Dilemateca nr. 74

DILEMATECA Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Tatiana Niculescu Bran DOSAR Alexandru Ofrim Andrei Oi[teanu PROZ~ DE VAR~ Claudiu Constantinescu Mici cump`r`turi ANCHET~ Ce pl`ceri a[a-zis vinovate ave]i?

Š Mirel Bran

PROFIL Vanessa Zigmund

Tatiana Niculescu Bran

AVANPREMIER~ Paula McLain So]ia din Paris

realelor. Regulamentul de conducere al \nchisorilor [i Regulamentul controlului vagoanelor de marf` se citesc, regulat, de trei ori pe zi. Se anun]` retransmiterea am`nun]it`, cu comentarii spirituale, a Anuarului Rudolf Mosse [filantrop german – n.m.] pe acest an. Se vor cere conferen]iari de la trac]iune automobil`, iar \n zilele de s`rb`tori – de la Compania de pompieri.“ (Tudor Arghezi coment\nd, \ntr-un articol din 1930, programul Radio-ului). Mie mi s-a f`cut brusc dor de Cotele apelor Dun`rii! M. C.

n La 3 august 1897, \ntr-o scrisoare c`tre Jollivet Castelot, August Strindberg \i aducea la cuno[tin]` stadiul unor experimente la care se dedase pentru a ob]ine aur (ca [i el, corespondentul s`u era interesat de alchimie). Scria Strindberg: „Ei bine, \n privin]a aurului, [i \ndeosebi a aurului meu, dou` vorbe: dup` ce am dezvoltat [i complicat metodele, m-am \ntors la punctul de pornire: sulfatul de fier amoniacal“, preciz\nd (\ntr-o parantez`) c` sulfatul de fier amoniacal era o substan]` folosit` de fotografi.

Scrisoarea se \ncheia cu un P.S.: „Nepotul meu Nils Strindberg a trimis un porumbel voiajor de la 82° latitudine nordic`. Nimic altceva, dar sper`m c` totul se va termina cu bine“. Din p`cate, nu s-a terminat prea bine. Nils Strindberg, care era fotograf ([i pesemne folosea sulfatul de fier amoniacal), a avut un punct de pornire diferit de al unchiului s`u (un dramaturg dublat de un alchimist) [i nu s-a mai \ntors. Punctul de pornire al lui Nils Strindberg a fost extremitatea de nord-vest a arhipelagului Svalbard de unde, la 11 iulie 1897, [i-a luat zborul balonul „Acvila“, purt\ndu-i pe membrii expedi]iei Andrée c`tre Polul Nord. Dup` doar dou` zile de zbor (pare-se ca urmare a unor deficien]e tehnice), balonul s-a pr`bu[it printre ghe]uri. Cei trei membri ai expedi]iei (Salomon August Andrée, Knut Frænkel [i Nils Strindberg) au rezistat vreo trei luni, p\n` la \nceputul lui octombrie, c\nd au murit, nu se [tie exact din ce cauze (una dintre ipoteze ar fi trichineloza, fiindc` au consumat carnea unui urs polar). Trupurile lor ([i imaginile fotografice realizate de Nils) au fost g`site abia \n august 1930, pe Insula Alb`, de echipajul unui vas care ie[ise la v\n`toare de foci. Dac` mai tr`ia (dar murise \n 1912), August Strindberg ar fi putut presupune c` nepotul s`u trecuse la faza albedo. D. S.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

pagina 2

3,14TECA

n „Majoritatea ascult`torilor de radio obi[nui]i cu scurte dar substan]iale conferin]e radiofonice, nu \n]eleg de ce, de[i conferin]ele au r`mas, dispar pe zi ce trece ambele atribute: [i scurt, [i substan]ial. S-a citit odat` o \ntreag` pagin` din Monitorul Oficial [i jum`tate din Monitorul Bursei [i Ce-

n „A face dragoste cu un robot umanoid poate p`rea straniu \n prezent – chiar pervers, dar prin 2050 ar putea fi la fel de normal ca o convorbire telefonic`. (...) Asta va \nsemna partide de sex grozave pentru toat` lumea, non-stop.“ (Rob Taylor, science journalist la The Guardian). Nici nu-mi dau seama dac` e de bine sau de r`u. L. V. n E clar, nu se mai cite[te cum se citea, nici pe acelea[i suporturi, \ns` nici nu se mai scrie cum se scria [i nu se mai p`streaz` nici m`car rela]iile tradi]ionale \ntre scriitor [i editor. |n Spania, de pild`, afl`m din El País, scriitorii nu-[i mai caut` neap`rat editorii dup` ce [i-au \ncheiat de scris cartea, ci editorii v\neaz` anumi]i scriitori care [i-au autoeditat deja c`r]ile \n format e-book [i au avut deja v\nz`ri bune pe amazon.es. Unul dintre cei mai cunoscu]i noi scriitori de aceast` factur` este Armando Rodera (n`scut la Madrid \n 1972), preluat de Ediciones B direct din lumea virtual` cu romanul s`u Enigma celor \nvin[i. N-am citit cartea, sper \ns` c` nu e despre cei care au refuzat, din omeneasc` iner]ie, binefacerile lumii digitale. S. S. n Interviu cu Paulo Coelho \n Die Zeit.

Articolul e o glum` \n sine (s`pt`m\nalul este cunoscut pentru faptul c` nu d` importan]` dec\t chestiilor... importante) care con]ine mai multe glume. Cea mai bun` e – evident – exact la sf\r[it: „Po]i s` scrii 140 de semne pe Twitter sau cinci paragrafe pe un blog, sau po]i scrie o carte. V`d un viitor \n care titlul de scriitor nu va mai fi rezervat doar oamenilor care scriu c`r]i. Avem o palet` larg` de posibilit`]i“, explic` Paulo Coelho. „Atunci, am putea s` spunem c` [i ceea ce scrie]i dumneavoastr` pe blog e art`?“ – \ntreab` jurnalistul. „Sigur c` da.

La fel [i post`rile pe Twitter.“ Recomand editorilor pasiona]i de Paulo Coelho s` \nceap` deja s` culeag` \n]elepciunile \n 140 de caractere. Din c\te se pare, n-ar trebui s` lipseasc` din seria „Opere complete“. M. M. n |n urma recentelor evenimente ([ti]i dvs. care), propunem ca posturile TV (y compris Antena 3) s` afi[eze, din c\nd \n c\nd, urm`torul anun] de interes public [i privat: „Pentru s`n`tatea dvs., evita]i excesul de plagiat“. M. V.

n Pe strada Ion Sl`tineanu din Bucure[ti, pe un gard, pe o foaie de caiet dictando, cu o caligrafie IMPECABIL~, st`teau frumos \n[irate urm`toarele r\nduri: „Drag` c`]elule, te rog, convinge-l pe st`p\nul t`u s`-]i cure]e murd`ria pe care o la[i \n urm`. {tiu c` nu este vina ta, dar trebuie s`-l \nve]i c` [i aici locuiesc ni[te oameni“.

Vorbim de un manifest sau de noua literatur` motiva]ional`? S. G. n Am descoperit L’|le Saint-Louis la prima mea vizit` la Paris. Mi s-a lipit imediat [i definitiv de suflet. De atunci, oric\t de gr`bit` a[ fi fost, mi-am f`cut timp s` ajung pe limba aceea de p`m\nt \nconjurat` de apele Senei. La num`rul 45, pe Quai de Bourbon, a locuit \n ultima parte a vie]ii Martha Bibescu. A [i murit, de altfel, \n apartamentul care \i apar]inea v`rului s`u, Antoine. Proust l-a vizitat \n acest imobil de mai multe ori pe prin]ul Bibescu. Devenit` azi una dintre zonele imobiliare cele mai scumpe din lume, un apartament cost\nd o adev`rat` avere aici, insula are [i o puternic` amprent` literar` de care se [tie mai pu]in. Aragon a locuit aici [i i-a dedicat mai multe versuri: „Connaissez-vous l’\le / Au cœur de la ville / Où tout est tranquille / Éternellement“ (Quai de Béthune). Anul acesta i s-a adus poetului un omagiu [i o mic` pia]et` de pe insul` a fost botezat` cu numele s`u. Suprarealistul Philippe Soupault a creat aici revista Littérature \mpreun` cu André Breton. Istoricul de art` Élie Faure [i scriitorul Drieu La Rochelle au tr`it, de asemenea, aici. Nu cred c` mai conteaz` istoriile literare c\nd vine vorba de afaceri imobiliare. Fac un calcul simplu: dac` pe L’|le Saint-Louis un metru p`trat cost` 40.000 de euro, ni[te pl`cu]e memoriale ar costa c\t un milimetru sau doi de pardoseal`, nu? A. M. S.

n

Tatiana Niculescu Bran

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

A absolvit Facultatea de Litere a Universit`]ii Bucure[ti [i Institutul European de Jurnalism de la Bruxelles. Între 1995 [i 2004, Tatiana Niculescu Bran (n. 1962) a fost redactor la Radio BBC World Service, sec]ia român` de la Londra. Între 2004 [i 2008, a condus biroul BBC World Service de la Bucure[ti. În 2006, a publicat primul roman non-fiction din literatura român`, Spovedanie la Tanacu, urmat, \n 2007, de Cartea Judec`torilor. Cele dou` romane au inspirat filmul Dup` dealuri, \n regia lui Cristian Mungiu, care a ob]inut Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes, din 2012. În 2007, \n dramatizarea autoarei, c`r]ile au devenit pies` de teatru. Spovedanie la Tanacu a avut premiera la New York, \n 2007, \n regia lui Andrei {erban. În 2010, LiterNet.ro i-a publicat piesa de teatru Brâncu[i contra SUA, o abordare inedit` a celebrului proces intentat de Brâncu[i statului american, \n 1926. La Editura Polirom, Tatiana Niculescu Bran a mai publicat romanele Nop]ile Patriarhului (2011) [i În }ara lui Dumnezeu (2012).

DILEMATECA

INTERVIU

„Literatura de calitate st\rne[te \n chip natural dezbateri“ Regizorul Pedro Almodóvar a scris scenariul la Hable con ella, inspirat de un caz petrecut \n România [i care a f`cut pres` \n toat` Europa. Dumneavoastr` cum v-a]i decis s` scrie]i o carte despre cazul Tanacu?

Am scris, de fapt, dou` c`r]i despre cazul Tanacu, ambele din dorin]a de a \n]elege ce s-a petrecut \n realitate [i pentru c` mi-am dat seama c` faptele erau prea complicate ca s` fie expediate \ntr-o scriitur` de pres`. Cele dou` romane reprezint` versiunea mea despre cazul cu pricina, o versiune pe care o consider a fi cea mai apropiat` de adev`r.

V` alege]i \n mod deliberat cazuri/situa]ii/personalit`]i controversate pentru a scrie fic]iune? Îmi aleg cazuri [i situa]ii care \mi st\rnesc curiozitatea. „Controversa“ apare adesea din confruntarea unor versiuni ale adev`rului foarte diferite despre acela[i caz sau personalitate. {i atunci m` pun \n pielea acelui caz sau a acelei personalit`]i [i privesc lucrurile dintr-o perspectiv` proasp`t`. În cazul Tanacu, ancheta mea a pornit de la dou` observa]ii: ce se scria \n pres` era „prea frumos“ ca s` fie [i adev`rat, [i teoriile despre caz vehiculate atunci aveau nevoie de ceea ce se cheam` proba realit`]ii, un test de realitate. Vede]i, eu n-am suficient` imagina]ie [i m` aflu \n stare de uimire \n fa]a inventivit`]ii de care d` dovad` via]a de fiecare zi! Deci m` bazez mai cur\nd pe lucruri \nt\mplate \n realitate, dec\t pe proiec]iile mele – ce a[ dori eu s` se \nt\mple.

Crede]i, prin urmare, c` exist` un deficit de provocare \n literatura român` contemporan`?

Nu [tiu dac` rostul literaturii este s` provoace publicul sau dac` literatura trebuie provocat` de via]`. Dar literatura de calitate st\rne[te \n chip natural dezbateri, pune \ntreb`ri, \l nelini[te[te, \l tulbur` pe cititor. O literatur` preocupat` excesiv de p`rerile [i tr`irile celui care o scrie devine previzibil` [i nu mai reu[e[te s` st\rneasc` emo]ia nim`nui. Or, faptul divers, cum at\t de bine \n]elegea Caragiale, e un izvor nesecat de vigoare. De altfel, a[a cum nu exist` om „simplu“, nu exist` nici fapt „divers“.

To]i oamenii s\nt complica]i [i toate faptele s\nt, p\n` la urm`, existen]iale. Depinde de cum le privim [i cum ne raport`m la ele.

Tanacu – dramatiz`ri & scenariz`ri V-a]i dramatizat singur` primele romane; de ce? E vorba de ne\ncredere \n forma de expresie ini]ial`, de explorarea temei cu alte instrumente, de c`utarea unui impact mai mare?

Am dramatizat romanele despre cazul Tanacu la cererea lui Andrei {erban care voia s` fac` un spectacol dup` cartea mea, Spovedanie la Tanacu. La cealalt`, Cartea

pagina 3

Apropo, de ce crede]i c` scriitorii români se inspir` at\t de rar din faptul divers?

Presupun c` exist` scriitori care se tem de faptul divers sau c`rora nu li se pare c` via]a altora ar putea fi la fel de interesant` ca aceea a unui personaj imaginar. Dar generaliz`rile s\nt riscante. Efectul direct al acestei st`ri de lucruri este \ns` c` literatura noastr` contemporan` pare lipsit` de for]a [i rigoarea impersonalit`]ii. Temele [i subiectele r`m\n foarte personale. Scriem mult despre „eu“, ce simt, ce tr`iesc, ce iubesc, ce detest, \ntr-un fel de nombrilism \n care explor`m mereu acelea[i [i acelea[i

abisuri personale, p\n` la sa]ietate, p`str\nd o distan]` adesea ironic` de „cel`lalt“, diferit de noi, altfel dec\t noi. Cred c` aceasta e o capcan` periculoas` pentru un scriitor: s` rescrie, \n formule stilistice variate, acela[i jurnal al vie]ii sale interioare.

pagina 4

INTERVIU

Acum Cristi Mungiu a scris un scenariu, deja premiat la Cannes, dar nu-mi dau seama c\t e inspirat din cartea dvs., [i c\t din cazul \n sine.

Pe generic [i pe toate materialele de promovare a filmului scrie „inspirat de romanele nonfic]ionale ale Tatianei Niculescu Bran“. Cristi Mungiu a citit romanele mele despre cazul Tanacu, a v`zut spectacolul pus \n scen` de Andrei {erban [i filmul documentar prezentat la Festivalul Astra, \n 2008, [i a scris un scenariu de film. Textul lui nu are la baz` cazul \n sine, a[adar, ci versiunea mea asupra celor \nt\mplate. În vria declara]iilor de pres`, regizorul a transmis, poate, semnale contradictorii despre raportul scenariului cu c`r]ile. La ceremonia de la Cannes \ns`, a fost frumos c` l-a l`sat pe crainicul francez s` spun` c` scenariul premiat e inspirat din c`r]ile scriitoarei etc., \n loc s-o spun` el. În schimb, a spus ceva despre ni[te oameni reali din spatele filmului [i suferin]ele lor, pentru ca apoi, \n alte interviuri, s` declare c` a f`cut un film de fic]iune. Sigur c` acest tip de mesaje a

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Judec`torilor, \nc` lucram. Am dramatizat-o \nainte de a o fi publicat. Nu a fost o ini]iativ` proprie, dar a fost o experien]` unic`. Îmi pare r`u c` Andrei {erban nu a f`cut el un film atunci, a[a cum se g\ndise ini]ial.

Marii regizori, ca el, s\nt rari [i \i recuno[ti dup` splendoarea [i curajul ezit`rilor. Niciodat` nu s\nt siguri de ei [i suficien]i. Tr`iesc via]a, ca [i arta, ca pe o explorare continu` a sufletului omenesc, merg\nd pe s\rm`. În plus, cu Andrei {erban al`turi, nu te sim]i singur contra curentului; el are un fel de bucurie temerar` s` demoleze cli[ee [i s` dinamiteze confortul g\ndirii comune. În 2007, c\nd mi-a cerut s` dramatizez textul, versiunea mea asupra cazului Tanacu contrazicea toate cli[eele [i versiunile la mod`.

indus o oarecare nedumerire prezent` [i \n cronicile despre film.

Care a fost, de fapt, versiunea oficial` a cazului Tanacu?

Versiunea mediatic` dominant` a cazului ne spune c`, \n 2005, \ntr-o m`n`stire retras`, un pop` habotnic ar fi ucis o c`lug`ri]`, r`stignind-o pe cruce ca pe Iisus Hristos. El [i patru c`lug`ri]e, timp de trei zile, ar fi refuzat s`-i dea s` bea [i s` m`n\nce [i ar fi supus-o unui ritual de exorcizare vrednic de Evul Mediu. Asta este ceea ce s-a numit cazul „real“. Versiunea r`mas` marginal`, a c`r]ilor mele, este urm`toarea: o t\n`r` crescut` la orfelinat, cu tulbur`ri de comportament [i predispozi]ie la violen]`, \[i reg`se[te prietena care, [i ea copil abandonat, s-a aciuit la o m`n`stire. Bucuria revederii este cur\nd \ntunecat` de o criz` violent` a vizitatoarei. Preotul [i c`lug`ri]ele o duc la spital \n stare de agita]ie maxim`.

Este legat` [i i se administreaz` neuroleptice severe cu efecte secundare incontrolabile. Se stabile[te un diagnostic de schizofrenie, dar fata e \ncredin]at` m`n`stirii.

Comunitatea respectiv` \[i asum` \ngrijirea ei, f`r` s` fie con[tient` de riscurile la care se expune. Fata face noi crize de violen]`, este legat` orizontal pe o targ` improvizat`, ca s` poat` fi transportat` \n biserica m`n`stirii, unde i se citesc rug`ciuni de alungare a duhurilor rele. Dup` dou` zile se lini[te[te, dar este epuizat`. Preotul cheam` Salvarea, fata moare \n drum spre spital, unde este declarat` decedat`. Preotul [i cele patru c`lug`ri]e s\nt \nvinui]i de omor [i aresta]i.

Ce contribu]ie ave]i, \n concluzie, la filmul lui Mungiu?

Eu am reconstituit aceast` poveste din m`rturii directe de la to]i cei implica]i – me-

dici, poli]i[ti, prieteni, angajatori, acuza]i, fo[ti colegi [i profesori ai victimei –, din scrisori, documente, fotografii, \nregistr`ri video [i din voluminosul dosar penal al cazului. Scenariul filmului urm`re[te succesiunea scenelor din Spovedanie la Tanacu, la care adaug` c\teva scene noi, plauzibile, cum ar fi, de pild`, o scen` \n care fata intr` \n altarul bisericii, ia o icoan` f`c`toare de minuni [i d` cu ea de p`m\nt \n fa]a preotului.

Trebuie spus c`, rescriind povestea \n limbaj cinematografic, regizorul a schimbat diverse accente, potrivit viziunii sale artistice. Altminteri, ar fi f`cut o ecranizare fidel` a c`r]ilor. De exemplu, \n film, Alina vine la m`n`stire s`-[i conving` prietena s` mearg` cu ea \n Germania. În roman, fata vine s`-[i ia r`mas bun fiindc` doar vrea s` plece \n Germania. În roman, ata[amentul Irinei fa]` de prietena ei e disperat-nevrotic, \n film este prezentat ca o iubire interzis`, dar sugestia exist` ca atare [i \n roman, c`ci este miezul pove[tii.

Aici \ns` m` despart de viziunea lui Cristian Mungiu care comenteaz` filmul ca pe o poveste despre dragoste, liberul arbitru [i constr\ngerile religiei. Sigur, aceast` interpretare poate fi mai atractiv` pentru un public anticlerical, cu vederi pro-gay eventual, [i mai u[or de \n]eles, dar este discutabil` \n raport cu biografia personajelor (aceea[i \n carte [i \n film). În carte, ca [i \n film, rela]ia dintre cele dou` fete nu este nici explicit`, nici liber`, ci este condi]ionat` de trecutul lor comun, de abuzurile [i chinurile vie]ii de orfelinat, de reflexele de fiin]e singure, speriate, cu identitate social` [i sexual` confuz`. Nu e vorba de dou` libert`]i care \nfrunt`, cu for]a dragostei, prejudec`]i religioase anacronice, ci de doi copii mari care \ncearc` dispera]i, \n tot ceea ce fac, s`-[i dep`[easc` spaima de abandon. M` \nt\lnesc \ns` cu regizorul \n realitatea faptului c`, f`r` cele dou` romane, povestea din Dup` dealuri n-ar fi existat.

„Ortodoxia, o for]` subteran` a României“ Dat fiind c` deja scriseser`]i un roman inspirat de mediul ortodox, ce v-a determinat s` reveni]i cu Nop]ile Patriarhului? V` preocup` \ndeosebi zona tabuizat` a religiosului, a]i considerat c` filonul ortodoxist merit` explorat \n continuare sau, poate, v-a fascinat personajul, din nou, destul de controversat? Într-adev`r, m-a fascinat personajul care-mi permitea o medita]ie despre b`tr\ne]e [i putere. C\t despre ortodoxie – institu]ional` [i ritual` –, cred c` reprezint` o for]` subteran` a României contemporane, neluat` suficient \n seam` [i care va produce pe termen lung surprize [i muta]ii sociale [i de mentalitate dintre cele mai pu]in a[teptate. Ceea ce numi]i filonul ortodoxist este o lume timid explorat` de scriitori [i care, dup` p`rerea mea, merit` mult mai mult`

g`]ia surselor face dificil` alegerea unei pove[ti care s` fie cu adev`rat interesante [i „provocatoare“, cum zice]i. Deocamdat`, adun fi[e de lucru.

A]i primit reac]ii, oficiale sau nu, din partea Bisericii Ortodoxe, dup` aceste dou` romane: le-a]i a[teptat, le-a]i dorit?

Poate c` nu le-am a[teptat, dar m-am a[teptat la reac]ii. Dup` c`r]ile despre cazul Tanacu, am primit reac]ii oficiale [i neoficiale surprinz`tor de pozitive din partea Bisericii Ortodoxe, de[i acela[i gen de reac]ii l-am primit [i dinspre cititorii combativi, eventual antireligio[i [i, \n orice caz, anticlericali. Am dedus, de aici, c` am reu[it s` scriu o carte echilibrat`. M` refer la Spovedanie la Tanacu, \ntruc\t Cartea Judec`torilor n-a prea fost luat` \n seam` nici de unii, nici de al]ii. La Nop]ile Patriarhului reac]iile au fost mai discrete, dar [i mai violente: anumitor ierarhi [i preo]i, romanul le-a pl`cut [i au considerat personajul principal ca fiind foarte autentic, iar al]ii au detestat cartea, consider\nd, cu un cuv\nt de trist` amintire, c` „\ntineaz`“ memoria fostului ierarh.

În ]ara lui Dumnezeu propune un subiect exotic, \n spa]iul românesc. Unii ar putea spune c` a]i \nlocuit exorcizarea cu excizia, r`m\n\nd tot \n zona subiectelor „tari“, [ocante, controversabile. Ce motiva]ie a]i avut [i, mai ales, ce leg`turi/cuno[tin]e ave]i despre acea parte a lumii [i cultura ei?

Scriu despre ceea ce m` tulbur`, m` impresioneaz`, m` pune pe g\nduri. În general, nu-mi propun teme pentru care s` caut apoi ilustr`ri \n realitate, ci invers. M` trezesc \n fa]a unor situa]ii care m` uimesc [i, \ncerc\nd s` m` dumiresc, scriu o carte. Nu [tiam, c\nd am plecat \n vacan]` \n Cornul Africii, c` voi scrie În }ara lui Dumnezeu.

Am r`spuns invita]iei unui prieten care tr`ie[te acolo de ani de zile. Ulterior, el mi l-a inspirat pe doctorul Bertrand din roman.

Despre Cornul Africii [tiam ceea ce [tie orice ziarist informat [i curios. Dar una e s` cite[ti de-a lungul anilor depe[e de pres` ori reportaje despre un loc, [i alta e s` tr`ie[ti \n locul respectiv, fie [i numai c\teva s`pt`m\ni. Nu eram, a[adar, complet ageamie \n ceea ce prive[te realitatea politic` [i problemele umanitare din Cornul Africii, dar experien]a la fa]a locului [i [ansa de a avea o „c`l`uz`“ priceput` m-au luminat mult \n privin]a lumii pe care am \ncercat apoi s-o descriu \n roman.

Dup` dou` romane de inspira]ie ortodoxist`, nu v-ar interesa [i un roman cu subiect provocator din mediul catolic?

Ba da, m` g\ndesc de un timp bun la un subiect din mediul catolic [i probabil c` \l voi aborda c\nd \mi voi fi \ncheiat documentarea. Într-un fel, nenum`ratele [tiri, controverse, dezbateri, scandaluri din lumea catolic` s\nt mai u[or de abordat, fiindc`, \n ultimii ani, au fost „la vedere“ [i s-a scris enorm despre ele. Pe de alt` parte, tocmai bo-

Este un roman mai documentat dec\t cele cu subiecte române[ti?

Este un roman documentat, da. Nu [tiu

dac` mai mult sau mai pu]in dec\t celelalte.

Am \mbr`cat \ns` documentarea \n haina misticii sufite, care e foarte prezent` \n tradi]ia locului [i care se poate rezuma prin celebra vorb` a lui Rimbaud: „Eu s\nt un altul“.

Galezul Patrick McGuiness a scris un roman despre Ultimele o sut` de zile ale lui Ceau[escu, iar dvs. scrie]i despre „revolu]iile“ din Cornul Africii. C\t de \ndrept`]it` ar fi \ntrebarea de ce nu scriem despre ce ni s-a \nt\mplat/se \nt\mpl` nou` \n mod direct?

Revolu]iile din lumea arab` reprezint`, \n romanul meu, doar un fundal discret al \nt\mpl`rilor. Iar Africa mi s-a \nt\mplat \n mod direct, \n sensul c` am fost acolo [i i-am cunoscut pe oamenii care au inspirat apoi personajele c`r]ii. C\t am stat cu ei, am \ncercat s` tr`iesc via]a lor. Apoi mi s-a p`rut mai interesant s` scriu despre ei, dec\t despre mine.

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

aten]ie dec\t i se acord`, mai ales \n contextul crizelor diverse, financiare, institu]ionale, de valori, care traverseaz` lumea \ntreag`.

DILEMATECA

INTERVIU

Scriitorul ca detectiv particular Toate subiectele romanelor dvs. s\nt actuale, le-a]i preluat din presa [i realitatea acestor ani; nu v-ar tenta s` „dezgropa]i“ [i subiecte/cazuri/personaje fascinante din trecut?

Ba da, m` g\ndesc, de o bun` bucat` de vreme, la un personaj din trecut, dar \ntotdeauna, p\n` acum, c\te un subiect contemporan a n`v`lit peste mine [i a trebuit s` am\n tentativa de a m` \ntoarce \n trecut, de[i am continuat s` m` documentez. Am f`cut un timid \nceput \n acest sens cu Arthur Rimbaud din În }ara lui Dumnezeu.

Chiar a[a, \n ce m`sur` conteaz` felul \n care percepe]i [i aborda]i literatura dinspre faptul divers, forma]ia dvs. jurnalistic`? V`

pagina 5

Cum v-a]i documentat pentru romanele dvs.: de pe Internet, din arhive juridice, de la fa]a locului?

Documentarea \ncepe, de obicei, cu \nt\lniri [i interviuri cu oameni implica]i \ntr-o anume poveste. Ascult cu aten]ie ce spun cei pe care-i \nt\lnesc. Asta e probabil o deforma]ie profesional`, fiindc` am lucrat at\]ia ani la Radio. Apoi, transcriind interviurile, \mi pun noi \ntreb`ri c`rora le caut r`spuns \n arhive sau studii legate de povestea respectiv`. Caut informa]ii [i pe Internet, \n general, de pe site-uri c\t de c\t credibile.

Fac rost de poze, scrisori sau m`rturii mai vechi care-mi pot spune ceva despre biografia personajelor. {i pe urm` confrunt tot ce am adunat, ca s` v`d ce „desen“ rezult` din tot acest puzzle. Înainte de a scrie, pun totul deoparte [i m` fac c` uit tot ce am adunat [i citit. Paul Auster scria undeva c`, dup` moartea cuiva apropiat, c\nd te apuci s`-i triezi lucrurile, te treze[ti deodat` \n fa]a unei fiin]e necunoscute, care ascunde secrete nea[teptate, a[a \nc\t e[ti silit s` devii un fel de detectiv particular. Cam a[a mi se \nt\mpl` mie.

pagina 6

INTERVIU revendica]i \n vreun fel de la [coala literar` a noului jurnalism nord-american?

Experien]a presei profesioniste mi-a dat un soi de fler \n identificarea subiectelor interesante. C\nd citesc sau aud vorbindu-se despre o \nt\mplare, [tiu imediat dac` respectiva \nt\mplare poate deveni o poveste sau o carte vrednice de a fi \mp`rt`[ite [i altora. Habar n-am de unde m` revendic. Las posterit`]ii mele critice misiunea de a m` \ncadra undeva. Eu scriu [i-at\t.

P\n` \n 2008 a]i condus biroul BBC World Service de la Bucure[ti; ce a]i f`cut, \n afar` de literatur`, de atunci \ncoace [i cu ce v` (mai) ocupa]i \n prezent?

De atunci am sc`pat de povara de a m` uita la televizor, m` ocup, mai bine dec\t reu[eam \nainte, de b`ie]elul meu, \i citesc pove[ti sau le inventez la cerere, g`tesc, m` duc la pia]`, calc rufe, citesc [i scriu cu iluzia c`, la un moment dat, poate voi reu[i s` [i tr`iesc din ce scriu.

Dac` acum nu v` mai uita]i la televizor, v` aminti]i primul televizor din familie sau prima istorioar` legat` de acel aparat?

Nu mai [tiu ce marc` era primul televizor din cas`, dar era, desigur, un televizor alb-negru, un aparat greoi, cu l`mpi [i cu un ecran bulbucat. Eram fascinat` de serialul Lost in Space, \n care o familie de americani fusese aleas` s` exploreze Universul, la bordul unei navete spa]iale [i, din pricina unei defec]iuni tehnice, e[ueaz` pe o planet` necunoscut` unde se \nt\mpl` tot felul de aventuri, timp de c\teva zeci de episoade.

Ce tabieturi [i ce supersti]ii ave]i legate de scris?

N-am nici tabieturi, nici supersti]ii legate de scris. Dac` am o poveste bine conturat` \n minte, scriu oric\nd am r`gaz, mai ales \n timpul \n care fiul meu e la [coal`.

Ce citi]i c\nd nu scrie]i, literatur`, non-fiction? Ce scriitori contemporani, români [i str`ini, urm`ri]i sau v-au atras aten]ia \n ultimii ani?

Citesc de-a valma. Îi citesc cu aceea[i pl`cere pe Amin Maalouf, pe Gore Vidal, pe Julian Barnes, ca [i pe Paul Auster, Leonora Carrington, Lady Montagu, Caragiale ori Dimitrie Cantemir. E drept c` romanul

istoric m` atrage adesea. Ca [i studiile de antropologie istoric` ale unor autori români precum Andrei Oi[teanu sau Violeta Barbu.

Ce pl`ceri a[a-zis vinovate ave]i?

De[i nu mai lucrez \n pres` de patru ani, am p`strat reflexul de a citi zilnic ziarele.

M` intereseaz` [tirile [i dezbaterile politice [i a[tept momentul de gra]ie c\nd ziarele române[ti [i oamenii no[tri politici vor \ncepe s`-[i pun` problema interesului public. Dar, ca s` v` r`spund la \ntrebare, cititul ziarelor române[ti [i britanice e, diminea]a, o mare pl`cere. Nu [tiu c\t de vinovat` sau de nevinovat`. {i e \nso]it` de o alt` pl`cere: o cafea mare [i amar`. Pe urm`, pe lista pl`cerilor mai trebuie trecute filmele sud-coreene [i iraniene, spectacolele lui Andrei {erban, ploaia moc`neasc`, romanele poli]iste [i muzica african`. interviu realizat de

Marius Chivu fotografii de

Mirel Bran

n

n Olga Martynova c\[tig` premiul „Bachmann“ C\[tig`toarea Premiului „Bachmann“ de anul acesta este autoarea german` de origine rus` Olga Martynova. Ea a primit aceast` important` distinc]ie literar` pentru textul „Ich werde sagen: Hi!“ (Voi spune: Hi!“). Fragmentul citit de Martynova \n cadrul concursului pentru premiu a fost „un portret u[or, aerisit“, dup` cum au justificat membrii juriului. Autoarea descrie figura unui t\n`r care descoper`, \n acela[i timp, erotismul [i poezia. Juriul a apreciat referin]ele istorice [i culturale folosite \n aceast` descriere precum [i calitatea expresiilor [i stilul literar. Martynova s-a n`scut \n 1962 la Dudinka, \n Rusia, iar acum tr`ie[te la Frankfurt am Main. A publicat poezie, eseuri [i romanul Chiar [i papagalii pot supravie]ui, \n 2010. Premiul „Ingeborg Bachmann“, acordat \n memoria scriitoarei de origine austriac`, se acord` anual, din 1977, \n cadrul „Festivalului celor 36 de zile ale literaturii germane“ de la Klagenfurt. Anul acesta, 14 autori [i-au \nscris [i prezentat textele (\nc`) nepublicate \n cadrul acestui festival. Premiul „Bachmann“ este unul dintre cele mai importante premii literare din spa]iul cultural german. n Jules Verne chiar a c`l`torit. Din L’Express afl`m c` e doar un mit faptul c` scriitorul n-ar fi c`l`torit niciodat` [i c` ar fi fost doar un [oarece de bibliotec`, care [i-a imaginat fabulos toate acele expedi]ii \n jurul lumii. A fost [i un mare voiajor. |n 1849, Verne \ntreprinde un mic tur \n Europa apro-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

n INFO piat`: Belgia, Elve]ia, Germania. |n 1851 \l \nt\lne[te pe exploratorul Arago, care va deveni ghidul s`u [i \i va povesti apoi scriitorului c`l`toriile sale. |n 1867, \mpreun` cu fratele s`u, Jules Verne se \mbarc` pe un pachebot impresionant, Great Eastern, care \i va duce la New York. Cu aceast` ocazie scriitorul va vedea cascada Niagara. Jean-Luc Steinmetz, un pasionat [i un specialist \n opera lui Jules Verne, a publicat dou` volume cu aceste cercet`ri. El e de p`rere c` Niagara a inspirat multe dintre scenele din c`r]ile autorului. C`l`toriile reale ale lui Verne nu se opresc aici. |n timpul r`zboiului din 1870, fiind proprietarul unei cor`bii cu p\nze, el s-a retras pentru a supravie]ui pe coastele picarde. |n 1876, scriitorul deseneaz` el \nsu[i planurile unui iaht de dou`zeci de tone, pe care \l inaugureaz` pe Canalul M\necii. Vor urma alte croziere cu acest iaht: \n Anglia, \n Norvegia, \n Danemarca. Pe Mediteran` a fost de trei ori, mai spune Steinmetz: Gibraltar, Spania, Portugalia, Tunisia, Malta. n Despre plagiat Philipp Theisohn este autorul unui eseu incendiar despre plagiatul literar [i academic. Cartea sa Literarisches Eigentum – Zur Ethik geistiger Arbeit im digitalen Zeitalter (Kröner Verlag), ap`rut` recent, are un succes remarcabil \n libr`rii [i se bucur` de aten]ia criticii literare. Este, probabil, cartea sezonului \n Germania – o ]ar` zguduit` recent de scandalul legat de descoperirea plagiatului s`v\r[it, la doctorat, de fostul ministru Karl Theodor zu Guttenberg.

De unde vine epidemia? Explica]ia e foarte simpl`: oportunitatea \i face pe ho]i. Faptul c` prin simpla accesare a motorului de c`utare Google se „deschid“ milioane de texte \i face pe mul]i s` cread` c` acestea s\nt disponibile. Textele nu mai s\nt considerate neap`rat proprietatea cuiva – ele s\nt v`zute ca bunuri publice, s\nt ale tuturor. |n lumea literar` [i academic`, furtul intelectual e furt – adic` infrac]iune. Motiv pentru care ho]ii prin[i s\nt, \n general, sanc]iona]i. Altminteri, popula]ia vede \n plagiat o crim` doar atunci c\nd „criminalul“ e o persoan` public`.

Cei care au avut parte de mil` au fost foarte pu]ini – \ns` adesea nici cu cei care i-au „v\nat“ pe plagiatori lumea nu a simpatizat. Aceste atitudini s\nt determinate politic. |ns` nu doar despre plagiat \n lucr`ri [tiin]ifice e vorba. Ci [i de literatur`. De fapt, dup` cum remarc` autorul eseului, problema crucial` a epocii de azi e c` literatura \ns`[i a devenit tot mai factual`. Nu se plagiaz` dup` Google – dar procedeele s\nt asem`n`toare. Literatura \ns`[i a devenit repetitiv`, redundant`, pare c` fiecare nou` carte e o replic` a alteia, mai vechi – asemenea celulelor care se multiplic` prin diviziune. |n loc de „corp literar“ apar tot mai multe date brute. Ceea ce a produs o „depersonalizare a literaturii“, dar [i o „de-literaturizare a persoanei autorului“, spune Theisohn.

n

Ion Vianu

Bernardo Soares, \n doi

Pre]: 27 lei

Istoriile mele. Eugen Stancu \n dialog cu Lucian Boia. Humanitas Colec]ia Portrete \n dialog Lucian Boia are reputa]ia unui istoric \n r`sp`r cu ideile de-a gata, pe care i-au creat-o zecile de volume cu o tematic` luxuriant`. I-a fost dat lui Eugen Stancu, un tân`r coleg de breasl`, s` ob]in` r`spunsuri surprinz`toare, din care nu se poate construi o singur` istorie definitiv`, istoria carierei lui Lucian Boia, ci un m`nunchi de istorii.

Pre]: 43 lei

Pre]: 45 lei

Tat`l meu, Lucian Blaga de Dorli Blaga. Humanitas Colec]ia Memorii/Jurnale Volumul de fa]` este prin excelen]` un efort de recuperare – a unui trecut [i a unei \nsemnate personalit`]i a culturii române. Presiunea istoriei nu [tirbe[te \ns` cu nimic integritatea unei misiuni asumate de autoare: aceea a \ngrijirii [i edit`rii operei lui Blaga, aventur` care i-a marcat profund destinul.

Pre]: 49 lei

Spectacolul rezonan]ei. Eseuri, evoc`ri, sinteze de Dinu Pillat Humanitas Serie de autor Cel de-al treilea volum din seria dedicat` lui Dinu Pillat are ca punct de plecare edi]ia lui George Muntean, Dinu Pillat. Itinerarii istorico-literare, 1978. Cartea cuprinde studiile critice din perioada 1942–1974, precum [i pagini din coresponden]a lui Dinu Pillat.

Pre]: 25 lei

Ma[ina lumii [i alte poeme de Carlos Drummond de Andrade Humanitas Fiction. Colec]ia Poezia Traducere de Dinu Fl`mând „Cu fiecare zi ce trece, m` conving tot mai mult c` de[eurile vie]ii sunt iubirea pe care nu o d`ruim, puterea de care nu ne folosim, pruden]a egoist` care nu vrea s` ri[te nimic [i din cauza c`reia, \ncercând sã evit`m suferin]a, ne pierdem de asemenea [i fericirea.“ (Carlos Drummond de Andrade)

Pre]: 23 lei

Cele mai frumoase 100 de poeme de Ernst Jandl. Humanitas Fiction Colec]ia Poezia Edi]ie bilingv` Traducere de Gabriel H. Decuble „Dac` \nse[i lucrurile se \ntorc \mpotriva noastr`, atunci de ce nu am face-o [i noi \n[ine, devenind propriul nostru contrariu?

Ernst Jandl ne spune cum. El o spune mai concis [i mai bine decât a[ putea-o spune eu.

El o spune f`când-o.“ (Elfriede Jelinek)

www.humanitas.ro

n Pre]: 25 lei

101 gre[eli gramaticale de Isabela Nedelcu Humanitas Colec]ia Via]a cuvintelor Gre[elile sup`r`toare pe care le observ`m \n utilizarea limbii române reprezint` un subiect mai mult decât generos. Ele singure ar umple tomuri \ntregi, \ns` mai important decât simpla lor \nregistrare este s` \n]elegem de ce se produc [i cum s` le evit`m.

Pre]: 25 lei

Concert \n memoria unui \nger de Eric-Emmanuel Schmitt Humanitas Fiction Serie de autor Traducere de Simona Br\nzaru Fiecare dintre protagoni[tii celor patru nuvele ajunge, \ntr-o situa]ielimit`, s`-[i cunoasc` fa]a cea mai \ntunecat`. |ns` nu to]i ascult` de impulsurile inavuabile pe care le na[te egoismul pur.

pagina 7

Revenirea la via]` de Oliver Sacks. Humanitas Colec]ia Pa[i peste grani]e |n 1969, \ntr-un spital din apropierea New Yorkului, un grup de pacien]i suferind de grave tulbur`ri neurologice sunt trezi]i la via]` de un medicament-minune.

Oliver Sacks, doctorul care a ini]iat experimentul, spune povestea acestor pacien]i – o poveste emo]ionant` [i, \n acela[i timp, revelatoare pentru condi]ia uman`.

lismul subiectiv [i la solipsismul care \l justific`, rezumat la principiul „singurul lucru pe care \l [tiu este c` eu exist“. În fapt, Bernardo Soares trebuie \n]eles ca mesagerul prin excelen]` al Poeziei. Numai poetul are dreptul s` revendice cu at\ta for]` [i exces primordialitatea visului. Aceast` afirma]ie se cere garantat`. În cazul C`r]ii nelini[tirii garan]ia este caracterul intens poetic al nota]iei, metaforele c\teodat` grandioase, oric\nd surprinz`toare ie[ite din pana scriitorului, pretins calomniator al literaturii. „Am citit totdeauna f`r` prea mare \nc\ntare, \n jurnalul lui Amiel, aluziile la faptul c` el publicase c`r]i. De \ndat` statuia lui se pr`bu[ea de pe soclu. Ce mare ar fi fost, de nu f`cea asta!“ (fr. 119). În acela[i timp, esen]a poetic` ]\[ne[te la fiecare pas. „Scriu \nt\rziind asupra cuvintelor, ca \n fa]a unor vitrine \n care n-a[ vedea nimic, [i e vorba de semi-sensuri, de cvasiexpresii, ca ni[te baloturi de stof` c`rora abia le-a[ percepe culorile, armonii \ntrez`rite [i alc`tuite din cine [tie ce obiecte.

Scriu, balans\ndu-m`, ca o mam` nebun`, care ar continua s`-[i legene copilul mort“

(fr. 155). Absen]a iubirii este o tr`ire narcisic`: „Niciodat` nu iubim pe cineva. Iubim doar ideea pe care ne-o facem despre acel cineva. E un concept care ne apar]ine [i – de fapt – pe noi \n[ine ne iubim“ (fr. 112). Bernardo Soares este singur, mereu singur. Cu at\t mai surprinz`toare este ipostaza care-l surprinde al`turi de cineva. Mai lungul fragment 386 \ncepe astfel: „Înaintam, \mpreun` [i separat, pe c`r`rile abrupte ale p`durii. Pa[ii no[tri, constituind o parte str`in` a noastr`, erau uni]i prin mersul lor la unison \n molatecul f\[\it al fruzelor galben-verzui care \mpestri]au formele abrupte ale p`m\ntului... Cine eram noi? Eram oare noi doi, sau numai dou` forme ale unuia singur? Nici nu [tiam, nici nu \ntrebam... O r`suflare, uneori mai brusc`, alteori mai slab`, a v\ntului necunoscut, un fo[net, uneori mai puternic, alteori mai slab al frunzelor c`lcate \n picioare, o urm`, o ezitare... p`durea, cei doi drume]i [i eu, eu care nu [tiu care din doi era sau dac` eu erau doi ori nici unul. Asist\nd, f`r` s` \ntrev`d sf\r[itul, la tragedia de-a nu exista nimic altceva dec\t toamn`...“ Nu s-a scris, poate, imn mai s`get`tor despre paradoxul iubirii, acea unire total` care nu se poate na[te.

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Se cuvin mari mul]umiri lui Dinu Fl`mând pentru nepre]uitul dar f`cut literelor române prin Cartea nelini[tirii a lui Fernando Pessoa, \ntr-o nou` edi]ie urm\nd celei din anul 2000. Acest jurnal atribuit eului pessoan Bernardo Soares con]ine nota]ii pe mai mult de dou`zeci de ani. Ar trebui s` le consider`m drept un jurnal intim al marelui poet. Dar lectura lui Pessoa cheam` pruden]a, multiplicitatea eurilor sale fiind un loc comun. Cartea nelini[tirii este un plonjon abisal \n con[tiin]a poetic`. Pe sute de pagini, cu acea virtuozitate \n monotonie pe care nu o cunosc dec\t geniile, reia, f`r` s` se repete, o unic` tem`: visul este mai „adev`rat“ dec\t realitatea. Visul, spune Pessoa, este singura experien]` la care avem acces direct. Ce r`m\ne s\nt doar construc]ii ale ra]iunii, falsific`ri mai mult sau mai pu]in verosimile ale experien]ei onirice. „Tot ce nu e spirit al meu nu constituie pentru mine, oric\t a[ vrea eu s` n-o [tiu, dec\t decor [i podoab`.“ „Totul e absurd, iar a visa e cel mai pu]in absurd din toate“ (fr. 157). Desigur c` o astfel de pozi]ie pare, din punct de vedere filozofic, extrem`, trimi]\nd la idea-

DILEMATECA

PORTRETE INTERIOARE

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

pagina 8

DOSAR

Alexandru Ofrim

Dintr-o gr`din` \ntr-alta

S\nt mai bine de 30 de ani de c\nd l-am descoperit pe Andrei Oi[teanu. În 1980, c\nd a ap`rut la Editura Dacia prima lui carte, Gr`dina de dincolo, eram elev \n clasa a X-a [i \ncepusem s` \mi dau seama ce fel de gr`dini aveau s` m` atrag`. Am fost \nfluen]at at\t de bunicul meu, \nv`]`tor maramure[ean, colaborator \n anii ’30 al Arhivei de Folclor de la Cluj condus` de Ion Mu[lea, c\t [i de un unchi, Vasile Bologa, geolog cu lungi stagii de prospec]iuni \n Africa Central`, care \mi st\rnea interesul cu variatele lui preocup`ri \n domenii precum etnomineralogia, etnologia [i toponimia. De fapt, la acest unchi am dat peste cartea lui Oi[teanu, [i apoi m-am gr`bit s` o cump`r.

Am luat [i edi]ia reeditat` \n acest an la Polirom, dar m` simt ata[at de exemplarul vechi, \n care g`sesc cu pl`cere sublinierile [i adnot`rile lecturilor mele succesive, unele dat\nd de pe vremea liceului, c\nd \n vacan]e f`ceam cercet`ri de teren, culegeam desc\ntece [i participam la sesiunile de comu-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Andrei Oi[teanu nic`ri ale elevilor, cu lucr`ri despre practicile magice din Marmure[. M`rturisesc c` m-am reg`sit \n formularea Otiliei Hede[an, care se referea la Gr`dina de dincolo \n urm`torii termeni: „...toat` genera]ia mea a parcurs electrizat` aceast` carte.“

Harap Alb, erudi]ia [i conexiunile subtile Din edi]ia cea nou` am aflat c` Gr`dina de dincolo. Zoosophia este o carte scris` la v\rsta de 26 de ani. Predat` la diverse edituri care o resping („carte cu probleme“) sau treneaz` publicarea, lucrarea apare \n sf\r[it, dup` cum spuneam, \n 1980, la Editura Dacia, \n prestigioasa colec]ie „Discobolul“.

Volumul propunea o nou` lectur` a basmului Harap Alb, din perspectiva mitologiei comparate. Folclori[tii abordaser` mitul din perspectiva studiilor naratologice sau prin grila unor metode aflate atunci „la mod`“, precum structuralismul, arhetipologia, f`c\nd abstrac]ie de diversele contexte \n care

se manifest` miturile: culturale, istorice, sociale, mentale etc. Andrei Oi[teanu demonstreaz` c` demersul de tip antropologic [i comparatist este mult mai \n m`sur` s` aduc` la suprafa]` [i s` decodeze semnifica]iile diverse ale motivelor mitice.

El refuz` distinc]ia mit/basm [i tezele potrivit c`rora miturile s\nt fic]iuni lipsite de orice urm` de adev`r istoric. Dincolo de structura de suprafa]`, mitul [i basmul depoziteaz`, prin simbolurile [i alegoriile pe care le vehiculeaz`, urme ale unor vechi rituri, practici [i comportamente, apar]in\nd unui trecut uneori foarte \ndep`rtat. Astfel – sus]ine Oi[teanu – este posibil ca scenariul drumului [i al \ncerc`rilor la care este supus Harap Alb s` con]in` supravie]uiri ale unor str`vechi riturilor de ini]iere, provenind at\t din fondul autohton, c\t [i din influen]e str`ine (exist` asem`n`ri frapante ale variantei române[ti cu structurile narative ale unor basme grece[ti, ruse[ti, cehe[ti etc).

ti dac` nu \n neolitic, m`car p\n` la traci, geto-daci sau romani. Re]eta acestor articole era simpl`: citarea intensiv` a lui Mircea Eliade, exacerbarea unui specific (discurs etnocentric de tipul: numai noi avem „Plugu[or“ sau jocuri cu m`[ti – mo[tenire de la traco-daci), for]area unor compara]ii cu motive existente \n spa]ii culturale foarte \ndep`rate. Era \ncurajat` construirea un patrimoniu mitic nu at\t inventariat, c\t inventat, fantezist, elaborat f`r` precau]ie, lipsit de rigoare [tiin]ific`.

Spre deosebire de specialistul arogant care sub scutul patalamalei are mai mult` \ndr`zneal` de a avansa ipoteze cu totul hazardate, Andrei Oi[teanu – care se apropie de acest domeniu umanist venind cu o forma]ie din [tiin]ele exacte – d` dovad` de pruden]`, rigurozitate [i apreciaz` cu fine]e c\t de departe poate s` avanseze \n spa]iul ipotezelor.

Publicistica Student la istorie, aveam s` \l reg`sesc pe Andrei Oi[teanu \n paginile unor publica]ii de excep]ie pentru acele vremuri. Este vorba despre revista Ethnologica, ap`rut` \ntre anii 1979-1983 ca anex` a publica]iei Recherches sur l’histoire comparative des institutions et du droit editat` de Asocia]ia de Istorie Comparat` a Institu]iilor [i Dreptului din RSR (al c`rei membru fusese [i Corneliu Coposu). Coordonat` de etnologul Romulus Vulc`nescu, revista con]inea articole \n limba francez` [i englez`, cu autori români, dar [i str`ini (precum Marianne Mesnil, Zdenek Salzmann [.a.). În num`rul din 1982, Oi[teanu publica studiul „The Unicorn: Zoomythological Commentarie“, \n care

pagina 9

relua [i aprofunda tema imaginarului inorogului \n spa]iul românesc (din Gr`dina de dincolo), ilustrat cu embleme, alegorii alchimice, blazoane. În num`rul din 1983 g`sim un alt studiu: „Rohmans-brahmans, le voyage d’un motif à travers l’espace et le temps“, reluat [i amplificat \n volumul din 1997 – Mythos & Logos. Studii [i eseuri de antropologie cultural` (Editura Nemira). Încep\nd cu anul 1986, din ini]iativa lui I. Opri[an, Revista de Istorie [i Teorie Literar` public` o anchet`: „În dezbare: mitologia româneasc`“. Cu un an \nainte ap`ruse controversata lucrare de mari dimensiuni a lui Romulus Vulc`nescu – Mitologie român`.

Au r`spuns \ntreb`rilor redac]iei etnologi, folclori[ti, istorici, filozofi, sociologi: Mihai {ora, Andrei Ple[u, Al. Zub, Mihai Coman, Ioan Hora]iu-Cri[an, Silviu Angelescu, R`zvan Theodorescu, H.H. Stahl, Ernest Bernea, N. Steinhardt (surprinz`toare era prezen]a ultimilor doi). Nu pot s` nu m` \ntreb: Azi cine mai face asemenea dezbateri? A[ mai aminti [i faptul c` RITL avea \n jur de 350 de pagini [i se g`sea la chio[curile de pres`.

Andrei Oi[teanu [i-a exprimat [i el punctul de vedere (nr.1-2, 1987), pled\nd pentru o „m`surare“ corect` a aportului mitologiei ante- [i protoromân`: „Pozi]ia maximalist`, adoptat` de unii cercet`tori, este ispititoare [i spectaculoas`, dar nu mai pu]in exagerat` [i nociv` dec\t cea minimalist` (adesea, r`uvoitoare) adoptat` de al]ii (...). Cred, de exemplu, c` unele dintre manifest`rile subiective (tracomania, protocronismele cu orice pre] etc.), s\nt generate, mai degrab`, de un complex de inferioritate/provincialitate cultural`, dec\t invers (...). În fond, unul dintre principalii indicatori care atest` vigoarea, lipsa de complexe [i maturitatea unei civiliza]ii (\n spe]` cea contemporan` româneasc`) nu este at\t produc]ia de o]el pe cap de locuitor, s` zicem, c\t mai ales curajul de a-[i contempla cu obiectivitate propria devenire istoric` [i cultural`, f`r` menajamente [i \nfrumuse]`ri decorativiste.“ Oi[teanu propune c\teva sarcini majore: crearea instrumentelor de lucru (continuarea edit`rii Corpusului folcloric românesc [i a Bibliografiei generale a etnografiei [i folclorului, publicarea Atlasului etnografic al României), reeditarea lucr`rilor clasicilor etnografiei române[ti – Simion Florea Marian, Arthur Gorovei, Tudor Pamfile, traducerea \n limbi de circula]ie interna]ional` a unor lucr`ri române[ti \n domeniul etnologiei [i mitologiei „pentru c`, din p`cate, bog`]ia culturii populare române[ti este invers propor]ional` cu receptarea ei de c`tre speciali[tii str`ini.“ Trebuie s` remarc [i insolitul propunerilor lui: f`c\nd abstrac]ie de climatul dictaturii ceau[iste, cere dotarea m`car a Bibliotecii Academiei cu aparate de copiat tip Xerox [i cu un „ordinator electronic (cu performan]e medii, echipat cu c\teva terminale), \n a c`-

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

De ce Harap Alb? Încerc\nd s` explice numele personajului baz\ndu-se pe argumente istorice [i antropologice, autorul aminte[te c`, \n multe societ`]i europene sau extra-europene, robii (sclavii) erau de regul` cei cu o alt` culoare a pielii: negrii (harapii), ]iganii, t`tarii etc. Personajul din acest basm este un „rob alb“. În acela[i timp, \n ritualurile de ini]iere ale societ`]ilor arhaice, corpul novicilor era vopsit cu alb, culoarea mor]ii. Copiii, p\n` la parcurgerea etapelor ini]ierii, erau umili]i, folosi]i ca slugi, tocmai pentru a-i \nt`ri \n vederea trecerii cu succes a dureroaselor probe. Fiul de Crai prime[te numele de Harap Alb de la Sp\n, pentru c` novicilor li se schimb` numele, ei fiind \n mod simbolic considera]i mor]i, pentru ca ulterior s` fie celebrat` re\nvierea [i integrarea \n noua lor condi]ie. Chiar de la aceast` prim` carte este vizibil` marca inconfundabil` a scrierilor lui Andrei Oi[teanu: erudi]ia [i capacitatea de a stabili conexiuni subtile \ntre fapte aparent f`r` nici o leg`tur`. În momentul apari]iei, cu excep]ia unor recenzii publicate \n presa cultural`, semnate de Dan C. Mih`ilescu \n Luceaf`rul (pe atunci cercet`tor la Institutul de Istorie [i Teorie Literar` „G. C`linescu“), Sorin Titel \n România literar` [i clujeanul Mircea Mutu \n Steaua, cartea nu este recenzat` de speciali[ti (folclori[ti [i etnologi). Lucrarea este ignorat` sau demersul lui nu este \n]eles – oricum, t`cerea e destul de ciudat` \n condi]iile \n care publica]ii diverse (reviste de specialitate, anuare ale unor institute [i muzee etc.) ad`posteau nenum`rate studii care \ncercau s` \mping` originile unor motive folclorice, obiceiuri [i credin]e române[-

DILEMATECA

DOSAR

pagina 10

DOSAR rui memorie s` fie introduse fi[e detaliate ale c`r]ilor“ [i care ar permite „vizualizarea, \n c\teva minute, a bibliografiei exhaustive privind orice tem`, din orice domeniu.“ În anul 1988, Oi[teanu se ocup` de realizarea rubricii „Mythos & Logos“ din RITL. În num`rul 3-4 din 1988 public` dou` texte inedite: capitolul despre m`tr`gun` din Botanica popular` a lui Simeon Florea Marian [i o lucrare din 1938 a lui Mircea Eliade: La madragore et l’arbre cosmique. La acestea, Oi[teanu adaug` un studiu propriu: M`tr`guna [i alte plante psihotrope. Abordeaz` cu dezinvoltur` un subiect tabu \n perioada comunist`: utilizarea plantelor cu propriet`]i narcotice [i halucinogene. Poate v` aminti]i c` traducera c`r]ii lui Thomas de Quincey, \n 1969 – Confesiunile unui opioman englez – a fost o apari]ie editorial` care a st\rnit m\nia lui Ceau[escu \nsu[i.

A[ observa aici o alt` „marc`“ Oi[teanu: capacitatea de a continua un proiect. De exemplu, textul despre plantele psihotrope anticipeaz` volumul ap`rut peste dou` decenii – Narcoticele \n cultura român`. În cazul lui poate fi urm`rit` cu ochiul liber ceea ce odinioar` se numea traiectorie [tiin]ific`...

Am acum \n fa]` a doua carte publicat` de Andrei Oi[teanu – Motive [i semnifica]ii mito-simbolice \n cultura tradi]ional` româneasc`, ap`rut` la Editura Minerva \n anul 1989. Volumul este tip`rit pe h\rtie slab`, cu o copert` extrem de sub]ire, care n-a rezistat prea bine. Din colofon afl`m c` a primit bun de tipar \n data de 13 decembrie 1989. Îmi amintesc faptul c` aceast` carte a ajuns \n libr`rii \n ianuarie-februarie 1990.

(Reeditat` sub titlul Ordine [i Haos. Mit [i magie \n cultura tradi]ional` româneasc`, Ia[i, Polirom, 2004, cartea are de data aceasta o \nf`]i[are pl`cut`.)

Cuv\ntul \nainte al autorului reprezint` un adev`rat document programatic \n care prezint` specificul demersului s`u metodologic, op]iunile sale [i perspectiva de \n]elegere. El pledeaz` pentru ideea c` s`r`cia documentelor scrise poate fi suplinit` prin analizarea [i interpretarea textelor folclorice [i a practicilor rituale, considerate o „imens` materie cultural`“. Cercet`torul mitologiei populare trebuie s` fie aidoma arheologului: mai \nt\i el trebuie s` [tie unde s` sape pentru a dezgropa „relicve acoperite de aluviuni“. Apoi urmeaz` celelalte etape: „\ndep`rtarea elementelor suprapuse (c\nd?, cum?, de ce?) [i ad`ugarea celor disp`rute (c\nd?, cum?, de ce?), reconstituirea prin extrapolare, pe baza c\torva fragmente, a unui \ntreg fenomen mitic-arhaic.“ Acest material mitic, fragmentar [i divers, se prezint` ca un puzzle care trebuie reconstituit [i sintaxat, astfel \nc\t s`-i poat` fi descoperit` coeren]a pierdut`. În aceast` reconstituire, el este – dup`

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

M`rcile „Oi[teanu“

cum spuneam – prudent, nu se hazardeaz`, r`m\ne \n grani]ele ipotezelor fondate [i ale probabilului.

Andrei Oi[teanu se \nscrie \n linia studiilor comparatiste ale lui Mircea Eliade dedicate motivelor mitologice [i crea]iilor folclorice române[ti, \n primul r\nd \n volumul De la Zalmoxis la Gengis-Han (traducerea româneasc` a ap`rut \n 1980). Eliade intuie[te existen]a unor straturi culturale foarte vechi: „de multe ori, credin]e [i obiceiuri \nc` vii \n anumite regiuni eminamente conservatoare din Europa (printre care trebuie \ntotdeauna numite Balcanii [i România) releveaz` straturi de cultur` mai arhaice dec\t cele reprezentate, de exemplu, de mitologiile «clasice» greac` [i roman`.“ În volumul ap`rut \n 1989, Oi[teanu apreciaz` c` mitologia româneasc` se prezint` ca o „fiin]` compozit`“: de-a lungul timpului, s-au ad`ugat straturi culturale diverse, influen]e externe, presiuni [i transform`ri (cum ar fi procesul de cre[tinare). Sondarea straturilor arhaice ale culturii tradi]ionale române[ti este \n m`sur` s` pun` \n eviden]` o surprinz`toare similaritate a structurilor [i motivelor mitice pe \ntreg arealul românesc. În ultim` instan]` – afirm` autorul –, unitatea de fond a elementelor culturii tradi]ionale se explic` prin apartenen]a la aceea[i comunitate etnic`: „punerea sub semnul \ntreb`rii a continuit`]ii popula]iei carpato-dun`rene poate fi generat` fie de ignoran]`, fie de rea-credin]`.“ Andrei Oi[teanu e mereu atent la ceea ce este ciudat, la prezen]a unor motive mitice neobi[nuite, de ne\n]eles, aparent absurde.

De exemplu, analiz\nd legendele [i credin]ele române[ti referitoare la potop, g`se[te un detaliu care nu este atestat \n legendele

biblice ale altor popoare. „În crea]iile folclorice arhaice nu s\nt vehiculate, dec\t accidental, motive gratuite. Despre o justificare de ordin estetic nu poate fi vorba.“ Astfel, \n legenda româneasc`, Noe este chemat de Dumnezeu care \l \nva]` cum s` construiasc` o corabie [i \l avertizeaz` c` potopul va veni atunci c\nd va m\nca pe mas` de fier. Noe construie[te arca, ploaia \ncepe, lui i se face foame [i nu [tie unde s` m`n\nce, pentru c` pe jos era ud. Înfige o sap` \n p`m\nt, cu t`i[ul \n sus [i m`n\nc` de pe partea metalic` orizontal`. Î[i aduce aminte ce i-a spus Dumnezeu [i se gr`be[te s` urce pe corabie. Care este semnifica]ia pierdut` a gestului lui Noe? Oi[teanu g`se[te trei explica]ii. Mai \nt\i este vorba despre prestigiul fierului \n mentalitatea magic`, unde acest material are propriet`]i apotropaice, de alungare a duhurilor necurate. Apoi se adaug` prestigiul simbolic al uneltei/armei [i importan]a gestului \ntoarcerii acestora cu t`i[ul \n sus. Din arsenalul luptei pentru alungarea stihiilor meteorologice f`ceau parte [i nenum`rate practici magice, care au supravie]uit p\n` t\rziu \n spa]iul românesc: \n vreme de furtun` erau \nfipte \n p`m\nt obiecte de fier ascu]it, cu t`i[ul \n sus.

Dup` 1989, \l reg`sim \n 1997, cu volumul Mythos & Logos. Studii [i eseuri de antropologie cultural` (Editura Nemira), \n care reia [i amplific` texte publicate \nainte de 1989, acum f`r` rigorile cenzurii, cum ar fi studiul despre narcotice [i halucinogene la geto-daci [i români, cel despre motivul „Rohmanilor“ \n folclorul românesc (prima versiune ap`ruse \n Ethnologica, 1982). Acestora li se adaug` alte domenii de interes: folclorul copiilor (care conserv` elemente foarte vechi, disp`rute din folclorul adul-

ginea evreului \n crea]iile mito-folclorice române[ti, ci [i \n cultura elitelor, \n discursul social, politic, teologic, ideologic, literar etc.

Problema antisemitismului românesc este un subiect delicat [i dureros: o parte a intelectualit`]ii nu a ezitat s` exploateze resursele antisemitismului popular. S-au preluat reprezent`ri antisemite populare, au fost reformulate \n termeni radicali [i apoi repuse \n circula]ie, cu o for]` \nzecit`, prin pres`, aliment\nd astfel imaginea negativ` a evreului.

De remarcat obiectivitatea [i echilibrul lui Oi[teanu. El nu este de acord cu afirma]ii potrivit c`rora românii ar fi fost cei mai mari antisemi]i (Hannah Arendt): „Nu cred c` putem \ntocmi clasamente interna]ionale la antisemitism, a[a cum facem la atletism.“ Nu trebuie trecute sub t`cere manifest`rile antisemite, dar \n acela[i timp el observ` c` „mitologizarea“ unui antisemitism românesc visceral este d`un`toare.

Importan]a lucr`rii este \ns` mult mai mare, pentru c` furnizeaz` noi perspective nu numai \n ceea ce prive[te modul \n care noi, românii, l-am privit pe Cel`lalt, \n spe]` evreul, ci [i pentru c` pune \n lumin` aspecte inseparabile ale proceselor simultane ce au loc \n construirea alterit`]ii [i a identit`]ii.

Un demers exemplar de istorie cultural`

Alexandru Ofrim este conf. univ. dr., pred` cursuri de istorie cultural` la Facultatea de Litere, Universitatea Bucure[ti. Cea mai recent` carte publicat`: Str`zi vechi din Bucure[tiul de azi, Editura Humanitas, 2011.

fotografii de

Rare[ Avram [i Lucian Muntean

n

pagina 11

În cea mai recent` carte publicat` – Narcoticele \n cultura român`. Istorie, religie [i literatur` (Editura Polirom, 2010) – Andrei Oi[teanu urm`re[te mai \nt\i utilizarea plantelor cu propriet`]i narcotice [i halucinogene \n practicile magico-religioase ale românilor. Merg\nd pe urma unor studii apar]in\nd lui Simion Florea Marian [i Mircea Eliade, referitoare la credin]ele [i legendele despre m`tr`gun`, precum [i la utilizarea terapeutic` a acesteia, autorul extinde lista plantelor psihotrope folosite \n spa]iul românesc. Astfel, medicina popular` româneasc` folosea m`selari]a (un analgezic puternic); fumiga]iile cu semin]e de c\nep` (canabis), atestate \n practicile extatice ale sci]ilor [i tracilor, se reg`sesc [i \n arsenalul terapeutic ]`r`nesc pentru combaterea durerilor de cap sau de din]i sau \n scop magico-ritual (semin]ele de c\nep` se puneau \n hrana ritual` destinat` pomenirii mor]ilor); sucul de mac (opiul, „afionul“, „teriaca“) este prezent \n trusele vracilor, spi]erilor [i doctorilor din perioada fanariot`.

Investiga]ia asupra utiliz`rilor narcoticelor \n cultura tradi]ional` este urmat`, dup` formula deja consacrat`, de studierea acestor practici \n r\ndul elitelor intelectuale, a scriitorilor [i arti[tilor români. Asist`m la un alt fel de istorie literar`, p`trundem \ntr-o zon` secret`, ocultat` de biografi [i de istoriile literare clasice. Ni se prezint` cazuri de scriitori dependen]i de opiu,

morfin`, eter, cocain`, ha[i[ sau de „droguri u[oare“, excitante: ceai, cafea, tutun, alcool.

Detaliile biografice s\nt completate de investigarea prezen]ei \n textele literare a unor personaje care experimenteaz` st`ri narcotice [i opiomane, au adic]ii legate de utilizarea stupefiantelor.

Aceast` lucrare este un demers exemplar de istorie cultural`, care unific` [i pune \n rela]ie informa]ii istorice, antropologice, literare, artistice. Prin dinamismul [i caracterul exhaustiv este o \ntreprindere deocamdat` unic` \n spa]iul istoriografiei române[ti.

Ca [i \n celelalte scrieri ale sale, Andrei Oi[teanu abordeaz` tema f`r` complexe, nu este constr\ns de chingile [i prejudec`]ile specialistului \ngust. În toate c`r]ile sale el refuz` \nchiderea \ntr-o disciplin`, adopt` cu o mare u[urin]` perspective interdisciplinare: mitologia, istoria religiilor, antropologia cultural`, folcloristica, istoria literar`, istoria artei, lingvistica, arheologia, medicina etc.

Este remarcabil` exhaustivitatea cercet`rilor sale – Oi[teanu fiind tipul de cercet`tor care epuizeaz` subiectul, aproape c` nu mai ai ce scrie dup` el. Se \nscrie \n r\ndul enciclopedi[tilor precum B.P. Hasdeu, Laz`r {`ineanu, Petru Caraman, av\nd profilul unui tip de c`rturar pe cale de dispari]ie la noi.

Cercet`torii de azi \n domeniul umanioarelor, preocupa]i de granturi, proiecte [i de construirea punctajului pentru promov`ri, au cam uitat drumul spre bibliotec`.

Andrei Oi[teanu [i-a p`strat luxul de a-[i cultiva extraordinara sa curiozitate [i, \ntr-o deplin` libertate, cucere[te noi domenii, trece firesc dintr-o gr`din` \ntr-alta. Din textele sale r`zbate pl`cerea de a descoperi, bucuria extraordinar` de a restitui, deliciul detaliului. Apoi, ca ultim` polite]e fa]` de cititor, expune mereu clar, evit` ambiguit`]ile terminologice, imprecizia. Foarte important este [i faptul c` scriitura lui Oi[teanu \ncorporeaz` o doz` de nara]iune, astfel c` textul r`m\ne captivant, \n pofida abunden]ei argumenta]iei.

Afl`m c` preg`te[te un volum intitulat Sexualitate [i societate. Religie, istorie [i literatur`. Ne putem a[tepta, a[adar, la un nou regal.

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

]ilor), „graiul \ngerilor“ (ce limb` au vorbit Adam [i Eva \n Paradis?), antropologia locuirii tradi]ionale. Tot \n acest volum apare [i studiul „«Evreul imaginar» versus «evreul real»“, care anticipeaz` un volumul de mare suces ce va ap`rea patru ani mai t\rziu.

Este vorba de Imaginea evreului \n cultura român` (Editura Humanitas, 2001), carte care l-a consacrat definitiv \n peisajul istoriografiei române[ti, una dintre cele mai importante lucr`ri de imagologie etnic` de la noi. Reflec]ia riguroas` asupra credin]elor [i a structurilor mitice din cultura tradi]ional` româneasc` \[i g`se[te o continuare fireasc` \n interogarea reprezent`rilor colective [i a imaginarului alterit`]ii. De[i face apel la resursele teoretice ale imagologiei, Andrei Oi[teanu nu este un teoretician, prefer\nd s` utilizeze aceea[i metod` „arheologic`“, de scoatere la lumin` a unor elemente disparate, urmat` de reunirea lor ca \ntr-un puzzle pentru a ob]ine o perspectiv` de ansamblu asupra reprezent`rilor evreilor \n mentalul colectiv românesc. A[a dup` cum m`rturise[te autorul, scopul cercet`rii sale este acela de a reconstitui tr`s`turile „evreului imaginar“, precum [i modul cum acestea au influen]at percep]ia „evreului real“.

Pentru români, ca [i pentru alte popoare europene, evreii au reprezentat o alteritate radical` aflat` \ntr-o imediat` proximitate.

De aici reprezent`rile paradoxale ale membrilor acestei etnii, \n acela[i timp str`ini, dar [i familiari. Popula]ia româneasc` a stabilit rela]ii cotidiene, a coabitat cu evreii stabili]i \n localit`]ile rurale [i urbane. Este o proprietate a spiritului uman de a stabili o frontier` \ntre „noi“ [i „ceilal]i“, fundamentat` pe diferen]` cultural`, comportamental`, religioas`, lingvistic` [i chiar fizionomic-somatic`. Antisemitismul este un fenomen ale c`rui r`d`cini se reg`sesc \n variate contexte sociale, politice, economice sau demografice, el are r`d`cini \n straturile ad\nci ale mentalului colectiv european.

Portretul „evreului imaginar“ este unul negativ, grevat de cli[ee, stereotipii, prejudec`]i, mituri. }`ranii nu au scris, nu ne-au l`sat m`rturii ale impresiilor lor despre evrei, dar autorul a parcurs un corpus impresionant de legende, basme, credin]e, supersti]ii, anecdote populare etc., precum [i informa]ii culese [i consemnate de folclori[tii [i etnografii români (unii dintre ei chiar de origine evreiasc`: Laz`r {`ineanu, Mihai Canianu, I.-A. Candrea). Pe tot parcursul investiga]iei sale, voca]ia comparatist` a lui Andrei Oi[teanu se concretizeaz` \n referin]e la alte contexte culturale (la Occident, dar [i la vecinii no[tri unguri, ru[i, polonezi), \ntruc\t exist` ocuren]e, teme [i motive comune. Astfel, putem urm`ri culoarea lor local`, modul cum s-au adaptat stereotipiile evreului \n paradigma cultural` particular` româneasc`.

Autorul este interesat nu numai de ima-

DILEMATECA

DOSAR

pagina 12

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Ioana Bot

Dic]ionar de neologisme de la pa[opt gisme, ilustrativ pentru erorile invocate aici.

Con]inutul lui provoac` perplexit`]i pentru care nici o prefa]` nu poate fi l`muritoare.

Ele \ncep – cum altfel? – cu definirea conceptului de neologism. Nu de alta, dar mul]i dintre termenii explica]i aici se foloseau deja la 1848: dramatic, echinoc]iu, echivoc, demon, crater, foileton, folclor, funda]ie, fresc`, frontispiciu, necropol`, nefast… ca toate listele din dic]ionare, [i aceasta ar putea continua. |ntr-adev`r, aceste cuvinte au fost neologisme, c\ndva, acum o sut` cincizeci de ani, \ntr-o limb` român` \n curs de modernizare. Dar nu mai s\nt, azi, iar imaginea pe care dic]ionarul o d` despre stadiul actual al limbii e cel pu]in discutabil`. Lipsesc, \ns`, cuvinte – anglicisme – foarte uzitate ast`zi, din domeniul inteligen]ei artificiale [i computerelor (lipse[te chiar cuv\ntul „computer“, mai nou, dac` e pe a[a, dec\t compatriot, competent, complice [i altele, indexate…). Mai este c\te un barbarism de tipul lui a implementa, c` tot e pe buzele tuturora. F`r` a [terge totu[i impresia de improviza]ie copiat` dup` un dic]ionar de neologisme dep`[it, la r\ndu-i, de mi[c`rile organice ale limbii române contemporane. Exist` teatru, telescop, form` [i reper-

Pre]: 54,95 lei

Pre]: 49,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Jurnalul fericirii de N. Steinhardt Manuscrisul de la Rohia. Variant` inedit`. |ngrijirea edi]iei, compararea variantelor, note, addenda [i indice de George Ardeleanu Edi]ie cartonat` |n aceast` variant` a Jurnalului fericirii exist` fragmente care nu se reg`sesc \n textul tip`rit p\n` \n prezent, episoadele s\nt altfel ordonate, f`r` respectarea criteriului cronologic, iar multe pasaje cap`t` o alt` formulare.

Pre]: 38,95 lei

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

De multe ori am scris aici despre necesitatea unor opere lexicografice bune – pentru c` maturitatea unei culturi se m`soar` ([i) prin dic]ionarele sale. De asemenea, am vorbit adesea despre acele c`r]i care mi se par, \ntre imposturile ce \mi umplu rubrica, cele mai periculoase, despre c`r]ile destinate [colarilor. Pentru c` ei, copiii, au nevoie de c`r]i, iar o carte r`u f`cut` stric`, uneori, ireparabil. Al`turi de elevi, din categoria cititorilor vulnerabili mai fac parte [i dasc`lii lor: atra[i de chilipirurile pre]urilor mici [i ne[tiind \ntotdeauna s` aleag`, oamenii [colilor noastre din România profund` fac fa]` cu greu – dac` fac! – tirului concentrat al unor „erori editoriale f`cute cu bun` [tiin]` [i cu rea credin]`“, cum s\nt, de pild`, dic]ionarele [colare. Dac` a consulta un dic]ionar este unul din gesturile esen]iale pe care un copil trebuie s` \l deprind` \ntru \n]elegerea lumii, a consulta un dic]ionar prost este v\nare de v\nt [i t`iere de copaci degeaba. Ceea ce nu pare s` \i tulbure pe editorii de la Booklet (www.booklet.ro, specializat` \n carte [colar`, ghiduri turistice [i c`r]i de bucate), care public` (\n 2008, \nc` \n libr`rii), sub semn`tura Aureliei Nedelcu, un Dic]ionar de neolo-

|ntre Germania [i Germania de Günter Grass. Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Traducere din limba german` [i note de Ruxandra Hosu Edi]ie cartonat` |ntre Germania [i Germania, jurnalul lui Günter Grass dintr-un an crucial pentru istoria ]`rii sale, anul reunific`rii celor dou` state germane.

Prin al]ii spre sine. Seria de autor „N. Steinhardt“. Edi]ie \ngrijit` de Florian Roati[. Repere biobibliografice de Virgil Bulat Edi]ie cartonat` Prima parte a acestui ultim volum antum semnat de N. Steinhardt reune[te articole [i eseuri publicate \n prestigioasa Revist` a Funda]iiilor Regale. A doua parte cuprinde texte ap`rute \n diverse reviste [i c`r]i dup` revenirea sa \n via]a literar`.

toriu, nu exist` televizor, anten` sau satelit.

Originea cuvintelor indexate este indicat` „l`ut`re[te“: termenii francezi nu au semne diacritice, ordinea termenilor-surs` mai \ncurc` o dat` cititorul: ce a fost mai \nt\i, latina sau franceza? Scurte explica]ii aiuritoare (finisa vine din fran]uzescul finir, ceea ce este „dup` finisaj“ – sic!?!) contribuie la tabloul confuziei generale.

Dic]ionarul de neologisme poate fi citit, eventual, ca literatur` absurd`, pentru articole involuntar urmuziene, precum cel despre cuv\ntul jurnal (neologism folosit chiar de b`tr\nul Asachi la \nceputul veacului al XIX-lea…): „1. publica]ie periodic` av\nd apari]ie zilnic`; ziar, gazet`; 2. (de obicei \n sintagma jurnal de mod`) publica]ie periodic` \n care se dau desene [i tipare de \mbr`c`minte [i accesorii; 3. \nsemn`ri zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate de obicei de via]a sa […]; 4. (ie[it din uz) emisiune de radio [i televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei \naintea filmului artistic de lung metraj, care prezint` evenimente, [tiri, informa]ii de strict` actualitate; 5. registru \n care s\nt \nscrise cronologic opera]iile b`ne[ti, evenimentele supuse eviden]ei etc.“. Incontestabil, limba noastr`-i o comoar`… care \ncape, uneori, pe m\na cui nu trebuie.

Pre]: 39,95 lei

Ce r`m\ne. William Faulkner [i misterele ]inutului Yoknapatawpha de Mircea Mih`ie[ Edi]ie cartonat` Mircea Mih`ie[ propune cu acest nou volum nu at\t o analiz` a operei lui Faulkner, c\t mai cur\nd un portret psihologic, moral [i estetic al scriitorului sudist. Altfel spus, studiul \ncearc` s` determine complicata rela]ie a lui Faulkner cu modernitatea.

n

Pre]: 129 lei

Dic]ionar de scriitori francezi Volum coordonat de Angela Ion Edi]ie cartonat` O lucrare monumental`, un excep]ional instrument de lucru pentru to]i cei interesa]i de cultura [i literatura francez`. Consacrat unei culturi cu o \ndelungat` tradi]ie, Dic]ionarul ofer` informa]ii esen]iale despre principalii reprezentan]i ai acesteia, de la \nceputuri p\n` \n perioada actual`.

Pre]: 27,95 lei

Pre]: 24,95 lei

Pre]: 29,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Drumul de Vasili Grossman Colec]ia „Biblioteca Polirom Proz` XX“ Traducere din limba rus` [i note de Radu P`rp`u]`. Prefa]` de Robert Chandler Volumul aduce laolalt` povestiri, nuvele, eseuri, articole [i scrisori, oferindu-ne o perspectiv` mai larg` asupra vie]ii [i operei lui Vasili Grossman.

Cel care m` a[teapt` de Parinoush Saniee. Colec]ia „Biblioteca Polirom.

Proz` XXI“ Traducere din limba italian` de Cerasela Barbone Roman interzis de dou` ori, Cel care m` a[teapt` a devenit cea mai v\ndut` carte a tuturor timpurilor \n Iran. Povestea romanului este una emblematic` pentru destinul femeilor iraniene.

www.polirom.ro

Copila de z`pad` de Eowyn Ivey Colec]ia „Biblioteca Polirom Proz` XXI“ Traducere din limba englez` de Veronica D. Niculescu Copila de z`pad` \mplete[te cu subtilitate [i sensibilitate realismul magic al scriitorilor sud-americani cu o proz` dur`, viguroas`, dramatic` \n stilul lui Jack London.

Radu Vancu

„Dragule, aici a \nceput deja.

Nu mai poate dura mult p\n` \ncepe [i la voi.

Cubule]ele de p`m\nt sar zi [i noapte ca dopurile de [ampanie de pe r`posa]ii pe care-i \nvelesc.

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Ce-]i spune unul dintre mor]ii t`i cei mai dragi, cel mai iubit dintre mor]i, c\nd te las` inima s`-l visezi:

DILEMATECA

POEMUL DIN IULIE

Cele acoperite de iarb` prea uscat` se aprind [i lumineaz` ca trasoarele.

Al meu cel pu]in a[a s-a aprins.

Noi, sinuciga[ii, ne-am trezit fiecare a[a cum ne-am f`cut felul.

Unul cu un cu]it \n inim`, altul cu glon]ul \n creier, altul cu venele deschise. |ns` se lucreaz` din greu la imagine.

Eu am primit acela[i maiou flendurit \n care m-am sp\nzurat [i te a[tept tot cu [treangul la g\t, dar rafiei i s-a poruncit s` \nfloreasc`, iar Dumnezeu picteaz` fluturi pe fiecare petal` din [treangul de flori, atent de parc` mi-ar fi cel mai bun prieten b`rbierindu-m` pentru nunt`.“ Aici te treze[ti. Cami doarme lini[tit`, pijamaua cu Tweety se ridic` [i coboar` lent, din p`tu] se aude motora[ul cu muci din n`sucul lui Sebastian.

Ca de obicei, dup` dezastru lumea e perfect`. din volumul Fr\nghia \nflorit`, Casa de editur` Max Blecher, 2012

pagina 13

pagina 14

PROZ~ DE VAR~

Claudiu Constantinescu

Deci nu.

Nu p`rea o zi special`.

P`rea o zi ca oricare alta, ceea ce \l f`cea s` cread` c` nu o s` fie cea de pe urm`. Dup` ea vor mai fi [i alte zile, la fel de normale ca asta. Doar de-aia exist` chestiile normale: ca s` se repete [i s` se tot repete. Chestiile normale s\nt f`cute s` te plictiseasc`, nu pot \nceta c\t` vreme nu te-ai s`turat p\n` peste cap de ele, fiindc` atunci nu ar mai fi chestii normale, ci rarit`]i.

Care va s` zic` avea motive s` spere c` o s` scape cu via]`. C` n-o s` cr`pe. C` n-o s` se fac` terci, n-o s` ard` de viu, n-o s`-i explodeze ]esuturile \n miliarde de scame atomice ro[ii (nu putea s` [i le imagineze dec\t ro[ii), n-o s`-i ias` creierul pe nas [i nici no s`-i intre vreun fulger globular \n curul `la de fricos jenibil. „Ce dracu’, b`i Nae!“, se \mb`rb`t` el, pe din`untrul lui \nsp`im\ntat. „D`-o dracu’!“, \[i mai zise, parc` ne\ndr`znind s` dezvolte un a[a delicat subiect. Apoi \ncheie sec: „Efectiv!“ Abia asta nu mai l`sa loc de nici un comentariu. C\nd

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Mici cump`r`turi el \[i zicea „Efectiv!“ era semn c` ceva stupefiant se \nt\mpl`, \ns` ceva ce mintea lui putea totu[i ]ine sub control. Nae tr`ia intens, dar [tia [i s` ]in` \n el. Era un om civilizat.

F`cea pe el de fric`, \ns` oricine s-ar fi uitat la fa]a lui ar fi v`zut mai degrab` o jum`tate de z\mbet trist [i o jum`tate de z\mbet st\njenit. A[a func]iona la el buna-cre[tere. |n loc s` urle sau s-o rup` la fug`, sc\ncea sub forma unui z\mbet moale.

Se uit` la ceas. Mda. Apoi se uit` din nou, dar tot degeaba. Ochii lui \nregistrau imagini pe care nu reu[eau nicicum s` le transmit` creierului. Priveau ca pro[tii, f`r` s` \n]eleag` nimic. Nae se g\ndi s` se mai uite \nc` o dat`, apoi \[i zise c` n-are rost s`-[i mai bat` capul. Oricum nu mai conta. Banda rulant` \l purta calm` c`tre terminalul marcat pe biletul de \mbarcare, a[a c` de ce [i-ar mai fi f`cut el griji? {iapoi, dac` e s` mori, n-ai cum s` ajungi dec\t la fix, la marele fix, la cel mai exact fix cu putin]`. Efectiv!

Dup` aceea s-a produs minunea. Xana-

xul \nghi]it \nainte de check-in dospise cuminte \n stomacul lui panicat, iar acum \i \nvelea neuronii \ntr-o vat` de zah`r pufoas`, c`ldu]` [i aromat`. Prin ferestrele mari, ca de acvariu pentru cetacee, intra din nou lumin`. {i era o lumin` de aur inca[, ca lumea de tot. Femeile din fa]a lui aveau din nou funduri [i picioare, [i piepturi, [i tunsori parfumate. Era o lume bun` acolo, bine inten]ionat` [i deosebit de interesant`. Probabil [i foarte inteligent`, dar mai ales cumsecade. Foarte de treab`. {i extrem, extrem de civilizat`. O lume ca lumea de tot. Iar bagajul lui de m\n` era u[or [i bun, avea greutate [i dimensiuni pur [i simplu perfecte. De fapt, era un bagaj de um`r, o geant` destul de dolofan`, \ns` la cum \i m\ng\ia dintrodat` um`rul, p`rea un \nger p`zitor at\rnat de o curea buretat`. „N`ic`, tat`, hai, p`[e[te \n lumin`!“, se \mboldi el glume].

Iar lumina ca de aur inca[ porni s`-i curg` pe fa]` [i pe g\t, \i \nc`lzi cre[tetul [i, probabil c`, dac` ea ar fi fost un pic mai tare-n raz`, l-ar fi [i ciufulit u[or, duios, ca o m`tu[`.

albul teatral al spoturilor din vitrine. Drumul spre moarte nu putea trece pe acolo, prin acea pe[ter` a lui Ali Baba cu minun`]ii evaluate \n euro. Ar fi fost aberant. Efectiv. |n plus, lista de cump`r`turi \ntocmit` de Nae era lungu]` [i deloc monoton`, m`car trei sferturi de or` va avea serios de lucru. C\nd ai treab`, nu glum`, sim]i c` tr`ie[ti, nu-]i mai trece prin cap s` mori.

Nae inspect` rapid lista, molf`i un „\hm\hm\hm“ cam cum morm`ie popii c\nd o iau la galop peste versete, apoi zise „bun“ (de fapt, nu chiar „bun“, mai degrab` un „bon“, semn c` \nc` se sim]ea \n str`in`tate), v\r\ h\rtia \n buzunar, \[i frec` palmele cu poft`, zv\cni din [old ca s`-[i a[eze mai bine pe um`r \ngerul p`zitor cu curea buretat`, apoi \n[f`c` dou` co[uri [i o porni printre rafturi, fluier\nd \nceti[or ceva [`galnic.

Aia mic` (fie-sa), aia mai mare (nevast`-sa), aia [i mai mare (soacr`-sa), `i b`tr\ni (maic`-sa [i taic`-su), `ilal]i to]i (Fane, Tibi, Cora, Septimiu), neprev`zu]ii (c` mereu ap`reau [i neprev`zu]i) – pentru ei preg`tea acum Nae micile „bucurii“, pescuind de pe etajere lucrurile trecute \n lista la care \ncepuse s` me[tereasc` \nc` din prima zi a „deplas`rii“ [i pe care o ad`ugise sear` de sear`, \n camera lui de hotel. Ca de fiecare dat` c\nd prindea o „deplasare“ din asta, lista era principalul lui scop. La ea se g\ndea chiar [i \n miezul \nt\lnirilor de lucru, pentru ea str\ngea cureaua [i punea deoparte bani din diurn`. A[a \nc\t, c\nd venea vremea s` se \ntoarc` acas` [i ajungea \n sf\r[it \n duty-free-urile din aeroport, ochii lui aveau \ntotdeauna o sclipire dement`, dat`

pagina 15

de frisonul fericirii, de \nfometare [i de Xanaxul luat pe sufletul gol. Ceea ce nu excludea, bine\n]eles, eventuale brum`ri ale privirii, de exemplu atunci c\nd g`sea \n promo]ie cutiile alea metalice, rotunde [i frumoase cu bomboane Quality Street (nu mai erau de mult o noutate, toate neamurile lui \[i ]ineau acum acele de cusut [i papiotele \n astfel de cutii, dar a[a era el – c\nd le vedea la pre] redus, i se f`cea un dor nesf\r[it de nevast`-sa, [tia c` o iube[te [i c` ea o s` fie vesel` m`car cinci-[ase zile dup` ce se re\nt\lnesc). {i, tot a[a, i se mai bruma privirea c\nd \i ie[eau \n drum whiskyenele la b`rdace de un litru, eventual cu o reducere de pre] scris` pompos, pe ni[te cartoane mari precum cele plimbate de fete \n bikini, pe ringul de box, c\nd se anun]` o nou` rund`.

Atunci Nae se emo]iona [i c`dea \n visare.

B`rdacele de whisky \i ap`reau tron\nd \n mijlocul unei mese imense, cu mult` lume \n jur, cunoscu]i [i necunoscu]i, r\z\nd cu to]ii, iar el se \ntindea [i lua o sticl` din care le turna \n pahare unora [i altora, spun\ndu-le ceva extraordinar, nu se auzea ce anume, dup` care ei c`p`tau ni[te fe]e mai mult dec\t vesele, ni[te fe]e fericite, \l b`teau pe um`r [i r\deau cu ochi buni [i cu din]i perfec]i, \ntr-o lumin` de videoclip cu filtre sofisticate, sub care cuburile de ghea]` p`reau din chihlimbar. Uneori masa era pe gazonul din curtea unei case de lemn alb, cu un leag`n mare \n apropiere. Alteori se auzea pe fundal o muzic` bl\nd`. Mai ales \n varianta cu muzic` i se brumau ochii lui Nae. Muncitul la cadouri \i pl`cea. Sim]ea un pic de tensiune, ce-i drept, fiindc` niciodat` nu era sigur c` va g`si tot ce-[i pusese \n g\nd, dar cu c\t co[urile i se \ngreunau \n m\ini, cu at\t inima lui se umplea de miere.

A[a c` aduna, frem`t\nd, un talme[-balme[ de obiecte \n ambalaje cu o grafic` ame]itoare, iar grafica acelor ambalaje \l f`cea ea \ns`[i s` fream`te, i se p`rea c` \n ea s\nt condensate ni[te coregrafii nocturne frenetice – coregrafia parcurilor uria[e de distrac]ii, de exemplu, sau a cluburilor de noapte cu oameni fosforescen]i, electrocuta]i de ba[ii difuzoarelor. |n fine. Lu` chestii de ron]`it, lu` chestii de g\lg\it, de colorat buze, obraji, pleoape, gene, de parfumat, de lipit pe frigider, de \nvelit g\tul [i m\inile, apoi se mai uit` pe list`, se mai uit` \n jur, oft`, z\mbi moale [i, \ntruc\tva, sim]i c` e mult mai aproape de cas`. „Hai, Nae, hai“, \[i zise el, cu tr`ire.

Banii \i ajungeau la centim`, se orientase excelent, nu-i mai r`m\nea dec\t s` pl`teasc`. Casiera \i vorbi minimal [i standard, iar el avu \nc` [i mai puternic sentimentul c` e aproape acas` – mai exact, \ntr-un supermarket de acas`, unde \mplinea rutina t\rguielilor s`pt`m\nale. Casiera \l v`zu z\mbind, Nae o v`zu z\mbindu-i [i num`r\nd apoi banii pe care \i primise de la el. Exact ca acas` – dar, bine\n]eles, cu alte m`rfuri, chestii di granda, pentru care str\nsese cu-

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Banda rulant` deveni p\sloas`, \ncepu s` strecoare moliciuni de vatelin` sau de flanel` pe sub fojg`iala acelor p`m\nteni nevinova]i care migrau c`tre bur]i de avioane. Nici n-ai fi zis c` e o band` rulant`, p`rea mai degrab` un covor zbur`tor care plana la doi centimetri de sol, preg`tit s` aterizeze \n orice clip`. Asta \i d`du lui Nae o lini[te sor` cu farmecul de poveste al vie]ii [i cum`tr` cu soarta dup` inima bun` a omului. |n orice caz, ceva din neamul `stora, aproape un sentiment. N-avea cum s` moar` tocmai azi. Exclus.

Ajunse la cap`tul benzii. Urma un prag de inox de l`]imea unei t`lpi de om, pe care se feri s`-l ating` fiindc` [tia de o supersti]ie dintr-un film de demult, despre via]a lui Marco Polo – niciodat` s` nu calci pe prag c` e jale! –, a[a c` f`cu un pas mai lung [i p`[i direct pe podeaua lucioas` de stuc. Sc`pase.

Sau poate c` nu. Podeaua era aurit` de lumina de aur inca[. Inca[ii disp`ruser` de mult, nu apucaser` s` vad` avioane, aeroportul era \ns` plin de lumina lor, iar asta putea fi un semn! Poate c` avionul lui urma s` dispar` [i el. De pe radare, de pe fa]a p`m\ntului [i a cerului. Dar inca[ii nu apucaser` nici Xanaxul. Nae, \n schimb, da. A[a c` g\ndul de adineaori, cu semnul r`u al luminii aurii, nu-i st\rni nici o panic`, dimpotriv`, \i d`du un motiv \nc\nt`tor s`-[i admire capacitatea de a face conexiuni inteligente. Nae z\mbi cu \n]elegere, tainele lumii aveau frumuse]ea lor.

Apoi, cu un bl\nd sub\n]eles, aurul inca[ disp`ru. |n locul lui, sclipeau acum neoanele colorate din zona duty-free-urilor [i

DILEMATECA

PROZ~ DE VAR~

pagina 16

reaua trei s`pt`m\ni \ncheiate. {i totu[i, exact ca acas`. „Ca [i acas`, N`ic`. Efectiv.“ Apoi sim]i c` parc` ar mai fi trebuit s` ia ceva, ceea ce i se p`ru nespus de caraghios [i, din toate punctele de vedere, imposibil.

Se mai uit` totu[i o dat` \n urm`, abulic, mai mult pe deasupra rafturilor, apoi se calm`. Apoi se nelini[ti iar`, inima se str\nse \n el ca atunci c\nd se \nt\mpla s`-i trosneasc` \ntre din]i c\te un gr`unte de nisip r`t`cit. Dup` aceea \[i zise c` povestea e \ncheiat` [i \[i promise c` a[a o s` r`m\n`.

Pungile cu cump`r`turi \i fur` sigilate. |n[f`c` trei cu m\na dreapt` [i patru cu st\nga, zv\cni iar`[i din [old ca s`-[i aranjeze mai bine geanta at\rnat` pe um`r, apoi ajunse la poarta de \mbarcare, unde erau din nou ferestre imense, ca pere]ii unui acvariu pentru cetacee. Lumina nu i se mai p`ru \ns` de aur inca[, ci alb`, net`, venit` acolo cu treab`, f`r` fi]e cromatice sau semne prevestitoare. Nae p`[i av\ntat spre unul dintre scaune, iar dintr-o pung` se auzi un clipocit de lichid \n sticl`. „Whiskyanul, m\nca-l-ar tata pe el de dr`g`la[“, g\ndi iute Nae, preg`tit ca sunetul acela vioi s` declan[eze \n mintea lui scena de videoclip cu masa imens`, oamenii r\z\nd ferici]i, cuburile de ghea]` chihlimbarii din paharele pline, gazonul casei de lemn alb, plus, eventual, muzica bl\nd` de fundal. N-a prea fost \ns` a[a, [i Nae se mir` pu]in, pre] de vreo trei pa[i. Ap`ruser` c\teva figuri \n videoclipul lui mental, dar f`r` mare tragere de inim`, mai mult din polite]e, [i nu erau tocmai vesele, z\mbeau cam re]inut, parc` le lipsea ceva. Parc` oamenilor `lora le-ar fi fost mai degrab` foame, iar el, din obi[nuin]`, tot \ncerca s` le bage pe g\t t`rie. Nae sim]i un fel de st\njeneal`, apoi se \ntrist` de-a binelea [i se opri \n loc, hot`r\t s` \n]eleag` ce nu era \n regul`. Nu se g\ndise el la toate? El a[a ar fi zis, c` se g\ndise, [i c` fusese nu doar inspirat, ci [i norocos, fiindc` reu[ise s` ia tot ce era pe list`, ba[ca o sticlu]` de sos iute, verde, cic` mexican, care \i f`cuse cu ochiul \n ultima clip`. {i nu se sim]ise el bine, aproape ca acas`, mai exact ca \n supermarketurile din ora[ul lui, c\nd f`cea t\rguielile de rutin`? Ba se sim]ise. P`i, [iatunci? De ce nu putea s` aib` obi[nuita lui reverie, ce nu mergea?

Un lucru era clar: de data asta, \n videoclipita lui de reverie, Nae nu mai fusese o gazd` perfect`, mesenii nu mai fuseser` ferici]i, vraja se dusese \n m`-sa. Mai mult ca sigur pierduse ceva din vedere, altfel nu se explica. Degeaba str\nsese cureaua trei s`pt`m\ni. Vrusese s` fie totul perfect, dar uite c` n-a ie[it chiar a[a. Noroc cu Xanaxul, c` \i mai \ndulcea am`r`ciunea, c`ptu[indu-i cu vat` de zah`r nervii m\hni]i. Nedumerirea \i r`m\nea \ns` \ntreag`. Unde-o fi gre[it, Dumnezeu s` priceap`, c` el habar n-avea.

Se uit` la ceas, ceasul \i vorbi frumos, d\ndu-i de \n]eles c` mai era pu]in [i \n-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

PROZ~ DE VAR~

cepea \mbarcarea. Pu]inul trecu, cordonul care bloca trecerea fu dat la o parte, pasagerii se \ncolonar` [i o pornir` pe culoar spre u[a avionului, lucru pe care \l f`cu [i Nae, vizibil descump`nit [i f`r` chef. |i venea s` se mai uite o dat` \n urm`, dar [tia c` ar fi fost ceva stupid [i mai aducea [i ghinion. „Las-o a[a acuma, tat`. Ce po]i s`-i mai faci?“ De fapt, \i venise s` zic` „Las-o cum a c`zut...“, dar se g\ndise c`-i mai bine s` evite „c`zutul“ acum, la urcarea \n avion.

Fo[netul pungilor nu-i d`dea totu[i pace.

Adev`rul e c` sim]ise [i el un fel de fr\n` c\nd se preg`tea s` ias` din zona duty-freeurilor. |[i amintea de bucuria lui c\nd achitase cu cash t\rguielile, de z\mbetul casierei [i de sentimentul c` e ca la el acas`, deci totul era ca [i \ncheiat, iar atunci, din senin, \l traversase o senza]ie ciudat`, tulbure, c` parc` ar mai fi trebuit s` ia ceva.

Acum, descump`nirea lui era at\t de vizibil`, \nc\t stewardesa, care-i \nt\mpina pe pasageri la intrarea \n avion, \i z\mbi ceva mai insistent bietului Nae, avu grij` s`-i ating` degetul mic c\nd trase spre ea tichetul de \mbarcare ca s` vad` ce loc trebuia s`-i indice, iar la final \i mai puse [i o m\n` pe um`r, parc` pentru a-i imprima cu mai mult` precizie traiectoria spre scaunul \n care urma el s`-[i petreac` cele aproape trei ore de c`l`torie. Nae \i zise „Hel`u“, apoi \i zise „Senx“, apoi, fo[nind din pungi ca o majoret`, din pampoanele ei \nfoiate, o porni spre locul lui, cu un z\mbet moale, pe jum`tate trist, pe jum`tate st\njenit. „Asta este via]a cu al ei cusur“, g\ndi el, cam lenevos [i cam folcloric. „Tragi ca bou’ [i tot un spanac iese.“ Dup` aceea icni scurt deschiz\nd compartimentul pentru bagaje de m\n`, icni discret la depunerea fiec`rei pungi \n l`ca[ [i, ceva mai tare, c\nd a \nghesuit [i geanta de

um`r, pe care o p`strase la urm`, apoi mai icni o dat`, a relaxare, c\nd se l`s` s` cad` \n scaun, [i \nc` o dat`, intrigat, c\nd se sim]i \mpuns \n fund de catarama centurii de siguran]`, pe care uitase s-o dea deoparte \nainte s` se a[eze. A[a c` \[i strecur` o m\n` sub el, icnind din nou, prelung, trase de acolo paftaua centurii [i se l`s` la loc \n scaun, cu un icnet s\c\it, urmat de un oftat izb`vitor. Se uit` la pasagerii din jur, nimeni nu \ntorsese capul spre el, deci nimeni nu se mirase de icnetele lui – pesemne c` [i ei erau tot din ]ara lui Nae, unde to]i icneau la cel mai mic gest, to]i instalatorii, to]i depanatorii, chiar [i ceasornicarii c\nd str\ngeau c\te un [urub c\t g`m`lia de ac, chiar [i filateli[tii c\nd scoteau cu penseta un timbru din clasor, chiar [i copiii c\nd r`suceau creionul \n ascu]itoare sau c\nd se scobeau \n nas, pe ascuns. {i fiindc` nimeni n-a b`gat \n seam` seria lui de icneli, Nae se sim]i \nconjurat de o indiferen]` fratern`, [i [tiu c` nu mai avea mult p\n` acas`.

Trei ore [i gata. Un str\ns din cur la decolare, un pic de Mr. Bean la televizora[ul din fa]`, apoi m\nc`rica [i b`uturica, o cafelu]` la sf\r[it, neap`rat [i un digestiv, o a]ipeal` scurt`, ca tot omul dup` mas`, \nc` un str\ns din cur la aterizare, [i salut. „Zboar` timpu’ de v\j\ie“, concentr` Nae ideea, \nghi]ind apoi \n sec, ambiguu. Probabil c` preg`tea o continuare pe tema vie]ii care trebuie tr`it`, orice-ar fi, de-o fi alb` sau neagr`, de-o fi Boeing, Airbus sau Tupolev – o chestie din asta de om \n putere care d` s-o \ntoarc` b`tr\ne[te. Dar nu-[i mai continu` g\ndul. |i era, dintr-odat`, mult prea sete, o sete enorm` [i imperativ`, ie[it` din creta de sintez` a Xanaxului [i din s`r`tura unei panici greu de \mbl\nzit. Nici nu mai [tia ce s` \n]eleag`. |i era fric` de zbor,

to]i \n revist`. La sf\r[it, ea r`mase \n spate, iar el se \ntoarse \n partea din fa]` [i disp`ru din nou dup` draperie. Destinul era, totu[i, numai pentru cei de la clasa business. „Nu conteaz`, norocu’ e noroc...“ – \ncerc` Nae un panseu, dar se sperie de nuan]ele imposibile care ar fi urmat [i o l`s` balt`.

Apoi decolar`, apoi urechile lui Nae se umplur` de pocnete [i fo[nete, apoi se desfundar`, apoi pe ecranul televizora[ului \ncepu s` ruleze Mr. Bean, iar Nae \l urm`ri c\teva minute, \mpietrit. Apoi, cu mintea oxigenat` \n exces, \[i zise „dac` vrei s` \ngropi un comic, bag`-l pe televizoarele din avioane“, apoi \[i mai zise „b`i, frate“, apoi r`mase a[a, al nim`nui, pierdut \ntr-un spa]iu realmente aerian [i interna]ional.

Nu \n]elegea. Ce gre[ise la cump`r`turi? De ce nu mai era fericit` lumea din mintea lui, venit` la cheful din mintea lui? „B`i, frate, efectiv!“ Nu \n]elegea mai ales pentru c` el fusese \ntotdeauna o gazd` bun` – [i nu doar cu oamenii care \l vizitaser`, ci chiar [i cu ]\n]arii, care la el tr`geau negre[it peste noapte, orice alt` surs` de s\nge cald ar mai fi fost pe-acolo. {i cu ideile altora se purta frumos: le \nt\mpina cu bucurie, le g`zduia \n camerele cele mai c`lduroase ale min]ii lui, le omenea cu ce avea mai bun, \n speran]a c` or s` se simt` la el ca \ntr-o vacan]` all inclusive. A[a c` nu \n]elegea [i pace. Nu \n]elegea [i-i era cumplit de sete.

Soarta avea ochi \n]eleg`tori, nu putea s` fie crud`, de aceea ap`ru \n cap`tul din spate al culoarului, precedat` de un c`rucior din care pahare, sticlu]e, doze de metal [i t`vi cu m\ncare ]\[neau \n st\nga [i-n

dreapta, c`tre m\ini de pasageri \ntinse ca pentru o \mbr`]i[are fierbinte. Soarta ajunse \n dreptul lui Nae [i redeveni stewardesa extrem de binevoitoare. Nae lu` tava cu m\ncare, apoi o doz` de bere, o sticlu]` cu vin alb [i, clipind ca un c`lug`r tibetan preg`tit s` intre \n rug`ciune, \i ceru binevoitoarei s`-i [i umple cu ap` paharul. Binevoitoarea binevoi cu ochi \n]eleg`tori, Nae f`cu o plec`ciune scurt`, cu palmele \mpreunate, semn c` rug`ciunea c`lug`rului tibetan fusese ascultat`. Stewardesa trecu mai departe, [oldurile ei erau din nou ale unei sor]i cumsecade, pre]uiau clar via]a. Nae b`u apa dintr-o \nghi]itur`, deschise doza de bere [i \[i umplu paharul, ridic` apoi capacul t`vii cu m\ncare [i se uit`. Piesa de rezisten]` era o bucat` plat` de pe[te. |n jurul ei, o improviza]ie de legume, o g\lm` portocalie pe post de desert, plus tradi]ionalul unt [i tradi]ionala chifl`. Nae lu` cu]itul de plastic ca s` taie chifla \n dou`, apoi lu` [i chifla, apoi \n]elese. |n]elese totul, ca fulgerat, [i se lumin`. {i goli paharul de bere, [i se apuc` de m\ncat, \ncet, tihnit, st`p\n pe situa]ie. Iar c\nd ajunse la vin, [tiu c` soarta va r`m\ne binevoitoare p\n` la sf\r[itul zborului, c` vor avea o aterizare lin`, c` el \[i va recupera bagajele destul de repede, c` nevast`-sa \l va a[tepta la ie[ire, ro[ie \n obraji, c` se vor \mbr`]i[a \n fo[nete de pungi [i ]oc`ieli din buze, c` ea \i va zice un „Nae, Nae...“ lipicios, c` el \i va zice „A fost bine, a trecut...“, [i c` apoi o va face s` se mire fiindc` o va ruga s`-l a[tepte pu]in, cu pungile [i valiza la picioarele ei, c\t el coboar` iute la marketul din aeroport, ca s` ia ni[te p\ine. „P\ine?“ o s`-i strige ea din urm`. „P\inic`“, o s`-i arunce el peste um`r, gr`bindu-se, ca \n joac`, spre sc`ri. {i va lua din acel market o p\ine sau dou`, fiindc` asta-i lipsise lui atunci, \n duty-free, c\nd t\rguise toate tr`sn`ile posibile [i \ncepuse s` se simt` ca acas`, dup` care sim]ise c` parc` ar mai fi fost ceva de cump`rat. Acas`, c\nd se ducea la t\rguieli, nu exista s` nu ia [i ni[te p\ine.

Era obligatoriu, era un \nsemn na]ional.

Fotbalul se m\nca aici pe p\ine, meseria se m\nca pe p\ine, te [i mirai c` oamenii puteau s` se s`rute f`r` s` ia m`car o \mbuc`tur` de p\ine. |n duty-free f`cuse gre[eala s` se simt` ca acas`, dar p\inea nu era pe lista de cump`r`turi, iar asta le cam stricase cheful mesenilor din videoclipul lui mental.

Luase ni[te whisky-uri bune pentru ei. Era musai s` ia acum [i ni[te p\ine, ca s` poat` visa mai departe lini[tit, ca s` fie casa cas`, cu lemn alb, gazon, mas` imens` [i muzic` bl\nd` pe fundal.

Efectiv!

n

pagina 17

(din volumul \n preg`tire Kaufland)

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

dar ar fi vrut [i s` decoleze c\t mai repede, ca s` poat` primi \n sf\r[it ceva de b`ut.

A[a c` Nae \ncet` s` mai g\ndeasc` ceva.

Se uit` inutil la ceas, apoi pe hubloul din st\nga, apoi la verigheta vecinului din dreapta, \[i sim]i nodul din g\t juc\nd \n sus [i \n jos, ca un yo-yo, se sc`rpin` u[or la t\mpl` [i \n col]ul buzelor uscate, \[i pip`i centura de siguran]`, trase ad\nc aer \n piept, \[i drese vocea ca s` tac` mai bine, dup` care alunec` \n pozi]ia melomanului de Ateneu, preg`tit s` asculte ce avea de spus soarta.

La prima vedere, soarta n-ar`ta deloc r`u. Era blond` [i coapt` at\t c\t trebuie, avea ochi \n]eleg`tori [i un piept astfel calibrat \nc\t s`-i bucure [i pe gurmanzi, [i pe gurme]i. Era aceea[i soart` care \l \nt\mpinase la intrarea \n avion, care \i atinsese apoi degetul mic [i um`rul, [i care acum baleta \n cap`tul culoarului, pe clasicul libret al instructajului pentru situa]iile de urgen]`. Soarta era promi]`toare, z\mbea. Nae z\mbea [i el. A[a cum, mai \nainte, z\mbise [i casiera de la duty-free. Dar acolo, la dutyfree, totul p`ruse perfect, dup` care Nae se trezise c` ceva nu era tocmai \n regul`. A[a putea s` fie [i acum, cu zborul `sta de trei ore. Sau poate c` a[a era \ntotdeauna, \ntotdeauna ceva trebuia s`-]i stea \n g\t. |n fine.

Soarta cea blond` \[i \ncheie dansul [i, netezindu-[i fusta, disp`ru dup` draperia din spatele ei, ca dup` o cortin`. Nimeni nu aplaud`, nimeni nu ova]ion`. Apoi soarta reap`ru, \nso]it` de un steward c`runt [i ceremonios – pesemne destinul –, cu care o porni spre coada avionului, trec\ndu-i pe

DILEMATECA

PROZ~ DE VAR~

pagina 18

ANCHET~ Liviu ANTONESEI l un cristian l Nora IUGA l Maria MANOLESCU l R`zvan PETRESCU l Antoaneta RALIAN Mihnea RUDOIU l Mihaela URSA l Radu VANCU PL~CÉRE, pl`ceri, s.f. 1. Ac]iunea de a pl`cea [i rezultatul ei; stare afectiv`, fundamental`, determinat` de satisfacerea unor tendin]e, a unor cerin]e vitale; sentiment sau senza]ie de mul]umire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorin]a noastr`. ◊ Loc. adv. Cu pl`cere = a) cu drag, bucuros, din toat` inima; b) formul` de r`spuns la mul]umirile exprimate de cineva pentru un serviciu. F`r` pl`cere = \n sil`, f`r` voie. ◊ Expr.

F`-mi pl`cerea... = fii bun..., te rog...

2. Distrac]ie, petrecere; desf`tare, agrement. 3. Dorin]`, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. Dup` (sau de) pl`cere = pe plac, dup` voie, dup` gust.

Sursa: DEX ’98

n Liviu ANTONESEI Am o anume dificultate s` r`spund la anchet` dat fiind c` nu pricep exact sensul formulei „pl`ceri vinovate“! Dac` e s` disting \ntre feluritele tipuri de pl`ceri, pot vorbi la rigoare de pl`ceri mari [i pl`ceri mici, pl`ceri alte trupului, ale sufletului [i ale spiritului, pl`ceri constante [i pl`ceri aleatorii, dar nu despre pl`ceri vinovate [i nevinovate. Asta probabil pentru c` s\nt un hedonist, ca s` nu spun un epicureic – sun` preten]ios [i nici nu m-am \nvrednicit s` ajung filozof. Prin urmare, socot c` nimic din ceea ce-mi place mie nu e vinovat! {tiu c` societatea se str`duie de la \nceputurile sale s` ne inculce complexul vinov`]iei, dar m-am decis de mult` vreme s` nu joc jocul acesta. Prin urmare, nimic din ceea ce-mi provoac` pl`cere, dac` nu provoac` altuia nepl`cere sau un alt r`u, mai mare, nu e vinovat. Nici consumul de alcool, dac` nu-i tulbur pe ceilal]i ca efect al s`u, nici fumatul – [i de la ]igaret` la narghilea \l practic \n toate felurile –, dac` nu deranjez vreun nefum`tor, nici lectura romanelor poli]iste.

Am dat ultimul exemplu din mil` fa]` de Paul Valéry care, s`racul, de gura nevestei, speriat` la g\ndul c` l-ar putea surprinde jurnali[tii pe bietul academician, [i-a \nchiriat un apartament \n Paris pentru a se dedica acestor „lecturi vinovate“. Cine \mi cunoa[te c\t de c\t literatura \[i d` seama c` n-a[ putea \ncadra \n aceast` categorie „a-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Ce pl`ceri a[a-zis vinovate ave]i? morul liber“! Prin urmare, nu, nu am nici un fel de pl`ceri vinovate. M` str`dui s` adun experien]e ale pl`cerii. n un cristian Nu prea [tiu cum s` iau pl`cerile vinovate. Dac`-mi aduc bine aminte, au treab` [i cu v\rsta: la \nceput faci o fars` unei cotoroan]e, pui mu[tar pe sub pre[, arunci cu ou` de la balcon, apoi te ui]i ca b`ie]ii [i cu b`ie]ii la niscai filme cu femei goale, \nchiriind casete video cu buletinul fraierilor, mai t\rziu joci la pariuri (ogari, c`-s imprevizibili). Depinde. Cel mai bine m-am sim]it c\nd am furat c`r]i. Din anticariate, libr`rii. A fost o pl`cere real`. Mai ales c\nd, al`turi de un prieten, critic literar, ne-am luat la \ntrecere. În trei ore, aveam ceva la bord: 10 – eu, 9 – el, din cinci sau [ase locuri diferite. Vorb-aia, nu eram \nfumura]i degeaba! n Nora IUGA Nu [tiu cine ne-a turnat \n aluatul de cozonac pionezele astea, ca \n momentul \n care mu[c`m din miezul pufos s` ni se umple limba de s\nge; cine ne-a v\r\t frica asta neroad` \n s\n, f`c\ndu-ne s` credem c` tot ce ne place ar fi vinovat? De aici [i masochismul `sta, travestit \n ras` c`lug`reasc`, post [i rug`ciuni, „c` e un timp pentru toate“, cum zicea Ecleziastul, dar eu [tiu, de c\nd eram copil, c` tot ce n-aveam voie s` fac era bun, de-aia ne [i vine a[a un

chef, din senin uneori, s` [tergem cu buretele toat` lumea asta de pe tabl` [i s` ne umplem de pl`cere. Am stat o lun` la Viena, ziua p`[eam pe malul Dun`rii printre palate, parc` umblam \ntr-un tort cu fri[c`, noaptea citeam Lacan [i m` \ntorceam la marele meu prieten Freud, din anii studen]iei, [i fiecare pagin` purta sus, scris cu majuscule, titlul PL~CERE. Pl`cerile mele vinovate? A[adar, cine „coronat opus“? PL~CEREA, f`r` \ndoial`. Nu s\nt f`cut` s` scriu eseuri. Mai bine v` povestesc cum am renun]at eu la pl`cerea de a fi Dumnezeu.

Aveam 9 ani. Locuiam la Timi[oara pe Wilhelm Mühle, la nr. 12. M` chemau ferestrele mari care d`deau spre strad`, nu [tiu dac` m` chema catedrala greco-catolic` de vizavi sau muscoii alba[tri care b\z\iau pe geamuri. Prindeam zilnic c\te unul, alegeam un bold de p`l`rie cu capul de m`rgea colorat` din pernu]a de ace a mamei, \l \nfigeam bini[or \n pieptul lucios [i bombat al muscoiului care p\r\ia scurt ca o plato[` c\nd v\rful acului ie[ea de un centimetru pe partea cealalt` [i intra ca uns \n radiera Hardmuth cu dungi galbene [i ro[ii. Muscoiul \[i mi[ca aripile [i picioarele \ntr-o tura]ie de ventilator, \nc\t nici nu-i mai vedeam contururile, auzeam doar susurul aerului [i priveam fascinat` cum \[i pierde forma; devenise o p`p`die ai c`rei fulgi erau lua]i de v\nt... [i deodat` glasul mamei l\ng` mine: „Î]i place,

nu!? Ce-ai zice s` vin` acum un uria[, unul mare c\t Palace-Hotel, s` scoat` din fa]a casei st\lpul de telegraf, s` te tr\nteasc` pe spate [i s` ]i-l v\re-n burt`, l`s\ndu-te acolo s` dai din m\ini [i din picioare p\n` se termin` joaca...“ A[a m-a lecuit mama de pl`cerea de a m` juca de-a Dumnezeu. {i, totu[i, uneori m` g\ndesc, nu cumva pl`cerea, mai ales cea vinovat`, e ea \ns`[i o form` de Dumnezeu?

pagina 19

n R`zvan PETRESCU Simt o imens` pl`cere c\nd m`n\nc ciocolata copilului. O m`n\nc noaptea. Tot atunci citesc pasaje unde s\nt pre]uit \ntr-o carte despre vie]ile sfin]ilor [i \ncerc aceea[i satisfac]ie. Ca s`-mi exacerbez starea, beau [i Nestea-ul copilului – mai ales acum, \n toiul caniculei, e excep]ional pentru un b`iat de 12 ani s` resimt` bucuria deshidrat`rii, astfel se va preg`ti pentru meseria de explorator, singura pe care ar putea-o urma. M` bucur [i c\nd \mi bat nevasta, nu des, dar exemplar. Faptul c`-[i face poze cu ochii vine]i pe care [i-i posteaz` pe Facebook mi-a crescut ratingul la femei cu final nea[teptat, primesc solicit`ri de prietenie pe care le aprob pun\nd o singur` condi]ie – s` poarte cruci mari la g\t. Un alt divertisment teribil este s` scriu cuvinte de dojan` pe gardul iubitului iubitei mele – pe ea o chinui f`c\ndu-i cele mai absurde cadouri, cum ar fi pendule. La fel de vesel m`

n Antoaneta RALIAN O contradic]ie \n termeni, aproape oximoron. Pentru c`, din momentul \n care pl`cerea e poluat` de insidiosul sentiment de culpabilitate, \nceteaz` s` mai fie pl`cere. Pl`cerea e o tr`ire radioas`, natural`, perfect inocent`, \n m`sura \n care e instinctual` [i senzorial`, adic` at\ta timp c\t e spontan`, neprocesat` de g\ndire, de con[tiin]a de sine. Pl`cerea pur` are [i o finalitate creatoare: pl`cerea sexual` genereaz` via]`, pl`cerea crea]iei genereaz` art`, pl`cerea spiritual` deschide noi orizonturi. Nimic nu poate fi vinovat \n pl`cerea spontan` sau chiar \ntr-o existen]` epicurean` generat` de bunul-sim]. Tenta de vinov`]ie intervine doar \n pl`cerea care

lezeaz`, afecteaz` pe altul: pl`cerea de a-l umili, ironiza, persecuta, r`ni, calomnia (nu [i de a-l b\rfi; b\rfa, chiar acidulat`, poate r`m\ne o pl`cere inofensiv` dac` \[i cunoa[te limitele). Un loc ambiguu \n galeria pl`cerilor vinovate \l de]ine adulterul, \n care se \mbin` firescul [i culpabilitatea. Mi se pare oarecum firesc (mai ales c\nd e vorba de via]a altuia, [i nu de a mea) ca \ntr-o c`s`torie longeviv`, dup` ani [i ani de monogamie [i captivitate emo]ional`, s` sim]i nevoia de a oferi pu]in` libertate sim]urilor condamnate la ascetism. At\ta timp c\t asemenea derapaje nu duc la destr`marea c`sniciei, la profanarea empatiei [i a afec]iunii dintre so]i. Ba chiar adulterul poate avea [i efecte salutare: partenerul adulterin ofer` \n chip de compensa]ie mai mult` aten]ie [i tandre]e, ajung\ndu-se, \ntr-un fel, la o revigorare a vie]ii conjugale. Da, [tiu bine c` pl`cerile practicate pe ascuns au un gust mai picant: ]igara fumat` de elev la closet, sexul „pe furate“ pe bancheta din spate a ma[inii sau prin locuri neb`nuite, chiulul de la \ndatoriri, mica orgie neprev`zut` etc., dar nu s\nt convins` c` \n asemenea cazuri prevaleaz` gustul pl`cerii propriu-zise sau cel al teribilismului, al victoriei asupra unei primejdii mai mult sau mai pu]in imaginare sau stupoarea insolitului, a spargerii rutinei [i a tabuurilor. Am detestat \ntotdeauna du[manii pl`cerii: puritanismul, moralitatea afectat`, b`]oas`, imperativ`.

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

n Maria MANOLESCU M`n\nc semin]e \n timp ce citesc, f`r` s` scuip cojile pe pagini – dar le sparg \n din]i. Citesc horoscopul.

C\nd cineva se uit` ur\t la mine pe strad`, str\ng pumnul drept [i las \n jos, discret, degetul mijlociu. M` ab]in s` spun „]i-am zis eu?“, pentru ca palma moral` dat` celuilalt s` se dubleze (odat` cu pl`cerea [i vinov`]ia mea). M` uit de la etajul 6 \n curtea vecinilor de jos care v\nd fier vechi [i au salc\mi [i o c`ru]` de copii care sar goi de pe o canapea desfundat`, [tiind c`, dac` vecinii de jos s-ar ocupa cu bankingul [i s-ar bronza l\ng` piscin`, m-a[ sim]i mai voieurist` dec\t a[a.

Iar [tiind c` \n alt context m-a[ sim]i mai vinovat` m` face ca \n `sta s` fiu de fapt mai vinovat`, pentru c` vinov`]ia mi-e mai dulce atunci c\nd n-o simt, de[i [tiu c-ar trebui s` o simt. Dar cea mai mare pl`cere vinovat` pe care o am este scrisul. De fapt, e o pl`cere pe care sigur o simt mul]i al]ii, dar la mine se manifest` prin scris. La bunic`mea se cheam` b\rf`. La prietenii mei cu facultate se cheam` studii de caz. La mine se cheam` caracterizarea personajelor. Este o pl`cere despre care [tiu c`, dup` criteriile modestiei, iubirii [i toleran]ei, ar trebui s` m` fac` s` m` simt vinovat`. {i tocmai pentru c`, de fapt, nu prea m` simt, ea devine o vinov`]ie profund`, dulce [i imens de pl`cut`. Pl`cerea vinovat` de a crede c` eu, fa]` de cei din b\rfe, studii de caz, piese sau c`r]i, [tiu mult mai bine cum ar trebui tr`it` via]a.

simt [i c\nd blochez \ntre etaje liftul iubitului altei iubite (mai am dou`, dintre care una-i neprih`nit`), \l p\ndesc c\nd intr`-n ascensor [i, folosind o telecomand` cu rotor, \l opresc \ntre [ase [i opt, pun\ndu-i la difuzoarele instalate de mine \n plafon toate variantele lui Miles Davis la muzica filmului Ascensor pentru e[afod. Apoi m` prefac c`-ncerc s`-l ajut s` ias`, \i dau m\na ca s` se strecoare prin deschiz`tura dintre etaje [i pornesc liftul. Mereu cel`lalt lift, nu-i o gre[eal`, ci o nou` desf`tare, pentru c` m` \ndrept`]e[te s`-mi percep uimitoarea generozitate: \l salvez pe nenorocit exact \n clipa-n care pot s`-l tai \n dou`. Pe urm` merg la un preot scund [i el m` laud`.

DILEMATECA

ANCHET~

pagina 20

Mi se pare foarte pl`cut s` fac altceva dec\t ceea ce trebuie, adic`: s` citesc Roberto Bolaño c\nd am de scris despre comparatismul românesc, s` cos o rochie (ca rochia de mireas` pentru Lili, de exemplu) sau s`-mi fac ni[te cercei tocmai c\nd am mai multe lucr`ri de corectat, s` [u[otesc cu Nona [i Mira \nainte de culcare („ca fetele“) [i s` ne apuce r\sul f`r` oprire tocmai c\nd Doru adoarme, s` nu m` extazieze magazinele de pantofi, ci magazinele de bricolaj, s` mut mobila prin cas` [i s` fac pr`jituri c\nd s\nt foarte stresat` [i da, s` m` uit \n fiecare vacan]` de var` la toate seriile din Seinfeld.

n Mihnea RUDOIU Anul acesta, \n septembrie, se \mplinesc 20 de ani de c\nd s\nt \n armat`. O cifr` consistent`, dac` o raportez la cei 34 de ani pe care \i am, din care motiv cred c` pl`cerilor mele vinovate li s-ar potrivi, mai degrab`, adjectivul „neregulamentare“. Nu cultiv multe asemenea pl`ceri, \n schimb, toate m` binedispun. Astfel, m` simt vinovat c` patriotismul oficial \l percep ca pe o sudalm` rostit` dintr-un amvon, dar m` amuz` c\nd realizez c` nimeni nu \l ia \n serios; m` simt vinovat c` lectura presei militare m` plictise[te ca un film despre marile realiz`ri comuniste, dar m` amuz` c\nd constat c` n-are cum altfel; m` simt vinovat c` la depunerile de coroane de Ziua Armatei casc de cum aud vorbindu-se despre „patrie“ [i „nepre]uita jertf` a str`mo[ilor“, dar m` amuz` c` nimeni nu-[i d` seama c` dorm pe mine (poate fiindc` to]i, la r\ndul lor, dorm pe ei); m` simt vinovat c` persoane f`r` o preg`tire militar` solid` au capacitatea intelectual` s` ajung` \ntr-un timp record generali sau colonei, pe c\nd eu s\nt doar c`pitan, dar m` amuz` c\nd \mi dau seama c` asta se \nt\mpl` fiindc` eu urmez, pas cu pas, ghidul carierei militare; m` simt vinovat c\nd mi se atrage aten]ia c` s\nt prea mic ca s` pricep de ce \n armat` se \nt\mpl` ce se \nt\mpl`, dar m` amuz` c\nd \i ascult pe cei mari, care pricep, explic\nd de ce se \nt\mpl` ce se \nt\mpl`. Nu \n ultim` instan]`, recunosc c` m` simt vinovat fiindc` m` amuz` asemenea pl`ceri ascunse. Din fericire, trebuie s` admit [i c`, cel mai adesea, m` amuz` teribil faptul c` m` simt vinovat.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

ANCHET~

n Mihaela URSA O m`rturisire despre pl`cerile vinovate nu poate fi dec\t ipocrit`: dac` s\nt cu adev`rat vinovate, ele trebuie s`

r`m\n` imposibil de m`rturisit. Ne putem \ns` fandosi oric\nd, cu voluptate narcisic`, vorbind despre micile pl`ceri vinovate. În cazul meu, acestea au mereu o anumit` gratuitate. Cu c\t lumea \n care alerg arat` mai mult ca una a necesit`]ii [i a eficien]ei, cu at\t devine mai pl`cut` [i mai vinovat` gratuitatea, ca tot ceea ce se opune necesit`]ii [i eficien]ei. Descop`r o astfel de pl`cere, mai ales dup` perioadele aglomerate de expunere social`, \n toate formele de recluziune: s` nu-mi deschid mail-ul s`pt`m\ni la r\nd, s` m` ocup de florile din gr`din` [i din cas`, s` nu prea am de vorbit. Sigur, toate astea n-ar avea nici un farmec dac`, \n contrapartid`, n-a[ savura autoexhibarea pe re]elele de socializare, o b\rf` s`n`toas`, \nt\lnirile cu Doru la o cafea secret` \n ora[.

n Radu VANCU Cum de c\]iva ani \ncoace nu fac dec\t s` tot tai de pe list` diver[i itemi \ncadrabili la sec]iunea „pl`ceri vinovate“, deduc c` principala mea pl`cere vinovat` e aceea de eliminare a pl`cerilor vinovate. De inchizitor al pl`cerii, cum ar veni. A[a se face c` am t`iat de pe list` alcoolul, de vreo trei ani [i ceva, cafeaua, de un an [i ceva...

Mi-ar fi pl`cut s` pot t`ia [i ]ig`rile, dar, din nefericire pentru vinovatele pl`ceri ale inchizitorului pl`cerii, n-am fumat niciodat`. Cum nici una dintre t`ierile astea nu s\nt motivate ideologic (n-am absolut nimic cu b`utorii, cu cafegiii, cu fum`torii etc.), \ncep s` b`nuiesc c` \n psihologia mea se amestec` un masochism de ascet bezmetic cu anorexia p`tima[` a unei drama queen din showbiz. O combina]ie \ntre Torquemada [i Andreea Marin (nu [tiu s` fie anorexic`, dar mi se pare z\na-mam` a tuturor drama queen-urilor de pe lumea asta).

A, s` nu uit pl`cerea vinovat` de a m` vorbi numai de foarte bine \n public. La asta, iat`, pare-se c` nu pot renun]a nicicum! anchet` realizat` de

Marius Chivu

n

Constantin Vic`

Note de var`

*

*

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

E posibil ca \n viitorul apropiat nimeni s` nu mai scrie de m\n`. Tastatura va lua locul creionului, definitiv, iar apoi vocea [i programele de transcriere vocal` vor lua locul tastaturii. În Coreea de Sud, copiii primesc tablete \n loc de caiete, profesorii vor tr`i \n simbioz` cu aplica]iile special dedicate \nv`]`rii digitale. Dispari]ia scrisului de m\n` va avea vreun efect asupra creierului uman? Dar asupra modului \n care memor`m [i comunic`m? Vom fi mai pu]in aten]i la semnele din mediul \nconjur`tor?

O s` dispar` arta str`zii, graffiti?

DILEMATECA

TEHNODROM

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

*

Europa a luptat [i a c\[tigat. Parlamentul European a respins ACTA cu o majoritate cov\r[itoare, \ntre un vot pentru agricultur` [i altul pentru pia]a comun`. ACTA, visul fierbinte al corpora]iilor divertismentului [i medicamentului, a murit. Cu toate acestea, Internetul nu este [i nu va fi niciodat` salvat. În fiecare an vor fi noi acorduri comerciale [i noi interese bizare de ap`rat prin legi str\mbe [i nedemocratice. Internetul devine pe zi ce trece mai corporatizat [i mai plin de grani]e, iar gardieni nu-i mai s\nt hackerii d’antan. Acum netizenii trebuie s` se mobilizeze at\t prin intermediul reprezentan]ilor lor, c\t [i prin metodele clasice ale protestului [i nesupunerii civile.

Lupta nu are sf\r[it. Ce nu \n]eleg mogulii media [i obseda]ii propriet`]ii intelectuale este c` nu te po]i opune naturii informa]iei [i dorin]ei celor mai mul]i. {i an de an s\nt mult mai mul]i cei care folosesc Internetul ca pe singura cale de acces spre cunoa[tere.

Nici m`car jum`tate din popula]ia lumii nu e online. Dar [i c\nd va fi...

*

*

*

Prea mult tehno-optimism, ca-n fragmentul de mai sus, stric`. Pe c\t se bucur` prietenii informa]iei libere, pe at\t agen]iile speciale ale statelor caut` metode de control prin Internet. An de an, se investesc sume imense \n aceste mecanisme, [i cercetarea e de-abia la \nceput. Frica psihopa]ilor, care fac via]a politic`, nu are limite. Internetul este, \nc` de la \nceput, copilul unui mariaj dubios, cel dintre armat` [i lumea cercet`rii. Cum putem ]ine \n fr\u tendin]a c`tre control [i supraveghere? Cine ne ap`r` de intruziune? Am putea spune c` legea. Dar legea este construit` de ace[ti psihopa]i plini de fric`.

*

*

*

Informatizarea [i digitalizarea sistemului public, de la cel al guvern`rii la cel educa]ional, s\nt una dintre cele mai mari afa-

ceri ale secolului. Tranzi]ia spre o lume digital` nu poate fi f`cut` pe cont propriu. Cineva trebuie s` c\[tige contracte grase, pentru a \nv`]a turma de cet`]eni cum s` mi[te din mouse. Cineva ofer` programe educa]ionale pe bani mul]i, cu scopul de a-i obi[nui pe tinerii elevi cu lumea digital`. {i tot a[a.

S\nt c\teva corpora]ii care c`pu[eaz` statul ([i societatea) cu programele lor \ntotdeauna dep`[ite, dar obligatorii pentru min]ile destul de \nguste ale psihopa]ilor politici.

Altele construiesc programe de administrare, sisteme complexe, care nu vor func]iona niciodat` cum trebuie; drept urmare, vor c\[tiga noi contracte pentru \ntre]inerea lor.

De peste 15 ani România e un exemplu perfect pentru e[ecul informatiz`rii. {i \n fiecare an banii curg f`r` folos \n buzunare conectate cu alte buzunare, \ntr-o re]ea care ar trebui introdus` \n manualele de teoria grafurilor.

n

n DILEMATECA V~ RECOMAND~ n Din c\te-mi dau eu seama, cele mai mari [anse, ca scriitor, s` ajungi s` fii citit pe un audio-book le ai dac` e[ti rus [i mort. Trei minunate astfel de audio-book-uri la Humanitas Multimedia: Pu[kin, Dama de pic`, \n lectura lui Victor Rebengiuc; Gogol, Mantaua, \n lectura lui R`zvan Vasilescu; [i Tolstoi, Cuponul fals, \n lectura lui Marius Manole.

Lecturi la aer condi]ionat cu un [pri] al`turi!

(Marius Chivu)

n Nu m` atinge de Dumitri]a Stoica (Humanitas, 2011), un roman de debut atipic, o utopie a percep]iei [i a „c`rnii care are suflet“ ce reu[e[te s`-i aduc` laolalt` nu doar pe Marele Inchizitor al lui Dostoievski [i pe Edit Piaf, ci [i pe Ceau[escu, Geoan` [i B`sescu, \ntr-o desf`[urare narativ` cu totul imprevizibil`. (Simona Sora)

n

pagina 21

n www.infocarte.ro. Catalogul c`r]ilor disponibile \n România. G`si]i \n el (deocamdat`) 20.000 de titluri. Cu c`utare dup` autor, titlu, domenii [i tot tac\mul. Înc` un pas spre normalitatea bunei [i utilei inform`ri,

\ntr-o cultur` \n care lucr`rile de referin]` [i resursele de documentare cam lipsesc. Un proiect sprijinit de Erste Stiftung, Institutul Cultural Român, Fund for Central and East European Book Project, Centrul Na]ional al C`r]ii. (Mircea Vasilescu)

pagina 22

MERIDIANE Petre R`ileanu

Sexul [i nici moartea

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

André Comte-Sponville (n. 1952) a transformat filozofia \ntr-un gen de succes. A predat filozofia la Sorbona p\n` \n 1998, c\nd a renun]at la cariera universitar` pentru a se consacra scrisului, intervenind de asemenea \n colocvii [i conferin]e \n afara cadrului academic. C`r]ile sale, \ncep\nd cu Petit traité des grandes vertus/Mic tratat despre marile virtu]i (PUF, 1995, reeditat \n 2001 de Seuil \n colec]ia popular` „Points“), r`m\n s`pt`m\ni la r\nd \n topul celor mai bune v\nz`ri, iar Micul tratat face parte din primele zece titluri traduse \n alte limbi din categoria filozofie-eseu. Într-un stil f`cut din claritate [i tact pedagogic, prin dozarea argumentelor [i conducerea demonstra]iei, autorul apropie reflec]ia filozofic` de marele public.

Temele sale: Cum s` tr`im? Via]a are un sens? Cum se ajunge la fericire? Cum s` ajungi la \n]elepciune f`r` a te supune religiei? Cum s` fii liber? Virtutea e posibil`?

P\n` unde poate merge toleran]a? André Comte-Sponville propune \n c`r]ile [i interven]iile sale o „metafizic` materialist`“, o etic` umanist` [i o „spiritualitate f`r` Dumnezeu“, sintetizate \n formula „o \n]elepciune pentru timpurile noastre“.

Le sexe ni la mort/Sexul [i nici moartea.

Trei eseuri despre iubire [i sexualitate, Albin Michel, 2012, este o tentativ` de a stabili, cu

André Comte-Sponville

un vast aparat de referin]e filozofice, dar \ntr-un discurs ce se vrea pe \n]elesul tuturor, locul ocupat de iubire [i sex/sexualitate \n via]a omului definit ca un animal erotic.

Iubirea ca virtute. Morala, un succedaneu al iubirii Dac` e adev`rat, a[a cum pretinde Kant, c` egoismul fundamenteaz` r`ul moral, solu]ia ar fi o atenuare a exclusivei preocup`ri de sine. O transformare pe care iubirea o poate opera mai bine dec\t oricare alt sentiment. Iubirea are multiple sensuri, determin`ri, accep]ii. Nu pentru a le limita – opera]iune imposibil`, de altfel –, ci pentru a sistematiza, subsum\nd diversitatea c\torva paradigme, autorul ilustreaz` iubirea cu trei cuvinte din greac`: agápe, éros, philía.

Primul, agápe, este absent din textele clasice (nici Platon, nici Aristotel nu-l folosesc), \n schimb e foarte prezent \n Noul Testament, unde desemneaz` iubirea de aproape – cel care nu e nici amant, nici prieten. Acest tip de iubire este una din cele trei virtu]i „teologale“, \n sensul c` toate \l au pe Dumnezeu ca obiect: credin]a, speran]a, caritatea (charité), \n vocabularul catolicilor, respectiv credin]a, speran]a, iubirea (amour), la protestan]i. Diferen]a, cum se poate observa, este dat` de traducerea di-

ferit` \n limba francez` a cuv\ntului grecesc agápe. Chiar dac` sensurile se echivaleaz`, lucrurile se complic` la nivel lexical \n limba român`, unde canonul ortodox impune o terminologie paralel` slavon`.

Iubirea este a[adar o virtute, un sentiment, [i nu o datorie. {i totu[i, se \ntreab` filozoful, „prin ce stranie abera]ie Scripturile pot s` comande ceva, respectiv iubirea, care nu se comand`“, atunci c\nd \n Noul Testament se spune: „Iube[te-]i aproapele ca pe tine \nsu]i“? Pentru rezolvarea acestei chestiuni, autorul, ateu declarat, face apel la autoritatea incontestabil` a lui Kant, luteran pios [i chiar pietist. Filozoful german e de p`rere c` \n comandamentul enun]at se face referin]` nu la un sentiment, care nu se poate comanda, ci la un act, ceea el nume[te „iubirea practic`“, iubirea activ` sau \n ac]iune – de la grecescul práxis, „ac]iune“: „A-L iubi pe Dumnezeu semnific`, din aceast` perspectiv`: a executa de bun` voie comandamentele sale; a-]i iubi aproapele: a \ndeplini de bun` voie \ndatoririle tale fa]` de el.“ Kant observ` c` „un comandament care ordon` o ac]iune din bun` voin]` este \n sine contradictoriu“, de aceea filozoful german accept` c` e vorba mai pu]in de a avea o asemenea inten]ie, c\t mai ales de a tinde c`tre. A iubi nu se poate comanda, a ac]iona \ns`, da – este concluzia provizorie a filozofului Comte-Sponville, al c`rui text este un parcurs ascendent conceput \n a[a fel \nc\t cititorul s` nu se r`t`ceasc` [i s` nu se epuizeze \nainte de termen: „A iubi? Nu se poate la comand`. A ac]iona, da. Cea care comand` este deci iubirea, inclusiv – [i acesta e paradoxul idealului – c\nd ea e absent`. Iat` spiritul Evangheliilor, dar cur`]at de naivitate. Iubirea sau sfin]enia nu s\nt dec\t idealuri. Doar ac]iunea depinde de noi. Doar ea poate fi comandat`. Ceea ce Iisus sau morala pretind de la noi este deci s` ac]ion`m: din iubire, c\nd iubim, sau ca [i cum am iubi, c\nd iubirea lipse[te. Cine nu vede c` al doilea termen al alternativei este de departe cel mai frecvent? Avem nevoie de moral` doar \n absen]a iubirii; o nevoie imperioas`, c`ci ea, morala, ne permite s` ac]ion`m \n conformitate cu acest ideal interior (iubirea) care nu se comand`, dar care comand`. Cu alte cuvinte, \n actele noastre imit`m iubirea, care ar trebui s` le ghideze sau chiar le ghideaz` efectiv, dar ca ideal, [i nu ca sentiment.“

EROS cu o mie de fe]e

n

pagina 23

Forma de iubire asupra c`reia autorul se opre[te cel mai mult este erosul. Eros, \n mitologia greac`, este zeul pasiunii iubirii.

Eros nu e sexul, ci iubirea, mai precis un tip particular, iubirea pasiune. Sexualitatea – ta aphrodísia – este domeniul zei]ei Afrodita. Chiar dac` nu e numai sexualitate, Eros o presupune, o con]ine, o poten]eaz` [i, \n unele cazuri, chiar o dep`[e[te. Eros, o realitate complex` [i poliform`, a intrat \n reflec]ia filozofilor, constituind, mai mult, fundamentul sau liantul unor viziuni articulate despre lume. În partea cea mai substan]ial` a c`r]ii sale, Comte-Sponville rezum`, comenteaz` [i analizeaz` din aceast` perspectiv` c\teva din textele filozofice fundamen-

prea mult` animalitate. Este partea noastr` de umbr`.“ Platon, indulgent cu Eros, complezent cu pederastia, at\ta vreme c\t r`m\ne \n principal spiritual`, se arat` sever cu „Afrodita vulgar`“, ghid al pl`cerilor carnale, \n opozi]ie cu sublimul reprezentat de „Afrodita celest`“, simboliz\nd „iubirea platonic`“. Sf\ntul Augustin, care \nainte de convertire a cunoscut depravarea, nu vede \n sexualitate dec\t „tenebre senzuale“ [i „turpitudini degradante“, „mizerabil` [i arz`toare dorin]` de a se freca de creaturi sensibile“. Libido, cuv\ntul prezent \n Confesiunile Sf\ntului Augustin pentru a desemna dorin]a sexual`, este prezent [i la Spinoza.

Autorul Eticii are o viziune ampl` [i luminoas` despre iubire, dar repro[eaz` pl`cerii senzuale acapararea spiritului [i acuz` „triste]ea extrem`“ ce urmeaz` „pl`cerilor voluptuoase“. Un loc comun discutabil, ca o \ncercare de extirpare din memorie a ceea ce este exaltant \n experien]a erotic`: explorarea limitelor.

Sexul este o tensiune \n care se amestec` inextricabil pl`cere, jubila]ie, suferin]`, for]` [i abandon, dorin]a de \ntoarcere la starea dint\i, la nefiin]`, la moarte sau la Nirvana (Freud). Sexul atinge spiritul (Sf\ntul Augustin nu se \n[ela) [i prin asta d` acces la infinit.

Titlul c`r]ii lui André Comte-Sponville parafrazeaz` o propozi]ie a moralistului La Rochefoucault: „Le soleil ni la mort ne se peuvent regarder fixement/Soarele [i nici moartea nu pot fi privite \n fa]`“. Spargerea ritmului [i a simetriei (construc]ia standard ar fi „nici... nici“) are drept efect intensificarea expresivit`]ii. O caden]` capricioas`, tr`g\ndu-[i farmecul, for]a [i misterul din neregularitate. Introduc\nd le sexe \n loc de le soleil [i oprind propozi]ia la jum`tate, Comte-Sponville \i spore[te caracterul enigmatic. Fonetic, [i o alt` lectur` e posibil`: „le sexe nie la mort – sexul neag` moartea“.

Propozi]ie valabil` doar la nivelul speciei, sus]ine cartezian filozoful de azi. Dincolo de acest adev`r strict [i limitat, „sexul neag` moartea“ este o emblem` fosforescent` la un nivel spiritualizat al erotismului. Mai corect spus, „la un alt nivel de realitate“ – \n sensul de „diferit“ [i de „\nalt“. „Eros \l \nvinge pe Thanatos [i este poten]at de el.“ Moarte-via]`, aceast` ambivalen]` specific` erotismului este mai frecvent [i mai intens tr`it` de femei. Ca \n versurile poetesei Marie-Catherine de Villedieu (secolul al XVIII-lea): „Mor \n bra]ele iubitului meu fidel [i \n aceast` moarte g`sesc via]a.“ Partea a doua a ecua]iei lui Platon „Iubirea = dorin]` = lips`“ este modificat` \n mod esen]ial de Spinoza: dorin]a nu e lips`, ci putere. Cuv\ntul „putere“ este luat \n sensul de „poten]`“, „poten]ial“. Dorin]a, dorin]a dorit` [i dorin]a dezirabil`. Re\nnoit` mereu. C\t` vreme dorim, nu murim.

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Relu\nd firul demonstra]iei: \n absen]a iubirii, care este obiectiv limitat`, morala serve[te drept regulator \n rela]iile dintre oameni, \mpiedic\nd r`ul sau, mai mult, facilit\nd binele. Un joc subtil se stabile[te \ntre virtu]i (cele capabile s` ridice omul la excelen]` – semnifica]ia cuv\ntului grec areté) [i succedaneele lor. Morala, \n ipostaza de „ca [i iubire“, are la r\ndul ei dou` succedanee: dreptul [i polite]ea. O societate dominat` de drept (justi]ie) [i de polite]e are, privit` din exterior, toate aparen]ele unei societ`]i aproape perfecte. {i totu[i, via]a \n interiorul ei nu ar avea nici valoare, nici savoare, nici sens. Între cele dou` forme de excep]ii – sfin]enia (care se satisface din iubire) [i barbaria (\n care [i dreptul, [i polite]ea s\nt deficiente) –, oamenii tr`iesc din faux-semblants (ipocrizie) [i din vrais-semblants: mimarea moralei, altfel spus legalitate [i bune maniere. „E mai pu]in bine dec\t iubirea? Cert. Dar e mult mai bine dec\t barbaria. Dreptul [i polite]ea n-au salvat niciodat` pe nimeni. Delincven]a [i grosol`nia, \nc` [i mai pu]in.“ Referindu-se \n permanen]` la valorile iudeo-cre[tine, Comte-Sponville r`m\ne fidel eticii umaniste, tinz\nd la articularea a ceea ce el nume[te o „spiritualitate f`r` Dumnezeu“.

tale. Platon, \n Banchetul, pune fa]` \n fa]` discursul lui Aristofan [i pe cel al lui Socrate. Primul, pornind de la „mitul hermafroditului“, altfel spus al completitudinii perfecte, ajunge la aceste caracteristici ale iubirii: exclusivitate, perpetuitate, beatitudine, fuziune. Eros singur este capabil s` provoace fuziunea a dou` fiin]e \n una singur`, vindec\nd astfel natura uman` de sciziunea primordial`. Realist, nuan]at [i complex, discursul lui Socrate este \n egal` m`sur` fructul cunoa[terii, dar [i al revela]iei f`cute de o femeie, Diotima. Adev`rul lor, \nsu[it de Platon, se prezint` sub forma acestei duble ecua]ii: Iubirea = dorin]` = lips`. În treac`t fie spus, aceast` formul` va servi drept soclu psihanalizei lui Lacan. Dorim ceea ce nu avem. Starea de fericire este exclus`, pentru c` dorin]a \nceteaz` odat` cu ob]inerea obiectului sau a fiin]ei dorite.

Iubirea este lips`. Prezen]a – deci dispari]ia lipsei – atenueaz` treptat dorin]a [i sf\r[e[te prin a epuiza iubirea. De la Platon la Schopenhauer, „cea mai trist` faz` din istoria filozofiei“, nu mai e dec\t un pas: „Toat` via]a noastr` oscileaz` asemenea unui pendul, de la dreapta la st\nga, de la suferin]` la plictis.“ Condi]ia uman` intrat` pe m\na scepticilor domina]i de umori negre nu e deloc glorioas`. Ace[ti doi poli nu epuizeaz` toate fa]etele erosului, dar ilustreaz` schematizarea excesiv` c`reia i se poate atribui, ce-i drept, o regretabil` frecven]` statistic`: „Ceea ce Platon [i Schopenhauer ne ajut` s` \n]elegem este dificultatea cuplului. Ce e un cuplu nefericit? Un cuplu care a c`zut din Platon \n Schopenhauer sau din Aragon \n Michel Houellebecq: c\nd dispare lipsa nu mai r`m\ne dec\t plictisul.“ Platon/Socrate/Diotima propun \n continuare calea ascendent` \n trepte, de la iubirea cea mai de jos [i cea mai accesibil`, p\n` la forma elevat` de iubire, cea mai rar` [i cea mai exigent`, trec\nd prin estetic [i etic p\n` la spiritual – iubirea pentru Frumosul absolut, care la greci e nedesp`r]it` de Bine. „A filozofa \nseamn` a deveni grec.“ „Dialectica ascendent`“ a lui Platon va servi doctrinei cre[tine, \ndrept`]ind observa]ia \n form` de butad` a lui Nietzsche: cre[tinismul este platonismul s`racului.

Orice iubire este iubire de imortalitate, este de p`rere Platon, introduc\nd astfel cealalt` mare tem` major` a oric`rei discu]ii despre iubire, ambivalen]a Eros-Thanatos. Comte-Sponville observ` rezerva dintotdeauna a filozofilor fa]` de Eros considerat [i \n componenta sa sexual`, exprim\ndu-se \n schimb unanim asupra mor]ii, din care au f`cut chiar un subiect de predilec]ie: „Asupra mor]ii, filozofii s\nt de acord f`r` dificultate, p\n` la a-i da, \n mod exagerat, un statut esen]ial («a filozofa \nseamn` a \nv`]a s` mori»). Asupra sexualit`]ii, ei s\nt de cele mai multe ori rezerva]i. Prea mult` furie \n ea, sau \n noi, prea mult` orbire, prea mult egoism, aviditate, violen]`,

DILEMATECA

MERIDIANE

pagina 24

PROFIL Vanessa Zigmund librar, International Bookshop

O libr`rie minuscul`, Luteran`. Ai putea trece prin fa]a vitrinei f`r` s`-]i dai seama ce comori ascunde.

O firm` discret` care spune multe [i pu]ine despre ce se afl` \n`untrul magazina[ului de vreo 12 metri p`tra]i: International Bookshop. Te \nt\mpin` o femeie frumoas` [i z\mbitoare. Cau]i o carte anume? Ai nevoie de-o recomandare?

Vanessa Zigmund [tie c\te ceva despre fiecare carte din libr`rie. N-ai cum s` ie[i de-acolo cu m\inile goale.

Oric\t de bine ar \ncerca editorii s` simuleze optimismul, pia]a de carte din România a fost afectat` de criza financiar`. Aproape toate editurile [i-au mic[orat vizibil produc]ia, planul editorial a r`mas \n urm`, multe edituri mici s-au \nchis. Nici libr`riile nu o duc tocmai bine. În ultimii ani s-au deschis c\teva noi, \ns` cele care au disp`rut s\nt mult mai numeroase. V\nz`rile de carte la chio[c – \n edi]ii ieftine [i prost redactate – au stricat pia]a. Nu doar pentru c` au umplut-o de maculatur`, ci [i pentru c` au creat alte obi[nuin]e de consum. Publicul larg s-a \nv`]at s` cumpere c`r]i „de colec]ie“ – nu titluri sau autori. Pe de alt` parte, relevan]a acestei institu]ii – libr`ria – a sc`zut considerabil odat` cu apari]ia marilor depozite de carte [i a portalurilor de distribu]ie mondial` (cum ar fi, de pild`, Amazon). La ce bun s` mai cau]i cartea \ntr-o libr`rie, c\nd po]i s-o comanzi acas`? – se \ntreab`, probabil, mul]i dintre consumatorii de carte. R`spunsuri ar fi, destule.

Oferta International Bookshop, de pild`, nu e foarte extins`, dar e foarte diferit` de cea a libr`riilor române[ti. Vanessa Zigmund, cea care gestioneaz` libr`ria, [i-a propus s` ofere publicului cititor [i [tiutor de limbi str`ine acces la c`r]ile care \nc` nu au p`truns pe pia]a româneasc`. „M` adre-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

„Fac capul mare oricui intr` \n libr`rie [i are timp s` m` asculte“ sez unor oameni care i-au citit deja pe autorii clasici, care [tiu s` se descurce \ntr-o libr`rie, care au deja o bibliotec` bine garnisit`; unui public curios, care cite[te frecvent, care e la curent cu apari]iile editoriale [i care nu g`se[te \n libr`riile române[ti tot ceea ce caut`. Am \ncecat s` selectez autori care nu au fost tradu[i \n România sau care au fost prost t`lm`ci]i. Ne concentr`m pe nout`]i. Partea destul de nepl`cut` e c` autorii ace[tia nu s\nt cunoscu]i \n România – [i atunci e destul de greu s`-i convingem pe oameni s` le cumpere c`r]ile“, spune Zigmund.

Libr`ria ofer` carte \n limbile englez`, francez`, spaniol` [i german`. În jur de 40% s\nt lucr`ri non-fiction ([tiin]e umane, biografii etc.), 60% s\nt romane. Exist` vreo ordine \n aceast` colec]ie? Cum \[i alege c`r]ile? „S\nt c`r]ile pe care mi le-a[ dori [i eu“, m`rturise[te Vanessa Zigmund.

Amatoare de c`r]i, profesionist` \n v\nz`ri „Iubesc c`r]ile, dar nu s\nt o libr`reas` profesionist`.“ Absolvent` de Litere, Vanessa Zigmund lucreaz` de mul]i ani \ntr-o agen]ie de turism. Cititul e o pasiune veche, iar libr`ria – o nou` preocupare. Nu a f`cut studii de pia]`, nu a consultat statistici de

v\nz`ri atunci c\nd a lansat aceast` mic` afacere. Se bazeaz` pe propriile gusturi literare, pe intui]ie [i pe experien]a \n v\nz`ri, c\[tigat` \n agen]ia de turism. Nu s-a l`sat descurajat` de semnele de [ubrezenie ale pie]ei de carte de aici. Dimpotriv`, le prive[te ca pe o oportunitate. Faptul c` nu se public` destul, faptul c` editurile de aici ignor` o mare parte dintre autorii ei prefera]i constituie o oportunitate pentru mica ei libr`rie. În ultimii ani, editurile autohtone au f`cut eforturi pentru a se sincroniza cu apari]iile din Occident: c`r]ile care apar la Paris, la Berlin sau la Londra s\nt traduse [i publicate destul de repede, uneori chiar simultan, [i aici. Îns` ar fi o iluzie s` spunem c` s\ntem sincroni cu pia]a de carte occidental`. De fapt, editurile române[ti public` \n mare grab` – uneori, \n dauna calit`]ii – doar titlurile mari, best-seller-urile. „Se mizeaz` aproape exclusiv pe succesul comercial“ – spune Zigmund. Într-adev`r, asta se vede [i din prezentarea c`r]ilor: ca s` conving`, editurile nu \nceteaz` s` publice pe coperta a patra un anun] de genul: „Aceast` cartea a fost publicat` \n zeci de ]`ri [i a atins tiraje de milioane de exemplare“. Exist` \ns` sute de c`r]i extraordinare care r`m\n netraduse – [i, deci, departe de publicul ro-

netradu[i), \ns` c\t din opera lor se g`se[te \n traducere româneasc`? Cei care [tiu limba englez` pot g`si c`r]ile lor la International Bookshop. Ce se vinde bine \n Fran]a nu se vinde neap`rat [i \n alte ]`ri europene. În vreme ce best-seller-urile din SUA sau din Marea Britanie – titlurile care se traduc – ob]in, \n general, succes peste tot \n Europa. Pentru edituri [i pentru libr`rii, e o provocare permanent`. C`ci de fiecare dat` c\nd editurile franceze trimit lista titlurilor disponibile, stai [i te \ntrebi dac` publicul de aici va aprecia sau nu cartea.

Gusturile literare coincid foarte rar.

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

mânesc – doar pentru c` n-au avut parte de un asemenea succes \n Occident. Acestea s\nt c`r]ile pe care \ncearc` s` le aduc` \n libr`rie Vanessa Zigmund. S\nt sute de autori buni despre care nici nu [tim c` exist` [i care s\nt foarte prezen]i, prin c`r]ile lor, \n libr`riile importante din Europa. De pild`, c\]i dintre autorii francofoni contemporani au fost tradu[i \n limba român`? În Fran]a, chiar dac` nu ating tiraje fabuloase, ei reprezint` un fenomen. C\]i dintre scriitorii germani de origine turc` sau rus` au fost publica]i \n versiune româneasc`? De peste un deceniu, ei s\nt r`sf`]a]ii t\rgurilor de carte, ai premiilor literare [i ai criticii. Spa]iul asiatic e terra incognita – [i \n ceea ce prive[te fic]iunea, dar [i \n ceea ce prive[te istoria [i societatea acestor ]`ri, adaug` Vanessa Zigmund. „E un continent \ntreg, un spa]iu uria[, \n care se vorbesc sute de limbi [i dialecte, care produce mii de titluri pe an – [i aceast` literatur` e subreprezentat` \n România. A[a c` era [i firesc s` m` intereseze c`r]ile din aceast` zon` – m`car cele anglofone s\nt accesibile publicului de aici.

Am adus autori din Africa de Sud, din Canada, din Japonia.“ Pintre autorii francezi pe care vrea s`-i aduc` \n libr`rie se num`r` [i Pascal Quiniard. Doar foarte pu]ine dintre c`r]ile sale au fost traduse \n român`. În libr`rie se mai g`sesc, \n versiune englez`, c\teva c`r]i de V.S. Naipaul – un autor aproape ignorat, spre indignarea Vanessei Zigmund, de editurile române[ti. (Din opera foarte vast` a acestui autor s-a tradus doar M`sc`ricii, la Polirom.) Apoi, ar fi foarte multe c`r]i de [tiin]e umane pe care editurile române[ti le ignor`. Desigur, Christopher Hitchens, Francis Fukuyama nu s\nt necunoscu]i (ori

DILEMATECA

PROFIL

Pe[tera lui Ali Baba Cum reu[e[te s` v\nd` o carte a unui autor necunoscut? „Fac capul mare oricui intr` \n libr`rie [i are timp s` m` asculte“, spune Vanessa Zigmund. „Oamenii nu [tiu cum [i ce s` caute \ntr-o libr`rie. Exist` clien]i care intr` [i care nu \ndr`znesc s` scoat` c`r]ile din rafturi ca s` se uite la ele.“ Probabil e un reflex format \n vechile libr`rii române[ti, cu libr`rese vigilente [i nu prea amabile, care-[i ]ineau (pu]inele) c`r]i departe de m\inile pofticioase ale cititorilor. Vanessa Zigmund nu numai c`-i \ncurajeaz` pe cei care intr` \n libr`rie s` r`sfoiasc` volumele, ci le [i face recomand`ri. {tie c\te ceva despre fiecare carte din libr`rie. A[a c` este \n m`sur` s` dea sfaturi.

Printre clien]i – c\]iva studen]i care se bucur` c\nd le spune c`, dup` ce citesc cartea, dac` nu-i jumulit`, o pot aduce \napoi la libr`rie, unde cartea va intra \n regim de consigna]ie.

Pu]ini au un profil umanist – s\nt mai degrab` tineri oameni de afaceri sau speciali[ti IT, care c\[tig` bini[or [i care au

timp s` citeasc`. „Exist` [i \n România c\]iva oameni care vor s` respire aici aerul din Occident.“ Ce-i face pe oameni s` cumpere o carte? „Subiectul – mai degrab` dec\t stilul literar“, crede Vanessa Zigmund. Oricum, e greu s` convingi [i, \n general, publicul nu e preg`tit s` \nt\lneasc` [i s` aprecieze ceva nou. „{coala [i lec]iile de limba român`, a[a cum s\nt predate de majoritatea profesorilor, stric` cheful de a citi. În loc s` \nve]e cum s` citeasc`, elevii ies din [coli \n cel mai bun caz cu ni[te teorii \nv`]ate pe de rost, cu ni[te cli[ee absurde – habar nu au s` decripteze critic o carte“, spune Vanessa Zigmund care a fost, c\ndva, [i profesoar` (suplinitoare) de literatur` român`. „Iar la Filologie nu \nve]i s` cite[ti, ci doar s` citezi nume mari, f`r` s` ai habar de ele.“ Libr`ria ideal` e „Shakespeare & Company“ din Paris. „E pe[tera lui Ali Baba, g`se[ti acolo tot ce-]i dore[ti. {i dac` prin absurd nu g`se[ti singur ceva care s`-]i plac`, te ajut` librarii, care [tiu cam tot ce au \n libr`rie.“ International Bookshop e \nc` departe de modelul s`u parizian. Îns` \nceputul e promi]`tor. „Nu po]i s` dai boom cu o libr`rie.

E un angajament pe termen lung. Am [i eu multe de \nv`]at.“ Unul dintre proiectele urgente este un site al libr`riei, care va avea scurte prezent`ri pentru toate c`r]ile din stoc.

Matei Martin

Rare[ Avram

n

pagina 25

fotografii de

pagina 26

RECENZII

LITERATUR~ Henry Miller, În]elepciunea inimii, traducere din limba englez` [i note de Viorica Boitor, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012, 24,95 lei

Filozofia ie[irii din captivitate Scriitorul ([i pictorul) Henry Miller – o figur` controversat` [i totu[i plin` de charism` a literaturii de peste Ocean, din secolul al XX-lea – este, probabil, unul dintre cei mai consecven]i sus]in`tori ai libert`]ii \n art`, din \ntreaga cultur` universal`. Dac` opera sa – pu]in zis – provocatoare nu convinge \ndeajuns \n acest sens, avem acum drept argument nemijlocit cele mai importante eseuri ale autorului trilogiei R`stignirea trandafirie, publicat`, la Polirom, \n limba român`. Culegerea \n cauz` – În]elepciunea inimii/The Wisdom of the Heart – ap`rut`, \n original, pentru prima dat` \n 1941, reprezint` un veritabil manifest al ie[irii din captivitate, captivitate (spiritual`? mentalitar`? cultural`?) pe care Miller a resim]it-o pretutindeni, m`car pe continentul american. Observ` scriitorul, sugestiv, \n eseul „Foame uterin`“ (o ars poetica absolut` a literaturii sale!): „M-am n`scut prea devreme. În luna a [aptea mi-am croit drum afar` din uter...

De la bun \nceput se pare c` lumea ar fi un uter artificial, o \nchisoare, \n care totul ar conspira s` m` trag` \napoi \n uterul de unde am sc`pat prea devreme.“ Îns`[i via]a de 89 de ani a prozatorului a constituit un efort (pe alocuri supraomenesc) de mi[care dinspre limita existen]ei marginale c`tre infinitul libert`]ii creatoare. Miller ilustreaz` (poate cel mai pregnant \ntre autorii moderni) voin]a titanic` de a deveni scriitor [i,

mai ales, de a tr`i ca un scriitor.

Nonconformist p\n` la anihilarea instinctului de conservare, el refuz` orice form` de „prizonierat“ social, urm\ndu-[i – frecvent, pe paliere existen]iale insalubre, cumva suicidale – destinul creator. Învie din propria cenu[`, transform\ndu[i experien]a boem`, de individ periferic, ivit din conturul tipologiilor sociale m`runte, \n material estetic. Biografia lui (\nvestit` cu sens artistic) e materia prim` a miilor de pagini epice, l`sate \n urm`, pagini \n care existen]ialul [i fic]ionalul se combin`, dup` regulile modernit`]ii, p\n` la indistinct. „Eliberarea“ lui Miller nu ]ine, \n primul r\nd, de formarea sa ca individ, ci de formarea scriitorului din forul s`u interior. De[i, aparent, \l repudiaz`, autorul se identific`, subliminal, cu personajul dintr-un alt eseu celebru inclus \n volum – „Veteranul alcoolic“. Acest ins lipsit de „determin`ri“ \[i rezum` astfel filozofia: „D`-mi un pian, un sfert de sec`ric` [i o bodeg` vesel`, [i-s c\t se poate de fericit. Vezi, n-am nevoie de toate nimicurile de care ave]i nevoie voi.

Nu car cu mine dec\t o periu]` de din]i. Dac` vreau s` m` b`rbieresc, m` duc la frizer, dac` vreau s`-mi schimb izmenele, \mi iau izmene noi, c\nd mi-e foame, m`n\nc; c\nd mi-e somn, dorm.

Pu]in \mi pas` dac` dorm \ntr-un pat sau pe p`m\nt. Nu exist` dec\t o singur` zi – ziua de azi.

Dac` m` simt bine, scriu un poem [i-l arunc la

LITERATUR~ Julian Barnes, Sentimentul unui sf\r[it, traducere din limba englez` de Radu Paraschivescu, Colec]ia, „Babel“, Editura Nemira, 2012, 27,90 lei

Meritul de a fi un excelent povestitor nu-i poate fi contestat lui Julian Barnes. Succesul la public [i premiile literare (printre care [i Man Booker Prize pe 2011) s\nt m`sura corect` a calit`]ilor sale incontestabile de narator alert, atras uneori \n tensiuni lirice bine calibrate, capabil s` \nnobileze banalul biografic [i drama, prin fine digresiuni meditative.

Sentimentul unui sf\r[it este cartea unei revizit`ri tardive [i amare a trecutului, mai precis a tinere]ii [i a \nt\mpl`rilor ei incerte [i chinuitoare. Tony Webster, un b`rbat care pare a-[i fi dep`[it cu bine marile borne existen]iale – o carier`, un mariaj, o fiic`, pensionarea –, prime[te \ntr-o zi o scrisoare de la o firm` de avocatur` prin care e \n[tiin]at c` a primit prin testament, de la mama unei iubite din tinere]e, o mo[tenire ciudat`. Acesta e nucleul intrigii, atent ]esut` \nc` de la primele pagini, prin relat`rile amuzante [i nostalgice ale lui Tony despre adolescen]a sa, amintirile despre grupul elitist-anarhist de prieteni [i rela]ia e[uat` cu misterioasa (sau ciudata) Veronica Ford.

Romanul \ncepe realmente \n momentul \n care Tony se \ntreab` cum func]ioneaz` cu adev`rat memoria, c\t de subiective s\nt amintirile [i care e propor]ia real` dintre ceea ce e tr`it \ntro via]` [i ceea ce ne amintim despre cele tr`ite. „Timpul nu func]ioneaz` ca fixativ, ci ca solvent“ [i „ne ]ine consemna]i la \nceput [i ne deruteaz`

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

În reluare – resentimente, remu[care dup` aceea“, deoarece, la o privire atent`, deciziile asumate [i consecin]ele lor tr`ite s\nt relative, condi]ionate de moment [i circumstan]e.

Tony se \ntoarce \n trecut cu acela[i entuziasm temperat care l-a \ndemnat s` r`m\n` \n bune rela]ii cu fosta nevast` sau s` fie un tat` bun [i f`r` preten]ii pentru fiica sa, Susie. Testamentul mamei Veronic`i \l readuce \n preajma fostei iubite, \ns` contactul e amortizat de cele patru decenii scurse de la momentul nefericitei rupturi [i de modul relaxat \n care Tony credea c` a reu[it s` uite traumele cu b`taie lung` ale trecutului.

Veronica vine \ns` la \nt\lnire cu toate armele otr`vite ale cuiva care nu uit` [i nu iart`.

Romanul lui Barnes e alert [i incitant ca un detective story construit \n jurul unui dublu mister: de ce mama fostei iubite, pe care a cunoscut-o pu]in [i foarte demult, \i las` bizara mo[tenire [i, mai ales, ce rela]ii exist` \ntre Tony [i aceste personaje complexe [i opace, ne\mbl\nzite de trecerea timpului sau de moarte. Ceea ce eroul descoper` cu ocazia recuper`rii unor fragmente importante din biografia sa \i schimb` semnele [i sensul \ntregii existen]e. Judec`]ile lui Tony despre sine [i despre oamenii care i-au marcat traiectoria vie]ii s\nt brusc reevaluate prin prisma regretelor [i a unei priviri directe \n inima lucrurilor, acolo unde dintotdeauna a evitat s` se uite – de team`, din comoditate sau indiferen]`, pentru a se proteja, [i, mai ales, pen-

gunoi a doua zi. Nu \ncerc s` c\[tig nici un premiu literar....“ „Comportamentul“ artistic millerian nu e mult diferit. Pentru a crea, el are nevoie de libertate, iar pentru a fi liber, trebuie s` plece, s` se afle \ntr-o continu` mi[care. „Plecarea“ devine, ca atare, o nevoie existen]ial` [i, totodat`, existen]ialist`. Exilul (parizian), din anii ‘30, al lui Miller, dezv`luie el \nsu[i, necondi]ionat, principiul exers`rii [i impunerii acestei libert`]i.

Filozofia din eseurile de fa]` trimite de aceea, indubitabil, c`tre „existen]ialism“ (care, \n Europa, prin Jean-Paul Sartre, cunoa[te ulterior dezvolt`ri exemplare!). Existen]ialismul lui Miller, fie [i experimental, se revendic` – spre deosebire de cel al ilustrului filozof francez – din tr`irea libert`]ii, [i mai pu]in din teoretizarea ei. Dac` Sartre \ncearc` „s` \n]eleag`“ [i „s`-[i asume“ limit`rile libert`]ii, Miller nici nu le „observ`“, primind bucuria eliber`rii ca pe o lacanian` jouissance.

Codrin Liviu Cu]itaru

tru a supravie]ui. Efectele neb`nuite ale unor gesturi aparent insignifiante, voit uitate, se fac sim]ite c\nd jocul p`rea \ncheiat [i nici o reinterpretare a trecutului nu p`rea s`-i mai poat` schimba \n]elesul.

Julian Barnes reu[e[te performan]a de se apropia, \n timp ce stimuleaz` subtil sim]ul pericolului, de o zon` dificil` [i u[or de ratat – cea a tragicului. Într-o desf`[urare narativ` care nu testeaz` rezisten]a, ci ritmul accelera]iei, autorul britanic suprapune pove[ti, intersecteaz` voci [i amplific` ecouri, cu siguran]a unui bun cunosc`tor al for]elor ce pot lansa romanul spre un destin durabil sau \l pot avaria iremediabil.

Aici \ns` intervin, ca un plus de autoritate benefic`, gustul [i judecata cititorului.

Gabriela Gl`van

Ioana Bot, Eminescu explicat fratelui meu, Editura ART, 2012, 19,90 lei

Interpretarea cu rest [i se roste[te narciasic pe sine. Prima tez` vizeaz` con]inutul textelor, a doua vizeaz` natura interpret`rii. Cele dou` teze se probeaz` admirabil \n carte.

Prima: piesele de liric` erotic` indic` o feminitate care manifest` \n finitudine nenumitul infinit, iar s`rutul este \n]eles ca o form` de oglindire reciproc` a \ndr`gosti]ilor unul \n infinitul celuilalt. A[a cum Petrarca deriva numele iubitei din la verità ([i niciodat` invers), la fel acest mod de oglindire a infinitului \n ocuren]ele sale particulare are aici dou` consecin]e: una ]ine de subiect, [i ea face ca subiectul s` se constituie \n prezen]a acestei manifest`ri recunoscute \n cel`lalt („[i mi-s drag` mie \ns`mi pentru c` i-s drag` lui“); a doua ]ine de limbaj [i ritm: metrii Odei \nceteaz` s` fie forme de constr\ngere, iar analiza genetic` a manuscriselor \i arat` Ioanei Both cum forma fix` este \ns`[i epifania d`t`torului tuturor formelor. A rosti cum este lumea devine a rosti lumea (p. 46), \n]eleg\nd a[a puterea cuv\ntului de a fi izvorul realului.

A doua: cititorul se constituie pe sine din asumarea restului unei interpret`ri, pe care nu \l poate \n]elege [i fixa \ntr-o finitudine [i care face opera inepuizabil`. Tema „fratelui“ c`ruia interpretul \i vorbe[te se na[te din locul generos pe care restul \l las` \n]elegerii celuilalt. Numai interpretarea cu rest te poate l`muri cine e[ti ca

SF Ciprian Mitoceanu, În s\ngele tat`lui, Editura Millennium Books, 2012, 25 lei

Un (viitor) scriitor important c`torului, chiar [i c\te ceva despre poli]i[tii care asigur` paza este o performan]` scriitoriceasc`.

Apoi, de-a lungul romanului, suspansul care \nso]e[te fiecare scen`, preg`tirea terenului pentru discu]iile finale care-i prilejuiesc autorului o dezbatere despre individ [i societate, personajele schi]ate din c\teva linii (unele) sau \n r\nduri [i r\nduri, \n am`nunte dup` am`nunte, poate lipsite de importan]` pe moment, dar utile \n construc]ia c`r]ii [i a personajelor... toate astea fac din cartea lui Ciprian Mitoceanu o lectur` care \l prinde pe cititor, care \l satisface, care \l determin` s` vrea mai mult.

Poate c` s\nt cam multe cli[ee, poate c` te duce g\ndul cam des la serialele americane de televiziune gen Min]i criminale, dar, la naiba, s\ntem \n fa]a unei combina]ii de dou` literaturi de ni[`: SF [i poli]ist`, sigur c` avem cli[ee, sigur c` avem reguli ale genurilor! Problema nu e c\t de multe s\nt, ci cum s\nt ele prezentate, la ce folosesc ele, cum reu[esc s` se combine ca s` dea un tot, s` spun` o poveste credibil`, s`-i atrag` pe cititori. Fi]i siguri c`, dac` aceste cli[ee ar sta la baza unei nara]iuni plicticoase, cu personaje fade, care nu ofer` nimic, Mitoceanu n-ar avea cititorii pe care \i are. În fond, se public` destul de mult SF \n România, destul de mult` literatur` poli]ist` sau thriller, pasiona]ii genurilor ar avea de unde alege. {i totu[i mul]i dintre ei aleg c`r]ile lui Mitoceanu. Probabil nu tocmai pentru cli-

Alexander Baumgarten

[ee, ci pentru ce aduce Mitoceanu nou, singular sau doar „meseria[“: o poveste bine construit`, bine pus` \n scen`, bine argumentat`, spus` coerent [i cu [tiin]a doz`rii suspansului.

C` n-o s` ne trezim \n mijlocul unei conversa]ii, d\nd citate din Mitoceanu, c` n-o s` adormim g\ndindu-ne la curgerea frazelor, la me[te[ugul \mbin`rii cuvintelor... Dar hai s` fim cinsti]i: c\]i scriitori ne aduc \n situa]ia asta? Pu]ini, foarte pu]ini. {i, p\n` la urm`, cine poate spune c`, \n timp, n-o s` ne schimb`m criteriile dup` care \i categorisim pe unii drept scriitori importan]i? Poate c` peste c\]iva ani vom avea o armat` de mitoceni [i, \n orice top 5 al scriitorilor români de F&SF sau de literatur` de suspans, vom \nt\lni numele lui Ciprian Mitoceanu.

Am scris mai mult despre Ciprian Mitoceanu dec\t despre cartea lui, pentru c` Mitoceanu este un fenomen al acestor ani, iar evolu]ia sa de-acum \ncolo cred c` va schimba ceva \n standardele dup` care \i judec`m pe scriitorii importan]i.

Michael Haulic`

pagina 27

S-o spun de la \nceput: Ciprian Mitoceanu nu este un geniu (nici al literaturii române \n general, nici al celei F&SF \n particular). Ciprian Mitoceanu nu este un scriitor (foarte) important.

Dac` a[ face un top 5 cu scriitorii români de F&SF, n-ar fi pe list`. Pentru c` nu las` urme pe unde trece, nu apar pe dat` al]i cinci, zece mitoceni mai mici care s` preia teme, idei, personaje de la Mitoceanu cel mare. Pentru c` nu se nasc fan-cluburi Mitoceanu prin diverse cenacluri ale ]`rii, nu st` lumea cu c`r]ile lui pe noptier`, mult dup` ce acestea au fost citite. {i totu[i Ciprian Mitoceanu este unul dintre cei mai v\ndu]i scriitori români de F&SF. {i totu[i, dac` am face un top al scriitorilor pe care i-am asocia cu profesionalismul, Mitoceanu ar intra, negre[it, pe list`. Mitoceanu este un scriitor care public` \n toate revistele, este selectat \n mai toate antologiile, scrie cu ochii la editor [i cu g\ndul la cititor. În s\ngele tat`lui este prima carte din trilogia Predestinare genetic`, la r\ndul ei f`c\nd pare din seria Amendamentul Dawson. {i cea de-a doua publicat`, din serie, dup` Amendamentul Dawson (2012).

Primul capitol al c`r]ii este foarte aproape de episodul-pilot al unui serial de succes, scris de ni[te scenari[ti cu experien]` [i [tiin]` de carte.

Modul \n care, \n numai c\teva pagini, afl`m povestea criminalului \n serie, a avocatului, a jude-

interpret, spune Ioana Bot. Iar`[i, teza m` trimite spre dou` consecin]e: subiectul se constituie dintr-un rest, iar valoarea ilizibil` a oric`rui text major al culturii \l face s` fie surs` infinit` de forme interpretate.

Dup` ce am organizat a[a lucrurile, \mi iau curaj [i arunc s`geata: elogiul interpret`rii care d` rest poate avea loc pentru c` Ioana Bot a \n]eles s` g`seasc` tematiz`rile infinitului \n locuri esen]iale ale operei lui Eminescu. Acest raport de cauzalitate m` intereseaz` fiindc` el poveste[te un lung episod (\nc` insuficient l`murit [i el) al istoriei filozofiei: despre cum conceptul restului \n g\ndirea omeneasc` corespunde insolvabilit`]ii transcenden]ei, la diferite niveluri.

Am g`sit \n cartea Ioanei Bot intuirea (foarte aristotelic`!) a acestei rela]ii la pagina 50, unde distan]a (rest neconsumat) dintre ochii \ndr`gosti]ilor traduce distan]a dintre un arhetip [i ocuren]ele sale. La o limit`, „superlativul distan]ei“ e absen]a iubitei, la alt` limit` – „lipsa distan]ei ucide“. Privind \n sus, „iubirea mea dint\i“ nu poate numi doar un om; privind \n jos, forma nu constr\nge, ci d`ruie con]inutul.

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Riscul de a vorbi despre cartea care nu cade \n meseria mea m` preface \n v\n`torul cu o singur` s`geat`. Ea \nseamn` a rosti o idee cu care \i surprinzi, pe [tiutorii legitimi ai c`r]ii, nepreg`ti]i, tocmai din cauza exers`rii \ndelungi a lor.

Cu un asemenea risc m-am apropiat de cartea Ioanei Bot, Eminescu explicat fratelui meu. L-am asumat invitat de titlu.

Cu Paul de Man [i cu Ioana Em. Petrescu prezen]i \n articula]iile c`r]ii, acolo unde se vede fluxul subteran al teoriei lecturii asumate [i puse la lucru, Ioana Bot adreseaz` o serie de \ntreb`ri corpus-ului eminescian [i simultan grilei noastre de lectur` care \l are ca obiect, dintr-o lumin` inedit`. Ea interogheaz` discursul erotic eminescian, tema dublului, tema raportului dintre metric` formal` [i con]inutul poetic \n genetica unor poeme renumite prin aparentul lor formalism, tema rostirii cu func]ie ontologic`, tema uimirii \n fa]a interpret`rilor care las` rest. Cel pu]in aceste cinci teme ale studiilor c`r]ii trebuie amintite pentru a le fundamenta pe dou` teze care func]ioneaz` independent \n carte [i care se construiesc mult dincolo de grani]ele teoriei literaturii: 1) c` exist` \n Eminescu figuri conceptuale \n care finitul tematizeaz` infinitul [i 2) c` acea interpretare a lui care las` rest este singura valid` [i acceptabil`, pe c\nd istoria criticii literare care a visat epuizarea acestuia este ridicol`

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~

pagina 28

RECENZII

POLITOLOGIE Joseph S. Nye, Jr., Viitorul puterii, Colec]ia „Opus. {tiinte politice“, traducere din limba englez` de Ramona Lupu, Editura Polirom, 2012, 32,95 lei

Smart power Profesor faimos la JFK School of Government de la Harvard [i teoretician de top \n domeniul rela]iilor interna]ionale, nominalizat pe lista Forbes a celor mai influen]i 100 de g\nditori ai planetei, Joseph S. Nye \[i continu`, \n cea mai recent` carte, explor`rile intelectuale pe tema naturii [i a rolului puterii \n sistemul interna]ional. Autorul consider` Viitorul puterii un punct culminant al studiilor sale \n domeniu, r`sp\ndite pe parcursul c\torva decenii. Dup` ce a fundamentat, din punct de vedere teoretic, neoliberalismul ca [coal` de g\ndire \n rela]iile interna]ionale [i a lansat conceptul soft power, ce se refer` la abilitatea de a cuceri inimile [i min]ile oamenilor prin for]a unor modele culturale [i/sau politice, Nye are puterea de a-[i reg\ndi argumentele [i de a propune noi perspective asupra principalelor sale teme de cercetare.

Criticat pentru creditul prea mare acordat \n lucr`rile anterioare puterii soft, o abordare pe care mul]i speciali[ti au considerat-o idealist`, Nye \[i nuan]eaz` pozi]ia, structur\ndu-[i argumentele \n jurul unui alt concept, acela de „putere inteligent`“. Definit` ca fiind capacitatea de a combina puterea soft cu cea dur`, a armelor, \n strategii eficiente aplicabile \n contexte diferite, puterea inteligent` este, \n opinia autorului, calea de urmat pentru ca Statele Unite s` \[i conserve rolul de hegemon al sistemului interna]ional \n

secolul XXI. De[i imaginea general` a distribu]iei puterii pe glob folosit` de autor, cea a tablei de [ah tridimensionale, nu este nou`, exist` totu[i un element de noutate pe tabla lui Nye, care merit` amintit. Dac` \n palierele superioare ale tablei de [ah, cel militar [i cel economic, dominate de actorii statali „consacra]i“ – SUA, Uniunea European`, Japonia, grupul BRIC –, nu apar surprize majore, cel pu]in pe termen mediu, \n planul de jos, cel al rela]iilor transna]ionale, dinamica este accelerat` [i imprevizibil`, pe fondul cre[terii influen]ei actorilor non-statali, precum organiza]iile teroriste [i pira]ii cibernetici. De altfel, una din transform`rile majore privind distribu]ia puterii \n sistemul interna]ional al secolului XXI, identificat` de Nye, este transferul de putere dinspre statele na]ionale c`tre actorii non-statali.

Autorul nu reu[e[te s` se deta[eze complet de contextul disputelor academice pe tema puterii, \n special cele dintre neoliberali [i neoreali[ti, critic\nd \n c\teva r\nduri sus]inerea \n mod obsesiv de c`tre ace[tia din urm` a utiliz`rii puterii militare. Totu[i, \n finalul c`r]ii, Nye lanseaz` o propunere de conciliere a celor dou` [coli de g\ndire, sub forma unui nou model de analiz` a puterii, pe care \l nume[te „putere inteligent` realist liberal`“. Autorul consider` c` modelul pro-

ARTE Magda Radu (ed.), Andrei C`dere/André Cadere, Muzeul Na]ional de Art` Contemporan`, 2011, pre] neprecizat

Exist` asemenea arti[ti oare? Iat` declara]ia unuia dintre ei: „Eu nu s\nt \ntr-o pozi]ie de putere... S\nt un emigrant. Nu din frumoasa Elve]ie, un ]inut bogat, ci dintr-un ]inut \ntru totul subdezvoltat [i sordid, din Europa de Est. În toat` lumea occidental`, un comunist e privit ca un ins sordid. {i niciodat` nu am fost un comunist adev`rat, ci un tr`d`tor, unul care [i-a p`r`sit lumea comunist`... Cu alte cuvinte, \n situa]ia \n care s\nt, nu am nimic de pierdut.“ Asta spunea Andrei C`dere dup` plecarea din România [i stabilirea \n Fran]a. O spunea un artist român pe c\t de important, pe at\t de absent din nara]iunea curent` asupra artei române[ti recente, iar ceea ce \[i propune volumul coordonat de Magda Radu, Andrei C`dere/André Cadere, e s` readuc` \n aten]ie cariera lui [i s` reconstituie, ceea ce face cu pertinen]` [i fine]e, ambele voleuri ale acestei declara]ii: ce a \nsemnat via]a lui C`dere \n România [i cum s-au r`sfr\nt experien]a [i memoria ei \n activitatea lui ca artist critic \n Occident. Nu se vorbe[te prea mult, \n mediul artistic românesc, despre Andrei C`dere, \ns` unul din prilejurile care s-au ivit pentru a o face a fost expozi]ia „André Cadere, Peinture sans fin“, intinerat` la MNAC \n 2008, \n formula curatorial` a Magdei Radu, ocazie cu care ea a organizat un colocviu despre C`dere. Proiectul c`r]ii de fa]` a ap`rut ulterior.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Arti[ti care nu au nimic de pierdut Iar cartea arat` minunat, un reper pentru cum se poate prezenta o publica]ie de art` contemporan` \n România.

Constituit, pe de o parte, din texte cu caracter academic, dar [i confesiv, eseistic, iar pe de alta, din interviuri cu arti[ti [i personalit`]i din lumea artei care l-au cunoscut pe C`dere (un artist al arti[tilor, cum spune coordonatoarea), discursul publica]iei mut` accentele [i se distan]eaz` de „viziunea «ortodox`»“ asupra lui C`dere, forjat` \n Occident: Andrei C`dere, v`zut ca artist plecat din Est [i lansat \n Vest, care intr` \n istorie abia odat` ce pune piciorul \n Fran]a.

Cartea disloc` acest fir narativ, invers\nd binoclul: pentru ce se \nt\mpl` cu C`dere \n Occident, e mai mult dec\t gr`itor ceea ce se \nt\mplase cu el \n România, experien]a lui de fundamental` marginalitate [i excludere de aici. Tocmai de aceea, nu e o \nt\mplare c` el \[i va construi o strategie artistic` tot de marginalitate [i (auto)excludere acolo – [i nu una „la centru“ –, o strategie justificat` critic [i reprezentat` simbolic de dinamica barei de lemn rotund.

Cercetarea vie]ii [i a carierei lui C`dere \n literatura româneasc` are un croi care i se datoreaz` \n cea mai mare parte textului Ioanei Vlasiu din 1997, „Andrei C`dere [i exerci]iul marginalit`]ii“ (C`dere ca model \n picturile realist-socialiste cu muncitori; paralelismul cu Brâncu[i). Contribu]ia autoarei \n volumul de

pus acord` importan]a cuvenit` at\t puterii militare, c\t [i celei soft, combina]ia inteligent` \ntre cele dou` fiind evident formula c\[tig`toare. Ideea este interesant` [i merit` dezvoltat`, de[i se vede cu ochiul liber c` l`rgirea exagerat` a p`l`riei conceptuale, cu scopul de a cuprinde at\t viziunea liberal`, c\t [i pe cea realist`, vine la pachet cu riscul ca termenul rezultat s` devin` irelevant.

Este de apreciat capacitatea lui Nye de a sintetiza informa]ia [i de a prezenta ideile-cheie \ntr-un format c\t se poate de concis. Un bun exemplu \n acest sens este precizia cu care identific` cele cinci provoc`ri majore c`rora SUA va trebui s` le fac` fa]` \n secolul XXI: combina]ia cu \nalt poten]ial distructiv dintre terorism [i armele nucleare, islamismul politic, un hegemon asiatic ostil (China), blocarea accesului la resursele de petrol din Golful Persic [i catastrofele ecologice.

Vor fi Statele Unite capabile s` g`seasc` solu]ii potrivite acestor provoc`ri? Autorul este optimist, mai ales c` are solu]ia \n buzunar: puterea inteligent`.

Bogdan Barbu

fa]` se \ntoarce la analiza de atunci, la fel [i considera]iile Magdei Radu (c\nd analizeaz` rela]ia lui cu Corneliu Baba): e punctul de reper al volumului, \ntr-un fel. Dar Magda Radu vorbe[te pe larg [i despre rela]ia lui C`dere cu minimalismul, conceptualismul [i critica institu]ional`, \n contextul occidental \n care el va activa dup` 1967, pe care o reconsider`, \ntr-o analiz` interesant` [i edificatoare, din perspectiva statutului s`u de „str`in“ (C`dere [i Harald Szeemann sau Daniel Buren). Sanda Agalides rememoreaz` \nt\lnirea cu C`dere, pe care \l cunoscuse \nainte de emigrare [i \l va revedea dup` (un text „personal“, dezordonat [i profund – \nc\nt`tor), problematiz\nd \nsu[i procesul rememor`rii de-a lungul liniei Est/Vest trasate abrupt de istoriile R`zboiului Rece. Mica Gherghescu face o exegez` minu]ioas`, solid` [i rafinat` \n acela[i timp, a felului \n care practica lui C`dere se intersecteaz` cu preocup`rile pentru cod, \ncifrare, limbaj ale letrismului sau ale poeziei concrete. Textul lui Simone Neuenschwander, interviurile, design-ul Ioanei Neme[ rotunjesc con]inutul [i ]inuta acestui volum aparte.

Adriana Oprea

Paula McLain \n plin` epoc` a jazz-ului, populat de scriitori, arti[ti [i filozofi care \mp\nzesc cafenelele de pe ambele maluri ale Senei. Povestea de dragoste dintre Ernest Hemingway [i Hadley Richardson, cuplu teribil al Parisului anilor ’20, e una dintre cele mai cunoscute \n istoria literaturii americane, iar \n memoriile sale, scriitorul m`rturise[te c` ar fi vrut s` moar` \nainte de a mai iubi pe altcineva. Romanul So]ia din Paris urm`re[te evolu]ia rela]iei celor doi prin vocea lui Hadley, dar [i a prieteniei lor cu scriitorii expa]i: Gertrude Stein, James Joyce, Ezra Pound, F. Scott Fitzgerald [i Zelda Fitzgerald.

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

Paula McLain a publicat dou` volume de poezie, Less of Her (1999) [i Stumble, Gorgeous (2005), [i o carte de memorii intitulat` Like Family: Growing Up in Other People's Houses (2003). A Ticket to Ride (2009) este romanul ei de debut. |n 2011 public` So]ia din Paris, care este desemnat unul dintre cele mai bune romane ale anului 2011 de c`tre New York Times, Barnes&Noble [i Amazon.com, c\[tig\nd Goodreads Reader’s Choice Award la categoria „roman istoric“.

Este deja tradus \n peste 30 de ]`ri, urm\nd s` fie ecranizat. Romanul poate fi considerat o replic` la S`rb`toarea continu` a lui Hemingway, av\nd \n centru Parisul Genera]iei pierdute, aflat

DILEMATECA

AVANPREMIER~

So]ia din Paris 13

nindu-se cu clasa muncitoare din Paris. Eu vorbeam o francez` rigid`, de [col`ri]`, dar el [tia ce prinsese din zbor pe ici, pe colo \n timpul r`zboiului, o vorbire popular`, necizelat`, potrivit` pentru discu]iile legate la col] de strad` cu buc`tarii, hamalii [i mecanicii auto. Printre ei putea fi el \nsu[i, f`r` a sim]i nevoia s` se apere. |ns` \n seara aceea, dup` cin`, urma s` ne \nt\lnim cu Lewis Galantière, unul dintre prietenii scriitori ai lui Sherwood. Lewis venea din Chicago [i lucra acum la Camera Interna]ional` de Comer]. Era cunoscut pentru gusturile lui alese, iar c\nd Ernest l-a \nt\lnit \n sf\r[it \n apartamentul lui din rue Jean-Goujon, casa era plin` de antichit`]i care p`reau scumpe [i de gravuri pe care mi le descrisese \n detaliu c\nd se \ntorsese acas` la mine.

– Toate mesele [i scaunele au picioare sub]iri, fusiforme. Cam preten]ios pentru gustul meu, dar se vede c` omul are stil.

Eram intimidat` de \nt\lnirea cu Galantière, pentru c` eu nu eram nici pe departe elegant` [i sim]eam c` nu m` potrivesc deloc cu Parisul. Dac` femeile din Paris erau ni[te p`uni]e, eu eram o g`inu[` de curte.

Recent cedasem presiunilor [i-mi scurtasem p`rul – probabil c` am fost ultima americanc` care s-a tuns – [i nu-mi pl`cea deloc.

Ar`tam ca un b`ie]oi cu obrajii ca m`rul [i, chiar dac` Ernest spunea c`-i place mult cum ar`t, de fiecare dat` c\nd m` z`ream \ntr-o oglind`, \mi venea s` pl\ng. O fi fost el

pagina 29

– E a[a de frumos aici c` te doare, a spus Ernest \ntr-o sear`, \n timp ce ne duceam s` cin`m la un bistrou de pe rue des Saint-Pères, pe care \ncepuser`m s`-l frecvent`m.

Tu nu te-ai \ndr`gostit de locul `sta?

Nu, \nc` nu eram \ndr`gostit` – dar m` cople[ea. S` te plimbi pe cele mai frumoase str`zi din Paris era ca [i cum cortina unui circ fantastic s-ar fi dat la o parte, ca s` po]i admira la orice or` ciud`]enia [i splendoarea. Dup` austeritatea impus` de r`zboi, c\nd industria textil` se pr`bu[ise [i marile case de mod` tr`seser` obloanele, m`t`surile viu colorate se rev`rsau acum pe str`zile Parisului ca apa – albastru [i verde persan, portocaliuri [i auriuri frapante. Inspirat de orientalismul companiei Ballets Russes, Paul Poiret le \mbr`ca pe femei \n [alvari, turbane cu franjuri [i [iraguri peste [iraguri de perle. La polul perfect opus, Chanel \ncepea [i ea s`-[i lase amprenta, a[a c` printre at\tea culori vedeai pete clare, geometrice de negru. A fi chic ajunsese tot mai des s` \nsemne o tunsoare scurt`, b`ie]easc`, unghii l`cuite \n culori tari [i port]igarete de filde[ imposibil de lungi. Mai \nsemna [i o siluet` sub]ire, famelic` – dar asta nu mi se potrivea deloc. Chiar [i c\nd am suferit de foame, fa]a mi-a r`mas la fel de rotund`, iar bra]ele, la fel de durdulii. |n plus, hainele nu m` preocupau \ndeajuns ca

s` caut ceva care s` mi se potriveasc`. Purtam ce era mai comod [i mai u[or de \ntre]inut, fuste lungi de l\n`, pulovere l`l\i [i p`l`rii clo[ de l\n`. Pe Ernest nu p`rea s`-l deranjeze. Ba chiar i se p`reau ridicole femeile excesiv de \mpopo]onate. Asta ]inea de preferin]a lui pentru toate lucrurile simple – m\ncarea bun`, nepreten]ioas`, vinul ]`r`nesc aproape v\scos, ]`ranii cu limbaj [i valori nesofisticate.

– Vreau s` scriu o singur` propozi]ie adev`rat`, spunea el. Dac` a[ putea s` scriu zilnic c\te o propozi]ie simpl` [i adev`rat`, a[ fi mul]umit.

Avusese spor de c\nd ne mutaser`m la Paris, me[terind \ntruna la o povestire pe care o \ncepuse \n luna noastr` de miere la Windemere [i care se numea |n Michigan.

Era despre un fierar [i o fat` \n cas`, din Horton Bay, care se \nt\lnesc [i se descoper` sexual unul pe cel`lalt. |mi citise [i mie ni[te pasaje de la \nceput, unde descria ora[ul, casele, lacul [i aleea nisipoas`, \ncerc\nd s` redea totul la fel de simplu [i de pur ca \n amintirea lui [i n-am putut dec\t s` m` mir de c\t erau de brute [i de reale.

Ambi]iile lui legate de scris erau teribile [i \nsemnau totul pentru el. Scrisul era pentru el ceea ce era religia pentru al]ii – [i totu[i ezita s` trimit` scrisorile de recomandare ale lui Sherwood Anderson vreunuia dintre expatria]ii americani celebri. B`nuiesc c` se temea c` aveau s`-l resping` din prima. Se sim]ea mai \n largul lui \mpriete-

pagina 30

demodat [i victorian, dar p`rul meu fusese al meu – eu. Acum ce mai eram?

Lewis se oferise s` ne fac` cinste cu o cin` la Michaud’s, un restaurant la mod` \n fa]a c`ruia m` mai oprisem doar ca s` m` zg\iesc pe geam. C\nd am ajuns, m-am oprit la u[` [i mi-am tras \n van de haine, dar Ernest nu p`rea deloc con[tient de st\njeneala mea. M` ]inea str\ns de cot [i m` \mpingea u[or, dar insistent spre Lewis, spun\nd: – Ea e fata aia de[teapt` [i grozav` cu care ]i-am \mpuiat capul.

– Hadley. E o onoare [i o pl`cere, a zis Lewis \n timp ce eu m-am \nro[it intens. M` sim]eam \nc` jenat`, dar \mi f`cea pl`cere s` aflu c` Ernest era m\ndru de mine.

Lewis avea dou`zeci [i [ase de ani, era brunet, sub]ire [i avea un farmec nebun. F`cea ni[te imita]ii foarte amuzante, dar c\nd ne-a ar`tat cea mai bun` imita]ie de James Joyce de care era \n stare, a trebuit s` ne-o explice. |l z`riser`m pe Joyce de c\teva ori pe str`zile din Montparnasse, cu p`rul lui piept`nat cu grij`, ochelarii f`r` rame [i haina l`l\ie, dar nu-l auziser`m niciodat` vorbind.

– Vorbe[te, s` [ti]i, a insistat Lewis, dar numai dac`-l obligi. Cic-ar avea vreo c\teva sute de copii.

– Eu am v`zut dou` fete, am zis eu.

– Dou` sau dou` sute, la Paris e totuna, nu-i a[a? Cic` abia se descurc` s` le dea de m\ncare, dar dac` treci pe-aici, pe la Michaud’s, \n fiecare zi din s`pt`m\n` la ora cinci fix, o s` vezi toat` liota m\nc\nd g`le]i \ntregi de stridii.

– Toat` lumea spune c` Ulise e grozav`, a zis Ernest. Am citit [i eu c\teva capitole \n foileton. Nu seam`n` cu ce [tiu eu, dar oricum, acolo se \nt\mpl` lucruri importante.

– E de-a dreptul genial`, a zis Lewis. Nimic n-o s` mai fie la fel dup` Joyce, dac` e s`-l credem pe Pound. Ai fost acas` la Pound?

– Urmeaz`, a zis Ernest, de[i nici lui nu-i trimisese scrisoarea de recomandare.

– Trebuie s` te duci, fr`]ioare. Nu toat` lumea poate s`-l suporte pe Pound, dar e obligatoriu s`-l cuno[ti.

– Ce-i a[a de dificil la Pound? am \ntrebat eu.

– El \nsu[i, ca s`-]i spun drept. Lewis a r\s. O s` vezi. Dac` Joyce e profesorul lini[tit cu bastonul [i mantoul lui ponosit, Pound e dracul gol, fudul [i pe jum`tate smintit de la discu]iile despre c`r]i [i art`.

– Eu l-am v`zut pe dracul, a zis Ernest, termin\ndu-[i vinul din pahar, [i nu d` doi bani pe art`.

La sf\r[itul serii, eram cu to]ii be]i [i ajunseser`m la noi acas`, unde Ernest tr`gea de Lewis ca s`-l conving` s` boxeze cu el.

– Jum`tate de rund`, s` ne distr`m [i noi, \l momea el, dezbr`c\ndu-se p\n` la br\u.

– Niciodat` nu le-am avut cu b`taia, a zis Lewis, d\nd \napoi – dar dup` \nc` vreo c\-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

AVANPREMIER~ Ernest Hemingway [i Hadley Richardson

teva cocteiluri, a cedat \n sf\r[it. Ar fi trebuit s`-l previn cumva c`, orice ar fi zis Ernest, sportul nu era niciodat` doar o distrac]ie pentru el. |i v`zusem expresia din ochi la Chicago, c\nd era c\t pe ce s`-l lase lat pe Don Wright pe podeaua lui Kenley. {i meciul `sta s-a desf`[urat identic, moment cu moment. |n primele c\teva minute, a fost o prosteal` destul de pl`cut`, am\ndoi b`rba]ii ghemui]i pe pozi]ii, cu genunchii \ndoi]i, pumnii \ntin[i [i str\n[i. Era at\t de evident c` Lewis nu era mare sportiv, \nc\t am crezut c` Ernest o s-o lase balt` definitiv, dar apoi, f`r` s` fi fost provocat \n vreun fel, a lansat un pumn adev`rat, \n plin, din um`r.

Pumnul a lovit zdrav`n. Capul lui Lewis a ]\[nit pe spate, apoi a revenit \n fa]`, iar ochelarii i-au zburat \ntr-un col]. Se f`cuser` praf, iar fa]a \i era t`iat` \n c\teva locuri.

Am alergat la el [i am \ncercat s`-l ajut s`-[i revin`, dar l-am g`sit r\z\nd. A \nceput [i Ernest s` r\d` – [i p\n` la urm` s-a terminat cu bine. Dar eu tot m-am g\ndit c` fusese c\t pe ce s` r`m\nem f`r` singurul nostru prieten de la Paris.

Lewis a fost cel care l-a ajutat pe Ernest s`-[i ia inima \n din]i [i s` trimit` restul de scrisori de recomandare [i \n cur\nd a sosit o scrisoare de la Ezra Pound. Acesta nu se bucura \nc` de cine [tie ce renume \n State, doar pentru cine se pricepea la poezie [i citea reviste literare ca Dial sau Little Review, dar \n Paris era foarte respectat ca poet [i critic care contribuia la revolu]ionarea artei moderne. Eu aveam doar o vag` idee despre modernitate – \l citeam \nc` pe Henry James cel \ngrozitor de conven]ional, dup` cum \i pl`cea lui Ernest s`-mi aduc` aminte – dar Lewis vorbise at\t de frumos despre Dorothy, so]ia englezoaic` a lui Pound.

Eram dornic` de prieteni noi [i m-am bucurat s`-l \nso]esc pe Ernest c\nd Pound l-a invitat la ceai.

Dorothy ne-a \nt\mpinat la u[` [i ne-a invitat \n garsonier`, o camer` imens`, ex-

pus` curentului, plin` de tablouri [i pergamente japoneze [i de piramide \mpr`[tiate de c`r]i. Ea era foarte frumoas`, cu o frunte \nalt` \nc\nt`toare [i piele de p`pu[` din por]elan. Avea m\ini albe, cu degete fine care se \ngustau la v\rfuri [i ne-a vorbit \n [oapt` \n timp ce ne apropiam de Pound care st`tea \ntr-un fotoliu de damasc ro[u s\ngeriu, \nconjurat de rafturi pline de vrafuri de c`r]i pr`fuite [i de ce[ti de ceai p`tate, de teancuri de h\rtii [i de figurine cu aer exotic.

– E[ti ro[covan`, mi s-a adresat Pound dup` ce Dorothy a f`cut prezent`rile.

– {i dumneavoastr` la fel. E de bine?

– Om mai ranchiunos dec\t un ro[covan n-ai s` vezi, a zis el cu glas aspru, pe un ton c\t se poate de serios, \ntorc\ndu-se spre Ernest. Ia aminte la asta, tinere domn Hemingway.

— Da, domnule, a zis Ernest ca un elev cuminte. {i Ernest chiar a fost elevul lui Pound, din prima clip` c\nd au dat cu ochii unul de altul. |n mod evident, Pound [tia s` recunoasc` omul avid de \nv`]`tur` [i i-a f`cut pe plac lui Ernest vorbind \ntruna \n timp ce Dorothy m-a condus \n alt col] al camerei, la mare distan]` de b`rba]i. Sub o fereastr` lung` pe care se rev`rsa lumina soarelui, m-a servit cu ceai [i mi-a povestit despre str`mo[ii ei ilu[tri.

– Numele meu adev`rat e Shakespear, dar f`r` e la sf\r[it. Tata e chiar urma[ul ilustrului personaj.

– De ce f`r` e?

– Sincer` s` fiu, habar n-am. Dar parc` sun` mai boem a[a. Nu c-a[ avea nevoie de ajutor \n direc]ia asta. Mama a fost vag celebr` \ntr-o vreme ca amant` a lui William Butler Yeats. A[a l-am cunoscut pe Ezra, c\nd era asistentul lui Yeats. Presupun c` ar fi trebuit s` m` fac poet`, cu tot trecutul `sta, c\nd colo eu m-am m`ritat cu un poet.

– Am citit ceva Yeats \n [coal`, strecurat pe-acolo printre Robert Browning [i Oliver Wendell Holmes. Ernest mi-a ar`tat A doua

Ernest Hemingway [i F. Scott Fitzgerald

Dar are ceva idei grozave. Chiar idei mari.

Vrea s` ini]ieze mi[c`ri, s` modeleze literatura, s` schimbe vie]i.

– Atunci sigur e o rela]ie util`, am spus eu. Ai grij`, totu[i, s` nu-l enervezi. Ai auzit cum e cu ro[covanii.

Am r\s [i am intrat \n cea mai apropiat` cafenea, unde Ernest mi-a povestit mai multe la un pahar turtit de coniac cu ap`.

– Are ni[te idei ciudate apropo de creierul femeii.

– Care? C` e total lipsit` de a[a ceva?

– Ceva de genul `sta.

– Dar Dorothy? De creierul ei ce zice?

– E greu de spus – de[i mi-a zis c` am\ndoi au und` verde s`-[i ia aman]i.

– Ce g\ndire progresist`, am spus eu. Oare a[a or fi toate c`sniciile de arti[ti la Paris?

– N-a[ putea s` spun.

– Nu prea e un lucru care se poate impune cuiva. Trebuie s` fii de acord, nu?

– }i-e mil` de ea? Dar dac`-i place? Dac` totul a fost ideea ei?

– Poate, dar cel mai probabil a fost invers. Am sorbit din coniac, fix\ndu-l pe deasupra paharului.

– |n orice caz, o s`-i trimit` c\teva poezii de-ale mele lui Scofield Thayer de la Dial.

– Povestiri nu?

– |nc` n-am nimic ca lumea, dar Pound zice c` ar trebui s` scriu pentru ei ni[te articole despre revistele americane.

– Ei, asta-i flatant.

– Sigur e un \nceput de ceva, a zis Ernest. Pound zice c` m` \nva]` s` scriu dac`-l \nv`] [i eu pe el s` boxeze.

– O, Doamne fere[te, am zis eu r\z\nd.

Urm`toarea noastr` vizit` important` a avut loc dup` c\teva s`pt`m\ni, c\nd Gertru-

pagina 31

de Stein ne-a invitat la ceai. |n mod bizar, s-a desf`[urat mai mult sau mai pu]in la fel ca \nt\lnirea noastr` cu Pound [i Dorothy. {i aici erau dou` col]uri, unul pentru b`rba]i – \n cazul de fa]`, Ernest [i Stein – [i unul pentru femei, care nu se amestecau deloc.

C\nd am ajuns \n fa]a u[ii, ne-a primit o menajer` fran]uzoaic` adev`rat` care ne-a luat mantourile [i ne-a condus \n camer` – Camera, dup` cum aflaser`m deja, cel mai important salon parizian. Pere]ii erau acoperi]i de tablouri ai unor eroi ai cubismului [i postimpresionismului [i de tot ce era mai modern – Henri Matisse, André Derain, Paul Gauguin, Juan Gris [i Paul Cézanne.

O pies` frapant` era un portret al lui Stein f`cut de Picasso, care apar]inea de mult cercului ei social [i era un obi[nuit al salonului ei. Era pictat \n nuan]e \nchise de maro [i gri, iar fa]a p`rea u[or desprins` de corp, mai masiv` [i mai compact`, cu ochii umbri]i de pleoape grele.

Ea ar`ta cam \ntre patruzeci [i cinci [i cincizeci de ani, cu un aer de Lume Veche datorat rochiei negre, [alului [i p`rului, care era str\ns \n gheme uria[e pe capul ei frumos. Avea o voce ca de catifele grele [i ni[te ochi c`prui care \n]elegeau totul dintr-o privire. Mai t\rziu, c\nd am avut timp s-o cercetez pe \ndelete, m-a frapat c\t de mult sem`nau ochii ei cu ai lui Ernest – un maroniu c\t se poate de intens [i de opac, critici [i toleran]i, curio[i [i amuza]i.

Partenera lui Stein, Alice Toklas, parc` era o coard` foarte \ntins` pe l\ng` ea. Era negricioas`, cu un nas foarte coroiat [i ni[te ochi de care-]i venea s` te fere[ti. Dup` c\teva minute de conversa]ie general`, m-a luat de m\n` [i ne-am retras \n „col]ul nevestelor“. M-a \ncercat un junghi de regret pentru c`, nefiind scriitoare sau pictori]`, nu eram destul de special` ca s` fiu invitat` s` stau de vorb` cu Gertrude, s` m` a[ez \n fa]a [emineului ei, ca Ernest acum, [i s` discut despre lucruri importante. |mi pl`cea mult s` am \n jur oameni interesan]i [i creativi, s` fiu \n mijlocul curentului, dar pentru moment am fost dus` la col] [i descusut` de c`tre domni[oara Toklas pe teme de actualitate, despre care nu [tiam nimic.

M` sim]eam ca o proast` [i \n tot timpul `sta am b`ut ceai dup` ceai [i am m\ncat pr`jiturele minuscule, aranjate cu m`iestrie.

Ea broda, iar degetele i se mi[cau \ntruna, f`r` efort. Nu se uita niciodat` \n jos [i nu se oprea din vorbit. |ntre timp, Ernest bea un pahar cu un soi de lichior \ntr-o nuan]` elegant` cu Gertrude. Cred c` m-am semi\ndr`gostit de ea atunci, de la distan]`, ca [i Ernest, de altfel.

Pe drumul spre cas`, mi-a vorbit mult despre gustul ei, care era inovator [i impecabil. |i admira [i s\nii.

– Ce zici, c\t or c\nt`ri? a \ntrebat el. P`rea curios de-adev`ratelea.

Eu am r\s.

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

venire \ntr-o revist`. Pe am\ndoi ne-a f`cut praf.

– „Celor mai buni dintre noi le lipse[te un crez, iar cei mai r`i s\nt prin[i \n patimi nest`vilite.“* Apoi a ad`ugat: „M` \ntreb ce-ar zice unchiu’ Will de toate patimile astea nest`vilite de pe la noi.“ Mai departe, \n col]ul umbrit al garsonierei, Ernest se ghemuise de-a dreptul la picioarele lui Pound \n timp ce b`rbatul mai copt \i ]inea o predic`, gesticul\nd cu un ceainic. P`rul lui ro[covan era tot mai r`v`[it [i am \n]eles de ce-l comparase Lewis Galantière cu Satana – nu doar din cauza p`rului [i a barbi[onului s\rmos ca de satir, ci [i din cauza vehemen]ei lui \nn`scute. Nu auzeam efectiv ce spunea, dar declama \ntr-un torent vulcanic, gesticul\nd \ntruna [i a[ez\ndu-se rareori pe scaun.

Mi s-a p`rut c` ei doi alc`tuiau o pereche bizar`, Dorothy at\t de elegant` [i de rezervat`, iar Pound at\t de guraliv, dar ea spunea c` el fusese foarte important pentru munca ei. Era pictori]` [i, st\nd de vorb` \n acea dup`-amiaz`, mi-a ar`tat c\teva dintre p\nzele ei. Mi s-au p`rut superbe, cu ni[te culori [i forme la fel de dulci [i de diafane cum erau glasul [i m\inile lui Dorothy, dar c\nd am \nceput s`-i pun \ntreb`ri despre ele, mi-a r`spuns prompt: – Nu le expun.

– Oh. P`i, le expui aici, nu?

– Doar \nt\mpl`tor, a zis ea [i a z\mbit frumos, ar`t\nd ea \ns`[i ca scoas` dintr-un tablou.

La sf\r[itul vizitei, dup` ce Ernest [i cu mine ne-am luat la revedere, am cobor\t pe scara \ngust`, ie[ind \n strad`.

– Vreau s` [tiu tot, am zis.

– Are o gur` foarte mare, a zis Ernest.

DILEMATECA

AVANPREMIER~

pagina 32

– N-a[ risca s`-mi dau cu presupusul.

– Ce zici de menajul `sta? |ntre femei, zic.

– Nu [tiu. Au a[a o via]` grozav`.

– Numai tablourile alea. Parc-ai fi \ntr-un muzeu.

– E [i mai bine, am zis. Au pr`jituri.

– {i rachiu. Totu[i, e ciudat. Menaj \ntre femei. Nu sunt foarte convins.

– Cum adic`? Nu crezi c`-[i pot oferi ceva consistent una, alteia? C` se iubesc? Sau nu te convinge partea cu sexul?

– Nu [tiu. S-a zb\rlit, \n defensiv`. Ea a zis c` menajul \ntre femei e cel mai firesc lucru din lume, c` nimic nu e ur\t \ntre ele sau pentru ele, pe c\nd b`rba]ii care tr`iesc \mpreun` s\nt sc\rbi]i de ce fac.

– A zis ea asta?

– Limpede ca bun`-ziua.

– Presupun c` e flatant c` a fost at\t de sincer` cu tine.

– S`-i dau [i eu raportul despre via]a noastr` sexual`, data viitoare?

– Doar n-ai de g\nd.

– N-am de g\nd. A z\mbit. Poate c` o s` vrea s` vin` s` se uite.

– E[ti groaznic!

– Da, dar de-aia m` iube[ti.

– Oare? am zis eu, iar el m-a plesnit peste [old.

Dup` dou` s`pt`m\ni, Gertrude [i Alice au r`spuns invita]iei la ceai \n apartamentul nostru mizer. Ce [i-or fi zis c\nd au urcat pe scara [ubred` [i \ntunecoas`, pe l\ng` toaleta comun` [i duhorile sc\rboase, nici nu vreau s`-mi \nchipui – [i totu[i au fost amabile [i binevoitoare, purt\ndu-se ca [i cum ar fi frecventat dintotdeauna acel col] de Paris.

Au b`ut ceai din serviciul nostru de por]elan primit la nunt` – m`car `sta era un lucru frumos – [i s-au a[ezat pe patul din mahon.

Gertrude se oferise s` se uite peste ni[te scrieri de-ale lui Ernest, pe care i le-a [i cerut, parcurg\nd rapid poeziile, c\teva povestiri, un fragment dintr-un roman plasat \n Michigan. La fel cum f`cuse la Chicago, c\nd \i citisem pentru prima oar` scrierile, Ernest se plimba de colo-colo, tres`rind nervos, [i p`rea s` sufere.

– Poeziile s\nt foarte bune, a zis Stein \ntr-un sf\r[it. Simple [i destul de clare. Nu pozezi \n ceva anume.

– {i romanul?

Mi se p`rea foarte curajos c` o \ntrebase [i chiar c`-i ar`tase paginile, pentru c` era ultima lui dragoste. Era at\t de protector c` mie nu-mi ar`tase mai nimic.

– Nu e genul de scriere care m` intereseaz`, a zis ea \ntr-un sf\r[it. Frazele alea despre culoarea cerului. Cerul e cer [i gata.

Propozi]ii declarative puternice, asta-i specialitatea ta. Continu` a[a.

Ascult\nd-o pe Stein, lui Ernest i-a c`zut fa]a timp de c\teva clipe, dar [i-a revenit. Ea sesizase ceva ce \ncepuse [i el s` \n]eleag`

DILEMATECA

Anul VII l nr. 74 l iulie 2012

AVANPREMIER~ James Joyce, Gertrude Stein, Ezra Pound

\n ultima vreme, ceva despre directe]e, despre limbajul dezbr`cat de tot.

– C\nd o s`-l rescrii, s` la[i numai ce e neap`rat necesar.

El a \ncuviin]at din cap, u[or \mbujorat [i aproape c` am auzit cum sfatul f`cea priz` \n mintea lui, ad`ug\ndu-se sfatului lui Pound. „Taie tot ce-i \n plus“, zisese Pound. „Fere[te-te de abstrac]iuni. Nu le spune cititorilor ce s` g\ndeasc`. Las` ac]iunea s` vorbeasc` singur`.“ – Ce zici de teoria lui Pound despre simbolism? a \ntrebat-o el. C` un [oim ar trebui s` fie, mai \nt\i de toate, un [oim?

– Asta-i evident, nu? a zis ea. Un [oim e \ntotdeauna un [oim, mai pu]in – [i la asta a \n`l]at dintr-o spr\ncean` stufoas` [i a z\mbit misterios –, mai pu]in atunci c\nd un

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Ruxandra Tudor, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

[oim e o varz`.

– Ce? a f`cut Ernest, r\njind \nc\ntat [i \n mod evident perplex.

– Exact, a zis Gertrude. * Versuri din poezia „A doua venire“ a lui W.B. Yeats, în traducerea lui Mircea Vulc`nescu (n. trad.)

Traducere din limba englez` de

Iulia Gorzo Copyright

© Humanitas Fiction Colec]ia „Raftul Denisei“, coordonat` de

Denisa Com`nescu

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Corina Gonteanu

(e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii:

tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Ionela Dana

(tel. 0730.190.808; e-mail: ionela.dana@media-point.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA