cheie science fiction, care dep`[e[te cu mult modelul scrierilor de anticipa]ie sau al distopiilor sociografice.

Pre] 15 lei

Lunea \ncepe s\mb`ta, Boris [i Arkadi STRUGA}KI, traducere de Valerian Stoicescu, Colec]ia „Fic]iune f`r` frontiere“ Scris` \n anii '60, cartea aduce un elogiu omului de [tiin]` idealist, \ncrez`tor \n misiunea sa de descoperitor al necunoscutului [i \n capacitatea de a deveni „mag“. Tinerii eroi ai romanului, pentru care „lunea \ncepe s\mb`ta“, nu s\nt lipsi]i de sim]ul realit`]ii [i nici nu cred orbe[te \n posibilit`]ile [tiin]ei.

Teoria estetic`, Theodor W. ADORNO, traducere din limba german` de Andrei Corbea, Hora]iu G. Decuble, Cornelia E[ianu, prefa]` de Andrei Corbea, Colec]ia „Studii socio-umane“ Opera lui Adorno a exercitat o influen]` important` asupra g\ndirii contemporane. În viziunea lui Adorno, arta este at\t crea]ie autonom`, c\t [i fapt social. Ea trebuie s` se opun` domina]iei [i ideologiei, reific`rii [i rela]iilor interumane, suprim`rii individualit`]ii etc.

Pre] 40 lei

Opera deschis`, Umberto ECO, traducere din limba italian` [i prefa]` de Cornel Mihai Ionescu, Colec]ia „Studii socio-umane“

Opera deschis` este o lucrare de referin]` [i un studiu fundamental \n c\mpul semiologiei [i al esteticii. Pentru Eco, „opera de art` este un mesaj ambiguu \n esen]`, o pluralitate de semnifica]ii coexist\nd \n acela[i semnificant“, reclam\nd o participare activ` [i creatoare a receptorului.

Pre] 17 lei Pre] 28 lei

www.edituraparalela45.ro

V\n`torii de zmeie de Khaled Hosseini Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Mihaela S. Oprea-Aron Aflat de 98 de s`pt`m\ni \n topul New York Times, tradus \n 36 de limbi [i v\ndut \n peste 5 milioane de exemplare, V\n`torii de zmeie se impune printr-o scriitur` alert`, cu scene de mare impact emo]ional, dar [i unele de o duritate extrem`, menit` s` atrag` aten]ia lumii asupra atrocit`]ilor comise de talibani \n Afganistan.

The United Nations World Refugee Award (2006)

Pre] 20,01 lei

Pre] 14,72 lei

Cineva cu care s` fugi de acas` de David Grossman Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Ioana Mocan David Grossman este unul dintre cei mai cunoscu]i scriitori israelieni contemporani. Pe fundalul adolescentin al unei vacan]e de var`, Cineva cu care s` fugi de acas` \i aduce \n prim-plan pe Tamar [i Asaf, ale c`ror aventuri palpitante \n lumea interlop` a Ierusalimului \l vor ]ine pe cititor cu sufletul la gur`.

Pre] 19,73 lei

Trei veri de Julia Glass Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Ana-Maria Baciu Distins cu prestigiosul National Book Award ˇ (SUA, 2002), Trei veri \[i poart` protagoni[tii din \nsorita Grecie \n cartierele boeme ale New Yorkului, din Sco]ia cea aspr` \n Parisul galeriilor de art` [i dintr-un trecut marcat de tr`d`ri spre un viitor al asum`rii lucide a propriilor op]iuni.

National Book Award (2002)

Pre] 24,42 lei

Beatriz [i corpurile cere[ti de Lucía Etxebarría Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Ioana Cornea Dou` ora[e: Madridul cel luminos [i Edinburgul \necat \n cea]`. Dou` fete: str`lucitoarea Mónica [i generoasa Caitlin. Dou` ispite: aventura [i tandre]ea. {i Beatriz – care, pentru a alege, trebuie s` \nve]e s`-[i dep`[easc` propriul trecut.

Romanele Lucíei Etxebarría au fost traduse \n peste zece limbi.

Pre] 16,90 lei

19 secunde de Pierre Charras Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Dan Radu Talpalariu Un cuplu de v\rst` mijlocie regizeaz` o \nt\lnire mai pu]in obi[nuit`, menit` s` pun` cap`t sau, dimpotriv`, s` ofere o a doua [ans` unei vie]i conjugale amenin]ate de rutin` [i uzur`. Dar, la cap`tul celor 19 secunde decisive, povestea de dragoste a celor doi va avea un final pe c\t de nea[teptat, pe at\t de brutal.

Premiul FNAC (2003)

Pre] 11,99 lei

Farrago de Yann Apperry Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Laura Marin Departe de tot ce \nseamn` America anilor ’70, Homer Idlewilde, vagabond prin op]iune [i poet prin voca]ie, se lanseaz` \ntr-o aventur` plin` de farmec, menit` s` confere existen]ei lui banale semnifica]ia unui destin. O variant` modern` a lui Huckleberry Finn, scris` de un t\n`r [i foarte talentat scriitor francez.

Premiul Goncourt des lycéens (2003)

Pre] 19,73 lei

Sub ghe]ar de Halldór Laxness Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Crengu]a N`pristoc Sub ghe]ar este o carte plin` de umor, subtil` [i rafinat`, cu elemente de fantastic [i roman de aventuri. Este saga unui t\n`r din zilele noastre, trimis s` dezlege \nt\mpl`ri misterioase \ntr-o parohie din ]inuturile de poveste ale Islandei. „Una dintre cele mai amuzante c`r]i scrise vreodat`.“ – Susan Sontag Premiul Nobel pentru Literatur` (1955)

ˇ ’ Muzeul capitul`rii necondi]ionate de Dubravka Ugresic Colec]ia „Cartea de recitire“ Traducere de Octavia Nedelcu, postfa]` de Simona Popescu ˇ ´ a fost Înc` de la debut, Dubravka Ugresic considerat` una dintre cele mai originale voci ale literaturii contemporane, caracterizat` printr-o pronun]at` dimensiune ludic` [i st`p\nirea unui vast repertoriu de tehnici narative. Muzeul capitul`rii necondi]ionate este construit sub forma unui colaj de fragmente, cu subiecte dintre cele mai diverse.

Pre] 22,12 lei

www.niculescu.ro

Întoarcerea huliganului de Norman Manea, Colec]ia „Fiction Ltd“, Premiul Médicis Étranger 2006

Derapaj de Ion Manolescu, prefa]` de Lumini]a Marcu, Colec]ia „Fiction Ltd“

Norman Manea – cel mai tradus scriitor din literatura român` contemporan`, c`r]ile sale fiind publicate ([i recenzate elogios) \n nu mai pu]in de 15 limbi. Întoarcerea huliganului a fost publicat`, p\n` acum, \n: România, Statele Unite ale Americii, Germania, Italia, Spania, Fran]a; urmeaz`, \n 2007: China, Portugalia, Polonia [i Olanda.

„Am 38 de ani, cas`, ma[in` [i o iubit` pentru care s\nt invidiat. Ziua predau la Literele bucure[tene, iar noaptea studiez mecanica dezastrelor aviatice [i trag cu ochiul prin computerele altora. Cine s\nt eu? Deschide]i paginile acestui roman [i ve]i afla.“ – Ion Manolescu

Pre]: 29,90 lei

Pre]: 38,95 lei

Teodosie cel Mic de R`zvan R`dulescu, Colec]ia „Ego.

Fata din casa vagon de Ana Maria Sandu, prefa]` de

Proz`“

Mircea C`rt`rescu, Colec]ia „Ego. Proz`“

Teodosie cel Mic este romanul cu care R`zvan R`dulescu, unul dintre cei mai de succes scenari[ti români de ast`zi (filme precum: Moartea domnului L`z`rescu, H\rtia va fi albastr`, Marfa [i banii, Niki Ardelean, colonel \n rezerv`, Hran` pentru pe[tii mici, Offset poart` semn`tura sa) revine la proz`, dup` aproape zece ani.

O carte recomandat` de Mircea C`rt`rescu: „Sper ca acest roman crud, ciudat [i at\t de original s` o impun` pe Ana Maria Sandu ca pe o scriitoare de prim` m\n`.“ Ce-ar fi dac` cineva ar alege pentru tine? O poveste ciudat` despre identitate [i hazard.

Trei scenarii posibile ale aceleia[i pove[ti de dragoste, fragmentate [i halucinante.

Pre]: 28,95 lei

Pre]: 19,96 lei

Mansarda cu portocale. Puzzle spaniol de Lumini]a Marcu, Hors collection

Volumul cu care cunoscutul critic literar Lumini]a Marcu debuteaz` ca scriitoare.

O carte profund personal`, care \ncearc` s` recompun` imaginea unei rela]ii „amoroase“ cu Spania [i cu limba spaniol`. Mansarda cu portocale vorbe[te despre frumuse]ea frivol` a gratuit`]ii, despre farmecul terapeutic al lucrurilor importante f`cute aproape \n joac`.

Pre]: 17,95 lei

Colonia r\sa-pl\nsa – edi]ie \ngrijit` de Ion Barbu Include CD, Hors collection Colonia r\sa-pl\nsa este cel de-al doilea experiment artistic av\nd \n centrul s`u ora[ul Petrila, dup` Antologia poeziei române[ti la zid (Editura Polirom, 2006).

Un volum structurat \n dou` p`r]i: \n „Colonia pl\nsa“, zidurile Petrilei au fost inscrip]ionate cu versurile din 46 de poeme apar]in\nd unor nume celebre din poezia român` contemporan`, iar „Colonia r\sa“ cuprinde 78 de imagini semnate de caricaturi[ti sau arti[ti renumi]i.

Pre]: 49,00 lei Cartea aleanului de Leonard Cohen, traducere de {erban Foar]` [i Cristina Chevere[an, postfa]` de Mircea Mih`ie[, Colec]ia „Biblioteca Polirom“

Shalimar clovnul de Salman Rushdie, traducere de Dana Cr`ciun, postfa]` de Anca B`icoianu, Colec]ia „Biblioteca Polirom“

O carte a[teptat` de mai bine de dou`zeci de ani, un important eveniment editorial \n plan interna]ional. În România, volumul este tradus la numai c\teva luni de la lansarea lui \n Canada. Cartea aleanului con]ine toate elementele care i-au adus lui Leonard Cohen o recunoa[tere interna]ional` pentru m`iestria limbajului s`u.

„Cel mai bun roman al lui Rushdie de la Versetele satanice \ncoace“ – Los Angeles Times „Înc` de la \nceputul lecturii cititorul \[i poate da seama c` are \n fa]` o carte deosebit de important`.

Shalimar clovnul a fost considerat reac]ia autorului \mpotriva fundamentalismului de orice fel [i este greu de \nchipuit o tem` mai impresionant`.“ (The Guardian)

Pre]: 36,95 lei

Pre]: 42,95 lei

www.polirom.ro

Magia pentru \ncep`tori de Kelly Link, fiction.ro,

Pl`ceri interzise de Laurell K. Hamilton, traducere

traducere de Ona Frantz

de Florin Mircea Tudor, fiction.ro, Seria „Anita Blake“

Cele nou` povestiri amestec` basmul cu SF-ul [i burlescul, construind o lume alternativ`, conving`toare. Un s`tuc este ascuns \ntr-o geant` fermecat`, p`zit` de un c\ine f`r` piele. În Animale de piatr`, o cas` este b\ntuit` de cete de iepuri care se adun` peste noapte pe peluz`. „Un anumit gen de vibra]ie continu` care te b\ntuie, acesta este efectul adev`ratei magii cu care te \nc\nt` Kelly Link.“ – The New York Times

Hamilton a reu[it \n Seria „Anita Blake“ s` combine \ntr-un tot armonios c\teva din cele mai reprezentative teme ale dark fantasy-ului, ale romanelor poli]iste americane gen hard-boiled [i ale povestirilor romantice. Pl`ceri interzise este primul volum din serie [i inaugureaz` o societate modern`, paralel`, \n care fantasticul este real [i acceptat, personajele s\nt veridice, iar deciziile – umane.

Pre]: 25 lei

Pre]:30 lei

Aer de Geoff Ryman, fiction.ro, traducere de Mircea Pric`jan O nou` tehnologie de comunicare str`bate lumea [i promite s` \i conecteze pe to]i, pretutindeni, f`r` intermediul calculatoarelor.

Aceast` nou` metod` poart` numele de AER. Geoff Ryman propune o c`l`torie fascinant` \n viitorul apropiat al omenirii [i o aventur` fic]ional` care te va pune serios pe g\nduri. Cu neputin]` de a fi oprit, Aerul va fi pretutindeni, cu sau f`r` acordul uman.

Cadavrul care r\de de Laurell K. Hamilton, traducere de Florin Mircea Tudor, fiction.ro, Seria „Anita Blake“

Cu o eroin` crud` [i alunecoas`, Laurell K. Hamilton te absoarbe \n lumea ei fascinant`, ca s`rutul unui vampir. „Hamilton [i-a dotat eroina cu un fermec`tor amestec de bravad` masculin`, iste]ime feminin` [i autoironie“. – Publishers Weekly

Pre]: 30 lei

Re]etarium de Costi Gurgu, fiction.ro „C\nd autorul are talent la verb [i construc]ie, iar Costi Gurgu are, conteaz` \nt\i calitatea povestirii [i abia apoi ingeniozit`]ile care stabilesc ierarhii \n domeniu. Schi]ele [i povestirile lui nu mai au nimic din za]ul, din savantele poticniri logice [i afective ale produc]iei pentru ini]ia]i. Absurdul intr` \n logica subiectului. E [i aici o conven]ie, dar una cu un substan]ial grad de verosimil. La Costi Gurgu ironia alunec` \n sarcasme de filozof deturnat.“ – Academia Ca]avencu

UE de la Na]ional la Federal de Iordan Gheorghe B`rbulescu

Volumul urm`re[te transformarea metodei construc]iei comunitare dintr-una func]ionalsectorial`, \ntr-una federalistinterguvernamental`, trecerea de la integrarea politic` implicit` spre una explicit` [i de la aceasta spre o federa]ie de state-na]iuni.

Cuprinde analiza celor mai importante tratate [i conven]ii europene [i ofer`, nu numai speciali[tilor, ci [i publicului larg, r`spunsuricheie.

Pre] : 20 lei Pre]: 25 lei Ora[ul gravat de KJ Bishop, traducere de Mihai Samoil` [i Mircea Pric`jan, fiction.ro „Romanul de debut al lui Bishop e des`v\r[it, \ndr`zne] [i plin de tensiune. Cartea devine din ce \n ce mai ciudat`, de o frumuse]e stranie pe m`sur` ce se dezvolt`, p\n` c\nd cititorul este complet subjugat.“ – Jeff VanderMeer

Pre]: 25 lei

UE - Politicile extinderii de Iordan Gheorghe B`rbulescu Al treilea volum din Colec]ia „Uniunea European`“ propune clarificarea unor chestiuni privind noile politici: economice, de coeziune, de finan]are, politici bugetare sau de securitate, [i dezv`luie felul \n care statele membre au reu[it s` le adopte [i s` le adapteze. Profesorul [i diplomatul Iordan Gheorghe B`rbulescu este coordonator al Modulului Jean Monnet al Comisiei Europene „Change and Continuity in the European Governance“.

Pre]: 40 lei

www.tritonic.ro

R`zvan Voiculescu, Por]i]a – R`scruce de ]`rm [i t`rîm, CD-rom bilingv, Seria „R`zvan Voiculescu“ Porti]a – R`scruce de ]`rm [i t`rîm este o aplica]ie multimedia offline ce ruleaz` pe platforma Windows. CD Rom-ul bilingv al acestei prime versiuni con]ine: peste 150 de fotografii inedite, imagini aeriene ale traseului Periboina – Porti]a – Periteasca – Peri[or, un making-off-ul albumului.

45 lei

R`zvan Voiculescu, România \n fotografii (ne)conven]ionale, CD-rom bilingv, Seria „R`zvan Voiculescu“ Aceast` aplica]ie multimedia offline ruleaz` pe platforma Windows. CD Rom-ul acestei a doua versiuni bilingve con]ine: peste 200 de fotografii, texte de Gabriel Liiceanu, HoriaRoman Patapievici, Dominique Fernandez, \nregistr`ri audio, bonus un interviu cu R`zvan Voiculescu.

45 lei

R`zvan Voiculescu, Lumea e ca tandre]ea unui nud, CD-rom bilingv, seria R`zvan Voiculescu Lumea e ca tandre]ea unui nud este o aplica]ie offline ce ruleaz` pe platforma Windows. CD-Rom-ul acestei a doua versiuni bilingve con]ine: peste 150 de nuduri structurate pe cinci categorii, bonus – makeing-off-ul albumului, un text semnat de Horia-Roman Patapievici, o coloan` sonor` semnat` de trupa Domni[oara Pogany.

45 lei

Mihail Sebastian, Femei/Arabela, \n lectura lui Marius Manole Pentru un b`rbat lumea pare f`cut` numai din femei, iar ele par f`cute numai din dragoste. R`mîne ca dumneavoastr` s` afla]i dac` Arabela este una dintre aceste femei f`cute numai [i numai din iubire senin` [i, de ce nu, dac` aceast` iubire se \ndreapt` spre unul sau poate mai mul]i b`rba]i.

Pre] 23,50 lei

Gabriel Liiceanu, Despre minciun`, \n lectura autorului „Voi vorbi despre minciun` nu \n sensul ei «privat», ci \n cel «public», a[adar voi vorbi despre minciuna colectiv`, \n care unul sau mai mul]i \i mint pe mul]i care la rîndul lor sînt fie min]i]i, fie mint in corpore, tr`ind \mpreun` cu cei care \i mint, \ntr-un vast scenariu al minciunii.“

Pre] 23,50 lei

Andrei Ple[u, Despre bucurie În lectura autorului „În realitate, un om \ntreg [i o societate s`n`toas` au nevoie \n acela[i timp de beneficiile subzisten]ei [i de cele ale reflexiei, de [osete [i de vise, de pîinea zilnic` [i de utopii... Oamenii nu devin mai s`raci dac`, din cînd \n cînd, consimt s` dea de mîncare Serafimilor...“

Pre] 23,50 lei

Mihail Sebastian, Accidentul În lectura lui George Iva[cu „Oare r`nile accidentelor de strad` sînt doar cele vizibile, care \]i las` urme pe piele, sau exist` [i r`ni care nu se v`d, r`ni ale unor accidente existen]iale?

Cine este cel r`nit? Nora, femeia care sare din tramvaiul aflat \nc` \n mi[care, sau Paul, trec`torul care o va ajuta s` ajung` acas`?“

Pre]: 23,50 lei

Panait Istrati, Chira Chiralina În lectura lui Marius St`nescu La por]ile Orientului, o poveste cu pasiuni ap`s`toare. Dac` firele pove[tilor se leag` \ntre ele, nu ar trebui s` v` mire [i dac` dragostea nu este neap`rat cea dintre un b`rbat [i o femeie, atunci nu v` r`mîne decît s` descoperi]i unde anume se afl` adev`rul iubirii.

Pre]: 23,50 lei

www.humanitasmultimedia.ro

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

RECITIRI

Matei C`linescu

Confesiunile Sf\ntului Augustin [i problema timpului (I) Dificultatea de a defini timpul e adeseori evocat` prin referin]` sau aluzie la un pasaj din Confesiunile Sf\ntului Augustin: „A[adar, ce este timpul? Dac` nimeni nu m` \ntreab`, [tiu; dac` vreau s`-i explic cuiva care m` \ntreab`, nu [tiu“. Uitasem contextul \n care apare aceast` formulare [i, preocupat de problema timpului, de misterul subiectiv al trecerii lui tot mai rapide (pe m`sur` ce \mb`tr\nim, anii devin mai scur]i dec\t erau alt`dat` lunile, lunile mai scurte dec\t s`pt`m\nile, zilele mai scurte dec\t orele), m-am g\ndit s` profit de aceast` uitare [i s` recitesc Confesiunile. La relectur`, mi-am dat seama c`-mi aminteam mai bine primele nou` c`r]i din extinsa rug`ciune-spovedanie a lui Augustin. Acestea constau din povestea copil`riei, adolescen]ei [i tinere]ii viitorului sf\nt, a carierei lui de retor la Roma, a convertirii, a botezului, a retragerii din via]a secular`, \ncheindu-se cu moartea mamei sale, Monica, la Ostia, la v\rsta de 56 de ani – Augustin avea 33. E partea narativ`, propriu-zis autobiografic` a Confesiunilor. M`rturisind lui Dumnezeu, adresat la persoana a doua singular, r`t`cirile sale (micile p`cate ale copilului, ispitele intelectuale ale ereziei – \n principal maniheismul – [i rela]iile lui de „sclav al concupiscen]ei“ [„libidinis servus“] cu femeile, cea mai constant` fiind cu o concubin` nenumit`, mama b`iatului s`u Adeodatus, cu care convie]uise mul]i ani [i de care a trebuit s` se despart` cu inima sf\[iat` – VI, 15, 25), Sf\ntul Augustin se roag` \n permanen]`, \ntr-un stil \nfl`c`rat, plin de citate ascunse din Biblie, care dau textului o rezonan]` solemn`, polifonic`, sublim`. (C` Augustin [tia Biblia pe dinafar` nu \ncape \ndoial`.) Cititorul e \ndemnat, prin exemplul autorului, s`-[i supun` via]a unui similar examen, s` se

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA m`rturiseasc` la r\ndu-i, sie[i [i lui Dumnezeu.

Ultimele patru c`r]i s\nt medita]ii teologicofilozofice despre memorie, despre timp [i eternitate, despre dubla crea]ie a cerului [i p`m\ntului, \nainte de timp, \n prima zi, [i apoi dup` \nceputul timpului, \n ziua a doua. Urmeaz` exegeza celorlalte zile ale crea]iei, sub forma unui comentariu alegoric la Geneza, 1-2. Faimoasa apoftegm` despre timp figureaz` \n cartea a XI-ea. Pasajul citat mai sus e doar \nceputul unei extraordinare medita]ii asupra timpului \n antitez` cu eternitatea. Timpul e efemeritate pur`: viitorul, ceea ce nu exist` \nc`, trece printr-un prezent f`r` durat` [i dispare \ntr-un trecut care nu mai exist`.

Doar prezentul exist` cu adev`rat – dar numai ca un punct de trecere, f`r` dimensiuni. Eternitatea este cu totul altceva (\n nici un caz infinitatea timpului): fiin]` deplin`, indivizibil`, \nzestrat` cu continuitate, spre deosebire de calitatea discontinu`, discret`, a timpului. Trecutul, prezentul [i viitorul devin reale, spune Augustin, doar \n mintea noastr`, toate trei fiind dependente de prezent: „c`ci prezentul lucrurilor trecute este memoria, prezentul lucrurilor prezente este aten]ia scrut`toare [convitus], [i prezentul lucrurilor viitoare este a[teptarea [expectatio]“ (XI, 20, 26). În cartea a XII-a, interpret\nd primele cuvinte din Biblie, Augustin subliniaz` c` la \nceput nu a existat timp: „La \nceput Dumnezeu a f`cut cerul [i p`m\ntul“. Nu poate fi vorba aici de cerul pe care-l vedem, ci de (\n cuvintele lui Augustin) un „cer al cerului“, de dinainte de timp, un cer \n care nimic nu trece [i totul este; cerul pe care-l vedem boltindu-se deasupra noastr` a fost creat \n ziua a doua. Abia atunci a ap`rut [i timpul. Evident, noi putem vorbi despre timp, despre trecut, prezent [i viitor ca despre ni[te lucruri familiare, \n privin]a c`rora ne putem \n]elege cu u[urin]`, datorit` impreciziei limbajului, dar f`r` s` le \n]elegem cu adev`rat.

Timpul exterior, obiectiv, timpul fizic aristotelic, mi[carea unui obiect sau revolu]ia corpurilor cere[ti pot fi, desigur, m`surate. Dar ceea ce m`sur`m \n astfel de cazuri e doar ceea ce se petrece \n timp, nu timpul \nsu[i, \n esen]a sa. Iar astfel de m`sur`tori nu pot fi nici m`car absolut sigure. Oare atunci c\nd soarele s-a oprit \n mijlocul cerului, la rug`ciunea unui om (Iosua, 12-13), s-a oprit [i timpul? se \ntreab` Augustin (XI, 30). F`r` \ndoial` c` nu. Timpul adev`rat, definit prin triplul prezent (memoria ca prezent al trecutului, prezentul ca prezent al prezentului, [i viitorul ca viitor al prezentului) este doar timpul interior, timpul con[tiin]ei.

■

53

CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

„Pururi tîn`r...“ Achizi]ia recent` a c`r]ii lui D. Iacobescu, Quasi, o carte de poesii, cum scrie pe copert`, ap`rut` la Editura Cultura Na]ional` \n 1930, mia trezit o curiozitate morbid`: care o fi scriitorul român care a murit cel mai t\n`r? {i asta din cauz` c` Iacobescu al meu (Armand Iacobson pe numele real) a tr`it numai 20 de ani. S-a n`scut la Craiova \n 1893 [i a murit la Bucure[ti \n 1913.

De tuberculoz`, c` a[a era moda pe atunci. L-a descoperit Tudor Vianu, iar Perpessicius a adunat tot ce-a scris junele poet [i a publicat volumul de care zisei. Dar s` ne \ntoarcem la mor]ii no[tri tineri. {tiam c` Labi[ murise la numai 21 de ani, de fapt 21 de ani [i 20 de zile. Îmi aduceam aminte vag de Alexandru Hrisoverghi despre care citisem \n Istoria... lui C`linescu [i \mi r`m`sese \n cap din cauza legendei care \nv`luia moartea lui, legend` lansat` de G. Sion. Conform acestuia, poetul a s`rit pe fereastr` ca s` nu fie surprins de b`rbatul iubitei lui, Catinca Beldiman. N-a murit din cauza s`riturii, [i-a rupt numai ceva pe din`untru. Lui Iordachi Beldiman, so]ul Catinc`i, i s-a f`cut mil` de preot [i a pus slujitorii s`-l care \n cas`, unde a fost \ngrijit cum se cuvine, dar a murit dup` 10 zile, la numai 26 de ani. C`linescu nu d` crezare pove[tii [i pune moartea poetului pe seama unui tabes dorsalis, adic` un sifilis medular. Prob abil c` are dreptate.

Nu-l uitasem nici pe Emil Iv`nescu, fratele lui Mircea Iv`nescu, care s-a sinucis la numai 22 de ani, nu \nainte s`-[i anun]e prietenii c` o va face.

Despre acesta aflasem din revista Agora (1947), unde editorii ei, Virgil Ierunca [i Ion Caraion, \i

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 publicaser` o pies`, Artistul [i Moartea. Piesa era prefa]at` de Alexandru Vona, care pe vremea aia nici nu visa c` va ajunge celebru de abia dup` 1990. Revista Agora o mo[tenisem de la socrumeu [i am v\ndut-o ca un prost \n 1994 unui neam]. Pe neam] \l interesa deoarece \n ea a debutat Paul Celan. Pe urm` un prieten, cred c` Viorel Mo]oc, mi-a adus aminte de Vasile Cârlova, care nu s-a sfiit s` moar` [i el la numai 22 de ani.

C`linescu \i pune moartea pe seama unei „prozaice dizenterii“. Din \nt\mplare am dat peste Al. Robot (pseudonimul lui Alter Rottman), care s-a stins la numai 25 de ani. Apucase s` publice dou` volume de versuri Apocalips terestru (1932) [i Somnul singur`t`]ii (1936). A murit dintr-un motiv banal. Stabilit la Chi[in`u i-a preferat pe sovietici românilor dup` anexarea Basarabiei. {tia el ce [tia. Sovieticii l-au mobilizat [i a murit pe front, destul de probabil \n 1941. De D.N. Gigu am aflat r`sfoind Dic]ionarul scriitorilor români. A tr`it \ntre 1895 [i 1917, adic` 22 de ani. În 1915 a publicat trei volume de poezii, C\ntece, Sonete, Versuri, pe care dup` trei zile le-a retras din libr`rii. În 1918, Tudor Vianu observa \n poeziile lui „forma]iunea unui talent bizar“.

Dintre contemporani, la numai 20 de ani (19611981) a murit Daniel T. Suciu. Singurul lui volum a ap`rut postum, \n 1983, [i a fost prefa]at de Noica. La numai 19 ani s-a sinucis Auta Raluca Buzinschi (1964-1983). Volumul ei de versuri (Versuri pentru aer, 1986) a fost prefa]at de Nicolae Manolescu. Recordul, dac` a[a cevea poate fi numit un record, \l de]ine C`t`lin Bursaci, fiul actri]ei [i poetei Cristina Tacoi. A murit la numai 18 ani. I s-a publicat postum, \n 1978, volumul Prima carte, ultima carte. Era s-o uit pe Iulia Hasdeu, care n-a tr`it dec\t 19 ani, \ntre 1869 [i 1888. Oricum, sigur i-am sc`pat pe mul]i. D. Iacobescu are \n volumul lui o poezie („În ad\ncimi“) care parc` a fost scris` cu g\ndul la cei care mor tineri: „{i mor]ii reci pe care noi \i credem c` dorm / În ad\ncimi de fluvii, de m`ri [i de oceanule, / {i mor]ii reci pe care noi \i credem c` dorm / Tr`esc o nou` via]` \ntr-un ]inut enorm / De plante [i m`rgeane. // {i via]a lor e calm`, molatic` [i rece / C`ci au \n loc de inimi un vas de flori pustiu...“.

55

Ce necazuri, nemul]umiri sau regrete v-a adus literatura? (prima parte)

George B~L~I}~ ● T.O. BOBE ● Emil BRUMARU ● Radu COSA{U Nichita DANILOV ● Bogdan GHIU ● Adela GRECEANU ● R`zvan PETRESCU Marta PETREU ● Elena VL~D~REANU

© Dan Stanciu

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

ANCHET~

■ NECÁZ s. 1. v. m\hnire.

2. nepl`cere, sup`rare, (\nv. [i pop.) price, (\nv.) s`blazn`, sc`dere, siclet. (Multe ~uri a avut de \ndurat.) 3. p`s, sup`rare. ({i-a spus pe \ndelete ~ul.) 4. v. \ncercare.

5. greutate, \ncercare, nevoie, suferin]`, vicisitudine, (\nv.) ispit`. (A trecut prin multe ~uri.) 6. belea, bucluc, dandana, \ncurc`tur`, n`past`, neajuns, nemul]umire, nenorocire, nepl`cere, nevoie, pacoste, pocinog, r`u, sup`rare, (\nv. [i pop.) pozn`, r`utate, (pop.) alagea, daraver`, p`cat, ponos, potc`, potical`, z`duf, (\nv. [i reg.) nacafa, nagod`, (reg.) d`n`naie, \ncurcal`, n`zb\c`, n`zdr`v`nie, p`costenie, [ug`, [ugubin`, toroap`, (prin Mold.) bacal`, (Transilv.) bai, (Ban., Maram. [i Bucov.) bed`, (Mold.) chichion, (Olt. [i Ban.) cotoarb`, (Olt., Ban. [i Transilv.) dabil`, (\nv.) nesosin]`, nevoin]`, patim`, satara, stenahorie. (Ce ~ a c`zut pe el!) 7. v. nervozitate.

8. v. invidie.

Istoria este plin` de scriitori care au avut de suferit din cauza c`r]ilor lor.

Dante s-a ales, \n urma scrierii c`r]ii De Monarchia, cu o dubl` condamnare la moarte: prin ardere pe rug [i prin desc`p`]\nare, iar Dostoievski a fost condamnat pentru conspira]ie anti]arist` la moarte prin \mpu[care, pedeapsa fiind comutat` \n ultima clip` la munc` silnic`.

Flaubert a fost acuzat [i judecat, dup` publicarea Doamnei Bovary, pentru lezarea moralei publice, la fel a p`]it [i D.H. Lawrence cu Amantul Doamnei Chatterley, iar Baudelaire a pl`tit o amend` de 300 de franci [i a fost obligat s` elimine din volumul Florile r`ului [ase poezii socotite obscene...

Dac` Henry Miller, Nabokov, Burroughs, Gombrowicz n-au putut publica \n America, Salman Rushdie s-a ales cu o condamnare islamic` la moarte dup` Versetele Satanice [i nici Orhan Pamuk nu este prea iubit de Guvernul turc. La noi, Hasdeu a fost judecat pentru „ultraj adus bunelor moravuri“ dup` publicarea Duduc`i Mamuca, I.L. Caragiale a fost acuzat pentru un pretins plagiat \n cazul dramei N`pasta (a[a cum mai t\rziu a p`]it [i C`rt`rescu), Eliade a fost acuzat de pornografie pentru c\teva scene din Maitreyi, la fel p`]iser` Arghezi, Camil Petrescu, Gib I. Mih`escu [.a. Geo Bogza chiar a f`cut \nchisoare pentru Poemul invectiv`. Sub comunism num`rul necazurilor (legate de cenzur`, interdic]ie de semn`tur` [i chiar \nchisoare) este imposibil de trecut pe aceast` list`. C\t despre premii, Eminescu, Caragiale [i Creang` nu au fost niciodat` premia]i, iar criticii literari au desfiin]at, uneori, opere care au schimbat apoi literatura \ns`[i: Madame Bovary, În c`utarea timpului pierdut, Ulysse, Lolita, C`l`torie la cap`tul nop]ii... Literatura poate aduce mii de cititori, premii, burse, invita]ii la conferin]e [i festivaluri, la emisiuni TV, c`l`torii \n str`in`tate, glorie [i chiar bani. Dar ce anume nu se vede din meseria de scriitor? Ce necazuri, nemul]umiri sau regrete le-a adus / le mai aduce scriitorilor zilelor noastre literatura sau, poate, critica literar`!? (M. C.) ■ George B~L~I}~ Destul de t\rziu am [tiut c` nimic nu este mai important pentru mine dec\t scrisul, arta prozei, cartea. De atunci [i p\n` ast`zi, oric\t a[ aduna, sc`dea, \nmul]i [i \mp`r]i, chestia asta mi-a adus mai degrab` nelini[te, \ncurc`turi, p`reri de r`u, lovituri sub centur`.

Greu de suportat, \ntre altele, par a fi dependen]a de imaginar, l`comia de virtual, nep`sarea fa]` de cotidian. Dac` ar fi, cum se spune, s` iau via]a de la \nceput, tot asta a[ alege. Ori de c\te

Sursa: Dic]ionar de sinonime

ori s-ar repeta. Iar de mi s-ar face hat\rul s`-mi aleg locul [i timpul, eu m-a[ opri \n Egiptul cel mai vechi. Convins c` a[ putea parcurge drumul imposibil de la c`r`torii de piatr` din Valea Regilor, p\n` la rulourile de papirus [i cernelurile scribului.

■ T.O. BOBE Deduc din \ntrebarea de mai sus c` ipoteticele mii de cititori, premiile, bursele [i celelalte „vizibile“ pot fi trecute \n r\ndul avan-

57

A N C H E T~

„Mi-a r`mas, din procesul meu, o \ncondeiere fizic` [i moral`, care nu-mi \ng`duie s`-mi mi[c nici picioarele, nici pana.“ Gustave FLAUBERT

„La ocn` nu s\nt fiare, ci oameni, poate chiar mai buni dec\t mine, mai demni dec\t mine... C\nd o s` ies de la ocn` o s` \ncep s` scriu. În aceste luni am \ndurat multe, [i c\te o s` mai \ndur \n Siberia – voi avea despre ce scrie…“ F.M. DOSTOIEVSKI „Am avut nefericirea s` fiu os\ndit pentru o culegere de poezii intitulat` Florile r`ului, oribila franche]e a titlului meu neocrotindu-m` \ndeajuns. Crezusem c` fac o oper` frumoas` [i mare, o oper` clar` mai ales; ea a fost socotit` destul de obscur` pentru ca s` fiu os\ndit s` refac cartea [i s` scot c\teva buc`]i…

Amenda, sporit` cu cheltuieli de ne\n]eles pentru mine, \ntrece posibilit`]ile s`r`ciei proverbiale a poe]ilor.“ Charles BAUDELAIRE

tajelor [i al mul]umirilor. În ce m` prive[te, lucrurile stau relativ viceversa. Miile de cititori s\nt ale altora, a[adar, da]i-mi voie s` le trec la pasive.

Am primit un singur premiu important [i, chiar \n ziua decern`rii, un membru al juriului mi-a spus c` m-a votat f`r` a citi cartea cu pricina, doar pentru c`, \n opinia sa, l-a[ fi atacat pe Eminescu.

Bursele mele au venit mai degrab` ca \ncuraj`ri pentru un june scriitor din Est, dec\t ca recunoa[teri ale valorii. Am primit o singur` invita]ie la o conferin]`, la Tutzing, dar Ambasada Germaniei a refuzat s`-mi dea viza, a[a c` am r`mas acas`. Anul acesta am fost invitat la un festival [i la o emisiune TV. Dup` ce am confirmat participarea, ambele invita]ii (f`r` leg`tur` una cu alta) au fost suspendate tacit. În ce prive[te c`l`toriile \n str`in`tate, n-am \n]eles niciodat` de ce [i le trec unii scriitori \n CV, de parc` ar fi un mare merit s` te be]iv`ne[ti la Balaton sau la Balcic. Glorie? Dac` o s`-mi vin` vreodat` r\ndul, celebrul sfert de or` se va fi redus cu siguran]` la un spot video de treizeci de secunde. Bani, \n România, e ru[inos s` c\[tigi din literatur` [i, a[a cum rezult` [i din \ntrebarea dumneavoastr` („chiar bani“), subiectul implic` o concesie.

Fire[te, exist` [i avantaje sau mul]umiri. Dar ele se afl`, dimpotriv`, \n partea nev`zut` a meseriei.

■ Emil BRUMARU Iat` ce mi s-a \nt\mplat!

Anul trecut mi-au ap`rut vreo trei c`r]i. Una, \n trei voluma[e, la Cartier; alta, cu CD, la Cartea Româneasc`; [i-nc` una, mai cu mo], \nso]it` de scanografiile lui {erban Foar]`, la Brumar. Bine\n]eles c` am avut parte de mai multe nominaliz`ri, cam patru: la România literar` pentru cea mai bun` carte a anului, la revista Cuv\ntul, la Radio România Cultural, la Premiile Uniunii Scriitorilor... {i nu m-am ales cu nimic! Am intrat feroce la idee: p`i, dac` patru jurii diferite nu au g`sit nici un chichirez s`-mi dea de-un premiu \nseamn` c` e na[pa, n-am treab` cu literatura, am bulit-o la b`tr\ne]e, adio [i n-am petale, stil, pistil [i dulci sepale! Ba a mai dat [i o pacoste de grip` peste mine de tu[eam \nsp`im\nt\ndu-mi fanii la telefon. Iar unul din ei nu se l`sa deloc, musai s` vin` la Ia[i! Nu-l cuno[team, g\ngurea vesel, m` \ntreba dac` mai pot vorbi, ce-i cu mine, mai suflu etc. B`nuiam c` iar s-a pus Securitatea pe capul meu!!! Era din Bucure[ti. Speriat, \nfrico[at c` o s` mor cu zile, terorizat de fanul anonim, m-am internat, mai de voie, mai de nevoie, la ba-

58

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

© Simion Ivanoschi

lamuc, sec]ia depresivi, dependen]i, droga]i, sinuciga[i... Dup` trei intern`ri de c\te o lun`, mi-am revenit aproximativ. Mi-am luat inima-n din]i [i m-am \nt\lnit cu fanul sosit din Bucure[ti la Ia[i. Mi-a f`cut cadou un portofel gol [i un ceas cu baterie! Scria [i el versuri... Acum urmez cu sfin]enie un tratament antidepresiv la domiciliu, citesc cu glas tare Faust (\n cele trei traduceri la \ndem\n`: Blaga, Doina[, Neme[) [i nu mai am curajul s` m` \ndr`gostesc, de[i femeile, chiar pu[toaicele, \mi plac la nebunie! Tot ce v-am povestit este absolut autentic. Ruga]i-v` pentru sufletul meu!

■ Radu COSA{U Conform ideii lui Jean Jacques Rousseau, m-am n`scut bun, dar literatura mea – [i mai ales a celor pe care-i divinizez f`r` jen`: Cervantes [i Kafka, Stendhal [i Cehov, Camil [i Babel – m-a \nr`it, m-a f`cut egoist, egotist, cadrist, da, cadrist, adic` balzacian, secretos, ipohondru, sceptic fa]` de declara]iile de amor ale vie]ii, pe care o iubesc p\n` la nevroz`, foarte l`murit c` happy-end-urile s\nt minunat de tr`it [i oribil de citit. Dar, s` fiu drept, exist` nenorociri [i mai mari, precum stabiliser` doi ferici]i \n ziua eliber`rii lor din Gulag: „Auzi, frate, putea fi [i mai r`u!...“.

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

A N C H E T~

■ Nichita DANILOV „A[tept telegramele Havas, ca s` scriu, iar scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe morm\nt [i n-a[ mai fi ajuns s` tr`iesc.“ Cuvintele \i apar]in lui Eminescu care, asud\nd din greu la gazet`rie, \[i c\[tiga p\inea pentru poezie... Prin urmare, nemul]umirile \n privin]a scrisului s\nt pe c\t de vechi, pe at\t de noi. Faptul c` poezia sau proza sau dramaturgia nu \]i pot asigura, dec\t cu rare excep]ii, subzisten]a e dureros. Dar asta e doar una din nemul]umiri. În ce m` prive[te, cel mai mult m` enerveaz` \nregimentarea criticilor. Ce trist spectacol s` vezi un c\rd de critici f`c\nd sluj, din motive oarecum obscure, la curtea unui poet. Slug`rnicia, mimetismul, alinierea, lipsa de discern`m\nt, obtuzitatea, reaua-credin]` s\nt lucruri care n-au cum s` te deprime. Din p`cate, de cele mai multe ori receptarea unei opere ]ine de hazard. Eticheta pe care ]i-o pune un critic literar se transform` deseori \ntr-un „stigmat“ etern... Etichetarea m` duce cu g\ndul la un experiment pe care a \ncercat s`-l pun` \n practic` un grup de studen]i la Spitalul de psihiatrie. Studen]ii au vrut s` probeze profesionismul medicilor [i s-au prezentat \n fa]a psihiatrului r`spunz\nd la un set de \ntreb`ri \n

baza c`ruia urma s` le fie diagnosticat` boala.

R`spunsurile lor au fost extrase din cursul de specialitate. Unii au simulat schizofrenia [i au fost diagnostica]i ca atare. Al]ii au devenit maniacodepresivi. Toat` nebunia \ns` a \nceput abia atunci c\nd au vrut s` le demonstreze medicilor c` s\nt perfect echilibra]i [i c` au \ncercat s` fac` un experiment. Odat` cataloga]i bolnavi, au devenit bolnavi pentru \ntreaga cast`. Oare lucruri similare nu se \nt\mpl` [i \n via]a literar`?

Nu e oare suficient ca un critic literar de prestigiu s` se pronun]e asupra unui autor, pentru ca diagnosticul pus de el s` sune ca o talang`, contamin\nd \ntreaga breasl`? Po]i oare s` ridici glasul [i s`-i spui criticului c` gustul s`u \n materie de poezie e egal cu zero, f`r` s` fi catalogat drept un excentric, un exaltat, un frustrat, un paranoic?!

■ Bogdan GHIU Critica literar` nu mai poate azi mare lucru. Dar nici nu mai pare c` [i-ar propune. Critica literar` actual` mi se pare mic`: incult`, nepasionat`, automarginalizat`, lipsit` de curiozitate, de deschidere, de spirit de aventur`; plat` [i ateoretic`, incapabil` de comparativism [i de interdisciplinaritate. Meschin`. În loc s`

„Criticii nu s\nt dec\t ni[te t\lhari care-]i ]in calea c\nd te \ndrep]i spre glorie.“ Robert BURNS

A N C H E T~

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

oficieze, expediaz`. Conservatoare? Tradi]ionalist`? Ar vrea ea! Pentru a[a ceva trebuie for]` [i orizont. Am \nv`]at carte citind cu creionul \n m\n` critic` literar`. Ast`zi, a[a ceva este o himer`. Lipsit` de lecturi, de anvergur` [i de angajament specifice, de ethos [i de pathos, critica literar` româneasc` e doar patetic`, abia \n stare s` asigure fie [i doar simpla (dar vitala) func]ie fatic` a comunic`rii intrinsec literare. Incapabil` s` mai scrie literatura român` [i s` mai identifice adev`ratele b`t`lii politico-culturale ale epocii, critica noastr` literar` nu este preg`tit` pentru „spa]iul literar global“. Nu a[tept absolut nimic de la critica literar`, care s-a obi[nuit s` g\ndeasc`, lene[, \n termeni mediatici de „mari români“, nereu[ind s` treac` cu num`ratul valorilor dincolo de cifra 3. Cam a[a arat`, \n momentul de fa]`, mon

coeur mis à nu (dezv`luit`? dezl`n]uit`?) \n ceea ce prive[te s`rmana, buimaca critic` literar`. Ce necaz ar putea ea s` mai pricinuiasc`?

■ Adela GRECEANU De multe ori m-am \ntrebat \n ultima vreme: ce-mi place mai mult, s` tr`iesc sau s` povestesc ce-am tr`it? La un moment dat am crezut c` m-am prins: cui \i place s` povesteasc`, \i place [i s` tr`iasc`, mi-am zis. Numai c` aici e un tri[. Povestitorul este un tr`itor la alt` vitez`. M` surprind tot mai des spun\ndu-mi: trebuie s` scriu asta. {i tot ce tr`iesc, orice detaliu, \l tr`iesc \n excep]ie. Ca \n copil`rie. Nu [tiu dac` mi-am cultivat pe [est acest fel de a recepta, ca s` pot scrie. Sau a[a s\nt eu pur [i simplu. De[i s\nt s`pt`m\ni \ntregi c\nd nu scriu un r\nd la cartea mea, \mi dau seama c` am c`p`tat un soi de dependen]`: n-a[ avea curajul s` m` las de scris. Iar c\nd cineva, \n care am mare \ncredere, a citit ce am scris p\n` acum la noua mea carte – vreo sut` de pagini – [i mi-a spus c` am ratat, m-am sim]it, scuza]i patetismul, distrus`. Mi-e fric` de via]`. {i c\nd scriu, nu tr`iesc pur [i simplu. De[i s\nt vie. Dar mi-e fric` [i de moarte. {i c\nd scriu, nu s\nt nici vie, nici moart`. Ca atunci c\nd dormi. Stai pe grani]`. Pe dunga par[iv` care nu apar]ine nici vie]ii, nici mor]ii [i care \]i mai d` [i iluzia c` po]i s-o desenezi tu. {i cum \]i mai cre[te orgoliul! Una peste alta, nu dezavantaje, nemul]umiri, necazuri sau regrete mi-a adus mie literatura. Ci o mare spaim`: c` scrisul \mi va \nlocui via]a.

■ R`zvan PETRESCU Încep cu ce mi-a adus: burse, nu. Invita]ii la conferin]e [i festivaluri, nu.

Glorie, nu. Mii de cititori, poate dou`. Particip`ri la emisiuni TV, una. C`l`torii \n str`in`tate, una.

Bani, exact c\t pentru a-mi cump`ra mobil` de buc`t`rie ro[ie, din placaj. Premii, da. Le-am \mpr`[tiat prin toat` casa, ca s` m` \nveselesc diminea]a, seara nu se mai z`resc, trebuie s` sting lumina, nu reu[esc s` opresc contorul, [i calc pe ele. Ce nu se vede din meseria de scriitor? Nu se vede nimic. Literatura nu mi-a adus nici un fel de dezavantaje, nemul]umiri sau necazuri. Doar regretul c` nu am continuat s` practic medicina, azi a[ fi ajuns ginecolog-[ef, visul meu din copil`rie, [i nu m` refer numai la bani. Niciodat` nu am fost mai fericit ca atunci c\nd a venit v\j\ind o circular` de la Ministerul S`n`t`]ii, prin care ni se cerea s` facem control ginecologic tuturor femeilor din lotul fertil al satului. Am chemat multe, pe c\teva,

60

© Simion Ivanoschi

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

A N C H E T~

mai sofisticate, care se sp`lau duminica, le-am v`zut chiar de trei, patru ori, deoarece trebuia s` pun diagnosticul c\t mai exact. {i-l puneam cu deosebit` \ndem\nare profesional`. E drept c-au existat [i babe de 45 de ani care-au venit la u[a dispensarului de c\te cinci ori, de[i nu le chemasem niciodat`, dar astea s\nt riscurile meseriei. În literatur` nu ai parte de a[a ceva. Le controlam [i pe ele, \ns` \mi puneam m`nu[i chirurgicale. Acum mi le pun c\nd scriu.

nu]ele. C\nd m` critic`, s\nt foarte atent`. Dac` articolul e scris bine [i cu argumente bune, de obicei reu[e[te s` m` conving`. Nu s\nt o cultivatoare de frustr`ri [i resentimente, nici a cultului complotului universal, care se practic` din plin pe la noi. S` explic [i aici: niciodat` nu m-am trezit g\ndindu-m` „Mda, sigur `sta are ceva cu mine!“ sau „Redactorul-[ef l-a pus s` scrie a[a, [tiu eu“ etc. Ce m` enerveaz` acum la critici: \n juriile competi]iilor importante, de la juriile pentru premii p\n` la comisiile care stabilesc ce c`r]i se traduc, s\nt aceia[i oameni. Aceia[i [i aceia[i oameni. Ace[tia vor da c\[tig de cauz` preferin]elor personale, cum e [i normal. Poate ar fi necesar` o schimbare de peisaj din c\nd \n c\nd.

■ Marta PETREU Nu se vede... foaia alb`, angoasa pe care un scriitor o tr`ie[te \n fa]a cear[afului de h\rtie virgin`. Nu este cunoscut PRE}UL pe care un scriitor \l pl`te[te pentru a scrie.

Pentru c` literatura se na[te din cuvinte numai la fal[ii scriitori. La ceilal]i, la cei adev`ra]i, literatura este punerea \n cuvinte, \n form`, a unei experien]e umane care a putut fi de temperatur` stelar`. Exist` un pre] al literaturii. Nu e u[or s` fii instrumentul unei revela]ii, nu e u[or s` supor]i venirea \ngerului – el poate fi unul de Dincolo, nu doar unul c`zut. Anticii, de la Homer la Platon, [tiau multe despre secretul z`mislirii, al na[terii [i al existen]ei literaturii. Momentul crea]iei este [i clipa cea mai \nfrico[`toare, [i clipa cea mai \nalt` la care este purtat un om (folosesc dinadins diateza pasiv`). S` fii instrumentul prin care substan]a uman` haotic` va c`p`ta [i grai, [i form`... Asta este marea tain`: acesta este [i chinul, [i r`splata care nu se v`d. Pe care le [tiu numai aceia care le-au tr`it. Fa]` de aceast` clip`, tot restul – de la succesul maxim de receptare la e[ecul total, de la premii [i televiziune la injurii [i procese de inten]ie –, tot restul aproape c` nu mai conteaz`. Sigur, ca autor te mai miri c\teodat` de PATIMA pe care o st\rne[ti, o patim` de natura maniilor obsesionale... sau trebuie s` te scuturi [i de insulte, [i de laudele cu ne\n]elegere.

C\teodat` \ns` te bucuri de unele comentarii calme [i cu \n]elegere, care \]i mai atenueaz` din singur`tatea aceea feroce, A FACERII. C\nd ai bafta unui asemenea comentariu-cu-\n]elegere, [tii c` autorul lui a tr`it, adic` a suportat, o experien]` ini]iatic` similar` cu a ta...

(va urma)

■

a consemnat Marius Chivu

■ Elena VL~D~REANU Hm, critica literar` nu mi-a adus nici necazuri, dar nici bucurii. De fapt, hai s` m` explic, c` a[a e frumos. Atunci c\nd m` laud` un critic, m` umflu [i eu \n pene [i m` bucur. Starea nu m` ]ine prea mult, c\teva mi-

61

„Activitatea de scriitor aduce [i bani, dac` nu ceri s` fii pl`tit pentru timpul lucrat.“ Jonathan CAPE

„Oricine m` acuz` pe mine pentru a fi depins devergondajul unei babe cat` numai s` acuze [i pe judec`torul cel ce \nregistreaz` sute [i mii asemenea petreceri.

D-voastre s\nte]i confra]i de-ai mei, d-lor!“ B.P. HASDEU

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

PROFIL Aristi]a Avramescu sau despre pitorescul exigen]ei

Fotografii de Rare[ Avram

Din profil, e o figur` important` a lumii editoriale române[ti. Din fa]`, din replici, din gesturi, e o mare figur`. Dac` o [tii ca nume legat de c`r]i, o admiri f`r` ezitare. Dac` ajungi s`-i stai [i-n preajm`, prinzi drag de ea instantaneu [i definitiv. Ca vechi redactor, i-au trecut prin m\n` sute de c`r]i. Ca \ngrijitor de edi]ii, a intrat \n topuri [i n-a mai ie[it. Ca traduc`tor, nu mai vorbim – o citim. Edi]iile sale „p`]esc“ periodic reedit`ri. Altminteri, din deforma]ie profesional`, detest` repeti]iile.

G\ndi]i-v` la un singur lucru: c\te persoane numite Aristi]a mai [ti]i ast`zi? {i c`rora rezonan]a acestui nume, deopotriv` ghidu[` [i aristocratic`, s` li se potriveasc` m`nu[`?...

Aristi]a Avramescu este ceea ce s-ar putea numi un editor de [coal` veche – o [coal` \nalt` [i creativ`, serioas` [i plin` de umor, atent`, scormonitoare [i vie, chiar c\nd e vorba de clasici.

62

Mic` istorie preeditorial` Unul dintre cele mai greu de c\[tigat concursuri este concursul de \mprejur`ri. Mai ales c\nd \mprejur`rile s\nt – cu un termen bl\nd – nefavorabile. „Eu am ajuns om de editur` printr-o \nt\mplare nefericit` care mi-a purtat, p\n` la urm`, noroc. M` preg`team s`-mi \nchei studiile la Facultatea de Filozofie din Bucure[ti, sec]ia Jurnalistic`, dar chiar \naintea examenului de absolvire au avut loc mi[c`rile st\rnite de Revolu]ia din Ungaria (1956). A urmat valul de exmatricul`ri, iar seria noastr` a fost, practic, masacrat`. C\nd am v`zut-o pe colega mea Julieta Namian (campioan` na]ional` de tenis) acuzat`, \ntr-o [edin]` de «\nfierare», c` e «du[man al poporului» [i c` \n casa ei se organizeaz` \ntruniri subversive, [ocul a fost at\t de puternic, \nc\t am f`cut o hemoragie, pe nas [i pe gur`. Au trebuit s` m` duc` la Spitalul Universitar, de groaz` c` mi se \nt\mpl` ceva. A[a am sc`pat f`r` s` fiu dat` afar` din facultate, de[i m` num`ram printre cei care erau zi de zi \n casa Namian. În pres` \ns` tot n-am ajuns, fiindc` to]i cei r`ma[i am fost trimi[i \n \nv`]`m\nt, la ]ar`, pentru «apostolat». O situa]ie perfect anapoda. Ce s` predai \ntr-o [coal` general`, c\nd tu f`cuse[i teoria [i practica presei?! Pe mine m-au repartizat \n comuna Gratia, l\ng` Videle, dar – culmea! – direct ca... director.

C\nd directorul de acolo s-a trezit cu mine [i a aflat c` trebuie s`-l \nlocuiesc, a \nceput s` pl\ng`. Avea 51-52 de ani, mi se p`rea b`tr\n la vremea aia. M-a impresionat teribil, a[a c` i-am spus s` stea lini[tit, fiindc` eu renun] la post, chit c` r`m\n pe drumuri.“

PROFIL

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 Revenit` \n Bucure[ti, Aristi]a Avramescu este chemat` de un fost coleg de facultate, angajat la ESPLA (Editura de Stat pentru Literatur` [i Art`), pentru a discuta [i ea cu directorul institu]iei. „Eram t\n`r` [i nebun`. La examenul de stat – pe care \l sus]inusem, p\n` la urm`, dar mai t\rziu [i \mpreun` cu cei de la «f`r` frecven]`» – nimerisem l\ng` un tip mai ciudat la \nf`]i[are. Omul se uita lung la biletul pe care-l tr`sese. Subiectul meu era ceva simplu, o prostie, prin urmare am avut timp s` iau u[urel biletul lui [i s`-i schi]ez c\teva lucruri, c\t s` poat` r`spunde. Ei bine, directorul de care aveam s` dau la ESPLA, c\nd m-am dus acolo s` discut, era chiar acel om: Ion B`nu]`. A[a am intrat eu \n editur`.“ Ucenic la clasici: o b`taie, dou` b`t`i, puf!

Perioada de la ESPLA a fost cea mai frumoas` din via]a ei. Sediul editurii, de pe Orlando, fusese \nainte al Funda]iilor Regale [i era o minun`]ie.

Ca s` ajungi redactor acolo trebuia, mai \nt\i, s` fii un an corector. Lucrai \n echipe de c\te doi: unul citea cu voce tare, cel`lalt urm`rea pe textul cules [i f`cea modific`rile cuvenite. Exista [i un cod: la virgul`, cel care citea b`tea o dat` cu creionul \n mas`, la punct – de dou` ori, la punct-[i-virgul` spunea „puf“, la aliniat – „cap“ etc.

Dup` un an deveneai redactor stagiar [i erai dat \n grija unui editor vechi, care te \nv`]a buc`t`ria manuscrisului [i te supraveghea. Tot atunci \ns` erai \mboldit [i s`-]i construie[ti un anumit prestigiu, pentru a putea vorbi de la egal la egal cu autorii. Asta \nsemna s` fii cumva creativ: s` faci o prefa]`, s` \ngrije[ti o edi]ie, s` traduci. „Altfel, era nenorocire.

Puteai fi luat oric\nd peste picior, n-aveai cum s` rezi[ti.“ Aici l-a cunoscut [i pe Tiberiu Avramescu, cu care avea s` se c`s`toreasc`. „Am avut mare noroc c` l-am \nt\lnit pe Tiberiu. Lui \i datorez \n primul r\nd dragostea asta pentru c`r]i, pentru f`cut o edi]ie de calitate sau o traducere serioas`. Tot asta \ncercau de fapt s` te-nve]e [i ceilal]i colegi: Mihai {ora (care fusese, o bun` bucat` de vreme, redactor la Gallimard), Alexandru Balaci, Domokos Geza, G. Pienescu. Era, pur [i simplu, o editur` de elit`. Dar [i plin` de via]`, nu te sim]eai niciodat` un [oarece de bibliotec`.“ Dup` ESPLA a urmat Editura Meridiane, apoi Editura Enciclopedic` (alt` redac]ie fabuloas`), Editura Funda]iei Culturale Române, dup` care, spre finele anilor ’90, retragerea.

Spicuiri bibliografice Dintre edi]iile \ngrijite de Aristi]a Avramescu, dou` s\nt cu adev`rat monumentale. Una este Bucure[tii de alt`dat` de C. Bacalba[a, edi]ie \ntocmit` \mpreun` cu Tiberiu. Pentru document`ri [i verific`ri, so]ii Avramescu au b`tut atunci capitala \n lung [i-n lat, nimerind \n cele mai bucluca[e gropi cu putin]`, dar reu[ind, \ncetul cu \ncetul, s` aduc` mai multe corecturi informa]iilor lui Bacalba[a. Le g`si]i plasate, cu delicate]e, \n note.

Cealalt` este edi]ia critic` Petre Ispirescu, considerat` de Ovidiu Bârlea, \n Istoria folcloristicii române[ti, cea mai bun` dintre cele existente (\n condi]iile \n care, printre contracandida]i, s\nt nume ca Paul Papadopol sau Iorgu Iordan). Documentarea a durat aproape zece ani, cu multe drumuri la Biblioteca Academiei [i multe descoperiri de materiale inedite, semnalate de \ndat`, scrupulos, \n paginile României literare. „Seara, c\nd m` \ntorceam de la bibliotec` – \[i aminte[te ea –, m` distram uit\ndu-m` la l`mpile care se vedeau, aprinse, \n casele oamenilor. Asta era marea mea pl`cere, atunci.“ În ce prive[te traducerile, e vorba de romane ale unor autori precum Agatha Christie, John Galsworthy, J.H. Chase. „Av\nd [coala ESPLA, \]i d`deai seama de la \nceput cum trebuie s` sune fraza. Tu f`ceai [i traducerea, [i stilizarea. De multe ori te trezeai num`r\nd c\]i de «care» ai pe o singur` pagin` [i c`ut\nd automat s` reduci la s\nge din ei.“

63

PROFIL Om bogat, om furat Po]i intui calitatea muncii unui om [i dup` c\te \]i vine s` furi de la el. Aristi]ei Avramescu i s-au furat o mul]ime. „Mai demult, c\nd \ngrijeam ca redactor Calvarul, \n traducerea Otiliei Cazimir, am reu[it s-o enervez cu obiec]iile pe care le aveam \n privin]a anumitor formul`ri. Ea \mi r`spundea pe pagini \ntregi, explic\ndu-mi de ce nu vrea s` renun]e la cutare cuv\nt, iar eu, tot pe pagini \ntregi, o ]ineam pe-a mea. Un coleg mi-a [terpelit coresponden]a asta [i a trimis-o spre publicare la Manuscriptum.“ Mai t\rziu, dup` Revolu]ie, aveau s`-i fie piratate aproape toate traducerile [i edi]iile. „P\n` [i pe bietul Ispirescu mi l-au luat, dar pe buc`]i, ca s` nu se observe. Nu mi-a dat nimeni telefon, s` m` anun]e. O singur` dat` i-am amenin]at pe unii c`-i dau \n judecat`, ca s`-mi pl`teasc` drepturile de traduc`tor pentru Floare \ntunecat` de Galsworthy, pe care o reeditaser` pe ascuns. Mi-au spus c` n-au \ncercat s` m` contacteze fiindc` ei [tiau c` am murit. Uite-a[a!“ În ce m` prive[te, am reu[it [i eu s` fur c\te ceva

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 de la Aristi]a Avramescu, pe vremea c\nd \nv`]am redactarea de carte [i eram colegi la Editura Funda]iei Culturale Române. Ce-am furat atunci, n-am uitat.

Epilog Merit` oric\nd s-o auzi]i vorbind. În]eap` din umor, urzic` din duio[ie, tandre]urile ei au \ntotdeauna ceva b`[c`lios; articuleaz` r`spicat, f`c\ndu-te s` sim]i [i virgula, [i punctul, [i punct-[ivirgula, „puf“-ul din codul vechilor corectori de la ESPLA; cuvintele \nse[i \i joac` \n fraz` precum puful de p`p`die suflat \n aer ca s`-]i g\dile p\n` la r\s ochiul, flerul, ]inerea de minte. În rest, fumeaz` ceva mai light [i vrea s`-[i cumpere computer, pentru c` i se pare util [i trebuie, odat` [i-odat`, s` se ini]ieze [i \n asta.

■ Claudiu Constantinescu

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

PORTRETE INTERIOARE

Ion Vianu

Gafencu Boier moldovean cu ob\r[ii \n parte sco]iene, n`scut la B\rlad, educat \n Elve]ia, erou \n primul r`zboi mondial (era cavaler al ordinului Mihai Viteazul), ]`r`nist din aripa st\ng` a marelui partid, director fondator al excelentului ziar Timpul, ministrul de Externe carlist e numit (exil aurit!) plenipoten]iar \n URSS, c\nd Carol II, \ntr-un ultim [i van efort de-a st`vili, prin concesii, valul extremist de dreapta, aduce la putere guvernul Gigurtu. Etapa (1 iunie 1940 – 31 august 1941) e cuprins` \n primul volum al Jurnalului lui Grigore Gafencu (reeditat de Institutul pentru Memoria Exilului Românesc, dar urm`toarele volume, trei, vor fi inedite).

Dincolo de marile \nv`]`minte istorice care se pot trage din examinarea acestui document nespus de valoros, apare figura omului Gafencu, suger\nd un r`spuns la \ntrebarea: ce este un diplomat? Dou` s\nt tr`s`turile pe care un diplomat vrea s` le arate: convingerea, uneori nebun`, c` pacea poate s` fie p`strat` sau, dac` nu mai exist`, poate cur\nd reveni; \ncrederea, a[ spune fanatic` [i \mpotriva oric`rei eviden]e, \n puterea cuv\ntului (diploma]ia este o psihoterapie care se consum` \ntre guverne). Desigur, aceast` logomahie, lupta cu [i \ntre cuvinte, are o latur` pervers`, atunci c\nd, prin intrigi rafinate, desface leg`turile dintre oamenii de stat, ridic` pe unii, arunc\nd \n acela[ timp pe al]ii \n infernul dizgra]iei (vezi lupta dintre membrii aceluia[i guvern, Daladier [i Bonnet), ca \ntr-un joc de biliard unde loviturile indirecte, par la bande, s\nt calculate cu o fine]e incredibil` pentru un neini]iat. În afara acestor aspecte manipulatorii (totdeauna sub cuv\nt de \n]elegere [i compromis onorabil), apare un Gafencu deschis la tot ce e omenesc. El, aristocratul, diplomatul, str`b`t\nd Rusia pentru a-[i atinge ]inta (Moscova), vede lucrurile cu luciditate dar, \n acela[i timp, cu toleran]`. Ministrul merge la o reprezenta]ie a

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA Damei de Pic`: „Publicul, \n ]inut` «proletar`» – pantofi de p\nz`, c`m`[i deschise – e uimitor de bine crescut. Nici un zgomot de prisos, nici un gest nepotrivit… aplauze sincere dar m`surate [i la momentul potrivit“. Dar, aten]ie, luciditatea se p`streaz`: „Uniunea Sovietic`, \n ciuda at\tor cusururi [i lipsuri, legate de str`vechiul temperament slav, ca [i de distrugerile materiale [i morale ale revolu]iei, e totu[i… o primejdie amenin]`toare – \n orice clip` – pentru toate statele vecine. Moralul… e ridicat.

Con[tiin]a de mare putere e trezit`“. Pagini care dau de g\ndit [i azi…

Da, Gafencu e un adev`rat om de stat, nu se las` cople[it de sentimentalism. Ca ministru de Externe \l vizitase pe Hitler, auzise din gura lui planuri, [i distrug`toare [i sinuciga[e. „Vor disp`rea cu des`v\r[ire ora[ele inamice, \i explic` dictatorul. {i cui ar sluji acest pr`p`d? Numai Moscovei, care [i-ar putea \ntinde bol[evismul, peste ruinele Europei, sub care vor z`cea \nving`torii [i \nvin[ii“. Gafencu comenteaz` sobru, ca un adev`rat moralist, anticip\nd: „Viziunea lui profetic` nu a oprit pe Hitler pe pragul catastrofei. L-a \ndemnat cel mult s` cerceteze toate datele problemei“.

La 3 august 1941, la Snagov, \ntors, evacuat pe o cale plin` de primejdii din misiunea sovietic` ce s-a ispr`vit din pricina declar`rii r`zboiului, constat` lucid c` ceva s-a deteriorat \n România, iremediabil: „Deprinderi revolu]ionare ca trai [i ilegale, nu au luat sf\r[it, nici sus nici jos. Regimul impus evreilor pe care mul]imea, armata ca [i autorit`]ile de stat \i cuprind pe to]i, f`r` nicio deosebire \n aceia[i ur` care se \ndreapt` azi \mpotriva «bol[evismului», men]ine st`ri de nesiguran]`, de arbitrar, ba chiar de teroare, care pot fi d`un`toare intereselor statului [i pot \ntuneca con[tiin]a poporului nostru. Nu m` g\ndesc la r`zbunarea jidanilor americani sau unguri, care poate veni [i poate s` nu vie. M` g\ndesc la sc`derile suflete[ti pe care ni le pricinuim noi \n[ine prin fapte care \njosesc [i care distrug m\ndria [i \ncrederea neamului \n sim]`mintele lui de cinste, de omenie, de dreptate. {i m` g\ndesc la primejdia social` pe care o \ntre]ine [i o dezvolt` nelegiuirile tolerate [i, uneori, chiar autorizate de stat. L`comia [i poftele nes`buite pe care le dezl`n]uie distrugerea bunurilor se pot \ndrepta m\ine \mpotriva tuturor claselor avute. Ideea de proprietate se clatin` [i via]a omului nu mai are pre]. Sub cuv\nt de a st\rpi pe tovar`[ii «bol[evismului», deschidem calea [i surp`m z`gazurile \n calea bol[evismului sau ce credem noi c` este bol[evismul“.

Da, barbaria \ncepe atunci [i nu se mai opre[te o jum`tate de veac. Pentru Gafencu nu mai exist` dec\t o cale: exilul, [i moartea prematur` \n exil.

■

65

Fotografii de Mihai Cucu

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

INTERVIU

„S\nt un cal de curse cu obstacole, c\nd nu s\nt, eventual, un cal de circ“ {erban Foar]` A debutat \n poezie cu volumul Texte pentru Phoenix (\n colaborare cu Andrei Ujic`) \n 1976, iar ast`zi este considerat unanim unul dintre cei mai importan]i poe]i români postbelici. {erban Foar]` a inventat, practic, tautofonia \n limba român`, a scris dou` dintre cele mai frumoase c`r]i (gemene) de eseuri de la noi (Afinit`]i selective [i Afinit`]i efective), a tradus din poe]ii francezi ai Rena[terii, din Mallarmé [i din Valéry, a f`cut sonatine din teatrul lui Caragiale, a scris poezie folosind [tiri de ziar, a compus o pasti[` \n nou` limbi la Balada doamnelor de alt`dat` a lui François Villon, a publicat cartea cu cel mai lung titlu din lume, Honorificabilitudinitatibus, [i a brevetat motivul fractalilor \n poezie, reu[ind – dup` treizeci de ani de la debut – performan]a de a fi cu adev`rat in-tra-duc-ti-bil (asta doar dac` nu s-ar traduce singur!). C`ci, dac` limba român` ar fi o chitar`, {erban Foar]` ar fi Jimi Hendrix al poeziei. La \nceputul verii a publicat \mpreun` cu Alex. Leo {erban epistolarul electronic Jeu de paume (www.liternet.ro), iar Cliquet, noua sa carte de versuri, marcheaz` \mplinirea a cinci ani de existen]` a Liternet-ului. Împreun` cu Cristina Chevere[an, a tradus noul volum de versuri al lui Leonard Cohen, Cartea aleanului, recent ap`rut la Editura Polirom, [i scrie, s`pt`m\nal, c\te o poezie \n Dilema veche. Ion Pop l-a surprins perfect pe scriitorul {erban Foar]` \ntr-o singur` fraz`: „La acest poet «cu neamuri prin baroc [i rococo», jocul lumii se confund` cu jocul poeziei“. În tinere]e a]i practicat ciclismul, apoi a]i debutat cu critic` literar`, v-a]i propus ulterior s` face]i holorime, s` scrie]i despre Ion Barbu [i s`-l traduce]i pe Mallarmé. V-a]i \mplinit / epuizat destinul literar?

Mai cur\nd \n copil`rie [i, \n parte, \n adolescen]`, am practicat, pe l\ng` alte sporturi (\notul,

mai cu seam`, – care e, de fapt, mai mult dec\t un sport, fiind un atavic mod de via]`!), [i ciclismul. De „demicurse“, \ns`, nu de curse. Am apucat, de altfel, „paradisul“ ciclismului, \n deceniul VI al veacului trecut, c\nd camioanele, \n TurnuSeverin, treceau, pe str`zi, din or`-n or`, iar „ma[inile mici“, de patru ori pe zi. (Exagerez; nu,

67

■ N`scut la 8 iulie 1942, la Turnu Severin, {erban Foar]` a f`cut studii universitare la Facultatea de Filologie a Universit`]ii din Timi[oara, \ntre 1960-1965, sec]ia român`-german`. A debutat cu poezie, \n 1976, cu volumul Texte pentru Phoenix (\n colaborare cu Andrei Ujic`), dup` care a mai publicat: Simpleroze (1978, Premiul USR), {alul, e[arpele Isadorei / {aul e [arpele Isadorei (1978), Copyright (1979), Areal (1983), Holorime (1986), Caragialeta (1998, Premiul ASPRO pentru experiment), Erau ziare, evenimente (2000), Opera somnia. Antologie (2000), Spectacol cu Dimov (2002), Caragialeta bis (2002), Fractalia (2004), Ethernul pheminin (2004), Rebis (2005), Rimel`ri (2005), Jeu de paume (epistolar electronic scris \mpreun` cu Alex.

Leo {erban) [i Cliquet (ambele 2006, www.liternet.ro). A publicat de asemenea volumele de eseuri: Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu (1980, Premiul AST), Afinit`]i selective (1980) [i Afinit`]i efective (1990), Dublul regim (diurn / nocturn) al presei (1997, Premiul USR Timi[oara), Honorificabilitudinitatibus (2004). A tradus din Paul Valéry, Mallarmé, Paul Verlaine, Dali, Apollinaire, Hugo [.a., precum [i Clepsidra de z`pad` (introducere, antologie, traduceri, adapt`ri, pasti[e, 2003) [i Blazoanele anatomiei feminine.

Poe]i francezi ai Rena[terii (2004). A mai fost distins cu: Marele Premiu al USR, Filiala Timi[oara (1998), Premiul „Poesis“ (2000) [i Premiul Na]ional de Poezie „Mihai Eminescu“ (2004).

A fost director al Teatrului Na]ional din Timi[oara (1990-1991) [i este profesor, din 1992, la Universitatea de Vest din Timi[oara, Facultatea de Litere, sec]ia Jurnalism. În prezent, scrie s`pt`m\nal c\te o poezie \n Dilema veche la rubrica „Rimel`ri“.

INTERVIU

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

\ns`, foarte.) Practic, [i azi, ciclismul (cameral). E o emblem`, dac` vre]i, a ]`rii noastre: pedalezi [i nu ajungi niciunde!

C\t despre critic`, am cam abandonat-o, \n urm` cu aproape trei decenii: nu eram, c\t trebuie, de „r`u“. Holorime am f`cut, \ntr-adev`r; am scris, \ntr-adev`r, despre Ion Barbu (ba chiar [i despre omonimu-i din Petrila: le style c’est l’homonyme, – n’est-ce pas?); \ntr-adev`r, l-am t`lm`cit pe Mallarmé, fo(a)r]\nd admira]iunea lui Cioran: „{erban Foar]` s’est attaqué à l’impossible et a réussi grâce à son talent et aux vertus poétiques de la langue roumaine. Notre peuple a tout raté, sauf graiul“. (Termenul din urm`, en roumain dans le texte.) Destinul literar, cu toate astea / toat` oastea (!), nu mi l-am \mplinit / epuizat. Nu pentru c`, vorba lui Malraux, doar moartea schimb` via]a \n destin. Ci pentru c` mai am proiecte. {i poate c` [i zile.

V-a]i sim]it vreodat` vinovat din cauza poeziei dvs. „frivole“? Chiar dvs. a]i spus undeva c` e „cvasigratuit`“. Este poezia dvs. antimetafizic`? Încep prin a v` pune, [i eu, o \ntrebare: frivol e sinonimul lui antimetafizic? Nu vreau s` spun, cu asta, dec\t c` po]i s` fii frivol, f`r` a fi [i antimetafizic. Antimetafizica implic`, prin defini]ie, un sistem, o Weltanschauung, o „filosofie“, un program, pe c\nd frivolitatea este un simplu mod

de-a fi. Unii s\nt moroc`no[i, al]ii, frivoli. Antimetafizici pot fi numai, conform accep]iei schilleriene, „sentimentalii“, – nu „naivii“, care pot s` fie [i frivoli (ca, pe ici, pe colo, Sf\ntul Francisc), av\nd, \n loc de Weltanschauung, o (cu o vocabul` cvasi-frivol`) Zveltan[aung. Apoi, dup` o vorb` a lui Ernest Renan (greu compatibil totu[i, el, cu frivolitatea): „La philosophie est, selon les jours, une chose frivole ou la seule chose sérieuse“. „Filosofia“, metafizica adic` (la rigoare [i simplific\nd). În rest, \n ochii in[ilor serio[i, ai „oamenilor gravi, gravi, gravi“ (vorba lui Charles Cros, „cet inventeur de phonographe, de la photographie des couleurs“ [. cl.), ai filistinilor de pretutindeni [i oric\nd, ai numeroaselor pragmatice pramatii, frivol` este toat` poezia (inclusiv proza), nu doar madrigalele frivole sau „acrostihurile indolente“, pe care continui s` le fabrici atunci c\nd „marii barbari blonzi“ sap` la r`d`cina Imperiului agonic. Nu mai pu]in, \n ochii unui mistic (ceea ce nu-i totuna cu metafizician), ca, bun`oar`, Blaise Pascal, totul e divertisment frivol, matematicile inclusiv, – \n afara rug`ciunii [i, sub haine, a unei t\rs\ne ce \mpunge asemenea unei cununi de spini. Nu alta pare atitudinea lui Platon, cu diferen]a c` acesta, ca artist, e „gelos“, poate, pe Homer & comp. Ceea ce e, din parte-mi, o similiglum`, o frivolitate! Altminteri, am avut (mai am)

68

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

INTERVIU

ocazia s` m` simt de-at\tea [i-at\tea vinovat, \nc\t b`nui c` „frivolitatea“ ar fi, s` zicem, „mon moindre défaut“. (Dar unul f`r` ironia din fabula lui La Fontaine, unde furnica – este cusuru-i cel mai mic! – „n’est pas prêteuse“, nu d`, adic`, bani cu \mprumut, pe gaj.) În orice caz, de m-a[ sim]i de-a binelea nevinovat (dar nu din cauza absen]ei totale a frivolit`]ii din ceea ce am scris [i scriu), n-a[ fi r`spuns at\t de lung [i mult prea circumlocutoriu la \ntrebarea dvs. foarte scurt`, direct` [i unilinear` ca „dreapta simpl`“ a lui Barbu.

Dac` poezia nu e frivol`, atunci e cumva atee?

A(ia)sta, \n nici un chip! Trebuie, de altfel, s` adaug c` termenul „frivol“ mi-e mai simpatic dec\t acela de „ateu“. Ateismul e un grobianism, unul (s`-i spunem:) transcendent. Îi prefer, \n treac`t fie spus, asteismul (care semnific` „urbanitate“; [i figureaz`, \n b`tr\nele retorici, ca ironie fin`, subtil`, nu grosier`). Ce leg`tur` are Dumnezeu cu buna cre[tere, cu gentile]ea, rezult`, \ntre altele, din faptul c` Assisiatul, pomenit mai sus, ne asigur` c` „la cortesia è una delle proprietà di Dio“. Iar cea mai mare mojicie fa]` de Dumnezeul nostru, care e unul personal, nu e aceea a ateului patetic, a credinciosului „pe dos“ (pasibil, \n orice clip`, de convertire [i de redemp]iune), nici chiar a „ateistului [tiin]ific“ (care combate cu t`rie ceva ce, dup` el, nici nu exist`), dar a scepticilor de salon, a liber-pansi[tilor... frivoli, care cultiv` ateismul \n chipul cel mai amuzant, superficial [i ultra-„soft“. Or, „softangiii“ `[tia s\nt ni[te simpli moftangii.

Unuia, nu mai [tiu c`ruia dintre ace[tia, \i apar]ine un celebru titlu (de studiu academic) rizibil, dac` nu oportunist: Arghezi, poet nereligios. La care primul contraargument, din nu [tiu c\te, e strofa urm`toare, [i anume: „G`tit` masa pentru cin`, / R`m\ne pus` de la pr\nz. / S\nt, Doamne, prejmuit ca o gr`din`, / În care pa[te-un m\nz“. Tetrastih c`ruia, f`r` \ndoial`, nu invoca]ia „Doamne“ \i confer` caracterul foarte religios, ci sentimentul unei a[tept`ri perpetue [i sine die („dies illa“), nu mai pu]in, \ns`, jubilatorii [i fragede ca m\nzul (rubliovian). Cu care, nu am demonstrat, desigur, c` poezia mea n-ar fi „cumva atee“. Eu, unul, n-a[ dori s` fie astfel. E vorba, oare, de un simplu bovarism? M` aflu \n situa]ia lui Stavroghin, care, „dac` nu crede, nu crede c` nu crede“?! Trebuie s` [tim

mult prea precis dac` ([i c\t anume) credem? Ar fi s` i ne cam substituim Sf\ntului Duh, carele „sufl` unde vrea“. Antiateu (adic` credincios?) nu voi fi fost, \n ultim` instan]`, \n „rimelarea“ ce, emul\nd cu Argumentul ontologic, \i adaug` (logic [i „la rece“) un altul, zis „criminologic“: „Afle-mi, azi, orice eclesie,/ ca [i cel de nici un rit / (minus insul \mpietrit / \nde sine, ca o gresie), / / postulatul neumbrit,/ de sofism` sau regresie / infinit`, – \n impresie / alb`, pe fundal umbrit: / / Dac` este Dumnezeu, / nici o crim` nu-i perfect`. / Dar nici una nu-i perfect`; / deci, exist` Dumnezeu“.

Poate c` mai religios, à mon insu, fusesem atunci c\nd, reg`sindu-mi o anume ingenuitate, copil`ria, „sufletul serafic“ (cu o expresie a lui C`linescu), voi fi scris o carte, Simpleroze, poeziile c`reia, \ntr-un envoi (datat 8 iulie 1978) pe pagina de gard` a Ocheanului \ntors, Radu Petrescu le nume[te „mistice“ (!), – \n vreme ce N. Steinhardt a[az`, \n antetul unei epistole (din 7 octombrie 1982) c`tre mine, bine\n]eles, opt versuri din placheta amintit`, pe care le transcrie, caligrafic, cu cerneal` ro[ie, [i anume: „Dac`, \ns`, / l`s`m lest: / r`ut`]i / [i neghiobii, / va redeveni celest, / el, / iar noi, / ni[te copii!“. Citez, \n continuare, din misiv`, care-i un fel de „atestat“ din partea unui „specialist“, a[a-zic\nd, \n cele sfinte: „Mult iubite domnule {erban Foar]` [...], v` propun, neobr`zat, s` red`m via]` [otiei hot`r\t` acum un sfert de veac, la C\mpulung, cu Al. Paleologu: s` ne consider`m de azi \nainte, [i-n ciuda uria[ei deosebiri de v\rst`, prieteni din copil`rie [i dintotdeauna.

(Ergo, pentru totdeauna)“...

…consolator \n felul unei dulci minciuni pioase Bacovia a fost prima dvs. mare iubire [i v-a]i caracterizat undeva drept „poet sentimental“. Cu toate astea s\nte]i [i cel mai tehnic dintre poe]i. C\t` emo]ie, c\t sentiment poate purta un limbaj at\t de preten]ios?

Grea \ntrebare, dificil r`spuns. Încep cu \nceputul, – trec\nd, altminteri, cu vederea faptul c` Bacovia va fi fost (mai este \nc`) una din nu prea multele-mi iubiri... „Poet sentimental“ m` d`deam, \ns`, \ntr-o accep]ie, mai degrab`, schillerian`. Nu „c\nt cum pas`rea“, ca Goethe.

69

...cu mama, 23 august 1943

decembrie 1944

INTERVIU

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

Tehnica \mi suscit` fantezia sau, baremi, ingeniozitatea. Nu uita]i c` s\nt [i interpretul unor poe]i extrem de dificili. Traducerea din Mallarmé este un slalom veritabil. Nu s\nt un simplu cal de curse, ci unul de curse cu obstacole, s` zicem, – c\nd nu s\nt, eventual, un cal de circ. Limbajul „at\t de preten]ios“, cum spune]i, na[te o serie de tensiuni, iar emo]ia \ns`[i e tensiune. {.a.m.d. Altminteri, cel mai mare neajuns sau handicap al unor astfel de r`spunsuri este c` ele, subiective fiind, par fie mult prea infatuate, fie irelevante, adic` nule [i neavenite.

Uneori ave]i probleme \n a fi \n]eles – ca scriitor vorbesc – de contemporani. Cum v` \mp`ca]i cu ideea posterit`]ii?

Ca to]i ai no[tri, bine\n]eles. Odat`, \nt\lnindu-l \n premier` pe un critic ce m` anulase, acesta afirm\nd ore rotundo c` se bucur` s` m` cunoasc`, i-am replicat c`-mi pare foarte r`u c` nu puteam s` m` ridic la nivelul exigen]ei lui.

Ceea ce era, \n fond, adev`rat, – av\nd eu sub mine, \n penibilul moment al \nt\lnirii, un scaun de pe care nu m` mai ridicasem (la nivelul \n`l]imii sale). Despre posteritate, ce s` spun? E un fenomen incontrolabil, capricios [i, uneori, consolator \n felul unei dulci minciuni pioase.

Literatura poate aduce mii de cititori, premii, burse, invita]ii la conferin]e [i

festivaluri, la emisiuni TV, c`l`torii \n str`in`tate, glorie, poate chiar bani... Dar ce anume nu se vede din meseria de scriitor? Ce nemul]umiri sau poate chiar necazuri [i regrete v-a adus literatura? Încep prin a v` tempera oleac` entuziasmul: nu, neap`rat, al dvs., c\t al incipitului \ntreb`rii dvs., – care e un pic cam festivist. C`ci miile de cititori s\nt, dac` s\nt, numai o mie; iar mia asta e o sut`, suta – c\teva zeci sau, poate, zece. Un zece care e, adesea, nou` (ca, pentru mine, \n copil`rie, c\nd credeam c` pe sergentul care pleac`, cu ceilal]i nou`, din Vaslui, \l cheam`... zece, ne\nsum\ndu-se noimii anterioare!). În ceea ce prive[te zadarnicele premii, acestea poart` mult prea mult pecetea, stigma (brandul) vremii; iar invita]iile la festivaluri [i conferin]e nu prea curg \n valuri. (Ceea ce, de fapt, e foarte bine, mondenit`]ile sau oficializarea fiind, pentru domnul scriitor, mortale.) Emisiunea de televiziune nu e misiunea unui om, av\nd, de obicei, alt` viziune asupra lumii dec\t telea[t(r)ii; iar voiajurile \n str`in`tate nu ne prea mai atrag pe unii care, ca mine, am „ie[it“ numai o dat` din ]ar`, la Var[ovia, \n ’80. Apoi, aidoma at\tor premii, gloria e extrem de relativ`, „conul de umbr`“ fiind, mai totdeauna, ploconul ce ]i-l face moartea, la vreo trei zile dup` funeralii. C\t despre,-n fine, bani, – la anul [i la mul]i ani! S-ar putea crede c` r`spunsurile astea s\nt expresia unei maxime frustr`ri, resentimentare ([i cam acrimonioase). Nici g\nd de asta, v` implor s`-mi da]i crezare. În rest, \ntreg tac\mul de dezavantaje, nemul]umiri, necazuri [i regrete intr` \n, dac` vre]i, normalitatea oric`rei meserii, profesii, voca]ii sau cariere. Regretele se manifest`, \ndeob[te, \n cazul unui scriitor, fa]` de ceea ce a scris din iner]ie, din complezen]` sau oportunism. S\nt nu pu]ine paginile care te fac (sau te pot face) s` ro[e[ti. Iar ceea ce ai scris e de ne[ters. Quod scripsi, scripsi.

Punct. Palinodiile au gustul, nu o dat`, al lacrimei de crocodil (din care nu-mi voi fi dorit s` gust).

Profesia noastr` de cuv\nt`tori (\n ultim` instan]`, doar scriitorul, el, cuv\nt` realmente, ca [i, cu unele excep]ii, filosoful) o face mai discreditabil`, se pare, dec\t oricare alta. Devenit calf` de cizmar, scornice[teanul, dac` me[terul i-ar fi permis-o, n-avea dec\t s` iroseasc` toval sau talp` cu nemiluita. Nu s-ar fi descalificat dec\t ca simplu artizan, ar fi r`mas, adic`, un c\rpaci. Cei care, \ns`, l-au sl`vit, vreo 25 de ani \n [ir, drept

70

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

INTERVIU

infailibil [i genial C\rmaci, n-au f`cut dec\t s`-[i bat` cuie-n talp`, fie [i c\nd, ca Zaharia Stancu, nu vor fi umblat dec\t descul]i. (În parantez`, pentru pu]in haz, \ng`dui]i-mi s` transcriu o epigram`, de dou` versuri, a lui Victor Eftimiu, dup` ce Stancu publicase, \n ’48, Descul]: „{i zici c-ai fost descul], cu anii?/ O s` te-ncal]eamericanii!“.)

Dac` m` \ntreba]i cam ce regrete am, sub acest aspect, v-a[ spune dou`: o recenzie din noiembrie ’62, \n care descriam, inept, o scriere, [i mai inept`, despre marele vecin [i prieten de la Est, a lui Demostene Botez, ex-simbolistul (pe care,-n anii-mi de ucenicie, \l citisem, admir\ndu-l oarecum, – [i aveam, acum, ocazia, recenz\ndu-i o carte de c`l`torie, s` dizertez, \n voie, despre...

Xavier de Maistre, cu voiaju-i „autour de sa chambre“!); o alta, din februarie ’63, despre faimoasa grev` din urm` cu trei decenii, – o antologie de versuri am`r\te (la care-[i da partinicul obol [i, dac` nu m`-n[el, Nichita). O recenzasem \ntr-un spirit obiectiv, ba chiar parodiind, pe ici, pe colo, limba de lemn \n care era scris`.

Mai mult crezusem \n URSS-ul, nu al lui Demostene Botez, ci al lui Hru[ciov, tot Nikita,

care p`rea s`... „perestroikizeze“, pe plan politic, dar [i literar. Eram entuziasma]i de Pia]a Pu[kin, de libert`]ile (p\n` la urm`, aparente) ale unor Evtu[enko, Vosnesenski, Rojdestvenski sau Ahmadulina. Din primul tradusesem un poem, mai mult sau mai pu]in nonconformist, care, publicat \ntr-o gazet` (de perete) universitar` (adic` din incinta facult`]ii a c`rei parte component` era peretele proscris), constituise, dimpreun` cu alte capete de acuzare, o culp` pentru care trecusem printr-o sumedenie de anchete, interogat, la ceas de sear`, de c`tre tovprofesori \ncrunta]i, pe post de mici inchizitori, ca [i de c`tre activi[ti \n „geci“ de piele [i posomor\]i. „Corpul delict“ fusese, mai cu seam`, ultimul catren al poeziei (cu subiect, s` zicem, parizian): „Voi be]i, citindu-l pe Verlaine, voi be]i, / Cu burta rotunjindu-se, enorm`. / Ucide]i-i, ucide]i pe poe]i, / Îi ve]i putea cita [i p’orm`!“. Toate acestea pot s` par`, ast`zi, nimicuri sau copil`rii; nu, \ns`, [i atunci, c\nd unul dintre poe]ii foarte tineri, care citise, la cenaclu, prin una mie nou` sute [i [asezeci [i doi \mi pare, o compunere prim`v`ratic-inocent` despre P`durea Verde (ce este denumirea

71

1952

...aprilie 1988

INTERVIU

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

oficial` a unui cr\ng din estul Timi[oarei), avea a fi mustrat, tov`r`[e[te, c` verdele p`durii e, vai, interpretabil, \n calitatea-i de culoare legionar`.

(A[ mai ad`uga, \n parantez`, c` tovul \ntre dou` v\rste fusese, \n june]e, camarad!). În fine, propozi]ia-cheie a \ntreb`rii dvs. e cea medie: „Dar ce anume nu se vede din meseria de scriitor?“. Ceea ce poate fi o mic` mare dram`.

C`ci, \n afara unor scrieri (bune / proaste) nu se prea vede mai nimic.

S\nte]i unul dintre pu]inii scriitori care n-au amestecat via]a cu literatura, \n sensul c` poezia dvs. nu are miz` autobiografic`. A]i tr`it mai bine dec\t a]i scris, sau viceversa?

N-am fost, totu[i, chiar a[a niznai de via]`, de „via]a ce se vie]uie[te“, \n propria mea literatur`. În ceea ce-i prive[te pe este]i, pe criticii arti[ti [i rafina]i, m` preferau ca scriitor (dar [i ca prieten).

Dup` Mircea Zaciu, de exemplu, a[ fi \ntruchipat „dandysmul critic“. „Tr`iri[tii“, precum Lucian Raicu, m` preferau ca individ, ca om, consider\ndu-m`, \n ipostaza asta, superior literaturii proprii. Mi-a spus-o Livius Ciocârlie, \ntr-o sear`. Nu criticul ce m` simpatiza ca ins [i ca, din c\nd \n c\nd, conviv, mai mult dec\t ca literat. În rest, nu cred c` am tr`it mai bine dec\t am scris, \n cazul c` scriu bine. În caz contrar, s`

fi tr`it mai bine dec\t ai scris, e lucru derizoriu. Ar fi, oricum, un simplu cabotinism, din parte-mi, s` spun ca Ady Endre, fie [i dac` m-ar tenta s-o fac: „Vai, am tr`it a[a ur\t, / Vai, am tr`it a[a ur\t; / Ce mort frumos o s` mai fiu, / Ce mort frumos o s` mai fiu!“ (t`lm`cirea poeziei \i apar]ine lui Eugen Jebeleanu).

72

Mi se p`rea un greiere dansant…

De ce „What a wonderful world“ a lui Louis Armstrong este cea mai fals` melodie a lui? A[a mi-a]i spus mie odat`.

Pentru c` lumea nu e, totu[i, „wonderful“, dec\t \n, eventual, c\te-un (fru)MOSFILM, ca [i la, \ndeob[te, Hollywood, \n, a[adar, „the american dream“. C\nd acest „dream“ este „a drama“, drama devine, cel mult, melodram` (ca \n cazul siroposului de Spielberg), \n beneficiul, bine\n]eles, al optimismului „g\ndirii pozitive“. Spre deosebire, pe c\t cred, de propaganda ro[ie/brun`, care e(ra) una de tip hard: agresiv`, mobilizatoare, belicoas` sau, m`car, cazon` („Nu sta pe g\nduri, / Intr` \n r\nduri...“, i proci, i proci), cea american`-i una soft, dulceag`, mai ales, [i kitschurist`.

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 N-am la \ndem\n`, din p`cate, songul lui Armstrong, text [i melodie; dar mi-l aduc aminte \ndeajuns de bine. Cum reu[e[te epocalul trompetist (despre care Steinhardt afirm` undeva c`, dac` goarna Judec`]ii de Apoi fi-va f`cut` s` r`sune de c`tre-un simplu muritor, atunci acela ar fi tocmai Louis!) s`-[i compromit` propria puternic` arm`: strong-arm, [i, \n loc s` fac` uz de for]`: strong-arm (de for]a geniului pe care-l are), s` se dilueze \ntr-un verde ecologic [i \ntr-un languros albastru, de feerie vaporoas`, r`m\ne, pentru mine, ca [i, de altfel, pentru dvs., o lamentabil` enigm`... În plus, dac` l-a]i [i v`zut (nu numai ascultat) c\nt\nd, ve]i fi b`gat de seam` c` marele Louis Armstrong involueaz` brusc, prin ochii de o bun`tate l`crimoas` [i, mai ales, prin albu-i „z\mbi]i, v` rog!“ de negru, la condi]ia unui „bon sauvage“, a unui Vineri inocent recompensat, din timp \n timp, de Robinson. Aten]ie: nu e vorba,-n ocuren]`, nici de rasism, dup` cum nici de tiers-mondisme!

Am avut privilegiul s` v` urm`resc dans\nd chiar pe „Mica }iganiad`“. În tinere]e v-a]i visat vreodat` Fred Astaire?

A[ fi preferat, poate, s` m` fi auzit c\nt\nd la pian. Dar nu-s o loaz` nici ca dansator. O mo[tenesc pe mama [i la acest capitol. Pe Fred Astaire \l adora, ca toat` genera]ia ei. Dansa ea \ns`[i admirabil, f`c\nd pereche, uneori, cu un frate-al s`u, „pilote de guerre“ ([i, finalmente, deblocat), la fel de suplu ca americanul. Cu care eu n-am emulat nicic\nd. Mi se p`rea un greiere dansant, \n ciuda taliei lui de viespe. La \nceput \l luasem drept femeie, c`ci, nev`z\ndu-l \nc`, \i desp`r]eam numele \n... Freda Ster! Silueta-i, \ns`, e(ra) de invidiat. Abandon\nd fumatul, acum doi ani de zile, am devenit tot mai ventripotent, motiv \n plus s` am o admira]ie pentru o siluet` ca a lui.

Or, amintindu-mi c`, prin Timi[oara, volumino[ii se chemau, pe vremuri, dundi (termen de-a c`rui provenien]`, nem]easc` poate, nu s\nt sigur) [i c`, \n v\rst`, \nsu[i lordul Brummel luase propor]iile de care \[i r\sese \n cazul viitorului George IV, tot ce-mi r`m\ne e s` ticluiesc un distih final ([i, poate, nostim): Sic transit gloria mundi: / Din dandy ajungi dundi!

Dar atunci c\nd a]i \nceput s` o iubi]i pe Rita Pavone?

Dar, domnule, nu am iubit-o niciodat`! În primul r\nd, era (mai e?) prea scund`. Nu c` eu a[ fi un tip \nalt; dar c`, la bra] cu-o mult-prea-

INTERVIU

scund`, \ncep (nu r\de]i!) s` m` simt culpabil.

Nu-mi plac femeile pe care (ca s` nu pierd ocazia de-a fi pu]in vulgar) le pierzi prin pat. Apoi, nu fac amoruri la distan]`. Amor de lonh m` poate tulbura; dar nu m` farmec` nici o princesse lointaine. Dragostea e imediate]e, pentru mine: o accesibil` proximitate...

Rita era, \n fine, exploziv`, iar eu prefer temperamentele mai calme, mai indolente, mai catifeloase. Apoi, nici nu era prea atrac]ioas`: aeru-i garçon nu-mi sur\dea. Poil de Carotte, Gavroche & Co. p`reau s`-i fie genul proxim. Cu primul, Rita \mp`r]ea pistruii. Era unul din pu]inele-i detalii fizionomice care-mi era pe plac. Nu doar \n calitatea-mi de semi-baudelairian: „Pour moi, poëte chétif, / Ton jeune corps maladif, / Plein de taches de rousseur, / A sa douceur“ (À une Mendiante rousse). Iubisem, \n adolescen]`, eu \nsumi, o „frumoas` ro[covan`“ (e drept c` nu [i cer[etoare), cu ten, fire[te, lactescent, p`r de un ro[u-cupru, aidoma li]elor de siguran]e, ochi verzi-smaragd [i numeroase efelide. O ]in mai bine minte, oricum, dec\t pe Rita, – figura c`reia,-n memoria mea, cred c` va fi p`lit cu totul. Nici vocea-i nu-mi mai sun` \n auz. S` tragem, a[adar, cortina!

Nu \nainte de a cita un vers din Cliquet: „lumea e un capriciu“. Literatura ce e?

Un passe-temps!

■ a consemnat Marius Chivu

73

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

C~R}I DE PLASTIC

Ioana Bot

Mierea iubirii, \n traducere Între deliciile cititorului ce s\nt se afl` proza lui Jim Crace, scriitor contemporan britanic, prea pu]in cunoscut la noi (www.jim-crace.com merit` r`sfoit, ca avant-goût). Proza lui are ingredientele fascina]iei, ale pl`cerii [i ale pericolului: arta epicului bine temperat (arta romanului britanic de ras` veche? nu generalizez, de[i \ntr-acolo m` poart` selec]iile capricioase ale bibliotecii mele private…), ironia dens cultural`, disolu]ia m`iastr` a ipostazei auctoriale, subversiuni post-borgesiene ale discursului, profuzie de imagina]ie, arome stilistic inedite, toate – pentru a da glas unor teme potrivite cu nara]iunea mea major`. Crace e o lectur` riscat`, m` surprind frem`t\nd [i de pl`cerea descoperirii, [i de incapacitatea de a mai l`sa cartea din m\n`, [i de spaima c` paginile se apropie de sf\r[it, [i de indecen]a cu care m` g`sesc, \n ele, expus`, mie \ns`mi. Ca \n adolescen]`, la cap`tul lecturii revin \n real cu suspiciunea c` nici el nu mai e acela[i, c` am nimerit \ntr-o panglic` de via]` alternativ`, alterat` de cartea abia \ncheiat`. Mul]i ani, avea s` m` urm`reasc` aceast` spaim`, dup` ce trecusem odat` prin avioane, aeroporturi [i v`mi, nemail`s\nd din m\n` al s`u Being Dead (1999; netradus la noi), \necat` \n fluxul celor patru voci narative, \nghi]it` de lichefierea organic` numit` „moarte“, sugrumat` de ritmul istoriei unei perechi unde (de te fabula narratur) muream [i eu, prad` lecturii… Am \nchis cartea, atunci, pe tarmacul de la Otopeni – [i mult timp dup` aceea am tr`it cu sentimentul c` nimerisem \ntr-o realitate gre[it`, \n care continuam s` mor.

74

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA Nu \ncerc nici acum s` explic, ci doar constat repetarea experien]ei, pentru The Devil’s Larder (C`mara diavolului, Editura Humanitas, 2001, traducere de Elena Ciocoiu), „roman cumulativ“, cum \l nume[te Crace, compus din 64 de capitole (ca p`tratele tablei de [ah…) aparent independente, tot at\tea istorii – bine spuse – care \mpletesc temele singur`t`]ii fiin]ei, \nstr`in`rii, memoriei, mor]ii, \n „ceaunul“ figurativ al unor povestiri alegorice despre m\ncare, mese, meseni, re]ete [i ingrediente. Abunden]a materiei, aluaturile care cresc, fluxurile apei matriciale, roadele dezl`n]uite ale toamnei, toate configureaz` aici o fertilitate oarb`, unde anecdota poate fi picaresc`, dar de unde lipse[te sentimentul esen]ial. Întruc\t mierea nu apar]ine c`m`rilor ispitelor Diavolului, gustul fundamental al tuturor pove[tilor, ca [i al tuturor alimentelor, este am`reala – adic` lipsa dulce]ii. Mierea raiului (iubire, \n]elepciune, comuniune…) ar compensa, \n logica imaginarului invocat de Crace, sarea p`m\ntului. Ultimul p`trat al tablei de [ah con]ine doar dou` cuvinte, ale iubirii dorite, ale unei sf\[ietoare tandre]i: „oh honey…“. Crace resemantizeaz` un cli[eu lingvistic, men]in\nd echilibrul \ntre aria simbolic` (explicit`) a alimentarului [i aceea (implicit`) a iubirii.

O carte bun`, \n traducere de plastic. „O honey“ devine, \n român`, „O, miere“, ceea ce nu „spune“ nimic. Nici o not` a traduc`torului despre ambiguitatea original`, [i nici „dulcea]a“, eventual, din expresiile române[ti ale tandre]ii. Traducerea e indiferent` la stil (frazele pot avea, adesea, doi timpi simetrici, ca un dans – efect pierdut \n român`), literalizant` (alimentul „free from“ e „liber de“, la fel cum „blocks“ s\nt nu cvartaluri, ci blocuri, iar „opportunities“ – oportunit`]i), neatent` la leitmotivele textului („riding the slow digestions of the night“, autocitat ironic dintr-un autor fictiv – ceea ce traduc`toarea nu observ`, \nainte de toate –, tradus nefericit cu „merg\nd pe-mbuc`tura nop]ii-nceti[or“ [i apoi cu „digestia \nceat` a nop]ii“…). De la minimale regimuri prepozi]ionale („an aria of food“ este o arie [muzical`] a m\nc`rii, iar nu „o arie de m\ncare“!), la subtilit`]i ale ritmului epic, versuri mascate etc., nimic nu e (dac` dragoste nu e). Rezult` o carte despre m\nc`ruri, vag spiritual`, opac`. Cum de asemenea traduceri se public`, totu[i? Oh, honey…

■

© Rare[ Avram

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

C ~ L ~T O R I I

Ruxandra Cesereanu

Povestea cimitirelor mele

Primul meu contact pitoresc cu cimitirul a fost \ntre 10 [i 13 ani, pe c\nd eram la Liceul de Coregrafie din Cluj (pe care \l urmam ca s` \mi corectez platfusul), iar drumul de la [coal` la sala de balet, ce se g`sea \ntr-o alt` cl`dire, trecea prin centrul ora[ului. De obicei f`ceam drumul str`b`t\nd cea mai veche strad` a Clujului, cu statuia Sf\ntului Gheorghe ucig\nd balaurul, dar de 1 noiembrie, de ziua mor]ilor, drumul meu trecea neab`tut pe l\ng` [i prin cimitir, pentru c` acolo musteau tarabele de halvi]e, mere \n zah`r ars, acadele, vat` de zah`r pe b`], batoane de ciocolat` etc., toate cofet`rite de ni[te faimo[i turci halvi]ari veni]i din Dobrogea [i s`l`[lui]i tocmai \n Ardeal, nu se [tie din ce motive.

Nu d`deam dec\t o rait` scurt` prin cimitir, la buza lui, unde se g`seau pa[nice [i falnice morminte, molf`ind dulciurile pe care mi le cump`ram cu nemiluita de 1 noiembrie. Mai t\rziu, \n adolescen]`, \mpreun` cu p`rin]ii mei, tot de 1 noiembrie ajungeam la morm\ntul bunicii paterne, coco]at pe un deal dintr-un cimitir pierdut, de ]ar`, unde tat`l meu se h`rnicea zor nevoie mare s` cure]e morm\ntul bunicii Veturia, m`car o dat` pe an. Mi-aduc aminte c` m` zg\iam la cavourile decrepite [i co[covite de pe deal [i la mormintele vetuste, ca la ni[te dinozauri [i brontozauri c`rora le c`zuser` din]ii.

Dup` ce am terminat Facultatea de Litere, c`s`torit` fiind [i lu\nd reparti]ia \n ora[ul Bistri]a, a[a s-a f`cut c` apartamentul meu se afla exact \ntr-un bloc lipit de cimitirul vechi al ora[ului (unde nu mai aveau loc \nmorm\nt`ri), \n]esat cu lespezi triumfale, ciudate. Aici am g`sit, \mpreun` cu so]ul meu, cel mai frumos nume de personaj, pe care mai apoi l-am tras la sor]i: Luiza Textoris. A r`mas c` doar Corin va putea s` \l foloseasc` \n proza sa ([i a[a au [i stat lucrurile, numele cu pricina ap`r\nd \n romanul

Hidra de multe ori, \ntruc\t era numele unui personaj-cheie), de[i, \n volumul meu de proz` scurt`, Purgatoriile, l-am folosit [i eu la un moment dat, \nc`lc\nd \n]elegerea. Faptul c` am tr`it trei ani, c\t am stat \n Bistri]a, \nvecina]i cu glorioasa moarte, mi-a creat un fel de habitudine la ideea de cimitir, \n care am ajuns s` v`d un fel de parc sau muzeu de cear`, mai degrab` dec\t un s`la[ al celor du[i.

Mania mea de a scotoci prin cimitire s-a n`scut, practic, la Vene]ia, unde mul]i ani la r\nd am tot dat

Héloïse [i Abélard

77

C ~ L ~T O R I I

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

t\rcoale cimitirului San Michele (aflat pe o insul`), p\n` c\nd, \n 2004, mi-am luat inima \n din]i [i l-am vizitat. De fapt, voiam s` ajung la morm\ntul lui Ezra Pound, de[i \n acela[i cimitir se mai g`seau [i alte celebrit`]i, precum Igor Stravinsky, Iosif Brodski, Serghei Diaghilev, plus o puzderie de contese [i con]i ru[i. P\n` la urm`, i-am aflat [i vizitat pe to]i, dar numai la morm\ntul lui Ezra Pound am z`bovit.

Nu are cruce sau vreun monument, ci este doar o lespede uria[` [i verde de ieder`. Din pricina aceasta este [i greu de identificat. Aplec\ndu-m` s` dau la o parte iedera, pentru a citi cine este \nmorm\ntat acolo, am g`sit o carioc` neagr` pe care am luat-o cu mine. C\nd, la Cluj, i-am povestit lui Ion Mure[an ce am g`sit pe lespedea lui Pound, acesta m-a c`inat, zic\nd c` grea povar` am pe umeri. „De ce?“, am \ntrebat eu mirat`. „M` \ntreb – a spus atunci Ion Mure[an – ce vei \ndr`zni s` scrii cu acea carioc` g`sit` pe morm\ntul lui Ezra Pound?“ Ei, da, nu m` g\ndisem la asta. P\n` la urm` am g`sit ac de cojoc instrumentului de scris: am decis s` scriu cu el

doar dedica]ii pe c`r]i. Ca un f`cut \ns`, anul acesta am \ndr`znit s` scriu cu el destul de multe poeme violente. Acum i s-a cam sf\r[it cerneala, a[a \nc\t s\nt dispus` s` renun] la carioca respectiv`, \n cazul \n care vreun fan al lui Pound ar dori-o (aviz amatorilor!).

De fapt, cimitirul San Michele din Vene]ia m-a ispitit dintotdeauna nu at\t din pricina lui Ezra Pound, ci din pricina superbisimului microroman Concert baroc de Alejo Carpentier, unde, la un moment dat, Georg Fridrich Haendel, Antonio Vivaldi, Domenico Scarlatti [i un sclav negru cubanez (amator avant la lettre de jazz) concerteaz` \ncruci[at \n celebrul cimitir vene]ian.

Al doilea cimitir celebru pe care l-am vizitat a fost Verano din Roma, dar aici nu am ajuns pentru vreun scriitor anume, ci pentru bunicul meu patern, padre Basilio, fost preot greco-catolic, afiliat \n ordinul basilitan, mort \n exil [i \ngropat \n anonimie. În iulie 2005 am ajuns la Moscova, pe urmele personajelor din Maestrul [i Margareta de Mihail Bulgakov, \mpreun` cu al]i fani ai scriitorului rus (Corin Braga, Marta Petreu, Virgil Mihaiu). Într-una din dimine]i ne-am pornit s` c`ut`m morm\ntul lui Bulgakov la m`n`stirea Novodevicie: un spa]iu c`r`miziu, aparte, cu ziduri scorojite [i icoane uria[e. Nu am g`sit \ns` dec\t morm\ntul lui Soloviev \n incint`. În afara m`n`stirii, se aflau mormintele celorlal]i celebri. A-l c`uta pe Bulgakov p`rea s` fie \ns` a c`uta acul \n carul cu f\n. O \ngrijitoare veseloas` ne-a ar`tat unde se afl` mormintele lui Cehov [i Gogol: al lui Cehov era simplu [i ne\nzorzonat, al lui Gogol, ceva mai glorios. Dar de morm\ntul lui Bulgakov nu [tia nimeni. Ne-am r`sp\ndit pe c`r`rile din zona mor]ilor celebri [i am \nceput s`-l c`ut`m, cam nesiguri pe noi. În cele din urm`, morm\ntul a fost g`sit de Corin: simplu, f`r` cruce, ca un tumul. Aici era \nmorm\ntat` [i Elena Sergheevna (cea de-a treia so]ie a lui Mihail Bulgakov, prototipul Margaretei), moart` \n 1970.

Corin a pus un mugur verde \n p`m\nt, Marta Petreu a depus [i ea ceva (nu [tiu ce), iar eu am \ngropat o piatr` pre]ioas`, maro, pe care o poreclisem „ochiul calului“. În fa]a morm\ntului Bulgakovilor se afla morm\ntul lui Stanislavski. Pe mormintele lui Cehov [i Gogol am pus c\te un fir de iarb`. În prim`vara lui 2006, [tiind c` voi pleca la Paris pentru trei zile, am decis s` scotocesc prin cimitirele ora[ului, muzeele [tiindu-le deja pe de rost, din alte vremuri. Mai cu seam` Père-Lachaise m` tenta, pentru c` aici se g`sea morm\ntul rebelului Jim Mor-

78

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 rison (pe care \l gustam ca poet de sine st`t`tor [i ca vocalist la The Doors; \n plus, aflasem de la prietenul meu Emilian Galaicu-P`un despre o povestire a lui Liviu Antonesei din volumul Check point, Charlie, care se petrecea tocmai la morm\ntul lui Jim Morrison [i care era cam... de[ucheat`). Trebuie s` spun \ns` c` morm\ntul lui Jim M. a fost \ntru totul dezam`gitor, f`r` nimic spectaculos. Noroc cu mormintele Heloisei [i al lui Abelard (iubi]i aproape mitici [i mistici) [i cu superbul morm\nt al lui Oscar Wilde: plin de s`ruturi [i urme de ruj pe o statuie zbur`toare, o corcitur` \ntre o Sfinx` (f`r` s\ni) [i un indian cu podoab` capilar` abundent`, preschimb\ndu-se \n aripi. Am mai v`zut mormintele lui Balzac, Nerval, Colette, Proust, Apollinaire, Chopin, Enescu. În drum spre aeroport m-am oprit [i la cimitirul Montparnasse, ca s` v`d, \n treac`t m`car, mormintele celebrilor români Cioran (pe care tare cu greu l-am aflat), Ionesco, Brâncu[i, Tzara, dar [i morm\ntul \nghesuit al lui Charles Baudelaire, aflat \n aceea[i urn` cu tat`l s`u vitreg (generalul Aupick), pe care l-a detestat toat` via]a, ce paradox!

Dup` aceast` vizit` parizian` cel pu]in ciudat`, am decis s` nu mai b\ntui o vreme prin cimitire.

Totu[i, \n vara lui 2006 nu am avut \ncotro, atunci c\nd am ajuns din nou la Roma [i la Buenos Aires. La Roma l-am avut ghid pe astrologul comparatist care \mi d`ruise odinioar`, \n joac`, p`l`ria neagr` de catifea, zis` de „vr`jitoare“, dar grupul nostru de vizitatori de cimitir era mai mare: c\]iva phantasmi[ti de la Centrul de Cercetare a Imaginarului de la Cluj (Corin Braga, Sanda Cordo[, {tefan [i Carmen Borbély), afla]i cu to]ii la un colocviu despre homo errans, organizat la Accademia di Romania. Ce am v`zut \n cimitirul str`inilor celebri din Roma, aflat l\ng` o piramid` nu mai [tiu dac` real` sau fals-egiptean`? Mormintele lui Keats [i Shelley. La morm\ntul lui Keats nu era scris numele acestuia, ci doar dorin]a poetului: „Aici se afl` cel al c`rui nume este scris pe Ape“. Am l`sat un r`va[, sub o piatr`, pe care am scris [i eu ceva c`tre marele mort, r`spunz\nd dorin]ei sale. La morm\ntul lui Shelley atmosfera a fost prea obi[nuit` [i clasic` pentru a mai l`sa vreun r`va[.

La Buenos Aires se afl` faimosul cimitir Recoleta, care nu este altceva dec\t un or`[el de cavouri, cu uli]e str\mte. Nu exist` morminte la orizontal`, ci doar morminte pe vertical`, cavouri de toate soiurile. Te po]i plimba prin cimitirul Recoleta ca printr-un cartier cu locuitori absen]i. Am v`zut aici doar morm\ntul istoric al faimosului om politic din

C ~ L ~T O R I I

© Ruxandra Cesereanu

secolul al XIX-lea, Domingo Faustino Sarmiento, apoi cavoul familiei Bioy Casares [i cel al familiei Duarte, unde este \nmorm\ntat` Eva Peron, cel mai mare mit al Argentinei, femeia cu halou mistic despre care s-au scris c\teva romane, s-au f`cut o puzderie de filme [i ale c`rei posteruri rivalizeaz` cu cele ale lui Che Guevara, cel pu]in la Buenos Aires!

Eva Peron, al c`rei cadavru a fost chiar furat, la un moment dat, apoi returnat nu mai [tiu \n schimbul a ce, apoi c\t pe ce s` fie furat din nou. În cele din urm`, Eva Duarte Peron odihne[te \ntr-un cavou ca oricare, la care ajung destui pelerini [i unde argentinienii \nc` las` mesaje, r`va[e, scrisori, ode, lamentouri.

Desigur, a[ putea avea o explica]ie psihanalitic` [i nu numai pentru goana mea prin cimitire din ultimii ani. Prefer s` cred \ns` c` este doar pofta de plimbare stranie a unei boeme c`reia \i plac pove[tile [i personajele pitore[ti.

■

79

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

SUB LUP~ Dana Grigorcea

Pia]a de carte german` Anul acesta, Germania [i-a putut \nfige stegule]ul \n propriul top de best-seller: un roman german a escaladat lista cu cele mai bine v\ndute c`r]i [i se men]ine la v\rf de peste 50 de s`pt`m\ni. Autorul-recordman este Daniel Kehlmann, un t\n`r timid [i seduc`tor, amintind oarecum de Hugh Grant \n rolul de bibliotecar. Romanul celebrat se nume[te M`surarea lumii (Editura Rowohlt, 2005) [i urm`re[te str`dania oamenilor de [tiin]` Alexander von Humbold [i Carl Friedrich Gauß de a cuprinde \n formule tot p`m\ntul. Acest subiect ambi]ios, plasat \n secolul al IXI-lea, este oarecum neobi[nuit pentru un top de carte. Îns` Germania are o pia]` literar` imprevizibil`.

Rigiditatea criticilor a derutat majoritatea cititorilor, care, aici [i aiurea, prefer` literatura accesibil`.

„Literatura serioas`“ [i „literatura de divertisment“ Distan]a dintre supra-eul \ntruchipat de criticul Marcel Reich-Ranicki, alias „Papa Literaturii“, [i subeul popular, amator de „c`r]i u[oare“, a tran[at literatura german` \n „literatur` serioas`“ (Ernste Literatur, pe scurt, „E“), premiat` [i subven]ionat`, [i „literatur` de divertisment“ (Unterhaltungsliteratur/„U“), suspectat` de trivialitate [i ignorat` de \ntreaga mass-medie. Compromisul anglo-saxon denumit middlebrow a lipsit ani de zile din literatura german`, \ns` c`r]i din aceast` categorie, „readable, but cultivated“, au fost importate, spre a lini[ti con[tiin]a cititorului german mediu. La \nceputul anilor ’80, editurile germane licitau pentru orice best-seller interna]ional. Cur\nd

\ns` [i-au dat seama c` gusturile literare difer` uneori [i la nivel na]ional [i au angajat detectivi literari, care sondeaz` pie]ele str`ine \n c`utarea unor c`r]i cu sor]i de succes pe pia]a autohton`.

Detectiva literar` Maria Campbell, din New York, care a lucrat aproape 20 de ani pentru editura Ullstein, afirm` c` Germania are, la nivel na]ional, un reading attitude cu totul diferit de America: „Germanii nu citesc spre a se relaxa. Ei au \n general un apetit pentru scriitori cu o anumit` ferocitate intelectual`, ca Richard Powers. Seriozitatea se p`streaz` chiar [i la capitolul literaturii pentru femei. C`r]ile pe care le recomand \n Germania nu au cotidian sau p`l`vr`geal`. Germania \i iube[te pe Jonathan Franzen [i Jeffrey Eugenides [i are temele ei preferate, \n principal tema familiei destr`mate [i a identit`]ii pierdute“.

81

S U B L U P~

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

Epoca Marcel Reich-Ranicki [i epoca Elke Heidenreich

ca best-seller, \[i p`streaz` \n retoric` vechea \mp`r]ire a literaturii \n „carte serioas`“ [i „carte distractiv`“. În ciuda acestui fapt, cresc \n topul v\nz`rilor tocmai romane germane middlebrow, ca M`surarea lumii, o carte cu preten]ii, dar u[or de citit. Iar listele best-seller \ntocmite de revista Spiegel cuprind din ce \n ce mai multe nume germane. Al`turi de clasicii Günter Grass [i Martin Walser, au succes la public [i autori noi ca Frank Schätzing [i Leonie Swann. Pe c\nd Frank Schätzing, de profesie agent publicitar, a [ocat Germania \n preajma catastrofei tsunami cu eco-thriller-ul s`u apocaliptic Stolul (Editura Kiepenheuer & Witsch, 2004), Leonie Swann s-a remarcat cu bizarul roman poli]ist Glennkill (Editura Goldmann, 2005).

Eroina lui Swann, miori]a Miss Maple, nu se resemneaz` ca ruda ei dintr-o gur` de rai carpato-dun`reano-pontic`, ci caut` s` afle cine l-a omor\t pe ciob`na[. Aceste romane au fost lansate cu mare tam-tam publicitar [i se laud` cu multe traduceri \n str`in`tate.

În timp ce listele de best-seller s-au umplut de nume str`ine, criticul Marcel Reich-Ranicki a discutat, timp de 77 de emisiuni televizate la ZDF (din 1988 p\n` \n 2001), numai romane burgheze, cu prec`dere romanele pleiadei Günter Grass – Martin Walser. Speran]a lui Reich-Ranicki de a descoperi un nou Thomas Mann, speran]` \n[elat` la fiecare emisiune, a dat tonul unei tradi]ii de critic` incisiv` [i elitist`, care se men]ine [i azi \n periodicele culturale germane. În 2001, revista Spiegel public` \ntr-o edi]ie de colec]ie canonul literar al „Papei literaturii“ cu Was man lesen muß, respectiv Ce trebuie citit. Un an mai t\rziu, Martin Walser declan[eaz` un scandal de propor]ii imagin\nd asasinarea lui Reich-Ranicki \n romanul Moartea unui critic. Acest roman controversat, suspectat pe alocuri de antisemitism, repune \n discu]ie pozi]ia atotputernic` a criticului Reich-Ranicki. S` fi intimidat el scriitorii germani, lu\ndu-le vocea?

Lui Reich-Ranicki [i emisiunii lui, Cvartetul literar, le-a urmat emancipata Elke Heidenreich cu emisiunea Citi]i. Dup` modelul Oprah Winfrey, Elke Heidenreich prezint` c`r]ile empatic, fiecare carte recomandat` de ea fiind automat catapultat` \n topul v\nz`rilor. Îns` recomand`rile s\nt deseori „c`r]i u[oare“, ironizate de restul mass-mediei. Heidenreich a popularizat printre altele [i romanul Monsieur Ibrahim [i florile Coranului de Erich Emmanuel Schmitt (Editura Ammann, 2002), c`ruia presa german` i-a dedicat articole nimicitoare. Die Zeit (nr. 64/2003) afirm` c` romanele lui Schmitt cu monsieur Ibrahim [i Oscar copiaz` Ai toat` via]a \nainte (1975) de Romain Gary: „Kitschul vine de acolo, cu tot cu monsieur Ibrahim, bunicu]a Rosa, Momo, Oscar, tonul de copil, tema mor]ii, curvele cumsecade [i micii comercian]i filozofi... c`rora monsieur Schmitt nu s-a obosit nici m`car s` le mai schimbe numele“. Ziarul german conchide \ns` c` „opera francezului nu este plagiat, ci o variant` Ikea, mai simpl` [i mai lustruit`, a originalului“.

Replica Elkei Heidenreich la acuza de superficialitate este c` ea face un serviciu ob[tii, populariz\nd cititul printre germani, [i c` cine descoper` pl`cerea lecturii cu o „carte u[oar`“, „U“, va citi c\ndva [i o „carte serioas`“, „E“. De remarcat este c` Elke Heidenreich, a c`rei emisiune marcheaz` oficial trecerea literaturii germane de la epoca elitei burgheze la epo-

82

Edituri [i libr`rii Pia]a c`r]ii germane este marcat` de un proces de concentrare: lan]urile de libr`rii Thalia, Die Mayersche, Hugendubbel [i Buch und Kunst au monopolizat pia]a. Noile libr`rii au o suprafa]` mare, spre exemplu, Thalia [i-a standardizat suprafa]a magazinelor la 5000 m2. Spa]iul nu este \ns` [i garantul bel[ugului: dintre cele 90.000 de titluri de carte care apar anual \n Germania, marile libr`rii nu prezint` dec\t c\teva sute de titluri. Titlurile alese s\nt, \n schimb, expuse „eficient“, ca „ofert` ultimativ`“, \n vrafuri, pe mai mul]i metri p`tra]i.

Jurnali[tii germani speculeaz` c` editurile [i-ar \nchiria singure suprafe]ele de prezentare. Astfel, ele s\nt nevoite s`-[i concentreze eforturile financiare numai asupra c\torva „Spitzentitel“, „romane de v\rf“: politica best-seller face ca romanele s` se v\nd` fie senza]ional, \n milioane de exemplare, fie deplorabil, \n c\teva sute. Nu mai exist` v\nz`ri medii, iar editurile au adoptat ideologia spartan`, sacrific\ndu-[i c`r]ile cu \ncas`ri slabe.

Fenomentul de concentrare pe pia]a c`r]ii a provocat [i o concentrare a editurilor. În momentul de fa]`, editurile germane s\nt grupate \n principal \n jurul concernelor Bertelsmann [i Holtzbrinck. Lupta celor doi gigan]i este \n principal lupta a dou` concepte: spre deosebire de politica centraliz`rii practicat` de Bertelsmann, Holtzbrinck permite unor edi-

S U B L U P~

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 turi literare ca Rowohlt, S. Fischer sau Kiepenheuer & Witsch s` aib` programe literare independente, aflate chiar \n concuren]`. Acest concept, care pare s` garanteze o diversitate de sortiment, este sus]inut numai cu condi]ia ca fiecare carte s` se finan]eze singur`. Practica acestui „calcul singular“ a fost sugerat` de firma-consilier McKinzie [i d`uneaz` c`r]ilor inovatoare, cu pu]in` rezonan]` \n r\ndul publicului larg.

Editura Rowohlt, spre exemplu, \[i exclude din program c`r]ile care v\nd mai pu]in de 6000 de exemplare. De suferit au \n special c`r]ile de poezii, care la Editura Suhrkamp s\nt finan]ate din \ncas`rile „literaturii de divertisment“ (de[i orgolioasa Editur` Suhrkamp nu eticheteaz` nici m`car romanele Isabelei Allende ca „U-Literatur“). La antipodul „calculului singular“ se afl` deci „calculul amestecat“.

„Cartea nu este o marf`“ De[i publica]iile culturale depl\ng, de ani de zile, „situa]ia de criz`“ a editurilor, c`r]ile germane au fost [i r`m\n elegante. Cele 2657 de edituri se \ntrec \n layout-uri, care mai de care mai atr`g`toare privirii. C`r]ile reprezentative ale unei edituri apar \n edi]ie hardcover, restul, ca paperback. Din c\nd \n c\nd, editurile lanseaz` [i c\te o edi]ie cadou, \n coper]i cartonate [i supracopertate cu h\rtie transparent` sau plastic colorat. Un sondaj recent al Asocia]iei Librarilor Germani arat` c` estetica unei c`r]i r`m\ne un important factor de decizie la cump`rare. Poate [i de aceea, pagina]ia c`r]ilor de buzunar \[i p`streaz` o ]inut` elegant`. În Germania, ideea anglo-saxon` cu automatul de carte-instant nu intr` nici m`car \n discu]iile forumurilor de pe Internet. Cartea frumoas` men]ine \n esen]a ei preten]iile burgheze ale culturii germane; oric\t de cump`ta]i, germanii nu vor urma exemplul francez de a-[i fotocopia c`r]i.

Pentru a oficializa crezul na]ional conform c`ruia „cartea nu este o marf`“, statul german a introdus pre]ul unic al c`r]ii: o carte are acela[i pre] \n toate libr`riile. Pre]ul unic garanteaz` cet`]enilor din provinciile cu o singur` libr`rie acela[i drept de acces la cultur` ca [i celor din ora[ele cu mare concuren]`. Între timp, \n marile ora[e au ap`rut „anticariatele moderne“ – libr`rii care v\nd la pre] redus c`r]ile noi, care nu s-au v\ndut bine \n cele [ase s`pt`m\ni de la apari]ie. Anticariatul modern eludeaz` legea pre]ului unic, aplic\nd c`r]ilor noi o [tampil` cu Mangelexemplar, „Exemplar deficitar“.

C`r]i editate de ziare [i reviste Presiunea asupra pre]ului unic al c`r]ii a crescut [i odat` cu apari]ia seriei de c`r]i ieftine a cotidienelor Bild [i Süddeutsche Zeitung [i a revistelor Spiegel [i Brigitte. Germania s-a orientat dup` modelul cotidianului italian La Republica, care, \n 2002, a v\ndut 25.000 de c`r]i, cresc\ndu-[i bugetul anual cu 20%. Aceast` practic` a ziarelor s`r`cite de criza economic`, respectiv de lipsa reclamelor, nu era nou`: ea ap`rea pentru prima dat` la \nceputul anilor ’90 \n Spania, iar apoi \n Portugalia [i Brazilia. Revistele [i cotidienele care editeaz` c`r]i, caut` titluri cu drepturi de autor ieftine [i c\t mai apropiate profilului lor. Astfel, Süddeutsche Zeitung a lansat pe pia]` literatur` clasic` modern`, pe c\nd Bild public` o serie de romane erotice. Pre]ul unei c`r]i, ce-i drept cu un scris mai mic, nu mai este de 15-25 euro, ci doar de 5 euro.

Agen]ii literare Pentru a-[i echilibra fluctua]iile bugetului \n riscanta er` best-seller, editurile au economisit \n lectorate. Iar majoritatea lectorilor concedia]i [i-au deschis agen]ii literare – la ora actual` exist` cam 100 de agen]ii, 60% dintre scriitorii germani aleg\nd s` fie reprezenta]i. Dac` la \nceputul anilor ’80, [efii de editur` percepeau agen]ii literari ca pe ni[te intermediari-c`pu[`, ast`zi realizeaz` c` agen]iile le-au u[urat lucrul, f`c\nd totodat` preselec]ia autorilor [i o mare parte din lectorat. Cele mai renumite agen]ii literare din Germania s\nt Graf & Graf, Eggers & Landwehr [i Keil & Keil. Pe l\ng` consultan]` literar` [i reprezentan]` financiar`, agen]ii literari ofer` scriitorilor stabilitate \ntr-un peisaj editorial \n permanent` schimbare. Cei mai influen]i agen]i urm`resc chiar socializarea autorilor lor: agenta Karin Graf, de exemplu, ofer` \n fiecare duminic` diminea]` c\te un mic dejun la care s\nt invita]i, pe l\ng` scriitorii-clien]i, [i lectori, critici [i detectivi literari, jurnali[ti [i al]i litera]i care dau culoare scenei literare autohtone [i interna]ionale.

■

83

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

DOCUMENTE

Un destin asumat „A-]i scrie amintirile este, desigur, un lucru prezum]ios: \nseamn` a atribui vie]ii tale o \nsemn`tate deosebit`, a face din ea centrul \n jurul c`ruia au gravitat evenimentele pe care le poveste[ti.“ A[a \ncepe prefa]a pe care filosoful N. Bagdasar o a[az` \n fa]a paginilor sale memorialistice r`mase \n manuscris. (În arhiva N. Bagdasar, ca \nso]ind Amintirile, exist` [i un manuscris intitulat Portrete; ambele volume se afl` sub tipar la Editura Academiei.) Într-o linie de congeneri ilu[tri – Petre Andrei, Lucian Blaga, Mircea Florian, Dan B`d`r`u, D.D. Ro[ca, Vasile B`ncil`, Eugeniu Speran]ia –, N. Bagdasar pare (prin propria voin]`) un filosof de planul doi, \n ciuda crea]iei sale [i a unei remarcabile activit`]i culturale: secretar al Societ`]ii Române de Filosofie (1928-1944), factotum \n redac]ia Revistei de Filosofie (1928-1943), administrator al Casei {coalelor [i proprietar al unei mici tipografii.

Dup` o carier` didactic` construit` \n universit`]ile din Bucure[ti [i Ia[i, \ncep\nd cu anul 1926, ce marcheaz` revenirea acas` dup` doctoratul \n filosofie sus]inut la Berlin, N. Bagdasar, recunoscut \n principal ca primul autor al unei istorii valabile a sistemelor de filosofie române[ti, este \ndep`rtat abuziv din \nv`]`m\nt, astfel c` existen]a sa profesional` [i civil` sufer` o fractur` dramatic` \n 1948, determinat` de schimbarea

de regim politic din România. Anii care au urmat, p\n` \n „august 1966“, dat` care marcheaz` \ncheierea Amintirilor (conform men]iunii din josul prefe]ei), s\nt o zbatere continu` pentru traiul zilnic, un lung [ir de umilin]e [i ofense \ndurate cu stoicism [i f`r` cel mai mic compromis. Cam aici trage N. Bagdasar [i linia memorialistic` desp`r]itoare \ntre evenimentele istorice europene consemnate [i proiectate \n perspectiva unor alc`tuiri politice [i sociale profund alterate. Deasupra liniei s\nt nota]iile contextuale f`cute cu spirit critic, aproape vizionar, asupra celor dou` r`zboaie mondiale, a form`rii statelor totalitare [i a instaur`rii comunismului \n ]ara noastr`, cu toate consecin]ele – imediate sau pe termen lung – ale acestei adev`rate abera]ii istorice.

La aproape trei ani de la identificarea mo[tenitorilor arhivei lui N. Bagdasar, am descoperit \nc` un manuscris, intitulat Însemn`ri, care respect` de ast` dat` un criteriu strict cronologic. Faptele pe care autorul le re]ine apar ca o transcriere prin reflexie a volumului de Amintiri, av\nd, evident, un caracter „de sertar“. S\nt pagini ce recompun destinul intelectualului prin defini]ie, martorul vremii sale.

Acest document constituie substan]a selec]iei din paginile de fa]`.

■ Rodica Pandele

N. Bagdasar

|nsemn`ri 3 mai 1948 Orizontul g\ndirii filozofice se mic[oreaz` pe zi ce trece. Statul totalitar comunist, de[i face din concep]ia marxist`, care consider` fenomenele economice ca singurul factor explicativ al evolu]iei sociale [i vede \n

idei un simplu reflex al infrastructurii, are totu[i teribil` team`, o team` instinctiv` de for]a ideilor. De aceea, nimic din ceea ce este contrar ideologiei marxiste nu trebuie tolerat, orice concep]ie nonmarxist` trebuie interzis` – sau sanc]iunea \ndep`rt`rii din

85

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006 func]iune a delincventului. De[i adep]i ai metodei dialectice, care prive[te contradic]ia ca motor al devenirii sociale, comuni[tii nu admit totu[i expunerea [i cunoa[terea doctrinelor opuse, cu care explica]ia dialectic` se afl` \n contradic]ie. Ceea ce \nseamn` c` ei nu s\nt consecven]i cu ei \n[i[i, c`, de[i s\nt convin[i de determinarea economic` necesar` a fenomenelor sociale, \n func]ie de care s\nt [i cele spirituale, ei recunosc totu[i, prin teama pe care o manifest`, c` ideile ar putea fi mai tari dec\t faptele economice, c` spiritualul ar putea da peste cap infrastructura.

E[ti idealist, e[ti obiectivist, e[ti formalist, e[ti academic, e[ti partizanul antinomiilor spirituale, e[ti metafizician, o, mai ales! – etc. s\nt cuvintele cu care criticii de ast`zi, gazetarii [i responsabilii institu]iilor superioare de cultur`, marxi[tii dogmatici te stigmatizeaz` [i te denun]` oprobiului public [i [efilor de resort, pentru a aplica sanc]iunile de rigoare. Aceste expresii s\nt echivalentul expresiilor politice care se arunc` celorlal]i cet`]eni, acuza]i sau b`nui]i c` s\nt ostili regimului: e[ti fascist, v\rf reac]ionar, unealt` a capitalismului monopolist [i imperialist anglo-american, ap`r`tor al bandei mo[iere[ti [i al patronilor exploatatori [i hr`p`re]i etc. A fi idealist \n filozofie, a c`uta s` tratezi obiectiv problemele preocup\ndu-te de adev`r mai presus de toate, a te consacra medita]iei izol\ndu-te de tot ceea ce te-ar putea distrage de la ea, a sus]ine c` valorile spirituale s\nt deasupra contingen]elor sociale [i politice e o culp` tot at\t de grav` ca [i c\nd te-ai deda la mi[c`ri subversive \mpotriva siguran]ei statului, a ordinei stabilite, a regimului de democra]ie popular`. Nu, filozofia trebuie s` fie marxist` sau s` nu fie deloc, ea trebuie s` fie militant` \n cadrele partidului [i \n slujba poporului, dac` e s` mai fie admis`. A trecut vremea c\nd [tiin]a [i arta \n genere erau apanajul c\torva, acum e vremea c\nd la ele trebuie s` se \mp`rt`[easc` [i masele populare.

Art` pentru popor, [tiin]` pentru popor, iat` dogmele sacrosante, c`rora trebuie s` li se supun` f`r` a cr\cni arti[tii, oamenii de [tiin]`, g\nditorii. Crea]iile artistice, [tiin]ifice, filozofice trebuie s` se bazeze pe ideologia marxist` [i s` se foloseasc` de metoda dialectic`, singurul procedeu recunoscut valabil [i eficace.

Cine, dintre cei atin[i de fiorii crea]iei spirituale autentice, se poate \ndoi c`, astfel \ngr`dite, for]ele spiritului ar mai putea duce la descoperirea de noi valori, la \mbog`]irea lumii ideale cu noi cuceriri de bu-

86

nuri spirituale durabile, mai presus de timp [i loc? A trasa spiritului limite at\t de \nguste, a-i impune scopuri str`ine principiilor estetice sau [tiin]ifice, a-l sili s` se foloseasc` de o singur` metod`, cea dialectic`, \nseamn` a-l reduce la pauperitate, la sterilitate, \nseamn` a-l anihila. Numai \n libertate e posibil` crea]ia, numai c\nd spiritul creator are facultatea de a-[i alege problemele [i de a le rezolva potrivit con[tiin]ei lui artistice sau [tiin]ifice [i \n conformitate cu principiile autonome ale artei [i ale [tiin]ei poate fi el fecund. Exigen]ele con[tiin]ei artistice sau ale celei [tiin]ifice, principiile artei [i normele [tiin]ifice s\nt prin ele \nsele suficient de riguroase ca s` nu mai fie nevoie de alte \ngr`diri.

Uniunea Sovietic` [i dup` exemplul ei [i regimul nostru s-au str`duit s` creeze arti[tilor [i oamenilor de [tiin]` o situa]ie material` privilegiat`, retribuindu-i mai bine. Dar ceea ce dau cu o m\n`, iau cu cealalt`.

Mai exact spus ei iau mai mult dec\t dau [i fac astfel imposibil` crea]ia. C`ci a oferi arti[tilor [i oamenilor de [tiin]` condi]ii de trai mai bune, dar a le delimita strict preocup`rile [i a le impune modul de a rezolva problemele \nseamn` a face sacrificii materiale inutile.

Care s\nt \n Uniunea Sovietic` marii scriitori ap`ru]i \n cei treizeci de ani de la Revolu]ie \ncoace? Marii compozitori? Marii pictori [i sculptori? Marii oameni de [tiin]`? Ceea ce arat` ei lumii \n aceast` privin]` [i cu care se m\ndresc s\nt exemplare mo[tenite de la vechiul regim ]arist, formate \n acel regim – s\nt oameni \n jurul v\rstei de [aizeci de ani, ceea ce dovede[te c` toate eforturile sovietice au fost zadarnice.

13 iulie 1948 Am fost pentru dou` zile \n Moldova, \n satul meu natal, pentru parastasul de doi ani de la moartea fratelui meu, doctorul Dumitru Bagdasar. La ducere am trecut prin Bucure[ti, unde am stat o zi, [i acum, la \ntoarcere, am trecut iar`[i prin Bucure[ti [i pentru treburi personale, dar [i ca s`-mi v`d prietenii [i s` mai aflu [tiri \n leg`tur` cu situa]ia interna]ional`. Ceea ce m-a impresionat dureros \n Bucure[ti de data aceasta a fost \ndep`rtarea statuilor, efectuat` cu c\teva zile mai \nainte, ale regilor Carol I [i Ferdinand [i a lui Ion Br`tianu, de pe locurile unde erau a[ezate. Îndep`rtarea statuilor e prea pu]in spus: ca ni[te primitivi care-[i \nchipuie c` distrug\nd un obiect distrug [i ceea ce reprezint` acel obiect, oamenii regimului au dis-

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

DOCUMENTE

pus ca statuile s` fie sf`r\mate cu t\rn`coape [i lope]i, pentru ca s` nu mai r`m\n` nimic din ele. Nu i-a \mpiedicat de la aceast` barbarie nici respectul fa]` de trecutul poporului nostru, nici sentimentul de respect fa]` de ni[te opere artistice, \n fa]a c`rora te-ai a[tepta ca orice act de du[m`nie politic` s` amu]easc`. C`ci statuile acelea erau adev`rate opere de art`, acelea ale regilor fiind crea]ii ale marelui sculptor s\rb Mestrovici. Nu reu[isem s`-mi revin din tulburarea sufleteasc` pe care mi-o produsese acest fapt, [i alt fapt pe care l-am aflat cur\nd dup` acesta m-a zguduit \n toat` fiin]a mea moral`: r`m`[i]ele p`m\nte[ti ale regilor [i reginelor, depuse \n mormintele de la Curtea de Arge[, au fost deshumate, incinerate [i aruncate \n patru v\nturi, pentru ca orice urm` p`m\nteasc`, palpabil`, s` dispar`, pentru ca nimic s` nu mai aminteasc` genera]iilor viitoare din ceea ce au reprezentat, \n a doua jum`tate a secolului al XIX-lea [i \n primele decade ale secolului al XX-lea, pilonii statului român burghez, capitalist [i monarhic.

Ura politic` nu numai fa]` de clasele a[a-zise posedante de ast`zi, ci [i fa]` de trecut s-a transformat \ntr-o orgie de distrugere care nu se opre[te nici m`car \n fa]a profan`rii [i a sacrilegiului! {i acest lucru \l fac oamenii care vorbesc \n numele unui regim „progresist“, al unei epoci superioare de cultur` [i civiliza]ie!

Tot aici, \n Bucure[ti, am aflat de noile dispozi]ii cu privire la o nou` epurare a c`r]ilor din bibliotecile publice. Dac` \ntr-o lucrare se afl` o trimitere la un studiu din Revista Funda]iilor Regale, dac` \n ea se face men]iunea c` vreunul din capitolele sale a fost tip`rit c\ndva \n aceast` revist`, lucrarea este epurat`; dac` autorul \[i exprim` numai \n dou` cuvinte p`rerea c` doctrina marxist` este [ubred`, \ntreaga lucrare, indiferent de c\te volume cuprinde, urmeaz` s` fie epurat`; dac` \ntr-o lucrare filozofic` este reprezentat` o concep]ie idealist`, ea nu are ce c`uta \n bibliotec`. Domeniile care au suferit p\n` acum cele mai dureroase ravagii [i vor fi lovite tot at\t de f`r` cru]are de noile m`suri s\nt acelea ale istoriei [i ale filozofiei. Ca s` ne d`m seama p\n` unde merge opera de distrugere a culturii române[ti e suficient s` relatez faptul urm`tor, despre care mi-a vorbit o persoan` de toat` \ncrederea: de noile m`suri de comprimare a fost lovit` [i lucrarea Flora Basarabiei a profesorului Traian S`vulescu, ministru \n guvernul

actual [i vicepre[edinte al Consiliului de Mini[tri, fiindc` nu e \ng`duit` acum \n nici o bibliotec` vreo lucrare care s` aminteasc` despre Basarabia, indiferent dac` ea cuprinde sau nu vreo idee asupra caracterului etnic românesc asupra acestei nenorocite provincii! Numele de Basarabia este strict interzis s` mai fie pomenit, [i operele care-l cuprind s\nt sortite distrugerii! {i persoana care-mi relata acest fapt ad`uga c` Traian S`vulescu i-a comunicat c` \n vreme ce \n ]ar` la noi aceast` lucrare a lui e comprimat`, ru[ii \i cer exemplare din ea ca s-o utilizeze \n interes [tiin]ific.

E v`dit, avem a face cu o crim` abominabil` \mpotriva culturii române[ti, crim` ale c`rei victime le vom cunoa[te \n adev`ratele lor propor]ii abia c\nd se va face bilan]ul final.

N-am fost [i nu s\nt rasist, dar nu pot totu[i s` nu relev faptul c` acela care dispune ast`zi de soarta culturii române[ti [i a \nv`]`m\ntului de toate gradele, care dicteaz` ca instan]` prim`, ultim` [i suprem` \mpotriva hot`r\rilor c`rora nu exist` apel este un om pe nume Mihail Roller, nepotul Anei Pauker. Acest individ care nu are mai mult de treizeci [i patru de ani, pe care nici un merit nu-l \ndrept`]e[te s` de]in` un asemenea rol, d` norme presei, decide ce publica]ii s` apar` [i care s` fie interzise, ce autori s\nt autoriza]i s`-[i publice operele [i care nu, pe ce baze trebuie organizat \nv`]`m\ntul [i ce structur` trebuie s` i se dea.

Nici o m`sur` important` nu se ia la ministerul care intereseaz` cultura f`r` [tirea [i autoriza]ia lui, iar mini[trii resorturilor respective s\nt obliga]i s`-l consulte \nainte de a lua o hot`r\re [i s`-i raporteze apoi regulat de execu]ie. Mihail Roller, responsabilul PMRului pentru afacerile culturale [i de instruc]ie, este satrapul culturii [i [colii române[ti. C\nd v`d urm`rile dezastruoase ale regimului asupra culturii [i \nv`]`m\ntului nostru, c\nd v`d at\tea alte urm`ri nenorocite asupra vie]ii noastre ca popor [i [tiu ce rol efectiv au astfel de oameni \n aceast` oper` de distrugere, trebuie s` duc o teribil` lupt` cu mine \nsumi ca s` nu devin rasist!

13 noiembrie 1948 Am fost numit, prin ce \nt\mplare nu [tiu, pre[edinte al Comisiei examenului de admitere la filozofie [i pedagogie, av\nd \n aceast` calitate prilejul s` aflu o seam` de lucruri demne de re]inut. Co-

87

DOCUMENTE

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

misiile, \n genere, au fost constituite \n majoritatea lor din asisten]i, conferen]iari [i c\te un profesor – \n unele cazuri acesta a fost \nlocuit cu un conferen]iar sau [ef de lucr`ri –, precum [i din persoane din afara Universit`]ii, din profesori secundari. Mi s-a spus de persoane demne de \ncredere c` pre[edin]ii comisiilor ar fi fost numi]i de minister, dar c` organiza]ia local` a PMR-ului, cu de la sine putere, a intervenit pe l\ng` decani impun\ndu-le s` constituie comisiile dup` indica]iile ei. În orice caz, \n prima zi de examen c\]iva reprezentan]i ai organiza]iei pemeriste locale s-au prezentat la decan unde, cu u[ile \nchise, au stat c\teva ore: lucrurile trebuiau aranjate cu de-am`nuntul, a[a cum se cuvine \ntr-o ]ar` \n care totul cat` a fi planificat.

Ciud`]enia aceasta st` \n leg`tur` cu altele, nu mai pu]in neobi[nuite: comisia, dup` ce a corectat tezele, n-a avut voie s` desfac` plicurile lipite sus, pe prima pagin` a coalei, \n care era trecut numele candidatului, acest lucru c`z\nd, cum ni s-a spus, \n atribu]iile decanului. Dup` examenul oral, comisia n-a avut dreptul s` fac` mediile, a[a cum se obi[nuie[te \n general, ci a \naintat cataloagele cu notele ob]inute de candida]i la oral decanului, urm\nd ca acesta s` fac` mediile la oral, pe de o parte, la oral [i scris, de alt` parte. Nu mai vorbesc c` bie]ii candida]i au trebuit s` prezinte dovezi de apartenen]` politic` a p`rin]ilor, c` mul]i din ei aveau fi[e de la Siguran]` c` ei sau p`rin]ii lor nu sprijin` regimul, c` s\nt reac]ionari, [i se [tie ce valoare au asemenea fi[e!

Locurile au fost repartizate de minister pe baza doctrinei marxist-leniniste, \n conformitate cu principiul luptei de clas`, form\ndu-se trei categorii: prima categorie alc`tuit` din fii de ]`rani s`raci [i din muncitori, bucur\ndu-se de patruzeci la sut` din locuri, a doua categorie alc`tuit` din fii de ]`rani mijloca[i [i func]ionari p\n` la un anumit salar, bucur\ndu-se de treizeci la sut`, [i o a treia categorie alc`tuit` din fii de negustori, industria[i, culaci, func]ionari cu salarii mari, bucur\ndu-se de zece la sut`, iar restul locurilor p`str\ndu-se disponibile, \n favoarea nu [tiu c`ror ferici]i ai soartei. Dar ura politic` mergea p\n` acolo, \nc\t dac` din prima categorie nu se prezint` sau nu reu[esc at\]ia candida]i c\te locuri s\nt, r`m\n\nd astfel locuri neocupate, atunci nu numai c` aceste locuri nu pot fi ocupate de candida]i din celelalte categorii, dar dimpotriv`, se reduce num`rul

locurilor din categoria a doua [i a treia, astfel \nc\t propor]ia sacr` dintre prima [i celelalte dou` categorii s` nu fie violat`. C`ci nu e suficient c` industria[ilor li s-au luat \ntreprinderile [i negustorii au fost pu[i la p`m\nt, c` prin impozite [i prin pre]urile ce li se pl`tesc pe produse culacii s\nt adu[i din zi \n zi tot mai mult \n sap` de lemn, nu, ideologia actual` dicteaz` ca [i urma[ii lor [i urma[ii urma[ilor lor s` fie lovi]i [i persecuta]i. Sim]ul de dreptate ar spune c` de vreme ce ai expropriat pe cei boga]i, trec\nd \n patrimoniul societ`]ii averile lor acumulate prin jaf [i spoliere (a[a cum spune doctrina), s-au \ncheiat socotelile cu ei [i c` trebuiesc utiliza]i ca elemente de produc]ie \n noua ordine economic`. Sim]ul de dreptate, dar nu [i ideologia leninisto-stalinist`. Aceasta preconizeaz` distrugerea total` nu numai economic`, ci [i fizic` a tuturor celor ce au \nsemnat ceva \n economia burghezo-capitalist`. {i fizic`, fiindc` de vreme ce le-au luat tot [i totodat` le interzice de a se integra \ntr-o form` sau alta \n noua ordine economic`, aceasta echivaleaz` cu o condamnare la moarte prin \nfometare.

Te-ai a[tepta ca \ntr-un regim care se intituleaz` progresist selec]ia tinerilor s` se fac` pe criterii [tiin]ifice, fiind admi[i la carte numai acei tineri care s\nt \n adev`r dota]i pentru carte, ca fiecare s` fie \ntrebuin]at potrivit aptitudinilor lui. Dar nu, ura politic` dicteaz` ca un t\n`r, dac` e mediocru sau slab la \nv`]`tur`, dar e fiu de ]`ran s`rac sau de muncitor, s` fie promovat, iar altul, dac` e eminent, dar e fiu de culac, s` fie respins. Ce garan]ie au conduc`torii actuali c` fiul de ]`ran sau muncitor, lu\ndu-[i o diplom` universitar`, va r`m\ne toat` via]a un st\lp inebranlabil al regimului? C` \n sufletul lui va fi mai tare amintirea originii lui sociale umile dec\t sentimentul de dreptate, de om [i de omenie, pe care regimul actual \l vrea exterminat? C` \n sufletul lui va predomina mai mult ura cultivat` cu at\ta grij` de regim dec\t iubirea de aproape, c` satanicul din el va fi mai puternic dec\t umanul? {i astfel suflete nevinovate, tineri dota]i s\nt \mpiedica]i de a-[i continua studiile, cad victime ale unei ideologii care vorbe[te \n numele progresului [i care \n realitate e o ideologie barbar`. (va urma) ■

88

Š Vasile Dorol]i

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

FRAGMENTE Dan Lungu

S\nt o bab` comunist` Tezic E diminea]a devreme. Afar` e v\nzoleal`. Toat` lumea se deplaseaz` repede-repede, nu e timp de stat. Mama \mi strig` din c\nd \n c\nd, \n treac`t, c` trebuie s` m` trezesc. C` este mult` treab` [i c` laptele o s` se r`ceasc`. Eu spun „da, da“ [i a]ipesc de fiecare dat` la loc.

E zi de f`cut tezic.

To]i oamenii de la noi din sat [i din cele \nvecinate fac vara tezic. Mie nu-mi place deloc s` fac asta. Am aproximativ zece ani, poate un pic mai mult. Pe sora mea, fiind mai mic`, o las` s` doarm` mai mult. Nu e drept!, \mi [optesc eu. Aud vocea v`rului meu, Costicu]`. Parc` face gargar` atunci c\nd vorbe[te. Costicu]` e, de fapt, un vl`jgan, de aceea numele lui pare caraghios. A venit s` ne dea o m\n` de ajutor. Aud sc\r]\itul f\nt\nii. Deja se car` ap`. Coco[ii c\nt` continuu, de parc`-s vorbi]i cu mama. Aud pa[i grei, [tiu c` nu-s ai mamei. Respir regulat, s` par` c` dorm ad\nc. E ciudat c`, de[i aproape dorm, eu m` prefac c` dorm. În sinea mea s\nt convins` c` oamenii care dorm ad\nc s\nt l`sa]i s` doarm` \n continuare. De mil`. Cam a[a cum fac eu cu pisicile.

Tresar din toate \ncheieturile, m` r`sucesc brusc.

O pal` de ap` rece parc` m-a electrocutat.

Costicu]` e deja cu spatele, groh`ind de r\s.

– E[ti un bou, \i strig cu obid`.

El se \ndep`rteaz`, b`l`ng`nind cana goal`.

Bezmetic`, \ncep s` m` \mbrac. Afar` se aud r\sete.

Probabil Costicu]` le-a povestit isprava. Boul!

Altceva nu \mi vine \n minte a[a de diminea]`. E un bou!, repet eu, \ntorc\nd m\necile bluzei de trening. Aia veche, nu aia nou`. Diminea]a e r`coare bine.

Beau laptele cu ochii c\rpi]i de somn. Întind caimacul cu degetul [i \mi imaginez c` e gum` de mestecat. Gum` cum primesc doar la tanti Lucre]ia. Mirosul de b`legar r`scolit cu furca ajunge p\n` la mine. Îmi taie pofta de m\ncare, [i-a[a anemic`. Las laptele neterminat. Pun m\inile \n poal` [i \mi sprijin capul de propriul um`r. M`car dou` minute de somn s` mai prind. Costicu]` trece pe l\ng` mine, de[elat de dou` g`le]i mari cu ap`.

G\f\ind, m` amenin]` c`, dac`-s lene[`, repet` figura. Îi ar`t limba.

– Ai grij`, \mi spune el, opintit. În cele din urm` m` ridic [i m` \ndrept tehuie c`tre partea din spate a grajdului, spre gr`din`.

Costicu]` \[i de[art` g`le]ile \ntr-un butoi mare de plastic albastru. Tata, cu furca sprijinit` de genunchi, icnind, smulge buc`]i mari din gr`mada de b`legar de vac` adunat` peste an. Balega s-a tasat [i s-a \nt`rit, a[a c` trebuie mult efort. A[az` buc`]ile \ntr-un dreptunghi mare, trasat cu b`]ul. În acest perimetru se va face c`lc`tura. D` cu ochii de mine [i \mi spune: – Bun` diminea]a, domni[oar`!

Adic` am venit cam t\rziu.

– Ce stai [i te ui]i, pune m\na pe o g`leat`, mai spune el.

– Hai, Emilia, c` ne-apuc` amiaza, zice [i mama.

Costicu]` deja vine cu alt r\nd de g`le]i, pline ochi. M` uit la el, iar el \mi arat` limba. Pe mama o doare r`u spatele, a[a c` nu poate c`ra mai nimic.

Cu un h\rle], f`r\mi]eaz` rostopanele de b`legar, apoi alege tot ceea ce n-are ce c`uta \n tezic – be]e de floarea-soarelui sau de porumb. M` \nv\rt cu lehamite dup` o g`leat`. Mi-o indic` tata din ochi, ag`]at` sub strea[ina grajdului. N-am \ncotro, trebuie s` m` duc la f\nt\n`. Cu o singur` c`ldare, c` s\nt prea mic` pentru dou`. F\nt\na e \n fa]a

91

Dan Lungu – n. 1969, Boto[ani.

Conferen]iar la Catedra de Sociologie, Universitatea „Al.I. Cuza“, Ia[i. Studii postdoctorale la Sorbona.

Redactor la revista Au Sud de l’Est. În 1996, ini]iaz` grupul literar Club 8.

Volume publicate: Muchii (versuri, 1996); Chet` la flegm` (proz` scurt`, 1999); Construc]ia identit`]ii \ntr-o societate totalitar`.

O cercetare sociologic` asupra scriitorilor (2003); Proz` cu am`nuntul (2003); Nunt` la parter (teatru, 2003); Raiul g`inilor (fals roman de zvonuri [i mistere) (2004, tradus \n limba francez` \n 2005), Incursiuni \n sociologia artelor (2004).

Face parte din grupul de scriitori români invita]i la „Les belles étrangères“ (Fran]a, 2005). Este tradus cu proz` scurt` \n italian`, german`, francez`, englez`, maghiar`.

I se monteaz` piesele Cu cu]itul la os (2002) [i Nunt` la parter (2003). Este distins cu Premiul Societ`]ii Junimea pentru activitatea literar` pe 1993; Premiul Editurii Nemira pentru proz` scurt` (1997); Premiul USR, filiala Dobrogea, pentru debut \n proz` (1999); Premiul Goethe Zentrum pentru promovarea originalit`]ii, ca reprezentant al Clubului 8 (2001).

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

casei, dincolo de gard, pe o ridic`tur` de p`m\nt.

C\t scot ap`, m` uit la cas`. E mic`, a[a, ca \n pove[ti. Dac` n-ar fi at\ta treab` pe l\ng` ea, mi s-ar p`rea frumoas`. Are trei od`i, e acoperit` cu ]igl`, iar pere]ii s\nt din lut. În pere]i s\nt \nfipte buc`]ele de c`r`mid`, cam a[a cum pui stafide pe pr`jitur`.

C`r`mida a fost adus` de la ora[ [i tata e foarte m\ndru de ea. El zice c` avem o cas` deosebit`, nu s\nt multe \n sat ca a noastr`. C\nd o s` fiu mare, eu o s` locuiesc la bloc. A[a, ca tanti Lucre]ia [i nenea Andrei. Nenea Andrei este fratele mai mare al tatei [i lucreaz` la gar`. E un fel de [ef. Nu unul maremare, dar tot [ef se cheam` c` este. Tanti Lucre]ia e telefonist` [i umbl` mereu coafat`, rujat` [i parfumat`. Ea s-a n`scut la ora[. Mare noroc a avut!

Ea c\nd vede o baleg` se ]ine de nas. Are unghiile date cu oj`. Nu prea vine pe la noi la ]ar`, dar c\teodat`, \n vacan]`, m` trimite mama la ea. Nu-mi \ncap \n piele de bucurie, atunci. O dat` mi-am b`gat nasul \n co[ule]ul ei din baie [i m-am minunat c` nu are numai o sticlu]` de oj`, ci vreo dou`zeci, poate chiar mai multe. Oare o sut`?

Mama zice c` e cam cucoan` [i c` nu [tie s` ]in` o sap` \n m\n`. Mie nu mi se pare un defect, dar nu spun nimic. Ce mai, mama n-o prea \nghite. Vine Costicu]`, a[a c` \nha] g`leata [i o iau repejor din loc. O duc cu am\ndou` m\inile. E tare grea, afurisita! Bine\n]eles, pe drum m` stropesc pe picioare. Tanti Lucre]ia nu umbl` niciodat` descul]`.

Nici m`car \n cas`. Are un fel de [lapi cu motocei, foarte pufo[i. De aceea nici nu are c`lc\iele cr`pate. Îi plac tare mult lucrurile moi [i pufoase. Sau catifelate. La mijlocul drumului, la col]ul casei, m` opresc s` fac o pauz`. Clatin o buc`]ic` de c`r`mid` de pe perete, care abia se mai ]ine. Parc` e un dinte gata s` cad`. Uite c` s-a desprins. Dac` m` vede tata, m` m`n\nc` cu tot cu pene. O arunc degrab` \n curtea vecinului. Spre deosebire de din]i, col]urile de c`r`mid` nu cresc la loc. Casa r`m\ne [tirb`. Dar are a[a de mul]i din]i c` nu prea se cunoa[te. Casa noastr` e un animal cu mul]i din]i. Îmi vine s` r\d. Costicu]` [i-a umplut g`le]ile [i porne[te c`tre curte. O apuc [i eu pe-a mea [i o iau la picior. Vreau s` ajung \naintea lui. Facem concurs, dar f`r` ca el s` [tie. Face pa[ii mari, de c`pc`un.

M` g\ndesc c` poate [i el face concurs f`r` ca eu s` [tiu. M` gr`besc c\t pot, dar e grea, afurisita! M-am udat tot pe picioare, dar am ajuns am\ndoi odat`.

Tata \njur`. E ceva care nu-i convine. Mama se ]ine de [ale. M` uit \n butoi s` v`d c\t` ap` e. E abia pe jumate. Oare trebuie s` fie plin?

– Haide]i, c` ne-apuc` amiaza!, ne \ndeamn` mama la treab`.

Pornesc \ncet spre f\nt\n`. Dup` ce dau col]ul grajdului, \mi pun g`leata pe cap ca s`-mi fac casc` de neam]. Ar \nc`pea patru capete de-ale mele, nu unul. Un firicel de ap` mi se strecoar` pe g\t. Brrr!

Am v`zut mai de mult un film cu nem]i. La tanti Lucre]ia, bine\n]eles. Noi nu avem nici m`car curent electric. Vreau la oraaaa[!, strig eu \n g`leat`. Eu strig, eu aud. Seara st`m la lumina l`mpii. Sticla se afum`, mai ales c\nd flac`ra e mic` [i gazul, prost.

Treaba mea este s` [terg sticla. Cu aten]ie, s` nu se sparg`. C\nd am \ntrebat-o pe tanti Lucre]ia cine [terge becurile la ea, a r\s de s-a pr`p`dit. Cic` becurile nu se afum` niciodat`. E bine s` ai becuri.

Nici la r\nd la gaz nu trebuie s` stai. Vreau la oraaa[!, strig eu \n f\nt\n`. Beau o gur` de ap`. E groaznic de rece, afurisita! C`r`m ap` p\n` spune tata c` ajunge. Apoi trecem la partea care nu-mi place deloc. Dar deloc-deloc. La c`lcat. Tata, mama [i cu mine ne suflec`m pantalonii [i trecem \n c`lc`tur`. Costicu]` ne toarn` ap`. Fr`m\nt`m b`legarul cu picioarele. Parc` dans`m. Facem c\te patru, cinci c`lc`turi \n fiecare var`. Costicu]` arunc` dinadins apa ca s` m` stropeasc`. C\nd nu m` vede dec\t el, \i ar`t limba. Mama [i tata discut` de-ale lor. Despre porc, vac`, oi, ima[, vreme, kile de lapte, gaz. Trebuie s` c`lc`m p\n` b`legarul se face ca aluatul. M` plictisesc c\t [apte. Apa e tare rece, afurisita! De[i e var`, simt c` \mi \nghea]` picioarele. M-am \n]epat \ntr-o porc`rie de b`]. Dau b`legarul la o parte de pe pulp` s`-mi v`d zg\rietura. Mama zice c` oric\t ai alege, tot mai r`m\n beldii. Tata \mi strig` s`-i dau drumul mai departe, c` nu-mi ies ma]ele pe acolo. A venit [i Sanda, sor`-mea. E \n c`ma[` de noapte. Se uit` f`r` s` spun` nimic, ca o stafie. Una mititic` [i nepericuloas`. Un pui. Mama o trimite s` se spele pe ochi [i s`-[i bea laptele.

– Cred c` e gata, zice tata, putem pune paiele.

Costicu]` desface un balot [i presar` paie peste tot. Trebuie s` le \nfund`m cu piciorul. S` le amestec`m bine-bine. Eu m` g\ndesc la dudul din fundul gr`dinii. Am un apartament secret acolo.

I-am [terpelit mamei un ]ol de cordele pe care l-am pus ca persan. Dac` m` prinde, iau o chelf`neal` zdrav`n`. Din capete de ciuc`l`i mi-am f`cut sticlu]e cu oj`. N-am prea multe culori, c` nici ciuc`l`ii nu-s prea colora]i. Din surcele mi-am f`cut bigudiuri. Am g`sit [i un ciob triunghiular de oglind`.

O strachin` de lut e chiuveta. E foarte frumos a-

92

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

FRAGMENTE

colo. M` g\ndesc c` n-am f`cut curat de mult. Ar trebui s` culeg scamele de pe jos [i s` dau covorul cu o]et. S` [terg oglinda. O gr`mad` de treab`. Tot de acolo, fiind la \n`l]ime, pot vedea dac` vin nem]ii \n sat. Pot da alarma. Pot anun]a [eful de post [i pot primi o decora]ie. Pot fi un copil-erou. Tata ne anun]` c` putem trece la tip`rit. Preg`tise terenul undeva \ntr-o latur` a casei.

– Dac` e nevoie, mai putem pune [i de-a lungul gardului, spune el.

Lu`m bo]uri de b`legar cu paie, nici prea mici, nici prea mari, [i facem un fel de turte. Eu le spun m`m`ligi. Le punem la soare, aliniate frumos ca solda]ii. Nem]i sau sovietici, nu conteaz`. A[ez`m bo]ul pe p`m\nt [i \l tip`rim cu m\inile. Cam cum ba]i pe cineva peste obraji c\nd ]i-e drag. Soarele deja frige. Mi s-a \nfierb\ntat capul, m` doare spatele. M` pl\ng cu voce tare.

– Dar la iarn` cui o s`-i fie cald?, zice tata.

A venit [i Sanda la tip`rit. Ea face m`m`ligile mai mici. C\nd le b`g`m iarna \n sob`, [tim care-s f`cute de mine [i care, de ea. Uneori le ghicim [i pe cele care-s f`cute de tata. Îs mari [i cu degetele r`mase imprimate. Tata nu le neteze[te a[a frumos ca mama. Mie mi se par la fel ca baligile f`cute de vac` pe drum. Le zic [i lor chestia asta [i-i \ntreb de ce nu le culegem a[a, gata f`cute.

– A[a s` faci tu, c\nd `i fi la casa ta, riposteaz` tata.

– Eu n-o s` am nevoie de tezic, o s` stau la ora[, spun ]\fnoas`.

Dup` o zi de asta, dormim ca mieii.

Peste o s`pt`m\n`, trebuie s` le \ntoarcem cu partea cealalt` la soare.

aripile lui [i m` va duce \n cel mai apropiat ora[.

Adun scamele de pe jos [i dau covorul cu o]et.

Str\ng rufele puse la uscat \n balcon. Sp`l chiuveta din baie. {terg oglinda. Frec faian]a. Ce diferen]` este \ntre baia lor [i veceul nostru din gr`din`! La noi, printre sc\ndurele bate v\ntul. Iarna p`trunde, [i z`pada. Sp`l to]i pantofii [i apoi \i dau cu crem`.

Ce de pantofi are nenea Andrei! Ce de sandale are tanti Lucre]ia! Au dat o gr`mad` de bani pe ele. La ora[ oamenii au mul]i bani. La noi la ]ar` s\nt a[a de pu]ini, c` mama \i \nnoad` \n batist`. Mama poart` gumari [i tata, opinci. Banii s\nt scumpi, spune mereu mama. Ei se duc pe gaz, sare, zah`r, ulei [i caiete pentru [coal`. Oare la ora[ banii s\nt mai ieftini? Uneori cump`r`m [i p\ine. Atunci c\nd mama nu se simte bine [i nu coace. La ora[ oamenii au bani s` cumpere desert. Adic` dulciuri.

Uneori iau [i fructe. Noi la ]ar` avem fructele \n copaci, nu d`m bani pe ele. M`car at\t! Aaa, trebuie s`-i dau m\ncare [i lui Pufi. Tanti Lucre]ia mi-a l`sat supic` [i o buc`]ic` de carne pentru ea. Pufi e pufoas`. De aici \i vine [i numele. Nu e maidanez`, e de ras` nobil`. Cred c` se trage dintr-o familie de prin]i [i str`mo[ii ei au tr`it la un castel. De aceea e foarte curat` [i foarte mofturoas`. Ca tanti Lucre]ia.

Parc` ar fi surori. La noi \n sat oamenii umbl` ne\ngriji]i. Dup` ce ies din cas`, nu r`m\ne miros de parfum \n urma lor. Cred c` parfumul cost` bani. Mereu s\nt cu picioarele murdare [i cu c`ma[a ud` \n spate, de parc` au c`rat o bucat` de

Tr`iasc` tanti Lucre]ia S\nt la ora[. S\nt la oraaaa[! La tanti Lucre]ia [i la nenea Andrei. Ei diminea]a pleac` la servici [i r`m\n singur` \n toat` casa. Diminea]a, e casa mea.

Nu-mi las` mare lucru de f`cut. Trebuie s` aerisesc camerele [i s` str\ng a[ternuturile. S` sp`l vasele [i s` dau cu m`tura dac` e nevoie. S` [terg mobila de praf. {i bibelourile. Au o gr`mad` de bibelouri. Mie cel mai mult \mi place un cocor care e gata s`-[i ia zborul. Spui c` acuma-acuma se desprinde [i d` cu capul de tavan. Cade, [i eu \l pansez. Fac o fapt` bun`. C\nd voi fi la ananghie, [i el m` va ajuta pe mine. Dac` voi fi vreodat` pe o insul` pustie [i f`r` nici o posibilitate de salvare, cocorul m` va lua pe

93

de acela[i autor

© Vasile Dorol]i

© Vasile Dorol]i

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

ghea]`. Cel mai curat om de la noi din sat este tovar`[ul profesor Sebastian Protopopescu. Umbl` la costum [i la cravat` [i are pantofii lustrui]i. Dar el nu s-a n`scut la noi \n sat, e venit. Cu el facem matematica. E foarte de[tept, rezolv` exerci]iile \n minte. Nici tovar`[ul director nu e a[a curat ca el, pe hainele lui mereu s\nt fire de f\n. O dat` chiar a venit descheiat la pantaloni. Noi, copiii, c\nd ie[im de la [coal` \l vedem cum face treab` \n ograd`.

Adap` animalele sau descarc` f\nul. Tovar`[ul profesor Sebastian Protopopescu nu face a[a ceva.

Cel mult \l vedem fum\nd. Cic` este a[a de de[tept pentru c` pe vremuri a predat la studen]i. Înainte de a veni la noi \n sat, normal. M-am [i mirat c` s-a stabilit la [coala noastr`, a[a c` l-am \ntrebat pe tata. Nici tata nu [tia prea bine, dar a spus c` trebuie s` fie un du[man al poporului. Adic` nu ]ine cu comuni[tii. Ori a f`cut parte din clica regelui, ori a fost legionar, ori s-a \nt\mplat ceva.

Mie nu mi s-a p`rut prea du[m`nos. Vorbea frumos cu noi [i era tot timpul b`rbierit.

– {i de ce l-a trimis la noi \n sat?

– Ca pedeaps`.

– Dar la noi \n sat tr`iesc oamenii pedepsi]i? E ca o \nchisoare?

– Nu [tiu, mai \ntreab-o pe m`-ta!

– Eu nu vreau s` fiu pedepsit`, eu vreau la ora[.

Eu nu s\nt du[man al poporului. Totu[i, cum poate fi un du[man al poporului a[a de de[tept? {i cum adic` du[man al poporului? Mi-am imaginat c` de o parte este tovar`[ul profesor Sebastian Protopopescu, iar de cealalt` e poporul. Primul \l du[m`ne[te pe cel de-al doilea. Nu-l iube[te. Poporul e ca un om cu multe capete, multe m\ini [i multe picioare. Dac` ar fi s` se bat`, tovar`[ul profesor Sebastian Protopopescu n-ar avea nici o [ans`, oric\t de de[tept ar fi el. Dar tovar`[ul profesor nu are fa]` de du[man. Poate c` noaptea se transform`. Îi cresc coarne [i gheare ca ni[te s`bii. Poate chiar col]i ca la elefant. {i atunci da, se poate lupta cu poporul. Dar numai [i numai noaptea. În baie, dau din nou de sticlu]ele de oj`. În co[ule].

Sticlu]ele s\nt ca ni[te castele pentru spiridu[i.

Odat`, tanti Lucre]ia mi-a f`cut [i mie unghiile.

R\dea [i m` \ntreba dac` \mi place. C\t timp am m\ncat, m-am uitat numai la unghiile mele. A spus c` o s` fac` din mine o or`[eanc`, c` am stof`. Dar nu prea s-a ]inut de cuv\nt. Dup` vreo s`pt`m\n` m-a dus \napoi la ]ar`. Dar c\nd am fost cu ea \n ora[ mi-a luat o p`l`rioar` pe care am uitat-o dup` aceea \n vagonul cu gr\u. Îmi place s` merg cu tanti Lucre]ia \n ora[. Îmi cump`r` \nghe]at` [i sucuri. {i ciocolat`. D` o gr`mad` de bani. C\t gaz [i c\t` sare s-ar putea lua de banii `[tia, `-h``! Noi nu folosim prea mult` sare, dar oile, da. Toat` iarna ling la bolovanii de sare. Parc` \[i ascut limba. A[a le place lor. {i cred c` [i caprelor. C` de aceea capra cu trei iezi le aduce drob de sare \n spinare. Prosoapele din baie s\nt moi. Îmi place s`-mi lipesc obrajii de ele. E frumos s` faci curat la ora[, te po]i g\ndi la o gr`mad` de lucruri. {i nu-i greu deloc. Apa n-o cari cu g`leata, curge prin robinete. Po]i s` iei o can`, o g`leat` sau un butoi, c\t pofte[ti. Po]i s` umpli o cad` [i s` faci baie. Noi ne sp`l`m \ntr-un ciub`r de lemn. Vara \l l`s`m plin cu ap` la soare, ca s` se \nc`lzeasc`. Iarna e mai greu. E mult` tr`mb`leal` cu \nc`lzitul apei pe plit`. De[i la ora[ oamenii s\nt mai cura]i, fac baie mai des. Asta nu prea \n]eleg. În cad` te po]i l`sa frumos pe spate sau chiar po]i \nota. În ciub`r stai ciuci sau \n genunchi. Nici vorb` de zbenguial`. Odat` tanti Lucre]ia m-a luat la ea la servici. A fost nemaipomenit. Ea [i \nc` dou`, trei colege de-ale ei st`teau cu ni[te c`[ti pe urechi [i b`gau ni[te fire \n ni[te g`urele c`rora le spuneau

94

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

FRAGMENTE

fi[e. Erau o gr`mad` de fi[e din astea [i tanti Lucre]ia [tia unde vine fiecare fir. Le schimba \ntre ele. „În func]ie de comand`“, a[a mi-a explicat.

Vorbea continuu. „B`l]a]ii? B`l]a]ii, m` auzi]i? Acum ave]i leg`tura. Tr`iasc` lupta pentru pace!“, „Alo, Coste[tiul? M` auzi]i? Ave]i o leg`tur` cu H\rtoapele. Tr`iasc` Republica Popular` Rom\n`“ sau „Tr`iasc` poporul rom\n muncitor!“. Numai a[a spunea. Dar totul era foarte curat [i ea avea unghiile ro[ii-ro[ii. Uneori vorbea [i prin somn, c` m-am [i speriat. Cu voce metalizat`, ca la servici.

Am auzit-o din camera de al`turi. D`dea leg`tura de colo-colo [i le ura celor de la cap`tul firului ceva cu \nfr`]irea \ntre popoare. Cuno[tea o gr`mad` de lume, tanti Lucre]ia. Dup` ce am ie[it de la servici, mi-a dat un suc [i o pr`jitur` la cofet`ria „Trei ursule]i“. Alt` dat` am fost cu nenea Andrei la gar`.

Dar nu acolo unde se dau bilete, ci \ntr-un loc pe care \l numeau „pe ramp`“. Toat` lumea \l saluta.

Mai ales muncitorii care \nc`rcau \n vagoane.

Nenea Andrei avea un carne]el [i nota mereu cu pixul c\te ceva. A venit un om care vorbea \ntr-o limb` str`in`. Ruse[te. Întotdeauna m-am \ntrebat de ce sovieticii vorbesc rusa [i nu limba sovietic`.

Pe om \l chema Volodea. Tovar`[ul Volodea.

Tovar`[ul Volodea \i spunea, lui nenea Andrei, Vasea. Nenea Andrei vorbea c\nd române[te, c\nd ruse[te. Niciodat` nu am [tiut c` nenea Andrei are dou` nume. Adic` [i Andrei, [i Vasea. Muncitorii \nc`rcau gr\u. Doamne, c\t gr\u putea s` fie acolo!

– Ce po]i s` faci cu at\ta gr\u? l-am \ntrebat eu.

Nenea Andrei a r\s [i mi-a ciufulit p`rul. Mi-a explicat cu r`bdare, uit\ndu-se la tovar`[ul Volodea care z\mbea. Am \n]eles c` la noi \n ]ar` nu se face gr\u prea bun. Are bobul mic [i se stric` repede.

Dar c` \n Uniunea Sovietic` oamenii de [tiin]` au inventat un gr\u mult mai bun. De aceea sovieticii, ca ni[te fra]i mai mari, s-au hot`r\t s` ne ajute. Noi le d`m cinci vagoane de gr\u prost, iar ei ne dau unul de gr\u bun, pentru s`m\n]`. Dar, de fapt, gr\ul cel bun valoreaz` mult mai mult pentru c` nu-l g`se[ti nic`ieri \n lume. În c\]iva ani puteam avea [i noi un gr\u la fel de bun ca [i la ei. A[a e \ntre fra]i, cel mai mare \l ajut` pe cel mai mic. Tovar`[ul Volodea a dat din cap c` da, a[a este. Dup` ce a plecat tovar`[ul Volodea, nenea Andrei mi-a dat voie s` m` urc \ntr-un vagon de gr\u [i s` m` joc. Am intrat p\n` la chilo]ei \n gr\u. Apoi am \notat. M-am jucat p\n` m-am plictisit. P\n` la urm`, mi-a p`rut foarte r`u c` m-am b`gat acolo, fiindc` mi-am uitat p`l`riu]a \n`untru. Am pl\ns dup` ea

toat` seara. I-am explicat lui nenea Andrei c` \mi amintesc perfect unde am l`sat-o. În vagon, ag`]at` de un [urub. Pentru c` mi-era fric` s` n-o murd`resc. Dar nenea Andrei mi-a spus c` nu-i nimic de f`cut. C` vagoanele s\nt sigilate, gata de plecare.

Poate chiar au [i plecat. Mai am de sp`lat aragazul, [i gata! Dac` stai mult cu obrajii \ntr-un prosop moale, po]i s` [i adormi.

Fier pe fier E vineri seara [i o a[tept pe Sanda la autobuz.

Mi-a trimis vorb` prin cineva din sat, \nc` de s`pt`m\na trecut`, c` vine s` m` vad`. Probabil c` \i b`tuse la cap pe ai no[tri p\n` o l`sase. Cine [tie ce le-o fi promis \n schimb! Autobuzele s\nt rare [i \n autogar` e forfot`. B`ncile s\nt ocupate, a[a c` dau ture. Oamenii stau cu gen]ile \ntre picioare, ca [i cum le-ar fi \n permanen]` fric` de ho]i. Casc gura la mersul autobuzelor [i m` minunez ce nume de localit`]i pot s` existe. M` g\ndesc c` s\nt sute de

95

© Vasile Dorol]i

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

sate pe lumea asta, nu numai al nostru. Dar p\n` nu vezi a[a, o list` cu ele, nu-]i dai seama. Po]i sta la tine \n sat toat` via]a f`r` s` cuno[ti dec\t ceea ce e \n jur. G\nduri aiurea! Într-un nor de praf, autobuzul sose[te. E o rabl` care zdr`ng`ne din toate \ncheieturile [i care miroase a motorin`, [tiu bine.

Un g\nd n`stru[nic \mi d` t\rcoale. M` ascund dup` un col] [i privesc cum coboar` c`l`torii, transpira]i [i cu t`g\r]e. În u[` apare [i capul Sandei. Are un batic alb cu buline albastre. N-o fi murit de cald? St` \n fa]a autobuzului, neclintit`, cu o saco[` \n m\n`.

Las-o jos, \i spun eu \n g\nd. Oamenii se risipesc \ncetul cu \ncetul. Un b`iat din sat trece pe l\ng` mine [i \mi spune: – Vezi c` sor`-ta e acolo!

– {tiu, \i r`spund, must`cind.

Sanda \ntreab` pe un domn \n v\rst` c\t e ceasul. Înal]` capul [i scotoce[te cu ochii prin preajm`. {oferul se [terge cu o c\rp` pe m\ini [i \i spune ceva, r\z\nd, dar ea nu pare prea amuzat`. Mut` plasa dintr-o m\n` \n alta, dar nici n-o pune jos. S-a \mbujorat. Întreab` din nou c\t e ceasul. Întinde mereu g\tul. Autobuzul d` pu]in \napoi, \ntoarce [i

o \mbrac` pe Sanda \ntr-un v`l`tuc negru de fum.

Se \ndep`rteaz` doi pa[i, dar nu prea mult, de parc` i-e fric` s` nu se piard`. Dac` \mi amintesc bine, ea nu mai fusese dec\t de dou` ori la ora[: o dat` la spital, cu Salvarea, [i o dat` la nenea Andrei [i la tanti Lucre]ia, cu tata. Pare o g`in` speriat`. Îmi fac apari]ia p\n` s` \nceap` a boci. M` vede. Îi citesc bucuria \n ochi.

– Doamne, ce m-am speriat! Credeam c` Sandu nu ]i-a transmis nimic... sau c` ai uitat...

Ne \mbr`]i[`m.

– Ba, a fost pe la mine... [i i-am zis s`-]i transmit` c` te a[tept dup` col]... Încep a r\de.

– Mincinoaso! zice ea, gata s` se supere.

– S` vezi [i tu cum e cu ora[ul... ~sta a fost botezul.

Mergem spre c`min, \n zona industrial`. Sanda \nc` e \mbufnat`, nu i-a picat bine gluma mea. Cic`, gata, m` dau or`[eanc`. C`minul nu e departe de \ntreprinderea unde lucrez. S\nt angajat` de un an.

E pentru prima dat` c\nd am banii mei [i s\nt foarte m\ndr`. Mi-am cump`rat chiar [i c\teva haine. Cele vechi au \nceput s` mi se par` prea vechi. Peste tot se construie[te, a[a c` drumul e cam anevoios. Mereu trebuie s` trecem peste [an]uri, s` p`[im peste ]evi, s` ne ferim de cabluri. Se fac blocuri cu patru etaje, pentru muncitorii din zon`. C\nd plou`, e dezastru. Doar dac` merg ocolit, pe centur`, pot evita noroiul. Locuiesc \n camer` cu \nc` trei fete. Adriana pleac` s`-[i vad` p`rin]ii la acest sf\r[it de s`pt`m\n`, a[a c` Sanda poate dormi \n patul ei.

Doar \n noaptea asta trebuie s` ne \ngr`m`dim am\ndou`. Nu e chiar ca la tanti Lucre]ia, dar e bine.

– Avem dou` zile s` ne facem de cap prin ora[, \i spun. S` te g\nde[ti ce ai chef s` faci...

– Eu vreau s` m` duci s` v`d trenul.

– O s` vezi c` de la mine se aude... Dar o s` mergem s` pui m\na pe el. În camer`, Adriana o aranjeaz` pe Livia. Fiindc` se pricepe un pic la tuns, din c\nd \n c\nd ne pune pe un taburet, ne \nf`[oar` un cear[af \n jurul g\tului [i ne mai ia cu foarfecele pe ici, pe colo. Ca ea s` nu-[i piard` m\na, iar noi s` nu d`m banii aiurea.

Maria le arat` fotografii cu actori. Cic` s\nt de v\nzare la chio[cul de ziare. Eu n-a[ da banii pe a[a ceva.

– Ia uite ce frizur` are `sta, tu! strig` Maria.

Livia se uit` expert, din mai multe unghiuri.

– Mda, a[ putea tunde [i eu a[a...

96

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

FRAGMENTE

– Ia s` v`d, \ntinde m\na Adriana. Las`, tu, frizura, ia te uit` ce frumu[el e! Cred c` o s`-l visez la noapte.

– Ce vrei, de asta e actor! comenteaz` Maria.

– O s`-l visez \n ce film vreau eu, r\de Adriana.

Fetele vorbesc despre care ce a jucat.

Lu`m [i noi fotografiile la r\nd. Nu cunosc pe nimeni. Nici Sanda. Dar asta e adev`rat, ei s\nt frumu[ei, iar ele s\nt \mbr`cate tr`snet. La noi \n sat de-abia de c\]iva ani s-a tras curent electric. La cinema, aici, n-am mers dec\t de dou` ori. Dup` ce m\nc`m, o \ntreb pe Sanda dac` nu vrea s` se uite la televizor. E \nc\ntat`. O duc la parter, \n sala de activit`]i, unde atunci c\nd s\nt plenare sau congrese trebuie s` mergem s` le urm`rim. Aici mai s\nt c\teva fete. Îi scriu Sandei pe m\n` num`rul camerei, ca s` nu-l uite, [i eu urc \napoi.

M` apuc s` calc c\teva rufe.

Sanda se \ntoarce t\rziu, dezam`git`.

– Tuuu, sigur `[tia din poze s\nt actori? C` eu am stat o gr`mad` [i n-am v`zut pe nici unul.

– Da, tu, sigur! Las` c` te mai ui]i [i m\ine, poate ai mai mult noroc.

Diminea]a o \ntreb ce prefer`: s` mergem la o cofet`rie, s` c`sc`m gura prin magazine, s` vizit`m parcul sau s` vedem un film? Dar Sanda vrea ca

\nainte de toate s-o duc s` vad` trenul. O lu`m prin h\rtoape c`tre gar`. De la c`min, e mai aproape triajul dec\t gara propriu-zis`. În drum cump`r covrigi calzi, de la chio[cul din fa]a fabricii de p\ine.

Sandei \i plac la nebunie. Ar vrea s` ia c\]iva la ]ar`, dar eu o avertizez c`, dac` se \nvechesc, se fac tari ca o talp`.

– Dar tu ai mers vreodat` cu trenul? m` \ntreab` ea.

– Bine\n]eles!

Fusesem cu o coleg` de servici la ea acas`, la ]ar`. M-am [i mirat c` au tren \n sat. Dar nu era a[a.

Am mers dou`zeci de kilometri cu trenul [i am cobor\t \ntr-o halt`, nu era gar`, iar apoi am mai mers [apte kilometri pe jos prin c\mp. Dar se cheam` c` fusesem cu trenul, nu?

– {i cum e? se intereseaz` Sanda.

– Frumos, cum s` fie...

Ajungem la liniile ferate [i o lu`m de-a lungul lor. Undeva l\ng` silozuri se z`re[te tras` o garnitur`. Îi explic c` pe [inele astea de metal merg vagoanele. Ea se apleac` [i le pip`ie: – Phii, ce reci-s!

– Fier, ce vrei!

Ajungem chiar l\ng` vagoane. De pe ele \nc` mai picur` stropi de ap`. Probabil tocmai le sp`la-

FRAGMENTE

DILEMATECA ● NOV. – DEC. 2006

ser`, \i explic eu. Sanda se d` doi pa[i \napoi [i num`r` vagoanele. Paisprezece. Se aude un fluierat.

Pe c\teva linii mai \ncolo tocmai trece un marfar.

Sor`-mea nu-l sl`be[te din ochi p\n` nu dispare.

– Tuuu, da ce zgomot face! strig` ea, tr`g\ndu-se de lobii urechilor.

– Fier pe fier, ce vrei!

– Uite c` e o u[` deschis`! strig` din nou, surprins`.

– Doar nu le \ncuie ca pe apartamente... Vrei s` urc`m?

D` din cap c` da. Sc`rile s\nt \nalte, a[a c` o \mping de fund. Odat` ajuns` sus, \mi \ntinde palma.

Facem c\]iva pa[i pe culoar. De la un geam, Sanda face din m\n` f`r` adres`: – La revedereee! Eu m` duc la Bucureeee[ti...

– Poate ne vede careva [i ne cere biletul, zic eu.

Sanda bag` repede capul \n`untru. C\]iva stropi \i aterizaser` drept dup` g\t. Intr`m \ntr-un compartiment. Sanda sare cu fundul pe banchet`, ca [i cum ai proba un pat \nainte s`-l cumperi. Încearc` cu degetul vinilinul. Cite[te inscrip]iile. Se uit` la fotografiile prinse sub sticl` cu [uruburi nichelate: un peisaj de munte [i mai multe instantanee de la mare.

– Dar `sta numai la munte [i la mare merge? \ntreab` ea.

– Habar n-am... cred c` acolo merge mai des, de aia...

– Ce e `sta de aici, semnal de alarm`?

– P`i, e a[a, dac` cumva ]i se face r`u... s` po]i da alarma.

– {i ce se \nt\mpl` atunci?

– P`i, cred c` vine un doctor... careva care s`-]i dea un prim ajutor...

Sanda e satisf`cut` de explica]iile mele [i mergem mai departe. Descoperim c` se poate trece dintr-un vagon \n altul.

– Ia te uit`, au [i WC-uri! m` mir eu.

– P`i, spuneai c` ai mai fost cu trenul, tu!

– Sigur c-am mai fost, dar n-am avut nevoie la toalet`.

Sanda e \nc\ntat` ca un copil. }op`ie. În vagonul \n care tocmai am ajuns e mult mai curat, iar \n loc de banchete s\nt scaune plu[ate. Nici eu nu mai v`zusem a[a ceva. Ne l`s`m \n fotolii cu toat` greutatea, s` le sim]im moliciunea. Sanda \nchide ochii de pl`cere. M` g\ndesc c` s\nt ca la tanti Lucre]ia.

– Tuuu, eu zic c` astea-s pentru membrii de partid, face ea.

– A[a zic [i eu...

Un zv\cnet ne treze[te din reverie. Vagonul s-a mi[cat. S\ntem \n picioare instantaneu, speriate. O zbughim c`tre cea mai apropiat` u[`. S`rim f`r` s` mai folosim treptele, ca atunci c\nd eram mici [i ne d`deam drumul din copac. Ne lini[tim [i r\dem am\ndou`.

– Era c\t pe ce s` ajungem la Bucure[ti, zice ea.

Trenul nu pleac` din loc. (din romanul S\nt o bab` comunist`, \n curs de apari]ie la Editura Polirom)

© Vasile Dorol]i

98