Dilemateca 77

DILEMATECA Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

SCRIERI

l

AUTORI

l

LECTURI

INTERVIU Enrique Vila-Matas DOSAR Cui \i e fric` de c`r]ile electronice?

PROFIL Oana Boca & Ioana Gruenwald AVANPREMIER~ Radu Paraschivescu Ast`zi este m\inele de care te-ai temut ieri ANCHET~ Tabieturile criticilor literari POEMUL DIN OCTOMBRIE Emil Brumaru Drag` {erban

n Se pare c` pot exista corbi al c`ror repertoriu lexical nu \ncepe [i nu se \ncheie cu Nevermore. Despre un asemenea corb poveste[te Plinius \n cartea a zecea a Istoriei naturale, de unde preiau detaliile ce urmeaz`. Ie[irea lui din ou s-a petrecut sub principatul lui Tiberiu, iar locul pe care soarta i l-a ales ca s`-[i p`r`seasc` oul era templul lui Castor [i Polux din Roma. De cum s-a v`zut afar`, puiului de corb i s-a p`rut nimerit s` cad` pe atelierul unui cizmar. {i \ntruc\t c`zuse dintr-un loc sacru, cizmarului i-a fost limpede c` originea p`s`rii era sacr` [i, ca atare, i-a purtat de grij`. Ce a f`cut corbul ocrotit de cizmar ne spune Plinius: „Se obi[nuise de timpuriu s` vorbeasc` omene[te [i zbura \n fiecare diminea]` pe tribuna oratorilor [i, \ntorc\ndu-se c`tre for, \i saluta pe nume pe Tiberiu, pe cezarii Germanicus [i Drusus [i pe tot poporul roman care trecea pe acolo, dup` care se \napoia la atelier“.

Vreme de c\]iva ani i s-a auzit glasul \n Roma, p\n` c\nd un alt cizmar, din invidie pentru faima confratelui s`u de breasl` (sau \ntr-un acces de m\nie, cum avea s` pretind`), a omor\t corbul, fiindc` acesta i-ar fi \ntinat \nc`l]`rile cu g`ina]. Cuprins de m\nie la r\ndul lui, poporul roman l-a izgonit pe f`pta[, iar mai apoi, socotind pedeapsa prea u[oar`, l-a ucis. Un imens cortegiu funebru a \nso]it pas`rea pe ultimul drum, spune Plinius, ad`ug\nd: „Patul mortuar a fost purtat pe umeri de doi etiopieni \naintea c`rora mergea un c\nt`re] din fluier. L-au condus cu ghirlande de toate felurile p\n` la rugul ridicat la dou` mile de Roma pe partea dreapt` a C`ii Appia, pe terenul care poart` numele de Rediculus“. Aceasta fiind povestea lui Plinius, a[ veni cu un g\nd \n prelungirea ei: dac` am avut un corb care vorbea, de ce n-ar putea s` existe [i un corb cititor?

F`r` a face un efort deosebit, mi-l pot \nchipui citind Orbirea lui Canetti, ale c`rei pagini le \ntoarce cu aripa. D. S.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

pagina 2

3,14TECA

n Iat` o list` cu lecturile non-fiction ale lui Emil Brumaru din anii ’70, a[a cum reiese din scrisorile trimise lui Florin Mugur \ntre anii 1978-1980: |ndrum`tor de protec]ia

plantelor, Pomologia RSR, Cultura ardeiului, Cre[terea speciilor forestiere, Floricultura, Pomicultura special`, Legumicultura, Atlas botanic de buzunar, Fluturi din România [i Fluturi exotici. Iat` [i c\teva specii de insecte [i de fructe culese de poet de prin aceste c`r]i: p`duchele ]estos al trandafirului, c`]elul frasinului, p`duchele l\nos al vi]ei de vie, viespea cu fer`str`u a merilor, cle[tarul f`inei, c`p[una Zarathustra, c`p[una elefantul ro[u, zmeura Seneca, mura Lucre]ia, coac`za Daniel de septembrie, agri[a Ducele de mai... {i c\teva capitole din lucrarea despre fluturii exotici: „Fluturii amari [i fluturii dulci“, „Fluturii pocnitori din Amazonia“, „Fluturii care imit` cifre“, „Fluturii care se \mbat`“, „Originalitatea fluturilor papua[i“, „Fluturi care imit` capul de cobr`“ „Fluturi \nseta]i [i fluturi care se scald`“, „{i dincolo de Cercul Polar s\nt fluturi“… M. C. n La o s`rb`toare a trandafirilor, \n Fran]a, romanciera Beno\te Groult a dat numele s`u unui trandafir „galben, cu o mic` bordur` roz c\nd e r`coare [i care se intensific` odat` cu c`ldura“. Beno\te Groult, gr`din`reas` c\nd nu scrie, a primit omagiul confra]ilor cu emo]ie [i a propus ca schimbul \ntre scriitori [i flori[ti s` nu se opreasc` aici. Dac` m` g\ndesc bine, avem [i noi „hortensiile“ noastre… S. S. n Pe l\ng` automatele de snack-uri [i cafele, \n metrourile bucure[tene au ap`rut de cur\nd a[a-numitele „tonomate de c`r]i“. S` fie \nceputul unei noi etape, mai explicite, pentru literatura underground? S. G. n Eroul toamnei mele literare este, indiscutabil, poetul [i editorul Lawrence Ferlinghetti. PEN Club-ul maghiar i-a acordat lui Ferlinghetti Premiul Interna]ional de Poezie „Janus Pannonius“, \n valoare de 64.000 de dolari, iar americanul nonagenar & beat, afl\nd c` o parte din bani provin de la guvernul maghiar, a refuzat premiul: „Din moment ce politicile acestui regim de dreapta tind spre o guvernare autoritar` [i, implicit, spre limitarea libert`]ii de expresie [i a drepturilor civile, mi se pare imposibil s` accept Premiul \n Statele Unite“. Faptul c`, undeva \n America, un poet de 93 de ani e \n stare s` refuze o sum` at\t de mare de bani pentru c`, undeva \n Europa, democra]ia e \n pericol m` \nduio[eaz` cumplit.

L. V. n T\rgul de Carte de la Frankfurt devine tot mai plicticos. Mai toate comentariile din presa german` vorbeau despre lipsa de relevan]` public` a acestui salon de carte, despre agen]ii [i editorii plictisi]i s` prezinte mereu acelea[i c`r]i, despre autorii obosi]i s` r`spund` la acelea[i \ntreb`ri. Cea mai pitoreasc` prezen]` a fost Arnold Schwarzenegger, care a venit s`-[i prezinte volu-

mul autobiografic Total Recall. Cic` la lansarea c`r]ii lui au venit c\teva sute de oameni, de s-a blocat activitatea \n tot pavilionul. Bine c` nu [i-a intitulat cartea Terminator. Chiar ar fi sunat ca un fel de c\ntec de adio al T\rgului de Carte. M. M. n Intru \ntr-o zi pe www.artline.ro, c`ut\nd c\teva date despre J.M. Coetzee. Site-ul – interesant, util, vioi – are informa]ii despre mai mul]i nobeliza]i ai literaturii, deci [i despre Coetzee. Casc ochii [i \ncep s` citesc, dar nu trec bine dou` secunde c` r`m\n [i cu gura c`scat`: „John Maxwell Coetzee, romancier, eseist [i traduc`tor, laureat al Premiul Nobel pentru Literatur` pe 2003, s-a n`scut pe 9 februarie 1940 \n Cape Town, Africa de Sud. Studiile primare le face \n Cape Town, un ora[ \n apropiere de Vatra Dornei, iar \nv`]`m\ntul secundar \l urmeaz` la [coala Marist Brothers din acela[i ora[“ (subl. m.). O fi o campanie mai perfid` de promovare a turismului românesc? O fi doar o eroare de pilotaj geografic? Or fi ]inut h`r]ile pliate c\nd au lucrat cu ele? O fi ajuns cel sud-african totuna cu cel moldovean? Nu [tiu, \ntreba]i miori]a. C. C. n Molcajete ([i tejolote) este piua (cu pis`log) \n versiune str`veche, mexican`.

Folosit \nc`, \n mod curent, \n gospod`riile rurale din Mexic, molcajete este \n plin` revenire [i \n buc`t`riile or`[ene[ti, [i tot mai popular printre snobii [i amatorii de vintage precolumbian din \ntreaga lume. Chinezii au adulmecat ni[a [i au \nceput de \ndat` s` imite str`vechea piu` [i s-o v\nd`, sub pre]ul pie]ei, chiar [i \n Mexic. Pe un forum culinar, un comentator, patriot mexican, se revolt`, r`sun`tor [i incorect politic, cu aceste cuvinte: „Putos chinos de mierda, hasta los molcajetes piratean! Que barbaro!“.

Traducerea e de prisos. M. P.

Enrique Vila-Matas

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Enrique Vila-Matas (n. 1948, Barcelona) este considerat cel mai important scriitor spaniol contemporan (New York Times), iar c`r]ile sale adev`rate capodopere (Times Literary Supplement). A studiat dreptul [i jurnalistica, a fost redactor la revista de cinema Fotogramas. |n 1970 a regizat dou` filme de scurtmetraj, Todos los jóvenes tristes [i Fin de verano. |n 1971 a scris prima sa carte, Mujer en el espejo contemplando el paisaje. |ntre 1974 [i 1976 a locuit la Paris \ntr-o mansard` \nchiriat` de la Marguerite Duras, unde a scris al doilea roman, La asesina ilustrada. Romanele cele mai importante (Historia abreviada de la literatura portátil / Istoria abreviat` a literaturii portabile, 1985; Suicidios ejemplares / Sinucideri exemplare, 1991; Recuerdos inventados / Amintiri inventate, 1994; Bartleby y compañía / Bartleby&Co, 2001; El mal de Montano / Boala lui Montano, 2002; París no se acaba nunca / Parisul nu se termin` niciodat`, 2003; Exploradores del abismo / Exploratorii abisului, 2007; Dublinesca, 2010, Aire de Dylan, 2012) [i eseurile sale au fost traduse \n peste 30 de limbi.

DILEMATECA

INTERVIU

„Caut dificila sclipire a autenticit`]ii“ A fost mai simplu dec\t credeam.

Vila-Matas era unul dintre invita]iistar ai Spaniei, la Salonul de carte de la Torino, m-am dus la o \nt\lnire cu cititorii [i, c\nd s-au terminat discu]iile, am mers direct la el [i i-am spus \n francez` c` vreau s` fac un interviu pentru o revist` din România. A fost teribil de amabil, mi-a scris mail-ul pe ultima pagin` din Istoria prescurtat` a literaturii portabile [i mi-a desenat o floare pe prima. Era convins c` m` cheam` Chiara. L. V. Ce \nseamn`, \n penultimul dumneavoastr` roman, Dublinesca, „fanatismul nem`surat pentru literatur`“?

Este o fraz` ironic` dedicat` acelora care cred c` suf`r de „boala lui Montano“, adic` a[ fi „bolnav de literatur`“, ca personajul din Mal de Montano. Prin ironie, m-am \ndep`rtat, cred, de imaginea unui scriitor care se nutre[te doar din literatur`.

Crede]i c` exist`, a[a cum s-a spus, o schimbare de viziune \ntre c`r]ile dvs. din trilogia format` din Bartleby & Co, El mal de Montano [i Doctor Pasavento, pe de o parte, [i scriitura dvs. actual`, pe care o numi]i undeva „realism interior“?

Unii spun c` am fost \ntotdeauna acela[i, iar al]ii cred c` exist` trei etape distincte \n scriitura mea. Eu s\nt de p`rerea celor din urm`. Cred c`, p\n` s` scriu povestirea „Porque ella no lo pidió“/„Pentru c` ea nu a cerut-o“ din volumul Exploradores del abismo/Exploratorii abisului, opera mea se putea deja \mp`r]i \n dou` zone. |n prima parte, am desf`[urat o intens` investiga]ie asupra ra]ionamentelor lipsite de sens. |n cea de-a doua (\ntr-o deliberat` coinciden]`

cu ce-a de-a doua parte, cea metaliterar`, din Don Quijote), m-am dedicat construirii unei automitografii. |n cea de-a treia etap` a scrisului meu, caut dificila sclipire a autenticit`]ii, \ncerc s` m` apropii de adev`r prin intermediul fic]iunii, \ncerc s` ajung la acel adev`r care exist` \n orice cale personal`. |n Mastroianni-sur-Mer spune]i c` v` plac foarte mult c`r]ile \n care genurile se amestec`. Ce c`r]i amestecate, metise, creole a]i descoperit \n ultima vreme?

Sebald, Emigran]ii; Claudio Magris, Dun`rea; Sergio Pitol, Arta fugii; Roberto Calasso, La folie Baudelaire; David Markson, Singur`tatea cititorului; Eliot Weinberger, Cascadele.

Nu are rost s` suferi]i!

Cum v` explica]i faptul c` Bartleby & Co, o carte care vorbe[te despre e[ec [i insucces, a avut un at\t de mare succes? Exist` o atrac]ie (aproape romantic`) a e[ecului?

Bartleby & Co a atins o fibr` omeneasc` despre care nu [tiu mare lucru. Cu toate acestea, a[ \ndr`zni s` sugerez c` succesul romanului s-a datorat urm`torului tip de ra]ionament: oamenii care scriu sufer` de o anxietate a scrisului care se ad\nce[te atunci c\nd nu reu[esc s` scrie ceea ce-[i propuseser` s` scrie. Bartleby & Co le sare atunci \n ajutor, spun\ndu-le: Nu v` face]i

pagina 3

Personajul principal din Dublinesca este un editor recent pensionat care-[i \nchide editura. Tr`im vremurile ultimelor edituri clasice?

E clar c` tr`im vremuri \n care dispar acei editori „de ras`“, profesioni[ti ai c`r]ii, dar [i buni cititori, oameni lega]i \ntr-un mod direct de literatur`, chiar dac` \i interesau, evident, [i banii.

A]i participat, \n urm` cu doi ani, la o instala]ie a prietenei dvs., Dominique Gonzáles Foerster, expus` la Tate Modern din Londra, care con]inea c`r]i pentru cei ce ar sc`pa dintr-un eventual „potop universal“. Ce urmau s` citeasc` refugia]ii?

Vizitatorii de la Tate Modern au furat toate c`r]ile din instala]ie, \n final n-a mai r`mas nici una. Asta poate [i pentru c` erau c`r]i una [i una, din c\te-mi amintesc: Roberto Bolaño, Vladimir Nabokov, Ray Bradbury, Marguerite Duras, Clarice Lispector, Tristan Tzara, Jean Echenoz, William Gaddis, Wallace Stevens, J.L. Borges, Robert Walser [i eu \nsumi.

pagina 4

INTERVIU probleme! Ceea ce vi se \nt\mpl` acum vou` li s-a \nt\mplat celor mai mari scriitori. Nu are rost s` suferi]i, nu \nseamn` nimic. Oricum, nu vi se pare c` aceast` carte, \n mod deliberat sau nu, acord` o at\t de mare importan]` literaturii, \nc\t cititorii s\nt mira]i s` constate, \n final, c\t de important` este cu adev`rat literatura, \n vremurile noastre? Cititorii ajung s` constate o realitate a literaturii, \n ciuda faptului c` \n lumea de azi nimeni nu-i mai acord` o at\t de mare importan]`; \n fond, \n zilele noastre, proza s-a transformat \ntr-un produs de pia]`, unul printre altele, ceva interesant, aparte, curajos, respectat, dar \n mod iremediabil nesemnificativ... Poate de asta [i surprinde \n a[a m`sur` faptul c` Bartleby & Co crede at\t de tare \n for]a literaturii, a prozei \n special...

Care ar fi unicul sfat pe care i l-a]i da unui t\n`r scriitor?

S` citeasc`. Mai presus de orice, s` citeasc`. Nu cred \ns` prea mult \n sfaturi. De obicei, se cere sfatul cuiva pentru a nu-i da, apoi, nici o importan]` sau, dac` lucrurile merg r`u, pentru a-i repro[a celui \ntrebat sfatul cu pricina.

Indecen]a literaturii sclerozate

„M` contrazic? Foarte bine, m` contrazic“ „Cred c` \n via]a mea s-au ciocnit mereu m`car dou` tensiuni: dorin]a de a ajunge la o oarecare recunoa[tere public` prin operele mele literare, de a fi «cineva» \n via]`, [i o pulsiune contradictorie care coexista cu prima, de discre]ie total`; necesitatea de a fi [i, \n acela[i timp, aceea de a nu fi; necesitatea de a scrie, \ns`, \n acela[i timp, nevoia de a m` l`sa de scris [i chiar de a uita cu totul de c`r]ile mele. Toate aceste lucruri mi-au c`l`uzit pa[ii \n ultima vreme: contradic]ia \ntre dorin]a de a continua s` scriu [i aceea de a abandona scrisul. De a fi activul Picasso, de a produce ceva tot timpul, dar [i de a fi inactivul Marcel Duchamp, de a m` afirma c\t mai pu]in [i chiar, uneori, de a p`r`si lumea literar` – s` m` sinucid sau s` dispar, precum Rigaut [i Jacques Vaché sau precum Cravan, cu to]ii arti[ti f`r` oper`. S` vorbesc mult, ca tat`l meu, [i, \n acela[i timp, s` cunosc \n]eleptele reguli ale t`cerii, ca mama mea. Dou` posibilit`]i despre care a vorbit deja Kafka: a te face infinit de mic sau chiar a fi. {i, \n realitate, s` subscriu la ceea ce spunea Walt Whitman: «M` contrazic? Foarte bine, m` contrazic».“

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

S\nte]i maestrul metaliteraturii, al discursului – \n acela[i timp \ndr`gostit [i crud – asupra literaturii [i asupra adev`rului. De ce a]i ales aceast` manier` de a scrie [i nu – s` spunem – pe cea clasic`, \n care literatura este, \nainte de orice, nara]iune?

Doar \n acest fel m` simt bine atunci c\nd scriu, dac` \ncerc c` fac lucruri care simt c` nu s-au f`cut niciodat`. „Nimeni nu

scrie vreodat` o fraz`“ – spunea John Cheever – „f`r` a sim]i c` acea fraz` nu a fost scris` niciodat` \n acea form` [i f`r` s` cread`, \ntr-o oarecare m`sur`, c` \ns`[i substan]a acelei fraze nu a fost niciodat` sim]it`. Fiecare fraz` este o inova]ie.“ Exist` \ntotdeauna o c`utare etic` \n lupta de a crea noi forme literare. Se vorbe[te de romane conven]ionale amuzante – ele s\nt \ntr-adev`r amuzante, \ns` [i indecente. Pentru c` atunci c\nd se folose[te limbajul doar pentru a ob]ine un efect, adic` pentru a nu merge mai departe de ceea ce ne este permis, se comite, paradoxal, un act imoral. |mi plac acei scriitori \n care se simte o c`utare etic` pentru descoperirea de noi forme. E evident c` acei scriitori care \ncearc` s` spun` adev`rul, care vor s` l`rgeasc` grani]ele omenescului, s\nt primii care pot e[ua.

Zile \n care barba cre[te mai repede „Cu o zi \nainte ca romanul meu Aerul lui Dylan s` ajung` \n libr`rii, am sim]it cum m` cuprinde \ntr-adev`r frica [i v` asigur c` bar-ba a \nceput s`-mi creasc` mai mult ca de obicei, ceea ce m-a f`cut s`-mi amintesc vorbele spuse de toreadorul Belmonte lui Chaves Nogales: «|n ziua \n care intru \n aren`, \mi cre[te barba. De fric`.

Pur [i simplu de fric`. |n orele de dinaintea coridei mi-e at\t de fric`,

|n schimb, autorul de produse literare de succes, care imit` alte produse deja f`cute, nu e[ueaz` niciodat`, nu-[i asum` riscuri, \i ajunge s` copieze originalul [i s` aplice aceea[i formul`, deja sclerozat`.

A]i f`cut, ani buni, critic` de cinema, \ns` recent a]i declarat c` nu mai vede]i dec\t un film pe an. De ce?

E un lucru pe care l-am spus mai de mult [i care nu mai e valabil. |n ultimii ani, merg des la cinema. Sau, mai bine zis, v`d multe filme la mine acas`.

S` facem cale-ntoars`. Dac` ar fi s` alege]i un film pe care s`-l transforma]i \n carte, ce film a]i alege [i de ce?

Barton Fink al fra]ilor Coen. Transformat \n carte, ar avea multe lucruri \n comun

\nc\t \ntregul organism e zg\l]\it de o vibra]ie intens`, capabil` s` pun` \n mi[care toate func]iile fiziologice [i s` ajung` la aceast` anomalie pe care nu [tiu dac` medicii o recunosc, dar pe care to]i toreadorii o pot confirma: \n zilele \n care ne confrunt`m cu taurii, barba cre[te mai repede». Niciodat` \n preziua public`rii vreunei c`r]i nu mi-a crescut barba mai repede. Frica \mi venea de foarte departe, din faptul c`, pe parcursul lunilor \n care am scris romanul – \ntocmai ca Marcel Duchamp matur, aflat \n pan` de idei –, am hot`r\t s` apelez la unele pe care le avusesem mai demult, convins fiind c` acestea ar putea aduce o nou` etap` \n opera mea, o nou` profunzime [i o nou` complexitate. Faptul c`, \n timp ce scriam Aerul lui Dylan, am tot despicat, f`r` oprire, lucruri ce ]ineau de vremuri mai bune din via]a mea m-a f`cut s` m` trezesc, \n preziua apari]iei c`r]ii, cu temerea c` m-am jucat cu focul [i c` am \ndr`znit s`-mi fiu mie \nsumi c\t mai fidel posibil, s`-i fiu fidel [i acelui t\n`r care – dac`-mi este permis` u[oara ironie – a introdus light-ul \n panorama literaturii spaniole non-light, debutantului care, la urma urmelor, a scris Istoria abreviat` a literaturii portabile.“ (Enrique Vila-Matas, Conferin]a „Despre felul \n care mobilitatea inteligen]ei [i posibilit`]ile infinite ale artei l-au ajutat pe autor \n c`l`toria sa plin` de peripe]ii, de la lejeritatea volumului Istoria abreviat` a literaturii portabile [i p\n` la ultimul s`u roman, Aerul lui Dylan, cu care s-a \nchis un cerc, iar lejeritatea s-a \ntors s` ocupe centrul scenei“ 26 aprilie 2012, Madrid, Biblioteca Na]ional`)

n

DILEMATECA

INTERVIU

cel mai important scriitor spaniol contemporan (The New York Times). Cum v-a]i obi[nuit cu aceste elogii [i \n ce fel au schimbat ele felul \n care scrie]i?

M` g\ndesc, de pild`, la Roberto Bolaño care a fost un scriitor enorm [i care a murit t\n`r. Mi-ar pl`cea s` pot comunica [i acum cu el.

cu Aire de Dylan, ultimul meu roman.

Se pare c` ave]i un adev`rat cult al prieteniei (Roberto Bolaño, Paul Auster, printre al]ii). Cum s\nt prietenii dvs.?

Exist` scriitori foarte interesan]i ca oameni, al]ii dimpotriv`. 97% dintre scriitorii pe care i-am cunoscut nu erau deloc fascinan]i v`zu]i de aproape, \ns` exist` acel procent de 3% care s\nt persoane de un extraordinar interes. Antonio Tabucchi, Ignacio Martínez de Pisón, Eduardo Lago s\nt personaje cu o lume interioar` foarte complex`, pe care am vrut adesea s` o examinez mai \ndeaproape. Pentru a face asta \n deplin` lini[te, a trebuit mai \nt\i s` m` \mprietenesc cu ei.

t`zi \n peisajul literar contemporan? La fel de singur ca \n 1996?

Da. Foarte singur. Dar nu e nici o dram`.

Face]i o paralel` \ntre scriitor [i hikikomori. Exist` momente \n care aceast` singur`tate autoimpus` devine insuportabil`?

Nu, niciodat`. |n fond, am fost de c\nd m` [tiu un etern student.

Ce alte melodii v` pl`ceau la 17 ani \n afar` de Be My Baby a celor de la Des Ronettes? Care v` plac azi? |mi pl`ceau The Beatles, The Animals, The Shadows [i Bob Dylan. Azi – de[i \mi schimb preferin]ele la fiecare [apte zile... – \mi plac Clem Snide, Camera Obscura, Beth Rowley, Constanza.

Cita]i adesea aceast` fraz` a lui Kafka: „Nu s\nt dec\t un chinez care se \ntoarce acas`.“ Ce \nseamn` aceast` fraz` pentru dvs.?

Nu [tiu ce a vrut s` spun` Kafka cu aceast` fraz`, \ns` chiar din acest motiv o citez at\t de des [i \mi place at\t de mult. Nu o \n]eleg, dar mi se pare minunat`. Dumneavoastr` ce crede]i c` o fi vrut s` spun` c\nd scria c` se simte un chinez care se \ntoarce acas`?

S\nt \n aceea[i stare de fascina]ie ca dvs. fa]` de aceast` fraz`. B`nuiesc ce voia s` spun`, dar cel mai mult m` \nduio[eaz` ideea unui Kafka r`t`cit [i str`in, care caut` febril drumul c`tre Praga lui interioar`.

Literatura ne \nva]` libertatea?

Da. Ajunge s` citim Don Quijote, un perfect tratat despre libertate. interviu realizat de

Luiza Vasiliu [i Simona Sora

...un chinez care se \ntoarce acas`...

Spunea]i c` a]i g`sit \n Roberto Bolaño un adev`rat frate literar \ntr-o epoc` \n care v` sim]ea]i singur, ca scriitor. Cum v` sim]i]i as-

Despre c`r]ile dvs. se spune c` s\nt adev`rate capodopere (The Times Literary Supplement), iar despre dvs. se spune c` s\nte]i

O literatur` metis` „Trebuie mers spre o literatur` \n concordan]` cu spiritul vremii, o literatur` mixt`, metis`, \n care grani]ele s` se confunde [i realitatea s` poat` dasa la frontiera cu fictivul [i doar ritmul s` [tearg` aceast` frontier`. De la o vreme, eu vreau s` fiu mereu str`in. De la o vreme, cred c` literatura trece din ce \n ce mai mult grani]ele na]ionale, pentru a face revela]ii profunde cu privire la universalitatea naturii umane... Posibilul viitor al romanului, \n opinia mea, va fi multirasial sau nu va fi deloc, doar liter` moart`, doar un joc obscen de-a – ar spune Gombrowicz – m`re]ia [i celebritatea unui mod casnic, simpaticul zgomot fabricat pe timpuri de presa condescendent` [i de critica imatur` ce ignora adev`ratele propor]ii ale fenomenelor, tot acel proces de artificial` umflare a candida]ilor la titlul de scriitor na]ional.“ (Enrique Vila-Matas, \n discursul de primire al Premiului „Rómulo Gallegos“, Venezuela)

„L-am v`zut pe Salinger \ntr-un autobuz de pe 5th Avenue din New York. L-am v`zut, s\nt sigur c` era el. S-a \nt\mplat acum cinci

Mul]umiri lui Alexandru Gur`u

n

ani c\nd, la fel ca acum, am simulat o depresie [i am reu[it s`-mi iau liber de la serviciu o bun` bucat` de vreme. Mi-am luat libertatea de a petrece un sf\r[it de s`pt`m\n` la New York. N-am stat prea mult, pentru c`, evident, nu-mi convenea s` risc s` nu pot fi localizat acas`. Am stat doar dou` zile [i jum`tate la New York, dar nu se poate spune c` n-am profitat de ele. Pentru c` l-am v`zut nici mai mult, nici mai pu]in dec\t pe Salinger. Era el, s\nt sigur. Era leit b`tr\nul pe care-l fotografiaser` de cur\nd, la ie[irea unui supermarket din New Hampshire, tr`g\nd dup` el un c`rucior cu diverse cump`r`turi.... L-am v`zut \n autobuzul cu care mergeam pe 5th Avenue. L-am v`zut din \nt\mplare, \n realitate l-am v`zut pentru c` m-am uitat la o t\n`r` care mergea l\ng` el [i ]inea gura deschis` \ntr-un fel foarte ciudat. Fata citea o reclam` de cosmetice de pe un panou prins pe o parte a autobuzului. Pesemne c`, citind, mandibula i se l`sa u[or \n jos. Buzele i s-au dep`rtat, iar gura i s-a deschis [i, c\t ai clipi, fata – ca s` folosesc o expresie a lui Salinger – a fost pentru mine tot ce putea fi mai fatal \n Manhattan.“ (Enrique Vila-Matas, Bartleby & Co, traducere de Ileana Scipione, RAO International Publishing Company)

n

pagina 5

L-am v`zut pe Salinger...

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Spune]i undeva c` tot ce ne r`m\ne de f`cut acum este „s` umplem spa]iile goale.“ Mai exist` \nc` multe spa]ii de umplut, le p`stra]i pentru viitoarele dvs. c`r]i?

Am zile \n care mi se pare c` nu am f`cut p\n` acum nimic altceva dec\t s` \ncep. Dar via]a e scurt`.

pagina 6

DOSAR |i vezi pe la metrou, buton\nd pe ni[te ecrane extraplate. Nu prea [tim ce fac.

Unii urm`resc ni[te litere pe-o tablet` alb`. Al]ii par c` se uit` la ni[te imagini \n mi[care. Cartea digital` e [i nu e: \]i sare \n ochi tocmai pentru c` e (\nc`) un obiect rar.

Nici nu [tii cum s` nume[ti obiectul.

P\n` nu de mult, dispozitivul se confunda, la nivelul opiniei publice, cu con]inutul. E-book era [i ecranul, [i cartea din`untru. |ntre timp, [i cuvintele s-au specializat (de[i n-au intrat \n vocabular, necum \n dic]ionare).

Zici e-book la con]inutul digital [i e-reader la dispozitiv. Care, la r\ndu-i, poate fi de multe feluri, \n func]ie de produc`tor.

Con]inutul [i dispozitivul \ntre]in rela]ii, se influen]eaz` reciproc. „The medium is the message“, spunea Marshall McLuhan pe vremea c\nd omenirea descoperea limbajul televizual.

Uneori, \n lumea c`r]ilor digitale, [i reciproca e valabil`.

Matei Martin

Matei Martin: Despre c`r]ile digitale se vorbe[te cam de un deceniu. Cel mai adesea, \n termeni nu prea elogio[i. O s` distrug` cultura scris`! O s` anihileze c`r]ile, a[a cum le [tim – spun pesimi[tii. Statisticile de p\n` acum arat` \ns` c`, la nivel mondial, volumul de tip`rituri e \n cre[tere continu` [i c`, de[i lectura digital` \ncepe s` capete amploare, nu a reu[it \nc` s` devin` un fenomen cu adev`rat semnificativ pe pia]a de carte. Dec\t, poate, \n SUA, acolo unde pia]a c`r]ii digitale a dep`[it cifra de 2 miliarde de dolari. Avem de ce s` ne temem?

Constantin Vic`: „Nu v` fie fric`!“ – ca s` reiau un celebru \ndemn al revolu]iilor [i al papei Ioan Paul al II-lea. Nu este prima revolu]ie cultural` prin care trecem, am avut tranzi]ia de la manuscris la tipar, apari]ia radioului, apari]ia cinematografului [i a televiziunii (& a tuturor mediilor electrice, ca s`-l preiau pe McLuhan) etc. De fiecare dat`, rezultatul a fost o explozie \n domeniul produc]iei culturale, diversificarea genurilor [i a gusturilor artistice, noi ni[e economice, noi idei. „Cultura scris`“ este aici de la apari]ia alfabetelor [i nu are cum s` dispar`. Ea conserv`, arhiveaz`, p`streaz` cel mai bine epocile. Dep`[irea culturii orale este ireversibil`, chiar dac` diferitele faze ale culturii scrise se succed din ce \n ce mai

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Cui \i e fric` de c`r]ile electronice? repede.

Suportul material al culturii scrise conteaz` doar din perspectiva rezisten]ei \n timp a materialelor. De la piatr` la discul optic, rezisten]a lor e din ce \n ce mai mic`, dar acum informa]ia conservat` se poate replica u[or, transfera de pe un suport pe altul, cu costuri minime. Arhivele [i bibliotecile trebuie s` fie dinamice, aici e singurul risc. Orice epoc` \[i g`se[te selec]ia \n epoca viitoare, nu [tim dac` vom conserva tot [i nu [tim \n prezent ce trebuie p`strat pentru viitor, cine va face selec]ia etc. Dar s` fim optimi[ti, trecerea de la tipar la digital e o revolu]ie mai mic` dec\t ce au p`]it grecii din genera]ia lui Socrate, c\nd au \nceput s` scrie.

Paul Balogh: Tocmai m-am \ntors de la Frankfurter Buchmesse [i, printre multe altele, m-a amuzat un slogan prins din fug`: „Cea mai mare inven]ie de dup` tipar: tiparul \nsu[i“. Era o firm` care se l`uda cu nu [tiu ce inven]ii \n domeniu. M` amuz` toate aceste \ncerc`ri de asigurare c` totul e OK, nimic nu se schimb`, print-ul e rege, pe scurt: tiparul rezist`. Ei bine, nu rezist`.

C`r]ile electronice deja educ` v\rstele mici [i, dac` vrei s` vezi cum va ar`ta viitorul, trebuie s`-i urm`re[ti pe copii. Nu e o garan]ie c` vezi viitorul, dar m`car \]i faci o

idee. {i viitorul nu mai e al print-ului, dar categoric nu trebuie s` ne temem de viitorul c`r]ii. Eterna neclaritate a limbajului natural – cartea ca teanc de foi tip`rite are acum un competitor redutabil, cartea electronic`. Cartea \n sensul de con]inut de text se mut` cu tot cu bagaje \n lumea digital` [i nu pare s` sufere de pe urma acestui fapt. Iar „cartea“, \n sensul de habitus de lectur`, o duce mai bine ca oric\nd. Citim azi un num`r consistent de ore (ziare, c`r]i, articole scurte, articole lungi – \n metrou, \n cas`, la birou, \n c`l`torie etc.). Ba chiar [i scriem, probabil, mai mult ca oric\nd: status-uri de Facebook (unele elaborate), comentarii la ce au scris al]ii, bloguri, articole etc. |ntrebarea ta con]ine [i o inexactitate: lectura digital` este deja un fenomen masiv. C\nd o editur` \[i bazeaz` \ntre 10 [i 20% din venituri pe v\nzarea de c`r]i digitale, asta se cheam` c` este un fenomen foarte puternic, mai ales dac` iei \n considerare c` \n urm` cu treipatru ani procentul era 0. E un veritabil boom.

M.M.: Se schimb` \n vreun fel meseria de editor \n lumea c`r]ilor digitale?

P.B.: Meseria de editor categoric se schimb`. |n primul r\nd, iese din amor]eal` [i din c`ldicelul laodiceean \n care se instalase de o bucat` bun` de vreme. Gimnastica

problema filtr`rii, a selec]iei [i a structur`rii e mai acut`. Ca lector, trebuie s` \n]eleg c` s-a schimbat [i proprietatea pe care o am asupra c`r]ilor sau artefactelor digitale. |n fond, acum am o alt` rela]ie de proprietate dec\t cititorul care-[i cump`r` c`r]i tip`rite: nu mai pot face ce vreau cu obiectul ideal, nu-l pot \mprumuta, nu am voie s`-l duplic, nu-l de]in ca pe oricare alt obiect fizic. S\nt mai degrab` un utilizator care folose[te un canal controlat de editor (fie prin tehnologiile de tip Digital Rights Management, fie prin faptul c`-mi instalez o aplica]ie pe tablet`, smartphone sau \n navigatorul web).

Aici e o tensiune de netrecut: felul \n care este \n]eleas` „proprietatea intelectual`“ ([i respectat` sau aplicat`) \ntr-un mediu digital, al copiilor perfecte [i necostisitoare.

Din r`zboiul socio-cultural pro sau contra copyright (ca drept de a face noi exemplare) nu cred c` vom ie[i prea rapid. Lumea aplica]iilor, care se opune fluxului nediscriminat [i greu de urm`rit al informa]iei pe world wide web propun\nd control, \ncearc` s` rezolve ceea ce legea, aflat` \n conflict cu normele [i practicile sociale ale \mp`rt`[irii cunoa[terii, nu poate. Un cititor digital trebuie s` fie preg`tit pentru dispari]ii bru[te ale informa]iei, pentru c` un reader electronic nu rezist` \n timp nici m`car c\t un raft de lemn. |n plus, conflictele dintre distribuitori [i editori, dintre editori [i de]in`torii de drepturi, editori [i autori pot duce la dispari]ia unui artefact digital din biblioteca lor virtual`. Au fost cazuri c\nd editorii retrag edi]ii, iar cum contractele (pe care aproape nimeni nu le cite[te) dau pu]ine drepturi cititorilor, ace[tia din urm` nu pot reac]iona. Pot doar sanc]iona public, exprim\ndu-[i

nemul]umirea.

Este nedrept cum, dup` secole de lupt` pentru cine are dreptul s` duplice informa]ia (s` nu uit`m, secolul al XIX-lea a fost un paradis al „pirateriei“ culturale mai ales \n SUA [i Rusia), cititorii, care s\nt agen]ii fundamentali ai culturii scrise (f`r` public nu are cum s` existe nici opera), nu stau niciodat` la masa negocierilor, nu s\nt reprezenta]i. Democratizarea accesului f`r` drepturi este pervers`.

M.M.: Ce semnifica]ie are pentru pia]a de carte apari]ia unei mega-platforme de distribu]ie & self-publishing cum e Amazon, de pild`?

C.V.: Eu s\nt un critic al Amazon.com, marc` \nregistrat`. Amazon tinde c`tre monopol, are o putere de negociere [i impunere magnific` \n detrimentul autorilor, al editorilor [i cititorilor. Amazon.com poate practica pre]uri de dumping, domin` pia]a de print [i ar vrea s` fac` la fel cu pia]a digital`. Nu s\nt un mare fan nici al editorilor care „capitalizeaz` pe spinarea autorilor“, dar le \n]eleg rolul important \n produc]ia culturii [i a cunoa[terii [tiin]ifice. Pe l\ng` faptul c`-[i asum` riscuri economice, editorii fac o munc` foarte specializat`, dar difuz`, invizibil` cititorilor: \ngrijesc c`r]ile, s\nt curatori ai con]inuturilor. Autorii nu reu[esc s` se pun` \n context, nici s` fie autocritici.

Aici intervine editorul. Editorii foarte buni, precum Paul Balogh, au [i viziune, nu doar exerci]iul edit`rii de con]inut. Un editor cu viziune este unul care d` direc]ii [i na[te contexte autorilor s`i. Un editor face [i promovarea, d` un traseu c`r]ilor, cite[te pia]a, o reconfigureaz`. Dispari]ia editorului, dorit` de Amazon.com, dar [i de Apple sau Goo-

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

„g`sesc autori? \i editez? \i tip`resc? \i v\nd [i cu banii c\[tiga]i o iau de la cap`t“ s-a schimbat serios. A ap`rut nevoia de profesionalizare de tip business [i de tip tehnologic a acestui domeniu. Asta nu au priceput editurile, [i de aceea au fost at\t de nepreg`tite \n fa]a unui colos precum Amazon: n-au \n]eles c` o editur` trebuie s` fie creativ`, [i la nivel de business, [i c`, \n secolul nostru, asta presupune [i inova]ia tehnologic`. Trebuie s` \n]elegi ce vrea cititorul mai mult [i mai serios dec\t o f`ceai p\n` acum. Editurile s-au orientat c`tre o adaptare a fondului c`r]ilor (de aici cre[terea fenomenelor c`r]ilor fantasy [i a celor de self-help, de exemplu), dar au ignorat forma. Amazon a ignorat cvasitotal partea cu fondul (totu[i era, pe vremuri, doar o libr`rie), dar a inovat serios forma. {i a c\[tigat pia]a de online care devine, din ce \n ce mai mult, pia]a \ns`[i. |nc` un lucru: editurile trebuie s` \nve]e acum s` lupte, pentru c` „noul r`zboi“ de pe pia]a de carte (e un r`zboi bun) merge dup` principiul excluderii intermediarului. Dac` editurile continu` pe linia defensiv`, vor fi eliminate (Amazon deja func]ioneaz` cu succes ca editur` mare) ca intermediar \n lan]ul care conecteaz` direct autorii de cititori. Vor deveni puternice numai dac`: 1. \[i reformeaz` mecanismele interne de func]ionare [i 2. dac` vor [ti s` ajute la spargerea monopolului Amazon (adic` vor crea concuren]a real` a punctelor online de v\nzare).

C.V.: Nu s\nt editor, s\nt cititor, a[a c` o s` r`spund cum se schimb` „meseria“ de cititor. Ast`zi, abunden]a informa]ional` (care nu se traduce neap`rat printr-un progres al cunoa[terii) cere construc]ia de filtre personale. Nu e ceva at\t de nou, dar acum

DILEMATECA

DOSAR

pagina 7

pagina 8

gle, va avea ca efect sc`derea calit`]ii textuale [i lipsa unor proiecte coerente \n cultura scris`. Se vede ce \nseamn` blogosfera f`r` editori.

P.B.: {i eu s\nt un critic al Amazon-ului [i al practicilor sale. |i admir geniul lui Jeff Bezos (trebuie s` recunoa[tem, a f`cut ni[te mi[c`ri geniale [i a [tiut s`-[i construiasc` o putere formidabil`), dar \l admir a[a cum admir un [arpe anaconda: cu team` pentru mine [i lucrurile la care ]in. Dou` mi[c`ri ale Amazon mai ales merit` descrise: 1. A pus o presiune fantastic` pe editurile interna]ionale, execut\nd un dublu salt: au subtilizat pia]a debuturilor (prin self-publishing) [i pia]a bestseller-urilor (c\nd au inventat Amazon Publishing, editur` ce semneaz` cu autori de super-tiraj). Ca s` \n]elegem de ce pasul este genial trebuie s` \n]elegem cum func]ioneaz` editurile. |n primul r\nd, toate editurile normale au trei tipuri de c`r]i: cele care se vor vinde bine [i care fac profitul editurii (acestea nu dep`[esc 20%); vin apoi c`r]ile „safe“, care v\nd c\t consum` sau pu]in peste (acestea s\nt majoritare \n portofoliul oric`rei edituri); \n fine, vin c`r]ile care aduc pierderi \n raport cu costurile lor. De ce public` editurile a[a ceva? Pentru c` pot ob]ine de aici prestigiu, \[i \ndeplinesc un rol social de p`str`tori de valori (de exemplu Editura Humanitas, care public` Giordano Bruno) [i, mai ales, pentru c` de aici apar marii scriitori viitori care vor urca \n straturile superioare ale acestui tort editorial. Fiecare autor mare a \nceput prin a fi mic. Despre asta e vorba. Ei bine, vine Amazon [i le subtilizeaz` fix aceast` „surs`“ de poten]iali autori. Acum, debutan]ii nu mai merg la edituri s` cer[easc` o prim` carte, ci \[i public` ei propriile c`r]i \n „paradisul“ Kindle. {i uite a[a au parte chiar de glorie ([i v\nz`ri astronomice). Vreo 4 din top 10 c`r]i Amazon s\nt self-published. Acum pia]a de carte seam`n` cu o oal` sub presiune: de jos Amazon capteaz` noii autori. De sus Amazon \nghite crema auto-

rilor, adic` fix aceia care produc v\nz`rile [i care ]in editurile \n via]`.

2. A doua mi[care este cea a distrugerii pre]urilor. Amazon are ast`zi o profitabilitate insignifiant` [i chiar prevede pierderi.

Pentru o companie at\t de mare [i „veche“ precum Amazon (18 ani), aceste cifre s\nt regretabile. {i ele arat` a[a pentru c` Amazon \nc` \[i sponsorizeaz` cre[terea (cota de pia]`) din banii investitorilor prin aruncarea \n aer a pre]urilor. Toat` lumea [tie c` pe Amazon vei g`si orice [i la cel mai mic pre] posibil (uneori chiar absurd de ieftin).

Efectul negativ masiv, aici, este distrugerea raportului \ntre pre] [i valoare. Nici editurile nu o duceau neap`rat prea bine \n privin]a acestui raport pentru c` aveau un cost fix: tiparul. O carte bun` de 300 de pagini sf\r[ea prin a costa cam la fel cu o carte

proast` tot de 300 de pagini. H\rtia decidea pre]ul. Odat` cu lumea digital` aceast` constr\ngere a disp`rut [i pre]ul ar fi putut \n sf\r[it fi eliberat c`tre func]ia sa de indicator al valorii (asta este o idee a lui Milton Friedman – banul ca purt`tor de informa]ie). Iar prin calitate \n]eleg, dup` caz, at\t nivelul de cerere (exemplare v\ndute) c\t [i calitatea intrinsec` a c`r]ilor (din fericire, ele s\nt [i corelate, de multe ori). Amazon distruge aceast` corela]ie, de[i avea [ansa s` o impun`. Dar Amazon nu este o firm` \ndr`gostit` de lumea c`r]ilor [i nu simte nici o misiune de protec]ie a culturii: este o ma[in` rece de f`cut bani. Una ciudat`, interesant` ca istorie [i efecte, \nc` ineficient` \n privin]a scopului s`u. Dar e un dispozitiv masiv desf`[urat \n vederea epuiz`rii unei resurse.

Germania

Fran]a

Majoritatea c`r]ilor electronice de pe pia]a german` s\nt ghiduri, tratate, manuale [i c`r]i [tiin]ifice. |nc` de acum cinci ani, s-a evaluat c` 30% dintre c`r]ile nonfiction erau disponibile [i \n format electronic. Cu toate c` \n fiecare lun` apar 100 de titluri noi \n format digital, v\nz`rile s\nt \nc` prea mici pentru a reprezenta \ntr-adev`r o miz` economic`. Se estimeaz` c` \n acest an se vor vinde aproape 13 milioane de c`r]i electronice. P\n` \n 2015, se estimeaz` c` num`rul total al c`r]ilor \n format electronic va dep`[i 60 de milioane de exemplare. Costul mediu al unei copii e de aproximativ de 10-12 euro. Asocia]ia Editorilor din Germania consider` produc]ia c`r]ilor digitale o „pia]` de ni[`“.

Cota de pia]` a c`r]ilor electronice este sc`zut` – doar 1,8%. |n 2011, v\nz`rile s-au ridicat la 58 de milioane de euro. Costul mediu al unei c`r]i \n format electronic e de 12 euro. Pre[edintele Syndicat National du Livre, Antoine Gallimard, consider` c` exist` „o pr`pastie uria[` \ntre fascina]ia pentru cartea electronic` [i realit`]ile comerciale“.

aceast` oportunitate de dezvoltare pentru comer]ul electronic: aproape orice carte publicat` \n print poate fi acum desc`rcat`, imediat dup` apari]ie, pe e-reader. Conform unui studiu realizat \n aprilie 2012, 1 din 5 americani adul]i a folosit cel pu]in o dat`, \n ultimul an, un e-reader, pentru a citi o carte \n format digital. Pre]ul mediu al unei c`r]i electronice e de 10 dolari – \ns` pre]urile pot varia puternic, de la 2-3 dolari p\n` la 20 de dolari per exemplar. |n 2008, pia]a c`r]ilor electronice se ridica la 80 de milioane de dolari. Pentru anul \n curs, se estimeaz` v\nz`ri de 3,5 miliarde de dolari.

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

DOSAR

Statele Unite ale Americii |n SUA, pia]a c`r]ilor de buzunar a sc`zut, \n ultimul an, cu aproape 60%, pia]a hardcover – cu 20%; \n schimb, c`r]ile \n format electronic reprezint` aproape un sfert din pia]a american` de carte. Distan]ele mari dintre ora[e ([i libr`rii) au creat

n

DILEMATECA

DOSAR

Mirosul c`r]ilor Savoarea st` \n auzul celui care contempl`.

Donald McNeil Jr.

drepturi de autor asupra aromei, c`ci \n mod sigur exist` o seam` de autori care vor dori s` integreze \n carte un anumit miros, ca parte creativ` a operei lor, iar tehnologia va permite \n scurt timp acest lucru.

Toat` povestea de mai sus a fost o glum` a celor de la DuroSport Electronics, \ns` discu]iile au avut un enorm impact \n mediul internautic, pentru c` se refereau la aprinsa disput` \ntre ap`r`torii c`r]ii tradi]ionale [i cei ai c`r]ilor electronice, disput` ce ajunge, mai devreme sau mai t\rziu, tot la problema mirosului.

Mie, care s\nt, de felul meu, un „prizator“, mirosul c`r]ilor nu mi se pare dec\t v\rful de iceberg al unui feti[ism mult mai complex. S` recunoa[tem, orice bibliofil este [i un biblioman. |nainte de a fi cititori,

ne trezim c` s\ntem colec]ionari. Cump`r`m nenum`rate c`r]i doar pentru a le avea, con[tien]i c` probabil n-o s` le citim niciodat`, dar [tiind c` ele fac parte din strania arhitectur` a fericirii noastre. A de]ine cartea, a-]i aminti c` o ai, a o c`uta \n peisajul versatil al bibliotecii noastre, a da de ea din \nt\mplare, \n cele din urm`... Apoi a o pip`i u[or, a o mirosi, a-]i arunca o ochead` complice, poate chiar a citi c\teva r\nduri, [i a o l`sa dup` aceea prad` ordinii lineare, din care tocmai ai scos-o, sau nedrept`]ii gr`mezilor de c`r]i \n a[teptate.

Iat` unul dintre ritualurile posesiunii.

(Emilio López-Galiacho, fronteraD)

n

pagina 9

|n aprilie 2009, site-ul The smell of the books prezenta primele sprayuri cu mirosuri pentru c`r]ile electronice. Ideea era aceea de a poten]a capacit`]ile senzoriale ale acestor dispozitive [i, implicit, de a-i face pe nostalgicii mirosurilor de h\rtie [i cerneal` mai deschi[i \n fa]a noilor tehnologii.

Anun]ul a provocat \ns` protestul asocia]iei The Autors Guild, care gestioneaz` diferite drepturi intelectuale. Asocia]ia cerea retragerea produselor respective, motiv\nd c` ele s\nt o amenin]are pentru viitoarele

tare. Acela[i lucru cu „cel`lalt“ indicator al valorii: num`rul de exemplare, succesul la public. Dac` m`sori valoarea cu m`sura succesului pe termen scurt nu e relevant: Paulo Coelho iese mai bine dec\t Shakespeare. Dac` \ns` m`sori cu pa[i mai mari, c\[tig` Shakespeare. |n privin]a stabilirii valorii, cel mai bun criteriu (dar nu infailibil) este testul timpului. Oamenii vor cump`ra [i vor citi o gr`mad` de c`r]i, indiferent ce vor zice criticii. Le vor uita pe aproape toate. Cele pe care nu le vor uita se vor \ntoarce. Alt criteriu mai bun n-am.

C.V.: Valoarea nu va mai fi pur literar`, de altfel nici nu cred c` a fost vreodat`. Unele c`r]i au nevoie de alte epoci s` se impun` sau s` decad`, cu alte cuvinte votez, ca Paul, tot pentru testul timpului. C`r]ile viitorului nu vor fi doar literare, ci [i para-

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

M.M.: Din moment ce vorbim de platforme de self-publishing care editeaz` [i distribuie \n acela[i timp – mii de titluri \n tiraje „f`r` num`r“, c`ci cifrele nu mai conteaz` –, cine [i cum va mai putea stabili valoarea literar`?

Pia]a n-a fost niciodat` m`sura. Critica literar` nu va putea ]ine pasul...

P.B.: Eu a[ zice c` nici critica literar` n-a fost m`sura. |mi aduc aminte ni[te recenzii deloc elogioase la apari]ia lui Ulysses.

S\nt cazuri faimoase de e[ecuri de critic` (literar`, uneori [i filozofic`, alteori chiar de [tiin]`) \n privin]a unor opere care apoi au f`cut istorie. Alte c`r]i au fost magnifice obscurit`]i la vremea apari]iei lor (Moby Dick) [i apoi au devenit fenomene, altele au fost celebrisime (ah, c\te romane franceze „excelente“ s\nt amintite \n jurnalul lui Jeny Acterian) [i apoi au c`zut \n cea mai neagr` ui-

literare, postliterare, cu destule elemente grafice, video [i audio statice sau dinamice.

Putem face zeci de exerci]ii de imagina]ie, mai ales c` avem deja primele exemple de „c`r]i“ care dep`[esc textualitatea, s\nt mai mult dec\t text. Putem s` ne \nchipuim c`r]i care se scriu continuu sau pe care cititorii le completeaz`, c`r]i-jocuri \n care cititorii duc aventura mai departe. |n aceast` lume, nu critica literar` va face poli]ia valorii. Cineva trebuie s-o fac` totu[i, altfel vom fi la m\na omului de marketing. Poate hackerii?

M.M.: Cum se va descurca cititorul \n libr`riile virtuale? Apropo: cum se vor diferen]ia libr`riile?

P.B.: Cititorul se va descurca perfect.

Deja se descurc`. Eu \l creditez pe cititor ca fiind motorul acestei revolu]ii digitale. Cititorii obi[nui]i deja, de vreo 20 de ani, cu computerele, cititorii care s\nt [i ascult`tori de muzic` pe iPod de prin 2001, cititorii care au asistat [i apoi au contribuit la „facerea“ Internetului, cititorii care au for]at deja at\tea reviste [i ziare s` treac` \n mediul electronic. Ei s\nt agen]ii schimb`rii, [i nu editurile, care altfel ar fi fost mul]umite s` v\nd` la fel c`r]ile \nc` vreo mie de ani [i ceva. Ei au vrut aceast` schimbare, [i Amazon a auzit aceast` schimbare. Ulterior au auzit-o [i al]ii: Barnes&Noble, Kobo, pu]in [i Apple. Abia apoi au \nceput [i editurile s` o aud`. Acum doi ani, nici o editur` important` din lume nu se l`uda, la T\rgul de Carte de la Frankfurt, cu e-book-urile, nici m`car nu men]ionau c` v\nd a[a ceva. Acum, \n 2012, toate au ecrane frumoase, sisteme de v\nzare de e-book-uri, uneori chiar [i e-readere proprii. Brusc, editurile s-au alfabetizat [i ele \n noua lume digital`. Iar libr`riile cred c` vor deveni ni[te concept-store-uri. Locuri simpatice \n care ne vom \nt\lni cu autorii, vom auzi de noile c`r]i, adic` maniere de socializare offline [i de descoperire de c`r]i. De abia apoi le vom cump`ra online. Cu c\t \[i vor face mai bine misiunea de a ne face s` iubim c`r]ile [i s` le descope-

rim, cu at\t mai mult le vom iubi [i noi pe ele.

C.V.: E nevoie \n [coal` nu doar de alfabetizare (cum s` citim), ci [i de digital literacy (cum s` citim & s` ne descurc`m \n lumea digital`). Mai mult, s` nu uit`m c` lectorii zilelor noastre s\nt [i juc`tori video, comunicatori, actori \n re]ele sociale online etc. Lectura este omniprezent` azi, citim mai mult dec\t au f`cut-o toate secolele la un loc. Chiar [i \n jocurile video lectura e fundamental`.

Nu [tiu cum se vor diferen]ia libr`riile, probabil cele fizice vor deveni mall-uri culturale, \n care cartea tip`rit` va fi produsul de lux, vor r`m\ne pe rafturi doar c`r]ile-obiect, c`r]i pop-up, albumele de art` etc.

E-book-ul se vinde mai bine pe Amazon.com Un articol publicat \n prim`vara acestui an de site-ul www.teleread.com („news & views on e-books, libraries, publishing and related topics“) constat` cre[terea cu peste 346% a pie]ei britanice de c`r]i \n format electronic de anul trecut, iar asta f`r` a lua \n calcul cifrele din preajma Cr`ciunului c\nd edituri precum Random House, Hachette [i HarperCollins au v\ndut fiecare c\te 100.000 de e-books-uri \ntr-o singur` zi. Grupul editorial Hachette a raportat o cre[tere de 500% a e-book-urilor, cu un total de 21 de milioane de lire sterline numai \n 2011, cifra total` a v\nz`rilor de carte electronic` din Marea Britanie ridic\ndu-se anul trecut la un total de 105 milioane de lire sterline. Cifrele de la sf\r[itul acestui an, \n cursul c`ruia mai multe lan]uri de libr`-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

pagina 10

DOSAR

Pentru excentrici, vor fi c\teva anticariate aproape ilegale. Nu e foarte important de unde se cump`r` o carte, p\n` la urm` economia lumii nu st` \n libr`rii.

C\t prive[te libr`riile virtuale, trebuie s` fim foarte aten]i s` nu ajungem \ntr-o situa]ie de oligopol, \n care Amazon.com, Apple [i Google vor fi singurele platforme \n care mai g`sim o carte. Cursa a \nceput acum zece ani, iar atunci pu]ini editori tradi]ionali au \n]eles spre ce ne \ndrept`m. Acum ace[ti editori rezist` doar dac` s\nt parte a unor trusturi media imense [i produc convergent. Nu aceasta este lumea libert`]ii culturale, mai degrab` se deschide un Ev Mediu \ntunecat. E nevoie de mii de editori mici, cu propriile aplica]ii, prin[i \n-

tr-o re]ea de sprijin.

M.M.: P\n` una-alta, cel pu]in \n aceast` parte a lumii lectura digital` r`m\ne mai degrab` un fenomen de ni[` – [i asta \n ciuda faptului c` dispozitivele capabile s` afi[eze c`r]i \n format digital s\nt tot mai numeroase [i tot mai accesibile. Editurile tradi]ionale s\nt tem`toare, reticente, sceptice, dar au \nceput deja digitalizarea. E un dublu discurs. Pe de o parte, se \nfiereaz`, pe de alt` parte, se promoveaz`.

rii britanice s-au \nchis din cauza/datorit` cre[terii spectaculoase de v\nz`ri online, se estimeaz` c` vor atinge o jum`tate de miliard de lire sterline, adic` o treime din pia]a de carte va fi reprezentat` de e-book-uri.

De altfel, conform Bowker Market Research’s Global eBook Monitor, Marea Britanie, al`turi de Statele Unite, Australia [i India, se situeaz` \n topul v\nz`rilor de carte electronic`, \n timp ce site-ul BBC publica \n aceast` var` cifrele conform c`rora, prin Amazon.com, v\nz`rile de e-book au dep`[it v\nz`rile de carte \n formatul paperback [i hardcover luate \mpreun`. O alt` statistic` arat` c` de]in`torii unui Kindle (num`rul acestora se estimeaz` c` a dep`[it un milion \n \ntreaga lume) cump`r` de patru ori mai multe c`r]i dec\t cititorii pe print. Alte cifre arat` o cre[tere de 400% fa]` de vara anului trecut a v\nz`rilor autorilor care folosesc programul Kindle Direct Publishing, program ce le permi-

te s`-[i p`streze p\n` la 70% din drepturile de autor. Spre exemplu, scriitorul britanic Kerry Wilkinson este unul dintre cei mai de succes autori self published cu v\nz`ri de peste 300.000 de exemplare \n mai pu]in de un an.

Num`rul din august al revistei Forbes arat` \ns` [i partea \ntunecat` a pie]ei de carte electronic` [i a indie publishing-ului: pre]ul mic al unui e-book self published vine la pachet [i cu o slab` calitate a edit`rii.

Succesul pe cont propriu le asigur` \ns` ulterior autorilor contracte de milioane cu edituri clasice, a[a cum s-a \nt\mplat cu scriitori precum Amanda Hocking, John Locke, E.L. James sau Hugh Howey, acesta din urm` declar\nd revistei c` publicitatea [i promovarea pe care o poate face un e-cititor prin social media este mult mai eficient` ([i \nc` pe gratis) dec\t orice marketing tradi]ional. M. C.

Constantin Vic` este doctor \n etica noilor tehnologii la Universitatea din Bucure[ti.

Paul Balogh este editor, fondator al studioului digital ReadForward.

n

n

Ion Vianu

Na[terea eticii din spiritul muzicii rii unei altitudini morale, fa]` de perspectiva de broasc` \n care avusesem tendin]a s` m` refugiez. C`p`ta un sens concret afirma]ia c` exist` o muzic` „\n`l]`toare“.

Am o sl`biciune pentru Fantezia pentru pian, orchestr` [i cor. Recent, am g`sit pe YouTube o interpretare complet` a acestei buc`]i sub conducerea lui D. Barenboim, care ]ine [i partea pianistic`. Fantezia \ncepe cu o medita]ie pianistic` ce sun` ca o plimbare pe t`r\mul sentimentelor; orchestra introduce – mai ales prin ba[ii s`i – un soi de mister care \ncepe s` se \nchege ca un dialog \ntre ea [i pian. Brusc, aceast` convorbire dintre dou` suflete este \ntrerupt` de o tem` solemn`, articulat` de al`muri.

Am impresia c` este un fel de revela]ie venind din alt` lume, grav` ca un Dies Irae, care d` un soi de avertisment celor dou` voci anterioare, aflate \ntr-un tandru dialog spiritual. Pu]in c\te pu]in, un alt dialog se ]ese, \ntre instan]a mundan` [i cea metafizic`. Ca [i cum cea dint\i ar fi adus` la cunoa[terea unei realit`]i mai grave! Noul dialog, pe o treapt` superioar`, duce la un triumf, la o adev`rat` revela]ie – din nou, moral`. {i numai \n acest punct intervin so-

Pre]: 44 lei

Parabolele lui Iisus. Adev`rul ca poveste de Andrei Ple[u Humanitas „Parabolele lui Iisus au rezistat bini[or [i \n vremuri mai grele ca ale noastre. Ni s-a p`rut c` trebuie s` li se dea o [ans` [i acum, c` \n nimbul lor respir`, tenace, teme [i solu]ii f`r` dat` [i f`r` patin` muzeal`.“ (Andrei Ple[u)

Pre]: 25 lei

Pre]: 24 lei

I.L. Caragiale. Cele mai frumoase scrisori alese de Dan C. Mih`ilescu Humanitas „|n cele ce urmeaz`, ve]i g`si scrisori ce rivalizeaz` valoric oricând cu momentele [i schi]ele. Nu am operat tematic [i nu am selectat \n numele variet`]ii, ci am mers normal, pur [i simplu cronologic, prin edi]ia Coresponden]ei, urm`rind nucleele [i elementele definitorii ale personalit`]ii scriitorului.“ (Dan C. Mih`ilescu)

I.L. Caragiale fa]` cu kitschul de {tefan Cazimir Humanitas „Ceea ce spunem noi despre Caragiale este supus revizuirii ne\ncetate.

Ceea ce a spus Caragiale despre noi r`mâne turnat \n bronzul eternit`]ii.

Caragiale evadeaz` mereu din formulele \n care \ncerc`m a-l prinde, pe când noi nu izbutim a evada din formula \n care ne-a prins Caragiale.“ ({tefan Cazimir)

Pre]: 23 lei

Emaus de Alessandro Baricco Humanitas Fiction Colec]ia Raftul Denisei Traducere de Gabriela Lungu Romanul lui Alessandro Baricco, roman al adolescen]ei fr`mântate de \ntreb`rile esen]iale ale existen]ei, al intr`rii dureroase \n lumea adul]ilor, a devenit \nc` de la apari]ia sa, \n 2009, unul dintre cele mai apreciate de publicul tân`r.

n

Pre]: 29 lei

Patru milenii de poezie \n t`lm`cirea lui Lucian Blaga Humanitas „Traducând – m-am sim]it crescând. C`ci m-am ostenit numai cu poezii ce mi-au stârnit \ncântarea [i care, prin t`lm`cire, puteau s` devin` \ntr-un fel ale mele, ale noastre, ale Românilor.“ (Lucian Blaga)

Pre]: 19 lei

Dou`zeci [i patru de ore din via]a unei femei de Stefan Zweig Humanitas Fiction Colec]ia Raftul Denisei Traducere de Ida Alexandrescu Atmosfera str`lucitoare [i manierat` a cosmopolitei Riviere franceze \n plin` belle époque ascunde patimi inavuabile. O clip` de uitare de sine poate dezl`n]ui haosul sentimentelor, aducând ruina [i dezonoarea.

www.humanitas.ro

Muntele Sfatului R`u de Amos Oz Humanitas Fiction. Serie de autor Traducere de Any Shilon „O carte despre interregn, despre amurgul unei epoci [i r`s`ritul alteia. O carte despre anxiet`]i profunde, dar [i despre mari speran]e. Cred c` fiecare cititor român care a trecut printr-o experien]` marcat` de o schimbare istoric` major` sau a suportat consecin]ele acesteia se poate reg`si \n carte.“ (Amos Oz)

pagina 11

Manuscrisul g`sit la Accra de Paulo Coelho Humanitas Fiction Traducere de Micaela Ghi]escu „Manuscrisul g`sit la Accra nu este o carte care s` se citeasc` pe ner`suflate. Paginile trebuie parcurse pe \ndelete, iar cartea – p`strat` mereu aproape, c`ci \i va dezv`lui de fiecare dat` celui ce o deschide un nou \n]eles.“ (Época)

li[tii vocali [i corul.

Autorul cuvintelor ar fi Christoph Kuffner sau, poate, Georg Friedrich Treitschke.

Con]inutul lor este semnificativ, vocea venit` de sus i-a constr\ns pe \ndr`gosti]i s` se recunoasc` drept posesorii bucuriei: „Gra]ios, fermec`tor [i adorabil sun` armoniile vie]ilor noastre... iar din sim]irea frumuse]ii izvor`sc flori ve[nic \nflorite... C\nd domne[te vraja muzicii pronun]\nd cuv\ntul sacru, ceva m`re] prinde form`, iar noaptea [i furtunile devin lumin`.“ „Cuv\ntul sacru“ nu poate fi dec\t Bucuria. Mai t\rziu, Beethoven a scris pe aceea[i tem` muzical` Oda Bucuriei, textul fiind cel ale poemei lui Schiller. Bucuria este pl`cerea \mp`rt`[it`. De doi, de mai mul]i, de milioane de oameni. Este for]a moral` cea mai revolu]ionar`. Iar muzica este capabil` s` induc` aceast` bucurie. De pe vremea Fanteziei a demonstrat cu limpezime cum se preface muzica \n idee – pedagogia moral` incomparabil` pe care o ofer` o anumit` muzic`. „Muzica este vinul care inspir` la noi procese generative, iar eu s\nt Bacchus care face acest nou vin glorios f`c\ndu-i pe oameni spiritual-be]i“, a spus Beethoven.

Aceast` nobil` be]ie este, pesemne, \ndemnul moral c`tre mai bine, pe care \l descoperi ascult\nd muzica beethovenian`.

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Din adolescen]`, c\nd i-am descoperit muzica, am avut sentimentul c` Beethoven vrea s` transmit` un mesaj moral. Ascult\nd Concertul 5 pentru pian, mai cu seam` partea \nt\i, mi se p`rea c` asist la o demonstra]ie dialectic` ce culmina \ntr-un \ndemn. Era ca [i cum cineva mi-ar fi spus: „Uite, b`iatule, orchestra c\nt` a[a, iar pianul \i r`spunde a[a; apoi, \[i r`spund, c\nt` \mpreun`, ajung la un acord... asta-i o demonstra]ie absolut concludent`, mai concludent` dec\t toate \ndemnurile prin viu grai, de oriunde vor fi venind, c` trebuie s` fii mai generos, mai curajos, mai tolerant.“ C\nd am citit capitolul despre muzic` din Lumea ca voin]` [i reprezentare de Schopenhauer, am aflat c` filozoful considera muzica drept expresia voin]ei, o cale direct` (spre deosebire de ocolirile limbajului) c`tre cunoa[terea Lumii. A fost una din convingerile mele cele mai constante; ori de c\te ori, fiind \n cump`n`, ascultam acela[i Concert 5, sau una din marile sonate pentru pian, sau Triplul concert pentru vioar`, violoncel [i pian (pe care \l a[ez sus de tot \n preferin]ele mele), sim]eam c` aceste muzici \mi aduc o solu]ie, totdeauna \n sensul dob\ndi-

DILEMATECA

PORTRETE INTERIOARE

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

pagina 12

PROFIL Oana Boca & Ioana Gruenwald Headsome Communication

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Promovare la dou` capete „|n }ara Balaurilor, a venit pe lume un balaur cu dou` capete.“ A[a \ncepe povestea. Povestea balaurului cu dou` capete poate fi citit` \n dou` feluri. Ca un basm contemporan cu personaje de legend`; sau ca un sketch haios despre apari]ia primei agen]ii de comunicare din domeniul editorial. Basmul [i agen]ia au ap`rut simultan. Iar balaurul cu (doar) dou` capete a devenit logo pentru Headsome Communication. Primul cap, \n ordine alfabetic`, e al Oanei Boca. Dup` nou` ani de munc` \n comunicare pentru Editura Polirom, unde a fost director de promovare, a vrut s` dezvolte o agen]ie independent`. Cel`lalt cap e al Ioanei Gruenwald. Mult` vreme reprezentant` \n România a T\rgului de Carte de la Frankfurt [i directoare a Centrului de Carte German`, Ioana Gruenwald cunoa[te foarte bine realit`]ile pie]ei de carte de la noi [i din spa]iul cultural german. Am\ndou`, \mpreun`, s\nt Headsome.

Pe de o parte, s\nt frustr`rile [i lamenta]iile: c` oamenii nu mai citesc, c` au sc`zut v\nz`rile, c` e foarte greu s` impui autori noi, c` pia]a e tot mai mic`; pe de alt` parte, e inac]iunea. Editurile func]ioneaz`, \n general, cam dup` acelea[i principii dup` care se ghidau [i acum dou`zeci de ani – de[i lucrurile s-au schimbat. |n România, editurile investesc foarte pu]in \n promovare, doar aproximativ 2% din \ncas`ri. Sumele mici spun multe despre atitudinea editorilor români, care nu v`d necesitatea investirii \n campanii de comunicare, dar [i despre precaritatea pie]ei de carte. Pentru Headsome, aceste lacune ale sistemului reprezint` o oportunitate. Ioana Gruenwald [i Oana Boca \[i propun s` realizeze proiecte specifice departamentelor de comunicare din cadrul editurilor sau al libr`riilor: campanii de promovare pentru o carte sau un autor, repozi]ionarea unor branduri, PR pentru evenimente editoriale. Fost director de imagine al Editurii Polirom (2003-2012), cu o experien]` de aproape un deceniu \n marketing editorial, Oana Boca a ob]inut un premiu important \n cadrul Galei PR Award din

2009 pentru campania „|ntreab`-m` despre Firmin“. O campanie \n acela[i timp creativ` [i eficient`, de vreme ce Firmin a fost una dintre cele mai bine v\ndute c`r]i ale anului...

„Proiecte peste [i dincolo de ce fac editurile“ Pe de alt` parte, Headsome organizeaz` [i evenimente dedicate breslei editorilor, pe care alte institu]ii nu le fac: premii, concursuri, seminarii, festivaluri etc. „E clar, e loc de proiecte peste [i dincolo de ce fac editurile“, spune Oana Boca. De pild`, Gala Industriei de Carte din România „Bun de tipar“ e un eveniment dedicat breslei editorilor \n ansamblul ei. Gala \[i propune s` marcheze reu[itele anuale ale industriei locale de carte. La prima edi]ie au fost acordate 10 premii de excelen]` [i c\teva men]iuni la (mai) toate categoriile pie]ei de carte. Dincolo de premii \n sine, gala a fost un moment de solidaritate a breslei, \n care oameni afla]i \n concuren]` [i-au dat m\na [i au dialogat. „Ne-am temut c` ar putea fi unele conflicte [i, de fapt, n-au fost“, spune

din 2011, unde acelea[i trei ]`ri – Germania, Austria [i Elve]ia – au fost invitate de onoare. E o literatur` pe care Ioana Gruenwald o cunoa[te bine ca traduc`tor, ca redactor [i ca [ef` a Centrului de Carte German` de la Bucure[ti.

„trendy [i serios“ „Rewriting the map of Europe“ – acesta e sloganul sub care se desf`[oar` Festivalul Interna]ional de Literatur` Bucure[ti. Ini]iat de scriitorul Vasile Ernu, de editorul Bogdan Alexandru St`nescu [i de Oana Boca, acest festival [i-a c\[tigat repede publicul [i reputa]ia, devenind un eveniment \n acela[i timp trendy [i serios. Simpaticul FILB e ast`zi singurul eveniment periodic consistent dedicat lecturilor publice. Acum cinci ani, la prima edi]ie, organizatorii au f`cut pionierat: \n absen]a unei adev`rate tradi]ii a salonului literar [i cu doar c\teva \ncerc`ri de a aduce autorii \n fa]a publi-

cului lor, lecturile de la Muzeul }`ranului Român – scena devenit` \ntre timp tradi]ional` pentru FILB – au „prins“ repede.

Nu doar pentru c` cei trei organizatoricuratori au [tiut s` aleag` scriitori interesan]i, ci [i pentru c` au reu[it s` produc` discu]ii polemice despre meseria de scriitor, despre destinul autorilor din Europa de Est, despre rolul criticii, despre promovarea genurilor de ni[` etc. |ns` FILB r`m\ne un fenomen destul de izolat. Pentru c`, spre deosebire de spa]iul german, \n România nu avem o tradi]ie a lecturii \n spa]iul public, dup` cum explic` Ioana Gruenwald. „A fost – c\t a fost – salonul literar din epoca interbelic`. Apoi, \n perioada comunist`, c\nd se \nt\mpla s` fim du[i cu for]a la anumite \nt\lniri, c\nd asemenea lecturi erau interzise cu des`v\r[ire. E [i firesc ca publicul de ast`zi s` nu mai aib` acest reflex de a intra \n dialog cu autorii prefera]i.“ Exist`, totu[i, c\]iva autori care ar face s`li pline. Dar ace[tia s\nt foarte pu]ini. Totul e s` fie sus]inu]i – e de p`rere Oana Boca.

Promovarea lecturilor publice e doar unul dintre obiectivele Headsome Communication.

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Ioana Gruenwald. 90% dintre editori s-au \nscris la gal`, precizeaz` Oana Boca. E semnul c` au avut \ncredere. {i credibilitatea e principalul capital pentru edi]ia urm`toare, din 2013.

De fapt, pe asta se bazeaz` \n primul r\nd strategia Headsome: sus]inerea activ` a pie]ei de carte \n ansamblul ei. {i pe unele proiecte de mari dimensiuni, bazate pe cooperarea mai multor parteneri. De pild`, \n urma contractului semnat cu T\rgul Interna]ional de Carte de la Frankfurt, Headsome Communication se va ocupa anul viitor de comunicare, PR [i strategie de branding pentru autorii de limb` german` invita]i la Salonul de Carte Bookfest, \n cadrul proiectului „Trei ]`ri, o singur` limb`“. Lista invita]ilor (realizat` de ambasadele [i institutele culturale ale ]`rilor respective) e aproape gata, evenimentele s\nt \n curs de programare, iar formatul va fi asem`n`tor cu cel de la T\rgul de Carte de la Göteborg

DILEMATECA

PROFIL

„La Vest de Est“ |ncep\nd cu acest an, [i Timi[oara va avea un Festival Interna]ional de Literatur`. Sloganul propus pentru acest eveniment periodic este „La Vest de Est / La Est de Vest“, un titlu potrivit mai ales din perspectiva geografiei culturale a ora[ului. „Am ales Timi[oara pentru c` ora[ul ]inte[te la statutul de capital` cultural` european`, dar [i pentru c` e un ora[ multicultural \n adev`ratul sens al cuv\ntului, situat cumva la r`scruce de drumuri, ca un nod care leag` multe culturi“, explic` Oana Boca. Printre invita]i: Slavenka Drakuli´c (una dintre cele mai apreciate scriitoare din spa]iul ex-iugoslav), Attila Bartis, cunoscut prozator maghiar, Richard Swartz, scriitor suedez [i unul dintre cei mai importan]i jurnali[ti din Europa Central` [i de Est, poetul [i prozatorul Jan Koneffke (Germania). Al`turi de ei – cinci autori timi[oreni: Adriana Babe]i, Cornel Ungureanu, Viorel Marineasa, Daniela Ra]iu [i Tudor Cre]u.

Headsome Communication este [i partener principal al proiectului „Cele mai frumoase c`r]i din România“, adic` al primului concurs na]ional de design de carte. Un domeniu pe care Ioana Gruenwald l-a tot promovat, dup` modelul german. La concursul românesc a „importat“ nu doar modelul, ci [i mentorul, pe Uta Schneider, organizatoare a concursului „Best German Book Design“.

Matei Martin

n

pagina 13

fotografii de

Lucian Muntean

pagina 14

ANCHET~ Bogdan CRE}U l Marius CHIVU l Cosmin CIOTLO{ l Al. CISTELECAN l Sanda CORDO{ Dan C. MIH~ILESCU l Dorin MIRONESCU l Antonio PATRA{ l Irina PETRA{ l Mihaela URSA Ion Creang` corecta cele scrise v\r\t \ntr-un butoi cu ap` rece; Mallarmé compunea versuri dup` o perdea; Proust [i Mark Twain scriau \n pat; Caragiale [i Eminescu fumau o sut` de ]ig`ri pe zi [i sorbeau cafele dup` cafele; Schiller \[i chema inspira]ia mirosind mere putrede; Márquez [i-a scris marile romane \mbr`cat \ntr-o uniform` albastr`; Buffon scria \mbr`cat elegant, pudrat, purt\nd man[ete de dantel` [i cu spada la \ndem\n`; \n preumbl`rile sale, Pascal \[i nota ideile scrijelindu-le pe unghii cu un ac; Verlaine lucra \n penumbr` [i t`cere; Descartes aprindea lum\n`ri [i ziua; \nainte de a scrie, Aristotel f`cea baie \n ulei cald; Bossuet scria cu capul \nf`[urat \n prosoape calde...

Dar care s\nt tabieturile criticilor literari?

n Bogdan CRE}U Cu c\t m` maturizez (am ezitat s` scriu: „\naintez \n v\rst`“), devin din ce \n ce mai legat de tabieturi m`runte; \mi dau o stare de bine, m` fac s` m` simt acas`, s` m` instalez \ntr-un confort domestic benefic [i scrisului. La \nceput, scriam oriunde, \n orice pozi]ie, la orice computer, f`r` s` num`r p\n` la zece. Singurul meu tabiet era fumatul: c\nd textul atingea o anumit` tensiune, aveam nevoie de un excitant. C\nd totul se potolea [i \ncepea s` b`lteasc`, jucam table cu calculatorul. Sigur, verdictele critice nu depindeau de rezultat.

Am fost nevoit s` renun] la tabieturi c\nd s-a n`scut fiul meu. Locuiam \ntr-un apartament micu] [i am \nceput s` lucrez la bibliotec`; spa]iul intim a l`sat locul celui public, iar acolo, la scen` deschis`, nu mai e loc dec\t de tabieturi discrete. Am scris a[a peste 500 de pagini dintr-un studiu despre bestiarul lui Cantemir, care va ap`rea, probabil, la sf\r[itul acestui an. Nu aveam nevoie dec\t de o stare benefic`, de poft` de scris [i totul era rezolvat. |mi dau seama c` scrisul \n sine este, pentru mine, cel mai important tabiet. Uneori simt nevoia s` scriu, a[a cum Petru[ka al lui Gogol sim]ea nevoia s` citeasc`. C\nd traversez o perioad` de sterilitate, totul se d` peste cap [i devin sucit, ar]`gos, a(nti)patic. De c\teva luni,

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Tabieturile criticilor literari m-am mutat \ntr-o cas` mai generoas`.

Principalul motiv de bucurie: am, acum, biroul meu, ticsit de c`r]i, \n care troneaz` o dezordine motivant`. Scrisul a redevenit, dup` ceva vreme, o activitate intim`. Lucrul sistematic \n bibliotec` m-a ordonat, dar cel de acas` este mult mai calm [i mai constant. De fapt, aproape zilnic. |n plus, degust cu savoare pl`cerea de a nu-mi refuza unele tabieturi. Nu mai fumez, dar am, obligatoriu, la \ndem\n` o can` cu cafea.

Schimb c`nile, \n func]ie de stare, de chef, de culorile lor. Uneori, merge [i un pahar cu vin ro[u, fran]uzesc. |n func]ie de ce scriu, de ce citesc. Berea nu, c` m` blege[te. U[a de la birou trebuie s` fie, chiar dac` s\nt singur acas`, \nchis`. Cu toate astea, fug uneori \n sala profesorilor de la BCU; exist` un anumit tip de singur`tate pe care doar o sal` de bibliotec` ]i-o poate asigura. n Marius CHIVU Scriu diminea]a, \nainte de micul dejun. |nainte s` m` a[ez la calculator, fac ordine \n camer` [i deschid larg fereastra, \mi desfac o doz` de Coca-Cola de la frigider, pe care o torn \ntr-un pahar \nalt, [i \mi [terg ochelarii p\n` formulez \n cap prima fraz` a cronicii. |naintez destul de greu, cam trei mii de semne pe or`, urm`rind noti]ele luate m`runt, cu creionul, pe

ultima pagin` a c`r]ii. Niciodat` nu scriu recenzia \n aceea[i zi \n care am citit [i cartea (pe canapea, acas` sau pe banc`, \n p`rcule]ul dintre blocuri). |mi place s` am timp s` m` g\ndesc la ea (m`car o zi) [i, uneori, \ncep s` scriu recenzia \n g\nd, cu mult timp \nainte de a m` a[eza la calculator. n Cosmin CIOTLO{ Prima tenta]ie a fost s` spun: nesul. Dar nesul nu mai e de mult un tabiet pentru mine. Am ajuns s` mi-l prepar simplu de tot, rece, f`r` \ndulcitori, f`r` lapte. (M` mir c`, totu[i, n-am renun]at [i la ap`.) Dureaz` c\teva zeci de secunde. De multe ori, \l beau de sete. Fie c` s\nt pe cale s`-mi pl`tesc facturile, s` m` \nt\lnesc cu un prieten sau s` lenevesc pur [i simplu \n cas`. Evident c`, \ntr-un asemenea ritm, nu putea lipsi nici din ritualul s`pt`m\nal al cronicii. De [apte ani, de c\nd ]in rubrica din România literar`, nu cred s` fi scris vreun articol f`r` trei-patru-cinci c`ni. Mari. Adev`ratele preparative s\nt, \ns`, altele. Cu c\teva ore \naintea deadline-ului meu (totdeauna mai drastic dec\t cel redac]ional), deschid o carte care-mi face de ceva timp cu ochiul. Una despre care, din varii motive, s\nt sigur c` nu voi scrie prea cur\nd. Barthelme, de exemplu. Sau o edi]ie Penguin a poemelor lui Blake. Foarte rar literatur` ro-

mân`. Ultima dat` m-am oprit la Radu Cosa[u. Belphegor. Oricum, ceva agasant pentru dulcea comoditate a stilului. Ceva care s`-mi intrige frazele. Nu [tiu de ce fac asta, e un gest la fel de inexplicabil ca orice supersti]ie burghez`. Ini]ial, mi-a venit de la sine.

Apoi s-a repetat, ca din \nt\mplare. |n cele din urm`, am ajuns s` nu mai pot altfel.

n Sanda CORDO{ Scrisul meu \ncepe (ca al tuturor criticilor literari, presupun) \n c`r]ile citite. |ncepe chiar acolo, pe paginile celuilalt [i, \ntr-un fel, tot mai ale mele, cu semne, adnot`ri, \ntreb`ri, firc`lituri [i m\zg`leli, c\nd mai g\ngave, c\nd mai articulate. Trece neap`rat prin relecturi [i fi[e, f`r` de care nu pot s` ]in drumul drept.

Ajunge inevitabil \n punctul (nevralgic) \n care [tiu c-ar trebui s` m` opresc din citit [i mi-e greu s-o fac pentru c` mai s\nt \nc` (at\tea) pagini l`muritoare. Scrisul \nseamn` [i orele \n care \mi duc tema \n minte, o iau cu mine la pia]` [i o urc \n autobuz, o plimb pe str`zile pe care umblu [i mi se pare c` lumina (sau umbra, dup` caz) \i face

n Dan. C. MIH~ILESCU Crescut mai mult printre bunici [i m`tu[i b`tr\ne, vezi bine c` aveam s` devin iute conservator, paseist [i tabietliu la modul maniacal. De la cafeaua din zori, p\n` la ]igara de la miezul nop]ii, toat` ziua era punctat` de repere respectate cu sfin]enie, ca s` nu mai spun de tipic`reala biroului, pixurile sacre, ora de mo]`ial` dup`-amiaza, variate fixa]ii vestimentare [i tot soiul de dependen]e pendinte de ritualul

lecturii & scrisului. Pe mas`, c`r]ile de[tepte, de adnotat feroce cu creioane c\t mai ascu]ite [i niciodat` aruncate (am aproape o sut` de cionturi \n colec]ie, eu nefiind nicidecum un zg\rcit, ci dimpotriv`, un risipitor extatic. Dar pur [i simplu nu m`-ndur s`-mi \nstr`inez alia]ii cei mai fideli). Pe fotoliu – memorii, coresponden]`, eseuri sprin]are, pe canapea – gazetele, iar \n pat – romanele.

P\n` pe la 45-50 de ani, c\nd m-am l`sat de fumat [i apoi am cedat (minus conspectele) scrisului direct la computer, fiecare liter` mi-era legat` irepresibil de cea[ca de cafea [i pachetul de ]ig`ri. Un sfert de secol de Carpa]i f`r` filtru, tr`date, ce-i drept, ori de c\te ori aveam ocazia, cu Kent, Marlboro sau, dup` ’89, Gauloises. Din ziua \n care am terminat cu fumatul [i am trecut definitiv pe tastatur`, a disp`rut [i ceremonialul redact`rilor nocturne, \nlocuit fiind cu dichisul scrisului matinal. Alte fixa]ii, dar \n acela[i cuprins cvasi-feti[ist. De pild`, din 1991, de c\nd Monica Lovinescu mi-a f`cut cadou un pix Parker, am fost convins c`, dac`-l pierd, nu voi mai scrie niciodat` nimic.

Nu l-am scos niciodat` din cas`, iar acum, sear` de sear`, numai cu el scriu \n agend`. }icneli? De bun` seam`. Dar f`r` ele scrisul ar fi ca micii f`r` mu[tar.

pagina 15

n Dorin MIRONESCU Mai \nt\i mi-a venit \n g\nd s` r`spund c` n-am tabieturi. Deloc.

Nu-mi plac scriitorii care \[i asorteaz` pipa favorit` la c`limara fantaisie \nainte de a se apuca s` bat` la tastatur` pentru eternitate. Dar apoi m-am g\ndit c` tabieturile ar trebui s` arate nu confortul pozei pe care un vanitos \l poate \ncerca \n momentul scrisului, ci puzderia de gesturi [i supersti]ii m`runte care-l ajut` pe scriitor s` suporte masa de scris. {i mi-am amintit c` \n primii ani de cronic`real` prinsesem un obicei la fel de nociv precum cafeaua lui Brumaru sau nesul lui C`rt`rescu. Nu puteam termina o pagin` f`r` un litru de Pepsi. Faptul n-are, desigur, nici o poezie [i-l povestesc doar pentru a ar`ta cam ce „m`re]ie de simbol“ poate s` aib` un tabiet. Nimicuri, mofturi lipsite de semnifica]ie. De pild`, faptul c` mult timp n-am putut scrie dec\t \n singur`tate perfect`. Asta p\n` c\nd mi-am scris primul text cu (pe atunci) prietena mea adormit` pe canapea. A contat mult, probabil, faptul c` astfel reeditam \mpreun` un scenariu eminescian dintr-o poezie de dragoste, „Dormi!...“. Coinciden]` lipsit` de semnifica]ie, desigur. Dar criticii literari, oric\t de lipsi]i de iluzii, jubileaz` c\nd se simt parte a unui intertext prestigios. Cartea de debut mi-am scris-o anul trecut, la Berlin, \ntr-un apartament cu sob` de c`rbuni. Era toamn` t\rzie, apoi s-a f`cut iarn`. Desigur, m-am g\ndit la „soba suab`“ dintr-o anecdot` a lui Ion Barbu, cea care i-a provocat lui Descartes, \n ora[ul Ulm din sudul Germaniei, viziunea unific`rii [tiin]elor. Doar c` Berlinul nu-i \n sudul Germaniei.

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

n Al. CISTELECAN M` tem c` ale mele nu intr` dec\t \n categoria mediocr` de ticuri: nu pot scrie dac` nu fac un du[ \nainte, dac` nu-s proasp`t b`rbierit, dac` nu fumez \nainte o ]igar` pe balcon, dac` n-am un pachet de Rothmans peste jum`tate plin [i un ristretto dublu proasp`t – [i doar diminea]a sau seara dup` 11 trecute fix.

bine. S\nt orele \n care vocea e curg`toare [i fraza are o fluen]` care se pierde c\nd m` a[ez \n fa]a h\rtiei. Pentru c` atunci c\nd scriu ceva important, o fac cu pixul pe h\rtie.

Dac` lucrez la un eseu mai \ntins sau la o carte, scriu \n caiete (de preferin]` mari, studen]e[ti), doar pe paginile din dreapta.

Cele din st\nga le folosesc ca pe un spa]iu \n care revin pentru ad`ugiri [i corecturi. De multe ori pun muzic`, s` \mbl\nzesc temerile [i poticnelile vocii mele interioare. Scriu \ntr-un fotoliu vechi [i scund, cuib`rit`, [i a[ez de jur \mprejurul meu fi[ele. |n fa]a mea pe covor (sau, \n cazurile fericite, \n iarb`, c\nd scriu sub cire[ul casei p`rinte[ti) stau movili]ele de c`r]i. Am cafeaua al`turi (f`cut` la ibric). C\nd compozi]ia e gata, bag totul la cuptor, \n p\ntecele computerului, care, pre] de mai multe ore sau zile, o ajut` s` creasc`, \i d` rumeneal`, o \nnegre[te c\nd e nedospit` [i p`streaz` intact` flac`ra demonului de serviciu: la ce bun? cine va veni la aceast` mas`?

DILEMATECA

ANCHET~

pagina 16

n Antonio PATRA{ Vorbim despre tabieturi c\nd anumite deprinderi devin automatisme menite s` procure omului pl`cere, chiar voluptate. Dar scrisul nu-i \ntotdeauna o activitate pl`cut`. Din acest motiv, dac` vrei s` fii eficient, trebuie s` ai t`ria de a renun]a la tabieturi, scriind regulat, \n orice condi]ii.

Un geniu ca Bach obi[nuia s` lucreze la sublimele sale compozi]ii \n mijlocul familiei, cu copiii \n bra]e, f`r` a fi deranjat de h`rm`laia din cas`. Nici Mircea Eliade nu f`cea caz de tabieturi, de vreme ce [i-a elaborat tratatul de istorie a religiilor exilat la Paris, \n sordide camere de hotel, cu vecini zgomoto[i. |n ceea ce m` prive[te, s\nt nevoit s` recunosc, ru[inat, c` nu am izbutit niciodat` s`-mi refuz confortul burghez, cu m\ng\ietoarele-i tabieturi. Mai cur\nd eseist dec\t critic de curs` lung`, m-am raportat totu[i, bovaric, la disciplinatul E. Lovinescu, omul care [i-a \nvins, scriind zilnic, predispozi]ia \nn`scut` spre visare [i lene, tributar` (el \nsu[i spunea) „temperamentului moldovenesc“. Ei bine, eu unul n-am fost \n stare de asemenea performan]`. Nu mi-am \nfr\nt firea cea p`c`toas`. Ca atare, pentru a m` a[terne pe scris am [i acum nevoie, ca dintotdeauna, de lini[te [i singur`tate. Dar Toma, b`iatul meu de 3 ani, nu vrea deloc s` m` \n]eleag`, [i chiar \n momentul de fa]`, \n timp ce r`spund la anchet`, d` buzna mereu \n birou [i-mi cere imperativ s` m` joc cu el. {i eu, ca de fiecare dat`, \nclin s` cedez rug`min]ilor lui [i s` nu mai scriu, [tiind ce pierd, c\[tig\nd totodat`. n Irina PETRA{ Pe c\nd tocmai sc`p`ta mileniul trecut – [i \n sensul s`r`cirii sale multilaterale –, am r`mas singur` acas` cu un laptop \mprumutat pentru o lung` lun` de var`. P\n` atunci, spuneam oricui m` \ntreba, foarte sigur` de definitivul tabieturilor mele, c` nu scriu dec\t cu pix negru pe h\rtie u[or \ng`lbenit`, poroas`, c` trebuie s` simt cum se rotunjesc literele \n calda prelungire a m\inii mele… Furasem deja ceva meserie de la colegii mai tineri. Am \nceput desen\nd \n Corel, Corel Photo-Paint, Adobe Photoshop. Am redescoperit ce lucru minunat e distorsiunea, c\te valen]e bune ascunde R`ul. Convertirea a fost total`. Nu mai scriu dec\t la computer, profit de puhoiul de op]iuni [i de miraculosul undo vis\nd (cu un fior!) la cum ar ar`ta via]a noastr` dac` r`zg\ndirile f`r` urme ar fi cu putin]` [i \n realitate. Dimine]ile scriu cu cea mai mare pl`cere. M` \nc\nt` discre]ia eficient` cu care o „fereastr`“ m` anun]`, \n zori, c` „a]i avut 173 de probleme care tocmai au fost rezolvate“. M` g\ndesc c` nu altfel procedeaz` trupul nostru travers\nd dezechilibre. Citesc [i recitesc o carte p\n` c\nd se aleg sunete, culori, obsesii. Le slobod \n mintea mea doldora de cuvinte [i imagini [i le las s`-[i afle rosturi [i coresponden]e.

Scriu „\n g\nd“, v`z\ndu-mi de alte treburi, p\n` c\nd motivul prinde contur. R`storn

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

ANCHET~ impresiile \n pagin` dintr-o r`suflare. Rev`d totul pe \ndelete, tai, ajustez. {i \nc` ceva, \n regim estival: a[a cum, la orele de chimie, \n eprubeta rotit` u[or deasupra fl`c`rii se iveau coagul`ri [i precipitate ca-n pove[ti, tot astfel lungirea la soare \n balconul meu de sud (\ndeletnicire drag` mie!) \nfierb\nt` cuvintele, le activeaz` valen]e a]ipite, le asist` conexiunile. C\nd ceva se \nc`p`]\neaz` s` nu „sune“ cum vreau eu, las computerul deschis [i g\ndesc cu ochii \nchi[i, \n [ezlongul meu cel vechi [i comod, sub soare, la carte [i la scriitor. Rareori se \nt\mpl` ca experien]a s` e[ueze. n Mihaela URSA Nu-mi permit prea multe tabieturi de scriitor. Totu[i, ritmul scrisului meu depinde de ce scriu: cronic` nu scriu nici disciplinat, nici constant, ci mai degrab` pentru a p`stra un anumit exerci]iu de interpretare pe text, precum [i priza la literatura cea mai recent`. Nu-mi recunosc nici un fel de organ pentru ierarhiile literare sau pentru categoriz`rile care r`m\n \n urma unui cronicar adev`rat. |n plus, dec\t s` scriu despre o carte pe care o consider proast`, mai bine nu scriu deloc: am scris doar de vreo cinci ori negativ, despre c`r]i absolut iritante. Pentru cronici lecturez direct cu creionul \n m\n`, niciodat` la birou, de preferin]` \ntr-un fotoliu [i dintr-o suflare, p\n` la cap`t. |n vremuri vitrege, se poate s` fac aceast` lectur` „cu firc`leli“ \n secven]e:

\n c`l`torii cu trenul, la [edin]e, \n diverse s`li de a[teptare. Nu-mi pot \ncepe cronica imediat dup` \ncheierea lecturii, las s` treac` m`car o zi (mai ales dac` este vorba despre un volum de poezie sau de proz`), timp \n care trebuie s`-mi revin din empatia sau antipatia estetic` [i s` g`sesc motivul (unul singur) pentru care cartea respectiv` a trebuit scris`, tip`rit`, citit`. Apoi scriu direct la computer 8000 de semne de la \nceput la sf\r[it, f`r` [ters`turi majore. Cel mai „acas`“ m` simt \ns` c\nd lucrez la vreun studiu mai amplu: fac fi[e, mai multe ciorne, le imprim, corectez pe h\rtie, introduc corecturi \n textul electronic, r`v`[esc volume pe birou, completez citate, deschid c\te o parantez` care devine p\n` la urm` capitol de sine st`t`tor. |n zilele bune, toate acestea se \nt\mpl` frenetic, f`r` s` mai prea fiu atent` la altceva \n afar` de asta. Lucrul cel mai important este c`, de \ndat` ce \ncep s` lucrez la un studiu, renun] pentru o vreme la a scrie cronici pentru c` nu pot s` le fac \n paralel. Tocmai am luat o pauz` de cronic`real` din acest motiv [i visez la ni[te zile de lucru nefragmentate. anchet` realizat` de

Marius Chivu colaje de

Dan Stanciu

n

Ioana Bot

Impostura confuzat` hermeneutic min]ii \ntoars` spre Dumnezeu transcon[tientul, catapeteasma…“) [i triumf` \ntru banalitatea maximelor lui G\g`: („Str`fundul ei este inaccesibil. Cine poate cunoa[te inima?“). Cum despre ou, nu despre inim` era vorba, stai s` te miri unde-ai ajuns [i s` te-ntrebi de unde ai plecat. Dar vorbele me[te[ugite ale „hermeneutei“ nu te las` s` sufli, ci \]i taie, de-a dreptul, respira]ia ([i [irul ideilor odat` cu d\nsa): „Din lec]ia Sf\ntului Duh [poetul] a \n]eles c` arhetipul e pur, dar c` orice este f`cut \n trecere spre lume are ca unic` vam` muntele Eunucului unde arhetipul e \ncercat de am`gitoare promisiuni.“ S` fi \n]eles Ion Barbu cum devine cu Sf\ntul Duh, tocmai de aici, din muntele Eunucului? Desigur, dac` a[a a l`sat heremeneuticul scris…

Melania Daniela B`dic pare, oricum, at\t convins`, c\t [i \nc\ntat` de consecin]e: „Mesajul este de mare ad\ncime, demn de un viitor mileniu“, senten]iaz` ea la cap`tul analizei. S` fie Oul dogmatic un poem cu mesaj? „Iat` c` mesajul poemului e luminos, dens, clar, nicidecum didactic (dac` ne \nscriem corect \n curbura profund` a textului), av\nd \nceputul \n genez` [i str`b`t\nd cu mare libertate cosmosul [i umanul.“ Doamne fere[te!

Dar o carte precum aceast` Poezia barbian`. Ermetism [i spiritualitate (Editura Emia, Deva, 2010) e simptomatic` pentru un gen prolix [i d`un`tor: la limita (\nce]o[at` [i ea de atari \ndelungate practici discursive) dintre explica]ia didactic` [i prozelitismul religios, dintre lauda de sine („Fiic`-mea-i precoce mai t\rziu, ar fi spus tat`l meu cu umor“ e o fraz` memorabil`, \n deschiderea „demersului hermeneutic“) [i exegeza literar` c`znind spre sens dintre cli[ee, autoarea pretinde c` face hermeneutic` literar`, editura ne garanteaz` c` public` [tiin]` (pe o tem` actual`: cartea utilizeaz` simultan nu mai pu]in de trei sisteme diferite de citare, pe fiecare – incorect [i intermitent, adic` – inadmisibil), iar noi citim ceva ce nu-n]elegem. „|n vederea not`rii inefabilului limba este dedus` prin abstragere“ sau „Tudor Vianu a operat atente ocoliri [i uneori viguroase p`trunderi \n universul liric barbian“ s\nt probe de umor involuntar, nu de profesionism. A scrie c` „din lectura volumului [Joc secund] rezult` simultan dou` scrieri: una pe neecua]ia lumii, alta pe ecua]ia ei“ nu \nseamn` a clarifica pentru cititor o liric` oricum ermetic`. |nseamn` a bate c\mpii. Iar cine face una [i pretinde a face alta impostor se nume[te.

n

Pre]: 34,95 lei

Pre]: 39,95 lei

Pre]: 27,95 lei

Pre]: 22,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Ionescu \n ]ara tat`lui Seria de autor „Marta Petreu“ Edi]ia a III-a rev`zut` [i ad`ugit` Marta Petreu \ncearc` s` surprind` semnifica]ia \ncifrat` de Ionescu \n rinocerii s`i cu num`r neprecizat de coarne. Textele despre filosofia [i ideile politice ale marelui scriitor [i despre raporturile acestuia cu România s\nt completate de o addenda \n care autoarea r`spunde obiec]iilor formulate de Marie-France Ionesco la adresa volumului.

Pre]: 22,95 lei

Jacob se hot`r`[te s` iubeasc` de C`t`lin Dorian Florescu Colec]ia „Fiction Ltd.“ Traducere [i note de Mariana B`rbulescu Travers\nd secole, de la R`zboiul de Treizeci de Ani p\n` \n România comunist` a anilor ’50, romanul \nf`]i[eaz` constante ale firii omene[ti: nevoia de a avea o patrie [i nevoia de bun`stare; dar cele dou` nu s\nt mereu compatibile.

Hotel Universal de Simona Sora Colec]ia „Ego. Proz`“ Hotel Universal este romanul unei lumi disp`rute, o lume pestri]`, cosmopolit`, dar cu valorile esen]iale intacte. Maia, de trei ori str`nepoata „fetei de aur“ aduse de Cap[a la Bucure[ti, scrie [i rescrie, \ntr-o camer` din Hotel Universal, epopeea familial` pe care bunica sa i-o povestise ani la r\nd.

Pre]: 26,95 lei

Pre]: 36,95 lei

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Pentru unii dintre comentatorii de literatur` ([colar`) pe care edituri cu garan]ii de seriozitate continu` s` \i scoat` pe pia]a na]ional`, a scrie confuz continu` s` \nsemne – ca [i pentru admiratorii lui Ric` Venturiano – a scrie ad\nc. Implicit, ei induc cititorilor (cel mai adesea, elevi, dar [i profesorii acestora) ideea c` obscuritatea unui text e semn de mare inteligen]` [i c` a scrie \ncurcat vrea s` zic` a g\ndi \nalt. A[ putea continua cu ipotezele care s` m` ajute s` \n]eleg prin ce metode diabolice (c\nd nu s\nt, mai simplu, de-a dreptul proste[ti) ajung copiii (elevii) s` fie \ndep`rta]i de pl`cerea c`r]ilor [i a \n]elegerii literaturii. |n locul lor, v` propun o mostr` de text comentator (autoarea, Melania Daniela B`dic, prefer` calificativul de „hermeneutic“ pentru c`znitele-i elucubra]ii) care vrea s` explice elevilor c` Oul dogmatic barbian este un poem profund cre[tin (ortodox), dar tot ce reu[e[te ea e s` ne sperie g\ndul. Explica]ia de text, s`rac` vai [i-amar, \ncepe prin a traduce versurile pe limba oamenilor („Vorbitorul ne reveleaz` faptul c` sorbind oul celui sterp curm`m nunt`-n el“), continu` b`t\nd c\mpii ortodoxiei cu oul dup` ea („Sigur clo[ca este cea mai fecund` parte a omului, inima, fa]` a

DILEMATECA

C~R}I DE PLASTIC

ALTFEL DESPRE ALTCEVA

O fereastr` \ntunecat` de Florin Irimia Colec]ia „Ego. Proz`“ Mircea B`trânu, un scriitor ratat, ce tr`ie[te \ntr-un Bucure[ti apocaliptic, distrus de un Mare Cutremur [i populat de fiin]e monstruoase, este protagonistul acestui roman straniu, sumbru, al c`rui fantastic are \n special rolul de a poten]a evenimentele istorice descrise \n carte.

Pre]: 24,95 lei

Carte publicat` [i \n edi]ie digital`

Cartierul Tortilla Seria de autor „John Steinbeck“ Colec]ia „Biblioteca Polirom“ Traducere din limba englez` [i note de Veronica Foc[eneanu Cartierul Tortilla, roman cu personaje contemporane, cre[te din structura [i temele legendei lui Arthur. „Cavalerii“ se adun` \n jurul lui Danny, a c`rui cas` devine un loc \n care personajele se adun` s`-[i pun` la cale „aventurile“.

Regimul interpret`rii: literatura [i sensul ac]iunii de Ioan Pânzaru Colec]ia „Collegium. Litere“ Cum s` interpret`m mitul lui Adam [i al Evei? |n concep]ia lui Ioan Pânzaru, tipurile de texte care pretind s` ne c`l`uzeasc`, precum legea, opera literar` [i scriptura, se las` integrate \ntr-o concep]ie de ansamblu despre disciplinele culturii, permi]\nd astfel observarea migra]iei [i metamorfozei sensului.

www.polirom.ro

Snuff de Chuck Palahniuk. Colec]ia „Biblioteca Polirom. Proz` XXI“ Traducere din limba englez` de Mihai Chirilov Cassie Wright, „preoteasa“ pornografiei, dore[te s`-[i \ncheie cariera dobor\nd un nou record mondial al contactelor sexuale \n serie – cu [ase sute de b`rba]i.

Povestea este urm`rit` din perspectiva a trei b`rba]i, care schimb` impresii a[tept\nd s` participe la „experiment“.

pagina 17

Punctul Omega de Don DeLillo Colec]ia „Biblioteca Polirom.

Proz` XXI“ Traducere din limba englez` de Veronica D. Niculescu Punctul Omega, cel mai recent roman publicat de Don DeLillo, caut` \n mintea [i sufletul unui intelectual, recrutat de serviciile secrete s` ajute la teoretizarea r`zboiului, argumentele din spatele at\tor mor]i ignorate de propaganda [i strategiile militare.

pagina 18

MERIDIANE Petre R`ileanu

Alain Minc: „Sufletul na]iunilor“ Anglia: viziune mercantil` a rela]iilor interna]ionale; Rusia: prizonier` a complexului de \ncercuire; Germania: cultul statului ra]ional [i al poporului-na]iune; SUA: mesianism [i izolare; Fran]a: obsesia frontierelor [i voin]a de putere; Italia: prima soft power din istorie. |n ultima sa carte, Sufletul na]iunilor (Grasset, 2012), Alain Minc disec` istoria pentru a extrage ADN-ul fiec`rei ]`ri, o invariant` care traverseaz` timpul, perioadele lor faste [i nefaste.

Eseul lui Alain Minc se \nscrie oarecum \n – sau cel pu]in se inspir` din – tradi]ia studiilor de morfologie cultural`. Metoda a fost elaborat` de Goethe pentru [tiin]ele naturale [i const` \n derivarea fenomenelor dintr-un „fenomen primitiv unic“. Ea a fost preluat`, adaptat` la domeniul cultural – altfel spus, deturnat`, dezvoltat` [i ilustrat` –, \n primele decenii ale secolului trecut, de Oswald Spengler [i Leo Frobenius. Conform acestei orient`ri, singurele entit`]i istorice reale s\nt culturile. Asemenea unor organisme vii, ele posed` un suflet [i o fizionomie proprii. Oswald Spengler, \n Declinul Occidentului (1918), descrie destinul unei culturi ca un proces \ntre un punct de na[tere [i extinc]ie, trec\nd printr-o perioad` de \nflorire: „O cultur` se na[te \n momentul \n care un suflet mare se treze[te, se deta[eaz` din starea psihic` primar` de etern` copil`rie, form` ie[it` din inform, limit` [i caducitate ie[ite din infinit [i din durat`. Ea cre[te pe solul unui peisaj delimitat cu precizie, de care r`m\ne ata[at` asemenea unei plante. O cultur` moare c\nd sufletul ei [i-a realizat suma tuturor posiblit`]ilor, sub form` de popoare, de limbi, de doctrine religioase, de arte, de state, de [tiin]e, [i ea se \ntoarce astfel la starea psihic` primar`.“ La Frobenius, „fenomenul primitiv unic“ prime[te numele de Paideuma (\n cartea cu acela[i titlu din 1922), definit` ca entitate independent` ce scap` controlului voin]ei umane [i care se manifest` ca un organism viu. Opera lui Spengler, locul de \nt\lnire dintre o informa]ie [tiin]ific` impresionant` [i formula unei viziuni imobiliste a istoriei, a dezvoltat o mare putere de seduc]ie asupra contemporanilor. La un examen critic atent, chiar partea cea mai seduc`toare a

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Culturile s\nt echivalente

operei se dovede[te a fi [i cea mai contestabil`, respectiv grandilocven]a stilului [i preten]ia de predictibilitate a istoriei prin juxtapunerea de analogii.

Cei doi g\nditori germani au inspirat autori dintre cei mai diver[i, precum Thomas Mann, Ernst Jünger, Emil Cioran, Martin Heidegger sau Arnold Toynbee. {i, bine\n]eles, Lucian Blaga din Trilogia culturii, cu al s`u „spa]iu mioritic“ ca matrice stilistic` a culturii române. |n anii ’70, poetul senegalez Léopold Sédar Senghor, aprofund\nd conceptul de „negritudine“ (négritude, introdus de Aimé Césaire), se plaseaz` pe terenul considera]iilor lui Frobenius, g`sind \n metoda non-ra]ionalist` a acestuia aliatul ideal \n demersul explicativ al societ`]ii negro-africane. |n viziunea lui, cultura african`, chiar dac` nu e complet separat` de ra]iune, are drept soclu sensibilitatea, v`zut` ca mijloc primordial de acces la cunoa[terea fiin]ei: „Emo]ia este a omului negru, dup` cum ra]iunea este de sorginte greceasc`.“ Problema unei asemenea viziuni, ca [i a aser]iunilor de tipul celei citate, dincolo de caracterul inevitabil restrictiv, e c` ele introduc ideea de ierarhie [i de competi]ie \ntre culturi. Oric\t de \ndep`rtate geografic [i

de deosebite, culturile s\nt echivalente.

S` mai not`m dou` eseuri str`lucite ap`rute la \nceputul anilor ’30 – Analiza spectral` a Europei de Hermann von Keyserling [i Englez, francez, spaniol de Salvador de Madariaga. Primul, \ntr-un stil remarcabil, reu[e[te o serie de „portrete“ spirituale ale diferitelor na]iuni [i culturi europene, dar las` un sentiment de insatisfac]ie prin verbiaj [i anecdotic. Mult mai solid, studiul lui Madariaga, prezentat drept un „eseu de psihologie interna]ional`“, \[i propune s` extrag` esen]ialul despre tipurile enun]ate, pornind de la o tr`s`tur` dominant` [i de la un cuv\nt intraductibil: englez – voin]` – fair play; francez – inteligen]` – droit sacrosaint; spaniol – pasiune – el honor.

Pe urmele lui Spengler, dup` cum se poate constata \nc` din titlu, Alain Minc se aventureaz` \n cercetarea acelei invariabile care ar putea lumina brusc [i integral, \n felul unei revela]ii, particularit`]ile unei comunit`]i istoric-constituite, pun\nd \n transparen]` motiva]iile profunde [i l`s\nd s` se \ntrevad` coordonatele unui destin individual: „Tot mai profund s-a instalat \n mine sentimentul c` ]`rile, la fel ca indivizii, posed` un ADN [i c`, dac` [i \n cazul lor

Leo Frobenius

Oswald Spengler

ADN-ul principalilor actori europeni

pagina 19

Anglia: domina]ia m`rilor [i banii. Predomin` viziunea mercantil` \n rela]iile interna]ionale. Economia [i interesul ca motoare de ac]iune pentru Anglia s\nt echivalentul universalismului francez \n materie de colonizare. Ascensiunea Angliei dup`

1600 p\n` \n prezent s-ar putea rezuma prin aceast` cvadrupl` mi[care: a-i fura pe spanioli (pirateria), a-i copia pe olandezi (\n organizarea coloniilor), a-i bate pe francezi, a-i spolia pe indieni. Strategia politic` a Angliei (inclusiv \n interiorul Uniunii Europene) este: divide, divide, divide. Pe de alt` parte – scrie cu juste]e autorul –, „abilit`]ile dob\ndite pe parcursul mai multor decenii de indirect rule, adic` a influen]a \n absen]a puterii de a comanda, le permit [i ast`zi britanicilor s` exercite \n toate institu]iile interna]ionale un rol dispropor]ionat \n raport cu poten]ialul lor real.“ Germania. Specificitatea ei rezult` din conjugarea a dou` for]e: poporul-na]iune forjat de identitatea lingvistic`, cultural`, mistic`, indiferent de geografie; [i cultul Statului ra]ional (Hegel). Germania dezvolt` o viziune proprie agreg\ndu-se ca na]iune-for]` vital`, \n compara]ie cu concep]ia francez` de na]iune-contract. Prima organiza]ie statal` german` pretinz\ndu-se mo[tenitoarea Imperiului Roman, Reich-ul se consider` \ncarnarea chintesen]ei civiliza]iei. |n secolul al XV-lea, Reich-ul se transform` \n Sf\ntul Imperiu Roman al na]iunii germane, despre care Voltaire spunea, cu fin` mali]ie, c` nu e „nici sf\nt, nici imperiu, nici roman“. |n 1913, „dreptul solului“ (e german orice individ n`scut pe sol german), adoptat \n 1871, este modificat [i \nlocuit cu „dreptul s\ngelui“ (este german orice individ n`scut din p`rin]i germani, fie pe teritoriul Reich-ului, fie \n alt` parte). Consecin]a: „frontierele Statului ra]ional nu mai corespund spa]iului \n care tr`ie[te poporul-na]iune.“ Acest spa]iu se poate adeveri a fi peste tot – o viziune pus` \n practic` \ntr-un moment al istoriei, cu urm`rile cunoscute.

Filozoful Habermas introduce o modificare esen]ial` \n sistemul democra]iei germane, \nlocuind cultul [efului cu devotamentul fa]` de Statul de drept, iar autoritatea verti-

cal` – cu preferin]a pentru consens [i compromis. Consecin]a nea[teptat` a tuturor modific`rilor operate dup` 1990: voca]ia european` a Republicii Federale ce se vede „ca un imens Land \n inima unei «supra-Republici Federale» care este Uniunea European`.“ Spania: „profe]ia autorealizat` a declinului.“ Spania, care „a fost mare din \nt\mplare [i prea devreme“, acumuleaz` un pasiv impresionant, din care perioada franchist` a f`cut un comprimat: reac]ionarism, bigotism, pesimism sumbru, izola]ionism, mentalitate inchizitorial` f`r` inchizi]ie, situare \n afara circula]iei ideilor modernit`]ii. {i totu[i, miracolul se produce \n 1975, odat` cu venirea pe tron a regelui Juan Carlos.

Spiritul Luminilor penetreaz` \n Peninsula Iberic` cu dou` secole de \nt\rziere. Spania – crede Alain Minc – este singura excep]ie de la regula european` conform c`reia toate ]`rile r`m\n fidele ADN-ului lor: „ea a operat o schimbare radical` \n propria natur`, ca [i cum ar [terge \n dou`zeci de ani patru secole devorate de obsesia declinului.“ De un optimism robust, autorul crede c` actualele dificult`]i cunoscute de Spania s\nt un fenomen „fugitiv“.

Italia: „prima soft power din istorie.“ La \nceputul secolului al XIX-lea, Metternich putea spune, reductor [i suficient: „Italia, o expresie geografic`.“ Observa]ie bazat` pe fragmentarea teritorial` – [i deci economic` – a peninsulei. Dar tocmai aceast` fragmentare a constituit, \n mod paradoxal, secretul extraordinarei \nfloriri culturale ([i chiar economice) cunoscute de ora[ele-state italiene. Secole de-a r\ndul, ele au constituit centre de iradiere artistic` incomparabile. |ns` Italia de]ine, \n opinia autorului, [i o alt` performan]` – inexistent` ca entitate politic`, era prezent` \n toate spiritele ca o adev`rat` ]ar`: „Italia a r`mas, timp de secole, o realitate desenat` cu cerneal` simpatic`, c`reia celelalte state \i acordau o importan]` dispropor]ionat`.“ Rusia: „un paradox complex al \ncercuirii.“ {i Rusia ]arist`, [i Uniunea Sovietic`, [i Rusia „plutocratic`“ de azi sufer` de acela[i complex, „ca [i cum spa]iul n-ar constitui o protec]ie suficient`.“ Acest complex a fost motorul cuceririlor succesive spre est, spre sud, spre vest. Atras` \n egal` m`sur` de Europa [i de Asia, prezent` – datorit` corpolen]ei debordante – pe ambele continente, Rusia refuz` s` fie pe deplin [i european`, [i asiatic`. Reciproca e [i ea valabil`: europenii nu v`d \n ea un actor european, dup` cum asiaticii, chinezii sau japonezii nu consider` Rusia ca fiind de-a lor. Acest „imperiu baroc“ tr`ie[te cu sentimentul (sincer sau intrumentalizat de putere) de a fi supus unui asediu permanent. Una dintre numeroasele contradic]ii ce traverseaz` istoria acestei ]`ri este tensiunea ne\ncetat` \ntre modernizatori [i slavofili, occidentali[ti [i etno-centri[ti. Paradoxul fiind c` to]i, de

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

o balan]` s-a stabilit \ntre particularit`]ile \nn`scute [i cele dob\ndite, natura lor profund` le-a determinat \ntr-o m`sur` important` comportamentul pe scena interna]ional`.“ Autorul nu face oper` de cercetare teoretic`, demersul lui are un sens imediat [i pragmatic, respectiv aproximarea – pornind de la datele „genetice“ – pozi]ion`rii fiec`rei ]`ri \n contextul interna]ional [i european: „Nu cred \ntr-un determinism genetic al Statelor [i popoarelor, dar ac]iunile, atitudinile [i ripostele lor ar r`m\ne inexplicabile dac` nu am \n]elege \n profunzime resorturile identit`]ii [i ponderea ei \n rela]iile acestora cu restul lumii. De aici [i aceast` c`utare incomplet`, superficial`, contestabil`, provocatoare chiar a sufletului actorilor care ocup`, de o jum`tate de mileniu, teatrul european.“ Actorii evoca]i s\nt: Anglia, Germania, Spania, Rusia, Fran]a, Imperiul Austro-Ungar [i Statele Unite ale Americii. Prezen]a ultimelor dou` ridic` o dubl` problem` – de cronologie [i de spa]iu. |n]elegem c` referin]a la fostul Imperiu este justificat` de perspectiva istoric` adoptat` de autor [i, mai ales, de faptul c` ADN-ul acestuia, suprana]ionalismul, constituie un precedent [i un posibil model pentru construc]ia european`. C\t despre Statele Unite, av\nd \n vedere rolul lor (\nc`) dominant economic, militar, financiar, ele s\nt un partener [i un actor inconturnabil pe scena european`, pun\nd \n joc, c\nd separat, c\nd \mpreun`, cele dou` componente ale ADN-ului lor, „mesianism versus izola]ionism“.

DILEMATECA

MERIDIANE

ambele p`r]i ale baricadei, au \n comun, aproape f`r` excep]ie, acceptarea necritic` a suprema]iei Bisericii Ortodoxe.

Fran]a: „geografie [i putere.“ Capitolul cel mai neconving`tor al c`r]ii este cel consacrat propriei ]`ri. Preocupat` de „mitul frontierelor naturale“, Fran]a a \ntors spatele m`rii, opt\nd pentru un destin continental. |n mod vizibil dezam`git de cursul istoriei franceze, autorul \[i ofer` drept compensa]ie „pl`cerile ucroniei.“ Iat`, \n rezumat, acest vis de grandoare: dac` Richelieu, Ludovic al XIV-lea [i Revolu]ia ar fi l`sat deoparte obsesia permanent` a frontierelor naturale [i deci fantasma Rinului [i dac` ar fi pus superioritatea economic` a Fran]ei \n serviciul constituirii celei mai importante flote comerciale [i militare a lumii [i ar fi prins gustul campaniilor c`tre Orient, atunci Canada [i Luisiana ar fi r`mas franceze; noi spa]ii ar fi fost cucerite \n America de Sud sau \n subcontinentul indian; Gibraltarul [i Singapore ar fi fost franceze etc. Pe un alt plan, puterea maritim` ar fi dezvoltat gustul pentru capitalism [i spiritul \ntreprinz`tor. {i, consecin]a consecin]elor, Anglia ar fi fost redus` la condi]ia ei insular`.

Un exerci]iu de ucronie pentru a da Fran]ei un destin englezesc? Autorul ne dezv`luie aici un complex care, ce-i drept, nu e rar printre francezi. Cel reciproc este [i el valabil \ntr-o oarecare m`sur`. Cel`lalt exerci]iu de fic]ionalizare a istoriei se refer`

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

pagina 20

MERIDIANE la men]inerea Imperiului Austro-Ungar la sf\r[itul Primului R`zboi Mondial: o pace cu habsburgii ar fi contribuit poate la men]inerea unui capac pe cazanul Europei Centrale [i al Balcanilor. „Cumplit` orbire!“, exclam` cu regret autorul. Consider\nd c` doar „marii actori“ de pe scena istoriei s\nt frecventabili [i demni de interes, Alain Minc vede \n jum`tatea de est a continentului o entitate neglijabil`. Pentru Alain Minc, ca pentru o bun` parte a intelectualilor [i ziari[tilor occidentali, Europa de dincolo de Viena (privind dinspre Vest) e o nebuloas`, o aglutinare de ]`ri [i ora[e cu nume inter[anjabile. Ceea ce-l face s` scrie cu toat` inocen]a – la pagina 259 a studiului s`u – despre „aspira]iile liberale ale polonezilor \n 1956 sau ale cehilor \n 1968.“ S-a \n]eles c` polonezii despre care e vorba s\nt, de fapt, unguri.

O men]iune special` merit` capitolul dedicat Europei sub titlul „Miracolul“. Pe care l-a[ rezuma astfel: „Europa este p\rghia lui Arhimede a fiec`rei na]iuni din Uniunea European`.“ Propozi]ia generalului Charles de Gaulle din care am derivat parafraza de mai sus f`cea referin]` doar la Fran]a \n concertul European: „Europa este p\rghia lui Arhimede a Fran]ei.“ „Miracolul“ Europei ca federa]ie de state-na]iuni este tocmai acesta: un ansamblu care permite fiec`rei ]`ri accesul la o condi]ie superioar`, f`r` a renun]a la ceea ce s\nt.

*

*

*

Alain Minc precizeaz`, \nc` din primele r\nduri, c` inten]ia sa nu a fost s` scrie nici un tratat despre rela]iile interna]ionale, nici un eseu etnografic. El adopt` postura (nu lipsit` de fals` modestie) a unui diletant „luminat“, construindu-[i eseul \n ritmul „nenum`ratelor lecturi, toate f`cute cu libertatea c`l`torului f`r` ]int` [i cu non[alan]a amatorului.“ Minime precau]ii, ce ]in mai ales de o retoric` a condescenden]ei.

Alain Minc este – s-ar putea spune –una dintre cele zece persoane cele mai influente din Fran]a. Patron, membru \n tot felul de consilii ale unor grupuri importante (Pinault-Printemps-Redoute, cotidianul Le Monde), administrator la altele (Valeo, Yves Saint-Laurent SA, Fnac, Moulinex etc.), consilier neoficial al fostului pre[edinte Nicolas Sarkozy, este de asemenea autorul a peste 30 de c`r]i. Scrise, conform unei practici curente la acest nivel, cu concursul „negrilor“, deci [i cu asumarea unor incidente nepl`cute: \n 2001, Alain Minc a fost condamnat la plata a 100.000 de franci (15.000 de euro) pentru plagiat dovedit. Pentru acest autor, c`r]ile s\nt o oportunitate mediatic`, un fel de c`r]i de vizit` difuzate \n mii de exemplare. Amestec de inteligen]` [i cinism, ca un Machiavelli modern, Alain Minc scrie pentru toat` lumea, ]in\nd concluziile doar pentru urechea Prin]ului.

n

Alexandrina Panaite

„Autenticitatea subiectiv`“ a Christei Wolf

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

a-i m`sura vinov`]ia.

Ambivalen]a gesturilor politice ale Christei Wolf se reg`se[te, desigur, [i \n literatura sa, \n romane [i \n opera sa eseistic`, \n tema autenticit`]ii [i a imposibilit`]ii definirii de sine \ntr-un sistem totalitar. Una dintre temele dominante ale Christei Wolf este „autenticitatea subiectiv`“ (v`zut` de autoare ca o alternativ` la realismul socialist, [i devenit` ulterior un adev`rat program artistic [i pentru al]i scriitori din RDG, precum Ulrich Plenzdorf sau Volker Braun). „Autenticitatea subiectiv`“, care presupune o prelucrare atent` [i profund` a experien]elor, este totodat` ]elul unei „dureroase c`ut`ri de sine“, lucru explicabil \ntr-un context politic \n care libertatea individului este supus` unor rigori ideologice, dar lipsit de credibilitate la o scriitoare care sus]ine din convingere doctrina oficial`. Dou` dintre personajele sale importante, Christa T. (o profesoar` care interiorizeaz` contradic]iile sistemului politic \n care tr`ie[te, [i care, \n final, moare de cancer) [i Cassandra (figura mitologic` a primei femei-profet care anun]`, f`r` s` fie crezut`, c`derea Troiei – v`zut` atunci ca o aluzie la c`derea regimului RDG), au un destin tragic: moartea este prima solu]ie pentru salvarea din imposibilitatea tr`irii

unui „eu“ unitar. O alt` solu]ie dat` de scriitoare – [i aplicat` chiar de ea \ns`[i – este scrisul. Scrisul ca modalitate de realizare a sinelui, povestirea ca mod de reconstruire a sinelui, literatura ca terapie – acestea reprezint` principala modalitate de a c`uta un r`spuns pentru rezolvarea contradic]iilor. Nu r`spunsul \n sine conteaz` pentru Christa Wolf, ci mai degrab` efortul de a-l g`si – plasarea \ntr-un plan teoretic, deci tot fic]ional, atitudine simptomatic` pentru cei care au obi[nuin]a de a g\ndi \n termeni de utopie (ca fic]iune ideologic`), cum s\nt \n general scriitorii apropia]i unei doctrine politice. „Cazul Wolf“ este, a[adar, interesant \n primul r\nd prin ambiguitatea sa, prin multitudinea de intepret`ri posibile [i justific`ri ale gesturilor contradictorii, dovedind prin \ns`[i aceast` permanent` contradic]ie imposibilitatea de a judeca \n termeni radicali un scriitor angajat politic. „Ce r`m\ne“ dup` Christa Wolf? Convingerea, o dat` \n plus, c` judecarea unui scriitor prin prisma atitudinilor sale politice aduce cu sine riscul de a-i trece cu vederea calit`]ile literare.

n

pagina 21

În decembrie 2011 moare, la v\rsta de 82 de ani, scriitoarea est-german` Christa Wolf, fiind \nmorm\ntat` cu funeralii na]ionale. La \nmorm\ntare particip` personalit`]i importante ale vie]ii culturale [i politice germane: fostul laureat al Premiului Nobel, Günther Grass, scriitorul Wolf Braun, politicianul de st\nga Gregor Gysi, vicepre[edintele Parlamentului German, Wolfgang Thierse. Figur` politic` important` [i scriitoare apreciat` \nainte de c`derea Zidului, at\t \n fosta RDG, c\t [i \n RFG, dar criticat` vehement dup` c`derea regimului comunist, Christa Wolf ofer` un spectru foarte larg de interpretare – a gesturilor sale publice [i, desigur, [i a operelor ei – tocmai din perspectiva controverselor pe care le provoac`. Scriitoarea este unul dintre cele mai bune exemple pentru modul \n care judecarea operei unui scriitor este str\ns legat` de raportarea la politic.

Christa Wolf s-a n`scut \n 1929 \n Landsberg (ast`zi \n Polonia), \ntr-o familie de comercian]i [i s-a refugiat \n 1945 \n Mecklenburg. În 1949 a intrat \n SED (Partidul Socialist al Unit`]ii Germane), devenind treptat una dintre figurile proeminente ale politicii culturale din fosta RDG. O alegere f`cut`, de altfel, din convingere de mul]i intelectuali germani, care au v`zut \n socialism cea mai bun` alternativ` \mpotriva fascismului. Christa Wolf nu s-a dezis, de fapt, niciodat` de socialism, ca doctrin`, [i nici de convingerea sa \n men]inerea RDG-ului, dup` 1989, \n formula unui stat socialist. În acela[i timp \ns`, a [i criticat regimul politic al RDG, ceea ce a dus la cenzurarea operelor, la critici \n plen [i, indirect, la excluderea so]ului s`u, Gerhard Wolf, din partid, dar i-a atras [i suportul Vestului, care a v`zut \n ea o disident`. Publicarea \n 1990 a nuvelei „Was bleibt“/„Ce r`m\ne“, \n care scriitoarea relateaz` cum este urm`rit` de Stasi, declan[eaz` \ns` o puternic` dezbatere \n presa german`, care \i repro[eaz` o atitudine victimizant`, nejustificat` din partea unei scriitoare privilegiate de regimul comunist. Ostilitatea fa]` de Christa Wolf se acutizeaz` \n momentul descoperirii colabor`rii ei cu Stasi, ca informatoare (sub numele de cod „Margarete“).

Chiar dac` nesemnificativ \n raport cu dosarul de urm`rit`, compromisul exist`, iar acest aspect atrage o nou` serie de critici, la care scriitoarea r`spunde cu un gest unic p\n` atunci, acela de a-[i publica dosarul de colaborare, l`s\nd opiniei publice dreptul de

DILEMATECA

MERIDIANE

pagina 22

RECENZII

LITERATUR~ Alan Sillitoe, Singur`tatea alerg`torului de curs` lung`, traducere din limba englez` de Ciprian {iulea, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012, 24,95 lei

Un (alt) t\n`r furios Scriitorul britanic Alan Sillitoe – disp`rut \n 2010, ca octogenar, dup` ce fusese pensionat, „pe caz de boal`“, cu [ase decenii mai devreme, la doar 21 de ani (c\nd a f`cut tuberculoz`)! – apar]ine, at\t mental, c\t [i istoric, genera]iei „Tinerilor Furio[i“ (The Angry Young Men), al c`rei charismatic lider era, la jum`tatea secolului trecut, John Osborne. Lui Sillitoe nu i-a pl`cut \ns` „eticheta“ ([i, se crede, nici \nregimentarea artistic`), prefer\nd s` se \ndep`rteze de grup, pentru a-[i construi o oper` original`. Numeroasele sale romane [i povestiri se revendic` totu[i, cu certitudine, din civiliza]ia revoltat`, imaginat` de „furio[ii“ cincizeci[ti, \n interiorul lor, propun\ndu-se diverse alegorii narative anti-establishment. |ndeosebi cele dou` scurte romane (nuvele?) care l-au impus pe plan interna]ional (\n primul r\nd, prin ecraniz`rile cinematografice realizate pe baza lor), Saturday Night and Sunday Morning / S\mb`t` seara [i duminic` diminea]a (1958) [i The Loneliness of the Long Distance Runner / Singur`tatea alerg`torului de curs` lung` (1959), se articuleaz`, nemijlocit, din substan]a epic`, practic anarhist`, a celor consacra]i \n istoria literar` englez` drept The Angry Young Men. Sillitoe renun]`, prin intermediul protagoni[tilor acestor texte, la simplul nonconformism etalat de personajele romane[ti din modernitatea european` t\rzie [i \[i asum` o ideo-

logie intrinsec` a revoltei.

Dac` Arthur – eroul din S\mb`t` seara [i duminic` diminea]a – \[i disimuleaz` atitudinea anticanonic`, a[a-zic\nd, \ntr-un erotism adulterin furibund, finalizat \n spitalizare sever` (determinat` de corec]ia fizic` administrat` de unul dintre so]ii „tradu[i“ de consoart`), Colin Smith, naratorul-personaj din Singur`tatea alerg`torului de curs` lung`, \[i gestioneaz` „furia“ \mpotriva sistemului \ntr-un mod mai subtil, pigmentat cu o simbolistic` semiobscur`. Originar din Nottingham-ul s`rac, adolescentul men]ionat este destinat, inevitabil, unei vie]i infrac]ionale, f`r` viitor. Arestat \n timp ce jefuia o brut`rie, personajul va ajunge la [coala de corec]ie (pe care ar trebui s` o vedem [i ca metafor` cu implica]ii mai largi: societatea-carcer` menit` perifericilor nedispu[i la compromisuri cu ipocrita autoritate central`). Institu]ionalizat, cum ar veni, el \ncepe s` alerge cu o consecven]` stranie, ie[it` din nevoia de efort total, aproape suprauman. Putem accepta interpretarea unanim` a criticilor c` b`iatul ar face gestul dintr-un impuls de supravie]uire, fuga zilnic` ajut\ndu-l s`-[i sting` revolta interioar` [i, implicit, depresia, dar e necesar s` b`nuim, totodat`, c` nefericitul Colin alearg` [i din calea propriului destin („destinul orb“, imposibil de controlat!), aidoma eroilor din tragedia antic`.

LITERATUR~

De la Columbus la Nemesis |n 1960, lui Philip Roth i se acorda National Book Award pentru volumul s`u de debut, La revedere, Columbus!, primul din cele treizeci [i unu de titluri de fic]iune c\t cuprinde opera sa la ora actual`. Roth a demarat \n for]`: volumul con]ine [ase povestiri construite \n jurul unor nuclee tematice transferate, \n timp, \ntr-un complex de reprezent`ri ce vor crea amprenta unic` a scrisului s`u – acel amestec de luciditate, umor t`ios, anxietate a devenirii, elegie [i con[tiin]` tragic`. |n 1989, cu ocazia edi]iei aniversare de treizeci de ani, Roth a scris o prefa]` ce poate fi privit` ca un autoportret al artistului la tinere]e: vorbind despre sine ca despre un „scriitor embrionar“, \[i aminte[te ce detesta pe vremea aceea – revistele Time [i Life, Hollywood-ul, Televiziunea, lista best-seller-urilor, publicitatea, mccarthysmul, cluburile Rotary, prejudec`]ile rasiale, mentalitatea american` despre progres [i prosperitate, adic` tot ceea ce \nsemna „filistinismul sufocant al acelor vremuri“. Citea tot timpul, zeci de c`r]i – Saul Bellow, Dylan Thomas, Sigmund Freud, George Orwell, Marin Buber, Erich Fromm, Bernard Malamud, E.E. Cummings, to]i f`c\nd parte dintr-o „republic` a discursului \n care spera s` fie naturalizat“. Citea revistele Partisan Review (pentru „strategiile de atac cultural“) [i Commentary (pentru analiza psihocritic` a evreit`]ii), [i, treptat, a \nceput s`

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octommbrie 2012

Philip Roth, La revedere, Columbus!, traducere din limba englez` [i note de Ona Frantz, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012, 29,95 lei

prelucreze literar fr\nturi din via]a cotidian` a evreilor din suburbia sa din Newark, „\ntr-o oscila]ie perpetu` \ntre supunere [i revolt`, nevoia de evadare \n necunoscut [i contrareveria ancor`rii \n familiar, activ\nd acea ambivalen]` ce-i va stimula imagina]ia mul]i ani de-atunci \nainte.“ Textul-pivot al volumului este, f`r` \ndoial`, nuvela titular`. Povestea de dragoste \ntre Neil Klugman (un t\n`r evreu, bibliotecar \n Newark) [i Brenda Patimkin (fiica unei familii evreie[ti bogate) dezvolt` o serie de interoga]ii referitoare la diferen]ele de clas` social`, la conflictul tradi]iilor, asimilare [i neadaptare – teme reluate ulterior \n majoritatea romanelor lui Roth. La revedere, Columbus! este [i prima relatare a scriitorului despre pierderea dorin]ei erotice sub influen]a autorit`]ii subversive a mediului social, dar [i despre intersec]ia nefericit` dintre politicile sexuale din America anilor ’50 [i normele culturale [i religioase ale diasporei evreie[ti. Nunta fratelui Brendei, Ron, cu Harriett este un moment de reafirmare a valorilor stabile ale evreit`]ii, de care Neil se simte \nstr`inat.

Philip Roth acro[eaz` aici [i probleme conexe din America postbelic`, precum statutul negrilor sau declinul rela]iilor de familie, \ns` aten]ia sa se concentreaz` asupra nelini[tilor identitare – unul dintre punctele forte ale scrisului s`u. Dar Roth are [i un monstruos sim] al umorului, de un

Supraveghetorii \l remarc` [i \i cer s` participe la un maraton [colar, organizat (de penitenciarul juvenil) \n tandem cu un ([i \mpotriva unui) liceu prestigios. R`splata pentru victorie ar fi o eliberare anticipat`. Colin intr` \n concurs [i \i dep`[e[te net pe ceilal]i competitori. Cu toate acestea, chiar la c\]iva metri de linia de finish, se opre[te subit, refuz\nd s` mai \nainteze. Pare pierdut \n contempla]ie epifanic`. Dup` un moment de stupoare general`, lumea \ncepe s` strige la el, \ndemn\ndu-l s` termine cursa. Protagonistul ignor` ]ipetele mul]imii [i \i las`, ultimativ, flegmatic, pe concuren]ii exsanguina]i de opintire s` c\[tige. |n aparen]`, Colin Smith pierde tot: nu va mai fi eliberat anticipat [i/sau condi]ionat, urm\nd s`-[i petreac` vremea r`mas` pentru isp`[irea vinii sociale \n munc` silnic`.

Nu are totu[i regrete. Principiul cultural [i mentalist de esen]` al genera]iei „Tinerilor Furio[i“ a fost integral demonstrat, prin fronda lui sportiv`: societatea coercitiv` \]i poate ]ine prizonier trupul, nu \ns` [i spiritul.

Codrin Liviu Cu]itaru

gen neiert`tor [i curajos: un pu[ti evreu, m`cinat de problema imaculatei concep]ii, sub amenin]area sinuciderii, convinge un rabin [i mul]imea adunat` \n jurul s`u s`-[i afirme credin]a \n Iisus Christos. Crizele maritale, disputele \ntre genera]ii [i etica religioas` s\nt teme universale, \ns`, \n cazul acestui scriitor, ele s\nt dislocate \ntr-o zon` incert`, unde predomin` \ndoiala critic` [i ironia.

La revedere, Columbus! func]ioneaz`, cronologic, ca un declic. P\n` la Nemesis (2010), cel mai recent roman al s`u, Roth [i-a explorat temele [i obsesiile \n modalit`]i [i sensuri ce pot fi \n]elese acum ca un sistem coerent. Ceea ce uime[te \ns`, privind \n urm` la acest debut, este siguran]a de sine a unui scriitor t\n`r, convins de adev`rul s`u, pe care, dup` aproape [ase decenii, tot mai caut` s`-l numeasc`.

Gabriela Gl`van

Salman Rushdie, Joseph Anton: Memorii, traducere din limba englez` [i note de Dana Cr`ciun, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2012, 67,95 lei

Memoriile omului invizibil o duc` produce o ruptur` intern` \ntre Joseph Anton [i Rushdie, \ntre fugar [i scriitorul de succes. Cele mai profunde pagini ale acestor memorii s\nt cele \n care apare omul din spatele numelui, cu depresiile, am`r`ciunea, tr`d`rile, prieteniile [i bucuriile lui. Cele dou` personalit`]i ale scriitorului motiveaz` alegerea vocii narative a c`r]ii. Astfel, Rushdie scrie la persoana a treia, aleg\ndu-l drept narator pe alter-ego-ul s`u Joseph Anton (sau Joe, a[a cum \l numeau agen]ii speciali).

Scriitorul prime[te amenin]`ri cu moartea de la diferite mi[c`ri fundamentaliste, care ofer` recompense fabuloase celui ce \l va ucide pe autorul Versetelor. Via]a sa este coordonat` de agen]i, pierz\ndu-[i at\t libertatea, c\t [i capacitatea de a mai scrie. Singura alinare ce contrabalanseaz` drama pe care o tr`ie[te vine din dragostea prietenilor s`i, care i-au oferit mereu ajutor [i au dat dovad` de un altruism [i o generozitate f`r` margini. Rushdie noteaz` c`, \n to]i ace[ti ani de prizonierat, „amintirea fiin]elor umane, ce ac]ionaser` m\nate de ce era mai bun \n ele, va st`rui, mult mai vie dec\t ura.“ Cu timpul, scriitorul \[i d` seama c` retragerea din via]a public` \nseamn` triumful celor care \l condamnaser` la moarte [i pentru care libera exprimare [i libertatea de g\ndire nu valoreaz` nimic, astfel \nc\t decide s` ias` din umbr`

SF Robert Charles Wilson, Cronoli]ii, traducere din limba englez` de Mihai-Dan Pavelescu, Colec]ia „Epsilon“, Editura Trei, 2012, 35 lei

Vie]i rec\[tigate iar rezultatul este un roman care ne prezint` at\t traseele unor personaje de-a lungul c\torva zeci de ani, dar [i o fic]iune speculativ` despre societatea uman` care este confruntat` cu acest gen de evenimente, despre for]a omului de a-[i \nfrunta sau asuma destinul, de a se pozi]iona fa]` de istorie.

Este remarcabil` capacitatea lui Wilson de a sublima \n povestea SF destinele unor personaje, rela]iile dintre ele, dar [i aceea de a produce personaje consistente, pe umerii c`rora s`-[i sprijine demersul narativ. Scott Warden e tat`l grijuliu [i mereu ros de remu[c`ri, \ncerc\nd continuu s` suplineasc` absen]a fizic` din via]a fiicei lui, printr-o atent` supraveghere de la distan]`. Dar acela[i Scott Warden este [i prietenul lui Hitch Paley cu care nu, nu v\na lei , dar au fost \mpreun` \n prima linie a martorilor apari]iilor, lucru care le-a marcat vie]ile. {i tot Scott Warden este fostul sudent al lui Sulamith Chopra, marea specialist` \n cronoli]i, [i, de c\teva ori, colegul acesteia \n echipele ei finan]ate (sau nu) de Congres [i de Casa Alb`.

De fapt, Sue Chopra [i Scott Warden s\nt cele dou` personaje care ies \n eviden]` (s` men]ion`m [i homosexualitatea lui Sue, care-i define[te comportamentul [i rela]iile), celelalte \mpletindu-[i doar destinele fie cu unul, fie cu altul – fie cu ambii, c\nd apare \n prim-plan echipa.

Dincolo de povestea SF, de pove[tile persona-

Drago[ Zetu

jelor – pentru c`, la Robert Charles Wilson, persist` [i un astfel de dincolo –, exist` un fundal \n care economicul [i socialul apar ca o fresc` 3D, interactiv`, pe peretele unui tunel prin care noi, cititorii, ne deplas`m din momentul \n care apare primul cronolit \n Thailanda [i p\n` la ultima pagin`, ultima replic`, ultimul r\nd. {i am pomenit ultimul r\nd tocmai datorit` banalit`]ii lui: „Mersesem mult pe jos [i ziua era c`lduroas`.“ O banalitate a cotidianului, a vie]ii normale (\n \n]elesul pe care normalitatea \l are \n context), a unei vie]i rec\[tigate.

Pentru cei care au citit deja Turbion [i Axa, lectura noului roman, publicat \n colec]ia p`storit` de Mihai-Dan Pavelescu pentru Editura Trei, este un mod pl`cut de a a[tepta apari]ia ultimului roman al trilogiei, Vortex.

Pentru cei care nu au citit celelalte romane, Cronoli]ii este un bun prilej de a face cuno[tin]` [i de a deveni fani ai scriitorului canadian, ale c`rui c`r]i s\nt o dovad` c` literatura SF este \n primul r\nd literatur` [i de-abia dup` aceea specula]ie [tiin]ific` sau divertisment.

Michael Haulic`

pagina 23

Robert Charles Wilson revine pe pia]a de carte din România (dup` Turbion [i Axa) cu un roman care i-a adus, \n 2002, Premiul John W. Campbell Memorial.

Povestea SF este simpl`: \n Thailanda apare peste noapte un monolit care celebreaz` o victorie militar` a unui anume Kuin, dup` cum reiese dintr-o inscripi]ie. Partea care d` fiori este c` victoria urmeaz` s` aib` loc \n viitor, peste dou`zeci de ani. Apoi apar, \n diverse locuri din lume, alte [i alte monumente. Cu ce scop? Cum se poate lupta \mpotriva lor? Dar e cazul ca omenirea s` lupte \mpotriva lor? Echipe [tiin]ifice, servicii mai mult sau mai pu]in secrete, grupuri de rebeli (pro sau contra Kuin) \[i fac un scop din a descifra adev`ratul mesaj al monoli]ilor veni]i din timp [i din a g`si un mod \n care omenirea s` gestioneze evenimentele.

Numai c` Robert Charles Wilson nu este doar un scriitor de anticipa]ie sau de specula]ie [tiin]ific`. Povestea SF este \nso]it` de un roman \n care Scott Warden, unul dintre cei doi martori la prima apari]ie a cronoli]ilor, are o familie al`turi de care (chiar [i dup` divor]) trece prin multe \ncerc`ri, este inclus \n echipa fostei lui profesoare de la Universitatea Cornell [i o \nt\lne[te pe Ashlee, mama unui b`iat care a fugit cu fiica lui \ntr-un hagial\c, la locul unde urma s` apar` un nou cronolit.

Aceste pove[ti se \mpletesc cu povestea SF,

[i s` se implice \n lupta pentru sus]inerea acestor idei fundamentale. Particip` la diferite conferin]e [i simpozioane pe tema libert`]ii, scrie \nc` dou` romane, Harun [i marea de pove[ti [i Ultimul suspin al maurului, apare pe scen` la un concert al forma]iei irlandeze U2 (la invita]ia prietenului s`u Bono), se \nt\lne[te cu scriitori celebri, cum ar fi Gabriel Garcia Márquez [i Günter Grass, [i ia parte la \nt\lniri mondene al`turi de Jerry Seinfeld [i Madonna. Cu toate acestea, spectrul amenin]`rii cu moartea devine din ce \n ce mai presant, odat` cu arestarea unui terorist care urma s` \l ucid`, cu agresarea editorului s`u norvegian [i culmin\nd cu asasinarea traduc`torului japonez al Versetelor.

Cartea lui Rushdie poate fi privit` drept o victorie a libert`]ii de expresie asupra fundamentalismului religios, la fel cum poate fi citit` [i ca un thriller palpitant. Povestea b`iatului indian care urmeaz` liceul \n Anglia, \ntr-o atmosfer` ostil`, pentru ca apoi s` devin` absolvent de Cambridge [i scriitor renumit este povestea unui spirit viu [i nonconformist care alege s` \[i apere principiile de via]` cu orice pre]. O lectur` incomod`, dar captivant`, unele dintre cele mai emo]ionante memorii literare.

Anul VII l nr. 77 l octommbrie 2012

|n 1989, ayatollahul Khomeini, liderul politic [i religios al Iranului, \l acuz` pe Salman Rushdie de blasfemie \mpotriva profetului Mohamed.

Cu un an mai \nainte, Rushdie publicase romanul Versetele satanice, inspirat de o poveste apocrif`, preluat` de la o serie de istorici musulmani din secolul al VIII-lea [i al IX-lea. Mai mult dec\t at\t, Khomeini emite o fatwa, prin care cere oric`rui musulman s` \l ucid` pe scriitor. Iat` c`, la peste 23 de ani de la acest incident care avea s` \i schimbe \n mod radical via]a, Rushdie \[i public` memoriile, centrate mai ales pe perioada de nou` ani tr`it` sub teroarea amenin]`rii cu moartea.

Via]a sa pare desprins` dintr-unul din romanele sale, abund\nd \n situa]ii suprarealiste [i desf`[ur\ndu-se \n jurul unor teme de care se preocupase deja \n cele trei romane publicate p\n` atunci: consecin]ele exilului, traumele produse de dezr`d`cinarea individului, conflictul cultural dintre Est [i Vest. Dup` amenin]area cu moartea, Rushdie devine un om invizibil, fiind nevoit s` renun]e la via]a public`. Este plasat sub protec]ia serviciilor secrete britanice [i obligat s` \[i schimbe periodic domiciliul. |n plus, agen]ii care \l p`zesc \i recomand` s`-[i schimbe [i numele. Rushdie devine astfel Joseph Anton, pseudonim inspirat de prenumele lui Conrad [i Cehov. Existen]a schizoid` pe care este nevoit s`

DILEMATECA

RECENZII

LITERATUR~

pagina 24

RECENZII

FILOZOFIE Nemesius din Emesa, Despre natura omului, traducere din limba greac`, introducere [i note de Walter Alexander Prager, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2012, 45 lei

Nemesius, \ntre Aristotel [i Pico della Mirandola |n limba român` a ap`rut o edi]ie bilingv` de maxim` importan]` pentru studiile de istoria filozofiei antice [i medievale, care merit` semnalat` [i \n marginea c`reia ar merita \nceput` o discu]ie critic`. Avem, \n traducerea lui Walter Alexander Prager, tratatul lui Nemesius din Emesa Despre natura omului. Textul este ast`zi pu]in cunoscut \n mediul nostru academic, dar numai din motivul unei ignoran]e [i a unei izol`ri proprii, \ntr-un context \n care celebritatea [i importan]a lui ne fac s` \l g`sim pe cele mai vizibile rafturi ale marilor biblioteci \n acces liber ale universit`]ilor de pretutindeni. Este un tratat scris de un episcop cre[tin, \n secolul al VI-lea, pasionat de psihologie, metafizic` [i medicin`. El a scris \n limba greac` [i se adresa, probabil, unui public avizat, c`ruia \i rezuma teorii peripatetice, platoniciene [i stoice, \n aceste discipline ale cunoa[terii, [i \n fa]a c`ruia polemiza indirect cu propriile surse.

Textul poate fi citit cel pu]in sub dou` circumstan]e istorice. Mai \nt\i, fiindc` este una dintre coloanele vertebrale ale transmiterii filozofiei antice spre Evul Mediu [i Rena[tere. Nemesius este unul dintre pu]inii intelectuali cre[tini buni cunosc`tori ai tratatului Despre suflet al lui Aristotel, ale c`rui teorii [i dileme le transport` spre cultura medieval`, integr\ndu-le \ntr-o cosmologie platonician` cu elemente stoice

(aici se afl`, de exemplu, celebrul fragment selectat de von Arnim \n antologia sa, privitor la teoria stoic` a incendiilor [i ciclurilor universale).

Textul a fost cunoscut \n mediul filozofiei medievale de limb` latin` deja \n [coala italian` a lui Alfanus din Salerno, \ns` a circulat \n scolastic` sub numele lui Grigore de Nyssa, din cauza similarit`]ii numelor. Este citat de Toma din Aquino contra averroi[tilor, iar filozofia istoriei re]ine de aici modelul ciclurilor universale. Tot el a fost modelul antropologiei lui Pico della Mirandola, iar aici a g`sit autorul renascentist celebra teorie a libert`]ii omului bazate pe pozi]ia sa median` [i, implicit, indecis` \n univers. |n al doilea r\nd, textul este important fiindc` m`rturise[te o simultaneitate cultural` despre care se vorbe[te foarte pu]in ast`zi. Textul provine din mediul cre[tinismului siriac [i atest` transmiterea culturii filozofice [i medicale grece[ti spre lumea Orientului [i, implicit, spre arabii Evului Mediu timpuriu. El provine dintr-un fenomen de transla]ie a studiilor, care este cvasicontemporan cu alte fenomene similare ale Antichit`]ii t\rzii. Nemesius ]ine de aceea[i epoc` cu Ioan Philopon, \n Alexandria, un cre[tin care comenteaz` opera lui Aristotel asigur\nd transmiterea ei spre arabi, cu consulul Boethius, care traduce \n latin` [i comenteaz` logica peripatetic`, impregnat` deja de neoplatonism, cu Dio-

MENTALIT~}I

Povestea unei regine: inima Cei doi autori, criticul literar Stephen Amidon [i fratele s`u Thomas Amidon, medic cardiolog, [i-au propus s` restituie o istorie cultural` a inimii, o genealogie a reprezent`rilor acesteia, \ncep\nd din Antichitate p\n` \n zilele noastre. Aceast` carte nu este una de istorie a medicinei, ci o reconstituire a felului \n care inima fost \n]eleas`, reprezentat`, imaginat`.

Datorit` faptului c` inima a fost mereu considerat` mai mult dec\t un organ anatomic, ea a fost descris` \n nenum`rate feluri, dezvolt\nd cele mai multe semnfica]ii culturale [i simbolice dintre toate organele corpului uman. Inimii i s-a atribuit \n primul r\nd un rol spiritual, haloul magic de care s-a bucurat mult` vreme contribuind la persisten]a ignoran]ei anatomice privitoare la alc`tuirea [i func]ionarea acestui organ vital. A[adar, fundamentul concep]iei despre inim` a fost \n primul r\nd mitologic [i religios. De exemplu, egiptenii credeau c` doar inima se \nf`]i[a judec`]ii divine \n lumea de dincolo, astfel \nc\t trebuia p`strat` intact` \n procesul mumific`rii.

Miturile grece[ti stau la originea \ndelungatei cariere metaforice a inimii \n imaginarul occidental. Pentru greci, inima era sediul sufletului, dar [i ad`postul diferitelor calit`]i care alc`tuiau caracterul moral al unei persoane (curajul, la[itatea, m\ndria, pasiunea etc.). Mai mult dec\t at\t, grecii promovau o viziune cardiocentric`,

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octommbrie 2012

Stephen Amidon, Thomas Amidon, Ma[in`ria sublim`. O biografie a inimii umane, traducere din limba englez` de George Tudorie, Editura ALL, 2012, 24,90 lei

sus]ineau c` sediul emo]iilor, al con[tiin]ei [i al inteligen]ei se afl` \n inim`, [i nu \n creier, organ secundar [i neimportant. |n acela[i timp, filozofii [i medicii greci s\nt primii care au cercetat sistematic anatomia [i fiziologia acestui misterios organ. Medicina hipocratic` considera c` inima guverneaz` \ntregul corp, fiind asemuit` unui cuptor, un organ cald care \nc`lze[te s\ngele [i sus]ine via]a. Hipocrat sus]inea c` inima este un organ at\t de puternic, \nc\t nu se poate \mboln`vi.

No]iunea de boal` de inim` nu exista!

Doctorii Evului Mediu au considerat c` viziunea antic` asupra inimii ofer` explica]ii satisf`c`toare [i nu au \ncercat s`-i cerceteze mai departe misterele. Rede[teptarea interesului pentru anatomia inimii are loc \n Rena[tere, dup` autorizarea autopsiilor (Leonardo da Vinci a l`sat ilustra]ii foarte am`nun]ite ale inimii umane). |n anul 1628, medicul englez William Harvey descoper` circula]ia sanguin`, el fiind primul care afirm` c` inima este, de fapt, o pomp` care distribuie s\ngele \n organism. Astfel apare inima clinic`, anatomic`, ipostaz` \n care pierde calitatea de ad`post al sufletului [i al emo]iilor. Totu[i, mitul inimii ca sediu al emo]iilor r`m\ne intact la nivelul reprezent`rilor colective, p\n` \n zilele noastre. Atunci c\nd vine vorba despre sentimente, [i nu avem destule cuvinte, recurgem la metafore din registrul inimii, nu al creierului.

Totu[i, descoperirile medicale ale secolului al

nisie Pseudoareopagitul, care traduce \n termeni cre[tini problematicile neoplatonismului lui Proclus. Cel pu]in aceste cinci repere filozofice – care nu s-au \nt\lnit niciodat`, dar care au avut influen]e, p\n` la un punct, analogice asupra culturii medievale – merit` amintite pentru a contura spa]iul de efervescen]` intelectual` \n care a tr`it Nemesius.

Nefiind str`in de diferitele variante manuscrise pe care domnul Prager le-a preg`tit \n vederea finaliz`rii notelor [i a comentariului care \nso]esc textul, pot m`rturisi cum ele au fost prilejul unor admirabile \nt\lniri \n care s-au confruntat solu]ii, s-au discutat tradi]ii, ne-am desp`r]it cu interoga]ii \n fa]a c`rora am r`mas neputincio[i sau ne-am bucurat to]i pentru solu]iile g`site. Acesta este, \n fond, un mod nobil de a spera c` primirea lui Nemesius \n cultura român` r`spunde unui mediu receptiv sau, cel pu]in, unuia instalat prin for]a conceptelor cu care oaspetele \nsu[i sose[te.

Alexander Baumgarten

XVIII-lea au condus la transformarea profund` a reprezent`rilor asociate acestui organ. Vechea convingere medical` conform c`reia nu exist` afec]iuni ale inimii \ncepe s` fie pus` la \ndoial`, iar \n vocabularul doctorilor apar termeni nelini[titori, precum: angin` pectoral`, arterioscleroz`, infarct. Astfel se na[te o patologie temut`, inima devenind „uciga[ul num`rul unu“. |n paralel cu eficien]a dovedit` a terapiilor pe cord deschis, spectaculoasa procedur` a transplantului alimenteaz` \n continuare imaginarul inimii: au ap`rut legende conform c`rora unii pacien]i, odat` cu noua inim`, ar fi preluat amintirile [i emo]iile donatorilor.

Scris` cu o erudi]ie neobositoare pentru cititor, ilustrat` cu numeroase exemple (literare, artistice, cinematografice etc.), cartea poate fi citit` cu un dublu folos. Pe l\ng` diversa informa]ie cultural`, cititorul afl` [i c\teva lucruri esen]iale despre felul \n care func]ioneaz` propria sa inim`, astfel \nc\t, la urm`torul control medical de rutin`, [i-ar putea uimi cardiologul...

Alexandru Ofrim

Ha-Joon Chang, Samaritenii cei r`i. Mitul liberului schimb [i istoria secret` a capitalismului, traducere din limba englez` de C`t`lin Dr`c[ineanu, Colec]ia „Economie [i Societate“, Editura Polirom, 2012, 19,95 lei

Scara tras` re au realizat c` le avantajeaz`. Astfel, liberul schimb a ajuns s` \nsemne pentru statele dezvoltate un instrument de men]inere a pozi]iilor economice avantajoase c\[tigate prin protec]ionism.

Ajunse sus, aceste state, \mpreun` cu organiza]ii precum Banca Mondial`, FMI [i Organiza]ia Mondial` a Comer]ului – adic` samaritenii cei r`i, \n viziunea lui Chang –, nu fac altceva dec\t s` trag` scara ]`rilor care \ncearc` s` urce, oblig\ndu-le s` joace dup` reguli ce nu le s\nt favorabile noilor aspiran]i la dezvoltare durabil`.

Autorul respinge ideea conform c`reia statele mai pu]in dezvoltate ar trebui s` se concentreze pe domeniile economice tradi]ionale [i sus]ine c` acestea ar trebui s` investeasc` \n industrii mai sofisticate, aduc`toare de beneficii consistente. Unul din exemplele care vin s` sus]in` aceast` teorie este cel al lui Toyopet, ma[inu]a mic` [i ur\t` care a intrat pe pia]a american` \n 1958. De[i ini]ial nu a avut succes, \n timp modelul s-a perfec]ionat, iar compania produc`toare, Toyota, a ajuns una din cele mai puternice la nivel global. Dac` statul japonez nu ar fi sus]inut compania, inclusiv prin metode precum alungarea produc`torilor de automobile americani din Japonia (\n 1939) [i salvarea de la faliment cu bani de la Banca Central` (\n 1949), Toyota nu ar fi ajuns unde este azi.

Pe l\ng` necesitatea ca statele s` \[i sus]in` companiile care investesc \n industrii de avan-

ISTORIE Marian Petcu, 10 teme de istorie a jurnalismului, Editura Ars Docendi, 2012, 22 lei

Din istoria jurnalismului contemporaneitatea imediat` sinuozit`]ile opiniilor care fie au considerat jurnalismul ca un gen literar, fie, dimpotriv`, au pledat pentru specificitatea sa \n raport cu literatura. Alte studii s\nt dedicate modului de profesionalizare a jurnali[tilor [i de afirmare a identit`]ii de breasl`.

Remarc`m aici \ndeosebi cercetarea de pionierat asupra \nv`]`m\ntului de ziaristic` din România comunist`, at\t \n cadrul Universit`]ii Bucure[ti, c\t [i la Academia „{tefan Gheorghiu“. Incitant este [i scurtul articol despre \nceputurile Radioului \n România, unde s\nt eviden]iate nu numai eforturile de definire a unei grile de programe atractive, ci [i aspectele financiare ale asigur`rii unor emisiuni de calitate, \n timpul crizei economice, [i costurile suportate de abona]i pentru a putea beneficia de o recep]ie de calitate a programelor radiofonice. Volumul mai include studii despre unele dintre formele asociative ale presei române, cum ar fi Sindicatul Ziari[tilor din Bucure[ti, Asocia]ia General` a Presei (tot din Bucure[ti), dar [i asocia]iile \ntemeiate \n alte ora[e [i care s-au coagulat \n 1932 la Gala]i, \n Federa]ia General` a Presei din Provincie. S\nt evocate patetic e[ecul organiz`rii la Cluj, \n decembrie 1923, a unui congres general al presei care urma s` constituie Federala Societ`]ilor, Sindicatelor [i Asocia]iilor de Pres` din România, precum [i epur`rile din anii 1944-1948. Alte studii s\nt dedicate manualului de jurnalism al

Bogdan Barbu

lui Emil Samoil` (1932) [i preocup`rilor e[uate de a redacta un tratat de istorie a presei române \n anii 1970-1980. Volumul se \ncheie cu un studiu despre c\teva dintre cazurile instrumentate \n epoca interbelic` de juriul de onoare al Sindicatului Ziari[tilor din Bucure[ti; desigur, pentru aceia dintre noi care am dori s` g`sim antecedente unei eficiente autoreglement`ri deontologice a breslei jurnali[tilor, rezultatele s\nt oarecum dezam`gitoare, pentru c` de multe ori arhiva nu prezint` [i deznod`m\ntul litigiului, ceea ce arat` c` fie juriul de onoare nu [i-a finalizat activitatea, fie mai este nevoie de investiga]ii suplimentare pentru g`sirea informa]iei relevante. {i \n acest caz, \ns`, autorul are meritul de a nu \nchide o tem`, ci de a deschide o perspectiv` cercet`rii.

Bogdan Murgescu

pagina 25

Se spune c` – de[i are multe elemente comune cu scrierea istoriei –, prin concentrarea sa asupra clipei imediate, jurnalistica \[i neglijeaz` viziunea istoric`, \[i refuz` perspectiva duratei \n reflec]ia de sine. |n aceste condi]ii, efortul de recuperare a memoriei profesiei [i de \ncadrare a acesteia \ntr-un context analitic [tiin]ific provine mai ales din partea acelor jurnali[ti care-[i asum` [i voca]ia de profesori universitari. Este [i cazul domnului Marian Petcu de la Facultatea de Jurnalism [i {tiin]ele Comunic`rii a Universit`]ii Bucure[ti, care, dup` mai multe volume dedicate istoriei presei [i publicit`]ii, recidiveaz` str\ng\nd laolalt` 10 studii referitoare la istoria jurnalismului din România, \n ceea ce nume[te „o nou` pledoarie pentru consacrarea istoriei jurnalismului ca ramur` de [tiin]`“. Autorul porne[te de la observa]ia c` „un prim gest de seriozitate din partea comunit`]ii [tiin]ifice ar fi acela de a accepta c` istoria unei culturi nu poate fi conceput` f`r` componenta cultur` de mas`“, [i \[i propune s` abordeze mai ales comunicarea de mas` [i „presa de mare tiraj, cea care a tr`it din logica pie]ei“.

Perspectiva polemic` anim` \ndeosebi primul dintre studiile incluse \n acest volum, cel dedicat raportului dintre jurnalism [i literatur` \n cadrul culturii române contemporane. Autorul porne[te de la o luare de pozi]ie din 1921 a lui Tudor Teodorescu-Brani[te [i urm`re[te apoi p\n` \n

gard`, este important ca regulile jocului economic global s` fie mai favorabile actorilor mici. Ar fi nevoie de „\nclinarea terenului de joc“, astfel \nc\t competi]ia \ntre statele dezvoltate [i cele \n curs de dezvoltare s` devin` mai echilibrat`. Aceast` schimbare a regulilor \n favoarea celor mici ar trebui s` fie orchestrat` de institu]iile financiare interna]ionale, care astfel ar avea ocazia s` redevin` buni samariteni. Exist` un precedent istoric nu prea \ndep`rtat, perioada dintre 1947 [i \nceputul anilor ’70, c\nd samaritenii lui Chang, coordona]i de o Americ` mai generoas` [i mult mai preocupat` de binele global dec\t \n prezent, au contribuit semnificativ la dezvoltarea multor regiuni ale planetei. De altfel, autorul consider` c` gre[elile comise azi de sus]in`torii pie]ei total nereglementate nu s\nt f`cute neap`rat din r`utate structural` sau l`comie, ci pur [i simplu pentru c` lucrurile rele s\nt mai u[or de f`cut.

Trec\nd peste faptul c` Samaritenii cei r`i apare pe pia]a româneasc` dup` 23 de lucruri care nu ]i se spun despre capitalism, de[i cronologic o precede cu c\]iva ani, fapt care mic[oreaz` factorul-surpriz` pentru cei care au citit deja cea mai recent` carte a lui Chang, lucrarea este un bun punct de plecare \n contextul dezbaterii despre modelele economice care ar trebui aplicate at\t la nivel na]ional, c\t [i la scar` global`, pentru o mai bun` pozi]ionare a ]`rilor \n curs de dezvoltare \n sistemul interna]ional actual.

Anul VII l nr. 77 l octommbrie 2012

Samaritenii cei r`i este lucrarea \n care profesorul de economia dezvolt`rii, de origine coreean`, Ha-Joon Chang \[i fundamenteaz` critica la adresa neoliberalismului ca sistem economic aplicat la scal` global` [i formuleaz` rezerve serioase privind succesul globaliz`rii \n varianta actual`. Evolu]ia g\ndirii lui Chang pe aceste teme poate fi urm`rit` \n lucrarea mai recent` 23 de lucruri care nu ]i se spun despre capitalism, ap`rut` la Polirom anul trecut. Autorul este convins, [i \ncearc` s` ne conving` [i pe noi, c` mult l`udatul sistem economic neoliberal, av\nd ca principiu central liberul schimb, este departe de a fi cea mai bun` solu]ie pentru dezvoltarea armonioas` a regiunilor globului.

Chang sus]ine c` sistemul neoliberal nu face dec\t s` favorizeze na]iunile bogate, \n timp ce nou-veni]ii \n cursa pentru prosperitate au probleme \n a concura pe o pia]` liber` \n care jocurile s\nt f`cute de cei mari. Pentru a-[i sus]ine argumentele, autorul apeleaz` la o incursiune \n istoria liberalismului, ar`t\nd c`, p\n` s` devin` mari puteri economice, state precum Marea Britanie [i Statele Unite, \n prezent principali sus]in`tori ai liberului schimb, au apelat la metode protec]ioniste [i reglement`ri menite s` le apere interesele. Protec]ioniste atunci c\nd a fost nevoie, aceste state au schimbat ulterior regulile jocului, adopt\nd liberul schimb \n momentul \n ca-

DILEMATECA

RECENZII

POLITOLOGIE

pagina 26

RECENZII

ARTE {tefan Ghenciulescu, Cosmina Goagea, Constantin Goagea, Mugur Grosu, Cosmin Caciuc (coord.), Case vechi, design [i ceva \n plus / Old houses anew.

Design and something more, Asocia]ia Zeppelin, 2012, 22 lei

Case veeechi lu`m!... ...cu istorii [i identit`]i urbane, tocmai bune de „reciclat“ inteligent [i cu m`sur` de arhitec]i contemporani [i redate vie]ii de c`tre proprietari responsabili! |n noianul recent de distrugeri iresponsabile, degrad`ri [i interven]ii dubioase de [i asupra arhitecturii ([i urbanismului), cartea editat` de Asocia]ia Zeppelin vorbe[te cu texte solide, planuri precise [i imagini splendide (Cosmin Dragomir, Andrei M`rgulescu, {tefan Tuchil` [i al]ii) despre continuitate \n arhitectura existent`, spiritul ei tranzitoriu [i dificultatea practicii arhitec]ilor care au un cuv\nt de spus despre felul \n care obiectul de arhitectur` func]ioneaz` [i influen]eaz` via]a utilizatorului privat sau public.

Volumul este echipat cu dib`cie de coordonatori cu multiple straturi semnificative: cel vizibil al practicii creatoare \n arhitectur`; cel al complexit`]ii teoretice cu care se confrunt` arhitec]ii \n exercitarea profesiei; un strat mai pu]in vizibil, transmis subliminal, al responsabilit`]ii [i eticii arhitec]ilor; [i, nu \n ultimul r\nd, stratul educativ \n materie de patrimoniu, care este transpus [i \n componenta public` cu care zeppelinii ne-au obi[nuit deja – expozi]ia interactiv` care \nso]e[te cartea (24.09.-17-10.2012, BCU „Carol I“ din Bucure[ti). Selec]ia proiectelor (din p`cate, nu m` pot referi aici la toate) prezentate \n volum [i ordonarea lor exemplific` [i nuan]ea-

z` cazuri [i etape prin care obiecte de patrimoniu au fost resuscitate [i redate vie]ii publice (Bastionul Post`varilor din Bra[ov/Point 4, Bastionul Theresia din Timi[oara [i spa]iul public/Archaeus) sau locuirii private (restaurarea unei locuin]e din Bucure[ti/ biroul Starh – Florian Stanciu, Iulia Stanciu) prin opera]iuni care merg de la consolidare la amenajarea de interior ca partener al restaur`rii (sediul administrativ al Bisericii Evanghelice Bra[ov/Exhibit Arhitectura, reciclarea unei cl`diri istorice din Cluj ca sediu de birouri [i locuin]e/Planwerk). Chestiunile de metod` care se ridic` \n subsidiar vizeaz` modul \n care arhitec]ii „interven]ioni[ti“ performeaz` asupra cl`dirilor (proiectele semnate Zeppelin) [i spa]iilor prin raportarea la istoria obiectului de arhitectur` [i prin fragmentele recuperate (elemente constructive, mobilier etc.) cu care aleg s` lucreze (amenaj`rile lui Corvin Cristian), op]iunea privind decelarea [i interpretarea adev`rului, limita fin` privind raportul dintre conservare, autenticitate [i optica restaur`rii (Muzeul civiliza]iei urbane a Bra[ovului/Nicolae }aric, Bogdan Lupescu). |n multe cazuri, este evident` problematica unei viziuni critice echilibrate \n proiectele de reconversie [i reabilitare (fosta Uzin` de ap` din Suceava devenit` Centru de arhitectur`, cultur` urban` [i peisaj/AGD Suceava), precum [i raportarea modern`/postmo-

SPIRITUALITATE

Un centru just Despre K.G. Dürckheim am scris pentru prima oar` cu ceva timp \n urm`. Din fericire, Editura Herald continu` traducerea lucr`rilor sale cu unul dintre cele mai cunoscute titluri, Hara.

Centrul vital al omului (2012).

Doctor \n filozofie [i psihologie, psihoterapeut [i maestru zen, Dürckheim este un autor aparte, pe care sper ca din ce \n ce mai mul]i cititori s` \l descopere, \naintea unor lecturi personale din mae[trii Orientului. |n acest fel, ar putea fi evitate cli[eele de percep]ie [i reprezentare a acestei zone de spiritualitate, care par s` se acutizeze, pe m`sura asaltului tot mai energic \ntreprins de occidentali. Cu c\t insisten]a devoal`rii este mai mare, cu at\t rezultatul devine mai resping`tor de impudic, iar (ne)\n]elegerea – mecanic-repetitiv`. „|n]eleptul din P`durea Neagr`“, \ns`, poate oferi un bun \nceput [i un excelent miez...

Aici se oprea articolul, cu c\teva luni \n urm`, c\nd, \ncerc\nd s` \mi sintetizez impresiile de lectur`, un eveniment nea[teptat a f`cut ca lucrul la el s` cad` \n plan secund. Citisem [i r`scitisem cartea, subliniasem pasajele interesante (aproape tot volumul) [i, totu[i, dup` (atunci, deja) dou` luni de am\n`ri, mi se p`rea c` ceva continu` s` se \mpotriveasc` scrierii lui. Dar [i eu m` \nc`p`]\nam s` \mi duc sarcina la bun sf\r[it... {i atunci m-a \ntrerupt via]a.

Ast`zi am redeschis fi[ierul, am rev`zut tex-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octommbrie 2012

K.G. Dürckheim, Hara. Centrul vital al omului, cuv\nt \nainte, traducere [i \ngrijirea edi]iei de Viorica Juncan, Editura Herald, 2012, 27 lei

tul [i mi-am propus s` continui. |mi rezervasem orele dimine]ii, a[a c` m-am apucat de lucru. Dup` cum observa]i, am ad`ugat deja c\teva r\nduri. Totul este \n regul` [i m` bucur c` voi duce la cap`t ce-am \nceput. Doar c`, de data aceasta, lipse[te cartea. S-a r`t`cit. Presupun c` a r`mas \ntr-unul dintre locurile prin care am purtat-o, cu con[tiinciozitate, pentru a o re-reciti, pentru a o avea la \ndem\n` c\nd voi scrie. Totodat`, \ncep s` \n]eleg [i de unde vine sentimentul permanent de déjà-vu. |mi amintesc. |mi amintesc c\t de greu se l`sase (de)scris` cealalt` carte a lui Dürckheim, prima, atunci c\nd am recenzat-o. Ca [i aceasta, nici aceea nu voia parc` s` scriu despre ea. Prefera s` mi se \nt\mple. A[a c` nu voi scrie despre ea. Voi scrie despre mine [i, p\n` la urm`, nici despre mine, ci despre unul dintre lucrurile care mi s-au p`rut relevante pentru cei n`scu]i [i tr`i]i \ntr-o ]ar` de cultur` european`.

Lep`darea de sine presupune s` fi ajuns deja s`-]i cuno[ti sinele. Altfel, cum am putea lep`da ceva ce nu cunoa[tem? Este un lucru pe care a[azi[ii discipoli uit` s` \l reaminteasc` a[a-zi[ilor lor mae[tri. Nu putem trece dincolo de individualitate dec\t prin individualitate, prin lungul [i complicatul proces al individua]iei. Uff! Din nou Jung, din nou aceste cuvinte de psihanaliz`, ur\te ca ni[te \njur`turi! Ei bine, da! Scuza]i-mi jargonul, dar lucrurile nu se schimb` dac` le numim mai frumos...

dern` la rela]ia liniar`/non-liniar` cu timpul [i istoria (interven]iile de la Institutul Francez din Bucure[ti/biroul Lundi et Demi – arh. Attila Kim, designer Ciprian }ocu; conversia fostei Burse de m`rfuri din Bucure[ti \n Centrul de industrii creative „The Ark“/Mario Kuibu[ [i ReAct Architecture). Deseori, op]iunea arhitectului pentru demersuri minimale [i non-invazive deschide calea pentru compozi]ii spa]iale expresive.

Voluntariatul pentru arhitectur` [i restaurarea patrimoniului se dovedesc o resurs` creativ` adhoc (restaurarea Casei Ion Mincu din Bucure[ti, sediul Ordinului Arhitec]ilor din România, \n curs de finalizare de c`tre {erban Sturdza [i biroul Prodid).

Dou` chestiuni de final. Invit cititorul s` adulmece printre r\nduri minunatele gr`dini [i cur]i care, \n cazul c\torva proiecte, fac parte integrant` din peisajul urban centrat pe obiectul de arhitectur`. {i pentru c` spa]iul editorial m` limiteaz`, mai semnalez doar designul grafic al c`r]ii semnat de Radu Manelici, care nu se sfie[te s` dialogheze metaforic cu textul [i cu fotografia de arhitectur`.

Mirela Duculescu

Hara pare s` fie sistemul de siguran]` al corpului spiritual, cel ce, odat` con[tientizat [i exersat, face imposibil` manipularea individului prin indiferent ce mijloace, fie ele [i pretins spirituale.

Zeci de mii de discipoli lucreaz` ne\ncetat pentru a fi mai buni, mai eroici, mai neegoi[ti, mai etc. etc. |[i purific` inima, \[i amplific` sahasrara, \n \ncercarea perseverent` de a fi sublimi. Ceea ce e frumos [i, cu c\t e mai frumos, cu at\t devine mai manipulabil... deci mai departe de propriul centru... pentru ca, dintr-odat`, s` fie trist.

Alice Popescu

Drag` {erban, Poetului \i [ade bine S` fie beat [i trist [i pur; M`n\nce miere de albine, Beie din sticle f`r` cur,

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Emil Brumaru

DILEMATECA

POEMUL DIN OCTOMBRIE

Gagic`reasc`-se-n chisele Cu t\rti]e de fluturi moi; Poetul trebuie s`-[i spele Zilnic picioarele-n oloi {i m\inile \n lapte dulce {i fa]a-n bulion de crin; D\nsul de-a pururi va s`-[i culce Pe plu[uri trupul longilin, S` nu citeasc`, s` nu scrie Ci numai doar poet s` fie Cu papana[i la p`l`rie {i o iubit` fistichie Cu trei mamele c\t g`leata Ce se nume[te Reparata!!

Emil poem trimis lui {erban Foar]`, 5.V.1977

(din volumul Opere III. Cer[etorul de cafea, coresponden]`, prefa]` de Livius Cioc창rlie, Editura Polirom, 2012)

pagina 27

pagina 28

TEHNODROM

ALTFEL DESPRE ALTCEVA Constantin Vic`

Spre noua cultur` |n plin av\nt ironic, internau]ii români au taxat o vorb` aruncat` \n v\nt (adic` la o televiziune) de Andrei Marga, actualul pre[edinte al ICR. Motivul era \ntemeiat, vorba – foarte gogonat` [i, deloc surprinz`tor, fals`: românii nu au inventat caloriferul, doar ni[te inventatori au luat un premiu la Geneva, dar cu un alt tip de calorifer, cel sonic. Lumea s-a dezl`n]uit pe Facebook: zeci de imagini cu arti[ti români [i calorifere, calorifere ca opere de art`, calorifere pe post de acordeon, vorbe de duh, glume, bancuri, Dan Perjovschi \n mare form`. |n mai pu]in de o zi Marga a devenit generator de meme, a[a cum doar statuia lui Traian cu lupoaica din fa]a Muzeului Na]ional de Istorie a mai pomenit. S-a deschis gustul românilor c`tre ironia digital`, e clar. Internetul nu e inven]ie româneasc` (cu toate c` am avut re]ele de calculatoare \nc` din anii 1980), dar internau]ii autohtoni [tiu s`-l foloseasc` cum trebuie. |n astfel de momente Internetul e cel mai bun mediu pentru critic`: e versatil, e lipsit de costuri, de riscuri [i, mai ales, e viral. Unele imagini au fost \mp`rt`[ite de zeci de persoane, iar unele glume au primit sute de like-uri. Nu aceasta

este m`sura unei critici \n profunzime, argumentate, dar cine are nevoie de a[a ceva la o vorb` aruncat` \n v\nt? |ncercarea lui Andrei Marga de a da o nou` direc]ie promov`rii culturii române va fi sortit` e[ecului nu pentru c` artizanul ei scap` porumbei de om politic la televiziuni, ci pentru c` viziunea sa nu are leg`tur` nici cu realitatea (social`) româneasc`, nici cu felul \n care func]ioneaz` institutele culturale ale lumii occidentale. România nu a fost [i nu va fi prea cur\nd un mare exportator de [tiin]` [i tehnologie (din p`cate), nu e \n avangarda ]`rilor din „societatea cunoa[terii“ (ca s` folosesc un termen-umbrel` drag filozofului, dar at\t de disputat de cei care chiar o cerceteaz`). România a fost un importator de tehnologie [i a dezvoltat foarte pu]in comparativ cu alte state europene de acela[i calibru demografic. Nivelul general de cunoa[tere [tiin]ific` [i tehnologic` este foarte sc`zut \n r\ndul românilor. |n România ultimilor 20 de ani [tiin]a a fost marginalizat`, exilat` \n laboratoare [i \n min]ile c\torva profesori cu voca]ie. Tr`im \ntr-o ]ar` \n care fenomene de mas` s\nt pelerinajele la moa[te [i jocurile echipei na-

]ionale de fotbal, nu lans`rile de rachete [i sateli]i. Desigur, exist` excep]ii, exist` cercet`tori foarte buni, dar ace[tia s\nt deja impu[i \n comunit`]ile lor epistemice, nu au nevoie de ICR, ci de o finan]are serioas` prin organismele specializate \n cercetare.

Nu cred c` fizicienii de la M`gurele au s`rit \n sus de bucurie citind programul managerial al pre[edintelui ICR. Nu au nevoie de el. {tiin]a [i tehnologia nu mai s\nt de mult na]ionale, cele mai importante proiecte contemporane s\nt transna]ionale. Produc]ia cunoa[terii este dominat` de SUA, Canada, Marea Britanie, China, Germania, Japonia, India, Elve]ia sau Suedia, acestea fiind „metropolele“ [tiin]ei, dar cercetarea se face acum \n re]ea, iar caracterul ei „na]ional“ probabil s-a p`strat doar \n Iran. Promovarea unor contribu]ii române[ti din trecut la [tiin]` [i tehnologie este un gest frumos, \ns` f`r` nici un efect [i interes \n afara ]`rii. Dar – [i aici vedem geniul artizanului – pentru diseminare exist` noile filiale ale ICR din interiorul României.

n

n BBC Science Focus, edi]ia român`, prima revist` de la noi din care-am aflat ce isprav` urma s` fac` stratosfericul Felix Baumgartner, care e recordul de nop]i nedormite, cum arat` Facebook-ul viitorului (\nfrico[`tor!) sau cam pe unde s\ntem cu explorarea universului solar.

O revist` care face c\t mai multe emisiuni de pe Discovery la un loc [i care, dac` ar fi mai atent tradus` [i redactat`, ar fi perfect`. (Luiza Vasiliu)

n Cele dou` volume colective dedicate anul acesta poetului {erban Foar]`: {erban Foar]` 70 (coord. Simona Popescu, Editura Paralela 45) [i Foar]`-n fa]`. Omagiu lumii la XIV lu[tri de {erban Foar]` (coord. C`lin-Andrei Mih`ilescu, Editura Brumar). Poeme, eseuri, scrisori, interviuri, fotografii dedicate acestui minunat, intraductibil, genial poet. (Marius Chivu)

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octommbrie 2012

n DILEMATECA V~ RECOMAND~

n Trebuie s` citi]i Pia]a Diamantului de Mercè Rodoreda (trad. din catalan` de Jana Balacciu Matei [i Xavier Montoliu I Pauli, Editura Meronia, 2001), acel roman pe care García Márquez \l considera „cel mai frumos roman publicat \n Spania dup` r`zboiul civil“. (Simona Sora)

n

Radu Paraschivescu

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

Radu Paraschivescu s-a n`scut \n 1960, la Bucure[ti, [i a copil`rit la Lugoj, unde a fost victima unui regim sever, pe baz` de ciocolat` de cas`, pe[ti[ori de zah`r candel [i tort dobo[. El s-a deprins astfel cu ideea c` via]a e dulce [i trebuie ron]`it` lacom. La curent cu literatura, sportul, n`stru[niciile televizuale [i ritualurile pisicilor, are obiceiul de-a se \ndr`gosti de echipe (Real Madrid, Lazio, Poli Timi[oara), ora[e (Praga, Bruges, Roma, Lisabona) sau imnuri (Het Wilhelmus, Flower of Scotland, You Will Never Walk Alone). Se pierde \n reverii c\nd ascult` David Gilmour, tresare c\nd aude „Monica Bellucci“ [i l-a v`zut de dou`sprezece ori, student fiind, pe Richard Dreyfuss \n Adio, dar r`m\n cu tine.

Pierde patru ore pe zi \n fa]a televizorului, ca un zevzec. Abstinent, dar cafegiu.

Ironic, dar sentimental. Harnic, dar juc`u[. O aprig` musta]` \i mascheaz` bine tandre]ea. Se teme de avioane chiar [i c\nd \i fac daruri.

Scrieri: Efemeriada (Libra, 2000), Balul fantomelor (RAO, 2000; reeditare Humanitas, 2009), Bazar bizar (Ma[ina de Scris, 2004; reeditare Humanitas, 2007), Fanionul ro[u (Humanitas, 2005), Ghidul nesim]itului (Humanitas, 2006), Fie-ne tranzi]ia u[oar` – perle române[ti (Humanitas, 2006), Mi-e r`u la cap, m` doare mintea – noi perle de tranzi]ie (Humanitas, 2007), Cu inima smuls` din piept (Humanitas, 2008), Dintre sute de cli[ee (Humanitas, 2009), Fluturele negru (Humanitas, 2010), Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011).

DILEMATECA

AVANPREMIER~

Ast`zi este m\inele de care te-ai temut ieri – La dolmen! La dolmen cu to]ii! Repede!

Mi[ca]i-v` odat`!

Vocea lui Murtaugh sf\[ie \ntunericul. O voce aspr`, r`gu[it`, care [tia s` cear` [i s` urle. Ce i-o mai fi venit de data asta? Liam Murtaugh era un ]`ran, care, ca at\]ia al]ii din sat, \[i \n[ela femeia cu sticla [i de multe ori adormea \nainte s` ajung` \n pat, rupt de munca de peste zi [i de t`ria licorii. Numai c`, de fiecare dat` c\nd d`dea un ordin,

oamenii \l ascultau. Nu-i venea nim`nui s` \nfrunte huiduma ple[uv`, cu m\ini c\t cazmaua [i unghii cr`pate, c`reia \i s`rea ]and`ra din te miri ce [i punea m\na pe b\t`.

– Hai, fuga! Ce mai a[tepta]i? La dolmen cu voi!

Femeile [i copiii [tiau c` ordinul lui Murtaugh nu-i privea. Adun`rile de la dolmen erau treab` de b`rbat. A[a se r\nduise de mult. De fiecare dat` c\nd se d`deau ve[ti

pagina 29

sau se puneau la cale lucruri, ]`ranii se str\ngeau la morm\ntul din str`vechime [i ascultau. Movila de pietre era locul unde se ]esea viitorul satului [i unde se f`cea dreptate c\nd unul dintre ]`rani c`lca pe al`turi.

Cu hainele jilave de la ploaia care st`tuse de dou`-trei ceasuri, cu capetele \n piept ca s` se apere de v\nt [i cu \nc`l]`rile clef`ind prin clisa drumului, b`rba]ii satului se apropiau de dolmen din toate direc]iile. L\ng` morm\nt st`teau aprinse trei tor]e, semn c` adunarea urma s` primeasc` o veste de c`p`t\i. Pe m`sur` ce se apropiau, ]`ranii deslu[eau \n dreptul intr`rii un trup \mpu]inat, dar care se ]inea drept, a[a cum stai c\nd \]i calc` pragul un oaspete de seam`.

– Boyle nebunul? g\f\i un ro[covan de dou`zeci [i ceva de ani, alung\ndu-[i p`rul din ochi. Iar? Ce mai vrea de la noi?

– E sminteal` s` sco]i lumea din cas` pentru un smintit. Mai ales pe vremea asta, \i ]inu isonul un m`run]el cu barb`, care \ncerca din r`sputeri s` nu r`m\n` \n urm`.

– Da, Dick Cahill, dar spune-i-o tu lui Murtaugh, dac`-]i d` m\na [i e[ti viteaz, [uier` ro[covanul.

Spre norocul lor, c`petenia era departe [i nu-i auzi. Altfel, i-ar fi sc`rm`nat pe am\ndoi, cum f`cuse de at\tea ori cu ]`ranii care-i puseser` la \ndoial` hot`r\rile [i iscusin]a de-a conduce ob[tea. C\t despre Boyle nebu-

pagina 30

nul, to]i r\seser` de el cu mul]i ani \n urm`, c\nd le spusese pentru prima dat`, aproape cer\ndu-[i iertare pentru cutezan]a dezv`luirii, c` se pricepe s` citeasc` semnele cerului [i p`m\ntului. Nici la glumele din c\rcium` nu se hliziser` ca la l`ud`ro[enia bietului om c`ruia, se vedea limpede, \i c`zuse stuful de pe colib`. Cu at\t mai mult cu c\t nimic din ce prevestise Boyle nu se petrecuse aievea. |n afar` de un lucru. |ns` chiar [i atunci, dup` noaptea aceea de urgie [i potop, ]`ranii crezuser` c` fusese o potriveal` [i nimic altceva. Cum puteai s` te iei dup` n`z`relile unui neispr`vit care-]i cobise toate groz`viile din c\te se puteau \nchipui?

Cum s` ai \ncredere \n vorbele cuiva care-]i spusese deja de [ase-[apte ori, cu vocea aceea de ]\rcovnic scopit, c` aveai s` fii [ters de pe fa]a p`m\ntului – de molim`, de r`zboi sau de cutremurarea p`m\ntului?

Boyle nebunul a[tept` nemi[cat [i drept ca b`rba]ii s` se str\ng` l\ng` el, cu fa]a spre dolmenul b`tut de v\nturi [i de ploi. Avea ochi stin[i, iar buzele vinete i se mi[cau ca sub ap`sarea unei taine care nu mai \ndura s` stea ascuns` \n cotloanele min]ii.

Deasupra lui nu plutea aura profetului, ci mai degrab` b`nuiala unei boli care macin` \ncet [i f`r` cru]are. Murtaugh se apropie de el, i se opri al`turi [i strig`, a[a cum f`cea \ntotdeauna c\nd se adunau: – Pace pentru Athenry!

– Pace pentru Athenry! r`spunser` ]`ranii, unii cam f`r` chef, al]ii l`s\ndu-se p\n` la urm` p`trun[i de \nsemn`tatea clipei, c\t` va fi fost.

Huiduma se \ndep`rt` cu pas greu de sl`b`nogul al c`rui chip supt, cu ochii du[i \n fundul capului, era lins de fl`c`rile tor]elor.

– Spune, Boyle, te-ascult`m, zise el dup` ce se opri \n primul r\nd al b`rba]ilor.

– {i ai grij` cum ne omori de data asta, [opti ro[covanul de undeva din spate, destul de \ncet ca batjocura s` nu ajung` nici la urechile c`peteniei, nici la ale profetului.

Boyle \[i \mpreun` palmele la piept, \[i plimb` privirea peste ]`rani [i-[i umezi buzele cu limba. Apoi deschise gura.

– V`d un necaz, sc\r]\i el \nnegurat.

Murmurul pe care-l a[tepta din partea celor aduna]i la dolmen \nt\rzie s` se aud`.

B`rba]ii p`reau s`tui de aiurelile profetului.

– Un necaz din care nici Dumnezeu din ceruri n-o s` ne mai scape. Un necaz negru ca noaptea, continu` Boyle.

Murtaugh oft` ner`bd`tor, parc` pentru a-l \ndemna pe profet s` se gr`beasc`.

– Un necaz lung c\t zece r`zboaie, mai aprig dec\t criv`]ul [i mai crud dec\t fiarele junglei. Un necaz peste toate c\te ne-au lovit \n ultimele veacuri.

Dick Cahill \[i sc`rpin` barba [i se ridic` pe v\rfuri spre urechea ro[covanului din dreapta lui.

– Ce crezi c` ne-a[teapt` de data asta,

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

AVANPREMIER~ Éamonn? Holera, rev`rsarea apelor sau sf\r[itul lumii?

Murtaugh \ntoarse spre Cahill [i spre vecinul lui o privire \n care se ghicea f`g`duiala chelf`nelii. {i pe el \l s\c\iau ocolurile lui Boyle, dar n-avea cum s`-i taie vorba, oric\t [i-ar fi dorit. Pe l\ng` asta, c`petenia sim]ea c` dac` batjocura celorlal]i ar fi ajuns la urechile profetului, acesta n-ar mai fi fost \n stare s` le spun` \ntocmai ce le preg`tise soarta. Oricum \ns`, Boyle p`rea nep`s`tor fa]` de tot ce se auzea [i se petrecea \n jurul lui. Continu` s` vorbeasc` pre] de c\teva minute [i tocmai c\nd ]`ranii se g\ndeau c` auziser` destule [i c` le-ar fi fost mai de folos s` fi r`mas acas`, rosti trei cuvinte care le \ncre]ir` frun]ile.

– An Gorta Mór.

Ochii lui Boyle se pironiser` undeva \n \ntuneric, \ncerc\nd parc` s` deslu[easc` de unde-ar fi putut veni cele mai apropiate primejdii [i amenin]`ri. Profetul \[i l`s` m\inile s`-i cad` pe l\ng` trup [i r`mase drept, cu privirea \nainte [i cu buzele fr`m\nt\nd la nesf\r[it acelea[i cuvinte: – An Gorta Mór. An Gorta Mór. An Gorta Mór.

Marea foamete? De unde [i p\n` unde?

Ce Dumnezeu \l apucase pe Boyle? Nimeni din Athenry nu huzurea [i nu trecuse an f`r` necazuri mai mari sau mai mici, dar nici un ]`ran nu se pl\nsese c` tr`ia cu burta lipit` de [ir`. Nici o mam` din sat nu se luptase noaptea cu g\ndul c` a doua zi nu va avea ce s` pun` pe masa copiilor. {i nici un cap de familie nu se aninase de creanga vreunui copac dup` ce se l`sase biruit de dezn`dejdea pe care-o t\r`[te dup` sine s`r`cia. Hot`r\t lucru, profetul umblase la sticla cu t`rie. Dac` nu cumva \[i b`tea pur [i simplu joc de b`rba]ii str\n[i la dolmen.

Poate c` n-ar fi fost r`u ca Murtaugh s`-l ia deoparte [i s`-i zic` vreo dou`. P\n` nu-i veneau [i alte nerozii \n minte. Altfel, te trezeai m\ine-poim\ine c` te punea s` dai fuga la dolmen ca s`-]i spun` c` englezilor le e drag` Irlanda [i c`-i iubesc pe irlandezi ca pe fra]ii lor. Dintre c\te prostii \ndrugase profetul, doar asta lipsea. Deocamdat`.

Pesemne c` [i Éamonn, ro[covanul de dou`zeci [i ceva de ani, g\ndea la fel, fiindc` dup` ce se codi c\t`va vreme dac` s` deschid` gura sau nu, se hot`r\ s`-[i croiasc` drum printre ]`rani [i s` se \nfig` \n fa]a lui Boyle.

– Nu-i frumos s` r\zi de oameni, Jim, spuse el, spre mirarea furioas` a lui Murtaugh. O s` ai multe s`-i poveste[ti bunului Dumnezeu la judecat`. }`ranii aduna]i la dolmen \ncuviin]ar` cu un g\lg\it de sunete nedeslu[ite. Dar profetul nu se clinti, iar ochii lui r`maser` a]inti]i \n inima beznei. Treaba lor dac`-i luau \n der\dere viziunile. El [tia \ns` c` lucrurile care i se ar`taser` \n somn \n ultimele zile prevesteau vitregii cum nu se mai \nt\mplaser` niciodat` prin locurile acelea. A-

cum, fire[te, totul era \n bun` regul` \n Athenry [i \n Ballinasloe, \n Ennis [i \n Limerick, \n Cork [i \n Killarney. Prin Connacht oamenii se \mbulzeau pretutindeni unde se vedeau semne de bel[ug [i via]` tihnit`. Mar]ea, c\nd se \ncununa cel mai zdrav`n b`utor din Oughterard, joia, c\nd pia]a de flori [i de fructe din Ballyconneely atr`gea puhoi de lume, vinerea, c\nd ]`ranii \[i duceau vitele cu panglici legate de coarne la t\rgul din Galway, ce mai \ncolo [i \ncoace, \n fiecare zi a s`pt`m\nii, vestul Insulei de Smarald p`rea ocrotit de Sf\ntul Patrick \nsu[i. }`rani [i or`[eni laolalt` se \nchinau diminea]a la biseric` [i \nchinau seara la cr\[m`, afum\ndu-se f`r` alt` grij` dec\t trezitul devreme \n ziua urm`toare [i ie[itul la c\mp. Numai c` el, Jim Boyle, profetul de care r\deau oamenii din Athenry [i care plictisea pe toat` lumea, [tia. {tia [i d`dea de veste. Fiindc` v`zuse.

Chipul neclintit al lui Boyle \l scoase din s`rite pe ro[covan.

– Ne spui [i nou` de unde-]i vin scornelile astea? Ce naiba, Jim, avem neveste [i copii, ne stau o mul]ime de lucruri pe cap [i tu-]i ba]i joc de noi. Eu, unul, te-n]eleg, e greu s` fii singur o via]`-ntreag`, dar nu din cauza noastr` ai p`]it-o. Las`-ne pe `[tia care ne-am f`cut un rost pe lume s` ne vedem de el.

– Mai tac`-]i gura, Éamonn! se strop[i Murtaugh de la c\]iva pa[i de ro[covan.

Dac-am hot`r\t s` v-adun aici, fii sigur c-am f`cut-o pentru binele vostru. Al naibii s` fiu dac` nu m-am s`turat de cl`mp`nelile tale.

Z`u c` m` g\ndesc uneori dac` n-ar fi fost mai bine s`-]i tr\ntesc u[a-n nas c\nd ai venit s` cau]i ad`post aici, dup` crail\curile alea din care era s` te-alegi cu pielea pe b`].

– {i dac` Boyle o s` aib` vedenii c\nd o s` fim la munc` pe c\mp, o s` ne chemi [i-atunci? se seme]i dintr-odat` [i m`run]elul cu barb`.

– La c\t ]ii tu plugul de coarne [i sapa-n m\n`, Cahill, n-ar pl\nge c\mpul dup` tine nici dac-ai lipsi doi ani, i-o \ntoarse c`petenia, cu o \ncrunt`tur` \n care fierbeau amenin]`ri.

Se auzir` c\teva r\sete, semn c`, a[a nesuferit cum era, Murtaugh avea un fel anume de a-[i atrage oameni de partea lui c\nd \i ardea buza. P\n` la urm`, ideea de-a str\nge b`rb`]imea ob[tii la dolmen fusese a lui, Boyle doar d`duse de [tire c` avusese o nou` viziune. Iar dac` voiai s` nu-]i ias` nimeni din cuv\nt, nu ajungea s` te zbor[e[ti [i s` croie[ti spinarea r`zvr`titului, ci era nevoie, din c\nd \n c\nd, de o glum`, de o vorb` iute sau de-un r\nd de bere cump`rat celor peste care nimereai la c\rcium`. P`cat c` ro[covanul `sta era at\t de greu de \mbl\nzit. B`iat de isprav`, altminteri, dar guraliv [i fanfaron. Iar de c\nd \l n`[ise pe Sean, b`iatul fratelui s`u, Michael, pas de te mai \n]elege cu el. Se credea buricul p`m\ntului, de-ai fi zis c` nici soarele nu-[i \n-

O me name it is Sam Hall, Chimney sweep, chimney sweep, O, me name it is Sam Hall, Chimney sweep.

O me name it is Sam Hall And I’ve robbed both great and small, And my neck will pay for all When I die, when I die, And my neck will pay for all When I die.

Numai c` acum lui Éamonn nu-i ardea nici de c\ntat, nici de \nchipuirile bolnave ale lui Boyle nebunul.

– Dac` ]i-e foame, vino la noi, Jim, \l \ndemn` el pe profet. |]i face Siobhán o friptur` de te lingi pe degete.

Pentru prima dat` de c\nd se str\nseser` ]`ranii la dolmen, ochii lui Boyle se mutar` din dep`rtarea de smoal` pe chipul ro[covanului.

– C\nd ]i-or urla copiii c\t e ziua de lung` [i-or \ncepe s` road` r`d`cini, s`-]i aduci aminte de mine, Flaherty, se auzi glasul lui uscat [i sub]ire.

B`rba]ii se foir` \n loc, ne[tiind ce s` cread`. De obicei, Boyle nebunul nu catadicsea s` le r`spund` celor care nu-i luau \n serios viziunile. Primea \ndoielile celorlal]i f`r` s` se supere, tr`ind mai departe \n lu-

mea lui de str`fulger`ri [i \ntuneric, de n`z`reli, nelini[ti [i spaime. Nimeni nu-l v`zuse r\z\nd, \mb`t\ndu-se sau f`c\nd ochi dulci vreunei femei. Nimeni nu p`trunsese \n coliba lui de la cap`tul satului, despre care gura lumii meli]a vrute [i nevrute. {i nimeni nu sim]ise nevoia s` intre \n vorb` cu el [i s` afle ce se ascundea \n sufletul [i-n mintea lui. Tr`ia din ce-i l`sau pe prag femeile milostive ale satului sau copiii care furau pentru el de prin pie]e. {i ca s` nu se spun` c` f`cea umbr` p`m\ntului, din c\nd \n c\nd \[i pricopsea ob[tea cu c\te-o viziune.

Numai c`, a[a cum f`ceau de obicei profe]ii, scotea pe gur` doar prevestiri negre. Boyle nu g`sise nici m`car o veste bun` \n desaga min]ii lui. Lucru pe care Éamonn Flaherty g`si de cuviin]` s` i-l arunce \n obraz chiar atunci.

– O dat`-n via]` ai fi putut s` ne spui [i ceva cumsecade, Jim. Ai f`cut-o vreodat`?

Eu, unul, nu ]in minte. Ba p\rjol, ba puhoaie, ba cine [tie ce boal` adus` de nu [tiu unde. Iar acum, foamete. {i c\nd asta? C\nd avem hambarul plin, iar Donnie nu pridide[te s` desfac` sacii de gr\u.

Dónal O’Leary, morarul din Athenry, d`du vesel din cap, cu aerul lui de iepure n`uc, \ns` n-apuc` s` deschid` gura.

– De rele trebuie s` se p`zeasc` omul, Flaherty, scr\[ni Murtaugh, str\ng\ndu-[i pumnii. Cu binele te obi[nuie[ti, ]i se cuvine. Binele nu-]i r`scole[te casa [i nu-]i \ntoarce via]a pe dos. Éamonn cl`tin` din cap [i r\se amar.

– A[a o fi, Liam, zise el. Dar te-a[tep]i ca, st\nd toat` ziua cu ochii pe cer, un profet s`-]i vesteasc` barem o bucurie pe an, dac` mai mult nu poate.

– ~sta-i cobe, nu profet, se auzi glasul m`run]elului cu barb`. }`ranii din fa]a dolmenului \[i murmurar` \ncuviin]area, f`r` s` le dea prin cap c`

pagina 31

Boyle nebunul mai avea ceva de spus.

– Noaptea V\ntului Turbat, rosti el.

Lini[tea \mbr`c` dintr-odat` adunarea ca un giulgiu. Trecuser` [apte-opt ani, dar nici unul dintre b`rba]ii din Athenry nu uitase ceasurile de groaz` ale nop]ii aceleia blestemate. |n afara lui Éamonn, care pe-atunci sucea min]ile fetelor, departe de Athenry, to]i \[i amintir` c` Boyle nebunul le vorbise despre o urgie care avea s` se i[te din nimic [i s` m`ture totul \n cale. Atunci, \n \nceputul acela de iarn`, d`duser` din umeri, iar c\]iva chiar \nv\rtiser` un deget la t\mpl`, d\nd de \n]eles c` profetului i-ar fi [ezut mai bine la spitalul de nebuni dec\t umbl\nd liber [i speriindu-[i semenii. At\ta doar c`, dup` nici o lun`, profe]ia i se adeverise, ba chiar \i f`cuse pe unii s` se \ntrebe dac` nu cumva Boyle provoca el \nsu[i r`ul cu puteri doar de el [tiute, pentru ca apoi s` aib` ce vesti. {i nu fusese o noapte oarecare, ci a dou`sprezecea noapte a Epifaniei sau, cum \i spuneau localnicii, noaptea Cr`ciunului Mic. Oamenii se adunaser` pe la case dup` ce fuseser` la biseric`, iar lum\n`rile de pe mese vegheau cina, mai \mbelu[ugat` sau mai s`rac`, a fiec`rui credincios. Dou` ore mai t\rziu, copiii dormeau, femeile treb`luiau prin buc`t`rii, iar b`rba]ii st`teau l\ng` foc [i fie povesteau despre cele petrecute peste zi, fie se r`zboiau din gur` cu englezii.

V\ntul se pornise \nc` de pe la opt, dar nimeni nu-[i f`cuse griji. |n Athenry, v\ntul era prietenul tuturor, mai ales c`, dup` ce ajungea de pe mare pe uscat, \[i pierdea treptat din t`rie. |ns` ceea ce \ncepuse ca o h\rjoan` a stihiilor devenea, de la un ceas la altul, primejdie \n toat` regula. Juc`u[ la \nceput, v\ntul se preschimbase \n vijelie, iar vijelia \n uragan. V`z\nd c` u[ile abia se mai ]ineau \n ]\]\ni, iar geamurile zorn`iau tot mai amarnic sub [uier, femeile prinseser` s` stropeasc` peste tot cu ap` sfin]it`, tr`g\nd n`dejde c` \n felul `sta furia care mu[ca din case avea s`-i cru]e. Trezi]i din somn, copiii ]ipau ca din gur` de [arpe, \ngrozi]i de geamurile care \ncepuser` s` se sparg`, de scr\[netul u[ilor [i de mugetul fioros de-afar`. R`suflarea v\ntului smulgea buc`]i din acoperi[urile [i din co[urile pu]inelor case din Athenry [i spulbera colibele de p`m\nt.

P\n` [i zidurile \mprejmuitoare pe care le ridicaser` ]`ranii mai \nst`ri]i se pr`bu[eau sub m`turoiul pr`v`lit asupr`-le din ceruri.

Copacii se \ndoiau [i se rupeau ca surcelele, iar crengile smulse intrau prin geamurile sparte [i-i \nfrico[au pe mici [i mari laolalt`. P`s`rile smulse din cuiburi cu pui cu tot se izbeau de ziduri sau de trunchiurile altor copaci [i mureau pe loc. Oamenii se str\ngeau \n mijlocul \nc`perilor, se ghemuiau unul \n altul [i se rugau tremur\nd. Pericolul le d`dea t\rcoale ca un ogar lihnit. Dac` ie[eau din case, t`ria v\ntului putea s`-i ia pe sus [i s`-i azv\rle te miri unde; dac` r`m\-

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

g`duia s` scalde Connemara f`r` s`-i cear` voie. Spre norocul lui, c\nta ca nimeni altul, iar Murtaugh [tia c` felul cel mai sigur dea se face ur\t de oamenii din Athenry era s` se pun` r`u cu muzican]ii.

De fapt, a[a \l [i cunoscuse pe Éamonn, cu ani \n urm`, dup` ce ro[covanul \[i g`sise ad`post \n Athenry fugind de turbarea unui so] \ncornorat din Loughrea. St`tea turce[te pe jos, cu o liot` de copii \n jur, ciupea strunele [i murmura \n r`coarea unei seri de toamn` balada unui co[ar sp\nzurat.

DILEMATECA

AVANPREMIER~

pagina 32

neau \n`untru, se puteau trezi \ngropa]i de pere]ii gata s` se n`ruie dintr-o clip` \n alta. Niciodat` s`tenii din Athenry [i din \mprejurimi nu se sim]iser` at\t de aproape de ziua de pe urm`. Unii \[i \mpreunau m\inile la piept [i-[i ridicau ochii spre cerul care se vedea prin sp`rturile din acoperi[, al]ii se repezeau la sticl` [i-o d`deau pe g\t ca s` plece \mp`ca]i din lumea asta, iar al]ii se hot`rau s` ias` totu[i din casele transformate \n capcane [i, neput\nd s` se ]in` pe picioare, se t\rau \n patru labe, ca ni[te [op\rle mari [i speriate, care s-ar fi dus oriunde, numai s` scape de pr`p`d.

A doua zi diminea]`, Athenry sem`na mai degrab` cu un c\mp de b`t`lie dec\t cu un sat. Abia dou`-trei ceasuri mai t\rziu, dup` ce-[i f`cuser` curaj [i \ncepuser` s` ias` din case, oamenii observaser` c` singura care nu p`]ise nimic fusese cocioaba lui Ben nebunul. Profetul \nsu[i se ar`tase \n aerul geros al \nceputului de ianuarie f`r` s` par` mirat c` pr`p`dul din timpul nop]ii \l ocolise. Asta \i \nfuriase peste poate pe ]`rani, chit c` Boyle nu st\rnise uraganul, ci doar se str`duise s` le spun` c` primejdia \i p\ndea ca un bandit la drum de sear`. Din fericire pentru el, lui Murtaugh [i celorlal]i ]`rani nu le mai arsese s` cerceteze cum de fusese cu putin]` un asemenea noroc, fiindc` o seam` de str`ini sosi]i c`lare din alte sate [i ora[e le aduseser` ve[ti despre groz`viile de care avuseser` parte la ei acas`. |n ]inut, lumea crezuse c` veniser` sf\r[itul lumii [i, odat` cu el, vremea isp`[irii.

R`fuiala uraganului cu p`m\ntenii l`sase urmele cele mai ap`sate \n Galway, unde dou` surori care locuiau pe Mainguard Street fuseser` \ngropate sub d`r\m`turile propriei locuin]e. Ceva mai \ncolo, pe Eyre Street, o c`r`mid` desprins` din co[ul unei case lovise o t\n`r` [i-o l`sase lat` \n mijlocul drumului. O b`tr\n` sc`pase de urgia de-afar` pentru a-[i g`si sf\r[itul abia intrat` \ntr-o pr`v`lie unde o bucat` de perete se pr`bu[ise peste ea. V\ntul se domolise \n Galway abia spre cinci diminea]a, timp \n care mai curmase [apte vie]i [i v\r\se aproape o sut` de oameni \n spital. {i-a[a cum se \nt\mpla de fiecare dat` c\nd lovea nenorocirea, fierbin]eala punea st`p\nire pe min]ile oamenilor [i-i f`cea s`-[i \nchipuie tot soiul de groz`vii pe care le povesteau apoi celorlal]i. Cei care poposeau cu treburi prin Athenry str\ngeau lumea \n pia]a mare sau la c\rcium` [i se luau la \ntrecere. Unii se jurau c` v`zuser` totul cu ochii lor, al]ii doar spuneau povestea mai departe, a[a cum o auziser` la r\ndu-le din gurile c`l`torilor. {i chiar dac` nu-i credeai p\n` la ultima vorb`, ceea ce-]i ajungea la urechi tot te \ngrozea [i te f`cea s` te-ntrebi dac` nu cumva p`m\ntul avea s` se crape [i lumea s` se sf\r[easc`. C`ci de st`teai s` te pui la mintea lor, Noaptea V\ntului Turbat ascundea puzderie de blestem`]ii sub aripile ei negre. Cic` pe Insula Omey ap`ruse-

DILEMATECA

Anul VII l nr. 77 l octombrie 2012

AVANPREMIER~

r` tot felul de ciud`]enii: resturi de raci care luaser` forma unor mici pesc`ru[i \n zbor, c\ini cu dou` guri [i col]i ro[ii, p`s`ri cu penele muiate \n cerneal` lipicioas`. Cic` l\na oilor din Errisbeg se acoperise de pete negre pe nepus` mas` [i r`m`sese a[a trei zile, dup` care se albise la loc. Cic` pe pietroaiele dintre Omey [i Cruagh crescuse o pojghi]` ca pielea de om, din care picura s\nge la fiecare ploaie. Cic` zidurile de bolovani care \nconjurau gr`dinile din Carna prinseser` s` se mi[te de capul lor, sco]\nd un huruit care-i f`cea pe oameni s`-[i ascund` capetele sub p`turi. Cic` \ntr-o gospod`rie din Mountbellew o secure se desprinsese singur` din bu[teanul \n care fusese \nfipt`, zburase prin aer [i retezase capul unui ho] de lemne. Cic` trei fete din Glennamaddy fuseser` luate pe sus de vijelie c\nd ie[eau din cas` [i \nfipte \n parii de la capul podului. Cic` unui copil din Killconnell \i crescuser` gheare [i blan` dup` ce fusese mu[cat de-o pisic` fl`m\nd`. Nu mai [tiai unde se termina vestea [i unde \ncepea povestea. Nu mai [tiai c\]i dintre povestitori le \mpuiau capul oamenilor fiindc` le pl`cea s` r\d` de ei sau fiindc`-[i pierduser` min]ile. Nu mai

DILEMATECA

Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean

[tiai ce s` crezi [i ce s` faci. Nu mai [tiai pentru ce s` te rogi – pentru oprirea urgiei, pentru m\ntuirea p`c`to[ilor care muriser` sau pentru \ns`n`to[irea celor care-o luaser` razna [i vorbeau \n dodii.

– Dac` nu mai e nimic, ne-am cam duce pe la casele noastre, Liam, \i spuse Éamonn lui Murtaugh.

C`petenia se uit` la Boyle nebunul pentru \ncuviin]are. Dar profetul t`cea, cu ochii iscodind iar`[i z`rile indigo [i cu m\inile c`zute pe l\ng` corp. Murtaugh a[tept` degeaba c\teva clipe – Merge]i, zise el apoi, f`c\ndu-le semn cu bra]ele b`rba]ilor str\n[i la dolmen. Merge]i [i fi]i preg`ti]i. Pentru orice.

Pe c\nd ]`ranii f`ceau cale-ntoars` pe drumul desfundat, murmur\ndu-[i unii altora ne\ncrederea sau \nceputul de team`, Jim Boyle \nchise ochii [i rosti din nou cuvintele pe care le spusese la \nceput: – An Gorta Mór.

De data asta, \ns`, nu-l auzi nimeni. (roman \n curs de apari]ie la Editura Humanitas)

n

Revist` editat` de

CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente: Corina Gonteanu

(e-mail: corina.gonteanu@adevarulholding.ro)

Abonamente [i informa]ii:

tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@adevarulholding.ro)

Publicitate: Ionela Dana

(tel. 0730.190.808; e-mail: ionela.dana@media-point.ro)

Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA