dilemateca9

100 PAGINI â—? 5,50 LEI

DILEMATECA Anul II â—? nr. 9 â—? februarie 2007

SCRIERI

â—?

AUTORI

â—?

LECTURI DOSAR Mitul lui Eminescu, contemporanul nostru

GLOHPDWHNZHE SGI

30

GLOHPDWHNZHE SGI

30

SUMAR

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

INFO

43

5-9

Bazar Masa de lucru: Elena Vl`d`reanu, 10 Cecilia {tef`nescu 11 CV (Carte de Vizit`): Adriana Babe]i 12-13 C`r]ile anului 2006 14-15 3,14TECA

44

{tiin]` Ruxandra Tudor Roman poli]ist Iaromira Popovici

ANCHET~ 58-64 de Marius Chivu

Animalele de companie ale scriitorilor

DOSAR

Adriana Babe]i (pagina 11)

16-24 Marius Chivu, Mitul lui Eminescu,

PROFIL

contemporanul nostru

66-68 Lumini]a Munteanu, turcolog,

REPORTAJ

traduc`toarea romanelor lui Orhan Pamuk

25-28 Matei Florian, Zilele lui Eminescu

Mihai, de profesie poet na]ional

INTERVIU RECENZII

70-77 Adriana Bittel: „Mi-e greu

Sanda Cordo[, Eugen Negrici, Paul Cernat 34-36 Istorie Adrian Cioroianu, Bogdan Murgescu, C`t`lin Avramescu Politologie 37 Cristian Ghinea Mentalit`]i 38 Alexandru Ofrim Filozofie 39 Alexander Baumgarten Spiritualitate 40 Anca Manolescu Eseu 41 Adina Dini]oiu Arte 42 Ada {tef`nu]

GLOHPDWHNZHE SGI

Lumini]a Munteanu (paginile 66-68)

s` comunic cu oamenii lipsi]i de umor“

30-33 Literatur` & critic` literar`

DOCUMENTE 80-85 N. Bagdasar, |nsemn`ri

FRAGMENTE 90-96 Bogdan Popescu, Omul f`r` porecl`

RUBRICI 29 45 46 55 57 65 78 89

Adriana Bittel (paginile 70-77)

Alexandru C`linescu, Decupaje R`zvan Petrescu, Cartea de noapte Sanda Ni]escu, Preparate din carte Matei C`linescu, Recitiri {tefan Agopian, Crai de Cartea-Veche Ion Vianu, Portrete interioare Ioana Bot, C`r]i de plastic Cine ce cite[te – Florina Ilis

3

Bogdan Popescu (paginile 90-96)

30

EDITORIAL

C`r]ile anului 2006 Nu ducem lips` de premii literare. ĂŽn afar` de cele consacrate de mai mult` vreme (ale Uniunii Scriitorilor, ale Academiei [i altele), au ap`rut, \n ultimii ani, premii (unele substan]iale din punct de vedere financiar) oferite de diverse reviste ori de funda]ii private. Unele au c`p`tat \ntre timp prestigiu, altele ofer`, m`car, un mic moment protocolar [i pu]in` bucurie pentru c\[tig`tori [i pentru cunoscu]ii lor. Nu ne lipsesc nici topurile. Printre nelini[tile cotidiene ale lumii de azi, \n care mass-media este unul dintre protagoni[ti, se afl` [i dorin]a aproape boln`vicioas` a publicului de a afla c` X e cu o c\time mai bun dec\t Y. Nu vrem s` ne \nscriem \n nici una dintre aceste „categorii“, chiar dac` \n paginile 12-13 oferim, \n numele revistei Dilemateca, o selec]ie de c`r]i clasificate \ntr-o anumit` ordine. Pur [i simplu, dorim s` acord`m deplin` libertate gustului subiectiv [i lecturii de pl`cere, cu speran]a c` mul]i dintre cititorii revistei \[i vor reg`si preferin]ele printre ale noastre. Concret, dorim s` le oferim cititorilor o selec]ie de c`r]i pe care le consider`m foarte bune.

A[a \nc\t am solicitat de la fiecare membru al redac]iei o list` de cinci c`r]i de fic]iune [i o alta de cinci c`r]i de non-fic]iune care i-au pl`cut. Condi]ia era s` fie c`r]i române[ti publicate pentru prima dat` \n 2006. Apoi am centralizat „listele subiective“ [i am \ntocmit un clasament. Acestea s\nt „c`r]ile

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Adrian Cioroianu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban Coperta I: Dan Stanciu (Foto Mihai Eminescu – Bernhard Brand Foto Palatul Parlamentului – Lucian Muntean)

DILEMATECA � FEBRUARIE 2007 anului 2006“, conform „subiectivit`]ilor reunite“ ale redactorilor no[tri. De aici \nainte, Dilemateca va propune \n fiecare an o asemenea selec]ie.

Ni s-ar putea repro[a, probabil, lipsa de criterii „obiective“, amestecul de gusturi, excesul de diversitate. Ne asum`m asemenea eventuale repro[uri, din simplul motiv c` Dilemateca nu este o revist` „de specialitate“ [i nu le pretinde cititorilor s`i s` fi absolvit cursuri de teorie literar`, ci doar s` aib` curiozitatea intelectual` [i pl`cerea gratuit` de a se l`sa prad` lecturii unei c`r]i. Cu siguran]`, din lista noastr` lipsesc c`r]i bune (\i invit`m pe cititori s` ni le semnaleze [i s` ne scrie despre ele). Dar nu avem preten]ia c` s\ntem un „juriu“, nici c` am lucrat „[tiin]ific“, dup` criterii infailibile. Pur [i simplu, ne face pl`cere s` le \mp`rt`[im cititorilor preferin]ele noastre.

De (prea) mul]i ani, se vorbe[te despre „moartea cititorilor“ [i despre „deculturalizarea na]iei“. {i totu[i, editurile mari au ajuns s` publice un titlu nou pe zi, editurile mai mici ne fac surprize dintre cele mai pl`cute edit\nd albume rafinate, antologii de poezie ori c`r]i „de ni[`“, \n marile ora[e se deschid noi libr`rii, tirajele c`r]ilor re\ncep s` creasc`, iar noua mod` a blogurilor pe Internet produce nu doar tr`zn`i, dar [i „locuri virtuale“ \n care tinerii \[i consemneaz` impresiile de lectur`. Poate c` a venit vremea, dup` ani de lamenta]ii, s` redescoperim pl`cerea de a citi. „C`r]ile anului 2006“ asta \ncearc`: s` v` propun` o list` de c`r]i \n compania c`rora ne-am sim]it bine. ■Corectur`: Ruxandra Mih`il`, Adrian Cre]u DTP: Cosmin N`sui, Adrian Damian Foto: Rare[ Avram DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. Mircea Eliade nr. 2, sector 1, 012013 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Difuzare: Dana Zamfir (tel. 407.54.62; fax: 318.22.04; e-mail: dana.zamfir@adevarulholding.ro)

Publicitate: Robert Schorr

(tel. 407.54.23; e-mail: robert.schorr@adevarulholding.ro)

ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia FED PRINT

4

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Bazar Orhan Pamuk, jurnalist pentru o zi Orhan Pamuk, laureatul Premiului Nobel pentru Literatur` \n 2006, a preluat pentru o zi conducerea cotidianului turc Radikal, consacr\nd, cu aceast` ocazie, o pagin` \ntreag` problemelor cu care se confrunt` lumea artistic` \n Turcia. Editorialul s`u s-a axat, cum era de a[teptat, pe critica adus` presei [i Guvernului pentru suprimarea libert`]ii de exprimare. Conform Associated Press, Pamuk a citat un celebru articol, ap`rut \n presa turc` \n 1951, ce \ndemna popula]ia s` scuipe fotografia lui Nazim Hikmet, un poet celebru, demascat ca fiind comunist [i \ntemni]at apoi pentru vederile sale de st\nga. „Aceast` atitudine – scrie Pamuk – descrie perfect pozi]ia inflexibil` a statului [i a presei \n privin]a scriitorilor [i arti[tilor.“ Pe aceea[i pagin`, sub titlul „O singur` cruce, o mie de poli]i[ti“, se face referire la m`surile drastice de securitate pe care autorit`]ile au fost obligate s` le ia pentru a asigura buna desf`[urare a Cr`ciunului ortodox la Istanbul.

Pamuk a acceptat propunerea de a conduce edi]ia cotidianului Radikal din 7 ianuarie, la invita]ia directorului Ismet Berkan. Ca [i Pamuk de altfel, Berkan s-a confruntat anul trecut cu acelea[i acuze „de atingere a imaginii na]ionale“. â– Despre sclavi [i lectur` \n mas` Dup` ce Olanda a adoptat o strategie cultural` asem`n`toare, mai mult de 50 de mii de cĂłpii ale unui roman vor fi \mp`r]ite gratuit \n patru ora[e din Marea Britanie. Aceste ora[e vor fi Bristol, Hull, Glasgow [i Liverpool, iar cheltuielile vor fi acoperite integral de sponsori. Bea Colley, coordonatoarea lecturilor din Liverpool, a declarat pentru The Guardian c` principala idee a acestui proiect este „de a construi o comunitate de cititori“. Detaliile au [i ele farmecul lor: „Ai putea s` vezi pe cineva citind \n sta]ia de autobuz [i s`

INFO spui – am citit [i eu asta – [i s` \ncepi o conversa]ie. Cartea va aduce oamenii \mpreun`“.

Romanul, Small Island, apar]ine laureatei Premiului Orange, Andrea Levy. „S\nt extrem de onorat` de faptul c` acest roman va fi \n centrul aten]iei unui proiect de lectur` at\t de ambi]ios [i c` a fost ales pentru a comemora sf\r[itul comer]ului cu sclavi“. Small Island are ca centru narativ istoria popula]iei afro-caraibiene. â– Procesul lui Dan Brown continu` Saga plagiatului de care e acuzat Dan Brown continu`, istoricii Michael Baigent [i Richard Leigh, autorii volumului The Holy Blood and the Holy Grail, ar`t\ndu-se inflexibili \n privin]a drepturilor lor la repara]ii financiare, informeaz` Reuters. ĂŽn consecin]`, cei doi vor \nainta un nou apel pentru schimbarea deciziei judec`tore[ti, \n speran]a c` noul judec`tor va c`dea de acord c` nu mai pu]in de 6 capitole din Codul lui Da Vinci s\nt inspirate de lucrarea lor. ĂŽn aprilie anul trecut, judec`torul Peter Smith respingea acuza]iile de plagiat, invoc\nd c` tema general` a c`r]ii era mult prea general` sau abstract` pentru a fi protejat` de legile copyright-ului. Dan Brown \nsu[i, citat ca martor \n proces, a sus]inut c` romancierului trebuie s` i se acorde dreptul de a extrage teme din lucr`rile istoricilor f`r` teama de a fi chemat \n judecat`. De aici \ns`, [i p\n` la mirajul a 40 de milioane de exemplare v\ndute, s-ar p`rea c` exist` un punct de cotitur` la care istoricii se \nc`p`]\neaz` s` nu adere. â– ĂŽn c`utarea scriitorului necunoscut Touchstone, o subdiviziune a editurii Simon & Schuster a lansat First Chapters (Primele capitole), o competi]ie menit` s` g`seasc` talente literare prin intermediul internetului. Este o invita]ie pentru autorii nepublica]i de a posta primele trei capitole ale propriilor manuscrise, jurizarea apar]in\nd unui vot al publicului. Cartea c\[tig`toarea va fi publicat` [i distribuit` de Touchstone, iar autorului i se va \nm\na un premiu \n valoare de 5000 de dolari. Competi]ia este g`zduit` de website-ul gather.com

5

GLOHPDWHNZHE SGI

30

INFO

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Bazar 12 kilograme de literatur` de lux Dac` v-ar interesa cumva o carte despre via]a [i aventurile celui pe care speciali[tii \l consider` a fi „cel mai bun fotbalist din toate timpurile“, brazilianul Pele, s-ar putea ca volumul Editurii britanice Gloria s` nu devin` neap`rat prima dumneavoastr` alegere. Cu un pre] stabilit la nu mai pu]in de 4000 de lire sterline, tomul ce c\nt`re[te \n jur de 12 kilograme exclude din start ideea de cititor obi[nuit, concentr\ndu-[i aten]ia exclusiv asupra consumatorilor produselor de lux. Ideea editorilor este simpl`: at\t timp c\t num`rul milionarilor se afl` \ntr-o continu` cre[tere, cererea pentru obiecte de lux trebuie s` beneficieze de o ofert` pe m`sur`. Pe c\t de simpl` se arat` aceast` idee, pe at\t de eficient` s-a dovedit a fi: toate exemplarele de 4000 de lire au fost epuizate, iar edi]ia de 1000 de lire nu a dus lips` de cump`r`tori. Miliardarii din ]`rile din Golf au beneficiat de o edi]ie special` cu semn`turile tuturor juc`torilor \n via]` din acea echip` a Braziliei, campioan` mondial` \n 1970. Pre]ul unui singur exemplar este cotat \n acest moment la 10 mii de lire sterline. â– Articolul 13, alineatul 2 Referitor la deja celebrul articol 301 din legisla]ia Turciei, care continu` s` sanc]ioneze orice „atingere a imaginii na]ionale“, lumea cultural` româneasc` se confrunt`

Dilemateca v` recomand` â– Julian Barnes, Scrisori de la

Londra (Editura Nemira, 2006). ĂŽn via]a politic` a Marii Britanii, faptele [i vorbele politicienilor s\nt, permanent [i nu doar \n campanie electoral`, \n interac]iune cu faptele [i vorbele oamenilor. Aceast` realitate este descris` [i analizat` de Julian Barnes \n coresponden]ele sale pentru s`pt`m\nalul american The

\ncep\nd din acest an cu amenin]area tacit` a articolului 13, alineatul 2 din proasp`t promulgata Lege a Cultelor. Astfel, modific`rile aduse de comisiile Camerei Deputa]ilor proiectului de lege precizeaz` nici mai mult, nici mai pu]in c`: „În România s\nt interzise orice forme, mijloace, acte sau ac]iuni de def`imare [i \nvr`jbire religioas`, precum [i ofensa public` adus` simbolurilor religioase“. Problema, p\n` la l`muriri ulterioare, va r`m\ne una a defini]iilor [i a nuan]elor pentru tot ce vor fi \nsemn\nd aceste „forme, mijloace, acte sau ac]iuni de def`imare“. â– Recapitulare pentru bacalaureat Cum

lectura se dovede[te a fi de multe ori dificil`, iar \n unele cazuri traumatizante – obligatorie, Teatrul „Metropolis“ a hot`r\t, la ini]iativa directorului s`u George Iva[cu, s` demareze o serie de spectacole pentru elevii de liceu. Astfel, teatrul va prezenta \n mai multe licee din Bucure[ti spectacole-lectur` cu opere literare din programa de bacalaureat, cu scopul (nem`rturisit) de a \nlocui pe c\t posibil corvoada [i lacunele elevilor \n materie de literatur` român`. Dincolo de actul artistic, George Iva[cu a declarat c` proiectul se vrea a fi „o recapitulare a materiei de bacalaureat“.

Primele spectacole, Me[terul Manole [i La ]ig`nci, au avut deja loc la Colegiul Na]ional „Mihai Viteazul“. Anul acesta Caravana Teatrului „Metropolis“ \[i propune s` ajung` \n 80 de licee bucure[tene.

New Yorker, \n a[a fel \nc\t hazul britanic s` devin` accesibil oamenilor inteligen]i de pe \ntreaga planet`.

Component` a sim]ului civic, umorul este, probabil, uleiul f`r` de care motorul democra]iei se gripeaz`. ĂŽn versiunea lui Barnes, cum a c`zut doamna Thatcher, Guvernul Major, steaua lui Blair, monarhia devin subiecte simpatice: din Bucure[ti nasc doar invidie fa]` de cel care le poveste[te [i fa]` de cei care le-au tr`it. (Magdalena Boiangiu)

â– Labirintul umbrelor. Expresio-

nismul \n cinema de Petre Rado (Editura Scrisul Românesc, 2006) este reeditarea unei c`r]i scrise \n 1975 ([i ap`rut` atunci la Meridiane). Autorul – stabilit de mul]i ani \n SUA – recunoa[te, \n „Cuv\ntul \nainte“, c` a recitit-o [i c`-[i asum` „toate p`catele ei“. La drept vorbind, „p`catele“ r`m\n cele ale epocii [i s\nt, oricum, insignifiante \n compara]ie cu ceea ce acest studiu reu[e[te: cea mai substan]ial` [i des-citat` incursiune

6

GLOHPDWHNZHE SGI

30

INFO

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Bazar C`rt`rescu pentru România Controversata campanie Zece pentru România l-a desemnat la finele anului trecut pe Mircea C`rt`rescu drept cel mai bun scriitor contemporan. Dincolo de alegerea f`cut`, de polemicile iscate \n jurul unor nominaliza]i ca D.R. Popescu [i Horia Gârbea, sau de rezervele [i delimit`rile exprimate de Florin Iaru \n leg`tur` cu definirea termenului de „scriitor“, merit` semnalat acest r`spuns pe care Mircea C`rt`rescu i l-a oferit Simonei Chi]an \ntr-un interviu ap`rut pe 9 ianuarie 2007 \n Evenimentul zilei: „E pl`cut [i distractiv pentru unii s` fac` clasamente, iluzion\ndu-se c` rezultatul va fi cu at\t mai adev`rat, cu c\t mai mul]i oameni particip` la joc. P\n` la urm`, toat` povestea r`m\ne doar un mod decent de a ne petrece timpul liber. Premiul l-am luat absolut \nt\mpl`tor, de fapt putea s`-l ia oricine. Nu pe baza lui trebuie s` trag` cineva concluzia c` a[ fi cel mai bun scriitor al momentului“. â– 50 Cent va scrie literatur` Este limpede c` atunci c\nd ai v\ndut peste 20 de milioane de cĂłpii ale albumelor tale \n \ntreaga lume, c\nd faima de b`iat r`u a devenit o marc` \nregistrat`, tenta]ia literaturii se poate transforma oric\nd \n realitate. Este cazului deja faimosului rapper american 50 Cent, care a anun]at de cur\nd c` a semnat un contract cu Editura Simon &

Dilemateca v` recomand` româneasc` \n curentul cinematografic mai-sus-amintit, o oper` de referin]` blindat` de lecturi solide \n materie (Freddy Buache, Lotte Eisner, Siegfried Krakauer, Paul Leutrat, Jean Mitry, Wilhelm Worringer...) [i, zice-se, „lectur` obligatorie“ la UNATC. (!) ĂŽn finalul „Introducerii“, Petre Rado scrie: „Studiul acesta \[i va fi atins scopul dac`, \n urma lecturii lui, cititorului i se va trezi curiozitatea pentru lucrurile aici expuse“.

Este un wishful thinking melancolic,

Schuster’s MTV / Pocket Books pentru publicarea unei colec]ii de nuvele axate pe via]a str`zilor r`u famate \n care a copil`rit. ĂŽntr-o declara]ie, citat` de Reuters, 50 Cent [i-a argumentat astfel decizia: „Acestea s\nt dramele cu care eu [i ga[ca mea ne-am confruntat de o via]`: moarte, dezam`gire, escrocherie, abnega]ie f`r` limite [i tr`dare total`. Va fi vorba pur [i simplu despre via]a de pe str`zi, pe care nimeni nu o cunoa[te mai bine dec\t noi“. Pentru realizarea acestei c`r]i, hip-hop-erul n`scut la New York va colabora, evident, cu scriitori profesioni[ti. â– MĂĄrquez [i Llosa public` \mpreun` Una dintre cele mai faimoase rela]ii glaciale care au existat vreodat` \n lumea literar` este pe cale s` devin` istorie, odat` ce Gabriel GarcĂ­a MĂĄrquez [i Mario Vargas Llosa s-au pus de acord s` publice \mpreun`. Astfel, o edi]ie special` ce va marca 40 de ani de la apari]ia Veacului de singur`tate va include o prefa]` scris` de Llosa.

Prologul romanului va fi \n fapt un extras din cartea pe care Llosa a publicat-o despre Marquez \n 1971, pe vremea c\nd prietenia lor p`rea indestructibil`. Aceast volum critic a fost reeditat de abia anul trecut, scriitorul peruan refuz\nd \n tot acest timp s`-i mai acorde vreun interes. Oricare ar fi fost motivele rupturii survenite \n 1976, \n urma unui conflict deschis dintr-un cinematograf mexican, prietenia dintre MĂĄrquez [i Llosa a fost p\n` la acel punct una special`, columbianul devenind chiar na[ul fiului lui Llosa, Gabriel.

c`ci – fi]i sinceri! – c\nd a]i v`zut ultima oar` un film expresionist? Peliculele de acest tip (disperate, contorsionate) dorm \n labirintul cinematecilor, p`zite de cel mai nemilos dintre minotauri: indiferen]a...

(Alex. Leo {erban) ■R`zvan R`dulescu, Teodosie cel Mic (Editura Polirom, 2006). Toate aceste personaje ca ni[te sold`]ei de plumb – Teodosie cel Mic, Pisic\inele Gavril, Somnul Protector Oliviu, Fantoma Otilia, Bufni]a Kaliopi, Minotaurul Samoil, Otto din Ottoburg sau Marele Monstrule] – pe ca-

50 Cent

Gabriel GarcĂ­a MĂĄrquez

re un povestitor abil [i matur le folose[te \n b`t`lia sa s\ngeroas`, tandr` [i lucid` de a recupera ce mai poate fi recuperat. (Matei Florian) ■„Nu-i oaste mai viteaz` ca cea a-nchipuirii...“; nu, nu este un g\nd al lui Sancho Panza, ci un vers dintr-un ultim sonet \nchipuit de Shakespeare \n traducerea imaginar` a lui Vasile Voiculescu. Sonetele lui Voiculescu, scrise \ntre anii 19541958, alc`tuiesc, \n opinia mea, una dintre cele mai frumoase zece c`r]i de poezie din literatura noastr`.

Reeditat` acum la Editura Humani-

7

GLOHPDWHNZHE SGI

30

INFO

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Bazar

Jimmy Carter

â– Cartea lui Jimmy Carter \nt\mpinat` cu

Premiul Costa [i declara]ia lunii ianuarie „Este minunat s` c\[tigi“, a declarat proasp`tul laureat al Premiului Costa pentru Poezie, John Haynes, cotidianului britanic The Guardian. „Am fost destul de surprins, dar [i foarte exaltat. Asta \nseamn` c` o groaz` de oameni \mi vor citi cartea, iar eu voi fi invitat la lecturi publice de poezie. Banii – 5000 de lire sterline – vor fi bineveni]i. Pentru c` s\nt falit.“ Lui John Haynes i-a fost atribuit acest premiu, \n ciuda tuturor pronosticurilor, \n detrimentul favoritului cert, posesorul Premiul Nobel, Seamus Heaney. Verdictul celor trei membri ai juriului a fost unanim. Volumul de poeme Letters to Patienece, scris \n 13 ani, a surprins prin tema sa insolit`: scrisori britanice adresate unui proprietar de bar s`tesc din Nigeria.

John Haynes scrie deja de 40 de ani, dar nu a publicat p\n` acum dec\t alte dou` c`r]i de poezie. Din cariera sa de profesor, 18 ani i-a petrecut pred\nd la o universitate din Nigeria.

Dilemateca v` recomand` tas \ntr-o edi]ie elegant` ce reproduce [i nou` fotografii ale poetului care a dat cel pu]in un vers genial: „Eu, dezbr`cat de mine, universal disper...“. (Marius Chivu) â– Scrisorile unui fazan (Editura Aula), scris` de un autor inteligent [i c`ruia \i place s` spun` exact ceea ce g\nde[te: Alexandru Mu[ina. O carte lipsit` de ipocrizii [i care, tocmai de aceea, deranjeaz` pe mul]i. (Cezar Paul-B`descu) â– Pe Liternet pute]i citi scenariile finaliste ale concursului HBO, 2006. O mostr` destul de reprezentativ` pentru cum se scriu scenarii \n România, posibile filme, altele dec\t cele care

demisii Nu mai pu]in de 14 membri ai Organiza]iei pentru drepturile omului, condus` de Jimmy Carter, au demisionat \n semn de protest fa]` de ceea ce ei consider` a fi o inechitate flagrant` ap`rut` \n cea mai recent` carte semnat` de fostul pre[edinte american. Conform Associated Press, principalul repro[ pe care consilierii demisionari \l aduc autorului volumului Palestine: Peace Not Apartheid este acela de a fi renun]at la impar]ialitate \n favoarea unei singure p`r]i implicate.

Cartea trateaz` procesul de pace israelo-palestinian, demarat \n timpul mandatului de pre[edinte al lui Carter (1977-1980), [i acordul de pace negociat \n aceea[i perioad` \ntre Israel [i Egipt. Vina, \n viziunea lui Carter, este \mp`r]it` \ntre Israel, Palestina, Statele Unite [i al]ii, dar propor]ia ei se \nclin` v`dit –, sus]in at\t demisionarii, c\t [i o bun` parte a democra]ilor sau mai multe organiza]ii evreie[ti –, spre politica israelian`.

Jimmy Carter [i-a ap`rat cartea [i a insinuat, conform aceleia[i agen]ii de pres`, c` America s-ar feri s` dezbat` conflictul, de teama puternicului lobby evreiesc.

c\[tig` concursul CNC. M-a impresionat pozitiv „transparen]a“: scenariile postate s\nt \nso]ite de scurte analize [i de „motiva]ia juriului“ pentru alegerea f`cut`. Mi-a pl`cut cel care a c\[tigat sec]iunea lung-metraj, S` iube[ti [i s` tragi apa de Dan Mihu, de[i pierde prin faptul c` subiectul nu este unul actual. (Adina Popescu) ■Sergio Bambaren, Steaua, o poveste de Cr`ciun (traducere de Crengu]a Sofronea, Editura Humanitas, 2006), care spune, simplu [i emo]ionant, povestea na[terii din perspectiva cat\rcei ce a dus-o pe Maria la Betleem. Demn` de laud` este reabilitarea porcului, „colegul“ de ferm` al cat\rcei, care-i reveleaz` acesteia adev`rurile esen]iale, [i cu

care se \nt\lne[te, la sf\r[it, \n rai.

(Iaromira Popovici) â– Truman Capote, Mic dejun la Tiffany (traducere de Constantin Popescu, Colec]ia „Cotidianul“, Editura Univers, 2006). Portretul nu al unei doamne, ci al unei f\]e, \n New York-ul anilor ’40, „o ]icnit`‌ dar autentic`“. {i fiindc` nu-i putem citi pe americani f`r` Henry James, a[ zice c` avem [i o replic` la celebra lui nonconformist` Daisy Miller. Ritm excelent, portretistic` (om cu om) memorabil` [i, mai presus de toate, amintirea filmului cu Audrey Hepburn \n rolul lui Holly. Nici o Dilematec` f`r` Cinemateca ei. (Radu Cosa[u) â–

8

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Bazar Eroi au fost, eroi s\nt \nc` ĂŽn cazul \n care ducea]i lips` de eroi recen]i, protagonistul lunii ianuarie se arat` a fi Robert Nuranen, cet`]ean american care a returnat bibliotecii locale, \mpreun` cu penaliz`rile pentru 47 de ani, cifrate la 171 de dolari [i 32 de cen]i, un volum pe care \l \mprumutase pe vremea c\nd se afla \nc` elev \n clasa a IX-a. Nuranen a m`rturisit c` \n timpul unei cur`]enii, mama sa a fost cea care a provocat soarta [i a g`sit o nou` loca]ie pentru romanul Prin]ul din Egipt. Povestea c`r]ii comunitare continu` de-a lungul timpului cu reg`siri periodice [i dispari]ii stupefiante, pentru a[i g`si, \n final, deznod`m\ntul, c\nd Prin]ul din Egipt a reap`rut la lumina zilei dintr-o cutie pr`fuit` uitat` \n mansarda locuin]ei. „Mi-am spus c` trebuie s` o \nm\nez rapid bibliotecii, \nainte de a mai trece al]i 10 ani. 57 de ani ar fost fost deja jenant“, a mai declarat Nuranen, actualmente profesor \n Los Angeles. Biblioteca pierduse de mult orice eviden]` a acestui volum.

Robert Nuranen a ]inut s` precizeze c` nu a apucat s`-[i duc` lectura p\n` la cap`t.

INFO â– Licita]ie pentru o \mp`care istoric` Un e-

xemplar din cartea filozofului danez Soeren Kierkegaard, dedicat compatriotului s`u Hans Christian Andersen, a fost v\ndut de cur\nd la o licita]ie pentru o sum` mai mare de 20.000 de euro.

Ap`rut` \n 1843 [i semnat` cu pseudonimul Victor Ermita, Enten-Eller este prima oper` important` a lui Kierkegaard. Justificarea acestei sume fabuloase, ob]inute \n cadrul licita]iei, vine \ns` de la aceast` dedica]ie simpl`: „poetului danez H.C. Andersen cu afec]iune, Victor Ermita“. Despre existen]a acestei cĂłpii s-a aflat datorit` unei scrisori de mul]umire adresat` de Andersen filozofului danez. „Mi-a]i f`cut o mare pl`cere trimi]\ndu-mi Enten-Eller“, a scris Andersen \n epistola aflat` \n prezent la Biblioteca Regal` Danez`. „Totu[i, am fost surprins, dup` cum v` pute]i da seama [i singur. Nu [tiam c` ave]i g\nduri amicale \n ceea ce m` prive[te. Dumnezeu s` v` binecuv\nteze pentru asta.“ Nedumerirea lui Andersen avea str\ns` leg`tur` cu un studiu publicat cu 10 ani \nainte, \n care Kierkegaard \i repro[a, f`r` nuan]e, c` „\i lipse[te filozofia de via]`“. pagini realizate de Matei Florian

â– Laura Bush fa]` cu analfabetismul

Printre peregrin`rile prin muzee [i spitale [i discu]iile despre soarta copiilor \nfometa]i, Laura Bush [i-a g`sit timp pentru a dezbate [i bunul mers al [tiin]ei de carte. Aflat` \ntr-o vizit` de trei zile \n capitala Fran]ei, prima doamn` a Americii, fost` profesoar` [i actual sus]in`toare a activit`]ilor culturale cu [taif diplomatic, a ajuns la concluzia, deloc surprinz`toare, c` „stoparea analfabetismului este o provocare pentru toate statele lumii“, informeaz` AFP. Aceast` idee profund` se pare c` a \ntrunit adeziunea unanim` a participan]ilor, din care nu au lipsit reprezentan]i ai unor ]`ri ca Afgansitan, Burkina Faso sau Madagascar. Cu ocazia acestei mese rotunde organizate de UNESCO, doamna Bush a ]inut s` mai adauge subtil [i totodat` patriotic: „Investi]ia \n educa]ie [i [tiin]` de carte ajut` guvernele s`-[i \mplineasc` obliga]iile fundamentale: \mbun`t`]irea condi]iilor de trai, \nt`rirea economiei, p`strarea cet`]enilor s`n`to[i“. Amin.

GLOHPDWHNZHE SGI

30

INFO

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Masa de lucru Elena Vl`d`reanu: „Lucrurile nu stau chiar at\t de r`u“ ĂŽntotdeauna mi-a pl`cut s` citesc m`rturii despre scris ale unor oameni care scriu. Nu pentru c` m-ar interesa \n mod deosebit la ce lucreaz` ei, ci, mai degrab`, pentru c` sper de fiecare dat` s` g`sesc acolo ceva despre cum oamenii nu mai pot scrie [i de ce. Doar c`, vede]i dumneavoastr`, despre lucrurile astea nu prea se vorbe[te. Ce scriitor mai e [i `la care nu poate scrie, nu-i a[a?

Ei, bine, eu \mi permit. E drept, s\nt mai mult jurnalist dec\t scriitor, deci \mi d` m\na. Prin urmare:‌ ‌nu mai pot scrie. De c\nd am terminat europa, n-a mai mers. Asta nu \nseamn` c` nu am zeci de prostii \ncepute, zeci de m\zg`leli, zeci de idei. Dar ceva \nchegat‌ nexam. Mereu dau vina pe timp. Deci: m` scol c\t de diminea]` pot, adic` pe la 5. În realitate: asta \mi doresc, s` m` scol la 5, dar nu reu[esc mai devreme de 6,30-7,00. Îmi fac rapid o cafea [i trec la computer. În realitate: \mi fac, nu a[a de rapid, o cafea, m` joc c\teva minute bune cu

Pamuk (the cat), ajung la computer pe la 7,30.

Atunci m` apuc de scris. Corect: de scris desf`[ur`toare & celelalte, pentru emisiunea mea de la radio, de preg`tit nu [tiu ce \ntreb`ri pentru nu [tiu ce interviu. P\n` c\nd ies din cas`, \mi mai r`m\n c\teva minute, timp \n care \mi deschid documentul intitulat „romanel“, m` chior`sc pu]in la el [i zic „las`, c` \ncerc disear`, o s` am mai mult timp“. Aiurea.

Seara trebuie s` ajung la cine [tie ce m`g`rie de lansare sau altele [i nu mai apuc. A doua zi, the same. Week-end-ul, de obicei, e doar jumate, a[a c` nu m` pot hot`r\ ce s` fac mai \nt\i: s` dorm, s`-l alerg pe Pamuk, s` ascult muzic`, s` citesc. Ghici]i ce aleg? S` dorm. Timpul care \mi mai r`m\ne, \l folosesc pentru treb`luit [i, uneori, pentru c\te un film.

Ah, ca s` nu existe nel`muriri: citesc. Doar \n metrou, dar tot lectur` se cheam`. Cum fac, \n medie, trei ore pe zi cu metroul, lucrurile nu stau chiar at\t de r`u. â–

Cecilia {tef`nescu: „Masa de scris e casa mea“ Se fac \n cur\nd patru ani de zile de c\nd, zilnic sau aproape, laptopul este ca o excrescen]` din propriul meu trup, iar masa de scris e casa mea sau, mai bine zis, toat` casa mea. ĂŽn ace[ti aproape patru ani, de c\nd muncesc – nu vreau s` spun „lucrez“ pentru c` mi se pare un termen pre]ios [i \nchipuit – la romanul Intrarea Soarelui, mi s-au str\ns pe birou, \n buc`t`rie – [i aici m` simt obligat` s` adaug c` buc`t`ria mea e \ntrebuin]at` mai mult \n scopuri literare dec\t culinare – [i pe noptiera de la capul patului, un morman de c`r]i pe care le-am cump`rat din pur` pl`cere [i pe care acum le privesc cu oarece sentimente de vinov`]ie, ca pe ni[te fecioare seduse [i abandonate. Visez zilnic – iar visul `sta e amestecat [i cu pu]in` oroare – la momentul \n care o s` \nchei romanul, o s`-l trimit editurii [i, neg`sindu-mi loc prin cas` [i rost \n lume, o s` m` tol`nesc pe canapea [i o s`-mi ad\n-

cesc, cu triste]e [i resemnare, fruntea-n r\nduri.

Poate din cauza naturii mele monomaniacale, pe masa mea de lucru e mare plictiseal`, pentru c` tot ce am \ncercat s` fac, paralel cu scrisul la roman, zace acum \n a[teptare. De aceea merg de cel pu]in dou` ori pe s`pt`m\n` la cinema. M-am g\ndit de multe ori c`, dac` a[ putea, \n fotoliul acela de catifea ro[ie [i \n zgomotul infernal amestecat cu miros de floricele a[ sta s` scriu la nesf\r[it. M` rog, nesf\r[it e un fel de-a spune.

Altminteri, singurele mondenit`]i literare care-mi fac la fel de mult` pl`cere cum mi-ar face o plimbare \n aerul tare al dimine]ii – asta dac` a[ reu[i s` m` scol mai devreme – s\nt povestirile pentru revista Elle, din care r`sar \n permanen]` idei pentru noi c`r]i sau noi scenarii de film, care vor r`m\ne \ns`, cel mai probabil, nescrise. â–

10

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

CV (Carte de Vizit`)

Adriana Babe]i Pentru c` mi-era groaz` sau doar lene s` m` nasc, \n 12 noiembrie 1949, ora 22,40, dr. MorĂĄth de la spitalul de femei din Oradea m-a prins de cap cu un cle[te [i a strigat d`-]i drumul [i ie[i odat-afar`.

C\teva minute bune, zice mama, n-am prea p`rut c` a[ fi \n via]`. Doctorul a recunoscut apoi c` de la a[a o manevr` puteam s` ajung oligofren` sau, dimpotriv`, un geniu. N-am ajuns nicicum, dar m-am ales cu o mare v\n`taie pe frunte p\n` pe la [ase luni [i cu un dezastru definitiv la nervul optic.

Ca s-o mai aline dup` at\ta chin, moa[a a \ntrebat-o pe mama dac` s-a g\ndit la un nume. Ea a spus c` s-a g\ndit la Andi, pentru c` i-a pl`cut mult cum \l chema pe un b`iat \ntr-o carte pe care a citit-o c\nd era elev` la Normala din Beiu[. {i ce-a]i vrea s` fie f`tu]a, zice mama c-ar fi \ntrebat-o moa[a \n timp ce eu z`ceam ca o larv`. Ea s-a pierdut cu firea [i a zis repede \nv`]`toare. De[i era istovit`, s-a corectat imediat: profesoar`. Bine-i [i profesoar`, ar fi zis moa[a. Imediat dup` aceea o doctori]` mi-a c`scat ochii sub ni[te becuri puternice [i mi-a picurat \n fiecare ceva apos care m-a ars groaznic. Se prea poate ca fix \n clipa c\nd am \nceput s` urlu ca orbit`, s` mi se fi aprins g\ndul c` rostul meu pe lumea asta e s` povestesc tot ce v`d. Deci cred c` \nc` de-atunci am vrut s` m` fac scriitor, de[i nu-i prea [tiin]ific ce spun, ba chiar de-a dreptul aberant.

Ar merita s` povestesc c\ndva istoria care i-a a[ezat fa]` \n fa]` pe mama [i tata, cu tot cu numeroasele [i ciudatele lor familii. Ea a fost chiar istoria cu i mare, pentru c` de fapt atunci s-au \nt\lnit dou` lumi, dou` rase, dou` clase [i c\te dou` credin]e \n Dumnezeu [i-n politic`. Unii erau boga]i, al]ii nu, unii rom\ni, al]ii nu, unii cre[tini, al]ii nu, unii de st\nga, al]ii de dreapta, unii foarte de st\nga, al]ii foarte de dreapta. Prin urmare unii nu s-au mai \ntors de la Birkenau, al]ii nu s-au mai \ntors de la Canal. Apoi unii au plecat \n Israel [i America, al]ii \n Siberia [i B`r`gan. At\t de multe s\nt simetriile [i coinciden]ele, c` tot romanul pe care l-a[ scrie ar p`rea cusut cu a]` alb`. A[a c` deocamdat` \i car pe to]i cu pove[tile lor, zi [i

INFO noapte, \ntr-un fel de cocoa[` ascuns` \n piept, care m` apas` ca un ghem dureros atunci c\nd m` chinui s` fiu scriitor.

Semn c` mama a avut \ntotdeauna dreptate este c` p\n` la urm` am ajuns profesoar`. Dar nimeni nu mi-a putut scoate din cap c` trebuia s` m` fac [i scriitor, de[i dorin]a asta era total aiurea.

Pe de-o parte, voiam s` scriu cu \nd\rjire, pe de alta, brusc \ncr\ncenarea mi se blegea. Au fost multe etape \n zv\rcolirile mele scriitorice[ti. De pild`, \ntre 1952-1954 am scrijelit ca apucat` cu un creion chimic A [i apoi ANDI pe toate foile goale de la \nceputul [i sf\r[itul c`r]ilor din cas`. Dar n-am m\zg`lit h\rtia dec\t c\nd eram bolnav` [i trebuia s` stau \n pat. ĂŽn rest, am ascultat pove[ti, m-am jucat cu copiii de pe strada Ion Vasi din Timi[oara [i am visat c` o s` fiu scriitor. La [coal`, \ntre 1956-1960, am \nceput s` copiez \ntr-un caiet dictando poezii din revista Cravata ro[ie. Pe copert` am scris Poezii de Adriana S. [i mi-am \nconjurat numele cu o ghirland`. Dar [i asta o f`ceam doar c\nd m` plictiseam. ĂŽn rest, p\n` \n 1964, am citit, mi-am f`cut lec]iile, m-am jucat cu fetele [i am visat c` o s` devin scriitor. Prima dat` c\nd am sim]it c` s-ar alege ceva de visul meu a fost \n vara lui 1965. ĂŽntr-o noapte, dup` ce am terminat Faust, de[i nu prea \n]elegeam mare lucru, am s`rit ca ars` din pat de l\ng` bunica [i am \nceput s` scriu \n trans`, cu un stilou Flaro \ntr-un caiet de matematic`, o proz` absolut cretin`, De ce Faust?. ĂŽn rest, p\n` \n 1971, am citit, mi-am f`cut lec]iile, mi-am luat examenele, m-am jucat cu b`ie]ii [i am visat cum o s` m` fac scriitor. Anul 1972, c\nd am ajuns la Orizont, mi-a \mplinit dorin]a: aveam unde s` m` desf`[or. Atunci am publicat de toate. Dac` le-a[ aduna, s-ar str\nge sute de pagini, dar n-ar servi nim`nui. ĂŽn rest, p\n` \n 1984, am citit, am fost c`s`torit`, m-am jucat cu Oana, fiica mea, [i am visat cum o s` ajung scriitor.

Proba hot`r\toare am trecut-o \ns` \n clipa c\nd a r`s`rit ca prin minune un nou doctor MorĂĄth, care m-a prins de urechea st\ng` cu dou` degete [i a strigat ba \nduio[at, ba enervat d`-]i drumul [i scrie-odat`. De atunci au trecut peste 20 de ani, iar eu trebuie s`-i compun iarn`, var`, m`car dou` pagini pe zi, nu conteaz` c\t de bune sau proaste.

A[a mi-au ap`rut ni[te c`r]i. ĂŽn rest, citesc, \mi fac toate temele, m` joc cu focul [i visez ce bine o s` fie c\nd o s` m` trezesc scriitor. â–

11

GLOHPDWHNZHE SGI

30

PE ALESE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Cele mai bune c`r]i române[ti din 2006 N-am f`cut selec]ia de mai jos (reunind opiniile liber exprimate ale redactorilor Dilemei vechi [i Dilematecii) ca s` avem [i noi topul nostru. Am f`cut-o ([i nu ne-a fost u[or...) din trei motive: 1. ca s` vedem, cu c`r]ile pe mas`, c\t de relevant` [i consecvent` a fost selec]ia c`r]ilor recenzate \n aproape un an; 2. ca s` schi]`m tendin]ele [i politicile editoriale de la noi \n privin]a scriitorilor români; 3. ca s` le furniz`m cititorilor no[tri (mai bine informa]i dec\t ai altora) un set de recomand`ri ferme. Din selec]ia dilematic` s-ar putea s` lipseasc` anumite c`r]i importante, a[a cum se \nt\mpl` de c\te ori criteriile de baz` s\nt subiectivitatea [i gustul personal. (C`r]ile semnate de membrii redac]iei nu au fost luate \n considerare.)

FIC}IUNE

1

R`zvan R`dulescu, Teodosie cel Mic, Editura Polirom

„Mai aproape de Lewis Carroll [i Dimov dec\t de liricii Michael Ende [i Iordan Chimet (cu at\t mai pu]in de mitograful Tolkien), metafic]iune comic` [i metabasm tragic, de o virtuozitate narativ` diabolic`, Teodosie cel Mic este (capod)opera unui maestru: combina]ie de rigoare lucid` [i imagina]ie suprarealist`, tentativ` a unui estet de a conjura prin puterile feeriei spaima de neant...“ (Paul Cernat)

2

Adriana Bittel, Cum \nc`run]e[te o blond`. Povestiri din secolul trecut, Editura Compania

„Lucrate impecabil, cu concizie [i interes pentru detaliu [i nuan]`, prozele scurte ale Adrianei Bittel au for]a unui bumerang care ajunge la miezul realit`]ii. Deziluzionarea e \mbl\nzit` \ns` fratern, de tonul comprehensiv, trecut prin umor, compasiune [i, uneori, melancolie.“ (Sanda Cordo[)

3

Ion Manolescu, Derapaj, Editura Polirom

„Ion Manolescu [tie s` calculeze fiecare impuls pe care \l trimite creierului cititorului [i s` manevreze algoritmi narativi evolutivi care precompun h`r]ile mintale ale acestuia. Acest calcul riguros \nseamn` o echilibrare [i o echilibristic` a umorului, sarcasmului, mistific`rii [i demitiz`rii.

Un roman care are de toate.“ (Lucia Simona Dinescu)

4

Ana Maria Sandu, Fata din casa vagon, Editura Polirom

„În Fata din casa vagon, adev`rul biografic minimal e \nlocuit, \ntr-un mod ingenios [i organic, cu adev`rul literaturii. Aceasta este solu]ia Anei Maria Sandu de surclasare poetic-narativ` a biografismului fatal [i minimal al unei p`r]i importante a genera]iei sale.“ (Simona Sora)

12

GLOHPDWHNZHE SGI

30

PE ALESE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

5

Ion Barbu, Antologia poeziei române[ti la zid, Editura Polirom

„În utopica Petril` pe care a creat-o Ion Barbu prin simpla sa prezen]` acolo, prin Festivalul ÂŤOm r`uÂť (aflat, din lips` de fonduri, la al doilea parastas) sau prin Antologia poeziei române[ti la zid (\ntre altele), ar trebui s` fie posibil [i urm`torul gest: fiecare locuitor al ora[ului s` cumpere aceast` antologie de poezie româneasc`, s-o priveasc` precum o poz` de familie cu poet [i s-o r`sfoiasc` uneori ca pe-o arm` \mpotriva tembeliz`rii.“ (Simona Sora)

NON-FIC}IUNE

1

Florin }urcanu, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, Editura Humanitas

„Florin }urcanu a explorat aproape toate materialele bio-bibliografice disponibile [‌]. El r`m\ne \ns` istoric, evit\nd s` se aventureze prea mult pe terenul criticii literare. Nu evit` anecdoticul biografic, nici nu \l exhib`; ceea ce \l intereseaz` e, \nainte de orice, biografia ideilor, ÂŤitinerarulÂť intelectual \n rela]ie cu contextele istorice [i politice. Volumul s`u are meritul de a ridica la cote foarte \nalte standardul de competen]` [i seriozitate al discu]iei.“ (Paul Cernat)

2

Paul Cornea, Interpretare [i ra]ionalitate, Editura Polirom

„S\nt decenii de c\nd, ÂŤ\n lumea noastr` sublunar`Âť (cu o expresie favorit` a autorului), n-a mai ap`rut o carte de anvergura teoretic` [i deschiderea umanist` a acesteia. Prin acuitatea aten]iei, prin disponibilitatea intelectual`, creativitatea ideatic` [i capacitatea de sintez`, prin elegan]a expresiei, ca [i prin \ncrederea nelini[tit` \n ra]iune, Paul Cornea se apropie cel mai mult, \n arealul g\ndirii române[ti, de Tudor Vianu.“ (Sanda Cordo[)

3

Matei C`linescu, Eugène Ionesco: teme identitare [i existen]iale, Editura Junimea

„Abord\nd cu binecunoscuta-i fine]e calm`, tacticoas`, opera ionescian` (\n special cea postbelic`), Matei C`linescu o ÂŤepuizeaz`Âť [i, totodat`, o relanseaz` pe coordonatele interculturale [i transestetice ale ÂŤtemelor identitare [i existen]ialeÂť. Avatarurile dublei identit`]i [i tensiunea pe care aceasta o presupune, c`ut`rile [i fantasmele biografice ale dramaturgului francoromân s\nt explorate cu pasiune lucid`...“ (Paul Cernat)

4

Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu, Focul amorului, Editura Humanitas

„Scrut\nd mii de pagini de documente, Constan]a Vintil`-Ghi]ulescu [tie s` citeasc` cu abilitate printre r\nduri, s` intuiasc` lucrurile nespuse [i s` ne ofere o panoram` a moravurilor amoroase [i a practicilor sexuale din societatea româneasc` de la \nceputurile modernit`]ii: ritualurile de seduc]ie [i sexualitatea prenup]ial`, circumstan]ele [i locurile primei experien]e sexuale, ignoran]a fetelor \n materie de sexualitate, pre]ul virginit`]ii, sarcinile ilegitime, rela]iile extraconjugale, rela]iile sexuale ale st`p\nului cu slujnicele, prostitu]ia, violul, pedofilia, homosexualitatea etc.“ (Alexandru Ofrim)

5

C`lin-Andrei Mih`ilescu (coord.), Cum era? Cam a[a‌, Editura Curtea Veche

„Volumul coordonat de C`lin-Andrei Mih`ilescu pune la un loc texte greu de definit (un amestec de eseistic` str`lucitoare, memorialistic` vie [i proz` explod\nd de talent) ale unor autori de prim` m\n`. Elementul comun: amintirile din vremea comunismului, tratate c\nd \n cheie grav`, c\nd \n volute ÂŤfrivoleÂť. Cartea e plin` de umanitate [i de miez, chiar dac` anticomuni[tii radicali [i \ncrunta]i i-ar putea repro[a c` ÂŤbagatelizeaz` problemaÂť.“ (Mircea Vasilescu) â–

13

GLOHPDWHNZHE SGI

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

3 ,1 4 T E C A

Dilematecii \ncoace, cu aceste vorbe din romanul M` numesc Ro[u: „Cu voia Domnului, vom \nv`]a \ntr-o bun` zi [i s` ne povestim, f`r` s` ne temem, propria via]` \ntocmai ca pe propria noastr` via]`“. M. F. ■„O carte este o colec]ie de h\rtii, pergamente sau alte astfel de materiale, tip`rite [i legate sau bro[ate \ntr-un volum.“ Asta e defini]ia pe care cea mai mare enciclopedie online, Wikipedia, o d` c`r]ii. Ave]i \n m\ini o colec]ie de h\rtii, pergamente sau alte astfel de materiale, tip`rite [i legate. Ave]i \n m\ini o carte? M. M. â– Se [tie c`, \n urma procesului intentat pentru Florile r`ului, Baudelaire a pl`tit o amend` de 300 de franci [i a fost obligat s` elimine din carte [ase poezii socotite obscene. Ce nu se prea [tie este faptul c`, dup` moartea poetului, un editor a republicat volumul integral, iar pentru asta a pl`tit o amend` de 500 de franci [i a fost condamnat la un an de \nchisoare. Atunci vremuri grele pentru poezie! M. C. â– |n monografia Mozart – drumuri [i c\nturi, ap`rut` la serioasa editur` Humanitas, s-au \nt\lnit un autor incredibil (AndrĂŠ Tubeuf) cu un traduc`tor aiuritor (Doina Lic`). Gafele, datorate unuia sau altuia, se reg`sesc aproape \n fiecare pagin`. Iat` c\teva: „ca at\]ia oameni boga]i, \[i avea propria camer`, adic` orchestr` pur [i simplu“; „sugarii se tratau mai rar cu rasol“; „etimologiile s\nt cucernice“; „suculente \nfloriri“; (Mozart) „va iubi viola; aceasta c\nt` la mijloc, nu acolo unde e cerul, ci unde e inima“; „sf\[ierea inimilor va deveni mai subtil`“, „fiul avea cincisprezece ani, era bun violonist [i chiar o [i mai bun` pu[lama“; „cu abcesul s`u dentar, Wolfgang e de speriat; dou` zile nu va putea m\nca dec\t sup`, nu se va ar`ta opt“; „Mozart, programat de istorie s` devin` primul muzician liber“. C. P.-B. â– A]i auzit despre „c`r]ile c`l`toare“? ĂŽn 2001, un american a \nfiin]at un site, Book Crossing.com, destinat monitoriz`rii lor. Procedura e simpl`: la[i o carte pe o banc` \n parc, cu o noti]` pentru cel care o g`se[te ca, dup` ce o cite[te, s` o abandoneze \ntr-un loc public pentru un alt poten]ial cititor. Astfel, c`r]ile pot c`l`tori prin lume, iar cu ajutorul site-ului li se poate urm`ri traseul. ĂŽn momentul de fa]` s\nt \nscri[i ca

â– Din obligatoriul (pentru mateini) „Index la ultimele \nsemn`ri ale lui Mateiu Caragiale“, fragmente adnotate de Ion Iovan \n România literar` nr. 1 a.c.: „17 februarie. (‌) Silueta urm`ritoare seam`n` cu a dubiosului nostru Niculaie. S` se fi dedat el la promenad`? Exclus“.

I. Iovan ne explic` cine era acest „dubios Niculaie“ (om de cas` al familiei Sion; printre altele, el a fost cel care a declarat decesul scriitorului, survenit \n noaptea de 17 ianuarie 1936), dar pe mine, unul, m` amuz`/obsedeaz` acest adorabil „a se deda la promenad`“: era oare aceasta o expresie obi[nuit` \n epoc`, sau e o inven]ie de-a lui Mateiu?‌ A[tept r`spuns urgent! a. l. [. â– ĂŽntr-o subteran` de metrou bucure[tean, doi liceeni ap`sa]i de datorie, plini de un spleen c`ruia \i ziceau sictir, despre tema de week-end; pentru c` o s` fie asculta]i, trebuie s`-l citeasc` pe „`la“, p\n` luni. „Cum dreacu-l cheam`?“, \ntreab` unul, „\i zice‌ ca unei sta]ii de autobuz“ \[i aminte[te cel`lalt‌ „Sebastian, sau cam a[a cevaâ€Śâ€œ ĂŽntr-o subteran` bucure[tean`, caz tipic [i tragic de sic transit gloria mundi. Sau‌ cam a[a ceva.

S. G. â– Cu o reveren]` pentru domnul Orhan Pamuk, m` \nscriu [i eu pe lista deschis` de Claudiu Constantinescu, de la num`rul 6 al

14

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

membri 737 de români, destul de pu]ini fa]` de cei 222.896 de americani, \ns` mul]i fa]` de cei 5 cititori din Gabon. Onoarea pierdut` a Katharinei Blum de Heinrich BĂśll [i Privind \n soare de Julian Barnes s\nt dou` dintre romanele care, \n momentul de fa]`, c`l`toresc prin România, la voia \nt\mpl`rii. A. P. â– Eduardo Mendoza, Misterul criptei vr`jite (Editura Humanitas, 2006, traducere de Horia Barna) e prima carte din Colec]ia „R\sul lumi“ care nu a fost pe gustul meu: singurul lucru care mi-a pl`cut a fost faptul c` eroul, detectivul delincvent [i s`rit, e dependent de Pepsi; \n rest, nici stilul [i nici povestea nu mi s-au p`rut la \n`l]imea altor volume din aceea[i colec]ie. I. P. â– Pe 31 ianuarie 2007, se \mplinesc 150 de ani de c\nd Gustave Flaubert a fost tradus \n fa]a celei de a 6-a Camere de justi]ie corec]ional` \n virtutea articolelor 1 [i 2 ale legii franceze din 17 mai 1819 [i 59 [i 60 din Codul Penal. Flaubert [i „complicii“ s`i (directorul revistei [i directorul tipografiei unde ap`ruse romanul Doamna Bovary) au fost achita]i, dar verdictul le amintea c` „exist` limite pe care scriitorul nu le poate niciodat` \nc`lca, el trebuie s` ]in` minte c`, pentru a \mplini binele pe care e chemat` s`-l produc`, literatura trebuie s` fie cast` [i pur` \n form` [i expresie“. Probabil f`r` leg`tur` cu aceast` aniversare, se desf`[oar` la Las Vegas, \n prezen]a a 30.000 de participan]i, Conven]ia industriei pornografice, Adult Entertainment Expo. Se spune c` pornografia a jucat un rol determinant \n progresul noilor tehnologii vizuale; aceast` industrie aduce acum \n Statele Unite mai mul]i bani dec\t Hollywood-ul, contribu]ia la dezvoltarea economic` fiind \ntre 12 [i 20 miliarde de dolari. Nimeni n-a socotit c\]i bani pot s` produc` puritatea [i castitatea. M. B. â– Pagin` de Kundera (sublimat` dintr-un articol al Evei Golombos, \n GĂĽndul). Prim-ministrul ceh Mirek Topolanek e supus unui dublu stres: formarea Guvernului, dup` dou` \ncerc`ri e[uate \n ultimele [ase luni; divor]ul de so]ia sa [i rela]ia cu vicepre[edinta Camerei Deputa]ilor, de la care – conform ve[tilor sigure aduse de reporterii afla]i pe urmele lui – ar a[tepta un copil.

Omul era gata s`-l str\ng` de g\t pe un fotograf, dup` care s-a scuzat. |ntrebat, \ntr-o emisiune,

dac` se consider` fericit sau nu, a dat s` fug`, dar s-a calmat, cer\nd \n]elegere pentru via]a lui intim`. Solu]ia kunderian` vine de la un psiholog: „Nimeni nu face caz \n Cehia din faptul c` un om politic are o amant`, iar dac` mai face [i un copil, \i mul]umim Celui de Sus, deoarece \n ]ara noastr` natalitatea e la p`m\nt“. R. C. â– Pentru azi, un fragment dintr-un text poate mai pu]in cunoscut al lui Balzac, Tratat despre excitantele moderne (1838): „Iat` rezultatul unei experien]e f`cute la Londra, a c`rei veridicitate mi-a fost garantat` de c`tre dou` persoane demne de \ncredere, un savant [i un om politic [‌].

Guvernul englez a permis ca trei condamna]i la moarte s` fie l`sa]i s` aleag` \ntre a fi sp\nzura]i, potrivit formulei uzitate \n aceast` ]ar`, [i a tr`i unul numai cu ceai, altul numai cu cafea [i cel`lalt numai cu ciocolat`, f`r` s` consume vreun alt aliment de orice natur` [i f`r` s` bea alte lichide. [‌] Omul care a tr`it numai cu ciocolat` a murit dup` opt luni. Omul care a tr`it numai cu cafea a rezistat doi ani. Omul care a tr`it numai cu ceai a sucombat abia dup` trei ani. [‌] Omul cu ciocolata a murit \ntr-o cumplit` stare de putreziciune, devorat de viermi. Membrele i-au c`zut unul c\te unul, precum acelea ale monarhiei spaniole. Omul cu cafeaua a murit ars, de parc` l-ar fi mistuit focul Gomorei. Din el s-ar fi putut face var. S-a [i propus acest lucru, \ns` propunerea a fost respins`, socotindu-se c` o asemenea experien]` ar fi contrar` nemuririi sufletului.

Omul cu ceaiul a sl`bit p\n` a devenit aproape diafan, murind din pricina epuiz`rii, dup` ce ajunsese la stadiul de lantern`; era at\t de str`veziu, \nc\t o lumin` a[ezat` \n spatele lui era suficient` pentru ca un filantrop s` poat` citi ziarul Times“. D. S.

15

GLOHPDWHNZHE SGI

30

Marius Chivu

Mitul lui Eminescu, contemporanul nostru

Š Dan Stanciu

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

DOSAR Mitul eminescian domin` autoritar cultura român` de mai bine de un secol. Geniu disp`rut \n floarea v\rstei, bolnav [i nefericit suflete[te, dar de o moralitate [i un patriotism des`v\r[ite, intransigent, fervent [i drept militant politic, de o inteligen]` sclipitoare care l-a situat \n avangarda [tiin]elor politice, economice, sociale [i tehnice, romantic \nt\rziat, \ns` poet nepereche, poet na]ional, poet social, luceaf`r al poeziei române[ti, \ntemeietorul limbii noastre literare, chintesen]` a spiritualit`]ii române[ti, „om deplin al culturii româneâ€œâ€Ś Eminescu supravie]uie[te cu greu propriului mit. Sprijinind cauza mai tuturor intereselor politice, morale sau literare ale posterit`]ii; revendicat de c`tre toate formele de na]ionalism: ortodoxism, legionarism, protocronism [i, acum, de Noua dreapt`, Eminescu a reu[it s` fie – cum a formulat Nicolae Manolescu – „emblematic pentru toate curentele de g\ndire din secolul nostru“. Ast`zi, editarea operei eminesciene este suspect` de erori semnificative [i, paradoxal sau nu, critica literar` \nc` nu ne-a dat un Eminescu al timpului nostru.

Receptarea critic` a lui Eminescu num`r` trei mari momente importante. Primul, articolul lui Maiorescu din 1898, ce urmeaz` primei edi]ii de poezii, \n care criticul impune imaginea unui spirit schopenhauerian, a geniului pur abstras cotidianului. Al doilea moment corespunde public`rii poeziilor postume \n edi]ia Perpessicius [i studiilor lui C`linescu [i Vianu din anii ’30, urmate de interpretarea lui Ion Negoi]escu, tip`rit` \n 1968, prin care se stabilesc valoarea postumelor [i imaginea romanticului vizionar.

De[i, \ntre timp, prima edi]ie academic` s-a \ncheiat, materialul biografic s-a completat nesperat (cele 93 de scrisori inedite adresate Veronic`i Micle au fost publicate \n 2000), iar mitul s-a consolidat prin emfaz` critic`, festivism politic

[i, dup` ’89, prin comercialul anivers`rilor, critica operei eminesciene a r`mas, substan]ial, la nivelul contribu]iilor interbelice. De aceea, consider al treilea moment important al recept`rii lui Eminescu nr. 265/1998 al Dilemei, \n care s-au \ncercat, pentru prima [i singura dat` cu un asemenea impact, deconstruc]ia cultului personalit`]ii poetului [i a prejudec`]ilor din imaginarul colectiv, rediscutarea mitului literar, reevaluarea [i revitalizarea spiritului critic, precum [i o indirect` invita]ie la relectur`.

Dac` \n anii ’20, pe frontispiciul revistei xenofobe Porunca vremii erau reproduse cele dou` versuri din „Doin`“, citate mai t\rziu \ntr-un celebru discurs de Ceau[escu \nsu[i, [i dac` \n ultimii ani apar c`r]i \n care Noua

„CHEMARE LA ROMÂNISM – An de an ne \nt\lnim \n ziua de 15 ianuarie pentru a s`rb`tori na[terea lui Mihai Eminescu. În fapt, \n fiecare an ce trece \l \ngrop`m tot mai mult \n propria-i imagine.

V` invit`m \n aceea[i zi de 15 pentru a \ncerca, renun]\nd la inevitabilele vanit`]i ale epocii, s`-l dezgrop`m pe Eminescu dezgrop\ndu-ne \n acela[i timp pe noi.“ Afi[ pe holul Universit`]ii „Babe[-Bolyai“ din Cluj

17

GLOHPDWHNZHE SGI

30

„Într-o oper` non-canonic`, recuren]ele chreodei [i raporturile incertitudinale se manifest` pe deplin, printr-un permanent dinamism contradictorial magmatic. Cele patru ÂŤstoikeiaÂť la care am recurs spre a indica r`sp\ntiile tensionale ale poeziei secolului al XX-lea, se reg`sesc \n opera eminescian` ca unde magmatice \n plin` desf`[urare epirogenetic`...“ Pompiliu CR~CIUNESCU \n Eminescu – paradisul infernal [i transcosmologia, Editura Junimea, Marele Premiu al Centrului de la Ipote[ti \n 2006

DOSAR

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

dreapt` crediteaz` asasinarea politic` a publicistului na]ionalist Eminescu \n contextul unor ample [i secrete opera]iuni de spionaj austroungar, urmate de intern`ri [i injec]ii for]ate cu droguri \n spitale psihiatrice, ei bine, acestea nu s\nt dec\t efectele negative directe ale \ntre]inerii mitului prin idolatrie [i demagogie. C`ci rediscutarea unui mit literar la români – \nc` resim]im puternic nevoia de compensa]ie moral` pe care o asigur` mitul – echivaleaz` \ntotdeauna cu o ac]iune obscur` de discreditare a valorilor na]ionale. „Revolt` antieminescian`“, „atac al masoneriei“, „mizerie moral`“, „def`imare“, „sacrilegiu“, „ac]iune antina]ional` [i antimitologic`“, „conspira]ie iudaic`“, „crim` de lèse-majestĂŠâ€œ s\nt c\teva dintre aprecierile iconoclastului num`r dilematic, num`r prezentat, aproape un deceniu mai t\rziu, \n Dic]ionarul General al Literaturii Române editat de Academia Român`, drept „expresia unui proces mai general, vizibil [i \n domeniul istoriei, de demitizare a valorilor na]ionale, pe motiv c` acestea au fost exagerate [i, \n consecin]`, trebuie revizuite pentru a putea s` fim, astfel, accepta]i \n Europa“.

Iat`, de c\teva s`pt`m\ni, România a fost „acceptat` \n Europa“. Independent de aceast` realizare, este timpul unei noi evalu`ri a mitului eminescian \n spa]iul institu]ional, precum [i \n cel public. Trebuie v`zut dac` [i \n ce fel s-a \mprosp`tat receptarea critic` a poetului \n

institu]iile culturale, \n exegezele de autor [i \n percep]ia imaginarului cultural colectiv. Altfel spus, cum este tratat Eminescu \n dic]ionarele, \n manualele alternative, \n contribu]iile eminescologice [i \n publicistica ultimilor ani.

Din ancheta „Românul secolului, românul mileniului“ realizat` \n anul 1999 de c`tre Ziarul de Cluj, iat` c\teva dintre motiva]iile celor care l-au nominalizat pe Eminescu: â—? „Pentru c` este unificatorul na]iunii [i coloana sa vertebral`“ (Nicolae Breban) â—? „Pentru c` a realizat chintesen]a spiritualit`]ii române[ti“ (Adrian Iorgulescu) â—? „Pentru c` a sublimat tot ceea ce putea fi sfin]ire \n stilul românesc“ (Cornel Nistorescu) â—? „Pentru c` a \ntruchipat esen]a spiritualit`]ii culturale române[ti“ ({erban Papacostea) â—? „Pentru c` este st\lpul fiin]ei na]ionale“ (R`zvan Theodorescu)

Mitizare \n stil academic Spre deosebire de Dic]ionarul Scriitorilor Români (coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, vol. 2, 1998), \n care articolul dedicat poetului este scris de regretata Ioana Em. Petrescu, unul dintre pu]inii no[tri eminescologi profesioni[ti, [i spre deosebire de Dic]ionarul Analitic de Opere Literare Române[ti (coord.

Ion Pop, 4 vol., 1998-2003), unde cercet`torii clujeni reu[esc performan]a de a scrie despre poet curat, corect [i echilibrat, capitolul „Eminescu“ din Dic]ionarul General al Literaturii Române (vol. 3, 2005) este o mostr` de inadecvare, neputin]` [i chiar iresponsabilitate critic`.

Coordonatorul dic]ionarului, Eugen Simion, pe atunci \nc` pre[edintele Academiei Române, [i Mihai Cimpoi, pre[edintele Uniunii Scriitorilor din Basarabia, [i-au adjudecat onoarea de a scrie despre „poetul na]ional“, nel`s\nd s` le scape prilejul unui subtil transfer de prestigiu. De[i pe lista de colaboratori ai dic]ionarului erau numero[i cercet`tori cu mult mai buni [i mai potrivi]i pentru o astfel de \ntreprindere. De altfel, cu Eugen Simion s-a \nt\mplat un fenomen previzibil. Falsa glorie academic` [i oportunismul ideologic postdecembrist au cerut, \n timp, sacrificii: prin manageriatul s`u prelungit [i discutabil, E. Simion, pre[edinte de Academie, i-a deprofesionalizat vizibil [i pe profesorul E. Simion, [i pe criticul E. Simion. Cel care pe la jum`tatea anilor ’60 avea printre cele mai bune [i mai la zi lecturi din critica francez`, s-a dovedit acum excedat de bibliografia critic` literar` din ultimele dou` decenii. Medalionul despre Eminescu, scris \mpreun` cu M. Cimpoi, este o c`l`torie critic` \n urm` cu o jum`tate de secol: cele mai recurente dou` referin]e critice din acest medalion s\nt Maiorescu [i C`linescu.

Dup` o prim` parte biografic` bun`, informat` [i scris` alert (nimic \ns` despre boal`,

18

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

DOSAR

subiect intens politizat [i controversat), urmeaz` ceea ce ar fi trebuit s` r`m\n`, de fapt, pe ciorne: o abordare descriptiv-tematic`, lung` [i nes`rat` (se preia de la Al. Piru num`rarea versurilor poemelor), neinspirat`, f`r` nerv critic, schi]\nd o mitocritic` de almanah (de altfel, mitul e singurul concept, bun la toate), cu referin]e firave, pu]ine [i anacronice, care nu ajung nici m`car \n postbelic (bibliografia ultimilor 20 de ani nu e asimilat`, iar teoria lui Virgil Nemoianu despre „romantismul Biedermeier“, de departe cea mai interesant` propunere teoretic` de reg\ndire a romantismului est-european, nu e nici m`car men]ionat`), \ntr-un limbaj pre]ios, greoi metaforic („voca]ia uranic`“, „atitudinea hiperiorian`“), \n fine, o exegez` redundant` [i aproximativ` (lirica poetului „nu se mai bizuie pe morfologia sau pe sintaxa versului, ci pe altceva, nedefinit [i straniu“), st\njenitor de impresionist`, exclamativ` („Ce este omul, ce valoare are existen]a lui, ce a r`mas din tot ce a fost bun [i frumos? ĂŽntreb`ri umilitor de simple, la \ndem\na oricui“), redus`, de fapt, la nesf\r[ite, jenante parafraz`ri [i descrieri [col`re[ti, unele de un umor involuntar memorabil, cum este, de pild`, repovestirea poemului „Memento mori“ de la pagina 45. Iat` doar dou` mostre de astfel de exegez` primar`: c`l`toria Luceaf`rului este „o viziune cosmogonic` formidabil` \n care intr` v`i haotice, izvoare de lumin`, mai multe straturi de stele [i ceruri suprapuse, goluri care se nasc de pretutindeni, mi[cate, toate, de o sete care soarbe [i pr`bu[ite \ntr-un ad\nc asem`n`tor cu o oarb` uitare“; iar \n „Gemenii“, „s` auzi cuv\ntul numai pe dos, s` ]i se \ng`lbeneasc` sufletul, s`-]i sece ochii din cap, s`-]i intre frica de moarte \n oase, s` ai \n orice om un du[man, s` te usuci pe tron [i s` ajungi stafie – arat` o imagina]ie liric` foarte productiv`“.

Av\nd \n spate o bogat` tradi]ie eminescologic`, plus o dezbatere dilematic` semnificativ` despre mitul poetului, cei doi critici rateaz` spectaculos ocazia de a fi scris un Eminescu m`car corect [i adus la zi. Nimic despre dinamica fascinant` pe care un geniu poetic o st\rne[te \n succesiunea genera]iilor critice nu se g`se[te aici. Articolul \nchinat de cei doi academicieni

celui mai mare poet român ne ofer` un Eminescu liniar, univoc, singular, \n afara oric`rei problematici, un monolit de text critic sufocant care nu las` s` se \ntrevad` fluctua]iile unei recept`ri critice ce se \ntinde pe \ntreaga durat` a bietei noastre literaturi. C\nd cei doi spun c` din cauza „spiritului nostru corupt de modernit`]i“ nu vibr`m la unele versuri cam greoaie, afirma]ia echivaleaz` cu punerea lac`tului pe o oper` \nchis` [i abandonat`. Receptarea poetului dup` ’89 este min` de aur pentru orice critic, oric\t de m`rginit ar fi el. ĂŽncercarea de revitalizare critic` declan[at` de Dilema este \ns` pentru cei doi numai „expresia unui proces de demitizare a valorilor na]ionale“. Eseul Ilinei Gregori „Eminescu la Berlin“, considerat unanim una dintre cele mai bune contribu]ii la eminescologie ([i men]ionat la bibliografie), este tocmai o reac]ie la criza exprimat` \n tema dilematic`. O spune chiar autoarea \n prefa]`, d\nd un bob\rnac [i academicienilor, [i eminescologilor de ocazie.

Din p`cate, E. Simion [i M. Cimpoi [i-au atins aici limitele [i fac un deserviciu poetului contribuind la mitul Eminescu prin comentariul lor anacronic, conven]ional [i fals encomiastic.

Irita]i de verdictul precarit`]ii g\ndirii politice a poetului dat de speciali[ti precum Zigu Ornea [i Cristian Preda, cei doi st\rnesc compasiune \ncerc\nd s` demonstreze, pe aproape patru pagini de dic]ionar, taman „calitatea literar`“ a prozei politice, „colorat` de emotivitate [i de imagina]ie“, plin` de „un num`r mare de proverbe“. Citatele reproduse din publicistica lui Eminescu nu fac dec\t s` confirme maniheismul, utopismul, accentele xenofobe [i inadecvarea la realitatea istoric` a g\ndirii politice a poetului, lucru care, o dat` acceptat, oare cu ce va [tirbi genialitatea lui!? ĂŽn prefa]`, E. Simion respinge r`fuielile ca metod` de dic]ionar, numai c`, \n cazul Eminescu, ar fi vorba, chipurile, de nobila combatere a „demitiz`rii valorilor na]ionale“ de c`tre „europeni[ti [i interna]ionali[ti“, teorie reluat` inclusiv \n „Cuv\ntul \nainte“ al manualului de clasa a X-a de la Editura Corint. {i ca [i cum toate acestea n-ar fi fost de ajuns, fotografia reprodus` \n paginile dic]ionarului este sinistra statuie a lui Gheorghe An-

„Caietele ne dezv`luie c\t de rodnic` ar fi putut fi toamna eminescian` dac` am fi avut [i o var` eminescian` [i dac` verile – \n sensul real al cuv\ntului – nu i-ar fi fost confiscate de istovitoarea munc` din redac]ia bucure[tean`, goal` \n sezon estival, c\nd ceilal]i \[i f`ceau vacan]ele la munte sau la mare.“ Vasile MUSC~ \n Lumile [i trecerile lui Eminescu, Editura Grinta, 2004

„Fiecare ie[ire peste grani]` era \nso]it` \n prealabil de o [edin]` de spiritism, spiritul lui Eminescu asigur\ndu-ne c` totul va fi bine [i s` nu uit`m c` \n toate c`l`toriile spiritul lui [i al Patriei sunt al`turi de noi tot timpul [i orice s-ar \nt\mpla, ne vor scoate din \ncurc`tur`â€Śâ€œ Aurel CONSTANTINESCU-SEVERIN \n Revela]ii din lumea de dincolo, Editura Asocia]iei Culturale UNESCO „Iulia Hasdeu“, 2003

„În Memento mori o metafor` este memorabil`: aceea a timpului mort care se dilat` [i devine eternitate: ÂŤTimpul mort [i-ntinde membrii [i devine ve[nicieÂť.“ Eugen SIMION [i Mihai CIMPOI \n DGLR (vol. 3), 2005

19

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DOSAR ĂŽn chestiunea eminescologiei Problema major` a eminescologiei rezid` \n conservarea unei atitudini [i a unui interes [tiin]ific \nvechite, interbelice, de vechi lansonism recoafat. M` refer la faptul c` studiile „despre Eminescu“ s\nt, cel mai adesea, author-oriented (se ocup` de Eminescu, de opera lui, nu de anumite probleme interesante pentru poetic`, istorie literar`, stilistic` etc., pentru care Eminescu ar fi un exemplu interesant, al`turi de altele), \n loc s` fie problem-oriented sau, [i mai bine, concept-oriented. Ce aduc ele nou \n dezbaterea general`, \n mi[carea ideilor? De obicei, nimic. Ele ne spun \n concluzie ceea ce [tiam deja, anume c` Eminescu e un scriitor mare. S\nt autiste, monologice [i destinate incomprehensiunii la un nivel realmente de performan]` a specialit`]ii. Pentru a lua doar un exemplu de concept-oriented bun, \n Ioana Em. Petrescu, Eminescu [i muta]iile poeziei române[ti (1989), miza era pertinen]a conceptului de „muta]ie“ pentru o perspectiv` diacronic` asupra modernismului românesc, dar cartea continu` s` fie perceput` ca un studiu despre Eminescu [i posteritatea lui, pentru c` noi citim ceea ce [tim citi. Un exemplu de nefericit authororiented, Caius Dobrescu, Mihai Eminescu (2004): un studiu bun de vreo sut` de pagini despre ideologie, high [i low romanticism la Eminescu ar fi fost de-ajuns, dar era nevoie de „o monografie despre Eminescu“ pentru a legitima competen]ele autorului.

Rezultatul e un studiu inegal, lungit, adesea v\scos, care obnubileaz` p`r]ile bune.

Oare ce studii monografice despre un autor canonic a scris, pentru a se legitima, un Genette, sau un de Man, sau un Jenny? C\t erau de author-oriented studiile [colii geneveze, dac` e s` ne uit`m la \ntemeierile calme, accesibile ale criticii noastre literare?

(I. B.)

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007 ghel, din fa]a Ateneului, cu un Eminescu \n boxeri, purt\nd mantie, frez` Ă la Bon Jovi [i sf\rcuri erecte. Iar la final e citat` fraza lui C`linescu cu apele care vor seca \n albie, cu cetatea [i cu ]eava crinului, plus delirul mistic al lui Arghezi c`ruia „Luceaf`rul“ i se arat` rupt „din Sfintele Scripturi, dup` Apocalips“. Sp`[i]i, \l a[tept`m pe Eminescu s` ne judece!

Manuale ca la carte Cum mediocrul eseu Scriitori români de azi \nc` se bucur` de glorie didactic`, s` sper`m c` DGLR nu va deveni [i el referin]` absolut`. Mai ales c`, dup` ani buni \n care [coala a f`cut mari deservicii operei eminesciene prin \ncremenirea \ntr-o unic` viziune, \n cli[eu [i encomion, manualele alternative reprezint` una dintre cele mai bune reforme din \nv`]`m\ntul acestor ani. Alc`tuite [i scrise inteligent de filologi profesioni[ti, g`sesc majoritatea manualelor [colare suficient de consistente, de variate [i de actuale. La capitolul Eminescu, fie c` este vorba despre curentul romantic, despre istoria poeziei sau despre „evolu]ia prozei“, fie c` poetul ilustreaz` printr-o crea]ie liric` sau \n proz` o anumit` tem`, cum este, de pild`, iubirea, \ntregul aparat didactic este complex [i atr`g`tor. ĂŽn manualul de clasa a XII-a, de la Editura Sigma (coordonat de Nicolae Manolescu, autori: George Ardeleanu, Matei Cerkez, Dumitri]a Stoica [i Ioana Triculescu), poemul „Luceaf`rul“ este \nso]it de referin]e critice din Mircea C`rt`rescu [i Ioana Em. Petrescu, dosarul critic al operei subliniaz` existen]a interpret`rilor multiple [i este \nso]it de o variant` par]ial` a poemului cu comentarii de Petru Cre]ia, pentru ca la final dou` texte [tiin]ifice de fizic` modern` s`-i familiarizeze pe elevi cu problema vitezei luminii [i cu aspecte privitoare la m`surarea distan]ei interstelare. ĂŽn manualul de clasa a XI-a, de la Grupul Editorial Art (coordonat de Mircea Martin, autori: Carmen Ligia R`dulescu, Elisabeta Ro[ca [i Rodica Zane), \n paralel cu nuvela „S`rmanul Dionis“ le este oferit elevilor, pentru exerci]iul intertextualit`]ii, un fragment din Cartea de nisip a lui Borges.

20

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

DOSAR

Excep]ia o reprezint` manualul de clasa a X-a de la Editura Corint coordonat tot de Eugen Simion (autori: Florina Rogalski [i Diana H`rtescu), unde referin]ele critice [i bibliografia s\nt minimale, anacronice [i‌ autoreferen]iale. Florina Rogalski fiind autoarea jenantului plagiat din Manualul de limba [i literatura român` pentru clasa a XII-a, Editura Corint, 2002, manual ce a cunoscut, tot sub coordonarea academicianului E. Simion, mai multe tiraje. În ciuda demasc`rii [i demonstr`rii repetate a plagiatului.

fe]e teoriile complotiste ale extremi[tilor exege]i de la Noua dreapt` – s\nt suficiente motive care s` justifice reluarea urgent` a edit`rii. În a[teptarea criticii adev`rate care s` ne dea, \n sf\r[it, un Eminescu contemporan cu noi, infla]ia de eminescolatrii [i de exege]i neprofesioni[ti, iresponsabili, impostori sau de-a dreptul stupizi, precum [i festivismul manifest`rilor omagiale care \ntre]in cli[eele, prejudec`]ile [i cultul personalit`]ii poetului a[ezat mai presus de orice critic`, toate acestea nu fac dec\t s` interpun`, \n continuare, \ntre noi [i opera poetului, distan]a mitului. Intangibil [i rece.

Un mit \nc` needitat De altfel, Academia Român` se face vinovat` [i de pierderea a zece miliarde de lei vechi (cf. cotidianului Ziua din 12 decembrie 2006), bani aloca]i anul trecut pentru editarea celui de-al [aptelea volum din Caietele Eminescu, volum preconizat s` apar`, totu[i, luna aceasta cu sprijinul Funda]iei Na]ionale pentru {tiin]` [i Art`. Cele [ase volume ale manuscriselor tip`rite p\n` acum de Monitorul Oficial au \ns` un tiraj confiden]ial, nu au fost lansate [i nici difuzate sau scoase la v\nzare, [i se pare c` o bun` parte din cele 42 de caiete eminesciene (8661 de pagini de manuscris) donate Bibliotecii Academiei de Maiorescu \n 1902 – care con]in inclusiv reflec]ii erotice explicite [i versuri pornografice [i pe care entuziastul Constantin Noica le-a numit cam pripit „document unic \n cultura european`“ – abia mai pot fi consultate din cauza gradului avansat de degradare.

Mai mult, speciali[tii s\nt de p`rere c` editarea operei lui Eminescu trebuie, pur [i simplu, luat` de la cap`t. Petru Cre]ia [i Nicolae Georgescu [i-au exprimat, cu solide argumente, \ndoielile cu privire la corectitudinea textelor din edi]ia Perpessicius (6 vol., 1939-1963), singura de p\n` acum. ĂŽmp`r]irea textelor poetice \n antume [i postume, reevaluarea punctua]iei (\n special erorile de lec]iune a virgulelor care schimb` sensurile versurilor), paternitatea unor texte publicistice – erorile de atribuire [i de identificare a unor traduceri se „datoreaz`“ lui D. Vatamaniuc, care ast`zi legitimeaz` cu pre-

„Arheul devine unicul principiu al unei ontologii eminesciene, dar nu at\t al uneia explicite, care nici nu prea exist` la Eminescu, dec\t \n m`sura \n care am v`zut, c\t al uneia implicite, cam \n sensul \n care nem]ii vorbesc despre un necesar Weltanchauung al unit`]ii [i coeren]ei operei, deci condi]ionat estetic.“ Mihai CIMPOI \n Dacia literar`, nr. 1/2000

â–

Antibibliografie selectiv` (1996–2006): Valeriu Anania, Imn Eminescului; Noemi Bomher, Magie luminoas` \n opera lui Mihai Eminescu [i Mit [i mitologie eminescian`; Lucian Boz, Masca lui Eminescu; Tudor C`tineanu, Echilibru [i dezagregare; C`lin L. Cern`ianu, Recurs Eminescu. Suprimarea gazetarului; Mihai Cimpoi, orice; Theodor Codreanu, Dubla sacrificare a lui Eminescu [i Mitul Eminescu; Pompiliu Cr`ciunescu, Eminescu – paradisul infernal [i transcosmologia; R`zvan Codrescu, orice; Aurel Constantinescu-Severin, Revela]ii din lumea de dincolo; Constantin Cri[an, Eminescu versus Dumnezeu sau Blestemul \n genunchi; Mihai Dorin, Civiliza]ia românilor \n viziunea lui Eminescu; Ion Filipciuc, Drumul \mp`r`tesc al poetului [i Înspre alt Eminescu; Gheorghe Glodeanu, Avatarurile prozei lui Eminescu; Aureliu Goci, Eminescu la infinit; Petru Mihai Gorcea, Eminescu (vol. 1–3); Rodica Marian, Lumile luceaf`rului; Luiza Marinescu, Mihai Eminescu [i Jorge Luis Borges. Interferen]ele lecturii postmoderne; Alexandru Melian, Mihai Eminescu, poezia invoca]iei; Vasile Musc`, Lumile [i trecerile lui Eminescu; Ion Pogorilovschi, Miracolul Eminescu; Dumitru Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu; Adrian Voica, orice; Ovidiu Vuia, Misterul mor]ii lui Eminescu.

21

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DOSAR

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Eminescu™ ĂŽn var`, site-ul LiterNet.ro a lansat concursul „C\[tig` cu Scornelius“, la care cititorii erau invita]i „s`-l scoat` pe Eminescu la produs“, s` caute un produs care s` merite al`turarea cu numele „Luceaf`rului poeziei române[ti“.

(Prima ini]iativ` de acest fel apar]ine, de fapt, basarabenilor care au [i scos pe pia]`, acum c\]iva ani, marca de ]ig`ri „Luceaf`rul“).

Ini]iatorul concursului a fost publicitarul Florin Dumitrescu: „E vorba de un concurs de creativitate care combin` spiritul de scorneal` cu o brum` de cultur`. Dup` modelul unor produse din UE, care poart` numele unor

clasici ai literaturii universale (uleiul Dante, undi]a Shakespeare, jocul video Hugo etc.), Scornelius \i \ndeamn` pe liternau]ii români s` numeasc` produse care ar putea purta numele clasicului nostru major“.

Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, a reac]ionat prompt: „Pentru mine, numele Eminescu are o alt` semnifica]ie. Nu-l v`d ca produs de deratizare, marc` de c`ma[` sau dero. Mi se pare un joc riscant. Eminescu are pentru mine semnifica]ie de brand de ]ar`, deci nu \l v`d ca pe un produs de utilitate imediat`. ĂŽl v`d ca pe un proiect cultural, un summum al poten]ialit`]ii creatoare din România“.

C\[tig`tori au fost Liviu Ornea, pentru culegerea de teste-gril` pentru admiterea la facultate, pe a c`rei copert` s` scrie: „Dintre sute de catarge care las` malurile, / C\te oare le vor sparge: a. V\nturile; b. Valurile“; [i Lucian Dobrovicescu pentru Eminescu 1.0, dic]ionar de rime, „un software de generat rime pentru poe]ii \ncep`tori sau copywriters, o extindere electronic` a geniului s`u“.

* Lucr`rile unui alt proiect, „Eminescu \n grafica umoristic` interna]ional`“, ini]iat de caricaturistul Nicolae Ioni]`, pre[edintele biroului pentru Europa de Est al Asocia]iei Interna]ionale a Caricaturi[tilor CRN, pot fi accesate la www.caricatura.ro/eminescu.htm.

Pentru stencil-ul cu Eminem/scu, accesa]i www.2020.ro, romanian stencil archive, pozi]ia 10 (un proiect marca Vlad Nanc`). ■„{OCANT – Gigolo Eminescu.

Miturile culturii române, f`cute‌ po[t` rapid`. Orice om educat, care mai are un pic de respect pentru valorile culturale ale acestui popor, nu ar \ndr`zni s` se g\ndeasc` la a[a ceva, dar`mite s` mai [i utilizeze imaginea celor trei mon[tri sacri [Eminescu, Enescu [i Caragiale] \n asemenea ipostaze moderne. Cu toate acestea, Compania Na]ional` Po[ta Român` a pl`tit bani grei companiei de publicitate GMP Advertising s` comit` acest sacrilegiuâ€Śâ€œ (Monitorul de Cluj, octombrie 2005)

22

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DOSAR

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Š Eduard des Los Santos

Š Lucian Boariu

Š Andres Alvez

Š Sorin Adam Matei

Š Andrei

23

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DOSAR

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Ioana Bot

Obiectul „singular“ al eminescologiei „Numele s`u ini]ial Mihai Eminescu are exact 14 litere (5 [i 7). Poetul va debuta \n revista Familia – 7 litere – la 25.02.1866, suma cifrelor 30, adic` 3 sau de 5 ori 6, chiar [i anul juc\ndu-se iar cu 5 [i 7. Dac` mai lu`m \n considerare [i titlul poeziei, a[a cum a fost scris atunci (ÂŤDe-a[ ave‌) vom g`si din nou 7 litere.

Recunoa[terea sa ca poet a avut loc la Junimea, care are iar`[i [i iar`[i 7 litere.

Capodopera sa ÂŤLuceaf`rulÂť (10 litere adic` de 2 ori 5) va ap`rea \n revista Convorbiri literare la 7.08.1883, sum` de cifre 35, adic` 8 sau de 5 ori 7. {i mai evidente s\nt aceste ÂŤcoinciden]eÂť \n opera eminescian`: rime, cuvinte, titluri, toate poart` ca o povar` ap`sarea acestui algoritm.“ Lucian FILIP \n Graiul Maramure[ului, februarie 2000

„Opiniile eminescologilor, spre exemplu cea a acad.

M. Cimpoi converge spre aceea c` via]a uman` se desf`[oar` sub semnul cumpenei eminesciene cu dou` ciuturi care c\nd urc` cea plin`, se coboar` cea de[art`.“ Vlad CHIRIAC \n Ecoul Eminescu, ziar editat de Centrul Academic Interna]ional Eminescu, Chi[in`u, nr. 6/2004

S\ntem, probabil, singura cultur` modern` \n care scriitorul na]ional este at\t de studiat, \nc\t bibliografia sa exegetic` formeaz` un domeniu aparte, cu un nume intraductibil: „eminescologie“. E, desigur, o solu]ie comod` pentru aceia care se legitimeaz` prin obiectul, iar nu prin calitatea [tiin]ific` a studiilor lor. Recunosc, prefer insisten]a Ioanei Em. Petrescu, spun\nd „nu s\nt eminescolog, s\nt poetician“. „Intraductibilitatea“ domeniului nu e str`in` de dificultatea pe care strategiile noastre culturale o acuz` \n „exportarea“ lui Eminescu c`tre cultura european` actual`. {i totu[i, principala problem` a studiilor consacrate lui Eminescu r`m\ne, dup` un secol de posteritate, aceasta: a orient`rii lor fundamentale; majoritatea bibliografiei „eminescologice“ r`m\ne, ca \n vremea lui Maiorescu ori Gherea, „orientat` [c`tre] obiect“, iar nu, cum ar trebui, „orientat` [c`tre] concept“. Se scriu, adic`, multe studii despre Eminescu, proba de legitimare suprem` este „monografia“. E cazul volumului Mihai Eminescu, de Caius Dobrescu (Editura Aula, 2004), care con]ine o perspectiv` foarte interesant` asupra modernit`]ii ideologice a operei eminesciene, aplic` inteligent perspectiva teoretic` a lui Virgil Nemoianu despre romantism la Eminescu, dar nu are – \n construc]ia sa – o cuprindere monografic`. Nici nu era cazul, adaug, pentru c` subiectele cu adev`rat valide rezist` \n sine [i nu Eminescu este miza lor, ci paradoxurile modernit`]ii noastre literare. Impunerea formulei monografice (editorul? grila unei cariere universitare?) \ncarc` inutil textul critic.

Da, e-adev`rat, se \nt\mpl` [i ca monografia unei teme s` genereze o perspectiv` exegetic` nou`, captivant`; aici nu este vorba despre noutatea metodei, ci despre calitatea interpret`rii [i a exerci]iului comparatistic: m` refer la una dintre cele mai substan]iale cercet`ri asupra Melancoliei lui Eminescu (de George Gan`; Editura Funda]iei Culturale Române, 2002). Ea ar putea servi de contraexemplu op]iunilor mele, dar, de fapt, ceea

ce construie[te comentariul critic este „portretul“ unei dimensiuni esen]iale a modernit`]ii, a apusului de zeitate [i a asfin]irii de idei.

Foarte rare s\nt, \n schimb, studiile române[ti care, viz\nd discutarea sau construirea unor concepte teoretice ale literaturii generale, se opresc asupra operei lui Eminescu (sau a construc]iei figurii identitare „Eminescu“) pentru a le „testa“. E adev`rat, de multe ori atare demersuri s\nt receptate tot ca studii „despre Eminescu“ (revin la exemplele care \mi s\nt, ca editor, familiare); c\t e de limpede, \n „eminescologie“, c` miza volumelor Ioanei Em. Petrescu, devenite clasice, precum Eminescu. Modele cosmologice [i viziune poetic` (1978, II – 1994) [i Eminescu [i muta]iile poeziei române[ti (1989), s\nt conceptele de „model cosmologic“, respectiv de „muta]ie“, iar nu opera eminescian` (\n exclusivitatea sa autotelic`)? La fel, \n multe dintre studiile „de eminescologie“, restituite postum \n Ioana Em. Petrescu, Studii de literatur` român` [i comparat` (Editura Casa C`r]ii de {tiin]`, 2005), reflec]ia autoarei se centreaz` asupra prozei eminesciene, interesat` fiind de cum anume deromanticizarea formelor sale discursive devine o cale de acces c`tre paradigmele fundamentale ale modernit`]ii. ĂŽn sf\r[it, un aer de normalitate [tiin]ific` aduce, \n acest peisaj hiper\nc`rcat, studiul Ilinei Gregori „Eminescu la Berlin“ (din vol. Studii literare, Editura Funda]iei Culturale Române, 2002), pe care l-a[ recomanda oricui ca pe un soi de „clavecin bine temperat“ al domeniului. Mult mai mult dec\t o reconstituire a climatului form`rii eminesciene, cercet`rile Ilinei Gregori eviden]iaz` mi[c`rile tectonice ale unei opere ce se va construi, apoi, urie[e[te: de ce transgreseaz` deliberat Eminescu anumite coduri literare, de ce i se potrive[te filozofia schopenhauerian`, cum scria [i, mai ales, cum se judeca pe sine Eminescu.

Dar acestea nu s\nt numai \ntreb`rile „eminescologiei“, ci [i ale noii istorii literare, contemporane. â–

24

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

R E P O R TA J Matei Florian

Zilele lui Eminescu Mihai, de profesie poet na]ional Re]eta este simpl`: se ia una bucat` poet na]ional (Eminescu Mihai, 1850 – 1889), se garnise[te cu apelativele tandre dintotdeauna („luceaf`rul poeziei române[ti“, „poetul nepereche“, „ultimul mare romantic“ etc.), se strecoar` printr-un filtru de sensibilitate (trucat`), pio[enie (conven]ional`), idilism (patetic) [i orgoliu (local), se asorteaz` cu fe]e distinse de consilieri municipali [i oficialit`]i de aceea[i natur`, se recurge la o infuzie cu membri apar]in\nd acelei caste eterogene, cunoscut` sub titulatura de Uniunea Scriitorilor, se \ncrope[te o festivitate omagial`, se d` totul \n clocot, apoi, \n jurul datei de 15 ianuarie, se serve[te, de preferin]` nemuritor [i rece, \n diverse loca]ii culturale ([i spirituale) din Boto[ani [i Ipote[ti. {i pentru c` toate trebuiau s` poarte un nume, chiar [i produsele festive, li s-a spus „Zilele Eminescu“.

S-ar putea ca, p\n` la urm`, \n ciuda manualelor [i a tezelor de român`, a muzeografilor sau a volumelor de versuri, Eminescu s` nici nu fi existat. A existat doar un tren, 663, cu plecare din Bucure[ti Nord la ora 23, \n direc]ia Ploie[tiSud, Buz`u, Foc[ani, Tecuci, B\rlad, Crasna, Vaslui, Nicolina, Ia[i, [i un nume pentru acest tren: Mihai Eminescu. Din p`cate, la fel cum, matematic vorbind, 663 nu-i totuna cu 753, iar ora 23 nu coincide \ntotdeauna cu 23,40, nici trenul „Eminescu“ nu se aseam`n` cu trenul „Petru Rare[“. Pentru c` acolo unde primul se desparte de Foc[ani ca s` vireze nord nord-est \nspre Ia[i, cel de-al doilea o apuc` temerar \nspre nord nord-vest ca s` sf\r[easc`, dimi-

nea]a, la Boto[ani. De unde se poate deduce c` atunci c\nd vine vorba de Eminescu, Ia[iul \[i \nsu[e[te trenul, iar Boto[aniul r`m\ne cu zilele. ĂŽn concluzie:

Alexandra, blocheaz`-mi un b`rbat la Boto[ani Se cuvine spus c` b`rbatul s\nt eu, iar Alexandra e una dintre acele fiin]e nev`zute, ve[nic ascunse (\n cazul acesta \n spatele unui calculator) de a c`ror existen]` ai habar doar prin mijlocirea altora. Ac]iunile unor fiin]e nev`zute se pot r`sfr\nge de multe ori \n realitatea imediat`, pentru c` (v` dau un singur exemplu), da-

25

GLOHPDWHNZHE SGI

30

R E P O R TA J

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Briza v\ntului [i a m`rii, parfumul florilor de tei

Fotografii de Matei Florian

c` e s` se fi inventat o leg`tur` \ntre biletul de tren [i blocatul unui b`rbat la Boto[ani, atunci, ea, fiin]a, Alexandra, s-a aflat, cu siguran]`, \n spatele acestei opera]iuni. Odat` blocat \n „Petru Rare[“ de Boto[ani, soarta unui c`l`tor este, \n general, pecetluit`. Condamnat la ore de a[teptare [i la un r`zboi de uzur` cu glasul ro]ilor de tren, nu-i va r`m\ne mare lucru de f`cut (dac` vrea s`-i [ad` bine cu drumul) dec\t s` \ng\ne cu stoicism „Somnoroase p`s`rele“, \n speran]a c` somnul se va milostivi \n final de el at\t c\t s`-i spun` „Totu-i vis [i armonie – Noapte bun`!“.

Problema cu un astfel de c`l`tor este c`, astfel ancorat \n sinergia faptului, uit` c`, de cele mai multe ori, recursul la universalitate (chiar [i universalitatea poeziei lui Eminescu) nu eludeaz` meandrele concretului. ĂŽn acest caz, de pild`, meandrele concretului au constat \ntro m\n` de invita]i ai festivalului „Zilele Eminescu“ care au ]inut s` infirme caracterul omagial, preponderent pios, al manifest`rilor dedicate zilei de 15 ianuarie. Aspecte ale acestor discu]ii, precum [i expresiile uzitate \n actul comunic`rii, denot` un apetit ludic crescut, de sorginte colocvial-intelectual`, ce ilustreaz` chintesen]a spiritualit`]ii acelor scriitori dependen]i de ceasurile t\rzii, de halbele de bere [i de nota de plat` \nc`rcat`. ĂŽn fine, s` c`dem de acord \n privin]a unui punct: at\t timp c\t te afli \n „Petru Rare[“ [i ai trecut de Leorda, toate drumurile duc la Boto[ani cu sau f`r` voia cet`]enilor angrena]i \n procesul de locomo]ie. Punct.

V` dau cuv\ntul meu, asta se simte \n municipiul Boto[ani. Dac` nu a[ fi fost convins de asta, bun`oar` s` am nasul \nfundat [i s` nu-mi miroas` a nimic, sau, eu [tiu, s` mi se par` c` \ntr-un ora[ cu ceva arome de t\rg de provincie de bun` calitate asfixiat \n mare parte de sordidul [i cenu[iul comunist nu are cum s` miroas` nici a v\nt, nici a tei [i cu at\t mai pu]in a mare, ar fi ap`rut cu siguran]` doamna Dana Petraru, director al Direc]iei de Cultur`, Culte [i Patrimoniul Cultural Na]ional Boto[ani ca s`-mi l`mureasc` eroarea \n care m-a[ fi aflat. ĂŽn caz c`, Doamne, fere[te!, a[ fi invocat argumente puerile de felul „\n ianuarie nu miroase a tei“ sau „Boto[aniul n-are mare“ sau „care briz`, dac` nu e v\nt“, cu siguran]` c` aceea[i doamn` Petraru ar fi adus \n discu]ie, odat` [i pentru totdeauna, prezen]a nev`zut` printre noi (v` aminti]i teoria cu Alexandra?) „a chintesen]ei neamului românesc, Mihai Eminescu“. E [tiut lucru, oric\te obiec]ii ai avea, e cazul s` renun]i la ele atunci c\nd te confrun]i cu spectrul pe c\t de m`re], pe at\t de inhibant al „chintesen]ei neamului românesc“. Altfel, privit deta[at, centrul ora[ului p`rea s` se fi impregnat de o candoare s`rb`toreasc`, diafan` [i inefabil`, cu ceva pitici [i m`g`ru[i la ad`postul unui brad \mpodobit, cu un Eminescu, varianta bust, delicat [i pa[nic \n a[teptarea coroanelor de flori, cu un {tefan cel Mare [i Sf\nt, [i el tot bust, oarecum invidios pe soarta colegului aniversat, cu ciori de m`rimi neobi[nuite, insensibile la cursul evenimentelor, [i cu muzic` – splendide roman]e radiofonice!, sensibile tremolouri!, glorioase voci de sopran`! – de la difuzoarele amplasate \n pia]`. ĂŽn parantez` fie spus, v` recomand cu toat` c`ldura varianta melodic` la „Mai am un singur dor“, „La steaua“ [i „Dorin]a“.

Despre \nt\lnirea oficialit`]ilor cu invita]ii – ora 9, Teatrul „Mihai Eminescu“ Boto[ani, Sala de Marmur` – n-ar fi multe de spus. Invita]ii nau zis nimic, iar oficialit`]ile au votat \n unanimitate buna desf`[urare a evenimentelor. Din ce s-a vorbit, am re]inut pentru posteritate dou` idei: la Boto[ani e ca acas` [i „v` dorim un pl`cut

26

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

R E P O R TA J

sejur la Boto[ani“. Pe masa prezidiului tronau ni[te flori de plastic.

\nchinat domniei sale. Dac` va ajut` cu ceva, pot s` garantez c` leit-motivul slujbei de pomenire con]inea urm`toarele vorbe magice, de o incanta]ie profund ortodox`: „Mihai Eminescu, poet na]ional“. Preotul p`rea cuprins de un respect biblic [i protocolar care m` las` s` cred c` slujba a fost de bine, iar sufletul eminescian se g`se[te, de ani buni, la ad`post de uneltirile Necuratului. C\t despre bucate, acestea erau fie ni[te col`cei servi]i \n casa parohial`, fie ni[te interoga]ii de slav` ale corului de seminari[ti care sunau, \n lini[tea de catedral`, cam a[a: „Codrule, codru]ule, ce mai faci dr`gu]ule?“.

Hai escu E adev`rat, puteam s` fac un pas la st\nga sau, de ce nu?, la dreapta [i a[ fi citit cum se cuvine inscrip]ia de pe bust, dar s\nt momente \n via]` \n care explica]iile \[i pierd din necesitatea lor imediat`. V` asigur \ns` c`, dac` am preferat s` r`m\n fidel pozi]iei de unde puteam citi „hai escu“, nu a fost nicidecum un act de sabotaj la adresa unui nume ilustru, ci un fel de concluzie care se impune firesc atunci c\nd asi[ti la un salut at\t de plenar ca cel \nf`ptuit de restr\nsa comunitate militar boto[enean`.

Sincer, n-am fost suficient de curios \nc\t s` cercetez \ndeaproape dac` duzina de coroane de flori depuse pe soclul domnului Eminescu era autentic` sau nu. ĂŽmi fac mea culpa. Analiz\nd \ns` de la distan]a textura [i datele problemei a[ \nclina s` spun c`, de data asta, florile [i-au p`strat ipostaza lor natural`. ĂŽn tot decursul ceremoniei, candid`, milit`roas`, temeinic realizat`, nu am sim]it \n ochii poetului nimic care s`-mi certifice c` aprob` sau nu promenada floral` \nchinat` zilei sale de na[tere.

S-ar putea s` sus]ine]i c` nici nu a[ fi avut cum, de vreme ce busturile nu prea au via]`. ĂŽmi pare r`u, dar eu s\nt dispus s` cred mai degrab` contrariul. Dac` titlul unui tablou din expozi]ia de pictur` \nchinat` „Zilelor Eminescu“ se numea „La sufletu-]i de fl`c`ri eu sufletu-mi aprind“, cred c` oricine ar trebui s` aib` dreptul s` cread` orice. S` trecem‌

Bine a]i venit \n ]ara melancoliei eminesciene!

Adic` la vreo 10 kilometri de Boto[ani. Dac` o s` vi se par` cunoscut, o s` v` spun [i unde: la Ipote[ti. Unde Valentin Co[ereanu este amfitrion [i director al Memorialului Ipote[ti. Unde sala Amfiteatrului „Lauren]iu Ulici“ a \mprumutat ceva dintr-o secven]` de film, s`-i zicem, cehesc, cu dezbateri socialiste, tineri adormi]i, seminari[ti sfielnici, soprane duioase dedulcite la play-back, pensionari deruta]i, profesori pedan]i, politicieni [i critici servili („formidabilul simbol al fr`m\nt`rii p\inii“ din opera lui Varujan Vosganian, [i el prezent \n sala

S` ne \nfrupt`m cu bucate din Eminescu Nu e nimic christic la mijloc, de[i, la o adic`, ar putea fi, din moment ce subtitlul acesta con]ine \ntru-totul vorbele preotului paroh al Catedralei Uspenia (catedral` unde, aflu [i eu [i poate afla]i [i dumneavoastr`, bebelu[ul de ieri, aniversatul de ast`zi, a fost cufundat \n cristelni]` [i botezat Mihai). Cu regret v` informez c`, \n ciuda eforturilor mele, nu prea am \n]eles cuvintele rostite cu ocazia „Te Deum“-ului

27

GLOHPDWHNZHE SGI

30

R E P O R TA J

amfiteatrului), baroni locali (am \n minte o scen` antologic` a scobitului \n ureche cu cheia de la ma[in`) [i alte fiin]e t`cute, unde aplauzele furtunoase s-au suprapus boicoturilor amicale, unde expunerile interminabile au fost menite s` st\rneasc` admira]ia profesoarelor de român` [i groaza f`r` de leac a elevilor de liceu, unde cultura a ar`tat ca un obiect dintr-un dulap cu molii [i naftalin` ineficient`, unde Titu Maiorescu s-a dovedit a nu-l fi \n]eles vreodat` pe Eminescu, unde Eminescu a devenit un personaj trist, deloc simpatic [i suferind de genialitate intratabil`, unde tihna [i dealurile [i toate c\te ori mai fi fost se aflau, cu certitudine, \n alt` parte, unde ortodoxismul \ntre]inea o rela]ie amoroas` cu Luceaf`rul, care Luceaf`r era unul al m`rilor [i e bine de re]inut c` „atunci c\nd venim la Ipote[ti, el, de acolo de sus, ne vede [i poate comunic`m“. Pe el \l cheam` Eminescu [i, cic`, s-ar fi n`scut la Ipote[ti. Dup` tot ce am auzit [i v`zut v` spun sincer c` nu prea \mi vine s` mai cred.

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007 z`bav`, amurg, cerbicie, cr\mpei, profet, sf\nt, preasf\nt, sfin]i, sfin]enie –, amesteca]i-le bine, ad`uga]i dup` plac altele la fel, \nregistra]i-le cu o voce grav` pe o band`, porni]i difuzoarele [i stinge]i luminile [i ve]i avea un regal de patriotism local nepereche, asezonat cu b\lbe [i nominaliz`ri fictive, cu reflectoare precum luceferii [i cu Theodor Stolojan pe post de Varujan Vosganian, cu rezisten]a prin cultur` [i integrarea prin cultur` [i definirea prin cultur` [i cultura prin Eminescu, cu un Eminescu fictiv, invocat inventat deghizat politizat, un pretext pentru gloria primarului, a urbei, a na]iunii [i a universului, un pretext pentru ni[te premii (Na]ionale de Poezie), altminteri binevenite (Opera Omnia – Adrian Popescu, Opera Prima – Rita Chirian [i Livia Ro[ca), \ncerca]i cumva s` se fac` sear`, ie[i]i din incinta Teatrului „Mihai Eminescu“ [i privi]i atent c\t` lume s-a adunat, insensibil` la poezie, la universalitate, la patrimoniul cultural, pentru concertul de lansare a unui post local de radio, unde o forma]ie, Desperado, are un succes nebun cu refrenul „Mi-e o lene de m` doare“. Una peste alta, dac` nu-i era dat s` moar`, Mihai Eminescu ar fi \mplinit la 15 ianuarie 157 de ani. â–

Eminescu s` ne judece A[a, pentru final, v` propun un exerci]iu: lua]i, v` rog, cuvintele – noian, nimb, efigie, geniu, genialitate, genial, m`nunchi, lun`, tei, izvoare, pustiu, duios, vremelnic, chez`[ie, chintesen]`, \nger, astre, sorginte, neam, ve[nicie, n`zuin]`, prinos, falnic, codru, genune, aureol`,

28

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

D E C U PA J E

citatea online, Internetics, a propus la r\ndul s`u o serie de nout`]i \n 2006: o nou` structur` de concurs, cu trei competi]ii distincte – Web Promo, Web Space [i Web Graphic, cu jurii separate [i specializate, [i categorii clar dedicate publicit`]ii online – Campanii Interactive [i Advertising Online, cu sec]iunile campanii de bannere, e-mail marketing, viral video [i jocuri. Au ap`rut companii care se ocup` cu publicitatea pe internet, regii [i agen]ii – media [i-au creat divizii de online, publisherii au devenit [i selleri [i invers, acceler\nd ritmul \n care au ap`rut site-uri noi. „– Am sesizat [i o cre[tere a frecven]ei de utilizare pentru overlayere pe care eu personal nu le recomand. Advertiserii care alearg` dup` impact ridicat pierd din vedere agresivitatea acestor elemente intruzive ce pot genera efecte negative asupra utilizatorilor.“ Un alt factor important a fost reprezentat de valorificarea poten]ialului de cre[tere al sectoarelor automotive [i high tech. „– F`ceam team-building-uri, ne petreceam timpul liber \mpreun`, chiar cu familiile. ĂŽn alt` ordine de idei, nici desele vizite de business la Viena nu se pot termina f`r` o sesiune de shopping therapy. La cel mai fancy theater din ora[ te invadeaz` vulgarit`]ile de mahala. Trebuie s` lucrez la diploma]ie [i la situarea pe pozi]ia de driving seat. Pentru aceast` loca]ie lu`m \n calcul trei variante: redeschiderea sub un alt brand, cump`rarea unei francize sau crearea unui jointventure cu un lan] interna]ional de retail. Dac` vrem ca pia]a hotelier` din România s` se dezvolte \ns` pe termen lung, avem nevoie s` dezvolt`m segmentul de leisure.“ ĂŽn schimb, num`rul de tranzac]ii cu contracte av\nd ca active support blue-cip-uri a \nregistrat un declin \n 2006. Astfel, joburile de key account manager [i manager de v\nz`ri au fost declarate, al`turi de cel de brand manager, pozi]iile-cheie ale acestui an.

Alexandru C`linescu

Tem` pentru acas`

Traduce]i \n limba român` UniCredit este printre primele grupuri financiare europene care apeleaz` la outsourcing pentru serviciile administrative. Sistemul just-in-time nu e chiar un leac universal. Multe grupuri descoper` c` fabricile lor high-cost s\nt valoroase [i pentru rolul de a produce componente high-tech care s` fie utilizate de fabricile low-cost ale companiei.

Campania a fost realizat` pe principiul Total Work, adapt\nd ideea central` pe medii clasice (TV, radio [i print), direct marketing (card drop), internet (advertoriale pe site-uri cu trafic intens), promo]ie \n show rooms. Cu toate acestea, restructurarea Time s-ar putea dovedi dificil`. Cu 149 de titluri este cel mai mare publisher de reviste din lume. Anul trecut a \nregistrat un cashflow de un miliard de dolari la venituri de 5,8 miliarde de dolari. Dar acest sentiment a fost scuturat de sc`derea performan]elor diviziei de publishing. A \nchis birourile din Canada s`pt`m\na trecut`, l`s\nd f`r` loc de munc` patru angaja]i full-time [i doi part-time.

Acest an a fost unul important pentru planurile de dezvoltare ale companiei pe segmentul non-gum. Principala direc]ie a investi]iilor \n derulare aferente lans`rilor Winterfresh Mint [i Juicy Fruit Jellies a fost promovarea in-store, esen]ial` \n comunicarea direct` c`tre consumator.

Festivalul cel mai reprezentativ pentru publi-

(Textul de mai sus a rezultat din punerea \mpreun`, f`r` nici o modificare, a unor fraze scoase din diferite articole ap`rute \ntr-un mare cotidian financiar românesc) â–

29

GLOHPDWHNZHE SGI

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

L I T E R AT U R ~

cea]` este [i o carte a peregrin`rilor, fiecare personaj p`r`sindu-[i patria natal` [i \ncerc\nd atitudini [i st`ri diferite. Emigrat \n timpul regimului comunist, Andrei Dumitrescu este foarte bine integrat \n lumea american`, iar cele dou` c`l`torii \n ]ara originar` \l deziluzioneaz`, pun\ndu-l \n contact cu „o atmosfer` irespirabil`“; \n schimb, Lidia Fotino decide, dep`[ind temerile pe care le are, s` se repatrieze. Petru Cosmovici se simte \n România „\n situa]ia celui care a \ncurcat ]ara“ (de[i nu regret` c` nu s-a exilat pentru c` „am avut ocazia unui stagiu prelungit [i ghidat \n ultimul lag`r de concentrare din Europa“) [i t\nje[te ne\ncetat dup` Portugalia, veritabil` Arcadie personal`, \n vreme ce Isabel Nogueira g`se[te aceea[i ]ar` provincial`, iar „rela]ia mea cu Lisabona a r`mas ambigu`: am avut mereu impresia c` m` sufoc \n acest ora[ luminos, c` nu pot respira; chiar [i suferin]a singur`t`]ii \n Australia mi s-a p`rut preferabil`“. Nomadismul personajelor faciliteaz` bune observa]ii sociale, politice, profesionale (cu accent pe mediul universitar), asigur` epica (fie ea minimal`) antrenant` a c`l`toriei [i furnizeaz` acel dinamism care se na[te din confruntarea opiniilor [i a versiunilor.

Fluen]a, precum [i calitatea literar` a romanului, s\nt \ntre]inute, de altfel, [i prin tipurile psihologice bine conturate (a c`ror intimitate se dezv`luie pregnant, de[i trecut` printr-o re]ea de filtre), prin st`p\nirea unor limbaje diferite ([i, astfel, verosimile), prin dimensiunea livresc` bine controlat` [i camuflat`, prin inteligen]a narativ`. ĂŽntrebuin]\nd vechea ([i mereu incitanta) conven]ie epistolar`, Mihai Zamfir d` \n Se \nnopteaz`. Se las` cea]` un frumos roman de dragoste, \n fundalul c`ruia se aud, estompat, dar distinct, vocea fragilit`]ii [i cea a z`d`rniciei. â– Sanda Cordo[

Despre dragoste [i alte peregrin`ri Mihai Zamfir, Se \nnopteaz`.

Se las` cea]` Colec]ia „Fiction Ltd“, Editura Polirom, 2006

17,90 lei

Se \nnopteaz`. Se las` cea]` (titlu \mprumutat dintr-un poem arghezian), cel mai recent roman al autorului, cu o r`d`cin` \n epistolarul clasic de secol XVIII [i cu o alta (dezv`luit` de un personaj) \n foamea [i tehnica postmodern` a confesiunii, con]ine coresponden]a lui Petru Cosmovici \n intervalul 1997-2003, precum [i comentariile unui t\n`r [i dezinhibat cuplu (el fiind romancier, iar ea \nzestrat` cu bogate cuno[tin]e literare) ce se ocup` cu traducerea [i preg`tirea pentru tipar a epistolarului. Aproape sexagenar, cercet`tor \n filologie, cu c`r]i premiate de Academie, Petru Cosmovici \ntre]ine (dintr-o autentic` voca]ie a genului) coresponden]` cu Andrei Dumitrescu, prieten din tinere]e [i profesor la o universitate american`, cu Lidia Fotino, fosta so]ie, plecat` din ]ar` \n 1986 [i de care divor]ase, la dorin]a ei, prin coresponden]`, [i cu Isabel Nogueira, profesoar` la o universitate din Australia, originar` din Portugalia unde, de altfel, românul o \nt\lnise \n r`stimpul unui sejur academic petrecut la jum`tatea anilor ’70. De[i romanul cuprinde, dup` cum men]ioneaz` cititorii inclu[i ai c`r]ii, „vie]ile a patru oameni oferite pe tav`“, \n prim-plan se afl` protagoni[tii celui din urm` epistolar. Nu numai pentru c` e schimbul cel mai bogat (pentru care celelalte dou` func]ioneaz` ca o cutie de rezonan]`), ci [i pentru c` \ntre cei doi se na[te (rena[te, \n cazul b`rbatului) o poveste de dragoste. Dac` \n fiecare pereche epistolar` exist` falii [i fante, diferen]e, \ntreb`ri [i tensiuni mai mult sau mai pu]in rezolvate, \n cuplul amoros se instaleaz` tensiunea special` a a[tept`rii, a seduc]iei [i, \n c\teva – pu]ine – r\nduri, a \nt\lnirilor de mare, incendiar` intensitate, petrecute \n „zile care umplu o via]`“ [i \n care apar „bucurii la care nu m` mai a[teptam“.

Roman de dragoste, Se \nnopteaz`. Se las`

Profesor al Literelor bucure[tene, critic literar de mare \ntindere cultural` [i metodologic`, autor al mai multor studii de referin]` despre (\ntre altele) Proza poetic` româneasc` \n secolul XIX (1971), Formele liricii portugheze (1985), Cealalt` fa]` a prozei (1988), Discursul anilor ’90 (1997), ambasador al României \n Portugalia (1997-2001), Mihai Zamfir este, nu mai pu]in, un romancier apreciat: Poveste de iarn` (1987), Acas` (1992), Educa]ie t\rzie (1988-1999), Feti]a (2003).

30

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

CRITIC~ LITERAR~

Artistul [i Dogma Crina Bud, Rolurile [i rolul lui A.E. Baconsky \n cultura român` Editura Paralela 45, 2006

Cartea Crinei Bud se ocup` de opera unei personalit`]i cu un destin literar uimitor [i cum nu se poate mai ilustrativ pentru ceea ce \nseamn`, \ntr-un regim totalitar, conflictul dintre artist [i dogm`. A fost o alegere inteligent` c`ci subiectul deschide trei arii de cercetare promi]`toare: studierea atent` a contextului politic responsabil pentru modific`rile de atitudine artistic` [i pentru metamorfozele surprinz`toare ale scriiturii baconskyene; parcurgerea meandrelor unei biografii derutante pentru alc`tuirea portretelor \n succesiune ale poetului, cu ajutorul unui material documentar mai degrab` s`rac (extras din pu]inele interviuri, din m`rturiile contemporanilor [i din c\teva fragmente de coresponden]`); analiza operei propriu-zise (poezia, proza, eseistica), str`b`tute cronologic, \n urm`rirea perseverent` a momentelor primenirii estetice (de viziune [i de stil).

Miza \ns`[i a demersului critic este una excitant`, \ndrept`]ind efortul excep]ional al exegetei: decriptarea unei legende. De aceea, aten]ia autoarei se \ndreapt` insistent spre punctele-cheie ale devenirii artistului, c\nd are loc schimbarea „rolurilor“ eului produc`tor [i c\nd se modific` semnificativ atitudinea moral` a creatorului, aspectele imaginarului s`u [i stilul \nsu[i.

Trei s\nt aspectele pe care le vizeaz` investiga]ia Crinei Bud: rolurile poetului [i ale prozatorului (adic` st`rile eului liric [i naratorial); scena (cu o atmosfer`, o recuzit`, un decor [i cu un imaginar care preg`tesc [i faciliteaz` desf`[urarea unor lungi monologuri); [i, \n sf\r[it, discursul (altfel zis, limbajul artistic). Existau toate premisele ca aceast` schem` interpretativ`, \mprumutat` din dramaturgie, s` se dovedeasc` func]ional` numai \n ceea ce prive[te produc]ia poetic`, retoric` [i persuasivrevolu]ionar` de tinere]e, \ntruc\t aceasta chiar avea nevoie de scen` [i de discurs.

RECENZII Crina Bud este \ns` d`ruit` cu imagina]ie [i spirit speculativ, ar`t\ndu-se capabil` s` extind` aria de acoperire a schemei sale. Roadele expansiunii acesteia nu s\nt de neglijat. Exegeta desprinde m`[tile [i gipsurile mistificatoare cu care \[i protejeaz` chipul poetul [i reu[e[te, pornind de la rolurile jucate de acesta vreme de trei decenii, s` creioneze c\teva portrete frapante: t\n`rul ce s-a \nt\lnit \n cetate cu flac`ra lozincii de partid; poetul sacerdot st`p\n al sensurilor [i „gr`dinar al acestui p`m\nt“; agonicul c`ut`tor al identit`]ii unei umanit`]i r`t`cite, aflate \n deriv` spiritual`. Nu-i scap`, fire[te, unul din marile roluri poetice baconskyene – cel al \ndr`gostitului – v`zut pe fundalul celor dou` etape ale erosului: aceea a senzualit`]ii gra]ioase caracterizate prin picturalitate, vraj`, frenezie, [i aceea a „libidoului anxios“, a senzualit`]ii crepusculare, artificiale [i spasmodice.

C\t prive[te capitolul dedicat discursului, el pune \n eviden]` cuno[tin]ele stilistice [i abitudinile analitice ale autoarei, dar [i familiarizarea ei cu demersul de tip poietic. De c\teva ori (\n volumele Fluxul memoriei, Corabia lui Sebastian [i Cadavre \n vid), Baconsky \ntredeschide u[a laboratorului s`u liric ori comenteaz` metaliterar, ilustr\nd polemic diverse orient`ri literare. La fel de subtile se dovedesc observa]iile referitoare la rolurile prozatorului (cel din Echinoxul nebunilor [i cel din Biserica neagr`), la scena prozelor sale [i, nu \n ultimul r\nd, la particularit`]ile discursului acestora.

Eseistul Baconsky ocup` un loc privilegiat \n carte. Poetul a definit adesea fenomenul literar, iar exerci]iul lui teoretic s-a materializat \ntr-o colec]ie impresionant` de comentarii de opere, precum [i \n configurarea unor teorii interesante.

Toate domeniile de crea]ie baconskyene relev` o permanent` str`danie de purificare a viziunii [i atitudinii artistice \n condi]iile presiunii oribile ale unei istorii vr`jma[e. {i aceasta este esen]a demonstra]iei.

Dovedind suple]e analitic` [i o foarte bun` orientare \n h`]i[ul unei bibliografii bogate, dar oarecum \nvechite din pricina conului de umbr` \n care a intrat dup` 1980 poetul, autoarea acestui excelent volum se va impune cu siguran]` \n lumea criticii, [i nu numai a celei universitare. â– Eugen Negrici

31

GLOHPDWHNZHE SGI

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

L I T E R AT U R ~

[uni din c`p[un`ria Bufni]ei Kaliopi (onomastica jovial-exotic` e feble]ea autorului.), c`l`tore[te cu un aerostat de c`p[un` spre ciuperc`ria-labirint a Minotaurului Samoil (virtual concubin al Bufni]ei) travers\nd „zona neutr`“ dintre domeniile pl`cerii (Valea C`percilor). Un c\ntec naiv [i mecanic str`bate ca un duh r`u aceast` lume hibrid`, \n care anamorfozele iau locul metamorfozelor din basme, personajele – furnici vinete sau verzi, cu nume de eteri[ti greci, pe[tii din Lacul Rece guverna]i de maleficul Somn Protector – au \nsu[iri umane [i tr`s`turi de bestiarium fantast (excep]ii: Teodosie, Otto din Ottoburg, generalul Marin C`ciulata). Totul e filmat cu o voluptate maniacal` a detaliilor. La antipod fa]` de lirismul baroc al lui C`rt`rescu, flaubertianul R`zvan R`dulescu exceleaz` prin cinismul parodic al demiurgului crud [i deta[at: un specialist \n tehnica regiz`rii fantasmelor, constructor tacticos [i alintat de ma[in`rii demente, hipersofisticate (v. instrumentele r`zboinice ale absolutistului Otto, aliat cu cel`lalt dictator: utopistul, vicleanul [i ambi]iosul Somn).

C\nd povestea e \n impas, intervine Deus ex machina. Ca \n epopeile heroic fantasy, binele [i r`ul \[i disput` regatul fantasmatic al lui Teodosie, pus s` aleag` \ntre realismul matur, dezvr`jit, [i magia copil`reasc`: de o parte – generosul Pisic\ine, imateriala Otilia, \mbufnata Kaliopi (conduc`toare a societ`]ii secrete Fr`]ietatea) [i n`ucul Samoil, alia]i cu tr`d`torul C`ciulata. De cealalt` – viet`]ile subacvatice, malefice [i „nocturne“: pe[ti c`l`torind \n „acvarii de lupt`“, mon[tri stupizi proveni]i dintr-un incon[tient freudian [i, totodat`, personaje ale unei „lumi r`sturnate“ la propriu, alia]i conjunctural cu furnicile dezbinate din Petrila. Scenarii distopice, coresponden]` ocult` de r`zboi, medita]ii „moraliste“, ceremonialuri parodice, negocieri par[ive, b`t`lii eroice, r`piri aventuroase [i evad`ri senza]ionale, preg`tiri de lupt` ciclopice culmineaz` \n final cu „r`zboiul lumilor“: o titanomahie plin` de suspans ca \n romanele dumasiene. Cu pierderi grele – \ntre care „m`ritul Pisic\ine“ [i Samoil, la paritate cu Otto [i Somnul –, Fantezia c\[tig`, dar realitatea elevilor din Ci[migiu se i]e[te prin preajm`. Geografia „real`“ (Bucure[ti, Petrila, Filia[i, Ci[migiul [i Cofet`ria L`m\i]a – locuri favorite ale prozei lui R`zvan R`dulescu, fost absolvent al Liceului

Pe[tele cel mare R`zvan R`dulescu Teodosie cel mic Colec]ia „Ego. Proz`“, Editura Polirom, 2006

28,95 lei

La \nceputul lui 1994 – eram proasp`t student filolog – l-am auzit pe R`zvan R`dulescu citind \n Cenaclul Litere (condus de Mircea C`rt`rescu) un fragment dintr-un roman fantasy „pentru copii [i rafina]i“: scris cu o virtuozitate meticuloas` de ceasornicar, cu personaje mirobolante, c`p[un`rii traversate cu aerostate fructifere [i strategii politice \n decor subacvatic, guvernate de pe[ti cinici [i monstruo[i. Am fost entuziasmat ca un... copil. Anii au trecut, iar R`zvan R`dulescu a publicat o short story de zile mari \n antologia cenaclier` Tablou de familie, recidiv\nd \n dou` antologii „nou`zeciste“ ale lui Dan-Silviu Boerescu. A urmat un roman realist-fantastic superior, bine primit de critic` (Via]a [i faptele lui Ilie Cazane), dar ca [i absent din libr`rii. ĂŽntre timp, polivalentul biograf fantezist, absolvent de Limbi Str`ine [i de Conservator (sec]ia regie de oper`) [i-a ridicat lumea \n cap c\nd, \n Dilema nr. 265, a afirmat c` poezia lui Eminescu \l las` rece, apoi a trecut la reformarea scenaristicii de film (dou` titluri de referin]`: Marfa [i banii [i Moartea domnului L`z`rescu).

C\nd \mi pierdusem speran]a de a vedea publicat` proza care m` fermecase [i despre care povesteam prietenilor increduli, l-am g`sit pe Teodosie cel mic pe lista de a[teptare \n Colec]ia „Ego. Proz`“ de la Polirom.

Am deschis cartea cu teama de a nu fi dezam`git, dup` receptarea „naiv`“ de acum 12 ani. Din fericire, cititorul naiv din mine a savurat-o cu aceea[i voluptate ca [i amatorul de subtilit`]i.

Povestea \ncepe cu o tornad` din senin, ca un generic nelini[titor. Un copil abulic [i boln`vior (Teodosie), av\nd drept tutore un nobil Pisic\ine [i drept ocrotitoare pe Fantoma Otilia, pofte[te c`p-

32

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

RECENZII

„Laz`r“.) coexist` cu cea fantezist` (C`p[un`ria, Ciuperc`ria, Lacul Rece, R\ul S`rat, Marea Noastr` [.a.), la fel macabrul [i triumfalul. Lumile comunic` moebiusian \n aceast` nara]iune surfilat`, titlurile volumelor din biblioteca Monstrule]ului s\nt deformate ludic, feeria \[i dezv`luie m`runtaiele politice, abera]iile comuniste (mitinguri gigant, Canalul [.a.) se refract` \n apele fanteziei copil`re[ti, timpul naiv [i cel matur se vars` unul \n altul, abund` anacronismele, farsele [i anticip`rile ironice, r`sturn`rile de situa]ie aduc r`sturn`ri de fraze [i simetrii compozi]ionale aiuritoare, un capitol XVIII nescris e simulat virtual [.a.m.d. Acuzelor de sadism/indecen]` emise de „editor“, Autorul le r`spunde printr-un basm „pentru copii“ obi[nuit, de un sadism neludic. S-a vorbit mult despre trucurile metatextuale, „postmoderne“ ale acestui basm atipic, ambiguu, umanizat, cu personaje memorabile, cum rar \nt\lne[ti \n c`r]ile „realiste“. Ele nu fac dec\t s` semnalizeze imposibilitatea de a recupera genuin fantasmele propriei copil`rii: evadat din captivitatea Somnului, Teodosie trece – ini]iatic – prin pe[tera Ma-

relui Monstrule] (care, aflat \n decaden]`, se mic[oreaz`...) ajung\nd dincolo, \n computerul din camera Autorului absent [i bolnav. La r\ndul s`u, Monstrule]ul se dovede[te a fi un gheridemon al lui R`zvan R`dulescu, dar [i un demon-amulet` care are grij` ca via]a [i moartea, realul diurn [i fantasmele nocturne s` fie separate. Fiecare din cele dou` lumi este egal \ntemeiat` ontologic. Nu [tii dac` Teodosie-cel-cu-nume-de-\mp`rat-bizantin e un copil bolnav care halucineaz` sau nu: nu [tii cine viseaz` pe cine. Mai aproape de Lewis Carroll [i Dimov dec\t de liricii Michael Ende [i Iordan Chimet (cu at\t mai pu]in de mitograful Tolkien), metafic]iune comic` [i metabasm tragic, de o virtuozitate narativ` diabolic`, Teodosie cel mic este (capod)opera unui maestru: combina]ie de rigoare lucid` [i imagina]ie suprarealist`, tentativ` a unui estet de a conjura prin puterile feeriei spaima de neant. O carte clasic` [i o carte drog, unul dintre cele mai bune romane ap`rute la noi dup` 1990. â–

Tango \n trei

Îmi imaginez c` aceasta este motivul pentru care ultima ei carte, Castele de carton (2004) a fost aleas` pentru debutul românesc. Dac` primele patru romane erau legate prin aceea[i privire [i aceea[i genera]ie, ultimul este un roman de maturitate \n care nebuniile juventu]ii (biografice, dar [i stilistice) s\nt privite cu ironie [i triste]e.

Aceast` carte \n patru timpi („Arta“, „Sexul“, „Dragostea“, „Moartea“) este o post-saga a Madridului anilor ’80 \n care fundalul social [i istoric nu interfereaz` vizibil \n povestea unui trio amoros asumat, dar \i determin`, fatalmente, at\t existen]a, c\t [i dezmembrarea. Doi b`rba]i [i o femeie (numit` JosĂŠ!), studen]i la Arte, corecteaz`, \n acest roman minimalist, Banchetul platonician: androginul, fiin]a perfect` [i paradisiac` nu era dual`, ci ternar`. Istorie a unei fantasme, dar [i remake al anilor nebuni de dup` c`derea lui Franco, Castele de carton e o carte despre voca]ie [i ne[tiutele sale c`i.

Almudena Grandes Castele de carton Colec]ia „Raftul Denisei“, Editura Humanitas, 2006

Din c\te [tiu, mai multe edituri române[ti au vrut s` traduc` prima carte a Almudenei Grandes, V\rstele lui Lulu, roman scris la 28 de ani, dup` care Bigas Luna a f`cut un film [i care a fost tradus \n peste 20 de limbi. P\n` la urm` nu s-a \ncumetat nimeni, probabil pentru c` acest roman hard erotic cu care scriitoarea a luat, \n 1989, un premiu de gen (numit nu degeaba Sonrisa vertical) devenise anacronic [i \n raport cu „dezinhibarea“ literaturii occidentale, dar [i fa]` de evolu]ia autoarei sale. De[i Almudena Grandes a dovedit prin c`r]ile sale ulterioare (Te voi numi Vineri, Malena e un nume de tango, V\nturile dificile, Modele de femei, Anotimpuri de trecere) c` este o scriitoare de clas`, debutul fulminant [i calculat nu i-a fost iertat niciodat`.

Paul Cernat

14,69 lei traducere din spaniol` de Cornelia R`dulescu

â– Simona Sora

33

GLOHPDWHNZHE SGI

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

ISTORIE

furnizate de Armand Go[u), dat fiind c` ani la r\nd ([i oricum dup` 1990), istoricii români au folosit mai cu seam` edi]ia francez` a textului, publicat` [i adnotat`, la mijlocul anilor ’70, de Bruno Lazitch. Bref, iat` c` de-acum Raportul exist` [i \n române[te, \n integralitatea sa.

C\t prive[te Revolu]ia maghiar`, volumul cuprinde cel pu]in cinci texte, (\n opinia mea) cu totul aparte. Mai \nt\i, o conferin]` ]inut` de Tism`neanu, relativ recent, la Universitatea „L. Blaga“ din Sibiu, a c`rei tez` principal` este c` 1956 marca \nceputul dezagreg`rii comunismului – lucru greu de b`nuit atunci, dar cu totul argumentat pentru analistul de azi. Apoi, o fin` analiz` a istoricului clujean Andor HorvĂĄth, urm`rind firul evenimentelor derulate concomitent pe trei scene: Budapesta, Kremlinul [i arena interna]ional`. O a patra scen` – cea româneasc` – e \n aten]ia Ioanei Boca, care propune un excelent studiu despre ce a \nsemnat anul 1956 la noi. ĂŽn fine, dou` texte dedicate mediului intelectual autohton: Elis Neagoe-Ple[a se ocup` de cazul scriitorului Alexandru Jar, cel care, printr-o cuv\ntare ]inut` (pe 18 sau 19 mai 1956, se poate doar aproxima data exact`) \n fa]a Comitetului Raional de Partid „I.V. Stalin“ din Bucure[ti, a pus efectiv pe jar activul de partid [i presa central`, iar Cristian Vasile se ocup` de „domesticirea“ tinerilor scriitori (genera]ia unor N. Labi[, Radu Cosa[u, Sonia Larian, Nicolae }ic etc.) care, mobiliza]i sincer de idealurile staliniste ale epocii imediat anterioare, deveniser` ei \n[i[i dosare-problem` din moment ce vorbeau (precum Cosa[u) de adev`rul integral [i alte minun`]ii similare la care regimul era oricum alergic – [i, drept urmare, dup` \n`bu[irea Revolu]iei maghiare de la Budapesta, ace[ti tineri au intrat [i ei \n analiza organelor competente de la Bucure[ti.

Solid, coerent \n teza sa fundamental` – importan]a aparte a anului 1956 – [i binevenit, dat` fiind nu numai aniversarea respectiv`, dar [i anumite restan]e ale istoriografiei na]ionale, volumul \n cauz` nu numai c` vorbe[te despre un eveniment, dar devine el \nsu[i unul.

Din povestea unui an nepereche Doina Jela & Vladimir Tism`neanu (coordonatori) Ungaria, 1956: revolta min]ilor [i sf\r[itul mitului comunist Editura Curtea Veche, 2006

22 lei

Era [i timpul! Prin[i cum eram cu alte priorit`]i – nu toate „[tiin]ifice“... –, era c\t pe-aci ca anul trecut s` se \ncheie f`r` ca pia]a c`r]ii de istorie de la noi s` aminteasc` prin vreun titlu de principala aniversare a zonei europene care ne cuprinde: \mplinirea a 50 de ani de la primul mare [oc din fostul lag`r sovietic, anume Revolu]ia anticomunist` maghiar` [i, bine\n]eles, consecin]ele sale \n zon`. Noroc (iar`[i!) cu Vladimir Tism`neanu care, \n echip` cu Doina Jela, a alc`tuit un binevenit [i consistent volum dedicat acestui an nepereche din istoria est-european` a regimurilor de tip leninist. Totu[i, nu s\nt convins c` titlul ales pentru aceast` bun` culegere de studii (majoritatea inedite) este cel mai potrivit – din motivul c`, \n afara revolu]iei maghiare, anul 1956 mai aducea un alt eveniment plin de semnifica]ii imediate [i de urm`ri pe termen lung: anume legendarul [i n`ucitorul – atunci – raport „secret“ prezentat \n diminea]a zilei de 25 februarie a acelui an de Nikita Hru[ciov, sub titlul „Cu privire la cultul personalit`]ii [i consecin]ele sale“ – un raport care, aproape peste noapte, a schimbat paradigma \n care regimurile comuniste la putere din Est se raportau la mo[tenirea de p\n` atunci a intangibilului (chiar [i dup` moarte) I.V. Stalin (vezi, \n PMR, evolu]ia raporturilor, la v\rful partidului, \ntre Gheorghiu-Dej plus clien]ii s`i [i ulterior-devia]ioni[tii Chi[inevschi, Constantinescu [.a). Excelent`, cred, ideea lui Tism`neanu & Jela de a oferi, \n sf\r[it, o versiune româneasc` a Raportului lui Hru[ciov (\ntr-o traducere din limba rus` asigurat` de Vasile Limbide [i cu note solide

â– Adrian Cioroianu

34

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

ISTORIE

Marca [i brandul M`rci române[ti de succes S`pt`mâna Financiar` & Media Consulta International, 2006

De multe ori, lucr`rile de istorie s\nt scrise de intelectuali mai mult sau mai pu]in profesionaliza]i, care aspir` s` (re)stabileasc` adev`rul \n leg`tur` cu un aspect sau altul al trecutului, \n ideea c` acest adev`r va servi societatea \n ansamblu, sau m`car anumite segmente ale acesteia. Alteori \ns`, preocuparea pentru istorie provine de la indivizi, grupuri sau institu]ii care caut` s`-[i afirme identitatea.

Lucrarea pe care o prezent`m reflect` astfel o tendin]` mai larg` de promovare a identit`]ilor corporative. Ea cuprinde un interesant mixaj, pe de o parte, \ntre trecut [i prezent [i, pe de alt` parte, \ntre abord`rile tematice [i prezent`rile individualizate de firme [i branduri. Aceast` abordare nu este lipsit` de probleme, mai ales atunci c\nd o analiz` onest` a unei firme actuale nu poate evita aprecierile mai pu]in flatante.

Autorii volumului au \ncercat s` rezolve majoritatea situa]iilor de acest fel, cu elegan]` [i echilibru, juxtapun\nd texte ale editorilor (unde, de exemplu, se eviden]iaz` necesitatea unui proces de repozi]ionare – \n jargon, „rebranding“) cu autoprezent`ri ale firmelor respective.

M`sura diferit` \n care a reu[it aceast` opera]iune este bine ilustrat` de compararea textelor editorilor despre RAFO (titlul „Politica ÂŤroadeÂť branduri petroliere“, p. 86) [i despre Romtelecom (p. 104).

Volumul cuprinde multe informa]ii interesante, nu neap`rat inedite, dar nici u[or accesibile profanilor, [i mai ales un num`r consistent de ilustra]ii de bun` calitate. Valoarea informativ`

RECENZII este ridicat`, de[i nu \ntotdeauna informa]ia este controlat`, iar apelul la un istoric profesionist ar fi putut evita unele inadverten]e. Doar un exemplu \n acest sens: legenda despre Gambrinus din Flandra este prezentat` ca fiind un fapt real, iar de pe Internet este preluat` [i sintagma „regele Flandrei“, c\nd este [tiut c` Flandra nu a fost regat, ci doar un comitat; dincolo de inexactitatea factual`, reconstituirea istoric` a „biografiei“ legendei ar fi ilustrat ideea central` a editorilor cu privire la \nsemn`tatea [i logica de evolu]ie a brandurilor.

Cele mai valoroase pagini s\nt, poate, cele \n care autorii combin` informa]ia ob]inut` din alte lucr`ri cu memoria proprie despre m`rcile comuniste, at\t la nivelul prezent`rii sintetice despre m`rcile de suflet ale „Epocii de Aur“ (p. 23-27), c\t [i medalioanele dedicate unor produse precum Brifcor (p. 30) sau L`stunul (p. 38). ĂŽn volum se pot g`si informa]ii [i imagini despre branduri din aproape toate ramurile economice, inclusiv despre cele mai noi succese române[ti \n domeniul IT (p. 98-102).

Surprinde \n schimb absen]a referin]ei la brandurile culturale, de[i din acest domeniu nu lipseau exemplele de succes, cum ar fi seriile „Cuno[tin]e folositoare“ sau „Biblioteca pentru to]i“. Dincolo de aceste observa]ii, volumul despre m`rcile române[ti este o carte deopotriv` instructiv` [i delectabil`, ilustr\nd astfel o modalitate, mai degrab` postmodern`, de mediere a accesului la cultur`.

De[i calitatea grafic` remarcabil` d` senza]ia finitudinii, este de sperat ca acest volum s` nu fie un cap`t de drum, ci [i o etap` deschiz`toare de noi perspective prin combinarea abord`rilor istorico-economice [i culturaliste pentru apropierea dintre mediile economice [i publicul cultivat.

19,99 lei Catalog editat de S`pt`mâna Financiar`.

Coordonatori: Monica Cercelescu, George Stoica

â– Bogdan Murgescu

35

GLOHPDWHNZHE SGI

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

ISTORIE

este [i autorul principalei c`r]i \n materie de istorie a ideilor despre longevitate, A History of the Ideas About the Prolongation of Life, a c`rei prim` edi]ie dateaz` din 1966 [i care are exact acela[i num`r de pagini ca lucrarea lui Lucian Boia. ĂŽn „Introducerea“ sa, profesorul român spune c` exist` „trei tipuri de strategii“ posibile \n fa]a mor]ii. O coinciden]`: tot pe prima pagin` a „Introducerii“ sale, cercet`torul american descoperise [i el trei abord`ri (approaches).

Lucian Boia are [i observa]ii personale, unele interesante, de pild` despre comuni[tii români [i c`utarea longevit`]ii (vezi cazul „Gerovital“). Dar textul s`u [i acelea ale lui G.J. Gruman par suficient de apropiate pentru a ne pune \ntrebarea dac` Boia a avut un proiect propriu sau pur [i simplu a dansat \n jurul istoriei lui Gruman [i a altor lucr`ri fundamentale, cum ar fi Jean-Pierre Bois, Le mythe de Mathusalem. Iat` un exemplu: din nota de la p. 102 se deduce c` informa]iile despre Franklin [i despre Hunter (un excentric care \nghe]a animale pentru a le readuce la via]`) s\nt compilate din cartea lui Gruman, nu din surse primare. La p. 78 afl`m c` Descartes era „obsedat“ de longevitate, dar nu g`sim nici o trimitere la textul original, ci tot la Gruman. La p. 102-104 e o discu]ie despre Godwin [i Malthus, care \l urmeaz` tot pe Gruman.

Unele similarit`]i pot fi explicate prin subiect, care e comun. Dac` pl`nuim, eu [i dvs., o istorie a }`rii Române[ti, nu e nevoie s` ne inspir`m unul de la cel`lalt pentru a scrie despre Basarab, Mircea, Vlad [i Brâncoveanu, chiar \n aceast` ordine. Ciudat e \ns` c` lucr`ri vechi [i obscure sau personaje minore se reg`sesc \n ambele istorii ale longevit`]ii.

Cine \[i mai aminte[te ast`zi de Jenkins [i Parr? – \ntreab` retoric Lucian Boia, la p. 78? P`i‌ Gruman (la p. 125-127 [i 123-127).

Luat` \n sine, cartea lui Lucian Boia se parcurge ca o colec]ie de conspecte. Eu nu am detectat \n ea nici o ipotez` notabil`, o interpretare excep]ional` sau vreo descoperire arhivistic`. Din punct de vedere strict informativ \ns`, lucrarea nu e deloc rea. Chiar o recomand. Asta dac` nu ave]i cartea lui Gruman. â– C`t`lin Avramescu

O istorie a longevit`]ii Lucian Boia Tinere]e f`r` b`tr\ne]e.

Imaginarul longevit`]ii din Antichitate p\n` ast`zi Editura Humanitas, 2006

19,90 lei

V` propun s` deschide]i ultima carte a profesorului Lucian Boia, Tinere]e f`r` b`tr\ne]e. Imaginarul longevit`]ii din Antichitate p\n` ast`zi. Edi]ia român` este o traducere dup` edi]ia francez`: ambele au ap`rut \n 2006. Urm`ri]i-o apoi \n paralel cu articolul „Longevity“, din impresionantul Dictionary of the History of Ideas, din 1973-1974, articol alc`tuit de Gerald J. Gruman. Dac` nu \l ave]i la \ndem\n`, nu e nici o problem`: se g`se[te pe Internet. Iar dac` nu ave]i nici o conexiune pe aproape, am s` v` spun eu cam cum s\nt construite cele dou` texte.

Lucian Boia: Longevitatea \n lumea antic` (Matusalem, grecii, taoi[tii [i Yoga). Evul Mediu (alchimi[tii [i tema „f\nt\nii tinere]ii“). Rena[terea (Cornaro [i teoriile medicale, s`lbaticii americani, Francis Bacon, centenarii, transfuziile). Epoca ra]ionalist`. Utopiile [tiin]ifice ale sec. XIX. Microbi, transplant de glande (Voronoff), eugenie [i comunism \n sec. XX. Cultul s`n`t`]ii, la finele secolului XX. Iat` acum etapele aceleia[i istorii, a[a cum se contureaz` ele \n articolul lui Gruman: Mesopotamia (legenda lui Ghilgame[), Grecia [i stoicismul, India (budismul [i Yoga), China (taoismul), patriarhii biblici (Matusalem). Tema „f\nt\nii tinere]ii“ [i alchimia, oriental` [i medieval`. Dezvolt`ri \n Rena[tere (Cornaro, Francis Bacon, transfuziile [i centenarii) [i \n ra]ionalismul modern. Longevitatea \n utopiile [i teoriile progresului din sec. XIX. Longevitatea ca „tem` standard“ \n literatura marxist`. Experimentele cu transplant de glande (Voronoff). Tehnici medicale moderne.

M` \ntreb, prin urmare, care e originalitatea proiectului profesorului Boia. Gerald J. Gruman

36

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

POLITOLOGIE

O carte despre b`ie]ii buni Aurelian Cr`iu]u Elogiul modera]iei Colec]ia „Collegium“, Seria „{tiin]e politice“, Editura Polirom, 2006

Trebuie s` recunoa[tem c` avem o atrac]ie pentru b`ie]ii r`i ai istoriei. C\te filme despre Napoleon am v`zut? {i, \n definitiv, de ce se spune „epoca lui Napoleon“? De ce a tr`it Cicero \n epoca lui Cezar, [i nu invers? {i de ce s-au scris mai multe piese despre iub`re]ul Marc Antoniu dec\t despre Octavian, cel care a \ntemeiat Imperiul? Pentru istorie, b`ie]ii r`i s\nt cam ce reprezint` tabloidele pentru pres`: \]i atrag privirile, se consum` repede [i nu te alegi cu mare lucru dup`.

Observa]iile diletantiste de mai sus mi-au venit citind cartea lui Aurelian Cr`iu]u, Elogiul modera]iei. Un volum fascinant despre oameni care nu au fascinat istoria, „gloria terestr` fiind rezervat` adesea mai degrab` celor care nu au practicat modera]ia sau cump`tarea“. ĂŽnainte de a ajunge la politicieni, Cr`iu]u face o incursiune \n lumea ideilor. ĂŽncepe cu Platon [i Aristotel, ca reprezentan]i a dou` curente opuse.

Primul este filozoful care are o idee fix` despre cum trebuie s` arate lumea, prescrie o re]et` universal` [i se \nfurie c\nd lumea nu ascult`. Al doilea este filozoful care vrea s` \n]eleag` lumea a[a cum este ea, cu multe interese [i pasiuni contrare ce se cer moderate, pentru a ne putea suporta unii pe al]ii. De la Platon [i Aristotel, la Sartre [i Aron, oamenii au f`cut pasiuni pentru primii [i au ajuns a le da dreptate celorlal]i.

Cr`iu]u vede dezvoltarea g\ndirii politice nu \n func]ie de epoci, ci de binomul monism-pluralism.

Moni[tii Platon, Rousseau, Marx, de o parte, plurali[tii Aristotel, Montesquieu [i autorii celebrelor „The Fedelist Papers“, de cealalt` parte, au unii cu al]ii \n comun mai multe dec\t are fiecare cu

RECENZII contemporanii s`i din cealalt` tab`r`.

Spre finalul c`r]ii, Cr`iu]u pune un punct acestei \ncle[t`ri istorice din lumea ideilor. Dup` ce constat` ce mod` a f`cut Sartre \n epoca sa [i c\te suspiciuni a ridicat Aron, constat`: „C\t de mult s-au schimbat lucrurile \ntre timp! Cu riscul de a [oca, se poate spune c` Sartre a avut marea onoare [i norocul de a fi contemporanul lui Aron. Dac` Sartre \[i p`streaz` locul meritat \n panteonul literaturii franceze (...), pu]ini cititori mai s\nt ast`zi atra[i de eseurile [i judec`]ile sale politice (de tipul ÂŤnu trebuie s` spunem pe fa]` adev`rul despre Rusia comunist` pentru a nu deranja muncitorii din suburbia BilancourtÂť). (...) Nu acela[i lucru se poate spune \ns` despre Aron, a c`rui stea se afl` \ntr-o binemeritat` [i spectaculoas` ascensiune“.

Pentru a ajunge la cei doi, Cr`iu]u trece prin sus]in`torii modera]iei ca practic` politic` – Machiavelli, Guicciardini [i Graciån –, prin sus]in`torii modera]iei ca sistem politic (democra]ia) – Montesquieu, Madison, Hamilton, Tocqueville.

Poate cea mai interesant` parte a c`r]ii este cea care aduce la lumin` intelectuali [i politicieni tratra]i nedrept de istorie. De pild`, Halifax (16331695), \n Anglia, [i François Guizot (1787-1874), \n Fran]a, au fost doi intelectuali redutabili care au proferat modera]ia \nainte de a intra \n politic`, unde ambii au f`cut carier`. Am\ndoi au sus]inut regi modera]i, juc\nd pe s\rm` \ntre cei care doreau \ntoarcerea la monarhia absolut` [i cei care doreau reforme rapide [i radicale. Oscil\nd \ntre tabere, pentru a putea ]ine acest echilibru, am\ndoi au sf\r[it prin a enerva ambele grup`ri [i a fi marginaliza]i. „Frumuse]ea discret` a griului“ este capitolul final, unde Cr`iu]u face aproape o pasiune pentru gri, ca simbol al unui centru care aduce pacea. O face cu talent de scriitor, capabil s` scoat` propozi]ii memorabile despre un subiect aparent tern. ĂŽn plus, pune un alt punct pe „i“: modera]ia nu \nseamn` cinism sau complacere \n corup]ie.

Un Mitterrand care \[i justific` cinismul prin faptul c` „totul este gri“ nu e totuna cu un Michnik, pentru care [i griul poate fi frumos. Totul depinde, a[adar, de gri. ■Cristian Ghinea

16,90 lei

37

GLOHPDWHNZHE SGI

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

M E N TA L I T~} I

Valentin-Veron Toma ofer` \n studiul introductiv c\teva repere ale antropologiei psihiatrice, fix\nd cadrul care s` orienteze lectura acestui volum. Apoi prezint` criteriile dup` care a selectat textele din antologia care alc`tuie[te corpul central al acestei c`r]i.

Apar]in\nd unor medici psihiatri români de la sf\r[itul secolului al XIX-lea [i \nceputul secolului urm`tor (Al. Su]u, Al. Obregia, I.I. Cantacuzino etc.), textele alese reprezint` o restituire necesar` pentru \n]elegerea modului \n care s-a elaborat cunoa[terea psihiatric` româneasc`. Putem reconstitui atitudinea medicilor fa]` de bolnavii psihic, practicile medicale [i formele de institu]ionalizare a maladiilor mentale. Dincolo de datele care ]in de istoria psihiatriei, lectura atent` a acestui volum dezv`luie reprezent`ri colective fa]` de boala psihic`, mentalit`]i [i atitudini existente \n societatea româneasc` a vremii.

Este l`udabil` ini]iativa lui Adrian Majuru de a include aceast` tem` \n foarte interesanta [i at\t de necesara colec]ie pe care o coordoneaz`, intitulat` „Bucure[tiul subteran“. Totu[i, st\rne[te nedumeriri contribu]ia sa, „Bucure[tiul patologiilor recurente“, de la finalul volumului, prezentat` \n chip de studiu. ĂŽntr-un stil neglijent, autorul se las` cu u[urin]` tentat de generaliz`ri superficiale [i avanseaz` cu convingere ideea c` bucure[tenii, ca urmare a vicisitudinilor istorice [i a succesiunii ne\ntrerupte de calamit`]i, au fost dintotdeauna atin[i \n mas` de maladiile mentale. Conform autorului, frecven]a ridicat` a diverselor forme de nebunie este o tr`s`tur` definitorie a românilor. Dac` ar fi citit cu aten]ie textele din antologia pe care o co-semneaz`, ar fi v`zut c` medicul Al. Su]u constata c` „Recens`m\ntul anului 1883 a ar`tat \n Fran]a propor]iunea de 1 alienat la 440 de locuitori, adic` de 2 ori mai mult dec\t la noi“.

Pe l\ng` graba cu care lanseaz` diagnostice colective asupra istoriei românilor [i at\t de ieftinele aluzii la prezent, autorul pare sa aib` predilec]ie pentru verbiaj [i, uneori, pentru folosirea improprie a termenilor. Iat` doar un exemplu: „Nebunia (care la r\ndul ei are numeroase delimit`ri [i nuan]e) este finalitatea pr`bu[irii sau cap`tul de linie al unei societ`]i neterminate, necl`dite, fragile, oscilante“ (p. 530). â– Alexandru Ofrim

Nebunia – o perspectiv` cultural` Valentin-Veron Toma, Adrian Majuru Nebunia. O antropologie istoric` româneasc` Colec]ia „Bucure[tiul subteran“, Editura Paralela 45, 2006

34,99 lei

Boala, ca orice experien]` uman` fundamental`, nu poate fi redus` la un simplu fapt biologic. Dincolo de tr`irea individual`, ea are [i o dimensiune colectiv`, social` [i cultural`. Fiecare societate dezvolt` propriile reprezent`ri despre boal`, sisteme explicative diferite [i practici terapeutice specifice.

Perspectiva medicinei s-a dovedit a fi insuficient` \n \n]elegerea bolii [i a diverselor comportamente culturale asociate acesteia.

N`scut` \n spa]iul anglo-saxon la mijlocul anilor ’60, ca ramur` a antropologiei culturale, antropologia medical` s-a constituit \ntr-o disciplin` teoretic` [i aplicat`, cu numeroase [coli [i curente. Pe de o parte, s\nt avute \n vedere concep]iile populare despre boal` [i cauzele ei, discursul magico-religios, tradi]iile medicale [i practicile terapeutice din societ`]ile tradi]ionale. Pe de alt` parte, antropologia medical` este interesat` [i de cunoa[terea savant`, ocup\ndu-se de evolu]ia discursului medical [i a institu]iilor de s`n`tate public`.

Suferin]a psihic`, prin implica]iile ei sociale, face obiectul unei aten]ii speciale. ĂŽn ultimii ani s-a conturat antropologia psihiatric`, o direc]ie distinct` de cercetare \n cadrul antropologiei medicale. Inspirat` de studiile lui Michel Foucault, aceasta \[i propune s` exploreze condi]ion`rile culturale [i sociale ale practicii psihiatrice, ale gestion`rii [i terapeuticii maladiilor mentale.

Nu poate fi dec\t \mbucur`toare apari]ia \n peisajul antropologiei culturale române[ti a preocup`rilor \n domeniul antropologiei medicale [i psihiatrice. Av\nd o forma]ie care \i legitimeaz` deplin demersul, doctor \n medicin` [i de]in`tor al unui master \n antropologie cultural`, t\n`rul cercet`tor la Centrul de Cercet`ri Antropologice al Academiei,

38

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

FILOZOFIE

Floarea intelectului Damascius Despre primele principii: aporii [i solu]ii Colec]ia „Surse clasice“, Editura Humanitas, 2006

Cazul lui Damascius \n istoria g\ndirii este at\t de particular, \nc\t povestea vie]ii sale \i d` un loc privilegiat \n orice comparatism. Chiar dac` \n general revine celui ce nu m\nuie[te serios instrumentele istoriei filosofiei s` exclame, citind Lao-tse sau Evangheliile, c` „e ca la Derrida“ sau s` noteze marginal „asta e [i la Kant“ (c`ci legea compara]iei asum` doar tradi]ii istorice care comunic`), totu[i cazul lui Damascius este mult mai permisiv. Exilat din Atena unde \mplinea func]ia de diadoh al [colii neoplatoniciene, el duce cu sine \n Siria secolului al VI-lea un \ntreg univers al g\ndirii care are ca obiect transcenden]a. El mo[tenise aceast` g\ndire din tradi]ia platonician`, dezvoltat` de marii neoplatonicieni: Plotin, Porfir, Proclus. Dar ceva \l deosebe[te pe ultimul neoplatonician de ace[tia: de[i tezele sale exprim` o rigoare a g\ndirii transcedentului care nu ar fi putut avea loc f`r` experien]a intelectual` a acestor autori, totu[i opera lui Damascius r`m\ne cvasinecunoscut` p\n` \n secolele g\ndirii moderne, spre deosebire de Plotin ale c`rui idei circul` prin Augustin, p\n` ce este el \nsu[i redescoperit de Ficino, spre deosebire de Proclus ale c`rui idei circul` prin Dionisie, p\n` ce este el \nsu[i redescoperit de Moerbeke, sau spre deosebire de Porfir, care a fost mereu bunul comun al latinilor, \n traducerea lui Boethius.

O asemenea situare accidental` a tratatului Despre principii face ca opera lui Damascius s` nu fie cunoscut` medievalilor care au dezvoltat neoplatonismul, chiar dac` ace[tia din urm` erau constr\n[i s` g\ndeasc` \n termeni comuni cu el [i livra]i de tradi]ia mo[tenit` din Antichitatea t\rzie.

RECENZII Iat` un exemplu: neoplatonicienii depun un efort conceptual [i terminologic pentru a da nume potrivite transcenden]ei [i pentru a-i descrie inefabilul, oferind simultan limite riguroase limbajului.

Din medita]ia plotinian` asupra unului [i din teoriile privind henadele lui Proclus au ap`rut reflec]iile cre[tine ale lui Dionisie asupra numelor divine [i seduc`torul sistem al angelologiei tomiste. Dar din acelea[i medita]ii plotiniene [i procliene provine [i ideea lui Damascius, conform c`reia faptul c` omul d` nume Unului \l face pe acesta din urm` s` nu mai \nsemne pura transcenden]`, ci s` reclame dep`[irea ei, \ntr-un orizont inefabil care cere o singur` exigen]`: pe ea Damascius o nume[te „r`sturnare“ a cunoa[terii [i afirm`, \n tratatul Despre principii, c` adev`rata apropiere de transcendent presupune aceast` r`sturnare. Este ca [i cum am spune c` alteritatea absolut` poate fi g\ndit` dac`, apropiindu-ne de ea, transcendentul ei devine transcendentalul nostru.

Mai simplu: dac` realul ei ne apare doar ca folosire a facult`]ii noastre de a ajunge la el. Mai simplu: dac` „dincolo“-ul ei apare ca „dincoace“ al nostru.

Or, nimeni nu ar putea t`g`dui c` o asemenea remarc` p`streaz`, \n inima ei, esen]a istoriei ra]iunii europene, de la transcendentul tomist care se propor]ioneaz` intelectului prin bun`tatea lui \nsu[i la lucrul \n sine kantian, mutatis mutandis.

La r\ndul s`u, ideea lui Damascius este \nv`luit` \ntr-o metafor`: exerci]iul de urcare a min]ii \nseamn` receptivitatea fa]` de transcedentul de nenumit, iar aceast` receptivitate poart` pentru filosof numele secret al „florii intelectului“. ĂŽn felul acesta, gestul odios al \mp`ratului Iustinian de a-l exila pe ultimul neoplatonician a dat [ansa unui comparatism echidistant \ntre evolu]ia ra]ionalit`]ii noastre [i filosoful grec. ĂŽn traducerea [i cu comentariul erudit al Marilenei Vlad, primul volum al tratatului, \n form` bilingv`, \nnobileaz` mediul filosofiei române[ti cu deschiderea unei medita]ii asupra creuzetului cultural al secolului al VI-lea grecesc, asumat ca o origine ce ne limiteaz` ca destin istoric.

35 lei edi]ie bilingv`, traducere [i comentarii de Marilena Vlad

â– Alexander Baumgarten

39

GLOHPDWHNZHE SGI

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

S P I R I T U A L I TAT E

neoplatonician se \mbin` nea[teptat de firesc cu angajamentul cre[tin [i responsabilitatea civic`. O retoric` necru]`toare, de tip juridic (c\teodat` nu prea „cre[tin`“) \i sluje[te lui Tertulian ca s` pledeze adev`rul noii revela]ii. Patricieni, precum Ciprian, Ambrosie sau Boetius, \[i remodeleaz` rolul trec\nd din cetatea antic` \n Biseric`. Pentru fiecare dintre personaje – \ntre care Clement Alexandrinul, Origen, Vasile cel Mare, Grigore din Nazianz, Grigore al Nyssei, Ioan Chrysostomul \n R`s`rit; Tertulian, Ciprian al Cartaginei, Lactantiu, Ambrosie, Ieronim, Augustin, Boetius, \n Apus – e schi]at, cu simpatie obiectiv`, un portret bine \ncadrat \n epoc`: mediu cultural [i religios, liniile mari ale doctrinei [i ale activit`]ii ecleziastice [i publice, stilul intelectual [i stilul literar, temele [i crizele la care a avut de r`spuns \n interiorul cre[tinismului sau \n confruntarea lui cu lumea necre[tin`, amprenta pe care a pus-o \n g\ndirea [i institu]iile noii tradi]ii.

De-a lungul celor dou` volume, se desf`[oar`, divers modulat`, aceea[i mare tem`: interpretarea m`rturiei prime a cre[tinismului, cea a apostolilor, cu ajutorul a dou` referin]e: textul biblic [i filozofia antic`, ultima ca bun al unei civiliza]ii la care cre[tinismul se considera participant de drept. Asist`m la \nt\lnirea, fondatoare pentru cultura cre[tin`, \ntre aceste dou` surse, la felul specific \n care Orientul [i Occidentul cre[tin au asimilat tradi]ia iudaic` [i filozofia elen`, pentru a-[i ad\nci [i explicita propriul mesaj.

Cititorul are pl`cerea de a urm`ri un discurs \n care teologia e privit` ca o dimensiune a culturii, unde cultura se deschide spre o c`utare esen]ial`, unde colegialit`]ile spirituale s\nt mai puternice dec\t monopolul unei religii triumf`toare. „Distan]a ce separ` pe ultimii filozofi p`g\ni de P`rin]ii Bisericii“ – spune Hans von Campenhausen – „e \n fapt extrem de redus`. De o parte, ca [i de cealalt`, domne[te acela[i spirit de interioritate [i de c`utare religioas`, aceea[i aspira]ie spre puritate moral` [i sfin]enie, aceea[i admira]ie respectuoas` pentru comorile revela]iei, culturii [i cunoa[terii, acel depozit sacru al tradi]iei vechi oferit celor ce aspir` la cunoa[tere.“ ■Anca Manolescu

19 portrete de la \nceputurile cre[tinismului Hans von Campenhausen P`rin]ii greci ai Bisericii.

P`rin]ii latini ai Bisericii (2 volume) Colec]ia „În]elepciune [i credin]`“, Editura Humanitas, 2005 22,99 lei

17 lei [i 18,99 lei traducere din limba german` de Maria-Magdalena Anghelescu

Teologul protestant Hans von Campenhausen (1903-1989) a fost un renumit specialist \n domeniul g\ndirii patristice, profesor la Universitatea din Heidelberg, reprezentant al unei strenge Wissenschaft cre[tine, cu inflexibile exigen]e savante. Dar probabil c` adev`ra]ii savan]i [tiu s` se dep`[easc`. Drept prefa]` la cele 19 portrete de P`rin]i ai Bisericii, Campenhausen a[az` un text unde se vorbe[te despre „cea mai nobil` manier` de a scrie“: profit\nd de studii temeinice, ea renun]` la aparatul erudit pentru a filtra ceea ce d` puterea [i structura vie a unei g\ndiri, a unei epoci, a unui personaj. Pentru mine, lectura acestor volume a fost lectura unui [ir de „pove[ti“ culturale. ĂŽn fiecare, un erou \[i aduce partea la recompunerea cre[tin` a lumii, cu feluritele ei dimensiuni – spiritual` [i comunitar`, teologic` [i politic`, cultural` [i administrativ`, liturgic` [i juridic`. Iar lumea cre[tin` de la \nceputuri, \ntre secolele al II-lea [i al V-lea, era foarte divers` [i interesant`; se \ncerca pe sine \ns`[i cu o libertate [i o inventivitate care ast`zi, dup` at\tea secole de cadru cre[tin de la sine \n]eles, pare deseori uimitoare. „Personajele“ lui Hans von Campenhausen au de f`cut din revela]ia christic` izvorul unei ordini a lumii, au de reinventat aceast` ordine. {i este pasionant s` urm`re[ti nervul, specific fiec`ruia, prin care ei asigur` continuitatea \ntre mistic`, teologie [i civiliza]ia cet`]ii. Subtilit`]ile doctrinei stau, la unii, \n continuitate cu o politic` pe alocuri dur`, fie ea eclezial` sau de stat. La al]ii, angajamentul filozofic

40

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

ESEU

Gustul des`v\r[it Alex. Leo {erban Dietetica lui Robinson Editura Curtea Veche, 2006

Dup` mai bine de treisprezece ani de jurnalism cultural, vreme \n care a cap`tat notorietate de rafinat critic de cinema, dar [i de artist-fotograf (a se vedea splendidele RetroVizoare, LiterNet, 2006) [i jongleur cochet cu cuvintele – \n Jeu de Paume (schimb de scurte „epigrame“ \n francez`, cu {erban Foar]`, LiterNet, 2006) –, Alex. Leo {erban „redebuteaz`“ dintr-o dat` \n 2006 cu dou` volume groase: unul este Dietetica lui Robinson (asupra c`ruia m` voi opri \n r\ndurile de fa]`), iar cel`lalt, De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema, o carte scoas` la Polirom, care adun` texte despre filme, publicate \n decurs de 16 ani.

Este impresionant (entuziasmant!) cum cel care \[i crease, de at\]ia ani, imaginea unui dandy risipitor cu propriile texte – care scria cu aceea[i elegan]` rar` \n Dilema, Idei \n dialog sau Elle, care \mbin` cu gra]ie elitismul retro [i populismul postmodern – se contrazice acum, trec\nd de la „complexul Pa[adia“ al sterilit`]ii, la abunden]a afectiv` a selec]iei de articole publicate \n Dietetica lui Robinson. O contradic]ie adorabil`, care ne permite s` avem ast`zi la dispozi]ie dou` c`r]i extraordinare, una despre cinematografie, iar cealalt` despre... despre ce oare?

Dietetica lui Robinson e o carte foarte personal`, mai mult sau mai pu]in explicit biografic` (o biografie interioar`), care vorbe[te despre a.l.[. mult mai mult dec\t o face orice interviu. Florilegiul e un bric-Ă -brac cu lucruri dragi, numeroase, c`ci a.l.[. e, de fapt, un curios, un entuziast [i un ata[at de obiecte [i nici nu [tie la ce s` renun]e mai \nt\i din colec]ia personal` (la nimic!): c`r]i (Casanova \n Boemia a lui Andrei Codrescu, Dandysmul Adrianei Babe]i), personaje (Robinson), autori (Proust, desigur, Nabokov, Julien Green, Barthes, [i listele ar putea \ndelung continua)... a.l.[. e un dandy, el \nsu[i, [i merge la sigur, \n aceast`

RECENZII privin]`, \n a selecta c`r]ile [i autorii prefera]i, \n a respinge prostul gust, cu o fine]e care \ns` nu exclude uneori surogatele, precum atunci c\nd declar` c` ador` plasticul.

Cred c` s\nt dou` lucruri esen]iale de spus cu referire la acest regal „dietetic“ pe care ni-l face cadou autorul. Unul e c`, spre deosebire de un dandy „istoric“ (steril) (ca, de pild`, Brummel), a.l.[. e un artist \n toat` puterea cuv\ntului, care nu se opre[te la a-[i face din via]` propria oper`, ci, continu\nd s` tr`iasc` cu stil, transfer` acest stil \n arta propriu-zis`, literatur`, fotografie, critic` cinematografic` ([i nu numai). Impulsul creator [i mobilitatea spiritului s`u s\nt mai puternice dec\t rigiditatea auster` [i, finalmente, conven]ional` a dandy-ului. „Dietetica“ de care vorbe[te a.l.[. \n studiul prefa]ator (exemplu delicios de fulguran]` [i pedanterie, ultima recunoscut` de autor ca fiind „principalul meu defect“) e o estetic` minimalist`, exigent`, de „esen]e tari“, „l’esthĂŠtique du peu“, care vine s` ia atitudine contra abunden]ei nule, a grafomaniei, a prostului-gust generalizat. {i mai e ceva. Cartea lui Alex. Leo {erban nu e numai desf`t`toare, ci e, de fapt, o carte de atitudine. Indulgent cu propria memorie afectiv`, a.l.[. e extrem de exigent c\nd vine vorba de principii estetice, de selec]ia valorilor [i de stil. E un caz unic ([i pre]ios) care ridic` Gustul la rangul de criteriu definitoriu. ĂŽl recunoa[tem imediat pe autorul \nsu[i \n aceast` defini]ie a „Criticului-Antivedet`“, „at\t de vanitos \nc\t \[i scrie numele cu ini]iale mici [i-at\t de convins de perfec]iunea Gustului s`u \nc\t L-ar impune prin lege...“. Iat`, prin aceast` „dietetic`“, criticul impune Gustul cu o voce at\t de sigur` [i de doct`, \nc\t frizeaz` uneori pedanteria.

Unui dandy nu-i pas` \ns` de societate. ĂŽn cazul de fa]`, avem de-a face cu „Gustul \n ac]iune“ (cu un cli[eu peuple, vorba autorului), care, excedat de ur\]enie [i prost-gust, se decide s` treac` la cur`]enie general`, social` [i ecologic`, \n materie de art`!

Dietetica robinsonian` e un hedonism riguros [i exigent al c`rui fir ro[u e Gustul impecabil. a.l.[. a ajuns la o v\rst` – pe care n-o arat` – a \n]elepciunii scrise, ordonate, care cere ca lucrurile s` fie m`rturisite, adunate pe h\rtie. ■Adina Dini]oiu

30 lei

41

GLOHPDWHNZHE SGI

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

ARTE

la fel ca \n at\tea alte domenii, familia regal` a fost un exemplu \n ceea ce prive[te interesul pentru art`. Autoarea cerceteaz` \ntr-un capitol separat sculptura francez` achizi]ionat` pentru primele muzee particulare din România, Muzeul Simu [i Muzeul Kalinderu, ating\nd astfel un alt subiect pu]in cercetat, cel al colec]ionismului [i al apari]iei muzeelor particulare \n România.

Amplul capitol dedicat sculpturii funerare e [i o introducere \n istoria familiilor din protipendada vremii, f`c\nd astfel inteligibile op]iunile legate de monumentele funerare comandate de reprezentan]ii ei; iar fiindc` primele exemple de sculptur` \n ronde bosse de la noi au fost statui funerare, autoarea se opre[te [i asupra subiectului incitant al \nceputurilor artei statuare \n România.

Analiz\nd monumentele de for public [i insist\nd mereu pe caracterul educativ [i rememorativ atribuit cu prec`dere acestora, autoarea este adesea nevoit` s` reconstituie, din imagini [i documente de epoc`, monumente distruse \n urma r`sturn`rilor ideologice: prima statuie de for public din România, „România deliverat`“, ridicat` \n Bucure[ti \n iunie 1848, este distrus` dup` numai c\teva zile, iar \n perioada comunist` s\nt d`r\mate aproape toate statuile marilor oameni politici ai primelor trei decenii ale secolului XX. Impresioneaz` \n cele dou` volume complementare, al`turi de imensa cantitate de informa]ie, \n parte inedit`, rezult\nd din minu]ioase cercet`ri de arhiv`, soliditatea reperelor teoretice, vastitatea surselor invocate, seriozitatea [i rigoarea valorific`rii lor. Un subcapitol precum „Contractul“, un document de istoria artei [i de mentalit`]i este exemplar \n acest sens, a[a cum s\nt, \n cuprinsul c`r]ii, tentativele de reconstituire ale traseului unor sculpturi de la comand` la finisare [i amplasare sau investiga]iile sprijinite pe documente privind rolul jucat de intermediari \n raporturile dintre comanditari [i arti[ti. Este o carte pasionant`, care va deveni ne\ndoielnic un instrument indispensabil pentru istoria româneasc` a artei [i care deschide, prin unghiuri inedite de abordare, captivante traiectorii de cercetare. â– Ada {tef`nu]

Un instrument pasionant Ioana Beldiman Sculptura francez` \n România (1848-1931) Editura Simetria, 2005

39 lei Gust artistic, mod`, fapt de societate. Volum \nso]it de Sculpturi franceze.

Un patrimoniu resuscitat (text introductiv urmat de un catalog selectiv al operelor [i de un indice de nume)

Cartea Ioanei Beldiman se ocup` de sculptura comandat` \n România arti[tilor francezi \n perioada cuprins` \ntre 1848 [i 1931, un subiect aproape necercetat de istoricii de art` români, \n ciuda vizibilit`]ii lui, c`ci mare parte dintre exemple s\nt monumente de for public, de la ecvestra lui „Mihai Viteazul“ din Bucure[ti sau „Doroban]ii“ care str`juiesc podul de la Cernavod`, la statuile oamenilor politici ai epocii. Reputat` specialist` a artei române[ti a modernit`]ii timpurii [i a interferen]elor acesteia cu cea francez`, cu o temeinic` experien]` de muzeu [i un adev`rat talent pentru cercetarea de arhiv`, autoarea propune o vast` [i judicios structurat` sintez` a acestui important subiect. Publicat \n condi]ii excelente, studiul con]ine o cantitate impresionant` de ilustra]ii: fiecare pies` de sculptur` amintit` este ilustrat`, pe c\t posibil \n contextul original, [i fiecare comanditar sau artist este prezent printr-o fotografie, ceea ce confer` o concrete]e suplimentar` \ncerc`rilor de reconstituire. Se adaug` acestei cuprinz`toare informa]ii un catalog selectiv exemplar alc`tuit, precedat de o ampl` introducere, publicat aparte.

Un capitol al c`r]ii este dedicat sculpturii decorative de interior, de mici dimensiuni, \n prezentarea c`reia autoarea reconstituie atmosfera caselor \n care se aflau astfel de exemplare, f`c\ndu-te s` sim]i cum trebuie s` fi fost s` tr`ie[ti \n aceea[i \nc`pere cu o scultpur` de Rodin sau de Camille Claudel [i contur\nd cu fine]e o istorie a gustului [i o analiz` a preferin]elor estetice \n perioada aleas`.

Afli astfel, de exemplu, c` muntenii, [coli]i la Paris, prefer` sculptura francez`, iar moldovenii, forma]i \n spirit german, pe cea italian`, c` Elena Bibescu l-a sprijinit pe Maillol la \nceputurile carierei lui sau c`,

42

GLOHPDWHNZHE SGI

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

{ T I I N }~

Spa]iul [i timpul pe \n]elesul profanilor Lee Smolin Spa]iu, timp, univers Colec]ia „Science Masters“ Editura Humanitas, 2006

Spa]iul [i timpul. Dou` teme f`r` de care filosofia s-ar resim]i, iar [tiin]a ar avea mari probleme.

Deloc paradoxal, [tiin]a este mai lipsit` de r`spunsuri fa]` de acum c\teva sute de ani, de[i mult mai plin` de adev`ruri [i cuno[tin]e. Toate certitudinile genera]iei Newton au fost r`scolite \ncep\nd cu Einstein (teoria relativit`]ii), apoi de Bohr (teoria cuantic`), Heisenberg, SchrÜdinger etc. De la vechile adev`ruri universale la incertitudinile pline de cunoa[tere de azi, istoria a consemnat momente importante. Lee Smolin este \ns` optimist \n privin]a viitorului imediat. „Nu am ajuns

\nc` la cap`t, \ns` cei care lucreaz` \n domeniu se \ndoiesc c` ar mai fi mult p\n` acolo. Motivul este c`, \ncep\nd din mijlocul anilor 1980, am \nceput s` g`sim c`i de combinare a mecanicii cuantice cu relativitatea, care nu dau gre[, a[a cum s-a \nt\mplat \n trecut. Prin urmare, am putea spune c` \n ultimii ani a fost rezolvat` cea mai mare parte din enigm`.“ Dac` v` mira]i de simplitatea [i inocen]a unei declara]ii ca cea de mai sus, v` previn. Autorul m`rturise[te adesea c` optimismul lui este nativ [i incurabil, astfel \nc\t \[i asum` toate incongruen]ele care pot decurge de aici. Confesiunea ne d` nou`, celor pentru care [tiin]a de v\rf este un spectacol pe care \l privim cu pl`cere, dar f`r` mari preten]ii de \n]elegere, o certitudine lini[titoare.

Pasiunea cu care se discut` despre spa]iu [i timp este departe de a-[i fi consumat vitalitatea, interesul pentru cele dou` teme este mai spectaculos cu fiecare zi. R`spunsurile generate de simpla \ntrebare ce s\nt spa]iul [i timpul intereseaz` [i vor marca – a[a s-a \nt\mplat [i p\n` acum – \ntreaga umanitate. ■Ruxandra Tudor

â– Annie Lionnet, Ghid astrologic Editura Litera Interna]ional, 2006, 54,90 lei

Nu s\nt o adept` a previziunilor astrologice. Urm`resc foarte rar horoscopul, iar de crezut nu \l cred nici atunci c\nd se adevere[te. Nu m` surprinde nimic, chiar dac` ceea ce au prezis astrele se \nt\mpl` \n realitate.

Acest Ghid astrologic mi-a captat \ns` aten]ia prin calitatea impecabil` a tiparului [i a pozelor – \nso]ite de adnot`ri care dezvolt` textul introductiv [i ofer` informa]ii suplimentare. De asemenea, prin modul simplu \n care „demistific`“ o art` str`veche [i \n care examineaz` semnele solare [i caracteristicile asociate lor [i cele opt planete, descriindu-le tipul de energie, simbolismul [i modul \n care influen]eaz` semnele zodiacale. Merit` m`car r`sfoit! (R. T.)

19 lei traducere din englez` de Anca Vi[inescu

â– Dr. Gillian McKeith, Hran` vie pentru s`n`tate, traducere de Ioana Maria Diaconu, Editura Curtea Veche, 2006, 21 lei

„Lec]ia de s`n`tate“ sus]inut` de dr.

McKeith, medic nutri]ionist de excep]ie, deficitar` la capitolul aspect grafic [i tipar, este interesant` strict prin subiectul pe care \l propune: 12 „superalimente“ naturale, bogate \n substan]e nutritive puternice [i enzime esen]iale. Germenii, meiul, quinoa, lucerna, aloe vera, orzul verde, inul, p`trunjelul, algele marine, [tevia, floareasoarelui, algele s`lbatice verzi-albastre pot \mbun`t`]i considerabil nivelul de energie din organism [i s`n`tatea. Dac` suferi]i \ns` de vreo afec]iune cronic` sau acut`, sau s\nte]i \n cursul unui tratament medicamentos, trebuie ca \nainte de a pune \n practic` aceste sfaturi s` consulta]i un medic. Con]inutul acestei c`r]i este rezultatul unei cercet`ri atente, dar nu inten]ioneaz` s` \nlocuiasc` o consulta]ie medical`. (R. T.)

43

GLOHPDWHNZHE SGI

30

RECENZII

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

ROMAN POLI}IST

detectat un filon al prozei autohtone interbelice.

Umorului [i non[alan]ei britanice le corespunde un soi de cinism românesc, cu at\t mai vizibil \n volumul de proz` scurt`, Gras` [i proast`.

Cum \nsu[i titlul o spune, nuvelele \n cauz` adopt` un ton u[or b\rfitor, \n stilul gai]elor neao[e, [i mai pu]in al cons`tenelor lui miss Marple: „Avea o ur\]enie particular`, care izbea [i, din acest punct de vedere, era imposibil s` treac` neobservat`. (...) ĂŽn ce o prive[te, Daniela (...) se considera o frumuse]e de tip special, se sim]ea [i comporta ca atare“ – a[a \ncepe prima povestire, intitulat` „Recuno[tin]`“. Personajele s\nt, aproape toate, fragile moral: a[a cum la Agatha Christie, vinovat, cel pu]in la nivel psihologic, este oricare dintre cei prezen]i \n jurul victimei, la Rodica OjogBra[oveanu majoritatea eroilor par s` aib` un subtext, s` ascund` ceva sub aparen]e.

Nu \ntotdeauna portretele, \n care scriitoarea se dovede[te maestr`, s\nt mali]ioase: uneori s\nt, pur [i simplu, exacte. A[a se \nt\mpl` \n cazul inspectorului Dinu M`nescu, eroul Necunoscutei din congelator (ultimul roman al autoarei): „Despre inspectorul Dinu M`nescu, colegii afirmau c` ar fi un tip [ic, adic` b`iat de comitet, dac` n-ar fi fost at\t de distant, sec, uscat, politicos. (...) Or, oamenii diger` cu greu superioritatea de cast` [i, \n prezen]a unor astfel de exemplare, se simt vag \ngrijora]i“. Rodica Ojog-Bra[oveanu \[i poate trata eroii chiar \ntr-o manier` romantic-poetic`: „(...) siluet` fin`, fuselat`, picioare impecabile, o figur` delicat`. P`rul platinat str`lucea lunar, \ntr-o coafur` savant neglijent`“. Astfel e descris` Elvira Manu, eroina dintr-un roman, de ast` dat`, de spionaj (S` nu ne uit`m la ceas).

Exist` \ns` [i varianta umoristic`, de mare verv`, a scriitoarei: „În fond, te puteai a[tepta la orice din partea Minervei: s` se angajeze zbur`toare la circ, s`-[i cumpere un cal pe care s`-l cazeze \n dormitor – pu]in \i p`sa de vecini sau de deputatul de strad` –, ori s` \ntreprind` o expedi]ie \n jungla Amazoanelor“. Personal, o prefer pe aceasta din urm` (Nop]i albe pentru Minerva). Oricum ar fi, Rodica Ojog-Bra[oveanu r`m\ne, \n oricare dintre ipostaze, o prozatoare talentat`, care [i-a ales inspirat genul literar. â– Iaromira Popovici

O Agatha Christie neao[` Rodica Ojog-Bra[oveanu Gras` [i proast`, Necunoscuta din congelator‚ S` nu ne uit`m la ceas Editura Nemira, 2006

19,90lei

22,90 lei

17,90 lei

Am descoperit-o pe Rodica Ojog-Bra[oveanu \ntr-o tabar`, prin clasa a VII-a. Cum seara, \nainte de culcare, se purtau \nt\mpl`rile cu tent` horror, o prieten` de-a mea, mare fan` a scriitoarei, ne-a povestit de un dentist criminal care – dac` \mi mai amintesc bine – punea cianur` \n plombe, precum [i de o b`tr\nic` dr`gu]`, dar de[teapt`, posesoarea unui motan, ce dezlega crime pe capete. A[a am fost introdus`, pentru prima dat`, \n intimitatea Melaniei [i a lui Mirciulic`, ba chiar am citit, \n aceea[i tab`r`, dou` din c`r]ile lor „clasice“, Cianur` pentru un sur\s [i Bun` seara, Melania!

De atunci \ncoace, Rodica Ojog-Bra[oveanu a devenit pentru mai mul]i cea mai interesant` scriitoare de romane poli]iste de la noi. Într-un gen pu]in exploatat, autoarea r`m\ne cea mai semnificativ` exponent` a lui; de altfel, a [i fost numit` Agatha Christie a României (a[a se intituleaz` cartea despre ea, scris` de nepoata ei, M`d`lina Ojog-Pascu, Editura Kullusys, Bucure[ti, 2003).

Compara]ia cu Agatha Christie se sprijin`, evident, [i pe elemente exterioare (ambele s\nt femei foarte prolifice – Rodica Ojog-Bra[oveanu a scris 35 de romane, multe dintre ele best-seller-uri), dar [i pe particularit`]i stilistice comune. Agatha Christie r`m\ne, indiscutabil, maestra de neegalat a policier-ului. Exist` \ns` c\teva ingrediente comune la ambele autoare: personaje puternice [i distincte, analiza psihologic` rafinat` [i exact`, capacitatea de a crea atmosfer`, dar [i suspans, acuitatea descrierilor, dialogul spumos [i, nu \n ultimul r\nd, ironia [i umorul. Desigur c` verva – s`-i spunem tipic englezeasc` – a Agathei Christie e greu de g`sit \n romanele Rodic`i Ojog-Bra[oveanu: \n schimb, \n volumele celei din urm` poate fi

44

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

CARTEA DE NOAPTE

R`zvan Petrescu

Domnul JosĂŠ JosĂŠ Saramago, Pe[tera Editura Polirom, 2005

M` numesc Cipriano Algor, am [aizeci de ani [i s\nt olar, Eu s\nt Marçal Gacho, gardian [i ginere, Marta, z\mbi Marta, fata olarului, \mi iubesc tat`l [i so]ul [i voi r`m\ne cur\nd \ns`rcinat` \n aceast` carte, Eu s\nt G`sit, m\r\i vesel c\inele, s`rind \n jurul dudului negru din fa]a casei familiei Algor, [i am senza]ia c`-s cel mai simpatic personaj de pe aici, rud` cu to]i c\inii ce apar \n c`r]ile domnului JosÊ, Dac` e[ti sau nu rud` cu ceilal]i membri ai familiei tale fictive nu ai de unde [ti, fiind totu[i c\ine, ceea ce [tim noi, \ns`, este c` maestrul ne-a pus \ntr-o situa]ie destul de ingrat`, dac` ingrat nu este cumva un cuv\nt pe care nu l-am auzit \n via]a mea, Tocmai asta e, tat`, interveni Marta, vorbim cu to]ii, [i mai ales dumneata, \ntr-un limbaj cuvenit oamenilor foarte \n]elep]i, mereu foarte profund, p`rem suspec]i, or noi nu s\ntem dec\t ni[te oameni umili, ce putem avea este pu]in umor, Chiar c` pu]in, [opti Marçal \ncheindu-[i nasturii uniformei, Iar eu, Isaura Estudiosa, de[i v`duv`, m-am \ndr`gostit de Cipriano, {i eu de tine, suspin` olarul, A[a e, li se adres` Blimunda, v` v`d inima ca la radioscopie, dar mai v`d [i c` tr`i]i \ntr-un viitor straniu care a mai fost descris, \ns` nu-mi aduc aminte de cine, De Kafka [i Orwell, f`cu domnul JosÊ, registrator la Arhiva General` a St`rii Civile, eu [tiu toate numele, Iar eu [tiu c` acum, dup` ce lumea descris` de cei doi scriitori aminti]i de tine (e drept, mult mai agresiv) a murit, a o relua nu are nici un sens, zise Bernardo

RECENZII Soares, pentru c` asta se-nt\mpl` \n Pe[tera, Apropo, se amestec` \n discu]ie Cipriano Algor, nu l-am citit niciodat` pe Platon, repet, s\nt olar, ce dracu’, P`rin]ii mei m-au conceput \n Nazaret, iar eu, de fapt, nici m`car \n Betleem nu m-am n`scut, m-am n`scut \ntr-o pe[ter`, spuse Iisus, cit\ndu-se din propria Evanghelie, Asta n-are nici o leg`tur` cu ce vorbim noi, \l \ntrerupse Blimunda, Poate are, poate nu, se g\ndi Corectorul Istoriei asediului Lisabonei, apoi, cu voce tare, numele acestui semn este deleatur, \l folosim ori de c\te ori trebuie s` suprim`m sau s` [tergem, {i ce vrei s` spui, c` trebuie s` [tergem toat` cartea, Tu, Marçal, mai taci, Las`-l \n pace, tat`, z\mbi Marta, pentru c` ce se-nt\mpl` aici, de fapt?, vechile obiceiuri [i profesii dispar, exist` un Centru, un edificiu imens, unde oamenii tr`iesc \ntr-un fel de realitate virtual` [i amenin]`toare, [i ai c`rui [efi nu-]i mai pl`tesc pentru farfurii pentru c` nu le mai vor clien]ii, [i atunci \]i vine ideea s` faci p`pu[i din lut, [ase, m`sc`riciul, bufonul, infirmiera, eschimosul, mandarinul [i asirianul cu barb`, Al c`ror nume se repet` de at\tea ori, \nc\t pentru prima oar` de c\nd \l citesc pe maestru am \nceput s` sar paragrafe \ntregi, se auzi glasul de bas al lui {apte-Sori, Ca s` nu mai vorbim c\te detalii enervante despre ol`rit ne s\nt date \ntruna, sufl` Corectorul, Noroc c` pe la sf\r[it ritmul se accelereaz`, c\nd Cipriano descoper` pe[tera sub Edificiu, ad`ug` domnul JosÊ, Asta-i o parabol`, o alegorie amar`, r`cni Marçal, [i fu imediat mu[cat alegoric de c\ine, Tu habar n-ai ce \nseamn` cuvintele astea, de ce nu pricepi odat`?, \l \nghionti Marta, În]elept e cel ce se mul]ume[te cu spectacolul lumii, spuse Ricardo Reis \n anul mor]ii sale, Da, [i la sf\r[it ne lu`m to]i catrafusele [i plec`m spre o destina]ie necunoscut`, gata, am terminat cu Centrul, ol`ria s-a terminat, spuse Cipriano Algor, nu [i mul]umirile noastre pentru excep]ionala traduc`toare a majorit`]ii operelor marelui scriitor, Mioara Caragea – the best \n zona portughez` –, chiar [i-n cazul de fa]`, unde n-a avut ce face dec\t s` traduc` ce era deja scris, P`cat, \ncheie Ricardo. {i Joana Carda trase o linie pe p`m\nt cu nuiaua de velni[.

25,50 lei traducere de Mioara Caragea

45

GLOHPDWHNZHE SGI

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

{or]ul ro[u al lui Flandrin L-am \nt\lnit prima oar` la o lansare de carte.

Am descoperit, a[ezat pe un scaun \ntr-un col], un b`tr\nel cu p`rul c`runt [i cu barbi[on, fragil [i modest. De la \nceput mi-a vorbit cu \nsufle]ire, animat de o curiozitate aproape tinereasc`. N-ai fi zis c` era un specialist de reputa]ie mondial`, profesor emerit la prestigioasa École des Hautes Études en Sciences Sociales.

Era considerat un spirit inovator [i creativ. Domeniile sale fuseser` mai \nt\i familia [i sexualitatea, dup` care se \ndreptase spre istoria gastronomiei. Cu c\]iva ani \n urm` produsese o substan]ial` Histoire de l’alimentation, vast studiu asupra evolu]iei gusturilor \n raport cu contextul socio-cultural, dar [i o gastronomie istoric`. Era \ns` [i autorul unor lucr`ri specifice ca L’ordre des mets, Tables d’hier, tables d’aujourd’hui sau Fêtes gourmandes au Moyen Âge.

Era ner`bd`tor s` afle c\t mai mult despre m\nc`rurile române[ti. Nu gustase niciodat` sarmale, nici m`m`lig`. Nu g`tisem sarmale dec\t o singur` dat` \n via]a mea, cu mult` trud`, dar pentru bunul Flandrin m-am \ncumetat.

L-am invitat deci la mine acas`. Dup` ce servisem, dup` clasicul obicei românesc, o sumedenie de gust`rele, am ap`rut triumfal` cu o crati]` de sarmale fumeg\nde. La desert m-am lansat chiar la o pl`cint` de br\nz` cu stafide, pe care am reu[it-o pe jum`tate. Profesorul Flandrin s-a ar`tat \nc\ntat de a fi surprins pe viu un cr\mpei din modul de via]` românesc. Cu toat` excep]ionala sa erudi]ie, i se p`rea c` totdeauna va mai avea ceva de \nv`]at.

Dup` masa convivial` de la mine, m-a invitat

DILEMATECA � FEBRUARIE 2007 la r\ndul s`u. Îmi spusese c` \mi va prezenta c\]iva prieteni apropia]i de origine român`. Locuia \ntr-un apartament destul de modest dintr-un imobil situat pe l\ng` Parcul Montsouris, \n sudul Parisului. Mi-a deschis \n persoan`, g`tit cu un cochet [or] de buc`t`rie ro[u aprins pe care nu-l voi uita. Preg`tise totul cu m\na lui.

Unul dintre oaspe]ii români era chiar ginerele s`u, plecat de mult din România, cel`lalt – un mare specialist \n vinuri, apoi fiica lui Flandrin, o t\n`r` cam \ncordat`. Mai era prezent` so]ia sa, o doamn` distins`, cu tr`s`turi nobile, pe care se citeau urmele unei foste frumuse]i.

Vorbea cu un puternic accent polonez [i fuma enorm. Dar membrii familiei care ie[eau cu adev`rat \n eviden]` erau doi base]i de o specie ciudat`, neobi[nuit de gra[i [i greoi, cu picioarele scurte [i bur]ile la p`m\nt. Animalele \i ar`tau lui Flandrin o afec]iune neobi[nuit`, ling\ndu-l, s`rindu-i ca ni[te copii r`zg\ia]i pe genunchi, \n cap, pe umeri, comportament pe care Flandrin p`rea s`-l accepte f`r` re]inere. Cred c` erau singura lui surs` de afec]iune.

Dup` un pahar de [ampanie, am trecut la esen]ial. F`r` nici un lux inutil, masa era acoperit` cu o fa]` de mas` scrobit`, alb` ca neaua, cu [ervete din p\nz` \n fa]a fiec`rei farfurii. Se sim]ea rigoarea profesionistului, iar eu eram con[tient` de norocul pe care-l aveam. Îi vorbisem de importan]a m`rarului \n buc`t`ria româneasc`. În meniu mi-a f`cut o surpriz`: coquilles St. Jacques pres`rate cu fire de m`rar – aceast` improviza]ie era o delicat` aluzie la adresa m`rarului românesc. Sosul era savant me[terit cu c\]iva stropi de Noilly, o b`utur` pu]in am`ruie cu gust de anason. Spunea c` acest alcool se asocia perfect cu gustul m`rarului. La sf\r[it, ca la toate mesele fran]uze[ti, s-a servit tradi]ionalul plateau de fromages, apoi o delicioas` tart` cu caise. O lec]ie, o mas` simpl`, dar perfect`, ca la carte.

Cam dup` un an, profesorul J.L. Flandrin murea de un cancer cu care se luptase eroic ani de zile. Am auzit c` lucrase p\n` \n ultima clip`. â–

46

GLOHPDWHNZHE SGI

30

R`zvan Voiculescu, Por]i]a – R`scruce de ]`rm [i t`rĂŽm, CD-rom bilingv, Seria „R`zvan Voiculescu“ Porti]a – R`scruce de ]`rm [i t`rĂŽm este o aplica]ie multimedia offline ce ruleaz` pe platforma Windows. CD Rom-ul bilingv al acestei prime versiuni con]ine: peste 150 de fotografii inedite, imagini aeriene ale traseului Periboina – Porti]a – Periteasca – Peri[or, making-off-ul albumului.

45 lei

Gabriel Liiceanu, Despre minciun`, \n lectura autorului „Voi vorbi despre minciun` nu \n sensul ei ÂŤprivatÂť, ci \n cel ÂŤpublicÂť, a[adar voi vorbi despre minciuna colectiv`, \n care unul sau mai mul]i \i mint pe mul]i care la rĂŽndul lor sĂŽnt fie min]i]i, fie mint in corpore, tr`ind \mpreun` cu cei care \i mint, \ntr-un vast scenariu al minciunii.“

23,50 lei

R`zvan Voiculescu, România \n fotografii (ne)conven]ionale, CD-rom bilingv, Seria „R`zvan Voiculescu“ Aceast` aplica]ie multimedia offline ruleaz` pe platforma Windows. CD Rom-ul acestei a doua versiuni bilingve con]ine: peste 200 de fotografii, texte de Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Dominique Fernandez, \nregistr`ri audio, bonus un interviu cu R`zvan Voiculescu.

45 lei

Andrei Ple[u, Despre bucurie ĂŽn lectura autorului „În realitate, un om \ntreg [i o societate s`n`toas` au nevoie \n acela[i timp de beneficiile subzisten]ei [i de cele ale reflexiei, de [osete [i de vise, de pĂŽinea zilnic` [i de utopii... Oamenii nu devin mai s`raci dac`, din cĂŽnd \n cĂŽnd, consimt s` dea de mĂŽncare Serafimilor...“ 23,50 lei

R`zvan Voiculescu, Lumea e ca tandre]ea unui nud, CD-rom bilingv, seria R`zvan Voiculescu Lumea e ca tandre]ea unui nud este o aplica]ie offline ce ruleaz` pe platforma Windows. CD-Rom-ul acestei a doua versiuni bilingve con]ine: peste 150 de nuduri structurate pe cinci categorii, bonus – making-off-ul albumului, un text semnat de Horia-Roman Patapievici, o coloan` sonor` semnat` de trupa Domni[oara Pogany.

45 lei

Mihail Sebastian, Accidentul În lectura lui George Iva[cu „Oare r`nile accidentelor de strad` sÎnt doar cele vizibile, care \]i las` urme pe piele, sau exist` [i r`ni care nu se v`d, r`ni ale unor accidente existen]iale?

Cine este cel r`nit? Nora, femeia care sare din tramvaiul aflat \nc` \n mi[care, sau Paul, trec`torul care o va ajuta s` ajung` acas`?“ 23,50 lei

Mihail Sebastian, Femei/Arabela, \n lectura lui Marius Manole Pentru un b`rbat lumea pare f`cut` numai din femei, iar ele par f`cute numai din dragoste. R`mĂŽne ca dumneavoastr` s` afla]i dac` Arabela este una dintre aceste femei f`cute numai [i numai din iubire senin` [i, de ce nu, dac` aceast` iubire se \ndreapt` spre unul sau poate mai mul]i b`rba]i.

23,50 lei

Panait Istrati, Chira Chiralina ĂŽn lectura lui Marius St`nescu La por]ile Orientului, o poveste cu pasiuni ap`s`toare. Dac` firele pove[tilor se leag` \ntre ele, [i dac` dragostea nu este neap`rat cea dintre un b`rbat [i o femeie, atunci nu v` r`mĂŽne decĂŽt s` descoperi]i unde anume se afl` adev`rul iubirii.

23,50 lei

www.humanitasmultimedia.ro GLOHPDWHNZHE SGI

30

Cartea de c`p`t\i a hedonistului. Arta lini[tii [i a pl`cerii de Michael Flocker, Colec]ia „Practic“, traducere de Dana Ligia Ilin Ziua e prea scurt` ca s` mai ai timp [i de tine? Via]a ta a devenit o agend`, un check list, un [ir de „trebuie s` fac, s` nu uit, s`...“?

Rutina e prea mare [i nimic nu te mai bucur`? Te sim]i obosit, stresat, h`r]uit?

Dac` ai r`spuns m`car o dat` „da“, f`-]i un bine [i cite[te aceast` carte. Este manualul ideal care te va ajuta s` descoperi ori s` redescoperi gustul pl`cerilor.

19 lei

Peripe]iile coafezului de Eduardo Mendoza, Colec]ia „R\sul lumii“, traducere din spaniol` de Horia Barna ĂŽn Barcelona anilor ’90 totul este \n plin` schimbare. Ospiciul care \l ad`postea pe mai vechiul nostru cunoscut, excentricul detectiv dependent de Pepsi-Cola, se transform` \n centru de relaxare, iar adev`ratul balamuc este ora[ul. O lume foarte complicat`, \n care inconfundabilul protagonist din Misterul criptei vr`jite [i Labirintul m`slinelor vrea s` \nceap` o nou` via]`.

19 lei

Dieta filozofului. Cum s` sl`be[ti [i s` schimbi lumea de Richard Watson, Colec]ia „Practic“, traducere de Dana Ligia Ilin Cum s` sl`be[ti c\teva kilograme f`r` s` le pui imediat la loc? {i, \n plus, s` te schimbi pe tine \nsu]i [i lumea din jur?

Richard Watson, profesor de filozofie la Universitatea Washington din St. Louis, specializat \n opera lui Descartes, ne \nva]` c` „programul de sl`bire este con]inutul, filozofia vie]ii este forma“.

15 lei Misterul criptei vr`jite de Eduardo Mendoza, Colec]ia „R\sul lumii“, traducere din spaniol` de Horia Barna ĂŽn romanele poli]iste, un detectiv care se respect` este as al logicii [i amator de b`uturi tari. Eroul nostru prefer` Pepsi-Cola [i se bucur` de ospitalitatea unui... ospiciu.

Destul pentru a complica, \n modul cel mai comic cu putin]`, straniul caz de dispari]ie care i se \ncredin]eaz`. De[i ar mai fi ceva ce poate \ncurca totul mai mult: spre hazul cititorilor, detectivul arierat dependent de b`uturi r`coritoare prezint` el \nsu[i etapele descifr`rii enigmei.

17 lei

Codul Da Vino de Toby Clements, Colec]ia „R\sul lumii“, traducere din englez` de Sanda Aleiescu Uciderea unui custode pe nume Gordon Sanitaire \ntr-o bibliotec` din Bruxelles alerteaz` confreriile oculte [i autorit`]ile care picoteau blajin. Spectacolul parodic e total, iar r\setele pe m`sur`. Toby Clements creeaz` o galerie de personaje bizare, pentru care pornirea pe piste false e metod` de lucru, iar sim]ul ridicolului o expresie iremediabil arhaic`.

17 lei Banda minto[ilor de Tibor Fischer, Colec]ia „R\sul lumii“, traducere din englez` de Irina Negrea E posibil ca un filozof b`tr\ior [i un bandit ciung s` interpreteze \mpreun` sonata delincven]ei? E posibil ca o asemenea pereche s`-[i propun` spargerea unei b`nci? E posibil ca tentativa lor s` fie fructuoas`? E posibil ca dialogurile lor s` acopere [i ultimul tip de cifru, dar [i critica neopozitivismului? Dac` autorul acestei farse absurde se nume[te Tibor Fischer, r`spunsul e de patru ori „da“.

29 lei Labirintul m`slinelor de Eduardo Mendoza, Colec]ia „R\sul lumii“, traducere din spaniol` de Horia Barna Labirintul m`slinelor \l readuce \n centrul unei spirale de peripe]ii pe detectivul „nebun“ [i parodic din Misterul criptei vr`jite. Eduardo Mendoza ofer` din nou un text autopersiflant, care e o caricatur` a genului poli]ist [i, implicit, a unei societ`]i spaniole \n tranzi]ie [i a diversele sale sfere de limbaj.

17,5 lei

Ghidul femeii independente de Jennifer Bawden, Colec]ia „Practic“, traducere din englez` de Sorana Corneanu Nimic nu e mai atr`g`tor \n ochii b`rba]ilor decât o femeie care [tie cine este [i ce vrea – o femeie av\nd o via]` a ei, capabil` s`-l aleag` ea \ns`[i pe cel cu care o va \mp`r]i. cu sprijinul Guliver

18 lei

www.humanitas.ro GLOHPDWHNZHE SGI

30

Povestea pove[tilor de Ion Creang`, traducere \n francez` de Marie-France Ionesco, traducere \n englez` de Alistair Ian Blyth Povestea pove[tilor de Ion Creang`, o capodoper` a literaturii erotice române[ti, un regal stilistic [i grafic, \ntr-o edi]ie trilingv` român`-francez`-englez`, \nso]it` de desenele cunoscutului pictor Ioan Iacob.

Desenele pictorului Ioan Iacob vor fi expuse p\n` la jum`tatea lunii februarie la libr`ria C`rture[ti-Verona.

75 lei

Nefertiti. Cartea mor]ilor de Nick Drake, traducere din englez` de Nina Iordache, Colec]ia „Thriller&Mystery“ Supu[ii o numesc „Cea des`v\r[it`“.

Egiptul e \ns` departe de perfec]iunea ei. Faraonul Akhenaton a instaurat o nou` religie [i a construit \n de[ert o capital` magnific`.

Preo]ii sunt nemul]umi]i, generalii furio[i.

Apoi, chiar \nainte de inaugurarea noii capitale, Neferiti dispare. R`pire? Crim`?

Ring 1 – Cercul de Koji Suzuki, traducere din englez` de Daniel Ionescu, Colec]ia „Thriller&Mystery“ Doi studen]i [i dou` eleve de liceu mor simultan \n condi]ii misterioase. Autopsiile nu ofer` nici un indiciu. Cum una dintre victime \i e rud`, ziaristul Asakawa \ncepe o anchet` pe cont propriu. G`se[te o caset` video. Dac` descifreaz` secretul casetei, va tr`i; dac` nu, va muri dup` o s`pt`m\n`.

19,9 lei

Bach de Davitt Moroney, traducere de Dana Ligia Ilin, Colec]ia „Contrapunct“ Abia când Mendelssohn-Bartholdy redescoper` Patimile dup` Matei, Bach \ncepe cu adev`rat s` fie cunoscut. De atunci, explorarea cosmosului-Bach pare o aventur` f`r` sf\r[it. Cartea lui Davitt Moroney, la r\ndul lui clavecinist [i organist, e o fermec`toare biografie a compozitorului.

17 lei

22,9 lei

Capcana Margrave de Lee Child, traducere din englez` de Constantin Dumitru Palcus, Colec]ia „Thriller&Mystery“ Magrave, Georgia. Un or`[el perfect, chiar \nsp`im\nt`tor de perfect. Când Jack Reacher se opre[te acolo, vrea doar s` m`n\nce [i s` se odihneasc`. ĂŽnc` nu [tie c` va fi arestat [i acuzat de crim`. Apoi Jack Reacher iese din celula poli]iei [i Margrave se transform` \ntr-o capcan` mortal`.

Ceaikovski de Nina Berberova, traducere din francez` de Anca Teodorescu, Colec]ia „Contrapunct“ „În pofida t`cerii lor, el [tia c` simfonia aceasta era cel mai bun lucru pe care-l scrisese. Nu pentru c` era ultima lui lucrare, nu pentru c` aceast` simfonie cuprindea toat` durerea, tot delirul care era \n el, ci pentru c` aceast` muzic` era el \nsu[i, carne din carnea sa, s\nge din s\ngele s`u.“

22 lei

24,9 lei Clubul Dante de Matthew Pearl, traducere din englez` de Alina Cârâc, Colec]ia „Thriller&Mystery“ Boston, 1865. Un judec`tor pe care viermii \l m`nânc` de viu. Un preot \ngropat cu capul \n jos [i cu picioarele \n fl`c`ri.

Crimele s\nt comise chiar atunci c\nd patru oameni de litere se preg`tesc s` ofere Americii prima t`lm`cire \n englez` a Divinei comedii.

24,9 lei

Mozart. Drumuri [i c\nturi de AndrĂŠ Tubeuf, traducere din francez` de Doina Lic`, Colec]ia „Contrapunct“ Compozitorul r`m\ne spontan, paradoxal [i inexplicabil \n paginile lui Tubeuf.

Substan]a documentelor de epoc`, a scrisorilor e atent contrapunctat` de c`ile pe care muzicologul le deschide pentru \n]elegerea concertelor, sonatelor, dar mai ales operelor lui Mozart.

19,5 lei

www.humanitas.ro GLOHPDWHNZHE SGI

30

(Poemul din carton). Urme de distrugere pe Marte de Bogdan Ghiu, Colec]ia „Poezie“ Con]ine CD Dup` Pantaloni [i c`ma[` (2000), Poemul din carton reprezint` prima culegere de texte inedite ale autorului.

Avangarda este aici. Mai precis, SUBGARDA. Volumul continu`, radicalizeaz` [i \ncearc` s` dep`[easc` unul dintre cele mai coerente [i mai ambi]ioase programe poetice ale liricii române[ti actuale.

19,95 lei Dic]ionar de vise de V. Leac, Colec]ia „Poezie“ Con]ine CD „Lapidaritatea pare a fi nota distinctiv` a poeziei lui V. Leac, autor sensibil [i totu[i cerebral, anticalofil [i totu[i pre]ios, artificial [i totu[i autentic. O poezie care nu e dus` p\n` la cap`tul r\ndului [i care \i permite cititorului provocarea (sau bucuria) de a-i umple, \n imagina]ie, spa]iile goale.“ (Bogdan Cre]u)

18,95 lei

Scara lui Iacob de Marta Petreu, Colec]ia „Poezie“ Con]ine CD „Un lirism al deziluziei, care \ns` nu se mascheaz`, ci se declar`: poate pune degetul pe ran`, scormone[te \n locurile cele mai dureroase, cu o cruzime insuportabil`.“ (Nicolae Manolescu) • „Poezia Martei Petreu triumf` \ntr-una dintre cele mai radicale expresii lirice ale artei postbelice.“ (Nicolae Breban)

16,90 lei Klein spuse Klein de Mihai Ignat, Colec]ia „Poezie“ Con]ine CD „Izolat printre congenerii s`i, Mihai Ignat nu va citi, probabil, niciodat` versuri pe stadioane arhipline, dar este [i va fi un poet dup` a c`rui lectur` te sim]i r`spl`tit.“ (Mircea C`rt`rescu) • „Ceea ce impresioneaz` de la bun \nceput \n poemele t\n`rului autor este originalitatea lor frapant`, dar deloc c`utat`.“ (Daniel Cristea-Enache)

18,95 lei Omul-pubel` • Femeia ca un c\mp de lupt` de Matei Vi[niec, Colec]ia „Teatru“ Textele din volum au fost montate \n premier` mondial` \n 1993, la Institutul Francez din Bucure[ti, \n coproduc]ie cu Theatrum Mundi, regia C`t`lina Buzoianu, din distribu]ie f`c\nd parte Mircea Diaconu, Hora]iu M`l`ele, Maia Morgenstern [i R`zvan Vasilescu. Spectacolul a ob]inut Premiul „Theatre Vivant“ acordat de Radio France Internationale.

19,95 lei

Steaua‌ f`r` Mihail Sebastian de Dumitru Crudu, Colec]ia „Teatru“ Con]ine CD „Volumul con]ine at\ta substan]` uman`, at\ta adev`r istoric, e de o multitudine de sensuri [i simboluri socialculturale ale istoriei române[ti recente, \nc\t la un moment dat ai impresia c` a adunat \n paginile lui tot ceea ce i s-a \nt\mplat spiritualit`]ii române[ti pe parcursul \ntregului secol XX, sumbru [i tragic.“ (Vladimir Be[leag`)

18,95 lei

Mirii nemuririi de Radu Aldulescu, Colec]ia „Proz`“ „Radu Aldulescu este cel mai puternic scriitor debutat dup` 1989 \n proza româneasc`.“ (Dan C. Mih`ilescu) • Mirii nemuririi – vie]i simple, drame etern umane, existen]e f`r` istorie, de care romanul, \n goana sa dup` senza]ional [i atipic, nu s-a mai interesat consistent de la Zola \ncoace.

19,95 lei

Cobor\rea de pe cruce de Florina Ilis, Edi]ie nou`, Colec]ia „Proz`“ „În totul, Cobor\rea de pe cruce este un roman dens [i, \n acela[i timp, un roman cuceritor, de o mare fluen]`, o carte care \ndrept`]e[te s` se vobeasc` despre Florina Ilis ca despre o important` romancier` din promo]ia celor mai tineri scriitori români.“ (Sanda Cordo[)

29,95 lei

www.cartearomaneasca.ro GLOHPDWHNZHE SGI

30

Scrieri corsare de Pier Paolo Pasolini, Colec]ia „Plural“ Traducere de Oana Bo[ca-M`lin [i Corina Anton. Prefa]` la edi]ia \n limba român` de Piero Spila Volumul cuprinde eseuri critice, precum [i o serie de documente la care Pasolini face referire \n textele sale. Temele merg de la critica literar` p\n` la politic`, religie [i cultur`. „Scrierile corsare r`m\ne unul dintre rarele exemple de critic` intelectual` radical` a societ`]ii dezvoltate din Italia.“ (Alfonso Berardinelli)

18,95 lei Tradi]ia cre[tin`. O istorie a dezvolt`rii doctrinei. Volumul al IV-lea: Reformarea Bisericii [i a dogmei (1300-1700) de Jaroslav Pelikan, traducere [i note de Silvia Palade [i Mihai-Silviu Chiril` „O lucrare de referin]` pentru cercet`torii \n domeniul religiei [i al istoriei culturii.“ (Marjorie O’Rourke Boyle, Commonweal)

Inteligen]a e[uat` Teoria [i practica prostiei de JosĂŠ Antonio Marina, traducere din limba spaniol` de Cristina Sava [i Rafael Pisot, Colec]ia „Plural“ „Ceea ce m` face s` studiez o tem` at\t de complicat` e optimismul meu de pedagog.

Cred c` inteligen]a poate triumfa [i ar fi de dorit s` o fac`. S` \ncerc`m [i noi. Scopul acestei c`r]i este s` ajute la reducerea vulnerabilit`]ii omului.“ (JosĂŠ Antonio Marina)

19,95 lei

Septuaginta 4/II. Iov • În]elepciunea lui Solomon • În]elepciunea lui Iisus Sirah • Psalmii lui Solomon, Hors collection Volum coordonat de: Cristian B`dili]`, Francisca B`lt`ceanu, Monica Bro[teanu \n colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu Traduceri de: Smaranda B`dili]`, Francisca B`lt`ceanu, Monica Bro[teanu, Iulia Cojocariu, {tefan Colceriu, Eugen Munteanu

42,95 lei

39,95 lei Quijote, de Ada Milea, Hors collection Con]ine CD Text bilingv român/englez Versiune \n limba englez` de Ada Milea, Daniela R`g`lie, Andreea Iacob [i Adela Toplean. ĂŽnregistrarea pe CD a spectacolului Quixote \n limba englez` a fost realizat` de A&A Records. • „Don Quijote-le Adei Milea transcende genurile [i anuleaz` prejudec`]ile.“ (Mircea Mih`ie[)

49,95 lei

29,95 lei

Adev`rul despre Sascha Knisch de Aris Fioretos, traducere din limba englez` de Gabriella Eftimie, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ „Fioretos este, f`r` \ndoial`, unul dintre cei mai talenta]i scriitori ai Europei.“ (The New Yorker) • Adev`rul despre Sascha Knisch – un roman recomandat de Norman Manea („o incursiune temerar`, cu mijloace literare rafinate, \n lumea ÂŤminorit`]ilor eroticeÂťâ€œ) [i Jeffrey Eugenides („un cocteil ame]itor \n care amestec` p`r]i egale de policier, fars` istoric`, sex [i literatur` de cea mai bun` calitate“).

34,95 lei

De ce vedem filme. Et in Arcadia Cinema de Alex. Leo {erban, Colec]ia „Ego. Publicistic`“ Volumul reune[te texte despre film, publicate de Alex. Leo {erban – unul dintre cei mai importan]i critici de film de ast`zi – \n ultimii 16 ani \n diverse reviste culturale.

Articolele au \n comun pasiunea pentru arta cinematografic` [i o sum` de concep]ii personale privind locul [i rolul vizualit`]ii \n cultura actual`.

S\mb`t` de Ian McEwan, Traducere din limba englez` [i note de Dan Croitoru, Colec]ia „Biblioteca Polirom“ ĂŽn anul 2005, romanul S\mb`t` a fost nominalizat la Booker Prize, iar \n 2006 a c\[tigat prestigiosul James Tait Black Memorial Prize. • „S\mb`t` nu este doar una dintre cele mai impresionante c`r]i scrise dup` 11 septembrie, ci \ndepline[te misiunea fundamental` a oric`rui roman: aceea de a ne \nf`]i[a lumea \n care tr`im.“ (The New York Times)

29,95 lei

www.polirom.ro GLOHPDWHNZHE SGI

30

Politicile extinderii de Iordan Gheorghe B`rbulescu, Colec]ia „Uniunea European`“ „În acest moment, f`r` a abandona nicidecum procesul de aprofundare, UE se g`se[te implicat` \ntr-un proces de extindere f`r` precedent – la scar` european`, putem spune – la cap`tul c`ruia ar putea ajunge la 35 de membri.“ Iordan Gheorghe B`rbulescu Din 2007, România va fi unul dintre membrii UE. Informeaz`-te!

40 lei

Magia pentru \ncep`tori de Kelly Link, traducere de Ona Frantz, Colec]ia „fiction.ro“ Kelly Link este neobi[nuit`. Adun` povestiri despre zombi, c`s`torii, vr`jitoare, supereroi, magazine b\ntuite, partide apocaliptice de poker, „pe un teritoriu pe care pu]ini scriitori se \ncumet`, la grani]a dintre fantasy [i beletristic`.“ (Time Magazine) Numi]i-l „realism magic naturalist“: fantastic, bizar, totodat` amuzant [i real, e ceva pentru fiecare \n Magia pentru \ncep`tori.

25 lei Sexul vinde de Rodger Streitmatter, Colec]ia „Comunicare [i Media“, limba englez`, traducere Irina Popa Urm`re[te muta]ia de la reprimare la obsesie, ar`t\nd felul \n care moravurile sexuale s-au schimbat \n ultima jum`tate de secol. ĂŽn aceast` prioad`, sexul a p`truns \n toate aspectele vie]ii publice, de la panourile gigantice cu supermodele goale, la defini]ia dat` de Bill Clinton [i la s`rutul dintre Madonna [i Britney Spears.

Anansi Boys de Neil Gaiman, traducere Liviu Radu, Colec]ia „fiction.ro“ O c`l`torie caleidoscopic` \n`untrul unui mit uluitor, ce-]i d` fiori [i te \nc\nt` printr-un sim] grozav al umorului. Acest roman spectaculos confirm` m`rturisirea lui Stephen King care spune despre Gaiman c` „e un tezaur de pove[ti; s\ntem noroco[i c` \l avem.“

25 lei Pl`ceri interzise de Laurell K. Hamilton, Colec]ia „fiction.ro“, limba englez`, traducere [i prefa]` de Florin Mircea Tudor Anita Blake ucide vampiri. I se spune C`l`ul. „Spre deosebire de un roman horror clasic, nu elementele horror contribuie la dezvoltarea ac]iunii \n sine, ci modul firesc \n care Hamilton le trateaz`. Laurell K. Hamilton inventeaz` o societate modern`, paralel`, \n care fantasticul este real [i acceptat, personajele s\nt veridice, iar deciziile – umane.“ Florin Mircea Tudor

25 lei Tirania actualit`]ii de Alina B`rg`oanu, Colec]ia „Comunicare [i Media“ „Ce tr`ie[te România din 1990 \ncoace \n planul rela]iei dintre [tiri [i societate nu este dec\t reluarea, \n fast motion, prin compresie brutal`, cu toate traumele unei asemenea acceler`ri, a unei evolu]ii tr`ite de lumea occidental` \ntr-un timp istoric normal.“ Prof. univ. dr. Manuela Cernat.

25 lei

25 lei Cadavrul care r\de de Laurell K. Hamilton, Colec]ia „fiction.ro“, traducere Florin Mircea Tudor Fiecare volum are caracteristici aparte.

Misterul, erotismul sau scenele de-a dreptul pornografice, existen]a personajelor malefice pe care le po]i ucide, dar de care nu scapi niciodat`, toate se \mbin` perfect \ntr-o proz` spectaculoas`. „Dou` s\nt lucrurile care-mi ies bine \n c`r]i: sexul [i violen]a.“ Laurell K. Hamilton

25 lei

Viriconium de M. John Harrison, Colec]ia „fiction.ro“ „Seria de povestiri despre Viriconium a lui Harrison este giuvaierul din coroana genului fantasy din secolul XX, o oper` care dovede[te f`r` \ndoial` c` literatura fantastic` poate fi Art` cu A mare, ocup\nd un loc de cinste al`turi de cele mai bune c`r]i ale timpurilor noastre sau ale oric`ror altora.“ Elizabeth Hand

35 lei

www.fiction.ro GLOHPDWHNZHE SGI

30

|nva]` cum s` \nve]i repede de Christian Drapeau Tehnica inv`]`rii accelerate, crea]ie a unui profesor bulgar, a fost ]inut` secret` timp de aproape 20 ani. Dup` „desconspirarea“ sa de c`tre doi cercet`tori americani, metoda s-a r`sp\ndit cu repeziciune \n \ntreaga lume.

12 lei

AutoCAD 2006 [i AutoCAD LT 2006 de George Omura Manual complet de AutoCAD [i AutoCAD LT 2006 Indiferent de nivelul dumneavoastr` de experien]` [i modul \n care folosi]i programul AutoCAD, ve]i reveni \n mod repetat la aceast` carte.

Pe CD ve]i g`si o versiune complet` de \ncercare a programului AutoCAD, valabil 30 zile.

120 lei

Eticheta fiscal` de Vasile Birle Politica fiscal`, p\rghie de reglare a economiei, trebuie „construit`“ pe baza strategiilor clare, coerente [i pe termen lung. Echitatea fiscal` – a[ezarea sarcinilor fiscale \n func]ie de capacitatea contributiv` a contribuabililor – este unul din principiile fundamentale ale impunerii.

10 lei

Tarot pe \n]elesul tuturor de Donald Tyson Nu te l`sa intimidat de Tarot!

Dac` dore[ti s` faci interpret`ri ale c`r]ilor de Tarot pentru tine, familie [i prietenii t`i, aceast` carte este tot ceea ce \]i trebuie.

Atac la Java de Kathy Sierra & Bert Bates Este o metod` complet` pentru programarea orientat` spre obiecte [i Java. Conceput` \n conformitate cu principiile de \nv`]are prietenoase pentru creierul uman, aceast` carte acoper` toate aspectele limbajului Java, de la elemente fundamentale la no]iuni avansate, inclusiv fire de execu]ie, socluri de re]ea [i programare distribuit`.

69 lei Manualul t`u de WindowsXP de David Pogue Manualul t`u de Windows XPHome Edition este cartea pe care ar trebui s` o prime[ti odat` cu Windows.

Iat` ce ve]i g`si \n`untru: • primii pa[i – elemente de baz` • toate componentele Windows XP • interconectarea calculatoarelor • navigare \n Net • no]iuni avansate – bluetooth, re]ele f`r` fir, editare registru, etc.

49 lei 20 lei

Numerologie pentru \ncep`tori de Gerie Bauer Pune]i numerele s` lucreze pentru dumneavoastr`: • zile benefice • personalitate • compatibilitate cu alte persoane • rela]ia ideal` • cariera potrivit` • destinul.

18 lei

Corpul meu de Dr. Nick Graham & Richard Walker Aceasta nu este o carte obi[nuit`!

Nu po]i rezista tenta]iei de a deschide pliantele interioare pentru a descoperi lucruri noi! Discurile care se rotesc, foliile transparente [i inser]iile te \ndeamn` s` explorezi.

Cite[te [i afl`: • c\]i mu[chi avem • cum vedem • cum func]ioneaz` creierul • cum \ncepe via]a • ce este o iluzie optic` • cum sim]im gustul alimentelor

49 lei

www.teora.ro GLOHPDWHNZHE SGI

30

Intelectuali români \n arhivele comunismului, Colec]ia „Biblioteca de istorie“ „Abordarea unui subiect at\t de complex precum cel al condi]iei intelectualului \n timpul regimului comunist presupune investigarea unui trecut care a stat sub semnul colabor`rii, compromisului, rezisten]ei [i, nu \n ultimul r\nd, al opresiunii, ca unic` metod` de legitimare a partidului comunist. Demersul nostru urm`re[te s` surprind` formulele diferite pe care intelectualitatea le-a g`sit fie \n \ncercarea de a supravie]ui, fie de a contribui, prin mesajul s`u, la construirea unui nou tip de societate.“ - Mioara Anton

49,90 lei Nicu Steinhardt \n dosarele Securit`]ii. 19591989, Colec]ia „Biblioteca de istorie“ „Steinhardt nu era un ideolog c`p`]\nos al liberalismului, el era un om ÂŤextrem de generos [i bunÂť pentru care calitatea uman` a indivizilor era mult mai important` dec\t afilierea lor doctrinar`. El putea s` \ndr`geasc` [i s` laude un legionar pentru comportamentul s`u curajos sau pentru felul \n care a \ndurat o nedreptate, f`r` a-[i abandona pozi]ia politic` fundamental`, aceea de adept al unui liberalism conservator de sorginte orleanist`).“ - Toader Paleologu

27,50 lei Iubire etc. de Julian Barnes, traducere din englez` de Cornelia Bucur, Colec]ia „Babel“ „Dac` ipocrizia este tributul pe care viciul \l aduce virtu]ii, atunci stilul a fost odat` tributul adus de boga]i s`racilor. Dar nu mai e.“ - Julian Barnes, Iubire etc.

Bilan] de Somerset Maugham, traducere din englez` de Sandra R\peanu, Colec]ia „Nemira clasic“ „Bilan]ul lui Somerset Maugham are calitatea c`, de[i pare a i se adresa publicului de teatru [i \n special publicului dramaturgiei sale, din carte pot fi antologate nenum`rate fraze [i paragrafe interes\nd mecanismele prozei, \n general, [i ale scrisului la ziar, \n particular.“ - Tudor Octavian

18,90 lei

Malavita de Tonino Benacquista, traducere din francez` de Simona Br\nzaru, Colec]ia „Suspans“ „Pe un scenariu mai degrab` de western dec\t de serie neagr`, Tonino Benacquista ne ofer` un roman nebun, \n care \nt\mpl`rile se \nl`n]uie la fel de diabolic [i de devastator ca \ntr-un film burlesc.“ - Le Figaro

19,90 lei

Dic]ionar cultural al Bibliei de Danielle Fouilloux, Anne Langlois, Alice Le MoignĂŠ, Françoise Spiess, Madeleine Thibault, RenĂŠe TrĂŠbuchon, traducere din francez` de Ana Vancu, Colec]ia „Dic]ionarele Nemira“ Peste 600 de articole, h`r]i, cronologii [i indexuri despre referin]ele biblice fundamentale \n cultura universal`. Un sofisticat instrument de lucru, care pune la dispozi]ia cititorului referin]ele biblice din reperele culturale, gra]ie trimiterilor lingvistice, literare, iconografice, muzicale [i cinematografice.

34,90 lei

Diminea]a magicienilor de Louis Pauwels & Jacques Bergier, traducere din francez` de Dan Petrescu, Colec]ia „Totem“ „Fantasticul este \n general definit ca o violare a legilor naturale, ca apari]ie a imposibilului. Pentru noi nu e deloc a[a ceva.

Fantasticul este o manifestare a legilor naturale, un efect al contactului cu realitatea c\nd aceasta este perceput` direct [i nu filtrat` prin v`lul somnului intelectual, prin obiceiuri, prejudec`]i, conformisme.“ - Louis Pauwels

38,50 lei

Butoiul lui Arhimede. Mic tratat de mitologie a [tiin]ei de Sven Ortoli & Nicolas Witkowski, traducere din francez` de Denia Mateescu, Colec]ia „Bonton“ Aceia care m`rturisesc c` nu \n]eleg nimic din [tiin]` au auzit vorbindu-se m`car de m`rul lui Newton, de veriga lips` sau de butoiul lui Arhimede. Dar [tiu ei oare c` \n spatele m`rului se ascunde o femeie, c` mai multe verigi s\nt \nc` lips` din biologia contemporan` [i c` Arhimede f`cea contraband` cu arme?

14,90 lei

www.nemira.ro GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

RECITIRI

asupra organismului uman). Cu identitatea schimbat`, t\n`rul de 70 de ani ajunge incognito la Geneva, unde petrece anii celui de-al doilea r`zboi mondial. Ac]iunea se mut` apoi \n cantonul elve]ian alpin Ticino (unde aveau loc conferin]ele grupului Eranos, format \n jurul lui C.G. Jung, la care Eliade a participat), apoi \n India, apoi \n ora[ul La Valette (\n insula Malta), apoi la Dublin, \n Irlanda, pentru a se sf\r[i \n preajma Cr`ciunului 1969, la Piatra Neam], c\nd „t\n`rul“ Dominic ar trebui s` aib` 100 de ani [i 11 luni. Jocul cronologic \ntre diferite v\rste, identit`]i [i false identit`]i (cum ar fi aceea a miticului, nemuritorului, dar [i reputatului escroc, Contele de Saint-Germain, sau aceea a lui Colomban, purt\nd numele unui sf\nt medieval irlandez, care \ns` e doar un pseudonim) poate [i el genera solu]ii cinematografice ingenioase.

Problema central` e aceea a timpului: a timpului linear [i a timpului ciclic, a timpului istoric [i a celui „postistoric“ (de dup` o catastrof` nuclear` care, \n logica misterioas` a „eschatologiei electricit`]ii“, ar putea da na[tere unui supraom „postistoric“), a timpului biologic (tinere]e/b`tr\ne]e), a regresiunii temporale pe linia transmigra]iei sufletelor (ilustrat` \n episodul cu Veronica care devine sihastra budist` Rupini din India medieval` dup` ce e fulgerat` \ntr-o furtun` din Ticino), a timpului memoriei. Dominic nu devine doar t\n`r, ci [i un om \nzestrat cu o memorie extraordinar`, c`ci el [tie perfect toate limbile pe care \ncercase s` le \nve]e \n tinere]e, f`r` a reu[i, [i multe altele. Astfel, el poate conversa cu Veronica/Rupini \n sanscrit`, dar o \n]elege [i c\nd, \n „crizele ei paramediumnice“, ea vorbe[te limbi din ce \n ce mai vechi, egiptean`, ugaritic`, protoelamit`. ĂŽn episodul din Malta, Dominic [i Veronica formeaz` un cuplu de \ndr`gosti]i (sub o nou` identitate fictiv`), dar Dominic observ` c` b`tr\ne]ea lui invizibil` o molipse[te pe t\n`ra de 25 de ani, care se transform` \ntr-o b`tr\n` cu p`rul alb.

Un caz de „senescen]` galopant`“. Atunci, Dominic o p`r`se[te [i ea \i scrie, dup` un timp, c` [i-a reg`sit tinere]ea [i c`-l va iubi toat` via]a‌ Ar mai fi multe de spus despre aceast` povestire \n care g`sim at\tea exemple de „camuflaj“ – tem` esen]ial` a lui Eliade – [i multe enigme, [i enigme \n enigme. Acestea le voi discuta \n num`rul viitor.

Matei C`linescu

Destinul imprevizibil al c`r]ilor Dac` m` g\ndesc bine, am citit povestirea lui Eliade, Tinere]e f`r` tinere]e, de cel pu]in patru ori: \nt\i \ntr-o dactilogram` pe care mi-a trimis-o autorul \n 1977 (sub titlul provizoriu Le centenaire), a doua oar` \n volumul ĂŽn curte la Dionis (1981), a treia oar` \n traducerea englez` a lui Mac Linscott Rickets pe care am inclus-o \n Youth Without Youth and Other Novellas (1988) [i, \n sf\r[it, a patra oar` pentru acest articol. M-am tot \ntrebat: cum de-a ajuns volumul editat de mine \n 1988, de mult epuizat, \n m\inile regizorului de film Francis Ford Coppola? Habent sua fata libelli! Wendy Doniger, purt`toarea titlului de „Mircea Eliade Professor of the History of Religions“ la Universitatea din Chicago, pe care am v`zut-o recent, mi-a spus c` ea a fost aceea care i-a atras aten]ia vechiului ei prieten, obsedat de problema timpului, asupra acestei povestiri. El a citit-o [i s-a decis imediat s` fac` un film – gen la care povestirea, prin ritmul ei rapid [i schimb`rile dese de decor geografic [i de identit`]i, se preteaz` de minune.

Ac]iunea \ncepe la Bucure[ti, unde Dominic Matei, b`tr\n profesor de liceu la Piatra Neam], tocmai a ajuns \n aprilie 1938, voind s` se sinucid` \n noaptea de ĂŽnviere (ca un nou Faust disperat c`-[i pierde memoria) [i unde, prins de o furtun` izbucnit` din senin, e lovit de un fulger. ĂŽn loc s`-l carbonizeze pe loc, imensa desc`rcare electric` declan[eaz` \n el un proces de \ntinerire care-i uime[te pe doctori [i st\rne[te un mare interes [i \n str`in`tate (profesorul francez Bertrand \l viziteaz` \n spital, doctorul german nazist Rudolf, cu ajutorul Gestapoului, ar vrea s`-l kidnapeze ca s`-[i verifice experimentele \n leg`tur` cu efectele electricit`]ii

â–

55

GLOHPDWHNZHE SGI

30

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

Mihail F`rc`[anu Se poate spune, f`r` a gre[i prea tare, c` \n vara lui 1944 Mihail F`rc`[anu era un om f`r` prea multe griji. Era \nc` t\n`r, de-abia \n noiembrie va \mplini 37 de ani, \n 1931 terminase Facultatea de Drept la Bucure[ti, iar \n 1938 devenea doctor \n {tiin]e juridice al Universit`]ii „Friedrich-Wilhelm“ din Berlin. Lucrarea de doctorat devenise o carte, care ap`ruse \n 1940 la Funda]ia pentru literatur` [i art` „Regele Carol II“, sub titlul Monarhia social`. Se c`s`torise mai mult dec\t bine cu Pia Pillat, fata poetului Ion Pillat [i str`nepoata Br`tienilor.

Sc`pase de front, dar d`duse cu nasul pe acolo \n calitate de corespondent militar. Nu degeaba iubita lui sor`, Mia, tr`ia cu ministrul de R`zboi, Pantazi. Plus c` era un b`rbat frumos, \nalt, suplu, elegant, cu rela]ii \n toat` lumea bun` bucure[tean`.

Care lume bun` petrecea cu frenezie vr\nd parc` s` uite c` sovieticii erau la hotarele ]`rii. Nici F`rc`[anu nu f`cea excep]ie. Iat` descris` de JurgeaNegrile[ti, \n memoriile sale, Troica amintirilor, o petrecere la Hanul cu Tei, c\rcium` cu chelneri comuni[ti. Protagoni[ti s\nt Pamfil {eicaru, Ion Vinea, Mihail F`rc`[anu [i povestitorul: „|n loc de patricieni, chelnerul a adus fleici. Numai lui {eicaru i-au revenit patru. F`r` s` protesteze sau s` se sperie de cantitate, {eicaru a \nceput s` m`n\nce‌ [i s` comenteze: – F`r` anumite rezerve, v` a[teapt` vremuri deosebit de grele, m` refer la voi, care r`m\ne]i

aici. Nici \n ceea ce m` prive[te n-am iluzii, dar nu despre asta vreau s` vorbesc. Cunosc destul de bine punctul de vedere sau, dac` vre]i, mentalitatea celor care r`m\n. A[ vrea \ns` s` cunosc punctul vostru de vedere, nu cel general, adic` al pro[tilor. De pild` dumneata, domnule F`rc`[anu, cam cum vezi viitorul nostru? M-ar interesa s` [tiu ce crede o ÂŤsperan]` a tineretului liberalÂťâ€œ. {i „speran]a tineretului liberal“ \i spune lui {eicaru c` la Palat se preg`te[te o „cacealma“, adic` \ntoarcerea armelor \mpotriva nem]ilor, ceea ce va salva ]ara. {eicaru \[i termin` ultima fleic`, dup` care \ntinge cu p\ine \n zeama r`mas` [i, cu gura plin`, le spune c` au uitat de Stalin. Dup` care \i sf`tuie[te s-o \ntind` c\t mai repede din ]ar`, c\t mai au vreme.

Mihail F`rc`[anu nu va pleca din ]ar` chiar atunci. Mai avea o groaz` de lucruri de f`cut. Imediat dup` „cacealma“ va deveni [eful tineretului liberal, membru al Delega]iei Permanente a PNL [i director al ziarului Viitorul. |n noiembrie 1945 va fi principalul organizator al manifesta]iei proregaliste [i anticomuniste din Bucure[ti, unde va ]ine un discurs \mpotriva Anei Pauker. Nu era un fricos [i ura comunismul. Nu va trece mult` vreme [i „pe zidurile Bucure[tiului [i pe tramvaie au ap`rut afi[e care cereau ÂŤmoartea lui Mihai F`rc`[anu, du[manul poporuluiÂťâ€œ.* S-a ascuns la Ambasada Turciei, sus]ine Jurgea-Negrile[ti. Ascuns acolo sau \n alt` parte, n-a stat de poman`. A definitivat manuscrisul romanului Frunzele nu mai s\nt acelea[i [i l-a trimis, sub pseudonimul Mihail Villara, Editurii Cultura Na]ional`. Un juriu a premiat romanul, care a [i ap`rut \n prim`vara lui ’46.

Virgil Ierunca l-a l`udat \n revista lui C`linescu, Lumea. A mai apucat s` publice Scrisori c`tre tineretul romün, tot \n ’46, dup` care s-a hot`r\t s` urmeze sfatul lui Pamfil {eicaru. |mpreun` cu so]ia [i cu celebrul pilot Matei Ghica Cantacuzino au furat un avion de r`zboi [i au ajuns \n Italia. A murit \n Statele Unite, la v\rsta de 80 de ani, \n 1987. * v. Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar romünesc, Editura Compania, 2003.

57

GLOHPDWHNZHE SGI

30

Animalele de companie ale scriitorilor {tefan AGOPIAN â—? Adriana BABE}I â—? Marius CHIVU â—? Gheorghe CR~CIUN Filip FLORIAN â—? Adela GRECEANU â—? Dan LUNGU â—? Ion MANOLESCU Dan C. MIH~ILESCU â—? Tudor OCTAVIAN â—? Ara {EPTILICI â—? Cristian TEODORESCU

Š Dan Stanciu

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

ANCHET~ ĂŽn anii ’30, Mircea Vulc`nescu scria articole \mpotriva hingherilor, Ion Barbu ]inea \n cas` opt c\ini (poemul „In memoriam“ din ciclul „Isarl\k“ este scris la moartea lui Fox), C`linescu scria despre p`ianjeni [i \i da so]iei ve[ti epistolare despre c\inele Fofeaz`, Arghezi ]inea \n ograda de la M`r]i[or o vac`, Joi]a, c\teva r`]u[te, un c\ine pe nume Grivei [i, purtat pe um`r pentru inspira]ie, pe papagalul Coco. „Pisica neagr` dintr-un poem al lui Geo Bogza [i oaia cea pierdut` dintr-unul al lui Pillat, calul \nflorit ca o plant` marin` al lui Ionathan X Uranus, calul ÂŤcu picioare lungiÂť [i vaca ÂŤcu picioarele p\n` \n p`m\ntÂť, vaca cu ÂŤo ]\]` cu mai multe razeÂť [i calul care are ÂŤnumai unaÂť din textele unui [colar publicate de Sa[a Pan` \n Meridian, \n 1936, pe filier` francez`, calul lui Blecher din revista Le SurrĂŠalisme au Service de la RĂŠvolution, din 1933, sau ÂŤvi]elul la poarta nou`Âť al lui Paul B. Marian, boul cu coarne nevinovate [i c\inii cu ochi de \nger din elegiile lui Eugen Ionescu s\nt animale de companie literar` care \mbog`]esc bestiarul interbelic real“, scrie Ioana Pârvulescu \ntr-un capitol special din ĂŽntoarcere \n Bucure[tiul interbelic.

Dar ce animale de companie ]in \n cas` scriitorii contemporani? Care e povestea lor, ce nume le-au dat, cum \i inspir` [i ce \nt\mpl`ri deosebite \i leag` pe scriitori de animalele lor de companie? (M. C.)

â– {tefan AGOPIAN Nu [tiu cum naiba merg lucrurile, dar de ani buni m` tot potcovesc cu pisici. La \nceput a fost Victor. Era pe vremea c\nd Ciorbea (v` mai aduce]i aminte de el?) se str`duia s` ajung` primar al Capitalei. Cu vreo trei zile \nainte s` ajung`, la u[a noastr` s-a a[ezat un mot`nel aproape chior, b`tut bine de oamenii r`i care nu-l doreau pe Ciorbea primar.

Am hot`r\t \mpreun` cu copiii [i cu Cristina, so]ia mea, c-o s`-l lu`m \n cas` dac` ajunge Ciorbea primar. |l luam oricum, dar p\n` la urm` bucure[tenii s-au pricopsit cu Ciorbea, iar noi cu Victor, motanul. Victor n-a avut noroc, ca

â– ANIMĂ L s. creatur`, dobitoc, f`ptur`, fiin]`, lighioan`, necuv\nt`tor, vietate, vie]uitoare, (\nv.) dihanie, s`zdanie, (fig.) suflare, (\nv. fig.) zidire, ziditur`. (~ele p`durii.)

Sursa: Dic]ionar de sinonime â– COMPANĂ?E, companii, s.f.

1. Tov`r`[ie, \nso]ire. Dam` (sau doamn`) de companie = persoan` angajat` s` \ngrijeasc` de o persoan` b`tr\n` sau bolnav` sau ca s`-i ]in` de ur\t. 2. Grup mic de persoane care-[i petrec vremea \mpreun`; societate.

3. Mare \ntreprindere constituit` sub form` de societ`]i (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie.

Sursa: DEX ’98

[i cel`lalt Victor. Peste nici un an a fost omor\t de vecini. Pe urm` a fost Ri]a, o mot`ni]` neagr` ca noaptea [i de[teapt` foc. Mi-a s`rit \n bra]e \ntr-o noapte de mai, pe o ploaie cu c\ini [i pisici, vorba englezului. S-a a[ezat fular \n jurul g\tului meu [i a[a a r`mas vreun an. Dup` un an a ap`rut Toma, pe care copiii l-au g`sit \ntr-un cuib de ciori, \n v\rful unui copac, la Neptun. Se aciuase acolo de frica dul`ilor. Toma s-a transformat \ntr-un motan serios, mai repede dec\t ne a[teptam noi. Drept care i-a tras-o Ri]ei f`r` s` clipeasc`. A trebuit s`-i facem Ri]ei cezarian`, fiindc` n-avea travaliu. Au rezultat trei pui mor]i

59

GLOHPDWHNZHE SGI

30

Gimini (vezi Adriana Babe]i)

Cez`rica (vezi Marius Chivu)

A N C H E T~

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

[i unul viu. L-am botezat Pui. Pe urm` Ri]a a murit din cauza unui cancer la ficat. R`m`seser` Toma [i Pui, fiul lui, eram mul]umi]i. Ast`-var` \ns`, fiind noi la R`de[ti, re[edin]a de var` a lui Sorin Ilfoveanu, doi mici mot`nei ne-au ie[it \n cale. I-am luat [i pe `[tia. Pe unul l-am botezat Ion, pe cel`lalt, Ilie. Ion a fost norocos, l-a adoptat o americanc` [i, cel pu]in deocamdat`, e prin Germania, unde st`p\na lui are o burs`.

A[adar, Toma, Pui [i Ilie. Toma are o bron[it` cronic`, lui Ilie \i pute gura, iar Pui e fricos ca o broasc` ]estoas`.

mult \mi place de el. Cred c-am \ncheiat cu „B`i, Gimini, b`iatule, ce bine c` nu e[ti greierele vorbitor, c-ai fi luat un ciocan \n cap!“. De atunci \[i execut` partitura ore \n [ir \n timp ce eu citesc, ba chiar dup` ce sting lampa. Lini[te mai mare [i mai \mp`cat` nu cunosc. Habar nu am dac` e greieroi sau greieri]` [i nici nu vreau s` [tiu c\t tr`ie[e un Gryllus. P\n` s` vin` Gimini la var`, \i ]ine locul un super-kitsch greiere mov de faian]` pe care l-am adus din Provence. ĂŽn fiecare noapte, \nainte de-a adormi sau de-a \ncepe s` citesc, \l iau de pe noptier`, \l ap`s pe burt` [i-l ascult fix 25 de secunde.

â– Adriana BABE}I Dup` ce am avut pe vremuri pisici, un papagal, iar pisici, iar papagal, acum nu ]in \n cas`, la drept vorbind, nici o vietate. De[i, ceva-ceva animal tot s-ar g`si. Nu l-am primit cadou, a[a c` nu [tiu cine mi l-a trimis [i nici de c\nd s-a instalat \n camera mea.

Dar vine [i pleac` singur \n fiecare an, c\nd are chef. De fapt, nu cred c` i-a[ putea spune animal, pentru c` e un greier. L-am botezat Gimini. De la \nceputul verii p\n` toamna t\rziu z\r\ie la capul meu, \ntr-o cr`p`tur` de sub pervaz. ĂŽn prima noapte i-am v\r\t veioza \n ochi, dar nu ca s`-l sperii, ci ca s`-l v`d. S-a chircit speriat [i n-a mai cricriat p\n` c\nd nu i-am spus cum m-am g\ndit s` \l cheme [i ce

Š Dan Stanciu

â– Marius CHIVU Inevitabil este momentul c\nd anchetatorul nu mai rezist` tenta]iei [i se include \n propriul material. A[a c` l`sa]i-m` s` v` povestesc despre Cezara, o iap` c`reia bunicul \i spunea scurt Cezar c\nd se sup`ra pe ea.

Fiind c`ru]a[ul CAP-ului, bunicul avea voie s`-[i ia, din c\nd \n c\nd, propriul cal acas`. Mai ales c` Cezara \l aducea p\n` \n curte atunci c\nd bunicul se \mb`ta la c\rciuma din sat [i c`dea lat \n c`ru]`. Cezara [i cu mine ne n`scuser`m \n acela[i an; am crescut \mpreun`. Nu-mi pot imagina copil`ria f`r` cai, f`r` s` c`l`resc pe izlaz \ncol`cindu-mi speriat bra]ele dup` g\tul cald al Cezarei sau f`r` s`-i dau zah`r [i morcovi din palm` \n timp ce o m\ng\iam \ntre n`ri, locul cu cea mai fin` piele din lume.

Dup` Revolu]ie, am putut s-o lu`m acas` pe Cezara definitiv. C\nd a venit cu ea de c`p`stru \n curte [i [i-a dat seama c` nu va mai trebui s-o duc` niciodat` \n grajdurile CAP-ului, bunicul s-a sprijinit de poart` [i a pl\ns de bucurie. Nu-l mai v`zusem niciodat` pl\ng\nd p\n` atunci.

Cezara a murit de b`tr\ne]e la 26 de ani, c\nd eu tocmai terminam cursurile de masterat. Bunicul a pl\ns din nou, [i cu el am pl\ns [i eu. ĂŽn fond, a fost prima moarte \nt\mplat` \n familia noastr`. ĂŽn acel an \ns`, Cezara a n`scut o m\nz`, pe care am numit-o Cez`rica [i pe care am p`strat-o \n locul ei. ĂŽntre timp, Cez`rica a devenit, la r\ndu-i, o frumuse]e de iap` [i anul acesta va avea primul ei m\nz. M` g\ndesc deseori la Cezara; am o fotografie cu ea c\nd am\ndoi eram micu]i. Nu [tiu dac` pute]i \n]elege asta.

60

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

A N C H E T~

■Gheorghe CR~CIUN C\nd ai un pisoi pe nume Tigru, \n coada c`ruia [i-au dat \nt\lnire zv\cnetul nervos [i atent al cotoiului de curte cu lentoarea birmanez` a motanului de divan [i pern` de catifea, ar trebui s` te declari un om fericit. Pentru c` o pisic` la casa omului, mai ales a celui de la bloc, lux, calm [i voluptate se cheam`. Luxul de a urm`ri pas cu pas ce face fiin]a patruped`, care se fr`suie[te una-dou` pe l\ng` tine sau se \nchide brusc \ntr-o somnolen]` molipsitoare [i, urcat` pe fotoliu, \]i face de acolo cu ochiul, e – ce-i drept – destul de rar. Calmul vine odat` cu cuib`rirea posesivului personaj de origine maidanez`-aristocratic` \n poala ta [i cu gestul lui de a-[i \ntoarce capul „peste um`r“, pentru a se uita la tine ca un om cu ochi galbeni [i \ntreb`tori. Voluptatea \n raport cu o pisic`? Desigur, voluptatea m\ng\iatului, a sc`rm`natului, a smotocitului, fluidul electric care une[te m\na ta cu blana lui. {i multe alte delicii din aceea[i zon` a alterit`]ii tactile.

Tigru e un pisoi cu tabieturi. Diminea]a \]i cere s`-i deschizi geamul cu plas` pentru a lua o gur` de aer curat. C\nd soarele \ncepe s` urce pe cer, \ncepe talk-show-ul lui \nsp`im\ntat cu vr`biile.

Tigru nu [tie ce e p`m\ntul, el cunoa[te doar alunecu[ul parchetului, a[a c` vr`biile de pe acoperi[ul blocului (am uitat s` spun c` patrupedul cu gheru]e t`iate de dou` ori pe lun` – [i atunci, ce spectacol al falsei supu[enii, iar asta doar din simpatie fa]` de tine! – locuie[te la etajul VIII) s\nt ni[te fiin]e de invidiat. De aici probabil [i dorin]a lui expres` de a s`ri dup` ace[ti mici mon[tri cu aripi, mai ales vara, c\nd ei \[i \nva]` puii s` zboare. Nu sare niciodat`, ci se preg`te[te la nesf\r[it, dar vocea lui e atunci s`lbatic`, elegiac`, amenin]`toare, o voce de felin` r`t`cit` de drumurile vie]ii domestice. E singura ocazie \n care Tigru \[i arat` la propriu col]ii. În rest, doarme [i viseaz`, se linge pe bot \n somn sau geme ca un copil r`sf`]at. C\nd se treze[te, nu st` mult pe g\nduri [i-]i ofer` cu m`rinimie ceva din natura lui inefabil`: te mu[c` \n joac`, \]i palpeaz` degetele cu must`]ile lui interminabile, urm`re[te al`turi de tine monitorul calculatorului, \]i plimb` coada pe la nas \n semn de solidaritate, \]i r`spunde la ce-l \ntrebi, \n zeci de feluri, potrivit st`rilor lui (care

s\nt, fire[te, \n primul r\nd st`rile tale) de spirit [i \]i arat` tot timpul c` ceea ce [i-ar dori mai mult [i mai mult \n via]a asta ar fi s` \nve]e arta vorbirii.

■Filip FLORIAN Îl cheam` Coco[, Coco, Toto, Toro, Totolanu [i Albinu]`, iar bunic`mea, cu aerul ei de patriarh, \i zice Bobi]`, doar e c\ine [i nu merit` alt nume. Tocmai a \mplinit pai[pe ani, \l chinuie[te reumatismul, nu prea mai aude, [i-a pierdut mirosul [i e atins precis de cataract`. L-am g`sit \n ’93, pe un ger cumplit, ascuns dup` ni[te sc\nduri. Era c\t o sticl` de bere, abia f`cuse ochi, iar cineva se \ngrijise s`-i taie coada, ca s`-l fac` r`u. I-a t`iat-o de tot, p\n` la noad`, a[a \nc\t, de-o via]` \ntreag`, c\nd e fericit [i se gudur`, d` din fund, c` din coad` nu mai poate s` dea. Sincer s` fiu, de[i l-au perpelit mereu focurile amorului, nu cred c` a aflat cu adev`rat ce e c`]eaua (adic` a[a, p\n` la cap`t). Pe la toate nun]ile din cartier ve[nic, a fost cel mai mic, cel mai oropsit [i cel mai b`tut dintre masculi. {tie s` \ncaseze [i are un geniu al supravie]uirii. Oamenii, cum s\nt ei bl\nzi [i buni, l-au ]inut numai \n mi[touri [i fluier`turi.

Unul, \ntr-o zi, \n plin regim Iliescu, l-a lovit cu un bolovan [i i-a dislocat [oldul. L-am dus \n bra]e, la radiografie, la spitalul din Azuga (fiind \nt\mpinat de un cor de r\sete), pe urm`, cam \n trei luni, s-a vindecat. ĂŽl iubesc. F`r` el, a[ fi mult mai trist. S\ntem solidari \n multe, chiar [i \n versurile „fie vreme bun`, fie vreme rea, / c\ini p\n` la moarte [i dincolo de ea“.

Tigru (vezi Gheorghe Cr`ciun)

Coco[, Coco, Toto, Toro, Totolanu, Albinu]` (vezi Filip Florian)

■Adela GRECEANU Am o pisic`. Zic am nu \n sensul c`-mi apar]ine, ci a[a cum zici c` ai un prieten. M-am pricopsit cu ea acum patru ani, c\nd \nc` locuiam \ntr-o cas` cu peste dou`zeci de pisici [i c\nd tanti Rodica nu murise \nc`. Într-o sear`, \n zarz`rul de sub fereastra mea am num`rat [apte motani. Unul trebuie c` era tat`l ei: un am`r\t galben, murdar, vai steaua lui. Nu c` n-ar fi fost [i ceilal]i ni[te pr`p`di]i, c` numai din `[tia veneau la m`-sa, care [chiop, care f`r’ un ochi, care cu coada sau urechea rupt`, dar `sta, g`lbioru’, era angorat. Pisic`mea nu e ras` pur`, dar e rasat`. Bine, pisicile s\nt oricum o ras` superioar`. A mea are capul

61

GLOHPDWHNZHE SGI

30

Ursulina P`pu[escu (vezi Adela Greceanu)

Lolo (vezi Dan Lungu)

A N C H E T~

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

rotund, ochi mari, galbeni, rotunzi [i ei, mira]i mai tot timpul, urechi mici, iarna face ni[te obraji de blan` alb`, à la Silvester, motanul `la din desene animate. E gras`-gras` [i are trei culori: brun (predominant), alb (gulerul, jaboul, burta [i ghetu]ele) [i oranj (ici-colo). De mic` era mototoal` [i rotund`. Era juc`ria fra]ilor ei, pisoi obi[nui]i. O r`sturnau una-dou`, ca pe-o minge. N-avea un an [i deja se f`cuse mai mare dec\t maic`-sa, care o l`sa \nc` s` sug`. Era favorita ei. O ducea [i-n crail\c. Pe to]i ceilal]i \i stuchea. De altfel, urma s` fete o serie nou`. Într-o sear` – o luasem deja la mine, \n mansard`, de c\teva luni – o v`d c` fixeaz` minute bune, cu o privire speriat`, u[a podului, dup` care se ascunde sub masa din buc`t`rie. Am luat-o \n bra]e, i-am explicat c` nu-i nimeni, c` fii cuminte, [i am dus-o \n hol, s` vad` cu ochii ei. Iar a fixat u[a, dup` care a fugit sub canapeaua din odaie. Am scos-o cu greu de acolo. Mi-a f`cut a[a toat` seara. N-am putut s`-i abat aten]ia de la u[a podului nici cu Nemuritorul, la care de obicei nu rezist` – un [oarece de juc`rie pe care l-a omor\t de nu [tiu c\te ori [i el tot nu moare. Iar acum, m` crede]i, nu m` crede]i, a venit [i s-a tr\ntit pe pagina asta despre ea, [i nu mai am loc s` scriu dec\t c` o cheam` Ursulina P`pu[escu.

r\ndul s`u, toat` aten]ia, c`ci Lolo e o lacom`.

La vederea tubului cu viermi[ori usca]i, mai c` se ridic` \n dou` labe. Casc` o gur` de c`pc`un [i apuc` viermi[orul auriu, crocant. Numai c` Ilinca o tachineaz`, nu d` drumul celuilalt cap`t. Lolo \[i \ncle[teaz` hot`r\t` f`lcile, iar feti]a o plimb`, tr`g\nd de viermi[or, prin bazin, p\n` p\rghia cedeaz`. So]ia, devenit` \ntre timp fan al broscu]ei, o dojene[te pe Ilinca pentru micile r`ut`]i [i recompenseaz` victima cu o por]ie dubl`. În cele din urm`, toat` lumea e mul]umit`. De fapt, ar trebui s` vorbesc la trecut despre biata Lolo‌ Dar nu pot s-o fac.

■Dan LUNGU Lolo e o broscu]` ]estoas`, „cu t\mple ro[ii, de Florida“. Am cump`rat-o acum o jum`tate de an, de la un pet-shop, de gura Ilinc`i, feti]a mea de nou` ani, [i \n pofida protestelor so]iei, care o g`sea resping`toare.

Anim`lu]a nu e mai lung` de trei centimetri, are o privire plin` de curiozitate, iar carapacea e o adev`rat` capodoper`. ĂŽi place s` se ca]ere pe piatra din bazinul ei de plastic [i s` m` urm`reasc` atent` cum lucrez la computer. Nu m` deranjeaz` defel. C\nd sose[te Ilinca de la [coal`, face un \ntreg spectacol ca s`-[i manifeste bucuria. Se agit`, trop`ie, se ca]`r` cu l`bu]ele din fa]` pe pere]ii bazinului, d` din codi]a ca un fir de a]`. Se alint` \n toate felurile.

Dac` ar putea, ar l`tra sau ar mieuna. Feti]a o m\ng\ie cu degetul pe cap, iar broscu]a, incredibil, \[i onduleaz` g\tul fragil [i \nchide ochii de pl`cere. Apoi Ilinca o prinde de l`bu]e [i danseaz` am\ndou`. Ritualul mesei merit`, la

â– Ion MANOLESCU Ca orice „pisicar“ respectabil, m` bucur [i eu de compania unui exemplar felin, care, de mai bine de [apte ani, \mi distruge fotoliile [i m` zg\rie \n fiecare diminea]` pentru a-mi spune c` a sosit vremea s`-l hr`nesc. Pisica mea are blana portocalie (nu degeaba se nume[te Garfield), apuc`turi de c\ine (m` urm`re[te prin toat` casa) [i un caracter dificil (\i atac` la picioare pe to]i musafirii, care, drept represalii, au botezat-o „Stalin“). Dintre tr`s`turile specifice, putem enumera c\teva de natur` sportiv`: plonjonul sub plapum` (c\nd centrala termic` este oprit`), s`ritura \n \n`l]ime (\n momentele \n care confund` bra]ul st`p\nului cu un jambon) [i sprintul cu sosirea \ntre frigider [i perete (c\nd merge aspiratorul sau se aud gunoierii pe geam). Altfel, Garfield [tie s` fac` [i lucruri bune. Dac` m`n\nci \n buc`t`rie, a[teapt` s` termini [i nu sare pe mas`. C\nd ai chef de joac`, te love[te la picioare f`r` gheare, doar cu pernu]ele. Iar dac` se \nt\mpl` s` te tai sau s` te-apuce vreo criz` gastric` (boala intelectualului), vine \n bra]e, se a[az` pe locul respectiv [i \ncepe s` toarc`. Fi[a de identitate a lui Garfield nu poate face abstrac]ie de vizitele la veterinar. Ultimele dou` s-au terminat mai degrab` nefericit. ĂŽn ciuda explica]iilor mele detaliate, doctori]ele au persistat \n convingerea c` au de a face cu o „pisicu]`“. Drept urmare, prima s-a trezit cu m\inile sf\[iate p\n` la s\nge, iar cealalt` a fost obligat` s`-[i pun` m`nu[i, \nainte s` mai cheme dou` asistente. Vrea cineva s`-l vad` pe „Stalin“?

62

GLOHPDWHNZHE SGI

30

A N C H E T~

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007 â– Dan C. MIH~ILESCU Ca nepot de v\n`tor, eu am crescut printre ogari, printre pointeri [i setteri superbi, zeit`]i p`g\ne, iu]i [i crude ale c\mpului, b`l]ilor [i p`durii. Pisicile \mi erau complet str`ine, de nu chiar antipatice prin lene, ipocrizie, ho]ie, hiperlascivitate [i mania exorbitant` a casnicit`]ii. Astfel \nc\t, acum 15 ani, c\nd so]ia [i fiica m-au c`ptu[it cu motanul Mowgli, am r`mas stupefiat: ne-am privit ochi \n ochi, evalu\ndu-ne reciproc \n t`cere, l-am adjudecat de voie, de nevoie, pentru ca acum, c\nd Mowgli e de mult suma iubirilor noastre [i esen]a spa]iului domestic, s` concep foarte greu via]a \n absen]a lui. Fire[te c` am trecut prin toate cele pisice[ti ca [i cum ar fi fost propria noastr` existen]`: prin frigurile castr`rii [i delabrarea fotoliilor, prin mirarea c` „\n]elege tot ce-i spui“, prin convingerea ferm` c` „nu exist` alt motan mai frumos pe lume“, prin con[tiin]a clar` a faptului c` „nu putem merge nic`ieri \n concediu f`r` el“, c` „pentru noi, sentimental, el face c\t doi nepo]i“ [.a.m.d. De-o jum`tate de an l-au invadat tumorile. Mi-e groaz` s`-mi imaginez ce enorm` parte din fiin]a noastr` va disp`rea odat` cu eutanasierea lui! {i ce remu[c`ri vom avea c` nu l-am l`sat niciodat` s` \nha]e o vrabie din balcon‌ â– Tudor OCTAVIAN Nu iubesc c\inii, iubesc c`]eii. N-a[ putea cre[te un c\ine voinic [i autoritar. Am dou` c`]elu[e, de c\teva kilograme fiecare, mam` [i fiic`. Probabil c` nici nu iubesc c`]eii, ci c`]elu[ele. C\nd n-ai toat` ziua \n preajm` animale, nu b`nuie[ti p\n` unde merge amici]ia dintre c\ine [i om. N-are rost s-o poveste[ti. Cei care au c`]ei nu-s interesa]i de delirul t`u, cei care n-au, nu-l pricep. Relatat` preten]ios, cu metafore mari, aceast` c`snicie profund`, definitiv`, f`r` striden]e [i clauze, nu convinge. Nu convinge nici dac-o poveste[ti simplu. Pur [i simplu e vorba de dou` lumi, cu c\ini [i f`r` c\ini, separate una de alta \ntr-un chip care nu cere l`muriri. M`rturisesc, f`r` nici un pic de ipocrizie, c` mi-am reactivat ni[te nevoi [i bucurii suflete[ti, obosite ori abandonate, datorit` celor dou` c`]elu[e. Nu [tiam c\t de incomplet ajunsesem [i, mai ales, nu credeam c` mai era ceva de recuperat. Acum, nu c-ar fi u[or

Š Dan Stanciu

de ]inut doi c`]ei, dar datorit` lor m` suport [i pe mine mai bine. Poate c` rela]ia e reciproc avantajoas`, poate c` ei s-au umanizat, dar e sigur c` eu am devenit oarecum c\ine. Mai probabil, c`]el. E pl`cut ca atunci c\nd \ncepi s` vorbe[ti singur s` te asculte totu[i cineva.

â– Ara {EPTILICI Oricum ai da-o, o poveste cu animalul t`u de cas` (uite, de-aia e mai bine \n englez`, pet, nu sun` at\t de jignitor ca animal, m`i, animalule! etc.) e patetic`, penibil`, stupid` sau, \n cel mai bun caz, caraghioas`.

Pentru cei care nu au avut un anim`lu] \n via]a lor, povestea ta cu animale poate fi chiar pervers`. ĂŽmi aduc aminte c`, prin 1985, o doamn` de o elegan]` decrepit` plimba un Saint-Bernard prin Pia]a Roman`. Reac]ia popular` era una singur`: curvo, n-ai fost \n stare s`-]i faci un copil! Era, de altfel, un cli[eu al vremii. To]i cei care plimbau sau aveau grij` de animale erau ni[te nesim]i]i c`rora nu le p`sa c` poporul murea de foame [i de frig. Cei c`rora le p`sa c` animalele mor de frig erau [i ultimii pro[ti, fiindc` nu le trecea prin cap c` ele au blan`, \n vreme ce noi nu. Am avut pisici [i

Garfield „Stalin“ (vezi Ion Manolescu)

63

GLOHPDWHNZHE SGI

30

A N C H E T~

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

c\ini. Fiecare cu povestea lui. ĂŽn afar` de o birmanez` pe care am luat-o de la pia]` de dragul Mariei, care nu m-a l`sat s` plec f`r` m\]`, la mine s-au nimerit numai maidanezi.

(Maria avea cam 11 ani [i se responsabiliza.

Eram la pia]` fiindc` ea voia un Schnautzer!) Cu m\]a de acum s-a \nt\mplat cam la fel. Jurasem \n urm` cu ceva ani c` nu m` mai \ncurc cu animale. Cu asta nu m-am \ncurcat eu, s-a \ncurcat ea cu mine. De fapt, nu e o pisic`, e un c\ine. Arat` ca o m\]`, se poart` ca un c\ine.

Cred c` e sufletul prietenului meu Dan Goan]`, mare tat` de pisici, care a plecat de tot \n seara \n care, tot el, mi s-a ag`]at disperat de picior c\nd m` duceam s`-mi pl`tesc \ntre]inerea [i n-am mai ajuns. Pe el (fiindc` am descoperit c` e motan, dup` ce vreo dou` s`pt`m\ni i-am f`cut onoarea s`-l cred pisic`) \l cheam` Mimu.

Mimu Gra]ios. Uneori, c\nd am curajul s`-l strig, r`spunde la numele D`nu].

simt neb`ga]i \n seam`, latr` [i la mine. ĂŽn 1992, Hanibal St`nciulescu m` \ntreab` dac` nu vreau un c`]elu[, metis de [oricar cu pekinez. „Dom’ Hanibal, l-a[ lua, dar s`-l vedem.“ M` duc la vederea cu animalul, \mpreun` cu Daniela. Nu era unul, ci vreo patru. Ne pic` ochii pe cel mai ambi]ios: protesta \n fa]a unei u[i \nchise. Corcitura simte de unde ar putea veni decizia [i se apropie de Daniela. A fost \nceputul unei mari prietenii. Nu l-am dresat. Ne-am mul]umit cu o simpl` rela]ie afectiv` reciproc`. Pe atunci locuiam \n Drumul Taberei, \ntr-un apartament u[` \n u[` cu cel al socrilor mei. C\nd ne-am mutat \n Militari, Titi ar fi mers cu noi, dar ar fi r`mas [i la el acas`. Socrul meu ie[ea cel mai des cu el la plimbare, \i preg`tea zilnic m\ncarea. N-ar fi fost corect s` i-l lu`m. Vara asta, \n timpul caniculei, l-am adus la noi, dup` aproape zece ani de semidesp`r]ire. Pu]in orb, pu]in surd, altfel neschimbat. S-a \mprietenit imediat cu Mi]a, corcitur` [i ea de [oricar cu pekinez, pe care o pescuisem de sub o ma[in`, cu c\teva luni \nainte. Un vecin care o g`sise o aruncase dup` ce o ]inuse \n apartament c\teva zile. Mi]a avusese pui [i cred c` p`]ise cam acela[i lucru care i se \nt\mplase [oricu]ei lui Hanibal. St`p\nii au l`sat-o f`r` c`]ei mai devreme dec\t ar fi trebuit, iar ea, cu siguran]`, s-a dus s`-i caute. Vecinul meu a luat-o, \nchipuindu-[i c` e pui, dar cum nu mai avusese c\ini \nainte, nu s-a uitat la mameloanele ei. Un c\ine g`sit are o istorie pe care ]i-o poveste[te dac` ai r`bdare cu el. Dar oric\t s-ar lipi de tine, nu-[i uit` primii st`p\ni. Are clipe de triste]e incurabile. Din asocierea Titi & Mi]a, b`tr\nul meu a \nv`]at-o s` prind` curaj de st`p\n` a casei [i a vindecat-o de triste]i. Ea n-a f`cut altceva dec\t s`-l \ntinereasc`. C\nd ies cu am\ndoi pe strad`, Titi pare adolescentul, de[i, \n echivalent omenesc, are peste 90 de ani, iar Mi]a, la cei aproximativ 20 de ani ai ei, se poart` ca o doamn` trecut` de a doua tinere]e. Dac` \i scot separat la plimbare, el redevine un b`tr\n ar]`gos, iar ea o t\n`r` atent` la to]i c\inii din cartier, dar mai ales cu Eric, un domn \ntre dou` v\rste, cu certificat de bi[on veritabil.

■Cristian TEODORESCU Pentru mine, animalele de cas` s\nt un viciu. Pisicile (nu mai am dec\t trei, dup` ce acum c\]iva ani aveam 17 \ntr-un apartament de patru camere) \mi stric` mobila [i sparg tot ce le iese \n cale. C`]eii (un el [i o ea) \mi stric` pantofii, umplu casa de p`r, \mi latr` musafirii care nu le plac. Iar dac` se Š Dan Stanciu

â– a consemnat Marius Chivu

64

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

Pl\nsul lui Nietzsche este un exerci]iu contrafactual. Yalom \l imagineaz` pe filosoful german venit la Viena s`-[i trateze groaznica migren` care (realmente) \i distrugea via]a‌ Arta nu urmeaz` realit`]ii, ci o precede sau o presimte. Nu spunea Oscar Wilde: „Natura a \nceput s` semene cu tablourile domnului Whistler“? ĂŽntr-adev`r, dup` ce a scris Pl\nsul lui Nietzsche, Yalom a descoperit c` apropia]ii lui Nietzsche chiar proiectaser` s`-l supun` unei psihoterapii la Viena – centru medical de avangard` – pe prietenul suferind. Nu pe Freud, fondatorul real al psihanalizei, \l va \nt\lni filosoful, ci pe maestrul acestuia, Breuer. ĂŽn fic]iunea romanesc`, Nietzsche se g`se[te \ntr-o stare de doliu amoros dup` ruptura cu frumoasa, inteligenta, cinica [i dulcea Lou Andreas SalomĂŠ, pe deasupra, r`pit` lui de un prieten, Paul RĂŠe. Dar [i Breuer sufer` c` etica medical` l-a \mpiedicat s` dea curs atrac]iei pe care o simte pentru pacienta lui, Berta. Nietzsche este prea m\ndru pentru a accepta s` se m`rturiseasc`, a[a c` Breuer – dup` Irvin Yalom – concepe o stratagem`: el se va m`rturisi lui Nietzsche. Pentru o dat`, pacientul se va instala \n fotoliul medicului. Ce rezult` din aceast` intervertire de pozi]ii trebuie s` descopere [i s` \n]eleag`, \n felul lui, fiecare cititor. Dar \ntre medic [i filosof, cine este mai puternic [i cine mai lucid? Tema e clasic`. Diderot provocase [i el, \n Visul lui D’Alembert, \nt\lnirea unui medic cu un filosof. Concluzia era c` „nu e nici o deosebire \ntre un medic care vegheaz` [i un filosof care viseaz`“. Demersul pur intelectual e propriu medicului, \n timp ce elaborarea filosofic` e \nc`, \n era Luminilor, produsul unei vaticina]ii, al unei profe]ii. Critica subtil` a lui Diderot sugereaz` c` filosofia nu se trezise din „somnul dogmatic“ (Kant). Noua \nt\lnire, imaginar`, medicfilosof, se petrece o sut` de ani mai t\rziu, dar de data asta medicul Breuer este cel care viseaz` la fericire, iar filosoful Nietzsche se supune, [i \l supune, ra]iunii. Necru]`toare opera]ie spiritual`, de pe urma c`reia nu r`m\n dec\t victime!

Trebuie s` \n]elegem, citind Pl\nsul lui Nietzsche, c`, \n via]a real`, nu exist` psihologi, filosofi‌ exist` numai b`rba]i [i femei, „ma[ini doritoare“ atrase unele de altele, prinse \n hora nup]ial` perpetu`, mistuite de flac`ra l`mpii \n care se azv\rl`. Restul e ideologie‌ sau visare. â–

Ion Vianu

{i Nietzsche a pl\ns‌ La sf\r[itul secolului al XIX-lea a ap`rut o specie nou` de oameni. G\ndirea lor voia s` se desprind` de orice prejudecat`, de orice tradi]ie.

Precum Don Juan al lui Molière, nu credeau dec\t c` unu [i cu unu fac doi, doi [i cu doi fac patru.

Dumnezeu a murit, spuneau‌ murise de fapt aceast` fiin]` slab`, omul. Omul, care se deosebe[te de toate celelalte fiin]e prin aceea c`-l cunoa[te [i recunoa[te pe Dumnezeu, iar dac` nu mai exist` Dumnezeu, nu mai exist` nici om. În locul lui va ap`rea, credeau noii g\nditori ai vremii aceleia, o specie nou`, eliberat` de iluziile miracolului [i ale atotputin]ei: supraoamenii, domin\nd o mas` de sclavi‌ nu e o \nt\mplare c` aceast` g\ndire s-a n`scut \n cuprinsul unor imperii autoritare [i muribunde, pe solul fertil al culturii germanice. Tradi]ia unei filosofii care persevera p\n` la r`d`cina g\ndirii se amesteca cu sentimentul c` ace[ti colo[i politici [i militari – Germania bismarckian`, Austro-Ungaria franziosefin` – aveau picioare de lut‌ Nietzsche, Freud vor s` duc` fiin]a p\n` \n zone stratosferice unde respira]ia spiritului devine dificil`.

Irvin D. Yalom este un psihiatru american cu r`d`cini est-europene. Contribu]iile lui \n domeniul psihoterapiei s\nt notabile. Dar reputa]ia i-au adus-o psihiatrului operele literare, printre ele acest When Nietzsche wept – Pl\nsul lui Nietzsche –, aflat la a doua edi]ie româneasc` la Editura Humanitas (Yalom a recidivat cu succes, \ntre altele, cu volumul The Schopenhauer Cure – Metoda Schopenhauer, \n 2005).

65

GLOHPDWHNZHE SGI

30

PROFIL Lumini]a Munteanu

Fotografii de Rare[ Avram

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

turcolog, traduc`toarea romanelor lui Orhan Pamuk Orientarea Lumini]ei Munteanu \nspre turcologie n-a fost deloc premeditat`. „N-aveam nici un fel de informa]ii despre aceast` limb`, nici nu [tiam cum sun`. Venisem la Bucure[ti s` dau la francez`-englez`, dar am v`zut c`, \n oferta din acel an, existau locuri la dou` limbi orientale – turc` [i chinez`. La chinez` [tiam c` nu vreau s` m` duc fiindc` nu aveam prea mari afinit`]i cu zona respectiv`: citisem oarece [i nu-mi spunea mare lucru; \n schimb, la turc`, m-am g\ndit c` au existat rela]iile istorice dintre cele dou` ]`ri [i c`, finalmente, se putea g`si o formul` de a lucra pe aceast` limb` (se punea deja problema reparti]iilor). A[a am ajuns s` fac turc`-francez`.“ Condi]iile, \n facultate, aveau s` fie extrem de ostile. „Pe vremea aceea, \n Turcia era dictatur` militar`, la noi era dictatur` comunist`, prin urmare nici un fel de leg`turi nu erau posibile. Nu numai c` nu aveam acces la ambasade, dar trebuia s` le ocolim pe trotuarul de vizavi. Ba \nc` ni se ÂŤnotificaseÂť c` nu aveam voie s` frecvent`m nici biblioteci sau institute str`ine. Nu aveam c`r]i, nu aveam dic]ionare, nu erau xeroxuri. Ni se dictau texte \n limba turc`, pe care apoi le lucram cu profesorii. }in minte c` aveam doi profesori de origine turco-t`tar`, iar unul dintre ei f`cuse turca la Moscova.“ Dup` absolvire, de[i [ef` de promo]ie, este repartizat` la ]ar`, ca profesoar` de francez`. Se va muta, \n anul urm`tor, la Arhivele Statului din Bucure[ti, \n speran]a c` va putea s` fac` paleografie turco-osman`. „Am constatat \ns` c` aici aveau nevoie de mine pentru arhivistic` pur`, a[a \nc\t, vreo [apte ani, asta am f`cut, f`r` a putea avea nici un fel de contact cu lumea

turc`. Era un loc de unde se spunea c` nu se iese dec\t ori la pensie, ori cu picioarele \nainte.“ Abia \n 1990 a putut s` plece. Noul loc de munc`: sec]ia de turc` din cadrul Radiodifuziunii Române. „Aici am prins primul r`zboi din Irak. R`m`seser`m \n sec]ia noastr` doar dou` persoane, a[a \nc\t, trei luni [i jum`tate, am lucrat \ntr-un ritm... ucig`tor. Ca la r`zboi... C\nd trebuia s` intr`m \n cabina de emisie, aflam c` se schimb` toate [tirile, fiindc` \ntre timp s-a mai bombardat ceva, s-a modificat situa]ia de pe c\mpul de lupt` etc. La un moment dat, cum limbajul era destul de standardizat [i cum aveai destul de pu]ine posibilit`]i de a elabora alte materiale (\n afar` de o emisiune cultural`, s\mb`ta, care dura vreo 15 minute), mi-am dat seama c` riscai s` te plafonezi foarte repede.

Plus c` nici nu-]i r`m\nea timp de altceva. A[a c` m-am hot`r\t s` plec [i de acolo.“ Decizia acestei noi schimb`ri a fost luat` \n 1991, anul \n care \[i \ncepe cu adev`rat cariera de turcolog: la Institutul de Studii Orientale „Sergiu Al-George“ [i, tot atunci, la sec]ia de turc` a Facult`]ii de Limbi [i Literaturi Str`ine din Universitatea Bucure[ti.

Interesul Statului pentru limbile „mici“ La orele Lumini]ei Munteanu se discut` trei mari subiecte: literatura turc` (de la cea veche, p\n` la cea contemporan`), limba turc` (ale c`rei epur`ri, \ncepute \n perioada kemalist` [i continuate [i azi de Institutul turc de lingvistic`, s\nt absolut siderante) [i existen]a, probabil` de[i \nc` nedovedit`, a [obolanilor \n sala de

66

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

PROFIL

curs. Lumini]a Munteanu \ncearc` s`-[i lini[teasc` studen]ii spun\ndu-le c` n-a v`zut deocamdat` nici un exemplar [i c` nu crede c` ar exista vreunul. E greu \ns` de luptat cu frisoanele pe care ]i le d` decorul. „Orele de turc` se desf`[oar` \n Pitar Mo[, \ntr-un subsol plin de igrasie, printre ]evi din care picur` apa. Totul e cariat, co[covit de la inunda]ii. E mereu umezeal`, iarna e foarte frig – c\nd intri acolo ai o senza]ie \ngrozitoare de sordid. O institu]ie a Statului român! Ar trebui s` [i-o asume, dac` tot \i cere performan]`.“ E deja o performan]` faptul c`, l`sa]i s` se descurce cum or putea, cei de la catedra de turc` au reu[it totu[i s` \njghebeze o mic` bibliotec` a sec]iei. „În afar` de scaunele pe care st`m, tot mobilierul, c`r]ile [i computerele s\nt ob]inute din dona]ii.“ Dup` cum tot o performan]` e s` ]ii \ntr-o zi 10 ore de cursuri [i seminarii. „Miercurea. Lipse[te un coleg [i trebuie s` ]in [i orele lui. S\ntem pu]ini la catedr`, mai pu]ini dec\t pe vremea studen]iei mele, de[i acum avem mai mul]i studen]i...

serioas` munc` de documentare \n privin]a vechii arte a miniaturii – persane, mongole, otomane etc. – la care f`cea referire romanul lui Pamuk, cu povestea sa plasat` \n Instanbulul sf\r[itului de secol XVI. „Trebuia s` \n]eleg tehnicile folosite, s` pot identifica anumite personaje. M-am apucat, a[adar, s` citesc materiale de specialitate [i s` studiez miniaturile asupra c`rora se insista \n mod deosebit \n textul romanului. A[a am descoperit [i c` Pamuk are un site al s`u \n care reproduce mai multe asemenea miniaturi, cu scurte comentarii...“ Apoi, au trebuit solu]ionate problemele de tehnic` a traducerii. „Aveam foarte mul]i termeni intraductibili \ntruc\t se refereau la realit`]i care nu exist` \n limba român`; erau, de pild`, tot felul de instrumente folosite \n miniatur` care nu au un echivalent românesc pentru c` nu exist` un echivalent \n obiecte. A trebuit s` g`sesc formule de compromis, dar f`r` s` \ngreunez textul cu perifraze. La un moment dat, c`ut\nd un echivalent, m-am uitat [i \n traducerea englez` a romanului. Acolo se mersese pe omisiune...“ Au urmat \ndelungile [lefuiri ale formei, pentru g`sirea unei versiuni c\t mai fidele stilistic originalului: lexic de mare plasticitate, sonuri arhaice, fraze lungi, \ntinse [i pe mai bine de o pagin`. Toate se reg`sesc \n traducerea Lumini]ei Munteanu, dar ele trec cu mult de simpla „corectitudine“, reu[ind s` „sune“ at\t de subtil, de rafinat [i de intim române[te, \nc\t M` numesc Ro[u pare, f`r` nici o exagerare, romanul unui extraordinar scriitor de limb` român`.

Dup` toate astea, specialistul \n turcologie a ]inut [i el s`-[i fac` datoria p\n` la cap`t, profesionist, ad`ug\nd volumului un glosar, pentru ca densa informa]ie istoric` din paginile c`r]ii s` poat` fi mai u[or digerat`. În varianta ini]ial`, glosarul era de dou` ori mai amplu dec\t ce a ap`rut. A fost \ns` redus la jum`tate, din motive de spa]iu – acelea[i care au f`cut s` se renun]e [i la postfa]a pe care traduc`toarea o preg`tise deja.

Nu [tiu alt traduc`tor care s` fi avut at\ta grij` [i at\ta scrupul pentru obiectul muncii sale.

Inclusiv pentru receptarea lui. P\n` la editarea

Despre Pamuk‌ „Pe Orhan Pamuk l-a descoperit citindu-l \n paralel cu unul dintre studen]ii s`i de origine turc`, mare fan al scriitorului. Nu [i-a pus ini]ial problema traducerii unei c`r]i, dar, spre sf\r[itul lui 2004, a tradus ni[te fragmente din romanul Cetatea alb` pe care le-a trimis României literare, unde au [i fost publicate – numai c`, nu se [tie de ce, sub genericul „avanpremier` editorial`.“ Povestea n-a fost lipsit` de urm`ri: mai mul]i cititori se ar`tau deja interesa]i de „carte“ [i voiau s` [tie la ce editur` avea s` apar`... „La c\teva s`pt`m\ni dup` acest episod, m-a sunat Livia SzĂĄsz de la Editura Curtea Veche, care tocmai achizi]ionase drepturile pentru o serie de autor ÂŤPamukÂť [i care m-a \ntrebat dac` nu vreau s` fiu eu traduc`torul. Am acceptat imediat.“ Succesiunea titlurilor fusese deja stabilit` cu agen]ia literar` a scriitorului. Primul pe list`: M` numesc Ro[u.

Traducerea acestui roman de 600 de pagini i-a luat cam un an. Mai \nt\i, a fost nevoie de o

67

GLOHPDWHNZHE SGI

30

PROFIL

acestei prime traduceri, Lumini]a Munteanu avea s` sus]in` dou` comunic`ri [tiin]ifice referitoare la opera lui Pamuk. Dup` publicarea traducerii [i premierea cu Nobel a scriitorului, avea s` semneze dou` articole despre Pamuk \n România literar` [i Observator cultural. Eu cred c` scriitorul turc – celebru pentru nenum`ratele exigen]e [i clauze din contractele sale de copyright – nu poate fi dec\t \nc\ntat c` are o asemenea traduc`toare \n limba român`.

Dac` tot a venit vorba...

Mi-a mai povestit o mul]ime: despre cum cineva i-a spus, la o \nt\lnire de la Istanbul a editorilor [i traduc`torilor, c` ar trebui s` nu

DILEMATECA � FEBRUARIE 2007 mai traduc` din Pamuk pentru c` acest lucru ar putea fi perceput ca un afront, de c`tre opinia public` din Turcia, [i despre cum i-a r`spuns ea c` o persoan` nu poate invoca at\t de non[alant o pretins` opinie general`; despre o t\n`r` scriitoare turcoaic`, Elif {afak, [i ea \n vog` ast`zi, [i cu o biografie foarte interesant`; despre cum, \n urma epur`rilor impuse artificial \n limba turc`, tinerii au deja dificult`]i \n a \n]elege scrieri literare turce[ti din anii ’70; despre faptul c`, \n perioada otoman`, era chiar de bonton s` dai senza]ia c` e[ti homosexual, chit c` nu erai, iar \n literatur`, mai ales, era o chestiune de rafinament; despre comunit`]ile de dervi[i din prezent; despre faptul c` nu i-a pl`cut s` fie translator pentru c` de multe ori ai de-a face cu personaje dubioase [i trebuie s` traduci, f`r` s` cr\cne[ti, tot felul de inep]ii etc.

Cam a[a arat` taclaua la Lumini]a Munteanu. O tacla cultural` purs\nge, exotic` [i documentat`, cu argument`ri rapide [i enun]uri de o decen]` amu]itoare. Taclaua unui om care [tie ce spune [i c`ruia nu-i place s` piard` vremea. â– Claudiu Constantinescu

S-a n`scut la Sebe[ (Alba), \n 1960.

1979-1983: studii la Facultatea de Limbi [i Literaturi Str`ine a Universit`]ii Bucure[ti, specializ`rile Francez`-Turc`; [ef` de promo]ie.

1983-1984: profesor de limba francez` la {coala general` Chiojdu, jude]ul Buz`u (prin reparti]ie).

1984-1990: arhivist, apoi arhivist-paleograf la Arhivele Statului din Bucure[ti.

1990-1991: redactor de limba turc` la Radiodifuziunea Român`.

1991: \ncepe s` lucreze \n cadrul Institutului de Studii Orientale „Sergiu Al-George“ (unde este [i ast`zi cercet`tor [tiin]ific) [i s` predea la Facultatea de Limbi [i Literaturi Str`ine a Universit`]ii Bucure[ti, Sec]ia turc` (unde, \n prezent, este conferen]iar universitar).

1999: doctorat \n filozofie, cu tema „Sufismul \n Turcia – experien]` mistic` [i sintez` spiritual`“ (coordonator Andrei Ple[u).

C`r]i: dou` lucr`ri personale – Literatura turc` de inspira]ie sufit` (2001), Dervi[i sub zodia Semilunei.

Istoria unei confrerii mistice [i a patimilor sale (2005); colabor`ri la: Turcia. Ghid turistic (1992), Ghid de conversa]ie român-bulgar-ceh-turc-maghiar-român (1993), C`l`uza dervi[ului. Din mistica islamic` (2001).

Traduceri: dou` romane de Orhan Pamuk – M` numesc Ro[u [i Via]a cea nou` (ambele publicate \n 2006); dou` texte ale unor speciali[ti francezi \n islam, cuprinse \n volumul AndrÊ Scrima – O g\ndire f`r` ]`rmuri. Ecumenism [i globalizare. În proiect, pentru 2007: un Dic]ionar tematic de civiliza]ie otoman` – institu]ii, via]` public`, via]` privat` [i o a treia traducere din seria Orhan Pamuk – romanul Fort`rea]a alb`.

68

GLOHPDWHNZHE SGI

30

GLOHPDWHNZHE SGI

30

fotografii de Rare[ Avram

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

INTERVIU

„Mi-e greu s` comunic cu oameni lipsi]i de umor“ Adriana Bittel C\nd se scrie despre prozele Adrianei Bittel, tonul textelor joac` \ntre tandre]e [i exuberan]`. Chiar [i \n dic]ionarele de scriitori (cel al ardelenilor Zaciu, Sasu [i Papahagi sau cel al Academiei Române), articolele consacrate Adrianei Bittel te fac s` sim]i c`, \n mod excep]ional, s-a suflat pu]in aer cald pe [tampilele cu care s-a lucrat. Consensul criticii sun` cam a[a: rafinament, subtilitate, filigran, bijuterii; fine broderii ale g\ndului, la limita dintre spaima sub]ire [i m\hnire; \nt\mpl`ri \nf`[urate \n puful melancoliei, agonii delicate; umanitate pestri]` [i locvace, interes cehovian pentru dramele m`runte ale citadinilor; umor tolerant, bl\nd` mali]ie; intensitate estetic`, palimpsest, colaj; inteligen]`, for]` analitic`, infuzii lirice, scriitur` gracil` [i rezistent`. Le (re)g`si]i pe toate \n antologia care i-a ap`rut recent la Editura Compania, Cum \nc`run]e[te o blond`. Povestiri din secolul trecut, volum alc`tuit – se pare – la sugestia editorului, din proze publicate \n anii ’80, reordonate \n ideea unei m`rturii implicite, literare, asupra acelei perioade. Am pus m\na pe carte, am recitit textele, am \n]eles sub ce lup` fabuloas` st`teau anii ’80, apoi mi-am amintit de \nceputul anilor ’90, c\nd, trec\nd pe la România literar`, o \nt\lneam pe Adriana Bittel \n redac]ie. {i, recunosc, mi s-a f`cut pur [i simplu dor s-o mai aud povestind. De data asta, despre sine, lucru greu de ob]inut, date fiind modestia pe care ]ine mor]i[ s-o ridice la rang de luciditate [i, \n general, lipsa de apetit pentru ie[irea la ramp` (maximul reprezent\ndu-l aici amicala participare la o lansare de carte sau necesara prezen]` \n juriul care decerneaz` c\te un premiu literar). A[a a ap`rut ideea acestui interviu – pe care, bine\n]eles, l-a refuzat ini]ial.

S\nte]i o „nuvelist`“ convins`. A]i refuzat cu metod` s` scrie]i roman, prefer\nd textul restr\ns, cu ad\ncimi [i orfevr`rii, nu cu lungimi [i arcade monumentale. Crede]i c` vremurile de ast`zi – repezi [i fragmentate, intrate tot mai clar \ntr-un fel de zodie a clipului – s\nt mai potrivite pentru receptarea prozei scurte?

Sta]i, s` l`murim de la \nceput un lucru: nu s\nt o nuvelist` convins` [i n-am refuzat s` scriu romane. Pur [i simplu n-am fost \n stare, de[i – sau tocmai pentru c` – lecturile mele preferate s\nt fic]iunile ample, cele care construiesc lumi, destine [i care te absorb \ntr-at\t \nc\t ui]i c` cite[ti. Care te fac s` tr`ie[ti vie]ile, \nt\mpl`rile povestite. Cred c` a fi romancier e

71

GLOHPDWHNZHE SGI

30

â– Adriana Bittel s-a n`scut la Bucure[ti, pe 31 mai 1947.

A absolvit Liceul „Mihail Sadoveanu“ (1964) [i Facultatea de Litere a Universit`]ii din Bucure[ti.

Debuteaz` cu o povestire \n Gazeta literar` (1964). Din 1972 este corector la România literar`, pentru ca dup` 1989 s` devin` redactor, post pe care \l de]ine [i \n prezent. În anii ’80 a publicat patru volume de proz`: Lucruri \ntr-un pod albastru (1980), Somnul dup` na[tere (1984), Iulia \n iulie (1986), Fototeca. Tem` cu varia]iuni (1989). În 2001, Editura Compania \i public` volumul Înt\lnire la Paris, unde s\nt reunite prozele ap`rute dup` ’89 \n revistele literare, al`turi de trei nuvele din Somnul dup` na[tere. În 2006, tot la Editura Compania, \i apare antologia Cum \nc`run]e[te o blond`.

Povestiri din secolul trecut, care reia celelalte proze din Somnul..., plus textele din Iulia \n iulie aproape integral.

Este prezent` \n antologiile Genera]ia ’80 \n proza scurt` [i Romanian Fiction of the 80s and 90s, ambele publicate la Editura Paralela 45, \n 1998, respectiv 1999.

Figureaz` cu texte de proz` \n antologii editate \n SUA, Germania, Austria, fosta Iugoslavie. Este membr` a PEN Club din România [i semneaz` \n paginile s`pt`m\nalului Formula AS o rubric` de prezentare de carte.

INTERVIU

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

o voca]ie destul de rar`. ĂŽn lipsa ei, oric\t` teorie ai [ti, oric\t de r`bd`tor ai munci [i oric\t` experien]` de via]` ai avea, nu po]i crea lumi vii din cuvinte. Sigur, s\nt destui grafomani care \n[ir` tot ce le trece prin cap, \[i pun personajele s` ]in` discursuri, descriu decoruri [i tricoteaz` fire epice dup` model. S\nt destui „experimentali[ti“ care se \nv\rt agasant \n jurul cozii fiindc` nu au ce spune. Destui amatori care \[i \nchipuie c` amintirile lor de familie, peripe]iile din adolescen]`, experien]ele sexuale etc. ar fi nemaipomenite, de[i, a[a cum pot ei s` le spun`, imit\nd literatura, s\nt plicticoase [i r`suflate.

Am scris texte restr\nse fiindc` se \nchideau de la sine. N-am suflu epic, asta e, nici cine [tie ce imagina]ie, nici incon[tien]a de a ignora uria[ii domeniului.

Atunci, o „nuvelist`“ asumat`‌ Am \ncercat mai demult o construc]ie fragmentar`, un fel de puzzle din care s` se \njghebe un tablou mai vast. M-a distrat atunci jocul, dar c\nd l-am recitit ca pe o scriere str`in` mi s-a p`rut c` nu func]ioneaz`, c` n-are chichirez. L-am ]inut un timp cu g\ndul s`-l reiau, s`-l structurez altfel, dar n-am mai avut chef.

L-am aruncat la gunoi \n urm` cu cinci ani, \mpreun` cu alte manuscrise e[uate, jurnale din tinere]e, scrisori [i m-am sim]it mult mai bine dup` ce am f`cut cur`]enie prin sertare. Numai cu volumele tip`rite n-am avut ce face, de[i nici

ele nu-mi mai plac deloc. {tiu c` poate p`rea o ipocrizie, o fandoseal`. Nu e dec\t o lucid` evaluare de sine, prin compara]ii, [i gata cu asta.

Dar receptarea prozei scurte \n zodia actual` a clipului?

Nu cred c` traiul gr`bit de azi ar fi mai potrivit recept`rii prozei scurte. Toate marile premii literare occidentale s\nt pentru romane.

Cei mai prestigio[i [i v\ndu]i autori din lume s\nt romancierii, iar best-seller-urile de azi s\nt c`r`mizi de peste 600 de pagini. Nou-veni]ii cei mai aprecia]i ai secolului XXI (am numeroase exemple, de la Jonathan Franzen, Jeffrey Eugenides, Zadie Smith [i p\n` la Goncourt-ul 2006, Jonathan Littell) tot romane foarte groase scriu. Am v`zut [i statistici: romanul se vinde mult mai bine dec\t volumele de proz` scurt` [i de aceea marii editori ai lumii \l prefer`, inclusiv pentru traduceri. ĂŽn revistele literare str`ine pe care le citesc, rar g`sesc o recenzie la o culegere de nuvele. ĂŽn schimb, romane cu duiumul. Cred c` speciile scurte s\nt considerate inferioare.

Cum spunea]i – clipuri pe l\ng` un lungmetraj. {i la noi e la fel. Dup` momentul de glorie din anii ’80 – cu Mircea Nedelciu, Ioan Gro[an, Cristian Teodorescu, Mircea C`rt`rescu, Ioan L`cust`, Hanibal St`nciulescu (ce-o mai fi f`c\nd?) –, „meseria de nuvelist“ n-a prea mai avut practican]i. O explica]ie, \n afar` de „aerul timpului“, ar fi c` eticheta de roman (m` rog,

72

GLOHPDWHNZHE SGI

30

INTERVIU

microroman, roman fracturist, jurnal deghizat \n autofic]iune [.a.m.d.) a \nghi]it pe nemestecate speciile scurte. ĂŽn care se vedea parc` mai bine dac` tri[ezi sau chiar [tii ce faci tu acolo.

Cum vi se par R`zvan Petrescu [i Radu Cosa[u – ca „nuveli[ti“ asuma]i, la r\ndul lor?

Am [i pentru Radu Cosa[u, [i pentru R`zvan Petrescu o admira]ie-afec]iune niciodat` dezam`git`. Nici de c`r]ile lor, nici de publicistic`, nici de oamenii cu aceste nume, care-mi s\nt prieteni vechi. Am\ndoi fac parte din acei scriitori c`rora, c\nd le vezi semn`tura, te bucuri [i \i cite[ti imediat fiindc` te intereseaz` ce [i cum spun. Numele lor e o marc` de calitate literar` [i \i recuno[ti dup` c\teva r\nduri, chiar dac` nu ar semna: au, fiecare, un stil doar al lor, o inventivitate lexical` [i, mai ales, un soi de magnet care te face s` aderi la text cu simpatie, dac` nu chiar cu empatie. Cu opera de o via]` a „nuvelistului de meserie“ Radu Cosa[u se petrece \n ultimii ani ceva extraordinar: din 2002, de c\nd reediteaz` nuvelele cronologic, cu supratitlul Supravie]uiri – ciclu ajuns \n 2006 la volumul 5 –, din adi]ionarea lor se alc`tuie[te un Bildungsroman pe fondul perioadei dejiste, o mare [i conving`toare m`rturie epic` despre via]a cotidian` a intelectualului sub vremi.

Personajul foarte ata[ant care leag` nuvelele – tot at\tea „autodenun]uri [i preciz`ri“ scrise pe c\nd nimeni nu \ndr`znea nici s` viseze la procesul comunismului românesc – parcurge drumul de la naiva exaltare adolescentin`, fanatic`, la luciditate, iar din ceea ce \i e dat s` tr`iasc` pe parcursul treptatei dumiriri se \n]elege mai bine dec\t din orice document „cum a fost“. {i la R`zvan Petrescu, mai t\n`r cu un sfert de veac, tot adev`rul de via]` precump`ne[te, tot umorul exasperat, pendul\nd \ntre jubila]ie [i nevroz`, dar \n alt stil [i cu alt fundal, al absurzilor ani ’80, al ceau[ismului. {i mai au am\ndoi ceva \n comun: aparenta spontaneitate, „autenticitatea“, e lucrat` atent, la virgul`, cu o [tiin]` a frazei, a efectelor la care a contribuit precis [i experien]a lor de redactori pe textele altora (azi se scrie neglijent, iar redactorii tineri nu mai au r`bdare, nici chef s` contribuie anonim la reu-

[ita autorilor). Am deja dovezi scrise [i, din c\te m` pricep, cred c` [i Radu Cosa[u, [i R`zvan Petrescu vor fi citi]i [i comenta]i pe parcursul secolului XXI. Exist` un „ce“ comun al celor deci[i s` scrie proz` scurt`, f`r` t\njeli romane[ti? Eu mi-i imaginez lipsi]i de vanit`]i, cu o voin]` mai degrab` a pl`cerii dec\t a puterii. {i chi]ibu[ari cu detaliile, de unde [i un anumit umor, [i o anumit` poezie‌ Nu [tiu al]ii cum s\nt, dar eu scriam proz` numai de pl`cere. ĂŽn sensul `sta, am mai spus-o, m` consider o diletant`. Aveam destule de f`cut din obliga]ie, pentru ca m`car la masa de scris s` m` abstrag impunerilor [i oric`ror altor scopuri dec\t jocul gratuit de-a povestea.

Vanit`]i, ambi]ii sociale, sim]ul competi]iei – pe astea nu le-am avut. Nu e nici un merit, nici un defect. A[a s\nt, genetic [i prin educa]ie. În plus, detest s` atrag aten]ia, s` m` exhib public, s` mi se dea o importan]` necuvenit`. De aia am [i refuzat ini]ial interviul dvs.

Foto Ion Cucu

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

cu fiul s`u, Toma Roma jr., \n 1977

C\te istorii suprapuse se tencuiesc pe ziduri‌ Scrie]i cu creionul pe caiet, ca Hemingway, care era un impetuos, dar folosi]i mine ultrafine, de 0,5 mm, \n care [tim cu to]ii c\t de u[or trebuie s` ape[i ca s` nu se rup`. Cum conlucreaz` for]a [i delicate]ea?

S\nt termeni pe care i-am v`zut deseori folosi]i \n comentariile despre proza dvs Nu cred c` are vreo importan]` cu ce scrii, dar r`spund con[tiincios: s\nt o relicv` din secolul trecut. La [coala primar` am mers cu o c`limar` \n m\n` [i tocuri cu peni]e \n penar.

Am f`cut ore de caligrafie, sub]ire-gros, pe caiete cu liniaturi speciale, a[a m-am deprins cu scrisul cite]. Cu stilou ni s-a dat voie abia din clasa a V-a, iar ma[in` de scris n-am avut niciodat`. De c\nd am devenit salariat`, pixurile (de mai multe culori) erau [i s\nt pentru slujb` – corectur` [i redactare. Pentru scrisul „particular“ am ales creionul, fiindc` pot s` [terg cu guma dac` gre[esc. Singura inova]ie adoptat` e mina sub]ire [i asta pentru c`, \n vremurile

73

GLOHPDWHNZHE SGI

30

1970

Foto Ion Cucu

INTERVIU

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

noastre cu semne ([i spa]ii) num`rate, [tiu dintr-o ochire, pe foaia cu p`tr`]ele, cam c\te s\nt. {i tot scriind eu a[a, zeci de ani, mi s-a f`cut un reflex: dac` nu simt creionul pe b`t`tura degetului mijlociu de la m\na dreapt`, mi-e imposibil s` g\ndesc o fraz` ca lumea. }`c`neli, recunosc.

Am un computer, dar cum nu \i \n]eleg \n am`nunt mecanismul, mi-e fric` de el. Cunosc [i oameni mai \n v\rst` ca mine care nu-[i concep via]a f`r` tastatur`, ecran, e-mail, internet, [tiu c\t timp [i energie a[ putea economisi, dar r`m\n la creion, c\t o s`-mi mai mearg` s` culeag` cineva dup` mine.

Proza dvs. caut` foarte des interioarele – nu doar interioritatea personajelor, ci [i interiorul ca decor: camera, buc`t`ria, biroul. C\t` via]` pot ad`posti pere]ii unei \nc`peri? ĂŽn comunism, „interioarele“ erau un iluzoriu spa]iu protejat, unde puteai face c\t de c\t abstrac]ie de fric`, suspiciune, exasperanta minciun` oficial`. Acolo puteai s` comunici liber cu ai t`i [i cu prietenii, s` dai drumul furiei acumulate, s` scrii ce vrei‌ Citadin` de bloc, dintre

betoane, pentru care natura se reducea la parcuri [i arbori cu r`d`cini sub asfalt, am \nv`]at devreme s` observ leg`turile dintre obiectele unei locuin]e [i st`p\nul lor, am c`p`tat flerul atmosferei din case, am v`zut reflectarea personajelor \n decor. Apoi, scriind, am \n]eles cum pot „juca“ obiectele, c\t` semnifica]ie cap`t` \n context dac` focalizezi cum trebuie pe ele, c\t` via]` se adun` \n lucrurile – unele fragile – care le supravie]uiesc oamenilor, c\te istorii suprapuse se tencuiesc pe ziduri.

Majoritatea „pove[tilor“ dvs. se petrec \n Bucure[ti. V-a]i imaginat vreodat` tr`ind altundeva?

P`i, Bucure[tiul e singurul ora[ pe care-l cunosc bine, fiindc` aici m-am n`scut [i mi-am dus traiul, ca [i p`rin]ii, bunicii [i str`bunicii. Umblu pe str`zile lui nu doar pe urmele mele din alte v\rste, ci [i pe urmele lor, unele vechi de un secol [i mai bine. At\tea pove[ti de familie cu at\tea adrese, at\tea tr`iri [i emo]ii legate de cl`diri, s`li de spectacol, pie]e, trasee de tramvaie [i autobuze, spitale [i cimitire fac imposibil` deta[area. Nu, n-a[ putea tr`i altundeva. Am

Redac]ia RomĂĽniei literare \n 1978. De la st\nga: Sorin Titel, Dana Dumitriu, Roger CĂĽmpeanu, Vasile B`ran, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu, Mihai Minculescu, Marga Popescu, Mihai Pascu, Mihail Crama, Adriana Bittel, Ioana Creang`, Octav Minculescu, Valentin Silvestru, Marcel Mihala[, Ion Horea, Andriana Fianu.

74

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

INTERVIU

umblat enorm prin Bucure[ti, \nc` din prima copil`rie, c\nd mai exista institu]ia plimb`rii pe jos, cu familia, apoi, de pe la 8 ani, pe o arie tot mai larg` fa]` de centru, unde locuiam.

Mergeam cu fratele meu [i cu colegii de [coal` la cinematografe m`rgina[e, la „Înfr`]irea \ntre popoare“ \n Bucure[tii Noi, la „Munca“ \n Bariera Vergului, ne duceam la Palatul Pionierilor \n Cotroceni, la [trandul Tei, la Mo[i \n Obor, cu bicicletele la B`neasa‌ Mai t\rziu, de pe la 16 ani, m-am plimbat cu b`ie]i kilometri de str`zi, sporov`ind [i c`sc\nd gura la case. Pe urm`, cu copilul \n c`ru], de m\n`, la bra] – am descoperit alte [i alte locuri. Diverse angarale [i vizite m-au dus prin toate cartierele.

Acum [tiu ora[ul ca un taximetrist, dar nu-mi mai place s` umblu aiurea. Doar cu treburi precise. Aglomera]ia, peisajul uman nu m` mai atrag. Prefer s` stau acas`, s` citesc multele c`r]i despre Bucure[ti care apar.

Func]ia m`runt` a fost o op]iune care m` punea la ad`post de compromisuri Cum e s` mergi „la serviciu“ la România literar`?

C\nd, \n 1972, Nicolae Manolescu, a c`rui student` fusesem, mi-a propus un post de corector la România literar`, revista pe care o colec]ionam, mi s-a p`rut c` l-am apucat pe Dumnezeu de picior. {i chiar a[a a fost: oameni pe care-i [tiam dup` nume [i scris st`teau de vorb` cu mine, prieteno[i. Le buchiseam textele pe care oricum le-a[ fi citit \n revist` [i mai primeam [i leaf` pentru asta. Mi se \mprumutau sau d`ruiau cele mai bune c`r]i nou ap`rute (pe unele le luam direct din tipografie – exemplare de semnal). Munca \n sine era mult mai laborioas` ca azi – se culegeau textele la linotip, cu plumb [i „materia“ se pagina manual, foarte mig`los –, dar nu de rutin`. Echipa cu care lucram era grozav` [i, st\nd zile lungi \mpreun`, deveniser`m prieteni (am fost coleg` acolo, \n „cor-

pul tehnic“, \ntre al]ii, cu {tefan Agopian [i Cristian Teodorescu). ĂŽn redac]ie lucrau sau colaborau oameni admirabili, precum Lucian Raicu, Sorin Titel, Dana Dumitriu, Valeriu Cristea, Marcel Mihala[, Virgil Mazilescu, Marius Robescu, Ioana Creang`, D.I. Suchianu, {erban Cioculescu, Geo Bogza, Roger C\mpeanu, Mircea Iorgulescu, Mihai Pascu, Gabriel Dimisianu, Radu Cosa[u, Ileana M`l`ncioiu, Gabriela Melinescu, Ana Blandiana‌ Cu unii dintre ei am devenit, so]ul meu [i cu mine, foarte apropia]i. Ne vedeam des [i \n afara redac]iei, la Casa Scriitorilor, ne petreceam \mpreun` vacan]ele, la 2 Mai, mergeam la concerte [i spectacole, ne distram acas` la ei sau la noi. A[a c` „serviciul“, departe de a fi o corvoad`, era chiar o bucurie. {tiam c` s\nt folosit` sub posibilit`]ile mele, dar, de la un punct \ncolo, func]ia m`runt` a fost o op]iune care m` punea la ad`post de compromisuri. Era mai bine a[a‌ {i dac` n-ar fi venit ce-a venit \n decembrie 1989, de la corectur` a[ fi ie[it la pensie.

Alt mare noroc a fost c` am apucat c`derea comunismului (unii dintre prietenii mei – Dana

75

GLOHPDWHNZHE SGI

30

INTERVIU

Dumitriu, Mazilescu, Robescu, Sorin Titel, Mihala[, Ioana Creang` – n-au mai apucat), care mi-a schimbat \n bine via]a. Merg cu [i mai mare pl`cere la redac]ie, unde e o atmosfer` benefic`, iar discu]iile de la [edin]ele de sumar (anecdota [i tachineriile primeaz`) m` lecuiesc de toate relele. Nu vreau s` idilizez: exist` [i diferen]e de gust, [i divergen]e de p`reri, dar ceea ce ne apropie se dovede[te mereu mai puternic dec\t inerentele contraziceri. Iar dac` unul dintre noi trece prin greut`]i – are pe cine conta. E tonic s` [tii asta. {i e la fel de tonic s` lucrezi \mpreun` cu tineri talenta]i care-]i transfer` parc` ceva din energia lor.

Cum vi se par coteriile [i \mpuns`turile din lumea literar` româneasc`? Cum a]i reu[it s` nu intra]i \n nici o „grupare“, s` v` ]ine]i deoparte de „politicile culturale“?

Mi se pare normal ca oamenii s` se grupeze \n func]ie de afinit`]i, iar polemicile de idei dau bine \n sumar, \nvioreaz` paginile revistei, se citesc. Nu-mi plac \ns` lipsa de m`sur` [i bunsim], \nlocuirea argumentelor cu insulta, scrisul ]\[nit din frustr`ri, invidii, ur` chiar. M` sperie cei convin[i c` doar ei au dreptate [i vor s`-[i impun` brutal p`rerea, sarcasticii f`r` \ndoieli.

M` indigneaz` afirma]iile grosolan nedrepte.

Dup` cum mi se pare aberant ca autorul s` repro[eze criticului literar judec`]ile de valoare dintr-o cronic`, acuz\ndu-l de obtuzitate fiindc` a avut [i obiec]ii sau nu l-a l`udat \ndeajuns. „Dreptul la replic`“ \n care scriitorul se victimizeaz`, caut` motive extraliterare observa]iilor

DILEMATECA � FEBRUARIE 2007 critice [i explic` el cum trebuie \n]eles [i apreciat, este jalnic [i caraghios. C\t despre eterna lupt` dintre tineri [i b`tr\ni, acutizat` periodic [i inerent` vie]ii literare, scenariul asaltului cu contingentul e at\t de previzibil! Apartenen]a la o grupare nu te face mai talentat, revendicarea g`l`gioas` a „meritului“ de a te fi n`scut mai t\rziu nu-]i d` automat un loc \n ierarhia valoric`, iar la judecata de apoi a istoriei literare te prezin]i doar cu volumele tale, „politicile“ nu mai func]ioneaz`. Tr`ind at\ta printre scriitori, am cunoscut destule personalit`]i dificile, egocentrici cu susceptibilit`]i [i ]\fne bizare, [i mi s-a p`rut mai s`n`tos s` am de-a face cu c`r]ile lor, dec\t cu oamenii care le-au scris. Pe ele le pot judeca, pe scriitori nu am dreptul. Lucrurile s\nt mai complicate, oamenii nu s\nt \ntr-un singur fel, se schimb` \n timp [i, oricum, \n ochii mei, calit`]ile literare s\nt mai pre]ioase dec\t defectele omene[ti. De la o vreme, de c\nd am c`p`tat alt` m`sur` a lucrurilor, toate patimile dezl`n]uite pentru te miri ce privilegii [i impuneri de sine mi se par derizorii, doar timpul poate cerne pepitele din nisip. Ierta]i-m` pentru postura asta de bab` \n]elep]it`, [tiu c` s\nt \n]elesuri la care nu ajungi dec\t pe cont propriu [i totdeauna prea t\rziu. Dar zic [i eu a[a, dac` tot m-a]i \ntrebat.

Scrisul e un revelator puternic, scoate \n relief toate nuan]ele de impostur` Ce crede]i c` au aparte textele critice semnate de scriitori? S\nt mai libere? Mai cu [pil? Mai „naturale“? M` g\ndesc aici [i la prezentarea de carte pe care o face]i s`pt`m\nal \n Formula AS‌ ĂŽnt\i, o precizare: criticii s\nt [i ei scriitori \n deplin`tatea cuv\ntului. Poe]ii, prozatorii, dramaturgii care fac [i critic` literar` s\nt, cred, mai \nclina]i spre eseistic`, ceea ce, \n cazul recenziei, al cronicii, nu e neap`rat o calitate, fiindc` speciile acestea de gazet`rie cultural` au

76

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

INTERVIU

rigorile lor. Cititorul vrea s` afle repede [i clar ce-i cu o anumit` carte, dac`-l intereseaz` [i dac` merit` s` [i-o cumpere, nu ce a sim]it „cititorul de \ncercare“ sau ce amintiri din copil`rie i-a trezit. C\t despre rubrica mea din Formula AS – revist` popular`, cu tiraj mare [i bine difuzat \n toat` ]ara, p\n` \n c`tune, mult accesat` [i pe internet de românii din str`in`tate –, ceea ce fac eu acolo nu e critic` literar`, ci popularizare. ĂŽncerc, at\t c\t m` pricep, s` atrag spre lectur` un public mai larg dec\t cel obi[nuit s` intre \n libr`rii [i s` se informeze din reviste culturale. Vreau s` le st\rnesc curiozitatea, s` le fac poft` de c\te o carte care mi-a pl`cut.

Judec\nd dup` scrisorile pe care le primesc, s\nt destui oameni care vor s` citeasc`, mai mul]i dec\t s-ar crede, doar c` nu ajunge la ei informa]ia despre noile apari]ii [i nu toate editurile au servicii de expediere la comand`.

C\t de important este umorul? Este el o prim` reveren]` c`tre cititor?

M`rturisesc: mi-e greu s` comunic normal cu oameni lipsi]i de umor. De fapt, nu-i vina lor

c` n-au sim]ul `sta, e o infirmitate, ca daltonismul sau acuitatea auditiv` diminuat`, [i asta – chiar dac` nu-[i dau seama – le face via]a mai pu]in agreabil`. C\t despre umorul \n scris, el vine de la sine c\nd e cazul, nu trebuie s`-]i propui s` fii neap`rat simpatic. Fiindc` scrisul e un revelator puternic, scoate \n relief toate nuan]ele de impostur`. Jocurile abuzive de cuvinte, g\ndirea vulgar`, maimu]`reala, poantele cu orice pre] au un efect contrar celui scontat: agaseaz` [i \ndep`rteaz`. Din fericire pentru mine, tr`iesc printre scriitori care au umor din bel[ug [i r\dem mult \mpreun`, inclusiv de noi \n[ine.

Cum arat` cititorul dvs. ideal?

Habar n-am cum arat` [i nici c` m` intereseaz`. Pe cei \n carne [i oase i-am v`zut recent, la T\rgul Gaudeamus, c\nd a trebuit s` dau autografe pe antologia de la Editura Compania.

P`reau persoane cumsecade.

1979, fotografie de familie, cu c\ine

â– a consemnat Claudiu Constantinescu

77

GLOHPDWHNZHE SGI

30

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

C~R}I DE PLASTIC

Cursul Eminescu de Ioana Em. Petrescu (Editura Tipografia UBB, Cluj, 1991). Sau o redezvoltare a noti]elor autorului de la acela[i curs (tot ce se poate)? Da, cursul litografiat e citat la sf\r[itul capitolului, dar nu \n leg`tur` cu ideile fundamentale ale interpret`rii sale, preluate anterior. La fel, Petru Mihai Gorcea (Eminescu, vol. III, Editura Paralela 45, 2005), \ntr-un stil al obnubil`rii referin]ei critice practicat deja \n mai vechiul s`u Steaua din oglinda visului, scrie – pretins, pentru prima oar` la noi – despre poetica istoric` a ideii de armonie a lumii (f`r` a se referi deloc la studiul, celebru pe plan european, al lui Leo Spitzer, L’armonia del mondo. Storia semantica di un’idea, 1963, [i l`s\ndu-ne, cititori aviza]i, \n apele tulburi ale unui dĂŠjĂ -vu incomod), ilustrat` pe folclor românesc [i pe... „Sara pe deal“ (unde analiza, clasic` deja, a Ioanei Em. Petrescu din Eminescu. Modele cosmologice [i viziune poetic`, 1978, e folosit` avan, distorsionat` \n confuzii [i, ve]i fi ghicit, neindicat` la referin]e). Nou nu poate fi un capitol despre vizionarism la Eminescu (C`t`lin Ghi]`, Lumile lui Argus, Editura Paralela 45, 2005), unde aproape fiecare paragraf repoveste[te ceea ce au scris al]ii despre subiect, \naintea lui, adun\nd fi[e de lectur` f`r` urm` de voca]ie a dialogului critic.

Alteori, pretinse nout`]i [tiin]ifice nici nu s\nt „haine“, substan]a lipsindu-le pur [i simplu. Pentru c` nu se poate numi astfel Mitul Eminescu (al prolixului Theodor Codreanu; Editura Junimea, 2004), ce pleac` de la premisa c` „exist` motive relevante de a integra marea agonie eminescian` [...] \n spa]iul crizei sacrificiale, con[tientizat` [i tr`it` de poet la cote inimaginabile, [...] modelul absolut fiind patimile M\ntuitorului...“ pentru a aluneca \nspre discursul legionaroid deghizat \n istorie literar`. La mai bine de un secol dup` lecturile de identificare biografic` pe care i le f`ceau primii detractori, un studiu despre Eminescu [i Kant (nu e limpede prin ce se deta[eaz` de trat`ri anterioare ale temei) nu poate fi credibil c\nd avanseaz` confuzii precum: „Tema revederii [...] este una din cele mai frecvente \n universul poetic eminescian.

Eminescu \[i poate revedea iubita, se poate re\ntoarce la ea...“ etc. (Vasile Musc`, Lumile [i trecerile lui Eminescu, Editura Grinta, 2004).

Eminescu nu e \n codru, iar \mp`ratul e gol. â–

Ioana Bot

Crize [i imposturi Nici o alt` arie a criticii noastre nu ofer` at\tea titluri pentru rubrica de fa]` precum aceea consacrat` lui Eminescu. Avea dreptate istoricul literar D. Popovici, care, \n anii ’40 ai secolului trecut, afirma c` Eminescu este o problem` a culturii române [i c` exegeza lui e simptomatic` pentru starea [tiin]elor noastre literare, eviden]iind crize [i imposturi, reu[ite hermeneutice [i nout`]i conceptuale. Situa]ia nu s-a ameliorat \ntre timp: an de an ([i mai cu seam` \n anii „aniversari“) s\ntem potopi]i de c`r]i unde „vrun mititel“ se ridic` pe ruinele obiectului analizat, „lustruindu-se pe el“. La noi, critica de \nt\mpinare e cel mai adesea laudativ`, iar asemenea „exegeze“ trec pragurile valid`rii, legitim\nd tacit competen]e [tiin]ifice. Ele s\nt „noile perspective critice“ asupra lui Eminescu, la fel de... noi [i de substan]iale precum hainele \mp`ratului din poveste.

Mai \nt\i, ele nu sunt – adesea – nici pe departe noi, c\nd este vorba despre viziunea critic`, despre ceea ce pretind a descoperi \n textul eminescian. Dar mizeaz`, probabil, pe ne[tiin]a cititorului, repovestind [i amplific\nd studii anterioare, pe care nu le citeaz`. Nu e chiar un plagiat (de[i, v`z\nd cum se \nte]esc exemplele, mai c` a[ pleda pentru o redefinire a no]iunii), pentru c` nici un cuv\nt nu e exact ca \n textul parazitat. Dar ideile [i succesiunea lor \n demonstra]ie s\nt acelea[i, uneori – chiar citatele din Eminescu. Este cazul volumului lui Gh. Glodeanu, Avatarurile prozei lui Eminescu (Editura Libra, 2000), unde \ntreg capitolul despre „Geniu pustiu“ e o repovestire, con[tiincios-studen]easc`, a unei prelegeri din

78

GLOHPDWHNZHE SGI

30

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

DOCUMENTE Însemn`rile profesorului N. Bagdasar con]in episoade diferite despre evolu]ia societ`]ii române[ti dup` instaurarea comunismului. Unele s\nt observa]ii despre via]a cotidian`, altele, analize riguroase ale schimb`rilor politice ori ale doctrinei marxiste. Public`m \n continuare alte c\teva secven]e din manuscrisul pe care ni l-a pus la dispozi]ie dna Rodica Pandele.

N. Bagdasar

|nsemn`ri 5 august 1951 O decizie a Ministerului de Interne dat\nd de vreo doi sau trei ani [i care prevede golirea podurilor imobilelor de la ora[e de toate obiectele inflamabile [i spoirea lor cu var a \nceput s` fie aplicat` cu str`[nicie de c\teva luni mai ales la Bucure[ti. Portarii de blocuri, responsabilii de imobile [i de str`zi, mili]ia controleaz` cu zel [i minu]iozitate podurile, spre a verifica dac` locatarii s-au conformat decretului. Amenzi foarte mari – cincizeci de mii de lei – s\nt prev`zute \mpotriva contravenien]ilor care, c`si]i \n culp` la primul control, nu se vor fi conformat dup` aceasta \ntr-un anumit termen.

Executarea deciziei \n chestiune este, desigur, \n leg`tur` cu situa]ia interna]ional`, cu eventualitatea unui r`zboi. Cred \ns` c` ea are [i un alt aspect, c` nu e str`in` ansamblului de mijloace pe care le \ntrebuin]eaz` regimul \mpotriva „du[manului de clas`“.

Cet`]enii evacua]i cu for]a \n ultimii ani din propriile lor imobile [i c`rora regimul a avut generozitatea s` le permit` a-[i lua lucrurile cu ei, nu le-au putut b`ga

\n micul spa]iu locativ ce le-a fost pus la dispozi]ie.

Spre a le salva, ei au f`cut apel la prieteni [i cunoscu]i care, anima]i de o bun`voin]` \nduio[`toare, le-au s`rit \n ajutor, oferindu-le pentru p`strarea acelor lucruri, devenite prin for]a \mprejur`rilor de prisos, podurile locuin]elor lor. Pe de alt` parte, cum tuturor cet`]enilor de la ora[e li s-a restr\ns spa]iul locativ nu la strictul necesar, ci la mai mult dec\t at\t, la condi]ii de adev`rat` promiscuitate, unde ar fi putut [i ace[tia s`-[i p`streze mobila din camerele rechizi]ionate dec\t \n poduri? Astfel, podurile caselor au devenit depozit de mobilier [i de toate acele lucruri care, pe l\ng` celelalte \nc`peri [i celelalte condi]ii – ap` curent`, lumin` electric`, baie, eventual calorifer sau gaze –, constituie confortul vie]ii civilizate, pl`cerile vie]ii de interior. Dar p`strarea acestor lucruri este prin ea \ns`[i suspect`. Ea nu mai \nseamn` \n condi]iile de ast`zi numai dificultatea psihologic` pe care o tr`ie[te fiecare om de a se desp`r]i de lucrurile intim legate de via]a lui [i care formeaz` oarecum o \nsu[ire a personalit`]ii lui, ci ceva cu mult mai important [i mai grav: ea are \n

80

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

DOCUMENTE

ochii regimului o ad\nc` semnifica]ie politic`. ĂŽncerc\nd s`-[i salveze [i s`-[i p`streze lucrurile, oamenii ace[tia se tr`deaz`, prin \nsu[i faptul acesta, ca adversari ai regimului, ca „reac]ionari“ care nu [i-au pierdut speran]a, ca burghezi incorigibili care cred \n pr`bu[irea inevitabil` a regimului comunist. Ei trebuiesc deci lovi]i. Prea mul]i, ca s` se poat` lua m`suri politice \mpotriva lor, regimul consider` c` silindu-i, sub grele amenzi, s` evacueze podurile, [i imensa majoritate neav\nd unde s` le mai ad`posteasc`, ei nu vor avea \ncotro, vor trebui s` se despart` pentru totdeauna de lucrurile de care-i leag` at\tea amintiri. Cum, pe de o parte, comuni[tii de vaz`, care \ncaseaz` salarii fabuloase, s-au instalat \n cele mai imense imobile, evacu\nd pe proprietari [i confisc\ndu-le acestora tot ce au g`sit \n apartamentele lor, nu mai au nevoie s`-[i \nzestreze locuin]ele, cum, pe de alt` parte, constr\n[i s` evacueze podurile [i deci s` v\nd` lucrurile pe care le aveau \n ele, iar oferta fiind prea mare, pre]urile s\nt pur [i simplu ridicole, st`p\nii lucrurilor din podurile evacuate trebuie s` le v\nd` pe nimic. Lovitura e prea dureroas`, ca s` nu fie calculat`.

M` aflu [i eu printre ace[tia. Mut\ndu-m` \n 1945 de la Bucure[ti, unde locuisem p\n` atunci, la Ia[i, unde-mi aveam catedra, n-am putut transporta toate lucrurile, \n primul r\nd din lips` de siguran]` cu privire la soarta Moldovei, despre care circulau zvonurile insistente c` va fi anexat` la Uniunea Sovietic`, \n al doilea r\nd, fiindc` locuin]a pe care o achizi]ionasem la Ia[i era prea mic`, pentru a putea primi toate lucrurile. N-am transportat dec\t strictul necesar, restul plas\ndu-l \n Bucure[ti prin podurile c\torva rude [i prieteni. Printre lucrurile l`sate acolo se afl` [i biblioteca, num`r\nd mai multe mii de volume, adunate cu mari sacrificii, cu pre]ul multor priva]iuni, \ncep\nd \n vremea studen]iei. Prietenul \n podul casei c`ruia zace biblioteca de [apte ani m-a \n[tiin]at recent c` f`c\ndu-i-se control, i s-a pus \n vedere s` scoat` imediat c`r]ile de acolo. La vestea aceasta, prietenul adaog`, cu o serviabilitate cum rar se \nt\lne[te, c` chiar cu riscul de a fi amendat, el va continua s` p`streze c`r]ile \n pod p\n` la un al doilea control. „C`ci, spune el textual, cu leg`turile pe care le am, sper s` anulez amenda (cincizeci de mii de lei). Dar \]i voi telefona atunci s` vii s` le ridici, fiindc` o a doua amend`, cu care voi fi sanc]ionat la un al treilea control, nu voi mai fi \n m`sur` s-o anulez.“

M` g\ndesc cu mult` \ngrijorare ce voi face dac` va fi s` vin` momentul acela. Problema de a transporta biblioteca la Ia[i nu se pune, fiindc` aici nu dispun dec\t de dou` camere, a doua pentru care s\nt mereu s\c\it de Oficiul de \nchiriere, reu[ind s-o salvez p\n` acum datorit` numai hazardului. Dar chiar dac` a[ fi sigur de aceast` camer`, care e sufragerie, ea este astfel construit` – av\nd o fereastr` mare, iar doi pere]i fiind str`b`tu]i de u[i \nalte [i largi – \nc\t n-ar putea cuprinde \ntreaga bibliotec`. În afar` de aceasta, s-ar pune alt` problem`: ce fac cu mobila de sufragerie? Nu mai vorbesc de cheltuielile de transport pe care, din bugetul meu actual foarte anemic, n-a[ avea cu ce le acoperi. Nu [tiu cum voi rezolva aceast` problem`, care-mi d` at\ta de g\ndit!

Acum patru ani mi s-a pus o problem` similar`. Într-o \nc`pere a sediului unei societ`]i industriale, prin bun`voin]a unui func]ionar al acestei societ`]i, depozitasem colec]ii din Revista de filozofie ([aptesprezece ani), c`r]i filozofice editate de Societatea Român` de Filozofie [i de Tiparul universitar (tipografia pe care o \ntemeiasem cu contribu]ia financiar` a c\torva prieteni, pentru tip`rirea de studii [i lucr`ri filozofice, d\nd astfel un puternic impuls mi[c`rii noastre filozofice). Societatea industrial`, \n una din \nc`perile c`reia era depozitat` o adev`rat` avere \n c`r]i, a fost \ns` na]ionalizat`, iar eu somat s` ridic c`r]ile \n c\teva zile. Fiind imediat dup` stabilizare, n-am putut dispune personal de fonduri ca s` g`sesc alt local [i s` le transport. Persoana care avusese p\n` atunci grij` de ele, dup` ce m-a consultat – l-am autorizat s` le v\nd` la orice pre], g`sind cu cale c` e mai bine s` fie difuzate dec\t s` risc de a le vedea confiscate – le-a v\ndut cu hurta unui anticar, la un pre] de nimic. Dar nici anticarul [mecher n-a profitat de pe urma lor, c`ci, f`c\ndu-i-se imediat dup` aceasta o descindere [i g`sindu-i-se c\teva c`r]i interzise, a fost arestat, iar pr`v`lia i-a fost \nchis`.

A[a \nc\t n-a putut intra nici m`car \n posesiunea pre]ului derizoriu pe care \l oferise. N-am mai avut posibilitatea s` aflu ce s-a mai \nt\mplat nici cu anticarul, nici cu c`r]ile.

Dac` am tr`i \n alte condi]ii politice [i a[ fi pus \n situa]ia dureroas` de a m` desp`r]i \nc` din via]` de biblioteca mea drag`, solu]ia la care m-a[ opri mi-ar fi mai pu]in dificil`: a[ dona-o unei biblioteci, adic` ar deveni un bun public \nainte de a \nchide ochii.

N. Bagdasar

81

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DOCUMENTE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

Dar sub regimul actual c`r]ile idealiste din bibliotecile publice s\nt tot at\t de persecutate ca [i oamenii care [i-au \mbog`]it mintea [i [i-au format sufletul cu con]inutul lor spiritual, r`m\n\ndu-le credincio[i; c\nd nu s\nt de-a dreptul arse, s\nt trecute la „documentare“, adic` scoase din circula]ie, p`zite cu str`[nicie s` nu ajung` \n m\inile cititorilor. (‌)

acestuia, chiar cu riscul de a am\na mutarea mea la Bucure[ti cu c\teva s`pt`m\ni. El mi-a r`spuns \ns` c`-i pun o problem` foarte grea, c` toat` lumea fuge din cauza \ntre]inerii, de apartamentele mari, c` dac` nu primesc acest apartament, mutarea mea la Bucure[ti s-ar putea am\na pe timp nedefinit. Perspectiva aceasta nu m` \ngrijora, c`ci nu eu dorisem s` m` mut la Bucure[ti. Dar tot el a g`sit p\n` la urm` solu]ia. El cuno[tea casa [i [tia c` mai exista \n ea un apartament liber [i mai mic la etaj. M-a trimis s`-l v`d; apartamentul avea \n adev`r numai hol [i dou` camere [i accesoriile lui. L-am primit crez\nd c` e ceea ce-mi trebuie [i c` nu contravin decen]ei. Dar nu f`r` str\ngere de inim`, la g\ndul c` at\ta solicitudine din partea lui nu poate s` nu fie suspect`.

6 iulie 1956

edi]ie \ngrijit` de Rodica Pandele [i Gh. Vl`du]escu, Editura Academiei Române, 2006

M` aflu \n capital`, venit s` m` interesez de locuin]`, dup` ce acum aproape dou` luni am primit oferta lui Miron Constantinescu de a lucra \n colectivul care elabora o enciclopedie. Cum mi se promisese \n luna mai c` \n dou`, trei s`pt`m\ni se va rezolva problema locuin]ei, care la Bucure[ti, ca [i \n toate ora[ele de altfel, este o problem` extraordinar de greu de rezolvat, [i cum au trecut de atunci [apte s`pt`m\ni f`r` s` primesc vreo veste de la cei pe care-i rugasem s` se ocupe de ea, am venit s` m` ocup personal. Am stat de vorb` patru zile consecutive cu Miron Constantinescu; \n prima zi la solicitarea mea, \n cele trei urm`toare la dorin]a lui. Prima oar` mi-a spus c` mi s-a rezervat un apartament [i mi-a dat un func]ionar al Consiliului de Mini[tri cu care s` m` duc s`-l vizitez. Apartamentul era situat \ntr-o cas` cu dou` apartamente [i o garsonier`, la {osea, \n strada Clucerului 88. L-am g`sit jenant de bun pentru mine, av\nd cinci camere [i, \n plus, [i ser`. Am socotit c` a primi un asemenea apartament somptuos nu numai c` nu s-ar c`dea, cu stilul vie]ii mele [i n-ar constitui condi]ii favorabile de lucru, a[a cum s\nt eu obi[nuit, dar ar constitui o provocare \ntr-o vreme c\nd \ntr-o singur` camer` locuiesc adesea p`rin]i cu copiii lor c`s`tori]i. Timp de dou`zeci [i patru de ore dup` ce l-am vizitat, n-am avut lini[te. M-am fr`m\ntat ce argumente s` invoc pentru a-l refuza. Situa]ia nu era u[oar`, c`ci Miron Constantinescu el \nsu[i, ca to]i frunta[ii comuni[ti, locuie[te \ntr-un adev`rat palat, [i argumentele mele trebuiau astfel formulate, ca s` nu-l jignesc pe el personal. I-am spus a doua zi, c\nd m-a chemat ca s` afle impresiile mele, c` familia mea fiind compus` numai din dou` persoane, eu [i so]ia mea, nu am nevoie de at\tea \nc`peri, c` existen]a serei pur [i simplu m` enerveaz`, c` \ntre]inerea unui asemenea apartament ar dep`[i cu mult posibilit`]ile bugetului meu. L-am rugat s`-l ofere altcuiva, care ar fi dornic de \nc`peri mai multe, [i eu s` m` mut \n locul

9 august 1956 Dup` aproape doisprezece ani de separare involuntar`, am, \n sf\r[it, biblioteca iar`[i \n locuin]a mea. C`ci prin solicitudinea – pentru mine \nc` inexplicabil` – pe care mi-o manifest` Miron Constantinescu, mi s-a repartizat o locuin]` \n care are loc [i biblioteca. Dar \n ce hal au ajuns s`rmanele mele c`r]i! Dintr-un pod \n care ob]inuser` azil din partea unor devota]i prieteni, ele au trebuit s` fie cobor\te \ntr-o camer` de la subsol \n urma soma]iei mili]iei, care, acum vreo [ase, [apte ani, din cauza tensiunii interna]ionale [i a izbucnirii unui incendiu, a controlat toate podurile [i a dispus m`suri pentru evacuarea lor de lucrurile inflamabile. De la subsol, unde umezeala \ncepuse s` le muceg`iasc`, bunii mei prieteni le-au transportat \ntr-o camer` de uscat rufe, la etajul al doilea, prezerv\ndu-le de umezeala subsolului, dar nu [i de umiditatea provocat` de vaporii proveni]i din procesul de uscare a rufelor.

Manipularea cu timpul de la un pod la altul, de la subsol la etajul al doilea, le-a desf`cut din pachetele legate cu sfoar` din h\rtie, \n care so]ia mea le depusese, le-a desf`cut de \ncheieturile lor pe unele din ele, pierz\ndu-se fascicole \ntregi, a deteriorat [i tartajele celor legate, iar mucegaiul [i-a impregnat pe ele urmele lui indelebile. Transportul de la locul lor de azil la locuin]a mea cu o c`ru]`, \n care au fost puse ca ni[te cartofi, adic` tr\ntite la \nt\mplare, [i pe un v\nt destul de puternic, a contribuit de asemeni la deteriorarea lor. La desc`rcare m` uitam cu disperare cum v\ntul lua cu el foile c`r]ilor mai slab bro[ate, f`c\ndu-le astfel inutilizabile. A[ fi preferat

82

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

DOCUMENTE

atunci s` [tiu biblioteca mea definitiv pierdut`.

A[ez\ndu-le \n rafturi deocamdat` din lips` de timp, am dat [i peste fi[ele [i notele f`cute \n decursul anilor, \n leg`tur` cu diferite probleme care m` preocupaser`. Nu m-am putut ab]ine de a r`sfoi aceste fi[e [i note care atestau o munc` \n care erau consemnate jaloanele unor lucr`ri proiectate [i o ad\nc` triste]e [i am`r`ciune mi-au cuprins sufletul.

Din cauza sugrum`rii libert`]ii de g\ndire, ele au stat at\]ia ani f`r` s` fie folosite: din aceast` cauz` ele vor r`m\ne, poate, pentru totdeauna nefolosite. Ce poate fi mai dureros pentru un intelectual c`ruia i se interzise s`-[i exprime ideile, c`ruia nu i se permite s` lucreze la problemele pe care le-a studiat [i la solu]ionarea c`rora crede c`-[i poate aduce contribu]ia personal`, ce poate fi mai dureros pentru un intelectual care este constr\ns s` se ocupe numai cu probleme date de st`p\nire [i s` le solu]ioneze \ntr-un sens simplist, contrar convingerilor lui [i contrar adev`rului? Am str\ns fi[ele [i noti]ele la loc cu ochii umezi, cu sentimentul c` din cauza vitregiei vremurilor via]a mi-a fost ratat`. C`ci lucr`rile mele ap`rute sub vechiul regim s\nt interzise, ele nu figureaz` \n fi[ierul bibliotecilor publice dec\t la „documentare“. Acum, la v\rsta c\nd \ndeob[te \n filozofie se ajunge la maturitate [i la o perspectiv` comprehensiv`, nu pot s`-mi a[tern pe h\rtie ideile, pe de o parte, fiindc` spre a-mi c\[tiga existen]a trebuie s` prestez o munc` str`in` preocup`rilor mele, pe de alt` parte, fiindc`, nedispun\nd de documenta]ia filozofic` necesar`, nu m` pot ocupa \n timpul liber care-mi r`m\ne de problemele ce-mi stau la inim`. De ce am muncit o via]` \ntreag`, de ce mi-am stors mintea cu at\tea probleme dificile?

Vor \n]elege genera]iile viitoare sensul tragic al vie]ii intelectuale de azi?

a [i fost angajat, \nainte ca eu s`-mi fi luat postul \n primire. Mul]i din ace[ti postulan]i au f`cut studii temeinice \n str`in`tate, [i-au trecut doctoratele acolo, au publicat apoi lucr`ri serioase, al]ii \mpiedica]i de r`zboi [i de situa]ia de dup` 23 August nu [i-au putut continua studiile, au r`mas numai eminen]i licen]ia]i. Plasa]i \n posturi prost retribuite, f`r` nici o contingen]` cu studiile care le-au f`cut – ei s\nt normatori, mici func]ionari contabili sau administrativi –, ei ar dori s` colaboreze la dic]ionar ca s` aib` m`car m\ng\ierea c` de]in o func]ie de intelectual, c` mai men]in contactul cu cultura. Din nenorocire pentru ei, eu nu s\nt \n stare s` le \ndeplinesc dorin]a, c`ci, cum am spus, nu am nici o putere. Unora dintre ei le voi da s` elaboreze, \n acord, un num`r de termeni filozofici din cei c\teva sute de termeni prev`zu]i \n dic]ionar pentru domeniul filozofiei. Dar aceasta va fi o treab` temporar`, de c\teva s`pt`m\ni, adic` totuna cu nimic. Ei vor continua s` r`m\n` \n acelea[i posturi, \n care preg`tirea pe care o au nu e necesar`, \n timp ce \n posturi \n care se cere o preg`tire serioas` s\nt pu[i oameni absolut f`r` nici o calificare. Am aflat acum, de c\nd s\nt \n Bucure[ti, c` decanul Facult`]ii de Filozofie de aici, singura facultate de filozofie din ]ar`, este un doctor \n medicin`, c` profesor de logic` este un fost avocat, c` tot un fost avocat este profesor de istoria filozofiei vechi [i medievale!

De[i cuno[team starea vitreg` a at\tor intelectuali, totu[i discu]iile cu cei care m-au vizitat, cele povestite de ei asupra condi]iilor \n care lucreaz`, piedicile insurmontabile de care se lovesc \n n`zuin]a lor de a lucra \n domeniul pentru care au sim]it c` au o voca]ie [i pentru care s-au specializat, m-au \ntristat profund. {i m-am g\ndit c` eu, de[i am fost scos de la Universitate, de[i nu m` mai pot ocupa cu probleme filozofice, s\nt totu[i un om norocos, fiindc` n-am fost pus \n situa]ia tragic` de a nu mai avea nici un contact cu cultura. E [i aceasta o m\ng\iere.

Ieri, c`tre sf\r[itul orelor de serviciu la Dic]ionarul enciclopedic, am fost \n[tiin]at c` \n urma dispozi]iilor Ministerului Culturii de care era subven]ionat acesta to]i colaboratorii pl`ti]i din a[a-zisul fond nescriptic \[i \nceteaz` activitatea \ncep\nd cu data de ast`zi. M`sura m` prive[te [i pe mine, c`ci eu fusesem angajat cu contract [i deci nu figuram, cum se spune ast`zi, \n schem`, adic` nu eram sala-

24 septembrie De c\nd s\nt \n Bucure[ti, s\nt vizitat fie acas`, fie la sediul Dic]ionarului enciclopedic situat \n localul Editurii tehnice din strada Beldiman, de numero[i prieteni, cunoscu]i, de fo[ti studen]i, ca s` m` roage s`-i angajez \ntr-o form` sau alta la dic]ionar. C`ci s-a zvonit c` eu s\nt mare [i tare la acest dic]ionar, c` am \n m\na mea p\inea [i cu]itul. ĂŽn realitate, eu s\nt un simplu redactor de sector, al`turi de al]i unsprezece, [i nu am nici o putere la \ncadrarea pu]inului personal care va figura \n schem` [i care \n mare parte

83

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DOCUMENTE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

riat. Ea nu m-a surprins. În urma furtunii dezl`n]uite acum dou` luni \mpotriva revizionismului, [i care continua cu aceea[i furie ini]ial` lovind vechi membri de partid cu situa]ii proeminente, [i dup` ce acum zece zile un director din minister \mi comunicase c` inginerul Carol Neumann, care este coordonatorul general al dic]ionarului, va fi \nlocuit, ar fi trebuit s` fiu prea naiv ca s`-mi \nchipui c` eu, care eram coordonator [tiin]ific, deci r`spundeam de fondul [tiin]ific al fi[elor, voi fi p`strat. Observa]iile [i criticile pe care le primisem la ultimele machete ale volumului I – c`ci multiplicam la Gestelux fiecare liter` [i o trimiteam la diferite institute [tiin]ifice [i persoane ca s`-[i spun` cuv\ntul – erau at\t de pornite, at\t de st\ngiste, pun\nd \n discu]ie \ntreaga linie pe care o fixasem dic]ionarului, \nc\t constituia pentru mine o indica]ie clar` c` situa]ia mea la dic]ionar e problematic`.

De[i faptul concedierii sub forma aparent anodin` a \ncet`rii pl`]ilor din fondul nescriptic m` punea \ntr-o situa]ie extrem de critic`, surprinz\ndu-m` f`r` nici un ban \n cas` – fiindc` dup` contract eram pl`tit trimestrial [i la 12 august urma s`mi primesc drepturile pe trimestrul \n curs –, totu[i am primit cu senin`tate vestea, a[ putea spune chiar cu o u[urare. Modul cum se „rectificau“, se ameliorau, se garniseau politic defini]iile de c`tre un colectiv numit peste capul meu, \n manuscrisul care se preg`tea pentru tipar, conform noii linii, constituia o ru[ine, un scandal, o sfidare a adev`rului [tiin]ific.

Astfel, [fi[ele pentru] termenii „Basarabia“ [i „Bucovina“, care fuseser` elaborate pe baza documentelor [i datelor istorice, cu respectul adev`rului istoric, au fost considerate de unele canalii, care nu voiau s` supere pe ru[i, ca necorespunz`toare, [i [au fost] reelaborate, mai exact spus, traduse din Enciclopedia sovietic`. Am refuzat s` le dau drumul sub aceast` form`, care justifica anexarea celor dou` provincii române[ti, le-am re]inut [i ele nu figureaz` \n macheta B. Am f`cut acest lucru cu un mare risc pentru securitatea mea personal`. Denaturate au fost nenum`rate alte fi[e, ca de exemplu „Iancu Flondor“, despre care se scrie c` a \ncorporat \n 1918 Bucovina la români cu ajutorul for]elor armate ale imperiali[tilor, „Th.G. Masaryk“, marele om politic, primul pre[edinte al Cehoslovaciei dup` primul r`zboi mondial, a c`rui conducere a fost un exemplu de atitudine democratic` \n sensul ex-

celent al acestui cuv\nt, [i care e prezentat ca un reac]ionar \nr`it, „Hristos“, care e prezentat ca un personaj mitic etc. ĂŽn aceste condi]ii, cum a[ regreta c` am fost scos [i c` nu voi purta r`spunderea pentru asemenea neadev`ruri flagrante, pentru asemenea minciuni sfruntate?

Preocuparea mea \n momentul de fa]` este aceea[i ca [i a celor c\teva sute de mii de salaria]i \n ultimele dou` luni: cu ce voi tr`i? C`ci numai \ntre]inerea casei m` cost` lunar [ase sute de lei (dou`sute cincizeci chirie, dou` sute caloriferul, plus telefonul, consumul electric, gunoiul [i apa). Din fericire, am avut inspira]ia anul trecut s` m` pensionez. Ceea ce m-a f`cut s` iau aceast` hot`r\re a fost faptul c` la dic]ionar colabor\nd pe baz` de contract, nu mi se contau anii la pensie, nu aveam dreptul la asisten]` medical` dac` m-a[ fi \mboln`vit, riscam s` mi se ridice telefonul sub pretextul c` nu figurez \n schem` (nu s\nt salariat) etc. Dar pensia pe care o primesc este de patru sute dou`zeci de lei lunar, [i ea nu acoper` dec\t o parte din cheltuielile de \ntre]inere a casei. Dar de m\ncat nu trebuie s` m`n\nc?

Salvarea \n aceast` situa]ie este so]ia, care e profesoar` [i are [i ea un salar. Am \ns` certitudinea c` [i ea va fi men]inut`?

Aceste lucruri se petrec \ntr-un stat socialist, care pretinde c` face pe to]i oamenii ferici]i.

22 iunie 1958 A \ncetat ieri din via]` Mihail Roller. În afar` de c\]iva membri de partid, vestea mor]ii lui n-a f`cut pe nici un român s` simt` un sentiment de regret. C`ci numele personajului e asociat indisolubil cu cea mai obscurantist` faz` din istoria culturii române[ti. F`r` studii universitare, el [i-a \nceput cariera publicistic` acum mai bine de dou`zeci de ani cu o bro[ur` ap`rut` sub numele Mihail Roller, menit s`-i atrag` pe cititori prin confuzie cu Mihail Ralea, [i cu o escrocherie, pun\nd ca prefa]` a bro[urii lui o scrisoare public` a lui C. R`dulescu-Motru, ap`rut` \n ziare cu c\]iva ani mai \nainte [i f`r` s`-i fi cerut autoriza]ie.

Dup` 23 August 1944 [i dup` organizarea partidului comunist, el a devenit, \n calitate de adjunct al lui Chi[inevschi, care conducea sec]ia de propagand` [i agita]ie CC al Partidului Comunist, mentorul culturii române[ti. Dup` dispozi]iile lui [i sub directa lui supraveghere, a fost epurat corpul didactic, au fost epurate bibliotecile publice, c`r]ile socotite de el

84

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

DOCUMENTE

d`un`toare regimului comunist fiind trecute la documentare sau interzise, ori \n cea mai mare parte arse, cum s-a \nt\mplat cu bibliotecile [colare. Mini[trii \nv`]`m\ntului [i ai culturii ascultau de ordinele lui. Dup` dispozi]iile lui a fost dezorganizat \nv`]`m\ntul românesc, fiind redus la nivelul celui sovietic luat ca model. Dup` dispozi]iile lui au fost scoase limbile occidentale ca materii de \nv`]`m\nt [i a fost introdus` limba rus` \n [coal`, \ncep\nd cu clasa a IV-a elementar` [i p\n` \n ultimii ani ai \nv`]`m\ntului superior.

Consider\ndu-se mare istoric, el a alc`tuit \n colaborare, pe baze marxiste, o istorie a RPR, \n care a c`utat s` arate c` elementul slav a fost predominant \n formarea poporului român, neg\nd originea lui latin`, \n care a denaturat evolu]ia istoric` a poporului român, denaturare care culmineaz` cu expunerea neru[inat` a evenimentelor din 1944.

Ini]iind publicarea seriei de documente privitoare la istoria românilor, el a dispus s` se schimbe din documente tot ce era \n defavoarea Rusiei ]ariste [i a Uniunii Sovietice, tot ce cuprindeau acele documente cu privire la Basarabia ca provincie româneasc`. El a dat ordin Bibliotecii Academiei Române s` distrug` documentele specific privitoare la aceast` provincie sau s` fie predate guvernului sovietic. El a dispus distrugerea monumentelor \n`l]ate \n capital` [i \n ora[ele din provincie, care reprezentau oameni politici din epoca modern` a ]`rii noastre, printre care acelea ale lui I. [i I.I. Br`tianu, Titu Maiorescu, precum [i pe acelea ale regilor Carol I [i Ferdinand, opere ale marelui sculptor s\rb Mestrovici. În timpul perioadei lui de teroare, adic` p\n` \n 1954, n-a putut fi men]ionat \n vreun studiu [tiin]ific nici unul din numele marilor no[tri istorici: Xenopol, Onciul, Iorga, Pârvan, [i nici operele lor n-au fost accesibile cercet`torilor din domeniul istoric sau tineretului universitar care se consacra studiilor istorice. Cu excep]ia c\torva care puteau fi num`ra]i pe degetele unei singure m\ini, to]i ceilal]i istorici români au fost epura]i, iar numele lor c\nd erau pomenite erau numai ca s` fie stigmatizate. El merge cu incorectitudinea p\n` acolo, [prezent\nd] ca ale sale studiile altora, pun\nd m\na pe manuscrise prin diferite tertipuri, abuz\nd de situa]ia lui de dictator al culturii, de faptul c` autorii erau timora]i, nu aveau curajul s`-[i revendice drepturile. Ca un exemplu al purt`rii lui merit` s` fie men]ionat [i

faptul c` atunci c\nd Partidul Comunist a pus st`p\nire ferm` pe soarta poporului nostru, Mihail Roller a avut cutezan]a s`-l evacueze pe Dinu Br`tianu din locuin]a sa, ca s`-i ocupe imobilul. El unea cu reaua-credin]` [tiin]ific` o impertinen]` incalificabil`, care, mai mult ca orice, \l f`cuse at\t de odios, \nc\t partidul \nsu[i a trebuit s`-l \ndep`rteze \n 1954 din postul de adjunct al lui Iosif Chi[inevschi. {i nu e semnificativ faptul c` \n organul partidului, Sc\nteia, necrologul lui e semnat „Un grup de tovar`[i“, [i nu de Prezidiul Academiei RPR, cum s-a f`cut \n toate cazurile de deces al academicienilor?

Prin aceasta partidul a ]inut s` se desolidarizeze postum de activitatea lui nefast`. Iar trupul s`u n-a fost expus \n incinta Academiei, cum s-a f`cut totdeauna cu ceilal]i academicieni, [i a fost incinerat a doua zi dup` moarte, f`r` a se mai da posibilitate „oamenilor muncii“ s`-[i ia ultimul r`mas bun de la el! (va urma) â–

85

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

MERIDIANE Florin Bican

Traduce]i, b`ie]i, numai traduce]i! În spa]iul mioritic se depl\nge, tot mai vehement de la o vreme, absen]a traducerilor de literatur` român` din galantarele libr`riilor lumii. În mod paradoxal, aceast` caren]` pare a fi resim]it` mai degrab` \n r\ndul celor care ar putea foarte bine citi operele respective \n original dec\t printre eventualii beneficiari mondiali ai unor atare traduceri. Atunci de ce s` fie tradus` literatura român` \n alte limbi, dac` acolo nimeni nu pl\nge dup` d\nsa?

Singurul motiv \ntemeiat [i totodat` respectabil pentru integrarea literaturii române \n patrimoniul interna]ional ar trebui s` fie cel invocat de c`tre George Mallory pentru abordarea Everestului: pentru c` exist`. Ar fi absurd s` [tergem de pe hart` un munte pentru c` eleva]ia lui nu concureaz` cu cea a Everestului. {i chiar dac` ar disp`rea din atlas, asta nu l-ar face mai pu]in prezent \n spa]iu. Tradus` sau nu \n limbi str`ine, literatura român` exist`, [i \nc` bine.

Dar argumentele cu care se pledeaz` cauza transplant`rii ei \n bibliografia mai mult sau mai pu]in coerent` a unor cititori exotici s\nt inspirate \n cea mai mare parte de sentimente vecine cu m\ndria patriotic`. Astfel de sentimente, justificate p\n` la un punct [i chiar l`udabile, tind \ns` s` fac` din literatur` mijlocul atingerii unui scop extraliterar, ceea ce \n ultim` instan]` va func]iona ca o nou` form` de cenzur`.

Literatura practicat` \n România dup` ’89 se \nscrie \n zona de depresurizare genial anticipat` de Mircea Nedelciu \n Zodia scafandrului. Cam tot ce se scrie ([i se cite[te) de atunci \ncoace este inevitabil un exerci]iu de

dezinhibi]ie, o tentativ` de cele mai multe ori reu[it` de recuperare literar` a unor experien]e al c`ror sens urmeaz` s` se cristalizeze. ĂŽn m`sura \n care preocuparea pentru recunoa[terea interna]ional` constituie o dimensiune fireasc` a acestei experien]e, este cel pu]in rezonabil ca organisme create ad-hoc s` vin` \n \nt\mpinarea unei astfel de preocup`ri, f`r` \ns` a interveni cu un zel excesiv. ĂŽntr-o discu]ie purtat` cu ceva timp \n urm`, Mircea Dinescu \mi spunea c`, dincolo de merite intrinsece, o carte \[i are propriul s`u destin, care sfideaz` suveran orice efort de a-l influen]a din afar`. Recenta ini]iativ` a Institutului Cultural Român de a facilita unor c`r]i [i autori \nt\lnirea cu acest destin prin cultivarea unor genera]ii de viitori traduc`tori dozeaz` \n mod optim implicarea [i discre]ia. ĂŽndemnul lui Heliade „Scrie]i, b`ie]i, numai scrie]i!“ a fost urmat, [i este urmat frenetic \n continuare. Este greu de crezut c` a existat o vreme nu prea \ndep`rtat` c\nd istoria literaturii române nu avea \nc` un obiect.

Existen]a indubitabil` a acestui obiect ast`zi justific` un nou strig`t de lupt` – Traduce]i, b`ie]i, numai traduce]i! – c`ruia Institutul Cultural Român i-a dat curs printr-un program const\nd din invitarea de dou` ori pe an a unor echipe compuse din zece tineri cunosc`tori de român`, din alte ]`ri, care au posibilitatea s` petreac` trei luni \n România, lu\nd cuno[tin]` \n context de literatura aferent`. Se mizeaz` pe capacitatea acestei literaturi de a se impune prin ea \ns`[i, instig\ndu-i pe cei ce vin astfel \n contact cu ea s` o \mp`rt`[easc` cona]ionalilor lor. Pe m`sur` ce dintr-o astfel de abordare

86

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

MERIDIANE

decurg proiecte concrete de traducere [i publicare – ceea ce deja s-a \nt\mplat –, sprijinul acordat din partea Institutului [i a editurilor direct interesate va deveni [i el mai concret.

Cea mai dificil` problem`, existen]a unei literaturi care s` poat` fi tradus`, a fost rezolvat`. Numai c` aceast` existen]`, de[i de net`g`duit, trebuie mai \nt\i descoperit`, iar descoperirea ei func]ioneaz` dup` legi ce nu pot fi for]ate.

Plimb\ndu-m` cu ceva timp \n urm` printr-o idilic` gr`din` din Oxford, am fost surprins de neverosimila apari]ie a unui sco]ian ce \ntre]inea o rela]ie, \mpotriva naturii s-ar putea zice, cu o sticl` de Veuve Clicquot. Sofisticatul clo[ard m-a rugat s`-i ]in de [ase p\n` se retrage \ntr-un boschet s` creeze spa]iul necesar complet`rii transferului de lichid fran]uzesc \n m`runtaiele lui sco]iene[ti. Pe parcursul conversa]iei postdiuretice care s-a \nfiripat cu aceast` ocazie, am fost \ntrebat de unde s\nt. La auzul cuv\ntului România, sco]ianul a dat doct din cap cu o promptitudine care, m`rturisesc, m-a flatat ini]ial: „Cunosc [i eu pe cineva din România“. Nu m-am putut ab]ine s`-l \ntreb: „Pe cine?“. La care el mi-a replicat prompt: „Pe Lech Walesa“. Nu unei lipse de familiaritate cu literatura român` se datora eroarea lui, care oricum constituia o varia]ie reconfortant` la triunghiul clasic Dracula – Nadia Com`neci – Ceau[escu.

A[a c` simpla traducere [i distribuire pe pia]a extern` a unor e[antioane de literatur` român` nu e de natur` s` impun` gustul pentru produc]ia noastr` literar`, sau pentru na]ia produc`toare, unui public pentru care, cu unele excep]ii, România este \nc` o pat` alb` pe mapamondul literar [i nu numai. O t\n`r` student` din Statele Unite care, cu doi ani \n urm`, \nc` era ferm convins` c` limba na]ional` a României este franceza, a fost convins` de lectura traducerii franceze a romanului lui Blecher Înt\mpl`ri \n irealitatea imediat`, s` studieze limba \n care a fost scris originalul, cu o intensitate care i-a permis deja s` traduc` romanul din român` \n englez`. Petele albe \i fascineaz` doar pe exploratori, \n timp ce pe turi[tii de r\nd \i avertizeaz` s` stea cumin]i

acas` dac` nu vor s` fie p`scu]i de presupusele turme de lei care populeaz` deopotriv` petele albe [i imagina]ia c`l`torilor reticen]i. Dar dup` ce leii se vor fi s`turat s` tot \nghit` exploratori curio[i, ei \nceteaz` de a mai fi un pericol, [i astfel calea r`m\ne deschis` pentru investitori, antreprenori [i, \n ultim` instan]`, pentru consumatorii de alt` natur`.

Este o formul` de marketing verificat-eficient`, care – \mi place s` cred – a \nceput s` se desf`[oare promi]`tor [i \n spa]iul literaturii române, unde au poposit de cur\nd zece astfel de exploratori pu[i pe treab` mai ceva ca Me[terul Manole [i echipa sa. Cei zece au \nceput deja s` fie inocula]i – programatic, dar [i aleatoriu – cu literatur` român` \n diverse doze [i concentra]ii. În mod ideal, experimentul va provoca, la nivelul subiec]ilor, muta]ii care vor r`bufni la un moment dat sub forma unui impuls irepresibil de a traduce literatura român` \n limbile lor materne, \n mod at\t de conving`tor, \nc\t microbul se va r`sp\ndi \n r\ndul popula]iilor din care ace[tia fac parte.

Din capul locului este remarcabil faptul c` num`rul solicitan]ilor a dep`[it cu mult num`rul burselor oferite. Nivelul de preg`tire al celor selec]iona]i a dep`[it la r\ndul s`u, [i \nc` spectaculos, standardul mai degrab` rezonabil

Š Lucian Muntean

87

GLOHPDWHNZHE SGI

30

MERIDIANE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

al criteriilor de selec]ie aplicate. Calit`]i esen]iale pentru participarea la un astfel de program, cum ar fi apeten]a literar`, discern`m\ntul, sensibilitatea, s\nt dificil, dac` nu imposibil, de cuantificat. Dar tocmai \n aceste domenii exceleaz` lotul curent de traduc`tori-exploratori, astfel \nc\t „baia de român`“ care li se preg`tise ini]ial de c`tre Institut a devenit un jacuzzi tumultuos. Pentru Schleiermacher traducerea era un pod \ntre dou` culturi. Nu putem emite preten]ia ca pe parcursul stagiului lor de trei luni traduc`torii s` construiasc`, dup` formula din basme, un pod de aur \ntre culturile lor [i a noastr`. Dar a[ zice c` deja au \nceput s` prind` contur ni[te promi]`toare capete de pod. Este impresionant zelul lipsit de emfaz` cu care beneficiarii burselor s-au apucat de treab`, iar eforturile lor, sus]inute de un solid suport academic, s\nt c\t se poate de conving`toare. ĂŽn calitate de p`stor al turmei celor zece – s\ntem, totu[i, \n plin spa]iu mioritic –, \mi este greu s`-mi suprim oarece sentimente paterne, dac` nu chiar materne, care m` \ncearc` fa]` de ei. Recunosc c` m-au cucerit prin seriozitatea senin` cu care-[i asum` voca]ia de viitori traduc`tori ai literaturii române [i prin interesul friz\nd iubirea pe care \l manifest` pentru aceasta. Din considerente elaborate din mers, care ]in seama [i de op]iunile exprimate de bursieri, ne concentr`m pe literatura de dup` 1989, f`r` a omite \ns` punctele de reper anterioare cotiturii. Clasicii figureaz` oricum \n mod cople[itor \n programele universit`]ilor la care se studiaz` româna \n str`in`tate, dar, la o anumit` v\rst` [i \ntr-o anumit` conjunctur`, cronicarii [i Budai-Deleanu nu exercit` genul de text-appeal care \ndeamn` la traducere. Tocmai acest \ndemn este de natur` s` degajeze energia necesar` comunic`rii textului prin traducere. Libertatea ini]iativei traduc`torului \n ceea ce prive[te alegerea textului pe care-l traduce este un lux care confer` o fertilitate mai mare dec\t imperiul necesit`]ii. ĂŽn traducerea unui entuziast, [i Scrisoarea lui Neac[u din C\mpulung ar putea deveni un hit, ca s` nu mai vorbim de Scrisoarea III‌ ĂŽn domeniul traducerii literare, echivalen]a dinamic` (bine temperat`) pare a se fi impus

definitiv \n fa]a echivalen]ei formale tradi]ionale (de trist` amintire). În aceast` situa]ie, traduc`torul trebuie s` stabileasc` o re]ea de coresponden]e culturale viabile \ntre limba-surs` [i limba-]int`. Presupun\nd c` virtualii traduc`tori s\nt la curent cu identitatea cultural` a cititorilor din ]`rile lor, r`m\ne ca ei s` descopere [i identitatea cultural` a mediului \n care s-a produs opera din care traduc, precum [i mecanismele prin care aceast` identitate se reflect` \n oper`. Nu este suficient ca traduc`torul s` culeag` produsul literar finit dintr-o limb` [i s`-l expun` \n glastra propriei sale limbi. Opera]iunea presupune extragerea grijulie a produsului, cu r`d`cin` cu tot, [i plantarea lui \n sezon optim \n solul lingvistic nativ al traduc`torului – iertat` fie-mi metafora horticol`. Doar a[a se poate recrea \n mod conving`tor un proces care s` asigure o paritate optim` a cititorilor ideali din cele dou` limbi.

Iat` de ce ini]iativa Institutului Cultural Român de a oferi unor traduc`tori \n formare [ansa s` se familiarizeze cu realitatea cultural` a spa]iului din care se preg`tesc s` traduc` mi se pare de dou` ori generoas`: o dat` pentru traduc`torii \n cauz` [i publicul lor ]int`, c`ruia \i asigur` accesul la o literatur` care altfel i s-ar refuza, [i o dat` pentru mult [i pe nedrept marginalizata literatur` român` care cap`t` astfel posibilitatea s` se defineasc` \ntr-un context mai amplu. Ceea ce nu \nseamn` c` traducerea valideaz` opera. Tradus` sau nu, opera r`m\ne la fel de valabil`, ceea ce poate fi [i un alt mod de a spune nici a[a, nici altminteri.

Dac` valabilitatea nu exist` din start, traducerea nu i-o poate conferi, de[i, teoretic, adic` din perspectiva teoriei traducerii, opera tradus` poate fi superioar` originalului. M` \ndoiesc \ns` c` s-a n`scut traduc`torul care s` fac` bici din opera poetic` a lui A. Toma. Dar exist`, slav` Domnului, [i alte op]iuni, iar ele continu` s` apar` [i s` se dezvolte pe m`sur` ce pana – sau pixul – scriitorului român se sincronizeaz` cu adieri ce transcend nu numai frontierele ]`rii, ci [i ideea \ns`[i de frontiere. A[a c`‌ traduce]i, b`ie]i, numai traduce]i! noiembrie 2006 â–

88

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

CINE CE CITE{TE

]`rii. Universul Muuminilor nu se restr\nge \ns` numai la literatura scris`. Fiind [i o excelent` desenatoare, Tove Jansson a adaptat pentru benzi desenate povestea simpaticelor creaturi. În plus, povestea Muuminilor a constituit \n 1952 pretextul unui balet [i, mai târziu, \n 1974, a fost transformat` de c`tre Ilkka Kuusisto \ntr-o oper`, fiind jucat` pe scen`. De aceea, nu putem dec\t s` ne bucur`m c` Editura Echinox \ncearc` s` introduc` [i \n România faima acestor n`stru[nice personaje.

Dac` ajunge]i \n ]ara Muuminilor, s` nu v` speria]i dac` \i ve]i vedea pe strad`, fiindc` ei au ie[it demult din ]ara lor imaginar` [i locuiesc ast`zi aproape peste tot. S\nt prieteno[i [i zglobii. Aten]ie \ns`, iarna hiberneaz`, de aceea ar fi mai bine s` v` amâna]i c`l`toria \n Finlanda p\n` la prim`var`. Atunci, cu siguran]`, dup` c\ntecul primului cuc, \i ve]i vedea f`c\ndu-[i apari]ia \n cele mai nea[teptate locuri. Ca s` [ti]i cum s`-i aborda]i, citi]i c`r]ile lui Tove Jansson, admira]i-i desenele [i, atunci, cu siguran]` nu ve]i fi surprin[i c\nd, f`r` veste, ve]i aluneca \n magica lume a eternei copil`rii. â–

Florina Ilis

Lumea Muuminilor N`scut` \n Finlanda, \n 1914, \ntr-o familie de arti[ti, vorbitori de suedez`, Tove Jansson a devenit unul dintre cei mai cunoscu]i autori de literatur` pentru copii din lumea \ntreag`. C`r]ile sale au fost traduse pân` ast`zi \n cel pu]in 36 de limbi.

Dup` cunoscuta epopee Kalevala [i dup` c`r]ile lui Mika Waltari, Tove Jansson este autoarea finlandez` cea mai frecvent tradus` \n str`in`tate. {i-a \nceput activitatea artistic` \n 1930 ca desenatoare [i ilustratoare pentru revista satiric` Garm, caricaturile sale politice, antifasciste, cre\ndu-i \n epoc` o anumit` faim`. L-a desenat pe Hitler ca un copil care pl\nge \n scutece \n timp ce marii lideri ai Europei, \ncerc\nd s`-l opreasc` din urlete, \i ofer` pr`jituri. Dar adev`rata faim` interna]ional` o va dob\ndi prin crearea lumii Muuminilor, creaturi simpatice care au devenit unele dintre cele mai faimoase personaje ale universului imaginar al copiilor din \ntreaga lume. ĂŽn Tampere s-a constituit chiar un Muzeu al Muuminilor, unde copiii finlandezi, [i nu numai, pot vedea cu ochii lor cum au fost crea]i Muuminii, dar [i felul \n care ace[tia \[i duc existen]a. Tove Jansson a murit \n 2001.

Apari]ia P`l`riei vr`jitorului la Editura Echinox din Cluj anul trecut nu este o \nt\mplare Echinox se afl` la cea de-a doua carte a autoarei finlandeze, prima, O iarn` fermecat`, fiind publicat` \n 2003, tot \n traducerea Marilenei Aldea Velican. ĂŽn Finlanda, Muuminii reprezint` un adev`rat fenomen, f`c\nd deja parte din tradi]ia cultural` a

Florina Ilis este scriitoare. Ultimul s`u roman publicat se intituleaz` Cinci nori colora]i pe cerul de r`s`rit (Editura Polirom, 2006).

89

GLOHPDWHNZHE SGI

30

Fotografii de Vasile Dorol]i

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

FRAGMENTE Bogdan Popescu

Omul f`r` porecl` Mihai Enin, cel c`ruia nimeni nu se ostenise s`-i n`scoceasc` o porecl`, se preg`tea s` mearg` pentru \nt\ia oar` la r`zboi. Se credea norocos, c`ci mul]i dintre fl`c`i se \nsurau \nainte s` apuce s` se bat` cu `i din satul de la R`s`rit, iar cei cu neveste, oric\t de tineri ar fi fost, n-aveau ce c`uta acolo [i, dac` st`ruiau, puteau primi o legiuit` mam` de b`taie de la r`zboinicii cu drepturi depline. Avea s` se lupte ca un leu [i mai ales avea s`-i uimeasc` pe cei din oastea du[man` cu ma[in`ria de r`zboi pe care o n`scocise [i o f`urise \mpreun` cu Titel Me[teru. Acesta din urm` nu fusese la r`zboi, c`ci apucase s` se \nsoare [i s` fac` [i copii, dar \n sufletul lui st`ruia p`rerea de r`u c` nu se dusese [i el pe c\mpuri, \n tran[ee, s` se \ncaiere [i apoi s` chefuiasc`, sc`ldat \n vin nou [i aprig, cu `i din satul vecin. {i tocmai p`rerea de r`u din sufletul lui \l \mpiedicase s`-i cear` lui Mihai Enin bani pentru lucrarea cea r`zboinic`. Era un soi de pra[tie uria[`, cu zg\rciul f`cut dintr-o camer` de tractor montat` pe un afet cu ro]i de la o [aret` a fostei Colective. Enin \[i aminti c` pe arm`sarul care tr`sese \n ultimii ani la acea [aret` \l chema Canafas [i c`, chiar dac` fusese l`sat cu b`rb`]ia neatins` de cu]ita[ul jug`narului, animalul se ar`ta de o bl\nde]e f`r` seam`n [i uneori chiar le z\mbea cu bun`tate celor pe care \i \ndr`gea.

Zg\rciul imensei pra[tii se \ncorda cu ajutorul unui mecanism format din c\teva ro]i din]ate, un lan] de motociclet` [i o manivel`, iar \nc`rc`tura – pietroaie de trei sau chiar patru chile – era azv\rlit` cu nemaiv`zut` iu]eal` c\nd schimb`torul de viteze al unui camion eroic, numit c\ndva „Tataie“, era tras cu putere \napoi. Enin

porni c`tre Titel Me[teru. Era cam pe la amiaz`, drumul de p`m\nt b`tut se sc`lda \ntr-o lumin` c`ldu]` [i bun` [i \n lini[te lenevoas`, c`ci s`tenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina [i \ntunericul aveau s` dureze deopotriv` [i \ncle[tarea r`zboinic` urma s` aib` loc la grani]a dinspre R`s`rit. De pe o uli]` str\mt` ie[i \n drumul mare nea Mitu P`c`tosul, cu Iedul sprijinindu-i-se pe umeri. „Hai s` tr`ie[ti, unchiule!“, \l agr`i t\n`rul care se cam codea s` priveasc` \napoia mo[ului. „S` fii s`n`tos, taic`!“, r`spunse nea Mitu iscodindu-l din ochi. Apoi \[i urm` vorba: „E aicea, nu?“. „Nu“, min]i b`iatul, „ce s` fie?“ La vorbele astea, Dracul \[i str\mb` fa]a, se cr`c`n` [i \ncepu, a batjocur`, s`-[i de[erte udul. F`r` spaim`, dar cu uimire, Enin v`zu cum [uvoiul \nvolbura ]`r\na, care \ncepu s` fiarb` cu clocote [i [uiere. Coada, groas` la r`d`cin` precum cea de bou, se \nv\rtea ca un sfredel. „Bine c` m`car tu e[ti \ntreg la minte“, se l`s` b`tr\nul p`c`lit, „[i nu spui c` vezi tot soiul de prostii. Altceva ce mai zici? Ai sc`pat de `i de la Poli]ie?“ „Am sc`pat, ce s` zic... M` duc m\ine la r`zboi!“ „E, foarte bine, s` fii s`n`tos, am fost [i eu la vremea mea. Cam to]i b`rba]ii din neamul nostru ne-am dus la r`zboi. S` treci pe la frate-meu Ion Credinciosu [i spune-i c-am zis eu neap`rat s`-]i dea chiv`ra aia de o]el cu ]epelu[ \n cre[tet, adus` de tata din primul r`zboi cu nem]ii!“ „A[a fac. Hai s` tr`ie[ti!“, se gr`bi Enin s` plece, \ncredin]at c` nea Mitu se z`rghise, c`ci oricine [tia c` fusese un copil g`sit, f`r` fra]i, surori [i p`rin]i. Aerul se lini[ti \ndat` ce boc`nitul copitelor Iedului se stinse undeva, \n R`sp\ntii. Se apropie de gardul cu uluci putrede [i date cu var, dincolo de care

91

GLOHPDWHNZHE SGI

30

â– Bogdan Popescu (n. 29 aprilie 1968).

Dup` terminarea Facult`]ii de Litere (Bucure[ti, 1992) devine profesor la colegiul „Edmond Nicolau“ [i, \n paralel, redactor la revista Caiete critice.

Volumul de debut, Vremelnicia pierdut` (Univers Enciclopedic, 2001), a ob]inut premiul Academiei Române [i premiul Funda]iei Na]ionale pentru {tiin]` [i Art`. A publicat cronici, recenzii [i articole pe teme literare \n Caiete critice [i proz` \n Literatorul [i Contemporanul.

Doctorand \n filologie.

FRAGMENTE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

se afla cl`direa cam d`r`p`nat` [i cu acoperi[ de tabl` ruginit` a Dispensarului. Din curte, lini[tea v`zduhului fu iar` tulburat`, de ast` dat` de nechezatul arm`sarului Canafas. Fuseser` buni [i statornici prieteni cu ani \n urm`, p\n` se auzise c` talanului i se luase pielea, iar carnea fusese trimis` la o fabric` de conserve. Enin \[i aminti cum i se fr\nsese sufletul c\nd aflase, iar nechezatul venit din curtea dispensarului \l umplu de o fericire dureroas`, un fel de n`dejde amestecat` cu frica de a nu fi dezam`git. B`tr\n fiind, Canafas fusese dat cu \mprumut de c`tre Colectiv` dispensarului, \n semn de \ncurajare pentru doctorul de oameni care \[i luase post \n Satul cu Sfin]i [i r`m`sese mai mult de o jum`tate de an. Medicul avea, astfel, cu ce s` se deplaseze mai repede la domiciliile pacien]ilor, de unde [areta se \ntorcea – f`c\ndu-l pe bietul Canafas s` scoat` limba de oboseal` precum pot`ile – plin` cu sticle, damigenu]e, p`s`ret de curte, g`letu[e cu ou` sau s`cule]i cu boabe de fasole. Doctorul \ns`, nepriceput \n ale animalelor, nu alocase nici un ban din fondurile dispensarului pentru hrana calului; \[i \nchipuia, \n mintea lui de or`[ean cam mol\u, c` troscotul de prin curte ori buruienile de pe marginea drumului erau cu totul de ajuns pentru umplerea unui burdihan, fie el [i de cal. Singura lui grij` \n ceea ce-l privea pe Canafas era s`-i \ntrebe de cinci-[ase ori pe zi pe cei doi felceri: „B`i, b`ie]i, da’ calul `la a b`ut [i el ceva ap` pe ziua de azi?“ ĂŽntr-un r\nd, unul \i r`spunsese cu ]\fn`: „A b`ut, cum s` nu, dom’ Doctor, c`-i era sete de la c\t` lucern` [i ov`z a cr`pat \n el ca spartu’!“ Pe Doctor, \ns`, ascu]i[ul vorbelor nu-l \n]epase, c`ci, grijuliu, \l sf`tuise pe felcer: „Mai ponderat cu hrana, nu-l l`sa]i s` m`n\nce c\t vrea el! Hrana \n exces, [tii [i tu...“ Mai ales iarna, calul se hr`nea din mila oamenilor. Unii \i aduceau f\n, al]ii c\te o traist` de ov`z [i mai ales copiii \l r`sf`]au cu cotolani de porumb fura]i de prin p`tulele p`rin]ilor ori cu bomboane mentolate ce p`reau t`v`lite prin m`lai, t\rguite de la pr`v`lia f`r` firm` [i care \[i schimba numele dup` cel al gestionarului.

Mihai Enin sim]ea de fiecare dat` bucuria lui Canafas, care z\mbea ar`t\ndu-[i din]ii la]i [i galbeni, forn`ia, \[i scutura coama, \[i freca

t\mplele [i urechile de obrazul copilului [i se ar`ta potopit de triste]e la desp`r]ire, f`c\ndu-l pe b`iat s` se \ntoarc` de la u[a grajdului improvizat \ntr-o odaie de l\ng` farmacie [i s` \i cuprind` \n bra]e c`p`]\na cu ochi mari, uzi [i n`ri negre [i reci. Enin \mpinse aproape cu team` porti]a de uluci v`ruite. ĂŽn nucul b`tr\n din fundul cur]ii dispensarului at\rna cu capul \n jos Canafas. Picioarele dinapoi erau legate de o creang` groas` cu buc`]i de fr\nghie nou`, \n care se z`reau, ciufulite \nc`, firi[oare galbene de c\nep` b`tut`. Calul z\mbea cu \nc\ntare [i se bucura de sosirea vechiului prieten. Coama \i c`dea \n ochi [i-l f`cea s` clipeasc` des, iar coada at\rna caraghios, ca un pana[ de chiv`r` al unor osta[i de demult. „Ia uite, domnule“, zise calul cu pref`cut` mirare, „[i eu care credeam c` dumnealui a uitat drumul p\n` acilea de n-a mai venit. Ori poate l-a apucat boieria [i nu-l mai \ndeamn` g\ndul s` stea de vorb` cu prostimea, ori cine [tie...“ F`r` s` \n]eleag` de ce, pe Enin \l pufni r\sul \n timp ce se \ndrepta c`tre prietenul s`u at\rnat \n nuc ca la abator: „Ce, b`i, Canafase, ai f`cut vreo dr`cie [i s-au hot`r\t `[tia s`-]i taie gogoloaiele? Las`, nu fi sup`rat, nu e[ti nici primul, n-o s` fii nici ultimul. Am auzit c` nici nu doare a[a tare, \n c\teva zile o s` zburzi ca un c\rlan. Oricum, la anii t`i, nu mai vine nimeni la tine cu iapa la mont`“. „Ce spui, domnule?!? Poate c` o s` m` [i g\dile, o s`-mi fac` pl`cere, nu vrei s` pofte[ti [i m`t`lu]` l\ng` mine?“ Apoi glasul i se schimb`, se \nc`lzi [i \ncepu s` tremure u[or: „Hai, vino \ncoa’ mai repede!“ Enin \i \mbr`]i[`, ca pe vremuri, c`p`]\na. R`maser` a[a c\teva clipe lungi, apoi se dezlipi [i se scuturar` ca doi b`rba]i care \ncearc` s`-[i alunge lacrimile [i sl`biciunea.

B`iatul \[i drese glasul: „Am crezut c-ai dat col]ul, b`i, \mb`tr\nitule \n rele, de-aia nu te-am c`utat“. „E“, oft` Canafas cam cu n`duf, dar [i cu glas glume], care parc` prevestea o [otie, „p`i ai picat cum nu se poate mai bine. M-au at\rnat aicea [i s-au dus s`-[i ascut` sculele ca s` m` beleasc`. Pentru pielea mea r`pciugoas` b`tr\nul C\inaru a [i preg`tit un butoi cu arg`seal`. Hoitul o s` mi-l trimit` la fabrica de mezeluri [i-n c\teva zile o s` h\lt\c`i voios \n bur]i de or`[eni.

Hai, nu te mai uita a[a! Ce, credeai c-o s` tr`iesc

92

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

FRAGMENTE

c\t lumea? S`-]i spun drept, cam ajunsesem s` m` plictisesc: singur`tate, \ncheieturi ]epene, m\ncare amar`, ap` le[ioas`... Asta e! Pe to]i ne-a[teapt`. Am tr`it prea destul [i am tr`it bini[or, nu m` pl\ng. Nu am p`reri de r`u. A[a c` du-te frumu[el \n drumul t`u [i las`-i pe-`[tia s`-[i fac` treaba p\n` la cap`t, a[a cum se [i cuvine. Hai, du-te, nu mai c`sca gura pe-aici!“ Pe Enin vorbele lui Canafas chiar \l \ncredin]ar` c` nu mai avea nimic de f`cut [i c` ceea ce urma s` se \nt\mple prietenului s`u era firesc [i nicidecum cel mai mare r`u de pe lume. Porni spre poart` aproape \mp`cat, dup` ce-i [opti calului: „Cum zici tu. Cum vrei tu...“. ĂŽntinse m\na spre clan]a ruginit`, se r`zg\ndi [i se \ntoarse: „B`i, Canafase, tu chiar nu vrei s`-]i dau drumu’?“ B`tr\nul arm`sar oft` [i-[i pironi privirea c`tre cer, ca [i cum ar fi vrut s` spun`: „Uita]i-v`, oameni buni, cu ce s`rman de minte m` \ncurc eu! Ce \ntreb`ri t\mpite poate s`-mi pun`!“. R`spunse cu voce tare: „Cum s` nu vreau, bine\n]eles c` vreau, hai mai repede [i dezleag`-m`, c` vin acuma `[tia s` m` h`cuiasc`. Ce-ai p`zit p\n` acuma? Ce-ai a[teptat? S` vezi cum m` dezbrac` de piele, cum \i dau sare, o fac sul [i o las` c\teva zile la v\nt \nainte s-o azv\rle \n arg`seala lui C\inaru?“ De[i se z`p`cise ni]el, Enin se c`]`r` ca o pisic` \n nuc, scoase dintr-o teac` un cu]it cu dou` t`i[uri cu lama lung` de un sfert de metru [i retez` fr\nghia nou` ce ]intuia de creang` copitele dinapoi ale calului. Canafas c`zu pe spate [i c\teva clipe spintec` aerul cu picioarele, caraghios [i neputincios ca o ]estoas` cu burta \n sus. Se s`lt` p\n` la urm` [i o zbughi c`tre drum. Enin \l ajunse din urm` [i \i deschise poarta. „Mul]umesc frumos pentru spinarea rupt`! Nu puteam eu s` stau lini[tit, s`-mi v`d de moartea mea [i s` nu m` \ncurc cu tine? Am glumit, domnule, ce te ui]i a[a? De-acuma eu o s` cam o iau c`tre p`dure, dup` care o s` v`d...

Tu ce faci?“ „Plec m\ine la r`zboi“, zise Enin, ferindu-se din r`sputeri s` nu par` f`los, „nu vrei s` vii [i tu? ĂŽnfiin]`m, dac` mergi, [i un corp de cavalerie. Ori poate m` aju]i s` duc pr`[tioiu’ de la Titel Me[teru p\n` pe c\mpul de b`t`lie. Ce zici?“ „Nu [tiu. M` dor [alele de mor. Dac` m\ine diminea]` s\nt la tine, bine. Dac` nu, s` nu

m` a[tep]i. Am \ntins-o. Numai bine!“ {i Canafas o lu` la trap pe drumul de p`m\nt b`tut care bubuia pa[nic sub c`lc`tura lui ap`sat`. Enin se scutur` ca de mu[te c\nd lini[tea cea lenevoas` cuprinse din nou satul. O lu` c`tre casa lui Titel Me[teru. Drumul \ncepu, de la o vreme, s` i se par` nesf\r[it. Privirile \i poposeau pe case [i cur]i pe care nu le cuno[tea [i un [erpi[or veninos i se \ncol`ci \n jurul inimii. „Ce naiba?!“, \ncerc` el s` se \mb`rb`teze, c`ci se sim]ea [ov`itor [i \ncurcat. B`g` m\na \n s\n, apuc`, pe pip`ite, cu grij`, [erpi[orul de cap, trase ni]elu[ de el – mica vietate se \mpotrivea – [i-l azv\rli \n ]`r\na ca un m`lai a drumului de p`m\nt. T\r\toarea \[i \ncord` amarnic trupul sub]ire, cu zgomot [i iu]eal` de pleasn` de bici, scoase, cu furie, limbu]a neagr` [i despicat`, apoi se repezi cu nemaiv`zut` agerime \n buruienile [an]ului. ĂŽn praf r`mase o d\r` tremurat`. „S`ru’ m\na, p`rinte!“, se pomeni Enin d\nd bine]e preotului \mbr`cat \n sutan` cenu[ie. „S` tr`ie[ti, s` tr`ie[ti!“, r`spunse popa cu graba [i u[oara b\l-

93

GLOHPDWHNZHE SGI

30

FRAGMENTE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

b\ial` a celui care e luat pe nepreg`tite. „}i-au dat drumul, Mih`i]`, tat`? Auzisem c` s-ar fi \nt\mplat nu [tiu ce [i c` te-au b`gat pe tine la gros.“ „Vorbe[te lumea prea multe, p`rinte.

M-au chemat s` dau ni[te declara]ii [i at\ta tot.

Nu l-am omor\t eu pe am`r\tu’ `la, Dumnezeu s`-l ierte. Nu eu!“ ĂŽ[i urm` vorba mai apoi, cu toate c` preotul nu-l \ntrebase nimic: „M` preg`tesc s` m` duc la r`zboi, m\ine!“ „Foarte frumos, e bine s` p`str`m vechile obiceiuri. Mai vino [i tu pe la biseric`...“ Popa o lu` din loc [i ochii lui Enin se a]intir` pe coada de gu[ter, solzoas` [i grea, ce ie[ea de sub sutan` [i se t\ra pe drum. Coada se leg`na dup` mersul de om gras al p`rintelui [i l`sa d\re largi \n ]`r\n`. Enin vru s`-l strige, dar mintea parc` i se oprise, \ncheieturile gurii \n]epeniser` [i nu putu s` scoat` nici m`car o vorb`. Se mul]umi s`-l petreac` \ndelung cu privirea. Apoi \[i reveni. „D`, b`, [i mie un foc!“, auzi glasul spart al lui Odrasl`. „Dac` dai o ]igar`!“, \i \ntoarse Enin vorba. „Dau.“ Se a[ezar` pe marginea [an]ului.

Traser` ad\nc din ]ig`ri. Enin rupse t`cerea: „Care mai e treaba?“ Era cumva u[urat s` vad` c` Odrasl` tr`ie[te, de[i [tia c` \l ur`[te din toat` inima. T\mpi]ii de la Poli]ie \l anchetaser`, vas`zic`, pentru un omor care nici m`car nu avusese loc. Ni[te dobitoci. Bine, oricum, c` se terminase a[a. „Care treab`? Ce treab` s` mai mearg`?“, se o]`r\ Odrasl` [i glasul lui tremura a \nvinuire. „}i-am spus doar` c` eu nu m-am

atins de fata grecului... Tu, nu, te-ai op`rit tot pentru dou`-trei vorbe azv\rlite \n v\nt. Nu puteai s` m` ba]i numai? Uite [i tu ce mi-ai f`cut!“ – [i, cu o mi[care scurt`, \[i s`lt` poalele c`m`[ii. Deasupra buricului avea o ran` larg`, care mustea de s\nge negru amestecat cu borhot ]\[nit din ma]e sparte. Lui Enin \i veni s` verse, dar se st`p\ni [i, cuprins de mil`, \l apuc` de-o m\n` pe cel`lalt: „Hai, b`, dracului s` mergem la doctor s` te coas`, cum po]i s` stai a[a?“ „I-auzi, domnule, l-a apucat grija! P`i gata, b`i, pulic`, m-ai omor\t, ce mai vrei? Ce doctor?

Ia chiombe[te-te [i colea!“ Odrasl` se descheie la guler [i ar`t` o t`ietur` ad\nc`, p\n` dincolo de jum`tatea g\tului. P`rea c` sub b`rbie mai avea o gur`, f`r` buze, cu marginile pline de s\nge ro[u ori \nchegat [i, \n loc de limb`, cu zg\rciul alb al bereg`]ii. Pe gaura aceea fioroas` ie[ea, lene[, fumul ]ig`rii. Enin \nghi]i cu greu nodul dureros din g\t. „Las`, b`, hai la doctor, c` am auzit c` `[tia pot coase acuma orice, nu mai e ca-n vremurile vechi, c\nd mureau oamenii din te miri ce...“ „Ba o s` coas` pe pizda m`-tii de bou!“ izbucni, Odrasl`, apoi se ridic` [i-[i continu` bomb`neala \n timp ce se \ndep`rta. „Lua-te-ar dracu’ de t\mpit [i de dobitoc! Huo, neputinciosule, s`-mi por]i p`catele pe lumea ailalt`, neispr`vitule!“ Dup` \nc` vreo c\]iva pa[i morm`i ca pentru el: „Mai vrea s` mearg` [i la r`zboi, n`rodu’, s`-i verse vreunuia creierii pe-acolo...!“ Enin \l l`s` s` plece nepedepsit, de[i vorbele grele \l \mpungeau cu ascu]i[ul lor. Nu apuc` s` ofteze a u[urare, c` auzi \n spatele lui un t\r[\it. Se \ntoarse scurt [i d`du cu ochii de artistul [i profesorul Foi[te, care se ducea spre cas` sprijinindu-se \ntr-un baston. Fa]a rotund` [i ro[ie z\mbea cu \nc\ntare, l`s\nd s` se vad` c\]iva din]i rari, \ng`lbeni]i [i \nfrico[`tor de lungi. „Dragul meu, dragule, ce bine \mi pare c` te v`d! O mul]ime de lucruri am aflat despre tine, dar, bine\n]eles, nu m-am gr`bit a le da crezare. Mai mult: adineaori m-am \nt\lnit cu Odrasl`, ceea ce \nseamn` c` nu l-ai \njunghiat nicidecum. M` bucur. E[ti un om cu sim]iri deosebite [i-ar fi fost p`cat s` te irose[ti prin pu[c`rii. Domnule, eu \]i spun acuma ceva care nu trebuie s` te \nfurie, dar e bine s` afli cine te-a

94

GLOHPDWHNZHE SGI

30

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

FRAGMENTE

b`gat \n povestea asta [i cui trebuie s`-i mul]ume[ti. Vorba cea rea a r`sp\ndit-o Gogoa[`, care, dup` cum [i singur ai b`gat de seam`, e un m`rginit [i-un suflet mic. {i eu, s` [tii, am avut de suferit din pricina prostiei lui pizma[e: a \ndr`znit s` spun` \n public c` mielul dintr-o pictur` m`iastr` a mea ar fi avut coada prea scurt`. În sf\r[it... S` l`s`m asta. Acea cutr` veninoas` a socotit cu migal` unde [i cum s`-[i strecoare otrava. C`ci dou` ]inte avea a dobor\ c-o singur` s`geat`. Pe Odrasl` voia s`-l loveasc` pentru c` [tia bine c` tat`-s`u, bogatul, i-o f`g`duise de nevast` pe Marianti – cea nep`m\ntesc de frumoas`. Pe tine, nu te sup`ra c`-]i spun, te v`zuse \n multe dintre nop]ile \n care p\ndeai curtea grecului, cu obrazul lipit de scoar]a vreunui dud. Or, el nu putea s` \ndure chinul de a v` [ti \n via]` pe nici unul dintre voi.

Ha! Ai cam \nceput s` ca[ti gura a mirare! P`i, ai [i de ce... Am v`zut cu ochii mei pe c`z`tura de Gogoa[` s`rut\nd locurile pe care tocmai c`lcaser` papucii ei. Eu trec din c\nd \n c\nd pe la Dagdelinis s` mai sporov`im. Gogoa[` pretinde [i el c` e mare prieten cu Diogenis. ĂŽntr-o duminic` eram tustrei la el \n tind`. Face hodorogul ce face [i-l trimite pe grec \n pivni]` s` scoat` ni[te vin. Din curte venea miros de iasomie, miere [i scor]i[oar`, semn c` prin preajm` trecuse ori se afla cea mai frumoas` z`mislire a firii – Marianti. Mo[ul cu sufletul bubos b`lm`je[te ceva [i se repede afar`. M` ridic [i eu cu mare trud`, \mi proptesc bastonul peste prag [i ies \n curte, curios s` v`d p\n` unde-l duce m\r[`via: st`tea ca la biseric`, \n genunchi [i cu fruntea proptit` \n ]`r\na pe care o c`lcaser` t`lpile ei. Ceva mai \ncolo, \n timp ce el [i gazda ciocneau pahare cu vin ro[u, iar eu beam sirop de vi[ine cu sifon, desfr\natul vorbea ca pentru el [i nu mai contenea: ÂŤE prea frumoas` fie-ta, grecule! N-o s` \ndr`zneasc` nimeni s` ridice ochii la ea. O s` r`m\i cu ea \n cas`. E prea frumoas` fata ta, grecule...Âť A[a c` vezi [i fere[te-te de vorbe rele [i de uneltiri din partea v`zu[i bine cui. Altfel?“ „Bine, altfel, ce s` fie... Ziceam s` m` duc [i eu m\ine la r`zboi...“ „Du-te, domnule, e semn de b`rb`]ie, ce s` mai vorbim. Am fost [i eu de c\teva ori la vremea mea, c` m-am \nsurat t\rziu. ĂŽ]i povestesc eu alt`

dat`. S` fii s`n`tos!“ Cople[it, Enin se a[ez` pe marginea [an]ului [i-[i prinse t\mplele \n palme. „Ia uite, fr`]ioare“, \[i [opti \n g\nd, „\l \njunghiai numai pe prostu’ `la de Odrasl`. {i m\ine trebuie s` plec [i la r`zboi...“ A doua zi, cele dou` tabere aveau s` se ad`posteasc` \n tran[ee. Pe urm` va \ncepe b`t`lia cu \njur`turi [i m`sc`ri strigate dintr-o parte \n alta. ĂŽnainte s` se \ncaiere cu ciomegele, le va ar`ta cum merge pra[tia cea mare [i, ochind undeva, \n c\mp, ca s` nu r`neasc` pe cineva, va azv\rli c\]iva bolovani, spre ad\nca uimire a tuturor de fa]`. Va veni [i lupta. ĂŽ[i vor \ncruci[a ciomegele lustruite, vor avea grij` s` nu se loveasc`, se vor preface c`-[i dau lovituri me[te[ugite, se vor feri, vor ]op`i, vor icni, vor asuda, se vor \ncr\ncena s`-[i arate m`iestria, vor obosi \n cele din urm`. Se vor apuca s` aprind` focuri \n care vor azv\rli lucioasele toroipane. Vor goli c`ni de vin ro[u, t\n`r, \nc` nea[ezat pe de-antregul. Vor frige pastram` [i vor \nc`lzi azim`

95

GLOHPDWHNZHE SGI

30

FRAGMENTE

DILEMATECA â—? FEBRUARIE 2007

\n spuz`. C\nd vor \ncepe s` se ame]easc`, va veni [i taraful C`loi s`-i \ncing` la joc ori s` le zic` de inim` albastr`. Vor vorbi de toate, poate se vor certa, poate se vor bate cu pumnii. Spre diminea]` vor pleca spre casele lor [i-[i vor povesti unii altora toat` via]a despre petrecerea de la hotarele \mp`r]ite cu des`v\r[it` dreptate \ntre zi [i noapte. Mihai Enin n-avea s` ia parte niciodat` la acele s`rb`tori p`g\ne, \ns` el nu putea \nc` [ti a[a ceva. St`tea pe [an], cu t\mplele \n palme, [i prin fa]a lui, pe drum, \ncepur` s` se perinde tot felul de oameni, fiin]e [i lucruri. Mai \nt\i veni arm`sarul Canafas, purt\ndu-l pe viitorul primar \n spinare [i tr`g\nd dup` el pra[tia cea mare a lui Titel Me[teru. P\n` atunci, Cap de {obolan urlase din to]i r`runchii [i zg\l]\ise deasupra capului o plosc`: „Vaina caput! Vaina caput!“ C\nd ajunser` \n dreptul lui Enin, p`rea c` se ciorov`ie[te cu calul. „Nici nu stau de vorb` cu tine! De ce ai fugit de la dispensar? Ce, e[ti de capul t`u?“ „~ia vor s` m` beleasc`, domnule, ce nu \n]elegi?

Uite cum facem: m` la[i s` plec, iar eu te las s`-mi tai coada, c` alde C`loi trebuie s`-[i repare arcu[ele. Le dai fire din coada mea [i ei o s` le c\nte pe de-a moaca la oameni c\nd o s`-i chemi s` te aleag`. Ce zici?“ Viitorul primar cl`tin` din imensa c`p`]\n` de guzgan pe care o purta pe umeri, \[i m\ng\ie must`]ile lungi [i lucioase, \[i umezi r\tul rozaliu: „E[ti [mecher, da’ nu m` duci tu pe mine!“ Mai t\rziu, printre

boc`nituri de copite [i sc\r]\it de ro]i, se auzi iar r`cnetul: „Vaina caput! Vaina caput!“ Prin [an]ul de peste drum, lui Mihai Enin i se p`ru c` vede [i aude strecur\ndu-se [i fojg`ind prin buruieni pe Balaurul de pe Valea Pu]ului. Toamn` fiind, solzii c\t ]igla de pe cas` \ncepuser` s` bat` \n galben. Trecu apoi Odrasl`, ]in\ndu-se cu m\inile de p\ntece [i r`sp\ndind miros de moarte. ĂŽn urma lui, Foi[te se chinuia amarnic s`-l ajung`, str\mb\ndu-[i trupul beteag. ĂŽn v\rful bastonului ridicat ]inea o bucat` de ma] t`v`lit prin ]`r\n`. Striga aproape cu dezn`dejde c`tre Odrasl`, care nu \l b`ga \n seam`: „Domnule, tinere, dragul meu, ai pierdut ceva! Opre[te-te pu]in, ]i-a c`zut ceva pe jos, domnule!“ Trecu, \n cele din urm`, [i Gogoa[`. Enin \l \njunghie ad\nc, de c\teva ori, c`ut\ndu-i inima. Mult` vreme nu [tiu dac` toate \nt\mpl`rile din acea zi se petrecuser` \n vis ori aievea. {i n-avea s` afle nicic\nd, c`ci, dup` ce acea mult` vreme se scurse, \ncurc`tura \ncet` s`-i tulbure g\ndurile. ĂŽn foarte rarele clipe de cumin]enie, legat de picior cu un lan] \ntr-o pu[c`rie-balamuc, Mihai Enin, omul f`r` porecl`, urzea planuri de r`zbunare \mpotriva lui Cel ce Doarme, pe care \l [tia vinovat de toate nenorocirile sale. (fragment din romanul Cine adoarme ultimul, \n curs de apari]ie la Editura Polirom)

â–

96

GLOHPDWHNZHE SGI

30

GLOHPDWHNZHE SGI

30

Abonamente la revista Dilemateca se contracteaz`: La sediul Adev`rul Holding, Pia]a Presei Libere nr. 1, Corp C, etaj 3, sector 1, Bucure[ti; Pl`tind contravaloarea abonamentului cu mandat po[tal sau ordin de plat`, pentru S.C. SATIRICON SRL, CUI 18006758 \n contul RO08BRDE445SV50236294450 RON, deschis la BRD, Sucursala Doroban]i Bucure[ti, expediind o copie dup` documentul de plat` [i adresa la care dori]i s` primi]i revista, prin fax: 021-40.75.467 sau la adresa: OP 33, CP 143, cod 014820, sector 1, Bucure[ti, cu men]iunea „Talon de abonament Dilemateca“; ■La oficiile po[tale din toat` ]ara; ■La sucursalele Rodipet din toat` ]ara.

Pre]urile abonamentelor: 3 luni – 16,00 lei 6 luni – 31,00 lei 12 luni – 61,00 lei

Informa]ii despre abonamente: â– telefon: 021-407.54.64, 021-407.54.65 â– fax: 021-407.54.67 â– e-mail: abonamente@adevarulholding.ro Abonamentele achitate p\n` la data de 20 a lunii vor fi livrate \ncep\nd cu data de 1 a lunii urm`toare.

Cititorii din str`in`tate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A., Pia]a Presei Libere nr. 1, sector 1, Bucure[ti, telefon: (004021) 3187060, fax: (004021) 3187020, e-mail: export@rodipet.ro.

Pre]ul [i datele bancare pentru abonamentele din str`in`tate se ob]in prin Rodipet, la numerele de mai sus.

GLOHPDWHNZHE SGI

30

GLOHPDWHNZHE SGI

30

GLOHPDWHNZHE SGI

30