Dilemateca 80

DILEMATECA Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Š Mircea Stru]eanu

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Dan Coman DOSAR Tudor Cre]u Opiaceele Henriettei Yvonne Stahl AVANPREMIER~ Alain de Botton Religia pentru atei POEMUL DIN IANUARIE Dan Coman ultima var` PROFIL Sidonie Mezaize

Dan Coman

ANCHET~ Ce defecte/vicii incorigibile ave]i?

pagina 2

3,14TECA Nothomb – 405.000 de exemplare. 7 Ans après, thriller-ul interna]ional al lui Guillaume Musso, e despre oamenii boga]i care trec pe l\ng` moarte [i \n]eleg, \n sf\r[it, c` familia e adev`rata valoare. A. M. S. n „Gata Cu Jocurile. Gata Cu Bombele.

Gata Cu Mersul. Gata Cu Distrac]ia. Gata cu |notatul. 67. Adic` 17 ani peste 50. Cu 17 mai mult dec\t aveam nevoie sau \mi doream. Plictisitor. S\nt tot timpul prost dispus. Nu e Amuzant – pentru nimeni. 67. Devii Lacom. Poart`-te conform v\rstei. Relaxeaz`-te – N-o s` doar`.“ A[a sun` biletul de adio al lui Hunter S. Thompson, care s-a sinucis pe 20 februarie 2005. Biletul avea [i un titlu: „Sezonul de Fotbal S-a Terminat“.

n Pe o list` online a teoriilor conspira]iei legate de personajele unor c`r]i clasice apar a[a: Nick Carraway, naratorul din Marele Gatsby de F.S. Fitzgerald, e gay; la fel [i Holden Caulfield, personajul din De veghe \n lanul de secar` de Salinger, sau Harry Potter care, abuzat \n copil`rie, l-a creat pe Hogwarts \n mintea lui (de altfel, Harry ajunge la infirmerie de nu mai pu]in de [ase ori \n toat` seria); personajele din Winnie the Pooh s\nt to]i deregla]i mental (conform Canadian Medical Association Journal, Pooh are deficit de aten]ie, Piglet sufer` de anxietate, Eeyore de distimie, Owl este dislexic, iar Tigger, hiperactiv [i impulsiv); drumul lui Ulise spre Ithaca este at\t de lung pentru c` nu vrea s` se \ntoarc` acas`; Dorothy din Vr`jitorul din Oz este ea \ns`[i vr`jitoare; iar Sherlock Holmes [i Dr. Watson erau \ndr`gosti]i unul de altul (seria BBC inspirat` de romanele lui Arthur Conan Doyle a fost caracterizat` drept „cea mai gay poveste din istoria televiziunii“). M. C. n Corina Ciocârlie, \n Nimic nu se d` pe gratis. Breviar pentru autori \n vilegiatur` (Editura Tracus Arte, 2012), d` o nou` accep]iune no]iunii de „fripturist“: „Fripturi [i iar fripturi – e tot ce reclam` \n cor, pe malurile Senei, Rinului sau ale lacului Como, bursierii [i conferen]iarii veni]i din «cealalt`» jum`tate a Europei. C\nd sose[ti tocmai de la Var[ovia sau de la Belgrad cu o foame de lup, primul sufleu cu parmezan risc` s` se dezumfle la fel de repede ca o conversa]ie tipic parizian` despre virtu]ile autofic]iunii“. Asta era pe la mijlocul anilor ’90, acum ai no[tri prefer` biftecul tartar. S. S. n Clasamentul celor mai v\ndute c`r]i \n 2012, \n Fran]a, arat` a[a: Guillaume Musso – 1.710.500 de exemplare, Marc Levy – 1.433.000 de exemplare, Katherine Pancol – 705.000 de exemplare, Françoise Bourdin – 512.500 de exemplare, Joël Dicker – 496.000 de exemplare, David Foenkinos – 473.000 de exemplare, Laurent Gounelle – 471.000 de exemplare, Éric-Emmanuel Schmitt – 427.000 de exemplare, Grégoire Delacourt – 421.000 de exemplare, Amélie

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

L. V. n „Singura cale de a sc`pa de mizerie e umorul“, spune Wilhelm Genazino \ntr-un interviu. Autorul, \n v\rst` de [aptezeci de ani, a publicat numeroase romane [i povestiri, a fost distins cu cele mai importante premii literare germane [i trece drept un scriitor de succes. |ns` nu s-a eviden]iat prin sim]ul umorului. O recunoa[te el \nsu[i: „Am mai mult umor dec\t s-ar putea ghici \n c`r]ile mele“. Un om vesel care scrie c`r]i triste. M. M. n Multe dintre vedetele autohtone [i chiar mul]i realizatori de show-uri de cancanuri au dezaprobat vehement, \n timp ce ar`tau imagini [i comentau, mediatizarea puternic` a divor]ului dintre Andreea Marin [i {tefan B`nic`. S-a pus problema „reeduc`rii“ publicului: cum ar fi, spunea exaltat un creator de mod`, ca de acum s` fie invita]i la emisiunile tabloid scriitori, arti[ti de valoare, savan]i? Probabil c` exact asta ne-ar mai lipsi: tabloidizarea [tiin]ei [i culturii. S. G. n Gata. Engleza a \ngenuncheat franceza, orice am zice. Iar asta se simte \n tot [i \n toate. Inclusiv, de pild`, \n ce zicea mai deun`zi un DJ, pe un post de radio FM. Omul voia s`-[i laude emisiunea pentru faptul c` muzica difuzat` acolo era „pe alese“.

Dar fiindc` „pe alese“ suna prea române[te, a preferat formula – mai occidental` – „à la carte“. Un vechi reflex francofil, probabil, numai c`, ce s` vezi, francofilia DJ-ului suferea de anglofonie! Omul n-a pronun]at ala-cart, ci a-la-ceart – semn c`, \n mintea lui, fran]uzismul se scria un pic altfel [i se englezise la descifrare. Asta este. Vive l’anglais! C. C. n Au trecut mai bine de doi ani de c\nd Institutul de Lingvistic` „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“ a publicat, cu sprijinul BNR, noul Dic]ionar al Academiei (Dic]ionarul Limbii Române), la Editura Academiei Române – o impun`toare edi]ie \n 19 volume, \nceput` cu mai bine de un secol \n urm`, de Sextil Pu[cariu. Dintr-un motiv sau altul, din DLR lipsesc \ns` c\teva cuvinte, grele \n u[ur`tatea lor, dar nu mai pu]in ale limbii române, [i prezente, de altfel, \n mai pu]in ru[inosul dic]ionar român-german al lui H. Tik-

tin, de la \nceputul secolului al XX-lea. Merit` pomenite, dac` nu pentru exhaustivitate, m`car pentru pitorescul c\torva denumiri derivate, toponimele Pula]i, Puleni, Pizdeni; antroponimul Stan-pul`ro[ie; ihtionimul pula ciobanului (Aspro zingel); fitonimele pula calului (Agaricus fimetarius) [i pizda ]ig`ncii (Lamium purpureum); invectiva fute-v\nt. Cuvinte vechi, cu origini slave [i latine. M. P. n |n anul 1927, ziarul Adev`rul \[i informa cititorii despre „regimul presei“: „Nici cenzura, nici o alt` m`sur` preventiv` pentru apari]iunea, vinderea sau distribuirea oric`rii publica]iuni nu se va putea \nfiin]a.

Nu este nevoie de autoriza]iunea prealabil` a niciunei autorit`]i pentru apari]iunea oric`rei publica]iuni. Nicio cau]iune nu se va cere dela ziari[ti, scriitori, editori, tipografi [i litografi. Presa nu va fi pus` niciodat` sub regimul avertismentelor. Niciun ziar sau publica]iune nu va putea fi suspendat sau suprimat.“ (de fapt, e un fragment din articolul 25 din Constitu]ie). E de re]inut! A. P. n Trei patente [i un brevet de inven]ie (dou` din Fran]a [i dou` din SUA), \n ordinea \nregistr`rii lor.

1) Patent FR1142948 (A) din 24 septembrie 1957.

Inventator: Dna Giuntini, n`scut` Madeleine-Henriette Glemot.

Numele inven]iei: „Ruj de buze albastru pentru machiajul femeilor de culoare“.

2) Brevet de inven]ie FR2149300 (A1) din 30 martie 1973.

Inventator: Jean Pierre Marcel Ducha\ne.

Numele inven]iei: „Sulfenium“. „Inven]ia este legat` de studiul compozi]iei diamantului [i al elementelor din care se compune acest mineral, studiu care a adus dovezi experimentale ale prezen]ei \n diamant, pe l\ng` carbon, a unui element metaloid din grupa sulfului, \nc` necunoscut la ora actual`, pe care \l vom numi sulfenium.“ 3) Patent US2003083544 (A1) din 1 mai 2003.

Inventatori: Catherine Richards [i W. Martin Snelgrove.

Numele inven]iei: „Metod` [i aparat pentru g`sirea dragostei“. „Inven]ia se refer` la metode [i aparate pentru g`sirea unor indivizi compatibili sau a unor grupuri, \n vederea stabilirii unor leg`turi romantice, sexuale, intelectuale, politice sau de alt gen.“ 4) Patent US2004005535 (A1) din 8 ianuarie 2004.

Inventator: George Knauer III. Numele inven]iei: „Procesul de re\ncarnare“. „Inven]ia const` \n procesul de re\ncarnare sau rena[tere av\nd ca rezultat nemurirea“. D. S.

n

Dan Coman

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Dan Coman (n. 1975) a absolvit Facultatea de Filozofie la Cluj.

A debutat \n volumul colectiv Camera (1995), al`turi de poe]ii Marin M`laicu-Hondrari [i Florin Partene, [i individual, \n 2003, cu volumul Anul c\rti]ei galbene (Premiul Na]ional de Poezie „Mihai Eminescu“ [i Premiul pentru debut al USR). |n 2010 a beneficiat de o burs` pentru literatur` acordat` de Akademie Schloss Solitude (juror Mircea C`rt`rescu). |mpreun` cu Petru Romo[an este coautorul antologiei Compania poe]ilor tineri \n 100 de titluri (2011).

Alte c`r]i publicate: ghinga (2005), d great coman (antologie, 2007), Dic]ionarul Mara (2009), Irezistibil (2010) [i Parohia (2012).

Poezia sa a fost tradus` \n limbile francez`, suedez`, s\rb`, maghiar`, sloven` [i englez`. Antologia Erg a ap`rut anul trecut la Editura Charmides.

DILEMATECA

INTERVIU

„Scrisul e dinamit` pur` pentru sim]uri“ continuare [i zgomotul de fond se amplific`.

Nu mai scapi de el. {i a[a se face c` ultimele tale c`r]i – un (fel de) roman, un poem \n proz`, o antologie de poezie – s\nt at\t de diferite? |nseamn` asta o reorientare printre genuri, o c`utare, o reinventare a ta ca scriitor? |nainte de c`r]i, s` ne oprim mai \nt\i la cafeaua de noapte. Ninge, copiii au adormit, se aude b\z\itul frigiderului, \n blocul vecin toate luminile s-au stins. Abia de-acum \ncep s` am r`bdare cu mine. |ns` nu, nu f`r` tutun. Pu]ini s\nt cei cu care po]i bea, t\rziu \n noapte, o cafea (dac` preferi ceai, s` spui).

Lucrez acum la o carte pentru copii, m` \nc\nt` ideea. |mi face o mare pl`cere s` scriu cartea asta, mereu cu g\ndul la cei doi, ai mei. Scriu pentru c` m` \nc\nt` gestul. |ntotdeauna a fost a[a. {i scriu cu g\ndul la c\]iva oameni, Marin [i John, Ana [i Mara [i Crina [i Alex, la ce-or s` zic` ei c\nd vor citi.

Asta e toat` strategia mea \n ceea ce prive[te literatura. A[a m` orientez zi de zi, \n func]ie de asta se-nt\mpl` celelalte lucruri din via]a mea.

Tot ce [tiu e c` trebuie s` scriu pentru a fi func]ional acas`, \n cafenea, la [coal` sau la cump`r`turi. Iar c\nd poezie nu se poate

([i, \ntocmai cum se cuvine, asta se poate foarte rar), m` joc cu altceva. A[a se face c`, dup` trei c`r]i de poeme, am scris un jurnal (Irezistibil), o (pseudo)monografie (Parohia) [i mi s-au f`cut, \n 2012, trei antologii (una, ghinga, publicat`-n Germania la cap`tul lui octombrie, \n traducerea lui Georg Aescht; o bro[uric` simpatic` ap`rut` \n var`, Zacatek, \n Slovenia lui Ales Mustar, [i Erg, la Charmides-ul lui Gabriel }`rmure, odat` cu iarna).

S-a oprit frigiderul [i am tres`rit.

Scrisul e o obi[nuin]` stranie, poate nu foarte diferit` de obi[nuin]a stranie a omului de a umbla \n dou` picioare, de a m\nca, de a colec]iona [erve]ele. Am v`zut mai \nt\i c\t` bucurie aduce cititul, apoi am sim]it din plin complicata pl`cere a propriului scris.

Obi[nuin]a pl`cerii, a[adar, greu de contracarat. M` preocup` foarte mult re\nnoirea acestei pl`ceri. Erotismul din vremea scrisului. Pofta. Mica vinov`]ie de dup`. Nu pot face dec\t poezie. Nu m` intereseaz` cu adev`rat dec\t poezia.

Nu mai ninge. La una din ferestrele blocului vecin s-a aprins lumina. S-o fi trezit cineva s` citeasc`?

Spuneai undeva c` e[ti incapabil s` scrii proz`, acum spui c` nu te intereseaz` cu a-

pagina 3

Fost fotbalist, poten]ial filozof, actual profesor de educa]ie antreprenorial`, so] [i tat` a doi copii, poet listat... Ce se-n]elege de aici?

Se-n]elege c` scrisul este str\ns legat de condi]ia fizic`. De disciplina tehnico-tactic`. {i se mai poate-n]elege c` nu te a[ezi la masa de scris oricum: e nevoie de o strategie clar` de marketing: publicul-]int`, analiza concuren]ei, a trendului, titluri-slogan. Numai a[a po]i s` ajungi un poet listat. {i numai ca poet listat \]i po]i permite timp excedentar pentru c`r]ile tale, pentru citit [i lenevit. De aici se poate \n]elege [i c`, scriind, ai putea duce o via]` normal`. C\teva ore la [coal`, pred\nd educa]ie antreprenorial`, utiliz\nd discursul didactic, pentru ca rolul acesta s` fie important, fermec`tor [i exact.

Apoi mult` vreme \n preajma familiei, schimb\nd registre, ghid\nd [i asigur\ndu-]i bucuria. {i mai apoi cafeaua cu cei c\]iva prieteni, pentru echilibru.

Doar c`, p\n` [i atunci c\nd toate acestea func]ioneaz` impecabil, de-a lungul capului t`u se rostogole[te ceva m`runt [i rece, care nu te las` \n pace, o realitate nedefinit`, un zgomot de fond care te urm`re[te p\n` [i-n cele mai profunde bucurii. |ncerci s`-]i precizezi despre ce este vorba, te g\nde[ti c` poate poezia te va ajuta s`-]i explici. Scrii \n

© Mircea Re[tea

pagina 4

dev`rat dec\t poezia; totu[i, [i \n Irezistibil, [i \n Parohia pagini \ntregi s\nt proz` (scurt`).

De ce te \nc`p`]\nezi s` te ag`]i de poezie?

Crezi cumva c` poezia ar fi superioar` prozei?

N-am scris niciodat` poeme, cu at\t mai pu]in proz` (scurt`). |ntotdeauna am construit c`r]i. Blocuri aspre, monolitice, \n care partea n-are dec\t o relevan]` minor`.

Mi-ar pl`cea enorm s` reu[esc din c\nd \n c\nd ni[te versuri pe care s` le pot savura.

S` le pot l`sa s` a[tepte, \n cap sau pe-o bucat` de h\rtie, at\t c\t e nevoie ca s` se-nchege poemul \n jurul lor. Apoi, c\nd s-ar aduna suficiente, s` le pun \mpreun` \ntr-un volum, s` le ordonez frumos, s` aleg titlul, s` am de unde alege c\nd citesc la lecturi, \n func]ie de tipul de public.

Din p`cate, n-am putut lucra niciodat` a[a. Eu v`d prima dat` \ntregul, abia apoi construiesc detaliul. Am subiectul, \l \ntorc pe toate p`r]ile, \ncerc s`-l duc c\t de departe pot. C\nd m` a[ez s` scriu, nu pornesc de la ideea de-a scrie un poem sau o povestire, ci o carte. Un singur text, cu o tem` pe care s-o \mping p\n`-n p\nzele albe. }ine asta de poezie sau de proz`?!

Sigur, a[ fi \nc\ntat s` pot scrie proz`.

Nu roman poetic, nu poeme \n proz`, ci proz` din aia adev`rat`, consistent`, c\t se poate de clar`. Am o mare admira]ie fa]` de cei care reu[esc asta, \i invidiez cu adev`rat.

Dar mie nu mi se potrive[te. N-am instrumentele necesare. M` intereseaz` doar poezia, da. A[a numesc eu scrisul `sta al meu gr`bit [i \ntortocheat, pe alocuri ilizibil, a[a \i spun, orice-ar fi. For]a uria[` a propozi]iei care nu e dus` p\n` la cap`tul r\ndului sau care e dus` mult dincolo de cap`tul r\ndului, monotonia agonizant` a setului redus de limbaj cu care prefer s` lucrez. Simt atunci puterea cum clocote[te \n mine, gatagata s` dea pe dinafar`, \mping\ndu-m` acolo unde oamenii de[tep]i [i care se pricep la literatur` spun c` nu e voie. Adrenalina care cre[te imediat ce trec grani]ele, [i pe care am sim]it-o prima [i prima dat` undeva \n copil`rie (s` fi fost printr-a V-a, a VI-a?) – c\nd, scriind \n caietul meu secret de compuneri o poezie despre mama, m-am trezit spun\nd negru pe alb c` ea e singura femeie din lume la fel de frumoas` ca Elena Ceau[escu. {tiam c` nu se cade, c` nu e voie, sim]eam cumva c` am c`lcat pe bec –, dar tocmai asta m` f`cea s`-i dau \nainte, chiar dac` uimit de ceea ce tocmai scriam.

C\t prive[te c`r]ile la care te referi, d`-mi voie s` m` \ndoiesc serios cum c` acolo ar fi, de-adev`ratelea, proz`. Dup` cum nu s\nt foarte sigur c`, de exemplu, ghinga e o carte de poezie. Irezistibil-ul l-am scris ca pe un jurnal, folosind doar mecanismele de suprafa]` ale prozei pentru a sonda, cu instrumentele propriei poezii, p\n` unde poate merge e[ecul poeziei. Iar Parohia e o simpl` monografie – [i dac` e acolo literatur` (acea atmosfer` dens` [i stranie pe care-o caut eu \n literatur`), asta se datoreaz` tot poeziei.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

INTERVIU

Observ tot mai des aceast` preocupare a scriitorilor de a-[i p`zi scrisul de categoriile de gen, de conven]iile formale, de etichetele limbajului critic, ca [i cum scrisul ar fi o form` vizual` de t`cere care, precum \n ghicitoarea cu pricina, s-ar risipi c\nd i-ai rosti numele. Exist` cumva aici [i teama de o eventual` dezvr`jire a actului scrisului?

Cred, totu[i, c`-n cele mai multe cazuri lucrurile s\nt c\t se poate de clare: avem, pe de-o parte, c`r]i curate de poezie, proz` etc.

– [i, pe de alt` parte, discursul critic, bine structurat, cu instrumente bine adaptate, potrivite unor asemenea opera]iuni. Uneori, \ns`, apare c\te un text pe care nu prea [tii de unde s`-l apuci, cu o logic` intern` absolut nou`, numai a lui. C`r]i stranii, ne\ncadrabile, pentru care aceste categorii (proz`, poezie) se dovedesc a fi prea \nguste (sau, cine [tie, poate mult prea largi). {i nu m` refer aici la tipul de c`r]i mari care modific` paradigme, care \nnoiesc radical un anumit gen, c`ci ele s\nt tot c`r]i de poezie sau proz`. Mai degrab` m` g\ndesc la un soi de c`r]i foarte fragile, foarte singure, care apar \n vuietul `sta al literaturii a[a cum ar ap`rea \ntr-o bun` diminea]` o buburuz` pe perdea – [i nici n-ai apuca s` te bucuri, c`ci o clip` mai t\rziu ar fi sute, mii de buburuze fo[g\ind pe deasupra perdelei, un singur nor dens [i mi[c`tor \ntunec\nd pentru c\teva secunde camera, dezechilibr\nd lini[tea \nceputului de zi, nedumerind. Apoi ar disp`rea brusc, l`s\nd perplexitate-n urma lui.

S\nt texte care dep`[esc, prin structura lor contorsionat`, neobi[nuit`, orice \ncercare de a le m`sura cu unit`]ile deja testate. |n cazul lor, critica trebuie s`-[i modifice radical perspectiva, s`-[i \nnoiasc` armele, s` g`seasc` alte instrumente pentru a le analiza, altfel le rateaz`. Ce s\nt, de pild`, |n zah`r de pepene sau Cartea tuturor inten]iilor sau De ce fierbe copilul \n m`m`lig`? Nici poezie, nici proz`, cu at\t mai pu]in proze

poematice ori poeme \n proz`. C`r]ile de genul `sta se sustrag imediat ce \ncerci s` le decodifici prin grilele existente. Se ascund [i tac – abia apoi atac`, infiltr\ndu-se de-o parte [i de alta a genurilor, ademenindu-le doar ca s` le submineze. Lucr\nd cu armele [i \n numele literaturii, dar cre\nd panic` pe teritoriul ei at\t de solid.

S\nt aceste „c`r]i foarte fragile, foarte singure“ expresia unui scriitor la fel de fragil [i singur? Tu, spre exemplu, scrii pentru c` e[ti tare sau cum?

Orice om are combina]ia asta de fragilitate [i for]`. Nu e vorba neap`rat despre a fi puternic sau slab, de[i expunerea la scris dezechilibreaz` raportul, probabil \n favoarea fragilit`]ii. C\nd scrii, domin` for]a, dar tot ceea ce scrii amplific` cealalt` parte.

Dup` cum – [tim prea bine – scrisul e str\ns legat de puterea pe care ]i-o dau c`r]ile altora. Ele \]i ofer` energia [i \ncrederea necesare scrisului. Senza]ia clar` c` asta trebuie s` faci. {i merit`, at\ta vreme c\t dureaz` gestul. Mai apoi e posibil ca for]a asta enorm`, pe care o ai c\nd scrii, s` se transfere unora din cei care te citesc, d\ndu-le curaj [i putere, dar ceea ce deja ai scris pe tine nu te mai ajut` deloc.

„O form` foarte sofisticat` de erotism“ „Pentru poezia mea s\nt cel mai mare du[man, fiindc`, dac` tr`iesc eu ca om, poezia dispare, [i invers – [i atunci c\nd scriu, gestul `sta e absolut inuman“, declarai undeva. Se opune structural poezia vie]ii [i umanului; de unde aceast` opozi]ie?

Scrisul duce \n zone unde – vorba poetului – omenirea \nceteaz`. Asta las` urme ad\nci. Dezechilibreaz` orice alt gest pe care-l faci \n afara scrisului. O r`fuial` asidu` [i f`r` sor]i de izb\nd` cu microbul `sta teribil, cu boala care-]i intr` \n oase odat` cu el, cu neputin]a de-a mai da \napoi. Nici m`-

seama c` noi, b`rba]i \n toat` firea, n-am discutat niciodat`, de exemplu, despre femei, altfel dec\t ca personaje-n cine [tie ce carte. Pur [i simplu ne-am speriat. Am hot`r\t imediat c` trebuie s` fim mai aten]i unii la ceilal]i.)

Scrisul e provocat de citit. {i cum scrisul \nseamn` rigurozitate, trebuie s` \nve]i aproape fiecare mi[care ca s`-]i po]i delimita vocea. Cititul e esen]ial pentru asta.

A[a afli ce ]i se potrive[te ]ie ca scriitor.

C`r]ile celorlal]i determin` strict tipul de literatur` pe care-l vei face (are dreptate Teodor Dun`, poate dac-am fi dat la \nceputuri de O’Hara, [i nu de Trakl, cu totul altfel ar fi scrisul nostru acum). Evident, unele c`r]i te \nva]` ce [i cum s` scrii, din altele \nve]i cum [i de ce s` te fere[ti.

Cum vezi aceast` rela]ie dintre scrisul ca act profund personal [i intim [i prezen]a scriitorului \n public ca personaj „irezistibil“? Se afl` aici un paradox, o fatalitate, un efect absurd?

La mijloc e acel orgoliu exacerbat care te face s` crezi c` po]i \nc\nta. Nu-]i vine s` apari \n public dac` nu-]i admiri suficient opera. Unii \[i citesc textele abia audibil, model\nd o voce pe care n-o folosesc peste zi, al]ii c\nt` [i strig`; unii g\ndesc happeninguri care s` [ocheze, al]ii, prea cople[i]i de importan]a momentului, abia silabisind.

C\te trei, c\te 15-ntr-o sear`, nu to]i ascult\ndu-se-ntre ei, aproape to]i convin[i de importan]a operei lor. |n cazul unora, prezen]a public` este un mare avantaj pentru ceea ce scriu, \n cazul altora – dimpotriv`. {i peste toate acestea – cititorii, cu prezen]ele lor generoase. Un spectacol. Ceea ce r`m\ne \ns` s\nt c`r]ile. {i e foarte bine a[a.

Ce promisiuni \]i face ]ie poezia, ce urm`-

pagina 5

re[ti cu scrisul dincolo de pl`cerea [i \ncrederea efemere despre care vorbe[ti?

Doar g\ndul la poezie m` poate face \nc` s` cred c` \ntr-o bun` zi – vorba t\n`rului Alex V`sie[ – „voi ie[i de dup` perdea, voi fi ofensiv ca Eric Cantona.“ „De c\te ori vreau s`-mi recitesc volumele – nu reu[esc. Dup` primele pagini mi se face foarte ru[ine – [i atunci a[ arunca tot-tot.“ Ru[ine de ce n-ai putut spune sau de ceea ce ai \ndr`znit s` spui?

Poate ru[ine e prea mult spus. E mai degrab` un fel de disconfort care apare \ndat` ce, \mpins de micile r`bufniri de entuziasm [i \ncredere, \mi deschid c`r]ile. {i disconfortul `sta nu apare pentru c` mi s-ar p`rea slabe textele de-acolo, ci pentru faptul c` n-am reu[it s` m` desprind \nc` de mecanismele lor. M` enerveaz` pentru c` revin la ele, de[i nu m-ajut` cu nimic. Nu simt c-am \nv`]at ceva de pe urma lor. De aceea nu pierd nici o ocazie, public` sau privat`, ca s` le subminez consisten]a, poate a[a voi reu[i, \n sf\r[it, s` m` desprind.

Nici nu m` pot opri s` scriu, pentru c`, dac` cititul e o form` casnic` de tandre]e, scrisul, \n cazul meu, e o form` foarte sofisticat` de erotism.

Un erotism generos \mp`r]it cu ceilal]i, sau egoist, suficient sie[i?

Erotismul suficient sie[i e o g`selni]`, n-are nici un rost. Dar nici un erotism prea generos nu se cade. E, \n definitiv, foarte simplu: a[a cum unii au nevoie de filme sau c`r]i sau de cine [tie ce alte n`stru[nicii pentru a-[i provoca corpul, eu folosesc ([i) scrisul. P\n` la pl`cere mai e nevoie \ns` de cel pu]in un alt corp.

Scrisul provoac` sau calmeaz` sim]urile?

Scrisul e dinamit` pur` pentru sim]uri.

Dup` nici o carte, ajungi s` vezi cu for]a a patru ochi, s` auzi cu opt urechi [i s` sim]i fiecare modificare de temperatur` ca [i cum n-ai mai avea piele. De aici oboseala clinic` cu care te ridici uneori dintre h\rtii.

Lumea crede c` scriind o carte ai f`cut-o ([i) \n scop terapeutic, c` te-ai „vindecat“; alteori, se a[teapt` ca scrisul s` fie pur act de cunoa[tere. S\nt acestea ni[te cli[ee? |n fond, c\t` vindecare [i c\t` cunoa[tere ]i-au oferit ]ie propriile c`r]i?

Cu fiecare carte scapi de ceva, fie [i m`car de tensiunea scrierii acelei c`r]i. A scrie e o form` de catharsis, doar c`, p\n` [i atunci c\nd reu[e[ti s` te „vindeci“, r`m\ne trauma tratamentului, a \ndelungatei terapii.

Scrisul e [i o form` de cunoa[tere, dar de la un punct \ncolo apar cel pu]in dou` c`i: pe de o parte, s\nt cei care, scriind, devin mai buni, g`sind neb`nuite resurse de umanitate \n realit`]ile pe care le sondeaz`. S` scrii ca s` descoperi lini[tea [i \mp`carea – de admirat [i de dorit. Pe de alt` parte, e drumul care duce \n zonele tulburi pe care, descoperindu-le [i not\ndu-le, nu faci altceva dec\t s` amplifici ne\ncrederea care

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

car s` renun]i nu mai po]i. „Cei care nu mai scriu nu scap` de paloarea fiarei“ – o spune Iris \n Cartea tuturor inten]iilor a lui Marin M`laicu-Hondrari.

C\nd scrii e \nc` bine, pl`cerea gestului cap`t` sens. Dac` [i textul iese a[a cum trebuie, pl`cerea [i \ncrederea \n via]` se pot prelungi. Reu[e[ti s` fii fermec`tor aproape o zi \ntreag`. Cu cei de-acas`, cu colegii, cu v\nz`toarea de la col]. E[ti \n stare s` te opre[ti [i s` admiri, cu voce tare, orice lucru din afara h\rtiei. Dar nu trece noaptea [i Perturbatoarea \ncepe s`-[i lase semnele \n preajma ta.

Iar c\nd ai altceva de f`cut, c\nd trebuie s` te \ngrije[ti de propria via]`, totul se face \n grab`, ne\mplinit, ciulind \ntruna urechile. Ajuns \n afara h\rtiei, nu-]i dore[ti nimic mai mult dec\t s` revii, s` fii singur ca s` po]i scrie. {i dac` nu po]i s` scrii, atunci totul devine jalnic. Dorin]a de a fi singur [i-a scrie devine jalnic`. Umilin]a extrem` a scrisului. Ritmul lui rece care p`trunde \ncet-\ncet p\n` [i-n cele mai casnice activit`]i.

Mi[c`rile astea epuizeaz`. Mi[c`rile astea fac pr`p`d \n via]a cea de toate zilele.

Merit`? C`r]ile celorlal]i confirm` cu v\rf [i \ndesat c` merit`.

Aduci mereu \n discu]ie c`r]ile altora. Ce s\nt acestea pentru tine, cum ac]ioneaz`, uman [i creativ, asupra ta?

Dintotdeauna prietenia mea cu Marin M`laicu-Hondrari [i cu John Florin Partene, cu Teodor Dun` sau Claudiu Komartin s-a bazat pe c`r]i. Mai \nt\i entuziasmul \n fa]a c`r]ilor altora, abia apoi bucuria st\ngace a propriului scris. (Dumnezeule, ani \ntregi n-am vorbit dec\t despre literatur`, ca apuca]ii! P\n` c\nd, \ntr-o sear`, ne-am dat

DILEMATECA

INTERVIU

pagina 6

INTERVIU te-a provocat s` sondezi. Ar fi preferabil s` se ajung` c\t mai rar aici, e greu de suportat ceea ce ajungi s` [tii. Doar c` alegerea nu-]i apar]ine.

E[ti \nc` t\n`r, dar crezi c` poate un scriitor renun]a la scris sau scrisul renun]` la el?

Cine pe cine epuizeaz`? {tiu c` e un cli[eu, dar cred c` alegerea nu apar]ine scriitorului. Lui \i apar]in doar motivele pe care, dac` blocajul e absolut, le inventeaz`, explic\nd o decizie care numai a lui nu mai e. Dar gestul `sta reprezint`, probabil, ultimul pe care-l mai po]i face pentru literatura ta. (De[i, totu[i, ce g\nd cumplit acesta, c` ar putea veni o zi \n care s` nu mai ai ce s` scrii!)

Scrii din obi[nuin]`, din nevoie, din obliga]ie? Scrii pentru, \n ciuda sau \mpotriva a ceva?

Scriu din pl`cere, dup` cum fumez din pl`cere. Astfel de pl`ceri provoac` obi[nuin]`. Nu m-am g\ndit niciodat` s` renun] – [i nici nu cred c-a[ putea s-o fac. De[i ambele, utilizate \n exces, fac foarte mult r`u. Iar eu fumez excesiv [i m` g\ndesc la scris \n mod excesiv. Scriu pentru pl`cere, \n ciuda nocivit`]ii ulterioare a gestului. Totul \mpotriva mea, ca s` pot fi c\t mai aproape de mine.

De ce ai nevoie ca s` scrii [i ce anume ar pune cap`t scrisului as you know it?

Am mare nevoie de cafea. De foi albe, A4, pix cu gel negru, LM ro[u. De \nt\lniri repetate cu Marin M`laicu-Hondrari, Ana Dragu, John Florin Partene \n Class Café. M-ar impulsiona [i ni[te bomboane Solano, cu unt [i cacao. Uneori mi-ar prinde bine [i c\te un deadline. Apoi trebuie s` nu fie var`. S` nu fie bolnavi copiii, s` [tiu c` ea m` a[teapt` p\n` spre ziu`. Alteori e suficient s` citesc un poem bun. Mai e nevoie de curaj, de intransigen]` [i de r`bdare. C\nd toate astea se vor fi dus, scrisul va fi r`mas \n urm`.

Dar \n urma scrisului ce r`m\ne?

O vreme mai r`m\n c\teva amintiri. Ale tale [i ale scrisului t`u. Dar timpul trece repede. Nici patru genera]ii dup` tine – [i \ntunericul va \nfuleca totul. {i de ce foi veline, \n loc de pagini liniate?

Foi veline, da, minim A4. Dac` s\nt [i mai mari, cu at\t mai bine. Simt c` nu pot respira pe altfel de suprafe]e, m` enerveaz` liniile alea care par c`-mi dicteaz` pe unde s` trec, \mi limiteaz` zv\cnirile. Pentru un poem folosesc o gr`mad` de h\rtii. Dac` scriu un singur vers [i nu-s mul]umit, arunc h\rtia. Orice t`ietur`, [ters`tur`, \ncercuire m` blocheaz`. Am nevoie de c\t mai mult spa]iu alb – [i de r\nduri curate pentru a avea perspectiv` asupra textului pe care urmeaz` s`-l scriu. {i ce antidot con]ine vara, de nu scrii?

Da, vara nu. E prea cald, prea aproape corpul de minte. Prea mult` transpira]ie, prea mult` forfot`. Vara-i bine pe terase, \n

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Foi veline albe, A4

pantaloni trei sferturi, la m\nec` scurt`.

Cum s`-]i vin` s` scrii astfel echipat?

Unde scrii cel mai adesea: \n cafenele, \n buc`t`rie, pe marginea altor c`r]i, la tine \n cap?

Scriu doar \n buc`t`rie pentru c` doar aici se mai fumeaz`. |ntotdeauna de m\n`, numai cu past` neagr`. Dac` primele dou` c`r]i le-am scris exclusiv noaptea ([i-ntr-o camer` care azi nu mai exist`), acum nu mai pot scrie dec\t diminea]a foarte devreme. |n fiecare zi m` trezesc la ora 4, preg`tesc cea mai bun` cafea la ibric din lume, exersez. „Cel mai mult mi-ar pl`cea s-o \nt\lnesc pe Angela Marinescu pe c\nd avea treizeci de ani“, ai declarat undeva. Te g\nde[ti la posteritate, aspiri la postura de a fi vizitat \n timp de un t\n`r poet din viitor?

M` g\ndesc la posteritate [i iat` ce v`d: peste 95% din cei care scriem vom avea exact soarta unor Theodor {erb`nescu, Samson Bodn`rescu ori Nicolae Volenti… Nu va r`m\ne nimic, nu e nici o [ans` pentru procentul mai sus amintit. {i nu [tiu dac`, b`tr\n fiind, mi-ar pl`cea s` fiu deranjat de poe]i tineri [i entuzia[ti [i g`l`gio[i care s`-mi citeasc` din opera lor. Mai degrab` retras, atent la lucrurile m`runte pe care doar boala le poate face vizibile.

Ce-i asta, resemnare, indiferen]`, modestie, arogan]`?

E doar o perspectiv`. Una dintre posibilit`]i. Trecerea timpului m` irit` de pe-acum. Numai ideea c` va veni o zi \n care corpul acesta s-ar putea s` nu mai poat` (sau, [i mai aiurea, s` nu mai vrea) s` fac` dragoste, s` fumeze, s` umble de unul singur \ncoace [i-ncolo – mi se pare insuportabil`.

F`r` prezen]a [i bucuriile corpului nu v`d rostul scrisului. Cu at\t mai pu]in a discu]iilor despre scris.

{tie corpul mai mult? – vorba lui Gheorghe Cr`ciun.

Poate nu [tie neap`rat mai mult, dar „corpul meu e singurul lucru al meu“, cum zice-un poem. De-aia duce el greul.

Tu ce defecte sau vicii incorigibile ai – \n afar` de cafea, fumat [i scris? |nc` m` afecteaz` cronicile la c`r]ile mele. M` bucur excesiv sau m` sup`r excesiv citindu-le, de[i mi-am tot promis c` voi fi mai atent la asta. Nu m` pot opri din jucat FIFA. N-a[ putea dormi lini[tit dac` n-a[ avea m`car o pung` de bomboane \n preajm`.

S\nt dependent de Internet. Trebuie s` am mai mereu ultimul cuv\nt.

Apropo de cronici, [tiu c` te irit` expresia, deseori folosit` de critici, „una dintre cele mai bune c`r]i ale anului“, dar exist` a[a ceva precum superlativul absolut \n literatur`? „Un roman interesant“, „o carte de care vom mai auzi“, „una dintre cele mai proaspete“ sau, mai nou, „o carte frumoas`“...

Ce-s astea dec\t moduri de a nu-]i asuma, \n definitiv, mai nimic? {coala de filologie, care ne-nva]` s` nu fim radicali, mai bine evazivi, c` nu se [tie niciodat`… {i nu se [tie niciodat`, e drept, dar tocmai de-aia merit` s` fim radicali! De-aia exist` superlativul absolut, ca s` fie spus r`spicat.

Dac` ]i-ai tatua pe corp un vers sau o fraz` din literatura român`, ce ai alege? „tu dormi dragostea mea. s\nt singur am inventat poezia [i nu mai am inim`.“

interviu realizat de

Marius Chivu fotografii de

Mircea Stru]eanu

n

Ioana Bot

Poezie româneasc` „pour les fleurs de coucou“ mân`-francez`, traduc\ndu-[i propriile crea]ii (sub titlul Un non-lieu où j’écris). Cititorul are astfel ocazia de a urm`ri \n paralel virtu]ile poetului [i pe cele ale traduc`torului. Subiectul autotraducerii e unul incitant, fire[te (traducem? rescriem?...). Din p`cate, nu ajungem la asemenea subtilit`]i profesioniste pentru c` ne \mpotmolim \n gre[elile de gramatic` fran]uzeasc` (ele ]in de un alt fel de profesionism, e-adev`rat). {i, tot astfel cum se dovede[te c` românul nu e neap`rat n`scut poet, din acest Non-lieu se vede repede c` nici francofilia româneasc` (fie ea [i cu diplome universitare) nu e o garan]ie implicit` a folosirii corecte a cartezienei limbi surori. Precum alt`dat` Coana Chiri]a (care \nv`]ase „toute seulette le français“) era tr`dat` de nefericitele calcuri lexicale, Ioan Lascu e dat de gol de m`runte [i esen]iale chestiuni legate de regimul articolului partitiv fran]uzesc sau de expresia pronumelui impersonal subiect. Detaliile gramaticale \n sine s\nt treaba specialistului, fire[te, nu vreau s` plictisesc cititorul dilematic cu d\nsele. Ci doar s` m` mir c\t de u[or se vede, \n asemenea situa]ii, c` …\mp`ratul e gol. Rezultatul pre limba lui Mallarmé e \n cel mai bun caz st\ngaci, uneori – la limita comprehensibilului, oricum – dificil de citit.

Op]iunile traduc`torului (suverane, vom spune, \ntruc\t el este \nsu[i autorul versurilor!) \ngreuneaz` adesea retorica discursului (liric?), de[i versiuni mai limpezi-curg`toare erau la imediat` \ndem\n`. Asta, c\nd nu asist`m chiar la modific`ri surprinz`toare ale sensului poemelor – \n traduceri de un uria[ comic involuntar; favoritele mele, la acest capitol, s\nt varianta francez` a „maidanezilor“ – chiens frustrés (adic`t`lea, c\ini frustra]i), respectiv traducerea expresiei „ling`tor de ]ar`“ (din satira politic` „Epimetafor`“) prin „il lèche le con“ (lit., „el linge p…da“), din care ]ara a disp`rut cu totul (cititorii se pot deda eventual unui mic exerci]iu de psihanaliz` a actului ratat, en aparté).

Cartea lui Ioan Lascu este, \n schimb, un bun exemplu al e[ecului anumitor strategii (discutabile) de a exporta cultur` româneasc`, sub egida unor institu]ii care – \n cel mai bun caz – dorm \n post (Universitatea garant\nd cuno[tin]ele de limb` francez` ale traduc`torului, Editura Ramuri public\nd a[a ceva…): o carte de poezie mediocr`, r`u tradus`. Nu o ad`poste[te nici o bibliotec` str`in` cu fi[iere accesibile pe net, nu o vinde nici o libr`rie din ]`ri francofone, \n schimb e l`udat` \n reviste craiovene [i ziare din Valea Jiului.

La ce bun?

Anul VIII l nr. 80 l ianuariee 2012

Oric\t de mult am fi dispu[i s` admitem c` „românul s-a n`scut poet“, versuri precum cele ce urmeaz` nu trec de pragul unei c`znite mediocrit`]i, care crede c` tot ce se scrie \n r\nduri mai scurte dec\t l`]imea unei pagini de carte e vers [i c` orice spunere direct` a vreunei „tr`iri interioare“ e garan]ia autenticit`]ii poetice. Dup` astfel de re]ete, „poezia“ se alc`tuie[te din limb` str\mb` („A[ vrea s`-]i am\n patosul nervurilor tale nefaste“), din explica]ii ale explicitului („Am auzit iar`[i v\ntul fo[nind prin plopi / Ca o ploaie lini[tit` / …Se apropie toamna / Deocamdat` at\t“), din imagini nefericite („Poemul meu de alt`dat`. / Era tot Narcis evadat din baloturi de vat` / F`r` a b`ga \n seam` s\ngele menstrual…“) [i altele asemenea. Citez din cartea de poezii a lui Ioan Lascu, Un neloc unde eu scriu (Craiova, Editura Ramuri, 2010), care vine de confirm` starea de fapt a unui „mul]i veni]i, pu]ini chema]i, [i mai pu]ini ale[i“ \n poezia contemporan` româneasc`.

Dar Ioan Lascu, scriitor craiovean prolific [i profesor de literatur` francez` la Universitatea local` (specialist \n existen]ialism, Albert Camus, avangarde etc.), primul traduc`tor \n limba român` a lui O. Spengler, face din acest volum de poeme o edi]ie bilingv` ro-

DILEMATECA

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

n

n DILEMATECA V~ RECOMAND~ n Eugen Istodor, 101 c`r]i române[ti de citit \ntr-o via]`, lista de c`r]i iubibile (cum ar zice Teo Bobe) garantat` de Istodor [i garnisit` cu cele mai variate, demen]iale, improbabile recomand`ri de lectur`. (Simona Sora)

n Darul lui Humboldt de Saul Bellow (dou` volume, seria „Nobel“ a Jurnalului Na]ional, Editura ART) \n traducerea clasic` a Antoanetei Ralian, cu o succint` [i foarte bun` prefa]` semnat` de Codrin Liviu Cu]itaru. Volumul, elegant editat, con]ine [i prelegerea lui Saul Bellow la decernarea Premiului Nobel pentru Literatur` din 12 decembrie 1976 – un text frumos \n care scriitorul american se \ntreab` ce se \nt\mpl` cu arta [i literatura \n vremurile \n care tr`im. (Marius Chivu)

n

pagina 7

n M` \ntrebam acum doi ani \n Dilemateca de ce nu-l traduce nimeni la noi pe scriitorul maghiar László Krasznahorkai, colaborator de curs` lung` al regizorului Béla Tarr. Minunea s-a \nt\mplat la finalul lui 2012: la Editura Curtea Veche a ap`rut, \n traducerea Anamariei Pop, volumul cult Satantango. V` doresc s` ave]i suflete tari \n fa]a acestei c`r]i de o triste]e nuclear`. (Luiza Vasiliu)

pagina 8

DOSAR

Tudor Cre]u

Studiul lui Andrei Oi[teanu – Narcotice \n cultura român`.

Istorie, religie [i literatur` (Polirom, 2010) – a contribuit [i la redescoperirea Henriettei Yvonne Stahl (1900-1984), prin, mai ales, romanul |ntre zi [i noapte. O carte care, prin realism [i onirism deopotriv`, prin autenticitate [i printr-un dramatism pe alocuri degenerativ, r`m\ne r`d`cina vie, la nivel românesc, a unei direc]ii (ori poate chiar gen!) \n curs de acreditare: narcoliteratura.

Aristocrate spectrale

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Opiaceele Henriettei Yvonne Stahl

„Morfina se preface \n umbr`, fantom`, z\n`“, scrie Jean Cocteau \n Opium. Jurnalul unei dezintoxic`ri. Am putea lesne parafraza: morfina o preface \n umbr`, fantom` [i chiar \ntr-un soi de z\n`. Neagr`.

Numele ei e Zoe Mihalcea Vrânceanu, cea mai complex` morfinoman` a literaturii române. Crea]ie de v\rf a Henriettei Yvonne Stahl, romanul |ntre zi [i noapte a fost publicat \n 1941, ajung\nd \n libr`rii abia \n anul urm`tor. (|n eseul de fa]` vom folosi edi]ia din 1988 ap`rut` la Editura Dacia.) Autoarea \ns`[i m`rturise[te: „Totul s-a \nt\mplat

aidoma, \n realitate ca \n roman. Absolut tot.“ Numele personajului e real. |ntr-o prim` versiune, eroina se numea Marta, \ns` – se confeseaz` romanciera –, „dup` ce au murit to]i cei aminti]i \n roman, (...) am sim]it nevoia ca numele adev`rat al eroinei s` fie pomenit \n cartea aceasta.“ Primul so] al Henriettei Yvonne Stahl a fost, vreme de paisprezece ani (1931-1944), Ion Vinea, el \nsu[i narcoman [i unul dintre cei mai cunoscu]i traduc`tori ai lui Poe, inclusiv al povestirilor Berenice, Ligeia, Pr`bu[irea Casei Usher. Seria major` de asem`n`ri – de structur`, dar [i de nuan]` – dintre personajul Zoe Mihalcea Vrânceanu [i eroinele din prozele citate s-ar putea explica [i pe linia rela]iei autoarei cu Ion Vinea, mai ales c` asem`n`rile \n cauz` frizeaz`, nu o dat`, coinciden]a de tu[` portretistic`. |n cazul unor autori precum Edgar Allan Poe, opera e culmina]ia pozitiv` iar biografia – culmina]ia negativ` a constitu]iei interioare, a unei psihostructuri. Abia scrisul reprezint` modalitatea de pozitivare a experien]ei, de „fixare“ a ei. Dar [i autorul pl`te[te, adesea, acela[i pre] ca personajele sale: biografia-traum`, dispari]ia prematur` (Poe s-a stins la patruzeci de ani). E tributul cerut, printre altele, de a[a-zisa „mor-

bide]e“ a literaturii sale, esen]iale, \n fapt, din unghi estetic; de excesele fondatoare, care \l fac s` \[i dep`[easc`, artistic, epoca [i \l instituie ca precursor al decadentismului, curent care, \n intervalul 1880-1900, avea s` marcheze arta occidental`.

Eroinele poe[ti s\nt fiin]e stinse, umbre care transgreseaz` \n voie hotarul volatil dintre lumi. O feminitate fantomatic`, gra]ioas` [i \nfrico[`toare. Maladivul spore[te, la fel ca \n cazul Zoei Mihalcea-Vrânceanu, distinc]ia. „V`d \n frumuse]ea unei femei soarta ei“ – scria, \n Pietre pentru templul meu, Lucian Blaga. Boala [i moartea par culmina]ii fire[ti, corolarul unui anumit tip de frumuse]e [i destin.

Berenice, de pild`, apare, „\n zilele cele mai fericite ale frumuse]ii ei“, ca „fantom`“, ca entitate eteric`. Stingerea devine un apogeu negru, tot a[a cum gra]ia e m`rturia unei fragilit`]i patologice: „Nu o v`zusem ca pe o fiin]` p`m\nteasc`, din carne [i oase, ci ca pe abstrac]ia unei asemenea fiin]e...“ Un paradox al eroinelor poe[ti e c` ele s\nt nevii [i nemoarte, f`pturi plutitoare, unele \nmorm\ntate prematur. Singura certitudine legat` de Ligeia, protagonista nuvelei omonime publicate \n septembrie 1838, este \nf`]i[area ei: \nalt`, ml`dioas`,

At\t \n yoga clasic` c\t [i \n alte tradi]ii esen]iale, nemi[carea deplin` e o condi]ie sine qua non a medita]iei. Fixitatea posturii (a-sana), concentrarea (eka-grata-) asupra unui obiect-suport sau a unui punct interior duc, facilit\nd medita]ia propriu-zis`, la neclintirea m\ntuitoare a min]ii [i a spiritului, la „nemi[carea lor deplin`“. „Yoga, scrie Eliade, i se opune vie]ii“, dinamicii ei profane, \mpr`[tierii [i risipirii evanescente, fluxurilor [i reveriilor necontrolate, perturbatoare. |n pasajul citat, avem de-a face cu o mistic` narcotic`, cu experien]e [i chiar experimente deopotriv` halucinante [i revelatoare. Unul dintre efectele clasice ale opiumului e tocmai aceast` „neobi[nuit`, st`ruitoare [i boln`vicioas` aten]ie“ care, \n sensul celor de mai sus, „nu trebuie s` fie confundat` cu \nclinarea spre visare, acea \nclinare comun` tuturor oamenilor [i \n voia c`reia se las` mai ales cei cu o imagina]ie \nfl`c`rat`.“

Paralele/tangente române[ti |n accea[i not`, una dintre cele mai izbutite descrieri ale Zoei Mihalcea Vrânceanu ne-o \nf`]i[eaz` \n amurg, „pe un scaun f`r` speteaz`.“ „Fumul ]ig`rii \i aluneca pe fa]`, pierz\ndu-se \n p`rul ei des [i ondulat, sc`p\nd apoi \ncet, mai eterat. |n umbra od`ii, fa]a Zoei avea o paloare stranie f`cut` din ultima lumin` a \nser`rii. Ceva fantomatic, de inconsisten]`.“ Elementele obiective – fumul, lumina fad` a \nser`rii – [i substan]a simbolic` a protagonistei se suprapun. Alc`tuirea interioar`, structural`, a personajului, [i cea exterioar`, a peisaju-

Fotografie de Brassaï, 1931

pagina 9

lui [i a momentului (\nserarea) converg. A[a \nc\t fumul ]ig`rii, de pild`, este, totodat`, [i substan]a simbolic` a protagonistei – la fel de fantomatic`, de „inconsistent`“. E ceea ce am putea numi moment-conjunc]ie.

Vom ilustra ipoteza noastr` printr-un exemplu dintr-un text literar propriu, un jurnal fantasmatic \n lucru: o fat` b`tr\n`, „acr`“, mu[c\nd dintr-o acritur`, priz\ndu-[i, adic`, propria substan]`.

