dilemateca_53_low

100 PAGINI l 7 LEI

octombrie 2010

DILEMATECA Anul V l nr. 53 l octombrie 2010

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU

GUILLERMO ARRIAGA INEDIT

DILEMATECA

Leonid Dimov Expansiune

SUMAR

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

INEDIT

INFO Bazar 5-9 10-11 3,14TECA

56-70 Leonid Dimov, Expansiune

LOCURI DE CITIT DOSAR 12-18 Predarea literaturii universale – mizele ascunse

72-73 Matei Martin, Haos în Paradis? |n direct din Portul Cultural Cetate

Henri Michaux (pagina 49)

ANCHET~ RECENZII 22-31 Literatur`: Cosmin Borza, Adriana Stan, Gabriela Gheorghi[or, Elena Cra[ovan, Alexandru Matei, Paul Cernat, Alexandru Budac, Codrin Liviu Cu]itaru, Drago[ Zetu, Florin Irimia 32 SF: Michael Haulic` Politologie: Bogdan Barbu 33 Istorie: Bogdan Murgescu 34 Filozofie: Alexander Baumgarten 35 36 Mentalit`]i: Alexandru Ofrim Psihologie: Lena Ru[ti 37 38 Arte: Florinela Popa

REPORTAJ 42-46 Alina Purcaru Note despre irlandezi, c`r]i [i o c`l`torie pe vreme rea

INTERVIU 50-55 Guillermo Arriaga „|ntotdeauna am preferat latura întunecat` a lucrurilor“

74-80 de Marius Chivu Ce muzici ave]i în iPod?

INTERVIU 82-87 |ntîlnire cu Patrick Suter Literatura, la frontier`

MERIDIANE

Guillermo Arriaga (paginile 50-55)

88-90 Petre R`ileanu Sade – partea obscur` a Luminilor

FRAGMENTE 92-98 Daniela Zeca, Bijutierul

RUBRICI 20 39 41 48 49 71 81 91

Ioana Bot, C`r]i de plastic Sanda Ni]escu, Preparate din carte Constantin Vic`, Tehnodrom Luiza Vasiliu, Biblioteca „Paradiso“ Poemul din octombrie: Henri Michaux Vasile Dem. Zamfirescu, Scriitori pe divan Daniela Zeca, Vesta antiglon] Ion Vianu, Portrete interioare

3

Leonid Dimov (paginile 56-70)

Daniela Zeca (paginile 92-98)

EDITORIAL

N-avem calendar Ca de obicei, în Fran]a se agit` toat` lumea cultural` în jurul acestui fenomen tipic: la rentrée. Editurile au anun]at din timp care vor fi nout`]ile, ziarele [i revistele au publicat fragmente, prezent`ri sau interviuri cu autorii, dup` un fel de ritual care se repet` în fiecare an.

Pentru editori [i pentru cititori, la rentrée este unul dintre momentele importante care regleaz` nout`]ile, pia]a, bugetele [i timpul de lectur`. Francezilor, la rentrée le „face“ calendarul.

La noi, toamna nu reprezint` nimic din punct de vedere editorial. Calendarul nostru e reglat de cele dou` tîrguri de carte bucure[tene – de var` [i de iarn`. Care devin, pe an ce trece, manifest`ri mai degrab` comerciale decît culturale (ceea ce, în vremuri de criz`, e de în]eles). Dar, în afar` de acestea, nu mi se pare c` ar mai fi ni[te date care s` însemne ceva, s` creeze a[tept`ri, emula]ie, comunicare între scriitori, editori [i public – în fine, s` pun` c`r]ile „pe agenda publicului“. La rentrée înseamn`, desigur, [i PR, [i comer], [i vînz`ri mai bune, dar este în primul rînd semnul reîntîlnirii, dup` vacan]`, dintre c`r]i [i cititori. La fel cum, tot în Fran]a, anun]area marilor premii literare la dat`

DILEMATECA

Pentru abonamente suna]i la

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)

0318.200.200 Num`r cu tarif normal NON-STOP

4

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010 fix` creeaz` alte a[tept`ri, alte ritmuri, alte pl`ceri. {i noi avem premii literare consacrate – de exemplu, ale Academiei sau ale Uniunii Scriitorilor; [tie cineva la ce dat` se anun]`, an de an?

Pe lîng` ele, au ap`rut mul]imi de premii mari [i mici, din bani publici sau priva]i, printre care ne r`t`cim [i pierdem orice [ir al calendarului. Pe care nici nu prea îl avem.

Evident, mi se poate r`spunde c` la rentrée este ceva pur fran]uzesc, nici la alte na]ii nu se afl`. Corect. Pe de alt` parte, alte na]ii î[i au [i ele, pe plan cultural, momentele sau evenimentele marcante, care regleaz` ritmurile. |n ultima vreme, au ap`rut [i la noi tot felul de evenimente cu un contur tot mai pregnant (festivaluri de teatru, film, arte etc.). Lectura c`r]ilor pare s` fi pierdut pasul, industria editorial` se buluce[te cu nout`]ile la cele dou` tîrguri, alte „ace“ în calendar nu mai [tie s` înfig`. Ar trebui reinventate lucruri care au mai existat – de pild` „S`pt`mîna lecturii“, a c`rei miz` s` fie nu vînzarea c`r]ilor (ca la tîrguri), ci promovarea cititului. Evident c` ar cre[te [i vînz`rile, în felul acesta. Dar [tiu, e criz`, oamenii n-au bani, renun]` la c`r]i. „Ce ne mai vii [i d-ta cu idei deastea?“ Vin [i eu [i zic: ie[irea din criz` nu e posibil` f`r` idei [i f`r` s` faci ceva... n Mircea Vasilescu

Revist` editat` de

CUI 18006758 Calea Victoriei nr. 155, bl. D1, sc. 6, et. 5, sector 1, 010073 Bucure[ti Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Gabriela Cristea

Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, M`d`lina {chiopu

(tel. 407.54.65, 407.54.69; fax 407.54.67 e-mail: gabriela.cristea@adevarulholding.ro)

Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Rare[ Avram

(tel. 407.76.87; e-mail: dorina.petruti@adevarulholding.ro)

Pentru abonamente suna]i la 0318.200.200 (num`r cu tarif normal non-stop)

Publicitate: Dorina Petru]i ISSN 1842 – 1377 Tip`rit la Tipografia MEGAPRESS

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Bazar Teatru românesc în Ungaria Matei Vi[niec [i Alina Nelega au fost prezen]i în Ungaria, cu ajutorul ICR Budapesta, cu dou` spectacole produse de Teatrul de Camer` din Arad. Caii la fereastr` de Matei Vi[niec a fost prezentat pe 21 iulie, în cadrul Festivalului Thealter International din Seghedin. Acest eveniment anual a debutat în 1991 [i promoveaz` de atunci teatrele libere din lumea întreag`, incluzînd spectacole inovatoare ale trupelor alternative de teatru din Europa de Est [i Balcani, respectiv din apropierea frontierelor româno-maghiare-sîrbe. Pe parcursul a dou` decenii, Thealter International a devenit unul dintre cele mai semnificative evenimente din peisajul teatral din Ungaria. Spectacolele de teatru sînt înso]ite de expozi]ii, concerte [i alte programe culturale. Pe 24 iulie, Teatrul de Camer` din Arad a fost prezent la Színházi Bázis din Zsámbéki, în cadrul Festivalului de Teatru de aici, cu piesa Decalogul dup` Hess de Alina Nelega, în regia lui Tapasztó Ernö, cu Harsányi Attila în rolul principal. |n stagiunea de toamn`, acela[i spectacol va mai fi prezentat [i la Budapesta, pe 25 octombrie, la Teatrul Komedium. Toate reprezenta]iile au fost incluse în programul teatral al Capitalei Culturale Europene Pécs – 2010.

Spectacolul Decalogul dup` Hess se afl` de doi ani în repertoriul Teatrului de Camer` din Arad [i a fost desemnat de c`tre portalul de [tiri transindex.ro drept cea mai important` produc]ie teatral` de limb` maghiar` a anului 2008. Tot în anul 2008, la Festivalul Thealter International din Seghedin, acesta a fost desemnat cel mai bun spectacol înscris în festival. De asemenea, în 2009, Decalogul dup` Hess a fost considerat de portalul cultural toptipp.hu cea mai bun` monodram` a anului, iar revista cultural` Z’ArtKor a plasat spectacolul printre primele zece ale ultimilor trei ani. n Germania lui Sarrazin Un înalt func]ionar al landului Berlin a fost demis în urma

INFO public`rii unei c`r]i în care critic` politica Germaniei în domeniul imigra]iei. Thilo Sarrazin a ajuns, datorit` c`r]ii Deutschland schafft sich ab. Wie wir unser Land aufs Spiel setzen („Germania se dezintegreaz`. Cum ne punem ]ara la b`taie“) în acela[i timp cel mai admirat [i cel mai detestat politician al momentului. Nu e prima dat` cînd Sarrazin tulbur` apele – opiniile sale cu privire la str`ini sînt binecunoscute – îns` faptul c` p`rerile au acum [i un (a[a-zis) fundament [tiin]ific, un background academic, e o premier`. Sarrazin atac` în acest volum un subiect sensibil, o zon` tabu a opiniei publice: imigra]ia [i integrarea str`inilor. Autorul e de p`rere c` identitatea Germaniei e condi]ionat` genetic. De pild`, afirm` c` inteligen]a ar fi mo[tenit` în propor]ie de 50-80%, citînd un studiu din care reiese c` imigran]ii din China, Vietnam sau India ar fi mai dota]i, mai inteligen]i decît cei din Pakistan, Maroc sau Turcia. Pentru c` imigran]ii musulmani fac mai mul]i copii decît germanii get-beget, scade [i nivelul mediu al inteligen]ei în Germania. }ara devine astfel „mai mic` [i mai proast`“.

Capitolul „Mai mul]i copii de la cei de[tep]i, pîn` nu e prea tîrziu“ constituie punctul cel mai sensibil al c`r]ii. Autorul este acuzat c` folose[te no]iuni (precum „disgenie“) [i argumente din acele teorii ale purit`]ii rasiale pe care s-a fundamentat [i ideologia nazist`. Demis din func]ie [i în pragul excluderii din partid, Sarrazin pozeaz` în victim` [i risc` s` devin` erou na]ional: le-a dat ap` la moar` populi[tilor [i extremi[tilor de dreapta, i-a provocat pe stîngi[ti, încercînd o dezbatere polemic` despre rolul statului, na]iune [i cet`]enie de pe o pozi]ie dificil`. Fire[te, cartea se vinde bine [i Internetul e doldora de mesaje de sus]inere pentru „curajul de a spune lucrurilor pe nume“, dar [i de amenin]`ri de la cei ultragia]i de incorectitudinea politic`. |ntre timp, afirma]iile lui Thilo Sarrazin au dep`[it grani]ele Germaniei, g`sindu-[i un echivalent în disputele din Fran]a legate de expulzarea cet`]enilor europeni de etnie rom` provenind din state membre ale Uniunii Europene, precum România sau Bulgaria. n

5

Matei Vi[niec

Alina Nelega

INFO

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Bazar Manuscrise bizantine Grupul „Stavropoleos“ a sus]inut, pe 10 [i 11 septembrie 2010, o serie de concerte de muzic` bizantin` în libr`riile C`rture[ti-M}R, „Mihai Eminescu“ [i Humanitas-Kretzulescu. |n preambulul recitalurilor a fost prezentat albumul Manuscrise bizantine în colec]ii bucure[tene, publicat la Editura Institutului Cultural Român. Editat sub înaltul patronaj al pre[edintelui României, cu sprijinul Patriarhiei Române, Bibliotecii Academiei Române, Muzeului Na]ional de Art` al României [i Muzeului Na]ional de Istorie a României, albumul bilingv Manuscrise bizantine în colec]ii bucure[tene constituie rezultatul unei investiga]ii interdisciplinare, motivat` astfel de Bogdan T`taruCazaban: „Legitimat` teologic [i elaborat` de-a lungul secolelor cu o creativitate pe care o redescoperim admirativ în zilele noastre, imaginea dobîndise în Bizan] statutul unei forme culturale complete, în care reflec]ia înalt` se întîlnea cu cele mai rafinate expresii ale artei [i ale puterii.

Dilemateca v` recomand` n Cartea Irinei Szász, CuMinte la Dalai Lama, o mostr` de acceptare stoic` [i inteligent` a lumii noastre mediatice, dar [i un compendiu de bun` folosire a lumii: „A porni în c`l`torie înseamn` s` te iei în primul rînd pe tine. Partea bun` a eului t`u. S` calci ap`sat pe p`mîntul altei ]`ri, pentru c` e acela[i ca [i cel de acas`. S` nu încerci s` fii altfel decît a[a cum e[ti în cele mai bune momente [i acas`! S` nu ridici tonul.“ De ce nu vedem mai multe emisiuni realizate de Irina Szász? (Simona Sora) n Hamlet este cea mai lung` dintre piesele lui Shakespeare: are aproape 4000 de versuri, adic` dublu decît

6

Astfel, ea devine un document istoric de prim` însemn`tate. |ns` în]elegerea sa corect` este poten]at` de rela]ia cu textul, motiv pentru care una dintre direc]iile recente de studiere a culturii [i mo[tenirii bizantine se concentreaz` tocmai asupra tehnicilor lecturii [i raportului dintre imagine [i text, mai ales în manuscrise. Reprezentarea iconografic` este repus` explicit în contextul s`u, care nu ne transmite doar idei, ci [i practici: de la asocierea între un anumit text [i o anume imagine pîn` la stilul scriiturii [i materialele folosite“. n O form` de via]` Dac` e „la rentrée“, avem [i-un roman de Amélie Nothomb. Ultimul, de dat` ultrarecent`, se nume[te Une forme de vie, a ap`rut la Editura Albin Michel [i a pornit, se pare, de la uimitoarea coresponden]` pe care A.N. a avut-o cu un soldat american aflat în Irak, numit Melvin Mapple, care a început s`-i scrie despre acel „fucking war“ în care s-a trezit [i el, ca mul]i al]ii, [i în care se sim]ea „ca un cîine“.

A.N. i-a r`spuns [i a[a s-a n`scut înc` un roman tipic nothombian, în care autenticitatea [i surprizele de tot felul fac scriitura. n

Furtuna sau Macbeth – numai rolul lui Hamlet, care num`r` 1500 de versuri, egaleaz` Comedia erorilor, cea mai scurt` pies` a dramaturgului –, astfel c`, la o vitez` medie a interpret`rii, punerea integral` în scen` a versiunii originale dureaz` în jur de patru ore [i jum`tate, motiv pentru care majoritatea regizorilor contemporani (printre care Olivier [i Zeffirelli) au renun]at la personaje precum Fortinbras, Rosencrantz [i Guildenstern. „Nu vi se pare c` piesa Hamlet este pu]in prea lung`?“ este una din întreb`rile de la concursul de admitere la limba englez` a Universit`]ii Oxford. G`si]i o variant` cî[tig`toare de r`spuns în cartea Bine c` e[ti tu de[tept. Cea mai scurt` cale

de la impostur` la valoare de John Farndon, traducere de Adriana B`descu, Editura Nemira, 2010. (Marius Chivu) n |n trei numere consecutive ale Observatorului cultural (nr. 281-283), un studiu al lui Paul Cernat, intitulat: „Iluziile revizionismului est-etic“ analizeaz` clar [i tran[ant „r`zboiul rece“ dintre cele dou` maniheisme care, înainte [i dup` ’89, la fel de vinovate, au redus literatura noastr` la politic` [i pe scriitorii ei la op]iunile lor morale [i ideologice. O „logic` de front“ a instituit, doar în func]ie de pactul cu diavolul, o judecat` „inchizitorial`“ a valorilor artistice. Nu am citit ceva mai important în aceast` var`. (Radu Cosa[u) n

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Bazar European Book Club la New York Nostalgia de Mircea C`rt`rescu este prima carte româneasc` propus` de ICR New York pentru sesiunea româneasc` inaugural` în cadrul European Book Club. Cartea a fost publicat` în limba englez` în 2005 de New Directions. Din 2010, ICR NY particip` la European Book Club New York – un proiect de colaborare reunind organiza]ii culturale europene active la New York, reprezentînd Austria, Cehia, Fran]a, Germania, Italia, Norvegia, Polonia, Slovenia, Spania. Clubul se reune[te lunar într-unul din aceste institute culturale [i aduce în discu]ie un roman important semnat de un autor contemporan din ]ara respectiv`, oferind astfel cititorilor din New York prilejul de a-[i forma o imagine asupra literaturii contemporane traduse în SUA, asupra curentelor literare actuale [i a celor mai importante titluri publicate în întreaga Europ`. n Rug`ciunea, limbajul inimii Savatie Ba[tovoi a sus]inut, între 18-23 septembrie, în Marea Britanie o serie de conferin]e religioase cu titlul Rug`ciunea, limbajul inimii. Savatie ({tefan) Ba[tovoi (n. 1976 la Chi[in`u), scriitor din Republica Moldova convertit la monahism, iar din 2002 hirotonisit ieromonah, este autorul mai multor volume: Elefantul promis (poezie, 1996), Cartea r`zboiului (poezie, 1997), Pe[tele pescar (poezie, 1998), Casa timpului (poezie, 1999), Idol sau icoan`? (2000), Ortodoxia pentru postmodernist (al`turi de Nicolae Balot`, Andrei Kuraev [i Dumitru Crudu), Iepurii nu mor (roman, 2002), Nebunul (roman, 2006). Proiectul de conferin]e religioase din Marea Britanie este realizat în parteneriat cu asocia]ia Nepsis UK [i face parte din programul „Acas` în Belgrave Square“. n Fiica actorului-guvernator Arnold Schwarzenegger [i a publicistei Maria Shriver a scris o carte prin care sper` s` le redea încrederea în sine fetelor nemul]umite de propriul corp. Katherine Schwarzenegger m`rturise[te c` ideea c`r]ii Rock What You’ve Got: Secrets to Loving Your Inner and Outer Beauty From Someone Who’s Been There and Back i-a venit ascultîndu-[i veri[oarele preadolescente care î[i

INFO doreau s` arate „sub]iri [i sexy“. |n vîrst` de 20 de ani, Katherine Schwarzenegger este student` la USC Annenberg School for Communication & Journalism [i are o rubric` destinat` problemelor de via]` ale adolescentelor de azi, pe site-ul ABC. n Salman Rushdie sus]ine construc]ia moscheii [i a centrului islamic în aproprierea locului unde a fost WTC. Scriitorul a declarat c` în]elege sensibilit`]ile rudelor celor disp`ru]i în atentatele de la 11 septembrie, dar c`, în acela[i timp, o astfel de interdic]ie ar contrazice Primul amendament, care asigur` libertatea de expresie [i libertatea religioas`. „Personal, nu sînt un admirator al moscheilor sau al oric`rui alt loc de venera]ie religioas`, dar dac` oamenii vor s` construiasc` o moschee, mi se pare corect s` li se dea voie“ – a declarat controversatul autor al Versetelor satanice. n

9

Savatie Ba[tovoi

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

3 ,1 4 T E C A

Periculoas`, meseria de caricaturist. Dup` numeroasele amenin]`ri [i mai ales dup` tentativa e[uat` de asasinat, n-a prea mai ie[it din cas`.

M. M. n |nfocatelor proteste ale religio[ilor – un pastor american a vrut s` dea foc Coranului, iar în replic`, un sud-african a vrut s` incendieze Biblia– le-a r`spuns un australian, profesor de Drept, care a rupt pagini atît din Biblie, cît [i din Coran, le-a rulat ca ]ig`ri [i le-a fumat, înregistrîndu-se video [i postînd filmule]ul pe YouTube. A fost, drept urmare a protestului inedit, concediat. |n englez`, „fired“. Pîn` la urm`, ironic joc de cuvinte: putem spune c`, fumînd paginile sfinte, profesorul s-a jucat cu focul [i s-a cam ars. S. G.

n Se [tie, Houellebecq a fost acuzat, în leg`tur` cu ultimul s`u roman, La carte et le territoire, de plagiat. Dup` ce a fost atacat frontal de Tahar Ben Jelloun, Houellebecq a ie[it public (pe Nouvelobs.com, ap`r`torul s`u principal) [i a spus c` noua sa metod` de scris (care const` în preluarea, f`r` ghilimele [i f`r` pomenirea sursei, de „fragmente enciclopedice“) e una dintre metodele scriitorice[ti dintotdeauna, iar acuza]ia de plagiat e, desigur, ridicol`. |n leg`tur` cu eticheta de „autor de mîna a pai[pea“, plicticos [i redundant (despre care vorbe[te tot mai mult` lume) Houellebecq nu se exprim`. La urma urmei, ce-ar putea spune? C` e, totu[i, de mîna a [aptea? C` plictico[enia e inerent` cînd n-ai mare lucru de zis? C` redundan]a e mama literaturii? Iar plagiatul un tat` denaturat? S. S. n Danezul Kurt Westergaard, autorul acelor caricaturi care i-au sup`rat atît de tare pe musulmani, prime[te anul acesta un premiu jurnalistic important. |ntr-un interviu acordat cotidianului Frankfurter Allgemeine Zeitung, poveste[te despre ziua în care a „produs“ caricaturile. A fost „just another day at the office“.

10

n Cu g\nduri dintre cele mai pa[nice (sau f`r` nici un g\nd), r`sfoiam o carte \ntr-un anticariat. {i r`sfoind-o a[a, \ntr-o doar`, au s`rit la mine (de[i nu le-am f`cut nimic) ni[te cuvinte interbelice, gata s` mu[te. Cartea era o traducere francez` din 1932 a unui volum de Emil Ludwig [i se chema Convorbiri cu Mussolini.

Iar cuvintele, zise atunci de Il Duce, erau astea: „Nu demult, un filozof finlandez m-a rugat s` exprim \ntr-o fraz` sensul fascismului. I-am scris, \n limba german`: «S\ntem \mpotriva vie]ii comode»“. D. S. n La începutul lunii septembrie a ap`rut în Fran]a cel de-al cincilea roman semnat de Michel Houellebecq, La carte et le territoire. Scriitorul, adulat [i detestat de-a lungul timpului asemeni unui adev`rat star rock, se pare c` i-a impresionat pl`cut [i pe fani, [i pe detractori. |ntr-un interviu acordat revistei Les Inrocks, Houellebecq vorbe[te despre literatur`, succes, singur`tate [i spune: „Acest` carte va fi, poate, ultima“ (…) „E deprimant s` spui asta, dar autorii care n-au b`tut cîmpii sînt cei care au murit tineri“. S` fie doar o manevr` de marketing sau angoasa profund` a unui scriitor extrem de inteligent? A. M. S. n V` mai aminti]i bitter-ul suedez care îmb`tase mentalul colectiv românesc pe la jum`ta-

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

tea anilor ’90? Era ob]inut din 32 de plante [i, cum am g`sit o sticl` pe la bunici, redau aici numele lor ca pe o ezoteric` incanta]ie în latin`: „Flos Croci, Myrrha Manna, Radix Angelicae, Radix Carlinae, Camphora, Radix Zedoariae, Theriak, Flos Caryophylli, Fructus Lauri, Fructus Pimentae, Cortex Aurantii, Cortex Citri, Folium Rosmarini, Cardui Benedicti, Herba Majoranae, Fructus Anisi, Fructus Anisi Stelatti, Fructus Carvi, Fructus Juniperi, Radix Zingiberis, Fructus Coriandri, Radix Galangae, Herba Centaur, Flos Chamomillae, Radix Gentinae, Herba Absinthii, Gemma Populizimt, Cortex Canellae Albae, Cortex Cinnamomi Chinensis, Fructus Cardamomi, Radix Iridis“. M. C.

rant), Mesaje originale pe robotul telefonic, Mese rotunde, Mocheta, Na]iunile Unite, Nobel, Nouveau riche, Opinie (a doua), Pitici de gr`din`, Prezervative haioase, Procese-verbale, Produse light, Quiz Show, Reforme, Sondaje, SUV-uri, Televizor, Tortul miresei, Valentine’s Day, Vitamine, Vîsc, Ziua mamei etc. – avem sau nu nevoie de ele pentru a fi ferici]i?

Cel mai scurt articol este despre Chill: „un mod de odihn` practicat în cercurile juvenile (adesea, sub influen]a marijuanei), dup` o munc` sau activitate care nu a avut loc“. Motto-ul c`r]ii este un citat din Anna de Noailles, n`scut` prin]es` Brâncoveanu: „Je suis superflue mais irremplaçable“. M. P.

n Semidoctul român e mîndru cînd poate l`sa paf pe cei din jur atr`gîndu-le aten]ia c` doamna Bovary vine dintr-un ovar, iar cînd aude de Anna Karenina poate întreba: „Care Nina? Nina Popescu?“. R. C. n |n Marina, romanul lui Carlos Ruiz Zafón, exist` acest dialog referitor la dileme: „– Un bun prieten mi-a spus odat` c` dilemele sînt aidoma gîndacilor de buc`t`rie… Dac`-s sco[i la lumin`, se sperie [i fug. – Prietenul acela era, probabil, un în]elept… – Nu… Dar era un om bun…“. |ntotdeauna am b`nuit c` printre cei care ne sun` la u[`, „cu dezinsec]ia“, sînt [i oameni cumsecade, care verific` pe teren chestii de prin Dilema veche [i Dilemateca. C. C.

n Un chinez mi se prezint` ceremonios cu toate cele trei nume ale sale din care, desigur, nu pot re]ine nici unul, apoi precizeaz`: „Iar, pe române[te, m` cheam` Dumitru!“. Mul]i dintre chinezii din România, mai ales cre[tinii, au [i cîte un nume românesc despre care n-am în]eles prea bine dac` e echivalentul vreunui nume chinezesc sau un nume autohton ad`ugat ulterior. I-am mai cunoscut pe chinezii Gelu, Marian, Bebe. Prietenii români ai lui Dumitru îi zic Mitic`. A. P.

n Dic]ionarul lucrurilor de prisos (cu subtitlul Cum s` fim ferici]i f`r` lux), de Alexander von Schönburg, bestseller al editurii Rowohlt, pune sub semnul întreb`rii un întreg registru de obiecte, comportamente [i concepte ale lumii contemporane. „A r`mîne prieteni“, Afi[e Andy-Warhol, Animatori, Ap` (îmbuteliat`), Business-Class, Cafea, Cana de la birou, Cartoline de Cr`ciun, Caviar, Celulare, Chirurgie estetic`, Cocain`, Cocktailparty, Coolness, Cu]it de pe[te, Electrocasnice, Evenimente, Filme dublate, Fotografii din concediu, Gadgeturi, Gum` de mestecat, Instruc]iuni de folosire, Lac de unghii, Lumîn`ri (la restau-

11

Cristian Hatu

Predarea literaturii universale

Š Dan Stanciu

Mizele ascunse

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

DOSAR

La testul PISA din 2006 (la care au fost examinate competen]ele, din domeniul [tiin]elor exacte, ale liceenilor din OECD) aproape jum`tate dintre elevii din România nu au dep`[it nivelul 1 (din 6).

Asta înseamn` c` ei „confund` adesea informa]iile [tiin]ifice [i amestec` propriile convingeri cu faptele, atunci cînd li se solicit` argumente în sprijinul lu`rii unei decizii“ sau nu sînt în stare s` în]eleag` ideile principale dintr-un text. Pe de alt` parte, un eventual top al popularit`]ii, realizat printre elevii de liceu, ar oferi rezultate surprinz`toare: elevilor români le lipsesc reperele valorice [i criteriile de evaluare. Pornind de la aceste constat`ri, Cristian Hatu a realizat, pentru Societatea Academic` Român`, un studiu despre importan]a pred`rii literaturii universale în [colile române[ti.

Cercetarea se bazeaz` pe date concrete cu privire la programele [colare actuale, pe recomand`rile unor speciali[ti (Mircea Flonta, Liviu Papadima, I. Pârvu, Zoe Petre, Al. Zotta) [i pe compara]ia cu programele [colare din cîteva ]`ri din zona de Est a Europei. Concluzia: (în jur de) o treime dintre textele predate la orele de limba [i literatura român` ar trebui s` apar]in` literaturii universale.

O pledoarie... (M. M.)

Lumea în care tr`im este una a relativismului (valoric, epistemic, etic etc.). Consecin]ele sale nu s-au redus doar la dispute în reviste culturale [i academice sau la generarea unor mi[c`ri [i curente culturale, ci ele se reg`sesc peste tot, inclusiv la nivelul atitudinii [i al gîndirii unei bune p`r]i dintre noi. Acest relativism nu înseamn` c` n-ar mai exista deloc valori sau repere, ci doar c` nu mai avem o ierarhie absolut` a valorilor. Or, se pare c` tocmai cea din urm` este concluzia multora, inclusiv a elevilor.

|n c`utarea reperelor Exis`, în filozofia [tiin]ei, „dilema [tiin]ei normale“. Vorbind despre perioadele în care avem de-a face cu „[tiin]a normal`“, ca opuse celor în care au loc „revolu]iile [tiin]ifice“, Thomas Kuhn spune c` o [tiin]` poate func]iona cînd cîteva elemente nu sînt puse sub semnul întreb`rii; este vorba de cele care ]in de fundamentele acelei [tiin]e. Pe de alt` parte, pentru Karl Popper aceasta echivaleaz` îns` cu o încu-

13

Cristian Hatu este coordonator de proiecte la Societatea Academic` din România. Doctor în istoria [i filozofia [tiin]ei, pred` cursuri de istoria [i filozofia [tiin]ei la Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucure[ti.

DOSAR

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

rajare a „dogmatismului“. Dar încrederea puternic` în fundamentele [tiin]ei lor le permite cercet`torilor s`-[i continue munca de zi cu zi. Extrapolînd la nivelul societ`]ii, este limpede c` o comunitate nu poate func]iona normal în momentul în care îi este aruncat în aer orice sistem de valori. Or, prin literatura universal`, [coala ar avea unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care elevii ar putea c`p`ta repere valorice.

Dincolo de contextul general, chiar situa]ia literaturii a devenit precar`, [i asta nu doar la noi. Accentul s-a mutat de pe func]ia sa formativ` [i existen]ial`, pe cea de divertisment. „Po-

zi]ia literaturii a fost subminat` [i ruinat` rapid [i de dezavantajul timpului necesar pentru receptare, care a pus-o într-o pozi]ie [i mai nepl`cut` în raport cu eficien]a [i operativitatea mijloacelor de comunicare modern`“, e de p`rere profesorul Al. Zotta. Elevii [i studen]ii prefer` acum de departe muzica, literaturii, efortul intelectual în receptarea muzicii fiind incomparabil mai mic. Profesorul Zotta constata c` mul]i tineri nu citesc literatur` pentru c` nu [tiu s` citeasc` (adic`: s` în]eleag`) nu doar opere literare, care au un grad ridicat de complexitate estetic` [i artistic`, ci texte non-literare dintre cele mai banale. „Pentru elevi, în loc s` fie un procedeu de ob]inere de informa]ii, de provocare a curiozit`]ii [i al interesului, lectura r`mîne un chin, pe care, firesc, îl evit` cît pot.“ Informa]ia, mai cu seam` cea cu caracter urgent, o g`sesc rapid [i f`r` efort pe Internet. Or, numeroase evalu`ri interna]ionale arat` c` elevii no[tri nu sînt în stare s` mai fac` analize logice elementare, ra]ionamente în care s` fie incluse mai mult de dou`-trei inferen]e. Regizorul Vlad Zografi vorbea de gîndirea de tip „clip“ (muzical, publicitar).

Mutînd discu]ia pe alt plan, e de subliniat c` amplificarea la noi a crizei economice a scos la suprafa]` o anumit` precaritate – lipsa de respect pentru reguli, valori [i norme. Mul]i anali[ti v`d în aceast` problem` cauza mai adînc`, inclusiv a fragilit`]ii noastre economice. Cît ar fi de vin` istoria noastr` [i cît ortodoxismul c` s-a ajuns aici, e greu de spus, [i nici nu este acesta locul unei asemenea analize. S-a vorbit destul de pu]in despre motivele pentru care e[ueaz` în încercarea de a ne scoate din aceast` fund`tur` cei care, teoretic, ar putea s-o fac` – [coala [i elitele (profesioni[tii din diferitele domenii sau intelectualitatea public`). Chiar [i pentru mult-discutata reformare a statului, î]i trebuie o mas` critic` de oameni care s` aib` nu doar expertiz`, ci [i viziune.

Despre valori ne vorbesc [i diferitele tipuri de tratate – de axiologie, etic` sau moral` –, dar o fac într-un mod abstract, crede Mircea Flonta.

Din aceast` cauz` este foarte greu s` fie citite nu doar de elevi, dar [i de mul]i adul]i. Dar demnitatea, onoarea, dreptatea, curajul, corec-

14

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

DOSAR

titudinea sau acordul dintre convingeri [i fapte pot avea un impact (le interioriz`m) atunci cînd le întîlnim în operele mari din literatura universal`; aici ne întîlnim cu latura formativ` a literaturii. Nu trebuie uitat c` înainte de ’89 cartea a generat de multe ori atitudini [i comportamente protestatare. (Al. Zotta)

face una cu cealalt`. Dac` pentru cei din jurul revistelor culturale (cititori sau autori), valorile, normele [i regulile par a fi importante, celeilalte Românii nu-i pas` de nimic din toate acestea, nici m`car de comentariile care o privesc. Mai precis, opiniile primilor n-au nici un impact asupra celorlal]i. Mai r`mîne atunci ceva de f`cut?

Putem spune c` situa]ia de acum este [i rezultatul indiferen]ei noastre. De ce? Pentru c` un asemenea succes al OTV-ului n-ar fi fost posibil dac` aveam o [coal` de calitate, iar nou` ne-a p`sat prea pu]in de ce se întîmpl` cu ea.

P`rînd o zon` plictisitoare [i cam tehnic` pentru a ne mai bate capul, a r`mas totul pe mîna func]ionarilor din minister, a sindicatelor [i a politicienilor. Pe de o parte, la sfîr[itul dialogului „Kriton“, în care personajul cu acest nume încearc` s`-l conving` pe Socrate s` evadeze, cel din urm` îi r`spunde discipolului s`u c` nu are dreptul s` fug` de consecin]ele unor legi proaste (pe baza lor s-a hot`rît condamnarea sa la moarte), pe care le-ar fi putut schimba, dar n-a f`cut-o. Pe de alt` parte, cînd vrei s` trimi]i un articol de specialitate la o revist` serioas`, în care aduci contraargumente la teoria, ipoteza

Ce e de f`cut?

Despre fenomenul OTV s-au f`cut multe analize interesante în ultimul timp, unele [i în aceast` revist`. Dar cu ce schimb` ele situa]ia?

Vor reduce aceste analize audien]a postului sau vor anula efectele asupra privitorilor? Audien]a postului este format` din oameni care nu doar c` nu au nici un reper, dar nu au capacit`]i minime de în]elegere. Am putea spune c` modul lor de a vedea lucrurile nu ne afecteaz` pentru c` nu ne intersect`m cu ei. Dar valorile [i capacitatea lor de în]elegere ne influen]eaz` via]a m`car prin faptul c` sînt [i votan]i (cei de ieri, s` zicem, ai PNG-ului [i cei de mîine, poate, ai Partidului Poporului). Altfel spus, exist` dou` Românii care, la prima vedere, nu au nimic de-a

mentale pe care le stimulezi prin l`rgirea perspectivei – gîndirea cu b`taie lung`, important` [i pentru Tabloul min]ii tinerilor e un tablou pointilist: infor- cel care va urma o carier` [tiin]ific` sau tehnic`. ma]ii disparate, nici un fel de unificare, ceea ce face Orientarea spre clasici ca informa]iile s` se piard`, s` fie uitate – a[a se întîmpl` cu tot ce nu e integrat într-o perspectiv` mai M` gîndesc aici la sensul originar al cuvîntului: larg`. Or, literatura roman` nu poate fi rupt` de lite- clasicismul greco-roman, care e r`d`cina Europei. ratura universal`, cum se precizeaz` în raport, dar Genera]iile de dinainte de r`zboi studiau temeinic nici istoria universal` nu poate fi rupt` de literatura greaca [i latina la [coal`. Nu vreau s` spun c` limuniversal`, de filozofie sau de alte [tiin]e umaniste bile clasice ar trebui reintroduse în programa gene(despre care elevii afl` cîte ceva în liceu). ral` – ar fi prea mult [i, probabil, inactual. Numai c` Mai e [i o alt` parte a lucrurilor: calculatorul [i înv`]înd greaca [i latina, cei din trecut citeau din Hoteleviziunea încurajeaz` procese mentale cu b`taie mer, Sofocle sau Vergiliu – cuno[teau deci universul scurt` – gîndirea gen „clip“ (publicitar sau muzical) mitologic ([i nu numai), care continu` s` ne hr`[i discontinuitatea; or, acesta e chiar simptomul unor neasc`, ce-i drept, pe c`i mai curînd indirecte. Stumaladii neuro-psihice. Important e s`-i aju]i pe cei diul literaturii universale ar putea suplini în oarece foarte tineri s` se concentreze asupra unui spa]iu m`sur` dispari]ia limbilor clasice din orizontul tinemai vast [i pe o durat` mai lung`. Sigur, e mai u[or rilor. M`car s` [tie ce e cu Ulise, Enea, Oedip [i al]ii s` ascul]i un clip muzical de dou` minute, decît o ca ei, care bîntuie [i în lumea de azi. Altminteri, desimfonie de Bruckner. Aici, în discu]ie nu mai e doar zorientarea spore[te. (VLAD ZOGRAFI) integrarea cuno[tin]elor, ci [i tipul de procese

Gîndirea cu b`taie lung`

15

DOSAR

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

sau explica]ia propus` de vreun cercet`tor, cei care fac peer-review-ul î]i r`spund c` aceasta nu e suficient pentru ca articolul s` fie acceptat, ci trebuie s` propui o teorie, ipotez` etc. alternativ` [i s` o sprijini cu argumente solide. |n vest, acest mod de punere a problemei a prins r`d`cini [i în afara spa]iului academic. De[i sînt cele mai la îndemîn`, critica [i exprimarea nemul]umirii nu sînt suficiente.

mic despre orice sau po]i s` spui totul despre nimic“. Pe un fost profesor, Vasile L`z`rescu, l-am auzit vorbind cu mul]i ani în urm` despre un concept interesant – dezvoltarea în „T“ a cunoa[terii, care ar putea fi o solu]ie intermediar` la aceast` dilem`. Dobîndirea de expertiz` într-un domeniu (este vorba de piciorul T-ului) implic` dobîndirea unor instrumente puternice de analiz`, inclusiv pentru punerea corect` a problemei: po]i ob]ine rapid o expertiz`, [i în domenii apropiate de specializarea ta (ne afl`m pe componenta orizontal` a T-ului, cînd putem vorbi de „extrapolarea de expertiz`“). Se întîmpl` asta, de exemplu, cînd e[ti obligat uneori s` preg`te[ti un nou curs universitar, într-un timp scurt. Prin urmare, ai [anse s` po]i veni cu solu]ii func]ionale la problemele de pe agenda public` numai dup` ce ai c`p`tat o oarecare expertiz` în acel domeniu.

Se pot aminti dou` situa]ii, care nu ]in de spa]iul public, în care se vede cum func]ioneaz` extrapolarea de expertiz`/competen]`. Am auzit la un workshop un director de banc` povestind c`, atunci cînd se fac angaj`ri, sînt prefera]i absolven]ii de matematic`. Motivul este c`, dup` un training de cîteva luni, ei devin mai buni, chiar decît absolven]ii de studii economice; e mult mai greu s` ajungi s` gînde[ti corect, decît s` asimiliezi informa]ii. Al doilea exemplu îl g`sim în proiectul de Lege a Educa]iei, unde s-a propus s` se introduc` obligativitatea masteratelor didactice pentru cei care vor s` devin` profesori. Nu discut aici cît de fericit` e ideea. Este interesant c` se propune ca ele s` poat` fi organizate de fiecare facultate (m` refer la cele care preg`tesc profesori). S-a considerat c` se poate ajunge la rezultate mai bune dac` vor permite s` capete expertiz`, pe chestiuni ce ]in de didactica [i metodica pred`rii, profesorii din aceste facult`]i, decît s` fie l`sat totul pe mîna celor de la Departamentul pentru Preg`tirea Personalului Didactic din fiecare univesitate, a c`ror „competen]`“ o [tim de atî]a ani.

Mai importante decît propunerea cu introducerea literaturii universale în programa [colar` mi se par ideile [i principiile care au f`cut posibil` aceast` propunere. n

Dezvoltarea în „T“ a cunoa[terii Idolii Forului – volumul îngrijit de Sorin Adam Matei, ap`rut recent (Editura Corint, 2010) – a declan[at o disput` între intelectualii specializa]i [i cei generali[ti, despre rolul lor în spa]iul public. Cum ar putea ac]iona în spa]iul public cineva care a dovedit c` are expertiz` într-un domeniu? Se poate ca domeniul în care s-a specializat cineva s` nu fie printre cele de unde apar probleme care intr` pe agenda public`. Pe de alt` parte, analizele pe teme generale sau abord`rile generale ale unor probleme particulare publicate în pres` pot avea doar o valoare estetic` [i cultural`, dar nu sînt de mare folos în g`sirea unei solu]ii func]ionale. |n contextul unei dezbateri oarecum similare, Bertrand Russell scria c`, la limit`, „po]i s` spui ni-

Gînduri despre predarea literaturii universale în [coal` Literatura român` modern` a fost centrat` pe modele care nu sînt române[ti. Diferitele genuri literare – poezia liric`, romanul, drama etc. – sînt genuri universale. Ele au fost consacrate de literatura vestic`, iar autorii români au fost inspira]i de capodoperele genului. A introduce literatura universal` în program` nu înseamn` a o prezenta exhaustiv [i erudit, pentru c` efectul ar fi contrar celui propus. Pentru ca elevilor s` li se dezvolte gustul pentru citit ar trebui, mai degrab`, s` fie pu[i în contact doar cu cîteva capodopere (accesibile [i atractive) ale diferitelor genuri literare.

Un om instruit devine mai eficient [i în specializarea sa.

Prin literatur` universal` c`p`t`m un ideal moral: solidaritatea social`, respectul pentru tine însu]i [i pentru ceilal]i etc.

(MIRCEA FLONTA)

16

DOSAR

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Alina Pascale

Un model posibil: Cehia De-a lungul timpului, în regiunile istorice ale Cehiei de azi (Moravia, Boemia [i Silezia), sub influen]ele culturale date de istoria deloc lin` a locului, s-au format litera]i, pictori, muzicieni, oameni de [tiin]` [i inventatori solid instala]i în ceea ce orice european recunoa[te, f`r` s` stea pe gînduri, ca parte a nucleului cultural european. Comenius, Jan Hus, Gregor Mendel, Franz Kafka, Alfons Mucha, Karel Cˇapek, Iaroslav Haˇsek, C.W. Gluck, Antonin Dvoˇrák, Tomáˇs Masaryk, Jan Neruda, Václav Havel, Milan Kundera sînt doar cî]iva dintre ei.

Exista deci în Cehia o tradi]ie serioas` [i generalizat` a studiului, pentru c` numai dintr-o mas` critic` suficient de mare de persoane educate se poate selecta un num`r semnificativ de elite universale, de creatori [i participan]i la evolu]ie. Prin studiu în]eleg preocuparea de a percepe [i a asimila evolu]ia ideilor [i descoperirile umanit`]ii în ansamblul ei, nu numai realiz`rile locale, provinciale [i subiective. Oricît ar fi crea]iile unui singur popor de „în pas cu timpurile“, ele nu pot transmite decît imagini par]iale, interpret`ri locale [i uneori chiar strîmbe, viciate de neîn]elegerea întregului [i de intoleran]`. O ]ar` nu este pîn` la urm` decît un mic petic în diversitatea cultural` creat` de umanitate de-a lungul mileniilor... Nu po]i avea rezultate [i nu po]i crea „noul“, doar cu surse locale.

Cehia a avut mereu rezultate, este o ]ar` central-european`, cu o cultur` mai apropiat` de cea româneasc`, decît „campioanele“ Marea Britanie, Fran]a [i Germania. Tocmai de aceea am ales-o ca model de studiu: în speran]a c` vom putea trage înv`]`minte din experien]a ei. |nclina]ia Cehiei c`tre universal am reg`sit-o [i în felul în care este predat` ast`zi limba ceh` în [colile primare, gimnazii [i licee. Vom face în

continuare o scurt` prezentare a abord`rii acestei materii. Scopul este s` punem în oglind` practica româneasc` de predare exclusiv` (cu excep]ia specializ`rii filologie, clasele a XI-a [i a XII-a) a literaturii na]ionale, ca parte a unei argument`ri mai complexe de introducere a obligativit`]ii studiului unor texte de literatur` universal`, în programa româneasc` pre-universitar`.

Elevii înva]` dup` manuale nuan]ate, care cuprind o combina]ie de texte originale în limba ceh` [i texte traduse din lucr`ri universale.

Nu toate textele sînt fragmente de opere lite-

17

DOSAR

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

rare. Autorii sînt preocupa]i de cultivarea unui limbaj cult contemporan, aplicat în domenii variate, [i de familiarizarea elevilor cu subiecte intercurriculare pe care textele le discut` sau le dezbat.

Principiile sînt acelea[i pentru fiecare an de studiu [i pentru toate manualele alternative acreditate de Ministerul Educa]iei. Pentru o mai limpede în]elegere, am studiat cu aten]ie unul dintre manualele alternative de limba ceh` pentru clasa a VIII-a, [i voi detalia mai jos con]inutul.

Pe baza fiec`rui text sînt puse întreb`ri semantice, stilistice [i gramaticale. Toate numele proprii str`ine au indicat` transcrierea fonetic`, astfel încît elevii s` poat` pronun]a numele autorului în limba de origine. Fragmentele literare au maximum o pagin`.

Textele de literatur` universal` incluse în bibliografia obligatorie sînt: Biblia – Vechiul Testament (5 c`r]i ale lui Moise), Noul Testament, Homer – Odiseea, Virgiliu – Eneida, François Villon – Testament, William Shakespeare – Romeo [i Julieta, Miguel de Cervantes – Don Quijote de la Mancha, Molière – Ava-

rul, Alexandru S. Pu[kin – Evgheni Oneghin, Victor Hugo – Mizerabilii, Honoré de Balzac – Mo[ Goriot, V. N. Gogol – Revizorul, Charles Dickens – Oliver Twist, Guy de Maupassant – Bal, Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray, Henryk Sienkiewicz – Quo vadis?, Edmond Rostand – Cyrano de Bergerac, Edgar Alan Poe – Povestiri, Charles Baudelaire – Florile R`ului, Jack London – Martin Eden, George Bernard Shaw – Pygmalion, Erich Maria Remarque – Nimic nou pe frontul de vest, JeanPaul Sartre – Zidul, Alberto Moravia – Femeia roman`, Samuel Beckett – A[teptîndu-l pe Godot, Robert Merle – Moartea e meseria mea, Jack Kerouac – Pe drum, Aleksandr I. Soljeni]în – O zi din via]a lui Ivan Denisovici, William Styron – Alegerea Sofiei.

La examenul de absolvire a liceului (echivalentul bacalaureatului) subiectele includ fragmente din literatura ceh` (57 de texte, adic` 66% din totalul materiei de examen) [i fragmente din literatura universal` predat` (30 de texte, adic` 34% din total). n

18

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

C~R}I DE PLASTIC

re nu-l atrag“ nici pe el însu[i, Al. Buican ajunge s` îl acuze pe Sadoveanu de „onanie stilistic`, ce poate s` aib` un efect asupra spiritelor neevoluate“, s` vad` în C`linescu un pervers („a citi pagini critice despre autori uita]i este o adev`rat` perversitate critic`“ [i „cu asemenea mijloace, rezultatele nu puteau fi decît deplorabile“), iar în Arghezi, Blaga [i Barbu – doar un preot, un filozof [i un matematician, care „prin extrapolare de la preocup`rile lor ini]iale au experimentat modalit`]i noi“. Nici Marin Preda nu-l „atrage“, deci vitupereaz` împotriva „mitocanilor care au f`cut un mit“ din creatorul „de figuri sinistre ca Moromete, ]`ran lipsit de virtualit`]i c`tre onoare“. |n]elegem c` e greu cu virtualit`]ile, c`tre poezie sau c`tre onoare, la poporul român. |n logica volumului, Bacovia nu poate fi însc`unat rege al poeziei române[ti moderne (scopul final) decît prin detronarea lui Eminescu |n secven]e involuntar savuroase, demonstra]ia dezv`luie un cititor dezarmant prin ingenuitate: „lirica erotic` eminescian` are toate sc`derile care s-o fac` popular` românului“, fiindc` „femeia românc` n-are ras`, [i, odat` cu ea, nici demnitatea anglo-saxonei, de pild`“.

Astfel, de[i „din fericire exist` chiar [i printre românce femei superioare care se dedic` necondi]ionat b`rbatului de voca]ie“, poetul na]ional „n-a avut norocul de a întîlni pe vreuna dintre acestea“. A[a c`, versificator didactic, precursor al maneli[tilor [i exponent al tuturor relelor, Eminescu e de înlocuit cu Bacovia. Care e, în schimb, un mare scriitor, comparat cu „Mike Tyson [care] este un boxer de geniu, [[i] merge de-a dreptul la esen]a boxului, care este b`taia“.

Problema, cred, nu este c` Al. Buican scrie cum scrie, nici c` a publicat o carte, ci c` volumul s`u apare la o editur` ce confer` autorilor s`i girul CNCSIS, al excelen]ei [tiin]ifice române[ti. Din punctul de vedere al clasamentelor academice, acest studiu despre C`linescu (?!) valoreaz` cît cel semnat de Andrei Terian (G. C`linescu. A cincea esen]`, 2009) [i considerat una din cele mai bune apari]ii ale deceniului.

Cînd, de fapt, Terian [i Buican au în comun ceea ce îi unea [i pe Bacovia [i Tyson. n

Ioana Bot

George Bacovia [i Mike Tyson Alexandru Buican [tie multe: despre literatura român`, istoria recent`, Paul Goma, starea dezastruoas` a [colii române[ti etc. Despre toate e vorba în Posteritatea lui Bacovia [i Istoria... lui C`linescu (Editura Risoprint, 2010). El nu e critic literar, satirizeaz` chiar specia, în imagini gr`itoare: „Criticii sunt scriitori rata]i.

Sunt asemenea unor impoten]i atra[i de femeie. Dar ei sunt [i ni[te cititori rata]i. Omul obi[nuit î[i alege volumele care-l intereseaz` [i le parcurge pur [i simplu. Lui o carte îi place sau nu. Criticul îns`, se vede obligat s` î[i spun` p`rerea [i despre autori care nu-l atrag [i atunci vorbe[te prostii“. Dac` cel vizat este C`linescu „vorbind prostii“ despre Bacovia, demonstra]ia e mai elocvent` în ce-l prive[te pe Al. Buican însu[i.

Mai întîi, pentru c` el crede c` poezia spune exact ce face poetul: scrie Bacovia versuri despre moarte? |nseamn` c` „Nedecedat înc`, [poetul] se ini]iaz` în tehnica mor]ii, uneori frecventînd procesiunile funebre“. Poeziile vorbesc de r`t`ciri prin ora[ul pustiu? Comentatorul observ`, îngrijat, c` „fizic, a te g`si într-o continu` tribula]ie pedestr` e nerezonabil, de[i perfect posibil“. De la în`l]imile unei atari în]elegeri a poeziei, ceea ce i se repro[eaz` lui Mihai Eminescu este c`... scrie „proz` versificat` – pur` informa]ie ce poate fi priceput`“, admirat fiind de o „mas` de cititori f`r` virtualit`]i pentru poezie“. Apoi pentru c`, judecînd „autori ca-

20

RECENZII

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

zatorul se dovede[te inspirat [i în ceea ce prive[te strategiile de configurare a lumii romane[ti. Impunîndu-i ca reflectori pe Marius [i pe Paul, Gheo alterneaz` prezentarea evenimentelor din prima copil`rie (1978) cu cele din perioada adolescen]ei (1983 ori 1986) [i cu acelea din anii maturit`]ii (2000, chiar 2008), a[a încît Noapte bun`, copii! ajunge s` spun` una dintre cele mai cutremur`toare pove[ti autohtone despre n`ruirea viselor adolescentine. Prima dragoste se materializeaz` exclusiv fantasmatic, de vreme ce iubita joac` în filme porno, talentele literare aduc împlinire doar filtrate printr-un caleidoscop de compromisuri, iar bun`starea material` implic`, f`r` excep]ii, egoismul, cinismul, singur`tatea. |n ciuda antrenantului scenariu hollywoodian, cu petreceri orgiastice, gangsteri, treceri frauduloase ale frontierei, ma[ini scumpe [i muzic` trendy, fundalul existen]ial al romanului lui Gheo e de o abisalitate est-european`.

Totu[i, cred c` Noapte bun`, copii! e departe de perfec]iunea epico-stilistic` acordat` de unele cronici. {i nu m` refer aici doar la inadverten]e narative ca faptul c` „P`ulic`“, de[i internat, vorbe[te în gar` cu prietenii s`i (p.102) ori la inconsecven]e de motivare fic]ional` ca moartea stupid`, ce nu dovede[te nimic, a lui Marius. Artificioase sînt interven]iile naratoriale din primele p`r]i ale romanului, textualisme gratuite într-un story ce î[i genereaz` tensiunea narativ` prin pluriperspectivism [i prin diseminarea intrigii, precum [i alegoriile cu Dumnezeu/Sfîntul Petre – ]`rani, ori cu diavolul-magnat Dunkelman. Dar cu adev`rat dezam`gitoare r`mîne [ubreda fundamentare psihologic` a deciziilor protagoni[tilor (în special ale Cristinei – ce putea deveni un personaj memorabil prin metamorfozele experimentate). Prea preocupat de relevarea simbolurilor identitar-sociale ale existen]ei lor, autorul î[i las` adesea personajele s` se înscrie neproblematizant în [abloanele impuse de jocul facil dintre Bine [i R`u.

De aceea, doar privit ca un debut, romanul lui Radu Pavel Gheo merit` salutat ca o performan]` estetic`. n

Un „debut“ de succes Radu Pavel Gheo Noapte bun`, copii!

Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2010

36,95 lei

Romanul lui Radu Pavel Gheo, Noapte bun`, copii!, poate fi catalogat – la doar cîteva luni de la publicare – drept un succes editorial.

Beneficiind de o promovare profesionist` [i de o receptare critic` elogioas` („cel mai bun roman de dup` 2000“, „cea mai valoroas` apari]ie din 2010“), nu e de mirare c` editura a fost deja nevoit` s` anun]e epuizarea stocului de volume. Recunoscut mai degrab` ca eseist, ca scriitor de SF [i ca teoretician al genului, ca redactor [i traduc`tor la Polirom, Radu Pavel Gheo e validat, iat`, [i în noua postur` de romancier. |ntr-adev`r, amploarea spa]io-temporal` a nara]iunii (ultimul deceniu al comunismului [i primul al tranzi]iei române[ti, cu scene ce se desf`[oar` din Banat pîn` în nordul Moldovei ori în Bucure[ti [i se mut` provizoriu chiar în Los Angeles) stîrne[te interesul celor mai diverse genera]ii/tipologii de cititori. Mai ales c` personajele principale, Marius, Paul, Cristina [i Leo, eviden]iaz` – din copil`rie pîn` la maturitate sau moarte – majoritatea frust`rilor, a rat`rilor ori utopiilor care au caracterizat România contemporan`: simularea firescului prin vestimenta]ie, pasiuni, experien]e „occidentale“, demitizarea statutului de emigrant, aplatizarea spiritual` postdecembrist` etc. Dincolo de abordarea acestor problematici macrosociale, Gheo surprinde cu subtilitate [i unele teme aparent secundare (ce genereaz`, cred, paginile cele mai substan]iale ideatic): ie[irea mereu brutal` din inocen]`, c`utarea ratat` a unui „acas`“, tensiunea dintre dramatismul psihologic [i banalitatea faptic` a rupturii de prieteni, ritualul desp`r]irii de traumele trecutului. Pro-

22

Cosmin Borza

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

R`ul de fabric` Ioana Bradea, Scotch Colec]ia „Ego. Proz`“ Editura Polirom, 2010

Dup` un debut bun ([i premiat), dar scufundat în valul autofic]iunii mizerabiliste (B`g`u, 2004), Ioana Bradea î[i d` testul de scriitor cu volumul al doilea. Impersonal` [i f`r` poft` de spulberat tabuurile, ea creioneaz` acum, cu o gravitate ce nu-i p`rea caracteristic`, poemul distopic al umanit`]ii fumegînde din epoca industrializat`. Cu un titlu sugerînd probabil friabilitatea „leg`turilor“ din lumea recent`, Scotch filmeaz` de la suprafa]a derizoriului iradiant instantanee ale unui peisaj apocaliptic de „zon` industrial`“. Fabrica de Aliaje Speciale, Combinatul de Prelucrare a Lemnului sau Turnul de termoficare acapareaz` tentacular nu doar periferia arid` a unui ora[ anonim de provincie, ci [i vie]ile la fel de anonimilor muncitori ce se perind` fantomatic prin cadru. Preponderent descriptiv, sacadat în dic]ie, cu vizualitate percutant` ca un [ir de scurtmetraje, volumul nu e „roman“ decît la compromis. Cele cîteva ferestre narative (spre rela]ia neconsumat` dintre inginer [i secretar` sau spre moartea lui Il`) se sparg la fel de repede cum se deschid, interesul autoarei nefiind s` sondeze teme existen]iale, ci s` pulverizeze imagini [i percep]ii într-un zgomot alb, un zgomot de fond.

Lexicul ap`s`tor [i inevitabil redundant (totul e „strîmb“, „palid“, „ruginit“ etc.) îngroa[` dickensian senza]ia unei decrepitudini no exit, ca în unele filme de Tim Burton. Tot ca acolo, contrastul func]ioneaz` prin scurte reverii – cam cîmpene[ti – despre lumea disp`rut` a satului. |ntregul volum e scris, de altfel, pe lungime de und` cinematic`, atît prin croiala eliptic` a frazelor cît [i prin rapeluri explicite (ca imaginea rolei de hîrtie igienic` levitînd în vînt à la American Beauty). Sensibilitatea urban` a dou`mii[tilor a consumat, se pare, euforia pan-

RECENZII sexual` din prima parte a deceniului, g`sind acum în experimentalism corelativul stilistic cel mai nimerit pentru dezabuzarea ce le bîntuie maturitatea corporatist`. Nu mai sînt încrîncena]i, doar depresivi, folosesc juxtapuneri, colaje, asambleaz` „teorii [i fic]iuni“. E [i cazul ultimelor produc]ii semnate de Elena Vl`d`reanu sau Adrian Schiop.

Ioana Bradea [i-a disciplinat [i ea scriitura în dev`lm`[ie (pornoretoric`, umor & sentimentalism) din B`g`u. Se vede exerci]iul la controlul telegrafic din noua proz`. Sintax` spart`, tab în exces l`sînd în urm` un straniu lirism al golului, puls angoasant amplificat în textur` de la o pagin` la alta. Poematic la modul monocord, investind în montaj [i aproape deloc în construc]ie, non-romanul Ioanei Bradea e, fa]` de primul, în regres epic. C`ci oricît de persuasiv` în a transcrie distopia la rece ar fi tehnica decupajului [i a perspectivei, lipsesc declicurile narative care s` evite monotonia sau climaxurile care s` elibereze tensiunea. Cartea arat` deci ca un album cu poze gri de atmosfer`, o hart` a disper`rii ha[urat` în ralenti. Ea poate fi gustat` (pe fundal de drum’n bass ori rock electronic) sau poate plictisi din exact acelea[i motive. M` întreb, de fapt, dac` nu era mai adecvat` plasarea volumului în seria de poezie a editurii.

Musicalul „cilindrilor hidraulici“ sau „polizoarelor“, descrierile somnolente [i egal halucinante ale col]urilor dezafectate de uzin` sau ale timpilor mor]i din orarul de munc` – ar fi ar`tat desigur altfel din unghiul unui alt gen (decît „romanul“). Nu în ultimul rînd, i-a[ repro[a autoarei insisten]a discutabil` pe metonimie („Pantofii n-au chef s` coboare“, „intr` privirea“), prea izbitor similar` manierei cunoscute a Hertei Müller.

Altfel, a[a cum intra drept cu stîngul în literatur` printr-o formul` devenit` iconic` („Sînt o doamn`, ce p..a mea!“), Ioana Bradea reu[e[te [i în al doilea roman o fraz` memorabil`, ce comprim` singur` toat` alienarea risipit` pe aproape 200 de pagini: „Cineva a trimis, în plin` [edin]`, un mesaj despre cartofi cop]i [i r`u interior“. n Adriana Stan

23

22 lei

RECENZII

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

simpatic, cu feed-back pozitiv. |l ajut`, în acest sens, (auto)ironia [i umorul savuros, care surdinizeaz` nota]ia critic`, uneori extrem de t`ioas` („}ara se ducea de rîp`, oamenii sufereau, iar eu tel quelizam“), pîn` la desf`tarea ludic` în negativitate: „eram deranjat la cap!“ (exclam`, recitindu-[i încerc`rile lirice); „mi se potrive[te cel mai bine starea de anonimat (mi se potrive[te, de[i nu pot s` spun c` m` omor dup` ea)“; „|mi place enorm via]a, cu condi]ia «s` nu tr`iesc»“; „– Nu [tii ce s` faci? Asta-i bine. – De ce s` fie bine? – Eu, cînd nu [tiu ce s` fac, [tiu ce s` fac. – {i ce faci, m` rog? – Nu fac nimic“.

Multe dintre (presti)digita]iile sclipitoare ale lui Ciocârlie îmbrac` haina strîmt` a aforismului, concentrarea ideatic` favorizînd – se [tie – formularea expresiv` [i memorabil`, adesea cu aburi de paradox: „Poate c` sensul vie]ii este via]a îns`[i – care nu are nici un sens“; „Artistul este un alambic: cu cît filtreaz` mai mult r`u, cu atît e mai bun“; „Experien]a decisiv` de a în]elege c` nu în]elegi“ etc. Cartea e plin` de observa]ii subtile [i interesante despre subiecte diverse, privite ca din mersul rapid al trenului, dar totu[i în adîncime, printr-un dispozitiv performant, care sec]ioneaz` suprafe]ele, dezv`luind alc`tuirea alambicat` a ]esuturilor. Ochiul analistului p`trunde astfel, separîndu-le, chiar [i „celulele“ contigue, precum de[tept`ciunea [i inteligen]a, dreptatea [i adev`rul, limbajul [i metalimbajul, modernul [i postmodernul etc.

De[i întoarce spatele vie]ii, a[ezîndu-se „cu fa]a la perete“, „rentierul“ de azi are, ca soacra din poveste, un „ochi în ceaf`“, contemplativ, „lacom“ [i, nu de pu]ine ori, bonom-cîrcota[.

Spre deosebire, de pild`, de Cioran, scepticul pr`p`stios, „dionisiac“, tonic îns`, [i el, în umoarea sa neagr`, Livius Ciocârlie este – am zice – un sceptic „apolinic“, de unde [i împ`carea seren` cu inconfortabilul firii: „de pl`cut, nu m` plac, dar (...) m` iau a[a cum sînt“. Dar [i (visul suprem!) cu cel al Firii: „Pîn` [i de inconvenientul de a m` fi n`scut m-am vindecat de mult“. S`-l credem întocmai? Insist`: „Via]a e un episod. E o copil`rie, s`-i d`m importan]`“. Un lucru e sigur: se trateaz`! n

Scepticul apolinic Livius Ciocârlie Cu fa]a la perete Editura Cartea Româneasc`, 2010

24,95 lei

De peste dou` decenii, de cînd a spus good bye teoriei [i criticii literare, Livius Ciocârlie scrie la o singur` carte, împ`r]it` în volume distincte din ra]iuni de apari]ie editorial`, închegate, totu[i, relativ unitar, în func]ie de (pre)textele privilegiate la un moment dat (teme, decupaje temporale, „parteneri“ de dialog). Este vorba despre o virtual` – fiindc` in actu imposibil` – „carte de nisip“ autobiografic`, un neîntrerupt jurnal în f`rîme, în care consemnarea voluptuoas` a derizoriului existen]ial („fleacurile“) se scurge într-o obsedant` egografie, într-o oglind` self-reflectiv`, plimbat` frecvent de-a lungul drumurilor „alunecoase“ ale altor oglinzi livre[ti. C`l`toria aceasta autoscopic`, aparent f`r` nici o busol`, presupune îns` multiple sta]ii de lectur`, care asigur` (re)g`sirea identit`]ii [i a diferen]ei în chipurile public(at)e ale alterit`]ii. |n Cu fa]a la perete (cea mai recent` „t`ietur`“ din continuum-ul diaristic al autorului), imaginea prin care î[i reveleaz` figura propriului spirit îi apar]ine lui Bernardo Soares, unul dintre heteronimii „hidrei“ artistice Fernando Pessoa. „Sfînt trup [i hran` sie[i“ (inclusiv prin autocomentariul la autocomentariu, ca în sec]iunea intitulat` „La dou` mîini“, unde gloseaz` pe marginea unor pagini memorialistic-jurnaliere din anii ’80), Livius Ciocârlie are inspira]ia [i inteligen]a, dar [i agilitatea stilistic` de-a face din eul s`u „deficitar“ (cu toate minus-atributele, cunoscute deja de cititorii fideli ai „cartografului“ vidului: inconsisten]`, retractilitate, inconstan]`, apatie, pasivitate [.a.) un „personaj“

24

Gabriela Gheorghi[or

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

Un paradis sub semnul [arpelui Valeriu Anania Str`inii din Kipukua Editura Polirom, 2010

Str`inii din Kipukua este, dup` Amintirile peregrinului apter, al doilea volum de fic]iune publicat în seria de autor „Valeriu Anania“. Frapeaz` mai întîi schimbarea peisajului: de la m`n`stirile prin care r`t`cea pelerinul, la exoticele insule Hawaii; de la figurile istorice ale Brâncovenilor, la zeii de lav` [i locuitorii misterio[i din exoticul or`[el Kipukua, de sub poalele unui vulcan activ.

Dar, în pofida acestor diferen]e, exist` între cele dou` volume o continuitate esen]ial`. Pove[tile se ]es în jurul aceleia[i problematici: peregrinul valah se caut` pe sine, pe urma aripilor pierdute [i a umerilor sîngerînd, iar în Hawaii un narator f`r` nume trece prin experien]a mor]ii [i a învierii, întrebîndu-se mereu cine [i mai ales ce este.

Limbajul preluat parc` din vechi hrisoave domne[ti este un alt punct de înrudire. |n Str`inii din Kipukua lexicul arhaic autohton este cu atît mai frapant cu cît contrasteaz` puternic cu exoticul peisajului [i fantasticul întîmpl`rilor.

Dezacordul voit semnaleaz` c` insulele sînt un pretext! La fel, temele exilului [i identit`]ii etnice. Peste problema concret` a metisajului continentului american, dincolo de drama dezr`d`cin`rii se isc` sentimentul unui „exil metafizic“ [i „triste]ea r`d`cinilor primare“. |ntreaga proz` e subordonat` ideii c` „realitatea purcede din simbol“.

Un alt punct comun al celor dou` volume este abandonarea nara]iunii lineare în favoarea labirinturilor temporale. |ntr-un joc subtil al identit`]ilor inter[anjabile, caracterele sînt simultan eroi [i zei, martori [i coparticipan]i la crearea lumii, iar biografiile comune ale unor

RECENZII personaje de secol XX devin congruente cu mitologia hawaian`. |n Str`inii din Kipukua protagoni[tii se descoper` prin repetate exfolieri, sub straiele unei identit`]i dezvelindu-se mereu o alta, mai aproape de simbolic [i arhetipal.

Numele multiple ale personajelor reunesc dou` lumi în care vie]uirea nu e deloc facil`, dou` realit`]i de substan]` diferit` marcate de un [ir de opozi]ii (întîmpl`ri/adev`ruri, vii/învia]i, aparen]`/esen]`) care sugereaz` c` edenul terestru al arhipelagului poate fi un „paradis prea greu“ sau „un paradis de partea [arpelui“, mocnind de conflicte ne[tiute. Locuitorii din Kipukua sînt „str`ini“ unii de al]ii, de r`d`cini [i de ei în[i[i, fiindc` nu se pot l`muri ce sînt, nu î[i (re)cunosc esen]a.

Condamna]i s` vie]uiasc` sub o identitate alterat`, str`inii din Kipukua a[teapt` clipa reînvierii, a reg`sirii adev`ratului sine, care apare de fiecare dat` ca o descoperire a sacrului camuflat în existen]a comun`. C`l`toriile în Pacific sau urcu[ul în craterele vulcanilor sînt prilejul întîlnirilor erotice între oameni [i zei, asimilabile experien]elor mistice, în care se reveleaz` „fiin]a din adînc, a visului germinal“. |n lumea tradi]ional` a insulelor, istoria rescrie mitologia, biografiile preced existen]a eroilor care, în nevoia de a se recunoa[te în modele arhetipale, împlinesc cele rostite odinioar` de zei. Aceea[i nevoie de confirmare este prezent` [i în am`r`ciunea ultimului cuvînt al naratorului: „O triste]e de moarte m` cuprinse, c` petrecusem atîtea întîmpl`ri [i întîlnisem atî]ia oameni [i nimeni nu m` întrebase cine sînt [i cum m` cheam`“.

Finalul condenseaz` marile teme: identitatea, esen]a vie]ii, problema determin`rii [i a libert`]ii. Fidel voca]iei teologice, autorul pune în dialogurile b`[tina[ilor din Hawaii cuget`ri filocalice: precum în monahismul r`s`ritean, fiecare zi este o nou` aducere-aminte de moarte, dar [i de înviere, sporind prin aceasta bog`]ia vie]ii, tensiunea [i intensitatea ei. F`r` s` se team` de termeni desue]i [i „tari“, Valeriu Anania se adreseaz` cititorilor care caut`, dincolo de frumuse]ea exoticului [i de fiorul fantasticului, în]elepciunea pove[tilor de odinioar`. n Elena Cra[ovan

25

44,95 lei prefa]` de Aurel Sasu cronologie de {tefan Iloaie

RECENZII

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

cuminte la mijloc, în m`sura în care nu poate fi argumentat` o predominant`. Retorica biografist` e limitat` minimalist, efuzia neoexpresionist` e controlat` de referen]ialitatea realist` [i de ironie, iar minimalismul [i „mizerabilismul“, ambalate neoexpresionist – în registru imprecativ sau, dimpotriv`, diafan –, nu resping poeticul. De altfel, piesa care d` titlul volumului se trage din miraculosul eteric, pe care ast`zi îl mai practic` doar R`zvan }upa, [i cere o lectur` condus` de primatul concrete]ii limbajului.

Poetul nu gre[e[te mult pentru c` nu mizeaz` niciodat` mult dintr-odat`. De aceea, striden]e ca „hohote de piele“ sînt la fel de rare ca prozaisme de genul „r`suflarea rece a comunismului“. Sorin DespoT nu e înc` un poet format, nu are un stil propriu. A[ spune mai mult: nu [tiu dac` poezia e viitorul s`u ca autor. |n urm` cu mul]i ani, debuta Constantin Vic`, ast`zi specialist în filozofia web 2.0, cu un volum bun, dar indecis poetic. Or, indecizia de felul acesta vine, cred, dintr-un spirit critic pe care cu greu îl po]i transforma în generator de poezie. Spiritul critic vine dintr-o energie intelectual` pe care versurile din Apas` o v`desc mai mult ca orice. Mai degrab` decît talent imagistic [i frenezie retoric`, Sorin DespoT dovede[te calit`]ile unui scriitor inteligent. „Cine [tie dac` ne putem bucura / mîine de eschiva brutal` din / fa]a c`derii (...)“ sau „camerele caut` s` intre / una în alta ezitînd s` încap` / luptînd s` con]in`“ reprezint` dovezi de inteligen]` mai mult decît versuri excep]ionale. Aici ar merita citat un întreg poem – „Hohote“, pentru arta poetic` ce consacr` o estetic` a detaliului [i critic` exhaustivismul romantic („nu mai vreau s` admir întregul / aici aerul are gust fiecare detaliu / se prelinge de pe marginea patului / (...) mie îmi plac membrele buc`]ile / desprinse de context eu a[ face / dragoste cu fiecare celul`“).

Pe scurt: Sorin DespoT are suficient talent de poet, dar nu numai. Inteligen]a lui este dubitativ`, iar poezia e, esen]ial, afirmativ`, chiar [i atunci cînd se manifest` apofatic. Vom mai auzi de autorul cu acest nume, dar nu se [tie pe coperta c`rui tip de carte. n

Un scriitor inteligent Sorin DespoT Apas` Editura Cartea Româneasc`, 2010

22,95 lei

Sorin DespoT este, al`turi de m.du]escu, cî[tig`torul concursului de manuscrise al Uniunii Scriitorilor – poezie, edi]ia 2009 (concurs numit impropriu „manuscrise“ – cine mai scrie de mîn`?). Cu toate c` acest concurs nu-[i dezv`luie culisele, îl vom credita fie [i numai pentru c` avem de-a face cu cea mai bine desenat` colec]ie editorial` de poezie româneasc`. A[adar, în volumul Apas` ar trebui s` g`sim cele mai bune poeme ale unui poet debutant în anul 2009. Vorbim despre o carte-eveniment. Coperta a patra nu face decît s`-l încurajeze pe cititorul [ov`itor, pentru c` autorul are aici parte de girul a doi dintre cei mai buni poe]i români în via]`: nou`zecistul Ioan Es. Pop [i optzecistul Florin Iaru.

Am început cu acest preambul editorial pentru simplul motiv c` o carte nu înseamn` doar o mul]ime de texte tip`rite, ci [i un orizont de a[teptare. |n raport cu acesta, textele din Apas` sînt cumin]i. Din perspectiva poeticii implicite, g`sim la crea]iile lui Sorin DespoT influen]e optzeciste [i dou`miiste, de la biografism ironic [i deschiderea c`tre cotidian pîn` la semin]e neoexpresioniste [i critica societ`]ii de consum pe filier` imagistic` [i de limbaj. Poetul a citit [i cite[te cam tot ceea ce conteaz` în poezia româneasc` actual`; practic` un vocabular actual [i o sintax` marketat`, cu distan]a critic` adecvat`. Mai mult, travaliul topografic v`de[te c` pentru el poezia nu st` doar în figura [i ritmurile intraligvistice, ci [i-n materialitatea dispunerii grafice a versurilor, cuvintelor, literelor – materialitate care se poate manifesta verbal într-o lectur` cu voce tare. Situarea poemelor în raport cu tradi]ia de la care se revendic` le a[az`

26

Alexandru Matei

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

O modernitate „drogat`“ Andrada F`tu-Tutoveanu Un secol intoxicat.

Imaginarul opiaceelor în literatura britanic` [i francez` a secolului al XIX-lea Colec]ia „Academica“ Editura Institutul European, 2010

Anul acesta au v`zut lumina tiparului dou` studii notabile despre rela]ia dintre cultur` [i droguri. E vorba, în primul rînd, de masiva, substan]iala lucrare a lui Andrei Oi[teanu (Narcotice în cultura român`...) [i, în al doilea rînd (de[i prima în ordinea apari]iei!), de o tez` de doctorat a tinerei cercet`toare clujene Andrada F`tu-Tutoveanu, despre imaginarul opiaceelor în literatura britanic` [i francez` a secolului al XIX-lea, unde chestiunea e tratat` cu instrumentele comparatistului [i ale teoriei culturale.

Primul volum a ]inut [i va ]ine, pe bun` dreptate, capul de afi[ al recept`rii, în vreme ce al doilea are toate „[ansele“ s` r`mîn` un volum pentru speciali[ti, un volum de consultat. Stilul scholar [i relativa inabilitate de a pune într-o nara]iune captivant` multitudinea de referin]e [i achizi]ii teoretice îl fac practic inapt pentru a atrage interesul unui public mai larg. Ceea ce, în ordine academic`, e, desigur, indiferent.

V`dit complementare, ambele indic` îns` un simptom semnificativ: reînnodînd cu mica tradi]ie româneasc` a studiilor lui Eliade [i Culianu, problema drogurilor devine, iat`, [i la noi un subiect productiv pentru antropologia cultural` [i o cale alternativ` de acces în explorarea resorturilor „psihice“ ale modernit`]ii. La urma urmei, asemenea „experien]e ale extazului“ (fie [i artificial) implic` experimentarea unor dimensiuni multiple ale existen]ei pe care latura „nocturn`“, antira]ionalist` a Iluminismului [i Romantismului le-a valorificat din plin, cu con-

RECENZII secin]e majore. Istoric vorbind, interesul primei modernit`]i fa]` de halucinogene a fost legat, pe de o parte, de „chestiunea Orientului“ – tot mai obsedant` în secolul al XIX-lea pentru identitatea european` în expansiune – [i, pe de alt` parte, de o „întoarcere a refulatului“ p`gîn, pe fondul crizei/decaden]ei monarhiilor de drept divin. F`r` trimiteri la aspectele autohtone de care se ocup` erudit Andrei Oi[teanu, Andrada F`tu-Tutoveanu discut` sistematic rela]ia dintre cultur`/literatur` [i droguri de-a lungul secolului al XIX-lea – de la Romantism la Decaden]` – pornind de la cîteva „studii de caz“ (De Quincey, Coleridge, Baudelaire, Rimbaud, Wilde).

Deschiderile c`tre „imaginarul fin-de-siècle [i Suprarealism sînt dublate de un ancraj în tradi]ia alchimic`, magic` [i „eretic`“ premodern` (v. cap. „O «chimie infernal`». Opiaceele între paradigma vr`jitoriei [i dezvoltarea toxicologiei moderne“). Autoarea nu se afl` „la prima abatere“ în domeniu – în 2005 a mai publicat, la Casa C`r]ii de {tiin]`, un voluma[ înrudit, Literatur` [i extaz artificial –, dar abia acum î[i d` proba de maturitate. Pornind de la literatur`, Un secol intoxicat... (inspirat titlu!), abordeaz` istoria cultural` din unghi antropologic [i epistemic, cu un aport consistent al teoriilor postcoloniale, fiind lesne situabil` în paradigma cultural studies. Nota Bene, Andrada F`tu-Tutoveanu se arat` mai în largul ei în abordarea chestiunilor cu caracter general decît în analizele de text literar (laborioase, dar f`r` personalitate). Analiza leg`turii strînse dintre evazionismul narcotic [i avansul mitologiilor ra]ionaliste, scientiste este un atu important al abord`rii de fa]`. Cel mai ambi]ios capitol îmi pare a fi „Opiu [i Orient. Influen]a canonului romantic asupra literaturii franceze coloniale (18601900)“, iar secven]ele despre „canonul romantic [i literatura colonial`“, rela]ia opiu-Orient, „situa]ia medical`“ a drogurilor la sfîr[itul secolului al XIX-lea, victorianismul tîrziu, Viena la 1900 [i experien]ele cocainomane ale lui Freud constituie „noduri“ de real interes ale unui studiu dens, complex, de bun` ]inut` universitar`, peste care ar fi p`cat s` se treac` prea u[or. n Paul Cernat

27

36 lei prefa]` de Caius Dobrescu postfa]` de Vasile Voia

RECENZII

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

satir` [i distopie ale lui Vonnegut provin din universuri complet diferite. Dansul ginga[ al secretarei pe terenul de baschet, numai în colan]i, [i resurec]ia tandr` a posomorîtului ei [ef sînt cele mai bune indicii privitoare la felul cum ar trebui citite aceste paisprezece povestiri adunate în volumul postum Look at the Birdie, traduse într-o înviorat` colec]ie „Globus“, dar, din p`cate, f`r` s` fie înso]ite de simpaticele desene ale autorului din edi]ia american`.

Prozele desf`[oar` îndr`zne] o varietate de genuri ce par inventate chiar de Vonnegut. Nici uneia nu-i lipsesc imagina]ia, personajele locvace, finalurile-surpriz` [i, mai ales, umorul. „Clubul privat al lui Ed Luby“ [i „Onoarea vînz`torului de ziare“ mizeaz` pe înl`n]uirea evenimentelor în ritmul pretins de intriga poli]ist`, îns` centrul de greutate e asigurat de prezen]a a doi villains înfrico[`tori. „Confido“, „Strig` cît te ]ine gura“, „Bun` ziua, ro[cato!“ [i „Omul care explica bine“ cuprind drame de familie. Autorul ne las` pe noi s` ne imagin`m cum [i dac` s-au iubit personajele ori ce se va întîmpla cu ele.

Situa]iile nu seam`n` deloc una cu alta. Femeia din „Confido“, de pild`, î[i pune so]ul în dificultate, dar conflictul lor este blînd, c`ci o parabol` science fiction iese în prim-plan. Dimpotriv`, în „Omul care explica bine“, dialogul politicos dintre un bancher respectabil [i un medic eminent rezolv` o situa]ie mundan` într-o manier` crud`. {arlatanul din „Zîmbi]i, v` rog!“ produce o und` de [oc paranoic` (o variant` „pac! la R`sboiul, dar mai sinistr`) cu un banal aparat foto, în vreme ce dubiosul terapeut Weems din „Sala oglinzilor“, un fel de Dr. Parnassus de origine român`, cade victim` propriei capcane hipnotizatoare. Henry [i Anne, cuplu perfect în „Regele [i regina universului“, afl` de ce frontierele dintre boga]i [i s`raci nu se pot [terge doar cu bune inten]ii, iar copiii care compun un „Cîntec pentru Selma“, parc` [coli]i printre amicii lui Tom Sawyer, descoper` irelevan]a coeficien]ilor de inteligen]`. Ironia lui Vonnegut purific`, dar luciditatea sa este precum un pumnal învelit în catifea.

Dansa]i cu Francine !

Kurt Vonnegut Zîmbi]i, v` rog!

Colec]ia „Globus“, Editura Univers, 2010

18,90 lei traducere din limba englez` [i note de Emilia Com`nici cuvînt înainte de Sidney Offit

Fuzz Littler, protagonistul povestirii „Ghinionistul ghinioni[tilor“, este unul dintre angaja]ii Departamentului de Rela]ii cu Publicul din cadrul General Forge and Foundry. El are toate motivele s` se considere abonatul la ne[ans` al acestei companii: nu-[i poate face prieteni, î[i detest` slujba (dar nu demisioneaz`, întrucît trebuie s`-[i între]in` mama bolnav`), munce[te într-un complex imens [i sumbru, format din cl`diri numerotate [i, colac peste pup`z`, a fost mutat, singur, din pricina unui incendiu, în sala de sport situat` în cel mai îndep`rtat dintre imobilele General Forge and Foundry. Pentru c` birocra]ia nu are scrupule, [i nici Fuzz – noroc, o situa]ie ce p`rea temporar` devine definitiv`. Nu [tim ce produce aceast` companie – a[a cum nu afl`m nimic precis cu privire la scopul ma[inilor din Metropolis sau Modern Times –, dar cititorii lui Vonnegut î[i vor aminti imediat c` au mai vizitat-o în romanul Cat’s Cradle. |n momentul în care tocurile noii secretare încep s` r`sune vesel de-a lungul bazinului de înot, peste pistele de popice [i pe sub co[urile de baschet, orice ghinion se risipe[te aidoma unui co[mar, atunci cînd prive[ti, imediat ce te-ai trezit, spre o fereastr` luminoas`. Adorabila Francine Pefko, descins` din acela[i Cat’s Cradle, trece gr`bit` prin aceast` povestire doar pentru a-i ar`ta lui Fuzz c` este un privilegiat [i un r`sf`]at, nicidecum un oropsit. Prezen]a ei are un efect a[a de benign, încît mi-a amintit de fata din „Un roman cu un contrabas“, a c`rei dispari]ie îl arunc` pe un muzicant în nebunie, [i asta în ciuda faptului c` feliile de via]` pur` oferite de Cehov [i crochetele pline de

28

n Alexandru Budac

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

Un Iov britanic Oliver Goldsmith Vicarul din Wakefield Colec]ia „Literatur` universal`“ Editura Allfa, 2010

Reluarea traducerii singurului roman scris de Oliver Goldsmith, The Vicar of Wakefiled/Vicarul din Wakefiled (o traducere foarte bun`, f`cut` de Paul B. Marian), din „BPT“-ul Minervei (1979), de c`tre Editura Allfa (Alfa ALL), în 2010, mi se pare o întreprindere cultural` inspirat`. Prea pu]in cunoscut` la noi (chiar în lumea intelectual` select`), aceast` carte (nespectaculoas` ca dimensiuni) a reprezentat piatra de fundament a epicului englez modern [i, prin iradiere, a celui european. Cî]iva dintre marii romancieri britanici ai secolului al XIX-lea au recunoscut deschis rolul jucat de nara]iunea reverendului Charles Primrose în formarea lor estetic`. Goldsmith, probabil, nu a intuit niciodat`, pe parcursul vie]ii sale (1730-1774), imensa influen]` artistic` pe care avea s` o exercite asupra genera]iilor ulterioare de scriitori. A scris destul de pu]in [i eterogen (poezie, proz`, dram`, eseu). |ntre operele sale, se disting balada din 1765, The Hermit/Pustnicul (cîntat` de personajul Burchell chiar în capitolul al optulea din Vicarul ...), unde inima tîn`rului Edwin (tr`dat în dragoste [i devenit eremit) este recî[tigat` de iubita Angelina dup` tribula]ii [i experimente ini]iatice, [i culegerea de scrisori-eseu, din 1760, The Citizen of the World/Cet`]eanul lumii, comparat` de istorici, justificat, cu Scrisorile persane ale lui Montesquieu (dac` la iluministul francez, autorul misivelor moralizatoare era un intelectual persan descins la Paris, la Goldsmith, analistul epistolar e un chinez c`l`tor prin Londra). |n plus, prozatorul nu a l`sat impresia c` ar fi fost hot`rît s` duc` la bun sfîr[it

RECENZII mari proiecte. Nu [i-a terminat studiile de drept [i teologie [i a r`mas faimos în epoc` pentru decizia de a emigra în America, decizie abandonat` mai apoi întrucît a pierdut... vaporul.

Vicarul din Wakefield (1766) reprezint` îns` un text scris cu vizibil` pl`cere, dintr-o singur` mi[care de condei. Sîntem, f`r` îndoial`, în fa]a unui „roman sentimental“, dar un „roman sentimental“ cu excelente inova]ii narative, cu subtext etic de cea mai bun` calitate [i – poate lucrul cel mai important – cu tipologii notabile.

Povestea reverendului Primrose (postura lui de narator principal e articulat`, avant la lettre, dup` rigori epice moderne) este aceea a unui Iov britanic, educat teologic [i filozofic. Aidoma prototipului biblic, el î[i vede propriul paradis terestru ruinîndu-se apocaliptic. Nu renun]` totu[i la încrederea lui funciar` în atotcuprinderea în]elepciunii divine [i în natura esen]ial bun` a omului. Ini]ial, pierde averea, fiind obligat s` accepte cele dou` consecin]e nedrepte ale evenimentului: ratarea mariajului de c`tre fiul cel mare, George, cu (frumoasa [i bogata) Arabella Wilmont, [i mutarea întregii familii (compus`, pe lîng` Primrose, din so]ia Deborah [i nu mai pu]in de [ase copii), cu chirie, la o parohie mic`, de pe mo[ia unui nobil afemeiat, domnul Thornhill. Clanul se împrietene[te cu domnul Burchell, care o salveaz` de la înec pe Sophia – una dintre fiicele vicarului. Familia e frecventat` îns` [i de lordul Thornhill care, inevitabil, o seduce pe Olivia (o alt` fiic`) doar pentru a o abandona mai tîrziu. Casa familiei arde pîn` în temelii, iar maleficul domn Thornhill î[i cere, nemilos, plata chiriei, aruncîndu-l pe Primrose în închisoare. Cruda soart` este, în cele din urm`, întoars` favorabil de domnul Burchell care, în final, se dovede[te a fi Sir William Thornhill (unchiul afemeiatului), adev`ratul proprietar al mo[iei [i membru important al Parlamentului.

Vinova]ii sînt pedepsi]i, iar cei buni – r`spl`ti]i.

Chiar dac` se simte aici clasicul deus ex machina, s` nu neglij`m faptul c` tipologiile romanului r`mîn puternice, personajele p`strîndu-[i, pe deplin, autenticitatea. n Codrin Liviu Cu]itaru

29

20 lei traducere din limba englez` de Paul B. Marian

RECENZII

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

eticheteaz`, nu f`r` empatie, drept „sclavii de la Hollywood“.

Ceea ce surprinde la cei doi scriitori, cunoscu]i îndeosebi pentru umorul lor, este seriozitatea cu care observ`, noteaz` [i încearc` s` în]eleag` diferitele aspecte ale vie]ii americane.

Astfel ei ajung s` aprecieze ospitalitatea americanilor, respectul pentru intimitatea celorlal]i (nici unul dintre autostopi[tii lua]i în ma[ina lor nu îndr`zne[te s` le pun` întreb`ri referitoare la originea lor sau la scopul c`l`toriei în America), refuzul de a-[i plînge de mil`, chiar dac` se afl` într-o situa]ie aparent f`r` ie[ire [i, nu în ultimul rînd, importan]a pe care locuitorii Lumii Noi o dau promisiunilor, chiar dac` acestea sînt f`cute la un pahar de whisky.

Ilf [i Petrov impresioneaz` prin abilitatea de a concentra, într-o simpl` fraz` sau într-un simbol oarecare, atmosfera locurilor pe care le viziteaz`. New York-ul este pentru ei un ora[ „chinuitor“, care „vuie[te [i str`luce[te mai dihai decît orice furtun`... Te dor ochii din pricina lui. Dar e cu neputin]` s` nu-l prive[ti“. |n singur`tatea de[ertului din Arizona g`sesc locul care devine o adev`rat` metafor` a vie]ii americane: o cas` izolat` în mijlocul pustiului care ofer` c`l`torilor acela[i confort ca orice alt` locuin]` din New York sau Chicago: „Acest spectacol de standard of life american nu era mai pu]in grandios decît cel al de[ertului colorat.

Dac` ne-a]i întreba care e cea mai de seam` tr`s`tur` a Statelor Unite ale Americii, v-am r`spunde: aceast` c`su]` în mijlocul de[ertului. Ea sintetizeaz` întreaga via]` american`: un confort excelent în vecin`tatea colibelor s`race a pieilor ro[ii“.

Spiritul ludic [i umorul de care dau dovad` cei doi scriitori dau savoare acestui jurnal. Comicul atinge punctul culminant în descrierea unei partide de fotbal american, v`zut` ca o îmbrînceal` absurd` între juc`tori „aducînd un pic cu ni[te scafandri“, care „se amestec` cu to]ii apucîndu-se unii pe al]ii de picioare“, ceea ce îi face pe cei doi s` exclame: „O asemenea h`rm`laie vezi doar cînd d` dihorul iama în cote]ul de g`ini“. n

Prin America, cu Ilf [i Petrov Ilia Ilf [i Evgheni Petrov America f`r` etaje Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Editura Polirom, 2010

36,95 lei traducere din limba rus` [i note de Ana-Maria Brezuleanu fotografii de Ilia Ilf

|n noiembrie 1935, Ilia Ilf [i Evgheni Petrov fac o c`l`torie în Statele Unite ale Americii, în calitate de coresponden]i speciali ai ziarului sovietic Pravda. Cei doi scriitori ru[i colaboraser` pîn` atunci la mai multe articole, dar [i la faimoasele romane satirice Dou`sprezece scaune [i Vi]elul de aur. Periplul lor american va rezulta într-un nou volum, intitulat America f`r` etaje, în egal` m`sur` un jurnal de c`l`torie [i un studiu de mentalit`]i.

De îndat` ce ajung la New York la bordul unui vas de lux francez, cei doi încearc` s` g`seasc` un american dispus s` îi înso]easc` în c`l`toria lor de dou` luni de-a lungul ]`rii, de la Atlantic pîn` la Pacific [i înapoi, misiune care se dovede[te a fi destul de dificil`. Salvarea vine de la un misterios domn Adams, un american cu vederi de stînga ce lucrase o perioad` destul de lung` în Uniunea Sovietic`, de ajuns cît s` se molipseasc` de ideologia oficial` a partidului unic. Cei doi scriitori las` alegerea itinerarului pe seama domnului Adams, acesta declarînd, de la bun început, c` este de datoria lui s` ajute orice cet`]ean sovietic ajuns în America. P`truns de importan]a misiunii sale, americanul preg`te[te un traseu complicat, care îi va purta pe cei doi scriitori de la New York pîn` în California, trecînd prin numeroase or`[ele americane. Cei doi au astfel ocazia s` experimenteze stilul de via]` american, avînd în acela[i timp parte de întîlniri memorabile cu personalit`]i din cele mai diverse domenii: Hemingway (care îi invit` la re[edin]a lui din Key West), Henry Ford (a c`rui etic` a muncii îi cucere[te) [i o sumedenie de actori [i regizori celebri, pe care îi

30

Drago[ Zetu

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

L I T E R AT U R ~

Edificiul Peter Ackroyd Hawksmoor Editura Leda, 2010

|n 1711, Parlamentul britanic emitea un decret de construire a cincizeci de biserici în Londra, din care, pîn` la urm`, doar dou`sprezece au fost ridicate. Dintre acestea, [apte au fost realizate de Nicholas Hawksmoor, discipol al faimosului Christopher Wren, arhitectul responsabil de reconstruc]ia Catedralei St. Paul, dup` incendiul devasator din 1666.

Dar Hawksmoor însu[i este îndeajuns de faimos pentru a nu avea nevoie de compania lui Wren, care s`-i confere prestigiu. Asta este [i premisa de la care porne[te Peter Ackroyd în romanul de fa]`. Talentatul arhitect, aici numit Nicholas Dyer, profereaz` la adresa mentorului s`u: „Un pîr] n-a[ da pe Sir Christopher“ – ne informeaz` autorul, la începutul romanului, cînd [i planurile construc]iei celor [apte biserici sînt în faz` incipient`. Dar Wren nu este singura ]int` a blasfemiilor lui Dyer. |ntreaga lui concep]ie despre lume [i via]` ar putea fi considerat` o blasfemie: „Doar întunericul poate da forme corecte lucr`rii noastre [i perspective exacte structurii, pentru c` nu exist` lumin` f`r` întuneric [i nici materie f`r` umbr` – [i m` tot fr`mînt` acest gînd: ce via]` este aceea care nu seam`n` cu un cuf`r plin de umbre [i himere?“. „Voi spune deocamdat` atît“ – continu` el – , „c` eu, constructorul de biserici, nu sînt puritan, nici cavaler, nici reformat, nici catolic, nici evreu, ci de acea credin]` veche care-i face pe to]i s` danseze pe Calea Pasului Negru. Acesta este crezul în care m-a instruit Mirabilis: cel care a f`cut lumea este [i creatorul mor]ii, [i nu putem evita furia spiritelor rele decît f`cînd r`u noi în[ine“.

Cred c` v-a]i dat seama care e, ca s` zic a[a, „orientarea religioas`“ a lui Dyer. Omul e un sa-

RECENZII tanist convins, iar pentru c` la 1711, ca [i acum, nu puteai s` spui în gura mare c` e[ti satanist [i s` te a[tep]i, în acela[i timp, s` r`mîi în gra]iile Coroanei, arhitectul are grij` s` nu-[i fac` publice convingerile. Dar asta nu înseamn` c` nu va ac]iona în concordan]` cu ele, ceea ce presupune o serie de sacrificii umane pentru consolidarea întru eternitate a m`re]elor edificii biserice[ti. Un copil se pr`bu[e[te în gol, chiar de pe turla primei biserici, un func]ionar este îngropat de viu în funda]ia celei de-a doua, însu[i ucenicul slujitorului lui Baal va muri de mîna acestuia, chiar dac` nu printre mortar, [ipci [i [indril`.

Dou` sute [i ceva de ani mai tîrziu, o alt` serie de crime abominabile are loc în preajma venerabilelor, de-acum, edificii, iar detectivul Nicholas Hawksmoor este îns`rcinat cu ancheta. |ntre Dyer, mort demult, dar înc` viu prin for]a crea]iilor sale, [i detectivul timpurilor noastre se creeaz` o sinestezie ciudat`. Cine este autorul noilor omoruri? Un vagabond misterios al c`rui chip r`mîne ascuns sau poate chiar Hawksmoor, cu care Dyer comunic` prin modalit`]i neplauzibile din perspectiva ra]ional` a secolului al XX-lea?

Cea mai interesant` provocare a romanului am p`strat-o pentru sfîr[it. Nu o dat` îl surprindem pe Dyer comparînd construc]ia bisericilor sale cu cea a unei c`r]i. Planul funda]iei este asem`n`tor prologului unei povestiri, planurile în format mic corespund aranj`rii personajelor într-o nara]iune, eleva]ia este asemenea simbolului sau temei, verticala fa]adei este partea principal` a povestirii, u[ile, sc`rile [i multiplele coridoare neuniforme sînt expresiile, figurile de stil, dialogurile [i metaforele ambigue, în timp ce verticala porticului de la intrare [i a turnului „izbesc mintea cu splendoarea lor, la fel ca încheierea unei c`r]i“. Aluzia este evident`: Hawskmoor nu reprezint` altceva decît „biserica“ lui Ackroyd care, ca autor, se substituie arhitectului. {i-atunci, dac` scrierea unui roman, ca orice act creator, presupune un sacrificiu, cine va fi cel sacrificat [i, mai ales, în numele cui? n Florin Irimia

31

39,90 lei traducere din limba englez` de Alexandru Asmarandei

RECENZII

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

SF

sprijinitori, veghetori etc.). Avia]ie/aviatori duc cu gîndul la avioane, nicidecum la dragoni.

Dar care este totu[i povestea aceasta care se desf`[oar` pe nesim]ite?

Will Laurence este c`pitan în Marina Regal` Britanic`, în plin r`zboi cu Napoleon. Captureaz` o fregat` francez`, la bordul c`reia g`se[te un ou de dragon care eclozeaz`. {i a[a se alege cu un prieten, dragonul pe care-l boteaz` Temeraire, dar [i, cum va vedea mai tîrziu, cu o nou` carier`, fiind silit s` dea Marina pe Avia]ie.

Apoi... Apoi totul este aventur`, lucrurile vin unele peste altele, personajele vin unele dup` altele (oameni [i dragoni deopotriv`), pîn` [i pove[tile de iubire ale lui Laurence vin [i pleac`. Multe lucruri r`mîn nespuse, dar, ce naiba, mai sînt atîtea volume în care e loc ([i timp) pentru ele.

Dincolo de poveste, de „ac]iune“ ([tiu c` sînt cititori SF pentru care ac]iunea e totul), interesant` mi-a p`rut tranzi]ia lui Laurence de la Marin` ([i obiceiurile ei) la Avia]ie ([i obiceiurile ei). A[a cum bine surprinse sînt [i rela]iile de familie ale tîn`rului cu tat`l s`u, cu mama sa, cu viitoarea fost` logodnic`. Cred c` aici reu[e[te s` impresioneze Naomi Novik în acest prim roman – în rela]iile dintre personaje (om cu om, om cu dragon) [i mai pu]in în ac]iune, în amploarea acesteia, de[i avem parte de antrenamente, de b`t`lii aeriene etc., lucruri bine tratate tehnic, cu [tiin]a scrierii, a[a cum o au mai to]i autorii de peste Ocean, absolven]i de ateliere de creative writing.

Important e c` tot cititorul poate g`si ceva care s`-i plac`. Atît cel aflat la vîrsta adolescen]ei [i a c`r]ilor de aventuri, cît [i cititorul matur, aflat în fa]a unei idei deosebite, aceea a for]elor aeriene bazate pe dragoni în r`zboaiele napoleoniene.

Pentru cei care nu reu[esc s`-[i creeze o imagine satisf`c`toare a personajelor, a lumii lor [i a întîmpl`rilor, am o veste bun`: Peter Jackson (cel care a regizat St`pînul inelelor) a achizi]ionat înc` din 2006 drepturile pentru ecranizarea romanelor lui Naomi Novik. Dar pîn` cînd se va face filmul, mai avem de citit. n

Armada dragonilor Naomi Novik Dragonul Maiest`]ii Sale Colec]ia „Nemira Junior“ Editura Nemira, 2010

49,90 lei traducere din limba englez` de Laura Bocancios

|n 2006 lumea F&SF era martor` la debutul fulminant al unei tinere scriitoare americane de origine polonez`, Naomi Novik, n`scut` în 1973, cu studii de literatur` englez` [i masterat în informatic`. De ce fulminant? Pentru c` în acela[i an i-au ap`rut trei romane, toate din aceea[i serie: „Temeraire“. Se intitulau: His Majesty’s Dragon, Throne of Jade [i Black Powder War. |n anul urm`tor, autoarea primea premiile John W. Campbell pentru tîn`r scriitor, Compton Crook [i Locus [i era nominalizat` la premiile Hugo [i Crawford. |n timp, romanele ei (c`rora li s-au ad`ugat Empire of Ivory, în 2007, [i Victory of Eagles, în 2008, iar în aceast` var` a ap`rut [i cel de-al [aselea, Tongues of Serpents) au fost traduse în 23 de limbi.

Au trecut patru ani pîn` ce primul roman al seriei s` fie publicat [i în române[te, sub titlul Dragonul Maiest`]ii Sale, moment întîmpinat cu aplauze de fanii SF. De multe ori se spune c` la pomul l`udat s` nu te duci cu sacul. Cei care lucreaz` sau sînt apropia]i lumii editoriale [tiu c` nu întotdeauna c`r]ile superpremiate afar` au succes [i la noi.

Nu [tiu cum sînt vînz`rile acestui prim volum, la cîteva luni de la apari]ie. Ce-a[ putea spune imediat ce am trecut de ultima pagin` a romanului este c` avem în fa]` o carte care se termin` mult prea repede, pentru cele aproape 400 de pagini. Ajungi la sfîr[it [i ai senza]ia c` de-abia ai început s-o cite[ti. Ai senza]ia c` nu s-a întîmplat mai nimic cu dragonul Temeraire [i „aviatorul“ s`u Will Laurence. {i, c` veni vorba, recunosc c` m-a cam deranjat folosirea cuvintelor „avia]ie“ [i „aviator“ în contextul în care este vorba despre for]ele aeriene constînd în dragoni [i pilo]ii acestora (plus echipajele: spinari[ti, naceli[ti, stegari,

32

Michael Haulic`

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

POLITOLOGIE

Axa ceva-nimic George Ritzer Globalizarea nimicului.

Cultura consumului [i paradoxurile abunden]ei Colec]ia „Spa]ii publice“ Editura Humanitas, 2010

|mbr`cat în bermude Gap [i tricou Hard Rock Cafe, cu [apca Nike tras` pe ochi, stau tol`nit pe un [ezlong marca IKEA, pe puntea unui imens vas de croazier` ce se îndreapt` spre Coasta de Azur, [i ascult la iPod o colec]ie de hit-uri Madonna, în timp ce chelnerul îmbr`cat în tunic` ro[ie îmi aduce un Baccardi cu ghea]`.

E doar un vis. Dac` i l-a[ povesti lui George Ritzer, mi-ar spune c` visez la o via]` de nimic.

Probabil c` 99% din locuitorii planetei viseaz` la o astfel de via]`.

Devenit celebru odat` cu lansarea, în 1993, a c`r]ii The McDonaldization of Society, Ritzer î[i dezvolt` în lucrarea de fa]` ideile despre automatizarea [i depersonalizarea societ`]ii actuale privite dintr-o perspectiv` global`. Cartea este structurat` pe axa ceva-nimic, dou` cuvinte pe care autorul le ridic` la rangul de concepte sociologice. Din perspectiva analizei sale, nimicul este definit ca fiind o form` social` conceput` [i controlat` la nivel central [i lipsit` de con]inut esen]ial semnificativ. Ceva-ul, pe de alt` parte, este întotdeauna conceput [i controlat la nivel local [i este înc`rcat de con]inut esen]ial semnificativ. Cele dou` forme sociale sînt interdependente, semnifica]ia social` a fiec`reia fiind pus` în eviden]` de existen]a [i manifestarea celeilalte.

Coborînd din zona conceptual` într-una empiric`, constat`m c` în sfera nimicului intr`, în viziunea lui Ritzer, tot ceea ce înseamn` produc]ie automatizat`, de serie, a unor mari companii interna]ionale, produc]ie destinat` unui consum de mas`, extins la scar` global`. Nimicul lui Ritzer nu cupinde doar lucruri, ci [i persoane, spa]ii [i servicii, devenite non-lucruri,

RECENZII non-persoane, non-spa]ii [i non-servicii. Revenind la visul croazierei, el ar însemna nimicul absolut pentru Ritzer: bermudele GAP, tricoul Hard Rock Cafe, iPod-ul, [apca Nike, paharul de Baccardi [i muzica pop cîntat` de Madonna sînt toate exemple de non-lucruri. Vasul de croazier` ca produs de vacan]` standardizat oferit de o mare companie specializat` în astfel de tururi este un non-loc, iar chelnerul în tunic`, preg`tit s` reac]ioneze în func]ie de cîteva scenarii standard, este o non-persoan`.

Nimicul cî[tig` teren [i este greu de oprit – ne spune Ritzer. R`spîndirea pe tot globul a modelului american de consum, avînd ca vectori principali mall-ul, supermarketul, fastfood-ul, cultura pop [i cartea de credit nu înseamn` altceva decît r`spîndirea nimicului.

Cum ne putem ap`ra? C`utînd, consumînd [i promovînd ceva-ul. Restaurante cu specific local în loc de fast-food-uri, haine f`cute la croitor în loc de branduri din mall-uri, probabil un foc de tab`r` în loc de croazier`, o p`l`rie de paie în loc de [apca Nike [i o chitar` în loc de iPod. Este oare posibil s` facem abstrac]ie de abunden]a de produse ce ne înconjoar` [i pe care defini]ia lui Ritzer le arunc` în sfera nimicului, [i s` le înlocuim cu altele care, potrivit aceleia[i defini]ii, înseamn` ceva?

Subiectul este incitant [i foarte actual, dar discursul autorului sun` pe alocuri for]at. Este pu]in obositoare îndîrjirea cu care Ritzer î[i sus]ine demersul teoretic, repetînd obsesiv nu doar defini]iile nimicului [i ceva-ului, dar [i alte concepte care îi sînt foarte dragi, precum „glocalizare“, „grobalizare“ sau „locuri minunate“ (un bufet sau o cîrcium` intr` în aceast` categorie pentru c` sînt forme de „ceva“, în compara]ie cu localul de tip fast-food). Chiar rela]ia autorului cu nimicul ca [i concept este una dificil`. De[i alege un cuvînt cu o conota]ie critic` puternic`, Ritzer ne repet`, pe parcursul a trei sferturi din carte, c` nu face judec`]i de valoare [i c` analiza sa este una neutr`. Probabil c` un concept mai pu]in radical [i mai nuan]at, din zona forme f`r` fond, ar fi fost o alegere mai precis`. I-ar fi lipsit îns` for]a de marketing a nin micului.

Bogdan Barbu

33

29 lei traducere din limba englez` de Raluca Popescu

RECENZII

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

ISTORIE

pentru adep]ii unei atitudini radicale fa]` de exponen]ii regimurilor comuniste: din cele 24 de state studiate (incluzînd toate republicile postsovietice), în nici unul nu au fost rezolvate integral toate cele 3 aspecte din schema Laviniei Stan. Chiar [i în Germania, unde au fost instituite mecanisme de excludere a fo[tilor lideri comuni[ti [i unde s-a asigurat accesul la dosare, incriminarea juridic` a fo[tilor lideri comuni[ti [i ai temutei Stasi a fost mai degrab` sporadic`; în Cehia a fost aplicat` o lege a lustra]iei, dar accesul la dosare a fost asigurat relativ tîrziu, iar pîn` în 2008 se ob]inuser` numai 30 de condamn`ri definitive, nici una mai lung` de 5 ani.

Pe de alt` parte, în Albania num`rul condamn`rilor fo[tilor lideri comuni[ti a fost relativ mare, dar lustra]ia din 1992 a fost mai mult o epurare politicianist`, iar accesul la dosare nu a fost reglementat legal. F`r` a insista asupra României, unde era loc pentru informa]ii mai multe [i mai precise, s` remarc`m încercarea Laviniei Stan de a propune o schem` multifactorial` de explicare a deosebirilor dintre ]`rile postcomuniste.

Ea sus]ine c` felul asum`rii trecutului comunist a fost determinat mai ales de specificul comunist [i precomunist al diverselor ]`ri, care a condi]ionat atitudinile [i puterea politic` relativ` a succesorilor partidelor comuniste (de regul`, ostili asum`rii trecutului) [i a elementelor provenite din opozi]ia anticomunist`. |n aceast` ecua]ie, covîr[itor politologic`, ar fi meritat s` fie incluse [i caracteristici economico-sociale, îndeosebi nivelul relativ de prosperitate/s`r`cie, gradul de urbanizare [i for]a societ`]ii civile; desigur, exemplul Sloveniei arat` c` nivelul mai ridicat de prosperitate nu garanteaz` un proces mai temeinic de decomunizare, dar, pe de alt` parte, [ansele de a realiza o decomunizare pe fond în societ`]i slab urbanizate, cu un grad redus de asociere a cet`]enilor [i obsedate de dificult`]ile asigur`rii subzisten]ei zilnice, s-au dovedit extrem de reduse. Dincolo îns` de aceast` sugestie, volumul coordonat de Lavinia Stan este o referin]` pentru to]i cei interesa]i de postcomunism.

Asum`ri ale trecutului comunist Lavinia Stan (coord.)

Prezentul trecutului recent.

Lustra]ie [i decomunizare în postcomunism Editura Curtea Veche, 2010

30 lei prefa]` de Vladimir Tism`neanu

Raportarea la trecutul comunist a fost o problem` spinoas` în ]`rile din Europa Central` [i R`s`ritean` dup` 1989-1991. Pornind de la însemn`tatea asum`rii clare a trecutului pentru consolidarea încrederii între cet`]eni [i institu]iile statului [i, pe cale de consecin]`, pentru acumularea capitalului social necesare bunei func]ion`ri a societ`]ii, Lavinia Stan, profesoar` la Universitatea St. Francis Xavier (Canada), [i-a propus studierea a trei aspecte importante ale acestei raport`ri la trecut: lustra]ia, accesul la dosarele întocmite de poli]ia politic` [i procesele intentate fo[tilor lideri comuni[ti [i agen]i ai organelor represive.

Volumul cuprinde, al`turi de prefa]a lui Vladimir Tism`neanu, o introducere, 9 capitole pe ]`ri, un bilan] cu valen]e teoretice, o list` bibliografic` [i cîteva aprecieri elogioase cu privire la edi]ia englez` a acestui volum, ap`rut` în 2009 la prestigioasa editur` Routledge. Lavinia Stan a redactat nu numai introducerea [i concluziile, ci [i 4 dintre studiile de caz (capitolele despre Polonia, Ungaria, România [i fosta URSS), în timp ce pentru celelalte studii de caz (Germania, Cehia [i Slovacia, Bulgaria, Albania [i Slovenia) a apelat la 6 al]i speciali[ti din Canada, Statele Unite [i Bulgaria. Volumul este deosebit de informativ, atît cu privire la evolu]iile din diversele ]`ri, cît [i pentru compara]iile dintre acestea [i pentru în]elegerea procesului istoric în ansamblul s`u. Bilan]ul nu este încurajator

34

n Bogdan Murgescu

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

FILOZOFIE

Patru ani de filozofie Cînd am primit amabila invita]ie ab urbe condita a Dilematecii de a recenza lunar filozofia, mi-am imaginat acest puls ritmic ca pe un efort de a în]elege, pe de o pare, dac` se petrece cu adev`rat ceva în filozofia româneasc` la nivelul unei colec]ii particulare de opinii f`r` nici o leg`tur` între ele, dar [i, pe de alt` parte, dac` din aceast` colec]ie se na[te natural un concept universal menit s` trezeasc` admira]ia absolut` oricui îl în]elege. Aceste dou` inten]ii mi se p`reau necesare [i m` f`ceau s` m` iubesc din dou` motive: pe de o parte, tr`iam cu con[tiin]a lini[tit` c` v`d [i dau seama de ceea ce se întîmpl` în spa]iul public pe care îl frecventez [i, pe de alt` parte, tr`iam cu sentimentul datoriei împlinite de a ordona într-un sens sau altul cîteva lecturi care îmi provocau o reac]ie ce nu se îndura s` r`mîn` nescris`. Tot acest exerci]iu, în fond, l-am asumat ca pe o foarte modest` contribu]ie la ceea ce face, de mai mul]i ani decît mine, colegul meu Cristian Ciocan, prin celebrul (deja) newsletter de filozofie româneasc`, ce a devenit între timp un reper de neocolit.

Nu [tiu cît am izbutit s` îmi onorez angajamentul la primul nivel, al colec]iei particulare de c`r]i analizate. Dar sînt sigur c` la al doilea nivel nu am reu[it nimic, întrucît nu am v`zut o leg`tur` universal` ap`rut` spontan, a[a cum o c`utam ini]ial. De aceea fac exerci]iul de respira]ie/reper pe drum în aceast` lun`: pentru a gîndi universalul celor patru ani trecu]i. Nu [tiu cîte c`r]i au „sc`pat“ fatalmente, dar am reu[it s` scriu despre cîteva din mai multe categorii.

Astfel, am ocolit „c`r]ile de plastic“ (de[i citesc pasional rubrica dragei noastre Ioana Bot) pentru c` [irul lor imens nu face decît s` otr`veasc`

RECENZII via]a noastr` academic`, s` stoarc` abil bani publici [i s` infesteze universit`]ile, f`r` ca analiza lor s` mai fi l`sat loc [i pentru analize onorabile.

Dimpotriv`, am vorbit despre eforturile de recuperare a textelor timpurii de filozofie româneasc` [i analizele de vocabular filozofic (I. Oprea, A. Michidu]`). Am scris despre culegeri de texte sclipitoare pe care colegii mei le mai adun` într-o carte f`r` miza unei c`r]i programate (M. Neam]u, C. Mihali) sau despre volume festschrift (A. Codoban). M-am aruncat asupra celor cîteva volume cu o tez` unic`, determinabil`, care organizau concepte f`cînd în fond filozofie, vizibile ca un vîrf de lance surprins în aplecarea lui r`zboinic`: M. Petreu, H.-R. Patapievici, A. Cornea, {. Afloroaei. Am scris cu mare pl`cere despre exegeze care fac onoare unei tinere genera]ii: C. Ciocan [i C. Ferentz despre Heidegger, M. Axinciuc despre Maimonide, N. Turcan despre Cioran, A. Manolescu despre Cusanus, L. Dragomir despre {ora, G. Chindea despre Plotin sau L. Pamfil despre Noica. Am s`rb`torit comentînd traducerile lui A. Cornea din Aristotel sau Plotin [i l`udîndu-mi f`r` pic de bun-sim] apari]iile „Bibliotecii medievale“: Abelard, Toma sau Fiziologul latin. Dar mi-am [i umplut rubrica cu delicii de tipul lui Bredekamp sau Agamben, profitînd de apari]ia unor versiuni locale.

Iar acum, exist` universalul? Nu. |n toate acestea, doar eu sînt cel ce nu v`d aerul unei [coli, a unei întreb`ri nel`murite [i infinite care s` alimenteze c`r]i deosebite. Nu v`d suprapunerea atît de necesar` dintre universit`]i [i direc]ii de gîndire. Probabil pentru c` [tim s` form`m gînditori singulari, dar nu [tim s` form`m medii de gîndire. Aceasta pentru c` dispre]uim înc` traducerile de filozofie clasic`, singurele care pot crea asemenea medii prin interpret`ri deschise [i polemice, cu ele, vizibile, la mijloc.

Iar dac` tot am construit aceast` respira]ie pe defini]ia universalului la Boetius, maestrul lui m` constrînge s` gîndesc viitorul, neap`rat, sub forma unei b`t`lii navale. n Alexander Baumgarten

35

RECENZII

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

M E N TA L I T~} I

t`]i ale româncelor, în compara]ie cu selec]ia f`cut` de un dreg`tor turc.

Elena Ioni]` public` un studiu bine documentat despre „Obiceiuri culinare în }ara Româneasc` în secolele XVI-XVII. Alimente tradi]ionale [i m`rfuri exotice“. Istoria alimenta]iei la români a mai fost abordat`, dar secven]ial, lipsind înc` o lucrare de sintez`. Autoarea utilizeaz` surse diverse: relat`ri ale c`l`torilor str`ini, cronici, documente, c`r]i de bucate. Este abordat` [i transformarea obiceiurilor culinare prin introducerea porumbului [i a cartofului. |n a doua sec]iune, „Lumea medieval` [i premodern` – metodologie [i interdisciplinaritate“, descoperim dou` studii foarte interesante în domeniul antropomasticii. Primul, semnat de Andreea Pan`, „Antropomastic` [i societate în }ara Româneasc` la mijlocul secolului al XVII-lea“, porne[te de la premisa c` numele nu sînt alese la întîmplare, ci reflect` atitudini [i sensibilit`]i, reprezent`ri colective, moduri de gîndire, structuri sociale. Studiul cantitativ se bazeaz` pe indexul onomastic al unor volume de documente din perioada 1645-1647.

Statisticile scot întotdeauna la iveal` lucruri care nu sînt vizibile la prima vedere. De exemplu, în aceast` perioad` se constat` o cre[tere a fondului de nume religioase, dovada unei mai mari implic`ri a clerului în via]a familial`, în alegerea numelui de botez. |n secolul al XVII-lea, pe primele trei locuri ale numelor b`rb`te[ti religioase se afl` Manea, Dan, Dumitru, iar la femei – Maria, Ana, Elena. Radu [i Stana sînt cele mai frecvente nume laice. |n al doilea studiu, „Analiza statistic` asupra tipurilor de nume folosite în }ara Româneasc` în secolul al XVIIIlea“, Florina B`]`gui continu` cercetarea statistic` pentru perioada urm`toare, determinînd muta]iile produse în sistemul denominativ la români.

Aceste cercet`ri apar]in istoriei mentalit`]ilor, antropologiei istorice, istoriei culturale, înc` periferice în peisajul istoriografiei române[ti, pozitivist` [i reticent` fa]` de perspectivele interdisciplinare. A[tept`m cu interes c`r]ile acestor tineri medievi[ti. n

Mai avem nevoie de medievi[ti?

Florentina Ni]u (coord.)

Studiile medievale [i premoderne – un teritoriu de redescoperit?

Editura Universit`]ii din Bucure[ti, 2009

16 lei

„Nu m` deranjeaz` prezen]a cîtorva medievi[ti ca elemente de decor, dar nu v`d nici un motiv ca statul s` îi [i pl`teasc`“, declara în 2003 Charles Clarke, Secretarul Educa]iei din Anglia.

Amintind aceste vorbe, Florentina Ni]u atrage aten]ia cît este de dificil s` fii medievist în zilele noastre (cum e s` fii [i clasicist, bun`oar`). Birocra]ii sistemelor educa]ionale nu mai v`d utilitatea acestor studii [i nu sînt dispu[i s` le finan]eze. |n plus, formarea unui medievist este îndelungat`, de aici [i reticen]a studen]ilor de a se apropia de aceast` specializare, ei preferînd imediat productivele studii de istorie contemporan`. Anual, la Facultatea de Istorie a Universit`]ii Bucure[ti sînt sus]inute doar 10-12 lucr`ri de licen]` în medievistic`, la care se adaug` lucr`rile masteranzilor de la Istoria Ideilor [i Mentalit`]ilor, Istoria Sud-Estului European.

A[adar, încotro medievistica româneasc`?

Pentru a r`spunde la aceast` întrebare, Florentina Ni]u reune[te în acest volum 10 studii apar]inînd unor absolven]i din promo]iile 20052006, p`r]i reprezentative din lucr`ri de licen]`, masterat sau teze de doctorat. |n prima sec]iune, „Societate, mentalit`]i, cultur` în lumea medieval` [i premodern`“, remarc`m studiul Irinei Roman: „Trup frumos – canonul frumuse]ii în societatea româneasc` premodern`“, unde sînt interogate surse precum relat`rile c`l`torilor str`ini între 1700-1830, poezia V`c`re[tilor [i a lui Anton Pann. Majoritatea str`inilor sînt impresiona]i de frumuse]ea româncelor. Acesta este [i ast`zi un stereotip identitar foarte rezistent. Nuan]ele în aprecieri variaz` în func]ie de ]ara de origine [i de statutul social al c`l`torilor. Un c`l`tor german va remarca alte cali-

36

Alexandru Ofrim

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

PSIHOLOGIE

Despre experien]ele de dincolo de experien]e C.G. Jung Amintiri, vise, reflec]ii Colec]ia „Memorii/Jurnale“ Editura Humanitas, 2010

C`r]ile autobiografice sînt ca o poart` de acces c`tre o lume cu miros cald [i îmbietor. Mai ales pentru cei care nu le-au pierdut farmecul în canalele media voyeuriste, ce intr` brutal în via]a altora. Iar o carte despre memoriile lui Jung nu poate fi decît o nesperat` surs` de informa]ie, chiar pentru cei care ar fi s` treac` prin ea pentru a doua oar`.

De la autobiografia lui Jung a[tep]i ceva deosebit – [i asta chiar se întîmpl`. Amintirile lui sînt a[ezate ca o incursiune, mai degrab` în via]a lui interioar`, decît în cea social`: o carte despre lumea lui profund` [i drumul în adîncuri, spuse cu sinceritate [i blînde]e. Prezentarea experien]elor sale interioare î]i las` o mirare dincolo de judecat`, lucru greu de imaginat în cazul oric`rei alte persoane care ]i-ar relata o realitate similar`. |nc` din primele pagini g`sim o informa]ie valoroas` privind modul în care el înv`]a s` se vad` pe sine [i lumea, în prezentarea primelor sale amintiri din copil`rie: pl`cerea observa]iei, spiritul analitic, caracterul competitiv, dorin]a de a fi special, vulnerabilitatea sa simptomatic`, precau]ia [i mirarea fa]` de cei din jur sînt toate acolo, în amintirile sale timpurii, [i îl vor înso]i pîn` la cap`t.

Gînduri despre cum [i-a v`zut el lumea exterioar` exist`, dar Jung d` mult mai mult` nevoie sufleteasc` g`sirii unor r`spunsuri la întreb`ri privind spiritualitatea – care este con[tientizat` înc` din prima copil`rie. El, un copil crescut într-o mare înc`rc`tur` emo]ional` de tip religios, î[i [i pune primele întreb`ri privind spi-

RECENZII ritualitatea [i nu se mul]ume[te cu r`spunsuri din partea celorlal]i. Iar acest periplu va fi urm`rit pe parcursul întregii c`r]i, ca un model al devenirii interioare. Trecînd de la ra]iunea muncit` filozofic pîn` la revela]ie c`tre deschiderea canalelor necon[tientizate de comunicare cu sine, cu Dumnezeu sau cu marea energie a lumii, cartea devine prezentarea devenirii de sine a unui mare spirit.

Date privind evolu]ia sa în profesie [i carier` exist`, dar este evident c` Jung nu le d` nici pe departe la fel de mult` importan]`. |ns` chiar [i aceast` prezentare superficial` aduce mult` informa]ie pentru cei care vor s` [tie mai multe despre el sau vremurile sale. Jung vorbe[te deschis despre procesul prin care el s-a con[tientizat ca persoan` vindec`toare [i despre cum s-a raportat la propriile simptome, pe de o parte, [i la boala celor din jur, pe de alta, prezentînd diferite cazuri [i rezolvarea lor (inclusiv con[tientizarea propriei nevroze [i vindecarea ei).

Jung î[i delimiteaz` apoi teoriile, în raport cu ale celorlalte mari personalit`]i psihiatrice ale vremii, Freud [i Adler (în special primul), ar`tînd cum crede el c`, la rîndul lor, Freud [i Adler se diferen]iaz` în plan fundamental: o teorie a sexualit`]ii vs una a sentimentului de inferioritate devin calea dragostei, pe de o parte, [i a puterii, pe de alta. Aici, din p`cate, din dorin]a de a fi foarte explicit`, traduc`toarea îl amestec`, într-o not` de subsol, pe Adler ca discipol al lui Freud.

Marile sale c`l`torii, înspre interior sau în lume, f`cute sau doar visate, sînt toate în carte. Unele prezentate sumar, cum ar fi periplurile verbale [i geografice al`turi de Freud [i explicarea modului în care s-a produs ruptura (care, de fapt, a existat de la început, a[a cum o prezint` Jung); altele, cu drag [i aten]ie, cum ar fi descoperirea incon[tientului colectiv, a sinelui, dar [i c`l`toriile sale în ]`ri neeuropene, c`tre care se duce pentru a se descoperi, dar nu pentru a se l`sa înv`]at.

O carte despre mai multe prezen]e splitate, îns` coexistînd, care strîng împreun` una din cele mai fascinante personalit`]i ale secolului trecut. n Lena Ru[ti

37

47 lei consemnate [i editate de Aniela Jaffe traducere din limba german` de Daniela {tef`nescu

RECENZII

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

ARTE

ceva decît cu degetele mele slabe de copil. Pe ascuns, am adus de la buc`t`rie ciocanul de b`tut carne [i am izbit cu putere“. Cî]iva ani mai tîrziu, devine evident` dependen]a sa de muzic`, judecînd dup` febrilitatea cu care frecventeaz` s`lile de concert [i de teatru sau cu care compune. |n tot acest timp, manifest` o indiferen]` cvasitotal` fa]` de [coal`, unde „numai studiul limbii grece[ti [i lecturile din Homer îi provoac` o pl`cere fantastic`“. Nici anii de la Akademie der Tonkunst din München nu-i aduc cine [tie ce satisfac]ii tîn`rului greu de modelat în tiparele academice. |ntr-o prim` faz`, modelele sale erau Wagner, Richard Strauss [i mai ales Debussy, pentru ca mai tîrziu anumite mont`ri restitutive de opere pe care le ini]iaz` (Orfeu de Monteverdi, de pild`) s` îl trimit` la partiturile „vechilor mae[tri“ (Gabrieli, Buxtehude, Lassus, Byrd [.a.).

De[i absorbit întru totul de muzic`, Orff nu a putut evita realit`]ile dure ale Primului R`zboi Mondial. Dup` r`nirea sa grav` pe front, nu i se mai d`dea nici o [ans` ca muzician: „Scoate]i-v` din cap compozi]ia, nu ve]i mai fi în stare decît de o slujb` u[oar`, poate aceea de vînz`tor“ – îi spune medicul. Ceea ce uime[te e nu numai puterea sa vital` – despre care putem citi în capitolul „Lupta cu via]a“ –, ci mai ales faptul c` nefericitul episod nu l-a deturnat de la proiectele sale muzicale, c` nu a alterat sensul [i finalitatea acestora. Orff a continuat s` lucreze cu aceea[i energie [i în direc]ia educa]iei muzicale pe care a deschis-o (Schulwerk), [i în compozi]ie. Rînd pe rînd finalizeaz` ciclul Trionfi, pove[tile muzicale Luna [i Istea]a, operele Antigona, Oedip tiranul, Prometeu [i De temporum fine comoedia/Joc despre sfîr[itul lumii.

Concluziile autoarei decurg firesc din analizele pe care le întreprinde, deopotriv` în plan literar [i muzical: „Orff este unul dintre ultimii mari umani[ti ai secolului XX – o dovede[te întreaga sa oper`, în centrul c`reia se afl` omul“.

Iar dac` acest compozitor a reu[it – chiar [i printr-o singur` lucrare – s` se fac` ascultat de o întreag` lume, probabil nu e o simpl` întîmplare. n

Despre celebritate [i nu numai Cristina Sârbu Carl Orff Colec]ia „Muzica Viva“ Editura Didactic` [i Pedagogic`, 2009

15 lei

Lipsa de popularitate a muzicii culte din secolul XX, „divor]ul“ dintre compozitori [i publicul larg – prin contrast cu deschiderea romanticilor fa]` de mase – sînt un loc comun în discu]iile despre receptarea artei sunetelor în aceast` perioad`. {i totu[i, cîteva mostre sonore – excep]ii notabile de la „regul`“ – [i-au g`sit un loc bine definit în con[tiin]a public`. Cine nu cunoa[te, de pild`, O Fortuna – num`rul cu care se deschide [i se încheie cantata Carmina Burana a lui Carl Orff? Prezen]a sa în filme (Excalibur, The Hunt for Red October, The Doors [.a.), în spoturi publicitare, în concerte pop sau rock etc. i-a asigurat o vizibilitate comparabil` cu cea a oric`rui hit Beatles, ABBA sau Queen.

Perfect con[tient` de perceperea lui Orff aproape exclusiv ca autor al Cîntecelor burane, Cristina Sârbu [i-a propus în volumul s`u s` lumineze [i partea mai pu]in v`zut`, de obicei, a chipului compozitorului – acele lucr`ri pe care succesul cantatei Carmina Burana le-a plasat „într-un con de umbr`, deloc meritat“. |n demersul ei, Cristina Sârbu a apelat, ca principal` surs`, la cele opt volume scrise de Orff [i intitulate Dokumentation, în care reunesc amintiri, indica]ii pentru interpre]i sau prezent`ri [i analize de lucr`ri. |n reconstituirea biografiei muzicianului, sus]inut` [i prin citate bine alese din relat`rile lui Orff, tensiunea narativ` este între]inut` de construirea, conjugarea rela]iei sale cu muzica.

Interesul compozitorului fa]` de acest domeniu se observ` înc` de la primele experien]e cu sunetele, în copil`rie: „Deodat` mi-am dat seama c` a[ putea lovi clapele pianului [i cu alt-

38

Florinela Popa

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

P R E PA R AT E D I N C A R T E

Sanda Ni]escu

Spumoasa [ampanie [i talii de viespe La fel ca Art Nouveau, Belle Époque r`mîn cuvinte intraductibile, imposibil de înlocuit. |n Fran]a tuturor exceselor, ele se confund` pentru vecie cu un secol XIX muribund [i cu un str`lucit început de secol XX: anul 1900 – str`lucire, gra]ie, volute, plante încîrligate, doamne încorsetate, talii mai mult sau pu]in de viespe, decolteuri profunde, domni must`cio[i, în frac, cu garoaf` la butonier`, valsînd într-o fermec`toare [i inocent` superficialitate. |ntre creatorii acestei atmosfere, nume ilustre: Guimard, Daum, Galle, Tiffany, prinzînd din zbor ceva din acest vîrtej ame]itor de început de veac. Societatea high life cultiv` moda englezismelor: face footing în Bois de Boulogne, se plimb` în tilbury, ia five o’clock tea în gr`dinile Bagatelle, lunch la Pré Catelan. Un anume Maxim î[i transform` numele în restaurantul Maxim’s.

Henri Gault, unul din tandemul celebrilor autori de ghiduri gastronomice, semneaz` textul unei frumoase c`r]i despre acele vremuri: La Belle Époque à table.

1989, Expozi]ia Universal`, Turnul Eiffel! Noutatea arhitecturii metalice! Gustave Eiffel ofer` celor 300 de muncitori care au lucrat la ridicarea giganticei construc]ii o imens` gustare cu pîine, saucisson, brînzeturi.

Ca niciodat`, explodeaz` proverbiala joie de vivre, simbol al spiritului fran]uzesc.

Pofta de mîncare revine. Lumea bun` se înfrupt` în saloane, la banchete, în restaurante de lux, atras` mai degrab` de elementul decorativ, de str`lucirea ambian]ei decît de calitatea hranei.

E greu s` fii acceptat în saloane, care sînt foar-

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA te selective; doamnele deosebite „primesc“, împ`r]indu-[i s`pt`mîna. Tîn`rul Proust a[teapt` trei ani pentru a fi acceptat de contesa Geffruhle în salonul ei rîvnit de toat` lumea, f`r` s` [tie c` va deveni ducesa de Guermantes, personajul central al C`ut`rii timpului pierdut... Bunul-gust î[i impune regulile rafinate: mesele se simplific`, pe fe]ele de mas` – albe, brodate, impecabile – se desf`[oar` vesela fin` de por]elan, pahare de cristal, flori mai simple decît în secolul al XIX-lea. Dar pe atunci se mînca infinit mai bine. Restaurantele celebre pentru calit`]ile gastronomice se închid acum unul dup` altul.

Brebant, Tortoni, Café Riche [i, mai ales, Café Anglais nu mai sînt decît o amintire. Se deschid altele, care mai exist` [i ast`zi: Tour d’Argent (renovat), Prunier (celebru ca restaurant de pe[te), Le Doyen (pe Champs-Élysées), Laperouse. Ca [i ast`zi, lumea se duce la Café de la Paix, nu atît pentru mîncare cît pentru a contempla decorul somptuos semnat de Garnier, tîn`rul arhitect al Operei. Restaurantele se democratizeaz`, braseriile [i cafenelele se înmul]esc rapid, oferind burgheziei o mas` decent` la pre]uri accesibile. |n locurile publice încep s` apar` femei (purtînd p`l`rii), uneori familii cu copii. Mica burghezie imit` cum poate stilul „lumii bune“, fiecare cas` are cel pu]in o bon`, chiar dac` în timpul s`pt`mînii m`nînc` mai mult decît modest.

Celebrit`]i din lumea artelor se întîlnesc la Weber, pe rue Royale, unde pl`pîndul „Marcel Proust, înfofolit în lîneturi ca un por]elan chinezesc, cere invariabil un ciorchine de strugure [i un pahar cu ap`“. Al`turi de criticul gastronomic Curnonsky, Debussy comand` „un ou cleios [i un rinichi în sînge“. Léon Daudet prefer` Maxim’s, frecventat mai mult de cocote de lux decît de glorii artistice. B`rba]ii se fotografiaz` cu mîndrie între ei, la banchete, ciocnind voios pahare pentru Republic`, Progres, Civiliza]ie. |n fine, [ampania îmbog`]e[te cu brio lista „emblemelor“ Belle Époque. Se bea nu atît de sete cît ca simbol al pl`cerii de a tr`i. Chefliii mondeni se dedau [otiilor mai mult sau mai pu]in spirituale: unul î[i îngroap` via]a de burlac comandînd [ampanie într-un sicriu. Arhiducele Ivan bea opt sticle de [ampanie una dupa alta, pîn` cade beat mort. n

39

Eu, fiul lor. Dosar de Securitate de Dorin Tudoran Colec]ia „Document“ Edi]ie îngrijit` [i prefa]` de Radu Ioanid Postfa]` de Nicolae Manolescu „Dorin Tudoran a fost unul dintre primii scriitori care au adoptat o atitudine critic` fa]` de politica cultural` a PCR. Cu timpul, pozi]ia lui s-a radicalizat, critica vizînd sistemul în ansamblul s`u. O m`rturie cutremur`toare a infernului pe care Dorin Tudoran l-a tr`it începînd cu jum`tatea anilor ’70.“ (Radu Ioanid)

Pre]: 44,95 lei Eul detestabil – seria de autor „Octavian Paler“ Volumul ne ofer`, dup` spusele autorului, „o istorie subiectiv` a autoportretului“, de la primul om care [i-a v`zut chipul reflectat în ap` pîn` la arti[ti contemporani. C`ut\nd esen]a uman` în adîncul pînzelor, Octavian Paler face un studiu al naturilor creatoare, în încercarea de a în]elege temperamentul artistic, felul în care acesta este transpus în linie [i culoare [i ajunge s` determine destinul pictorului.

Pre]: 34,95 lei Cum v`d eu distrac]ia de Will Self Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Daniela Rogobete „Self este un scriitor unic în literatura britanic` a zilelor noastre.“ (Salman Rushdie) / „Amintind de Burroughs prin jocul dezl`n]uit al imagina]iei, Cum v`d eu distrac]ia aduce în discu]ie problema destinului [i a alegerii personale… Un comentariu fascinant despre dualitatea mereu prezent` în psihicul uman [i despre nebunia ce pare s` st`pîneasc` epoca noastr`.“ (Library Journal)

R`zboaiele mele de Adelin Petri[or Colec]ia „Ego. Publicistic`“ Cuvînt înainte de Cristian Tudor Popescu „Adelin Petri[or e pur [i simplu un tehnician inteligent al [tirii, [i nu un aventurier temerar dornic s` ne aduc` în cas` zgomotul tran[eelor. Ceea ce nu înseamn` c` Adelin Petri[or nu [tie ce risc`. Dar e discret, calm, rezonabil. R`sfoindu-i cartea, am descoperit cu pl`cere c` e [i talentat. O ve]i citi, adesea, cu r`suflarea t`iat`.“ (Andrei Ple[u)

Pre]: 24,95 lei Teatru I – seria de autor „Valeriu Anania“ Cronologie de {tefan Iloaie „Oprindu-se în crea]ia sa pe inspira]ia tras` cu prec`dere din vechile motive balade[ti,Valeriu Anania a prelungit procesul creator particular al unui neam înspre un ast`zi coborît cu certitudine din ieri. Dar, a[a cum se întîmpl` întotdeauna, artistul cel nou a infuzat operei sale semnifica]ii legate de viziunea sa individual` asupra lumii.“ (Zoe Dumitrescu-Bu[ulenga)

Pre]: 44,95 lei Chicago de Alaa al-Aswani Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Nicolae Dobri[an „Chicago este o fresc` ampl`, cu o multitudine de personaje ale c`ror pove[ti se împletesc unele cu altele. Prezentîndu-[i cona]ionalii pe fundalul unei alte culturi, Alaa al-Aswani reu[e[te s` sublinieze aspectele cele mai sensibile ale personalit`]ii lor, s` le investigheze op]iunile, traumele, loialit`]ile [i apartenen]ele.“ (The Guardian)

Pre]: 29,95 lei

Pre]: 24,95 lei Strada Sardinelor de John Steinbeck Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere [i note de Ioana Miruna Voiculescu John Steinbeck – Premiul Nobel pentru Literatur`, 1962.

Roman ecranizat în regia lui David S. Ward, cu Nick Nolte în rolul principal. „Strada Sardinelor este cel mai frumos omagiu adus de Steinbeck ]inutului s`u natal: o lume crud` [i aspr`, dar populat` de personaje pitore[ti care îi confer` c`ldur`, exuberan]` [i culoare.“ (Daily Telegraph)

Contesa sîngeroas` de Andrei Codrescu Colec]ia „Biblioteca Polirom Traducere de Ioana Av`dani „O lectur` captivant`!“ (William S. Burroughs) „Descrierea halucinant` a faptelor sîngeroase ale Elisabetei Báthory în decorul opulent al Ungariei medievale pare un basm de Fra]ii Grimm, rev`zut de Marchizul de Sade. Un roman care propune o viziune tulbur`toare asupra persisten]ei r`ului.“ (The Boston Sunday Globe)

Pre]: 33,95 lei

Pre]: 24,95 lei

www.polirom.ro

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

TEHNODROM

„închidere“: de-abia cu apari]ia primelor fonograme muzica înceteaz`, la nivel popular, s` se mai transmit` oral. Apari]ia fenomenului Youtube readuce muzica în fluxul oralit`]ii, cu toat` presiunea pe care produc`torii de fonograme o exercit` asupra publicului.

Pettitt e interesat mai ales de modul în care am ales s` închidem cuvintele în c`r]i. Ele se tip`resc pe hîrtie, hîrtiile sînt legate în forma c`r]ii, copertele marcheaz` limitele containerului etc. Forma aceasta a influen]at modul de a construi nara]iuni ([i argumente): orice poveste are un început [i un sfîr[it stabilite clar. Dar în epoca oralit`]ii nu produsul finit conta, ci performarea pove[tii. Astfel, pove[tile se schimbau cu fiecare performer, evolu]ia lor era una dinamic`. |n zilele noastre nu (prea) întîlnim romane rescrise la fiecare nou` edi]ie. Exemplul favorit al lui Pettitt sînt piesele lui Shakespeare. Acestea, în vremea autorului lor, erau mai degrab` terenul de joc al actorilor, care interveneau la nivelul con]inutului cu o libertate necunoscut` actorilor ([i regizorilor) contemporani. Mai mult, în func]ie de locul unde se juca spectacolul, se schimba con]inutul. Pettitt observ` c` primele edi]ii din Romeo [i Julieta apar f`r` numele autorului pe copert`, în schimb apare numele trupei care joac` spectacolul. Cu timpul, exemplarele tip`rite devin liter` de lege, actorii nu mai modific` nimic, spectacolele sînt con]inute [i limitate la scene în interiorul cl`dirilor teatrelor. A durat peste o sut` de ani aceast` închidere [i mutarea accentului de pe performan]` pe textul scris, definitiv.

Internetul este calea major` prin care p`r`sim paranteza Gutenberg. Toate distinc]iile tari operate în perioada gutenbergian`, toate categoriile [i toate containerele care au purtat mesajele în timp se estompeaz`. Totul reintr` în fluxul firesc al compil`rii, prelu`rii [i modific`rii. Limitele se transgreseaz` cotidian, redevenim, în cuvintele lui Pettitt, ]`ranii medievali.

Aceast` mi[care cultural`, care pentru conservatori pare o barbarie, ne va face ferici]i: vom percepe lumea mai pu]in categoric, mai pu]in panica]i [i mult mai indiferen]i la distinc]ii. Sîntem iar în flux. n

Constantin Vic`

Paranteza Gutenberg Cartea tip`rit` [i întreaga ei cultur`, a originalit`]ii [i diferen]ei, a exemplarului finit [i definitiv etc., sînt doar o interferen]`, un „zgomot“ în lunga istorie a mediilor de comunicare. Lunga istorie media e una a efemerit`]ii, construit` din comunicare oral`, flux continuu [i înl`n]uirea mesajelor ca într-un fir de ]es`tur`. |n toat` aceast` istorie, apari]ia c`r]ii a fost mai degrab` o devia]ie ce a impus o disciplin` nenatural`.

Ipoteza conform c`reia cultura axat` pe carte e doar o parantez` în care diferite moduri de comunicare intr` [i ies a fost formulat` cu cî]iva ani în urm`, într-un grup de cercetare dintr-o universitate danez`. Anul acesta, Thomas Pettitt, specialist în teatrul shakespearian, a preluat ipoteza [i a extins-o (conferin]a lui de la MIT se poate urm`ri aici: http://mitworld.mit.edu/ video/775). |n paranteza Gutenberg orice mesaj este prins într-un container finit, limitat, el este încadrat [i delimitat de celelalte mesaje. Un exemplu oferit de Pettitt nu vine din mediul tip`rit, ci din teatru: spectacolul este încadrat pe o scen`, scena este con]inut` de cl`direa unui teatru. Acest mod de a „închide“ un spectacol de teatru apare odat` cu presa de litere a lui Gutenberg [i, dup` cum se vede, se preg`te[te s` ias` din aceast` parantez`. Asist`m ast`zi la diferite medii care p`r`sesc modul de transmitere bazat pe container: muzica e unul dintre primele. De altfel, muzica are doar un secol de

41

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

REPORTAJ

Alina Purcaru

Note despre irlandezi, c`r]i [i o c`l`torie pe vreme rea Timp de trei zile, cu greu puteai s` vezi la doi metri \n fa]`, de ploaie. A \nceput tocmai c\nd am ajuns \n Bantry, un or`[el din sud-vestul Irlandei, l\ng` mare, unde venisem pentru un festival de literatur` care se ]ine anual, West Cork Literary Festival. C`r]i [i mare, ar fi fost perfect. Nu numai c` n-am c`lcat pe plaj`, trea-

b` la care nu m-a[ fi g\ndit, dar \n astea trei zile de ploaie [i mohoreal` seac` n-am apucat s` citesc nici 50 de pagini. De diminea]a p\n` seara, ritmul cerut de festival \n minusculul Bantry a fost: trezit, mo]`it peste un mic dejun mare, bun [i cald, plecat la lecturi publice, apoi \n pub, iar lecturi, iar pub, iar discu]ii, deci cidru, vin, chipsuri [i scriitori p\n` c`deam la]i. Au fost trei zile de literatur`, ploaie c`poas` [i necunoscu]i mura]i [i guralivi, cu care am p`l`vr`git ore [i subiecte \ntregi. Trei zile \n care am v`zut imposibilul devenit posibil: cu mantale de ploaie, cu umbrele sau de-a dreptul cu m\inile \n buzunar, irlandezii din acel ora[ minuscul, de toate v\rstele [i fizionomiile, au umplut s`lile de lectur`. Pentru multe dintre ele intrarea nu era liber`.

Prima zi. Monty Python.

Jurnal de sear` Festivalul, care a crescut [i a ajuns o referin]` important` pentru via]a literar` din Irlanda, trecuse de prima jum`tare c\nd am ajuns acolo, doar pentru ultimele trei zile. Chiar din prima sear`, dup` descinderea \ntr-un hotel

42

R E P O R TA J

masiv, tot numai lemn [i coridoare mohor\t-\ntortocheate – cazemata scriitorilor invita]i –, un domn rozaliu, \nfometat [i z\mbitor s-a a[ezat la masa noastr`, r`t`cit \n h`rm`laia general`. {i p\n` s`-i vin` comanda, ne-a povestit agale despre propriile treburi literare prin zon`. Scria c`r]i pentru copii, putea s` imite voci, avea [i o emisiune TV, iar mai t\rziu l-am g`sit [i \n catalogul festivalului – z\mbea din profil unei bufni]e. Don Conroy, foarte pl`cut` companie pentru o cin` cu care s` aluneci \n atmosfer`!

Vedeta serii respective a fost \ns` Michael Palin, veteran al trupei Monty Python [i autor de c`r]i de c`l`torii [i jurnale. Pentru acea sear`, biletele se epuizaser`, lucru previzibil, de altfel.

Partea cea mai interesant`, [i cu adev`rat imprevizibil`, a fost \ns` finalul, p`strat pentru \ntreb`ri [i r`spunsuri – un spectacol \n sine, dar f`r` absolut nimic teatral: oamenii \ntrebau fel de fel de lucruri, nimic for]at [i absolut nimic deplasat, iar el le r`spundea cu o prezen]` de spirit [i cu un umor de zece ori mai savuroase dec\t paginile citite din jurnal. {i m-am g\ndit atunci c` e ciudat cum se \nt\mpl` c` un actor, uneori, uit` c` e actor c\nd \l pui fa]` \n fa]` cu oamenii, dar nu poate, de fapt, s` fie altceva

c\nd e fa]` \n fa]` cu o coal` de h\rtie. Asta n-a modificat \ns` cu nimic coada de fani ordona]i de-a lungul unui luuung coridor, \n a[teptarea unui autograf. Era trecut de ora zece [i mai erau un zumzet de fond, chit-chat [i multe prezent`ri, click-uri digitale [i pahare plimbate de-a lungul vreunui fir de conversa]ie. Oameni veseli, vag stresa]i [i obosi]i. Aproape c` nu mai conta despre ce se vorbea. Lampadarele f`ceau o lumin` joas`, de cazino la ore mici, pe care, din cauza ploii, a nop]ii [i a m`rii, mi-l \nchipuiam \n m`runtaiele unui vapor; genul de senza]ie pe care o ai la sf\r[itul unei zile lungi, la cap`tul unei c`l`torii pline de figuri noi, dup` doar un pahar de vin.

fotografii de Alina Purcaru

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Un festival pentru tot ora[ul Revenind \n registrul realist, trebuie spus c` o strategie pe care acest festival o pune \n practic` a[a cum trebuie este s` acopere c\t mai multe genuri. E, cu alte cuvinte, festivalul \n forma lui standard, a[a cum se \nt\mpl` \n locuri \n care exist` interes [i resurse logistice pentru a[a ceva. Nu e un festival de cast`, cu u[ile \nchise,

43

R E P O R TA J

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010 intrare, unde a fost. Au venit, au umplut s`lile, inclusiv la seara de poezie (absolut reu[it`, cu poe]i foarte diferi]i, foarte con[tien]i de ei, performeri \n for]`), au cump`rat c`r]i, au pus \ntreb`ri. Era ca [i cum acea s`pt`m\n`, \n care se petreceau lucruri legate de scris [i citit, le intrase cumva \n ritm, \n agend`. |i interesa! Mi-aduc aminte c` intram s` beau un ceai undeva, s` iau un ziar sau ceva la fel de banal [i, dintre figurile pe care le reperam involuntar, sigur reg`seam c\teva mai t\rziu, \n bibliotec`, unde cine [tie ce lectur` era programat`. Genul de lucruri care te fac s` z\mbe[ti!

Oamenii care pun \ntreb`rile

[i nici unul calat pe o singur` zon`. Au fost workshop-uri [i lecturi care s` acopere cam tot ce \nseamn` scris ast`zi: c`r]i pentru femei, c`r]i pentru copii, jurnalism, editare de text, literatur` de c`l`torii, roman grafic, fantasy, thriller, poezie, versuri pentru c\ntece, dramaturgie, literatura imigran]ilor, autofic]iune etc., dac` mai e nevoie de un etc. Au fost evenimente g\ndite pentru profesioni[ti [i altele pentru oricine cite[te [i are curiozit`]i \n leg`tur` cu subiectul, iar oamenii din acel ora[ nu s-au \mpiedicat de ploaie, nici de norii cobor\]i at\t de jos cum n-am v`zut \n via]a mea, nici de taxa de

44

Ce mi-a mai pl`cut a fost un fel de colocvialitate a scriitorilor, care nu \nseamn` tras de [ireturi, ci pur [i simplu interes [i respect pentru oamenii care vin s`-i vad`, s`-i aud` citind. E vorba de o bun` complicitate \ntre cel care cite[te [i cei care \l ascult`. Ei [tiu c` e ceva aparte, c` nu se \nt\mpl` la ordinea zilei s`-]i ascul]i autorul preferat live, iar reciproca e [i ea valabil`, a[a c` oamenii chiar vor s` se bucure de acel moment, cu tot ce presupune el: sigur emo]ii, imprevizibil, poate chiar ceva incomod.

Mi-aduc aminte de lectura unui scriitor pe care l-am [i citit \ntre timp cu mare entuziasm, Greg Baxter, [i pentru care, chiar necunosc\ndu-l, m-am trezit c` am eu emo]ii. Era o s\mb`t` diminea]a, evident ploua \n draci, sala a \nceput s` se umple \ncet-\ncet, cu un bun procent de seniori [i bune catolice, iar tipul a \nceput s` citeasc` pasaje cam sumbre, evident subversive, despre un Satan eroic din Paradisul pierdut al lui Milton [i alte interpret`ri \n r`sp`r pe marginea binelui [i a decen]ei. Un text foarte puternic, dar la fel de ireveren]ios, mai ales dac` iei \n calcul un presupus conformism al audien]ei.

At\ta doar c` oamenii nu s-au ridicat s` plece, nu s-au foit, au ridicat m\na la sf\r[it [i au \ntrebat, chiar surprinz`tor de mul]i, lucruri de fine]e sau de bun-sim] – \n orice caz, chestiuni cerute de pasajele citite de scriitorul `sta care p`rea buc`]ic` rupt` din Cioran [i Miller la un loc.

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

R E P O R TA J

Despre Cioran [i Andrei Codrescu, \nainte de ultima comand`

via]a de angajat la ziar, \n cartea de care spuneam mai devreme! |n treac`t, dar doar \n treac`t, am ajuns [i la c\]iva autori rom‚ni care-l interesau pe el: Blecher, N.Steinhardt, evident Cioran. Zilele trecute am g`sit pe Guardian un top 10 f`cut de el cu autobiografiile care l-au marcat. Alt gen de \nt\mplare care te face s` z\mbe[ti! ~sta a fost un loc bun din Bantry: aici am tot intrat [i ie[it, am povestit, iar alteori doar am stat, mura]i de ploaie, [i am l`sat s`-mi treac` pe l\ng` urechi murmurul general, f`cut` covrig pe scaun. Era cald, era veselie [i se r\dea foarte mult. Mai era ceva ce m-a atras la locul `sta, pe l\ng` faptul c` m-am \n]eles bine cu necunoscu]i: la intrare aveau rafturi pe care se \nghesuiau \n dezordine pachete de biscui]i, ciocolat`, chipsuri, toate prostiile alea mici [i nerecomandate pe care \]i vine s` le m`n\nci uneori, noaptea, c\nd ie[i cu prietenii [i nu mai conteaz` ce nu e s`n`tos. Nu c` mi-a[ fi cump`rat ceva, \n afar` de ou` murate de ra]` – a fost o \ntreag` distrac]ie cu ideea asta, exploatat` \n grup! –, dar m-am bucurat c` erau acolo, \n caz c`!

Mai t\rziu, \mpreun` cu Philip Ceallaigh, cu care \mparte acela[i editor la Penguin, am stat de vorb` cu el, iar discu]ia s-a legat u[or, ]in\nd cont c` A Preparation for Death, cartea autobiografic` din care a citit, se deschide av\nd ca motto un citat din Cioran! Crescuse \n SUA, un loc \n care zicea c` nu s-ar mai \ntoarce nici mort, [i doar de zece ani tr`ia \n Irlanda. |l avusese profesor pe Andrei Codrescu, despre care pomene[te [i \n carte [i \n privin]a c`ruia l-am tras de limb` \n ultima sear`, dup` ce am l`sat petrecerea de final pentru un pub cu clien]i de-ai casei, scaune joase [i o chelneri]` sigur` [i senin`, cu gesturi de st`p\n`. P\n` s` ne ia ultima comand`, Greg Baxter \ncepuse deja s`-[i verse oful despre via]a lui \n Dublin, unde ]ine un curs de creative writing pentru studen]i care n-au chef s` citeasc` (nu vor Cehov, nu vor Gogol sau Hemingway, vor s` scrie!). {i despre cum [i-a pierdut slujba pentru c` a vorbit de r`u

45

R E P O R TA J

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Ce e mult e plictisitor, sau c\te ceva despre regula de aur a cititului/vorbitului \n public

fi a[teptat, ]in\nd cont de subiect – ceea ce a riscat ea pentru a scrie o carte despre c\teva triste consecin]e ale conflictul din Gaza. Cartea se nume[te Nothing to Lose but Your Life. {tiu c` acest gen de expunere care \mprumut` practici dintr-un performance a ajuns s` fie criticat`, desconsiderat` chiar. Scriitorii n-ar fi actori, treaba lor n-ar fi s` seduc` vorbind, scand\nd, ci s` scrie. Adev`rul e c` Suad Amiry, scriitoarea de care ziceam, nici n-a \nceput cu scrisul [i nici nu s-a oprit aici. E de fapt e arhitect, activist, nor` nemul]umit` [i multe altele, plus c`, zicea ea, nu prea-i place s` i se spun` scriitoare. |nainte de a scrie, Suad (are peste 50 de ani) s-a deghizat \n b`rbat (nu pare deloc genul cabotin) [i a trecut grani]a ilegal \n Israel (noaptea, fugind de gr`niceri) \mpreun` cu un grup de muncitori palestinieni. Chiar voia s` vad` cum e s` fii ilegalist [i s` cau]i de munc`, risc\ndu-]i libertatea [i via]a chiar, pentru c` nu prea ai ce altceva s` faci. Despre toat` t`r`[enia asta, \n care ea, femeie a[ezat` [i cu stare, \[i anun]` familia c` pleac` cu muncitorii ca s` vad` pe viu lucrurile despre care are de g\nd s` scrie, a povestit \ntr-o englez` cu accent aspru [i cu un haz nebun. De necaz. Ei i s-a potrivit. n

E ceva foarte reconfortant s` [tii c` [\n caz c`...] exist` variante! |n orice caz, revenind la c`r]i [i la Irlanda, aici \n caz c` oamenii chiar vor s` vorbeasc` mai mult dup` un eveniment la fix cronometrat, se pot orienta spre o mul]ime de locuri prielnice conversa]iei. Nici o lectur` n-a durat mai mult de o jum`tate de or` [i disciplina asta, ie[it` din motive lesne de intuit, ar merge importat` [i la noi. Tot din motive lesne de intuit. M` g\ndesc, de pild`, la lans`rile de carte, \n majoritatea lor lungi (foarte lungi, de fapt) – prilejuri de plictiseal` [i banalit`]i, pentru c` lecturi publice adev`rate, \n afar` de cele organizate (cu mare greutate) de Mirela Florian (la Clubul }`ranului de la M}R), mai rar.

Nu mai spun c\t e de p`cat [i c\t de mult se pierde. |mi amintesc doar de seara unei scriitoare palestiniene care s-a jucat cu publicul ca o actri]`, dramatiz\nd – cu un umor la care nu te-ai

46

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

BIBLIOTECA „PARADISO“

prin acoperi[ul de la Fouquet [i aterizeaz` nev`t`mat în Les Halles. Acum Les Halles nu mai exist`.“), Woody Allen ascunde praf de pu[c` în structurile noastre de gîndire [i de punere în pagin` a realit`]ii, f`cîndu-le s` sar` în aer cu o poant` bine plasat`. Sînt, astfel, parodiate biografiile oficiale, exegezele avizate, retorica în cerc, discursul revolu]ionar, explica]iile psihanalitice, policier-ul, literatura rus`, filozofia german`, pildele hasidice. Punînd personaje reale (Hume) în situa]ii fictive (singurul filozof c`zut în admira]ia descoperirii epocale a sendvi[ului), inventînd indivizi care, la fel ca Zelig, parcurg istoria fluierînd cu mîinile în buzunare, Woody Allen scrie cu lejeritatea unui suprarealist jovial, despre subiecte c`rora universitarii le dedic` de obicei gr`sane teze de doctorat. Rezultatul e o subit` sc`dere în greutate a Temelor cu T mare, o pierdere a gravit`]ii, pentru ca, pîn` la urm`, nici una dintre sperietorile cotidiene s` nu mai fie atît de înfior`toare.

De neratat pentru orice practicant fervent al lu`rii în balon sînt „O privire asupra crimei organizate“ (combina]ie de Borges, Buster Keaton [i o sut` de evrei la un loc), din care ve]i afla c` se poate muri dac` sînte]i închi[i într-un dulap, iar cineva suge tot aerul din`untru cu un pai, „Memoriile lui Schmeed“ (o colosal` infantilizare a istoriei), unde ve]i citi r`spunsul la „întrebarea de baz`: l-ar putea bate Hitler pe Churchill la perciuni?“, sau „Pove[ti fantastice cu fiare mitologice“ („vela“ este „un [oarece mare [i alb, care are tip`rit` pe burt` versurile cîntecului Am I Blue?. Vela este singura roz`toare, deoarece se poate cînta la ea ca la acordeon“. ) Proza lui Woody Allen, hr`nindu-se lacom din referin]e literare, cinematografice, filozofice etc., scurtcircuiteaz` logica, provoac` întîlniri electrice între limbaj [i gîndire [i, în general, pune piuneze pe scaunul cititorilor pe jum`tate adormi]i de corectitudinea lor politic`. Dac` a[ avea un Marele Persky personal (a se citi „Episodul Kugelmass“), i-a[ cere s` m` trimit` în c`r]ile (sau filmele) lui Woody Allen, c`ci numai acolo „J. Martinez, din Kennebunkport, Maine, a visat c` a cî[tigat la loto în Irlanda. Cînd s-a trezit, patul lui plutea pe mare“. n

Luiza Vasiliu

Topitoria lui Woody Woody Allen nu e doar actor, regizor, scenarist, clarinetist, scriitor. E [i proprietarul unei topitorii, dar acest fapt e mai pu]in cunoscut opiniei publice. |n topitoria lui Woody sînt aruncate în cazan [i topite, la temperaturi variabile, mai toate lucrurile pe care sîntem obi[nui]i s` le lu`m în serios: moartea, Dumnezeu, existen]ialismul, buc`t`ria francez`, istoria, sexul, marea literatur`, psihanaliza [i listele de cump`r`turi. Nimic nu i-a sc`pat pîn` acum, ca [i cum, de la 17 ani, de cînd a început s` scrie primele scheciuri, a bifat neobosit Toate Tabuurile care ne complic` existen]a.

O vizit` ghidat` la topitorie g`sim în antologia Ap`rarea invoc` nebunia, ap`rut` la Editura Humanitas în traducerea Ruxandrei Ana. Cele 40 [i ceva de texte ar fi putut începe toate cu vorbele unuia dintre personajele filmului Sleeper: „Glumesc întotdeauna, dar acesta e un mecanism de ap`rare“. Nu ced`m tenta]iei de a glosa doct în jurul terapiei prin umor, [i trecem direct la fapte. Dac` e adev`rat c` exist` un abis existen]ial, atunci Woody Allen îl umple cu cele mai zguduitoare poante, iar dac` crudul nostru destin face ca atîtea întreb`ri chinuitoare s` r`mîn` f`r` r`spuns, atunci tot Woody construie[te excentrice posibilit`]i de care s` ne ag`]`m cînd sîntem în c`dere liber`.

Asemeni feti]ei din „Amintiri: locuri [i oameni“ („O feti]` de zece ani cu bucle lungi [i castanii [i ochii verzi ascunde un dispozitiv explozibil în spuma de ciocolat` a ministrului de Interne. La prima mu[c`tur`, ministrul zboar`

48

D I L E M AT E C A

POEMUL DIN OCTOMBRIE

Henri MICHAUX

|n ]ara Magiei (fragment)

* Nu-i lucru rar s` \nt\lne[ti un b`tr\n de peste [ase sute de ani [i care, altminteri, arat` destul de nenorocit.

Dac` \l \mbr\nce[ti f`r` s` vrei ori din r`utate, puterea de a se \mpotrivi \l p`r`se[te [i omul se preface \n pulbere, \ntr-o pulbere fin` care pute u[or. Nu \l mai ]ine \n via]` dec\t o ultim` f`r\m` de jar a voin]ei. {i te vei minuna grozav c\nd vei \nt\lni unul care tocmai a murit.

E drept c` eu am v`zut doar unul, despre care se spunea c-ar fi avut patru sute de ani b`tu]i pe muchie, [i c` am ajuns la fa]a locului abia la dou` ore dup` accident, c\nd r`m`[i]ele lui erau at\t de alandala [i at\t de \mpu]inate \nc\t ar fi \nc`put \ntr-o desag`, dac` l`sai deoparte oasele toracelui. Numai pl`m\nii [i inima \[i mai p`strau o oarecare moliciune. De altfel, asemenea superb`tr\ni pot respira \n locuri unde nimeni n-ar avea aer. Dar la digestie au renun]at de mult` vreme, mul]umindu-se cu u[oare b`i alimentare externe. traducere de Dan Stanciu

(din volumul |n ]ara Magiei, \n curs de apari]ie la Editura ART)

49

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

INTERVIU

„|ntotdeauna am preferat latura întunecat` a lucrurilor“ Guillermo Arriaga {i-a petrecut copil`ria într-unul dintre cele mai violente cartiere din Ciudad de Mexico, astfel c`, la vîrsta de treisprezece ani, [i-a pierdut sim]ul mirosului în urma unei lupte de strad`. |nainte de a alege cariera de scriitor, Guillermo Arriaga a încercat mai multe ocupa]ii [i profesii, fiind angajat ca boxer, baschetbalist sau juc`tor profesionist de fotbal. |n timp ce preda la Universitatea Ibero-American` din Monterrey, l-a cunoscut pe regizorul Alejandro González Iñárritu al`turi de care a realizat filmele ultrapremiate Amores Perros [i 21 Grams, iar în 2005 a primit premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de film de la Cannes pentru The Three Burials of Melquiades Estrada, film regizat de Tommy Lee Jones în care a jucat [i un rol secundar. |n 2008 a debutat ca regizor cu The Burning Plain, film care le are în distribu]ie pe Charlize Theron [i pe Kim Bassinger. |ntre timp, romanele sale au fost traduse în peste zece limbi, inclusiv în român`, dou` dintre acestea fiind deja adaptate pentru cinema. De[i a fost premiat adesea în calitate de scenarist, Guillermo Arriaga a declarat în repetate rînduri c` nu-i place s` fie numit „scenarist“ [i, c` atît el, cît [i ceilal]i scenari[ti sînt scriitori [i ar trebui recunoscu]i ca atare. |nc` de mic v-a]i dorit s` fi]i [i scriitor, [i regizor de film. Cum s-au n`scut visele acestea?

Mai mult decît atît, cînd eram mic îmi doream s` fiu a[a: scriitor, regizor de film, actor [i sportiv profesionist. Pe la unsprezece ani, le-am spus p`rin]ilor mei c` ]elul meu în via]` este s` cî[tig Premiul Oscar, „Palm d’Or“ la Cannes [i Premiul Nobel. {i, bineîn]eles, c` vreau s` joc fotbal s` cî[tig [i Cupa Mondial`.

De mic am descoperit o anumit` dorin]` de

a spune pove[ti. Am sim]it asta ca pe un fel de necesitate organic`. De fiecare dat` cînd voiam s` explic ceva sau s`-mi exprim un punct de vedere, spuneam pove[ti. Astfel, am început s` scriu pentru a exprima cît mai bine toate aceste pove[ti. Am scris chiar [i o pies` de teatru, pe cînd aveam numai cincisprezece ani. Pe la vîrsta de nou`sprezece ani, am fost pl`tit s` scriu [i am scris povestiri în pagina pentru copii a unui ziar na]ional.

Cu visul sportiv ce s-a întîmplat?

51

n Guillermo Arriaga (n. 1958, Ciudad de Mexico) este scriitor, scenarist, regizor [i produc`tor. Este licen]iat în Comunicare [i are un masterat în Psihologie, la Universitatea Ibero-American`, unde a predat cursuri de media, înainte de a se al`tura Institutului Tehnologic din Monterrey. Guillermo Arriaga este scenaristul filmului nominalizat la Oscar, Amores Perros (regia Alejandro González Iñárritu, 2000). A mai fost nominalizat la premiile BAFTA pentru cel mai bun scenariu cu 21 Grams (regia Alejandro González Iñárritu, 2003) [i a primit premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de film de la Cannes (2005) pentru The Three Burials of Melquiades Estrada (regia Tommy Lee Jones, 2005), film în care a jucat [i un rol secundar. Filmul Un dulce olor a muerte (regia Gabriel Retes, 1999) este o adaptare dup` romanul s`u omonim. |n 2007, la Festivalul de film Sundance a avut loc premiera filmului El Búfalo de la Noche (regia Jorge Hernandez Aldana) o alt` adaptare dup` un roman omonim.

INTERVIU

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

N-am reu[it s` ajung sportiv profesionist.

N-am fost un fotbalist talentat, dar în sporturile profesioniste asta nu conteaz` chiar deloc. Fotbali[ti f`r` talent au devenit juc`tori importan]i doar prin disciplin` [i pasiune. Am înv`]at o lec]ie important` din aceast` experien]`: ca s` reu[e[ti, indiferent în ce domeniu (ai vrea s`) lucrezi, ai nevoie de pasiune [i de o voin]` de fier.

Asta înseamn` disciplin`, munc` mult` [i curajul de a te implica în toate b`t`liile necesare. |ntre timp, am renun]at la ideea de a deveni fotbalist profesionist [i, curînd, am renun]at [i la inten]iile de a urma cursuri de actorie. Mi-au lipsit pasiunea [i energia de a le face. Dar asta nu s-a întîmplat [i în ceea ce prive[te scrisul.

Simt un puternic impuls de a scrie în fiecare zi, indiferent dac` ceea ce scriu urmeaz` s` fie publicat sau nu, a[a c` acum m-am dedicat visului de a deveni [i regizor de film.

A]i mai [i boxat în tinere]e, a]i jucat [i basket... Mai practica]i vreunul din aceste sporturi în timpul liber?

Din p`cate, nu. Mi-am distrus un menisc acum doi ani [i de atunci n-am mai putut practica nici un sport. Dar înc` mai încerc s` merg zilnic la sala de gimnastic` [i plec la vîn`toare de cîteva ori pe an.

trarii: moarte – via]`, frumuse]e – cruzime, om – natur`. |n acela[i timp, vîn`toarea este calea prin care lupt cu propria alienare. Tr`im într-o societate care rareori ne permite s` lu`m parte la ciclurile din jurul nostru. Foarte rar putem urm`ri întregul proces al lucrurilor în mijlocul c`rora ne ducem existen]a. Aceast` alienare ne împinge pe noi în afara noastr`. Avem o imagine fragmentat` [i mutilat` a ceea ce este via]a.

Prin vîn`toare po]i c`p`ta o mai profund` rela]ionare cu via]a.

Cum? Mai întîi de toate, completezi un ciclu, închizi un cerc. Te duci într-un loc, îl studiezi, te familiarizezi cu terenul, cu vegeta]ia, cu vremea.

Vezi de unde pot veni animalele. Apoi iei urmele [i începi urm`rirea pîn` ajungi aproape de animal. Tragi. De cele mai multe ori ratezi. Dar chiar [i atunci cînd love[ti în plin, trebuie s` g`se[ti animalul, iar odat` ce l-ai g`sit, trebuie s`-l deschizi, sim]i mirosul de sînge, sim]i carnea cald`, aburii m`runtaielor... Apoi cure]i totul [i, în cele din urm`, m`nînci. |n alienarea de care vorbeam, te duci la supermarket [i cumperi doar carnea, f`r` s` cuno[ti procesul dur al uciderii animalului. M`nînci f`r` s` [tii ce înseamn`, de fapt, s` ucizi un animal. De aceea spun c` vîn`toarea a devenit, pentru mine, calea primordial` prin care ajung s` cunosc via]a [i condi]ia uman`.

M` intereseaz` afirma]ia dvs. cum c` în societatea contemporan` tr`im într-o perfect` [i total` negare a mor]ii. Este acesta motivul pentru care scrie]i atît despre moarte, ca un fel de compensa]ie? Care crede]i c` este lec]ia mor]ii pe care oamenii o ignor`, [i n-ar trebui?

Da, tr`im într-o societate care refuz` moartea [i care, f`cînd asta, refuz` [i via]a. Dac` ai un profund sim] al sfîr[itului, vei da propriei vie]i ]eluri mai bune [i vei avea idealuri mai înalte.

Dac` nu, via]a devine un lucru blînd [i vei tr`i cu senza]ia c` va dura ve[nic. Moartea este negat` în nenum`rate feluri de societ`]ile contemporane: transplanturi de p`r, botox, liposuc]ie, chirurgie plastic`, machiaj, produse dietetice etc. Chiar [i condamnarea vîn`torii, de exem-

Vîn`toarea [i condi]ia uman` V` defini]i ca „un vîn`tor care lucreaz` ca scriitor“; ce vîna]i?

Da, vînez, îns` acum numai cu arc [i cu s`ge]i. Mi-a luat ceva vreme s` ajung s` vînez cu arcul, dar acum sînt de p`rere c` a vîna cu pu[ca î]i ofer` un avantaj prea mare în fa]a animalelor. Voi mai pune mîna pe o arm` doar atunci cînd voi vrea s` împu[c p`s`ri, dar niciodat` nu voi mai folosi o pu[c` pentru vînatul mare. Pîn` acum am vînat c`prioare, mistre]i, porci spino[i [i curcani s`lbatici.

De ce vîna]i?

Vîn`toarea este pentru mine un mod mai bun de a în]elege contradic]iile profunde ale condi]iei umane. Uneori î]i pare r`u cînd ucizi asemenea bestii splendide. Dar o fac în continuare. M` las prins, astfel, într-o serie de con-

52

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

INTERVIU

plu, e tot o form` de a nega moartea. |n literatura pe care o scriu, m` simt dator s` aduc înapoi, s` reafirm importan]a mor]ii.

Sensul ei profund. F`cînd asta, nu pot decît s` sper c` recap`t importan]a vie]ii.

Scrie]i mult nu doar despre moarte, dar [i despre boli incurabile. Este literatura un mod de a v` îmblînzi temerile personale?

Nu, literatura nu e o form` de a-mi îmblînzi fricile. Literatura este o form` de expresie a perspectivei asupra vie]ii, determinate de experien]ele mele personale. Trebuie totu[i s` spun c` nu sînt o persoan` întunecat`, sînt o fire optimist`. Multe din aceste teme, de altfel, nu [tiu de unde vin.

egal` m`sur`, [i o lec]ie de via]`, de vreme ce fiecare dintre povestirile mele are de-a face cu ceea ce eu însumi am tr`it, la un moment dat, într-un mod foarte intens. Am scris majoritatea povestirilor din Retorno 201 pe cînd aveam 2426 de ani [i am vrut s` vorbesc în acele pove[ti despre ceea ce v`zusem în urm` cu cî]iva ani.

Obi[nui]i s` v` duce]i personajele pe marginea abisului, exact ca în tragediile grece[ti [i, poate, ca în piesele shakespeariene, dar, în acela[i timp, recunosc în c`r]ile dvs. [i tradi]ia literaturii latino-americane...

E interesant c` men]ionezi tragedia greac` [i pe Shakespeare, pentru c` acestea, împreun` cu marii dramaturgi spanioli ai Vîrstei de Aur, au fost chiar primele mele influen]e. Cînd am intrat eu la gimnaziu, teatrul era o materie obligatorie. {i nu trebuia s`-i citim doar pe Shakespeare [i pe clasicii greci, dar trebuia s` [i scriem piese de teatru, s` regiz`m [i s` [i juc`m în spectacole. Aceasta a fost cea mai important` perioad` de formare din cariera mea literar` [i cinematografic`. Din acele piese de teatru am înv`]at c` oamenii afla]i pe marginea abisului sînt posibile personaje. |n via]`, înc` de cînd eram mic, am fost atras de persoanele aflate în

„M` inspir` via]a îns`[i“ L-a]i men]ionat pe Faulkner drept una dintre cele mai mari influen]e ale dvs. în scrierea pove[tilor cu mai multe perspective.

V` mai aminti]i cînd l-a]i citit prima dat`?

Da, îmi amintesc perfect, aveam nou`sprezece ani cînd un profesor ne-a pus s` citim Palmierii s`lbatici. N-am f`cut-o. Am citit rezumatul de pe coperta c`r]ii [i la examen am scris lungi paragrafe despre ceea ce înseamn` libertatea [i pericolele în dragoste. Profesorul mi-a dat nota zece. Mai mult, m-a [i l`udat. Dar [tiam c` tri[asem inventînd totul. A[a c` m-am dus la bibliotec` [i am împrumutat Sunetul [i furia.

Am urît cu toat` fiin]a mea acel roman. Dar ceva straniu s-a întîmplat: pove[tile au început s` se aprind` în capul meu. Am visat noi pove[ti. Eram hipnotizat. A[a am devenit un mare fan al lui Faulkner [i am început s`-i citesc toate c`r]ile. {i fiecare dintre ele mi-a ar`tat o cale nou` de abordare narativ`. Noi posibilit`]i de a spune pove[ti. C`r]ile lui Faulkner m-au înv`]at patru lucruri foarte importante: s`-mi asum riscuri, s` scriu numai despre ceea ce [tiu, fiecare poveste are o form` aparte prin care poate fi spus` [i chiar [i temele întunecate pot fi subiectul celei mai str`lucite literaturi.

Cînd am recenzat volumul de povestiri Retorno 201, am scris c` povestirile dvs. sînt construite ca ni[te thrillere tragic-erotice. Asta trebuie s` fie tot o lec]ie faulknerian`...

Sigur c` e o lec]ie faulknerian`. Dar este, în

© Phil Konstantin

53

Cel mai nou film al s`u (pentru care semneaz` regia [i scenariul), The Burning Plain (2008), le are în distribu]ie pe Charlize Theron [i Kim Bassinger. C`r]ile sale au fost traduse în peste zece limbi, inclusiv în român`.

Editura Vellant i-a publicat romanele Un dulce miros de moarte (traducere de Olivia Petrescu, 2008) [i Escadron Ghilotina (traducere de Liliana Ple[a Iacob, 2008), precum [i volumul de povestiri Retorno 201 (traducere de Liliana Ple[a Iacob, 2010).

INTERVIU

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

posturi extreme. M-au sedus [i, dintr-un motiv sau altul, întotdeauna am preferat latura întunecat` a lucrurilor.

G`sesc o serie de conexiuni între c`r]ile dvs. [i cele scrise de Ernesto Sábato sau de Julio Cortázar, iar romanul Un dulce miros de moarte tr`deaz` o mare influen]` din partea Cronicii unei mor]i anun]ate a lui Gabriel García Márquez. Aceea[i frumuse]e a morbidului, de[i în realismul naturalist al literaturii dvs. nu e nimic magic...

Cu siguran]` nu e realism magic în scrierile mele, dar García Márquez este, f`r` îndoial`, o influen]` important` în literatura mea. Sábato [i Cortázar, nu prea. Scriitorii care m-au influen]at cu adev`rat sînt Faulkner, Shakespeare, clasicii greci, Juan Rulfo, Hemingway, Martín Luis Guzmán, Pío Baroja, Vargas Llosa, scriitorii mexicani ai Revolu]iei, Stendhal [i Borges.

tudine“ a personajelor – nu exist` nici un Dumnezeu care s`-i sprijine – în confruntarea lor cu via]a [i cu moartea?

Cred c` scrierile mele sînt profund optimiste. Personajele care vin din locuri întunecate pot avea, de asemenea, speran]` [i drept la iertare. Opera mea este profund ateist` din cauz` c` personajele în]eleg c` în aceast` via]` trebuie ele s` schimbe lucrurile, s` iubeasc`, s` cear` iertarea, s`-[i asume consecin]ele propriilor acte, în aceast` via]` trebuie s` înfrunte moartea... Nu exist` alt loc pentru via]`, doar acesta, aici.

Cred c` senza]ia de cruzime a literaturii mele vine, a[adar, din alte locuri, nu din lipsa lui Dumnezeu. (Ca o parantez`, eu continui s` cred c` în numele lui Dumnezeu oamenii au comis cele mai mari cruzimi [i atrocit`]i.)

Dac` nu crede]i [i într-o alt` lume, de unde vin povestirile dvs. fantastice?

Din chiar lumea aceasta. Exist` destul fantastic în jur, pentru a-]i inspira pove[ti fantastice.

Spunea]i într-un interviu c` majoritatea povestirilor pe care le-a]i scris s-au format în mintea dvs. de-a lungul mai multor ani. Asta înseamn` c` trecutul v` inspir` mai mult decît prezentul?

Majoritatea povestirilor mele s-au aflat în capul meu decenii. Multe dintre ele s-au aprins, cum spuneam mai devreme, datorit` unor experien]e personale. Nu sem`n cu acei scriitori care î[i caut` [i-[i g`sesc inspira]ia în c`r]i sau în filme sau în lucruri pe care le citesc prin ziare.

Pe mine m` inspir` via]a îns`[i. Acesta este [i motivul pentru care nu adaptez textele altora în scenarii de film.

Care este, de fapt, rela]ia sau raportul dintre memorie [i imagina]ie în c`r]ile dvs.?

Sigur c` imagina]ia este o component` uria[` în scrisul meu, nu scriu autobiografii.

Imagina]ia îmi permite s` rejoc ceea ce am tr`it sau am sim]it eu într-o alt` circumstan]`.

„Nu exist` alt loc pentru via]`“ A]i crescut într-o familie agnostic` [i a]i declarat c` sînte]i ateu. Nu crede]i c` acesta ar putea fi, la fel de bine, unul dintre motivele pentru care în povestirile dvs. aborda]i realitatea într-un fel atît de aspru? Nu g`si]i c` senza]ia de cruzime vine [i din aceast` „soli-

„Scriu [i rescriu [i rescriu“ A]i afirmat c` Amores Perros este o combina]ie a dou` romane ratate. V` e mai u[or s` scrie]i un scenariu decît un roman?

54

Da, în Amores Perros am combinat dou` romane nereu[ite. Am tot lucrat la ele, dar nu progresau deloc. Pur [i simplu se blocaser`. Dintrodat` am realizat c` în film pot fi narate mult mai bine. A[a am decis s` creez o structur` care s`-mi permit` s` spun ambele pove[ti, plus înc` una median`, într-o form` dialectic`: contrariile creînd o sintez` care devine ea îns`[i opusul unui alt opus ce va crea, la rîndu-i, o alt` sintez`. |ntotdeauna mi-am dorit s` împrumut în cinema o structur` sofisticat` precum aceea din Sunetul [i furia, a[a c` structura acestui roman faulknerian se afl` cu adev`rat în spatele filmului Amores Perros, [i nu Pulp Fiction, a[a cum s-a tot scris. |n ierarhia personal` a genurilor, unde a]i plasa povestirea? |n ierarhia mea personal` toate genurile ocup` aceea[i pozi]ie. Nici un gen nu este mai bun decît altul.

Aborda]i cinema-ul din perspectiv` literar` sau scrie]i literatur` urm`rind efecte cinematografice?

Abordez cinema-ul dinspre literatur`. Literatura a exercitat o influen]` major` asupra scenariilor de film pe care le-am scris. Cinema-ul nu are nici o influen]` în c`r]ile scrise de mine.

Un roman se scrie în solitudine, în timp ce filmul este munc` de echip`. Cum împ`ca]i scriitorul din dvs. cu regizorul de film care tocmai a]i devenit? G`si]i mai dificil` regia decît scrisul? |mi place enorm s` regizez. Scrisul este pentru mine mult mai greu. Cînd scrii, creezi o lume f`r` ajutorul nim`nui. Chiar dac` ai ajutorul prietenilor, în cele din urm` tot o munc` singuratic` este. Regia înseamn` interpretarea lumii create de scriitor [i atunci e[ti înconjurat de o mul]ime de oameni care realmente te pot ajuta în ceea ce faci.

Ce p`rere ave]i despre filmele care (v`) ecranizeaz` romane(le)? Crede]i c` este posibil` cu adev`rat aceast` transpunere în imagini a unei opere alc`tuite exclusiv din cuvinte?

Mda, s-au f`cut dou` filme dup` c`r]ile mele [i nu sînt bune de nimic. Cred c` romanele mele sînt dificil de adaptat pentru c` întîmpl`-

INTERVIU © Richard Foreman / 2929 Productions

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

rile au loc mai mult în mintea personajelor.

Scrie]i u[or? V` întreb pentru c`, citind c`r]ile dvs., am fost surprins de felul foarte fluent în care decurge povestirea, asta în ciuda structurii narative complicate...

Scriu ani de zile la un roman sau la un scenariu. Nu pot scrie u[or, dar încerc s` fiu un perfec]ionist. Mi-l amintesc pe Michel Platini explicînd o pas` de [aizeci de metri: pentru a o face s` par` simpl` în ochii spectatorilor, trebuie s` o exersezi toat` via]a. A[a c` scriu [i rescriu [i rescriu încercînd s` ating acea perfec]iune (chiar dac` nu o ating).

A]i spus undeva c` ave]i impresia c` scriitorii au la dispozi]ie doar un litru de cerneal` care, mai devreme sau mai tîrziu, se va termina. Ce alte temeri sau îndoieli mai ave]i ca scriitor?

La fel ca mul]i al]ii, mi-e team` c` într-o zi cineva va descoperi c` sînt un impostor [i c` voi fi demascat. n interviu realizat de Marius Chivu

55

LEONID DIMOV fotografie din arhiva Muzeului Na]ional al Literaturii Rom창ne

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

INEDIT Alex Tocilescu jr.

Expansiunea lui Dimov Acum doi sau trei ani, tat`l meu, regizorul Alexandru Tocilescu („Toca, pentru prieteni“, cum am citit adeseori în pres`), mi-a povestit despre existen]a unor piese de teatru, destul de scurte [i extrem de suprarealiste, scrise de poetul Leonid Dimov [i primite de la acesta pe la sfîr[itul anilor ’70, piese pe care le pierduse sau r`t`cise mai apoi. Una dintre ele, numit` Expansion, îi r`m`sese întip`rit` în memorie, [i îi p`rea extrem de r`u c` nu mai d`dea de ea. Mai mult de atît, piesele p`reau s` nici nu fi existat vreodat`: nimeni în afar` de taic`-meu nu î[i amintea s` le fi v`zut, darmite citit, [i nu erau pomenite în nici o bibliografie, oricît de exhaustiv`, a lui Leonid Dimov.

Partea a doua a acestei istorisiri are loc anul trecut, cînd, scormonind prin ni[te l`zi cu hîrtii aparent neimportante, am dat peste un plic maro, pe care nu scria nimic din care s` fi putut b`nui ce con]ine. L-am deschis [i, evident c`, printre ni[te proze [i piese deja publicate ale lui Denis Dinulescu, am g`sit [i Expansion, piesa lui Leonid Dimov, în limba francez`. L-am sunat imediat pe Toca s`-i comunic descoperirea mea, am scanat textul [i i l-am trimis. |n prim`vara acestui an au început repeti]iile piesei, la Teatrul Na]ional din Bucure[ti. Au încetat îns` dup` pu]in` vreme: textul nu se l`sa montat, nu î[i g`sea locul în scen`.

Totu[i, Toca nu voia s` se dea b`tut în fa]a lui, considerîndu-l – pe bun` dreptate – prea bun [i prea important pentru a fi abandonat definitiv; a[adar, în decursul a trei [edin]e de dializ`, mi-a dictat ceea ce avea s` devin` un scenariu de mediu-metraj, din care nu a eliminat nici o singur` replic` din textul ini]ial. Entuziasma]i de rezultat, produc`torul Vlad P`unescu, de la Castel Film, [i operatorul Vivi Dr`gan au introdus proiectul la concursul de scenarii al CNC, unde a ob]inut un dezam`gitor loc 30. Cum, dup` p`rerea tat`lui meu, membrilor juriului CNC – pe care nu îi cunoa[te [i nici nu dore[te s` îi cunoasc` – le lipsesc capacit`]ile necesare pentru a evalua un asemenea text, a decis s` îl propun` pentru evaluare cititorilor Dilematecii, adresînd pe aceast` cale mul]umirile sale editorilor, pentru amabila g`zduire în paginile revistei.

57

INEDIT

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Alexandru Tocilescu

Concep]ie regizoral` Ne afl`m în universul oniric al marelui poet care a fost Leonid Dimov. Toat` poezia lui a fost impregnat` de ideea c` dragostea [i moartea se împletesc într-un fular uria[ care este chiar via]a. Sigur c` aceasta este o figur` de stil, dar noi nu putem filma nici ghemul alb, nici ghemul negru, nici fularul. Noi film`m ni[te oameni în împrejur`ri simple, dar ciudate, care trec f`r` frontiere dintr-un spa]iu în altul, care tr`iesc la propriu dragostea, frica, distan]area unuia de cel`lalt, ruptura, moartea...

Micul univers cinematografic pe care mi-a[ dori s`-l creez este cel al unor imagini fulgurante, combinate cu cadre pa[nice cu o lumin` tandr`, sprijinite de un joc actoricesc în care se amestec` dragostea cu incertitudinea, toate acestea curgînd nu foarte repede spre secven]a central` a filmului, restaurantul [i dilatarea spa]iului, unde unul dintre principiile regizorale ar putea fi revenirea sistematic` pe acelea[i puncte, cu modific`rile care apar de fiecare dat`, într-un ciclu de panoramice de 360 de grade care, repetîndu-se de cîteva ori, ne înf`]i[eaz` de fapt acest univers în expansiune pe care îl preconizeaz` piesa lui Dimov.

Dansul pe sîrm` al acrobatelor, evolu]ia chelnerilor într-un superb spectacol de varieteu, baletul chelnerilor printre mese, for]a celor patru solda]i care p`trund în înc`pere – toate acestea dau regizorului posibilitatea de a monta în cadru elemente spectaculoase, de a crea suspans [i de a folosi camera ca pe un in-

58

strument poetic. Folosirea cuvintelor „poetic“, „poet“ poate p`rea ca fiind drumul spre plictiseal` [i monotonie, dar dup` mine limbajul cinematografic, cel teatral [i cel poetic sînt una, deosebindu-le, ca s` zic a[a, numai culoarea.

Violen]a din finalul scenariului trebuie [i ea aspru exprimat`, personajele fiind v`zute ca printr-o lup`, sporind efectul de groaz` care, de fapt, zace în permanen]` undeva în adîncurile scenariului, [i care va trimite filmul în cu totul alt` zon` decît cea aparent` ini]ial. Drumul de la liric la macabru trebuie s` fie lin, surprinz`tor [i clar, în a[a fel încît a[tept`rile spectatorului s` fie în permanen]` în[elate, iar fiecare nou` secven]` s` aduc` acel plus de extra-ordinar care cred c` îi este necesar oric`rui film.

De o mare importan]` va fi [i muzica compozitorului Nicu Alifantis, autorul a dou`sprezece cîntece pe versurile lui Leonid Dimov, care vor interfera (nu toate) cu secven]ele cu care versurile acestor piese par a face conexiuni. Pe structura cîntecelor a[ dori realizarea unui soi de flashback-uri legate de memoria personajelor [i de întîmpl`ri echivalente cu versurile sau atmosfera pieselor.

Filmul ar trebui s` aib` o dominant` melancolic` [i înc`rcat` de fiori – ini]ial de dragoste, iar pe m`sur` ce se desf`[oar` ac]iunea, din ce în ce mai nelini[titoare. Ca repere cinematografice vreau s` amintesc filmele Elvira Madigan al lui Bo Widerberg [i |ntr-o sear`, un tren al lui Paul Delvaux. n

INEDIT

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Leonid Dimov

Expansiune Personajele VIL LIVIA

doi tineri, la 20 de ani

Un chelner sl`b`nog Un chelner gr`su] Mai mul]i chelneri grote[ti Un be]ivan Un garson de cafenea O voce ascu]it` Proprietarul localului Patru chelneri de rezerv` Patru solda]i care seam`n` (imposibil de distins) Dou` dansatoare goale Un cuplu de b`trîni în verde

VIL: Fii atent`, s` n-aluneci pe pant`!

LIVIA: Ah! Ce-ngust e drumul. Urc` oare?

VIL: Probabil. Nu [tiu de unde vine, dar dup` o vreme ajungem la p`dure.

LIVIA: Hai, dar am [i ajuns.

VIL: Da, e-adev`rat.

Livia se mi[c` prin p`dure, atingînd copacii, uneori lipindu-[i obrazul de unii dintre ei.

Copacii atin[i dau semne c-ar cunoa[te-o. Agit` ramurile în semn de salut, fo[nesc, tremur`. Muzic`. Dup` cîteva secunde, prin partea de p`dure opus` celei pe unde au intrat, se întrez`re[te o [osea. Pe [osea [i în spa]iul din jurul ei este mult mai mult` lumin` decît a fost pîn` acum în p`dure. Timpul se pare c` a mers invers, dinspre sear` înspre dup`-amiaz`. {oseaua se vede urcînd ca în Dobrogea, peste dealuri [i v`i. |napoi în p`dure.

Ac]iunea se petrece într-un timp nedeterminat, orele urmînd o ordine diferit` de aceea pe care-o [tim: cînd sîntem în amurg, cînd la c`derea nop]ii.

Secven]a 1 Exterior, p`dure dantesc`, \n principiu de conifere.

Seara spre \nnoptat.

O p`dure str`fulgerat` din cînd în cînd de o lumin` f`r` surs`, mai ales ro[ietic`. Vedem piciorul Liviei alunecînd pe pietre [i zdrelindu-se în talp`. Ea î[i ]ine pantofii cu toc înalt într-o mîn`, iar cu cealalt` îi strînge puternic mîna lui Vil, de teama de a nu aluneca.

Este un cadru foarte strîns, nu se [tie înc` ce este în jurul lor. Sînt oarecum speria]i.

59

INEDIT VIL: Vezi [oseaua asta? Duce foarte departe.

LIVIA: Uite, arborii! Sînt atît de frumo[i!

Livia î[i continu` rela]ia cu copacii (Maitreyi), ie[ind din p`dure, dup` care pornesc pe [osea. De departe se apropie [i trece pe lîng` ei o c`lug`ri]` pe biciclet`, fîlfîind puternic din m`t`surile negre.

VIL [i LIVIA: S`rutmîna.

C`lug`ri]a îi prive[te fix, f`r` s` le r`spund`. |n momentul în care trece pe lîng` ei, rasa se umfl` [i mai tare. Cînd se întorc s-o urm`reasc` cu privirea, c`lug`ri]a nu mai este. |n zare, nu departe, se vede sclipind ceva, ca o oglind` b`tut` de soare.

VIL (ar`tînd înspre sclipire): Acolo parc` luce[te ceva.

LIVIA: Unde? |n ce loc?

VIL: Departe. Probabil c` la cap`tul drumului.

LIVIA: Cred c`-i un local, o cîrcium`.

VIL: |l vezi?

LIVIA: Nu, dar [tiu (Livia se întoarce cî]iva metri în p`dure ca atras` de ceva numai de ea [tiut. Vil o urmeaz`) c` acolo, la periferie, este o cîrcium`.

VIL: Da, dar în clipa asta sîntem în p`dure.

F`r` s`-i r`spund`, Livia merge drept într-un anume loc, la poalele unui copac, unde g`se[te o fr`gu]`. Al]i doi copaci, la fel de prieteno[i, ad`postesc [i ei cîte o fr`gu]`. |i d` dou` fr`gu]e lui Vil [i m`nînc` ea una. Plan-detaliu: din]i zdrobind fraga. Macro. Pe aceast` ac]iune: LIVIA: Arborii aceia de acolo, îi [tiu. Dac`-nchid ochii (închide ochii, vede arborii cînd ace[tia erau mici), îmi vin în minte unul cîte unul.

VIL: {i dac`-i ]ii deschi[i?

LIVIA (deschide ochii): Atunci nu-i v`d decît pe cei din dep`rtare.

60

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Secven]a 2 Interior, magazin, lumin` de neon.

Secven]a îi surprinde în acelea[i pozi]ii ca în secven]a precedent`, dar acum sînt într-un magazin s`tesc s`r`c`cios, de o parte [i de alta a unui galantar frigorific, Livia stînd pe vine în spatele galantarului, a[a cum a prins-o secven]a dinainte în care culegea fragi, Vil în picioare, dar în alt` parte, sprijinindu-se de un galantar a[a cum se sprijinea de un pom în secven]a precedent`. Racordul interpre]ilor trebuie s` fie perfect, astfel încît s` crezi c` lucrurile din jurul lor au luat alt` form` într-o frac]iune de secund`, care poate s` treac` ca un tremur.

VIL: Uite! Au pepene galben, iaurt, ou`! Ei bine, a cui e pr`v`lia asta?

LIVIA (de jos): A nim`nui (vorbe care se reverbereaz` ca [i cum am fi într-un spa]iu foarte mare, cu ecoul unei biserici. Apoi, sunetul devenind concret). Eu vînd aici de obicei.

Secven]a 3 Interior, camera Liviei. Dup`-amiaz`, lumina se strecoar` printre jaluzele.

Sînt în aceea[i pozi]ie ca la sfîr[itul secven]ei 2, trecere care se face tot printr-o vibra]ie, Livia se arunc` în bra]ele lui Vil [i se pr`bu[esc amîndoi pe un pat în dezordine, îmbr`ca]i cît mai sumar posibil. Simultan cu mi[carea, replic`: LIVIA: Dar acum sînt la mine-n camer`, ghemuit` în bra]ele unui b`rbat (ceea ce [i vedem).

VIL: (cu ton u[or de hîrjoan`) Cine e?

LIVIA: Tu [i nimeni altul.

Pe perete descoperim dup` un scurt panoramic al camerei o reproducere a tabloului lui Dalí „{apte apari]ii ale lui Lenin pe un pian“. Privit atent, într-o revenire mai lent` a panoramicului, s-ar p`rea c` cele [apte imagini ale lui Lenin se uit` mustr`tor la Vil [i Li-

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

INEDIT

via. Auzim în surdin` fragmentele din cîntecul lui Nicu Alifantis pe versuri de Leonid Dimov „Te-am recunoscut, te [tiu, haide, nu te mai preface...“. |n fundul tabloului, dup` cum se [tie, este o u[` deschis`. Mult m`rit` imaginea, ea poate fi o u[` deschis` în realitate.

cît la debutul secven]ei. {i totu[i ei primesc lumin` de undeva.

LIVIA: S` ie[im pe acolo, pe u[i]a secret`.

VIL: Nu ne vede nimeni.

LIVIA: P`i, tocmai de-aia...

LIVIA: Parc` ne cheam` cineva.

Lumina pe ei scade pîn` la cea real`.

VIL: Nu. |[i continu` coborîrea chinuitoare.

Secven]a 4

Secven]a 6

Interior. Timp nedefinit.

Exterior, amurg, malul unui r\u.

Un culoar luminat în tonul luminii din tablou, pe care cei doi merg pre] de cîteva secunde. La un moment dat culoarul se întunec`, pare s` se strîmteze, [i ie[im în secven]a 5.

Soarele apune în axa rîului, a[a c` las` o dîr` de lumin` pe care avanseaz` un fel de lotc` cu o pînz`, în a[a fel încît nu vedem pe nimeni în barc`. Tot a[a, f`r` s` vedem personajul din barc`, pînza este fluturat` u[or.

Secven]a 5 Exterior, marginea unui pov\rni[ abrupt.

Amurg t\rziu.

Plan detaliu cu piciorul Liviei, ca în secven]a 1.

VIL: Uite! O b`rcu]`! Vrea s` ne spun` ceva.

Barca pare c` vrea s` vin` spre ei, f`cînd o curb` înspre mal, dar trece mai departe.

LIVIA: Ba nu, pleac`.

Barca se-ndep`rteaz`.

VIL: Vezi s` nu-]i mai zdrele[ti t`lpile! (Vil intr` în cadru, s`rut` piciorul Liviei, mîngîindu-l [i dezvelindu-l pîn` sus, dup` care, lipindu-se cu capul de interiorul coapsei:) Ce picioare albe ai!

LIVIA: Nu te-ai obi[nuit înc`? (se ridic` de unde erau culca]i, la marginea unui povîrni[ [i mai abrupt decît cel din secven]a 1. Piciorul Liviei dizloc` o piatr`, începe coborîrea anevoioas`) Nu mai simt p`mîntul sub picioare.

Mi-e fric`.

VIL: S` nu-]i pese. Prinde-te de m`r`cinii `[tia.

LIVIA: Sînt prea departe.

VIL: }ine poteca!

colaje de Dan Stanciu

O lumin` puternic` îi înv`luie[te, în timp ce undeva departe se aude urletul unei cascade. Dac` privim cerul, este mai întunecat de-

61

INEDIT

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010 punte. (Livia se urc` pe punte [i barca pleac` într-o direc]ie necunoscut`, înspre locul unde soarele a apus deja, l`sînd în urm` cerul vîn`t. |n continuare, nu vedem pe nimeni conducînd barca) Las`-m` s` te-mbr`]i[ez. (Se îmbr`]i[eaz` îndelung, barca se cufund` din ce în ce mai adînc în întuneric, se aude [uierînd vîntul, lui Vil i se face fric`.) |nc` o dat`. (Se strîng în îmbr`]i[are, un s`rut, barca dispare în bezn` ce]oas`, aparent f`r` s` se mi[te)

Secven]a 8 Exterior, noapte, cea]`. Pe barc`.

Secven]a 7 Exterior, amurg. |n ap` pîn` la genunchi, Vil [i Livia se spal` de p`mîntul cu care s-au murd`rit în timpul coborîrii. Se bag` cu capul în ap` unul lîng` altul [i se uit` la ce se vede. Pe sub ochii lor trec ni[te fluturi de noapte, se aude cîntecul lui Nicu Alifantis „Pe dunga z`rii ar`mii au fîlfîit fluturi de noapte“. Vil [i Livia î[i vorbesc sub ap`, dar rîd pentru c` î[i dau seama c` nu se pot în]elege. Scot capetele din ap` [i, f`r` pic de uimire, el îi spune: VIL: Vezi fluturii? Acolo-n adîncul apei?

LIVIA: Pe-`[tia i-am visat eu ieri.

VIL: E-aproape noapte.

Fluturii se transform` în pe[ti[ori care scînteiaz` foarte puternic.

LIVIA: Dar bancul de pe[ti[ori (p`str`vi?) las`-n urma lui un pic de ziu`.

VIL: {i b`rcu]a la fel. Uite, s-a întors.

B`rcu]a este acum în dreptul lor.

LIVIA: A ancorat aproape de noi.

VIL (se urc` în barc`): D`-mi mîna! Urc` pe

62

Pînza se strînge f`r` nici un zgomot [i în spatele ei vedem un marinar îmbr`cat cu manta de ploaie [i cu gluga pe cap, care-i umbre[te tr`s`turile; nu-i vedem decît zîmbetul [i semnul prietenesc pe care îl face cu un felinar c`tre ei.

LIVIA: Oamenii m`rii te cunosc.

VIL: Aici mi-am dat examenele. (camera se duce repede spre felinar pîn` cînd se arde imaginea, iar din spatele imaginii arse vedem secven]a urm`toare)

Secven]a 9 Interior, zi, soare, sal` de clas`.

VIL: Uite, clasa mea. (o clas` plin` de copii, scandal, t`r`boi) Dar catedra e departe.

Camera iese prin transfocare înapoi din sala de clas` [i, trecînd printre Livia [i Vil, se opre[te în amorsa lor.

Secven]a 10 Exterior, noapte, ora[.

Cînd Vil [i Livia se întorc înspre camer`, se aprind felinare pe strad`. Sînt în pia]eta unui or`[el mai mult sau mai pu]in transilv`nean, în mijlocul c`reia este un pom imens înconjurat de o b`ncu]` rotund`. Lini[te. Aparatul

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

INEDIT

colind` suprafe]ele caselor, ferestrele, firmele, pl`cu]a cu numele pia]etei, alte detalii.

Muzic`. Avem în fa]` o cl`dire cu o firm` frumoas` pe care scrie „P`l`rii“ [i cu dou` vitrine în care sînt expuse cîteva p`l`rii luminate din interiorul magazinului. Are un aspect vesel [i primitor. Aparatul se apropie u[or de magazin, ca [i cînd Livia [i Vil ar avansa c`tre el.

Brusc, sub pa[ii lor ia na[tere o alee de pietri[ care duce c`tre o lumin`.

LIVIA (din off): Ce era acolo?

VIL (din off): Unde?

LIVIA (din off): |n hangar.

VIL (din off): Nu [tiu exact. Un magazin de p`l`rii poate, sau...

LIVIA (din off): Intr`m? |n momentul în care î[i termin` replica, în locul p`l`riilor, în cele dou` vitrine ale magazinului, deasupra c`ruia scrie acum „Hotel d’Amour“, sînt dou` prostituate care, dezbr`cate, tricoteaz` la capetele opuse ale aceluia[i fular.

VIL: Nu, eu cred c` era un mic hotel r`u famat.

LIVIA: De ce?

VIL: V`d dou` tinere goale. Sînt uluitor de frumoase!

LIVIA: Ce fac?

VIL: Tricoteaz`. Parc` a[teapt` pe cineva.

LIVIA: Pe cine? |ntre timp, Livia [i Vil s-au apropiat de intrarea care arat` ca o pe[ter` neagr`. Vil pare atras de cele dou` fete. Intr` împreun` în întunericul casei. Se aud coborînd ni[te trepte de lemn [i îi g`sim în secven]a urm`toare.

Secven]a 11 Exterior, aceea[i p`dure din prima secven]`. Seara spre noapte.

VIL: De unde s` [tiu? Eu sînt cu tine-n p`dure.

LIVIA: Arborii aceia, îi recuno[ti?

VIL: Da.

LIVIA: Aleea nu mai pare atît de lung`. Z`resc o lumin`.

VIL: O lumin` portocalie, dar ori[icît, o lumin`.

Pe fe]ele lor se reflect` o lumin` portocalie care se aprinde [i se stinge.

LIVIA: Dac` alerg`m, ajungem repede.

VIL: Start!

Se îndep`rteaz` alergînd c`tre lumina portocalie. Aparatul se ridic` deasupra lor [i observ`m c` aleea pare nesfîr[it`.

Secven]a 12 Interior, noapte, c\rcium`.

Miezul nop]ii. O cîrcium` scund` care din cauza separeurilor, a ni[elor, a cotloanelor seam`n` cu o insect`. U[a cîrciumii este împodobit` la interior cu lungi [iraguri ce leag`n` tot felul de franjuri, ciucuri, pene, bumbi, bile [i clopo]ei. Chelnerii grote[ti se gr`besc purtînd tava pe care sînt a[ezate pahare conice, bombate [i opace. Podeaua este desenat` cu motive geometrice amintind de op-art-ul lui Vasarelli. Decora]iunea este format` în principal dintr-un soi de l`mpi înalte, cu globuri la capete; la rîndul lor, l`mpile sînt împodobite cu flori care dau un ciudat aspect mortuar întrucît sînt legate cu panglici negre, m`rginite cu argintiu. |n spa]iul central sînt circa 8-9 mese, iar în ni[e [i separeuri alte patru. Multe mese goale, dar aranjate ca pentru servit. Luxul aparent al înc`perii este mai curînd sordid. Smokingurile chelnerilor sînt vechi [i lustruite. Albul fe]elor de mas` nu este impecabil. Farfuriile sînt u[or ciobite, furculi]ele au cîte un dinte lips`. De la distan]` pare un local de lux, de aproape o cîrcium` ordinar`. Iar cei cî]iva cet`]eni care stau la mese sînt posomorî]i [i îmbr`ca]i cu haine foarte purtate. Nimic nu este ce pare a fi. Pere-

63

INEDIT ]ii ro[u-închis sînt afuma]i, draperiile sînt înnegrite, iar cele patru ferestre sînt ce]oase. Pe strad` se întrev`d tramvaie [i ma[ini din anii ’30-’40 care pot fi simple imagini aplicate pe ferestre. E noapte tîrziu, cîteva felinare î[i arunc` [i ele razele spre interior. Lumina este tulbure. La u[a cu clopo]ei se aude un clinchet [i în interior p`trund Vil [i Livia, ]inîndu-se de mîn`, cu ]inuta oarecum pus` în ordine, zîmbind [i schi]înd saluturi c`tre cei din jur. Nimeni nu pare s`-i observe în afara [efului de sal`, care cu gesturi amabile îi dirijeaz` spre o mas` din centrul spa]iului, c`reia îi întoarce fa]a de mas` pe dos, dup` ce în prealabil a chemat un piccolo s` debaraseze paharele [i farfuriile care sînt deja etalate pe mas`; dup` ce mai d` cu [ervetul o lovitur` peste praful imaginar de pe fa]a de mas` proasp`t întoars`, pune cu mult` elegan]` împreun` cu piccoloul paharele [i tacîmurile pentru dou` persoane. Vil [i Livia fac semne c` n-ar mînca [i c` deci farfuriile sînt inutile, drept care cele dou` personaje le strîng. |n timp ce chelnerii strîng farfuriile, se aud r`p`ieli de tobe militare.

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010 VIL: Ce senza]ie bizar`! Pip`ie masa asta!

LIVIA: Da, ai zice c` e vie.

Chelnerul slab înclin` spre ei platoul pe care au fost puse paharele. Se uit` la Vil f`r` s`-i vorbeasc`.

VIL: Da. Capetele li se despart, chelnerul lung [i slab marcheaz` distan]a trîntind pe mas` dou` sticle cu gîtul lung. Chelnerul lung [i slab cerceteaz` privirea Liviei. Se întoarce la tejghea schi]înd ni[te pa[i de vals. Livia las` pleoapele-n jos. |n acest moment se aude clinchetul clopo]eilor.

Dînd la o parte [iragurile de la intrarea în cîrcium`, patru solda]i p`trund în sal` [i se îndreapt` simetric spre cele patru col]uri ale înc`perii. Solda]ii arat` identic. Sînt solda]i obi[nui]i din zilele noastre, în uniforme de camuflaj vizibil uzate.

Secven]a 13 Interior, noapte, c\rcium`.

VIL ([opte[te): Ai auzit cum b`teau tobele?

LIVIA (tot în [oapt`): Sigur c` da, dinspre cazarm`.

Vil [i Livia stau jos unul în fa]a celuilalt, cu coatele pe mas`, cu fe]ele-n palme. |[i apropie capetele, stau ochi în ochi. La celelalte mese, zgomotul e din ce în ce mai slab. Livia se uit` adînc în ochii lui Vil. VIL: Ce vezi?

Aparatul se apropie pîn` la macro de ochii lui, care au o ciudat` nuan]` verzuie. Ar putea fi identifica]i cu replica urm`toare.

LIVIA: Ni[te [opîrle lene[e-n de[ert.

Masa are un tremur scurt, ceea ce îi face pe cei doi s` î[i ia mîinile de la fa]` [i s` o pip`ie cu nelini[te.

64

Pe dialogul care urmeaz`, vedem preg`tirile actorilor, dansatorilor pe sîrm` [i cînt`re]ului în cadre pe cît se poate identice ca încadrare cu cele care au fost folosite în secven]ele în care s-a purtat mai înainte acela[i dialog, întret`iate cu flash-uri scurte din secven]ele identice anterioare.

Exemplu: trunchiurile copacilor = picioarele dansatorilor; alunecarea Liviei = [pagatul unui dansator; drumul îngust = sîrma pe care urmeaz` s` evolueze cele dou` artiste de circ. Coloana sonor` r`mînînd cea a secven]elor ini]iale (p`dure, ciripit, fo[net de frunze).

VIL: Ce vezi?

LIVIA: Drumul care duce spre p`dure. Acolo, unde se deschide...

VIL: Fii atent`! S` n-aluneci pe pant`!

LIVIA: Ah! Ce-ngust e drumul! Oare urc`?

VIL: Probabil. Nu [tiu de unde vine, dar du-

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

INEDIT

p` o vreme, vom ajunge la p`dure.

LIVIA: Hai! Dar am [i ajuns.

VIL: Da, într-adev`r. Vezi [oseaua asta? Duce foarte departe.

Secven]a 14 Interior, noapte, c\rcium`.

Aceea[i înc`pere, dar mult mai larg`. Acelea[i personaje, inclusiv be]ivanul, lîng` u[`, gata s` ias` din cîrcium`.

Be]ivul se uit` la Livia în mod insistent. Livia îi zîmbe[te.

Be]ivul o prive[te trist. Livia îi zîmbe[te coborîndu-[i u[or pleoapele.

Se aude clinchetul clopo]eilor. Be]ivul iese trîntind u[a. |n aceea[i clip`, în cele patru col]uri ale înc`perii, se observ` un strat destul de gros de cea]`. Mi[carea chelnerilor devine alert`. Scîr]îitul, din cînd în cînd, al tramvaielor anun]` c`derea nop]ii. Chelnerul gr`su] [i îmbujorat vine la masa lor [i se uit` la Vil f`r` s`-i vorbeasc`.

VIL: Sigur c` da.

Chelnerul gr`su] face o piruet` [i pune cupele în fa]a lor. Paharele golite r`mîn pe mas`, în fa]a cupelor pline. Masa este mai lung` decît înainte. Distan]a dintre cele dou` frun]i este de un metru [i ceva.

Secven]a 15 Interior, noapte, c\rcium`.

Pe dialogul care urmeaz` se continu` procedeul inser]iilor din secven]a 13, doar c` inser]iile din secven]a 1 (din p`dure) devin din ce în ce mai lungi, pîn` cînd devin dominante fa]` de fotogramele cu preg`tirea arti[tilor.

VIL (privind-o fix pe Livia): Ce vezi?

LIVIA: Arbori. Sînt atît de frumo[i!

VIL: Parc` acolo str`luce[te ceva.

LIVIA: Unde? |n ce loc?

VIL: Departe. Probabil la cap`tul drumului.

LIVIA: Cred c`-i un local, o cîrcium`.

VIL: O vezi?

LIVIA: Nu, dar [tiu c` acolo, la periferie, e o cîrcium`.

VIL: Da, dar în clipa asta sîntem în p`dure.

LIVIA: Arborii aceia, îi cunosc. Dac`-nchid ochii, mi-i aduc aminte, unul cîte unul.

VIL: {i dac`-i ]ii deschi[i?

LIVIA: Atunci nu-i v`d decît pe cei din dep`rtare.

65

INEDIT

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Secven]a 16

Secven]a 17

Interior, noapte, c\rcium`.

Interior, noapte, c\rcium`.

Aceea[i înc`pere, dar [i mai extins`. Seam`n` cu un salon imens, traversat de chelneri amabili [i gr`bi]i. Mesele sînt [i mai distan]ate. Aceia[i consumatori. Undeva în fundul restaurantului, un be]iv prive[te în lumin` paharul [i-i face scandal chelnerului care st` plictisit lîng` el:

Masa continu` s` se lungeasc`. Vil [i Livia au ajuns acum la o distan]` la care mîinilor le este imposibil s` se mai ating`. |[i rostesc replicile din ce în ce mai tare, sunetul p`rînd a fi înnebunit de cea]a din jur. |n timpul acestor replici mai vedem cîteva fotograme din ce s-a filmat avînd ca suport replici identice. Dar aceste imagini sînt din ce în ce mai greu recognoscibile, ele fiind bruiate, blurate, stricate.

BE}IV: Tri[ezi, ai? Lipse[te o-nghi]itur`.

Proprietarul localului îl d` afar` pe cel care face scandal [i î[i întoarce spre Livia ochii ce au c`p`tat o expresie un pic obosit`, aproape trist`. Cînd întîlne[te ochii Liviei, înal]` capul în semn de admira]ie. Cei patru chelneri de rezerv` trag perdelele peste cele patru ferestre. Chelnerul grotesc trece oblic printre mese, aducînd dou` sonde cu vin ro[u. Le pune în fa]a lui Vil [i Livia, aranjînd recipientele golite în ordinea succesiunii lor.

CHELNERUL GROTESC: Nu? VIL: Ba da.

66

VIL (uitîndu-se fix la Livia): Ce vezi?

LIVIA: Pepeni galbeni, iaurt, ou`.

VIL: Ei bine, a cui e pr`v`lia?

LIVIA: A nim`nui. Eu vînd aici de obicei, dar acum sînt acas`, ghemuit` în bra]ele unui b`rbat.

VIL: Cine-i?

LIVIA: Tu. S` ie[im pe-acolo, pe porti]a secret`.

VIL: Nu-i nimeni s` ne vad`...

LIVIA: P`i, tocmai de-aia...

VIL: |ncearc` s` nu-]i zdrele[ti t`lpile. E-atît de alb piciorul t`u!

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

INEDIT

LIVIA: Nu te-ai obi[nuit înc`... Nu mai simt p`mîntul sub picioare, cad... Mi-e fric`.

VIL: Nu b`ga în seam`. Prinde-te de m`r`cinii `[tia.

LIVIA: Sînt prea departe.

lui un pic de ziu`.

VIL: La fel [i b`rcu]a. Uite, se-ntoarce.

LIVIA: A ancorat aproape de noi.

VIL: D`-mi mîna! Urc` pe punte. Las`-m` s` te îmbr`]i[ez. |nc` o dat`!

LIVIA: Te cunosc oamenii m`rii.

VIL: Aici mi-am dat examenele. Asta-i clasa mea. Catedra e îns` departe.

De[i jenat` de privirea lui Vil, Livia ascult` foarte atent` zgomotele care cresc în jurul ei.

Ai impresia c` fiecare mas` e delimitat` de un perete de cea]`.

Rîsetele par s` vin` de departe. |n fa]a corni[elor, s-au aprins lampioane cu reflexe liliachii.

Masa lor se alunge[te în clipa asta [i mai mult. Undeva se aude sfîrîind ceapa într-o tigaie. Vedem cadrul cu tigaia, ceapa arzîndu-se. |n acela[i moment, clinchetul clopo]eilor pare s` îngîne o melodie. Cuplul de b`trîni în verde intr` în vîrful picioarelor.

LIVIA: Vil, ia uite! Au venit.

Vil nu r`spunde, o prive[te fix.

Secven]a 18 |n picioarele goale, împopo]onat cu o lavalier` imaculat`, garsonul (de cafenea) pune pe mas` un platou mare din sidef pe care sînt a[ezate dou` pahare ce con]in un lichid negru ca smoala. Acela[i aranjament al paharelor.

Livia încearc` s` pun` mîna pe un pahar, dar trebuie s` fac` un efort de voin]` considerabil. Mîna i se opune. Livia tresare însp`imîntat`.

VIL: Ce vezi?

LIVIA: Fluviul.

VIL: Mergi drept.

LIVIA: Parc` ne strig` cineva.

VIL: Nu, am ajuns la fluviu. Prive[te! O b`rcu]`! Vrea s` ne spun` ceva.

LIVIA: Nu, pleac`.

VIL: Vezi fluturii? Acolo, în adîncul apei...

LIVIA: Cei pe care i-am visat ieri.

VIL: E aproape miezul nop]ii.

LIVIA: Dar bancul de pe[ti[ori las`-n urma

Pe calupul de replici anterior, amintirile se [terg aproape total, r`mînînd mici pauze de blackout în care se insinueaz` din ce în ce mai mult figurile înver[unate ale celor doi b`trîni verzi, care intr` schi]înd pa[i de dans prin restaurant, se a[az` la masa lor dintr-un separeu, care separeu începe s` se îndep`rteze, simultan [i în acela[i timp alternativ ca imagine cu mi[carea p`r]ii de mas` la care este Livia, care [i ea se îndep`rteaz` într-o direc]ie perpedicular` pe cea în care se îndep`rteaz` b`trînii verzi. Dac` Livia r`mîne constant în aceea[i încadratur` [i doar vedem decorul trecînd pe lîng` ea, separeul cu cei doi b`trîni se îndep`rteaz` efectiv pîn` ajunge la dimensiunea unei scene pentru teatru de p`pu[i.

Secven]a 19 Interior, noapte, c\rcium`.

Sala pare sortit` unei maiest`]i însp`imînt`toare. Plafonul se alunge[te a[a încît închipuie o bolt` cereasc`.

LIVIA (de la un cap`t al mesei care se pierde în cea]a din sal`): Prive[te!

VIL: Nu sînt eu de vin`... {tii bine...

Undeva, la o în`l]ime ame]itoare, dou` dansatoare pe frînghie fac salturi frenetice pe deasupra spa]iului gol. Ele se uit` la Vil. Acesta r`spunde ma[inal ridicînd ochii în tavan.

LIVIA (scoate un strig`t care prime[te r`spunsul înfundat al unui ecou) VIL: Doamne! (R`mîne încremenit de spaim`.)

67

INEDIT Cea mai tîn`r` dintre dansatoare se împiedic`, agit` mîinile [i picioarele ca [i cum [i-ar desface aripile [i cade cu o infinit` lentoare exact în mijlocul unei lespezi negre.

T|N~RA FAT~: Lerido narezy miferme...

Dup` ce a murmurat cele trei cuvinte, tîn`ra fat` cade pe lespedea înghe]at`. Mi[c`rile corpului ei devin ritmice, aproape voluptuoase. Membrele îi tremur` u[or, ochii ei par vîsco[i, zîmbetul în]epene[te. Pe burt` i se z`re[te o ran` alb`struie.

Chelnerii o privesc [i se îndep`rteaz`, schi]înd o strîmb`tur` de indiferen]`.

Un chelner acoper` cadavrul fetei cu o fa]` de mas`. Din cînd în cînd pînza urc` [i coboar` u[or, dovedind c` fata respir`. Apar doi garsoni negri care, cu un aer non[alant, leag`n` un platou imens din argint masiv pe care odihnesc dou` pahare lungi [i fine, pline cu absint verde. Abandoneaz` platoul lîng` cadavru, fiecare ia cîte un pahar [i se îndreapt` spre cele dou` capete ale mesei. |n cîteva clipe, negrul care vine spre Livia se pierde în cea]a din fundal.

Un plan cu tîn`ra fat` acoperit` de fa]a de mas`. Fata respir` u[or.

Secven]a 20 Interior, noapte, c\rcium`.

Sîntem în cea]a de la capetele mesei. Ea se mi[c` în v`l`tuci gro[i, iar Livia încearc` s` z`reasc` prin ea, c`utîndu-l pe Vil, dar întîlnind în cale candelabre, mese, oameni, chelneri. Toat` lumea se d` la o parte într-un fel sau altul din calea ei, cerîndu-[i scuze [i privind-o cu regret, în timp ce ea poart` de la mare distan]` dialogul cu Vil, încercînd s`-l reg`seasc` m`car în vorbe, dac` nu în realitate. Exist` [i fragmente ale secven]elor anterioare cu acela[i subiect, numai c` de data asta Livia este singur` (de exemplu în pia]et`) [i chiar dac` revede imaginile pe care le-a tr`it împreun` cu Vil, ele sînt puternic modi-

68

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010 ficate: p`l`riile sînt arse, fetele sînt b`trîne, firma de neon mai func]ioneaz` doar par]ial, copacul a fost t`iat etc. Se pierde pe aceea[i u[` din centrul fostului magazin cu p`l`rii.

LIVIA: Ce-o fi acolo?

VIL: Acolo unde?

LIVIA: |n hangarul `la de colo.

VIL: N-a[ [ti s`-]i spun... E un mic magazin de p`l`rii... poate...

LIVIA: Sînt totu[i curioas` s`-l v`d...

VIL: Nu. Cred c` acolo era un bordel...

LIVIA: Cine-a zis a[a ceva?

VIL: V`d dou` fete goale, de o frumuse]e orbitoare...

LIVIA: Ce fac?

VIL: Cro[eteaz` dantele. Dar parc` a[teapt` pe cineva.

LIVIA: Pe cine?

VIL: Pe mine, nu, în nici un caz... Vezi, eu m` aflu aici, lîng` tine, în p`dure...

LIVIA: Arborii `[tia, îi recuno[ti?

VIL: Cum adic`? Uite, `la e un ulm tîn`r...

LIVIA: Aleea nu mai pare atît de lung`.

Z`resc o lumin`.

VIL: Un lic`r portocaliu, dar ori[icît, o lumin`.

Secven]a 21 Interior, noapte, c\rcium`.

Din toat` sala nu se z`re[te decît Vil, la cap`tul mesei care dispare în cea]a l`ptoas` din fundal, [i undeva departe ungherul cu cei doi b`trîni în verde.

VIL: Livia! R`spunde!

O VOCE STRIDENT~: Lini[te!

VIL (aproape c` ]ip`): Nu-]i fie team`, Livia, p`durea asta e o p`dure mic` [i-atît, un biet codru, un crîng... crede-m`...

VOCEA STRIDENT~: Lini[te!

VIL: |]i aminte[ti? Am str`b`tut noi [i altele, mai înalte, mai întunecate, pline de animale s`lbatice [i de [erpi...

VOCEA STRIDENT~: Lini[te!

INEDIT

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

|ntreaga scen` devine brusc podiumul unui dans frenetic executat de chelneri, [eful personalului, b`iatul care vinde în pr`v`lie, cei doi garsoni de culoare [i cei patru solda]i care ies pe rînd din cea]`. Sus, dansatoarea pe frînghie execut` un dans de o veselie f`r` margini. Din acest vîrtej ies chelnerii care pun în fa]a lui Vil, de fiecare dat`, cîte un pahar de form` diferit`, cu b`uturi diverse. Contururile dispar înceti[or.

VIL: Ia asculta]i, ce v-a apucat, de ce v` uita]i a[a la mine?

(B`trînii verzi tac, dar schimb` priviri furibunde.)

Doamne-Dumnezeule, ce pro[ti sînte]i... ~sta-i infinitul meu... La cap`t, e Livia... Nu o v`d, dar [tiu c` e acolo... Uite masa mea! S-a lungit în timp ce toate celelalte s-au îndep`rtat, dar au r`mas la fel... Crede]i c` nu v` [tiu eu [mecheriile/trucurile?

(Cei doi b`trîni scot un urlet îngrozitor.)

VOCEA STRIDENT~: Lini[te!

Dansul chelnerilor continu` frenetic, paharele se succed cu vitez`. Vil, ame]it de b`utur`, strig` aproape dup` fiecare pahar numele b`uturii respective, nume inventate, necunoscute, tropicale. Cu un ultim efort, Vil se ridic`, se uit` urît la cei doi b`trîni, amenin]îndu-i cu pumnul. Din toate p`r]ile se ridic` un zgomot de amenin]are, de angoas`, b`trîneii se ridic` [i se îndreapt` spre Vil cu o încetineal` ap`s`toare. |n acela[i timp, din cele patru col]uri pierdute-n cea]`, ]î[nesc cei patru solda]i care înainteaz` c`tre Vil. Vil se ridic`, apucat de cei doi b`trîni care, cu ajutorul solda]ilor, îl tîr`sc în chip grotesc pîn` la u[`. Se aud clopo]eii. B`trînii se for]eaz` [i-l arunc` afar`, scuipîndu-l [i lovindu-l peste picioare.

69

INEDIT

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

De îndat` ce se închide u[a, b`trîna scoate din geant` o bancnot` imens` foarte colorat`. Cei doi se îndreapt` spre tejghea, urma]i de cei patru solda]i în pas de mar[.

VIL: {i dup` aceea?

LIVIA: M-au violat [i mi-au dat alte nume.

VIL: De ce?

LIVIA: {i m-au aruncat afar`.

(Conturul u[ii e înghi]it într-o bezn` total`.)

VIL: Uite! Sînii t`i sînt neatin[i!

LIVIA: Da. VIL: {i asta, asta ce e?

LIVIA: Burta.

VIL: {i asta?

LIVIA: Inima.

VIL: E cald`. |n fundul [an]ului se aud gemete, vorbe de dragoste. |n culmea actului sexual ghicit în bezn`, liziera p`durii (aceea[i p`dure care se afla în fa]a localului) se acoper` de o lumin` ar`mie. |n spatele arborilor, Vil [i Livia, foarte veseli, apar alergînd, retr`ind scena din primul tablou.

VIL: Dac` alerg`m, ajungem mai repede...

LIVIA: Hai. Sar peste [an]ul r`mas în întuneric. U[a localului se lumineaz` brusc la intrarea celor doi. Apoi se închide la loc. |ntunericul devine absolut. Din`untrul localului se aud rîsete, zorn`it de tobe, strig`tul celor care dau comand`.

Secven]a 22 Exterior, noapte, strad`. |ntuneric bezn`. Nu se vede decît conturul u[ii bistroului care arunc` o lumin` fantomatic`, iluminînd [an]ul din fa]`. |n [an], se ghice[te o mi[care lent`, în`bu[it`.

VIL: De cînd sîntem aici? Ah, r`ni, sînge.

Mi-e r`u. Am b`ut prea mult. A[ vrea s` plîng, dar nu sînt în stare, n-am putere. {i `sta ce-i?

Noroi! (|ncepe s` cînte, se aude clar fiecare cuvînt, murmur` începutul unei colinde de Cr`ciun.)

Am visat... ni[te cardinali care mergeau în patru labe, ori ni[te canguri... A[ vrea s` declam ni[te versuri... Am uitat totul. De unde vine fericirea asta? {i asta? Asta ce e ? O mîn`? Ah, ce rece e! Parc` se mi[c`. Livia! {i totu[i e rochia, f`cut` zdren]e. Sînge! Ce ]i-au f`cut?

LIVIA (scoate un geam`t): M-au obligat s` înv`] tot ceea ce tocmai uitasem.

VIL: {i dup` asta?

LIVIA: M-au jupuit cu cu]itul.

70

SF|R{IT

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA

S C R I I T O R I P E D I VA N

Vianu, misiunea fiului este mai dificil`, iar revolta – cenzurat`. Doar în cîteva situa]ii, I.V. se confrunt` direct. La vîrsta de 4-5 ani, în plin complex Oedip, I.V. distruge peni]a de la stiloul savantului. „Nu [tiu cum, am fost cuprins de un soi de furie. Am început s` ap`s violent stiloul.

Peni]a mare, de aur... s-a despicat [i s-a îndoit.“ Admonestat, fiul r`spunde „cu cinism“ – [i asta în ciuda presiunii psihice uria[e pe care o exercita tat`l.

A doua confruntare manifest` dintre tat` [i fiu are loc la adolescen]`, cînd „Zeus“ încearc` s` transmit` propriul ideal de via]`: „Idealul meu a fost acela de a servi. S` faci bine celorlal]i, cum po]i... Originalitatea nu m` intereseaz`. Lucrul important este s` transmi]i [tiin]a ta“.

R`spunsul, insolent, afirm` crezul opus, al originalit`]ii: „Eu cred c` cea mai important` misiune a omului este originalitatea. Numai originalii, creatorii r`mîn în amintirea oamenilor“.

De data aceasta, revolta este precis orientat` [i anticipeaz` op]iuni profesionale diferite de ale tat`lui. I.V. refuz` nu numai rolul de profesor, dar [i o zon` important` din domeniul lui „Zeus“ – filologia clasic`. Chiar dac` alegerea medicinei [i psihoterapiei ca profesie s-a hr`nit din voca]ie, revolta împotriva tat`lui a ajutat-o s` se realizeze.

Departe de a fi (auto)distructiv`, revolta contra tat`lui i-a adus lui I.V. majore beneficii: a contribuit la g`sirea drumului profesional propriu, i-a dat libertatea de a-[i exprima personalitatea ca scriitor [i, deloc neglijabil pentru s`n`tatea moral`, l-a sus]inut în refuzul de a colabora cu regimul comunist [i serviciile sale. Spre deosebire de tat`, care accept` colaborarea, fiul devine disident!

Ca în orice complex patern, iubirea precede, înso]e[te ostilitatea, se întrep`trunde cu ea sau o neutralizeaz`. De[i T.V., asemeni lui Zeus, era cople[itor [i uneori castrator, personalitatea sa le inspira discipolilor – fiii s`i vitregi –, dar [i fiului s`u natural mult` iubire, acel amor intellectualis care d` titlul c`r]ii.

Subintitulat` Romanul unei educa]ii, cartea lui I.V. poate fi îns` tot atît de bine privit` ca romanul unui complex patern. n

Vasile Dem. Zamfirescu

Fiul lui Zeus De un timp m` preocup` o întrebare bizar`: ce ar însemna s` fii copilul lui Zeus? Mi-a[ putea satisface curiozitatea citind mitologia elin` despre destinul numero[ilor fii [i fiice ai zeului suprem. Prefer îns` s` caut r`spunsul în cartea care mi-a trezit întrebarea: Amor intellectualis de Ion Vianu (Polirom, 2010). Aici autorul descrie rela]ia cu tat`l s`u, c`rturarul Tudor Vianu, numit, ca profesor, „Zeus“ – rela]ie ce ofer` psihanalistului indiciile pentru conturarea complexului patern specific.

Fa]` de ceilal]i termeni din vocabularul psihanalizei, „complex“ se bucur` de rarul privilegiu de a fi p`truns în limba român` curent`.

Sensul care i se atribuie este negativ [i mai curînd adlerian: echipa de fotbal X are un „complex“ fa]` de echipa Y, de care se teme ira]ional, în urma unei succesiuni de înfrîngeri. Sensul originar jungian complet nu privilegiaz` nici negativul, nici pozitivul vie]ii suflete[ti, ci trimite la o sum` de reprezent`ri [i idei puternic investite afectiv, grupate în jurul unui arhetip, dintre care o bun` parte deriv` din influen]a covîr[itoare [i ne[tiut` pe care o au asupra comportamentului.

Nu trebuie s` fii psihanalist ca s` po]i observa c` b`ie]ii î[i contest` ta]ii mai blînd sau mai violent, mai f`]i[ sau mai inaparent. Ai nevoie îns` de experien]` psihanalitic` pentru a accepta c` scopul final este eliminarea rivalului, ceea ce constituie o fantasm` universal`. |nsu[i Zeus cel mitologic î[i detroneaz` tat`l, pe Kronos! Cînd tat`l real întrune[te [i atribute care-i confer` o aur` olimpian`, a[a cum era Tudor

71

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

LOCURI DE CITIT Matei Martin

Haos în Paradis?

– în direct din Portul Cultural Cetate – Greu s` mai g`se[ti loc pentru (înc`) un festival de film, agenda fiind [i a[a destul de înc`rcat` la acest început de sezon. {i mai greu e s` g`se[ti o încadrare pentru aceast` întîlnire bizar` cu filmul [i gastronomia, cu muzica [i poezia, propus` de una dintre cele mai insolite figuri ale scenei literare contemporane – Mircea Dinescu. Timp de vreo zece zile, pe la mijloc de septembrie, mo[ierul – cum i se spune în zon` – a pus la cale prima edi]ie a Festivalului Degust`torilor de Film [i Art` Culinar`. O întîlnire vesel` în peisajul boem [i pestri] din Portul Cultural Cetate – un mic paradis artificial pe malul Dun`rii, str`juit de îngeri sculpta]i cu aripi metalice.

Nimic din falsa grandoare a festivalurilor „mari“. |n Portul Cultural Cetate nu e loc de mofturi [i fasoane, de briz-brizuri artificiale [i de fi]e de ora[: publicul a venit s` vad` filme, iar cinematofagia nu rivalizeaz` decît cu bulimia între]inut` de amfitrion: tarta cu praz e oferit` de ziua filmului albanez, ghiveciul – în pauza dintre dou` filme sîrbe[ti, sarmalele pun capac programului turcesc, ciulamaua e servit` dup` filmele bulg`re[ti. Plus tratamentul obligatoriu cu [pri] – probabil în chip de aide-mémoire: sîntem balcanici.

Filme din Balcani Printre invita]ii prezen]i în festival, cî]iva dintre cei mai prolifici cinea[ti [i produc`tori de film din regiune: regizorii Piro [i Eno Milkani din Albania, Ismet Arasan din Turcia, Kostadin Bonev din Bulgaria, Fotos Lambrinos din Grecia, Antonio Mitriceski din Macedonia, produc`toarea Martichka Bojilova din Bulgaria [i realizatorii Aysegul Asar [i Salih Zeyhan din Turcia.

72

Nici unul dintre aceste nume nu-mi era cunoscut [i, în timp ce pe ecrane se derulau imagini din filmele lor, mi-am dat seama c` [tiu ru[inos de pu]ine lucruri despre cinematografia ]`rilor aflate – aici, la Cetate – la o arunc`tur` de b`], pe cel`lalt mal al Dun`rii. Am fost îns` surprins s` descop`r similitudini cu filmele produse recent în România. Minimalismul [i tenta]ia pentru absurd ar fi doar una dintre însu[irile care ne apropie. Am rîs cu lacrimi la filmul (bulg`resc) Problema cu ]în]arii (regia: Andrey Paounov, 2007), un pseudodocumentar despre ]în]arii degenera]i din or`[elul Belene [i despre belelele cotidiene pe care le provoac`. Desigur, nu ei erau personajele principale, ci locuitorii acestui ora[: pescari [i vîn`tori be]ivi, un muncitor cubanez – venit prin anii ’80 s` construiasc` centrala atomic` [i r`mas, prin nu [tiu ce miracol, [i dup` abandonarea proiectului –, femei p`r`site, un pastor italian paroh al unei mici comunit`]i catolice înfipte într-o provincie preponderent ortodox`, fo[ti activi[ti de partid etc. O privire

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

LOCURI DE CITIT

amuzant` [i optimist` asupra dramelor mai mari sau mai mici, înso]it` de comentariul decent-aluziv al regizorului. Totul într-o confruntare voioas` [i fatal` cu realitatea: autorit`]ile sper` ca localitatea s` devin` o destina]ie turistic`, dar, momentan, se confrunt` cu ]în]arii...

Tot din Bulgaria a venit [i filmul Coridorul nr. 8, [i tot despre proiecte e[uate: e vorba de un program european de infrastructur`, de o [osea care s` lege Marea Neagr` de Marea Adriatic`, str`b`tînd Bulgaria, Macedonia [i Albania. Un road movie despre un drum inexistent, o satir` cinematografic`. |n unele dintre filmele invitate în festival mai venea vorba [i despre România. Ele au fost c`utate [i selectate special, tocmai pentru a ar`ta rela]iile (politice, tematice) dintre regizorii balcanici. |n Povestiri din Ada-Kaleh (regia: Ismet Arasan, Turcia, 2008), e vorba despre insula acoperit` de ape dup` construirea Hidrocentralei Por]ile de Fier I, în 1970. Dup` 18 ani de documentare, regizorul a reu[it s` adune cîteva zeci de imagini [i documente vechi, a înregistrat m`rturiile fo[tilor locuitori ai cet`]ii [i a reconstituit paradisul pierdut al acestei vechi a[ez`ri. Un demers emo]ionant, chiar dac`, pe alocuri, filmul treneaz`. N-am apucat s` mai v`d [i Europolis, ora[ul din Delt`, filmul despre gloria [i dec`derea Sulinei realizat de regizorul bulgar Kostadin Bonev. Am auzit numai vorbe frumoase.

Oricum, ideea de a vedea un film despre Sulina, realizat de-un bulgar, mi se pare cum nu se poate mai atractiv`.... Mult a[teptatul Nunt` în Basarabia (regia: Napoleon Helmis, 2010), proiectat în închiderea festivalului, rezum` [i sintetizeaz` toate angoasele [i bucuriile prezentate în celelalte filme. De la Emir Kusturica încoace n-am v`zut ceva mai comic-grotesc, n-am auzit vreo muzic` mai alert-melancolic`. La cît` literatur` încape în aceast` tragi-comedie, cu siguran]` ar ie[i de-o cronic` de familie întins` pe mai multe volume.

ser, autor de c`r]i pentru tineret, [i editoarea Gabriele Leja au fost invita]i de Institutul Goethe [i de Centrul de Carte German` s` lucreze cu traduc`tori din Muntenegru, Serbia, Macedonia [i România. Au fost trei zile de munc` aplicat` pe text [i dialog cultural – un prilej unic nu doar de a te apropia de literatur` cu ajutorul autorului însu[i, ci [i de a pune în discu]ie rolul traduc`torului (mediator al textului) [i problemele specifice de traducere în fiecare limb`.

M-am amuzat copios urm`rind cum, rînd pe rînd, fiecare dintre cei prezen]i c`deau în acelea[i capcane ale textului, descoperind c` fiecare limb` are propriile tonuri [i accente, pe care autorul n-a inten]ionat (sau n-a putut) niciodat` s` le exprime. |n acest slalom printre cuvinte, autorul însu[i ajungea s` se r`t`ceasc`.

Plimbarea prin |nger Parc – cum a numit Mircea Dinescu situl s`u str`juit de îngeri – nu f`cea decît s`-i accentueze angoasele.

Vorba lui Alexandru {ahighian – aici e un paradis haotic. Adev`rul e c` a[a cum am v`zut-o la acest festival, via]a cultural` din Balcani chiar arat` a haos în paradis: ne complacem într-o stare de beatitudine frenetic`, într-un hedonism pe cît de vesel pe atît de boln`vicios, într-o perpetu` admira]ie a imperfec]iunii. n

Angoase de traduc`tor Simultan cu acest festival, se desf`[ura tot în Portul Cultural Cetate [i un workshop destinat traduc`torilor din limba german`. Tobias Elsäs-

73

Ce muzic` ave]i \n iPod?

colaje de Dan Stanciu

Marius CHIVU l Gabriel DALI{ l Sorin DESPOT l Ana DRAGU Florin DUMITRESCU l Marin M~LAICU-HONDRARI l Andra ROTARU STOIAN G. Bogdan l Vlad MOLDOVAN l Alex TOCILESCU jr.

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

A N C H E T~ „Stimate domnule Doctor, am onoarea a v` anun]a c` am intrat în starea de beatitudine – sînt complet ramolit. Bucata muzical` care te tachineaz` (o gavot`, desigur) o [tiu toat` cu cele trei p`r]i ale ei [i cu toate detaliile de desen. Dar mi-este peste putin]` s`-mi aduc aminte de cine este. |nclin a crede c` e de Haendel; dar nu m-a[ prinde. Am r`scolit toate caietele pe care le am aici – nu se afl`. De ieri, nu mai am moment de pace; o fluier mereu întreag` [i nu pot prin asocia]ie de gîndiri s-o atribui sigur unui anumit autor. Parc` de la Dimitriu am auzit-o întîi; apoi parc` chiar de la d-ta. {i tot m` întorc la Haendel, ori Gluck, ori Scarlatti, ori Sc`rl`tescu – Dumnezeu s` [tie, c` eu nu mai pot [ti. |mi pare r`u acu mai mult ca totdeauna c` nu pot scrie notele muzicale – ]i-a[ transcrie-o întreag`. Ia vezi rogu-te în Gluck, Ifigenia, ori Alcest ori Orfeu.

Fi]i s`n`to[i.

Al d-tale beat, Car. {i iar o fluier da capo al fine. Degeaba.“ (I.L. Caragiale c`tre Paul Zarifopol, Berlin, 10 februarie, 1908)

n Marius CHIVU De cînd cu mp3player-ele, ora[ul mi se pare aproape suportabil. |ncarc rock (de la progresiv, prin indiefolk [i nu-metal, pîn` la garage revival, art-rock [i avangarde) în cantit`]i de cîteva sute de mega [i, astfel, am propriul soundtrack traversînd ora[ul furnicar, isteric [i claxonard. Cum îi st` bine unui audiopirat, uneori [i cînt, dar ora[ul e [i-a[a plin de nebuni care vorbesc singuri. Momentan, player-ul meu e burdu[it cu albume nou-nou]e (unele înc` nelansate) de Nina Hagen, Grinderman, Skunk Anansie, Hypnos 69, Queens of the Stone Age, Swahili Blonde, Interpol, The Dead Weather, Laurie Anderson, Fun Lovin’ Criminals, David Bowie, Yeasayer, Deftones, Foals, Junip, Mike Patton, The Divine Comedy, Anathema, Philip Selway, Serj Tankian... De data asta am [i ni[te clasici: un best of Can, Led Zep-

75

A N C H E T~

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

pelin cu How The West Was Won remasterizat, [i Pink Floyd cu Live at Pompeii, de asemenea remasterizat. Odat` ajuns acas` schimb pe jazz.

Scandinav. Dar acesta e un alt eu.

course. ce altceva? iar zîmbetul începe s` m` încerce u[urel, palmele se relaxeaz` iar pa[ii arunc` drumul în urm` cu mil`. nu pot s` nu m` gîndesc c` to]i sîntem degete [i mîngîiem toate str`zile ca pe imense cercuri de plastic. ora[ul merge cu siguran]` pe shuffle. [i pe hîrtii desenate frumos. într-un final, e bine c` exist` ancu]e. altfel, poe]ii ar dormi numai în strad`. altfel, nu a[ mai fi eu, ghiozdanul negru s-ar transforma în saco[` de rafie, c`[tile ar l`sa locul dopurilor de vat` iar cercule]ele albe ar mu[ca din coatele [i genunchii mei.

n Gabriel DALI{ Ascult muzic` la iPod numai cînd fac jogging. A[a c` playlist-ul meu este unul conjunctural [i se rezum` la cîteva piese, unele dintre acestea fiind de consum imediat.

Am un fi[ier alc`tuit de mine din care, evident, nu lipse[te niciodat` Michael Jackson. Adaug pestri] apoi Lenny Krevitz, Kings of Leon, Pink, Mike Ronson, Amy Winehouse, Adam Lambert sau Alice Cooper. Uneori se întîmpl` s` ascult pe repeat aceea[i pies`, Hurts – „Wonderful life“, B.O.B – „Airplanes“, Travie McCoy & Bruno Mars – „Billionaire“, 3OH!3 – „My first kiss“, ca s` enum`r cîteva nout`]i. Al doilea fi[ier e asigurat de un amic pasionat de a[a-zisul dance popcorn românesc, cu succes prin str`in`tate, [i de mixurile unor DJ care îmi plac foarte mult, evitîndu-le bridge-urile de minimal. n Sorin DESPOT m-au dat afar`. ca pe ultimul cîine. nu a contat nimic. puteam s` tac sau s` le spun o poezie. A[ fi putut la fel de bine s` înjur. cel pu]in, astfel, nu mai trebuia s` suport minun`]ia asta de nod ce îmi blocheaz` gîtlejul, îmi încle[teaz` gura [i pumnii. nu am cerut decît timp [i îng`duin]`. ei voiau bani. bancnote. hîrtii impresionant desenate cu oameni mari. mi se tooot spune c` nu le cunosc valoarea. nu face nimic. sînt tot eu, ghiozdanul negru m` urmeaz` loial, c`]ile pleac` din buzunar [i se înfig în urechi, drumul porne[te în urm` pas dup` pas. ancu]a îmi d` toat` muzica. înainte s` o cunosc, nu [tiam nici jum`tate din numele reg`site în lista asta. tot ea mi-a d`ruit [i ipodul. nu pot s` uit, mi-a spus: soso, e un compromis, tu trebuie s` ui]i de cuvîntul shuffle! [i am uitat. music > da / playlists > nu / mîngîi cercule]ul alb pîn` la: albums > da! hmm… vreo cincisprezece titluri din care îmi atrag aten]ia numai dou`: „dub side of the moon“ [i „mama’s gun“. de[i mi-e drag` erykah badu, g`sesc mai potrivit` momentului ideea celor de la easy star all stars de a reorchestra celebrul album pink floyd. începem cu „money“? of

76

n Ana DRAGU Primul impuls dup` ce am citit întrebarea a fost s` spun c` eu nu de]in un astfel de dispozitiv ultramodern (?!), dar o întrebare ajut`toare de tipul „sun` un prieten“ adresat` scriitorului Marin M`laicu-Hondrari, a limpezit apele confuziei [i ale memoriei. „E[ti mincinoas` dac` spui c` nu ai! Ai, în ma[in`.“ „Bine, am“ [i atunci mi-ar trebui 15.000 de caractere abia ca s` încep, atît de diversificat` e coloana sonor` a vie]ii mele [i atît de direct dependent` de st`rile mele de spirit. Sînt genul de ascult`tor obsesiv, care se pierde zile în [ir în aceea[i melodie sau album, repetate pîn` cînd acestea îi induc grea]a fizic`. Iar asta se poate produce abia dup` cinci zile ([i nop]i, record personal: Placebo –„Centerfolds“ [i „I’ll be yours“). |n aceast` categorie au intrat, de-a lungul timpului, oferind satisfac]ii verificate [i garantate: Chopin integral, Placebo, Elgar Cello Concerto – în interpretarea irepetabilei Jaquelin DuPre, Madrugada, Lhasa de la Sela, Portishead, Deine Lakaien, Dan Berglund’s Tonbrucket, Brett Anderson, Tom Waits, The National, Johnny Cash, Pink, Deus – „Nothing really ends“ (record absolut al tuturor timpurilor), dar [i Emilie Simone, Liz Durett, Hooverphonic, Dead Can Dance [i al]i prieteni exploata]i la maxim. Momentan încerc s` renun] la obsesii, d`un`toare înse[i muzicii [i fiin]elor, care cresc sau se nimeresc prin preajm`, [i s` accept îmbog`]irea culturii mele muzicale cu Trygve Seim & Frode Haltli, Martina Topley-Bird, Esbjörn Svensson Trio. Chiar încerc, de[i de trei zile ascult încontinuu Dead Man’s Bones – „Buried in water“.

Dead can dance? Yes, she can!

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

A N C H E T~

n Florin DUMITRESCU Uneori se întîmpl` s` aprovizionez cu muzic` by request fie iPod-ul so]iei (un nano verde-brotac), fie pe cel al b`iatului (un classic negru-lignit). Eu, unul, un iPod al meu nu posed. Dar posed ceva mai tare! Un iPod mi-ar sabota via]a de textier care, mai mereu, are cîntece în lucru. Melodiile pe care le primesc de la compozitori, înregistrate cu la-la-la pe voce – eu trebuie s` le umplu cu vorbe, cu versuri, cu sensuri. Desigur, le-a[ putea înc`rca [i asculta la c`[ti. Dar, în dou` decenii de libretistic`, mi-am format un ritual mai eficient. |ntîi ascult piesa pîn` la refuz; apoi, cînd mi-a îmbibat memoria de-ncepe s`-mi „cînte singur` în cap“, o iau la „verbalizat“ m`sur` cu m`sur`, strof` cu strof`. Totul se deruleaz` în minte; totul se aude în urechea surd` (cea cu care citim în gînd [i ne rug`m în tain`). N-am nevoie de buton tip roti]`, ca s` dau rewind [i play. Am toate func]iile [i set`rile circuitate pe scoar]`: sînt Johnny Mnemonic! Tehnologia mea e mai integrat` [i mai nano decît a tuturor sculelor gravate cu semnul m`rului! Dac` resimt vreodat` nevoia c`[tilor e cînd m` perturb` muzica din locuri publice. Atunci sînt f`r` ap`rare, sub atacul polu`rii fonice. Atunci în]e-

leg beneficiul superior al portabilelor cu c`[ti, dincolo de cel primar, al încînt`rii cotidiene: acela al izol`rii de mediul înconjur`tor, al adîncirii în „sucul“ propriu. La solicitarea lui DJ Chivu de la DiscoMateca r`spund a[adar cu un repertoriu al ultimelor heavy rotations de pe iPodul meu l`untric. Sînt numai produc]ii proaspete, abia ie[ite din forja colabor`rii mele cu muzicienii: Sarmalele Reci – „Cocktail Molotov“ [i „Mi-a f`cut tata firm`“ (pot fi auzite în concert, iar cel din urm` [i sporadic pe Radio Guerrilla) [i Direc]ia 5 – jum`tate din ultimul album. (Ar mai fi [i un Spin, dar înc` negociem refrenul, a[a c` nu se pune.)

n Marin M~LAICU-HONDRARI Spre ru[inea mea, în Ipod am aproape aceea[i muzic` pe care o aveam, în urm` cu 25 de ani, pe benzile de magnetofon ORWO [i pe casetele BASF, sau, în urm` cu 10 ani, pe CD-uri. Chiar dac` suportul tehnic s-a schimbat, atunci cînd îmi pun c`[tile pe urechi gestul m` face s`-mi concentrez în auz toat` aten]ia de care sînt capabil. A[a se face c` nu-mi place s` ascult muzic` pe strad`. Ascultatul muzicii e la mine la fel de important ca [i cititul c`r]ilor. Ascult muzic`

77

A N C H E T~

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

\n singur`tate, foarte rar cînd scriu, niciodat` cînd citesc. |ns` cel mai mult [i mai mult îmi place s` ascult muzic` în ma[in`, în singur`tatea aceea special` a [oferului. Mi-am umplut Ipod-ul cu albume, a[a cum m-am obi[nuit, [i mai pu]in cu piese disparate, cu selec]ii. Predomin` rockul progresiv: Van der Graaf Generator, Gentle Giant, King Crimson, Pär Lindh Project, Änglaga˚rd, Legendary Pink Dots, Lagartija Nick.

Mai e Portishead, Jack the Ripper, Tom Waits, iar în ultimul timp ascult foarte mult Arvö Part; cînd spun foarte mult nu m` refer la cantitate, ci la timpul pe care mi-l petrec ascultînd acelea[i dou`, trei piese pentru pian. Curiozitatea mea acum e cît de repede [i cu ce vor fi înlocuite definitiv iPod-urile, a[a cum, pe rînd, au fost înlocuite magnetofoanele, casetofoanele, CD player-ele.

cînd m-am conectat la astfel de c`[ti a fost relativ tîrziu, prin 2006. Le-am împ`r]it cu posesorul iPod-ului [i am dat de „Apocalypse please“ al celor de la Muse, pe care apoi am ascultat-o într-un fel de frenezie. Asociez locurile, persoanele, mirosurile cu anumite melodii pe care le aud. |mi aduc aminte mai bine de o vacan]`, de exemplu, dac` aceasta a avut [i un fundal sonor.

Clujul este „Apocalypse please“, Croa]ia este „Mother North“ al celor de la Within Temptation, anul 2006 este un amestec de Noir Desire, Pj Harvey, Muse, Nick Cave, Massive Attack, The Doors, Dresden Dolls, Nina Simone, în }inuturile sudului e mult` Madrugada, Black Heart Procession, Placebo, Anna Ternheim, Deine Lakaien, Godsmack. Acum am în iPod toate aceste forma]ii. Mi-e pu]in team`. Chiar dac` mi-a[ dori s` uit o anumit` perioad`, va exista un liant care m` va rede[tepta [i readuce aproape de oameni [i locuri aproape [terse.

n Andra ROTARU Sînt unele persoane c`rora le st` bine cu acele c`[ti minuscule în urechi. Pot vorbi cu tine în acela[i timp, sau se pot face c` nu te aud. Dac` mai au [i ochelari de soare, iat` un portret al unei persoane dup` care a[ întoarce capul pe strad`! Prima dat`

78

n STOIAN G. Bogdan Din p`cate, nu posed un iPod pentru c` am degetele groase [i nu pot ap`sa butoanele, dar o s` spun ce muzici am în laptop. |nainte s` fac asta, trebuie s`

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

A N C H E T~

men]ionez c` sînt un mare meloman. Eu [i Urmuz. Am muzic` clasic` (opere ca: Turandot, Madame Butterfly, Tosca – întrucît îmi place mult Puccini, iar ariile interpretate de Pavarotti m` încînt` la maxim –, Il pagliacci a lui Leoncavallo, B`rbierul din Sevilia a lui Rossini, Carmen de Bizet, Lucia lui Donizzetti, Norma lui Bellini, Tristan [i Isolda, Die Walküre de Wagner, cu Maria Callas, Nunta lui Figaro, Flautul fermecat, R`pirea din Serai ale lui Mozart etc.

Apoi am [i alte simfonii, concerte, requiem-uri, menuete, valsuri [.a.m.d. de Mozart, Beethoven, Verdi, Strauss, Ceaikovski, Grieg, Chopin, Ravel, Stravinski, Khachaturian etc. Am jazz pentru c`, mai nou, îmi place jazzul, de[i nu o dat` am spus c` e o muzic` de labagii: am albume de Charles Mingus, Albert Ayler, John Coltrane, Andrew Hill, Max Roach, Cecil Taylor, Dollar Brand, Louis Armstrong, Ella Fitzgerald etc. Am hip-hop: Run DMC, LL Cool J, Fat Boys, Soulsonic Force, Jazzy Jay, Gang Star, NWA, Dr. Dre, Snoop Dogg, Ice Cube, Easy E, Immortal Technique etc. Hip hop-ul a fost muzica copil`riei mele; de altfel, primele mele rînduri au fost specifice acestei muzici. Dar am [i rock’n’rol: Chuck Berry, Little Richard, Beach Boys, Elvis, Beatles, Brown, Rolling Stones, Led Zeppelin, Clash, Roy Orbinson, Hendrix, Iggy Pop, Guns N’Roses [i mul]i, mul]i al]ii. Plus punk, blues, disco, tehno, house, rave, l`ut`re[ti d’ale lui F`rîmi]` Lambru, Gabi Lunc`, Irina Loghin, Romica Puceanu [i mai am, la loc de cinste, manelele mele preferate, dou` la num`r, una cîntat` de forma]ia Azur – pe care nu pot s` n-o citez: „Aoleu, ce s` m` fac Doamne eu, / Se m`rit` Mona mea, / nu [tiu Doamne ce-i cu ea“ –, [i a doua, interpretat` de Nicolae Gu]`: „Mor to]i prietenii mei, / Sha la la la la la, / Ce fac eu nu face ei, / Sha la la la la la, / Se descurc` mult mai greu, / Sha la la laaaa la la da, / Norocul meu“.

ardere [i adunare a muzicii în ani [i-a g`sit utilizarea perfect`. Aici g`sesc în calupurile de CDuri pe care le ]in sub scaune [i primul CD Ninjatunes (pu]in cam zgîriat, desigur) de prin anul 2000, unde Amon Tobin [i Coldcut fac legea, [i remixurile lui Bill Laswell la Bob Marley (Ambient Translations in Dub – vezi Rebel Music 3 O’Clock Roadblock), dar [i breaks-uri din anii studen]iei cu Tayo – „These are the Breaks“ sau General Midi – „Genetically Modified“ sau albume formatoare cum sînt Sweet Jones de la 9 lazy 9; Rhythm and Stealth de la greii Leftfield; Take my drum to England din arsenalul lui Jon Kennedy etc. Colec]ia se împrosp`teaz` la fiecare lun` cu vreo compila]ie personal` sau cu albume care merit` ascultate integral. De exemplu, în vara asta pe lîng` Inch-time cu LP-ul s`u Aurora am mai obi[nuit [i pu]in Clutchy Hopkins (o melodie care m` d` gata de fiecare dat` e „What more can you say“ lucrat` împreun` cu Shawn Lee, alt meseria[) sau Diggin’-ul lui DJ Cam din 2009 – un album de electrojazz creat cu [tiin]` [i relaxare, album care cred c` reformuleaz` termenul de clasic în tagma lui. Nu m` dau în l`turi nici de la Flowering Inferno-ul lui Quantic sau de la ultima produc]ie Late Night Tales cu Cinematic Orchestra (e acolo pe la mijlocul mixului un „Black Swan“ marca Thom Yorke care reu[e[te s` se apropie de intensit`]ile din OK Computer [i de care cu greu te po]i desp`r]i). |n rest, ce s` mai spun: avem [i mixuri: ideologic pritocite desigur [i recomand aici cîteva ap`rute sub eticheta Monday Jazz (accentul ideologic vine din faptul c` tipii `[tia din Estonia – sau de unde – propun mixuri de rezisten]` estetic` pe care s` le ascul]i lunea, adic` atunci cînd proletarul universal ar trebui s` se trezeasc` la realitatea datoriei muncii [i cu vina de rigoare s` se îndrepte spre cubicule – nici gînd spun DJ-ii [i produc`torii Monday Jazz – lunea e pentru jazz [i pentru chill!): „Etnosound“ de Sleeper, „One shot in the morning“ de Genys, „7 houses in 4 years“ de mynameisjohn [i, last but not least, „Go mean!“ de la BuddyPeace – mixuri educative pentru cei interesa]i de adev`ratul hip hop, chill out, cinematic sound, copiii n`b`d`io[i ai omniprezentei [i maternei Electronica.

n Vlad MOLDOVAN iPod-ul meu care este, de fapt, player-ul unui Matiz (navetez zilnic cel pu]in juma de or` pîn` la Cluj) [i care e pornit înainte de a introduce cheia în contact, e mo[tenitorul tuturor [isturilor muzicale pe care istoria peregrin`rilor mele muzicale a cunoscut-o. |n sfîr[it, travaliul obsesiv de compilare,

79

A N C H E T~

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

n Alex TOCILESCU jr. Dac` a[ deschide player-ul (un SanDisk de 4 giga – n-am iPod din dou` motive: ur`sc iTunes [i n-am bani, sau mai curînd invers), mi-ar s`ri în urechi Asobi Seksu, o forma]ie indie din Brooklyn cu o solist` de origine asiatic`, probabil japonez`, cu piesa „I Can’t See“. Nu-l deschid acum pentru c` nu are baterie, dar [tiu [i a[a ce este pe el: în primul rînd, muzic` clasic`: Nirvana – Nevermind, Sex Pistols – Never Mind the Bollocks, Pixies – Doolittle, Pulp – Different Class, Radiohead – OK Computer, The Clash – Combat Rock etc.

Apoi, ceva chestii electronice: Crystal Castles, Caribou, Massive Attack, Burial, James Blake. {i mai apoi, un num`r cam mare de forma]ii indie din New York: MGMT, Yeasayer, Vampire Weekend, Julian Casablancas, Julian Plenti, TV On The Radio, The Walkmen. Probabil c` se vor g`si [i vreo dou`-trei albume David Bowie, unul sau dou` albume ale unor forma]ii necunoscute

care nu îmi plac, dar pe care nu am apucat s` le [terg, dou` compila]ii ale unor case de discuri (Better Pop Music, de exemplu), cîte un al doilea album de la Pixies, Nirvana [i Radiohead, ni[te Marilyn Manson (nu stric` niciodat`), [i desigur ceva de la Flaming Lips. Din p`cate, nu s-ar g`si pe el nici un pic de jazz pentru c` nu v`d cum a[ putea asculta Coltrane sau Miles Davis mergînd pe jos de la McDonald’s-ul din Buze[ti la Universitate sau de la Pia]a Matache la Romexpo. A, uitasem: mai am, bineîn]eles, [i propriile cîntece (înregistrate sub pomposul nume Aeroport), dar nu din megalomanie, ci ca s` le pasez unui eventual cunoscut întîlnit întîmpl`tor în peregrin`rile mele prin ora[, [i care la fel de întîmpl`tor ar avea la el un laptop [i un adaptor USB. Nu mi s-a întîmplat pîn` acum, ce-i drept, dar nu mi se pare imposibil. n

80

anchet` realizat` de Marius Chivu

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

V E S TA A N T I G L O N }

Daniela Zeca

Dou` crime [i ma[ina de sp`lat vase E un lucru [tiut [i, totodat`, o regul` de aur a genului: în romanul poli]ist de orice vîrst`, func]ioneaz` o justi]ie eficient`, gra]ie c`reia criminalul e totdeauna demascat [i prins. |n via]a civil`, lucrurile sînt infinit mai complicate, iar autorul unei omucideri r`mîne, foarte des, ascuns (vezi cazul senza]ionalei „crime Elodia“) ori prinderea lui se întîmpl` pur [i simplu în posteritatea detectivului c`ut`tor. Scriitorii de policier-uri au jucat cam în toate chipurile aceast` partid` a urm`ririi r`uf`c`torului [i tot continu` s` inventeze solu]ii.

Uneori desf`[oar` în acest scop o energie uria[`, pe un fundal de dou` mii de pagini de trilogie, a[a cum a f`cut, de pild`, gloriosul Stieg Larsson, în Millennium, de parc` ar fi intuit c` aceasta va fi opera lui capital`. „Millennium este unul dintre rarele romane poli]iste care m-au f`cut s` m` trezesc în miezul nop]ii, pentru a continua s` citesc. Exist` un înainte [i un dup` Millennium“, scrie Pascal Bruckner, cu entuziasm, ca [i cum nu ar fi citit niciodat` un clasic al genului. |n orice caz, Bruckner e un bun agent de vînz`ri. Asta nu înseamn` nici c` Larsson ar fi lipsit de merite, nici c` autorul Lunii de fiere nu ar r`mîne un prozator-vedet`. Dar s` revenim: în primul volum (masiv) al trilogiei nordicului, un ziarist incomod, Mickael Blomkoist, investigheaz` un caz bizar care, în cele din urm`, se dovede[te a fi o simpl` verig` dintr-o serie terifiant` de crime comise cu patru decenii în urm`. Aceast` ul-

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA tim` descoperire reclam`, fire[te, interven]ia unui partener de investiga]ie, care s` fac` rentabil` dezlegarea enigmei. Ajutorul apare în persoana tinerei asistente Lisbeth Salander, care nu e, nici pe departe, o blond` cu sex appeal. Cu toate acestea, suedezul Larsson e dispus la unele concesii în privin]a imaginii ei: „Avea gura mare, nas mic [i pome]i accentua]i, care-i d`deau un vag aer oriental. Mi[c`rile îi erau rapide, ca ale unui p`ianjen, [i cînd se afla în fa]a computerului, degetele ei zburau pe taste într-un fel aproape maniacal. Trupul nu îi asigura o carier` de manechin, dar, cu un machiaj potrivit, fotografia ei în primplan n-ar fi ar`tat r`u pe nici un panou publicitar“.

Paragraful nu impune comentarii suplimentare. De altfel, orice interven]ie, suprapus` portretului pe care tocmai l-am citat, ar acuza, probabil, rubrica de fa]` de accente de feminism. Cu totul injust, fiindc` lucrurile sînt clare: chiar [i atunci cînd personajele sînt made in Suedia, zon` cu o cultur` a democra]iei de invidiat, protagonistele sînt ni[te actan]i de... gradul doi! Adic`, fie sînt frumoase [i neajutorate, fie, ca în cazul asistentei de detectiv, perspicace [i tolerabile din punct de vedere al imaginii. {i într-un caz, [i în cel`lalt, femeile sînt tot „auxiliare“ – altfel spus, figuri din umbra eroului titular, cel care adun`, în final, toat` admira]ia cititorului. Lucrurile nu au stat mai bine nici chiar în cazul autoarelor de roman poli]ist. Ve]i ad`uga imediat: Agatha Christie, regina policer-ului anglo-saxon! E drept c` s-a bucurat de recunoa[tere [i c`, de exemplu, romanul ei din 1926, Uciderea lui Roger Ackroyd – pe care, personal, îl consider capodopera scriitoarei –, se traducea un an mai tîrziu [i inaugura, la Paris, celebra colec]ie Le Masque, a lui Albert Pigasse, îns`, privit de aproape, destinul autoarei apare suficient de controversat. „Cele mai multe dintre crime mi le-am imaginat la buc`t`rie, în timp ce sp`lam vasele“, m`rturisea undeva Agatha Christie. E o declara]ie pe care nu ar face-o niciodat` un autor-b`rbat, decît dac`, în existen]a lui diurn`, ar fi buc`tar. Dincolo de asta, Agatha Christie ar fi meritat pe deplin o via]` în mileniul lui Larsson, cu facilit`]i tehnologice, mediatice [i cu... ma[in` de sp`lat vasele. n

81

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

INTERVIU

Literatura, la frontier` \ntîlnire cu Patrick Suter Cum scrii? M` gîndesc [i la ceea ce te motiveaz` s` o faci, dar [i, concret, la procesul de crea]ie...

Acum lucrez la o pies` de teatru, care se intituleaz` Frontiere; cred c` e foarte potrivit` pentru a înf`]i[a felul cum scriu; lucrez la ea de o bun` bucat` de vreme [i m` apropii de concretizarea proiectului, de-acum. E o pies` despre aceste lucruri mirabile, care sînt liniile de grani]`, neîncetat mi[c`toare, cum se vede [i aici, la dumneavoastr`, în interiorul Universit`]ii „Babe[-Bolyai“, care a fost întîi maghiar`, apoi româneasc`, sau în Transilvania, o provincie care nu s-a schimbat, geografic vorbind, dar unde oamenii au fost obliga]i, în decursul istoriei, s` vorbeasc` ba româna, ba maghiara, [i tot a[a – acestea sînt lucrurile care m` intereseaz` acum. Pentru c` vin eu însumi dintr-o regiune de grani]`, unde frontierele sînt [i fixe, [i schimb`toare: frontierele lingvistice – în ora[ul unde am tr`it, Fribourg, se trece de la lumea latin` la lumea germanic`; frontiere mult mai permeabile – între Geneva, unde locuiesc acum, [i Fran]a vecin` –, dar care au fost în timpul ultimului r`zboi mondial, de pild`, o grani]` complet închis` sau, în orice caz, foarte greu de traversat. Frontierele m` fascineaz` enorm. Asta, cred, [i din pricin` c` lucrez la grani]ele dintre genurile literare: m` atrag scriitorii care con-

figureaz` frontiere, grani]e, limite, reflectînd la sensurile acestui concept. Care caut` s` pun` în contact popoare diferite, din col]uri diferite de lume, realizînd tensiunile ce exist` între respectivele lumi. Frontierele au fost construite de-a lungul timpului, se încearc` mereu dep`[irea lor, punerea lor sub semnul întreb`rii, fragilizarea a ceea ce este „duritatea“ lor... Scriitorii fac asta prin excelen]`. |mi place, astfel, un scriitor ca Edouard Glissant, care nu înceteaz` s` reflecteze asupra situa]iei insulelor de unde vine el însu[i, arhipelagul Antilelor. El vede Antilele ca pe un loc unde se încruci[eaz` lumi, Antilele seam`n` cu Internetul, în arhipelagul lor se adun` diferite col]uri ale lumii, a[a cum pe Internet se reg`sesc toate lumile pe acela[i ecran. Trecerea de la un loc geografic la unul cultural se poate imagina [i a[a. Un alt scriitor care m-a interesat foarte mult este Michel Butor, autor, între altele, al unei c`r]i precum Tranzit. Iat` dou` viziuni asupra lumii în care m` reg`sesc: e vorba despre construc]ia unor pun]i literare, a unor treceri între universuri, texte [i genuri diferite.

Dar nu m` intereseaz` numai frontierele dintre lumi, ci [i dintre genuri literare. De fapt, m-am întrebat dac` nu se pot scrie opere alc`tuite din genuri literare diferite. Pîn` cînd, într-o zi, m-am reg`sit, în calitate de obiector de con[tiin]`, la închisoare, unde am început s`

83

n Patrick Suter (n. 1968) locuie[te la Geneva, unde pred` literatura [i limba francez` la Universitate, dup` stagii academice care l-au purtat din Japonia pîn` în Statele Unite ale Americii.

Este autorul unui volum de proz`, Le contre-geste (La Dogana, 1999), inspirat din experien]a închisorii – ca obiector de con[tiin]` care a refuzat serviciul militar, obligatoriu în Elve]ia. A mai publicat Faille, un volum de teatru „de voci“ (M¯etisPresses, 2005) [i un diptic critic, Le journal et les Lettres (M¯etisPresses, 2010), care se ocup` de rela]iile dintre pres` [i inova]iile literaturii de la sfîr[itul secolului al XX-lea. Ca scriitor, lucreaz` la grani]a dintre teatru, nara]iune [i poezie. |n prim`vara aceasta, a fost oaspetele Universit`]ii „Babe[-Bolyai“: prilej s` descopere Transilvania [i Bucovina, s` se apuce de înv`]at române[te ([i s` o fac` pîn` într-atît încît [i-a revizut el însu[i textul interviului acestuia!), s` discute despre dilemele sale de scriitor, de cititor [i de profesor de literatur`...

INTERVIU

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

notez ceea ce mi se întîmpla, ca s` îmi dau seama, la sfîr[itul [ederii mele în pu[c`rie, c` de aici putea ie[i o carte. Dar Le contre-geste e o carte alc`tuit` din buc`]i foarte diferite, cum spuneam: exist` p`r]i narative, p`r]i lirice, un poem scris înainte de închisoare, pe care l-am inclus acolo. Exist` tonuri diferite... Interesul pentru colaje m-a condus spre descoperirea lui Kurt Schwitters. O alt` carte pe care „am f`cut-o“ se nume[te Faille, iar subtitlul ei este „teatru de voci“. Evolu]ia proiectului meu ini]ial, de carte-alc`tuit`-la-grani]a-genurilor, devine evident`; e un teatru – dar vocile vorbesc, nu personajele, vocile sînt cele care construiesc lumea textului, ele spun pove[ti. Am vrut s` lucrez la grani]a dintre teatru, povestire [i poezie.

De altfel, am studiat aceste chestiuni ale colajului [i montajului în anumite sec]iuni din Le Journal et les Lettres, care a ap`rut în aceast` prim`var`.

Proiectele din atelierul meu, acum – lucrez mereu la mai multe deodat` – privesc rela]ia dintre art` [i ecologie (o carte de critic`, a[ vrea s` o scriu, nu [tiu înc` dac` o s`-mi [i ias`...), amorsat` de volumul al doilea al dipticului Le Journal et les Lettres, cel intitulat „La Presse dans l’oeuvre: vers une écologie littéraire“.

Vreau, de exemplu, s` recitesc fenomenul dadaist din perspectiva unei arte ecologice, care recicleaz` fragmente preexistente. Dada este descoperirea respectivelor capacit`]i.

Pentru a încheia aceast` situare a proiectelor mele de scriitor în raport cu lecturile mele, vreau s` mai adaug doar c` îmi place s` înv`] limbi str`ine. Pentru c` o limb` este, pentru mine, un loc unde pot tr`i experien]e pe care nu le am, altminteri, la mine acas`. Uneori – esen]iale. |nv`]area limbii ruse a fost un asemenea prilej. Limbile m` fascineaz` [i citesc cît pot de mult în alte limbi, adesea – în vreme ce citesc destul de pu]ine romane în francez` – o fac în german` sau în rus`, pentru c` atîta îmi permite nivelul lingvistic...

Ce rela]ie exist` între ceea ce scrii [i ceea ce cite[ti?

Un scriitor care m` pasioneaz` acum, devenit foarte celebru în ultimii ani, e Wajdi Mouawad, n`scut în Liban, care a emigrat la Paris [i

apoi în Canada, iar acum e directorul principalului Centru Teatral din Québec. El lucreaz` prin intermediul teatrului la teme interculturale, cu prec`dere într-o trilogie care se nume[te Sîngele promisiunilor, urmat` de o a patra pies`, intitulat` „Cer“. Cele trei piese, „Litoral“, „Incediu“ [i „P`dure“, pun în scen` personaje din Québec, care vorbesc cu un accent local foarte marcat [i ajung s` descopere c` au r`d`cini în alte ]`ri, care sînt doar evocate, iar nu numite, dar unde putem recunoa[te destul de u[or Libanul, mai ales dac` ne raport`m la biografia autorului... Personajele lui sînt obligate s` asume o istorie pe care o refulaser`; tema central` a scrierilor lui este dep`[irea refulatului.

Mouawad scrie pornind de la mituri str`vechi, e ca o redescoperire a teatrului epic, generînd o calitate unic` a ascult`rii, din partea publicului.

E singurul autor în leg`tur` cu care am v`zut asta la fiecare spectacol: la sfîr[itul spectacolului, publicul e în picioare. La sfîr[itul spectacolelor cu „Incendiu“, mai ales, publicul e mut: intensitatea emo]iei este atît de mare, încît oamenii nu mai reu[esc s` vorbeasc`. Piesa pune în scen` istoria unei perechi de fra]i, un frate [i o sor`, care primesc de la mama lor ordinul de a-[i reg`si tat`l (în ce o prive[te pe fat`), respectiv fratele (în ce-l prive[te pe b`iat). Fratele nu vrea s` aud` nimic din toate astea pentru c` mama lui nu i-a mai vorbit de cî]iva ani. {tim c` mama lui fusese o imigrat`, în Québec, [i vom afla pîn` la sfîr[itul piesei c` nu i-a mai vorbit fiului pentru c` nu a mai vorbit de fapt cu nimeni, de cînd a aflat un adev`r oribil, care a amu]it-o. Fiul nu o în]elege. Fiica, dimpotriv`, decide s` î[i g`seasc` tat`l, îndeplinind voin]a mamei; fratele porne[te [i el pe urma fratelui, în cele din urm`. Cînd afl`m c` fratele c`utat de unul este aceea[i persoan` cu tat`l c`utat de cealalt`, se instaleaz` pe scen` o lini[te cu totul extraordinar`. Mouawad are arta construc]iilor teatrale; mai mult decît atît, este el însu[i actor, regizor, cunoa[te teatrul din`untru. Nu [tiu dac` e cunoscut în România: vi-l recomand.

84

Poezia cu ajutorul prozei De ce crezi c` te apropii mai degrab` de teatru? De ce croie[ti proiecte pe care le de-

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

INTERVIU

fine[ti drept „teatrale“? |n primul rînd, pentru c` eu însumi am f`cut studii teatrale. Apoi, pentru c` e un loc public. Lucrez într-o universitate, dar, la Geneva, cel pu]in, universitatea este datoare s` fac` anumite servicii comunit`]ii, cet`]ii. M` simt foarte bine f`cînd a[a ceva prin intermediul spectacolelor de teatru. Teatrul îmi permite, de asemenea, s` m` întîlnesc cu o lume foarte diferit`, practic – cu oricine. Probabil c` am o personalitate, cum s` zic, borderline. Iat`-m`, din nou, la frontier`... (rîde) Una din întreb`rile pe care voiam s` ]i le pun pleac` de la volumul Contre-geste [i prive[te concep]ia ta despre angajarea artistului, a scriitorului. Prima ta carte pleac` de la o experien]` de acest gen – erai obiector de con[tiin]` [i ai refuzat stagiul militar obligatoriu.

Dar noi, în România, sîntem foarte sensibili la asemenea aspecte, pentru c`, mult timp, ideea angaj`rii scriitorului a fost demonetizat` [i demonizat` de utilizarea ei abuziv` de c`tre puterea comunist`. Oare literatura sau, mai bine zis, societatea pot s` se lipseasc` de angajamentul scriitorilor? Scriitorii trebuie s` r`mîn` pe margine? Sau...?

Depinde de modul în care vedem problema angaj`rii. Pentru mine, este unul critic [i estetic.

Wittgenstein spunea c` e totuna. Desigur, putem scrie opere care nu sînt decît demonstra]ia, traducerea în limbaj narativ a unei argument`ri.

Sartre vedea astfel lucrurile cînd sus]inea c` scriitorul trebuie s` spun` ceva. Mie mi se pare c` arta nu trebuie s` spun` ceva anume, pentru a[a ceva exist` c`r]i [tiin]ifice; arta poate, în schimb, s` figureze. De aceea, pentru mine e foarte important s` concep textul literar ca pe o re]ea de elemente foarte diferite, ce construie[te un model al lumii. Nu cred c` o icoan` este o oper` de art` „pentru c` transmite mesajul cre[tinismului“. Icoana este o oper` de art`, pe de o parte, pentru c` accept` s` arate c` are defecte (c`ci un pictor de icoane care se crede perfect nu e un pictor de icoane cu-adev`rat), iar pe de alt` parte, pentru c` cel ce o prive[te trebuie s` stabileasc` anumite rela]ii între culori [i desen, de pild`, între culori [i tem`. O „Schimbare la fa]`“ pictat` pe fond negru ne oblig` s`

concepem diferit Lumina schimb`rii la fa]`, iluminarea divin`, [i, meditînd la aceasta, putem în]elege care e viziunea lumii din acea icoan`. |n acest sens cred c` arta este angajat` etic. O foarte bun` conceptualizare a acestei situa]ii a artei (angajate, f`r` a se prostitua) am întîlnit la Armand Gatti. Literatura este ceea ce ne permite s` ie[im din locurile comune, s` ne invent`m o alt` via]`. Gatti a luptat în Rezisten]`, a fost arestat [i torturat de Gestapo, a fugit din lag`r, a devenit ziarist, [i-a petrecut via]a scriind teatru – a fost scriitorul lui Jean Vilar, care îi comanda piesele ani la rînd. A scris piese despre anarhie, despre Auschwitz. Nu încearc` s` descrie lag`rul, ci vorbe[te despre ceea ce a înv`]at în lag`re, cunoscînd evrei – despre scriitura kabbalistic`, despre personaje care sînt voci, întrupînd... alfabete. Vocile acestea se întretaie [i evoc` lag`rul, fac încet-încet Auschwitz-ul s` retr`iasc`. Ceea ce are un impact mult mai mare asupra spectatorului decît o tentativ` de a exprima oroarea care e mai presus de orice cuvinte. {i în literatura lui Gatti se întîlnesc poezia, teatrul, nara]iunea, se produce amalgamul care m` intereseaz` pe mine însumi.

Ce cite[ti? Ce cau]i în c`r]i? Nu m` gîndesc doar la ceea ce mi-ai spus, aici, deja, ci [i la statutul t`u de profesor de literatur` care, prin meseria lui, d` de citit, încurajeaz` [i educ` gustul pentru lectur`. Ce imagine ai tu despre interesul pentru lectur` al studen]ilor t`i?

85

INTERVIU

M` intereseaz` s` citesc TOT. Deci: citesc în francez`, îndeosebi, texte dificile, de unde poate interesul meu pentru Mallarmé... Ceea ce m-a marcat a fost descoperirea lui Claude Simon, cu La route des Flandres: o scriitur` realizat` prin asocieri de idei. Simon ne arat` cum func]ioneaz` propria noastr` gîndire interioar`: ceva neorganizat, care se face prin ]es`turi subtile.

Sau: o poet` pe care îmi place s` o descop`r în original, Anna Ahmatova, pentru c` nu uit` niciodat` de „proza lumii“; în general, îmi plac scriitorii care fac poezie cu ajutorul prozei. Eu nu în]eleg proza doar ca pe un gen ce „nu e poezie“; proza este defectul lumii [i m` intereseaz` scriitorii care nu uit` de defectul lumii.

Detest, în schimb, scriitorii care nu scriu decît despre flori, de[i îmi plac florile. Ahmatova reu[e[te s` vorbeasc` despre florile simple, despre ierburile care cresc peste tot, îmi place cînd se vorbe[te despre flori, nu pentru c` numele lor ar rima cu... melancolie, ci pentru c` literatura caut` s` exprime experien]a concret` a florii. |mi plac scriitorii care contest` legitimitatea lirismului, care [tiu s` echilibreze nevoia de imagine, lucrul cu cuvintele, cu realitatea lumii.

De exemplu, Jacques Lèbre, un poet cu care sînt [i prieten, [i care scrie în versuri a c`ror

86

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010 lungime este dictat` doar de lungimea versului anterior, ceea ce taie rostirea. Rezult` poeme alc`tuite din linii de proz`.

Ce le dau studen]ilor mei de citit? Ce îi încurajez s` citeasc`? S` preciz`m c`, la universitate, m` ocup îndeosebi de probleme de interculturalitate, de comunicare intercultural`. A[a c` acum le dau s` citeasc` Mouawad [i Gatti, despre care am vorbit mai-nainte, ca [i un scriitor elve]ian situat tot la frontiera genurilor literare, care este Vahé Godel. Le dau s` citeasc` piese de teatru contemporan (Georges Perec, Aimé Césaire). Le vorbesc despre modul cum literatura figureaz` interculturalitatea, de la – s` zicem – Chateaubriand la Kundera. |ndeosebi cînd este vorba despre scriitori francofoni (dar nu francezi).

Ai putut constata o schimbare de atitudine fa]` de lectur`, la studen]ii t`i? Au cu cartea un raport similar cu cel pe care îl aveam noi acum mai bine de dou` decenii? Sau... ce s-a schimbat?

Cred c` revolu]ia informatic`, între altele, a modificat enorm raportul cu cartea. Cartea e de-acum calculatorul, care propune pagini dezordonate, haotic; putem trece de la o pagin` la alta, putem traversa în viteza... calculatorului pagini necitite, e de-ajuns un click, citim pagini, nu mai citim c`r]i. Totodat`, acum, spre deosebire de tinere]ea noastr`, oferta de surse de informare a crescut în detrimentul c`r]ilor. Cartea e înlocuit` de Internet, care e, sub anumite aspecte, o carte generalizat`, un ziar generalizat, a[a cum visa – culmea! – Novalis, dar ceea ne lipse[te deocamdat` e marea Oper` la care se gîndea el. Am reflectat la aceasta în Le Journal et les Lettres, îndeosebi pornind de la o carte a lui Olivier Rolin, L’Invention du monde, o figurare a spa]iului textual contemporan, în epoca Internetului.

Adaug` la situa]ia actual` a c`r]ii [i a lecturii faptul c` în lumea francofon` mass-media vorbesc din ce în ce mai pu]in despre c`r]i, spre deosebire de lumea germanofon`. Iar cititorii poten]iali în]eleg discursul subliminal al acestui dezinteres. n a consemnat Ioana Bot

INTERVIU

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Frontiere (fragment) NARATORUL I: Caierul încurcat al Africii. Indivizi apar]inînd unor grupuri diferite, [i liniile de partaj amestecate deja înainte de noua cucerire european`...

ANTROPOLOGUL I: |n alte locuri, grupuri, numite de pild` Kikuyu[i sau Massai, [i asta din motive preponderent geografice – grupuri între care indivizii pot migra urmîndu-[i c`s`toriile, traiectoriile vie]ii, te miri ce conjuncturi, avînd îns` un ideal comun, de exemplu – cel al lui Mûramati, omul deplin, capabil s` se asume economic – grupuri separate, fire[te, geografic, dar numai prin frontierele teritoriilor pe care se întind, cele denumind limita dincolo de care ei spun c` se afl` vidul sau barbaria...

NARATORUL I: Ra]ionalitate aparent`. Grile savante sau considerate ca atare...

ANTROPOLOGUL II: ...Iar administratorii britanici import` în Africa no]iuni elaborate în Europa romantic` pentru a evoca dezvoltarea unei na]iuni dintr-o hoard`. {i to]i sînt mul]umi]i, fiindc` e u[or de administrat, c` întîlnesc indivizi care î[i zic Massai sau Kikuyu[i, [i care reprezint` în ochii lor membrii unor etnii primitive. {i nu în]eleg c` astea nu sînt nume „etnice“, [i nu-[i dau seama c` v`d în ele „etnii“ în m`sura în care sînt influen]a]i de moduri de gîndire nepotrivite, de scheme îndoielnice chiar cînd se aplic` popoarelor vechi ale Europei, [i înc` mai dubioase pentru a evoca o situa]ie pentru care nici nu au fost concepute...

ANTROPOLOGUL I: Dar cu ce rezultat stupefiant! C`ci iat` cum neîn]elegerea fundamental` d` roade: teritoriile sînt atribuite diferitelor grupuri în func]ie de apartenen]a lor „etnic`“...

ANTROPOLOGUL II: ...{i, pu]in cîte pu]in, indivizii cataloga]i ca apar]inînd cut`rei „etnii“ se înscriu în imaginea impus`, încep s` se vad` pe ei în[i[i ca membri ai unei etnii particulare,

încep s` cread` c` nu se mai pot încheia c`s`torii între etnii, pîn` cînd etnia care nici nu existase începe s` existe...

NARATORUL I: Caierul Africii – [i liniile amestecîndu-se, ivindu-se acolo unde nu mai fuseser`, devenind impenetrabile acolo unde nu erau decît suportul unor clasific`ri vremelnice...

ANTROPOLOGUL I: {i-am putea crede c` peste o situa]ie anterioar` s-a proiectat ceva aberant, c` va fi imposibil s` revenim la punctul de plecare. Dar pe lista frontierelor ce despart popula]iile, list` redactat` sistematic, frontier` cu frontier`, de profesorul Aiswaju de la Universitatea din Lagos, lung` de trei pagini cu litere mici, oare toate etniile delimitate astfel fuseser` recunoscute ca atare dinainte de colonizare?...

ISTORICUL AFRICAN II: ...|n vreme ce situa]ia dat` cocea viitoarele conflicte, apoi r`zboaiele civile, [i pentru ca etniile s` fagociteze complet independen]a – „etnii“ inventate de coloni[ti [i devenite abia mai tîrziu „reale“... n traducere de Ioana Bot

87

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

MERIDIANE Petre R`ileanu

Sade – partea obscur` a Luminilor – Marchizul de Sade (1740-1814), autor de opere pornografice de o rar` violen]`, este contemporanul [i, într-o oarecare m`sur`, continuatorul filozofilor enciclopedi[ti din secolul s`u. Cel care a introdus filozofia în budoar [i care a tr`it treizeci de ani închis reprezint` el singur partea obscur` a Secolului Luminilor.

Œdipe într-un secol galant La 1 octombrie 1788 Sade stabile[te un catalog al scrierilor sale. Sulfurosul Marchiz are 48 de ani [i se afl` de zece în închisoare. Dup` primii [ase petrecu]i la Vincennes, a fost transferat la Bastille, de unde va fi eliberat de revolu]ionari în iulie 1789, dup` unele surse, în aprilie 1790, dup` altele. Aici, în temuta fort`rea]` medieval`, Sade a început s` scrie, [i bilan]ul este impresionant: 13 caiete con]inînd un jurnal, din p`cate toate pierdute; Dialog între un preot [i un muribund, considerat drept prima scriere a lui Sade, ce nu va fi editat decît postum, în 1926; prima versiune a romanului Justine, ce va fi publicat în 1791; Aline et Valcour, editat în 1795; Cele 120 de zile ale Sodomei, publicat postum, în 1935. |n sfîr[it, catalogul din 1788 mai con]ine cincizeci de texte scurte, povestiri [i nuvele de stil [i tonalitate diferite, de la cele mai grave la cele mai lejere. Printre aceste 50 de texte compuse la Bastilia, Sade alege 11 apar]inînd toate registrului tragic, grupate sub titlul

88

Nouvelles héroïques et tragiques, pe care le va publica în 1799. La apari]ie volumul se va chema Les Crimes de l’Amour, un titlu considerat de autor mai potrivit cu viziunea sa filozofic` din acel moment.

Printre acestea se afl` [i povestirea „Florville et Courval“, reimprimat` într-o frumoas` colec]ie de editorul belgian André Versaille. O nara]iune simpl`, linear`, condus` cu mîn` de maestru, care, în mai pu]in de o sut` de pagini, concentreaz` existen]a unei tinere de 36 de ani.

Nici scene hard, nici fantasme sexuale, nici frenezie senzual`, nici jubila]ia blasfematoare din alte scrieri ale Marchizului – strategia narativ` adoptat` e bazat` pe surpriz` [i pe manevrarea abil` a iluziei. Frumoasa Florville, copil g`sit, crescut` [i aflat` înc` sub protec]ia generosului Monsieur de Saint-Prât, este cerut` în c`s`torie de onestul domn de Courval, b`rbat de 55 de ani, p`r`sit de o so]ie aventurier`, [i care, dup` ce a avut toate dovezile c` aceasta a murit, se hot`r`[te s` împart` bunurile [i anii, de care mai dispune, cu o femeie mai tîn`r`, ce i-ar putea lumina ultima parte a vie]ii. Tîn`ra [i foarte frumoasa Florville, înzestrat` cu toate calit`]ile care fac din ea o femeie atr`g`toare, dar aureolat` de o solid` reputa]ie de respectabilitate, r`spunde tuturor a[tept`rilor onorabilului de Courval, care nu vede nici un impediment în finalizarea c`s`toriei. |mpingînd onestitatea pîn` la manie [i metodic` în virtute pîn` la pier-

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010 derea de sine, ca adev`rat` fiic` a secolului care a pus mai presus de orice libertatea [i liberul arbitru al individului, Florville are o singur` condi]ie: ca impacientul ei pretendent s` ia o decizie numai dup` ce ia cuno[tin]` de toat` istoria scurtei ei existen]e. Ca o nou` {eherazad`, ea vrea s` amîne deznod`mîntul, respectiv consumarea himenului, dar, de data aceasta, povestea nu e o strategie de înv`luire, de deturnare a aten]iei [i de adormire a vigilen]ei, ci, dimpotriv`, calea cea mai sigur` de a ajunge la adev`r.

Departe de profuziunea baroc` din 120 de zile ale Sodomei, scris totu[i în aceea[i epoc`, nara]iunea din „Florville et Courval“ exceleaz` prin re]inere [i echilibru, ar`tînd o fa]et` mai pu]in cunoscut` a scriitorului Sade. Dar calmul acesta se dovede[te a fi iluzoriu, dezv`luirile din final dau faptelor, aparent anodine, conturul unei teribile tragedii. Doar dou` vise ale eroinei, vag nelini[titoare, plasate discret pe parcursul nara]iunii, ofer` cititorului atent piste pentru anticiparea funestelor resorturi ale intrigii, implacabil` ca un destin. Personajele – Florville, Courval [i celelalte intrate în raza existen]ei lor – continu`, î[i duc pîn` la cap`t rolurile în care au fost distribuite f`r` [tirea lor. Iar cea mai amabil` [i mai sensibil` dintre creaturi, Florville, comite, crezînd c` ac]ioneaz` în numele binelui, dou` omoruri [i trei incesturi. Eroina pare echivalentul feminin al lui Œdipe, într-un secol galant. Odat` declan[ate, evenimentele î[i urmeaz` cursul asemenea unui angrenaj func]ionînd dup` legile unei mecanici diabolice, numite de Sade fatalism, cuvînt care figureaz` programatic [i ca subtitlu al acestei povestiri.

Literatura Marchizului de Sade – stadiul perversit`]ii erudite al existen]ei Marchizul de Sade nu se dezminte, perversiunea este de data aceasta de natur` „ideologic`“. Cuvîntul [i conceptul de ideologie, chiar dac` nu au intrat înc` în circula]ie, sînt inven]ia unui contemporan al lui Sade – e vorba de Antoine-Louis-Claude Destutt de Tracy (17561836). Sade este contemporan cu [i particip` în

MERIDIANE

felul s`u personal la dou` schimb`ri de paradigm` f`r` precedent – ca amploare filozofic` [i istoric` – provocate de Secolul Luminilor [i de Revolu]ia francez`. Spiritul Luminilor este înainte de orice un umanism fecund care aspir` s` se încarneze în istorie într-o societate perfect`. El genereaz` o extraordinar` creativitate, tragedii, opere, muzica lui Mozart, progresul [tiin]elor, gustul pentru utopii [i pentru automatele care imit` [i desacralizeaz` crea]ia. Secolul Luminilor a inventat individul, via]a privat` [i pune idealul fericirii personale pe piedestalul pe care se afla pîn` atunci acela de salvare a sufletului prin credin]`. Ra]iunea critic` este un instrument de cunoa[tere [i de emancipare, religia natural` o înlocuie[te pe cea revelat`. Revela]ia nu este, în cele din urm`, decît ceea ce ra]iunea poate descoperi prin ea îns`[i. Nutrit de ideile materialiste ale timpului s`u, Sade î[i construie[te propriul sistem – numit, cu sumbr` inspira]ie, isolisme. |ntrucît Dumnezeu nu exist`, fiecare e singur cu sine, liber s` urmeze Natura, care este nefavorabil` [i distrug`toare. Libertinajul (ca dispozi]ie de a da frîu liber pulsiunilor sexuale) [i pornografia intr` în universul Marchizului, în formele exacerbate de imagina]ie [i de frustr`rile provocate de condi]iile izol`rii carcerale. Libertinajul în versiunea lui Sade are

89

Ilustra]ie de François Supiot dup` „Portretul Marchizului de Sade“ de Man Ray

MERIDIANE

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

drept principiu transgresiunea [i este practicat ca o ascez` paradoxal`. |n universul acesta cu valori r`sturnate constituit de opera subversiv` a Marchizului, sintagme precum les malheurs de la vertu sau les crimes de l’amour nu au nici conota]ie ironic`, nici valoare de contrasens, ci trebuie luate în sens propriu, direct: virtutea este o surs` de nesfîr[ite suferin]e, iar iubirea (l’amour) conduce la crimele cele mai abominabile. „Intelectualizarea pl`cerii criminale“ (Michel Delon) ar fi caracteristica libertinajului în versiune Sade. {i prin aceasta Marchizul se deta[eaz` complet de tradi]ia seduc`torilor libertini din secolul s`u. Vene]ianul Casanova este mai pu]in un atlet al sexului, a[a cum l-a v`zut Fellini în celebrul s`u film, cît mai ales un poet al dorin]ei, un hedonist activ care provoac`, degust` [i împarte pl`cerea. El are nevoie, pentru a fi fericit, de iubire, de sex [i de inteligen]`. La fel ca Don Giovani, eroul operei scrise de Mozart pe libretul lui Lorenzo da Ponte, Casanova acumuleaz` cuceririle, dar, spre deosebire de acesta, femeile sînt pentru el partenere, [i nu victime. {i dac` Don Giovani reprezint`, pentru Kierkegaard, un cunosc`tor în materie, „stadiul estetic al existen]ei“, de ce n-am putea spune c` Sade îl reprezint` pe acela al perversit`]ii erudite? Nu e atît pl`cere a sim]urilor la Sade, cît mai ales o enorm` desc`rcare, o jubila]ie în egal` m`sur` senzorial` [i intelectual`, la comiterea r`ului [i la provocarea suferin]ei în cel`lalt, acte înso]ite întotdeauna de formele cele mai teribile de blasfemie. Ca în acest pasaj din Cele 120 de zile ale Sodomei, care face referin]` la prima lui condamnare la moarte din 1772, cînd Sade [i valetul lui au fost ar[i în efigie: „Toat` lumea cunoa[te istoria marchizului de *** care, îndat` ce a aflat de sentin]a de a fi ars în efigie, î[i scoase membrul din pantalon [i strig`: «Foutredieu! iat`-m` ajuns unde mi-am dorit, iat`-m` acoperit de oprobriu [i de infamie; l`sa]i-m`, l`sa]i-m`, trebuie s` descarc!». Ceea ce [i f`cu pe loc“.

Sade este eliberat de revolu]ionari gra]ie abolirii unor decrete regale. La ie[irea din Bastilia, Donatien Alphonse François marchiz de Sade se nume[te, cu oportun` modestie, Louis Sade, cet`]ean. Aristocrat prin na[tere [i, din convingere, [i antiegalitarist, Sade nu se simte

totu[i str`in de aceast` revolu]ie care celebreaz` libertatea [i ateismul, dou` valori anticipate în scrierile lui. Crezîndu-se autorizat pentru orice exces, comite o serie de pamflete antimonarhice, antireligioase [i reprezint` la Teatrul Molière piesa Contele Oxtiern sau efectele libertinajului, atr`gîndu-[i ostilitatea lui Robespierre.

Este din nou arestat, în 1793, [i numai birocra]ia ezitant` a noului regim îl scap` de la ghilotin` – e pentru a doua oar` în dou`zeci de ani c` „Divinul Marchiz“ reu[e[te s` r`mîn` cu capul pe umeri. Continu` s` scrie [i s` publice, în 1795 apare La Philosophie dans le boudoir, iar în 1797 v`d lumina tiparului cele zece volume din La Nouvelle Justine, ilustrate cu gravuri obscene. Excesele Marchizului deranjeaz` [i noua putere instalat` dup` lovitura de stat a lui Napoleon Bonaparte din 1799. Autorit`]ile imperiale, mai pu]in atente la drepturile individului, decid s`-l pedepseasc` pe cale administrativ`, adic` f`r` judecat`. Sade este internat, pentru operele sale, într-un azil de nebuni cu acest diagnostic erudit, pe m`sura erudi]iei pacientului: en état perpétuel de démence libertine.

Chiar dac` un sfert din manuscrisele lui Sade a disp`rut în fl`c`ri, au ajuns pîn` la noi dou`sprezece romane, aproape [aizeci de povestiri [i nuvele [i dou`zeci de piese de teatru.

Opera lui Sade a fost redescoperit`, editat` [i reeditat` în secolul al XX-lea, suscitînd admira]ia f`r` rezerve a suprareali[tilor [i str`lucitele exegeze semnate de Bachelard, Barthes sau Foucault. Materia acestei opere [i personajul ei principal sînt limba francez`. Savant`, supl`, precis`, cu irepetabila ei capacitate de a conferi inteligen]` [i unui stupid – dup` vorba lui Cioran –, limba lui Corneille [i a lui Descartes este pus` de Sade la grea încercare. Adus` în regiunea celor mai sumbre [i indicibile fantasme [i în pliurile cele mai ascunse ale anatomiei umane, pe care o lung` tradi]ie le-a numit cînd sacre, cînd ru[inoase, limba francez` iese triumf`toare, dînd abjec]iei gratuite [i perversiunii nevrotice altitudinea unei viziuni. Iar stilul acestei opere justific` ceea ce ar p`rea de neconceput: ata[area la numele Marchizului de Sade a atributului de Divin. n

90

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

P O R T RE T E I N T E R I O A RE

Ion Vianu

Umanit`]i cu repeti]ie Balzac nu se poate demoda; chiar dac` retorica lui ni se pare desuet`, chiar dac` vorbe[te despre o societate ale c`rei reguli nu le mai recunoa[tem, Balzac r`mîne etern prin poezia infuz` a Comediei umane, prin capacitatea vizionar` de-a crea o alt` lume. Entuziasmul lui Balzac pentru via]`, cu toate formele ei tranzitorii, este fabulos. |n ce m` prive[te, nici o alt` oper` în proz` nu m` exalt` atît cît o face a lui Honoré de Balzac. |n Pielea de sagri (La peau de Chagrin), roman realist-fantastic, imagina]ia este purtat` pe culmi. |n special vizita eroului, Raphaël de Valentin, la anticarul de pe malurile Senei (nu departe de Institutul Fran]ei), în acea butic` pe mai multe etaje în care se acumuleaz` parc` istoria [i geografia lumilor [i civiliza]iilor, este o incursiune poetic` f`r` de pereche, purtat` de un geniu, prin asocieri nea[teptate, printr-o curiozitate f`r` margini. Raphaël este în pragul sinuciderii, a[a încît aceast` vizit` este [i o desp`r]ire, o privire adînc` în Timpul devorator: „Era poet, iar sufletul s`u întîlni întîmpl`tor o uria[` p`[une, avea s` vad` cu anticipa]ie osemintele a dou`zeci de lumi“. „Osemintele lumilor“ succesive, pe care se preg`te[te s` le contemple, bulimic, sinuciga[ul, fac aluzie la teoria catastrofelor a paleontologului Georges Cuvier (1769-1832), naturalistul cel mai la mod` al Parisului, teorie care avea s` fie definitiv înlocuit` doar de evolu]ionismul

A LT F E L D E S P RE A LT C E VA darwinian. Balzac – ca [i al]i oameni de litere (Stendhal, de pild`) – frecventa salonul lui Cuvier, în apartamentul de lîng` Jardin des Plantes. Figura marelui naturalist este evocat`: „V-a]i aruncat vreodat` în imensitatea spa]iului [i a timpului citind operele geologice ale lui Cuvier?

R`pi]i de geniul lui a]i plutit deasupra abisului f`r` margini al trecutului ca [i cum a]i fi fost purta]i de mîna unui vr`jitor? Descoperind, felie cu felie, strat cu strat... aceste viet`]i ale c`ror r`m`[i]e fosilizate apar]in unor civiliza]ii antediluviene, sufletul se însp`imînt` întrev`zînd miliarde de ani, milioane de popoare pe care slaba memorie uman`, indestructibila tradi]ie divin` le-au uitat [i a c`ror cenu[`, gr`m`dit` pe suprafa]a globului nostru formeaz` acele dou` picioare de ]`rîn` care ne dau pîinea [i florile“.

Cuvier nu a presupus c` mai multe umanit`]i s-au succedat. Nu o presupune nici Biblia, cu potopul lui Noe, de vreme ce specia uman` se perpetueaz` prin neamul patriarhului. Balzac merge mai departe, imagineaz` dou`zeci de lumi, poate [i dou`zeci de umanit`]i succesive.

Ce ar fi fost aceste umanit`]i a c`ror existen]` este implicat` în orice mit al „eternei întoarceri“, postulat de misticii pitagoricieni, de Friederich Nietzsche? Au revenit oamenii de dou`zeci de ori, cu acelea[i calit`]i, inevitabil împerecheate cu acelea[i defecte? Angoasa [i c`utarea adev`rului, l`comia [i dezinteresarea erau ele prezente în acelea[i propor]ii? Oare nu îi deosebea nimic pe ei de noi? Sau existau, totu[i, mici nuan]e care hot`rau, pentru fiecare din umanit`]ile succesive, un destin diferit în evolu]ia lor, dar la urm` identic prin dispari]ie?

Teoria darwinian` ne-a introdus în timpul linear, r`pindu-ne acestor reverii. De curînd, teoria catastrofelor s-a întors ? atunci cînd s-a descoperit c`, în urm` cu [aizeci [i cinci de milioane de ani, aproape toat` via]a de pe p`mînt a fost distrus` de un asteroid care a provocat, prin fumul exploziei produse, o noapte polar` de o sut` de ani. Astfel de catastrofe se produc cam o dat` la cîteva zeci de milioane de ani. Sîntem în drept s` a[tept`m o alt` catastrof`, apoi o alt` omenire? Una care va p`stra o memorie obscur` a ceea ce am fost sau una destinat` s` repete acelea[i erori geniale? n

91

colaje de Dan Stanciu

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

FRAGMENTE

Daniela Zeca

Bijutierul |l chema Saiyed [i to]i îl priveau ca pe un oriental. Avea pielea smead` [i ochi cenu[ii, cu o uit`tur` ca sticla. Unii îl credeau evreu, iar al]ii armean, dar, pentru c` nu exista o dovad` clar` a originii lui, îi spuneau Bijutierul, c`ci cu asta se ocupa. Nu f`cea doar nego], ci crea giuvaiere pentru toate femeile din ora[ care îi treceau de vitrine [i de firma fosforescent` din fa]a u[ii, îndr`znind s` p`[easc` în magazin. Diamantele ca de ghea]`, din sipetele luminate electric, le tr`geau suflarea din piept, în timp ce topazul, cu lucirea lui azurie, le înfiora ca atingerile unui amant. Bijutierul [tia ce le place. {tia mai bine decît un doctor [i decît un duhovnic, c`ci era îmblînzitorul luminii care trecea prin cristal, prin cuar] [i prin corindon. Saiyed otr`vea, ca s`rutul lui Iuda, inimile înfierbîntate de sclipirile pre]ioaselor [i le f`cea sclave, ca pe m`rgelele dintr-un [irag.

Nici b`rba]ii nu rezistau la chemarea safirelor parc` ude [i a boabelor de smarald risipite pe catifea, darmite femeile atît de sfioase [i de dornice s` iubeasc`! Se pîndeau [i se alungau, se certau între ele precum veveri]ele la alune, cînt`rind nestematele în palmele umezite de încîntare. Saiyed le ducea pîn` în depozitul cu seifuri, unde ]inea piesele care dep`[eau patrucinci carate [i lingourile de platin`, ajutîndu-le s` se-mbete cu licorile din citrine [i din granat

[i cu vinul tulbure din agatele ro[ii atît de rare, pe care le [lefuia uneori, ca un apucat, cîte o noapte întreag`.

Diminea]a, cînd le punea în casete, erau vii ca murele bine coapte [i îmbietoare ca icrele de morun pe tartine. Era limpede: dac` gîndea astfel însemna c` îi era foame [i d`dea o fug` la buc`t`ria din spate, activînd alarmele cu o mîn` [i

93

n Daniela Zeca este prozatoare [i jurnalist`, directoarea Canalului TVR Cultural, doctor în filologie al Universit`]ii Bucure[ti [i lector la catedra de pres` a Facult`]ii de {tiin]ele Comunic`rii din cadrul aceleia[i universit`]i.

A realizat numeroase emisiuni de radio [i a publicat articole [i recenzii în majoritatea revistelor culturale române[ti. |n calitate de realizator al Televiziunii Române a semnat peste 200 de emisiuni de autor, precum: Cafeneaua artelor, Libr`ria pe ro]i, Ceva de citit. Seria tematic` Fa]` în fa]` cu autorul reprezint` o veritabil` antologie a literaturii române contemporane, în 100 de edi]ii, [i a fost distins` de Uniunea Scriitorilor din România cu Premiul Special pentru reflectarea în programe de televiziune a vie]ii literare române[ti.

FRAGMENTE

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

cu cealalt` scotocind în dulap.

C`uta mai întîi linguri]a lui de argint, cu un cap de [arpe deasupra cozii, apoi farfurioara de jadeit, verde ca agurida, pe care scurgea dou` lacrimi de miere.

Era ca [i cum s-ar fi miruit, ca [i cum ar fi b`ut aur. Se sim]ea ocrotit [i sfînt dup` ce înghi]ea dou` guri de ap` în urma acelei dulce]i din stup, create dup` chipul odoarelor pe care el le monta în inele, în bro[e [i în g`teli de purtat la gît, ce î]i înnebuneau ochii.

Apoi urma brînza. O felie sub]ire, întins` pe pîinea neagr`, [i vreo dou` m`sline, niciodat` mai mult.

Se hr`nea aproape ca un c`lug`r: cu mînc`ruri pu]ine [i foarte iu]i, dac` [lefuia pietre mate, [i bea doar ap`, cînd avea de t`iat nestemate.

Diamantul îl f`cea s` transpire [i s` plîng` în somn. |l golea de mînie [i de r`bdare, de aceea postea trei zile înainte s`-l cuprind` în cle[ti.

Cînd lucra diamant, nu se b`rbierea niciodat`, ca [i cum ar fi fost în doliu, dar î[i scurta unghiile, pentru a lustrui f`r` urme, ca duhul mor]ii.

Diamantul venea din moarte [i mergea în

lumin`. Cînd nu era fa]etat, st`tea ca ochiul albit de o cataract` între ustensilele lui cur`]ate [i rînduite pe o bucat` de piele. |l punea într-un buzunar [i sim]ea cum îl arde [i cum îl strig`, ca o gur` de jar îngropat.

Avea co[maruri dac` întîrzia s`-l alinte sub frez` [i sub polizoarele care sclipeau ele însele precum ni[te podoabe. Atelierul îi era templul, vizuina de alchimist [i chilia lui de prelat. Nu p`rea un loc pentru fitecine. Pentru oricine l-ar fi vizitat pe nea[teptate, nu era de g`sit cînd st`tea aplecat peste bulg`rele de gem`, c`utîndu-i inima cu vîrful d`lti]ei. }intuitorul [i ceila]i doi b`rba]i, pe care [i-i angajase ca ajutoare, îi [tiau meteahna de a sta încuiat ore în [ir, pîn` cînd pietrele îi vorbeau. |l l`sau în pace, fiindc` oricum nu în]elegeau mai nimic. Ibrahim, care era neîntrecut în a pecetlui diamantele în loca[uri, îl invidia pe ascuns [i de aceea îl privea rar în ochi. Bijutierul îl lua drept timid, [i cu asta basta! |i zicea Mînu]`, fiindc` avea bra]ul stîng mai scurt decît dreptul, de cînd se n`scuse. Nu era nimerit s` la[i nestematele în seama unor calfe r`u însemnate, cum

94

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

FRAGMENTE

era el, dar n-avea încotro.

Ibrahim lucra ca un rob, ca un somnambul, urm`rind g`oacele aurului [i platinei cu alte puteri decît ale unei calfe obi[nuite. Nu g`sise altul ca el. |l [tia de copil [i, în plus, îi lega un secret pe care Bijutierul înc` nu îl împ`r]ise cu nimeni: b`iatul era g`sit, cum el însu[i fusese, în urm` cu ani, în vremuri mai line.

Mînu]` crescuse între b`rba]i, la un schit.

Mai erau [i al]ii acolo, orfani ca el. Se-ngrijeau de vite, sp`lau în altar [i aduceau ap` pentru straturile de zarzavat.

A fugit dintre popi de îndat` ce stare]ul care îl înfiase murise. A r`bdat de foame, apoi a cer[it [i, în cele din urm`, s-a aciuat la un turc, pielar [i artizan în aram`, care l-a crescut între fiii lui. Avea patru b`ie]i [i o fat`, dar erau firavi ca nuielele, sc`lda]i în lapte [i zah`r, cum le zicea tat`-s`u adoptiv.

Mînu]` venea de la m`n`stire, deprins cu roaba [i cu g`le]ile, avea coaste de cal [i spinarea b`t`torit` de corzile calabalîcurilor pe care le tot c`rase.

S-a f`cut Ibrahim din fratele Marcu, f`r` vreo remu[care. Oricum nu-i p`sa. Voia bani, c`ci în]elesese de mic c` abia dup` bani urmau celelalte: credin]a, degetele moi [i sub]iri, man[etele albe. {i la schit, dup` ce plecase, bog`]ia schimbase rosturile. |n doar cin[pe’ ani, ]arcul de sutane devenise un site turistic, cu ma[in` la scar` [i Internet.

Dar [i el, orfanul, se transformase. Fata protectorului s`u ie[ise în lume f`r` s` priceap` cît o iubise, iar b`ie]ii f`cuser` [coli, dup` voia tat`lui lor. Unul era constructor, iar altul medic, pe cînd ultimii doi ]ineau împreun` cea mai mare firm` de ciocolat` din Istanbul. El r`m`sese s` bat` ]inte în blana de oaie frumos arg`sit` [i s` cioc`neasc` arama pîn` cînd isca ape. Se f`cuse mai aprig, avea diplom` de [lefuitor [i era hot`rît s` strîng` averi.

Saiyed, bijutierul, avusese mai mult noroc.

Pe el îl l`saser` pe treptele B`ncii de Comer] [i Industrie, diminea]a, la opt, cînd veneau func]ionarii. Guvernatorul, care sosea totdeauna primul, mai c` nu d`duse cu piciorul în el, cînd voise s` urce în lift.

– Ce e cu copilul `sta aici, voi nu sînte]i

zdraveni la minte?

Saiyed, în vîrst` de patru zile, scîncise de sub pl`pumioara lui de satin, în timp ce Guvernatorul [i paznicul înarmat din fa]a intr`rii încremeniser`.

– {efu’, n-am v`zut cînd l-au pus, pe onoarea mea, de[i sînt în tur` de azi-diminea]`!

– Nu conteaz` asta, e mort de foame. Urca]i-l la mine, s`-i g`sim o îngrijitoare pîn` ajunge poli]ia. {i paznicul, [i femeile de la ghi[eele pentru clien]i r`m`seser` cu gura c`scat`, fiindc` despre Guvernator se vorbea c` e pederast [i c` nu avea sentimente ca oamenii. |i spuneau RoboCop pentru c` nu întîrzia niciodat`, nu fusese bolnav, intra primul în banc` [i pleca odat` cu bodyguard-ul, la sfîr[itul turei de zi.

Pîn` sus, în birou, bebelu[ul adormise profund, cu mînu]ele ro[ii deasupra învelitoarei.

RoboCop îl pusese pe mas`, între hîrtiile secretarei, se holba la el cum respir` [i, fiindc` nu-i tres`rea un mu[chi de pe fa]`, numai Dumnezeu b`nuia ce-i trecuse prin minte.

Cert e c`, în cîteva zile, toat` lumea aflase despre adop]ie [i despre numele atît de curios al copilului. Dar ce nume! Saiyed! „Nume de arab“ – îi vedeai pe bancheri ridicînd din sprîncene, f`r` s` se mire de fapt pe de-a-ntregul, fiindc` îl credeau un excentric oricum pe guvernatorul care încheiase afacerea. Unii chiar g`seau ilegal ca unui celibatar, oricît de bogat [i trecut bini[or de prima lui tinere]e, s` i se încredin]eze cu acte un sugar de doar patru zile.

Cînd o infirmier` pl`tit` îl scosese din co[ s` îl spele, îi v`zuse la gît Roza vînturilor.

Nu împlinise nici patru ani cînd tat`l s`u adoptiv îl dusese la pia]a de nestemate. Pîn` atunci copilul se jucase în praf, cu b`ie]ii de vîrsta lui, î[i zdrelise mîinile c`rînd pumni [i mai [i plînsese din cînd în cînd, dar, dup` acea întîlnire, via]a lui c`p`tase cu totul alt curs, ca un rîu care, dintr-odat`, se revars` în cascad`.

Pentru c` era foarte cald, Guvernatorul îl l`sase la umbr`, ca s` cumpere dou` limonade.

Se purta destul de stîngaci, fiindc` ie[eau rar împreun` [i de obicei nu se descurca cu copii a[a mici.

Saiyed a[tepta, leg`nîndu-[i picioarele în-

95

Pentru acela[i ciclu de emisiuni, autoarei i-a fost decernat Premiul Na]ional de Televiziune pe anul 1997, acordat de Uniunea Scriitorilor [i Funda]ia „Scrisul Românesc“. La sfîr[itul anului 2006, a primit distinc]ia „Personalitatea european` a anului pentru România“ – sec]iunea televiziune, acordat` de Funda]ia Eurolink [i Comisia European`.

A mai publicat volumele: Orfeea (poezie, 1994), |ngeri pe carosabil (proz`, 2000), Melonul domnului comisar (critic` literar`, 2005), Jurnalismul de televiziune (2005), Totul la vedere.

Televiziunea dup` Big Brother (2007), Istoria roman]at` a unui safari (roman, 2009).

A primit Premiul APTR (2009) [i Premiul Revistei Convorbiri Literare (2009).

FRAGMENTE

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

c`l]ate în sandale din piele fin`. Bona Berthe îi pusese batist` în buzunarul de la piept al costumului [i pe cap o p`l`rioar` de bambus cu inscrip]ia unei firme de lux. Nu p`rea un copil g`sit, ci exact odrasla Guvernatorului.

Tocmai se plictisise, a[a c` s`ri de pe scaun [i se duse ]intit la vitrina pe care o v`zuse de pe partea cealalt`. Se uit` în ea ca într-un acvariu [i sim]i c` le[in` de încîntare: de pe o m`tase sub]ire, cea mai gra]ioas` pereche de mîini aduna inele [i ceasuri, îndoindu-[i degetele ascunse în m`nu[i, cum numai un magician de la circ mai putuse s` fac`.

De afar`, din strad`, nu z`rea nici chipul, nici corpul celui care î[i mi[ca degetele, dar nu-i trebuia s` le vad`. Se trezi purtat de baletul acelor mîini care tr`iau singure, f`r` trup, ca ni[te minuni ale aerului. Se lipi de vitrin` [i rîse tare, apoi se l`s` în genunchi, ca s` le observe mai bine. Nu [tia c` fiorul din el, care îl umplea ca un abur, ar putea s` aib` un nume. Rîse iar, ap`sîndu-[i fruntea pe sticl`. P`l`ria de bambus, care era nou-nou]`, i se duse pe ceaf` [i, în cele din urm`, c`zu al`turi. {i atunci se-ntîmpl` ceea ce spera s` se-n-

tîmple: degetele lungi, de z`pad`, se oprir` o clip`, [i-i f`cur` un semn s` vin`. |l chemar` spre ele cu o bucurie anume, intens` [i liber`, ca a p`s`rilor cînd zboar`. Se rotir` în cea]a de deasupra m`t`sii, precum dou` figurine de zah`r, ag`]ate în bradul de la Cr`ciun. B`ie]elului îi lucir` ochii, iar Guvernatorul, care r`m`sese prostit, cu paharele de limonad` în mîn`, îl auzi gîngurind [i-l v`zu topindu-se ca un ]ur]ur de ap` în c`ldura de iad a dup`-amiezii.

Bona Berthe [i [oferul bancherului se purtar` ca doi p`rin]i: îl veghear` trei nop]i [i îi stinser` febra, pîn` cînd copilul clipi: – Am dormit de ajuns, nu crezi, Berthe?

– Da, odorul meu, îi r`spunse îngrijitoarea, care îl iubea tot mai mult, pe m`sur` ce vîrsta o-mpingea c`tre moarte. Dar acuma nu te gr`bi s` cobori din pat înainte s` bei pu]in lapte.

Nu-i era ceva mai nesuferit decît laptele, a[a c` p`[i pe parchetul c`ldu] al sufrageriei [i se duse glon] spre dulapuri: – N-ai vreo pr`jitur`, ceva?

Berthe îi puse repede o bucat` din tarta ei cu stafide [i m`r caramelizat, iar b`iatul o mînc` lacom, ca [i cum totul r`m`sese la fel.

96

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

FRAGMENTE

De cînd îl adusese pe bra]e, ca pe un trandafir neudat, Guvernatorul nu avea somn. Bona Berthe, în schimb, visa lucruri ciudate, c`znindu-se apoi la lumina zilei s` le deslu[easc` un rost. |nainte ca Saiyed s` deschid` ochii, ea visase inima unei capre, str`puns` de fulger în timp ce p`[tea. Era mai mult o iad` crudu]`, cu peri aurii ca foaia de ceap` [i cu o zgard` de nestemate la gît, care o f`cea s` par` vr`jit`.

S` o bîntuie nestematele în somn era tot ce-i lipsea b`trînei din Bruges, care treizeci de ani fusese consoarta dirigintelui po[tei [i nici c` ]inuse vreo pre]ioas` în palm` în via]a ei. Dar acum, ca v`duv`, se mutase în Dubai, era angajata Guvernatorului [i aici giuvaierele umblau singure. „|n Dubai, nimeni nu o s`-mi mai strige copilul «împu]it de arab!»“, îi zisese bancherul [i ea îl crezuse.

N-avusese habar c` îi va fi a[a greu: nu putea s` îndure c`ldura umed`, iar foiala cohortelor de turi[ti în bazar, în hoteluri [i cafenele o lovea în moalele capului. Ca un fruct prea copt, n`p`dit de furnici, ora[ul-regat din poala de[ertului se l`sa cucerit diminea]a [i seara, din ianuarie

pîn` în mai [i din august pîn` la finele anului, v`rsînd mun]i de bani în visteria [eicului [i a emirului de la Burj Al Arab.

Bona Berthe nu putea s` le sufere pe femeile care n`v`leau în boutique-uri, devastînd rastelele ca ni[te termite.

Bona Berthe nu putea s` respire în zgomotul de viespar poleit de candelabrele aurite, cu ghirlande de cristale în vîrf.

Dup` doisprezece ani de [edere, istovita îngrijitoare înc` nu se obi[nuise cu mirosul acela de înavu]ire st`tut`, de mirt [i de miere, de orez ars.

Dubaiul le zîmbea tuturor cu un zîmbet de faraon care preschimbase nisipul în gr`dini suspendate [i petrolul – în timp care st`. |n Dubai, nu îmb`trînea nimeni. Ea îns`[i r`bda în t`cere anii care i se împr`[tiau ca mercurul, f`r` s` îi mai macine oasele. {i Guvernatorul, care venise adus de spate [i cu tîmplele sure, acum mergea drept [i-[i reluase n`ravul misterioaselor sale escapade de noapte. ...Saiyed le d`duse insomnii tuturor. Pentru cîteva seri, le-n]`rcase izvorul de pl`cere [i de noroc. Dup` ce îl v`zur` zburdînd prin cas`, se înzdr`venir` la loc [i-[i l`sar` poftele slobode.

97

FRAGMENTE

DILEMATECA l OCTOMBRIE 2010

Numai Berthe mai avea o triste]e nevindecat`, care îi asprea ochii, [i v`zuse asta [i la copil: se f`cuse t`cut, iar pupilele lui, care str`luceau totdeauna, se umbriser` ca t`ciunii stin[i.

Bona Berthe nu î[i t`lm`cise co[marul c` vis` din nou spata iadei, str`puns` [i înro[it` de sînge, pe cînd inima despicat` de fulger îi pulsa [i s`lta în iarb`. Se sperie [i ]ip` în somn, dar a doua zi diminea]` se gîndi s` î[i caute dezlegare chiar la cel pe care îl ocolea. Era dervi[ul din pia]a de pe[te, de la care î[i întorcea fa]a ori de cîte ori îi f`cea un dar.

Dac` ar fi fost dup` ea, i-ar fi dat un brînci între coaste, fiindc` îl credea un escroc. Dar Guvernatorul era milos [i nepriceput la fe]ele oamenilor: îl privea ca pe-un sfînt s`rac.

– Noi, în pia]`, ne vom întîlni cu un saltimbanc. N-ar fi bine s`-l iei în seam`, nici s` poveste[ti c` ne-am dus s`-l vedem, îi spuse copilului cînd îl îmbr`ca.

– E secretul nostru, r`spunse. Se l`s` piept`nat f`r` s` scînceasc` [i o înso]i bucuros tot drumul.

Dervi[ul mesteca ni[te ierburi de pe o tav` [i se a[ezar` deoparte, a[teptînd s`-[i termine masa.

– {tii s` t`lm`ce[ti vise? îl întreb` Berthe pe nea[teptate. Doar atunci vedea c` e slab [i la fel de trist cum era [i ea.

– Vise... dar depinde ce ai visat!

Bona Berthe îi spuse de iad` [i de ap`sarea ei t`inuit` [i apoi regret` c` i-a spus ceva. Chiar avea de ce s` regrete. Un rîs gîlgîit [i neghiob r`sun` în gîtlejul b`trînului: – E[ti doar o femeie în vîrst`, chinuit` de spaime de noapte, dac` nu cumva ai primit un r`spuns pentru fiul t`u! Nu e fiul t`u, al cui e?

– Ce fel de r`spuns? s`ri Berthe, f`r` s` aud` întrebarea, ce fel de r`spuns? Spune-mi!

Saiyed, care se juca pe trotuar, îl ]inti pe b`trîn cu ochii [i privirile li se-ncruci[ar`. Dervi[ul t`cu o secund`.

– B`ie]elul t`u e cuprins de deochiul aurului, îi spuse.

Era rîndul femeii s` se amuze: – Ce prostii vorbe[ti acolo? Nu are decît patru ani [i, în urm` cu cîteva zile, i-a fost r`u de la c`ldura din strad`. Am chemat un doctor acas` [i de-atunci, uit`-te la el, c` e viu!

– Aurul, ca [i nestematele, sînt o rîvn` a vîntului, care nu o s` piar`, fiindc` poart` soarele în ea!

Berthe r`mase pe gînduri, cutremurat`, iar copilul îi uit` vorbele, pentru mai mult timp.

98

(fragment din romanul Demonii vîntului, în curs de apari]ie la Editura Polirom)

n

DILEMATECA

100 PAGINI l 7 LEI

octombrie 2010

Anul V l n

SCRIERI

DILE l

A