DILEMATECA Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
SCRIERI
l
AUTORI
l
LECTURI
INTERVIU Bogdan Ghiu DOSAR Petre R`ileanu Nadja de André Breton AVANPREMIER~ Peter Carey Oscar [i Lucinda POEMUL DIN FEBRUARIE Alice Popescu Tata printre lucruri PROFIL Mihai Lungeanu POVESTIREA LUNII Eduardo Caballero Nu-i nimic
André Breton
ANCHET~ Ce vers/fraz` v-a]i tatua pe corp?
n Dup` [tiin]a mea (care e mai degrab` a unui r`sfoitor dec\t a unui ad\ncitor), Anatomia comparat` a \ngerilor (1825) de Gustav T. Fechner este una dintre operele rar frecventate ale filozofiei. Din pl`cerea de a-l da mai departe, citez un scurt fragment: „Pentru a avea o mai mare varietate a culorilor cu ajutorul c`rora se exprim`, nu \ncape \ndoial` c` \ngerii procedeaz` \n felul urm`tor: asemenea peliculei unui balon de s`pun, pielea \ngerului este, \n sine, deosebit de catifelat`, fin` [i translucid`, nefiind f`r` doar [i poate dec\t produsul unei condens`ri. C`ci pe Soare totul e mai diafan; nu exist` nimic solid la suprafa]a sa ori \n imediata lui apropiere, din pricina c`ldurii intense care domne[te acolo [i care pe toate le aduce \n stare de fuziune. A[adar, pentru a produce modula]iile cromatice necesare limbajului lor, \ngerii nu trebuie dec\t s`-[i contracte sau s`-[i \ntind` pielea pe alocuri, dup` cum le e voia, [i astfel s` creasc` \n concentra]ie ori s` se dilueze asemenea balonului de s`pun, potrivit principiului bine cunoscut de c`tre fizicieni al culorilor spectrului. Pentru noi, vederea e sim]ul cel mai important cu putin]`, \n vreme ce pentru \ngeri ea e cobor\t` la rangul pe care \l are, la noi, auzul. Ei au pesemne un sim] \n plus fa]` de noi, cu mult mai important [i care are, la ei, rangul pe care noi \l acord`m auzului. Nu putem pricepe nimic din acest sim], \ntruc\t ne dep`[e[te \n]elegerea.“ D. S. n Multe dintre numele scriitorilor \nseamn` ceva \n limbile materne. Dac` Boris Pasternak (p`st\rnac), Italo Calvino (chel), Umberto Eco (ecou), Heinrich Böll (deal) sau Orhan Pamuk (bumbac) s\nt relativ transparente, iat` alte c\teva nume de scriitori celebri [i traducerile lor: Lev Tolstoi (gras), Nikolai Gogol (ra]` s`lbatic`), Vladimir Nabokov (de pe margine), Mihail Bulgakov (anevoios), Franz Kafka (st`ncu]`), Irène Némirovsky (ne\mp`cat), Roberto Bolaño (bil` de piatr`), Paulo Coelho (iepure), Charles Baudelaire (sabie scurt`), Günter Grass (m\nios), Isabel Allende (dincolo de), W.G. Sebald (victorie curajoas`), Haruki Murakami (dealul de sus), Yukio Mishima (trei insule), Kazuo Ishiguro (piatr` neagr`). M. C.
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
pagina 2
3,14TECA n Dennis Di Claudio este autorul unei c`r]i cu titlul Ghidul micului ipohondru. E o minunat` colec]ie de simptome [i descrieri clinice detaliate ale unor boli care cu siguran]` nu au cum s` v` viziteze \nainte s` citi]i aceast` minunat` carte. Citind-o, v` ve]i convinge, \nc` o dat`, c` medicul dumneavoastr` n-a \n]eles nimic. Lectur` pl`cut` [i mult` s`n`tate! M. M. n |n memoriile sale din volumul Despre realitatea iluziei, Henriette Yvonne Stahl poveste[te cu inegalabila-i franche]e dialogul cu gazetarul Nicolae Carandino la ie[irea lui din pu[c`rie: „Ne-am \mbr`]i[at cu mare emo]ie… aveam lacrimi \n ochi, l-am auzit [optindu-mi: Henriette drag`, cine ]i-a corectat gre[elile de ortografie \n lipsa mea?“. Cine-ar mai recunoa[te azi ce le v`d ochii bie]ilor gazetari prin redac]ii? M`car „Henriette drag`“ era n`scut` la St. Avold, \n Lorena. S. S. n „|mi iubesc lucrul cu o dragoste frenetic` [i pervers`, ca un ascet ciliciul care-i zg\rie p\ntecul. C\teodat`, c\nd m` simt golit, c\nd expresia se refuz`, c\nd, dup` ce am m\zg`lit pagini nesf\r[ite, descop`r c` n-am f`cut nici o fraz`, m` pr`bu[esc pe divan [i zac prostit, \ntr-o mla[tin` interioar` de plictis. M` ur`sc [i m` acuz pentru demen]a asta de orgoliu care m` face s` g\f\i dup` himer`. Peste un sfert de or` s-a schimbat totul, \mi bate inima de bucurie. Miercurea trecut` am fost nevoit s` m` scol ca s`-mi caut batista; \mi curgeau lacrimile pe obraz. M` \nduio[asem eu \nsumi scriind, aveam o voluptate plin` de delicii (…)“. Cred c` s\nt unele dintre cele mai adev`rate [i mai frumoase lucruri despre scris spuse vreodat`. Expeditorul e Flaubert, iar destinatara e Louise Colet. A. M. S. n Steve Hely, Cum am devenit un scriitor celebru (Editura Pandora M, 2012). La pagina 119, o [arj` devastatoare pe tema „strategiilor de marketing“ ale marilor scriitori: Hemingway – „{tia cum merge treaba. {tia c` pove[tile de amor tragice, cu Mediterana \n fundal, aveau s`-i asigure o vil` \n insula Key West, cu priveli[te spre ocean, [i o nou` barc` de pescuit“; Fitzgerald – „A reu[it s` conving` lumea c` un bog`ta[ petrec`re] e un fel de metafor`“; Faulkner – „Un fel de v\nz`tor ambulant, pe calapodul lui Bill Clinton, care te ducea de nas cu o voce mieroas` [i cu pove[ti de pe meleaguri \mbibate \n tragedie“; Homer – „A scris pove[ti at\t de ridicole, at\t de pline de efecte speciale, mon[tri [i curve semidivine, cu ]\]e uria[e, \nc\t Hollywood-ului i-ar fi ru[ine s` le ecranizeze. {i i-au ie[it! Le-a ad`ugat chestii precum «Aurora cea cu degete trandafirii» [i scena gre]os de siropoas` \n care Priam cer[e[te cadavrul fiului s`u. {mecherul `la b`tr\n [i orb probabil c` a avut parte de mai multe gagici (sau gagii?) dec\t Pericle“; la fel [i cu Dickens, Twain sau Joyce – „Cu to]ii ni[te [arlatani. Nu erau mai buni dec\t indivizii care scriu reclame la bere sau
v\nd asigur`ri auto prin telefon, ci pur [i simplu aveau alt` abordare“. Calomnie cu ghivent! C. C. n |n urm` cu c\teva zile s-a votat un proiect de lege prin care, de acum \ncolo, la sf\r[itul verii, \n data de 31 august vom s`rb`tori „ziua na]ional` a limbii române“. Precum sfin]ii, canoniza]i dup` moarte, a[a s-a transformat [i limba român` \n s`rb`toare. A[tept vox-urile reporterilor cu \ntrebarea: „{ti]i ce s`rb`torim noi azi?“. S. G. n Cea mai nou` pies` a lui Florin Salam se cheam` „Saint-Tropez“, iar refrenul sun` a[a: „Hai \n vacan]e / Pe la Saint-Tropez / Ia [i nevasta / Da’ ia [i amanta / C`-i frumoas` via]a“. M` bucur s` constat c`, \n ciuda vicisitudinilor istoriei, am r`mas totu[i un popor francofil. L. V. n Pe site-ul okazii.ro, „Convorbiri despre art`“ – E. Pecaut [i Ch. Baude (din colec]ia „Biblioteca pentru to]i“, edi]ie interbelic`) este „un produs second hand, f`r` factur`, f`r` garan]ie“. A[adar, aten]ie la c`r]ile expirate! A. P. n Site-ul flavorwire.com (pe care \l recomand c`lduros) a realizat un top cu „The 10 Sexiest Books of All Time“. Prezen]a unor c`r]i [i autori era previzibil`: Anaïs Nin (locul 1), Henry Miller (locul 2), Amantul Doamnei Chatterley (locul 7), Les Liaisons dangereuses (locul 10), alte c`r]i nu le-am citit, deci nu m` bag. Semnalez \ns` c`, pe locul 4, se afl` cartea lui Pablo Neruda 20 de poeme de iubire [i un c\ntec de disperare. Nu mai departe de acum c\teva s`pt`m\ni, c\nd Traian B`sescu a pomenit numele poetului, presa român` urla c` „Neruda e comunist“. Of, dac` jurnali[tii români ar citi [i altceva dec\t declara]iile pre[edintelui… M. V. n Kuran \nseamn`, \n limba turc`, nu numai „Coran“, ci [i „curent“ (de aer) – din transcrierea fonetic` a francezului courant, pesemne. Iar kurander e atunci c\nd „trage curentul“ sau „curenteaz`“. |nc` n-am aflat care este echivalentul turcesc al unui „curent de opinie“. M. P.
Bogdan Ghiu
© Mircea Stru]eanu
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Poet, eseist [i traduc`tor, Bogdan Ghiu (n. 1958) a debutat \n volumul colectiv Cinci (1982). A publicat poezie (selectiv): Manualul autorului (1989), Poemul cu latura de un metru (1996, Premiul USR), Arta consumului (1996, Premiul USR), Pantaloni [i c`ma[` (2000), Poemul din carton. Urme de distrugere pe Marte (2006); studii [i eseuri critice de literatur`, media, art`, urbanologie (selectiv): Ochiul de sticl`. Texte privind televiziunea (1997), Evul Media sau Omul terminal (2002), Eu(l) artistul. Via]a dup` supravie]uire (2008), Dadasein [i Inconstruc]ia. Pentru o arhitectur` etic` (2011) [i Contracriza (2011). A tradus peste 50 de lucr`ri din filozofia francez` contemporan` (Bataille, Foucault, Bourdieu, Derrida, Deleuze, Baudrillard, Veyne etc.) [i din literatura francez` (Sade, Baudelaire, Artaud, Duras etc.), fiind distins cu Premiul USR pentru traducerile din Charles Baudelaire, Inima mea dezv`luit` (2002) [i Henri Bergson, Energia spiritual` (2002). La Editura Polirom, i-a ap`rut recent traducerea romanului Nadja de André Breton.
DILEMATECA
INTERVIU
„Traducerea e un act politic: negustorie de arme“ c\nd \ncepi cu sf\r[itul, cu cap`tul, ca mine, nu po]i dec\t s` visezi s` transformi cu totul poezia, s-o transmu]i. Asta visez, vizez [i acum. Tot ce fac, tot ce scriu, citesc, traduc etc. este preg`tire, ]inere \n form`, activitate poetic` extra-textual`. Poezie se poate scrie tocmai pentru c`, a[a cum spuneam, s\ntem dep`[i]i mereu „la musta]`“. De lume, de via]`. Spuneai undeva c` poezia e un soft, are nevoie de utilizatori; intr` asta tot \n logica devans`rii „anxiet`]ii influen]ei“, a preceden]ei? Conform aceleia[i logici, mai mult sau mai pu]in strategice, de mai sus, a „deja existen]ei“, a „neputin]ei“, a „non-originalit`]ii“, poezia, arta mi se pare c` preexist` tot timpul nu at\t ca materiale, c\t ca mediu, ca un „cod“, [i c` arti[tii, creatorii nu s\nt dec\t inventatorii unor dispozitive prin care „starea natural`“ de poezie devine perceptibil`, devine limbaj utilizabil, limb` comun`. Bine\n]eles c` [i aceasta e o metafor` [i o utopie, s` zicem a „c`r]ii naturii“, adaptat` \ns` la frenezia tehnologic` actual`. Walter Benjamin (auzise de la Gershom Scholem [i \i povestise lui Ernst Bloch, care
re-poveste[te \n Spuren, fiind la r\ndul lui re-povestit de c`tre Agamben, de unde repovestesc acum eu): deja o \ntreag` microtradi]ie, care o activeaz` pe cea mare, abisal`) \l citeaz` undeva pe un vechi rabbi care spunea c` eternitatea este la fel ca lumea aceasta, cu o singur`, mic`, infim` schimbare de detaliu, pe care \ns` n-o amintea, tocmai aceasta fiind „cheia“. S\ntem deja, dintotdeauna, \n paradis, \n poezie, \n art`, dar prefer`m s` nu [tim, s` uit`m, ap`r\ndu-ne vital binele de mai-bine. Iar atunci c\nd apare vreun poet sau vreun profet cu o utopie ([i apar tot timpul, asta e arta: regimul excep]iei continue), ne sup`r`m c` ne aduc aminte de propria uitare, singura \ns` care ne ajut` s` exist`m. Deci se poate spune c` poezia, \n acest moment, \[i tr`ie[te propria eternitate? O opereaz`. Poezia \ncearc` dintotdeauna s` identifice „trucul“, „nimicul“, „detaliul“ care ar trebui schimbat pentru ca lumea asta, a[a cum e, s` poat` s` devin` etern`, de fapt, s` fie deja etern`, s`-[i apar` \n primul r\nd ei \nse[i ca imanent etern`, lumea asta s` fie eternitatea care este, de fapt, f`r` a avea nevoie de distrugeri, judec`]i, reforme, revolu]ii [i alte
pagina 3
Prin 1984 compuneai acest Poem: „Ceilal]i scriu \nc`. Iar tu / ai [i terminat.“ Ai f`cut \nc` de la \nceput figura unui post-poet care scria haiku-uri textualiste, poeme „inexistente“; cu toate astea, c\teva decenii mai t\rziu, \nc` mai e[ti pe baricadele poeziei. Se mai poate scrie poezie? M` bucur c` prima noastr` vorb` e despre poezie. Am fost obligat la „post-poezie“, cum spui, pentru c` se scria foarte mult`, bun` [i nou` poezie al`turi de mine, de parc` a[ fi scris-o eu. Poemele mele nu puteau s` fie altfel dec\t „inexistente“ pentru c` existau deja, se scriau \n paralel cu mine, de c`tre prietenii [i colegii mei din Cenaclul de Luni, mai ales. A fost, dac` pot spune a[a, o solu]ie de compromis radical`: cum s` scrii (cum s` fii) c\nd e scris, c\nd se scrie deja. Or, acea situa]ie istoric` particular` m-a deschis spre situa]ia – sau spre senza]ia – de fapt, de oric\nd, a poeziei, a literaturii, a istoriei: lucrurile s\nt scrise deja. Mai mult, mai ame]itor: se scriu chiar acum, s\ntem dep`[i]i, dezarma]i nu \n mod definitiv, absolut (de o tradi]ie, s` zicem), ci devansa]i \n imediat, cu o frac]iune de secund`. {i tocmai de aceea continu`m s` ne batem, adic` s` alerg`m, s` ne zbatem. Pe de alt` parte – [tiam \nc` de pe atunci –,
pagina 4
„distrugeri creatoare“. Revolu]ia const` tocmai \n infima deplasare care ar putea schimba totul, de care depinde salvarea. Eternitatea e o problem` de reglaj fin, de „chei]e“ [i „osi[oare“, cum spunea Virgil Mazilescu („proprietarul / unui milion de chei]e ruginite“), care [tia ce [tia („fr\ngi [i \mpar]i la repezeal` osi[oare / ay osi[oarele tale dragi ay c\inele t`u credincios“), atunci c\nd a introdus \n poezia român`, deci universal`, diminutivul metafizic, diminutivarea tactic` \n]eleas` ca microopera]iune magic-poetic` de c`utare, de operare a deplas`rii infime care ne-ar deplasa pe loc \n eternitate. Mesianism al cuvintelor. Dac` poetul e un mediu(m) – cum mai afirmi tu undeva –, cine pune copyright pe versurile lui? Asta e cumva [i ideea borgesian` conform c`reia scriitorii n-ar trebui s` semneze cu numele lor, de vreme ce scriu acela[i text universal dictat de o con[tiin]` universal`... „Ce conteaz` cine vorbe[te, a zis cineva ce conteaz` cine vorbe[te!“ (Beckett) Copyright pune \ntotdeauna poli]ia, adic` politica, adic` poli]ia economic`. Chestiunile astea de drept, [i de drept „intelectual“, nu s\nt doar delicate, ci \[i dep`[esc \ntotdeauna cadrul strict declarat, fiind de fapt abisale, enorme. |ntr-un registru mai „terestru“-critic, deci mai practic abordabil, „ac]ionabil“, lucrurile acestea au fost de mult dezb`tute de c`tre Michel Foucault, \n Ce este un autor?, text care, prin implica]iile [i deschiderile lui, nu \nceteaz` s` devin` pe zi ce trece mai actual. Politicul, care este \ntotdeauna poli]ie politic` [i poli]ie economic`, poli]ie politic` cu con]inut economic, resintetizez eu, impune, odat` cu venirea modernit`]ii industrial-capitaliste, fluxului anonim, colectiv de crea]ie ceea ce Foucault nume[te „func]ia-autor“, care atribuie ideile, fic]iunile, utopiile, le leag` de persoane pentru a le putea urm`ri, asigur\ndu-le „trasabilitatea“ care dintotdeauna pune probleme (f`c\nd posibil` azi, ca \n Apuleius sau la Ovidiu, mascarea calului \n vit` prin semnificantul anonim al materiei „carne“). „Func]ia-autor“ permite cel pu]in urm`rirea, \ncadrarea, vizualizarea, supravegherea libert`]ii produc]iei [i a circula]iei de idei, de fic]iune, de imagina]ie epic` [i teoretic`, ideologic` deci, \ntr-o societate, iar azi, cu at\t mai mult, la nivel global, \n lume. Capitalurile pot circula cu viteza luminii (realiz\nd, intra-mundus, distan]e de bani-lumin` \ntre oameni, lumi [i istorii, ref`c\nd a[adar diferen]ele pe care le-au abolit doar pentru propria circula]ie), ideile [i imaginile, tropii care deplaseaz` \ntotdeauna lucrurile trebuie \ns` atribui]i, lega]i de persoane, transforma]i, la r\ndul lor, ca recompens` aparent`, \n capital, pentru a putea fi urm`ri]i [i chiar transforma]i, prin contra-deplasare subtil` de la rolul lor
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
INTERVIU
ini]ial, \n idei-marf`, \n discursuri-marf`, \n fic]iune-marf` etc.
Spaima cotidian` Apropo de Foucault, e[ti cumva traduc`torul oficial al french theory-ei \n limba român`; ce „muta]ii“ a produs aceast` „expunere“ \n via]a/opera ta? Pentru mine, traducerea, transpunerea, transportul \n limba, cultura [i mai ales tiparele mentale române[ti (etern-actuale) \nseamn` un act politic: negustorie de arme. „Canonul poststructuralist“ constituie, pentru mine, alteritatea imediat` cea mai eficient`, prin [oc, la modurile române[ti, edulcorat idealizante, epigonic metafizice, de a fi [i de a g\ndi. Ca intelectual [i artist – [tii foarte bine cum e, ai trecut tu \nsu]i prin asta, [i te felicit c` ai [tiut s` nu rezi[ti tenta]iei de a traduce! –, fiecare ar trebui s` traducem ce ne place, ce credem c` merit` transmis, transportat, oferit: e ca [i cum ai demara posibilitatea unei noi tradi]ii, a unei tradi]ii alternative, divergente, virtuale. Apoi, este [i o cale de a te obiectiva „proiectiv“. Ca s` nu mai vorbim de marea, enorma tradi]ie, modernist` [i nu numai, româneasc`, dar nu numai, a poe]ilor-traduc`tori: a traduce, a transporta este un alt mod, extra-textual, generic-existen]ial, de a practica metafora, tr`ind-o. Nu \n]eleg cum poate cineva s` nu traduc`. Deci pe mine actul de a traduce m-a salvat, ca poet, de la moarte, prin sinucidere, alcool sau vegetare, abrutizare, m-a ]inut viu \n via]`, dar, evident, m-a [i deformat, ajut\ndu-m` totodat` s` m` definesc, dac` s\nt \n stare, prin confruntare „capilar`“, pe piele, cu mon[tri ai scriiturii-g\ndire, ai g\ndirii care nu doar se serve[te, a[a cum crede vulgata metafizic`, dualismul bunului-sim] intelectual, de scris, de media \n general – adic` de trup, de materie – ca de o unealt`, ci exist` [i se inventeaz`, se creeaz` prin ea.
Po]i \n]elege cum, fie [i traduc\nd, un scriitor poate, la un moment dat, s` nu mai (vrea/poat` s`) scrie? Ce se-\nt\mpl` atunci? Drag` Marius, despre asta nu se vorbe[te! Nici m`car \n glum`! Glumesc. Dar poate nu \nt\mpl`tor, spun\nd ce am spus p\n` acum \n discu]ia noastr`, ]i-a venit ideea s`-mi pui o astfel de \ntrebare. La care, de fapt, am [i r`spuns: din oroarea c`, nu brusc, \ntr-o bun`-rea zi, n-a[ mai putea scrie, ci \ncet-\ncet a[ uita, mi-ar disp`rea pofta, obsesia, pl`cerea, nevroza, oroarea scrisului, a[a cum ne transform`m vitalmortal, cum \mb`tr\nim sau ne putem acri, de-asta, poate, spuneam, mi-am „aranjat“ diverse \ndeletniciri paralele, precum tradusul, de pild`, care \ns`, [i aici e perversitatea, tocmai ele ar putea ajunge s` te fac` s` ui]i s`(-]i) scrii. Deci nu doar c` „pot \n]elege“, dar tr`iesc aproape cotidian spaima asta. De-romantiz\nd [i de-dedramatiz\nd, de fapt decli[eiz\nd, c\nd nu mai po]i s` scrii nici nu-]i mai dai seama de asta, c`ci dac` nu mai po]i \nseamn` c`, incon[tient, deja nu mai vrei. {i nu mai [tii. E ca oroarea mor]ii: \nt\i s\ntem dezarma]i treptat, ca s` putem fi \nfr\n]i apoi f`r` lupt` – executa]i. Atunci cum mai poate un artist s` fie original, dac` este un perpetuu intermediar? Tocmai, cred c` numai a[a poate: una e una, alta e alta, trebuie s` existe, func]ional, diferen]`, contrast, fundal, nu po]i fi \n poezie tot timpul, e fie sinuciga[, fie fals: sinuciga[ de fals! Traducerea e „jobul“, activitatea curent`, \n cazul poetului, care la al]ii poate fi jurnalismul, editarea [i redactarea de carte, c`l`toriile, advertising-ul etc. Dar cred c` traducerea r`m\ne cel mai aproape, totu[i, de poezie. {i poate tocmai de aceea, nu [tiu dac` ai observat, nici nu traduc poezie, literatur` propriu-zis`, cu c\teva infime (dar intense) excep]ii, ci filozofie, [tiin]e umane, chiar dac` produse de autori reputat dificili, „arti[ti“. |ncerc s` nu amestec lucrurile, pentru ca ele s` se poat` relansa, s` se poat` ajuta unele pe altele tocmai prin diferen]ele dintre ele. Cum se face trecerea prin traducere de la Bourdieu la Breton? E vreo diferen]`? Am\ndoi erau revolta]i, nemul]umi]i, critici cu critica \ns`[i, cu comodit`]ile fals revolu]ionare, cu birocratiz`rile revoltei. |n ciuda unor stereotipuri r`u-voitoare interesate, am\ndoi – la fel ca mul]i al]ii dintre cei pe care-i traduc, care m` intereseaz` poate tocmai de aceea – s-au luptat nu numai cu conformismul, ci [i, \ntr-o form` sau alta, cu totalitarismul, de dreapta [i de st\nga, \ncerc\nd s` inventeze „st\ngi“, eliber`ri efective, nu doar ideologice. Dincolo de diferen]ele de stil [i de gen, ceea ce \i une[te pe to]i ace[ti autori, ale c`ror limite ludic extreme ar putea fi, \n-
tr-adev`r, Pierre Bourdieu (sociolog) [i André Breton (poet), ar fi, scurt spus, intransigen]a g\ndirii, rigoarea stilului (la unul academic, „[tiin]ific“, la altul poetic) [i patosul libert`]ii. Din nici-nici (nici dreapta, nici st\nga, care reg`se[te, ca putere, dreapta, care este \n sine forma]iune de putere), ceva \n plus: omul permanent creator, omulproces, nu omul-staz` (proprietate, \mpropriet`rire cu sine).
Mai fac traducerile o literatur`? Crezi c` scriitorii români s\nt suficient de bran[a]i la literatura universal` care se scrie acum? |n noua lume tot mai intens [i mai divers globalizat`, idiomul de origine, de produc]ie, ajunge s` nu mai conteze dec\t ca garan]ie de terroir, ca etichet` de „origine controlat`“, ca la vinuri [i alte bun`t`]i (nu \nt\mpl`tor cultura globalizat` imediat accesibil` se exprim` azi primordial gastronomic), de[i [i aici noile tendin]e mai ales extra-europene, trans-occidentale (adic` neo-occidentale, din afara „Occidentului istoric“) dezvolt` tot mai mult designul, fusion-ul, re]etele de amestec, de combinare. Revenind la literatur`, s-ar putea deci ca idiomul de exprimare s` nu mai conteze dec\t ca garan]ie de autenticitate, literatura actual` nemaiexist\nd \ns` dec\t prin traduceri, \n stare tradus`. Traducerea devine esen]ial`, dar se automatizeaz`, se adaug` cumva de la sine, devine sub\n]eleas`. Exist` deja autori globali, pionieri a ceea ce va trebui s` devin` \n cur\nd orice autor, care scriu direct tradus, direct \n traducere. Asta e condi]ia imediat viitoare, care e clar \ns` c` va provoca [i reac]ii, replieri, mi[c`ri de opozi]ie [i de rezisten]` (din partea poe]ilor, sper, cel pu]in). Exist` o industrie editorial` global` a fic]iunii sub forma romanuluimarf` (care nu trebuie \ns` confundat cu ceea ce se numea \nainte, pe bun` dreptate poate peiorativ, „literatur` comercial`“, „romane de gar`“: azi toat` literatura e de aeroport, dac` vrei, oricum pentru lectur` nomad`, portabil`, imaterial`) care sub-con-
tracteaz` [i emite francize. |ncepem s` facem parte [i noi din aceast` industrie, cu sau f`r` caii no[tri de carne (dac` nu de curse), c`ci \n capitalismul cognitiv, estetic [i cultural global actual este tot timpul nevoie nu numai de pie]e noi (asta era mai ales \nainte, acum pia]a e lumea, tejgheaua s\nt tableta [i smartphoneul), ci de noi micro-teritorii de produc]ie, de etichetare, de semn`tur` de origine controlat`, care coincid tot mai problematic cu vechile culturi na]ionale. Ca s` revenim nu la metafora, ci la metonimia oenologic` ini]ial`, marile edituri planetare, adev`ra]ii actori, \mpreun` cu agen]ii, mediile [i re]elele lor, devin tot mai mult ni[te designeri de cupaje literare mereu inedite, de provenien]e c\t mai exotice. Efectul paradoxal, de genera]ia (deja) a doua, al globaliz`rii nu mai e (doar) uniformizarea, standardizarea, ci faptul c` to]i devenim exotici: micro-exotisme individuale, adic` culturi intensive din care se „cupeaz`“, se mixeaz`, se „designeaz`“ noile produse literare diafan, natural, nu traumatic hibridate, grefate...
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Te-a[ supune unui joc de imagina]ie: dac` tu [i {erban Foar]` a]i traduce din francez` acela[i text literar (pentru c` am\ndoi excela]i \n cunoa[terea limbii), care crezi c` ar fi diferen]ele? Nici n-a[ \ndr`zni s` m` supun unui astfel de experiment comparativistic, unui astfel de turnir literar! Eu [i {erban s\ntem foarte diferi]i, avem formule total diferite, poate chiar divergente, de a \ncerca s` fim – hai s` \ndr`znesc aceast` formul` – mari, adic` m`car meseria[i, ca minori. Facem parte nu numai din dou` genera]ii literare diferite, dar [i idealiz`m, „ipostaziem“ v\rste [i formule poetice, literare, artistice diferite. {erban e mai \ndr`zne], mai temerar, e un alchimist, un panteist cultural, are mai mult` \ncredere \n imagina]ie [i \n dexteritate tocmai pentru c` acestea s\nt bine hr`nite [i se sprijin` pe multiple [i extinse abilit`]i. Eu, \n schimb, cultiv mai mult transparen]a de sine, un fel de mimetism, dac` vrei, s\nt mai aplicat, mai „terestru“, am crescut pe beton, s\nt mai sec. Tocmai de aceea nici nu traduc – a[a cum spuneam – poezie, ca s` nu \ncurc, s` nu amestec, s` nu contaminez lucrurile, de[i ele nu pot r`m\ne etan[ desp`r]ite. Ca [i \n poezia mea, eu „nu s\nt“,
s\nt mediul, \ncerc s` realizez transparen]a [i lizibilitatea, dac` nu diafanul, s` nu m` v`d, s` fac restul s` apar`.
DILEMATECA
INTERVIU
Tehnologie & cultur`
pagina 5
Spuneai undeva c` trebuie „fantasmat“ comunismul, trebuie „delirat“, ca o reac]ie la fic]iunea s`rac` [i lipsit` de imagina]ie \n care ne-a for]at s` tr`im. Mi se pare o idee foarte interesant` ([i m` g\ndesc la Orbitor, unde C`rt`rescu exact asta face), po]i dezvolta? Am sim]it \ntotdeauna c` eram, ca arti[ti, expropria]i \n chiar sinea noastr`, de, cum se spune, creatori de lumi virtuale, de fic]iune, printr-o inven]ie de cel pu]in dou` ori, o dat` prin lips`, a doua oar` prin exces, critic`: o dat` prin s`r`cia imagina]iei, a doua oar` prin iresponsabilitatea transpunerii ei \n realitate. Dac` invers`m descrierea de mai sus, ob]inem o foarte bun` defini]ie generic` a artei. Comunismul politic s-ar putea \ns` s` nu aib` nimic de-a face cu „comunismele“ literare [i artistice, sau rela]ia dintre ele ar putea s` fie cel mult una de incitare. Dincolo de comunisme, istorice sau ideale, ceea ce m` intereseaz`, ca mai precis, mai specific, \n momentul de fa]` este s` fantasmez, s` delirez condi]ia estic`, care cred c` poate fi interpretat` profetic: a fi \ntre imperii, a nu avea reprezentare politic` organic`, a putea fi redus, disociat, decapitat la starea de teritoriu de c`tre supraputeri adverse constituie, dup` mine, o condi]ie „estic`“ \n curs de generalizare, de globalizare. Pe care, altfel spus, prin ceea ce, c\ndva (dar \n alt sens), {tefan Aug. Doina[ numea „discurs mixt“ (deci hibrid, impur, numai poetul fiind exersat natural s` reuneasc` alterit`]i, [i aceasta mi se pare noua condi]ie poetic` extra-textual` a artei [i a g\ndirii contemporane), mix\nd \ntr-un mod introspectiv genuri, stiluri, [tiin]e, arte, toat` lumea ar avea de c\[tigat ca noi, aici, s-o „obiectiv`m“.
pagina 6
Este vorba de o introspec]ie capabil` s` dea fr\u liber forma]iunilor ]in\nd de incon[tientul istoric. Cum este tehnologia cultur`? Trebuie s` reg`sim (se \nt\mpl` poate cu v\rsta!) sensul utilitar, suprem instrumental, \n sens existen]ial, al culturii, cultura \n]eleas` ca set de tehnici existen]iale transmisibile. C`ci dintotdeauna e greu, imposibil de tr`it, omul fiind nevoit s` se inventeze permanent, s`-[i creeze proteze, corpul \nsu[i, \n primul r\nd pe cel glorios. Limbajul e tehnologie, corpul e tehnologie. Toat` cultura e inven]ie tehnologic`. Pe care \ns` tehnica (s`-i spunem conven]ional a[a, pentru a marca o diferen]`, de[i eu prefer s` vorbesc de tehnic` \n sens figurat, general, [i de tehnologie \n sens restr\ns) o mimeaz` [i o abuzeaz`, autonomiz\ndu-se tot mai mult [i re-cre\nd, de fapt, integral, omul, ca element \n hiperdispozitivul tehnic. Evident c` nu se va \nt\mpla p\n` la cap`t a[a, dar presiunea este extrem de puternic`, omul, ca specie, pare a se „autoregla“, dup` dezastrele \n care s-a \mpins \n ceea ce s-a numit „modernitate“, adic` dup` excesul de putere [i de subiectivitate, de iluzorie \mpropriet`rire cu sine, printr-un fel de exces \n sens invers, de deposedare fericit` de sine, de salvare prin demisie, din care desigur se va trezi, cum se treze[te el \ntotdeauna: l`s\ndu-se trezit de „externalit`]ile negative“ ale propriilor (in)ac]iuni. In extremis: \n acest sens este omul o fiin]` extrem` [i extremist`. |n modul nostru de a g\ndi, a[adar, trebuie s` salv`m cultura ca set tehnologic suprem, idee care nu poate fi \ncarnat` \ns` doar de tehnica propriu-zis`, de tehnologia tehnic` feti[izat` [i idolatrizat`, care nu ne poate prelua sarcinile. Tr`im abuz\nd, literaturiz\nd excesiv metafora omului, omul ca metafor` (de sine). Se vorbe[te mult despre felul \n care literatura ar fi influen]at` de noile medii [i de realit`]ile tehnologice. Citite \mpreun`, s` zicem, un poem de Dosoftei, unul de Bacovia, unul de Brumaru [i unul de Dan Sociu, \n ce fel este „\nscris“ \n fiecare text faptul c` au fost scrise cu peni]a, cu stiloul [i trimise prin po[t`, la ma[ina de scris [i telegrafiate, sau pe computer [i postate online? |n principiu, la poezie n-ar trebui s` se vad`. Sau nu istoria mediilor ar trebui s` fie decisiv` \n istoria poeziei, cel pu]in din perspectiva producerii ei. Poe]ii scriu cel mai corporal, ei oricum s\nt cei mai apropia]i de body art [i de performing art, dintre to]i scriitorii, la ei scripturalitatea e prin defini]ie, adic` literal, nu doar metaforic, somatic`, visceral`, an(arh)organic` (vezi „corpul f`r` organe“ al lui Artaud). Poezia aduce, ne re-d` cel mai mult corpul, [i \n sensul c` d` corp, c` „fenomenalizeaz`“, corporaliz\nd „subtil“. Corpul, pro-
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
INTERVIU duc]ia [i inven]ia de corpuri [i de corporalitate, de corporalizare constituie deci, cred eu, mediul poeziei, pe care ea apoi \l transport` prin toate mediile, reamintindu-ne nou` \n[ine. C\nd eram \n liceu urm`ream emisiunea Profesiunea mea, cultura, moderat` de Nicolae Manolescu – \mi amintesc chiar edi]ia unde ai fost invitat, publicase[i Poemul cu latura de un metru, atunci am [i auzit prima dat` de tine –, o emisiune care pe mine m-a f`cut s` vreau s` fac Literele. Cum mai punem tehnologia \n slujba culturii? O, dac` a[ fi [tiut c` te ui]i... Dar \]i dai seama c` vorbe[ti despre lucruri care se petreceau cu mai pu]in de dou`zeci de ani \n urm`, dar care s-au schimbat, \n r`u, radical? |]i dai seama c` citezi o emisiune cultural`, despre c`r]i \n special, care \i fusese \ncredin]at`, a[a cum era [i firesc, principalului critic literar român postbelic, de c`tre un post de televiziune privat, comercial, pe vremea c\nd nimeni nici m`car nu visa la un TVR Cultural, care \ntre timp, dup` ce a apucat s`-[i rateze, \n mare parte, misiunea, sau s` [i-o realizeze sub posibilit`]i, a [i fost desfiin]at, ca [i cum nici n-ar fi fost? {i tu, [i eu am avut experien]e culturale legate de televiziune. Te-a[ \ntreba eu: crezi c` mai s\nt posibile – sau media româneasc` pare terminat`, epuizat`, \nchis` \n formule ieftine [i impersonale, pentru mult` vreme de-aici \nainte? Deci nu tehnologia este primordial` aici, ci politica [i economia. Sintetiz\nd, sau \ncerc\nd s` duc mai departe r`spunsurile la \ntrebarea precedent`, tehnologia poate s` nu fie cultur`, dar cultura e sigur tehnologie. De unde rezult` dou` sensuri, opuse, ale tehnicii, dar [i dou` sensuri, la fel de opuse, ale culturii. Practic, am avea de c\[ti-
gat [i ne-am afla \n regim de autenticitate [i de excelen]` at\t al tehnologiei, c\t [i al culturii, dac` ambelor le-am \n]elege altfel utilitatea (c`ci numai de utilitate [i de „utilitarism“ – fals sau adev`rat, s`r`citor sau \mbog`]itor, \mbog`]itor doar pentru unii sau \mbog`]itor pentru c\t mai mul]i – este vorba): tehnologia cultivat` ca suport [i ca mediu, ca „instrument“ al unei culturi \n]elese, la r\ndul ei, ca „instrument“, dar unul existen]ial, ca set deschis, infinit de tehnici [i stiluri de via]`, prin care to]i am avea de \nv`]at unii de la al]ii. {i acum tehnologia [i cultura s\nt aliniate, merg \mpreun`, \n continuitate una cu alta, dar urmeaz` „ramura“ opus` a utilitarismului: nu utilitarismul existen]ial, etic, spiritual, prin care artele s\nt arte de a exista, de a \mbog`]i via]a [i de a crea, deci, via]`, ci utilitarismul parazitar, al falsific`rii nevoilor, problemelor, [i al falsific`rii economice a satisfacerii acestor nevoi. Ce versuri ]i-ai tatua pe corp? „V` par monstruos fiindc`-s cel mai util“ sau „De ce s` fii poet \n vremuri mari? Ce cu ce s` compari?“ (Ion Stratan) Un vechi Poem de-al t`u suna a[a: „A[ vrea s` urlu [i s` port un titlu“. Mai vrei? Asta visez s` fac tot timpul, s` trag c\te-un urlet [i s`-i pun titlu. To]i facem asta: ocolim, evit`m, s`rim exact scrisul, ceea ce e \ntre. Pu]ini, foarte pu]ini scriu. Doar cei cu adev`rat mari chiar ajung s` scrie, \ntre urlet [i titlu. interviu [i fotografii de
Marius Chivu
n
Ioana Bot
Propunere rile familiale ale unei societ`]i s`n`toase, \ntruc\t cartea este tehnoredactat` [i corectat` de Lauren]iu [i Carmen Elena Larco. Remarcabil`, \n crea]ia lui Vasile Larco, nu este at\t calitatea imaginarului literar, cu \n`l]imi precum „colega ei care, de[i e mai \n v\rst`, arat` cu mult mai bine, atr`g\nd aten]ia [i privirile b`rba]ilor dornici de aventuri amoroase, mai ales prin genunchii prea descoperi]i, \n raport cu v\rsta“, ci inova]ia stilistic` din pasajele descriptive: „Era \ntr-o dup`-amiaz` frumoas` de mai, c\nd revenirea prim`verii, cu tot farmecul ei: cerul senin, soarele c`ldu], copacii \nflori]i, ciripitul p`s`rilor c`l`toare, sosite de prin alte meleaguri, trimite copiii la h\rjoan`.“ Metafora se \nso]e[te cu explica]ia p`rinteasc`: „r\sul – [i m` refer la faptul de a r\de, de a z\mbi – este un balsam, este ca o pic`tur` de ap` la r`d`cina unei flori care \ncepe s` se ofileasc`, e ca un s`rut pe fruntea unui copila[ \n semn de \ncurajare…“ Autor de literatur` satiric` („ca un s`rut…“ etc.), el resimte o misiune \nalt`, etic`, fa]` de cultura român` [i se dezice, pentru aceasta, de vechiul Caragiale, deoarece cacofonia din numele lui i se pare inacceptabil` lui V. Larco, care [tie subtilit`]ile limbii: „pe co-
nul Ion Luca, fac o pauz` \n vorbire [i \n scris… Caragiale. Pauza e din cauza [i datorit` cacofoniei. M` feresc de acest cuv\nt cum m` feresc de soacr`-mea, care m` tot urm`re[te…“ Limba român` actual` (temelia fiin]ei na]ionale, m`-n]elegi) \i datoreaz`, poate, lui Vasile Larco impunerea insistent` a virgulei \ntre subiect [i predicat [i a dezacordului \ntre acelea[i („c\teva clipe de umor, [sic!] ne readuce“), suspendarea cratimei (ortografia? o fraz` de al]ii inventat`…, care va furat [i va min]it destul) sau promovarea tautologiei („vreau s` ne mai ]in` Dumnezeu \n via]` p\n` vom muri“) ca o adev`rat` „cea din ultim` dorin]`“, cum frumos scrie \n epigrama ce \ncheie un volum exemplar pentru o ultim` tendin]` a Uniunii Scriitorilor no[tri. Cititorii occidentali vor aprecia fine]ea prozelor unde bancul de birt e ridicat la rang de literatur` multipremiat` („Amice, cum de te mai suport` iubita […] |]i tolereaz` viciul? – Iubita mea e foarte tolerant`, parc` ar lucra la o cas` de toleran]`!“), iar butada de talk-show caut` a se \nco]openi \n locul cacofonicului [i elitistului Caragiale („|n satul Glodeni, comuna Mocirloasa, au ap`rut primele dou` drumuri asfaltate: din centru p\n` la moar` [i invers“). Cu speran]a c` asemenea autori se vor bucura pe viitor de promovarea ce le-a fost mi[ele[te refuzat`, \nchei [i semnez.
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
|ntruc\t, pe de o parte, una din misiile Dilematecii este aceea de a propune lecturi incitante, iar, pe de alt` parte, am asistat \n 2012 la declara]ii prin care membri ai Uniunii Scriitorilor \nfierau, cu m\nie (proletar`), politicile vechiului ICR (de-acum, de „trist` amintire“) ce se m`rgineau s` promoveze „oameni de cas`“, \n detrimentul celor mul]i [i talenta]i, deci – \ntr-o a[a situa]iune, [i pentru \ndreptarea lucrurilor – v` propun s` descoperim \mpreun` un asemenea scriitor pe nedrept left behind, Vasile Larco. Autor a 15 volume de versuri [i proz` doar \n ultimii 18 ani, el este un merituos membru al Uniunilor Scriitorilor de la Bucure[ti [i Chi[in`u; a primit (spicuim) Premiul „Valentin Silvestru“, Re[i]a (1997), Diploma de merit a Prim`riei Siretului (2004), Diploma de excelen]` a ora[ului Chi[in`u (2009) [i a Consiliului Jude]ean Alba Iulia (2010), premiul pe 2009 al Uniunii Epigrami[tilor, respectiv Diploma Opera Omnia a Liceului „Tocilescu“ din Mizil. Un reprezentant tipic al unui nou chip de a face literatur` român`, elogiat de Mihai Cimpoi, Valentin Silvestru [i Cornel Udrea. Volumul s`u, Circul f`r` cupol` (2012), promoveaz` industria local` (Editura Rocad Center, Ia[i) [i sus]ine valo-
DILEMATECA
C~R}I DE PLASTIC
ALTFEL DESPRE ALTCEVA
n
n DILEMATECA V~ RECOMAND~ n Woody Allen \n dialog cu Stig Björkman, traducere de Paul Slayer Grigoriu, Editura Publica, 2013. |n primul r\nd, pentru dezmor]irea sim]ului umorului, adormit dup` o iarn` lung`. Dar [i pentru toate celelalte motive woodyalleniene pe care le [tim cu to]ii at\t de bine. (Luiza Vasiliu)
n Neobosit traduc`tor de bijuterii, {erban Foar]` a transpus \n limba român` Cartea s`r`ciei [i a mor]ii de Rainer Maria Rilke (Editura Brumar, 2012). Iat` un poem: „{i s\ntem mai s`raci dec\t o fiar`, / ce moare, oarb` chiar, de moartea-i proprie, – / pe care omul, Doamne, nu [i-o-aproprie. / Ci d`-ne, tu, [tiin]a ce-nfioar` / a vie]ii d\nd \n floare, \ntr-o mai / pretimpurie de verde lun` mai. // C`ci moartea-i grea [i straniu vine-ncoace / pentru c` nu-i a noastr`, nu se coace / destul \n noi, – pe fiecare om / lu\ndu-l cum v\ntul rodul unui pom.“ (Marius Chivu)
pagina 7
n Superba traducere din Bhagavad-Gı¯ta¯ a lui Sergiu Al-George (reeditat` la Editura Herald \n 2012), \ntr-o edi]ie bilingv` sanscrit`-român` realizat` de Vlad {ov`rel – acel poem filozofic despre renun]are [i eliberare, despre legea proprie [i legea altuia, [i mai ales despre „taina regeasc`“ la care fiecare ajunge pe calea proprie. (Simona Sora)
pagina 8
DOSAR
Petre R`ileanu
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Nadja: \ntre observa]ia clinic` [i imanen]a poeziei |n spa]iul românesc, André Breton este \n centrul unui paradox: a fost cunoscut \n cercurile avangardei \nc` de la \nceputul anilor 1920, citit, imitat, admirat [i chiar adulat. Dar cum cei interesa]i l-au citit \n original, Breton nu a fost semnificativ tradus \n român`, r`m\n\nd un autor enigmatic [i subversiv, accesibil doar ini]ia]ilor. O situa]ie care nu i-ar fi displ`cut ini]iatorului celei mai importante revolu]ii intelectuale [i artistice din secolul al XX-lea. Apari]ia c`r]ii sale emblematice Nadja este un eveniment.
Marele Transparent Nu e inutil, poate, de reamintit c` suprarealismul este complet str`in supranaturalului, \n ciuda sugestiilor con]inute [i a identit`]ii de construc]ie a celor doi termeni. Suprarealismul se reclam` de la o
„filozofie particular` a imanen]ei conform c`reia suprarealitatea ar fi con]inut` \n realitatea \ns`[i, c`reia nu-i este nici superioar`, nici exterioar`“, scrie Breton \n Le Surréalisme et la peinture. „Dincolo (l’au-delà), orice dincolo este \n aceast` via]`“, citim \n Nadja, afirma]ie reluat` [i dezvoltat` \n diferitele sale scrieri \n care referin]ele teoretice constituie un metatext cvasi-permanent. Prepozi]ia sur/supra nu are aici sensul unei suprapuneri spa]iale, ci func]ioneaz` mai ales ca element al unei construc]ii apozi]ionale, \n care diferitele elemente s\nt puse unul al`turi de cel`lalt sau unul \n cel`lalt. F`r` ca unul s`-l elimine pe cel`lalt. Exact ca \n formularea suprareali[tilor români Gherasim Luca [i D. Trost, la vie dans la vie /„via]a \n via]`“ menit` s` desemneze domeniul specific suprarealismului. Suprarealul este \n real, coexist` cu realul, dar el r`m\ne invizibil [i insesizabil neini]ia]ilor. |mpotriva omolog`rii ca real doar a vizibilului se plaseaz` [i mitul Marilor Transparen]i evocat de Breton, fiin]e naturale circu-
l\nd printre noi, dar care scap` percep]iei, justific\nd o reformulare a umanismului tradi]ional: „Omul nu este poate centrul, punctul de mir` al universului“ (Breton, Prolegomene la un al treilea manifest al suprarealismului sau nu, 1942). Imaginarul Marilor Transparen]i s-a dovedit fertil pe planul artelor plastice, circul\nd \n reprezent`ri diferite, dar convergente conceptual \n opere semnate de Max Ernst, André Masson, Roberto Matta sau Jacques Hérold, care a [i realizat un obiect tridimensional, intitulat chiar Marele Transparent, pentru expozi]ia de la Paris din 1947.
Lumea de dincolo Pentru a atinge suprarealul acesta de aici care d` acces la miraculos, suprareali[tii au metodele lor. Ei nu fac apel nici la vizionarismul ob]inut de premerg`torul Rimbaud, prin „dereglarea sistematic` a tuturor sim]urilor“, nici la consumul de droguri [i halucinogene, precum membrii grupului „Le Grand jeu“. Automatismul psihic, pus la
una din cheile g\ndirii sale estetice. Ironia are drept obiect stereotipiile limbajului [i vizeaz` sublinierea caracterului intempestiv al mesajului. |n al]i termeni, semnificatul este reabilitat [i salvat prin subminarea semnificantului compromis prin uzur`. Nu altfel procedeaz` Gellu Naum c\nd ortografiaz` „pohem“ [i „homan“. Doar cu aceast` ritualic` denun]are a imposturii, scrierile sale, at\t de autentic altfel, pot fi omologate f`r` ghilimele ca poeme, iar Zenobia – ca roman autobiografic.
„|n voia furiei simbolurilor, prad` demonului analogiei “ Nadja este istoria unei \nt\lniri, ad`ug\nd \nc` o pies` la mistica \nt\lnirilor [i a revela]iilor comandate de hazard. |n ziua de 4 octombrie 1926, plimb\ndu-se f`r` ]int` \n Paris, Breton remarc` silueta fragil` a unei tinere femei, s`r`c`cios \mbr`cat`, at\t de delicat`, frêle („firav`“), \nc\t merge abia ating\nd p`m\ntul. Urmeaz` descrierea fardului [i a machiajului din jurul ochilor, care-i dau un aer cu totul special: „Niciodat` n-am v`zut asemenea ochi.“ F`r` a putea spune cine abordeaz` pe cine, cei doi se opresc [i-[i vorbesc. Iubirea-pasiune are aceast` reciprocitate subit` [i total`, [i \nceputul istoriei are toate aparen]ele unei asemenea iubiri. Nadja se livreaz`, poveste[te cu detalii episoade ale vie]ii trecute, e[ecuri, un copil crescut de p`rin]ii ei, lips` permanent` de bani. Totul cu o \ncredere poate prost plasat` – remarc` naratorul, mereu atent, pe care spiritul critic nu-l p`r`se[te nici un moment. Dar la sf\r[itul primei zile, Breton este cucerit [i entuziasmat. Sub forma unui jurnal zilnic, ]inut timp de nou` zile, \ntre 4 [i 12 octombrie, s\nt relatate celelalte \nt\lniri. Nadja este o apari]ie stranie, plin` de contradic]ii, sau mai degrab` tr`ind contradictoriu, capabil` de \n`l]`ri [i c`deri, puternic` [i slab`, sfid\nd sau ignor\nd pur [i simplu codurile sociale, ceea ce – noteaz` Breton –, pentru o persoan` lipsit` de orice mijloace materiale, echivaleaz` cu o condamnare pronun]at` din oficiu. Nadja are probleme de bani, prostitu]ia este evocat`, [i chiar trecerea prin \nchisoare, \n trecut, pentru implicarea \n trafic de cocain`. Breton vinde un mic tablou de Derain [i \i d` banii. Nu vor ]ine mult. Breton tr`ie[te cu \nc\ntare lucid` aceast` \nt\lnire cu poezia \ncarnat`. Ea \i explic` c` numele Nadja este o construc]ie, pornind de la Nadejda, pentru semnifica]ia lui: speran]`. Are darul premoni]iei, vede lucruri r`mase invizibile pentru ceilal]i, are viziunea unei m\ini de foc deasupra Senei [i anticipeaz` reac]iile celorlal]i, \ncep\nd cu acelea ale lui Breton: „Tu m` crezi foarte bolnav`, nu-i a[a? Nu s\nt bolnav`.“ C\nd expansiv, c\nd re]inut, comportamentul ei e \n afara logicii, are mereu viziuni, crede c` \ntrupeaz` personaje istorice sau mitologice, d` impresia de a tr`i \ntr-o lume paralel`. Ra-
pagina 9
desene de Nadja
a[teptare f`r` obiect definit, preced` lansarea segmentului principal al nara]iunii ai c`rei protagoni[ti s\nt Nadja [i naratorulBreton. |n mod simetric, finalul acestei p`r]i a nara]iunii se termin` cu o alt` \ntrebare. Mai precis, cu o cascad` de \ntreb`ri pe care naratorul, inspirat de strig`tul santinelei, [i le adreseaz`: „Cine-i acolo? Tu e[ti, Nadja? S` fie oare adev`rat c` lumea de dincolo, \ntreaga lume de dincolo se afl` \n aceast` via]`? Nu v` aud. Cine-i acolo? S\nt doar eu singur? S\nt eu \nsumi?“ Paginile care urmeaz` se adreseaz` altei femei, ele s\nt presentimentul altei iubiri ce se va dovedi imposibil`. Nadja e departe, numele venit \n auz nu se [tie de unde, poate din Miracol, nu e al ei. Ultima fraz` a c`r]ii – „Frumuse]ea va fi CONVULSIV~ sau nu va fi deloc“ – anun]`, \n felul acesta abrupt, intrarea \ntr-un alt ciclu, tranzi]ia c`tre teme [i zone de reflec]ie care vor ocupa c`r]ile ulterioare, integr\nd experien]a tr`it` \n Nadja. Prelu\nd \n registru ironic stilul profetic adoptat de discursul politic, Breton consider` nu mai pu]in acest enun] drept
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
contribu]ie \n producerea de texte [i de desene, mesajele transmise \n starea de somn provocat pe cale artificial` (les sommeils hypnotiques), explorarea incon[tientului [i a visului s\nt procedee menite s` capteze „func]ionarea real` a g\ndirii“, apropiindu-i pe cei care le practic` de izvoarele secrete ale poeziei. Ele se conjug` cu starea de disponibilitate interioar` de a primi hazardul [i \nt\lnirile nea[teptate [i nec`utate ca pe semne purt`toare de revela]ii. „Ast`zi \nc` – scrie Breton \n L’Amour fou –, nu a[tept nimic de la altcineva, doar de la propria mea disponibilitate, doar de la aceast` sete de a r`t`ci spre \nt\lnirea cu tot, [i care s\nt sigur c` m` men]ine \n comunicare misterioas` cu celelalte fiin]e disponibile, ca [i cum am fi meni]i s` ne unim subit.“ Fraza de mai sus rezum` episodul Nadja [i starea de spirit care l-a f`cut posibil. Interoga]ia de la \nceput Qui suis-je? / „Cine s\nt eu?“ este un incipit conceput pentru fi memorabil, dar, raportat la realitatea textului, unul nedefinitiv. Un lung prolog, ilustr\nd ideea de vagabondaj f`r` ]int` [i de
DILEMATECA
DOSAR
porturile lor se complic` prin interven]ia literaturii. Ea \i cere s` scrie un roman despre istoria lor: „André? Vei scrie un roman despre mine. Te asigur. Nu spune nu. Fii atent: totul scade, se \mpu]ineaz`. Din noi trebuie s` r`m\n` ceva...“ Ea nu poate [ti c` romanul este, dintre toate, genul detestat de Breton [i de prietenii lui suprareali[ti. Dar pentru el s-a stabilit de mult o echivalen]` \ntre tr`it [i scriitur`. Sarane Alexandrian observ` cu mult` fine]e, referindu-se la Nadja, c` Breton „g`se[te \n raporturile umane echivalentul dicteului automat“. De data aceasta, nu limbajul, ci o fiin]` vie \l conduce, la fel de imprevizibil ca m\na care scrie. La r\ndul lui, Breton o \ndeamn` s` scrie. Notele din carnetul Nadjei, scrisorile adresate lui Breton, ca [i desenele – cu nimic inferioare, mai pu]in tehnica, celor ale pictorilor suprareali[ti – dovedesc prezen]a unei autentice st`ri poetice. Cu trecerea zilelor, \nc\ntarea las` locul nelini[tii care se instaleaz` treptat, Breton se \ntreab`: „Sub ce latitudine ne aflam, l`sa]i \n voia furiei simbolurilor, prad` demonului analogiei, obiecte, a[a cum ne vedeam, ale unei ac]iuni ultime, ale unor aten]ii unice, speciale?“ Pe 11 noiembrie, naratorul noteaz` c` \ncepe s` se \ndep`rteze de Nadja, se plictise[te \n prezen]a ei. Comportamentul imprevizibil \[i dezv`luie propria mecanic`? Fascina]ia nu poate dura \n absen]a dorin]ei. Doar iubirea ar putea echilibra balan]a acestei rela]ii asimetrice. Breton noteaz` \n mai multe r\nduri c` nu o iube[te pe aceast` femeie. Pe 12 octombrie, scrie: „|mi e din ce \n ce mai greu s`-i urm`resc solilocviul, pe care t`ceri prelungi \ncep s` mi-l fac` intraductibil.“
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
pagina 10
DOSAR
care o anim` pe Nadja, dar presimte „dezastrul“ c`tre care se \ndreapt`. Afl`, peste c\teva luni, c` Nadja a fost atins` de nebunie [i internat` \ntr-un azil. Iat` fi[a de internare a numitei Nadja, pe numele adev`rat Léona Camille Ghislaine Delcourt, n`scut` \n 1902 la (tulbur`toare coinciden]`) SaintAndré-Lez-Lille: „Tulbur`ri psihice polimorfe. Depresie, triste]e, nelini[te. Faz` de anxietate combinat` cu team`. Roag` s` fie omor\t` dintr-o lovitur`. |n alte momente, vrea s` danseze, fredoneaz`, manierism, crede c` e sub influen]`. Se ac]ioneaz` asupra ei de la distan]`, i se vorbe[te, i se ghicesc g\ndurile, i se trimit mirosuri, corpul ei e torturat cu electricitate. Se consider` «medium». Este \mpiedicat` s` se hr`neasc` de trei zile. Idei de nega]ie. Nu mai are saliv`. Manierism. Limbaj bizar. Gesturi inopinate [i impulsive. Vedea indivizi pe acoperi[ul casei. Chem`ri \n ajutor. Scandal. Tulburarea ar data doar de c\teva s`pt`m\ni. Obo-
seal` general`. Stare de sl`biciune. Inani]ie. Puls: 130“ (document publicat de Julien Bogousslavsky, neurolog, \n cartea Nadja et Breton. Un amour juste avant la folie, L’Esprit du Temps, 2012). P\n` la moartea survenit` \n 1941, Nadja va tr`i ne\ntrerupt, timp de 14 ani, \n diferite ospicii. Suprareali[tii români au ajuns pe alte c`i, \n textul colectiv Eloge de Malombra, la un tablou asem`n`tor, \n care, \ntr-un stil impregnat de fervoare poetic`, manifest`rile patologice s\nt celebrate ca o intensificare incomparabil` a sentimentului erotic. Nu pu]ini s\nt arti[tii din jurul lui Breton care au tr`it suprarealismul \n felul Nadjei, merg\nd p\n` la limitele extreme, \ntr-o form` de transgresiune pe care Breton \nsu[i o ceruse, f`r` s`-i poat` determina contururile: Artaud – \n nebunie, René Crevel – \n sinucidere, Gherasim Luca – \n anti-Oedip [i programarea propriei dispari]ii. Breton-incitatorul, suprarealistul purs\nge, fidel propriului program [i coerent cu sine, a preferat s` r`m\n` de aceast` parte, \n l’au-delà de aici. Nadja a fost publicat` \n 1928 la Editura Gallimard. Peste 35 de ani, c\nd preg`te[te a doua edi]ie, Breton adaug` un scurt Cuv\nt \nainte \n care declar` c` a adoptat \n aceast` carte tonul observa]iei medicale, neuropsihiatrice, care prezint` avantajul de a p`stra intacte m`rturiile, prin examin`ri [i interogatorii, f`r` nici un alt artificiu din domeniul stilului. Precizia clinic`, distan]a [i luciditatea s\nt o realitate. Nu e mai pu]in adev`rat c` textul este suprasaturat de aluzii [i referin]e escamotate cu abilitate, de jocuri revelatoare de cuvinte, totul impregnat de o poezie misterioas`. Ca [i cum poezia – sau poeticul – ar fi o imanen]` a realului.
n
Un amour juste avant la folie Dup` aceast` dat`, \nt\lnirile devin tot mai rare [i la intervale tot mai mari, p\n` c\nd Breton pune cap`t rela]iei. El pare a fi atins un punct dincolo de care nu poate sau nu vrea s` o urmeze. Admir` for]a intui]iei
Léona Delcourt
desen de Nadja
DILEMATECA Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
pagina 11
pagina 12
PROFIL Mihai Lungeanu regizor
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
„Ascul]i [i vezi“
DILEMATECA
„Teatrul radiofonic se vede cel mai bine cu ochii \nchi[i“, crede Mihai Lungeanu. Regizorul a produs zeci de spectacole pentru scen` [i pentru radio. {i este la originea unui program de educa]ie teatral` pentru tineri. La „Ora de educa]ie teatral`“ nu va da lec]ii de teatru, ci va \ncerca s` intre \n dialog cu elevi de la dou` licee din Bucure[ti, folosindu-se de mijloacele teatrului. Ast`zi, oamenii folosesc cuv\ntul radio f`r` s` [tie exact la ce se refer`. Televiziunea e ceva clar, radioul, \ns`, e un termen ambiguu. |ntr-un fel, nici nu e de mirare, de vreme ce aparatul de radio a disp`rut din multe case sau, chiar dac` exist`, nu este folosit. „Mul]i tineri nu reu[esc s` fac` distinc]ia \ntre aparatul de radio, institu]ia care produce con]inutul radiofonic [i programele propriu-zise – ceea ce se aude c\nd dai drumul la aparat“, spune Mihai Lungeanu. „Ora de educa]ie teatral`“ de la radio [i-a
propus patru ]inte. „S`-i \nv`]`m pe copii dic]ia [i s`-[i exerseze memoria; apoi s`-[i \mbog`]easc` vocabularul; \ncerc`m s` le stimul`m, prin exerci]ii, creativitatea; \n fine, le propunem c\teva lec]ii de retoric`. La finalul programului, to]i cei implica]i vor realiza un dialog sau o scenet`.“ „Ora de educa]ie teatral`“ se nume[te acest proiect. Care e, totu[i, raportul cu teatrul? „E vorba de mijloacele de expresie teatral`. Copiii fac teatru oricum, ei joac` \n fiecare zi rolul de elev, de fiu sau fiic`, de c`l`tor cu tramvaiul etc. Rolurile acestea succesive nu s\nt con[tientizate, nici asumate. Con[tientizarea rolului \i ajut` s` fie preg`ti]i, s`-[i \n]eleag` rostul“, spune Lungeanu. |ns` lec]iile nu s\nt... lec]ii. Mihai Lungeanu vrea s` evite tocmai acest raport de autoritate dintre pedagog [i elev. „Ora de educa]ie teatral`“ se vrea mai degrab` un program echilibrat, de comunicare egal`. Regizorul \[i aminte[te una dintre lec]iile pe care le-a primit \n tinere]e, \n cadrul Institutului de Teatru: „Profesorul, \ntrebat de noi cum se face teatrul, ne-a replicat foarte clar: «Eu nu s\nt
aici s` v` spun cum se face. Treaba mea e s` v` spun cum nu se face. Fiecare trebuie s` descopere singur calea».“
Cum nu se face Coinciden]` sau nu, prima etap` a acestui program, la care particip` 12 elevi ale[i de la Colegiul „Iulia Hasdeu“ [i de la Liceul Tehnologic de Mecanic` Fin` Bucure[ti, a fost lansat` chiar \n Ziua Mondial` a Radioului. Obiectivul principal este de a-i ajuta pe tineri s` comunice corect, s` vorbeasc` bine \ntr-o lume \n care limba român` este st\lcit` de pronun]ii gre[ite, de dezacorduri [i de nonsensuri grave. Elevii vor lucra \n compania lui Mihai Lungeanu, p\n` la sf\r[itul anului [colar, c\nd vor concepe o lucrare final`. O bun` parte a materialelor de studiu e oferit` de Mediateca „George Enescu“ (filme, \nregistr`ri audio etc.). Mihai Lungeanu a regizat zeci de spectacole la Teatrul Na]ional Radiofonic. E institu]ia teatral` cu cei mai mul]i actori – nici un alt teatru nu are at\ta libertate de a-[i alege echipa artistic`. {i e teatrul cu cel mai
Fiecare cuv\nt are \n spate o geografie Care e abordarea \n cazul textelor literare? „S\nt acelea[i c`i. |n m`sura \n care textul literar con]ine temele sau imaginile pe care le po]i servi prin sunet, ele s\nt dramatizabile pentru radio. Dac` textul e bun, ]es`tura dramatic` devine str`vezie [i vezi, \n spatele cuvintelor, canavana dramatic`. Dar aceasta e un tip de experien]` care se c\[tig` pe parcurs.“ Ce e diferit pentru un regizor de teatru radio? Teatrul de scen` presupune s`pt`m\ni, poate chiar luni \n care materialul are timp s` se coac`, \n care regizorul poate s`
se \mbog`]easc` cu reac]iile actorilor, s` comunice [i s`-[i dezvolte planul. Teatrul radiofonic are avantajul – care poate fi [i dezavantaj – c` procesul se deruleaz` \ntr-un timp foarte scurt. Regizorul trebuie s` vin` preg`tit de acas`. „Fiecare cuv\nt are \n spatele lui o geografie, fiec`ruia trebuie s`-i acorzi libertatea de mi[care, s` vezi cum con-sun`. E un \ntreg caiet de regie \n textul pe care \l dai actorului s`-l citeasc`.“ Experien]a e \ns` dramatic diferit`, [i pentru actori. Izola]i \ntr-o camer` antifonat`, \n momentul \n care \nregistreaz` spectacolul, interpre]ii au, \n prim` instan]`, doar un singur spectator: regizorul. Dup` montaj, c\nd spectacolul e lansat \n eter, e, din nou, pauz` de comunicare: publicul teatrului radiofonic poate asculta [i, dac` spectacolul e bun, poate chiar vedea. |n schimb, actorul nu poate s` „simt`“ sala. {i nu poate auzi aplauzele. E o rela]ie dezechilibrat`, o experien]` radical diferit` de cea
scenic`. Mihai Lungeanu spune \ns` c` tocmai aceast` specificitate \i atrage pe unii actori spre studioul de radio. „Lucr`m cu actori profesioni[ti. Poate unii nu au experien]` \n teatrul radiofonic. Venind aici, descoper` abilit`]ile [i inconvenientele acestui gen. Satisfac]ia actorului fa]` de produsul artistic nu st` \n aplauze, ci \n surpriza pe care o are ascult\ndu-se. E o rela]ie cu el \nsu[i, nu cu ceea ce face el. Aplauzele s\nt marca performan]ei din acea sear`. La teatrul radiofonic, actorul \[i aude vocea [i intr` \ntr-un raport critic cu el \nsu[i. Astfel, poate intra \n pielea spectatorului. Teatrul radiofonic se vede cel mai bine cu ochii \nchi[i. E singura form` de teatru care se construie[te cu imagina]ia, sensibilitatea [i cultura ascult`torului. Dac` se aude un sunet de locomotiv`, o sut` de mii de oameni vor avea \n minte o sut` de mii de locomotive diferite – ceea ce nu s-ar putea \nt\mpla la film sau pe scen`.“ Teatrul radiofonic nu intr` nici \n tiparele teatrului de pe scen`, \n acel „aici [i acum“. E mai „periculos“, spune Lungeanu. Pentru c` e „oriunde [i oric\nd“. Avantajul teatrului radiofonic asupra filmului e c` are fixate cuv\ntul, sunetele, dar nu [i imaginea. Fiecare spectacol ajunge altfel la fiecare spectator. {i treze[te o reac]ie vie. Pentru actori – mai ales pentru cei tineri, f`r` experien]` – poate st\rni revela]ii. Mul]i actori nu-[i (re)cunosc vocea, nu [tiu s` [i-o modifice, se sperie c\nd [i-o aud \n c`[ti. Exerci]iul acesta al teatrului radiofonic \i ajut` inclusiv s` se cunoasc` mai bine.“ |ntr-adev`r, vocea e fundamental` \n teatru, iar recuperarea ei – un act estetic. Introducerea unui curs de teatru radiofonic la IATC ar fi mai mult dec\t necesar` – sus]ine Mihai Lungeanu. fotografii de
Lucian Muntean
n
pagina 13
Matei Martin
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
mare num`r de spectatori. Libertate \nseamn` ([i) constr\ngere. Iar audien]a \nseamn` responsabilitate. Cum \[i alege regizorul textele pe care le monteaz` la radio? Aceasta ar fi, dup` spusele sale, principala misiune: g`sirea acelui text care s` fie cel mai bine servit de forma de teatru radiofonic. „C\nd am ajuns \n radio, am descoperit valoarea cuv\ntului. |n spatele cuv\ntului st` o ac]iune evident`. Textele pe care le caut trebuie s` corespund` cu criteriile [i atitudinile pe care le \mp`rt`[esc. Un text devine, pentru mine, radiofonic \n momentul \n care, \n spatele cuvintelor scrise, descop`r sunetele care pun \n valoare sensurile mele. Exist` o anumit` dramaturgie pe care o agreez, \ns`, dincolo de preferin]ele estetice sau literare, se afl` aceast` cerin]` aproape tehnic`.“ Cum sun` Hamlet la radio? E „montabil“, crede Lungeanu, \ns` el prefer` dramaturgia nou` sau necunoscut`, c`ci, difuz\nd la radio astfel de spectacole, poate oferi autorului [ansa de a intra \n rela]ie cu pia]a. Altminteri, nu a lucrat cu texte majore pentru c` adesea timpul de audi]ie pe care \l are la dispozi]ie – cam o or` – nu-i permite s` dezvolte teme „grele“.
DILEMATECA
PROFIL
pagina 14
ANCHET~ Emil BRUMARU l Rita CHIRIAN l Marius CHIVU l Andrei DOSA l Ana DRAGU l Silviu GHERMAN Maria MANOLESCU l Dmitri MITICOV l Vlad MOLDOVAN l Veronica D. NICULESCU l Cosmin PER}A l Ioan Es. POP Andra ROTARU l Corina SAB~U l Dan SOCIU l Bogdan-Alexandru ST~NESCU l Iulian T~NASE l Alex TOCILESCU „Cu c\t s\ntem mai tatua]i, cu at\t ne stim`m mai mult: cu c\t un individ e mai tatuat, cu at\t mai mult el are autoritate asupra companionilor s`i. Din contr`, acela care nu e bine tatuat nu se bucur` de nici o influen]`, n-are stima companiei.“ dr. Nicolae Minovici, Tatuajele \n România, 1898
n Emil BRUMARU Mi-a[ tatua pe-ntreg corpul
[i de-a supunerea. P`str`m totul \n dependin]e.
implantat \n carne care s` poat` fi programat.
aceast` poezie: „C\ntecel de om b`tr\n, / S`-]i tre-
|n curte. Ce e \n afar`, nedomesticit, e peste m`-
De exemplu, dup` ce citesc C\ntece naive [i senti-
zesc sf\rcu’ la s\n… / |mi cad din]ii de ru[ine / C`
sur` de primejdios. Dar animalul pe care-l ]inem
mentale de Dan Sociu, Dispars de Vlad Moldovan
nu te g\nde[ti la mine, / Ci doar la politicale, / Pu-
aproape trebuie hr`nit, trebuie m\ng\iat, trebuie
sau 3 mese pe zi a lui Dan Mihu], s`-mi notez ver-
pa-]i-a[ pe balamale / U[ile, / De-a bu[ile, / U[ile
dus la doctorul-de-animale. Trebuie iubit. E o cu-
surile preferate, s` le introduc \n device-ul im-
cele secrete / Cu buchet bogat de izuri, / De-am
tum`. {i e o hain` pe care o \mbraci pentru tot-
plantat, s` ies \n club [i s` fac promovare. Ar fi
convulsii [i fac crizuri, / Scriu pere]ii prin closete!
deauna. Un complex al lui Pygmalion, cu titlu de
cool. Poate un pic cam prea cyber-hipstereal`,
// |mi cad globii oculari / |n ad\ncul t`u pahar /
obligativitate. Cine domestice[te nu mai poate a-
dar e p`cat s` reduci un poet sau, cu at\t mai
De cristal, c\nd duci spre gura / Z\mbitoare b`u-
runca \napoi \n s`lb`ticie. O s` arunce priviri [i
mult, un prozator la c\teva citate.
tura / {i-n canini storci mur`tura, / Fir-ai tu dat`
atingeri. Uneori, piezi[e. Dar totul o s` se pe-
de-a dura! // Duce-m-a[, tot duce-m-a[ / S` pasc
treac` \n spa]iul cartografiat de el. Afar`, din-
n Ana DRAGU Dac` mi-a[ tatua pe piele fiecare
iarb` pe ima[, / Cu boii [i vacile, / C`-mi pierdui
colo, s`lb`ticiunile. {i, ca orice responsabilitate,
citat literar care m-a f`cut s` jubilez citindu-l, n-ar
noroacele: / Sufletului cracii li-e / St`p\n pentru
erodeaz`. Plictise[te. De aceea, domesticirea
mai r`m\ne nici un pic de loc liber pentru aluni]e.
totdeauna, / M`car de le-a[ sorbi spuma, / De
merge p\n` la cap`tul lumii, limitele s\nt \mpin-
A[a c` pentru tatuaj le-a[ alege pe urm`toarele,
le-a[ pip`i leguma / Mustoas` [i despicat`-n /
se, orice grani]` sf\r[e[te prin a fi spart`. Dac`
s` pot fi \nfoiat`, nu r`sfoit`. Mai \nt\i, pentru
Buci de c\nd erai doar fat`, / La himen nederan-
dependin]ele se umplu, atunci e loc pentru stra-
tatuaj definitiv. Luni: „am plecat, mama, s` duc
jat`, / Romantic` [i-nflocat`, / Luate-ar dragos-
niile gr`dini zoologice. Acolo, domesticirea e in-
rudelor sacii cu mei la Kinshasa: roag`-te s` nu
tea-ntre mure, / Strivit` [i cu murmure, / Dum-
termediar`, niciodat` deplin`, imprevizibil`. U-
m` ]inteasc` `ia din ne[tiin]`“ ({tefan Manasia).
nezeu s` se \ndure, / S`-mi sim]i focul / La bijbo-
neori, dormi cu tigrii, dar nu e un somn ad\nc.
Mar]i: „nimeni nu [tie dar dintre umbre azi-
cul / Unde-]i cre[tea ]ie flocul / {i-acum intr`
Dar de pisici po]i uita c`-s aproape. Ele s\nt pe
diminea]` s-a ridicat o parte a soarelui [i f`r` s`
mormolocul! // Dar tu treci, vai! cum mai treci, /
deplin luate \n proprietate. Nici nu s\nt ale tale,
lumineze a trecut pe deasupra mea“ (Dan Co-
Bulanele nu-]i \ncerci / Un pic: s`-mi faci via]a
s\nt ale casei, ale cunoscutului. Despre totdeau-
man). Miercuri: „orice femeie ar trebui s` umble
terci, / Post-coitum s` r`m\n / Din prezent p\n`-n
na ui]i mereu.
descul]` la 10 cm deasupra vacarmului“ (Marin
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Ce vers/fraz` v-a]i tatua pe corp?
M`laicu-Hondrari). Joi: „|nc` mi se mai \nt\mpl`
postum, / Inimioar` cu bum-bum! // Cu mult drag / {i triste]e \n n`drag…“
n Marius CHIVU Mi-a[ tatua pe ceaf` „I’d rather
s` cred c` \n cur\nd mi se vor trezi superputerile“
not!“
(Dan Sociu). Vineri: „Poate c` totul se petrece \n-
n Rita CHIRIAN Am o sl`biciune pentru Micul
tr-o vac`“ (Gellu Naum). S\mb`t`: „Mi-a[ putea
prin]: „Tu deviens responsable pour toujours de
n Andrei DOSA Din p`cate, nu am suficient`
vorbi. A[ dori s`-mi vorbesc. Mi-ar face o deo-
ce que tu as apprivoisé.“ Asta tr`deaz` stadiul
piele ca s`-mi tatuez toate versurile [i frazele,
sebit` pl`cere: deschid gura [i alunec cu totul
infantil de marginile c`ruia nu vreau s` trec. To-
din literatura român` [i de aiurea, care \mi plac.
\nafara ei“ (Dan Coman). Duminic`: „s\ntem cu
tul e un joc de-a domesticitul, joc de-a autoritatea
Mi-ar pl`cea s` am un fel de banner electronic
to]ii o pulbere fin` [i din delicate]e plutim \n lu-
DILEMATECA
ANCHET~ n Dmitri MITICOV Serios, nu mi-a[ tatua ver-
ta se datoreaz`, pe de-o parte, mir`rii sceptic-du-
rar, de sezon: la plaj` – „eu nu strivesc corola de
suri sau fraze. Oamenii fac cele mai nefericite
bitative despre acest tip de art` corporal` – e po-
minuni a lumii“ (Lucian Blaga), la s`niu[ – „Ni-
alegeri c\nd e vorba de tatuaje, b`nuiesc c` e
sibil s` nu fi apropriat niciodat` adev`rul unei
culae, unde mergem noi, domnule?“ (Marin Pre-
curtat intens teritoriul aforismelor, e plin Inter-
astfel de practici. Dup` cum vede]i, s\nt conser-
da).
netul. Totu[i, de dragul nebuniei, a[ alege la ve-
vator, \ns` acest conservatorism nu provine din
dere fragmente frumoase, subtile: „Nu po]i s`
convingeri [i argumente prelucrate, ci exprim`
n Silviu GHERMAN Kafka, Jurnal: „Dac` am
tr`ie[ti \n lume c\nd ai simpatii [i antipatii a[a
opinia de bun-sim] a cuiva care se simte bine \n
marea dorin]` de a fi atlet, asta se datoreaz`,
de puternice, se adres` doamna Glass covora[u-
propria-i piele, liber de interven]ii simbolice. Da-
probabil, faptului c` a[ vrea s` ajung \n cer, unde
lui“ sau „Gr`sana lui Seymour e-n fiecare om“
c` totu[i ar fi s` fac un salt de credin]`, pe care
s` pot fi la fel de disperat ca [i aici.“
(Salinger), \n fine, lucruri de genul `sta, simple
doar exerci]iul imaginativ \l poate provoca cu
[i pline de farmec, rupte din marea elegan]`. Pe
multe opintiri – cred c` a[ caligrafia foarte raw, cu
Pe genunchiul drept
spate mi-a[ tatua: „va trebui s` te mi[ti liber`
cerneal` violet`, cam cum e cea a pu[c`ria[ilor,
mi-a[ tatua „All art is quite useless“ (prefa]a la
c\nd voi traversa ora[ul acesta pustiu \n fru-
ceva bukowskian gen: „There’s still a jungle out
Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde), pentru
mosul meu costum de scafandru“ (Gellu Naum),
there“, astfel \nc\t mesajul s` p`streze alura pro-
c` obi[nuiesc s`-mi m\zg`lesc acest genunchi cu
iar pe antebra], ostentativ, [i doar de dragul dis-
letar-infrac]ional` a tatuajelor de Gherla 80’s style.
pixul, iar tatuajul m-ar inspira s` m\zg`lesc de
trac]iei: „A[a, Ioana Maria“ (Geo Bogza). M` rog,
fiecare dat` altceva. Poate un „not“ la \nceput,
serios vorbind, singurul citat pe care mi l-a[ ta-
n Veronica D. NICULESCU De la o \ncheietur`
sau ceva complet gratuit, cum ar fi o floare. Pe
tua vreodat` e `sta: „Am jucat [ah cu calculato-
a m\inii la cealalt`, cu litere foarte mici traver-
cel`lalt genunchi mi-a[ tatua „Simt enorm [i v`d
rul, am m\ncat b`taie“ (Stelian Müller).
s\nd spinarea, at\t c\t ar \nc`pea din: „S` te g\n-
n Maria MANOLESCU
de[ti, c\nd nu mai e[ti t\n`r, c\nd nu e[ti \nc` b`-
monstruos“ („Grand Hôtel Victoria Român`“, I.L. Caragiale). Astfel, genunchii mei ar fi la fel de
n Vlad MOLDOVAN C\t de concomitent brut,
tr\n, c` nu mai e[ti t\n`r, c` nu e[ti \nc` b`tr\n,
ne\n]ele[i, de sco[i din context [i de dragi mie, [i
sentimental [i culturalizat po]i fi pentru a-]i ta-
asta este, probabil, ceva. S` te opre[ti, spre fi-
s-ar acoperi unul pe cel`lalt, astfel ca nimeni
tua VERSUL decisiv pe propria piele? S` o faci
nalul zilei tale de trei-patru ore, [i s` cuge]i: u[u-
dintre cei indiferen]i s` nu vad` cel de-al treilea
cu convingerea absolut` a neperim`rii existen-
rin]a \ntunec\ndu-se, necazul \nsenin\ndu-se;
citat, tatuat acolo unde nu vede dec\t ori cine-]i
]iale a acelui fragment simbolic, sau cel pu]in cu
pl`cerea pl`cere fiindc` a fost, durerea durere
dore[ti foarte mult, ori cine nu-]i dore[ti deloc:
satisfac]ia, pu]in hipstereasc` avant la lettre, c`
fiindc` va fi; faptele bucuroase devenite m\ndrie,
„De a[ gr`i \n limbile oamenilor [i ale \ngerilor,
impactul dintre privitor-cititor [i pielea ta va
faptele m\ndre devenind \nc`p`]\nare; zv\cnetul,
iar dragoste nu am, f`cutu-m-am aram` sun`-
na[te o apreciere semnificativ`, ve[nic fresh. |n
tremurul fa]` de o fiin]` disp`rut`, o fiin]` ce va
toare [i chimval r`sun`tor“ („|nt\ia epistol` c`tre
fa]a unui astfel de gest – \ntreb`rile [i nedume-
veni; [i adev`rul nemaifiind adev`r, [i falsul ne-
Corinteni“ – Apostolul Pavel).
ririle se st\rnesc f`r` num`r \n capul meu. {i as-
fiind \nc` adev`r. {i s` te hot`r`[ti s` nu z\m-
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
min`“ (Florin Partene). Iar pentru tatuaj tempo-
be[ti, p\n` la urm`, st\nd \n umbr`, ascult\nd cicadele, dorindu-]i s` fie noapte, dorindu-]i s` fie diminea]`, spun\nd: Nu, nu e inima, nu, nu e ficatul, nu, nu e prostata, nu, nu s\nt ovarele, nu, e ceva muscular, e ceva nervos. Apoi scr\[netul din]ilor se sf\r[e[te, sau continu`, [i te afli \n groap`, \n gaur`, t\njetul dup` t\njet a disp`rut, groaza de groaz`, [i te afli \n gaur`, \n sf\r[it la poalele dealurilor, drumuri urc`, drumuri coboar`, [i liber, \n sf\r[it liber, pentru o clip` \n sf\r[it liber, \n sf\r[it nimic.“ – Watt, Samuel Beckett, traducerea mea. Voi fi curioas` unde mi se termin` carnea.
n Cosmin PER}A |n adolescen]`, pe c\nd literatura era o pasiune secundar`, \n prim-plan fiind preocup`rile pentru arte mar]iale [i volei, visam ca, dup` primul turneu interna]ional de karate do c\[tigat, s`-mi tatuez bra]ele [i pieptul. P`rin]ii, \n acest caz, nu s-ar mai fi putut opune. Primul concurs interna]ional de arte mar]iale mi-a adus \ns` nu tatuajele mult dorite, ci spitalizarea. Acela a fost momentul \n care ordinea importan]ei hobby-urilor mele s-a inversat [i via]a mea a luat o turnur` nea[teptat`, visul transform`rii \ntr-un sportiv de succes plin de tatuaje r`m\n\nd mult \n urm`. Rebeliunea exterioar` se interiorizase deja, duritatea s-a transformat \n calofilie [i nu mi-a mai trecut niciodat` prin g\nd c` m-a[ mai putea tatua, sau c` lucrul acesta ar avea vreun sens sau ar spune ceva despre mine mai mult dec\t o face scriitura mea. Dar, dac`, togur lucru mi-a[ putea imprima pe piele, ceva care s` \mi aminteasc`, mereu, ceva esen]ial despre mine, care s` comunice [i dup`: „Nu credeam s`-nv`] a muri vreodat`.“
pagina 15
tu[i, vreodat` acest imbold mi-ar reveni, un sin-
pagina 16
ANCHET~ n Ioan Es. POP Am oroare de tatuaje pentru c`,
gil Mazilescu, Mircea C`rt`rescu, Tudor Arghezi,
m\inile mele ar ajunge cele nou` povestiri din
prin clasa a cincea, c`ma[a mea a luat foc [i spa-
Elena Vl`d`reanu, Nora Iuga.
Nou` povestiri, distribuite astfel: „O zi des`v\r-
tele meu a supurat ani la r\nd p\n` s` se \nchege la loc. Urmele pe care le am [i acum s\nt ele \n-
[it` pentru pe[tii-banan`“ pe degetul mare al
n Dan SOCIU P`i, nu [tiu, c` am scris multe.
sele versuri, pe care \ns` nu mai vreau s` le des-
m\inii st\ngi, „S`rmana glezn` scr\ntit`“ pe degetul mare al m\inii drepte, „Chiar \naintea r`z-
cifrez pentru c` au durut prea tare. Dar pe suflet
n Bogdan-Alexandru ST~NESCU Pentru a
boiului cu eschimo[ii“ pe inelarul m\inii st\ngi,
mi-a[ tatua dou` versuri de Lucian Blaga: „Mai
r`m\ne fidel obsesiei de-o via]`, citatul ar fi din
„Omul-care-r\de“ pe mijlociul m\inii drepte,
u[oar` ca via]a / e cenu[a, e cenu[a.“
Botta, bine\n]eles, [i anume din poemul „Ars mo-
„Pentru Esmé – cu dragoste [i abjec]ie“ \n podul
riendi“, inclus \n volumul Un dor f`r` sa]iu: „Tot
palmei st\ngi [i, ultimele dou`-trei pagini, pe de-
n Andra ROTARU Am avut mereu o sl`biciune
v`zutul / nev`zut se f`cea / [i totul era, / suferin-
getul mijlociu al aceleia[i m\ini, „Jos, \n barc`“
pentru poemele lui Robert Burns, mai ales pen-
]a era / [i nu exista.“
pe ar`t`torul m\inii drepte, „Ochii verzi [i gura
tru „A Red, Red Rose“. Cred c` a[ alege „my
mic`“ pe degetul mic al m\inii st\ngi, „Perioada
n Iulian T~NASE Chiar dac`, aparent, nu are
albastr` a lui de Daumier-Smith“ pe inelarul
scris cu cerneal` ro[ie. De culoarea pielii ar fi
nici o leg`tur` cu literatura, a[ spune mai \nt\i ce
m\inii drepte, iar „Teddy“ pe ar`t`torul m\inii
frumos, s` par` c` toate aceste cuvinte ies din
nu mi-a[ tatua: nu mi-a[ tatua „Cina cea de tain`“
st\ngi [i pe degetul mic al m\inii drepte, v` mul-
textura pielii. Iar dac` a[ alege ceva mai grav, a-
pe burta goal`, nu mi-a[ tatua picioarele lui Ma-
]umesc.
tunci ar fi: „aici via]a se bea [i moartea se uit`“
rilyn Monroe pe bra]e, nu mi-a[ tatua pe spate
de Ioan Es. Pop. Dar pe acesta l-a[ tatua undeva
harta metroului din Bucure[ti, nu mi-a[ tatua
n Alex TOCILESCU |n speran]a c` \ntr-o bun` zi
unde nu se va vedea prea des, \nc\t s` pot uita
niciodat` pe buze vreo fraz` scris` de Pavel Co-
se va inventa o metod` nedureroas` de tatuare,
c`-l port scrijelit pe mine.
ru] – \mi doream de mult s` fac aceste preciz`ri,
am pus deja o oarecare sum` de bani deoparte,
chiar [i cu pre]ul, deloc neglijabil, de-a o face pe
pe care o voi folosi dup` cum urmeaz`. Pe ceaf`,
n Corina SAB~U Ar trebui s` beneficiez de cel
apofaticul, c\nd, de fapt, mie \mi place mai de-
à la Beckham, vor sta scrise versurile lui Bean
pu]in dou`zeci de re\ncarn`ri [i s` ar`t ca Ghi]`
grab` s` \mi pun pielea \n lumina apofanticului.
(de la Subcarpa]i): „S` plou`, s` plou`, uite am
Mure[an sau ca un lupt`tor de sumo, pentru
Bun, acum s` spun [i ce mi-a[ tatua. Pentru asta
zis s` plou`, nu mi-e fric` s` m` ud, na!“ |ntreg
a-mi tatua toate frazele sau versurile pe care le
am nevoie mai \nt\i de un artist tatuator minia-
bra]ul drept va fi acoperit de o strof` dintr-un
iubesc. „M` privesc uneori \n oglind` / Pentru ca
turist. Dar ce zic eu miniaturist?! Artistul `sta
poem al lui Leonid Dimov: „Mai [terge zaua rugi-
s` mai fie cineva \n aceast` cas`“, „{optesc cuvin-
trebuie s` fie foarte miniaturist, cel mai miniatu-
nit` / A[az`-mi chiv`ra mai drept / {i vezi de ce
te ne\n]elese / {i parc-a[tept ceva – s` mor?“, „Nu
rist dintre arti[tii tatuatori p`m\nteni, s` fie mi-
nu vine carul / Cu cavalerii ce-i a[tept.“ Iar pe
pl\nge moarte a mea cu cap de miel / C`ci \ns`mi
nistrul Miniaturismului, dac` nu chiar Dumne-
stomac, cu litere aurii, m` voi cita pe mine \n-
\]i voi a[eza botul la pieptul meu“, „oh salvie le-
zeul miniaturi[tilor \n persoan`. Cu ajutorul a-
sumi (din „Via]a“): „Via]a e un autocar / Plin cu
v`n]ic` iasomie trandafir“, „asear` s-a pr`bu[it
cestuia mi-a[ tatua partea (cea mai) cunoscut` a
japonezi.“ S` vezi [i s` nu crezi!
de singur`tate / romarta copiilor“, „Vrei tu s` fii
operei lui J.D. Salinger, dar \ntr-un mod c\t se
gr`dina mea, / De iarb`-mare [i de catifea?“,
poate de ra]ional. De veghe \n lanul de secar` pe
anchet` realizat` de
„p\n` la urm` eu nu s\nt dec\t o fat` cuminte“,
bra]ul st\ng; Franny [i Zooey pe bra]ul drept;
Marius Chivu
„dintre frivole cea mai trist`“. Au fost: Mariana
Dulgheri, \n`l]a]i grinda acoperi[ului pe piciorul
Marin, Mihai Eminescu, Ileana M`l`ncioiu, Vir-
st\ng; Seymour: o prezentare pe piciorul drept; pe
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Luve’s like a red, red rose“, un tatuaj nicidecum
n
DILEMATECA
POEMUL DIN FEBRUARIE
Tata printre lucruri Azi, l-am g`sit pe tata \n sertarul de la capul patului, acolo unde \[i ]inea ochelarii. Avea ochii limpezi [i m` privea prin tunelul mic [i f`r` de sf\r[it al unei carii, prin porii lemnului de trandafir. M\ng\ia lucrurile pe care le atinsesem, lentilele cu care m` z`rise ultima oar`, ofta. Drag` tat`, moartea ta mi s-a \nt\mplat mie, \ns` lucrurile tale mai tr`iesc \nc`. m-am \mprietenit cu toate. Vorbesc cu ochelarii t`i \n fiecare diminea]`, \i [terg cu pu]in` ap`, ca s` vezi c` nu te-am uitat.
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Alice Popescu
(poem inedit)
pagina 17
pagina 18
POVESTIREA LUNII Eduardo Caballero (n. 1968, Madrid), scriitor [i editor spaniol, autor al romanului Camino del mar (Calea m`rii), publicat \n 1999 [i al volumului de povestiri Otro nombre, otra puerta (Un alt nume, o alt` u[`). Povestirea „Nu-i nimic“ face parte dintr-un nou volum, pe punctul de a fi finalizat.
Eduardo Caballero
|n ciuda perioadelor de impas [i str\mtorare, Armando nu se g\ndise c` va veni un moment \n care via]a i se va schimba \n asemenea m`sur`. Se a[eza \n fa]a televizorului [i urm`rea scenele cu aten]ie de cinefil, pentru a nu pierde nici un detaliu din firul nara]iunii; nu se a[tepta ca s\ngele s`-i \mproa[te la un moment dat pijamaua [i bolul cu semin]e. Ideea era ca telespectatorul s` fie surprins de \ntors`turile nea[teptate de situa]ie. Totul decurgea firesc, cu c\t era scena mai comun`, cu at\t era mai mare contrastul. Familie, copii, ma[in`, cas` [i zgomotele treburilor curente. Armando intr` de diminea]` \n cafeneaua lui Carlos, care \i preg`tise deja cafea [i gogo[i pe tejghea, [i \[i lu` micul dejun lini[tit, printre primele cuvinte ale dimine]ii. Scenele se \nl`n]uir` una c\te una [i Armando \[i \ncepu munca la birou, care \l obliga s` se ridice des de pe scaun pentru a trece \n spa]iul \n care lucrau ceilal]i [i pentru a vorbi cu persoane din alte departamente. C\nd s-a \ntors la locul lui, l-au chemat cei de la Resurse Umane [i l-au concediat. „A[a s\nt vremurile, Armando, nu vei fi singurul, de[i te rug`m s` nu r`sp\nde[ti zvonuri. Vei avea o indemniza]ie bun` [i e foarte probabil s` te chem`m din nou, poate peste un an. Nu vom face alte angaj`ri \nainte de a v` aduce \napoi, cu at\t mai mult \n cazuri ca al t`u, speciale prin profesionalismul [i valoarea voastr`.“ Nu se str`dui s` digere momentul, era ca acele \nt\mpl`ri \n care se simte doar o u-
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Nu-i nimic [oar` durere dup` o lovitur` puternic` la cap, cauza r`nii pe care doar mama o descoper` c\nd ajunge copilul acas` [i vede s\ngele pe care el nu-l simte. |nt\lnirea fusese at\t de cordial`, \nc\t \i adusese aminte de ziua interviului. De fapt, fusese pe punctul de a crede c` \l angajau pe un post nou sau \l promovau. At\ta doar c` ie[i din birou, se sp`l` pe m\ini [i \[i adun` lucrurile. Nu \[i lu` r`mas bun de la nimeni. Uneori mai pleca la [edin]e, vizite sau cursuri de formare, a[a c` situa]ia nu mir` pe nimeni. Poate c` avea o saco[` \n plus, dar nimeni nu \ntreb` nimic. |n drum spre cas` se ab`tu de la traseul lui obi[nuit pentru a trece printr-un p`rcule] ascuns \ntre blocuri de locuin]e [i se a[ez` pe o banc`, departe de trafic. Mama \l a[tepta acas`. Se pensionase de ceva vreme [i \[i petrecea zilele f`r` surprize prea mari. Dintr-un anumit motiv, pe care nu dorea s`-l \nfrunte \n acest moment, c\nd se g\ndea la mama lui \[i amintea de scene din trecut. Faptul c` ea \[i pierdea memoria, ca atunci c\nd ]i se scurge apa printre degete sau s\ngele dintr-o ran`, \l motiva s` recurg` la rememor`ri pentru a nu [i-o pierde [i el pe-a lui. Majoritatea persoanelor din jur \i recomandau s` nu r`scoleasc` trecutul [i s` tr`iasc` \n viitor. Repetau asta ca pe un refren prost dintr-un c\ntec popular. Dar \nv`]`m pentru a ne aduce aminte [i ne amintim pentru a \nv`]a, iar el nu avea de g\nd s` arunce tot ce l`sa \n urm`, pentru
c`, \n fond, trecutul \i construia viitorul. Un turn se cl`de[te treptat, c`r`mid` cu c`r`mid`. Armando se juca cu EXIN Castillos, jocul fratelui s`u, dar nu reu[ise niciodat` s` termine turnul. Se mai juca [i cu un tren de lemn pe care mama i-l d`duse c\ndva, de ziua lui. F`cea cu el turul casei, ca [i c\nd casa era o lume pe care el trebuia s-o descopere. Acum \l ap`sa timpul care urma s` vin`, mai mult dec\t cel r`mas \n urm`. Cineva care l-ar fi v`zut a[ezat acolo, \n acel moment, se putea g\ndi doar c` fugea de obliga]ii. Trebuia s` se \ntoarc` acas` [i s` \nfrunte situa]ia. Spera m`car ca mama lui s`-l recunoasc` [i s` nu-l ia drept un ho]. Spre pr\nz, Armando intr` \n cas` discret [i f`r` s` se ascund`. Mama lui era \n buc`t`rie, apa de la robinet curgea cu putere. Sp`la ni[te legume ca s`-[i fac` ceva u[or de m\ncare. Nu-i prea era foame, dar trebuia s` m`n\nce. |nchise robinetul [i puse legumele la scurs. Se opri un moment [i ascult` zgomotele din salon. Se auzi clinchetul cheilor pe care Armando le l`sa pe tava acoperit` cu sticl` de pe noptier`. Se mir` [i se duse prudent \ntr-acolo, strig\ndu-l. Era ciudat s` fie acas` la ora aceea. Nu era bolnav, nu se \nt\mplase nimic important. Fu ispitit s` spun` o minciun` nevinovat`, dar respinse ideea; faptul c` nu [tia s` mint` fusese \ntotdeauna o problem` pentru el. |l concediaser`, dup` at\]ia ani, pur [i simplu. Vremuri grele. Nu era nici un motiv de \ngrijorare [i \ncercar` s` nu-i dea im-
pravie]uirea. Cine vrea s` construiasc` o lume poate s` o fac` cu EXIN Castillos sau s` fug`, \ntr-un tren de lemn, pe coridoarele [i \nc`perile unui labirint care, mai devreme sau mai t\rziu, va sf\r[i prin a fi o locuin]` pe care o va uita din cauza unei boli de b`tr\ne]e sau din cauza b`tr\ne]ii \nse[i. |n timp ce bea un ceai \n buc`t`rie, Armando se eliber` de g\nduri. Se considera o persoan` practic`, cu valori, dar hot`r\t` [i practic`. Buc`t`ria era ordonat` [i curat`. C\teva pic`turi de ap` c`zur` pe blatul de buc`t`rie c\nd cl`ti cea[ca [i Armando le [terse. C\nd se ive[te o problem`, trebuie g`sit` o solu]ie, dac` lumea din jur se schimb`, e necesar s` te adaptezi la noile circumstan]e. Prin urmare, \[i va lua ni[te zile de odihn` \n care s` abordeze noua situa]ie (nu avea serviciu) cu o solu]ie concret` (g`sirea unui loc de munc`). Nu se putea pr`bu[i din prima zi, chiar dac` ar fi avut nevoie s` o fac`. P\n` [i ruinele au m`re]ie din perspectiva destinului lor final. |n dup`-amiaza aceea se a[ez` s` vad` Leaving Las Vegas, la lumina unei l`mpi de interior, \n compania unor aperitive [i a unor beri pe m`su]a din salon, ca s` se relaxeze. Molipsit de dependen]a lui Ben Sanderson, Armando b`use deja c\teva beri \nainte de finalul filmului [i casa se transformase \ntr-o cutie mare, \nchis` ermetic, a[a c` \n`untru r`m\nea din ce \n ce mai pu]in aer de respirat. Cutia se comprima, ca [i capacitatea lui de a vedea, iar restul casei disp`ru \n final. Tot salonul \nc`puse \ntr-o lad` cu fructe, de parc` tot ceea ce-l \nconjura se transformase \n fructe bune de expus la pia]`. Armando se odihnea pe unul dintre ele ca [i cum [i-ar fi potolit foamea \nconjurat de at\ta m\ncare [i ar fi a[teptat s` i se termine digestia. |nainte ca v\nz`torul sau vreun client s`-l striveasc` cu cruzime, se g\ndi s` fug` \n strad` ca s`
pagina 19
respire. |[i puse hainele de sf\r[it de s`pt`m\n`, f`r` s` se aranjeze prea mult, [i fugi de \ntunericul acela ca s` p`trund` \n asfin]itul unei zile de munc` la fel cu celelalte, cu excep]ia faptului c` avea mai mult timp liber dec\t de obicei sau dec\t [i-ar fi dorit. Pa[ii \l purtar` p\n` la El viejo andén, un bar unde obi[nuia s` mearg` de mai mul]i ani cu prietenii. Se a[ez` pe un scaun spre mijlocul tejghelei ca s` nu-i scape nici un unghi din c\mpul vizual [i \ncepu s` bea dintr-o halb` de bere rece. |n scurt timp ap`rur` [i cunoscu]ii, clien]i obi[nui]i ai barului, iar vestea dat` de Armando \i f`cu s` comenteze situa]ia actual`, \ntorc\nd-o pe toate fe]ele posibile: valorile, vremurile trecute, politicienii, guvernul, Europa, r`zboaiele. La un moment dat, erau at\tea subiecte de conversa]ie deschise, \nc\t intrarea unei femei care venea de la birou le acapar` pe toate, le f`cu praf [i deveni centrul singurei conversa]ii posibile dup` at\tea halbe de bere. Cineva spuse: Armando, trebuie s`-]i cau]i o femeie ca lumea, ca ea. |ntre timp, ea ceru o cafea [i se a[ez` la o mas`. Scoase din geanta enorm` un fel de portofoliu [i \ncepu s`-l r`sfoiasc` lini[tit`. Armando, acum ai timp – i-au spus –, fii pe faz`. Apropie-te [i f` conversa]ie. Armando nu era genul de om care s` abordeze necunoscu]i [i cu at\t mai pu]in necunoscute. Era o femeie de treizeci [i ceva de ani, bine \mbr`cat`, f`r` s` fie excesiv de elegant` sau cochet`, iar gesturile ei erau mai degrab` neutre. Ca [i ale lui Armando \n ultimii ani. Te obi[nuie[ti at\t de mult cu ele, \nc\t de la un timp nici nu mai vrei ca rutina aceea s` se schimbe. Totu[i, la fel ca Armando, femeia aceea c`uta lini[te \ntr-un loc \n care nu avea cum s-o g`seasc`, dar se putea sim]i \nconjurat` de oameni destin[i. Pentru Armando asta \nsemna c` era o persoan` cufundat` \n singur`tate, la fel ca el. Bine, b`ie]i, fiecare cu ale lui. Ceru o cafea [i se apropie de masa femeii: – Bun`, pot s` m-a[ez? – Mai s\nt mese libere. – {tiu. Nu m` intereseaz` masa, voiam doar s` nu beau cafeaua singur, dac` nu deranjez. Promit s` nu stau mult. – Doar at\t c\t s`-]i at\rni o medalie pentru prietenii t`i? – Nu, nu. Scuze, eram cu ei, dar azi am nevoie de mai mult` lini[te. – De ce? – Pot s` m-a[ez? Nu [tiu c\t mai pot sta cu cafeaua \n m\n`. – Da, ai dreptate. Stai jos, cred c` ai b`ut [i cam mult` bere. – Mul]umesc. A[a-i, nu prea beau de obicei, dar azi a fost o zi obositoare. De fapt, nu [tiu prea bine cum s-o definesc. La urma urmei, ne tot dorim timp liber [i, c\nd \l avem, am prefera s` nu-l avem [i s` muncim \n continuare. – Te-au concediat, nu? – Da, a[a e.
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
portan]`. |n timpul mesei au fost de acord c` \nt\mplarea trebuia v`zut` ca o oportunitate. Totul se va rezolva [i primul lucru pe care trebuia s`-l fac` era s` se odihneasc`. S` lase ziua s` treac` [i s` se odihneasc`. Era cel mai bine. |ntins \n pat, ca s`-[i fac` siesta, \[i proiect` propria imagine ca atunci c\nd se f`cea bine dup` o boal` care \l \mpiedicase s` mearg` la [coal`. Ceea ce era grozav \n asemenea zile era c` to]i se ocupau de tine c\nd te \ntorceai. |ntr-un fel, faptul c` cineva lipsea atr`gea aten]ia, cu at\t mai mult cu c\t absen]a era mai \ndelungat`. Dac` nu se \ntorcea, plutea o tensiune ap`s`toare \n aer, ca o cea]` opac` pe care doar timpul o \mpr`[tie, p\n` c\nd o face s` dispar`. La birou \i vor fi repro[at c` nu [i-a luat r`mas bun [i senza]ia lor va fi una de u[urare c` s-au desprins de cineva care a fost incapabil s` spun` c` pleac` pentru c` nu mai lucreaz` acolo. Nu-i va fi at\t dor de oameni, c\t de obiceiurile formate \n acei ani: programul, drumurile, sarcinile sau chiar conversa]iile banale. Dormi ca un copil \nf`[urat \n a[ternuturi proasp`t c`lcate, alinat de mama lui. Reu[i s` doarm` abia o jum`tate de or`. Fusese un somn lini[tit [i se bucur` s` se trezeasc` \ntr-o lini[te mul]umitoare. Casa p`rea s` fie goal` [i descoperi beneficiile lipsei de obliga]ii exact \n acel moment, dar g\ndul \l nelini[ti. Nu avea obliga]ii, la fel cum nu avea nici venituri. |ntotdeauna c\nd se g\ndea la bani o f`cea convins c` erau sursa marilor probleme ale umanit`]ii. F`r` \ndoial`, multe lucruri ar fi foarte diferite dac` nu ar exista necesitatea fizic` de a ne hr`ni pentru a supravie]ui. Totu[i, g\ndurile acelea de adolescen]` rebel` \i provocau o durere de cap. Lucrurile erau ce erau [i cum erau, singura op]iune a fost \ntotdeauna su-
DILEMATECA
POVESTIREA LUNII
pagina 20
Armando \i vorbi despre munca lui, \ncerc\nd s` nu se lungeasc` prea mult, ca s` nu semene cu cei care nu mai termin`. Irene avea un magazin de cadouri pentru firme [i pentru ocazii speciale. Acum studia ideea de a aborda furnizarea c`tre firme. Ie[ise la o cafea, ca s` \ncerce s` se desprind` un pic de rutin` \nainte de a ajunge acas`, dar nu se putuse ab]ine s` nu deschid` un catalog de produse noi. A[a c` \i mul]umi lui Armando c`-[i f`cuse curaj s` se a[eze s` vorbeasc` cu o necunoscut`. Magazinul era pe o strad` central` din Madrid, de[i ea locuia la doar c\teva str`zi de bar. – Cred c` e[ti o persoan` care are capacitatea s` fac` ce dore[te. E un moment complicat, dar [i un moment al oportunit`]ilor, [i po]i s` te implici \n proiecte noi, nu uita. Armando trebuia s` plece. Mama lui preg`tise cina [i-l a[tepta. Se oferi s` fac` cinste cu cafeaua [i Irene \i mul]umi \n timp ce el achita nota de plat`. |[i lu` r`mas bun de la cunoscu]ii din bar [i f`cur` c\]iva pa[i \mpreun` p\n` la intersec]ia \n care drumurile lor se desp`r]eau. Schimb\nd abia un salut, \[i luar` r`mas bun, sper\nd c` se vor mai \nt\lni. Cine [tie, spuse ea. {i se \ntoarse fiecare la casa lui, la cap`tul unei dup`-amieze reconfortante, \n care fugiser` de rutin`. Armando intr` \n cas` discret [i f`r` s` se ascund`, cu g\ndul s` fac` un du[ pentru a se relaxa. Mama asculta radioul \n salon. Lampa cu picior era singura lumin` din cas`, ei \i f`cea pl`cere atmosfera aceea [i st`tea cu ochii \nchi[i pe canapea, l`s\ndu-se \n voia vorbelor [i a muzicii de la radio. Clinchetul cheilor pe sticla de pe tava lui Armando i-a atras aten]ia. Venea acum de la birou, probabil. Se ridic`, stinse radioul [i se duse \n buc`t`rie s` \nc`lzeasc` cina [i s` pun` masa. Fl`c`rile sf\r\ir` la aprinderea boilerului [i apa de la du[ curgea \n cad`. Asta \nsemna c` mai avea un pic de timp ca s` preg`teasc` masa. Apa curgea ca [i timpul, biciuindu-i fa]a [i suprafa]a alunecoas` a c`zii. De s-ar fi scurs odat` cu ea toat` frustrarea, ar fi stat toat` noaptea acolo, s-o lase s`-i p`trund` p\n` \n suflet [i s`-i goleasc` m`runtaiele. Dar nu f`cea altceva dec\t s`-l relaxeze pu]in \nainte de a se a[eza s` cineze cu mama lui, dup` care o s` mai reziste un pic la televizor [i o s` se ascund` \n a[ternuturile de pe pat, p\n` c\nd se va preda, r`pus de somn, ca Samson care se predase filistenilor, slab [i umilit. Se piept`n` cu grij` [i se \mbr`c` \nainte s`-[i salute mama. Masa era preg`tit` [i ea punea farfuriile. – E[ti gata deja? – Da, mam`, ce mai lipse[te, te ajut cu ceva? – Nu, am pus tot, stai jos, e[ti obosit de la serviciu. Ultimele cuvinte se aud deja din buc`t`rie, \n timp ce ea iese din salon ca s` aduc` salata [i [erve]elele: obosit de la serviciu.
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
POVESTIREA LUNII
C\nd se \ntoarce, mama pune m\ncarea \n farfurii [i se a[az`. – Cum a fost la serviciu? Ai avut mult de lucru? Armando o prive[te f`r` s` se opreasc` din mestecatul p\inii. E atent` la m\ncare. C\nd simte privirea lui Armando, \[i ridic` privirea [i \i z\mbe[te. – Bine, s` nu vorbim despre serviciu. Doar eram \ngrijorat` pentru tine, nu ar`]i prea bine. – M-au concediat, mam`. – {i \]i spun asta dup` ce te-au ]inut la serviciu toat` ziua? C\t` nesim]ire. Uit`-te c\t e ceasul! Armando \[i imagineaz` cum ar sta lucrurile dac` [i-ar pierde memoria. Ar putea s` uite de concedierea lui [i s` se prezinte la serviciu \n fiecare zi \n alt loc, pentru c` nu [i-ar mai aduce aminte nici unde lucreaz`. {i ar putea s` fac` acela[i lucru cu tot ceea ce-l prive[te. Ar fi mai fericit. Ar dormi \n fiecare zi \n alt` cas`. Gusturile lui s-ar schimba \n func]ie de amintiri [i ar fi o persoan` diferit` \n func]ie de rolul care i-ar veni \n minte. Ar fi greu de recunoscut pentru c` nu ar mai putea fi exact cel care a fost. – Nu, mam`. Mi-au spus azi-diminea]`. Deja am vorbit despre asta. Am m\ncat am\ndoi la amiaz` [i am fost aici azi-diminea]`. – …Ah, da… a[a e, nu-mi aduceam aminte. Ce distrat` s\nt... [i ce-ai s` faci acum? – Nu [tiu. Acum cea mai rea boal` pe care o po]i avea e s` r`m\i f`r` serviciu. Lucrezi ani de zile \ntr-o firm`, \nv`]\nd, sprijinindu-]i colegii [i av\nd grij` s` nu creezi conflicte, lupt\ndu-te pentru ca proiectele profesionale s` ias` bine, pentru ca firma s` creasc`, [i noi, odat` cu ea, [i totul pentru ca s` te treze[ti \n strad`. F`r` nimic. Tot ce ai investit r`m\ne \n urm` [i ajungi \ntr-o
pia]` neluminat`, v`z\nd cum to]i alearg` dintr-o parte \n alta f`r` s` vad` c` e[ti acolo. Z\mbetele dispar [i r`m\ne doar p`m\ntul pe care calci, la care te ui]i tot timpul, calcul\nd unde o s`-]i cad` corpul c\nd o s` te pr`bu[e[ti. Mama lui bea pu]in` de ap` [i \l prive[te cu aten]ie c\teva secunde, timp \n care nu se aude nici m`car un ecou. Se a[terne o t`cere lung`, iar ei se privesc \n t`cere. – Nu, fiule. Ai calit`]i [i e[ti un om de valoare. |mi aduc aminte c\nd erai mic [i f`ceai colaje din h\rtie lucioas` pentru ora de a doua zi, f`r` s` ]i le fi cerut cineva. {i c\nd te-ai \nc`p`]\nat s` construie[ti un robot din cutii de carton, dup` ce abia \]i predaser` c\te ceva despre electricitate la [coal`... Nu, fiule. Cea mai rea boal` e uitarea. Restul s\nt doar circumstan]e. Au r`mas t`cu]i o vreme; se auzea zgomotul tac\murilor pe farfurii [i al apei turnate \n pahare. C\nd terminar` de m\ncat, str\nser` masa, iar Armando se a[ez` pe canapea s` se uite la televizor, \n timp ce mama lui f`cea ordine \n buc`t`rie. Imaginile de pe canalele TV se mi[cau f`r` o semnifica]ie concret`. Se g\ndi o clip` la femeia de la cafenea [i la \nt\lnirea cu ea. Ziua aceea era doar prima. Nu [tia bine din ce [ir. Mai r`mase o vreme a[ezat pentru a-i ]ine companie mamei, care st`tea deja pe canapeaua de al`turi. O s` mearg` \n cur\nd la culcare, se sim]ea obosit. M\ine nu trebuia s` se trezeasc` devreme. Putea s` petreac` lini[tit restul s`pt`m\nii. |ncepu s` cread` pu]in \n ideile pe care le purta de mult timp \n minte [i a]ipi u[or pe canapea. traducere din limba spaniol` de
Iulia Bob`il`
n
Constantin Vic`
Tableta, ultima frontier` restr\ng` prin panic`. Dac` \n cazul sistemelor de operare pentru computer puteai instala orice program f`r` a fi condi]ionat, \n cazul tabletelor, aplica]iile vin prin canalele de distribu]ie ale marilor companii de IT – de la Apple, Google la Samsung. Acestea controleaz` pia]a \ntr-un model de afaceri bizar, cu surse feudale [i capitaliste amestecate. Cu ceva efort, po]i instala orice pe un Android sau Ubuntu, dar companiile descurajeaz` astfel de comportamente libere, deci deviante. Utilizatorul r`m\ne doar un client, niciodat` un explorator. O alt` problem` este controlul asupra informa]iei pe care o cau]i sau o transmi]i mai departe. Dac` \n cazul revolu]iei Internetului pe PC, instrumentele erau cu totul \n controlul utilizatorului (de la navigatorul web la programul pentru file sharing), informa]ia reg`sibil` \n re]ea, posibilitatea de a merge din leg`tur` \n leg`tur` total deschis`, acum aplica]iile te ]in captiv(`) unui singur mod de a folosi informa]ia. Navigatorul web devine din ce \n ce mai pu]in folosit pe tablete iar aplica]iile \i iau locul. Ceea ce g`-
seai accesibil [i gratuit pe un website a devenit abonament pl`tit, \ntr-o aplica]ie. Mul]i spun c` e salvarea jurnali[tilor, a autorilor [i a editorilor, dar se va dovedi cel mai simplu mod de a canaliza aten]ia persoanelor [i de a \ngusta plaja de preferin]e [i posibilit`]i. Din acest joc vor c\[tiga doar marile companii care produc con]inut, cei mici se vor chinui s` supravie]uiasc`. Nimic nou sub soare. Marile ecosisteme informa]ionale (sau platforme) de]inute de Apple, Google [i Microsoft stabilesc regula jocului, cine [i unde poate avea o aplica]ie (pentru care se pl`te[te o tax` de g`zduire), cine o poate desc`rca [.a.m.d. Visul unor superstructuri socio-informa]ionale controlate a fost atins. Acum ne va fi mai u[or s` [tim totul despre tine. S` [tim ce, unde [i c\t cite[ti, cum cau]i cuvinte \n dic]ionare [i ce-]i place s` fotografiezi c\nd ie[i \n ora[. Vom [ti la ce or` ai adormit [i c\nd te-ai trezit (nu degeaba avem aplica]ia de alarm`!), vom [ti ce ]i-ai cump`rat [i de ce. Cunoa[terea e mai sigur` [i mult mai clar` ca-n cazul urm`ririi pe world wide web. Pentru c` acum respiri \n ecosistemul nostru, rezerva]ia digital`.
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
O [tire citit` \n treac`t afirma c` p\n` la finalul anului 2013 v\nzarea de tablete o va dep`[i pe cea de PC-uri. Cu alte cuvinte, noul instrument de lectur`, comunicare, distrac]ie [i vr`jire digital` nu va mai sta pe mas` sau \n poala utilizatorilor, ci direct \n m\ini, u[or de manevrat, u[or de aruncat, de folosit \n pat, pe tren, chiar \n toaleta, care, se [tie, e pentru intelectuali o anex` mai ciudat` a bibliotecii. Tabletele vor intra din acest an \n faza de impunere [i domina]ie, au dep`[it esotericul [i au devenit exoterice instrumente universale. Aparent este o eliberare. |n fapt, o nou` depedenden]` [i ghetoizare cultural`. Lumea s-a \mp`r]it \n cel pu]in trei categorii: cei care folosesc iPad (de la Apple), cei care s\nt adep]i Android (de la Google) [i conservatorii care folosesc tablete cu sistem Windows (cu predilec]ie 8, cel g\ndit pentru tablete). {i cursa e deschis`, Ubuntu (o distribu]ie de Linux) [i-a lansat de cur\nd sistemul de operare, special adaptat tabletelor. Toate aceste sisteme ori nu \]i las` libertatea de a instala aplica]ii, ori \ncearc` s` o
TEHNODROM
DILEMATECA
ALTFEL DESPRE ALTCEVA
n
pagina 21
pagina 22
RECENZII
LITERATUR~ Corina Sab`u, Dragostea, chiar ea, Colec]ia „EGO. Proz`“, Editura Polirom, 2012, 22,95 lei
Din dragoste Romanul Corinei Sab`u vine cu un titlu de speriat (Dragostea, chiar ea), iar autoarea abordeaz`, \ntr-adev`r, f`r` eschive, marea tem` \n care s-au \mpiedicat at\]ia. Pe protagonist` – Mia, o func]ionar` de treizeci [i care l\nceze[te \ntr-un minister, m`ritat` de ceva ani [i „f`r` vreun talent“ anume – o pa[te dezastrul [i „setea aceea de iubire absolut`“, odat` ce-l cunoa[te pe recent divor]atul IT-ist Teo. Ea renun]`, cum ne-am a[tepta, la confortul conjugal, pentru acest amor cam imprudent, din plictiseal`, frustrare, roman]iozitate ori toate la un loc, oricum – [i din impulsul, \nc` infantil, de a fi „considerat` special`“. Nu s\nt prea multe surprize de la acest scenariu melo, dar nu \n ac]iune e de g`sit \ndem\narea prozatoarei. Corina Sab`u desfoliaz` nuan]ele, c\te exist`, ale banalit`]ii, construie[te un personaj feminin plauzibil \n mediocritatea sa, ata[ant \n tres`ririle sale de bovarism. Aflat` la al doilea roman, dup` un debut apreciat pentru fine]ea perspectivei naratoriale de copil (romanul Blocul 29, apartamentul 1), prozatoarea \[i duce mai departe interesul pentru psihologia feminin` surprins` la ni[te v\rste simptomatice. Astfel, micu]ei Irina de 12 ani, aflat` la intersec]ia unor modele parentale contradictorii, \i urmeaz` acum Mia, mai b`tr\n` cu 20 de ani, aflat` pe pragul unor modele existen]iale ale \m-
plinirii erotice. De data aceasta, eroina se \mparte \ntre afec]iunea calm` oferit` de so]ul Vlad [i pasiunea pe care mai mult viseaz` c` o cunoa[te cu Teo. Cele mai bune pagini ale romanului, \n special din prima sa treime, filmeaz`, p\n` \nspre senza]iile lor capilare, tr`irile \nduio[`toare ale Miei, dubl\nd sentimentalismul comestibil cu unele reflexe de ironie auctorial`. C`ci Corina Sab`u \[i iube[te, f`r` \ndoial`, eroina, dar pare [i s` urm`reasc` uneori, de la o distan]` amuzat`, felul cum \[i umfl` ea emo]iile ca pe ni[te baloane de s`pun. Probabil [i din dorin]a de a dep`[i miza celui dint\i volum al s`u, autoarea nu r`m\ne, totu[i, consecvent` perspectivei feminine unice [i o situeaz` \ntr-un cadril amoros, detaliat \n cea de-a doua jum`tate a romanului. Acesta ia o form` oarecum dramaturgic`, pe m`sur` ce asist`m la baletul de \nvinuiri, regrete [i atacuri reciproce ale cuplurilor Mia – Vlad, respectiv Teo – Lily. De[i de ambele p`r]i a intervenit deja divor]ul sau desp`r]irea, protagoni[tii s\nt acum tra[i, cu o for]` aproape gravita]ional`, \napoi – Teo nu se poate \ndep`rta de copiii s`i [i nici de mama acestora, Lily, iar Mia \l regret` tot mai mult pe so]ul p`r`sit –, erod\nd „visul de iubire“ creat la \nceput \ntre Mia [i Teo. De fapt, ravagiile ne\mplinirii erotice trecute sau prezente \i afecteaz` pe to]i cei patru actan]i [i de fiecare dat` balan-
LITERATUR~
Un roman cu cheie sau despre texisten]` cu Nepotul lui Dracula Primul roman al lui Alexandru Mu[ina – Nepotul lui Dracula – este, \n primul r\nd, orice s-ar spune, un roman cu schepsis, cu cheie, scris \n registru ludic, parodic. Venind oarecum \n continuarea unor texte (epistolare) din volumele Scrisorile unui fazan [i Scrisorile unui geniu balnear, textul lui Mu[ina ne propune, de aceast` dat` \n not` romanesc`, aceea[i critic` a valorilor unei modernit`]i paradoxale, totul asezonat cu redarea unui mediu familiar autorului, cel al Literelor bra[ovene. Astfel, fiecare dintre personajele romanului \[i are corespondentul s`u real, pentru „cunosc`tori“ nefiind o dificultate identificarea modelelor cu pricina. Dincolo de acest aspect cu iz de senza]ional – presupun, [i probabil cu \ndrept`]ire, c` autorul a mizat pe aceast` strategie pentru a-[i promova cu brio romanul –, avem textul. Practic, realitatea este \ncapsulat` \n text, conform principiului „texisten]ei“, ingenioas` sintagm` care sugereaz` \mpletirea p\n` la confundare a vie]ii [i scriiturii – mai exact spus, „via]a [i textul s\nt ca o band` a lui Moebius.“ Sau – dup` cum ar spune personajul principal al romanului, Florin Angelescu Dragulea, asistent de literatur` francez` la Literele bra[ovene, \n teza sa de doctorat despre semioza uit`rii [i amintirii la Marcel Proust – „totul e text, via]a e text, trupul e text, sufletul e text, natura e text.“ |n acest caz, registrul ludic/parodic al scrierii e pe deplin justificat, venind \n completarea unei
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Alexandru Mu[ina, Nepotul lui Dracula, Editura Aula, 2012, 35 lei
realit`]i s`race. De[i pentru Alexandru Mu[ina literatura e cel mai serios lucru cu putin]`, el o trateaz` \n cel mai „neserios“ mod cu putin]`, ca pe o juc`rie – sofisticat`, ce-i drept. S` fie dorin]a de a propune un text pentru mase un nou tip de divertisment, dup` cum sugera unul dintre cronicarii acestui roman? Tot ce-i posibil. Alexandru Mu[ina nu este \ns`, din acest punct de vedere, un deschiz`tor de drumuri, textul s`u av\nd un predecesor demn de toat` stima \n romanul Tez` de doctorat, al unui alt autor bra[ovean, Caius Dobrescu. Ambele romane mizeaz` pe o intransigent` critic`, nu numai a mediului universitar, ci [i a societ`]ii moderne \n genere, folosind iscusit, \n acest sens, umorul (grotesc), bufoneria, histrionismul, ironia. Cred \ns` c`, \n mod paradoxal, de[i caracterizate printr-un stil lejer [i pl`cut, acest tip de scrieri romane[ti nu au \nc`, \n România, un public format, trec\nd aproape neobservate [i, \n consecin]`, necitite. |ntr-un citat critic (inventat) de pe coperta a IV-a, cititorul e avertizat c` „Pentru romanele cu vampiri, Nepotul lui Dracula este ce a fost, la vremea lui, Don Quijote pentru romanele cavalere[ti.“ Aceast` apreciere a fost formulat` de c`tre Virgil Podoab` (din c\te [tiu), vizat fiind \ns` romanul lui Caius Dobrescu. Iat`, leg`tura dintre cele dou` romane este confirmat` [i prin preluarea acestei remarci de c`tre Alexandru Mu[ina. Un alt aspect import` \ns` aici: compara]ia cu scrierea lui
sul fragil dintre nostalgia pentru un trecut comun [i dorin]a bovaric` de noutate se reface dup` alte coordonate de personalitate. Cel pu]in \n inten]ie, c`ci prozatoarei nu-i ies [i celelalte trei personaje la fel de conving`tor [i de nuan]at precum cel al Miei. Pe c\t de subtil acumulase \n prima sa parte momentele suflete[ti mici, ca \ntr-un efect-fluture, pe at\t de senza]ionalist ajunge romanul pe ultima sut` de metri. C`ci cele dou` cupluri destr`mate anterior se recompun, \ns` doar \mprumut\nd ceva recuzit` de dramolet`: gesturi abrupte, ultimatum-uri, dezv`luiri absolute [i destul de mult patos. |n pofida acestor sc`deri, Corina Sab`u r`m\ne o prozatoare onest`, cu atuuri care s` compenseze. Unul din ele const` \n firescul cotidian al pove[tilor sale, \n autenticitatea mediilor sociale pe care le \ntrez`rim. Ele reflect` o realitate contemporan` [i familiar` cititorului – tipuri umane, genuri profesionale, situa]ii urbane etc. perfect române[ti –, dar cu o dozare a detaliilor [i un cadraj sentimental care arat` o disciplin` literar` superioar` simplului reportaj sociologic.
Adriana Stan
Cervantes sugereaz`, [i nu \ntr-un mod subtil, o dorin]` de schimbare a paradigmei [i \n romanul vremurilor noastre, schimbare – cu mai mult sau mai pu]in succes – propus` prin cele dou` scrieri deja amintite. A reu[it acest demers \n cazul lui Alexandru Mu[ina? Probabil e prea devreme pentru a ne pronun]a, dar am senza]ia c` romanului Nepotul lui Dracula – a[a cum s-a \nt\mplat [i cu excelentul roman al lui Caius Dobrescu – \i va fi, totu[i, greu s` se impun` \n prezent pe pia]a literar` româneasc`, \n ciuda actualit`]ii sale incontestabile. Cine s` fie de vin`? Autorul? Cititorul? Ambii? Greu de spus.
Raul Popescu
Bob Dylan, Suflare \n v\nt. 100 de poeme traduse de Mircea C`rt`rescu, Editura Humanitas Fiction, 2012, 39,90 lei
Only rock’n’roll treaz` sensul original, dar se adapteaz` perfect limbii române. F`r` \ndoial`, unele texte s\nt mai dificil de tradus dec\t altele, inten]ia de a sus]ine rima fiind un efort de care un traduc`tor obi[nuit ar fi poate mai pu]in capabil. Fiecare dintre cele o sut` de poeme e, \n sine, o aventur` pe un teren incert, date fiind structurile metaforice create \ntr-o deplin` libertate, dintr-un material lingvistic proasp`t [i neconven]ional. Unul dintre cele mai celebre imnuri ale libert`]ii, „Vremurile s\nt \n schimbare (The Times They Are A’Changin’)“, \[i p`streaz` intact` sonoritatea profetic`: „Scriitori [i voi, critici / Ce cu pana munci]i / Veghea]i, c`ci o alt` / {ans` n-o s` primi]i / Roata \nc` se-nv\rte / Prea cur\nd nu vorbi]i / C`ci nu se [tie ce nume r`sare / Obscurii de ieri s\nt azi cei vesti]i / C`ci vremurile s\nt \n schimbare.“ „Domnul cu tamburin`“, probabil cea mai cunoscut` crea]ie a lui Dylan, este [i unul dintre cele mai intens „poetice“ texte scrise de acesta, a c`rui complexitate transpare clar [i \n varianta româneasc`: „Las`-m` s` dipar \n fumul spiralat al min]ii mele / Printre-ale timpului castele, prin frunzarele-nghe]ate / Prin b\ntui]i copaci, spre plajele br`zdate / S` nu ne-ajung`-n veci al sor]ii c\ine / Da, s` dansez f`c\nd cu m\na sub cer de diamant / Un decupaj vibrant, de nisip \nconjurat / De-amintire \nc`rcat, sub fa]a m`rii scufundat / S`
LITERATUR~ John Steinbeck, La r`s`rit de Eden, traducere din limba englez` [i note de Any Florea, Colec]ia „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2013, 47,95 lei
Aron [i Caleb Precum \n multe alte romane, nara]iunea se grefeaz` pe decorurile familiare biografiei scriitorului: fermele californiene [i, \n general, societatea american` interbelic` (de la sf\r[itul Primului R`zboi Mondial, mai precis). Chiar unul dintre eroii centrali ai c`r]ii – Samuel Hamilton – este construit pe profilul bunicului matern (cu acela[i nume) al autorului, fermier californian (cu nou` copii!). |n text apare, fugitiv, [i un t\n`r – John Steinbeck –, ne\ndoios autorul \nsu[i. Hamilton se ata[eaz` de un vecin bogat, Adam Trask, sosit \n zon` cu visuri mari, destr`mate abrupt. Sedus inexplicabil de o fiin]` tarat` (uciga[` a propriilor p`rin]i [i fost` prostituat` brutalizat`), Cathy Ames, pe numele ei, cu care, de altfel, se c`s`tore[te [i are doi gemeni – Aron [i Caleb –, Adam crede c` a intrat \n Paradisul terestru. Cathy \l treze[te \ns` din reveriile idilice, \ntr-o clip` de isterie maladiv`, c\nd \l \mpu[c` \n um`r. Ulterior, \l abandoneaz` \mpreun` cu cei doi b`ie]i. Trask, de[i iremediabil c`zut \n depresie, revenit, mai precis, la starea de confuzie a tinere]ii, \[i va cre[te fiii cu ajutorul lui Samuel Hamilton [i a buc`tarului personal (chinez) Lee. Seara, cei trei b`rba]i se arunc` \n lungi conversa]ii metafizice, axate pe „Cartea Facerii“ [i, cu prec`dere, pe mitul lui Abel [i Cain. Tema central` de discu]ie r`m\ne libertatea de alegere a individului (conferit` prin actul crea]iei divine). Transferul semiotic e foarte precis: Aron [i
Gabriela Gl`van
Caleb reprezint` actualiz`ri intertextuale ale fra]ilor biblici. |nsu[i titlul romanului trimite la versetul 16 din capitolul 4 al „Facerii“, \n care Cain pleac` din fa]a lui Dumnezeu „la r`s`rit de Eden“. Gemenii s\nt antagonici. Aron devine idealist [i generos ca [i tat`l s`u, Caleb mo[tene[te ceva din instinctualitatea frust` a mamei (ajuns`, dup` abandonarea familiei, proprietar` de bordel sado-maso). Caleb \i provoac` traume emo]ionale lui Aron, care va [i muri, mai apoi, pe front. Morala romanului ([i a Bibliei, p\n` la urm`!) este aceea c` supravie]uitorul, de[i dec`zut, va mo[teni p`m\ntul. Caleb prime[te, \n final, binecuv\ntarea defazat` a lui Adam – binecuv\ntarea unui p`rinte resemnat \n fa]a for]ei liberului arbitru pe care el l-a creat [i \ng`duit. Cu un astfel de gest \ncepe, de fapt, \n viziunea lui Steinbeck, complicata istorie a umanit`]ii.
Codrin Liviu Cu]itaru
pagina 23
De[i foarte prost primit de critica american` la momentul apari]iei (1952), romanul lui John Steinbeck East of Eden/La r`s`rit de Eden a devenit un best-seller, aproape instantaneu. Prozatorul \nsu[i avea convingerea ferm` c` scrisese, \n sf\r[it, romanul vie]ii sale, „singura carte adev`rat`“ pe care ar fi redactat-o vreodat`, dup` cum m`rturisea entuziast. Peste zece ani, \n 1962, Comitetul Nobel p`rea s`-i dea dreptate, consider\nd epicul \n cauz` motivul principal de acordare a \naltului premiu pentru literatur`. Dac`, la apari]ia propriu-zis` a textului pe pia]a cultural` de peste Ocean, recenzen]ii americani \i repro[au scriitorului un exces de intertextualizare/contextualizare a Bibliei (mai precis, a „C`r]ii Facerii!“) \n intrig`, mai t\rziu, tocmai acest background de simbolistic` teologic` a devenit punctul de interes major \n hermeneutica romanului. Steinbeck dedicase cartea, de la bun \nceput, fiilor s`i – Thom [i John (de [ase [i, respectiv, patru ani. \n momentul apari]iei opus-ului) – [i mul]i au b`nuit aici un subtext realist (o poveste despre antinomiile ireconciliabile [i ireductibile ale existen]ei, pe care urma[ii autorului o puteau folosi ca premis` teoretic` la intrarea \n via]`). |n fond, Steinbeck ]intea mai departe: le oferea copiilor s`i o parabol` modern` asupra episodului biblic al lui Abel [i Cain, cu inser]ii sofisticate \n universul obscur al fratricidului, sordidului [i pasionalit`]ii morbide.
uit complet de ast`zi p\n` m\ine.“ „Nu e C`rt`rescu, e Dylan“, afirm` traduc`torul spre sf\r[itul prefe]ei, recunosc\ndu-[i, totu[i, „umbra“ [i amprenta – inevitabile, de altfel. |nt\lnirea dintre cei doi poe]i are, pe deasupra, [i farmecul unei anumite gratuit`]i ce caracterizeaz` \nt\mpl`rile cu adev`rat memorabile. Tocmai pentru c` Dylan nu „trebuie“ tradus (pentru c` cine \l iube[te l-a \n]eles deja), proiectul lui Mircea C`rt`rescu este o reu[it` cu at\t mai incitant`. Poezia arti[tilor rock e parte integrant` a unei viziuni ce a influen]at major genera]ii \ntregi, \n deceniile postbelice, publicarea ei f`c\nd parte dintr-un proces de asimilare a fenomenului \n cultura contemporan`. C`r]ile lui Leonard Cohen [i Bob Dylan s\nt, la ora actual`, tot mai mult acceptate ca literatur` veritabil`, iar traducerea lor \n române[te nu poate fi dec\t prilej de desf`tare.
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Interesul lui Mircea C`rt`rescu pentru poe]ii rock s-a concretizat (\nc` o dat`, dup` traducerile din Leonard Cohen) \ntr-o \nt\lnire-eveniment: aceea dintre limba român` [i versurile unuia dintre cei mai influen]i [i extravagan]i cantautori dintotdeauna, Bob Dylan. Volumul Suflare \n v\nt. 100 de poeme traduse de Mircea C`rt`rescu este o antologie ce cuprinde versuri compuse de Bob Dylan pentru muzic` (lyrics), \ntre 1962 [i 2001, precedat` de prefa]a traduc`torului. |n mod cert, apari]ia acestui volum r`spunde unei nevoi mai complexe dec\t simpla transpunere \n limba român` a unor texte devenite celebre prin muzic`. Versurile au o alt` sonoritate \n c\ntec, dar, odat` izolate de acesta, \[i reechilibreaz` sensul \ntr-o dimensiune nou`, sporindu-[i misterul. A[adar, cum sun` Dylan \n române[te? Tradus de un poet ce-i cunoa[te at\t de bine muzica, [i ea parte din descoperirea unui adev`rat „continent poetic“ al culturii rock, Dylan pare trecut prin metamorfoza unui contact prin care textele sale devin, \ntr-un anume sens, [i ale lui Mircea C`rt`rescu. Jocul traducerii ascunde, undeva la suprafa]`, un joc poetic dinamic [i generos ce-i reune[te pe cei doi poe]i \ntr-o singur` voce. Dubla calitate a traduc`torului \l ajut` s` modeleze, cu un sim] fantastic, ritmuri [i forme ce p`s-
DILEMATECA
RECENZII
LITERATUR~
pagina 24
RECENZII
SF Sebastian A. Corn, Skipper de interzon`, Editura Millennium Books, 2012, 20 lei
Tristan [i Melody Skipper de interzon` este un cyberpunk à la Sebastian A. Corn, cu cyberul lui de doctor, sim]it, n`scut, izvor\t din el, din amintirile [i visele lui de chirurg toracic, [i nu ap`rut peste noapte pe masa de lucru a unui geek, cu punkul lui de doctor respectabil, lupt`tor pentru cauza medicilor [i a medicinei, cu punkul lui ap`rut din benzile desenate fran]uze[ti [i din pove[tile lui Gibson [i din acordurile lui Jimmy Hendrix sau Joe Satriani sau Frank Zappa, cu tot bagajul lui sefisto-postmodernisto-mainstreamisto-nu-mai[tiu-cum al singurului sefist prezent \n Postmodernismul românesc al lui C`rt`rescu, al singurului sefist la fel de acas` la Nemira sau la Millennium Books ca la Cartea Româneasc` (ei, asta era \nainte de apari]ia humanitasului Adrian Buzdugan), cu subiectele lui r`s`rite din privirea realit`]ii cu microscopul, mai mult dec\t din inventarea de idei, concepte, anticipa]ii [i gadgeturi SF, de[i pu]ini s\nt autorii români de SF al c`ror bazar de m`run]i[uri s` farmece cititorul precum al lui Corn, dar Corn pare a desena minuni ale tehnicii p\n` [i c\nd vorbe[te despre chirurgie, a[a cum o face \ntr-unul dintre cele mai ciudate [i, totu[i, mai rupte din realitate romane care s-au scris la noi (S` m` tai cu t`i[ul bisturiului t`u, scrise Josephine, Nemira, 1998), cu toate astea vine Sebastian A. Corn \n tentativa lui de a ne subjuga din nou stilului (cineva
spunea c` tocmai lipsa stilului este stilul lui Corn, dar nu prea s\nt de acord, pentru c` omul are o tu[` a lui, o frazare a lui, ni[te tropi ai lui), subiectului (greu de povestit) [i \ntregului val de semne, simboluri, idei [i construc]ii pe care le pune \n 150 de pagini dense, dense cum numai prin sefeul românesc nou`zecist mai po]i g`si, [i acum \mi amintesc o expresie care circula \n acei ani, hipertext arhivat, bun` expresie, c` a[a e [i cu Skipperul lui Corn, ce e spus e numai o bucat`, o fa]`, o p`rere, o latur`, un v\rf de aisberg, [i fiecare pagin` are \n spate o poveste nescris`, fiecare paragraf are \n spate o zbatere, un concept, o idee, bine, eu mai [i exagerez aici, dar c`r]ile lui Corn, at\t de stranii \n frumuse]ea lor, au darul `sta, de a te face s` exagerezi vorbind despre ele, c`r]ile lui Corn nu se cer vorbite, se cer citite, se cer \ntoarse pe dos, [i pe-o parte, [i pe cealalt`, scuturate de vorbe [i de verbe, iar \n acest caz, al Skipperului de interzon`, cititorul e obligat s`-[i pun` echipamentul [i s` se lase pe m\na operatorului de salt, pe-a controlorului de stare secund` [i s`-[i fac` treaba \n \ncercarea de a afla ce e p\n` la urm` cu doctorul `sta care scrie cyberpunk [i... cyberpunk? acum, \n secolul 21? cine mai cite[te a[a ceva, c` `sta era dep`[it \nc` din ziua na[terii lui [.a.m.d., zic, au zis [i vor zice destui, dar uite c` merge, uite c` povestea lui Corn rezist` [i, o dat` la zece ani, cineva o public`, iar doc-
ESEU
Dinu Pillat [i principiul reverbera]iei Publicarea recent` a romanului „cu legionari“ A[tept\nd ceasul de apoi (Humanitas, 2010), al c`rui manuscris fusese confiscat de Securitate \n anii prigoanei staliniste, l-a readus pe Dinu Pillat \n actualitate, fapt ce a determinat, ca [i \n cazul lui Steinhardt, o binevenit` tentativ` de recuperare editorial` a \ntregii sale opere – literare [i, nu mai pu]in, critice. Astfel, pe l\ng` romanul men]ionat, tot la Humanitas i-au ap`rut [i celelalte texte propriu-zis literare (Tinere]e ciudat` [i alte scrieri, 2011), prezentul op incluz\nd doar o prim` selec]ie de „eseuri, evoc`ri [i sinteze“, precum [i o „addenda“ cu c\teva pagini din coresponden]a intim` a autorului. Impresioneaz` mai cu seam` lectura epistolelor adresate lui C`linescu la ie[irea din pu[c`rie, patetice prin obstina]ia fostului asistent universitar de a menaja susceptibilitatea „magistrului“ [i de a re\nnoda leg`turile vechi. La fel de revelatoriu pentru \n]elegerea personalit`]ii lui Dinu Pillat mi s-a p`rut \ndemnul la reflec]ie [i ascez` adresat propriei fiice, Monica, aflat` la v\rsta entuziasmului poetic: „Afl` de la mine c` este bine s` ai [i epoci din acestea de stagnare. A scrie mereu, a scrie mult poate s` duc` la un fel de infla]ie a crea]iei.“ Dinu Pillat nu a scris mult. {i, at\t c\t a scris, s-a str`duit s` se \ndep`rteze, profilactic, de stilul seduc`tor-petulant al „divinului“ critic \n preajma c`ruia [i-a f`cut ucenicia. Remarc\nd
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Dinu Pillat, Spectacolul rezonan]ei. Eseuri, evoc`ri, sinteze, Edi]ie \ngrijit` de Monica Pillat [i George Ardeleanu, Not` asupra edi]iei [i Note de Monica Pillat, Prefa]` [i Dosar de referin]e critice de George Ardeleanu, Editura Humanitas, 2012, 49 lei
drept tr`s`tur` distinctiv` a scrisului pillatian propensiunea c`tre impersonalizare [i obiectivare (iar \n literatur`, refuzul artificiului \n favoarea autenticit`]ii), George Ardeleanu atrage [i el aten]ia, \n prefa]`, asupra antic`linescianismului textelor din prezentul volum. De la profesorul s`u, Dinu Pillat nu a \mprumutat dec\t tehnica portretului [i metoda monografic`, elocvent ilustrate de studiile [i articolele din prima sec]iune a c`r]ii („Scriitorul ca personaj“). Aici s\nt de g`sit [i cele mai substan]iale buc`]i exegetice, de-ar fi s` amintesc doar teza de doctorat cu titlul „Contribu]iuni la biografia lui Ion Pillat“ – un document pe drept cuv\nt excep]ional, \n care informa]ia e prezentat` extrem de persuasiv, prin intermediul reconstituirii memorialistice –, ori comentariile percutante, doldora de idei noi [i originale, despre via]a [i opera unor scriitori ca G. Top\rceanu, Gala Galaction, Ovid Densusianu, Br`tescu-Voine[ti, Eliade, Geo Bogza, Vladimir Streinu [.a. A doua secven]` masiv` a volumului, inspirat intitulat` „Principiul reverbera]iei“ („reverbera]ia“ suger\nd tocmai dep`[irea subiectivismului, a narcisismului auctorial), reune[te studiile cu caracter mai general, de sintez` istoriografic`, f`r` imixtiuni confesiv-memorialistice, \n care aten]ia criticului se focalizeaz` asupra unor fenomene specifice, precum simbolismul, balcanismul, „anarhismul modernist“ etc. Pe l\ng` „Ro-
torul mai trece o dat` prin ea, c`, nu-i a[a?, unii scriitori au sim]ul datoriei [i nu pot l`sa textele a[a cum erau [i, uite-a[a, la a doua rescriere, Skipperul a ajuns s` fie roman dup` standardele americane, alea care zic c` de la 40.000 de cuvinte pove[tile s\nt romane, iar noul (vechi) roman al lui Corn spune o poveste despre oameni obi[nui]i afla]i \n \mprejur`ri neobi[nuite, a[a cum fac toate romanele bune, o poveste despre Tristan Mors, care a ajuns skipper, ceea ce Yukio Mishima n-a ajuns, de[i [i-a dorit, [i o spune cam a[a: „Mmm, ea ce-o s` vrea? Bani din `ia, pentru clasa de mijloc, care te \ngr`[au [i te f`ceau s` nu-]i la[i fata s` ias` cu orice fel de b`iat? I-ar fi pl`cut afaceri din alea, \n care regulai secretare \n antract, pentru ca seara s`-]i \ntrebi nevasta: [i tu ce mai faci, iubi? Ce fel de bani i-ar fi pl`cut celei c`reia obi[nuiesc acum s`-i spun Melody?“
Michael Haulic`
manul de senza]ie \n literatura român` din a doua jum`tate a secolului al XIX-lea“, lucrare prezentat` ca tez` secundar` \n cadrul doctoratului \ndrumat de G. C`linescu, grupajul mai include [i alte exegeze meritorii, de factur` comparativ`, referitoare la istoria romanului românesc [i european, plus c\teva cronici [i recenzii menite a eviden]ia preferin]ele de lectur` ale criticului (printre care se num`r` Malraux, Mihail D. Ralea sau Ionel Teodoreanu, autor al Medelenilor [i poet elegiac de nuan]` tragic` \n placheta postum` La por]ile nop]ii). Prin scepticism [i ironie, prin spiritul ei tolerant, dar [i prin nu [tiu ce nobil` discre]ie, critica lui Dinu Pillat ar putea oferi tinerilor de azi o alternativ` la modelul accentuat personalist acreditat \n spa]iul public de C`linescu [i de emulii s`i cu obsesii canonizante. Pentru c`, \n clipele ei de gra]ie, critica \nceteaz` de a mai fi o manifestare a voin]ei de putere [i de autoritate, pentru a deveni, \n schimb, o form` de admira]ie [i, uneori, chiar de fericire.
Antonio Patra[
Chrystia Freeland, Plutocra]ii. Ascensiunea noilor superboga]i ai lumii [i declinul tuturor celorlal]i, traducere din limba englez` de C`t`lin Dr`c[ineanu, Colec]ia „Economie [i societate“, Editura Polirom, 2012, 32,95 lei
Ieri tocilar, azi miliardar mat` \n bun` parte din fo[ti tocilari. De[i numero[i, noii superboga]i americani nu s\nt singuri pe lume, \n categoria ieri tocilari, azi miliardari put\nd fi \ncadra]i [i numero[i lideri chinezi sau oligarhi ru[i a c`ror pondere \n clubul restr\ns al plutocra]ilor globali este \n cre[tere. Din capitolul al doilea, dedicat culturii plutocra]ilor, afl`m c` ace[tia s\nt bine educa]i, [i-au construit singuri averile, continu` s` munceasc` [i cred \n general c` e normal s` te \mbog`]e[ti. Exist` [i viziuni etreme, precum cea a miliardarului rus Mihail Hodorkovski – ajuns \ntre timp la \nchisoare –, care era convins, la un moment dat, c`, dac` cineva nu este oligarh, asta \nseamn` c` ceva nu e \n regul` cu el. Capitolul al treilea discut` statutul de superstar al plutocra]ilor \ntr-o societate dependent` de mass-media, oferind exemple din lumea financiar-bancar` [i cea a show-biz-ului, iar urm`torul trateaz` modul \n care ace[tia reu[esc s` foloseasc` revolu]iile politice, economice sau tehnologice, \n avantajul lor. |n capitolul al cincilea, autoarea atrage aten]ia c` unul din fenomenele periculoase asociabile cu ascensiunea plutocra]ilor este abuzul de rent-seeking. Termenul se refer` la practica celor care au ajuns \n v\rful piramidei de a limita accesul tuturor celorlal]i membri ai societ`]ii care \ncearc` s` ajung` acolo. |n cazul SUA, extin-
ISTORIE {tefan Bosomitu, Mihai Burcea (coord.), Spectrele lui Dej. Incursiuni \n biografia [i regimul unui dictator, Studiu introductiv de Dennis Deletant, Editura Polirom, 2012, 39,95 lei
Incursiuni \n istoria lui Dej toare la represiune [i victime, [i ascensiunea analizelor axate pe jocurile puterii, pe studiul ideologiei [i al vie]ii cotidiene. Se remarc` documentarea solid`, cu valorificarea arhivelor [i a surselor edite, \n schimb ancorarea teoretic` [i demersurile comparatiste s\nt mai pu]in frecvente. Studiile se citesc cu mare interes [i folos intelectual, fie c` este vorba de \nceputurile carierei lui Dej (de exemplu, studiul lui Mihai Burcea despre evadarea de la Craiova a lui Constantin Doncea, Gheorghe Dumitru Petrescu [i Gheorghe Vasilichi, \n ianuarie 1935, eveniment care l-a plasat pe Dej \n pozi]ia de cel mai important lider comunist aflat \n \nchisoare \n anii ce au urmat), de postura lui Dej \ntre Moscova [i Beijing (studiu de Mihai Croitor) sau de posteritatea dictatorului (analiz` de Manuela Marin). Deosebit de interesante s\nt grupajul de articole despre rela]iile lui Dej cu rivalii din structurile de conducere ale partidului – rela]iile cu {tefan Fori[ (autor: Dan C`t`nu[), cu Lucre]iu P`tr`[canu (Liviu Ple[a), cu „grupul moscovit“ (Dan Dr`ghia) [i cu Miron Constantinescu ({tefan Bosomitu) – [i analiza Marei M`rginean pe raportul dintre industrializare [i urbanizare \n cazul Hunedoara. Desigur, s-ar putea glosa mult pe marginea subiectelor netratate \n volum. De exemplu, lipse[te o analiz` pe „oamenii lui Dej“, fie ei vechi tovar`[i din ilegalitate, fie ei tehnocra]i recu-
Bogdan Barbu
pera]i pe parcursul exercit`rii puterii. Utile ar fi fost [i o cercetare sistematic` a raporturilor cu liderii sovietici, at\t \n perioada dependen]ei accentuate fa]` de Moscova, c\t [i \n cea a desprinderii de sub tutela Kremlinului, sau compara]ia cu al]i lideri comuni[ti contemporani (de exemplu, cu Walter Ulbricht, Antonín Novotn? [i/sau Josip Broz Tito). Pe de alt` parte, coordonatorii volumului s-au ferit s`-[i asume exhaustivitatea [i au preferat s` afirme ferm faptul c` demersul lor ofer` doar „incursiuni“ \n istoria lui Dej [i \n cea a României guvernate de acesta. Or, din acest punct de vedere, pariul este sus]inut, volumul se cite[te cu interes iar cercet`rile viitoare vor trebui s` ]in` seama de contribu]iile [tiin]ifice adunate \n paginile sale.
Bogdan Murgescu
pagina 25
Volumul prezentat are la origine o conferin]` organizat` de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului [i Memoria Exilului Românesc (IICCMER), \n noiembrie 2011. Promptitudinea public`rii reprezint` \n sine o performan]`, mai ales dac` avem \n vedere multele situa]ii \n care volumele diverselor conferin]e apar abia cu mul]i ani \nt\rziere. Un alt plus ce se cuvine semnalat este civilitatea Cuv\ntului-\nainte al celor doi coordonatori. |n spa]iul public, IICCMER s-a f`cut remarcat \n ultimul timp mai mult prin atacurile noii conduceri a Institutului la adresa vechii sale conduceri, ca [i prin multiple semne de disfunc]ionalitate; \n acest context, faptul c` {tefan Bosomitu [i Mihai Burcea mul]umesc, \n aceea[i fraz`, lui Vladimir Tism`neanu [i Ioan Stanomir (v\rfurile conducerii anterioare) [i lui Dinu Zamfirescu [i Andrei Muraru (actuala conducere IICCMER) reprezint` un act de curaj, o \ncercare de a se comporta decent \ntr-o lume \n care indecen]a pare la ea acas`. Pe l\ng` Cuv\ntul-\nainte [i Studiul introductiv semnat de Dennis Deletant, volumul cuprinde 15 studii dedicate unor aspecte ale carierei [i regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, precum [i un set de 71 de ilustra]ii alb-negru. Cele 15 studii reprezint` o radiografie destul de fidel` a schimb`rilor de accent \n cercetarea istoriei comunismului, reflect\nd erodarea par]ial` a hegemoniei de]inute anterior de contribu]iile referi-
derea acestor practici a ajuns s` afecteze profund unul din principiile fondatoare ale na]iunii, cel al incluziunii, care promite acces egal la oportunit`]i economice, tuturor cet`]enilor. Perspectiva lucr`rii este una neoliberal`, amintind pe alocuri de entuziasmul pro-globalizare ce r`zbate din c`r]ile lui Thomas Friedman: capitalismul a triumfat odat` cu sf\r[itul R`zboiului Rece [i, prin urmare, avem nevoie de capitali[ti ca de aer; tr`im, f`r` s` ne d`m seama, \ntr-o nou` epoc` de aur, modelat` de globalizare [i de revolu]ia tehnologic`; plutocra]ii s\nt inteligen]i, educa]i [i pe alocuri chiar simpatici. O alt` influen]` vizibil` este Superclass-ul lui David Rothcopf, termenul fiind des folosit pe parcursul lucr`rii. Spre deosebire \ns` de alte lucr`ri recente care se ocup` de superboga]ii planetei, abordarea Chrysiei Freeland este una ce \mbin` perspectiva economic` [i cea politic`, \n \ncercarea enun]at` de la bun \nceput de a oferi o viziune c\t mai echilibrat` asupra subiectului. |n ce m`sur` [i reu[e[te, asta r`m\ne s` afla]i din paginile c`r]ii.
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Judec\nd dup` titlul c`r]ii, te-ai a[tepta s` ai de-a face cu un discurs clasic de st\nga, care s` \nfiereze inegalit`]ile sociale tot mai pronun]ate ale erei globaliz`rii [i pe exponen]ii noii clase exploatatoare. Parcurg\nd-o \ns`, ai surpriza s` consta]i c` autoarea, fost` jurnalist` la Financial Times, actualmente editor online la Thompson Reuters, propune o viziune nuan]at` asupra celor care formeaz` noua elit` economic` [i politic` global`. Chrystia Freeland nu \[i propune s` \i desfiin]eze (\n scris) pe plutocra]i, ci s` \i analizeze ca pe o specie aparte ce merit` studiat` pentru \n]elegerea mecanismelor schimb`rilor prin care trece sistemul mondial. Cine s\nt plutocra]ii, de unde vin, cum g\ndesc [i cum interac]ioneaz` cu ceilal]i? – s\nt principalele \ntreb`ri la care cartea \[i propune s` r`spund`. Apelul la istorie oferit \n primul capitol ne ajut` s` \n]elegem mai bine de ce majoritatea plutocra]ilor provine (\nc`) din Statele Unite. Dinamismul [i mobilitatea accentuat` ale societ`]ii, precum [i solida tradi]ie antreprenorial` continu` s` produc` mari cantit`]i de inova]ie [i bog`]ie, la fel cum se \nt\mpla [i cu un secol \n urm`. Dezvoltarea accelerat` a sectorului IT a produs un val de superboga]i diferi]i structural de genera]iile anterioare, aduc\nd \n prim plan matematicieni, ingineri [i informaticieni foarte bine preg`ti]i – \ntr-un cuv\nt, o superclas` for-
DILEMATECA
RECENZII
POLITOLOGIE
pagina 26
RECENZII
FILOZOFIE Platon, Theaithetos, traducere, interpretare [i note de Andrei Cornea, Editura Humanitas, 2012, 32 lei
Pe c\t posibil |n]eleg s` omagiez bucuros noua versiune a dialogului Theaithetos al lui Platon, \n traducerea subtil`, clar` [i sistematic` a lui Andrei Cornea, spun\nd o poveste. Ea apar]ine unei expresii a filozofiei grece[ti care s-a referit ini]ial la o cenzur` a dorin]ei sufletului de a sem`na zeului, [i ea spune c` aceast` asem`nare se poate face pe c\t este posibil. Putem spune multe despre sursa expresiei \n cultura m`surii \n Grecia veche, de la tragedie la sistemul medical grecesc. Dar povestea ulterioar` apari]iei ei \n Theaithetos este [i mai interesant`: ea a fost transformat` de Aristotel \n legitimarea gradualit`]ii fiec`rei facult`]i a sufletului. Plotin a preluat-o [i a pref`cut-o \ntr-un instrument de a[ezare pe scara lumii a tuturor celor inferioare, care particip` pe c\t pot ele la sursa lor. Apoi, acest senza]ional instrument al filozofiei s-a mutat \n neoplatonismul medieval, unde a slujit explic`rii trecerii de la unu la multiplu \n ierarhia lumii [i motiv`rii sursei r`ului. Nici modernii nu l-au uitat, cel pu]in c\nd Marx [i-a imaginat c` ar putea distribui bog`]ia dup` capacitatea de receptare dictat` de nevoile fiec`ruia, ca [i cum capacit`]ile de receptare ale fiec`ruia dintre noi ar fi limitate de raporturile sociale. Bine sau r`u, expresia a lucrat [i are istorie. Sursa textual` a ei se afl` \n Theaithetos, la 176b. |n jurul ei a[ prefera s` \mi ordonez \n]ele-
gerea dialogului. Citind interpretarea lui Andrei Cornea [i urm`rind modul didactic [i clar al traducerii sale, m` simt complet al`turi de concluziile sale. Da, este foarte corect [i argumentabil s` spui c`, dac` Platon scrie acest dialog f`r` s` angajeze teoria ideilor, nu o face pentru a o pune \n parantez`, ci pentru a examina o serie de presupozi]ii foarte „socratice“ (]in\nd de arta „mo[itului“) care s` demonstreze c` f`r` Idei nu este posibil` nici [tiin]a, nici recunoa[terea imposturii ei (p. 33). Cum se [tie, \n dialog, Socrate, deplatonizat, discut` cu „dublul“ s`u mai t\n`r, Theaithetos, cu al c`rui chip seam`n`. Ei caut` \mpreun` o defini]ie a [tiin]ei, lovindu-se de problema puterii de a distinge adev`rul de fals. Aceste teme ne plaseaz` textul \n prefa]a Sofistului (unde teoria categoriilor d` recunoa[terea falsului) [i a lui Timaios (unde genul hibrid al „doicii“ explic` devenirea [i se substituie rolului de moa[` jucat aici de Socrate). Dar mai e ceva \n text, subtil [i frumos: dac` \l citim al`turi de teze foarte aristotelice din Despre suflet, el cap`t` claritate [i plaseaz` expresia pe c\t este posibil \n centrul propriului sens. C`ci \ntreg textul e o \ntrebare: dac` g\ndirea presupune, pe de o parte, ceva ca o moa[` care \n sine nu na[te, [i, pe de alt` parte, ceva care na[te un prunc aidoma realit`]ii, atunci asem`narea lui Socrate cu meseria mamei sale devine aici
ARTE
Arhitectura lui Cristofi Cerchez Cartea Oanei Marinache – Cristofi Cerchez, un vechiu architect din Bucure[ti – a pornit, f`r` doar [i poate, de la colaborarea \n proiectul propus acum c\]iva ani studen]ilor de la Facultatea de Istoria [i Teoria Artei din Bucure[ti de c`tre Alexandru Beldiman [i Cristina Woinaroski, [i anume cercetarea luc`rilor bucure[tene ale lui Cristofi Cerchez (1872-1955). Un proiect similar, coordonat tot de Alexandru Beldiman [i Cristina Woinaroski, se concretizase \n anul 2006 prin publicarea, la Editura Simetria, a volumului colectiv Parcul [i lotizarea Ioanid; de aceast` dat`, o fost` student` a celor doi profesori, actualmente doctorand \n istoria artei, fructific` studiul \nceput \n anii studen]iei printr-o carte care se \nscrie \ntr-o list`, deocamdat` restr\ns`, de monografii dedicate arhitec]ilor români. Volumul este organizat \n dou` capitole introductive, care traseaz` biografia [i sursele de inspira]ie ale lui Cristofi Cerchez, analiz\ndu-se caracteristicile formale ale „stilului Cerchez“, urmate de prezentarea, \n ordine cronologic`, a tuturor lucr`rilor care i-au putut fi atribuite. Acestora li se adaug` o selec]ie din scrierile arhitectului, un foarte util tabel \n care se compar` sursele de informa]ii [i un scurt capitol despre „interferen]ele culturale“ din cariera acestuia. Cu o remarcabil` con[tiinciozitate, Oana Marinache reconstituie via]a [i (probabil par]ial, dup` cum marturise[te) opera lui Cristofi Cerchez, iden-
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Oana Marinache, Cristofi Cerchez, un vechiu architect din Bucure[ti, Colec]ia „Monografii“, Editura ACS, 2012, 42 lei
tific\nd – \n arhive publice [i \n arhiva personal` a arhitectului, p`strat` de nepoata sa, Simona Condur`]eanu – mai mult de cincizeci de proiecte, imobile [i piese de mobilier, realizate sau nu, care mai exist` sau care au disp`rut \ntre timp. Unele dintre aceste proiecte (cum ar fi vila Dr. Nicolae Minovici, Muzeul de Art` Popular` de la {osea) s\nt bine cunoscute; altele (ca Biserica Popa Nan sau Spitalul Polizu) au mai fost men]ionate \n literatura de specialitate, chiar [i \n treac`t; multe dintre ele s\nt \ns` inedite (de exemplu, surprinz`torul proiect nerealizat pentru un Muzeu Sino-Japonez care ar fi trebuit ridicat pe Insula Trandafirilor de pe lacul Her`str`u). Autoarea recompune astfel, \n mod conving`tor, cariera acestui arhitect educat la Bucure[ti [i Milano, unul dintre principalii promotori ai stilului na]ional. Meritul indiscutabil al Oanei Marinache este acela de a face publice documente [i informa]ii necunoscute nu doar publicului, ci [i speciali[tilor, fapt care face posibile, dup` cum sper` [i autoarea, „cercet`ri viitoare [\n care] stilul s`u s` fie analizat \n raport cu cel al contemporanilor [i urma[ilor.“ |ns` am fi sim]it nevoia ca, m`car \n capitolul \n care s\nt selectate fragmente din scrierile lui Cristofi Cerchez, cititorul s` fi fost avertizat asupra ideilor protocroniste pe care acesta [i le-a exprimat cu diverse ocazii. Men]ionarea faptului c` Cerchez este convins c` poate i-
chestiunea g\ndirii, dar cu accent pe diferen]a din analogie, anume c` moa[a nu poate deosebi copiii reali de cei imagina]i, cum face intelectul, pentru simplul motiv c` femeile nu nasc imagini (150b). Iar \n Despre suflet, g\ndirea e ca m\ncarea, o receptare \n care primitorul se asimileaz` cu primitul, dup` m`sura receptorului. Dar cu deosebirea c` m\ncarea e doar real`, pe c\nd g\ndirea nu se m`rgine[te la real, ci g\nde[te posibilul. {i cum se poate a[a ceva? Platon: invent\nd un instrument de recunoa[tere a falsului [i o teorie a categoriilor care s` \l reglementeze. Aristotel: deosebind \ntre fiin]a \n act [i fiin]a \n poten]` [i, de fapt, spun\nd c` intelectul (care este ca o cear` \n care imprim`m – spune [i acest dialog) g\nde[te lucrurile pe c\t poate, verific\ndu-le adev`rul gra]ie puterii sale de a fi una cu inteligibilul s`u c\nd g\nde[te. Dac` lectura aceasta e corect`, \ntre cele dou` texte st`, pe c\t poate, un fir continuu care desf`[oar` povestea cunoa[terii.
Alexander Baumgarten
dentifica pe Columna lui Traian prima icoan` cre[tin` din lume, c` „prima faz` [...] a manifest`rii artistice \n Dacia o formeaz` arhitectura mun]ilor“, sau c` arta ]`r`neasc` munteneasc` s-ar plasa \n directa continuitate a celei dacice nu ar fi [tirbit cu nimic valoarea operei sale arhitecturale, dar ar fi permis o mai bun` situare a lui \n epoc` [i o alt` \n]elegere a modului \n care acesta se raporteaz` la arhitectura vernacular` valah` pe care o ia drept model. Adresat nu numai speciali[tilor, ci [i publicului larg, bogat ilustrat cu imagini de epoc`, volumul impresioneaz` prin cantitatea de informa]ie, \n mare parte inedit`, ce rezult` din minu]ioase cercet`ri de arhiv` [i va deveni, f`r` \ndoial`, un important punct de reper pentru viitoarele cercet`ri asupra arhitecturii române[ti din prima jum`tate a secolului al XX-lea.
Ada Hajdu
PORTRETE INTERIOARE
Ion Vianu
Anatomia melancoliei reia umorile alterneaz`. Scrierea care \i perpetueaz` memoria este aceast` Anatomie a melancoliei, oper` polimorf` str`lucit`, o colec]ie de cita]ii \ns`ilate cu art` consumat` [i deplin` st`p\nire a materiei, semnat` „Democritus Junior“ – aluzie la scrierea aristotelic` apocrif` R\sul lui Democrit. Burton este, f`r` \ndoial`, istoric vorbind, scindat. Este un om al lumii vechi prin recursul la corpusul hipocratic-galenic, considerat \nc` ultimul cuv\nt al medicinei. Dar [i un om nou, prin anglicanismul la care ader`, adept la unei religii dezb`rate de supersti]ie, dar nu mai pu]in fervente. Este [i un utopist, de vreme ce descoperim \n lunga prefa]` a c`r]ii proiectul unei utopii comuniste, \n multe puncte asem`n`toare Cet`]ii Soarelui a lui Campanella. |ns` nu este demersul lui principal. Punctul forte este eviden]ierea cauzelor melancoliei. Nosologic vorbind, vede dou` cauze: melancolia amoroas` [i melancolia religioas`. A fost, pentru noi, ocazia de-a ne confirma \nc` o dat` rela]ia dintre psihanaliz` [i tradi]ia clasic`, de vreme ce defini]ia lui amor trece prin aceea a dorin]ei, Leon Evreul spun\nd c` „iubirea este o afec]iune voluntar` (!),
o dorin]` de-a te bucura de ceea ce este bun.“ Dar – afirm` Plotin – „dorin]a sper`, \n timp ce iubirea consum`, una \ncepe unde cealalt` se sf\r[e[te: iubim ceea ce este prezent, \n timp ce ceea ce dorim lipse[te.“ Mai este nevoie s` amintim c\t de \mprosp`t`tor, chiar [i pentru practicianul modern, este recursul la acel izvor nesf\r[it de psihologie fin` al filozofiei clasice, ea \ns`[i o inspira]ie bogat` pentru orice form` de psihoterapie? {i a[a se poate argumenta [i depl\nge dezinteresul actual pentru studiile clasice! ...Opera lui Burton este etiologic` [i terapeutic`. |n special \n aceast` ultim` dimensiune se v`de[te tr`s`tura hipocratic` a psihosomaticei. Printre remediile melancoliei, Burton enumer` ameliorarea alimenta]iei, precum [i terapia prin muzic`. De asemenea, veselia [i vesela \ntov`r`[ire; \n paralel, consolarea, dar [i purga]ia c`tre „\n sus“ [i „\n jos“. A[a cum aminte[te Jean Starobinski (\n prefa]a la edi]ia francez` complet` a Anatomiei melancoliei): „Dac` sufletul este temperamentul corpului, care s` fie salvarea? Gallenus a r`spuns: medicul are prioritate asupra filozofiei moraliste. Pentru Burton, alegerea r`m\ne deschis` \ntre r`spunsurile medicului [i ale teologului, potrivit contexelor \n care este abordat` «anatomia melancoliei».“
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Imensa oper` care este Anatomy of Melancholy de Robert Burton ar fi complet necunoscut` la noi dac` nu ar fi fost adus` \n discu]ie de o alta, cu totul remarcabil`, ap`rut` \n plin regim comunist, Anatomia suferin]ei. Primul p`trar (1981), a lui Mihai Nasta. |ndr`znesc s` vorbesc despre cartea lui Burton, de[i nu am citit \n \ntregime aceast` oper` de o erudi]ie colosal` – o erudi]ie voluptuoas`, a[ putea spune –, care aminte[te de Erasm (\n modul cel mai direct, chiar titlul ei amintind Elogiul nebuniei) [i de Montaigne, construindu-[i demonstra]ia [i originalitatea pe un munte de citate. Cine a fost Robert Burton (1577-1640)? Un geniu [i un original iremediabil, vicar al bisericii Sf. Thomas, etern student (fellow) al Christ College din Oxford, al c`rui bibliotecar a [i fost. Teolog, \n primul r\nd, astrolog, matematician, erudit respectat, curios cu autoritate \n domeniul medicinii, Burton nu a devenit niciodat` doctor al Universit`]ii. El \nsu[i atins de melancolie (exist` un zvon neconfirmat c` s-ar fi sp\nzurat \n apartamentul – chambers – pe care-l ocupa \n colegiu), a fost v`zut [i r\z\nd cu poft`. Poate c` melancolia lui era, de fapt, o psihoz` bipolar` \n cursul c`-
DILEMATECA
ALTFEL DESPRE ALTCEVA
n
n INFO Fericirea lui Kafka
Francezii scriu mult [i citesc pu]in n |n urma unui sondaj (publicat \n BiblioObs) despre obiceiurile de scris ale francezilor, la care au participat 1051 de subiec]i, concluzia a fost c` francezii scriu mult. La \ntrebarea „A]i scris deja un manuscris?“ (ceea ce putea s` \nsemne un roman, o nuvel` sau o poezie), 17% din reponden]i au spus da. Ceea ce \nseamn` c` mai mult de 11 milioane dintre francezi scriu ceva. |n urm` cu trei ani, \n Le Figaro, Institutul Opinion Way anun]a c` 1,4 milioane dintre francezi aveau un manuscris de roman [i c` 400.000 dintre ei \l trimiseser` unui editor. David Caviglioli, autorul articolului, concluzioneaz`: „Rezervorul autorilor nu pare c` se gole[te \n Fran]a. V\nz`rile c`r]ilor scad, libr`riile dispar, FNAC vinde aspiratoare pentru a supravie]ui, editurile pl`tesc prost, dar literatur` se scrie \n continuare. Am v`zut de cur\nd un alt studiu al Gfk, dat\nd de la sf\r[itul lui 2012, despre obiceiurilor de lectur` ale francezilor. Rezultatul: citesc din ce \n ce mai pu]in. |ntre octombrie 2010 [i octombrie 2012, francezii au pierdut \n medie o jum`tate de or` din lectura s`pt`m\nal` (c`r]i, ziare, reviste).“
Iluzia pierdut` a obiectivit`]ii n Reportajele de c`l`torie din zonele de conflict ale lui Navid Kermani explic` cum se na[te violen]a. Cartea sa de relat`ri intitulat` Ausnahmezustand. Reisen in eine beunruhigte Welt / Stare de necesitate. C`l`torind \ntr-o lume agitat` reune[te c\teva m`rturii despre c\teva dintre acele zone fierbin]i ale mapamondului care r`m\n \n mare parte necunoscute – \n ciuda supraexpunerii \n massmedia. Pentru Kermani, aceste c`l`torii s\nt, \n egal` m`sur`, un pretext de a se descoperi pe sine. Orientalist, specialist \n teologia islamic`, cunoscut mediator \ntre religii [i intelectual angajat \n rezolvarea conflictelor din Orientul Mijlociu, Kermani este autor a numeroase eseuri [i studii despre civiliza]ia islamic`. Voce cu greutate \n spa]iul cultural german, Kermani e prezent [i \n paginile ziarelor, unde public` comentarii pe teme sociale [i politice. Acest volum de reportaje e \n egal` m`sur` o pledoarie despre iluzia pierdut` a obiectivit`]ii – noteaz` Süddeutsche Zeitung.
n
pagina 27
n La sf\r[itul vie]ii, Franz Kafka a fost un om fericit. Faptele s\nt deja de mult dovedite. |ns` mitul nefericirii autorului este at\t de puternic [i at\t de \ntunecat, \nc\t acest adev`r e de neconceput. Die Herrlichkeit des Lebens / Splendoarea vie]ii, a patra carte a scriitorului german Michael Kumpfmüller, restaureaz` \ns` cu o asemenea precizie [i for]` acest adev`r, \nc\t, de acum \nainte, el va fi imposibil de uitat. Cotidianul francez Le Monde public` o recenzie substan]ial` a acestei c`r]i pe care o consider` „un adev`rat tur de for]`“. Romanul – c`ci este vorba de o carte de fic]iune – se bazeaz` pe cercet`ri biografice [i bibliografice am`nun]ite. Autorul a scotocit prin arhivele ziarelor, a luat la puricat coresponden]a lui Kafka, a consultat manuscrise, a verificat evoc`ri ale lui Kafka printre diver[i scriitori din Praga sau de aiurea, care l-au cunoscut. Cu urechea plecat` la ceea ce Kafka \nsu[i a numit „esen]a magiei“, Kumpfmüller reu[e[te s` restituie prin literatur` ultimele sale momente de plenitudine – noteaz` Le Monde. Kumpfmüller \i d` lui Kafka un corp [i reu[e[te s`-l fac` prezent – „at\t de prezent cum n-a mai fost niciodat` \n scrierile exege]ilor s`i de p\n` acum“ – prin ochii iubitei sale Dora, t\n`ra femeie con[tient` de m`re]ia operei sale. E un omagiu cu at\t mai tulbur`tor cu c\t dovezile tangibile ale aceste iubiri – cele
treizeci [i cinci de scrisori [i cele dou`zeci de caiete pe care Dora Diamant le-a p`strat, \mpotriva voin]ei lui Kafka, nu au fost \nc` g`site.
pagina 28
AVANPREMIER~ Peter Carey Peter Carey (n. 1943) – scriitor australian de mare succes. Dup` ce, timp de doisprezece ani, a trimis manuscrisele a patru romane mai multor edituri [i a fost de fiecare dat` refuzat, \n 1974, volumul s`u de nuvele numit The Fat Man in History a fost publicat [i l-a transformat pe acesta \ntr-un autor foarte cunoscut. Romanul Oscar [i Lucinda a fost premiat cu Booker Prize.
Oscar [i Lucinda Episcop s` fie, c` mama \l invita la ceai. Nu-l a[eza acolo unde a]i putea crede, \n capul mesei mari [i ovale, ci pe mijlocul laturii lungi, unde, cu spatele la priveli[tea r\ului Bellinger, putea privi lung la peretele pe care se afla sf\ntul daghereotip de sticl` cu str`bunicul meu, reverendul Oscar Hopkins (1841-1866). Episcopii erau, \n bun` parte, episcopi de Grafton. O dat` a venit un episcop de Wollongong, aflat \n trecere. Au mai fost [i un prezbiter [i o mul]ime de al]i reverenzi afla]i \n vizit` sau transfera]i. Uneori erau miopi sau neaten]i [i trebuia s` li se \ntind` daghereotipul peste mas`. Mama \[i \ndoia degetul c\nd lua cea[ca de ceai. Nu le spunea episcopilor c` gulerul preo]esc al str`bunicului meu era un act de r`zvr`tire. Ei vedeau un preot victorian. Vedeau spatele ]eap`n, buzele str\nse, nasul \ngustat, g\tul lung [i \ntins [i, nici m`car o dat`, s` fi]i siguri, n-au b`nuit c` asta era din pricin` c` Oscar Hopkins \[i ]inea r`suflarea, \ncerc\nd s` stea dou` minute locului, c\nd, \n mod obi[nuit – mare neast\mp`rat –, nu putea r`bda nici m`car o zecime de secund` f`r` s`-[i scarpine glezna sau s`-[i pun` un picior peste cel`lalt. Mie \mi era limpede, dar nu ziceam nimic. {edeam, \ncordat, cu m\inile \mpreunate sub pulpe. Episcopul avea s` treac` numaidec\t cu vederea nasurile noastre mari [i
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
1. Biserica
multe alte dovezi potrivnice [i avea s` observe asem`narea noastr` cu acel pionier al bisericii. Noi ne aliniam: mama, fratele meu, eu, sora mea. Aveam p`r ro[covan, g\turi lungi [i sub]iri ca ni[te elastice r`sucite. Pe mama o \nc\nta ideea c` sem`na cu fotografia. Eu a[ fi preferat s` sem`n cu tata. El nu era deloc ca noi. Era scund, cu o fa]` lat` [i piept de porumbel. Avea zb\rcituri la ochi [i din]ii str\mbi. R\dea [i tr`gea v\nturi. Era un dibaci arunc`tor la cricket. Putea rula o ]igar` cu o singur` m\n`. Nu era ca noi, iar c\nd mama \i spunea episcopului oaspete povestea cu Oscar care transportase mica biseric` Sf\ntul Ioan p\n` la Bellingen, tata cojea un chibrit cu unghia lui lat` [i privea prin geamuri c`tre marele monument material al c`sniciei sale, Sticl`ria Prin]ului Rupert – cu acoperi[ul vopsit \n ro[u viu pe atunci, \n anii 1930 – care se \n`l]a sus deasupra r\ului Bellinger. Mama spunea povestea bisericii \ntr-un fel care \ntotdeauna m` st\njenea. Stilul ei era prea \nc`rcat de emo]ie. Avea ceva fals. Probabil c` o [tiam cu to]ii, dar niciodat` nu vorbeam despre asta. Oricum, n-a[ fi [tiut s`-i dau un nume. La fel era [i \n biseric`: r`spunsurile ei la Sanctus (Sf\nt, sf\nt, sf\nt este Domnul Savaot) erau stridente [i ostentative \n evlavia lor. Tata f`cea glume despre multe lucruri, dar despre asta niciodat`. Tata era gelos pe biserica aia, de[i, dac`
a]i putea s-o vede]i acum, v-ar veni greu s` \n]elege]i de ce. St` pe o bucat` de p`m\nt inundabil l\ng` Sweet Water Creek, \n Gleniffer – o construc]ie minuscul` din sc\nduri de brad, cu acoperi[ din tabl` ondulat`. Timp de cincizeci de ani, a fost vopsit` \n diferite nuan]e de maro, dup` care, \n 1970, a fost vopsit` \ntr-un verde-l`m\ie ]ip`tor. Acum parc-ar fi de cret` [i st` \n valea aia bogat` ca ceva n`p`dit de licheni. St` pitit` sub lungul [ir de cazuarine care marcheaz` cursul r\ului. Sus, deasupra ei, dup` cotul `sta de r\u, mun]ii se \nal]` abrupt p\n` la nou` sute de metri – peretele din fundul v`ii, at\t de abrupt c` n-are deloc poteci, de[i se spune c` acolo sus ar fi o veche min` de cositor unde pl`nuiser` s` ascund` femeile [i copiii de japonezi \n al Doilea R`zboi Mondial. Eu nu eram pe-aici la vremea aceea, dar mi se pare greu de crezut. Am \nv`]at de mult s` n-am \ncredere \n istoria local`. P`durea Neagr`, de pild`, ve]i afla de la Societatea Istoric`, se nume[te a[a din pricina frunzi[ului \ntunecos, dar p\n` nu de mult se mai g`seau unii care s`-i spun` Codrul Negroteilor, iar nu cu mult \nainte de asta, bunicul lui Horace Clarke suise acolo cu tovar`[ii lui – toate vechile familii ar trebui s` ]in` seama de asta c\nd se ceart` pe cine conduce comitatul `sta – [i zv\rlise un trib \ntreg de aborigeni, b`rba]i, femei [i copii, \n pr`pastie. ~[tia s\nt aceia[i oameni care vor acum
DILEMATECA
AVANPREMIER~
2. Coroni]a de Advent Tata nu mai avea nici o lantern` disponibil` pentru c` o sc`pasem eu \n latrin` cu o sear` \n urm`. O v`zusem cum se scufund`, cu becul lumin\nd \nc` \n fascinanta mare tulbure de urin` [i fecale. Tata n-a mai ie[it, cum f`cuse alt` dat`, ca s-o recupereze. A[a c`, atunci c\nd s-a stins lumina din cauza furtunii din seara urm`toare, n-a mai avut lantern` cu care s` inspecteze panoul electric. Fulgerele loveau peste tot \n jurul nostru. Telefonul scotea mici sunete jalnice, ca r`spuns la tr`snetele care loveau mai \ncolo, pe fir. Ne-am g\ndit c` ni se arseser` siguran]ele din cauza unei supratension`ri a instala]iei electrice. Tata a ie[it pe verand` cu o lum\nare. Lum\narea s-a stins de la
v\nt. C\nd tata s-a \ntors \n cas`, n-avea la el siguran]a. Noi st`team t`cu]i la masa din buc`t`rie. – Unde-i s\rma pentru siguran]e? a zis tata. Eu aveam zece ani. St`team l\ng` mama. Sora mea avea [aisprezece ani, st`tea l\ng` mine. Fratele meu avea paisprezece ani, st`tea l\ng` sora mea. – Am folosit-o eu, a zis mama. Lumea zicea c-ar fi fost o femeie \nalt`. Nu era. Avea un metru [aizeci [i cinci, dar avea o voin]` de fier [i o fire b`nuitoare, [i asta, plus influen]a ei ca patroan` a sticl`riei, era o combina]ie \nalt`. Sim]eam mirosul lum\n`rii fumeg\nde. De[i tata ]inea \n m\n` lum\narea, [tiam c` nu-i simte mirosul. Tata st`tea tare prost cu mirosul. – Cum ai folosit-o? Nu-l vedeam pe tata. Am a[teptat urm`torul lic`r al fulgerului. Cum? Avea o voce r`gu[it`. Asta se lega cumva de faptul c`-[i pierduse sim]ul mirosului. |[i sp`la c`ile nazale cu ap` s`rat`, \n fiecare diminea]`. |ntreba adesea: `sta o mirosi ceva? „~sta“ era nasul lui. – Am folosit-o, a zis mama, ca s` fac coroni]a de Advent. Nu era nici o not` de scuz` \n vocea ei. Fulgerul \nv`luia buc`t`ria. Ea \[i ]inea capul \nclinat \n aer \n acea postur` dispre]uitoare despre care, \n mitologia familiei, se spunea c` aminte[te de o c`mil`. Eram foarte \ncordat. Eu eram cel care o ajutase pe mama s` fac` acea coroni]` de Advent. N-am avut laur sau ieder`, dar g`sisem ni[te frunze de camfor, care s\nt lucioase [i verzi. {tiam c` nu folosise doar s\rma pentru siguran]e, ci luase [i plasa de s\rm` de la cu[tile de iepuri ale fratelui meu. |n acel moment, iepurii erau \n ni[te cutii de
pantofi, \n dulapul cu ruf`rie. Ea nu se g\ndise c` puteau face pipi. Nu-i trecuse prin cap. Tata a aprins lum\narea. Nu s-a apropiat de mas`. N-a luat-o \nd`r`t c`tre u[`. St`tea \n mijlocul camerei. – Unde e? a \ntrebat el. – La biseric`, a zis mama. Te rog, David, stai jos. – Care biseric`? – Ce conteaz`? – Pentru mine conteaz`. Mi-e imposibil s` explic c\t de \nfrico[`tor a sunat asta. Tata nu vorbea a[a. }inea s` duc` o via]` lini[tit`. Chiar [i c\nd era pe moarte, a \ncercat s` fac` \n a[a fel \nc\t s` n-o deranjeze pe mama. – La Sf\ntul Ioan, a zis ea. Fire[te c` era la Sf\ntul Ioan. Se putea s` fi fost \n alt` parte? Dar, dintr-un motiv sau altul, m`rturisirea a p`rut s`-l revolte. S-a apucat cu m\inile de cap. A pus lum\narea pe frigiderul Kelvinator, unde s-a stins iar prompt. – O, Doamne, a zis. Futu-i cristo[ii m`sii. La lumina fulgerului am v`zut-o pe sor`mea c`sc\nd gura. Mama s-a ridicat \n picioare. Ea nu f`cea niciodat` mi[c`ri bl\nde sau gradate. S-a ridicat at\t de iute, \nc\t scaunul i-a c`zut pe spate. S-a tr\ntit de podea. A sunat telefonul – dou` c\r\ieli scurte [i gata. – |n genunchi, a zis mama. Voia ca Dumnezeu s`-l ierte pe tata pentru blasfemie. Noi pricepeam ce anume voia ea, dar eram \n afara teritoriului nostru obi[nuit. Doar „divor]“ m-ar fi speriat mai tare, doar „sex“ ar fi fost mai jenant. – |n genunchi, a ]ipat ea. Mai t\rziu ne-am dat seama c` era o tiran`. Dar pe c\nd eram copii, aveam prea multe sentimente amestecate. |n primul r\nd, voiam s` ne iubeasc`. A[a c` ne-am dus [i am \ngenuncheat l\ng` ea, p\n` [i fratele meu, chiar dac` lui \i pl`cea s` stea treaz p\n` t\rziu [i s` discute cu tata despre cricket. Apoi a \ngenuncheat [i tata. Am r`mas acolo \ngenunchea]i pe podeaua tare acoperit` de linoleum. Fratele meu pl\ngea \nceti[or. Apoi s-a aprins lumina. M-am uitat \n sus [i am v`zut triumful aspru [i str`lucitor din ochii mamei. Avea s` moar` convins` c` Dumnezeu reparase siguran]a.
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
s` urce biserica Sf\ntul Ioan \ntr-o remorc`. Vor s-o duc` la Bellingen ca s` fac` din ea [coal` de duminic`. Tata, cel pu]in, ar fi fost recunosc`tor. Fusese, cum spuneam, gelos pe ea. Nu-i pl`cea atitudinea posesiv` a mamei fa]` de ea. Poate c`, dac` biserica ar fi fost chiar \n ora[ul Bellingen, altfel ar fi stat lucrurile. Dar Gleniffer e la vreo cincisprezece kilometri. Ea nu s-ar fi dus \n ruptul capului la slujb` \n Bellingen. Erau nevoi]i s` mearg` cu ma[ina la Glennifer. |n timpul r`zboiului, \[i consumau ra]ia de benzin` doar pe drumurile la biseric`. Cu to]ii am fost boteza]i acolo, mirui]i acolo. Eu m-am \nsurat acolo. C\nd a murit tata, l-au c`rat cincisprezece kilometri p\n` la Gleniffer pentru slujba de \nmorm\ntare, apoi cincisprezece kilometri \nd`r`t \n ora[ ca s` fie \ngropat. Tata nu se \mb`ta, dar odat`, dup` ce b`use dou` beri, mi-a spus c` mama d`dea ture pe la Sf\ntul Ioan ca un c\ine care face pipi \mprejurul unui gard.
3. Puding-ul de Cr`ciun
pagina 29
N-ar fi existat nici o biseric` \n Gleniffer dac` n-ar fi fost un anume puding de Cr`ciun. N-ar mai fi fost nici un daghereotip cu Oscar Hopkins pe malurile r\ului Bellinger. Eu nu m-a[ fi n`scut. N-ar mai fi fost nici o poveste de spus. Puding-ul `sta de Cr`ciun n-a fost unul ca toate celelalte. Era foarte mic, cam c\t o
pagina 30
minge de tenis. Avea \n el dou` linguri]e de cire[e glasate, trei linguri]e pentru desert de stafide, suc [i coaj` ras` de la o portocal`, jum`tate de can` de f`in`, jum`tate de can` de seu, o pic`tur` de coniac [i, \n afar` de dimensiunile sale, n-ar fi p`rut \n nici un fel anormal, dac` n-ar fi fost preparat \n c`su]a de ]ar` a str`-str`bunicului meu, Theophilus Hopkins, din Hennacombe, Devon, Anglia. Theophilus Hopkins era un om cu o oarecare notorietate. Pute]i s`-l c`uta]i \n Britannica din 1860. S\nt trei coloane \ntregi despre coralii [i algele lui coraline, despre anemonele [i stelele lui de mare. Nu scrie nimic deosebit de folositor despre el ca om. Nu scrie cum era. Pute]i s` citi]i [i de trei ori la r\nd, c` tot n-a]i b`nui \n veci c` avea vreo atitudine sau alta fa]` de puding-ul de Cr`ciun. Era un v`duv oache[ [i v\nos de patruzeci de ani, aspru [i zb\rlit pe dinafar`, cu barb` deas` [i mu[chi tari, [i totu[i era \n acela[i timp un om bl\nd. |i sim]eai fream`tul bl\nde]ii. Era un senzualist care credea cu ardoare c` avea s` ajung` \n rai, c` raiul f`cea s` p`leasc` orice bucurie lumeasc` imaginabil`, c` se \ntindea, un acoper`m\nt argintiu, peste spa]iile infinite ale eternit`]ii. Se \mb`]o[a \n fa]a sim]`mintelor lui laice tot a[a cum un soldat din Garda Regal` – chefliu [i simpatic c\nd se duce la c\rcium` – trebuie s` r`m\n` stan` de piatr` \n timp ce mu[tele i se plimb` pe pleoape. F`cea parte din Fr`]ia Plymouth [i credea – p\n` aici nici o sminteal` – c` praznicele Bisericii Cre[tine nu erau deloc cre[tine. Problema era firea lui, de[i cuv\ntul e \n[el`tor. Pasiunea era problema lui. Trupul lui era ne\nc`p`tor pentru ea [i, \n fiecare an, c\nd venea Cr`ciunul, abia de izbutea s` se st`p\neasc`. Cel mai adesea \[i folosea pasiunea la modul constructiv – era preot [i marele lui talent era s` transmit` sentimentele lui, asisten]ei. El nu-i spunea Cr`ciun. |i spunea Ziua de Yule. A[a de bine \[i convinsese micu]a congrega]ie de fermieri, t`ietori de stuf, \ngrijitori de iepuri, c`rbunari, pescari – to]i oameni onorabili [i scrobi]i care, aceia care [tiau s` citeasc`, nu puteau citi dec\t \ncet, pun\nd degetul pe fiecare cuv\nt –, a[a de bine-i convinsese c` s`rb`toarea Cr`ciunului nu era doar p`g\n`, ci [i papist`[easc`, \nc\t \[i vedeau de c\mpurile [i de drumeagurile lor \n ziua de Cr`ciun, de parc` ar fi fost o zi ca toate celelalte. Vecinii lor bapti[ti r\deau de ei. Vecinii lor bapti[ti aveau s` ard` \n iad. Oscar avea cincisprezece ani, o v\rst` la care b`ie]ii s\nt secreto[i [i rezerva]i. {i totu[i, nu punea la \ndoial` concep]iile tat`lui s`u. {tia c` propriul lui suflet era la ad`post, iar c\nd citea Biblia cu voce tare, \n fa]a focului, o interpreta exact la fel ca omul care \mpungea cu v`traiul \n u[i]` [i-[i f`cea \ntruna de lucru aranj\nd c`rbuni. Am\ndoi citeau Biblia de parc` ar fi fost un
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
AVANPREMIER~ raport \ntocmit de un naturalist scrupulos. Dac` Biblia zicea c` o fiar` are patru chipuri sau c` un om are col]i de leu, atunci ei credeau \ntocmai. Dar \n acea zi de Cr`ciun a anului 1856, s-a \nt\mplat s` aib` dou` servitoare, c\nd, p\n` atunci, avuseser` una singur`. Prima servitoare era doamna Williams cea voinic` [i energic`, care-[i peria cu o perie de baga claia dezordonat` de p`r s\rmos, cenu[iu, ori de c\te ori era agitat`. Era de cincisprezece ani pe l\ng` familie, zece ani la Londra [i cinci ani la Devon. |n Hennacombe \[i peria mai des p`rul. Se lua la har]` cu m`celarul [i cu negustorul de pe[te. Se jura c` aerul s`rat \i face r`u la guturai, dar – cum spunea ea – „acuma e prea t\rziu pentru schimb`ri.“ A[a c` a r`mas [i, de[i nu s-a „m\ntuit“ [i g`seau uneori p`r de-al ei \n ou`le jum`ri, f`cea parte din vie]ile lor. Cea de-a doua servitoare \ns` nu doar c` nu se „m\ntuise“. Nici m`car nu putea fi inclus` \n categoria celor care „se str`duiesc“. Era o anglican` ]inut` \n cas` de mil`, dup` ce fusese p`r`sit` de so]ul ei, muncitor \n construc]ii, [i dou` parohii \i refuzaser` ajutorul pentru s`raci, fiecare pretinz\nd c` era responsabilitatea celeilalte. Ea – Fanny Drabble cea pistruiat` – a fost cea care a pus la cale puding-ul `la de Cr`ciun. Avea m\ini albe, osoase [i \ncheieturile degetelor stacojii [i dusese o via]` grea \n colibe de p`m\nt [i bordeie, pe l\ng` liniile ferate la construc]ia c`rora ajutau muncitorii scandalagii. Copilul \i murise. N-avea alte haine \n afar` de o rochie sub]ire de bumbac. |n prima diminea]` \i c`zuse un dinte din gur`. Dar s-a scandalizat afl\nd c` Oscar nu pusese niciodat` gura pe un puding de Cr`ciun. Doamna Williams – de[i ea ar fi trebuit s` aib` mai mult` minte – s-a pomenit luat` de valul de indignare moral`, dulce ca ceaiul, care o cuprinsese pe Fanny Drabble. ~sta micu’ trebuie s` afle [i el ce gust are puding-ul de Cr`ciun, iar cona[ului n-are ce-i
strica dac` nu [tie. Fanny Drabble nu [tia c` puding-ul `la era „carnea din care m`n\nc` zeii mincino[i.“ C`su]a era mic`, dar era cl`dit` din blocuri masive de calcar de Devon. Sim]eai \n fundul n`rilor mirosul rece, calcaros al pietrei, chiar [i atunci c\nd [edeai l\ng` foc. Dac` te aflai \n buc`t`rie, nu auzeai o vorb` din ceea ce se spunea \n minuscula sufragerie vecin`. Era o cas` \nghesuit`, cu u[i joase, praguri [i trepte de care te \mpiedicai \ntre camere, dar, cu toate astea, era o cas` propice secretelor. {i pentru c` Theophilus nu intra \n buc`t`rie (poate pentru c` doamna Williams dormea tot acolo, pe o b`ncu]` de l\ng` plit`), puteau fabrica acolo chipuri cioplite, f`r` s` fie prinse. Dar lui Oscar \i pl`cea buc`t`ria. |i pl`cea c`ldura uscat`, f`inoas`, a[a c` a adus ap`, a scuturat sita [i a stat coco]at pe mas` c\t a frecat doamna Williams podeaua de piatr`. {i-a dat repede seama ce se petrecea. V`zuse cire[e [i stafide. Ei nu ]ineau stafide \n cas`, \n mod obi[nuit. Nu v`zuse \n via]a lui o cirea[`. Se presupunea c` masa din ziua de Cr`ciun era la fel ca toate celelalte. Theophilus o chemase pe doamna Williams sus, \n biroul lui. Cum biroul lui era [i camera de studiu a lui Oscar, auzise cu urechile lui instruc]iunile. Tat`l lui fusese destul de explicit. Era \n firea lui s` fie explicit. Era atent la cel mai m`runt detaliu, oricare ar fi fost activitatea la care lua parte. C\nd desena o anemon`, puteai fi sigur c` nu uita nici un firicel de pe vreun tentacul. Cartofii, spusese el, trebuiau s` fie „medii spre mari“. Trebuia preg`tit` o jum`tate de c`p`]\n` de varz` King George [i a[a mai departe. |n buc`t`rie \ns`, tr`d`toarele fr`m\ntau seu, c\nt`reau stafide [i sultanine, cur`]au o singur` portocal` pre]ioas`. Oscar st`tea l\ng` foale [i a suflat \n ele p\n` c\nd ibricul a \nceput s` [uiere at\t de tare c` acoperea aproape c\ntecul bisericesc pe care-l
DILEMATECA
AVANPREMIER~ Nasturii erau pe pervazul ferestrei. Era un pervaz lung. Doamna Williams pusese nasturii acolo c\nd a[ezase masa. – Da, tat`, a zis Oscar. – Principiul taxonomic fiind culoarea. Spectrul merge de la st\nga la dreapta, m`rimea fiind al doilea principiu ordonator. – Da, tat`. – Foarte bine, a zis Theophilus. Oscar [i-a m\ncat por]ia de tocan`, p\n` la ultima f`r\mi]`. {i-a terminat paharul cu ap`. A l`sat capul \n jos \mpreun` cu tat`l lui [i i-a mul]umit Domnului pentru darurile Sale. Iar c\nd doamna Williams a venit la u[` [i l-a rugat frumos s-o ajute s` pun` t`r\]e \n l`turile porcilor, a ie[it iute, \n t`cere, un b`iat sub]ire, palid, cu p`r auriu. Se g\ndea la nasturii lui [i nu la ce f`cea. Cele dou` femei st`teau una l\ng` alta ca dou` urcioare pe o poli]`. Una era mare [i p`stoas`, cealalt`, m`runt` [i pistruiat`, dar z\mbetele lor se oglindeau \ntocmai unul pe cel`lalt [i st`teau am\ndou` cu m\inile \n fa]`, \ncle[tate aidoma. „El“ era pus pe un platou. |l t`iaser` \n sferturi [i-l \mbr`caser` \ntr-o crem` minunat`. Doamna Williams [i-a \ndesat peria de p`r mai ad\nc \n buzunarul [or]ului [i a zv\rlit puding-ul spre el. A manevrat vasul prin aer cu asemenea iu]eal`, \nc\t lingura a r`mas \n urm` [i a z`ng`nit pe podeaua de piatr`. Doamna Williams s-a oprit, dar Fanny Drabble a [uierat: – Las-o acolo. A \mpins cu piciorul lingura c`zut` [i i-a dat lui Oscar una nou`. |ncepuse s` se team` brusc c` vor fi prin[i. Oscar a luat lingura [i a \nceput s` m`n\nce, din picioare. Niciodat` nu [i-ar fi \nchipuit c` poate exista un asemenea gust minunat. L-a l`sat s` se f`r\me, ]in\ndu-l \n gur` ca pe o comoar`. A ridicat ochii [i a v`zut cele dou` z\mbete \n oglind`, l`]indu-se. Fanny Drabble [i-a
DILEMATECA
Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Claudiu CONSTANTINESCU (editor coordonator) Matei MARTIN (editor coordonator) Matei PLE{U (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`)
Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Adrian Damian Foto: Lucian Muntean
* Personaj din folclorul Angliei victoriene, o fiin]` fabuloas`, cu înf`]i[are demonic`, capabil` de salturi extraordinare.
traducere de
Iulia Gorzo (fragment din romanul Oscar [i Lucinda, \n curs de apari]ie la Editura ART)
n
Revist` editat` de
CUI 18006758 str. Ion Sl`tineanu nr. 19, sector 1, 010601 Bucure[ti e-mail: dilemateca@satiricon.ro Abonamente:
Zirkon Media – tel.: 0730.190.899 (num`r cu tarif normal, luni-vineri, orele 9,00-18,00 e-mail: abonamente@zirkonmedia.ro)
Publicitate: Costin Velicu
(e-mail: costin.velicu@redmd.ro)
Tip`rit la Tipografia TIPOMEDIA
pagina 31
Radu Cosa[u, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Ana Maria Sandu, Luiza Vasiliu
v\r\t b`rbia \n g\t. Oscar a z\mbit [i el, aproape somnoros, [i tocmai ridica lingura la gur` anticip\nd urm`toarea \mbuc`tur`, ba chiar apucase s`-[i v\re a doua lingur` \n gur`, c\nd u[a a sc\r]\it \n spatele lui [i Theophilus a intrat c`lc\nd cu pa[i mari pe podeaua de piatr`. N-a v`zut-o. A sim]it-o. A sim]it lovitura peste ceaf`. Fa]a i-a s`rit \nainte. Lingura i s-a lovit de dinte. Lingura a c`zut pe podea. O m\n` mare [i b`t`torit` l-a apucat de ceaf` [i \nc` una i s-a f`cut c`u[ sub gur`. A \ncercat s` \nghit`. A urmat o a doua lovitur`. A scuipat c\t a putut. Theophilus se purta ca [i cum fiul s`u fusese otr`vit. L-a dus la sp`l`tor [i l-a pus s` bea ap` cu sare. I-a \ndesat paharul de sticl` \n gur` p\n` l-a durut. Oscar s-a \necat [i s-a zb`tut. Taic`-s`u avea ochi de nebun. Nu-l vedeau. Oscar a b`ut. {i iar a b`ut. A b`ut p\n` c\nd a vomitat peste l`turile porcilor. C\nd a terminat, Theophilus a aruncat ce mai r`m`sese din puding, \n foc. Oscar nu mai fusese lovit niciodat`. Nu putea r`bda una ca asta. Taic`-s`u a ]inut un discurs. Oscar nu l-a crezut. Taic`-s`u a zis c` puding-ul era poama Satanei. Dar Oscar gustase din puding. Nu avea gust de poama Satanei.
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
\ng\na Fanny Drabble. Doamna Williams fugea pe sc`ri \n sus ca un dervi[ chitit s` z`p`ceasc` [i s` distrag` aten]ia cu activitatea sa. A ridicat un paravan de praf, o v\ltoare de zdren]e. {i-a periat p`rul pe scara de la intrare, privind printre crengile cenu[ii picur\nd de ap`, peste ferigile ruginii, c`tre marea rece [i cenu[ie. A dat ocol casei, a trecut de pu] [i a l`sat p`rul \n gr`mada de compost. Oscar [tia c` p`rul doamnei Williams nu putreze[te. R`scolise pe-acolo cu un b`] lung [i-l g`sise. La \nceput, fusese slinos, dar puteai s`-l speli la robinet [i, dup` ce se ducea slinul, era ca nou. Era exact cum \i spusese doamna Williams c` o s` fie. El s-a mirat c` avusese dreptate. Tat`l lui nu punea mare pre] pe p`rerile doamnei Williams. Ea nu era o persoan` [tiin]ific`. Zicea c` existau oameni care jefuiau morminte doar ca s` fure p`rul mor]ilor. |l vindeau comercian]ilor de p`r care-l sp`lau [i-l alegeau [i-l vindeau pentru peruci, c\rlion]i [i cosi]e. P`rul `sta avea \nc` bulbi la cap`tul fiec`rui fir, „p`r de cimitir“, a[a i se zicea. Doamna Williams tr`ia \ntr-o stare de permanent` anxietate din cauza p`rului ei. Existau, insista ea, poate c` nu \n Hennacombe, dar \n Teignmouth [i Newton Abbot, ni[te „Spring-heeled Jacks*“ cu brice ascu]ite, gata s` le fure femeilor p`rul de vii, direct de pe cap. |[i peria p`rul pe scar` [i \n biroul de la etaj. |n fiecare dintre aceste locuri aduna p`rul de pe perie, \l r`sucea \n cerc, \l \nnoda [i [i-l v\ra \n buzunarul [or]ului. |n ziua c\nd au f`cut puding-ul de Cr`ciun, a f`cut toate astea mai des dec\t de obicei. Poate c` Theophilus, naturalist fiind, o fi b`gat de seam`. Lui Oscar nu i se spusese de puding-ul de Cr`ciun, dar [tia. Nu [i-a dat voie s` [tie c` [tia. {i totu[i, informa]ia i se \ncuibase ad\nc \n con[tiin]`. Era o coloan` de lumin` solar` \ntr-o camer` cu draperiile trase. Praful dansa \n aerul clocotitor. Nimic nu st`tea locului. C\nd Oscar s-a a[ezat la masa de pr\nz \n ziua de Cr`ciun, \l dureau picioarele de ner`bdare. {i-a \ncruci[at gleznele [i a apucat str\ns \n m\ini cu]itul [i furculi]a. A ciulit urechea \nspre u[a deschis` a buc`t`riei, dar se auzea doar taic`-s`u r`sufl\nd pe nas \n timp ce m\nca. Oscar avea o t`vi]` de lemn, \mp`r]it` \n mici compartimente. Era f`cut` ca s` ]ii \n ea g\ze sau scoici. Oscar ]inea nasturi. Erau nasturii mamei lui, de[i nimeni nu-i spusese asta. Ai lui taic`-s`u nu erau. Unii erau mici [i rotunzi ca ni[te p`s`rele, cu c\te o singur` bucl` de alam` \n loc de picioare. Al]ii erau de sticl`. Erau nasturi de metal cu patru g`uri [i nasturi de sidef cu dou`. El f`cea instruc]ie cu nasturii `[tia, cum f`ceau al]i b`ie]i cu sold`]eii. |i alinia. |i aranja. |i num`ra. Erau cinci sute [aizeci. Uneori, \n timp ce iar le schimba aranjamentul, \l apuca durerea de cap. |n ziua de Cr`ciun, tat`l lui a zis: – V`d c` ]i-ai reorganizat nasturii.
pagina 32
DOCUMENTE Duiliu Zamfirescu c`tre Alexandru Zamfirescu Ce Mercredi 11 Février 1920
J’arrive de Foc[ani en ce moment, en auto, et je t’écris sans le moindre retard, primo, pour répondre à tes trois lettres (trouvées dans le tas), secundo, pour te donner les détails de ma campagne électorale, couronnée d’un succès bef: sur 12650 voix exprimées, j’ai obtenu 8596; mon adversaire tzaraniste 2393 et le menu fretin 657 et 484. Toutes les places (huit places vacantes) ont été enlevées par la Liga Poporului, avec un excès de majorités qui touchent à l’unanimité. Ainsi, tes pronostics, tu peux t’asseoir dessus. Si j’arrive au Ministère, je t’enverrai à l’autre bout du monde, primo (encore!) parce que tu as manqué de confiance dans la susdite „Ligue“, secundo parce que tu parles de ma vie de Bucarest, comme si tout s’en allait à-vau-l’eau. Je ne sais comment vous dire, et à toi, et à ta femme, que j’ai le droit de soupirer à ma façon. Je t’ai élevé dans un sentiment, vis-àvis de ton père, d’amitié et de confiance absolue, et je n’ai pas peu souffert lorsque tu es venu me confier tes peines. Mais je t’ai aussi élevé dans un sentiment de délicatesse, qui me donne le droit d’exiger le respect, non pas du père, mais de l’homme, surtout de cette partie de l’homme qui constitue son refuge moral. Je saisis très bien la portée de vos observations: il vaudrait mieux qu’il en fût autrement. Mais ma personnalité abstraite est une unité différente de ma personnalité sociale: cette dernière se rend compte qu’elle fait souffrir – et combien! – et voudrait contenter les exigences conventionnelles. Malheureusement, elle ne réussit pas suffisamment. Mais, en tout bien tout honneur, qu’avez vous à me reprocher? Vos informations sont ridiculement exagérées et je ne saurais assez défendre la réputation d’une personne, qui est peut-être un peu fantasque, mais qui est surtout, moralement, très propre. Vous l’agonisez de sottises, probablement, sans vous rendre compte de l’enfer qui est sa vie. Et je dois ajouter tout de suite, que c’est d’autant plus un enfer, qu’elle ne s’en plaint jamais, pour une fierté farouche. Si je n’avais, pour le mariage, le plus profond mépris (vous ne m’en voudrez pas, si vous vous aimez), je la pousserais à se marier; mais je méprise le mariage et j’adore la femme – je parle en principe, pour établir l’antithèse. Alors?...
DILEMATECA
Anul VIII l nr. 81 l februarie 2013
Mon cher Alexandre,
Alors, rien. Tranquillisez-vous et laissezmoi ma muse. C’est si rare, une muse! Si vous croyez que je la pare de qualités qu’elle n’a pas, tant pis: le temps les fera tomber toujours trop tôt. Voilà pour mes enfants, pour mon fils et me belle-fille. Quant à la sœur et au beaufrère, envoyez-moi des témoins, ce sera ça de gagné: je m’ennuie tant dans la vie! J’ai souffert, j’ai fait souffrir, et, malheureusement, je fais encore beaucoup souffrir des êtres qui me sont, positivement, très chers. Que ne contient-il donc pas, le cœur humain! Veuillez prendre les choses par le bon côté, – celui de la sincérité et de l’irrémédiable vanité de nos aspirations, et déchirez cette lettre stupide.
Ce Lundi 23 Février 1920 Mon cher Alex, Ce qui précède est resté en panne. Ta lettre du 10 Février vient me donner un coup d’éperon, et j’y réponds sans le moindre retard. En voilà une histoire!... Je me rappelle vaguement qu’après mon départ de Rome, la Caccia m’a obligé à payer ma cotisation, parce que j’avais négligé de communiquer mon transfert par écrit; j’ai acquiescé à cette demande et j’ai voulu envoyer l’argent, mais, dans l’entre-temps, la cotisation avait été augmentée de beaucoup, et on voulait me faire payer d’après le nouveau tarif, – ce que j’ai refusé. Il est bien entendu, qu’il s’agit de la cotisation due après mon départ. C’est simplement ignoble! Voici une lettre pour Don Prospero Colonna. Je te prie de me dire si le Ministre Lahovary s’emploie sérieusement en ta faveur; contrairement, ça pourrait lui nuire. J’ajoute que, pour t’aider, je suis disposé à payer l’ignoble reliquat. J’espère que tu as reçu mes deux radio, par lesquels je t’informe avoir été élu sénateur à une immense majorité, et avoir obtenu de la Banque Marmorosh 7000 lires par mois, contre dépôt de ta part de 14000 lei, par l’entremise de la Banque Commerciale (ou Banque de Crédit). Si le Ministre Averesco se fout, il est
presque certain que j’aurai le portefeuille des Affaires Etrangères, pour trois mois, afin de le remettre à Take Ionesco, et prendre, après, la présidence de la chambre ou du sénat, ou, peut-être, une Légation (probablement Rome, – ceci strictement pour toi – d’autant plus que je refuserai). Sanda me revient, dans les moments de solitude, comme une douce joie, et son „uite-te“ sonne comme une baiser. Edor, Melissanda, a te accomando Tuo Papa
J’ajoute, mon cher Alexandre, que si quelqu’un avait à se plaindre, ce serait moi, contre la Caccia: en effet, j’ai encore à toucher 5000 frs de M. le Marquis Bourbon del Monte et 10000 frs du Marquis Serramezzana Florio, qui m’a payé, de l’argent avancé par moi, par un chèque sur NastKolb, auquel la Banque a refusé de faire honneur. Pour ne plus retarder l’envoi de la présente lettre, j’écrirai au prince de Sonnino à part.
Ms 13909 Zamfirescu, Duiliu c`tre Zamfirescu, Alexandru Biblioteca Na]ional` a României, Colec]ii speciale, Cabinetul de Manuscrise