O prezen]` angelic`, am zice, dac` aceast` Zoe Mihalcea Vrânceanu ar fi doar delicat`, nu [i stranie, dac` nu ar induce, prin propria-i \nf`]i[are, senza]ia unei taine sumbre. Care o face nu doar tragic`, ci [i superioar`, desprins`, dintru \nceput, de un univers ce o ]ine, doar, captiv`, f`r` a o mai captiva.

Primul contact vizual, „at\t de lung, de fix“, \nte]e[te simptomatica descris`. Zoe pare „cuprins` de un g\nd unic [i etern ca al statuilor.“ Fixitatea [i percutan]a privirilor s\nt nep`m\ntene. Nefiin]a Zoe Mihalcea Vrânceanu cap`t` o maiestuozitate statuar`. Ana [i Zoe, mai degrab`, se recunosc, dec\t cunosc. Magnetismul e instantaneu.

Zoe e „foarte frumoas`, dar mai ales stranie.“ Aceast` stranietate e una dintre senza]iile princeps ale contactului cu o f`ptur`/dimensiune a fiin]ei care reprezint` cu totul altceva dec\t prea obi[nui]ii oameni din jur.

De aici [i p\n` la prima apari]ie \n text a cuv\ntului supranatural nu e dec\t un pas, c\t se poate de firesc: „Niciodat`, Ana nu b`nuise c` poate exista o asemenea fa]` [i mai ales o asemenea supranatural` (s.n.) privire.“ Dependen]a protagonistei are origini traumatice. Ea a fost „\nchis` la balamuc“ de c`tre propriii p`rin]i, timp de doi ani.

Consecin]ele, interioare [i exterioare (sociale, familiale), ale acestei sechestr`ri camuflate medical s\nt insurmontabile: „orice a[ spune, s-ar crede c` s\nt nebun`.“ Trauma e mereu actualizabil`, amenin]area – perpetu`. Statutul de „nebun`“ se poate transforma, „oric\nd, oric\nd“, \ntr-un pretext, acreditat clinic, care s` agraveze, decisiv, marginalitatea protagonistei. A[a \nc\t simplul fapt c` p`rin]ii, responsabili de internarea-i for]at`, au \nv`]at-o s` le spun` mam` [i tat` apare ca „o perversitate \n plus.“ Narcoticul [i psihosomatica aferent` \ntemeiaz` un „sim] moral“ aparte. O percep]ie mai acut` a r`ului [i ur\tului, indiferent de natura lor. (Contra)reac]ia – \n raport cu ace[ti „stimuli“ – e cu at\t mai prompt`. Agresiunea se developeaz` \n toate fa]etele ei, ca un r\njet care dezvele[te to]i col]ii, fiind astfel insuportabil` [i, \n fapt, invincibil`. Un scaun ur\t e, pentru Zoe Mihalcea Vrânceanu, „o monstruozitate inutil`.“ O emana]ie toxic` a min]ii omene[ti. Trecerea acestui prag se dovede[te ireversibil`. E aspectul social al rupturii de nivel. Privelegiile proscrisului s\nt \ns` dintre cele mai \nsemnate. Exclusul vede altfel,

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

sub]iric`, „era str`lucirea unui vis de opium (s.n.), o viziune aerian` [i sublim`, mai stranie (...) dec\t fantasmele ce pluteau \n jurul sufletelor adormite ale fecioarelor din Delos.“ Citatul imediat urm`tor, din Bacon, e paradigmatic: „Nu poate exista o frumuse]e des`v\r[it` f`r` o not` de straniu \n propor]ii.“ Ivoriul e o substan]` definitorie [i, totodat`, antifrastic`, o „antimaterie“. Duritatea face din piatr` [i os simboluri consacrate ale for]ei [i rezisten]ei. Ivoriul poesc semnific` sensibilitate, paloare, fragilitate. Aspecte cromatice, „exterioare“, care ]in de albul „cadaveric“, iar nu de duritatea ]esutului osos. Suprafa]a, culoarea primeaz` artistic.

C\teva cr\mpeie de contempla]ie bizar`, narcotic` din Berenice: „s` m` pierd o noapte \ntreag` priveghind flac`ra \nalt` a unei l`mpi sau jarul din vatr`, s` visez zile \ntregi mireasma unei flori; s` \ng\n f`r` oprire un oarecare cuv\nt, p\n` ce sunetul, prin necontenita lui repetare, \nceta s` mai \nf`]i[eze min]ii mele vreun \n]eles, s` pierd orice sim] al mi[c`rii printr-o nemi[care deplin`.“ Repetarea maniacal` a unui cuv\nt, p\n` la „vidarea“ sa, constituie o „mantrizare“ sui generis, o ritualizare cu iz decadentist. Cuv\ntul devine sunet, se debaraseaz`, la fel ca obiectele, \n anumite staze contemplative, de accep]iunea sa utilitar`, diurn`. |n mistic`, dincolo de laten]a magic` a vocabulei – zeitatea, de pild`, e prezent` in concreto \n numele invocat –, repetarea neostoit` a sunetului-cuv\nt e, \n sine, un procedeu de abolire a realului, o tehnic`.

DILEMATECA

DOSAR

pagina 10

contempl` organismul social dintr-o perspectiv` mai cuprinz`toare, nemaif`c\nd parte din ]esutul s`u viu, util, productiv.

Internarea devine expediere, deten]ie, practic` punitiv`. Intoxicat` de morfin`, Zoe nu mai e, \n acela[i timp, victima preazilnicului \nec \n supa social`, \n anodinul c`ldu], confortabil, castrant. Perspectiva ei, dur` [i dureroas`, o face cu at\t mai „dificil`“, mai incomod` [i indezirabil`.

Proximitatea mor]ii, contemplarea ei primeaz` decisiv asupra cauzelor concrete.

Drama se poate pozitiva sau „reabilita“ – gra]ie tocmai poten]ialului s`u ini]iatic, gravit`]ii temelor [i a realit`]ilor cu care se confrunt` –, o narcoman` precum Zoe Mihalcea Vrânceanu, \ns`, nu. Ea intuie[te, prevede, cunoa[te avant la lettre comportamentul celorlal]i, fricile [i ipocriziile care \ntre]in efectul de onorabilitate, aparen]a nobil` a vidului social. Fulgurant, Zoe i se \nf`]i[eaz` Anei Stavri, jum`tatea luminoas` a binomului romanesc, drept una dintre cei care „avuseser` puterea s` g\ndeasc` tot.“ O adev`rat` ini]iat`, pe care narcomania o „camufleaz`“ a[a cum s`r`cia ascunde poten]iala condi]ie religioas` a s`rmanului.

Dec`derea, mizeria [i distinc]ia nelumeasc`, funebr` s\nt contrariile inarmonizabile ale acestei protagoniste, din care via]a se retrage \n felul apelor, t`cut. Efortul de a se sinucide e, pentru Zoe Mihalcea Vrânceanu, unul imposibil. „Oamenii care se sinucid au \nc` mult` putere \n ei. Nu ace[tia s\nt cei mai nenoroci]i. Vine o clip` de disperare c\nd nici s` te sinucizi nu mai po]i. Eu, de exemplu, acum n-a[ mai avea puterea s` m` omor.“ Expediat de Zoe, Dorin Iuga, unul dintre pretenden]ii acesteia, se sinucide: „Ei spun c` s-ar fi infectat voit, a ascuns, nu s-a l`sat \ngrijit... \n fine, o sinucidere simulat`.“ Cinismul Zoei frizeaz`, aici, paroxismul: „– Pentru ce s` mint. {tiam c` se va omor\.

– Atunci pentru ce l-ai l`sat... s` plece?

Ana sim]ea cum \i bate inima tare de tot.

– M` plictisea.

– Atunci pentru ce l-ai l`sat s` se \ndr`gosteasc`?

– M` plictiseam.“

Transe, viziuni, premoni]ii...

Noaptea \n care Zoe „cade le[inat`“ se dovede[te a fi noaptea \n care Dorin moare. Un nou fenomen extrasenzorial \[i face loc \n paginile c`r]ii. „Cedarea“ Zoei e, de fapt, resim]irea mor]ii lui Iuga. Trezit`, Zoe \l vede pe Dorin. Adic` spectrul, fantoma acestuia: „sta (sic!) nemi[cat, rezemat de u[`. M` privea. Atunci am [tiut c` a murit. Am le[inat din nou.“ Ulterior, prin intermediul Zoei, Henriette Yvonne Stahl acrediteaz` o curioas` ipotez` asupra acestor fenomene: „De lucrurile supranaturale niciodat` nu te sperii, pentru c` \n clipa \n care se \nt\mpl` e[ti tu supranatural, altfel nu le-ai putea vedea.“

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

DOSAR

Le[inul e [i o „ruptur`“ sui generis, care face cu putin]` perceperea apari]iei fantomatice prin sincronizarea de nivel cu aceasta. Oric\t de accidental, de explicabil medical, de „profan“, el constituie, totodat`, unul dintre numele negative ale deschiderii, o modalitate prin care identitatea profan` e abolit`: „...dar aerul, aerul e irespirabil sau corpul nu mai [tie s` tr`iasc` supranatural, nu mai [tie respira... |n fine... am le[inat.“ Zoe a studiat, \n adolescen]`, pianul la Leipzig. For]a reprezent`rilor interioare ale morfinomanei noastre e tulbur`toare. Amintirile, peisajele fantasmatice genereaz` reac]ii fizice subite, incontrolabile. A [ti, pentru Zoe, \nseamn` a sim]i. Intui]ia, presentimentul s\nt modalit`]i nete de sondare a realului. „Da, Ana [tia c` omul acesta (tat`l) era capabil de orice monstruozitate, sim]ise (s.n.) lucrul acesta.“ O cunoa[tere metasomatic`. Intensitatea unei premoni]ii, de pild`, pare a fi garantul veridicit`]ii ei. Sensibilitatea \[i reafirm` poten]ialul transcendent.

Plimb\ndu-se bezmetic prin camer` (dup` vizita tat`lui ei la Leipzig), pe fond de febr`, Zoei \i pare c` „ceva \ngrozitor o p\nde[te“ – presimte, altfel spus, dezastrul intern`rii for]ate. Al veritabilei deten]ii medicale care va urma. Accesul premonitoriu e, [i de aceast` dat`, \nso]it de un simptom fizic, de o perturbare – febra. Un cuv\nt esen]ial revine \n descrierea acestor fenomene: ceva. Ambiguitatea e terific`. Pericolul propriu-zis r`m\ne neprecizat, \n timp ce realitatea [i apropierea sa par imediate.

Dac` personajele lui Poe trec, frecvent,

prin st`ri cataleptice, Zoe alunec` \n incon[tien]`, prin le[inuri repetate. O m`rturie a sensibilit`]ii care devine, lesne, fragilitate patologic`. „Treceam din le[in [i incon[tien]` din nou la via]` [i, apoi, iar`[i, la le[in.“ Ced`rile psihosomatice se succed aiuritor. „Golirea min]ii“, cauzat` de lipsa de preocup`ri, tinde s` aib` efectele unei metode mistice, ale unei tehnici de salvare. Mediul spitalicesc e camuflajul. Imobilizarea la pat genereaz` efecte comparabile cu fixitatea postúrilor meditative. Inactivitatea se pozitiveaz` subtil, devenind revelare a condi]iei post mortem: „c\teodat` mi se p`rea c` am murit de mult [i c` am fost uitat`, azv\rlit` \n afara oric`rei schimb`ri.“ A[a cum, \n context arhaic, specialistul \n sacru este, adesea, [i un specialist \n medicina epocii [i a comunit`]ii respective – iatromant, medicine man, [aman –, cel care sufer` (pacientul, bolnavul) trece printr-o specializare \n sacru, printr-o ini]iere. Istorisirile Zoei prezint`, astfel, semnalmentele unui vizionarism autentic. Chiar dac` nu e vorba de o c`l`torie deplin`, care s` propun` o versiune, o posibil` structur` a lumii de dincolo, m`rturia morfinomanei noastre vizeaz` o lume/dimensiune nou`. St`rile [i senza]iile \[i transcend sorgintea clinic`.

Intensitatea anuleaz` primatul patologicului.

Dependen]a devine baza fiziologic` a deschiderii ini]iatice, numele s`u negativ. Perturbarea e resemnificat`: ea e ([i) o victorie asupra normalit`]ii, \n]eleas` ca echilibru steril(izant).

Esen]ial` este asumarea, sensul pe care

nologizat`.

O dubl` captivitate se developeaz`, o r`stignire \ntre lumi: Zoe e at\t captiva lumii de aici (a propriei familii, a drogului, a celorlalte „p`cate“) de care nu se poate desprinde, c\t [i a lumii de dincolo, la care nu poate, dec\t fulgurant, accede. O simetrie invers` prinde contur: Zoe „se \nva]` cu g\ndul“ c` trebuie s` tr`iasc`, a[a cum cei mai mul]i „\nva]` s` moar`.“ Plictisul intervalului sterp, dintre moartea l`untric` [i cea biologic`, echivaleaz` via]a cu o formalitate [i acutizeaz` dependen]a de morfin`. O astfel de postexisten]` lumeasc` e tot mai greu suportabil` f`r` „sprijinul“, tare [i direct, al drogului. Lipsa de substan]` a vie]ii cere o substan]`-substitut, care s` induc` iluzia unui sens, fiind, totodat`, un paleativ. |n doctrinele yoga, cel care a cunoscut enstaza samaddhi-ului „transcende \n mod absolut condi]ia existen]ial`.“ Ini]iatul e un jivan-mukta, un „eliberat \n via]`.“ Care, \ns`, nu mai ac]ioneaz` (prin) el \nsu[i, nu mai e victima karmei, ci are con[tiin]a lui se ac]ioneaz`:. „Asemenea lui Buddha, ace[ti elibera]i aleg s` r`m\n` \n via]` pentru a transmite ini]ierea primit`.“ (Mircea Eliade, Yoga. Nemurire [i libertate, traducere de Walter Florescu, Humanitas, 2006) Asem`n`toare ca structur` – [i, \n acela[i timp, opus` ca natur` – este [i experien]a protagonistelor noastre. O ini]iere r`sturnat` care, smulg\nd v`lul ignoran]ei, face „realitatea obiectiv`“ cu at\t mai profan`. Rena[terea e \nlocuit` de o a doua c`dere sau de o rec`dere \ntr-o lume cu at\t mai

traumatizant`. „Iluminarea“ Zoei este, la r\ndu-i, urmat` de o postexisten]` lumeasc`, de un interval dezvr`jit, suportabil doar cu ajutorul narcoticului. Dep`[irea condi]iei umane nu este rodul firesc al \mplinirii ei. Durerea e, a[adar, [i condi]ia ini]ial`, [i cea final`.

C\teva aspecte fundamentale ale misticii \[i g`sesc corespondentul incomplet [i pervertit \n experien]a Zoei: a) fixitatea posturii – prin imobilizare for]at` la pat; \mbl\nzirea, cu un concept din sfera budismului, a min]ii maimu]`, cauzat` de drog, medicamente, lips` de activitate; b) mortificare narcotic`; c) „postul negru“ al \nfomet`rii protestatare.

A[a cum remarca [i Andrei Oi[teanu, unul dintre meritele romancierei e solu]ionarea ecua]iei epice printr-o cauz` colateral` a mor]ii Zoei Mihalcea Vrânceanu. Nu prin supradoz`, ci prin infec]ie tetanic`. Renun]\nd la cele mai elementare m`suri de protec]ie, morfinomana „\[i f`cea injec]iile chiar prin rochie, f`r` nici o precau]ie de igien`.“ Corpul artistei „va servi studen]ilor la disec]ie.“ O alt` „integrare“ for]at` (de \mprejur`ri) \n sistemul medical. Dac` tinerei Zoe Mihalcea Vrânceanu medicina nu i-a fost de nici un folos, ci, dimpotriv`, i-a gr`bit sf\r[itul – intern`ri carcerale, medici corup]i etc. –, atunci trupul ei \i va fi de folos medicinei, doctorilor „de m\ine“. |n calitate de obiect de studiu, corpul ne\nsufle]it e, \n primul r\nd, obiect. Dar „demersul [tiin]ific“ \n cauz` are [i semnifica]ia unei iradieri identitare. Lipsa unui sens lumesc e, din nou, subliniat`. Disecarea cadavrului e singura utilitate pe care societatea [i medicina au putut-o g`si. O reciclare cinic` – [tergerea celei mai materiale urme: trupul. Anti-corpul Zoei Mihalcea Vrânceanu – descris, a[a cum am ar`tat, \n termeni eterici, fantomatici, spiritualizan]i – apare, \n lumina destinului s`u postum, drept o structur` mai concret`, material` [i organic`, \n cel mai propriu sens ca oric\nd.

Medicina gr`be[te sf\r[itul cadavrului, profesionaliz\ndu-i descompunerea, a[a cum – prin corup]ie, ineficien]`, indiferen]` – a gr`bit [i sf\r[itul vie]ii personajului real Zoe Mihalcea-Vrânceanu. Mitul – spre a-l parafraza pe Vasile Lovinescu – e, la r\ndu-i, „sf\[iat“: moart(e)a e t\n`r`, dar cadavrul nu e frumos. Un „corp ne\nsufle]it“ \[i g`se[te mai lesne utilitatea dec\t individul autentic, cel care nu e doar o entitate numeric`, statistic`, un sens real.

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

subiectul \l d` (sau nu) dramei sale, ceea ce Mircea Eliade numea hermeneutic` creatoare. O teorie a sensului transfigurator, care \mbin` contrarii aparente: a conferi, a induce sens nu \nseamn` a falsifica experien]a, ci a o poten]a. O interpretare care nu se rezum` la decriptare, la deslu[irea, strict ra]ional`, a unei finalit`]i „obiective“. Spre a parafraza o opera]iune matematic`, e, mai degrab`, vorba de o ridicare la putere, de o schimbare de perspectiv`, de valorizarea eliberatoare a suferin]ei \n virtutea c`reia, asumat` creativ [i curajos, orice experien]` poate deveni sacr`. „Vedeam \naintea mea \ntinsuri de ap` limpede [i lipsite de temperatur`, totul bl\nd, nemi[cat. Un decor de aur al nisipului din fundul apei, luminat de bog`]ia soarelui. Sim]eam bl\nde]ea adierilor care leg`nau apa, sim]eam lini[tea pomilor oglindi]i \n ap`, sim]eam aerul aburit \n oglinda limpede a lacului care m-ar fi adormit f`r` vise.“ Un hipnotism conjugat – at\t al suprafe]ei c\t [i al profunzimilor – al totalit`]ii aspectelor acvatice. Lacul e, la r\ndu-i, ochi. Care tranchilizeaz` [i fixeaz`.

Prin simultaneitatea activ` a aspectelor sale: suprafa]` [i ad\ncime aurie; luciu, reflexie [i limpezime.

Spre a pre\nt\mpina sinuciderea „prin nem\ncare“, medicul dispune ca Zoe s` fie hr`nit` artificial. Procesul e perceput ca o agresiune profanatoare. „Zilnic au v`rsat \n corpul meu, pe nas, cu tuburi, un lichid, m\ncare.“ O poten]are kafkian` a laturii medicale. Tuburile v\r\te pe nas, hrana \ns`[i („lichidul“) reprezint` o violentare teh-

DILEMATECA

DOSAR

E r\ndul Anei...

pagina 11

Suferin]a feminin` genereaz` ([i) cele mai bune pagini ale romanului Pontiful (1972), care are \n centru rela]ia dintre Ana Stavri [i vindec`torul, telepatul, ini]iatul Ara Surenian. Viziunea asupra dragostei e una spiritualist`. „Impresia eroinei c` \l cuno[tea de mult pe acest b`rbat d`ruit cu harul vindec`rii, iar c` acum doar l-a re\nt\lnit [i recunoscut, ia forma motivului metempsi-

hozei.“ (Elena Zaharia-Filipa[, prefa]` la Henriette Yvonne Stahl, Voica. Pontiful, Editura Litera Interna]ional, Bucure[ti, 2010) Problematica supranaturalului revine, cu intensitate, [i \n acest roman. La fel [i obsesia eternit`]ii, a definirii [i tr`irii ei. „Marta mi-a dat un calmant, a g`sit o fiol` de pantopon. O clip` mai t\rziu, m-am de[teptat brusc. Ce ciudat! Ce ciudat! C\t de ciudate s\nt c`ile vie]ii. C\nd am deschis ochii, m-am sim]it alt om. Am cerut tocul [i o h\rtie [i, pe neg\ndite, pe ner`suflate, am scris. Versuri. (...) Dar, pentru \nt\ia oar`, dup` unsprezece ani, am scris cu pl`cere, cu elan, cu putere.“ Scrisul e, la Ana Stavri, \n str\ns` leg`tur` cu boala, cu suferin]a cea mai concret`. Experien]a morfinic`: alinarea, somnul, „de[teptarea“ marcheaz` \ntoarcerea, miraculoas` prin „brusche]ea“ sa, la scris, \nceputul „eliber`rii“. E, poate, cel mai „pozitiv“ context morfinic din romanele Henriettei Yvonne Stahl. Efectele drogului s\nt primele semne ale unei regener`ri autentice. {i Anei Stavri doctorul \i administreaz` injec]ii cu morfin`. „Durerea a cedat greu [i numai provizoriu. Prin cea]` \l vedeam pe Filip.“ sau: „M` ]ineau cu morfin` [i pansamente cu novocain`. Durerile se \n`l]au p\n` la mijlocul trupului.“ Dincolo de efectele analgezice, morfina genereaz` o somnolen]` de fond, starea incert` dintre somn [i veghe: „Ame]eala era pl`cut`, ca \nainte de somn, de narcoz` sau parc` a[ fi copil [i m-ar fi leg`nat mama. O mare dulcea]` \n trupul

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

pagina 12

DOSAR meu.“ Boala e reconvertit` prin scris, ca resurs` poetic` [i modalitate a inspira]iei: „|ntr-adev`r, \n timpul acelei boli, am scris aproape un volum de poezii. Cum aveam for]` s` scriu? Nu [tiu. M` gr`beam. |mi era team` s` nu mor. Scriam a[a cum scrii un testament.“ {i Pontiful con]ine c\teva dintre poemele Anei Stavri, marcate de interoga]ii grave, de greoaie metafore genitivale („st\nca inimii \mi luase foc“), figuri mitologice (Etern Prometeu) etc. Fapt mai pu]in cunoscut, Henriette Yvonne Stahl este [i autoarea unui volum de versuri, Orizont. Linie sever` (1976), scris \n francez` [i publicat la Editura Athanor (Paris).

Fiola de pantopon, g`sit` de prietena Marta \n cas`, tr`deaz` o anumit` familiaritate a Anei Stavri cu drogul. Morfina e parte, \n cazul Anei Stavri, dintr-un proces de vindecare [i rena[tere spiritual` izbutit, care culmineaz` cu \nchiderea inexplicabil` a r`nii trupe[ti. Paginile care descriu boala Anei, cele mai intense ale c`r]ii, s\nt, la r\ndu-le, inegale. Problematizarea suferin]ei, medita]iile – lipsite de suple]e estetic` – pe tema eternit`]ii sufer` de un patetism care reprezint` unul dintre cele mai constante minusuri ale prozei Henriettei Yvonne Stahl: „Am pierdut no]iunea timpului. S\nt eu – cea din eternitate, eu – cea dintotdeauna, eu \n lupt` cu mine \ns`mi [i destinul meu.“ Aceste derapaje s\nt \ns` contrabalansate de pasaje \n care detaliul fiziologic remoduleaz` registrul estetic al suferin]ei, d\ndu-i un esen]ial spor de concrete]e: „|mi este rece pe [ira spin`rii. M` simt bolnav`“

sau: „Eu pl\ng, lacrimile curg [i \mi ud` p`rul, \mi intr` \n urechi, pe buze, \n gur`“, lacrima (re)c`p`t\nd astfel statutul – depoetizant – de secre]ie, nemaifiind doar o marc` liric`, mistificant`, a suferin]ei. Natura r`nii, a durerii propriu-zise ]ine de o intimitate prozaic`, atent explorat` estetic: „Spasmele au fost at\t de tari, \nc\t am le[inat; c\nd mi-am revenit, durerea era \nc` mai \ngrozitoare, iar din mine curgea s\nge. O fisur` a sfincterului.“ „Avatarul“ Ana Stavri \[i continu` periplul [i \n Drum de foc (1981). Evolu]ia protagonistei e urm`rit`, a[adar, pe parcursul mai multor decenii: lecturi fondatoare – mistic`, ocultism, Dostoievski; drame erotice generatoare de nelini[ti [i dileme metafizice, contemplarea sinuciderii etc. V\rful indiscutabil al tripticului (|ntre zi [i noapte, Pontiful, Drum de foc) r`m\ne, \ns`, primul titlu. M`rturie ini]iatic` [i cronic`... de familie; psihedelic [i social, romanul Henriettei Yvonne Stahl pune \ntr-o lumin` dintre cele mai inedite interbelicul românesc.

Tudor Cre]u (n. 1980) este dr. \n literatur` comparat` (cu teza Narcoliteratur`. Cunoa[tere, experien]`, estetic`).

Cea mai recent` carte publicat`: Develop`ri literare, Editura Universit`]ii de Vest, 2011. |n prezent este managerul Bibliotecii Jude]ene Timi[.

n

DILEMATECA Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

pagina 13

pagina 14

PROFIL Sidonie Mezaize Libr`ria Kyralina

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

„C`r]ile care ne plac“ |n „micul Paris“, c`r]ile franceze nu s\nt o prezen]` prea vizibil`. C\teva libr`rii din Bucure[ti au \n ofert` apari]ii recente \n limba francez`, \ns` titlurile pe care le aleg nu s\nt reprezentative pentru produc]ia literar` at\t de bogat` din Fran]a. Editurile române[ti traduc [i public` mai ales c`r]ile distinse cu premii literare importante sau pe cele ale autorilor-vedet`. Se mizeaz` pe comercial, pe succesele sigure – \n perioad` de criz`, editurile nu s\nt dispuse s` \[i asume riscuri. Exist` astfel numero[i cititori de literatur` ([i de limb` francez`) care r`m\n f`r` „obiectul muncii“, adic` f`r` c`r]ile pe care [i le doresc.

Libr`ria Kyralina, deschis` recent, \[i propune s` aduc` la Bucure[ti cele mai interesante c`r]i publicate \n Fran]a.

Sidonie Mezaize a f`cut studii de literatur` comparat` [i are un DESS la Sorbona. Dup` c\teva stagii la editura Denoel [i

la Centre National du Livre pour Enfants, a lucrat o vreme la editura Pocket Jeunesse.

La Bucure[ti a condus Bureau du livre, institu]ie menit` s` \ncurajeze schimburile culturale \ntre Fran]a [i România [i s` sprijine traducerea [i publicarea literaturii franceze. Bureau du livre organizeaz` evenimente literare, proiecte comune cu scriitori, editori, mediatori, traduc`tori români [i francezi, lans`ri de carte, schimburi profesionale, acord` burse pentru speciali[ti ai pie]ei de carte [i subven]ii pentru edituri.

A[a a ajuns s`-i cunoasc` pe editorii [i scriitorii români [i s` descopere o pia]` literar` foarte dinamic`. Lucrurile evolueaz` repede – explic` fondatoarea libr`riei. De c\nd a venit la Bucure[ti – acum aproape trei ani – [i p\n` acum, situa]ia s-a modificat. Au disp`rut de pe pia]` edituri mici, dar au [i ap`rut altele, noi, profilate; s-au deschis libr`rii; au ap`rut noi „vedete“ literare. „Sigur, pia]a de aici e mult mai mic` dec\t cea francez`. Dar acolo lucrurile s\nt stabile – nu exist` evolu]ii spectaculoase.“ „Aici exist` numero[i mici editori romantici care promoveaz` – cu

mijloace pu]ine – autori minuna]i. Dar exist` tot mai mul]i editori cu adev`rat profesioni[ti.“ De (foarte) pu]in` vreme au ap`rut c`r]i \ntr-adev`r frumoase, scumpe – \n ambele sensuri ale termenului. |n ce m`sur` pia]a de carte de aici acoper` actualitatea literar` francez`? C\t de la curent s\nt cititorii români cu apari]iile din Fran]a? „Editurile de aici public` mai ales c`r]ile distinse cu premiile literare importante. Nu e r`u, dar ei reprezint` foarte pu]in din pia]a literar`. Pe de alt` parte, trebuie s` fim sinceri, s\nt tot mai pu]ine edituri române[ti care public` carte francez`. E un cerc foarte restr\ns de editori care selecteaz` doar v\rfurile sezonului literar.“ Sidonie Mezaize spune c` autorii distin[i cu marile premii literare franceze nu s\nt neap`rat reprezentativi pentru literatura contemporan` de azi. „Nu \n]eleg aceast` obsesie pentru premii literare [i pentru ceea ce noi numim rentrée littéraire.

Sigur, adesea, c`r]ile premiate chiar s\nt bune – ultimul Goncourt, ob]inut de Jérôme Ferrari cu Le Sermon sur la chute de

cezi din r\ndul comunit`]ii de expa]i, destul de mare la Bucure[ti – spune Mezaize.

Mul]i nu g`sesc, \n oferta libr`riilor române[ti, c`r]ile pe care le caut`. „Noi ne propunem s` aducem \n libr`rie c`r]ile care ne plac. Sper`m s`-i convingem [i pe al]ii s` le ia [i s` le \ndr`geasc`.“ 80% dintre c`r]i \n francez`, 10% din ofert` o reprezint` c`r]ile \n german`, 10% s\nt \n român`. „A fost o munc` titanic`, selec]ia a durat [ase luni.“ Mezaize a stat de vorb` cu numero[i librari din Fran]a, dar [i din alte ora[e europene, care au ajutat-o s` \nve]e ce fel de c`r]i franceze ar putea st\rni interesul cititorilor \n afara Fran]ei. Apoi, fondatoarea libr`riei a f`cut un fel de sondaje printre prieteni [i apropia]i din România: a cerut liste cu titluri mai noi sau mai vechi care i-ar interesa. A adunat sute de propuneri. A pornit la drum cu aceast` list` pentru „libr`ria ideal`“. Apoi a \ncercat s` „rafineze“ aceste propuneri. „Chiar [i dup` deschiderea libr`riei, am lucrat \n continuare pe aceast` list`, pe care \ncerc`m s-o punem \n acord cu preferin]ele clien]ilor.

Am descoperit c` unele domenii merg bine, altele mai pu]in bine. De pild`, am [tiut de la bun \nceput c` edi]iile de buzunar – mai ieftine – vor fi cele mai accesate. |ncerc`m, \n continuare, s` \mbun`t`]im oferta \n acest domeniu. C`r]ile pentru copii merg de asemenea foarte bine.“ Cititorii francezi vin adesea pentru a c`uta c`r]i române[ti traduse \n limba francez`. Libr`ria acoper` aceast` cerere cu destul de multe titluri. |n cea mai mare parte, e vorba de autori români care tr`iesc [i public` \n Fran]a (unii care au scris chiar \n francez`), dar [i de romane noi, traduse re-

cent. Printre cei mai c`uta]i autori: Gherasim Luca [i Eugène Ionesco, clasicii Caragiale, Eminescu etc. – pe care francezii care tr`iesc aici nu-i cunosc, dar s\nt curio[i s`-i descopere –, autori contemporani – de la C`rt`rescu la Dan Lungu –, dar [i un scriitor din Republica Moldova, singurul tradus \n francez` [i care nici m`car \n România nu e cunoscut: Savatie Ba[tovoi. Mezaize \ncearc` s` l`rgeasc` oferta, incluz\nd [i volume de poezie – dar aici s\nt foarte pu]ine traduceri disponibile. De la tejgheaua libr`riei, Faustine Vega – traduc`toare \n limba român` format` \n cadrul programelor ICR [i r`mas` la Bucure[ti, angajat` la Kyralina – aminte[te de Marin Preda [i de Marin Sorescu, [i ei doi autori foarte c`uta]i de cititorii francofoni.

Altminteri, am mai g`sit \n libr`rie un raft destul de bine garnisit \n domeniul [tiin]elor sociale: c`r]i de istorie (multe specializate \n sud-estul Europei), de politologie, de mass-media, de sociologie. „Aici, va trebui s` ne extindem – mai ales spre filozofia contemporan`“ – spune Sidonie Mezaize.

Rar am v`zut at\ta optimism la un \ntreprinz`tor \n domeniul c`r]ii. Dup` ce zeci de mici edituri [i-au \nchis por]ile, \ntr-o perioad` \n care editorii se pl\ng de difuzarea foarte proast` [i c\nd toat` lumea se a[teapt` la dispari]ia c`r]ii tip`rite, ea a deschis o libr`rie de ni[` [i e aproape sigur` de succes. „Mai ales c\nd lucrezi cu c`r]ile, e nevoie de o atitudine pozitiv`“ – sus]ine Mezaize. Exist` [i e[ecuri? „Ceea ce nu merge bine \n libr`rie s\nt tocmai c`r]ile pe care oricum nu prea aveam chef s` le vindem. De pild`, scriitori considera]i comerciali, autori de best-seller, ca de pild` Marc Levy, sau autori mai degrab` superficiali, cum ar fi Christine Angot, nu au succes \n libr`ria Kyralina. Ceea ce demonstreaz` c` clien]ii care intr` \n libr`rie au gusturi bine formate“ – spune Mezaize. {i c` se las` sf`tui]i – spre bucuria librarilor.

Terre des affranchis, de pild` – un roman scris \n francez` de autoarea originar` din România Liliana Laz`r, merge foarte bine, spre bucuria aceleia[i Faustine Vega, care nu contene[te s-o recomande.

Libr`ria Kyralina se afl` \ntr-o cas` mic`, minunat restaurat` (spa]iul a fost amenajat cu ajutorul arhitectului {erban Sturdza), pe strada George Enescu. Atmosfera e pl`cut` – chiar dac` poate p`rea rece – [i libr`reasa, Faustine Vega, e mereu dispus` s` ofere sfaturi competente.

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Rome (editura Actes Sud) – \ns` v`d aici mai degrab` un interes comercial. Pe tot parcursul anului se public` \n Fran]a nenum`rate c`r]i foarte bune care, r`m\n\nd nepremiate, nu atrag aten]ia editorilor str`ini.“ Libr`ria Kyralina va \ncerca s` acopere tocmai aceste c`r]i foarte bune, dar mai pu]in cunoscute publicului din România.

La baza proiectului pentru aceast` libr`rie se afl` o burs` acordat` de Fondation Lagardère. Grupul francez acord` anual burse tinerilor sub 35 de ani, \n domeniul cultural: scriitori, cinea[ti, muzicieni, pres` scris` [i audiovizual`. Bursa pentru librari, \n valoare de 30.000 de euro, reprezint` „capitalul“ ini]ial al noii libr`rii franceze de la Bucure[ti.

De ce Kyralina? |ntr-adev`r, recunoa[te [i Sidonie Mezaize c` i-a fost foarte greu s` g`seasc` un nume \n acela[i timp atractiv pentru public [i care s` plac` tuturor celor implica]i. „S\ntem trei oameni asocia]i \n aceast` libr`rie – [i am \ncercat s` ajungem la un compromis, la un nume care s` exprime ceva \n care credem cu to]ii.“ Panait Istrati e un autor care i-a inspirat pe to]i trei.

A[a au g`sit-o pe Kyralina [i le-a c`zut imediat cu tronc. Dincolo de faptul c` au „extras“ numele din cartea lui Istrati, le-a pl`cut [i rezonan]a lui. A[a c` l-au preluat pentru libr`rie. „E o alegere bun` – am fost felicita]i pentru ea [i de cititorii care ne-au trecut pragul.“ Apropo de cititori. Cine s\nt ei? |n primul r\nd, români care citesc mult, peste medie, oameni bine informa]i, cititori sau chiar vorbitori de francez` care nu au acces imediat la c`r]ile publicate \n spa]iul cultural francofon. Dar s\nt [i numero[i clien]i fran-

DILEMATECA

PROFIL

Matei Martin fotografii de

n

pagina 15

Lucian Muntean

pagina 16

MERIDIANE Petre R`ileanu

Anivers`ri 2013 Poten]ialul consensual al comemor`rilor Edictul de la Milano, 313; \nceperea construirii catedralei Notre-Dame de Paris, 1163; na[terea lui Diderot, 1713; publicarea volumului Alcools de Apollinaire [i na[terea lui Camus, 1913; Tratatul de prietenie, semnat la Elysée, \ntre Fran]a [i Germania, 1963, publicarea \n acela[i an a piesei de teatru Le Roi se meurt/Regele moare de Eugène Ionesco s\nt c\teva din anivers`rile incluse pe lista comemor`rilor na]ionale din anul acesta, \n Fran]a. Am mai putea ad`uga dou` repere care intereseaz` \n egal` m`sur` cultura francez` [i cea român`: 100 de ani de la na[terea poetului Gherasim Luca [i 50 de ani de la moartea lui Tristan Tzara.

Ca la fiecare \nceput de an, Arhivele Na]ionale, subordonate \n Fran]a Ministerului Culturii [i Comunic`rii, public` prima list` a anivers`rilor din anul 2013. Prima, pentru c` ea va fi urmat` [i de altele care vor identifica personalit`]ile, actele istorice, evenimentele, operele ce vor constitui, de-a lungul \ntregului an, obiectul comemor`rilor na]ionale. Istoria a ceea ce am putea numi „memoria institu]ional`“ \ncepe \n timpul ministeriatului lui Maurice Druon (19731974), c\nd a fost creat` Asocia]ia francez` a celebr`rilor na]ionale, \nlocuit` \n 1998 de |naltul comitet al comemor`rilor na]ionale.

Acesta se compune din zece membri, un pre[edinte [i un secretar general numi]i pentru o perioad` de trei ani de ministrul Culturii. |naltul comitet are misiunea de a formula propuneri \n materie de politic` a comemor`rilor na]ionale, liste de personalit`]i [i evenimente, dar [i ac]iunile cele mai potrivite, expozi]ii, conferin]e, alte modalit`]i de comunicare. Memoria se cultiv`. |n edificiul numit cultur`, ea constituie liantul [i tot ea are capacitatea de a da coeziune [i coeren]` unei colectivit`]i.

Dar aceast` form` de institu]ionalizare a memoriei nu e pe placul tuturor; de altfel, se poate spune c` mefien]a superficial retoric` sau profund autentic` fa]` de a[a-zisele valori oficiale este constitutiv` reflec]iei intelectuale din Fran]a. Din aceast` perspectiv`, comemor`rile na]ionale s\nt „o stupid` inutilitate“ ori o dovad` de lips` de imagina]ie sau de lene, o form` de „glorificare a marii simplific`ri care e moartea.“ {i totu[i, memoria, incluz\nd aici [i forma institu]io-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Memoria institu]ional` Le Roi se meurt nalizat` la care ne referim, n-ar putea fi considerat` o r`m`[i]` de sacru, prin capacitatea ei de a resuscita ceea ce a fost? Nu e mai pu]in adev`rat c`, datorit` poten]ialului consensual al mesajului vehiculat, aceste comemor`ri prezint` o tenta]ie de manipulare din partea politicului. Pericol evitat teoretic, dar [i practic, de profesionalismul irepro[abil [i integritatea membrilor |naltului comitet. Chiar [i a[a, nu s\nt excluse situa]iile „delicate“ datorate tocmai lipsei de consensualitate \n jurul unei personalit`]i.

A[a cum s-a \nt\mplat \n 2011, c\nd ministrul Culturii (pe atunci, Frédéric Mitterrand) a fost nevoit s`-l retrag` de pe lista comemor`rilor pe Louis Ferdinand Céline, de la moartea c`ruia se \mplineau 50 de ani.

Prozatorul dificil, dar admirabil din C`l`torie la cap`tul nop]ii sau Moarte pe credit este, nu mai pu]in, autorul mai multor pamflete antisemite de o virulen]` ie[it` din comun. Céline, scriitor maudit, continu` [i \n posteritate o existen]` scindat`.

R`d`cinile pluralismului cultural Plasarea evenimentelor, a operelor [i personalit`]ilor comemorate \n propriul context istoric este obligatorie, dar comemorarea lor azi n-ar avea sens dac` \ntre timp ar fi devenit mute, dac` [i-ar fi epuizat, cu alte cuvinte, capacitatea de exemplaritate.

Este cazul acestui simplu act administrativ de acum 1700 de ani: Edictul de la Milano, 313.

Atribuit \n general \mp`ratului Constantin (reprezent\nd partea occidental` a Imperiului Roman), el este cosemnat [i de Licinius (Orient), [i va fi dat publicit`]ii \n Nicomedia la 13 iunie 313. E vorba, de fapt, de o epistula imperiale sau mandatum – o circular`, am spune ast`zi –, adresat` autorit`]ilor de pe cuprinsul imperiului, care proclam` libertatea de cult pentru cre[tini [i pentru toate celelalte religii, abrog\nd toate instruc]iunile contrare anterioare, pun\nd cap`t, cu alte cuvinte, persecu]iei care-i viza \n special pe cre[tini. Iat` un fragment din acest faimos text tradus dup` o versiune francez` dat\nd din secolul al XVIII-lea: „Noi \mp`ratul Constantin [i noi \mp`ratul Licinius, afl\ndu-ne \mpreun` la Mediolanum pentru a trata o serie de cauze legate de binele Statului [i lini[tea public`, am crezut potrivit s` \ncepem cu acelea referitoare la cultul Divinit`]ii. Drept pentru care am decis s` permitem cre[tinilor [i tuturor celorlal]i locuitori s` urmeze religia care le convine, a[a fel ca Divinitatea din celesta ei a[ezare s` ne fie mereu propice nou` [i supu[ilor no[tri. Iat` de ce credem c` este salutar [i just s` nu refuz`m nici unei persoane libertatea de a practica fie religia cre[tin`, fie oricare alta pe care o simt potrivit` cu aspira]iile lor, pentru ca acea Divinitate suprem` \n fa]a c`reia liberi ne plec`m s` ne acorde [i de acum \ncolo protec]ie [i favoare. Prin urmare, e bine s` iei act c` noi am decis, suprim\nd complet restric]iile con]inute \n \nscrisurile anterioare referitoare la numele cre[tinilor, s` abolim stipul`rile ce ne par nepotrivite [i str`ine spiritului nostru tolerant [i s` permitem de acum \ncolo tuturor celor care vor s` urmeze religia cre[tin` s` o fac` liber [i deplin, f`r` a fi tulbura]i sau molesta]i. Excelen]a ta [tie c` aceea[i libertate de cult este acordat` tuturor celorlal]i cet`]eni, \n mod deschis [i liber, \n acord cu epoca noastr` de pace.

Actul nostru este dictat de voin]a de a nu aduce nici cea mai mic` restric]ie nici unui cult [i nici unei religii.“ Constantin [i Licinius confirm`, amplific` [i \nt`resc actul din anul 311 al \mp`ratului Galeriu, care acorda libertate deplin` preo]ilor cre[tini – ace[ti „magistra]i ai Verbului“, dup` expresia inspirat` a lui Eusebiu –, r`mas \ns` liter` moart`.

Edictul mai con]ine dispozi]ii referitoare la restituirea f`r` r`scump`rare a locurilor

Fe]ele modernit`]ii Denis Diderot, 300 de ani de la na[tere.

Acest str`lucit reprezentant al Secolului Luminilor este un om modern risipit \ntr-o multitudine de proiecte aparent entropice [i de valoare inegal`. R`m\ne liantul care, chiar dac` nu salveaz` tot, d` coeren]` \ntregului. Liantul reprezentat de triada: libertate, cunoa[tere ra]ional`, progres. {i dac` scrierile filozofice antireligioase au rezistat mai pu]in bine, romanele Nepotul lui Rameau sau Jacques fatalistul s\nt de o

prospe]ime nealterat` [i nu e exagerat de stabilit o filia]ie \ntre romanul alegoric libertin Les bijoux indiscrets [i piesa din 1996 a autoarei americane Eve Ensler, Monologurile vaginului. Bijuteriile lui Diderot s\nt organele genitale feminine dotate cu capacitatea miraculoas` de a vorbi. Modernismul extrem (postmodernismul) prefer` aluziei sau alegorismului expresia crud`, direct`. R`m\ne, de asemenea, opera magna ini]iat` de Diderot, Enciclopedia sau Dic]ionarul explicativ („raisonné“) al [tiin]elor, artelor [i meseriilor – 28 de volume (17 de text [i 11 con]in\nd plan[e) –, la care Diderot a pus s` lucreze, \mpreun` sau separat, 160 de autori. Un proiect de cunoa[tere total` – [i un instrument de instruire rapid` (wiki, wiki) pus la \ndem\na oricui, imitat, perfec]ionat, multiplicat \n toate epocile, inclusiv \n era informatic` – a valorilor perisabile [i inter[anjabile.

*

*

*

Cu exact 150 de ani \n urm`, \n 1863, Edouard Manet a pictat tablourile Dejunul pe iarb` [i Olympia. Privite ast`zi, ne putem \ntreba ce i-a putut scandaliza pe contemporanii pictorului. Imaginile care compun tabloul s\nt familiare publicului de la jum`tatea secolului al XIX-lea. B`rba]ii s\nt \mbr`ca]i dup` moda strict` a timpului, exact ]inuta reclamat` \ntr-un salon. Nici nudul nu e o noutate, pictura secolelor anterioare e plin` de nuduri senzuale, lascive, provocatoare, „acoperite“ de pretexte alegorice, mitologice sau chiar religioase. De altfel, modelele declarate ale pictorului s\nt Ti]ian, Giorgione [i Rafael. Noutatea o constituie asamblarea acestor elemente \ntr-o scen` de picnic \n mijlocul unei p`duri. O ambian]` relaxat` se degaj` din tablou, personajele tr`iesc firesc aceast` nou` form` de intimitate deschis` pl`cerii. Tabloul lui Manet este un enorm colaj (procedeul nu era cunoscut la ora aceea) reunind elemente disparate ale realit`]ii, potrivit subiectivit`]ii ca-

*

*

*

Piesa lui Ionesco Le Roi se meurt – de la publicarea c`reia se \mplinesc 50 de ani –, definit` de regizorul Georges Werler drept „fars` metafizic`“, este, se poate spune, un poem sus]inut de o filozofie tandr` [i violent`, \n acela[i timp. Pe fondul unui declin generalizat al lumii, de la universul cosmic p\n` la cel casnic, are loc agonia Regelui care crede c` mai are \nc` puteri depline asupra timpului, a vie]ii [i a mor]ii. Totul se petrece ca [i cum Regele lui Ionesco, asemenea Prin]ului din basmul Tinere]e f`r` b`tr\ne]e, ar fi ajuns din urm` de timpul acumulat \n lume. T\n`rul Prin] se \ntoarce din ]inutul miraculos unde timpul a fost abolit – Regele, din acela al visului sau, mai cur\nd, al iluziei. |ntr-un lung [i substan]ial dialog cu poetul Claude Bonnefoy (Entretiens avec Eugène Ionesco, Éditions Pierre Belfond, 1966), Ionesco accept` s` discute despre motiva]iile profunde ale operei sale. Printre acestea, convingerea la care a ajuns, copil fiind, c` dac` s\ntem aten]i, cumin]i [i ascult`tori, am putea s` nu murim niciodat`.

Aceast` inocen]` \ntreb`toare impregneaz` \ntreaga oper` a dramaturgului, din care speran]a luminoas` nu a disp`rut complet, situ\ndu-se la antipodul viziunii profesate de contemporanul s`u, negurosul Samuel Beckett. Titlul piesei, cu sesizarea particularit`]ii limbii franceze de a conjuga verbul „a muri“ la diateza reflexiv`, transform` actul mor]ii \ntr-un proces \n desf`[urare \nso]it de ideea de tête à tête à huis clos, o confruntare cu sine trecut` prin toate nuan]ele, de la comic la tragic [i burlesc. Moartea este f`r` sf\r[it, la fel ca [i via]a.

n

pagina 17

Edouard Manet, Olympia

pricioase a artistului. Opera sa prezint` particularit`]ile unui manifest f`cut din elemente aleatorii, f`r` nici o preocupare pentru sintax`, anticip\nd cu o jum`tate de secol, \n domeniul limbajului vizual, „cuvintele \n libertate“ ale futuri[tilor. Pl`cerea este prezent` ca principiu [i \n al doilea tablou, Olympia: pl`cerea [i sinceritatea privirii autorului care picteaz` ceea ce vede (ca [i impresioni[tii de mai t\rziu), sinceritatea privirii modelului care invit` la pl`cere. Nici \n acest caz precedentele ilustre nu lipsesc: Ti]ian, Velásquez, Goya au pictat femei goale \n postùri asem`n`toare. Dar, la fel ca \n cazul Dejunului pe iarb`, Manet se debaraseaz` de orice pretext mitologic sau simbolic.

Cu excep]ia [aradei propuse de prezen]a pisicii (chat, chatte) care dezv`luie ceea ce m\na femeii acoper`, tabloul este men]inut \n zona limbajului pur denotativ. Nici Venus, ca la Ti]ian [i Velásquez, nici Maja, ca la Goya – femeia lui Manet este o prostituat` prezentat` ca atare. Olympia era \n epoca respectiv` pseudonimul „profesional“ cel mai r`sp\ndit al femeilor din aceast` categorie. Scandalul realit`]ii.

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

de cult [i a altor bunuri corporative ale cre[tinilor (case, terenuri, cimitire) confiscate, recunosc\nd, pe aceast` cale, Bisericii, dreptul de a poseda propriet`]i.

Dup` 17 secole, acest act fondator a ceea ce azi numim toleran]` religioas` devine extrem de actual, \ntr-o epoc` \n care conceptul este predat, \nv`]at, comentat, dezb`tut mai mult ca oric\nd [i, \n mod flagrant, contrazis de realitatea cotidian`. Desigur, \n nici o epoc` puterea nu face cadouri gratuite, generozitatea ei nu merge mai departe de panem et circenses sau de succedaneele lor, dar oricare ar fi fost motiva]ia \mp`ra]ilor romani, gestul lor r`m\ne exemplar. E drept c`, doar c\teva decenii mai t\rziu (\n 380 [i \n 391), Teodosie va restabili starea de dezechilibru, recunosc\nd cre[tinismul ca religie de stat [i interzic\nd culturile politeiste vechi, desemnate sub termenul generic „p`g\ne“. Edictul din Milano las` s` se \ntrevad` posibilitatea unei societ`]i pacificate prin toleran]`, practic\nd relativismul cultural. „Pluralismul cultural“ nu a a[teptat anul 1956, c\nd este situat` apari]ia conceptului datorat filozofului american Kallen Horace. Pluralismul, devenit component` a culturii moderne, s-a instalat \n societ`]ile libere f`c\nd caduc` ideea de rol dominant – \n domeniul moral, doctrinal sau ideologic – jucat de o institu]ie, un partid sau o biseric`.

DILEMATECA

MERIDIANE

pagina 18

ANCHET~ Michael HAULIC~ l Marin M`laicu-HONDRARI l Ion IOVAN l Florin IRIMIA l O. NIMIGEAN l Dora PAVEL l Liviu Ioan STOICIU DEFÉCT s., adj. 1. s. cusur, deficien]`, imperfec]iune, insuficien]`, lacun`, lips`, meteahn`, neajuns, p`cat, sc`dere, sl`biciune, viciu, (livr.) caren]`, racil`, tar`, (pop. [i fam.) bete[ug, (reg. [i fam.) hib`, (reg.) madea, teahn`, (Olt., Munt. [i Mold.) ponos, (\nv.) gre[eal`, lichea, nedes`v\r[ire, r`utate. (Are nenum`rate ~.) 2. s. v. anomalie. 3. s. v. patim`. 4. s. v. defec]iune. 5. adj. defectat, deranjat, dereglat, stricat, (rar) detracat, smintit. (Un mecanism, un ceas ~.)

Sursa: Dic]ionarul de sinonime

n Michael HAULIC~ O s` \ncerc s` dau un r`spuns care s` nu m` fac` mai frumos, mai de[tept, mai talentat, mai intransigent, mai principial \n ochii cititorilor. S` enumer`m, a[adar: Mi-e greu s` spun Nu (doar ]i-am confirmat imediat c` voi r`spunde la anchet`, nu?). ~sta chiar e un defect, nu \nseamn` c` s\nt eu bun, ci c` nu-mi evaluez ca lumea timpul [i mijloacele [i, de multe ori, ajung \n imposibilitatea de a m` ]ine de cuv\nt.

Mi-e greu s` m` ab]in c\nd v`d c` cineva \[i d` cu p`rerea despre un lucru pe care nu-l cunoa[te (iar eu \l cunosc din experien]` nemijlocit`) [i, \n consecin]`, intervin \n discu]ii mult prea des, pentru a nu l`sa ca impresiile false s` fie luate de al]ii drept adev`ruri. Iar asta m` face enervant, \mi dau seama. Dar dac` nu pot s` m` ab]in?!

Ei, \ncerc s` nu m` mai bag, am \ncercat de mai multe ori s` m` las de fumat ([i asta cu fumatul chiar mi-a ie[it. De dou` ori). Cred c` [i pe mine m-ar enerva unul care, oric\nd, oricum, indiferent despre ce ar fi vorba, s-ar b`ga cu sfaturi, cu „ascult`-m` pe mine, treaba asta e a[a, [i nu altminteri.“ Mereu am tendin]a de a am\na. Aia cu „nu l`sa pe m\ine...“ mi-e complet str`in`.

Problema n-ar fi at\t de grav` dac` \n loc s` fac un lucru azi, \l voi face m\ine. Dar uit. {i nu-l mai fac. Caz particular: nu r`spund imediat la mail-uri. {i mail-urile se pierd \n oceanul care e inboxul meu [i... Cine e nese-

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Ce defecte/vicii incorigibile ave]i? rios? Iomis. (Iomis e un fel de alter ego pe care dau vina atunci c\nd fac c\te o boac`n`.) {i mai particular: de[i am r`spuns imediat invita]iei de a participa la aceast` anchet`, dat fiind c` termenul era undeva mai \ncolo... m-am trezit c` termenul a fost ieri. |n]elegi, Marius? E un defect `sta, clar.

Au fost trei defecte [i cred c` e suficient, c` dup-aia nu m` mai ia nimeni \n serios. n Marin M`laicu-HONDRARI „At\ta timp c\t destinul o s`-mi \ng`duie, voi continua s` fumez“, zice Fernando Pessoa \n poemul „Tutungeria“. |mi repet adeseori cuvintele portughezului, mai ales acum, c\nd v`d cum se \ngroa[`-n jurul meu trista ras` a nefum`torilor. |mi pare r`u c` hainele au \nceput destul de t\rziu s`-mi miroase minunat a tutun, pe la vreo paisprezece ani, o v\rst` la care, de bine-de r`u, \ncepusem s` muncesc c\te una-alta, a[a c` nu m` mai puteam a[tepta ca p`rin]ii mei s`-mi pun` \n ghiozdan, pe l\ng` pache]elul cu m\ncare, un pachet de ]ig`ri. Dup` orele de [coal`, mergeam s` lucrez c\teva ore la o popic`rie – un fel de sal` de bowling rudimentar` – [i, cu b`nu]ii c\[tiga]i acolo, d`deam fuga [i-mi cump`ram un pachet de Carpa]i f`r` filtru.

Asta f`ceam \n adolescen]`: fumam [i f`ceam sport [i cele dou` se \mp`cau de minune. Eram bun la atletism, alergam c\]iva kilometri f`r` nici o problem`, bucuros c` la cap`tul cursei m` voi ascunde dup` [coal`

[i voi fuma c\teva ]ig`ri. Dac` r`m\neam f`r` bani de ]ig`ri [i dac` nu reu[eam s` subtilizez c\teva din pachetul tat`lui meu, atunci apelam la sora mea, Aris. Ea nu fuma ([i din c\te [tiu continu` s` nu fumeze), dar cu mare drag [i eficien]` aduna chi[toace pentru mine din fa]a unui magazin aflat peste drum de casa noastr` p`rinteasc`.

Magazinul acela a fost man` cereasc`; [ti]i cum e: trece omul pe l\ng` magazin, vede ceva \n vitrin`, \l intereseaz`, \[i arunc` ]igara (sau o las` pe o margine) [i intr`. Chi[toacele, dincolo de faptul c` erau gratis [i uneori \nc` fumegau, mai aveau [i avantajul de a purta numele unor m`rci de tutun la care eu cu b`nu]ii mei pu]ini nu prea aveam acces: Snagov, Pesc`ru[, Amiral, BT, Kent, ba chiar, extrem de rar [i de obicei \n preajma s`rb`torilor de iarn`, c\nd v\nam chi[toace \n holul hotelului Hebe, c\te un Dunhill sau Ronhill. |ntr-un articol din El País, \n decembrie, anul trecut, Enrique Vila-Matas aduce un omagiu fum`torilor, mai ales peruanului Julio Ramón Ribeyro, cel care a scris un text consistent (vreo dou`zeci de pagini), intitulat „Solo para fumadores“, adic` „Numai pentru fum`tori“, a[a cum o parte din Lupul de step` e numai pentru nebuni. Nimeni – zice Enrique Vila-Matas – nu a scris vreodat` un text mai bun despre fumat, \n afar`, poate, de Italo Svevo \n Con[tiin]a lui Zeno. |n galeria mea de imagini preferate stau la loc de cinste pozele

n Ion IOVAN Defecte incorigibile, vicii? Nu cred c` r`spunsul poate fi dat raport\ndu-ne la \n]elesul din dic]ionare al acestor vorbesperietori. De ce le-am aborda a[a, academic? |ntrebarea se adreseaz` doar scriitorilor, indivizi suci]i, cam certa]i cu prototipurile. C\nd \n interiorul unei categorii anumite moravuri s\nt curente, mai s\nt ele metehne, cusururi? Boem [i fum`tor \nr`it, etilist, afemeiat, cartofor, egolatru [i fudul cu [taif – care literat nu este \n posesia m`car a dou`-trei din aceste atribute? Cezar Petrescu le-a avut pe toate. Iar cel mai pu]in dotat, Mateiu Caragiale, pentru a-[i pune la rever magnifica Roz` Alb`, ar fi tr`dat f`r` s` clipeasc` România. Se pare c` numai \n aceste circumstan]e scrii mult sau

bine. Cur`]at de ele, e[ti plin de neajunsuri.

Din acest punct de vedere, m`rturisesc dou` defecte [i un viciu. |n primul r\nd, incapacitatea de a intra \n hor` [i de a fi c\t de c\t seme]. Temperamentul meu carent nu face fa]` onorantei gesticula]ii civice, activismului \n interiorul breslei, \ntrup`rii la televiziuni. Nu pot fi m\ndru de asta. Pu]in tupeu nu stric` nim`nui. |n al doilea r\nd, meteahna de a considera chiar [i expresia ultim` a unei proze ca fiind perfectibil`. Titlurile bibliografiei mele, doar realiz`ri par]iale!

N-am nici o scuz`; lozinca anilor ’70 era: oricum s` ne scoatem c`r]ile! Suna ca o sf\nt` furie. {i a[a, am cam gr`bit lucrurile. Iar perfec]ia \nc` a[teapt`. C\t prive[te viciul: s\nt \nglodat \n ludic; nu pot lua \n serios cotidianul, slujba, politica. P\n` la urm`, \n]elepciunea se poate reduce la satisfac]ia pe care ]i-o oferi. Iar satisfac]ia se ob]ine mai ales juc\ndu-te. Literatura e [i ea o Joac`.

Romanul presupune strategie militar` [i tactici flexibile, asemeni ingeniosului Go nipon. Pe care-l practic asemeni unui pokerist \nveterat. Dar petrec destul` vreme [i \n c\mpurile virtualului – \mi place s` reconfigurez lumea pe ecranul computerului. Dup` ample inginerii economice, acumul\nd resurse, dezvolt\nd mijloace, administr\nd puterea [i alian]ele, \mi desf`[or misiunea – duc la bun sf\r[it visul \mp`ratului Iustinian de a recuceri Africa de Nord [i tot apusul Europei, ref`c\nd m`re]ia Romei antice; \ntorc rezultatul luptei de la Gettysburg \n favoarea generalului Lee, instal\nd [i \n nordul Uniunii ordinea Statelor Confederate; ob]in victoria pentru amiralul Yamamoto \n Pacific, resping debarc`rile din Bor-

neo [i asigur Japoniei imperiale conducerea \ntregii Asii. Rescriu deci pove[tile istoriei \n chiar am`r\tul s`u spirit aleatoriu. |mi impun viziunea. S\nt gata s` tri[ez pentru asta. n Florin IRIMIA Defectele s\nt cele pe care ]i le spun al]ii, viciile – cele pe care ]i le [tii tu.

Eu, personal, m` consider perfect. |ns`, through the grapevine – cum zice englezul, aud c` defectele de care suf`r au de-a face cu o uluitoare lips` de consecven]`, un egoism de[`n]at [i o super-enervant` (superpervers`) tendin]` de a-l \ntrerupe pe cel cu care vorbesc. Astea ar fi cele mai mari. Se mai vorbe[te [i de un pic de m\nie, ceva trufie, un dram de l`comie – nimic grav. C\t despre vicii, ele s\nt mai degrab` virtuale, ipotetice, poten]iale. Am fumat mult timp, dar pe vremea aceea nu consideram ]igara un viciu, ci o ocupa]ie, o activitate. Apoi, de la at\ta activitate, am \nceput s` m` simt r`u [i, \ntr-un t\rziu, m-am l`sat. De b`ut, n-am b`ut niciodat` la adev`ratul meu poten]ial.

Am o mare disponibilitate pentru b`uturile tari [i fine, cum ar fi un whisky single malt, dar pot bea [i un Ballantine’s Finest. Berea este [i e ea la loc de cinste, cu condi]ia s` fie tare [i afar` var`, vinul – mai pu]in, dar dac` este, s` fie ro[u, de preferin]` Bordeaux [i \ntr-o companie select`. Droguri u[oare – oric\nd, dar nu cu oricine. LSD – trebuie s` fie interesant, mescalin`, de asemenea. Opiu? Nu neap`rat. Ce altceva? Cocain` [i heroin` – nu, mul]umesc. Ce alte vicii mai s\nt? C`r]i, jocuri de noroc, cazinouri. M` cam las` rece. Orgii sexuale ca \n Eyes Wide Shut sau treburi de genul acesta, nici pomeneal`. S\nt om serios, la casa mea. P`i, cic` `[tia ar fi cei mai vicio[i. Atunci nu [tiu ce s` mai zic. |mi place foarte mult ciocolata, cred c` am dezvoltat o oarecare dependen]` fa]` de ea, mai ales atunci c\nd scriu. Nu [tiu dac` e un viciu, dar sigur nu m` pot lipsi de ea. Dec\t dac` c\ntarul se duce peste 90 de kilograme. Vanitatea e [i ea un defect?

pagina 19

n O. NIMIGEAN N-am ce face, trebuie s`-mi reasum motto-ul ales pentru nicolina blues din |ndreptarul de spovedanie al arhimandritului Cleopa: „Am fost st`p\nit de alte nenum`rate patimi, precum: uitarea, nep`sarea, neevlavia, iu]imea, m\nia, am`r`ciunea, \nfurierea, ura de semeni, pomenirea de r`u, vorbirea de r`u, os\ndirea, \ntristarea de suflet, \ndoiala, la[itatea, cearta, rivalitatea, m\ndria, f`]`rnicia, minciuna, necredin]a, iubirea de materie, de dulce]i, \mp`timirea, afec]iunea pentru cele p`m\nte[ti, tr\nd`via, ner`bdarea, neb`rb`]ia, nemul]umirea fa]` de Dumnezeu, fa]` de oameni, c\rtirea, \nfumurarea, iubirea de st`p\nire, dorin]a de a porunci, de a pl`cea oamenilor, iubirea de ar`tare, viclenia, neru[inarea, lingu[irea, \n[el`ciunea, ironia, duplicitatea, \ndoiala, \nvoirea cu p`catele p`tima[e ale sufletului [i g\ndirea deas` la ele, r`t`cirea g\ndurilor, iubirea de slav`, de

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

marilor fum`tori: Julio Cortázar, Roberto Bolaño, Marguerite Duras, Henry Miller, Samuel Beckett, Juan Carlos Onetti. Ochii lor s\nt plini de fum. Capul lor e plin de vise.

Pieptul le [uier`. Chiar acum \mi dau seama c` s-au adunat \n scrumier` patru chi[toace. N-ar strica un text [i despre scrumiere, dar, deocamdat`, cum s\nt lipsit de ambi]ie (`sta e unul dintre defectele mele), m` mul]umesc s`-mi amintesc de scrumierele din Coffee and Cigarettes de Jim Jarmusch, de dialogurile fumoase din Smoke, de Wayne Wang, cu scenariu semnat de Paul Auster, [i mai ales de feti[ismul erotic al fumului [i ]ig`rilor din Smoking Hot Girls, de Andrew Blake. |mi mai aprind o ]igar`, e o vreme superb` [i m` g\ndesc la Rimbaud, cel care spunea c` trupul nu e altceva dec\t o comoar` numai bun` de tocat. A[a c` jos s`n`tatea, sus viciile!

DILEMATECA

ANCHET~

pagina 20

ANCHET~ argint, de pl`ceri trupe[ti [i iubirea de sine, care este maica [i r`d`cina tuturor r`ut`]ilor.“ Altfel spus, (mai) nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este str`in. Acuma, sper c` nici unul din aceste defecte, metehne, vicii, p`cate nu este de necorectat. |ns`, ca s` n-o mai lungesc alc`tuind un text numai din eschive consolatoare, fac totu[i \ncercarea de a-mi exorciza unul din demonii meschini [i, poate, astfel, sub amenin]area oprobriului, ru[ina-se-va [i \[i va alege alt` cas`, eliber\ndu-m` din Sichverfangen: procrastina]ia. (O voce, \ns`[i vocea lui: „Ai uitat c` Molière prefer` un viciu comod unei virtu]i obositoare? Crezi c` mai are rost la cincizeci de ani s` te lup]i cu asta, n-ar fi mai \n]elept nu s` te resemnezi, ci s` te regalezi cu un dolce farniente?!“)

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

n Dora PAVEL Primul r`spuns, cel „scriitoricesc“, previzibil: am cel mai „agresiv“ viciu, cel al lecturii de roman. Dac` nu-mi \ncep, nu-mi continui sau nu-mi \nchei ziua cu activarea lui, s\nt at\t de agitat` [i de dezagreabil` pentru cei din jur, \nc\t doar viciul scrierii de roman \l mai poate neutraliza, sau m`car cel, imediat urm`tor, al p`l`vr`gelii despre roman, \n cazul \n care g`sesc rapid [i interlocutorul dispus s` ri[te, s` intre, s` m`-nso]easc` \n joc (Ovidiu Mircean, s` zicem), el \nsu[i la fel de pasionat [i, mai ales, de bine umblat prin romanul str`in. Al doilea r`spuns, cel frivol, cel a[teptat: dincolo de cusururile fizice (s\nt foarte slab`, mereu uit s` m`n\nc sau s` beau ap`, re-

flexele astea m` plictisesc, recuper\nd apoi din greu noaptea, pe la dou`), dincolo de obsesia inofensiv` pentru sacouri, jean[i, [epci [i c`m`[i rafinate, de firm`, sau cea pentru ma[inu]ele lui Iulian, dincolo de viciul... pocherului, care mi s-ar fi putut prefigura prin tinere]e, dac` a[ fi avut adversari pe m`sur`, maratoni[ti de elit`, care s` m` ia \n serios, cred c` tocmai absen]a viciilor, precum [i o existen]` cuminte, corect`, de bun sim] m-au f`cut romancier. |mi amintesc o p`]anie. La apari]ia Agatei murind, un istoric literar localnic, f`r` minime lecturi \n roman, m-a apostrofat \n gura mare, asimil\ndu-m`, nepermis, protagonistei mele: „Nu se poate ca o femeie s` scrie astfel, nu se poate s` scrii a[a ceva, dac` nu ai [i f`cut!“ Ar fi fost pierdere de vreme s`-i repet atunci, acelui nefericit, truismul cu: tr`im-prin-personajele-noastre-via]a-noastr`-cea-netr`it`.

Ar fi fost inutil s`-i explic c`, prin experien]ele-limit` ale personajelor, noi, autorii, ne bran[`m la misterul crimei [i al nebuniei, al perversiunii [i al incestului, al derapajelor [i al rat`rilor de orice fel, c`ut\ndu-ne acolo pe noi \n[ine, a[a c` r`spunsul meu, de proasp`t debutant \n roman (unul \n mare parte erotic), a fost spontan: n-am f`cut, dar... tare mi-ar fi pl`cut s` fac! n Liviu Ioan STOICIU Defectul defectelor e c` m-am n`scut cum, c\nd [i unde m-am n`scut. R`m\ne discutabil dac` ar fi fost de dorit s` m` nasc mai de[tept, mai pragmatic, \ntr-o alt` epoc` [i \ntr-o alt` ]ar`, civilizat`

(neap`rat occidental`, cu o limb` „interna]ional`“, pe o genealogie nobil`), la munte sau la mare, cu o g\ndire pozitiv` – sau s` m` nasc [i mai prost dec\t s\nt, [i mai rupt de realitate, \n Evul Mediu sau \ntr-o ]ar` din Africa (subdezvoltat`) [i cu o g\ndire de pescar amator; sau s` m` nasc un g\ndac sau un rinocer sau un porumbel. Deun`zi am aflat c` \ntr-o via]` anterioar` eu am fost… femeie (prin anii 1400, pe teritorii ale Americii de Nord). Altfel, „pe bune“ s\nt Tigru [i V`rs`tor [i m-am n`scut \ntr-o duminic`, \n zori. Am numai defecte organice naturale – dac` m-a b\ntuit din prima tinere]e p\n` azi g\ndul sinuciderii? Am crescut p\n` la cer sentimentul z`d`rniciei [i al rat`rii, \n tot ce fac – nu e un defect? G\ndesc negativ, s\nt sceptic, atrag r`ul [i antipatia, ira]ional. Prima tinere]e mi-am pierdut-o \ntr-o boem`, descoperind binefacerile viciilor – dup` ce mi s-a n`scut fiul (aveam 25 de ani, \n 1975), m-am l`sat cu totul de fumat (fumam zilnic trei pachete de ]ig`ri f`r` filtru, Carpa]i) [i de b`ut alcool – am f`cut economii? E adev`rat, fumez [i azi \n vis [i beau alcool [i m` mir \n vis, „eu [tiind c` nu mai fumez [i nu mai beau alcool“… Apoi, faptul c` am ales literatura, cititul [i scrisul \n limba român` nu e un viciu? Las` c` e o afacere p`guboas` literatura [i un defect, \n general, sau nu? anchet` realizat` de

Marius Chivu

n

Constantin Vic`

Dubii \n pacea digital`

Pre]: 39 lei

Anul \n care am tr`it dup` Biblie de A.J. Jacobs. Colec]ia Experiment Autorul, jurnalist la Esquire, decide s` tr`iasc`, timp de un an, aplicând literal toate canoanele biblice. Agnosticul Jacobs se roag`, respect` cele zece porunci, \[i las` barb`, pa[te oile \n de[ert, m`nânc` l`custe, lapideaz` persoanele adultere [i descoper` cu groaz` ce \nseamn` s` spui adev`rul golgolu] \n orice \mprejurare. Cronica sa plin` de umor a fost listat` de New York Times ca best seller timp de trei luni.

Pre]: 30 lei

Pre]: 28 lei

Agrafa Ro[ie de Kyle MacDonald Colec]ia Experiment Un manual atipic despre cum s`-]i realizezi visul pornind de la nimic. Sau cum s` devii mândrul proprietar al unei case, dup` paisprezece tranzac]ii, pornind la drum cu o simpl` agraf`. Este povestea adev`rat` a ultimului practicant al trocului din ]`rile civilizate. La vremea acestui experiment, autorul avea 26 de ani, multe datorii, o prieten` care-i pl`tea chiria [i o idee cu care a dat lovitura.

Pre]: 29 lei

Buddha, Casanova [i cu mine.

O karm` cu peripe]ii de David Safier. Colec]ia Romane Moderatoarea de televiziune Kim Lange se afl` \n culmea gloriei, când o chiuvet` picat` dintr-o sta]ie spa]ial` o trimite pe lumea cealalt`. Acolo, afl` de la Buddha c` acumulase o gr`mad` de karm` negativ`, motiv pentru care i se refuz` intrarea \n Nirvana. Un \ntreg [ir de re\ncarn`ri devin ocazii pentru Kim de a acumula karm` pozitiv`.

Pre]: 31 lei

No Impact Man de Colin Beavan Colec]ia Experiment S` renun]i la lumina electric` [i la hârtia igienic`, la metrou, la televizor [i la mâncarea ambalat`, s` speli rufe \n cad`, s` mergi cu bicicleta – iat` experimentul la care scriitorul [i bloggerul newyorkez se supune timp de un an. „No Impact Man func]ioneaz` mai ales pentru c` Beavan este inteligent, amuzant, provocator [i, mai presus de toate, sincer.“ – The Philadelphia Inquirer

Pre]: 32 lei

M-am n`scut \ntr-o zi albastr` de Daniel Tammet. Colec]ia Portrete Autorul este un autist savant, adev`rat geniu al numerelor, capabil s` efectueze calcule uluitoare \n câteva secunde.

Neurologi eminen]i s-au aplecat asupra cazului s`u. A recitat \n public, timp de cinci ore, primele 22.514 zecimale ale num`rului Pi. A \nv`]at islandeza \n cinci zile, vorbe[te fluent 10 limbi, printre care [i româna.

www.philobia.ro

n

Pre]: 35 lei

Cronici din San Francisco de Armistead Maupin Colec]ia Romane O incursiune \n America anilor ’70, Cronici din San Francisco prezint` episoade din via]a locuitorilor ora[ului care \ncearc` s` \[i tr`iasc` liber pasiunile, iubirile [i diversele orient`ri sexuale. Primul opus dintr-o serie de 8 volume, tradus` \n 11 limbi [i vândut` \n peste 6 milioane de exemplare.

Pre]: 25 lei

Am ucis-o pe {eherezada de Joumana Haddad. Colec]ia Portrete Autoarea a \nfiin]at prima revist` de literatur` erotic` din lumea arab`. Ea ne dezv`luie cum simte [i gânde[te liber o femeie arab`, influen]at` timpuriu de Marchizul de Sade – tr`ind \ntr-un ora[ sfâ[iat de r`zboi, Beirut – apoi ca tân`r` scriitoare de poezie libertin` [i, ulterior, ca mam`. „|n aceast` carte curajoas`, Haddad sparge tabuul t`cerii impus femeii arabe.“ Elfriede Jelinek

pagina 21

Ghidul proasp`tului t`tic de Pierre Antilogus [i Jean-Louis Festjens.

Colec]ia Ecologia Interioar` O carte de psihologie practic`, extrem de amuzant`, scris` \n stilul marii literaturi – autorii fac un two-men show de la \nceput pân` la sfâr[it. Ei \[i propun s` d`râme bariere, s` ne dezarmeze de toate prejudec`]ile ostile fa]` de bebelu[i [i s` ne galvanizeze energiile molatice; pe scurt, s` fac` din fiecare cel mai fericit dintre t`tici.

duc „lumina informa]ional`“ \n vie]ile, casele [i lumea social` a indivizilor. De obicei s\nt cam acelea[i, par]ial rezultat al globaliz`rii, par]ial al faptului c` tipul de cunoa[tere de care au nevoie e u[or de monopolizat sau de ]inut \ntr-un joc oligopolic. Statul român lucreaz` cu acelea[i firme din anii 1990 – ele [tiu s` fac` baze de date, sisteme integrate de guvernare electronic`, mecanisme de supraveghere, platforme pentru educa]ie, [tiu tot. Acelea[i firme trebuie s`i alfabetizeze pe cet`]enii patriei pentru a fi preg`ti]i \n fa]a viitorului. {i o fac \ntotdeauna fixate \n trecut [i cu tehnologii dep`[ite – pentru c` lumea digital` nu-i a[teapt` pe imigran]i, ci merge \n ritmul nativilor, adic` tinerii care r\d de adul]ii incapabili s`-[i fac` un cont de Facebook.

Alian]a dintre digital [i educa]ie este, f`r` \ndoial`, dragoste la prima vedere. Tot ce nu reu[e[te profesorul, o vor face Google [i Wikipedia. Nimic mai fals. Tot ceea ce pare dep`[it \n manualul pe h\rtie este reparat prin tableta digital` care va at\rna de g\tul fiec`rui copil. O alt` presupozi]ie gre[it`.

Tabletele au costurile lor [i riscuri pe care nici m`car nu le-am evaluat. Wikipedia este dinamic`, iar [coala ar trebui s` se ocupe [i cu fixarea cuno[tin]elor, nu doar cu dob\ndirea de abilit`]i. Care abilit`]i, cel pu]in c\nd vorbim de lumea digital`, nu apar de la sine. S` nu uit`m c` Internetul este o tehnologie (mai bine zis, un set de tehnologii) care vine f`r` manual de utilizare [i f`r` garan]ie. Cineva trebuie s` explice limita dintre miraj, imersiune [i cunoa[tere \n aceast` lume, riscurile identit`]ii [i ale sferei private, inconsisten]a [i fragilitatea mediului, al`turi de capcana propriet`]ii intelectuale.

Vor fi acei profesori „treinui]i“ de firmele ubicue [i st`p\ne pe cunoa[terea practic`?

Infrastructura acestei lumi st` \n m\inile c\torva companii de telecom foarte greu de monitorizat sau controlat public. Ele pot decide separat sau \mpreun` cum s`-[i captiveze publicul – prin oferte generoase la c\t mai mult` comunicare [i informa]ie –, ele pot face [i desface Internetul. Dar capitalul lor e \ntotdeauna \n tranzit, la fel [i responsabilitatea. Iar societatea civil` online e de-abia la \nceput, lumea politic` – total neinteresat` (pentru c` nu poate scoate un profit), institu]iile statului s\nt slabe. Ce e de f`cut?

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Scepticii s\nt din ce \n ce mai rari, iar suspicio[ii nu au argumente. Dac` \n deceniul final al secolului trecut se auzeau voci puternice care s` acuze noua lume digital` de toate p`catele barbariei [i antiumanismului, ast`zi asist`m la o pace digital` perpetu`. Acordul a fost atins: nu ne mai putem \ntoarce din drum \napoi \n materialitatea imperfect` a lumii analogice. Dar nimeni nu st` s` indexeze ce a adus cu ea aceast` schimbare de suport material, de ritm [i de vitez`, de atitudine. De obicei se avanseaz` critici greu de sus]inut: Internetul va schimba radical creierul uman, robo]ii ne vor lua locurile de munc`, c`r]ile dispar [i, odat` cu ele, cunoa[terea. Lumea digital` are un pre] pe care \l pl`tim altfel. {i c\nd zic pre], m` g\ndesc mai ales la aspectul economic.

Cel mai mare pre] este cel al informatiz`rii [i digitaliz`rii. Cum informatizarea nu se face de la sine, statele invit` firme specializate s` o fac`. {i nu oricum, ci pe bani mul]i, uneori foarte greu de justificat.

Oriunde \n lume s\nt c\teva companii care a-

DILEMATECA

TEHNODROM

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

pagina 22

RECENZII

LITERATUR~ Gellu Naum, Opere II. Proz`, Edi]ie \ngrijit` [i prefa]` de Simona Popescu, Editura Polirom, 2012, 49,95 lei

Suprarealismul sau triste]ea de a nu mai face literatur` Unul dintre evenimentele editoriale de prim plan ale anului 2012, din p`cate prea pu]in mediatizat, \l constituie apari]ia volumului al doilea din „operele“ lui Gellu Naum, care adun` la un loc scrierile \n „proz`“ ale acestui autor pe c\t de iubit, pe at\t de ne\n]eles [i de minimalizat de cititorii „profesioni[ti“ ce-[i zic „critici“. Dac` p\n` [i Nicolae Manolescu, vreme \ndelungat` criticul nostru canonic [i canonizant, g`sea greu de explicat asemenea literatur`, apreciind-o \n consecin]` drept „minor` [i manierist`“, nu-i de mirare de ce cronicarii noilor genera]ii au considerat-o pur [i simplu ilizibil` [i deci complet lipsit` de valoare estetic`. Noroc c` posteritatea nu a ]inut cont de verdictul negativ al acestor „robo]i anchiloza]i voluntar \n mecanismul lor profesional“, scrierile lui Gellu Naum fiind acum publicate \n cunoscuta colec]ie de „Clasici români“ de la Polirom.

Meritorie \n toate privin]ele, edi]ia critic` \ntocmit` de Simona Popescu (ea \ns`[i o personalitate ie[it` din r\nd, configurat` parc` dinadins \n r`sp`r cu profilul standard al scriitorului de succes din zilele noastre) respect` dorin]a ultim` a poetului, de a r`m\ne \n memoria cititorilor s`i exclusiv prin textele „suprarealiste“.

Dintre toate, Calea {earpelui, poem ini]iatic [i ezoteric publicat postum (2002), ar fi avut un rolcheie, fiindc` asigur` o punte de leg`tur` „\ntre

c`ut`rile identitare“ ale Autorului [i ale Operei sale concepute unitar, ca sistem de vase comunicante. Distinc]ia \ntre genuri devine, prin urmare, inoperant` („proza mea e, \ntr-un fel, [i poezie“), cum inutil` se dovede[te invariabil [i tentativa de a discerne \ntre planul imaginaroniric [i cel al percep]iei diurne, ra]ionale.

De aceea, c\nd afirm` c` „\n tot ce a scris, Gellu Naum propune lumii o filozofie de via]` de tip suprarealist“, Simona Popescu are \n vedere nu at\t exaltarea gratuit-estetizant` a visului, c\t integrarea acestuia \n a[a-numita „realitate“, \n „existen]`“, printr-un demers scriptic cu miz` mult mai ambi]ioas` (etic`, estetic`, cognitiv`, ini]iatic` etc.), viz\nd cunoa[terea [i modelarea de sine. Ca atare, \n cel mai curat spirit suprarealist, autorul Zenobiei consider` „starea poetic`“ mai important` dec\t poezia \ns`[i, natura „mediumnic`“ a omului, poten]at` de poezie [i vis, f`c\nd posibil` comunicarea cu „partea cealalt`“, cu necunoscutul. Pentru aceasta e necesar` \ns` ini]ierea, adic` renun]area la lume [i la toate de[ert`ciunile ei. Or, dup` cum afl`m [i din amplul tabel cronologic de la \nceputul volumului (o biografie \n toat` regula, de fapt), Gellu Naum a [tiut s` renun]e la timp, dup` o scurt` r`t`cire (a publicat c\teva texte proletcultiste), la ispita gloriei literare \n comunism [i a tr`it p\n` la cap`tul vie]ii (ca un suprarealist purs\nge) de-

LITERATUR~

Un hedonist lucid Editura Baroque Books & Arts a publicat recent, \n condi]ii grafice foarte bune, dou` volume semnate de Alberto Manguel: Jurnalul de lectur` [i romanul To]i oamenii s\nt mincino[i. Ini]iativa este demn` de remarcat, cu at\t mai mult cu c\t, din opera destul de \ntins` (20 de volume de eseu-critic` literar` [i 5 volume de proz`, \ntre altele) a unuia dintre cei mai str`luci]i oameni de litere ai zilelor noastre, \n limba român` nu erau traduse p\n` \n prezent dec\t Istoria lecturii [i Biblioteca nop]ii.

Jurnal de lectur`, care \n române[te a c`p`tat subtitlul Un Don Juan al c`r]ilor (aprecierea lui George Steiner referitoare la Manguel), este o carte en miettes, care a pornit, dup` m`rturisirea autorului, de la o experien]` de (re)lectur`: recitind c\teva dintre c`r]ile sale preferate, Manguel este „izbit din nou de m`sura \n care lumile lor complexe, multifa]etate, reflect` haosul jalnic \n care tr`im. Un anumit pasaj dintr-o carte l`murea deodat` un articol abia ap`rut \n ziar...“ A[a \nc\t \[i propune ca \n urm`torul an s` reciteasc` o carte pe lun` [i s` ]in` un jurnal al reflec]iilor provocate de acestea [i al \nt\mpl`rilor cotidiene ce alc`tuiesc fundalul. Lista c`r]ilor este una ce tr`deaz`, ea singur`, \ntr-adev`r un hedonist al lecturii: Inven]ia lui Morel de Adolfo Bioy Casares, Insula doctorului Moreau de H.G. Wells, Kim de Rudyard Kipling, Memorii de dincolo de morm\nt ale lui Chateaubriand, Semnul celor patru

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Alberto Manguel, Jurnal de lectur`. Un Don Juan al c`r]ilor, traducere de Ioana Ieronim, Editura Baroque Books & Arts, 2012, 39,90 lei

de Arther Conan Doyle, Afinit`]ile elective de Goethe, V\ntul prin s`lcii de Kenneth Grahame, Don Quijote al lui Cervantes, De[ertul t`tarilor al lui Buzzati, Cartea pernei de Sei Shonagon, Ie[irea la suprafa]` de Margaret Atwood, Memoriile postume ale lui Brás Cubas de Machado de Assis – c`r]i vechi [i noi, din Occident [i din Orient, pentru to]i ori numai pour les raffinés, „grele“ [i „u[oare“.

Pentru Manguel nu exist` \ns` c`r]i „mari“ [i c`r]i „mici“. Felul \n care el cite[te Pinocchio sau Alice \n }ara Minunilor (\n How Pinocchio Learned to Read ori \n A Reader on Reading) – sau, din volumul despre care vorbim, povestea detectivistic` a lui Conan Doyle – este edificator. C`r]ile s\nt frumoase [i fascinante \n ele \nsele, provoc\nd delicii, c`ci – ne spune autorul – „lectura este o \ndeletnicire confortabil`, solitar`, lent` [i senzual`.“ Dar nu s\nt numai frumoase: c`r]ile s\nt [i adev`rate, prin marile lor adev`ruri de dincolo de cuvinte. |n termenii lui Manguel: „Noi citim ce vrem s` citim, nu ce a scris autorul. |n Don Quijote nu m` intereseaz` \n mod deosebit lumea cavalereasc`, ci etica eroului [i curioasa lui prietenie cu Sancho.“ Nu doar la Don Quijote \l intereseaz` pe Alberto Manguel etica. Sim]ul s`u moral, pe care nu \l las` deloc \n fundal, este aspectul care particularizeaz` eseistica lui Manguel [i \i d` savoarea. La el, literatura are leg`tur` cu tot; de aceea

parte de agita]ia Bucure[tiului, \n casa de la Comana, al`turi de so]ia sa [i de un cerc restr\ns de ucenici [i prieteni fideli.

Nu \nt\mpl`tor, c\nd lucreaz` la Zenobia (testamentul s`u de om [i de scriitor), \ncerc\nd s` comunice ni[te „lucruri uitate“ [i s` recupereze m`car „amintirea memoriei“, autorul observ` contrariat c` „esen]ialul refuza s` se exprime altfel dec\t \n fapte simple“ [i, „dup` obiceiul lor, cam trase de p`r“. Dar asta \nseamn` c`, de dragul autenticit`]ii, scriitorul trebuie s`-[i reprime impulsul de a scrie frumos sau m`car expresiv.

Pe cine vor mai interesa, atunci, textele „trase de p`r“, de[i „adev`rate“, ale unui astfel de scriitor?

Am selectat trei formul`ri „literare“ care ar putea sugera un r`spuns: 1. „Noaptea se \ntinde mai departe vast` [i neagr`. Pentru a despica tenebrele omul [i-a propus s` viseze“; 2. dar „omul nu se mai exprim` liber de c\nd a inventat poezia“; de aici [i 3. „triste]ea profund` a poe]ilor care toat` via]a – dar toat` via]a – s-au c`znit s` nu fac` literatur`“.

Pe Gellu Naum nu ni-l putem imagina dec\t fericit. Chiar [i \n cea mai neagr` triste]e.

Antonio Patra[

cel mai mult se uit` la felul \n care se raporteaz` personajele la adev`r, dar [i la cum ele privesc [i \[i asum` ori ba consecin]ele propriilor fapte. Iat` cum c`r]ile trimit la realitate [i, \napoi, realitatea la c`r]i: „metoda parolelor la Buzzati se asociaz` cu vocabularul de termeni lipsi]i de ambiguitate la Bush: bine [i r`u, ei [i noi, negru [i alb, just [i injust. |n secolul al XII-lea, \n Chanson de Roland: «païens ont tort et Chrétiens ont droit».“ Jurnal de lectur` este, a[a fragmentar [i pres`rat de specula]ii inedite, un distilat de Alberto Manguel. Pentru cititorii nefamiliariza]i cu eseistica de \nalt` ]inut` a acestuia, Jurnalul este un mod potrivit de a \ncepe.

Lumini]a Corneanu

Emily Brontë, La r`scruce de v\nturi, traducere din limba englez` de Dana Popescu, Prefa]` de Dan Grigorescu, edi]ia a III-a, Editura Corint, 2012, 34,90 lei

La r`scruce de g\nduri sonajului de-a lungul textului nu las` loc pentru o astfel de concluzie. Catherine este, \n egal` m`sur`, anihilat` volitiv at\t de Heathcliff, c\t [i de Edgar Linton, devenind nu numai o „disput`“ erotic`, ci [i o „anex`“ a identit`]ilor celor doi. Se poate observa c` [i id-ul (se-ul), [i ego-ul / supraego-ul (eul/supraeul) lui Cathy intr`, din perspectiva deschis` de Emily Brontë, \ntr-o perfect` opozi]ie semantic`.

O privire fugitiv` asupra personajelor masculine l`mure[te \ntruc\tva misterul. Originea obscur` a lui Heathcliff ar fi primul pas. Teoretic, el este doar un copil de ]igan, g`sit de domnul Earnshaw, \ntr-una dintre c`l`toriile sale, pe str`zile din Liverpool [i adus, din compasiune, \n familia proprie. Practic \ns`, la nivel metatextual, s\ntem invita]i s` \n]elegem altceva.

Heathcliff e fiul nelegitim al lui Earnshaw (n`scut pesemne din leg`tura pasional` cu o sclav` creol` sau negres` din Liverpool). Situa]ia pare probabil`, judec\nd tratamentul preferen]ial pe care st`p\nul casei \l acord` micului intrus, chiar \n defavoarea fiului de drept, Hindley. Ca [i bastardul shakespearean Edmund din King Lear/Regele Lear, care stimuleaz` mai intens sentimentele paterne ale b`tr\nului Gloucester dec\t fratele lui legitim Edgar, Heathcliff activeaz` impulsurile ad\nci ale personajelor [i \ndeosebi pe cele ale lui Cathy, r`v`[it` de insolita

SF Adrian Buzdugan, Citadela de fier, Editura Tracus Arte, 2012, pre] neprecizat

Reality show cu scriitori unde va \mp`r]i locul cu semnatarii unei scrisori de protest (Scrisoarea celor [apte), to]i scriitori. {i din acest moment povestea devine o dezbatere despre art`, politic`, dragoste, dar mai ales despre literatur`. Concret, se vorbe[te despre ONG-uri, Guiness Book [i democra]ia reprezentativ`, despre originea chondrulelor, unele dintre cele mai vechi microobiecte din sistemul solar (`sta e un gen de poant` sefist`, mo[tenit` din lecturile anilor ’80, c\nd era la mod` a[a ceva, dar care azi nu mai spune nimic, iar insisten]a \n acest sens – se \nt\lnesc mostre [i \n primul volum al lui Buzdugan – nu aduce cititori \n plus, dimpotriv`, a[ zice). Se vorbe[te despre cum dau scriitorii nume personajelor. Despre faptul c` se scriu mai multe c`r]i despre dictatori dec\t despre conduc`torii buni [i milo[i. Despre leg`tura dintre tiraje [i tr`itul din scris, dintre calitatea textului [i v\nz`ri, dintre succes [i scrisul zilnic sau doar la inspira]ie. Se dau defini]ii ale romanului – ca, de pild`, aceea c` „romanul reprezint` o suit` de \nt\mpl`ri care nu ne privesc; dac` ni le-ar povesti un vecin nesuferit, nici nu le-am asculta.“ Se vorbe[te despre poezie. Dumnezeu.

Big-Bang. Totul \ntr-un spectacol condimentat din bel[ug cu nume de scriitori, pictori, filozofi (reali sau imaginari, dar mult mai mul]i reali dec\t v-a]i \nchipui – dac` nu m` crede]i, mai c`uta]i cu Google), cu amestecuri savante sau surprinz`toare de teorii...

Codrin Liviu Cu]itaru

S` pui [ase-[apte-opt scriitori \ntr-o celul`... `sta da, reality show!

Cartea lui Adrian Buzdugan este o parodie a literaturii ([i nu numai), dar, fiind un roman-parodie (iar o parodie care se respect` se ia \n serios!), avem \n fa]` o oper` literar` care merge de la eseu la filozofie [i ajunge, inevitabil, la satir`.

Ca un tort care \]i d` o idee despre ingrediente [i gusturi c\nd e consumat imediat dup` ce e gata, dar care te \nc\nt` dac` iei o felie a doua zi, dup` ce aromele se vor fi topit unele \n altele, dup` ce blatul [i crema se vor fi influen]at reciproc... a[a [i cartea lui Buzdugan, citit` a doua oar` (a[a cum mi s-a \nt\mplat mie), pune \ntr-o nou` lumin` fraze, pasaje, idei ascunse \ntr-o expresie peste care, poate, cititorul a trecut prea lejer la prima lectur`.

Cu Citadela de fier, Adrian Buzdugan love[te din nou [i se a[az` temeinic acolo, la grani]a dintre mainstream [i literatura de gen (SF – sau speculativ`, ca s` nu oripil`m firile sensibile), pun\nd um`rul la construc]ia unei noi ]`ri, care-[i va clama independen]a c\t de cur\nd.

Michael Haulic`

pagina 23

Citadela de fier este cea de-a doua carte a lui Adrian Buzdugan. Prima – un volum de povestiri, Capela excomunica]ilor (Humanitas, 2010) – a fost publicat` \n urma c\[tig`rii Marelui Premiu al Concursului de debut literar UniCredit, [i i-a mai adus Premiul pentru cel mai bun volum al Asocia]iei Române de Science Fiction, Premiul pentru debut al revistei Luceaf`rul de diminea]` [i Premiul pentru debut al Asocia]iei Scriitorilor din Bucure[ti, plus o nominalizare la Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. Asta ca s` vedem cum a intrat \n literatur` autorul.

Cartea lansat` la T\rgul Gaudeamus \n toamna trecut` (un roman, de data asta) \ncepe cu un atentat asupra pre[edintelui, atentat care se dovede[te, p\n` la urm`, a nu fi dec\t v\rful de lance al unui complot \n urma c`ruia cine trebuie oricum ajunge la putere. |ns` nereu[ita atentatului \l duce pe Gra]ian Gaderian (numele personajelor s\nt o delectare \n sine!), atentatorul, \n Tehnopolis, o \nchisoare model, f`r` paznici, f`r` gratii, f`r` asisten]` medical`, f`r` nici un fel de personal \n afara de]inu]ilor.

Activitatea zilnic` a acestora este crea]ia, fiecare lucr\nd la opera care i-ar putea aduce eliberarea, dac` evaluarea ei (de cine – oameni sau robo]i? – nu ni se spune), \n cl`direa numit` Citadela, este pozitiv`.

Gaderian ajunge \n sectorul L (literatur`),

apari]ie \n existen]a sa. El vine dinspre instinctele primare [i ajunge, \n fond, s` le personifice.

Heathcliff se suprapune cu natura dezl`n]uit`, reprezint` – \ntr-o lectur` prefreudian` a romanului – id-ul prin excelen]`. Linton, aristocratul fin [i temperat, dimpotriv`, sugereaz` stabilitatea lumii civilizate, societatea echilibrat`, menit` s` dea siguran]` [i \ncredere individului. Simbolic vorbind, conform aceluia[i registru psihanalitic, el devine ego-ul/supra-ego-ul freudian. E exact reflec]ia antinomic` a lui Heathcliff. Cathy nu oscileaz` \ntre dou` iubiri la fel de puternice, ci \ntre dou` personalit`]i, \ntre doi poli tipologici pe care nu [i-i poate asuma integral nici m`car \n teorie. Identitatea ei se disipeaz` \n acest perpetuu balans psihologic. Jocul numelor de la \nceputul romanului ascunde, de aceea, o \ntreag` istorie comportamental`, derulat` ulterior dup` legile tragediilor clasice. Or, critica (post)modern` nu ar fi avut cum s` ignore o „ruptur`“ identitar` de asemenea anvergur`.

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Singurul roman al scriitoarei victoriene Emily Brontë, Wuthering Heights/La r`scruce de v\nturi, ]ine [i ast`zi \n alert`, \n ciuda aparen]ei sale de epic melodramatic, aten]ia criticii anglofone. Se fac analize asupra textului din unghiuri exegetice postmoderne, se exerseaz` frecvent, pe cunoscutele personaje clasice, strategiile noilor ideologii poetice. Motivul acestui interes vine din complexitatea psihologic` a eroilor pove[tii [i, cu prec`dere, din natura complicat` a protagonistei (Catherine Earnshaw) – o tipologie singular` de „sex secund“ \n contextul cultural al epocii [i chiar \n raport cu figurile narative feminine create de celelalte surori Brontë. Catherine are o problem` de identitate \nc` din debutul romanului.

Pe filele micului ei jurnal, se semneaz` \n trei feluri distincte: Catherine Earnshaw, Catherine Heathcliff [i Catherine Linton. Dac` Earnshaw este numele tat`lui s`u, Heathcliff [i Linton s\nt cei doi b`rba]i \ntre care Catherine penduleaz` p\n` la dezintegrarea propriei personalit`]i. Aici apare de fapt o confuzie comun` printre comentatori. Se crede, \n general, c` dragostea lui Cathy pentru Heathcliff are ceva transcendent (probabil [i datorit` finalului de factur` melodramatic-fic]ional`, unde iubi]ii s\nt reuni]i post-mortem [i, totodat`, in aeternum), pe c\nd leg`tura cu Linton p`streaz` mai mult aerul plat al convie]uirii domestice. |n realitate, construc]ia per-

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~

pagina 24

RECENZII

ISTORIE dou` opinii despre o carte Lucian Boia, De ce este România altfel?, Editura Humanitas, 2012, 22 lei

Altminteriul românesc Avatarurile disputelor politice din România anului 2012 au activat multe \ntreb`ri \n leg`tur` cu specificitatea României. Ele au eviden]iat falii considerabile \ntre viziunile asupra lumii [i modurile de raportare la spa]iul public ale diverselor segmente ale societ`]ii române[ti; de asemenea, ele au pus problema m`surii \n care România \mp`rt`[e[te sau nu valorile considerate consensuale la nivelul Uniunii Europene.

Pornind de la presupozi]ia c` \n jocul „asem`n`rilor [i deosebirilor“ România se situeaz` oarecum „excentric“ \n raport cu „ceea ce ar fi o medie sau o relativ` normalitate european`“, profesorul Lucian Boia \ncearc` s` discearn` factorii ce au contribuit la aceast` „excentricitate“. O face cu armele istoricului, relief\nd elemente ale trecutului considerate constitutive ale excep]ionalit`]ii române[ti. Aceast` trecere sintetic` \n revist` a istoriei României este ne\ndoios partea de rezisten]` a c`r]ii. |n maniera ce l-a consacrat, dar parc` mai tran[ant [i mai pertinent dec\t p\n` acum, autorul eviden]iaz` \nt\rzierea considerabil` a construc]iei statale medievale din teritoriile locuite de români, sl`biciunea statului [i amestecul de instabilitate [i arbitrar. Remarcabile s\nt considera]iile despre rolul str`inilor \n modernizarea României, despre reac]iile contradictorii la modernitate [i despre e[ecul economic, politic [i moral din perioada interbelic`. Co-

munismul este analizat mai ales din perspectiv` social`, eviden]iindu-se at\t ra]iunile adapt`rii diverselor categorii sociale, c\t [i modul \n care regimul comunist a contribuit la discreditarea legilor [i a institu]iilor, la ridicarea pe noi culmi a conformismului [i duplicit`]ii. De[i un cititor exigent ar sim]i nevoia unor fundament`ri analitice mai ample, Lucian Boia are probabil dreptate \n multe dintre argument`rile ce conduc la formul`ri tran[ante, memorabile, cum ar fi cele despre lipsa spiritului civic [i apatia la români („Lucrul cel mai anevoios este s` porne[ti \n România o ac]iune colectiv`“) sau despre elitele de azi: „Elita româneasc`, politic`, economic`, intelectual` (folosesc cuv\ntul \n sens strict tehnic, f`r` vreo conota]ie de valoare) este \n cea mai mare parte crea]ia comunismului.“ Dincolo de constr\ngerile genului – nu po]i cere unui eseu consisten]a unei monografii –, dou` aspecte r`m\n problematice. Unul este refuzul de a oferi solu]ii, cel de-al doilea se refer` la faptul c`, dincolo de unele formul`ri ce sugereaz` o viziune mai nuan]at` asupra istoriei, structura eseului consolideaz` ideea c` România este un caz excep]ional \n lume. Nu putem discuta aici pe fond problema excep]ionalismului românesc, [i nici rolul habitusului antiteoretic al istoricilor \n afirmarea acestui excep]ionalism. Dihotomia \ntre un model ideal al lumii „civilizate“, „norma-

ISTORIE dou` opinii despre o carte

Radiografia [i RMN-ul Cea mai recent` carte a cunoscutului istoric ne prilejuie[te o c`l`torie pe repede \nainte printre multe din tezele enun]ate \n lucr`rile sale anterioare, scopul c`l`toriei fiind acela de a g`si, \n stil oxfordian, r`spunsul la o unic` \ntrebare, cea enun]at` \n titlu. Avem de-a face cu un eseu de sintez`, o carte scurt` [i concentrat`, \n care se suprapun mai multe perspective: istoric`, sociologic`, politologic`. Pare a fi o carte n`scut` din exasperare (e finalizat` \n toamna lui 2012), scris` sub impresia „psihodramei politice“ a suspend`rii pre[edintelui din vara anului trecut. Episodul, men]ionat \n prolog, \i confirm` autorului \ngrijorarea c` „ceva nu merge \n România... [i nu doar de ieri, de alalt`ieri“. Avem astfel leg`tura cu trecutul, un trecut chinuit [i plin de erori, ale c`rui consecin]e se reflect` \n ceea ce este România din prezent.

Altfel dec\t cine, altfel dec\t ce? – \]i vine s` \ntrebi imediat dup` citirea titlului. Autorul ne spune c` referin]a este condi]ia sau normalitatea european` medie, o formulare care ne l`mure[te doar \ntr-o anumit` m`sur`. Exist` cu adev`rat a[a ceva, o condi]ie european` medie, [i dac` da, ce \nseamn` ea mai exact, prin ce se define[te [i cum se m`soar`? Poate c` aici ar fi fost util` o clarificare prin definirea mai precis` a punctului de referin]`.

Trec\nd peste chestiunea titlului, descoperim o lucrare bine organizat`, ce puncteaz` realit`]i

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Lucian Boia, De ce este România altfel?, Editura Humanitas, 2012, 22 lei

[i particularit`]i române[ti ap`rute [i dezvoltate pe drumul construirii statului na]ional. |nt\rzierea istoric` a }`rilor Române, statutul de ]ar` de margine, aflat` la frontierele civiliza]iei, sl`biciunea statului [i implicit exacerbarea rolului Conduc`torului, complexul de inferioritate, rolul str`inilor \n modernizarea ]`rii [i stereotipurile românilor cu privire la ace[tia, preferin]a pentru acomodare \n dauna consecven]ei, mitul epocii de aur interbelice, oportunismul intelectualilor \n diferite epoci istorice, duplicitatea cultivat` \n min]ile oamenilor de comunism, fenomenul Ceau[escu [i minciuna mediatic` ce a \nso]it desp`r]irea de vechiul regim s\nt unele din specificit`]ile române[ti identificate pe parcursul lucr`rii. Ultimele capitole s\nt dedicate analizei societ`]ii [i scenei politice române[ti de dup` 1989, aflat` – potrivit autorului – \ntr-o stare de confuzie a valorilor, de apatie [i respingere a ac]iunilor colective, fiind serios afectat` de extinderea mahalalei culturale [i de haosul politic.

Se poate spune c` lucrarea e o foarte bun` radiografie a societ`]ii române[ti actuale, v`zut` dintr-o perspectiv` istoric` ce explic` multe din problemele prezentului. Este o carte important` ce spune adev`ruri dureroase, pe care mul]i dintre compatrio]ii no[tri ar trebui s` le afle [i s` [i le asume. Numai c`, pentru un diagnostic complet, parc` ar fi nevoie [i de un RMN, care s` eviden]ieze [i lucruri mai pu]in vizibile \n radiogra-

le“, [i o Românie „altfel“ eludeaz` \ns` faptul c` societatea contemporan` occidental` este rodul unor evolu]ii relativ recente, cu care România nu a ]inut pasul. Or, dac` accept`m c` deosebirile s\nt istorice[te mereu supuse revizuirii \nseamn` c` principial [i „anormalitatea“ României este vindecabil`. Pe de alt` parte \ns`, experien]ele ]`rilor care au reu[it s` progreseze ne arat` c` succesul este inevitabil gradual, bazat pe acumul`ri [i treptate amelior`ri institu]ionale. De altfel, Lucian Boia [tie bine c` progresul nu se poate realiza instantaneu, „\n salturi“, [i c` este nevoie de discern`m\nt, tenacitate [i afirmare a valorilor pentru ca societatea s` mearg` \n direc]ia cea bun`. El scap` chiar [i un \ndemn la ac]iune („Avem nevoie mai presus de toate de o privire critic` [i c\t mai pu]in \ng`duitoare: s` ajungem s` separ`m odat` mediocritatea [i impostura de valoare“), dar, imediat, se \ntreab`: „Va reu[i România s` o fac`?“

Bogdan Murgescu

fie. Dac` statul slab, clasa politic` dezam`gitoare, intelectualii oportuni[ti [i masele needucate s\nt bine conturate, servind perfect logicii lui altfel dec\t Europa, alte componente ale societ`]ii române[ti, care ar putea s` mai estompeze aceast` logic`, nu se v`d. Marele absent e sectorul economic privat. Nu g`sim referin]e despre sutele de multina]ionale care func]ioneaz` \n România la fel sau chiar mai bine ca suratele lor din Europa, ori despre succesele antreprenoriale locale, un astfel de exemplu, perfect \ncadrabil \n normalitatea european`, fiind chiar Humanitas, editorul lucr`rii.

Nu vom putea fi vreodat` nem]i sau polonezi.

Ceea ce putem face \ns` este s` ne g\ndim cum s`-l folosim pe altfel \n cheie pozitiv`. O idee ar fi s` \nlocuim \ngrijor`torul altfel dec\t Europa cu mai constructivul altfel dec\t am fost noi p\n` acum. Gre[elile istorice \n]elese [i asumate au o bun` [ans` de a nu se mai repeta.

Bogdan Barbu

Ramon Llull, Cartea p`g\nului [i a celor trei \n]elep]i, traducere din limba catalan` [i tabel cronologic de J. Balacciu Matei, Cuv\nt \nainte de Dr. Armand Puig I Tàrrech, Editura Meronia, 2010, 32,70 lei & Blaquerna, traducere din limba catalan` de J. Balacciu Matei, Cuv\nt \nainte de Joan Santanach I Suñol, Editura Meronia, 2011, 39,24 lei

Inteligen]a lui Raimundus Lullus ]inut absolut nea[teptat pentru Anselm sau pentru sursa ei augustinian` \ndep`rtat`: profit\nd \n mod evident de acumularea latin` a [tiin]ei greco-arabe petrecute ca un eveniment surprinz`tor [i stimulativ \n Europa secoului al XIII-lea, filozoful spaniol a \n]eles s` preia prestigiul Inteligen]ei (neoplatoniciene \ntr-un sens foarte larg, evoc\nd at\t tradi]ia greac`, c\t [i cea arab`) [i s` o foloseasc` pentru a fi arbitru \n disputa monoteismelor, at\t \ntre ele, c\t [i cu p`g\nismul.

C\nd personajul feminin al Inteligen]ei arbitreaz` dialogul religiilor, ne putem g\ndi la o replic` medieval` a Filozofiei consolatoare a lui Boethius (\ntruc\t ea intervine [i aici, ca [i \n cazul Consol`rii, pentru a elibera de spaima de moarte), dar ne putem g\ndi \n acela[i timp la Inteligen]a ca spa]iu de dialog al participa]iei quantum potest al diferitelor religii la acela[i Dumnezeu. Chiar dac` nu trebuie s` vedem \n tratatele medievale de „dialog al religiilor“ o desprindere de scrierile de prozelitism cre[tin pur [i simplu (a[a cum este o eroare de perspectiv` s` facem din Irineu al Lyon-ului, din Abélard sau din Cusanus – autori de tratate cu tematic` similar` – pionieri ai dialogului cultural), totu[i faptul c` ace[ti autori presupun c` dezbaterea teoretic` [i persuasiunea argumentativ` s\nt mai eficiente dec\t for]a armelor ne permite s` credem c` locul pe care ei \l ofer` Inteligen]ei ]ine

ARTE Doina Lemny, Brâncu[i, artistul care transgreseaz` toate hotarele, Editura NOI Media Print, 2012, 48 lei

Brâncu[i: „m`sur`, echilibru, control“ la corp, de la S`rut la Rug`ciune, de la c\nt la zbor, de la Europa la Africa, de la Voulangis la Târgu Jiu [i la Chicago sau de la note de atelier la desen.

Construit precum o biografie fragmentar`, istoria pe care Lemny o nareaz` are \n centru destinul unor opere brâncu[iene. Pornind de la declara]iile artistului, cercet`toarea disec` \ntregul modus operandi complex [i \ndelungat al acestuia \n lucrul cu materia. Un capitol interesant este cel dedicat istoriei Coloanei f`r` sf\r[it, pe care Brâncu[i [i-o imagina realizat` [i \n Chicago, pe malul Lacului Michigan, „multiplicat`“ la infinit \n ap`. O analiz` important` este cea asupra fotografiei (albumul e ilustrat cu fotografii realizate de artist). Cum arat` autoarea, ea particip` la construc]ia autobiografic` [i la indexarea „corect`“ a propriilor sale opere, ac]ion\nd asemeni unui factor de autocenzur` [i control. Capitolul „Despre arta de a-[i sculpta propria imagine. Autoportretul fotografic“ te face s` \n]elegi rolul limbajului fotografic \n procesul de lucru al lui Brâncu[i [i faptul c` for]a imaginii supradocumenteaz` operele sale, le transform` \n opere totale – suprafe]e de oglindire (ca luciul apei pentru Narcis) ale propriului s`u eu, reflectat \n bronzul perfect [lefuit.

Ultimul capitol al c`r]ii introduce tema atelierului: Doina Lemny discut` aici prietenia puternic` \ntre Brâncu[i [i Duchamp, rolul acestuia

Alexander Baumgarten

din urm` \n plasarea sculptorului pe pia]a american` de art`, \nt\lnirea cu Erik Satie, Ezra Pound, Marcel Mihalovici. Atelierul e locul de lucru, de \nt\lnire, de performare [i analiz` a corpului \n mi[care. Atelierul e spa]iul din care operele se desprind cu greutate, iar memoria lui e capturat` \n fotografiile artistului. „|n pofida acestor diferite analize, sculptorul [i opera sa p`streaz` partea lor de mister“, conchide autoarea acestui volum scris cu maturitatea cercet`torului care nu vrea s` demonteze un mit, dar nici s` \l cultive prin interpret`ri for]ate. Naturale]ea cu care Doina Lemny trece prin momentele esen]iale ale operei lui Brâncu[i, modul \n care textul alunec` de la oper` la citat [i fotografie [i \napoi la oper` \]i permit s` \n]elegi c`, \n cazul artistului, vorbim de o condi]ie a clasicilor, care trebuie tratat` cu grij`. Discursurile vor continua s` prolifereze, \n toate direc]iile, dar \ntotdeauna ceva va sc`pa oric`rei exegeze: „Nu iscodi]i niciodat` pe mae[tri, secretul lor nu trebuie violat niciodat`“, ar fi spus Brâncu[i.

Daria Ghiu

pagina 25

|n luna noiembrie a anului trecut, istoricul de origine român` Doina Lemny a sus]inut o conferin]` la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu“ din Bucure[ti – „Sf\ntul din Montparnasse de la document la mit: o sut` de ani de exegez` brâncu[ian`“ –, eveniment ce a avut loc \n cadrul programului pe care Institutul \l desf`[oar` sub coordonarea Ioanei Vlasiu. Doina Lemny este cercet`toare la Musée National d’Art Moderne, Centre Pompidou din Paris [i autoarea unor importante volume precum L’Atelier Brancusi (1997), La Dation Brancusi: dessins et archives (2003) [i, \mpreun` cu Cristian-Robert Velescu, Brâncu[i inedit (Humanitas, 2004). Conferin]a de la Institut a pus problema pericolului c`ruia \i este expus` opera lui Brâncu[i atunci c\nd devine material politic, atunci c\nd legendele cresc din false declara]ii atribuite artistului [i expozi]iile \n jurul lui se plaseaz` la grani]a cu kitsch-ul.

Publicat mai \nt\i la Lyon, volumul de fa]` a ap`rut la sf\r[itul lui 2012 [i la Bucure[ti, \n traducerea autoarei. Doina Lemny nu adopt` o direc]ie unic` de interpretare, ci, stilistic vorbind, \l plaseaz` pe artist \ntr-un cadru deschis, flexibil, discut\nd universalitatea operei sale [i fixarea \n „memoria colectiv`“, eliber\nd-o deci de etichet`ri identitare. Nu \nt\mpl`tor acest parcurs brâncu[ian, pe care istoricul de art` \l propune, st` de multe ori sub semnul lui „de la... la“, fie c` Lemny vorbe[te despre trecerea de la bloc

de un registru de g\ndire format \n Evul Mediu latin, arab [i iudaic ai c`rui mo[tenitori s\ntem \n mai mare m`sur` dec\t ne-a l`sat modernitatea timpurie s` o credem. |n particular, Lullus crediteaz` aceast` Inteligen]` drept capabil` – printr-un sistem complex de distinc]ii [i printr-o art` calculatorie, cu mijloace tabelare [i deduc]ii previzibile printr-un sistem determinat de opera]ii – s` conduc` spre relevarea certitudinii credin]ei cre[tine, vizibil` \n splendidul opuscul lullian Ars brevis. Este una dintre cele mai particulare [i mai interesante dovezi pe care istoria medieval` a ideilor le-a oferit \n favoarea tezei conform c`reia istoria [tiin]ei este profund datoare imaginarului teologic. La aceasta se adaug`, \n particular, [i observa]ia privind faptul c` fervoarea convertirii lui Lullus [i experien]a sa cre[tin` au \nsemnat pentru cre[tinismul medieval savant o deschidere spre universul arab [i certificarea unei pun]i de cordialitate \n numele unei inteligen]e care asigura celor dou` culturi o participare comun` la sensurile sale.

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Dou` traduceri excep]ionale din catalan` ale Janei Balacciu Matei, ap`rute \n 2010 [i 2011, \mi atrag aten]ia impardonabil de t\rziu \n raport cu valoarea efectiv` a celor dou` texte: s\nt dou` tratate din opera lui Raimundus Lullus sub auspiciul c`rora acest autor intr` \n cultura român`, dup` ce prezen]a lui fusese foarte modest` [i redus` la c\teva r\nduri de prezentare \n antologii filozofico-literare ale deceniilor trecute. Blaquerna (i.e. Cartea lui Evast [i Blaquerna, un tratat de experien]` mistic`, ini]iere spiritual` [i etic` cre[tin`) [i Cartea p`g\nului [i a celor trei \n]elep]i (un tratat de „dialog al religiilor“ cu scopul m`rturisit de dovedire a superiorit`]ii cre[tinismului \n fa]a celor dou` mari monoteisme concurente [i a p`g\nismului) au ap`rut astfel \n Colec]ia „Biblioteca de cultur` catalan`“ a Editurii Meronia din Bucure[ti.

Intrarea lui Raimundus Lullus \n limba român` merit` o aten]ie special` din perspectiva unei speran]e: faptul c` studiul acestui autor ar putea ridica o prejudecat` dominant` \n studierea culturii medievale, legat` de presupusul raport medieval antinomic al credin]ei [i al ra]iunii. Exemplul lui Lullus este unul dintre cele mai bune cazuri medievale menite s` r`stoarne aceast` prejudecat`. A[ez\ndu-[i via]a creatoare pe calea unei fides quaerens intellectum de inspira]ie anselmian`, Lullus a dat sintagmei un con-

DILEMATECA

RECENZII

FILOZOFIE

pagina 26

PORTRETE INTERIOARE

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Ion Vianu

Jean Starobinski [i „cerneala melancoliei“ n Jean Starobinski, L’Encre de la mélancolie, Paris, Seuil, 2012 Jean Starobinski face parte dintre acei rari intelectuali umani[ti care parc` nu s-au n`scut \n epoca noastr`, gr`bit`, prea \ntoars` c`tre prezent. N`scut \n 1920 la Geneva, a ob]inut o licen]` \n Litere \n 1942, dup` care s-a \nscris la facultatea de Medicin`; a urmat-o p\n` la cap`t, f`c\nd o specializare \n psihiatrie [i lucr\nd ca asistent \n clinica universitar` Cery. |n acest timp, al studiilor medicale, Starobinski nu \nceteaz` s` se afirme ca un istoric literar prestigios [i, deja, ca unul dintre spiritele directoare ale |nt\lnirilor interna]ionale de la Geneva (pe care le-a prezidat, mai t\rziu, \ntre 1965 [i 1996). Starobinski \nsu[i spune c` a f`cut studii de medicin` pentru a \n]elege mai bine filozofia [i conota]iile diverse ale textelor antice [i renascentiste care se refer` la teme cum ar fi umorile, melancolia etc. Fiindc` filozofia, p\n` la Descartes, este \n \ntregime o terapie a sufletului, cum spune un alt cunosc`tor, Pierre Hadot. Ceea ce e remarcabil \n demersul lui Starobinski este c\t de \n serios a luat \nsu[irea disciplinei psihiatriei, pe care

Razne de Emil Cioran Inedit Humanitas „|ntreg amarul fiin]`rii se evapor` la ideea c` oricând e \n putin]a noastr` s`-l curm`m, c` ascundem \n noi \n[ine imensa libertate a absen]ei noastre [i c` ne putem r`scump`ra c`derea \n dureri sterpe sau \n banalitate prin genialitatea negativ` a sinuciderii. “ (CIORAN)

Pre]: 59 lei

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Pre]: 21 lei

Cele dou` c`r]i despre excelen]a [i progresul cunoa[terii divine [i umane de Francis Bacon. Humanitas Traducere de Dana Jalobeanu [i Grigore Vida Aceast` scriere definitorie a umanismului renascentist ofer` proiectul unei culturi institu]ionale fundamentale pentru dezvoltarea [tiin]ei europene [i pentru afirmarea importan]ei perene a filozofiei.

a abandonat-o definitiv abia \n 1958, c\nd devenea o celebritate a istoriei literare prin analiza unor texte literaro-filozofice dificile – operele lui Montaigne, Diderot, Rousseau, Robert Burton (acest Montaigne englez, cu a sa Anatomie a melancoliei din 1621) [.a. Scriitura lui Starobinski este plin` de idei ingenioase, purt\nd o erudi]ie f`r` gre[, cu o art` ne\ntrecut` a citatului lumin`tor. Influen]a psihanalizei – ideologia dominant` a epocii lui, s-ar putea spune – este net`, dar discret`, niciodat` agresiv` sau pedant`. |n 2012 (a \mplinit 92 de ani), Jean Starobinski a publicat trei c`r]i, edi]ii noi ale unor lucr`ri mai vechi, remaniate, aduse la zi. Dou` dintre ele reunesc studiile despre Rousseau [i Diderot. A treia este intitulat`, inspirat, Cerneala melancoliei, adun\nd laolalt` studiile scrise \n cincizeci de ani asupra unui concept vechi de aproape dou` milenii [i jum`tate, de la scrierile hipocratice p\n` la Baudelaire. Este o adev`rat` Summa a melancoliei, paralel` celeilalte mari opere, tratate \n cu totul alt registru (imagologic), a lui R. Klibansky, E. Panofsky [i F. Saxl, Saturn [i melancolia (ap`rut` \n 1964). Starobinski este filolog [i istoric li-

Pre]: 37 lei

Z`pezile de alt`dat` de Gregor von Rezzori Humanitas, Colec]ia Memorii/Jurnale Traducere de Sanda Munteanu Prin intermediul persoanelor care l-au \nso]it, autorul \[i poveste[te prima parte a vie]ii, petrecut` \n bun` m`sur` la Cern`u]i, \n Bucovina, magnifica provincie de margine a imperiului chezaro-cr`iesc, intrat` dup` 1918 \n componen]a regatului român.

Pre]: 34 lei

Explorarea imaginar` a spa]iului de Lucian Boia Humanitas, Serie de autor Lucian Boia a cercetat cu minu]ie produsele acestei febre a „celorlal]i“ publicate \n nenum`rate lucr`ri de popularizare a [tiin]ei, romane [i reviste. Astfel, cu umor [i erudi]ie, a construit o fermec`toare istorie intelectual` a ideii de pluralitate a lumilor.

Pre]: 59 lei

T`râmul mor]ii de Timothy Snyder Humanitas |n T`râmul mor]ii, reputatul istoric Timothy Snyder ofer` o inedit` investiga]ie asupra locurilor \n care europenii au fost omorâ]i cu milioanele [i o temeinic` explica]ie a motivelor [i metodelor folosite de Hitler [i Stalin.

terar, dar, citindu-i textele, \]i dai seama c`, de fapt, competen]ele lui medicale s\nt peste tot [i c` ar fi fost imposibil s` scrie a[a cum a scris f`r` forma]ia complet` de psihiatru pe care o posed`.

Cum este posibil` o astfel de oper`? – Starobinski a dat r`spunsul, \ntr-un interviu acordat ziarului Le Temps, la sf\r[itul lui 2012. |ntrebat dac` el \nsu[i a sim]it ce este melancolia, r`spunsul a fost: „Slaba voca]ie pe care o am pentru autoanaliz` m-a ferit de aceast` primejdie.“ Fire[te, putem s`-l b`nuim pe savant de pudoare, chiar de o anumit` cochet`rie sau, pur [i simplu, de voin]a de a glumi; personal, am tendin]a s`-l cred pe cuv\nt: numai o senin`tate psihologic` aproape f`r` umbr` (c`ci nu exist` om lipsit \ntru totul de umbr`) poate explica o asemenea capacitate de a absorbi, asimila [i intepreta, \n modul cel mai profund, texte grele venite din vechime, cu aceea[i acribie [i aceea[i luciditate ca \n cazul celor moderne.

Era cunoscut` biblioteca lui Starobinski, din casa pe care o ocupa la Geneva, nu departe de Universitate, unde a predat. Con]inea – se spune – toate referin]ele de care eruditul avea nevoie pentru a-[i construi vasta oper`. Nu de mult` vreme a d`ruit cele patruzeci de mii de volume Universt`]ii. O alt` pies` a unui fastuos, prelung ceremonial de adio!

n

Pre]: 29 lei

Procesul comunismului prin teatru de Matei Vi[niec Humanitas „Piesele reunite \n aceast` antologie se doresc a fi un act de re\mprosp`tare a memoriei, o \ncercare de a radiografia aceast` form` sofisticat` de utopie care a fost comunismul – oroarea travestit` \n costum umanist“ (Matei Vi[niec)

Pre]: 42 lei

Ultimatum [i alte manifeste de Fernando Pessoa. Humanitas Fiction, Serie de autor. Traducere de Dinu Fl`mând [i Micaela Ghi]escu Volumul cuprinde texte fundamentale ale Avangardei literare europene, precum Ultimatum sau manifestele „p`gânismului“, dar [i importante eseuri despre estetic`, filozofie, religie, ocultism, istorie [i psihologie, care definesc dintr-o nou` perspectiv` personalitatea multiplului autor portughez.

www.humanitas.ro

Valsul florilor de Yasunari Kawabata. Humanitas Fiction, Colec]ia Raftul Denisei Traducere de Cornelia-Daniela Lup[a „Limbajul acestor povestiri este atât de m`iestrit, de bogat \n detalii semnificative pentru fiecare text \n parte, \ncât orice \ncercare de a le rezuma ar risca vulgarizarea.“ (Washington Post)

ultima var` ritmul e bun, noaptea aproape, entuziasmul, a[a cum se cuvine-nspre 40, doar din c\nd \n c\nd [i f`r` nici un motiv. singur pentru patru zile, dar mai \nt\i pl`cerea. dintre locurile pentru pl`cere aleg fa]a [i n-am nevoie de instruc]iuni. afar` ap` cald`, o m`runt` clovnerie pe deasupra casei, acolo unde ploaia face sc\ntei. vreme bun` pentru o a[a pl`cere, vreme \n care t\n`rul v`sie[ intr` s` fumeze \n class de parc` s-ar ghemui cu greu sub o mas`. c\nd lumina s-a dus fac pu]in` lumin` s` m` asigur c` totul e \nc` aici... de la a[a lumin` nu se aprinde ]igara, nici m`car nu se sperie c\inii care-[i salt` bulina galben` prin parc – dac` se pornesc s` latre latr` atra[i ca musculi]ele de var` de str`lucirea iute a vreunui um`r de mam` ie[it din tricou. ploaia s-a dus, ritmul e bun, t\n`rul v`sie[ a ie[it din class de parc` s-ar fi mi[cat pe sub mas`, schimb\nd pozi]ia incomod`. cine s` [tie \ncotro o s-o ia [i pentru c\t timp. pl`cerea a trecut, pl`cerea e pe sf\r[ite, mai s\nt trei zile p\n` se va umple casa din nou. \nainte de somn mai \ncerc pu]in` cafea de pe fundul ibricului. parc-a[ scutura ceva de bun r`mas. parc-a[ scutura ne\ndem\natic deasupra ce[tii un covora[ de iut`. bun r`mas, tinere, bun r`mas.

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Dan Coman

DILEMATECA

POEMUL DIN IANUARIE

pagina 27

pagina 28

AVANPREMIER~ Alain de Botton Cu un tat` bancher, o bunic` supranumit` Mata Hari a Israelului, un str`mo[ talmudist [i o sor` colec]ionar de art`, nu e de mirare c` Alain de Botton a ales s` acopere at\tea domenii \n c`r]ile sale, scriind la fel de captivant despre dragoste, literatur`, c`l`torii, arhitectur` sau religie. Romancier, eseist [i jurnalist, Alain de Botton s-a n`scut \n Zürich \n 1969.

A studiat istorie [i filozofie \n Marea Britanie, iar \n prezent locuie[te la Londra. C`r]ile sale, descrise ca o „filozofie a vie]ii de zi cu zi“ au devenit best-seller-uri \n 30 de ]`ri.

Este produc`tor [i realizator a mai multor programe de televiziune, iar \n 2008 a fost unul dintre membrii fondatori ai unei institu]ii de \nv`]`m\nt \n centrul Londrei, care promoveaz` o nou` viziune asupra educa]iei – The School of Life.

A fost ales membru al Royal Society of Literature [i al Royal Institute of British Architects.

1.

Cea mai anost` [i neproductiv` \ntrebare care se poate pune legat de religie, oricare ar fi ea, este dac` aceasta este sau nu adev`rat` – \n sensul \n care ea le-ar fi fost transmis` credincio[ilor din ceruri \n sunet de tr\mbi]e [i este guvernat` \n chip supranatural de profe]i [i creaturi celeste.

Ca s` economisim timp [i cu riscul de a pierde ni[te cititori chiar de la debutul acestui demers, haide]i s` afirm`m din capul locului c` nici o religie nu este adev`rat` \n sens teologic. Aceast` carte li se adreseaz` celor incapabili s` cread` \n miracole, spirite sau pove[ti despre ruguri aprinse [i care nu manifest` vreun interes special pentru faptele unor b`rba]i sau femei stranii, precum acea sf\nt` din secolul al XIII-lea, Agnes din Montepulciano, despre care se credea c` era capabil` s` leviteze un metru de la sol \n timpul rug`ciunii [i s` \nvie copii din mor]i – [i care, la sf\r[itul zilelor, se zice c` ar fi urcat la ceruri, de undeva din sudul Toscanei, \n spinarea unui \nger.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

Religia pentru atei

2. |ncercarea de a demonstra inexisten]a lui Dumnezeu poate constitui o activitate foarte antrenant` pentru atei. Criticii acerbi ai religiei s-au delectat dintotdeauna cu expunerea idio]eniei credincio[ilor \n cel mai crud detaliu, oprindu-se doar atunci c\nd sim]eau c` au reu[it s`-[i \nf`]i[eze

du[manii drept imbecili des`v\r[i]i sau maniaci.

De[i acest exerci]iu \[i are satisfac]iile lui, adev`rata \ntrebare nu este dac` Dumnezeu exist` sau nu, ci \n ce direc]ie poate evolua discu]ia dup` ce ajungi la concluzia c`, \n mod evident, acesta nu exist`. Premisa acestei c`r]i o constituie ideea c` e posibil s` r`m\i un ateu convins [i, cu toate astea, s` g`se[ti uneori religiile utile, interesante [i reconfortante [i, ca atare, s` devii preocupat de posibilitatea import`rii anumitor precepte [i practici religioase \n via]a laic`.

Cineva pe care doctrinele Treimii Cre[tine [i Calea cu opt bra]e a budismului \l las` rece nu \nseamn` c` nu poate fi interesat de modurile \n care religiile predic`, promoveaz` moralitatea, inculc` un anumit spirit comunitar, se folosesc de art` [i de arhitectur`, instruiesc [i insufl` recuno[tin]` fa]` de frumuse]ea prim`verii. |ntr-o lume plin` de fundamendali[ti de ambele categorii – religio[i [i laici –, trebuie s` se poat` ajunge la un echilibru \ntre respingerea credin]ei religioase [i un respect selectiv pentru ritualurile [i preceptele religioase.

Lucrurile devin cu adev`rat interesante de-abia c\nd \ncet`m s` credem c` religiile ne-au fost transmise din ceruri sau c` s\nt complet aberante. Atunci putem admite c` am inventat religiile ca s` slujeasc` celor dou` nevoi primare care ne anim` [i ast`zi [i pe care societatea laic` nu a reu[it nicio-

dat` s` le satisfac` \n mod onorabil: prima, nevoia de a tr`i laolalt` \n comunit`]i, \n armonie, \n ciuda impulsurilor noastre egoiste [i violente ad\nc \nr`d`cinate. {i a doua, nevoia de a face fa]` unor grade \nsp`im\nt`toare de durere cauzat` de vulnerabilitatea \n fa]a e[ecului profesional, a rela]iilor agitate, a pierderii celor dragi [i a propriei noastre descompuneri [i mor]i. Se prea poate ca Dumnezeu s` fi murit, dar problemele arz`toare care ne-au \mpins s`-l invent`m continu` s` impun` solu]ii care nu dispar atunci c\nd depist`m vreo inexactitate [tiin]ific` \n parabola \nmul]irii p\inilor.

Gre[eala ateismului modern rezid` \n a ignora numeroasele aspecte ale credin]elor care \[i p`streaz` relevan]a chiar [i dup` ce premisele lor principale au fost demontate. |n clipa \n care \ncet`m s` credem c` singurele lucruri pe care le putem face s\nt fie s` ne prostern`m dinaintea lor, fie s` le denigr`m, s\ntem liberi s` descoperim \n religii depozitarele a nenum`rate concepte ingenioase cu ajutorul c`rora putem \ncerca s` alin`m c\teva dintre cele mai persistente [i ignorate rele ale vie]ii laice.

3.

Am crescut \ntr-o familie de atei convin[i, ca fiu a doi evrei netradi]ionali[ti care vedeau \n credin]a religioas` cam acela[i lucru cu ata[amentul fa]` de Mo[ Cr`ciun. |mi amintesc cum tata a f`cut-o pe sora mea

justifica renun]area la muzica, arhitectura, rug`ciunile, ritualurile, s`rb`torile, locurile sfinte, pelerinajele, mesele \mp`rt`[ite sau manuscrisele iluminate ale credin]elor.

Societatea laic` a fost pe nedrept s`r`cit` de pierderea unei suite de practici [i de teme pe care ateii le g`sesc de netolerat pentru c` par asociate mult prea \ndeaproape cu ceea ce Nietzsche nume[te „mirosurile ur\te ale religiei.“ Am ajuns s` ne temem de cuv\ntul moralitate. Ne cabr`m la g\ndul ascult`rii unei predici. Fugim de ideea c` arta ar trebui s` fie \n`l]`toare sau s` aib` o menire etic`. Nu pornim \n pelerinaje. Nu putem construi temple. Nu dispunem de nici un mecanism de exprimare a recuno[tin]ei.

Ideea de a citi o carte de dezvoltare personal` a devenit absurd` pentru cei cu \nalte concep]ii morale. Refuz`m exerci]iul mental. Necunoscu]ii c\nt` arareori laolalt`.

S\ntem pu[i \n fa]a unei alegeri nepl`cute \ntre a ne a ralia la ni[te teorii stranii legate de zeit`]i imateriale [i a ne dezice complet de o sumedenie de ritualuri consolatoare, subtile sau pur [i simplu fermec`toare, c`rora ne d`m peste cap s` le g`sim echivalent \n societatea laic`.

Renun]\nd la at\t de multe lucruri, am \ng`duit religiei s` pretind` ca apanaj exclusiv zone ale experien]ei umane care apar]in de drept \ntregii umanit`]i – [i pe care n-ar trebui s` ne fie ru[ine s` ni le reapropriem pentru uzul secular. P\n` [i cre[tinismul timpuriu era foarte abil \n a-[i \nsu[i ideile bune ale altora, subsum\ndu-[i \n mod agresiv nenum`rate practici p`g\ne pe care ateii moderni au tendin]a s` le evite, convin[i fiind c` s\nt \n mod de necontestat cre[tine. Noua credin]` a preluat festivi-

t`]ile dedicate solsti]iului de iarn` pe care le-a reambalat drept Cr`ciun. A absorbit idealul epicurean al traiului laolalt` \ntr-o societate filozofic` [i l-a transformat \n ceea ce este ast`zi monasticismul. |n fine, s-a insinuat nep`s`tor \n templele abandonate \nchinate alt`dat` eroilor [i credin]elor p`g\ne din cet`]ile devastate ale vechiului Imperiu Roman.

Provocarea cu care se confrunt` ateii este aceea de a anula procesul coloniz`rii religioase: cum s` separi ideile [i ritualurile de institu]iile religioase care [i le-au \nsu[it. De exemplu, cam tot ce e mai frumos la s`rb`toarea Cr`ciunului nu are absolut nimic de-a face cu na[terea lui Hristos. Ea are \n centru conceptele de comunitate, de s`rb`toare [i de re\nnoire care dateaz` de dinainte de contextul \n care au fost plasate de-a lungul secolelor de c`tre cre[tinism.

Nevoile noastre spirituale s\nt gata s` fie eliberate de conota]ia special` atribuit` lor de doctrinele religioase – chiar dac`, \n mod paradoxal, studiul \nsu[i al religiilor este acela care de]ine adesea cheia redescoperirii [i rearticul`rii lor.

Ceea ce urmeaz` este o \ncercare de a citi doctrinele religioase, cu prec`dere cre[tinismul [i, \ntr-o mai mic` m`sur`, iudaismul [i budismul, \n speran]a descoperirii unor idei care s-ar putea dovedi utile \n via]a laic`, \n mod special c\nd vine vorba de provoc`rile traiului \n comun [i ale suferin]ei mentale [i trupe[ti. Teza fundamental` nu este aceea c` secularismul este gre[it, ci c`, cel mai adesea, am secularizat \n mod gre[it – \n sensul \n care, \n demersul de a ne descotorosi de ideile nedorite, am abandonat \n mod inutil [i unele dintre cele mai utile [i mai atr`g`toare componente ale credin]elor religioase.

pagina 29

4.

Strategia schi]at` \n aceast` carte \i va enerva, fire[te, pe sus]in`torii din ambele tabere. Cei religio[i se vor sim]i leza]i de aceast` analiz` \n aparen]` seac`, selectiv` [i nesistematic` a convingerilor lor. Religiile nu s\nt bufete cu autoservire – vor protesta ei – din care s` alegi numai felurile care \]i plac. Cu toate acestea, motivul dec`derii a numeroase credin]e religioase a fost tocmai insisten]a lor nerezonabil` ca adep]ii s` m`n\nce tot din farfurie. De ce n-ar fi posibil s` apreciezi modul \n care este redat` castitatea \n frescele lui Giotto [i, cu toate astea, s` eludezi doctrina buneivestiri, sau s` admiri accentul pus \n doctrina budist` pe compasiune [i totu[i s` respingi teoriile vehiculate de aceasta despre via]a de apoi?

Pentru cineva lipsit de credin]` religioas` nu e cu nimic mai grav s` \mprumu]i elemente din mai multe credin]e dec\t este pentru un iubitor de literatur` s`-[i aleag` o m\n` de scriitori prefera]i din \ntreg canonul literar. Dac` vom vorbi aici doar despre trei dintre cele mai importante dou`-

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

s` pl\ng` \n \ncercarea de a-i anula convingerea vag` c` undeva prin univers ar locui un dumnezeu izolat. La vremea respectiv` ea avea opt ani. Dac` se v`dea c` vreun membru al cercului lor social nutrea sentimente religioase clandestine, p`rin]ii mei \ncepeau s`-l priveasc` cu soiul acela de mil` rezervat \ndeob[te celor diagnostica]i cu vreo boal` degenerativ` [i din acel moment nu puteau fi convin[i sub nici o form` s`-l mai ia vreodat` \n serios.

Cu toate c` am fost puternic influen]at de atitudinea p`rin]ilor mei, pe la dou`zeci [i ceva de ani am traversat o criz` de necredin]`. Scepticismul meu \[i avea originea \n cantatele lui Bach, fusese ad\ncit \n prezen]a anumitor Madonne ale lui Belinni [i a devenit cople[itor \n urma familiariz`rii cu arhitectura Zen. Chiar [i a[a, de-abia la [apte ani de la moartea tat`lui meu – care z`cea sub o lespede din cimitirul evreiesc din Willesden, \n nord-vestul Londrei, pentru c`, \n mod straniu, omisese s` fac` alte aranjamente mai laice pentru propria \nmorm\ntare – am \nceput s` \n]eleg adev`rata dimensiune a ambivalen]ei mele \n privin]a principiilor doctrinare care \mi fuseser` inculcate \n copil`rie.

Convingerea absolut` c` Dumnezeu nu exist` nu mi s-a cl`tinat nici o clip`. M` sim]eam, pur [i simplu, u[urat la g\ndul c` ar exista o posibilitate de a m` ar`ta interesat de religie f`r` a fi nevoit s`-i accept [i con]inutul supranatural – \n termeni mai pu]in abstrac]i, un mod de a m` g\ndi la Ta]i f`r` a tulbura amintirea pioas` a propriului meu p`rinte. Am \n]eles c` rezisten]a mea continu` la teoriile legate de via]a de apoi sau de locatarii cere[ti nu putea

DILEMATECA

AVANPREMIER~

pagina 30

zeci [i una de doctrine religioase nu este din cauza vreunui favoritism sau a lipsei de r`bdare, ci reprezint` consecin]a felului \n care aceast` carte \n]elege s` pun` accentul pe compararea religiei, \n general, cu secularismul, mai degrab` dec\t pe compararea doctrinelor religioase \ntre ele.

Ateii militan]i se pot sim]i la r\ndul lor ultragia]i de o carte care trateaz` religia ca [i cum ar merita s` fie o continu` piatr` de hotar pentru nevoile noastre. Ei vor invoca lipsa de toleran]` institu]ional` a nenum`rate religii [i, de asemenea, resursele la fel de bogate, dar mai pu]in ilogice [i neliberale, de alinare [i de revela]ii accesibile prin intermediul artei [i [tiin]ei. |n plus, s-ar putea \ntreba de ce cineva care se declar` nedispus s` accepte o mul]ime de aspecte ale religiei – care se simte incapabil s` protesteze \n numele neprih`nitei z`misliri, s` zicem, sau s` aprobe tacit teoriile pioase din povestirile legate de identitatea lui Buddha ca re\ncarnare a unui iepure – [i-ar mai dori s` fie asociat cu o tem` de dezbatere at\t de compromis` precum credin]a.

La cele de mai sus, r`spunsul este acela c` doctrinele religioase merit` aten]ia noastr` pentru pura lor ambi]ie conceptual`; pentru faptul c` au schimbat lumea \ntr-un fel \n care pu]ine institu]ii seculare au izbutit s-o fac`. Au reu[it s` combine teoriile despre etic` [i metafizic` cu o implicare practic` \n educa]ie, mod`, politic`, art` [i arhitectur` – un areal de preocup`ri pe l\ng` care p`lesc chiar [i rezultatele celor mai mari [i mai influente mi[c`ri seculare din istorie.

Pentru cei interesa]i de circula]ia [i impactul ideilor, este greu s` nu fii uluit de exemple ale celor mai de succes mi[c`ri educa]ionale [i intelectuale pe care le-a cunoscut vreodat` aceast` planet`.

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

AVANPREMIER~ 5.

Pentru a conchide, aceast` carte nu \[i propune s` fac` dreptate vreunei doctrine religioase sau alteia; acestea \[i au propriii apologe]i. Ea \ncearc`, \n schimb, s` examineze aspecte ale vie]ii religioase care con]in concepte ce ar putea fi aplicate cu succes la problemele societ`]ii secularizate. |[i propune s` dea foc aspectelor dogmatice ale religiilor, pentru a le distila pe acelea dintre ele ce s-ar putea dovedi utile [i reconfortante pentru min]ile contemporane sceptice care se confrunt` cu crizele [i suferin]ele unei existen]e finite pe o planet` agitat`. Ea n`d`jduie[te s` salveze c\te ceva din ceea ce este frumos, \n`l]`tor [i \nc`rcat de \n]elepciune din tot ceea ce nu mai pare a fi adev`rat.

II. Comunitate i. Interac]iunea cu necunoscu]i 1.

Una dintre pierderile cel mai acut resim]ite de societatea modern` este aceea a sentimentului apartenen]ei la comunitate. Tindem s` ne imagin`m c` pe vremuri exista un anume grad de bun` vecin`tate care a ajuns s` fie \nlocuit de un anonimat nemilos, \n care oamenii caut` s` interac]ioneze unii cu al]ii, \n primul r\nd \n scopuri restrictive, individualiste: pentru c\[tig financiar, avansarea pe scara social` sau iubire romantic`.

O parte din nostalgia care ne \ncearc` graviteaz` \n jurul reticen]ei noastre de a le \ntinde o m\n` de ajutor altora afla]i la nevoie, dar se poate la fel de bine s` ne preocupe [i alte simptome mai m`runte ale izol`rii sociale, cum ar fi incapacitatea noastr` de a ne saluta pe strad`, de exemplu, sau aceea de a ne ajuta vecinii \n v\rst` s`-[i care

cump`r`turile. Tr`ind \n ora[ele noastre gargantue[ti, tindem s` ne \nchidem \n interiorul unor ghetouri tribale bazate pe educa]ie, clas` social` sau profesie [i ajungem s` privim restul omenirii ca pe un du[man, [i nu ca pe un colectiv \n]eleg`tor c`ruia s` ne dorim s` i ne al`tur`m. Dac` ini]iem o conversa]ie spontan` cu o persoan` necunoscut`, \ntr-un spa]iu public, aceasta se \nt\mpl` numai \n mod absolut excep]ional [i ciudat. Odat` trecu]i de v\rsta de treizeci de ani, este chiar pu]in surprinz`tor dac` reu[im s` ne facem un prieten nou. |n \ncercarea de a \n]elege ce ar fi putut conduce la erodarea sentimentului de apartenen]` la comunitate, un rol important i-a fost \ndeob[te atribuit interioriz`rii convingerilor religioase care a avut loc \n Europa [i Statele Unite, \n secolul al XIX-lea. Istoricii s\nt de p`rere c` am \nceput s` ne desconsider`m vecinii cam \n acela[i timp \n care am \ncetat s` ne cinstim zeit`]ile \mpreun`. Se impune automat \ntrebarea ce f`ceau religiile, \nainte vreme, pentru a stimula sentimentul apartenen]ei la comunitate, [i, mai practic, dac` societatea secularizat` ar mai putea vreodat` recupera acest sentiment, f`r` ajutorul suprastructurii teologizate de care era pe vremuri \n mod inextricabil legat`. Este oare posibil s` ne recuper`m sentimentul de apartenen]` la comunitate f`r` a fi nevoi]i s` o \ntemeiem pe un fundament religios?

2.

Dac` analiz`m \ndeaproape cauzele alien`rii moderne, o parte din \nsingurarea noastr` se reduce la cifre. Miliardele de oameni care tr`iesc pe p`m\nt fac ideea de a vorbi cu un necunoscut mai amenin]`toare dec\t era \n vremurile de demult, capaci-

DILEMATECA

AVANPREMIER~ impozitare; [i dac` ne g\ndim c\t de pu]in la asta, cel mai adesea o facem anima]i de resentimente la g\ndul c` banii no[tri se duc pe tot soiul de cheltuieli birocratice sau pe achizi]ionarea de rachete. Arareori ne sim]im lega]i \n vreun fel de acei membri mai pu]in noroco[i ai comunit`]ii c`rora impozitele noastre le asigur` a[ternuturi curate, s`pun, sup`, ad`post sau doza zilnic` de insulin`. Nici beneficiarul, nici donatorul nu simt nevoia de a spune „v` rog“ sau „mul]umesc“. Dona]iile noastre nu s\nt niciodat` concepute – a[a cum erau \n epoca cre[tin` – ca \ns`[i seva unei re]ele de rela]ii de interdependen]` reciproc`, cu beneficii practice pentru beneficiar [i spirituale pentru donator.

Izola]i \n coconii no[tri personali, principala modalitate de a ne imagina cum s\nt al]ii a devenit mass-media [i, drept urmare, este firesc s` ne \nchipuim c` to]i necunoscu]ii s\nt criminali, [arlatani sau pedofili – fapt care ne \nt`re[te pornirea de a nu ne \ncrede dec\t \n acei c\]iva indivizi care ne-au fost garanta]i de rela]iile de familie [i de clas` preexistente. |n rarele ocazii c\nd \mprejur`rile (furtuni de z`pad` sau electrice) reu[esc s` ne sparg` bulele ermetice, arunc\ndu-ne laolalt` cu oameni pe care nu \i cunoa[tem, s\ntem surprin[i s` constat`m c` nici unul dintre concet`]enii no[tri nu a manifestat nici cea mai mic` inten]ie de a ne t`ia \n dou` sau de a ne molesta copiii; din contr`, s-au ar`tat chiar surprinz`tor de binevoitori [i de serviabili.

Oric\t de izola]i se poate s` fi devenit, nu am abandonat cu totul, desigur, speran]a de a \ntemeia rela]ii. |n canioanele pustii ale citadelei moderne, nu exist` nici o emo]ie mai apreciat` ca iubirea. Aceasta nu este, \ns`, iubirea pe care o propov`duiesc doctrinele religioase, acea \nfr`]ire universal` a omenirii, ci un soi de iubire mai posesiv`, mai restrictiv` [i, \n fine, mai rea. Este o iubire romantic` ce ne \mpinge s` pornim \n-

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

traducere de Mihaela Ghi]` (fragment din volumul Religia pentru atei, \n curs de apari]ie la Editura Vellant)

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente:

Zirkon Media – tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@zirkonmedia.ro)

Publicitate: Costin Velicu

(e-mail: costin.velicu@redmd.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA

pagina 31

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu

tr-o c`utare disperat` dup` acea unic` persoan` dimpreun` cu care n`d`jduim s` atingem o comuniune des`v\r[it` tot restul vie]ii, acea persoan` anume care ne va scuti de nevoia de a interac]iona cu oamenii, \n general. |n m`sura \n care societatea modern` ne mai promite accesul la o comunitate, aceasta este una bazat` pe prosl`virea succesului profesional. Avem sentimentul c` batem la por]ile ei c\nd prima \ntrebare care ni se pune la o petrecere este „Cu ce te ocupi?“, r`spunsul nostru fiind cel \n m`sur` s` decid` dac` vom fi primi]i cu bra]ele deschise sau uita]i cu des`v\r[ire l\ng` bolul cu alune. |n cadrul acestor reuniuni competitive, pseudocomunitare, pu]ine dintre calit`]ile noastre pot func]iona ca moned` de schimb cu care s` po]i cump`ra bun`voin]a necunoscu]ilor. Ce conteaz` cel mai mult este ce scrie pe c`r]ile noastre de vizit`, iar cei care au ales s`-[i petreac` via]a av\nd grij` de copii, scriind poezie sau \ngrijind livezi vor afla repede c` au mers \n sensul opus tendin]elor dominante ale celor puternici [i, ca atare, merit` s` fie marginaliza]i.

Av\nd \n vedere acest nivel de discriminare, nu e de mirare c` mul]i dintre noi alegem s` ne azv\rlim cu furie asupra carierelor noastre. Concentrarea asupra muncii \n detrimentul a aproape orice altceva este o strategie plauzibil` \ntr-o lume \n care realiz`rile de la locul de munc` s\nt principala moned` cu care ne putem procura nu doar mijloacele financiare pentru a supravie]ui fizic, dar [i aten]ia de care avem nevoie pentru a prospera psihic.

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

tatea de interac]iune social` p`r\nd invers propor]ional` cu densitatea popula]iei. |n general, ne bucur`m s` vorbim cu al]ii numai c\nd avem [i op]iunea de a-i evita cu totul. |n vreme ce beduinul, al c`rui cort este \nconjurat de sute de kilometri de de[ert, manifest` disponibilitatea psihologic` de a-i oferi unui necunoscut o primire c`lduroas`, contemporanii s`i din mediul urban, de[i cu nimic mai pu]in bine inten]iona]i sau genero[i, trebuie – pentru a-[i p`stra m`car o f`r\m` de pace interioar` – s` nu dea nici cel mai mic indiciu c` ar remarca m`car milioanele de oameni care m`n\nc`, dorm, se ceart`, copuleaz` [i mor la doar c\]iva centimetri \n jurul lor.

Se mai pune [i problema felului \n care ne prezent`m. Spa]iile publice \n care ne \nt\lnim \ndeob[te cu al]ii – vagoanele de c`l`tori, trotuarele aglomerate, aeroporturile –, toate contribuie la a proiecta o imagine \njositoare a identit`]ilor noastre, lucru care ne submineaz` capacitatea de a mai crede c` fiecare om este centrul unei individualit`]i complexe [i pre]ioase. Este greu s`-]i p`strezi optimismul \n privin]a omenirii, dup` o plimbare pe Oxford Street sau dup` o escal` pe O’Hare.

Pe vremuri, ne sim]eam mai apropia]i de vecinii no[tri, \n parte [i pentru c`, cel mai adesea, ne erau [i colegi. C`minul nu a fost \ntotdeauna un dormitor obscur \n care te cazezi t\rziu [i pe care \l p`r`se[ti la prima or`. Vecinii ajungeau s` se cunoasc` bine nu neap`rat pentru c` se pricepeau s` \ntre]in` o conversa]ie, ci pentru c` trebuia s` str\ng` f\nul sau s` \nal]e acoperi[ul [colii \mpreun`, astfel de proiecte \nlesnind \n mod firesc interrela]ionarea. Capitalismul, \ns`, nu are timp de pierdut cu produc]ia local` [i afacerile la domiciliu. S-ar putea chiar s` prefere ca noi s` nu avem nici un fel de rela]ie cu vecinii no[tri, ca nu cumva ace[tia s` ne fac` s` \nt\rziem la birou sau s` ne descurajeze s` comand`m un produs online. |n trecut, ajungeam s` facem cuno[tin]` cu al]ii pentru c` nu aveam alt` solu]ie dec\t s` le cerem ajutorul – [i ni se cerea, la r\ndul nostru, ajutorul. |ntrajutorarea era parte integrant` din via]a premodern`. Era imposibil s` evi]i momentele c\nd trebuia s` ceri bani de la un cvasi-necunoscut sau s`-i dai de poman` unui cer[etor, \ntr-o lume f`r` sistem de asigur`ri medicale, ajutor de [omaj, locuin]e sociale sau produse bancare pentru persoane fizice. Aborda]i pe strad` de o persoan` bolnav`, pl`p\nd`, derutat` sau f`r` ad`post, trec`torii nu \[i fereau privirea, spun\ndu-[i c` o agen]ie guvernamental` are s` rezolve problema.

Din punct de vedere strict financiar, noi s\ntem mult mai genero[i dec\t au fost vreodat` str`mo[ii no[tri, renun]\nd la aproape jum`tate din venituri pentru binele comun. |ns` facem asta aproape f`r` s` ne d`m seama, prin mijlocirea anonim` a sistemului de

pagina 32

DOCUMENTE Iacob Negruzzi c`tre Duiliu Zamfirescu Bucure[ti 19 Febr. 1891 Iubite Dle Zamfirescu!

Vei fi [tiind c` suntem ear`[ \n plin` cris` ministerial` de câteva zile. O intrig` a lui Florescu la Senat a produs situa]ia [i acum generalul \ntâmpin` cele mai mari dificult`]i \ntru compunerea unui cabinet: to]i oamenii ceva mai de seam` refuz` s` formeze cabinetul cu el. |nainte de cris` \ns` am luat informa]iuni la Ministeriul de Externe de la o persoan` foarte competent`,

DILEMATECA

Anul VIII l nr. 80 l ianuarie 2013

(pag. 2) dac` este ceva adev`rat \n privin]a celor ce mi-ai scris [i am aflat c` ai fost foarte r`u informat. Se vede din contra c`, departe de a voi ministrul s` se despart` de Dta, el se gândea la o \naintare. De o dat` a \naintat pe Mavrodi care este la Bucure[ti, ca prim secretar la Viena [i eu [tiu c` sunte]i din aceea[i promo]iune amândoi. M’a[ fi [i mirat foarte mult s` fie altfel. Precum vezi de la retragerea lui Ioan Br`teanu, personalul diplomatic n’a fost supus nici unei schimb`ri, (pag. 3) afar` de cazul când era o vacan]`. Singurul revocat a fost ata[atul Radu V`c`rescu de la Viena [i de! era dece!

Vei afla prin jurnale cum se va sf\r[i crisa, s` dea Dumnezeu bine! Maiorescu este \ncântat de sc`parea lui.

La 1 Aprilie se \ncepe Anul XXV al Convorbirilor, pe care voim s`-l serb`m to]i câ]i mai suntem junimi[ti literari ba chiar [i politici cu un banchet la Ia[i. Ear când se va sf\r[i [i al 25-le an stau pe gânduri dac` trebue s` mai urmez (pag. 4) sau dac` este mai bine s` fac o retragere onorabil`.

Aici trebue s` me sf`tueasc` amicii mei.

Amic sempre devotat IC Negruzzi Tablourile mele trimise la Paris s’au constatat c` nu fac parale.

Ms 11890 Iacob Negruzzi c`tre Duiliu Zamfirescu Biblioteca Na]ional` a României, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise