DILEMATECA

EDITORIAL

1.500.000 Moare cultura! Arti[tii s\nt marginaliza]i! Nu s\nt fonduri suficiente! Înv`]`m\ntul se degradeaz`! Cu ce o s` intr`m \n Europa? Ne fug inteligen]ele! Monumentele ]`rii au ajuns la m\na unor speculan]i imobiliari! E criz` \n film! E criz` \n teatru! Baletul a ajuns mai r`u ca o Cenu[`reas`! În locul bibliotecilor se fac c\rciumi!

Televiziunea propag` false valori! De ce nu se fac mai multe emisiuni culturale, iar acelea care s\nt se transmit la miezul nop]ii? Tinerii s-au \ndep`rtat de cultur`, au devenit dependen]i de Internet! Revistele literare au tiraje confiden]iale! Dac` nu se iau m`suri urgente, vom ajunge un popor de analfabe]i!

Auzim [i citim zilnic, de [aisprezece ani, c\te un ritornello de acest fel. Nimic de zis, exist` ceva adev`r \n fiecare [i \n toate la un loc: dup` 1989, cultura n-a stat pe roze, [ocurile adapt`rii – la economia de pia]`, la agresiunile politcii, la presiunile mediatice asupra unui public tot mai dezorientat – au fost multiple. Dar acest lamento nesf\r[it n-a rezolvat nimic: nu „s-a luat nici o m`sur`“, Statul a continuat s` aloce culturii, anual, zero virgul` ceva la sut` din produsul intern brut. Între timp \ns` ini]iativa privat` a reu[it s` rezolve c\te ceva: a adus nu numai fonduri pe care Statul nu le avea, dar [i know-how, management, flexibilitate, curaj, creativitate. Firme cu bani sau ONG-uri inventive au construit proiecte culturale care au „b`tut“ de departe ceea ce organizeaz` de obicei institu]iile statului. Prin toate aceste eforturi, publicul a r`mas viu [i a reu[it s` treac` mai u[or peste crizele tranzi]iei.

Conform statisticilor, \n România exist` cam un milion [i jum`tate de adul]i care cump`r` frecvent c`r]i. În 2002, ace[ti oameni au cheltuit pe c`r]i cam 40 de milioane de

DILEMATECA Mircea VASILESCU (senior editor) Simona SORA (editor coordonator) Marius CHIVU (editor coordonator) Matei MARTIN (secretar general de redac]ie) Dan STANCIU (prezentare grafic`) Magdalena Boiangiu, Adrian Cioroianu, Radu Cosa[u, Matei Florian, Cristian Ghinea, Stela Giurgeanu, Andrei Manolescu, Cezar Paul-B`descu, Ruxandra Petrescu, Adina Popescu, Iaromira Popovici, Alex. Leo {erban

4

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

euro. Pare mult, dar e pu]in \n raport cu alte ]`ri. Exist` edituri mari [i mici care au rezistat [i au reu[it s`-[i defineasc` un profil, chiar dac` cititorii au fost, \n anii de tranzi]ie, pu]ini [i s`raci. Avem, ast`zi, un peisaj editorial destul de bogat, s\ntem destul de bine conecta]i la ce se \nt\mpl` \n lume, iar de c\]iva ani [i literatura român` cunoa[te un reviriment interesant. Pia]a editorial` s-a stabilizat [i se estimeaz` o u[oar` cre[tere. Poate c` ne-am \ndep`rtat de momentele critice [i ar fi timpul s` ne cunoa[tem mai bine, s` comunic`m mai eficient. Poate c` e momentul pentru apari]ia unei reviste despre c`r]i [i lectur`.

Dilemateca se adreseaz` celor c`rora le place s` citeasc`. Nu face „cultur` mare“, nu pune pietre de temelie, nu ]ine tot timpul degetul la t\mpl`, nu ridic` literatura pe soclu. Încearc` s` prezinte, viu [i atractiv, scrieri [i autori.

E un fel de „c`l`uz`“ a cititorilor: ne-ar pl`cea s` merge]i prin libr`rii av\nd \n memorie ce-a]i citit \n Dilemateca despre o carte sau alta. Ne-ar pl`cea s` schimb`m impresii [i dileme de lectur`, ca \ntre prieteni vechi.

Dilemateca a fost mai \nt\i un cuv\nt inventat de Dan Stanciu pentru a-l pune deasupra c`r]ilor „adunate“ de colaboratorii Dilemei din textele publicate \n revist`. Acum a devenit, cum s-ar spune \n marketing, un „brand“. Este realizat` de echipa de la Dilema veche [i de colaboratorii care i-au fost al`turi de-a lungul anilor. În afar` de inten]ia de a scrie firesc [i atractiv despre c`r]i [i lecturi, Dilemateca nu-[i declar` vreun program, nici ideologic, nici estetic. Poate doar un program sentimental [i cam idealist: s` fie citit` cu pl`cere [i folos de c\t mai mul]i dintre cei un milion [i jum`tate de cump`r`tori de c`r]i.

Nu vrem dec\t s` v` d`m de citit.

■ Mircea Vasilescu

Corectur`: Ruxandra Mih`il` DTP: Cosmin N`sui, Adi Munteanu Foto: Rare[ Avram DILEMATECA este editat` sub licen]` de Satiricon srl

CUI 18006758 str. {coala Floreasca nr. 3, sector 1, 011641 Telefon: 231.35.00. Fax: 230.51.07 e-mail: dilemateca@satiricon.ro Difuzare: Adrian Bucur (tel. 231.35.00 / 217) Publicitate: Laura R`dulescu (tel. 231.35. 00 / 121) Marketing: Matei Ple[u (tel. 231.35.00 / 112) ISSN 1842 – 1377

D I L E M AT E C A ●

INFO 6-7 9 11

SUMAR

MAI 2006

Bookfest 2006 Premiile Uniunii Scriitorilor Manualul de istorie franco-german

42 43 44 45

{tiin]e – Ruxandra Petrescu Ghiduri practice Iaromira Popovici Carte pentru copii Iaromira Popovici E-book/AudioBook Matei Florian

Bookfest 2006 (paginile 6-7)

DOSAR PROFIL 16-23 Mircea Vasilescu, Ce-am citit [i ce-am pierdut.

Pia]a de carte \n tranzi]ie Simona Sora, Bestseller-urile 24 mele FOTBAL {I LITERATUR~

47-49 Ioana Gruenwald, directoarea Centrului de Carte German` ANCHET~ Radu Cosa[u (paginile 26-29)

50-54 Ce v-a]i autocenzura?

26-29 Recuper`ri [i pase \n INTERVIU ad\ncimes Cronici de Radu Cosa[u 60-65 Dan C. Mih`ilescu: „M-a[ fi dus la El Mundial ’86, cu un la Woodstock, dar f`r` iarb`“ comentariu de C`t`lin Tolontan DOCUMENTE RECENZII Literatur` român` 30 Gabriel Liiceanu, 67 Sanda Cordo[, Paul Cernat, Spovedania lui Steinhardt Lumini]a Corneanu 68-70 N. Steinhardt, O scrisoare Literaturi str`ine – Iulia Alexa 32 inedit` c`tre Constantin Noica Politologie 34 Magdalena Boiangiu REPORTAJ Sociologie – C`t`lin Avramescu 35 36-37 Istorie – Adrian Cioroianu, 72-75 Stela Giurgeanu, Literatura blog Bogdan Murgescu Spiritualitate – Anca Manolescu 38 FRAGMENTE Filosofie – Ciprian Mihali 39 40-41 Arte – Anca Oroveanu, 76-81 Filip Florian, Umbrele Drago[ Tudor c`pitanului de dragoni 5

Ioana Gruenwald (paginile 47-49)

Filip Florian (paginile 76-81)

INFO

Bookfest: Istoria unei dezbateri pasionante Cel mai mare t\rg de carte din Bucure[ti, Bookarest, organizat p\n` \n iunie 2005 de Funda]ia Artexpo \n incinta Teatrului Na]ional din Bucure[ti, a fost timp de c\teva luni bune spa]iul predilect pentru desf`[urarea unor ample mi[c`ri de for]`, interese, controverse [i polemici, soldate, dup` cum se [tie, cu o schimbare nu doar de nume, ci [i de na[i. Cum Bookfest. Salonul C`r]ii Bucure[ti este, cu siguran]`, unul dintre cele mai importante evenimente culturale din România, consider`m c` un istoric al acestei perioade agitate este mai mult dec\t binevenit.

Runda \nt\i În luna noiembrie a anului trecut, etajele trei [i patru din cl`direa Teatrului Na]ional au fost atribuite, cu o \nt\rziere semnificativ` [i, totodat`, jenant`, Centrului Dansului. Directorul Funda]iei Artexpo, criticul de art` Mihai Oroveanu, se g`sea pus \n situa]ia de a afla noi loca]ii. De[i s-au vehiculat, ca posibile noi spa]ii de amplasare, parterul [i parcul din fa]a TNB (unde s-ar fi instalat, probabil, corturi), sau, eventual, vreo arip` din cl`direa Politehnicii nu au reprezentat, \ns`, solu]ii cu adev`rat viabile. Pe fondul unei taton`ri care sem`na ca dou` pic`turi de ap` cu baterea pasului pe loc, Asocia]ia Editorilor Români (AER), condus` de Gabriel Liiceanu, a anun]at c` inten]ioneaz` s` organizeze pe cont propriu un t\rg numit Bookfest care ar fi urmat s` se desf`[oare \n complexul Romexpo. Starea conflictual` iscat` \n urma acestui anun] p`rea s` se detensioneze odat` cu \n]elegerea, intervenit` ulterior, ca standurile str`ine s` cad` \n atribu]iile Artexpo, iar cele române[ti \n grija AER. Pacea avea s` se dovedeasc` un simplu foc de paie, iar situa]ia avea s` se complice [i mai mult.

Runda a doua În ciuda asigur`rilor oferite de cei de la AER, proiectul Bookfest nu mul]umea, \ns`, toate editurile. În fapt, Societatea Editorilor din România (SER), Asocia]ia Publica]iilor Literare [i a Editurilor din România (APLER), Asocia]ia Agora [i Asocia]ia Editurilor cu Profil Pedagogic [i Cultural (AEPC) \[i exprimau \n februarie inten]ia de a continua t\rgul Bookarest \ntr-o cu totul alt` modalitate dec\t cea

6

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

\naintat` de AER. La \nt\lnirea de mediere de pe 10 februarie de la Ministerul Culturii, Mihai Oroveanu se ar`ta \ngrijorat ca nu cumva „unii s` profite de faptul c` s\nt organizatori [i s`-[i creeze avantaje comerciale“. În replic`, Gabriel Liiceanu declara pentru Cotidianul c` „\n România, c\nd cineva vrea s` trag` la poart`, chiar dac` golul marcat e \n folosul tuturor, e mai \n firea noastr` s`-i punem piedic`. Mai bine mergem la Ministerul Culturii [i ne pl\ngem c` al]ii vor s` fac` treaba f`r` s` ne bage [i pe noi \n seam`“. P\n` la urm`, s-a ajuns la Ministerul Culturii.

Runda a treia Ministerul Culturii, care la precedentele edi]ii ale t\rgului nu se implicase organizatoric \n nici un fel, se ar`ta de acest` dat` dispus s` acopere costurile chiriei de la Romexpo. În schimb, nu a p`rut deloc cooperant \n privin]a proiectului propus de AER. În viziunea secretarului de stat Ioan Onisei, costurile t\rgului prezentate de AER erau nerealiste, for]ate. În urma discu]iilor \n care ministerul s-a erijat \n mediator al conflictului, reprezentan]ii AER se ar`tau chiar dispu[i, ca replic` la acuza]iile de monopol aduse de celelalte asocia]ii, s` se retrag` complet de la organizarea t\rgului.

Runda a patra Pe 1 martie, dup` ore de discu]ii p`tima[e [i acuza]ii spectaculoase, editurile se puneau de acord \n privin]a t\rgului de carte din iunie. Organizarea era \ncredin]at` celor de la AER, \ns` numeroase din condi]iile puse de ceilal]i editori urmau a fi respectate.

Ministerul Culturii, prin vocea consilierului Tudorel Urian, \[i reafirma pozi]ia de a nu se implica financiar \n afara costurilor de \nchiriere a spa]iului de expozi]ie de la Romexpo. Totodat`, Radu Dumitriu, unul dintre reprezentan]ii AER la negocieri, se ar`ta de acord cu „formarea unei asocia]ii mari de editori care s` organizeze, de acum \ncolo, t\rgurile de carte“. Pentru a[a ceva \ns`, anul 2006 venea mult prea t\rziu pentru a remedia o stare de fapt cresc\nd conflictual`. Se reitera dealtfel [i o chestiune care mai fusese pus` pe tapet \n precedentele \nt\lniri de la minister: „noi am cheltuit deja mul]i bani pe acest proiect. Fie organiz`m t\rgul, a[a cum l-am g\ndit noi, pe r`spunderea AER, fie v` ced`m proiectul [i nu ne mai ocup`m cu asta“. „Trebuie s` ne l`murim c` avem dreptul s` [tim \n detaliu ce prevede proiectul AER, dac` nu chiar s` intevenim“ a venit prompt` replica lui Mihai Penescu, reprezentantul Uniunii Editorilor din România (UER), care, \mpreun` cu proasp`t constituita Federa]ie a

MAI 2006

INFO

Editorilor [i a Distribuitorilor de Carte se erijau ca fiind imaginea a 70% din pia]a de carte. Prezent la aceast` \nt\lnire \n calitatea sa de membru al Uniunii Scriitorilor, Varujan Vosganian se declara adeptul transparen]ei totale \n privin]a t\rgului. Justificarea sa \n acest sens era c` „chiar dac` este un proiect privat, este unul de interes public“. Aceast` luare de pozi]ie i-a determinat pe cei de la AER s` dezv`luie ceva din costurile proiectului, ceea ce s-a dovedit, de altfel, un foarte bun prilej pentru noi lamenta]ii privitoare la \nl`turarea tacit` a editurilor mici. Astfel, metrul p`trat de stand amenajat a fost evaluat la 57 de euro, mai mult dec\t la t\rgul Gaudeamus care se desf`[oar` tot la Romexpo.

Dup` ore de parlament`ri, s-a ajuns la concluzia ca t\rgul Bookarest poate fi \ngropat cu bl\nde]e [i \nlocuit de Bookfest, cu condi]ia \ns` ([i, mai ales, av\nd \n vedere c` 2006 va fi primul an care va beneficia de implicarea financiar` a Ministerului Culturii) ca pre]ul pe metru p`trat de stand s` fie cu 5% mai mic dec\t plafonul minim practicat \n 2005 la t\rgurile de carte.

De asemenea, s-a acceptat [i propunerea ca eventualul profit s` fie cedat \n totalitate viitoarei uniuni care va cuprinde toate asocia]iile de editori [i se va numi „Casa C`r]ii“, urm\nd ca acest` organiza]ie, momentan ne\nfiin]at`, s` preia de anul viitor responsabilit`]ile t\rgului.

Nu se pune problema cre[terii chiriei pe metru p`trat pl`tit` de expozan]i“ a afirmat Gabriel Liiceanu. „Acestei inten]ii de o generozitate total` i s-a r`spuns cu suspiciune, cu calomnie \n pres`“, i-a replicat Liiceanu secretarului de stat Onisei. Prezent la conferin]`, Onisei a declarat c` nu a f`cut dec\t s` reac]ioneze la semnalele celorlalte asocia]ii de editori care s-au pl\ns ministerului de lipsa de comunicare a AER [i de pre]urile cerute.

Ministerul \[i ar`ta \n continuare disponibilitatea de a sprijini t\rgul.

D I L E M AT E C A ●

Runda a cincea

Epilog? (sau preciz`ri [i protagoni[ti) Funda]ia Artexpo a organizat timp de 13 ani t\rgul de carte Bookarest.

Federa]ia Editorilor [i Distribuitorilor de Carte include, printre altele, editurile RAO, ALL, Lider sau Junimea.

Asocia]ia Editorilor din România, cea mai mare asocia]ie de profil, adun` c\teva dintre cele mai mari edituri din ]ar`, printre care [i Humanitas [i Polirom.

P\n` la l`muriri ulterioare, Ministerul Culturii este Ministerul Culturii. Între 13 [i 18 iunie se desf`[oar` prima edi]ie a Bookfest. Salonul C`r]ii Bucure[ti.

■ Matei Florian © Lucian Muntean

În luna mai, \n urma unui comunicat dat publicit`]ii, Gabriel Liiceanu r`spundea acuza]iilor dure formulate de Ioan Onisei cu privire la presupusa lips` de transparen]` \n organizare [i la pre]ul prea mare cerut editorilor pentru \nchirierea standurilor. Liiceanu afirma c` „este profund imoral ca Ministerul, prin persoana secretarului s`u de stat, s` recurg` la o diversiune precar`, suger\nd c` Ministerul nu ar mai da banii nu pentru c` nu [i-a f`cut la timp [i corect socotelile, ci pentru c` AER ar realiza chipurile – prin diferen]a care se na[te \ntre cifra chiriei pe metrul p`trat pl`tit` c`tre Romexpo (10 euro) [i taxa de participare (57 de euro) solicitat` expozan]ilor de c`tre organizator – un c\[tig considerabil (care, oricum, potrivit protocolului semnat, ar reveni Casei C`r]ii [i nu AER-ului)“.

Runda a [asea La nici o s`pt`m\n` dup` r`zboiul comunicatelor de pres`, AER a decis s` renun]e la sprijinul financiar pe care Ministerul Culturii \l promisese pentru organizarea salonului Bookfest. „Nu mai dorim s` lu`m aceast` chirie. Vom \ncerca s` facem rost de bani din alt` parte.

7

INFO

Un demers pentru normalitate Privit de unii cu suspiciune, ca o simpl` \ncercare de sp`lare a imaginii Uniunii Scriitorilor, blamat vehement \ntr-un manifest publicat pe clubliterar.com, Colocviul Tinerilor Scriitori, a reu[it, \n cele dou` zile de discu]ii [i dezbateri, s` reuneasc` peste 50 de scriitori [i critici din toat` ]ara \ntr-un dialog civilizat, pe alocuri poticnit sau lipsit de verv`, dar, per total, benefic [i inedit. Asta numai [i pentru c`, dincolo de adversit`]i inerente, pe 5 [i 6 mai a avut loc prima edi]ie a unui eveniment \n care reprezentan]ii tinerei genera]ii (printre care [i unii semnatari ai dezbaterilor de pe site, R`zvan }upa, Claudiu Komartin, Dan Sociu sau Bogdan Perdivar`) au putut vorbi, pentru prima oar`, real, deschis [i f`r` prejudec`]i despre teme privitoare la definirea (sau supravie]uirea) literar`, \ncep\nd de la

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

titlul lansat de organizatori, Con[tiin]a de sine a noii literaturi, [i sf\r[ind cu problemele, probabil mai reale [i concrete, de tiraj, drepturi de autor sau promovare.

Temele discutate au \ncercat s` dea defini]ii posibile noii literaturi, dincolo de termenii celebri de „genera]ie milenarist`“ sau „post-fracturism“. Într-o alt` discu]ie purtat` la colocviu, Daniel Cristea-Enache a r`spuns repro[ului de „biografism excesiv“ pe care Nicolae Manolescu \l aducea actualei literaturi, declar\nd c` „aceast` asumare este un mod de a tr`i via]a \n literatur`. Biografismul nu este o tem` plicticoas` [i repetitiv`, ci poate fi s\ngeros, dramatic, tensionat“.

Dac` prima zi s-a \ncheiat \n jurul orei 4 diminea]a cu un maraton de lectur` \n care to]i cei prezen]i au citit timp de 15 minute fragmente din scrierile proprii, a doua, [i cea din urm`, a prilejuit jurnali[tilor [i criticilor (timi[oreni) Cristina Chevere[an, Robert {erban, Tudor Cre]u, (ie[eni) Antonio Patra[, Doris Mironescu, Bogdan Cre]u, (sibieni) Andrei Terian, (clujeni) Rare[ Moldovan, (or`deni) Ioana Cistelecan, (sau bucure[teni) Lumini]a Marcu, Mihai Iov`nel, Alexandru Matei, Marius Chivu [i Costi Rogozanu o disput`, cu argumente pro [i contra, despre felul \n care trebuie vorbit ast`zi despre literatur` [i despre criteriile axiologice care trebuie s` stea la baza oric`rui verdict de valoare. F`r` o finalitate imediat`, f`r` a dizolva antipatii, colocviul nu a f`cut altceva dec\t s` duc` dezbaterile spre o normalitate, p\n` nu de mult, improbabil`. În plus, \n cadrul evenimentului, Uniunea Scriitorilor a lansat, cu ajutorul Editurii Brumar, volumul colectiv Colocviul Tinerilor Scriitori care cuprinde, pe l\ng` prefa]a lui Dan Mircea Cipariu [i „Cuv\ntul moderatorilor“ – scriitorul Constantin Stan [i criticul Daniel Cristea-Enache – o antologie cu textele trimise de unii dintre participan]i pe tema propus`.

La finalul \nt\lnirii s-au acordat patru burse de crea]ie \n valoare total` de 10.000 de lei noi. În selec]ia burselor au intrat 19 proiecte propuse de tinerii scriitori. C\[tig`torii au fost: R`zvan Bic`, Luca Dinulescu [i Drago[ Schenkel – O istorie alternativ` a literaturii române in benzi desenate; Sorin Ghergu] – Orice; Livia Ro[ca – P`pu[ile din patul t`u; Antonio Patra[ – Literatura criticilor. Din juriu au f`cut parte criticul literar Daniel Cristea-Enache, prozatorul Constantin Stan [i dramaturgul Horia Gârbea. Fiecare c\[tig`tor va primi 2.500 de lei noi pentru cele cinci luni c\t dureaz` perioada burselor de crea]ie.

■ Matei Florian

8

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

INFO

Povestea unui tablou de familie Nimeni [i nimic nu a tulburat buna desf`[urare a Galei Premiilor Uniunii Scriitorilor din România, care a avut loc la sala Amfiteatru a Teatrului Na]ional „Ion Luca Caragiale“ din Bucure[ti. De altfel, \n ciuda oric`ror disensiuni, polemici sau dezbateri \n pres` pe marginea utilit`]ii USR, ar fi fost aproape imposibil ca vreunul din aceste elemente perturbatorii s` \nlocuiasc` imaginea (dac` nu perfect`, \n orice caz tihnit`) a acestui tablou vivant de familie. Dincolo de meritele incontestabile ale celor premia]i, sau de oficierea premiilor \n sine, festivitatea a \mprumutat ceva din aerul senin, uneori bonom, alteori plin de c`ldur` al unei \nt\lniri casnice veritabile \n care participan]ii, prieteni sau nu, se cunosc de prea mult timp pentru a nu-[i tolera sau \ng`dui metehnele. Într-o astfel de atmosfer`, orice urm` de crispare protocolar` sau emfaz`, de orgoliu sau ironie, de perplexitate jucat` sau frustrare de bonton a sf\r[it prin a fi tratat` cu \ng`duin]` p\n` la \ndep`rtarea ei total`. Pretext ([i) pentru z\mbete camaradere[ti, conversa]ii politicoase sau mali]ii [`galnice (de felul „toate premiile vor fi c\[tigate de Polirom sau Cartea Româneasc`“, „vorbe[te foarte mult Manolescu `sta“, „dac` era Iaru aici, se vedea demult“, „Alex – {tef`nescu, n.r. – devine un punct de reper: s` nu faci ca el“), seara de gal` nu a adus nici o surpriz` notabil`, poate cu excep]ia premiului acordat la sec]iunea de poezie lui Dan Sociu pentru volumul C\ntece excesive, ap`rut \n 2005 la Editura Cartea Româneasc`. Motivul acestei posibile surprize, \n opinia mea, nu are o prea mare leg`tur` cu op]iunea concret` a juriului (de[i, cu siguran]`, to]i ceilal]i nominaliza]i, Emil Brumaru pentru Submarinul erotic, Editura Cartea Româneasc`, Aurel Pantea, Negru pe negru, Editura Casa C`r]ii de {tiin]` Cluj, Octavian Soviany, Scrisori din Arcadia, Editura Paralela 45, [i Petre Stoica, Pipa lui Magritte, Editura Brumar, puteau, la fel de bine, s` c\[tige acest premiu) c\t mai ales cu faptul, binecunoscut de altfel \n lumea cultural` româneasc`, c` Dan Sociu este unul dintre acei tineri scriitori care nu agreeaz` \n mod deosebit activitatea USR. Interpretat de unii dintre cei prezen]i \n sal` ca un act de conciliere \ntre tabere rivale, acordarea premiului i-a prilejuit amfitrionului serii ([i totodat` pre[edintelui Uniunii) Nicolae Manolescu c\teva comentarii privitoare la „schimbarea de mentalitate“ a institu]iei pe care o conduce: „Este pentru prima oar`

c\nd se acord` premii [i unor scriitori care nu s\nt membri ai Uniunii Scriitorilor… Cred c` am demonstrat c` nu s\ntem ni[te retarda]i, ni[te conservatori nenoroci]i, ni[te tipi incapabili s` \n]elegem“.

Probabil pentru a risipi orice \ndoial` \n privin]a acelei mentalit`]i suspectate de anacronism, banii oferi]i c\[tig`torilor au avut de parcurs p\n` la scen` un traseu pe c\t spectaculos, pe at\t de amuzant printr-un soi de tulumb` complicat` (s` fi fost ]eav`?) demn` de orice povestire futurist` cu happy-end. Pentru a colora atmosfera [i a evita tentativele de plictiseal`, s-a recurs la acordurile infailibile de pian ale lui Johnny R`ducanu [i la intensitatea p`tima[` a vocii Teodorei Enache.

■ Matei Florian

Fotografii de Rare[ Avram

Juriul format din Gabriel Dimisianu (pre[edinte), Daniel Cristea-Enache, Mircea A. Diaconu, Dan C. Mih`ilescu [i Cornel Ungureanu (membri) a oferit urm`toarele premii: ● Proz`: Florina Ilis, Cruciada copiiilor, Editura Cartea Româneasc`. ● Debut: Filip Florian, Degete mici, Editura Polirom, [i Bogdan Cre]u, Arpegii critice, Editura Universit`]ii „Al. I. Cuza“, Ia[i. ● Critic`, istorie literar`, eseu: Ioana Pårvulescu, În intimitatea secolului 19, Editura Humanitas. ● Dramaturgie: Liviu Ioan Stoiciu, Teatrul uitat, Editura MLR. ● Traduceri din literatura universal`: Mihai Cantuniari, Arturo Perez Reverte, Harta sferic`, Editura Polirom. ● Premii speciale: Alex. {tef`nescu, Istoria literaturii române contemporane, 1941–2000, Editura Ma[ina de scris, [i D. Vatamaniuc, Tudor Arghezi.

Bibliografie, Editura ICR. ● Premiul Na]ional de Literatur` i-a revenit \n acest an filosofului Mihai {ora.

9

Dan Sociu

Mihai {ora

INFO

Afacerea Handke: comedie la Comédie Française

Peter Handke

Comédie Française a eliminat din repertoriu o pies` a autorului austriac Peter Handke din cauza pozi]iei acestuia \n ceea ce \l prive[te pe fostul pre[edinte al Serbiei Slobodan Milo[evici. Pentru directorul Comediei, Marcel Bozonnet, simpatia lui Handke pentru Milo[evici nu era necunoscut`, \ns` prezen]a lui Handke la \nmorm\ntarea acestuia ([i discursul pe care l-a rostit) l-au determinat s` anuleze spectacolul cu piesa C`l`torie \n ]ara sonor` sau Arta \ntreb`rii. Într-un interviu acordat ziarului Le Monde, Marcel Bozonnet explic` motivele ce l-au determinat s` recurg` la acest gest: „Prezen]a lui Handke la \nmorm\ntarea lui Milo[evici este o form` de jignire a victimelor.

Chiar dac` piesa lui Handke nu este defel propagandist`, spectacolul de la Comédie i-ar conferi autorului vizibilitate public`, iar eu nu am chef s` i-o acord“.

Peter Handke \nsu[i s-a declarat dezgustat de decizia lui Marcel Bozonet, [i a povestit, \n Le Monde, ce a spus la \nmorm\ntarea lui Milo[evici: „Lumea, pretinsa lume, [tie totul despre Slobodan Milo[evici.

Pretinsa lume [tie adev`rul. Dar eu privesc. Simt. Îmi amintesc. Îmi pun \ntreb`ri. Asta e ra]iunea existen]ei mele.“, a spus Handke, care a subliniat c` nu neag` crimele lui Milo[evici, dar c` lumea ar trebui s` le aib` \n vedere [i pe cele ale musulmanilor din Srebenica. „S` nu-l mai compar`m pe Milo[evici cu Hitler!“, a mai spus Handke. Întreb`rile pe care [i le pune scriitorul austriac [i-au g`sit – m`car par]ial – r`spunsul pe parcursul anchetei Tribunalului Penal Interna]ional. Chiar dac` TPI nu apucase s` dea un verdict \n cazul Milo[evici – ba chiar se afla \ntr-un impas \n ceea ce prive[te instrumentarea dosarului – „adev`rul“ era cunoscut.

Evident, m`sura la care a recurs Marcel Bozonnet – interdic]ia de montare a unei piese f`r` leg`tur` cu convingerile politice ale autorului – nu putea r`m\ne netaxat` tocmai \n Fran]a [i tocmai la Comédie Française: o sumedenie de personalit`]i ale culturii franceze ([i nu numai) s-au gr`bit imediat s` apere libertatea de expresie [i s`-l condamne pe directorul-dictator. E de neconceput ca ni[te convingeri politice ale unui scriitor – oric\t ar p`rea de absurde, oric\t ar fi de monstruoase – s` c\nt`reasc` mai greu dec\t valoarea literar`, artistic`, a operei sale, au repro[at ap`r`torii lui Handke.

10

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

Printre ace[tia: ministrul francez al Culturii Renaud Donnedieu de Vrabes, scriitoarea laureat` a premiului Nobel Elfriede Jelinek, Claus Peymann, directorul Berliner Ensemble, cineastul s\rb Emir Kusturica.

Dreptul de a spune nu Pe de alt` parte, nici Marcel Bozonnet nu a r`mas singur: \n jur de 150 de intelectuali i s-au al`turat, sus]in\nd c` ar avea dreptate s` refuze un autor – fie el [i Peter Handke – dac` acesta neag` crimele na]ionalismului s\rb [i ale dictatorului Slobodan Milo[evici. Printre ace[tia: scriitorul chinez laureat al premiului Nobel Gao Xingjian, fostul director artistic al celui mai important festival european de teatru (cel de la Avignon) Bernard Faivre d’Arcier sau regizoarea Ariane Mnouchkine. Jacques Blanc, directorul teatrului Quartz din Orléans, a propus chiar ca aceast` sanc]iune s` se extind` asupra tuturor teatrelor din Fran]a, pe o perioad` de un an. Av\nd spatele asigurat, Marcel Bozonnet [i-a reiterat pozi]ia. Ca director al unei institu]ii publice de cultur`, are dreptul s` spun` „nu“: democra]ia \[i are regulile ei, [i cu o majoritate constituit` \n favoarea refuzului, decizia cenzurii \i este dictat`…

Dreptul de a spune nu la „nu“ Lovitur` de teatru. „Minoritarii“ anti-Bozonnet (dar nu neap`rat pro-Handke) se regrupeaz`. La jum`tatea lunii mai, regizorul Hervé Dubourjal public` la pagina de opinii a ziarului Le Figaro un text \n care \l acuz` \n mod direct pe directorul Comediei de cenzur` [i \n care spune c` Bozonnet sanc]ioneaz` de fapt un delict care nu este specificat \n legile Fran]ei: delictul de opinie. Orice autor are voie s` participe la \nmorm\ntarea cui pofte[te. „Aici e vorba de principiul libert`]ii de exprimare, \n toate formele sale. „Acesta e un principiu [i e indivizibil. Sau nu mai e un principiu“, a conchis Hervé Dubourjal.

■ Matei Martin

D I L E M AT E C A ●

INFO

MAI 2006

Histoire/Geschichte: cum se scrie istoria la patru m\ini

Konrad Adenauer [i Charles de Gaulle, 1963

■ Matei Martin Jacques Chirac [i Gerhard Schroeder, 2005 © AFP PHOTO/Stéphane de Sakutin

Din acest an, elevii francezi [i germani din anii terminali de liceu vor \nv`]a istoria dup` manuale identice \n form` [i con]inut. Primul manual din seria celor trei preconizate a fost publicat recent [i urmeaz` s` intre \n [coli \ncep\nd cu luna septembrie. Este vorba despre manualul care trateaz` „Europa [i lumea dup` 1945“.

Proiectul acestui manual comun de istorie a fost decis \n 2003 de pre[edintele Fran]ei Jacques Chirac [i de cancelarul de atunci al Germaniei, Gerhard Schroeder, pentru a celebra 40 de ani de la semnarea, de c`tre Charles De Gaulle [i Konrad Adenauer, a tratatului de prietenie franco-german`. Manualul de istorie francogerman urma s` devin`, prin identificarea unui discurs comun asupra istoriei recente din ambele ]`ri, un simbol al reconcilierii.

Dincolo de provocarea acestui discurs comun, elaborarea unui manual identic pentru ambele state era o problem` \n sine, pentru c` Fran]a dispune de un sistem de \nv`]`m\nt centralizat, iar cele 16 landuri ale federa]iei germane au o automomie suficient de mare pentru ca istoria – ca [i matematica, literatura sau biologia – s` fie predat` dup` programe [i dup` manuale diferite.

Cu toat` voin]a politic` exprimat` la nivel \nalt, a fost nevoie de aproape trei ani pentru ca cele dou` state s` se \n]eleag`, la nivel birocratic, asupra programei, [i s` redacteze primul manual. O comisie paritar` format` din zece istorici francezi [i germani, coordonat` de profesorii Guillaume Le Quintrec [i Peter Geiss, a redactat manualul publicat la editurile Nathan [i Klett, – ambele specializate \n carte [colar`.

Odat` lucrurile stabilite, istoricii din ambele ]`ri au indicat zona sensibil` a chestiunii: identificarea unui discurs comun, unitar, despre perioada celui de al doilea r`zboi mondial. Altfel dec\t s-au a[teptat, istoricii au descoperit \ns` cu totul alte ne\n]elegeri. Unul dintre editorii manualului, istoricul Guillaume Le Quintrec, a admis \ntr-un interviu la Radio France Internationale c` nu perioada 1939-1945 a pus probleme comisiei: omniprezente \n carte, referirile la cel de-al doilea r`zboi mondial au \ntrunit destul de u[or acordul istoricilor.

Evident, perioada postbelic` nu poate fi explicat` f`r` solide referiri la tot ce au \nsemnat ororile lui Hitler, f`r` a trasa, m`car schematic, rela]iile [i schismele geo-

politice, \n fine, f`r` a preciza condi]iile capitul`rii.

Discu]iile contradictorii s-au iscat la capitolul referitor la pozi]ia Statelor Unite ale Americii: „Rolul SUA nea divizat. Prietenii no[tri germani au o p`rere mult mai pozitiv` despre SUA dec\t noi, francezii“, a spus Guillaume Le Quintrec. Dac` pentru germani, SUA erau un „campion al democra]iei“, francezii au sesizat mai degrab` „hiper-puterea“ [i amenin]`rile „imperialismului cultural american“. Ambele viziuni – [i nu consensul! – coexist` \n versiunea final` a manualului.

Pe de alt` parte, confruntarea viziunilor pedagogice diferite din cele dou` ]`ri (\n Fran]a, programele [colare insist` pe documentarea solid`, \n Germania pe interac]iune [i pe „digerarea“ unor informa]ii esen]iale) adaug` manualului o valoare special`.

Anul viitor urmeaz` s` apar` un nou manual al acestei serii, destinat claselor a unsprezecea. Cartea va acoperi perioada dintre jum`tatea secolului al XVIII-lea p\n` \n 1945. {i va deschide, crede Guillaume Le Quintrec, o nou` cutie a Pandorei, de vreme ce va aborda subiecte spinoase precum \nfr\ngerea Fran]ei \n r`zboiul din 1870-1871, momentul primului r`zboi mondial, e[ecul Tratatului de la Versailles, ocupa]ia francez` \n regiunea Ruhr, ocupa]ia german` \n Alsacia [i Lorena, nazismul etc.

Judec\nd dup` relat`rile din presa cultural` francez` despre acest subiect, [i urm`toarele manuale vor fi bine primite. Într-o Europ` care a abolit grani]ele, istoria, oric\t de dureroas` ar fi, nu mai pare un subiect de mare disput`. Nu pot dec\t s` sper c` aderarea României la Uniunea European` [i eventualitatea unui manual de istorie româno-maghiar s` confirme acest lucru.

11

INFO

Oskar Pastior

© Mihai Cratofil

laureat al Premiului „Büchner“

Oskar Pastior

Scriitorul german de origine român` Oskar Pastior a primit la jum`tatea lunii mai Premiul „Büchner“, decernat de Academia German` pentru Limb` [i Poezie. În argumentul Academiei se spune c` Oskar Pastior e un „magician metodic al limbii“ care a creat o oper` „de mare radicalitate [i diversitate a formelor“. „Pastior produce din litere [i sunete noi [i noi lumi poetice.“ Premiul va fi decernat la Darmstadt pe 21 octombrie.

Oskar Pastior (n. 1927) este cel mai cunoscut autor de origine român` din spa]iul cultural german; timp de patru ani (1945-1949) a fost deportat \n lag`rele de munc` din Uniunea Sovietic`; dup` studii de germanistic` la Bucure[ti, lucreaz` o vreme \n redac]ia german` a Radiodifuziunii; din 1969 tr`ie[te la Berlin. Este cunoscut \n egal` m`sur` ca scriitor (peste 20 de volume de versuri publicate \n România [i \n Germania) [i ca traduc`tor (Urmuz, Tristan Tzara, Gellu Naum, Marin Sorescu, Velimir Hlebnikov, C.V. B`nescu).

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

Oskar Pastior este [i unul dintre «fondatorii» literaturii performative: CD-urile cu interpret`rile sale din propriile poeme, sau dup` scrierile lui Petrarca, Gellu Naum sau Velimir Hlebnikov s\nt bestseller-uri \n Germania, iar la lecturile publice pe care le sus]ine la Berlin reu[e[te s` atrag` sute de spectatori.

Printre cele mai importante distinc]ii ce i-au fost acordate lui Oskar Pastior se num`r` Premiul „Ernst Meier“ (1993), Premiul European pentru Literatur` (1999, \mpreun` cu Gellu Naum), Premiul „Peter Huchel“ (2001).

Fondat \n 1923 pentru comemorarea lui Georg Büchner, premiul a fost ini]ial oferit arti[tilor germani n`scu]i \n regiunea Hessen sau lega]i spiritual de aceast` regiune. Din 1951, Premiul „Büchner“ devine premiu na]ional de literatur` [i este decernat de Academia German` pentru Limb` [i Poezie. Din 2002, Distinc]ia este dotat` cu un onorariu \n valoare de 40.000 de euro. Premiul „Büchner“ este cel mai important premiu literar acordat \n Germania. Laurea]ii „Büchner“ au mai fost: Gottfried Benn, Friedrich Dürrenmatt, Heinrich Böll, Erich Kästner, Günter Grass, Elfriede Jelinek. (M. M.) ■

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

Industria c`r]ii: Marea Britanie în expansiune, SUA în recesiune În 2005, pentru a doua oar` \n ultimii 20 de ani, editurile britanice au publicat un num`r mai mare de volume \n prim` edi]ie fa]` de cele ap`rute \n acela[i an \n Statele Unite. Este totodat` pentru \nt\ia dat`, \ncep\nd cu 1999, c\nd \n S.U.A. se \nregistreaz` o sc`dere a num`rului de noi apari]ii, \n timp ce Marea Britanie se poate l`uda, conform datelor oferite de firma Bowker, cu o cre[tere de p\n` la 28 % a produc]iilor editoriale de acest fel.

Aparent spectaculoas`, detronarea americanilor de pe primul loc al produc]iei de carte ap`rut` \n limba englez` se poate explica, sus]in speciali[tii, prin diminuarea interesului ar`tat de public literaturii de fic]iune [i celei pentru copii, iar asta \n ciuda faptului c` marile succese ale anului au fost, evident, Codul lui Da Vinci [i noile aventuri ale lui Harry Potter.

Comparativ cu cele 172.000 de mii de titluri noi din Statele Unite, num`rul total din Marea Britanie a ajuns, aproape neverosimil, la peste 200.000. Se pare c` \n spatele acestor cifre astronomice se ascunde un adev`r simplu: volumul de titluri noi s-a m`rit constant \ncep\nd de la mijlocul anilor ’80 datorit`, mai \nt\i, cererii cresc\nde a marilor magazine aflate \n competi]ie direct` [i, ulterior, odat` cu anii ’90, a diversific`rii cu o amploare f`r` precedent a pie]ei de desfacere prin apari]ia unui alt competitor redutabil, aflat la \ndem\na tuturor, libr`ria virtual`. Bun`oar`, din 1995 num`rul de titluri anuale editate \n America a crescut cu peste 50 de procente. O alt` cauz` pentru declinul pie]ei americane \n 2005 ar putea fi aceea c` pia]a a \nceput, \n sf\r[it, s` se stabilizeze odat` ce cotele maxime ale produc]iei de carte au fost atinse. „Bunul-sim] \]i spune c` atunci c\nd produci 200.000 de c`r]i noi pe an (mai mult dec\t oricare alt` industrie), publicul nu le poate primi pe toate“, a declarat Andrew Grabois, consultant Bowker. „{i asta nu neap`rat pentru c` s\nt cantitativ prea multe, ci, pur [i simplu, din motivul c\t se poate de omenesc c` nu e posibil s` afli despre toate aceste apari]ii“. Bowker se a[teapt` ca editurile americane s` r`m\n` precaute [i \n acest an. „Pre]ul h\rtiei s-a scumpit deja de dou` ori

INFO p\n` acum, a[a c` editurile, \n special cele mici, vor trebui s` fie foarte atente cu ceea ce public`.“ Mai \n glum`, mai \n serios, \ntrebarea pe care speciali[tii [i-o pun este dac` Marea Britanie va face o corec]ie similar` celei pe care americanii deja au \ntreprins-o sau vor g`si, prin absurd, o modalitate prin care mai pu]ine edituri vor scoate pe pia]` [i mai multe c`r]i pentru [i mai pu]ini cititori.

■ Matei Florian

INFO

Cele mai bine v\ndute c`r]i din toate timpurile Recent, \n Statele Unite, a fost dat publicit`]ii un top pe c\t de amuzant, pe at\t de surprinz`tor, dac` la mijloc nu s-ar strecura acel criteriu infailibil comercial. Cum datele unui astfel de clasament par s` fie, \n ultim` instan]`, volatile, ]in\nd cont de numeroasele edi]ii ap`rute \n decursul anilor, cifrele s\nt, f`r` doar [i poate, estimative. E cazul s` nu facem o tragedie din asta. (M. F.) ● LOCUL 10 – JACQUELINE SUSAN, VALLEY OF THE DOLLS. 30 de milioane de exemplare v\ndute.

Romanul, publicat pentru \n\ia oar` \n 1966, a devenit un succes imediat datorit` unei re]ete simple [i eficace: sex, droguri [i scandal. Scris captivant, f`r` complica]ii inutile, Valley of the Dolls a devenit etalonul literaturii de consum. ● LOCUL 9 – CHARLES MONROE SHELDON, IN HIS STEPS: WHAT WOULD JESUS DO? 30 de milioane.

Sheldon a fost p\n` la publicarea acestui volum \n 1896 o figur` banal` a clerului american. Principala sa idee, aceea de a te imagina \n locul lui Iisus \n orice decizie pe care o vei avea de luat, i-a adus nu numai gloria terestr`, ci [i o incomensurabil` avere. ● LOCUL 8 – ELBERT HUBBARD, A MESSAGE TO GARCIA. 40 de milioane.

Acest scurt eseu despre valoarea muncii editat \n 1899, num`r\nd nu mai mult de 1.500 de cuvinte, a devenit faimos \n mare parte datorit` companiilor care l-au cump`rat masiv pentru a-l distribui ulterior muncitorilor angaja]i. ● LOCUL 7 – DR. BENJAMIN SPOCK, DR. SPOCK’S BABY AND CHILD CARE. 50 de milioane.

14

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

În 1946, pediatrul Spock a scris o carte despre cre[terea copiilor. Restul e istorie. ● LOCUL 6 – WILLIAM HOLMES McGUFFEY, THE MCGUFFEY READERS. 60 de milioane.

De[i tezist`, antologia de povestiri scurte a lui McGuffey a avut din 1836, data primei apari]ii, un rol important \n instruirea maselor de [colari americani.

Concluzia este evident`. ● LOCUL 5 – THE WORLD ALMANAC AND BOOK OF FACTS. 73,5 milioane.

Cu excep]ia unei pauze \ntre anii 1876 [i 1886, aceast` lucrare se editeaz` an de an \ncep\nd cu 1868.

Acest alamanah acoper` aproape orice domeniu de interes, de la sport [i economie, la istorie [i geografie. ● LOCUL 4 – GUINNESS WORLD RECORDS. 94 de milioane. În 1955, [eful ber`riei Guinness a avut o idee genial`: s` mizeze pe curiozitatea insa]iabil` a omenirii \n orice domeniu care ar putea avea o minim` leg`tur` cu competi]ia. Rezultatul este cunoscut. ● LOCUL 3 – NOAH WEBSTER, THE AMERICAN SPELLING BOOK. 100 de milioane.

De[i de abia \n secolul 19 a devenit manualul de englez` preferat de [colile americane, cartea dateaz` din 1783. F`r` s` fie neap`rat sexy, se dovede[te c` gramatica face furori. ● LOCUL 2 – MAO ZEDONG, QUOTATIONS FROM CHAIRMAN MAO TSE-TUNG. 900 de milioane.

F`r` s` fie nevoie de prea multe detalii, triunghiul (nu neap`rat magic): poporul chinez, dictatorul Mao, comunism dezleag` orice prezumtiv` enigm` legat` de aceste aser]iuni. ● LOCUL 1 – THE HOLY BIBLE. 6 miliarde.

P\n` acum, a ap`rut \n peste 2.000 de limbi [i dialecte. În român`, s-ar traduce cu titlul Biblia. V` spune ceva? În caz c` nu, v` asigur c` acest` carte con]ine c\teva citate celebre pe care e bine s` le st`p\ni]i.

■

Mircea Vasilescu

Ce-am citit [i ce-am pierdut Pia]a de carte \n v\ltoarea tranzi]iei

Š Lucian Muntean

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

DOSAR

Acum zece ani, \n ultimul num`r pe 1996 al României literare, Nicolae Manolescu tr`gea o concluzie amar` asupra rela]iei dintre artist [i societate dup` 1989: „Am avut de multe ori, \n cei [apte ani scur[i de la Revolu]ie, impresia c` societatea româneasc` a devenit acultural`. Oric\t de tenace a fost efortul deculturalizator al comunismului, miza actului de cultur` a r`mas, paradoxal, foarte mare. Înc`rc`tura aceasta, de pe vremuri – social`, moral`, politic` etc. – a unei c`r]i sau a unui spectacol nu se mai reg`se[te ast`zi. Artistul [i-a v`zut rolul [i statura considerabil diminuate. Nu economia de pia]` e de vin`, ci tranzi]ia, care a mutat centrele de interes [i le-a multiplicat, arunc\ndu-l pe artist \ntr-o concuren]` neloial`. Arta are nevoie de stabilitate. Nea[ezarea nu-i prie[te.“ Criticul literar nu f`cea dec\t s` sintetizeze o opinie larg r`sp\ndit` \n lumea intelectual`. În acela[i num`r al revistei, o anchet` printre arti[ti ar`ta c` mul]i dintre ei se sim]eau marginaliza]i.

Ast`zi, acest tip de observa]ii este \n continuare prezent \n dezbaterile despre literatur` [i arte, chiar dac` \ntre timp, f`r` ca „a[ezarea“ s` se fi pogor\t cu totul asupra noastr`, lucrurile s-au schimbat. Se vorbe[te \ns` mai pu]in [i mai rar despre „efortul deculturalizator al comunismului“: amintirile de dinainte de 1989 devin, pentru tot mai mul]i, istorie. În schimb, se vorbe[te despre „manelizare“, despre „imbecilizarea prin televiziune“ (cum sun` subtitlul edi]iei române[ti a c`r]ii lui Giovanni Sartori Homo videns; edi]iile italiene nu \l au), despre vulgaritatea [tirilor [i a realityshow-urilor, despre „occidentalizarea“ de suprafa]`, despre tineretul sedus deja de vizual, de Internet [i de str`lucirea aparent` a societ`]ii de consum. La \nceputul anilor ’90, \n revistele literare se anun]a, sumbru [i metaforic, „moartea cititorului român“. Ast`zi, pe un ton ceva mai „analitic“, se vorbe[te despre „sc`derea interesului pentru c`r]i“ [i se cer „campanii pentru promovarea lecturii“. Ministerul Culturii propune

chiar – postmodern? – „reinventarea bibliotecilor“. Ce s-a petrecut \ntre timp?

Cum st`m cu produc]ia În 1991 erau \nregistrate peste 10.000 de edituri: editarea c`r]ilor (ca [i a presei) a fost, \n primii ani postcomuni[ti, o bun` afacere. Tirajele erau mari (\n 1993, 12.300 de exemplare pe titlu, \n medie), costurile de produc]ie relativ mici, pofta de citit – dup` decenii de cenzur` – consistent`. „Mergea“ cam orice, dar mai ales acele tipuri de c`r]i inexistente (sau greu publicabile) \nainte de 1989: romane poli]iste, SF, romance, erotice, de aventuri sau, \n zona „\nalt`“, documente, memorialistic`, jurnale. Bine\n]eles, \nflorirea afacerilor editoriale a fost asigurat` de c`r]ile de mare succes popular. De[i lipsesc cu totul datele despre tiraje din anii 1990-1991, pe atunci se vorbea \n „breasl`“ despre cifre care dep`[eau o sut` de mii de exemplare \n cazul multor c`r]i, de la C`ma[a lui

17

DOSAR

Simona Kessler: „Fiecare carte \[i are destinul ei“ Simona Kessler conduce o agen]ie literar` care se ocup` de mai to]i autorii str`ini tradu[i la editurile române[ti. Din 1994, Simona Kessler International Literary Agency se afl` \n miezul pie]ei de carte [i al dialogului dintre editurile noastre [i cele din alte ]`ri.

Kog`lniceanu spunea, la vremea sa, c` „traducerile nu fac o literatur`“. Dup` 1990, traducerile au „f`cut“ un public? C\t au contribuit autorii str`ini la evolu]ia, lansarea, relansarea pie]ei de carte?

Evident c` traducerile nu pot s` se substituie literaturii autohtone, dar prin traduceri ai acces la literatura universal`. Nu numai dup` 1990 traducerile au „f`cut“ un public; s` ne amintim, totu[i, de traducerile publicate de Editura Univers \nainte de 1989: nu erau „comand` politic`“, aveau tiraje uria[e [i se vindeau ca p\inea cald`! La \nceputul anilor ’90, majoritatea editorilor particulari s-a inspirat la greu din portofoliul Editurii Univers. {i s` nu uit`m c` unele edi]ii au putut ap`rea netrunchiate doar dup` 1990. Literatura comercial`, at\t de dispre]uit` de „intelectuali“, a contribuit la capitalizarea unor edituri, care au putut astfel s` publice [i autori care se adreseaz` unui public educat [i mai sofisticat. Se poate spune c` traducerile au dus la \nt`rirea financiar` a editurilor, pe de-o parte, iar pe de alt` parte, prin traducerile din autorii tineri, \n ascensiune \n Vest, s\ntem \n r\nd cu lumea, la curent cu tendin]ele literare interna]ionale. Autori precum Zadie Smith, Jonathan Coe, Monica Ali sau Hari Kunzru aduc spiritul literar al anilor ’90 [i la noi.

Unde se v`d cel mai bine semnele de profesionalizare a lumii editoriale de la noi [i unde a r`mas loc pentru mai bine?

Editurile care, de peste 10 ani, s\nt juc`tori activi pe pia]a c`r]ii au \nv`]at s`-[i fac` un portofoliu editorial, s` poarte negocieri pentru achizi]ia drepturilor de autor, s` aleag` \ntre ofertele tipografice. Loc pentru mai bine este \n alegerea traduc`torilor, \n redactare, \n grafica de carte, \n promovare [i \n distribu]ie.

C\t conteaz`, ast`zi, \n România, promovarea unei c`r]i/unui autor \n succesul de v\nz`ri [i \n dob\ndirea prestigiului?

Fiecare carte \[i are destinul ei! Promovarea este comunicarea adecvat` c`tre publicul cititor. Ea nu face dec\t s` u[ureze calea fiec`rei c`r]i c`tre destinul ei. Promovarea nu face dintr-o carte oarecare un bestseller [i nici nu-i asigur` prestigiul; poate fi un catalizator, dar nu un substitut. Pentru fiecare gen de carte trebuie g`sit`, evident, promovarea adecvat`: literatura comercial` se promoveaz` \ntr-un anume fel, s` zicem mai agresiv [i popular, iar beletristica trebuie promovat` [i ea, dar \ntr-un mod mai discret [i elegant. Scopul este \ns` acela[i: de a duce cartea spre publicul ei ]int`.

Promovarea bine f`cut` conteaz` acum [i \n România tot at\t de mult ca [i \n orice alt` ]ar`.

18

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

Hristos la pove[tile „corozive“ ale lui Ion Creang`.

Editori improviza]i g`seau, prin podul bunicii, romane de Pitigrilli sau Petre Bellu, de mare succes \n perioada interbelic`, [i le tip`reau (uneori f`r` minime actualiz`ri ortografice). Legenda (urban`?) spune c` \n acei ani au fost furate, din Biblioteca Academiei [i din alte mari biblioteci, astfel de c`r]i de succes verificat \n anii ’20-’30, pentru a fi reeditate. Era simplu: \i d`deai cartea veche direct ze]arului, aranjai apari]ia rapid` cu directorul tipografiei (\nc` de stat), vindeai rapid c\teva mii de exemplare [i din banii ob]inu]i pl`teai h\rtia [i tiparul, restul era c\[tig. Nici m`car „capitalism s`lbatic“ nu se putea numi: sem`na mai degrab` a haiducie. Dac` privim \ns` jum`tatea plin` a paharului, r`m\nem cu impresia bun` a „foamei de lectur`“ la nivel popular, care a creat ([i abandonat?) o nou` genera]ie de Zi]e („eu Dramele Parisului le-am citit pe toate...“).

F`r` \ndoial`, „sinteza“ procesului de rena[tere a „lecturii populare“ a fost reprezentat` de Sandra Brown, care a devenit o etichet` pentru \ntregul fenomen de consum. Nu se [tie exact c\te c`r]i ale Sandrei Brown au ap`rut \n române[te – se spune chiar c` s-au „tradus“ mai multe dec\t a scris autoarea \ns`[i: autori iu]i de m\n` au \ncropit ni[te scrieri à la manière de [i le-au publicat sub numele deja celebru. În zona „\nalt`“ a culturii scrise, se vindeau bine edi]iile necenzurate ale unor c`r]i ap`rute \n vremea comunismului [i c`r]ile autorilor interzi[i \nainte din motive politice: exila]i, „de dreapta“, disiden]i sau m`car incomozi pentru regim. În 1990, lansarea unui volum de poezii al lui Mircea Dinescu la Libr`ria „M. Sadoveanu“ din Bucure[ti a blocat circula]ia pe Bd. Magheru. Editura Univers (dar [i altele) a editat, \n serie, c`r]ile scriitorilor din exil: „recuperarea autorilor din diaspora“ era un imperativ al vremii, iar banderola pe care scria „carte cenzurat` \n perioada comunismului“ p`rea s` garanteze succesul. Dar, cu certitudine, v\rful de succes ([i de prestigiu) al acelor „ani nebuni“ l-au reprezentat Mircea Eliade, Cioran, Noica [i Petre }u]ea. Se tip`rea orice text apar]in\nd celor patru autori, de la proz` [i eseuri la scrisori, \n volum sau \n bro[ur`, la edituri bune [i rele, \n edi]ii uneori ilegale, uneori ur\te, uneori proaste, rareori bune. A fost o adev`rat` „mod`“ Eliade-Cioran-}u]ea-Noica. „Problema“ s-a rezolvat din momentul \n care Editura Humanitas a preluat drepturile de editare [i a lansat seriile „de autor“, \n condi]ii profesioniste.

MAI 2006

DOSAR

În aceea[i logic` a recuper`rii, care ]inea mai degrab` de modific`rile ideologice [i politice dec\t de rea[ezarea pie]ei literare, un adev`rat boom editorial a fost reprezentat de memorialistica de \nchisoare: au ap`rut numeroase volume de amintiri ale fo[tilor de]inu]i politici, unii cunoscu]i (precum Virgil Ierunca, Ion Ioanid, Lena Constante, N. Steinhardt, Nicolae Balot`), al]ii nu.

La fel, Jurnalul unui jurnalist f`r` jurnal de Ion D. S\rbu, una dintre pu]inele c`r]i valoroase „de sertar“ ap`rute (\n ciuda presupozi]iei din lumea literar` c` eliberarea de comunism va scoate la iveal` mul]imi de c`r]i ]inute la \ntuneric de vigilen]a aparatului cenzurii). Dincolo de recuperarea „pur“ politic`, acest gen de c`r]i a deschis apetitul pentru adev`rat [i autentic, a creat dorin]a de a cunoa[te lumea [i istoria a[a cum au fost [i pasiunea pentru documentele reale (dup` ce, \n anii ’80, istoria recent` era citit` „printre r\nduri“ \n fic]iune, adic` \n „romanul obsedantului deceniu“).

Micul „paradis editorial“ [i-a epuizat \ns` rapid resursele: costurile de produc]ie au crescut cu 40% \n 1998, hiperinfla]ia a sc`zut puterea de cump`rare, oferta a devenit mai mare dec\t cererea, a[a \nc\t produc]ia de carte a sc`zut, \n 1999, cu 80% fa]` de cea de la \nceputul deceniului. Tirajul mediu a ajuns la 2100 de exemplare.

De la „merge orice“ s-a ajuns la „nu mai merge nimic“: bestseller-uri mondiale abia se vindeau la noi \n dou`-trei mii de exemplare. Din anul 2000 au ap`rut semnele revenirii: tirajul mediu a \nceput s` creasc`, ajung\nd \n prezent la aproximativ 2.500 de exemplare. A crescut [i num`rul de titluri: 6.130 \n 1993, peste 11.000 (conform Institutului Na]ional de Statistic`) \n 2004. Ast`zi, din cele 10.000 de edituri \nregistrate \n 1991 mai func]ioneaz` a suta parte, arat` o statistic` a Asocia]iei Editorilor din România (AER). Bine\n]eles, toate s\nt private. Fostele edituri de stat au disp`rut, cu prestigiul lor cu tot, \n urma unor privatiz`ri dubioase (Editura Minerva, Editura Univers) sau... „de la sine“: cine mai aude de Meridiane sau Eminescu? Excep]ia confirm` regula: Editura Cartea Româneasc` a ren`scut dup` ce a fost preluat` \n administrare de Editura Polirom. În ultimii ani, se spune c` pia]a s-a stabilizat: din punctul de vedere al cifrei de afaceri [i al num`rului de titluri publicate, e dominat` de c\teva mari edituri (Polirom, Humanitas, RAO, Teora, Economica, Aramis, Corint, Curtea Veche).

Editurile mijlocii [i mici au succes dac` [tiu s`-[i defineasc` limpede „ni[a“. Au ap`rut [i colo[i editoriali mondiali (precum Reader’s Digest sau National Geographic, C.H. Beck, Oxford University Press) [i se a[teapt` venirea altora, dup` aderarea României la UE. Per total, cifra de afaceri a \ntregii industrii editoriale din România era, \n 2002, de 40 de milioane de euro, conform AER. Nu exist` date mai recente. {i, \n general, st`m prost cu datele: editurile nu \[i fac publice tirajele, cifra de afaceri [i alte rezultate financiare se pot ob]ine doar din investiga]ii la Fisc [i la Registrul Comer]ului, ac]ionariatul nu e nici el cunoscut, \n cele mai multe cazuri (de[i editurile au, ca orice alt` companie, pagini web [i ar putea s` afi[eze m`car acolo astfel de informa]ii). Stranie lips` de transparen]` la o industrie care, altminteri, tr`ie[te din comunicarea direct` [i deschis` cu publicul…

D I L E M AT E C A ●

„Moartea“ cititorului romån C\nd istoricii literari ai viitorului vor citi revistele culturale de la \nceputul anilor ’90 se vor pomeni arunca]i direct \n Apocalips`: erau anii c\nd se proclama „moartea cititorului român“ [i „deculturalizarea“ na]iei. Cu prestigiul [i autoritatea ciobite de v\ltoarea tranzi]iei, sedu[i de politica zilei ori regret\nd melancolic „stabilitatea“ previzibil` a vechiului regim, frustra]i de s`lb`ticia competi]iei ce lua av\nt, mul]i scriitori au suportat greu [ocul tranzi]iei [i au \nceput s` dea glas regretelor: „\nainte“ se citea mai mult, revistele literare aveau tiraje de zeci de mii de exemplare, statul sus]inea

19

Cu c`r]i [i f`r` c`r]i ■ În cele 15 ]`ri membre „vechi“ ale UE, au peste 400 de c`r]i \n cas`, \n medie, 9% dintre cet`]eni. În cele 10 noi state membre, media colec]ionarilor de c`r]i este de 6%, ca [i \n România. Cel mai bine stau estonii, cu 19%, letonii, cu 17%, [i ungurii, cu 16%. În ceea ce \i prive[te pe cei care nu au nici o carte \n cas`, situa]ia e urm`toarea: UE 15 – 6%, cele 10 noi state membre – 17%, România – 12%.

Sursa: „Barometrul cultural“ 2005, Centrul de Studii [i Cercet`ri \n Domeniul Culturii

© Rare[ Avram

Cei mai cunoscu]i scriitori ■ În cadrul sondajului realizat pentru Barometrul cultural \n 2005, cei intervieva]i au fost invita]i s` numeasc` doi scriitori români. Cel mai des men]iona]i au fost: Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Ion Creang`, Liviu Rebreanu, Marin Preda, Ion Slavici, George Co[buc, I. L. Caragiale, Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi. To]i s\nt autori din canonul [colar. Între primii zece, nu se afl` nici un scriitor contemporan. 8,5% dintre cei chestiona]i nu au putut indica nici un autor român de literatur`.

Dintre scriitorii str`ini, au \ntrunit cel mai mare num`r de men]ion`ri, \n ordine: Alexandre Dumas, Honoré de Balzac, Jules Verne, Lev Tolstoi, William Shakespeare, F. Dostoievski, Mark Twain, Victor Hugo, Paulo Coelho, Sandra Brown. 37% dintre intervieva]i nu au putut indica nici un autor str`in.

Sursa: „Barometrul cultural“ 2005, Centrul de Studii [i Cercet`ri \n Domeniul Culturii

DOSAR

D I L E M AT E C A ●

cultura. Lungi eseuri, pamflete [i dezbateri s-au scris, de[i: 1) nu existau date concrete [i sigure despre ce [i c\t se citea „\nainte“; 2) proclamata „moarte a cititorului“ era contrazis` flagrant de realitate – editurile \nfloreau, ziarele [i revistele de asemenea. Oamenii citeau. De toate. A[a \nc\t anun]urile catastrofice despre prostirea poporului erau, \n bun` parte, doar expresia neadapt`rii intelectualilor la o societate deschis` [i liber`, bazat` pe pia]` [i competi]ie, \n care publicul alege [i opteaz`, astfel \nc\t el trebuie cucerit. Rup]i, din cauza comunismului, de evolu]ia fireasc` a societ`]ilor industriale, n-am [tiut cum se poate convie]ui cu ispitele „literaturii de consum“ [i ale televizorului, ci am r`mas fixa]i \ntr-o viziune cam romantic` despre misiunea intelectualilor de a lumina poporul [i datoria poporului de a le da ascultare. Între intelectuali [i popor – Statul: i se atribuia ([i i se atribuie \nc`) rolul de a interveni direct pentru a „sus]ine cultura“. În principiu e corect, dar \n practic` a fost lamentabil: sub presiunea scriitorilor [i editorilor – \n al c`ror reflex d`inuie „pl\ngerea la vod`“ – Ministerul Culturii a subven]ionat cultura scris`. A f`cut-o \ns` dezordonat [i corupt: a dat bani pentru c`r]i bune [i proaste, f`r` criterii, f`r` politici pe termen lung; a dat bani pentru c`r]ile mini[trilor sau ale membrilor comisiei care aproba subven]iile, nep`s`tor la scandalurile publice; a subven]ionat suspect de sistematic c`r]ile anumitor edituri (Albatros, de pild`, \n principiu privatizat`, a ob]inut an de an sprijin financiar de la Stat pentru cea mai mare parte a volumelor publicate). Pe scurt, ministerul a subven]ionat produc]ia, f`r` s`-i pese de consum; a asigurat supravie]uirea unor edituri (\n timp ce altele d`deau piept cu economia de pia]`), dar nu s-a \ngrijit deloc de cititori. Dac` a contribuit cineva decisiv la „moartea“ (sau m`car la griparea zdrav`n`) publicului de carte, acela a fost Statul, prin institu]iile sale. Editurile mari, care reprezint` ast`zi ceva pe pia]` (Humanitas, Polirom, RAO [i altele) au cerut foarte rar sau deloc subven]ii: [i-au cucerit publicul pas cu pas, carte cu carte, prin eforturi [i riscuri proprii. În schimb, Ministerul Culturii nu a intervenit exact acolo unde era dator s` o fac`: \n sus]inerea financiar` a unor mari proiecte editoriale precum dic]ionarele, edi]iile critice din clasici, monografiile, marile antologii tematice etc. St`m \n continuare foarte prost \n aceste domenii: nu avem edi]ii critice complete nici m`car din autorii de rangul \nt\i, ce s` mai

vorbim despre ceilal]i… Iar a[a-numita serie de tip „Pléiade“ realizat` de Academia Român` (tot pe bani publici, dar \n colaborare cu o editur` privat`, Univers Enciclopedic, de[i Academia avea propria editur`, unde lucrau oameni competen]i) nu a produs dec\t ni[te volume foarte scumpe care, \n cele mai multe cazuri, preluau „la xerox“ textele din edi]ii publicate anterior. Pe deasupra, au mai fost [i prost difuzate. În schimb, vechile ([i bunele) edi]ii critice \ncepute la Minerva au r`mas neterminate.

Lament`rile despre „moartea cititorului“ erau doar expresia neputin]ei unui sistem cultural de stat de a se reforma [i de a g`si c`ile cele mai adecvate de a comunica eficient cu publicul. {i o form` de refugiu al unor intelectuali care, sup`ra]i c` noua societate nu le mai acord` aten]ie, se ad`posteau sub pulpana Statului.

20

MAI 2006

…[i „rena[terea“ lui De fapt, nu [tim cine se ascunde, sociologic vorbind, sub figura de stil „cititorul român“: exist` date foarte pu]ine despre publicul cititor, [i acestea abia \n ultimii ani. Nu avem habar cine [i c\t citea \nainte de 1989 sau la \nceputul anilor ’90 (dec\t ni[te informa]ii generale din Anuarul de Statistic` despre num`rul de cititori care frecventau bibliotecile). Exist`, prin c\teva sondaje, \ntreb`ri despre lectur` (amestecate printre cele despre privitul la televizor [i alte activit`]i de timp liber), mai exist` un studiu din 2001 realizat de Mercury Research despre cump`r`torii de c`r]i (care nu coincid \n totalitate cu cititorii), alte c\teva date \n studii realizate de AER [i \n Barometrul cultural din 2005. Pun\ndu-le cap la cap, rezult` c` \n România s\nt cam 1.500.000 de oameni care cump`r` [i citesc frecvent c`r]i. Procentual, st`m cam la fel cu Italia (unde 8% dintre adul]i citesc cel pu]in o carte pe lun`), mai bine dec\t Grecia (6%), mult mai prost ca ]`rile nordice (peste 20%).

Confruntarea cu cifrele seci ale Barometrului cultural a st\rnit, iar`[i, multe lamenta]ii [i \ngrijor`ri \n presa cultural`, dar foarte pu]ine explica]ii [i aproape deloc solu]ii. În materie de promovare a lecturii (sau, m` rog, de „rena[tere“ a „cititorului român“), totul a e[uat: Ministerul Culturii anun]a solemn, pe 23 aprilie 2005, o „campanie na]ional`“ pentru sus]inerea lecturii cu durata de un an – anul a trecut f`r` campanie; campania de acum vreo doi ani cu „Dacia literar`“

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

DOSAR © Rare[ Avram

Preferin]e

a fost o idee proast`, scump` [i n-a avut efect; legea bibliotecilor, care prevede o anume repartizare a bibliotecilor \n teritoriu, \n raport cu num`rul de locuitori, nu e respectat` (s\nt mai pu]ine biblioteci chiar \n Capital`, multe sedii se pierd prin retrocedarea cl`dirilor); bibliotecile care au r`mas n-au fonduri pentru achizi]ii (alt` surs` de corup]ie [i de veresie: ani la r\nd, bibliotecile au fost abonate la revistele „prietenilor ministerului“, nu la cele cerute de public); libr`riile din ora[ele mici sau din cartierele „de blocuri“ ale ora[elor mari dispar [i ele; \n comune, nu exist` re]ea de difuzare a c`r]ii – ceea ce \nseamn` c` 40% din popula]ia ]`rii nu are acces direct la carte. C\teva cifre comparative, extrase din anuarele Institutului Na]ional de Statistic`: \n 1990, existau 16.665 de biblioteci, \n 2004 mai erau doar 12.574; a sc`zut [i num`rul de biblioteci [colare (10.029 \n 1990, 9.204 \n 2003), [i cel al bibliotecilor publice (4.458 \n 1990, 2.906 \n 2003). Statul se comport` fa]` de publicul cititor ca un tat` autoritar: eu te-am f`cut, eu te omor. Una dintre concluziile Barometrului cultural este c`, \n materie de consumuri culturale, tendin]a publicului este „lu`m ce ni se ofer`“.

Statul nu ofer` mare lucru: nici politici culturale pe termen lung, nici spa]ii de „agregare“ precum libr`riile [i bibliotecile, nici m`suri legislative care s` stimuleze consumul – adic`, \n cazul nostru, cump`rarea de c`r]i. În schimb, ini]iativele private s\nt mai flexibile, mai creative [i mai adaptate la pia]`: promovarea c`r]ilor de c`tre marile edituri are, \n secundar, [i rolul de promovare a lecturii; AER a realizat c\teva campanii pentru sus]inerea lecturii, Coca-Cola,

Oriflame [i altele, unele agen]ii [i ONG-uri s-au implicat [i ele. Dar totul func]ioneaz` izolat, pe felii mici, f`r` g\ndire \n perspectiv`. În Suedia anilor ’60, statul a organizat o re]ea de bibliobuze care mergeau \n localit`]ile \ndep`rtate ale nordului \nghe]at, poposeau \n fa]a c\rciumilor [i d`deau c`r]i cu \mprumut. La \nceput, erau amatoare de citit mai mult femeile, care se plictiseau \n timp ce b`rba]ii \[i petreceau serile la un pahar. Treptat, b`rba]ii au \nceput [i ei s` \mprumute c`r]i [i s`-[i scurteze timpul petrecut la bere cu prietenii. Ast`zi, \n Suedia, circa 25% dintre adul]i citesc cel pu]in o carte pe lun`.

De unde ne vin cititorii?

Din [coal`. Sau a[a ar trebui. Programele de literatur` vorbesc, \n limbajul de lemn al pedagogilor, despre o mul]ime de abilit`]i [i competen]e de lucru cu textul, pe care elevii ar trebui s` le dob\ndeasc` pe parcursul studiilor. Numai c`, \n fapt, [coala nu formeaz` cititori, ci tocilari care trebuie s` ia not` mare la examenele de capacitate ori de bac, mici compilatori de comentarii [i referate gata f`cute, luate de pe Internet, care ies din liceu plictisi]i de lectur` [i de faptul c` trebuie s` \nve]e ni[te fraze de-a gata despre Rebreanu, Blaga, Arghezi, Camil Petrescu [i al]ii, pe care nu-i vor mai (re)citi niciodat` de pl`cere. Mul]i elevi termin` liceul f`r` s` fi citit operele literare \n sine, ci doar prefe]e, studii [i comentarii „despre“. C\t despre literatura universal`, practic ea nu exist` \n [coal`, dec\t sub form` de „lecturi suplimentare“ recomandate elevilor pentru vacan]`. {i atunci,

21

■ Activit`]ile [i locurile de timp liber preferate ale cet`]enilor din UE 15 s\nt, \n ordine: cinematograful, biblioteca, vizitarea monumentelor, vizitarea muzeelor [i expozi]iilor, spectacolele de muzic`. În cele 10 noi state membre, preferin]ele s\nt acelea[i, se schimb` par]ial ordinea: cinematograful, biblioteca, vizitarea monumentelor, spectacolele de muzic`, vizitarea muzeelor [i expozi]iilor. În România e altfel: participarea la s`rb`tori [i evenimente locale, spectacolele de muzic` [i divertisment, muzeele [i expozi]iile, cinematograful, teatrul. Biblioteca nu se afl` printre preferin]e.

Sursa: „Barometrul cultural“ 2005, Centrul de Studii [i Cercet`ri \n Domeniul Culturii

DOSAR Matei Florian

Prin libr`riile vechi ale unei capitale europene Ar fi util` o excursie cu clasa prin toate acele cl`diri care ]in de Compania de Libr`rii Bucure[ti.

A[a cum arat` ast`zi lucrurile, copiii vor fi nevoi]i s` stea \ncolona]i [i s` p`streze o t`cere pioas` care s` nu tulbure cu nimic \ncremenirea acelor personaje care se numesc librari. Orice compunere ulterioar` acestei excursii ar trebui s` aib` \n vedere consisten]a milenar` a lini[tii, compozi]ia [i dispunerea prafului pe rafturi, sentimentul triste]ii [i al p`r`ginirii, reverbera]ia pa[ilor pe dale, singur`tatea c`r]ilor, paralela prezent-trecut.

Dac` \n privin]a lini[tii, a prafului, a triste]ii, a pa[ilor [i a singur`t`]ii nu e nevoie dec\t de un minim sim] de observa]ie, problematica prezent-trecut se arat` ceva mai dificil`. Asta [i pentru c` vei fi nevoit s` le deranjezi din scaunele lor pe acele fiin]e ale locului pe care le-am denumit librari. Bun`oar`, la Libr`ria „Luceaf`rul“ de pe bulevardul Unirii vei \nt\lni o doamn` a c`rei fobie de jurnali[ti e sor` cu moartea \ncrederii \n semeni. Motiva]iile acestei fobii r`m\n ascunse [i nu-]i r`m\ne dec\t s` suspectezi atmosfera dezolant` ca unic factor generator al acestei st`ri de fapt. Ar mai fi la mijloc \ns`, dup` spusele doamnei, [i lipsa oric`rei statistici privitoare la v\nz`rile de alt`dat`, [i argumentul, irefutabil, c` „marile glorii“ ale anilor ’90 (Sandra Brown, Danielle Steel, Pavel Coru]) nu au scris, de fapt, c`r]i. Astfel c` orice trimitere spre vremurile apuse \n care astfel de non-c`r]i disp`reau cu o vitez` uluitoare de pe rafturile lor va fi taxat` drept rea-voin]`, lips` de cultur`, perfidie josnic` [i, prin urmare, va fi pedepsit` printr-o t`cere mai mult trufa[` dec\t demn`. Excursia va trebui s` continue.

La Libr`ria Academiei de pe Calea Victoriei, poate din cauza unui puseu de nostalgie pentru anii scur[i de la revolu]ie, fobia pare s` nu-[i mai aib` locul. Nostalgia poate fi [i ea u[or explicat`: spa]iul libr`-

22

D I L E M AT E C A ● riei \n anii ’90 era de cinci ori mai mare dec\t ast`zi. {i nu numai at\t: acum exist` c`r]i pe trotuar, c`r]i pe tarabe, c`r]i \n hipermarketuri, c`r]i \n libr`rii pe c\t de private, pe at\t de moderne, ho]i de c`r]i.

Atunci existau c`r]i ieftine, c`r]i pu]ine, iubitori de c`r]i, c`r]i \n libr`rii de stat. {i era bine. Doamnele din birourile de alt`dat` se d`deau \n v\nt dup` Sandra Brown [i Shogun, anumi]i domni erau avizi dup` teoriile conspira]ioniste ale lui Pavel Coru], iar to]i laolalt` cump`rau romanele poli]iste de la Nemira. Copiii, la fel ca \ntotdeauna, erau nevoi]i s` aleag` culegeri, manuale, dic]ionare, (mici [i) mari clasici. În afara acestor doamne [i domni, mai existau [i alte doamne [i al]i domni care luau aproape orice carte care purta sigla editurilor Humanitas sau RAO. „C`r]ile bune s-au v\ndut \ntotdeauna“, m` asigur` Lumini]a Barbu. {i, f`r` s` se bazeze pe informa]ii precise, evident inexistente, ci doar pe memoria ei infailibil` de librar, doamna Barbu \[i aminte[te de timpurile \n care orice edi]ie a oric`rei edituri privitoare la feng shui se asem`na cu v\nzarea de p\ini calde, de gloria defunct` a Codului rutier produs de {coala Ilioara ([i ea umbrit` de negurile concuren]ei), de domnul Octavian Paler ap`rut la Editura Albatros [i de furorile pe care le f`cea alt`dat`, de editurile mici, acum disp`rute sau aproape disp`rute, precum Miron sau Sfynx, de fizica domnului Hristev [i de matematica domnului Gheba, de toate acele bro[uri care umpleau biblioteci particulare av\nd ca unic criteriu de cump`rare pre]urile derizorii. Încep\nd cu 1995, oferta s-a diversificat, iar libr`riile de stat au \nceput s` fie p`r`site.

C`r]ile u[oare au intrat \n umbr` odat` cu ele. Au r`mas ghidurile de conversa]ie [i ghidurile de c`l`torii, culegerile dintotdeauna, testele de inteligen]`, editurile Humanitas [i (mai nou) Polirom, cadourile de s`rb`tori care iau forma vreunui album de art`, tone de c`r]i nev\ndute, un aer din ce \n ce mai pregnant de nostalgie. La Libr`ria „M. Sadoveanu“ de pe Bulevardul Magheru era inventar.

MAI 2006

cum s`-i cucere[ti pe cititori pentru „cauza“ nobil` a cititului? Cum s`-i atragi spre – s` zicem – Philip Roth sau Elfriede Jelinek c\nd ei s-au \nt\lnit doar incidental cu Tolstoi ori Balzac, la lec]iile de literatur` român` \n care li s-a spus c` Rebreanu „aduce“ cu Tolstoi [i C`linescu scrie un roman „neobalzacian“? E adev`rat, aceasta este, \n mai toate culturile, soarta clasicilor – descoperi]i din obliga]ie [colar`, sf\r[esc prin a nu mai putea trezi nici o umbr` de jouissance. Dar dac` [coala nu formeaz` competen]ele de lectur` [i nu le induce elevilor ideea c` cititul e o surs` de satisfac]ii, partida e pierdut`: practic, din [coal` „ies“ doar at\]ia cititori c\]i au intrat: copiii dota]i cu o curiozitate intelectual` deosebit`, c`rora p`rin]ii le supravegheaz` [i coordoneaz` lecturile – pe scurt, cei „destina]i“ cititului, probabil cei 8% din sondaje.

Dincolo de aspectul cultural, trebuie luat \n seam` [i cel economic: „necitirea“ cost` dublu. Dup` ce s-au cheltuit bani publici \n [coal` pentru a-i forma cultural pe elevi, se mai cheltuiesc o dat` f`c\nd campanii de promovare a lecturii, pentru a-i atrage spre carte.

„|nv`]`torii neamului“ Presupun\nd c` tot mai mul]i oameni ar vrea s` se apropie de c`r]i, ar avea nevoie [i de o oarecare orientare – ce e bun [i ce nu, care s\nt nout`]ile [.a.m.d. La acest capitol lucrurile s\nt \ncurcate.

Revistele literare s\nt, \n general, destinate celor care [tiu deja despre ce e vorba, cititorilor „tari“.

N-avem buletine informative sau m`car o pagin` web actualizat` periodic, din care cititorul mediu s`-[i poat` da seama ce e de citit [i ce nu. N-avem reviste de tipul Lire sau Magazine littéraire, adresate unui public mai larg, nu doar cunosc`torilor. N-avem o „cultur` a recenz`rii“, nu [tim s` scriem scurt [i pe-n]eles „despre ce e vorba“ \n carte [i de ce este ea bun` sau proast`. E adev`rat, acum se scrie despre c`r]i nu doar \n revistele specializate, ci [i \n ziare ori \n revistele „colorate“ lunare precum cele adresate publicului feminin (Avantaje, Elle, Unica [i altele) sau \n cele de afaceri (s`pt`m\nalul Business magazin are o pagin` permanent` de carte). Criticii de odinioar` [i-au pierdut autoritatea [i vizibilitatea, iar televiziunea – un mijloc, la o adic`, foarte bun pentru promovarea c`r]ii – a impus o singur` figur` notabil`: Dan C. Mih`ilescu, Omul care aduce cartea, savuros [i \n scris, [i pe sticl`. Altminteri, „\nv`]`torii

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

neamului“, cei care se pricep la c`r]i, vorbesc prea mult \ntre ei [i prea pu]in cu publicul, cu „marele public“, acel milion [i jum`tate de oameni care cump`r` c`r]i, asigur\nd existen]a editurilor.

St`m prost? Nu tocmai…

Apele s-au mai desp`r]it. Dup` mai mul]i ani \n care topul v\nz`rilor era dominat de c`r]ile „utilitare“ (c`r]i pentru formarea profesional`, ghidurile practice, manualele [i cursurile etc.), din 2001-2002 fic]iunea (adic` lectura de pl`cere) a revenit pe primul loc. Dup` ce, ani la r\nd, s-a depl\ns soarta debutan]ilor [i a tinerilor scriitori, care n-aveau loc \n programele editoriale din motive comerciale, Editura Polirom a creat un succes de imagine, de prestigiu, dar [i de v\nz`ri promov\nd tocmai tinerii scriitori, iar Humanitas, Paralela 45, Brumar, Aula [.a. au deschis [i ele serii dedicate debuturilor. Vechile libr`rii decad, dar cele noi \[i formeaz` re]ele: Diverta, Humanitas [i C`rture[ti te fac s` te sim]i „ca-n Occident“, dar mai e destul p\n` vom avea o re]ea de distribu]ie na]ional` cum e FNAC \n Fran]a. C`r]ile se v\nd acum [i \n supermarket: de la Cora [i Carrefour pleci nu doar cu de-ale gurii, dar [i cu de-ale

Sf\nta Subven]ie de la Stat An de an, cu mic, cu mare, editorii au cerut de la Stat sprijin financiar, \n numele idealurilor nobile ale Culturii Na]ionale. An de an, acordarea subven]iilor de c`tre Ministerul Culturii a creat dispute [i contest`ri, mai ales c\nd membrii comisiei aprobau subven]ii pentru propriile c`r]i. O eviden]` a tuturor c`r]ilor subven]ionate \n perioada postcomunist` exist` doar \n arhiva cu [apte lac`te a ministerului. Dar – accident fericit! – lista cererilor de finan]are din bani publici pe anul 1998 a ajuns pe site-ul Institutului de Memorie Cultural`. 1998 poate fi considerat un an reprezentativ pentru toat` tranzi]ia: era infla]ie mare, cultura era \n criz`, dup` explozia editorial` de la \nceputul anilor ’90 (c\nd „mergea orice“) tirajele sc`zuser` (nu mai

sufletului; pentru unii e un mic [oc cultural s` cumpere Orbitor sau „Cartea de pe noptier`“ al`turi de ca[caval [i c\rna]i, dar... s` vedem partea plin` a paharului.

C\t despre protagoni[tii culturii scrise, despre scriitorii de succes, despre rela]ia dintre succes [i valoare – asta e alt` discu]ie. Succesul (altora) e greu digerat \n cultura român`, mai ales c\nd coincide cu valoarea [i d` na[tere unor „paradoxuri“ care infirm` toate lamenta]iile despre „deculturalizare“ [i „moartea cititorului“: Omul recent de H.-R. Patapievici, Despre \ngeri de Andrei Ple[u, U[a interzis` de Gabriel Liiceanu nu s\nt c`r]i „u[oare“, dar s-au v\ndut \n zeci de mii de exemplare. Dar [i scriitorii tineri publica]i de Polirom s\nt tot mai prezen]i \n spa]iul public, de[i p\n` mai ieri erau total necunoscu]i. E \nc` dezordine, dar \ncepe s` capete contur o via]` literar` ceva mai a[ezat`. E greu s` mai scrii ast`zi un text precum cel al lui Nicolae Manolescu din 1996: \ntre timp, arti[tii (sau m`car o parte din ei) s-au obi[nuit cu „concuren]a“, [i-au reg`sit locul, au re\nv`]at s` comunice cu publicul. Începem s` ne cunoa[tem mai bine.

„mergea“ nimic). Parcurgerea listei ofer` o idee despre Marea Dezordine care a guvernat cheltuirea banilor publici pentru subven]ionarea culturii scrise. Este imposibil s` deduci o „logic`“ a aprob`rii [i respingerii cererilor depuse de editori. C\teva observa]ii rapide: mia de exemplare era sf\nt` – editurile propuneau acest tiraj [i pentru Proust, [i pentru Urmuz, [i pentru Eminescu, [i pentru Eugen Simion, [i pentru mul]i al]ii; \n schimb, Casa de Editur` [i Filme Cariatide voia s` publice Calvarul României de Viorica Stavil` \n 2.000 de exemplare; la Editura Scrisul românesc, poeziile lui Gabriel Chifu primeau subven]ie, teatrul lui Marin Sorescu nu; nici Scrieri, vol. I, de Kierkegaard nu; o editur` primea subven]ie pentru o carte a lui Octavian Paler (un autor de succes, care se vindea oricum), dar nu [i pentru un volum con]in\nd discursurile lui Carol al II-lea (o

■

carte greu vandabil`, dar important` pentru memoria cultural`); Editura Tudor Arghezi cerea 71 de milioane pentru Versuri, 2 volume, de Tudor Arghezi [i nu primea; Editura Univers primea subven]ie pentru Poetica occidental` de Lubomir Dolezel, nu [i pentru Canonul occidental de Harold Bloom; Editura Vitruviu solicita subven]ii pentru 12 c`r]i (cele mai multe denumite generic: Poezii, Proz`, Eseu) [i primea pentru 10; Versuri alese de George Timcu primea subven]ie, Studii [i articole de Garabet Ibr`ileanu nu. Etc., etc. {i – \n \ncheiere – o veste clar`: Putregaiul alb al plantelor de cultur`. Prevenire [i combatere (tiraj propus: 1.500; sum` solicitat`: 31 de milioane) n-a primit subven]ie.

Sursa: http://www.cimec.ro/scripts/Subventii/edituri.asp

23

D I L E M AT E C A

MAI 2006

F O T B A L { I L I T E R AT U R ~

Recuper`ri [i pase \n ad\ncime Mondialul din 1986

Pe 9 iunie \ncepe Campionatul Mondial de Fotbal \n Germania. În 1986 a avut loc un alt Campionat Mondial de Fotbal, \n Mexic. {i ce-i cu asta? – ve]i zice.

Nimic. România n-a participat nici atunci, nu particip` nici acum. Bun prilej de vorbe [i de ipoteze: st`m acas`, relaxa]i, [i \i privim pe „ceilal]i“ cu deta[area strictamente necesar`. Numai c`, \ntre cele dou` campionate nu s\nt doar dou` decenii, ci [i dou` lumi: \n 1986 \ncepuser`m s` ne uit`m la televizor „pe bulgari“ sau „pe s\rbi“, azi nici noi nu [tim pe ce canal s` ne uit`m mai \nt\i. Ca s` facem cumva leg`tura, ar fi bine s` citim ceva. Dac` tot nu s\nte]i convin[i de multiplele leg`turi dintre fotbal [i literatur`, v` oferim un punct de plecare: cronicile lui Radu Cosa[u, publicate \n România literar` \n lunile mai-iunie 1986.

Cu un comentariu vingt ans après scris de C`t`lin Tolontan, redactor-[ef la Gazeta sporturilor. În num`rul viitor – \nainte de a [ti cine e noua campioan` mondial` – vom publica episodul al doilea.

C`t`lin Tolontan

O var` inexplicabil` Cum nu [ti]i? RFG [i Rapid. Înc` o dat`!

Ce au \n comun „na]ionala“ RFG [i echipa Rapidului?

Sigur, nici una dintre galerii n-a fost membr` de Partid. Dar mai e ceva.

O spune Radu Cosa[u, \n articolele scrise \n 1986 despre Campionatul Mondial din Mexic. În meciul cu Uruguay, RFG prime[te un gol gogonat, pe care cronicarul \l vede admisibil numai \n boemia giule[tean`. Între timp, ce trend optimist pentru noi!, Germania lui Klinsmann o duce mai greu ca RFG-ul lui Rummenigge, \n timp ce Rapidule]ul lui R`zvan Lucescu are o ap`rare sever` precum Comisia European`. A fost nevoie de [pi]ul stelistului Nicoli]` pentru ca Realul

26

din Grant s` primeasc` gol acas`, dup` 7 meciuri \n Cupa UEFA. Iaca pozn`! {i nu e singura. Pentru c` noi st`m acas`. În aceste vremuri, c\nd fotbalul e vegheat de stereotipuri, „a murit spectacolul, huo industria“, „unde-i fair-play-ul de alt`dat`?!“, „p`cat c` nu se mai joac` deschis“, textele lui Radu Cosa[u ne lovesc \n moalele capului.

Dac` e ur\t, a[a a fost mereu fotbalul. Dac` e gra]ios, a[a va dura! În 1985, dup` cutremurul din Mexic, oamenii \i b`nuiau pe organizatori c` fac profit pe spinarea unei tragedii na]ionale.

Ast`zi, greii publicit`]ii vor pl`ti 320.000 de euro pe spotul de 30 de secunde la televiziunile nem]e[ti \n timpul meciurilor. La noi, firmele au gemut c\nd au dat 10.000 de

euro la Meciul Mileniului.

Tot atunci, iritat dup` golul lui Maradona cu m\na, F`nu[ Neagu \i cerea argentinianului s`-[i auto-anuleze reu[ita m\r[av`. Între timp, F`nu[ s-a autoanulat ca jurnalist sportiv, din sictir fa]` de meciurile proaste ale echipelor noastre. Dar nu ap`ruser`, pe b`nci, R`zvan, Cosmin, Dorinel, Gic` [i Dan. Poate c-ar fi timpul unei anul`ri a auto-anul`rii, dictat` pentru F`nu[ de comisia lui Traian Tomescu.

Citi]i cronicile lui Radu Cosa[u!

V` ve]i duce, din reflex, s` v` c`uta]i ligheanele din care f`ceam antene de bulgari, \n a[teptarea lui RonaldihnoSocrates [i PlatiniZidane. Ne a[teapt` o alt` var` fotbalistic`, anotimp inexplicabil, vorba lui Tele Santana.

Mul]umim, Radu Cosa[u! Dar, dac` [tiai \nc` acum 20 de ani, pe cine s` pariem pe 22 iunie, la Cehia-Italia?

D I L E M AT E C A

MAI 2006

Radu Cosa[u

Al 13-lea N-ar fi exagerat s` se scrie c` Mundialul din Mexic e un episod al acelei „Neterminate“ cinematografice Que viva Mexico al lui Eisenstein. C`ci de la primele lui scene extrem de dramatice, \nt\iul argument a fost acel film. Era \n 1985, \n zilele cutremurului din Mexic. Lumea cea mai serioas` s-a \ntrebat imediat dac` mai e posibil` desf`[urarea mondialelor de fotbal, \n ’86, chiar acolo, pe locurile calamit`]ii. N-ar fi fost o impietate – de nu o eroare organizatoric`? Forurile mexicane au comunicat repede c` nici stadioanele [i nici instala]iile preg`tite pentru marea s`rb`toare nu au fost afectate. S` vin` echipele, s` vin` arbitrii, s` se pun` mingea la centru…! Erau nebuni? Erau iresponsabili? Erau negustori care nu voiau s` piard` afacerea? – cum ar fi \ntrebat Pedro Camacho, omul lui Llosa, romancierul care [i-a pierdut un manuscris la El Mundialul Spaniol. Publici[ti de cultur` (Henri Garcia \n L’Equipe) au invocat din prima zi Que viva Mexico – scena halucinant` a unei procesiuni mortuare pe care genialul Serghei Mihailovici supraimprima, \n spiritul locului, peste r\njetul scheletelor, r\sul unor copii mexicani. Moartea, pe acolo, e un episod al vie]ii privite ca fiesta unei permanente \nvieri. Impietatea ar fi fost, probabil, renun]area la bucurie [i la – o, desigur – profiturile ei… Dup` nici un an de la seism, o omenire \ntreag`, av\nd ap`s`rile ei pe suflet, \[i permite – [i verbul acesta [tie ce putere de via]` iradiaz` – filmul unui nou Campionat Mondial de Fotbal, al 13-lea de la 1930 \ncoace, un cinema care angajeaz`, \n

F O T B A L { I L I T E R AT U R ~ afara comedienilor lui, nenum`rate cancelarii diplomatice, puternice poli]ii interna]ionale, servicii cardiologice, ambulan]e (ultimul „[lag`r“ parizian „nu trage]i \n ambulan]e!“) [i nelipsi]ii bookmaker-i anun]\nd sacramentala chemare: Faites vos jeux! Misterul e ad\nc. Fotbalul se vrea total, dar, ca oric`ror totaluri, \i scap` probleme esen]iale, cum e aceea a adapt`rii efortului respirator la jocurile desf`[urate \ntr-o atmosfer` rarefiat`.

Fotbalul se vrea total, dar totul, \n Mexic, va ]ine de respira]ie. Lobanovski, noul antrenor al „zbornaiei“ sovietice, \nlocuit acum doi ani pentru c` n-a imprimat suficient` d`ruire [i revenit \n ultima clip` fiindc` a imprimat chiar prea mult` d`ruire lui Dinamo Kiev, [tie una [i bun`: „Într-o c`ldur` sufocant` [i la mare \n`l]ime, va trebui s` altern`m jocul calm cu cel exploziv“. Al]ii nu se descurc` nici pe at\t. Bearzot, antrenorul campioanei mondiale en titre [i pentru mul]i en pitre, declar` la plecarea sa din Roma c` „din fericire s\nt at\t de adormit \nc\t nu pot nici m`car visa c` vom repeta rezultatul din Spania. To]i ne a[teapt` la cotitur`…“ Marele gag al perioadei de preg`tire este acela creat de Pele. El i-a propus lui Santana, antrenorul Braziliei, s`-l introduc` \n echip` pentru ca s` joace fie [i doar c\te un mitan. La 46 de ani! Reali[tii erau s` moar` de r\s. Santana l-a refuzat \ns` cu seriozitate [i atunci Pele i-a spus ceea ce a[ semna [i eu: „nu se pleac` la Mundial f`r` Renato“... o extrem` dreapt` cum n-au mai avut de la Garrincha. Santana pleac` f`r` extreme, hot`r\t cic` s` joace ca europenii… Altfel, Brazilia mizeaz` pe fatalitate: de c\te ori echipa a plecat la lupt` completamente desacreditada s-a \ntors victorioas` sau, ca ultima oar`, dup` meciul cu Italia, patetic sinuciga[`. A[

27

© Lucian Muntean

F O T B A L { I L I T E R AT U R ~

D I L E M AT E C A

vrea o resurec]ie a unei echipe c`reia nu i-a mai r`mas dec\t un nume fabulos de centru-\nainta[: Casagrande. Dar eu „iau“ Anglia. Am motivele mele u[or masochiste [i, mai ales, ea are motiva]iile ei, la exact un an dup` tragedia de la Bruxelles. Oricum, acest al 13-lea are o asemenea intrig` confuz` [i mun]i at\t de \nal]i \nc\t o mare surpriz` ar fi s` \nving` chiar [i favori]ii.

Irapuato un Austerlitz pentru echipa lui Lobanovski? Trist sau vesel, adev`rat sau nu, nimic nu ia foc, azi, ca imagina]ia \n fotbal, dup` un 6:0…

Oportuniste cum le [tim, ordinatoarele v`d deja URSS \n final`.

Eu unul, de mic copil, am fost educat s` nu generalizez pripit [i, orice s-ar spune, nu am reu[it.

Cabrini, un g\nditor al jocului cu piciorul rotund (l`sa]i expresia a[a, nu e moarte de om), are oroare de pronosticuri pe care le caracterizeaz` drept baliverne. El merge p\n` \ntr-acolo \nc\t sus]ine c` Italia va trebui s` joace uit\nd c` e campioan` mondial`. Italienii ar trebui s` aib` psihologia challenger-ului, a Marocului, a Canadei, de pild`, s` aib` sentimentul fiin]ei paraguayene… Cine l-a v`zut \ns` juc\nd cu bulgarii are impresia c` ei au uitat s` mai joace chiar italiene[te; altfel nu se explic` groz`via de a vedea o echip` italian` conduc\nd cu 1:0, cum numai ei [tiu s` conduc` cu 1:0, [i \n minutul 85 s` fie egala]i printr-un gol cu capul (!), de la 16 metri (!!), dat de un juc`tor singur-singurel, Sirakov, care avea l\ng` el trei dintre crocodilii unei ap`r`ri care [tia s` ]in` [i 180 minute un 1:0… E a doua oar` \n acest sezon (vezi Juventus la Barcelona) c\nd italienii pierd din neglijen]` un meci avut \n buzunar. S` fie acesta un semn al uzurii acelui imperiu numit buzzatian, Il Calcio? S` folosim din nou inaccesibila expresie – a nu generaliza pripit – [i s` subliniem perfid [i timid c` brazilienii au jucat bine spre bini[or cu spaniolii.

Problema lor e unde vor mai g`si europeni care s` le intre \n joc ca t`ura[ii din jurul lui Zubizarretta, nume din care nu oricine poate s` fac` un mare roman.

(Romånia literar`, rubrica „Pelecinema“, 29 mai 1986) L’Equipe, 6 iunie 1986

L’Equipe, 9 iunie 1986

L’Equipe, 11 iunie 1986

L’Equipe, 23 iunie 1986

Povestiri din p`durea nevienez` Cu acest 6:0, pe care un amic de-al meu \l vedea la Fran]a-Canada [i nu \ntre URSS [i Ungaria, cu acest 6:0 care sun` a set la Roland Garros \ntre Lendl [i un juc`tor clasat al 524-lea \n clasamentul oficial, cu acestor scor care mai avea \nc` pu]in [i sem`na ori a hochei, ori chiar cu Ungaria-San Salvador, \n ’82, \n Spania – Mundialul mexican \ncepe s` vibreze [i, mai ales, s` ]\]\ie. }\]\itul, \n fotbal, mi se pare un semn de competen]` mai grav` ca huiduielile sau aplauzele. Închipui]i-v` un stadion \ntreg d\nd din cap [i ]\]\ind: ar fi o grandioas` imagine a unei adun`ri de \n]elep]i.

Revenind: se [tia c` sovieticii – cu 12 oameni \n lot de la prodigiosul Dinamo Kiev – s\nt \n form` mare, se [tia c` ungurii se aclimatizeaz` greu de tot la c`ldura [i \n`l]imea aztec`, un 9:1 cu amatorii din Punta Verde ne\nsemn\nd nimic sau cam tot at\t c\t acel amical 3:0 cu Brazilia, la Budapesta, unde gazetarii francezi au fugit s` vad` ce-s aceia Detari [i Esterhazy [i s-au \ntors globalement pansivi.

Totu[i, p\n` la un 0:6 cu sovieticii, misterul r`m\ne dens la fel ca toate tragediile omului scrise sau nescrise, chiar dac` orice om de fotbal va spune c` asta i se poate \nt\mpla oricui, dup` cum orice b`rbat serios trebuie s` treac` odat` [i odat` printr-o situa]ie penibil`. Dar c\t de penibil`? Un ordinator indica o final` Anglia-Ungaria! Celebrul Sepe[i – caz unic de om care r`m\ne \n analele jocului cu piciorul prin vocea cu care a relatat lumii acel 6:3 de pe Wembley \n ’53, un fel de Trafalgar (pe invers!) \n istoria fotbalului – zicea mai zilele trecute, ca pre[edinte al Federa]iei de fotbal ungare, c` odat` ajuns` \n [aisprezecimi, echipa lor va schimba tactica… E la fel de greu de crezut c` vor ajunge s` schimbe tactica pe c\t de dificil ne e s` credem c` sovieticii vor mai g`si o ap`rare prin care s` treac` at\t de incredibil ca la Irapuato. S` fie acest

28

MAI 2006

(Romånia literar`, rubrica „Pelecinema“, 5 iunie 1986)

…azi ruleaz` „Iluzie [i deziluzie“ CITATUL la nevoie se cunoa[te [i de c\teva zile bune m` g`sesc \ntre Beaumarchais, Pu[i Dinulescu [i Churchill. M-a pus dracu’ s` scriu negru pe alb, aici, c` „eu v`d Anglia“ \n Mundialul mexican, [i, dup` dou` meciuri \n care englezii n-au dat nici un gol, nici m`car Marocului, [i s\nt „coada cozii“, m` bucur s` constat c\t de mult continu` prietenii mei, oamenii de bine \n general, s` ]in` la puterea [i prestigiul cuv\ntului scris. E un fenomen luminos acela de a da [i de a ]i se cere socoteal` pentru ce pui pe h\rtie: ai scris deci c` „vezi Anglia“ – unde e

D I L E M AT E C A

MAI 2006

Anglia? S\nt privit ca unul din acei cronicari care confund` exigen]a cu incompeten]a; nu [tiu dac` a]i remarcat cum se gust` un asemenea cocteil. Ce pot spune? Dac` din Churchill nu e cazul s` citez, atunci r`m\n Robert Calul [i Figaro. Din Dinulescu exist` schi]a aceea de un r\nd, ca b`tut` \n piatr`; titlul: „Boul [i Lumini]a“. Textul: „Un bou s-a \ndr`gostit de Lumini]a. Boul acela am fost eu“. M` uit \n ochii mei [i ajung la concluzia c` e mai bun citatul din Beaumarchais: „Nu te gr`bi niciodat` s` te umile[ti…“ Psihanalitic, m` doare [i m` apas` doar ideea absolutului: de ce n-am scris atunci c` „v`z\nd Anglia“, mai am dou` echipe de suflet? Fiindc` am \nceput s` m` tem de suflet p\n` [i \n fotbalul mondial, unde mai toate scorurile, gr`mezi de 1:1 [i 1:0, m`rturisesc o lips` de generozitate care dep`[e[te problemele unui careu de 16 metri. Trebuia s` adaug, ca om care mai [tie ce e aceea „o tripl`“, c` mai „v`d“ Brazilia [i Danemarca. Cum ar`tau azi creionul meu, pipa mea, pantofii noi (274 lei, pe Calea Victoriei, l\ng` libr`ria Minerva), \ntr-un cuv\nt: persoana mea, dac` insinuam o Danemarc`...? Mai eram eu bibicul care a „v`zut“, \n loc de idei, Anglia? „Tu leit“, cum ar murmura Dan Grigore \n Hamlet.

Totu[i, Danemarca asta – prima ]`ri[oar` care a dat o lovitur` mor(t)al` hispanismului triumf`tor timp de 10 zile – joac` foarte curios. Ea preg`te[te \ndelung atacurile, funda[ii \[i dau unul altuia mingea cu at\ta r`bdare c`-mi vine s` cred c` ei au v`zut asta la noi, dar n-au avut cronicarii care s` le spun` c` asta se cam nume[te „temporizare“ [i e ur\t. Dar dup` ce s-au decis s` plece la atac, ei nu practic` nici iure[ul, nici n`vala, nici transa, nici beta, nici meta, ci caut`, \mpreun`, prin acele pase care fac din fotbal o asocia]ie, „omul liber“. Acela exist`.

Acela apare. Acela marcheaz`, Calm, s`n`tos, un fotbal ca un pahar cu lapte. (De altfel, de la 1 ianuarie 1987, sponsorul care sus]inea financiar na]ionala danez` nu va mai fi celebra bere Carlsberg, ci o mare societate, „Carolina“, de produse pasteurizate. O vac` va apare ca efigie pe maiourile lor [i cine vede \n \nlocuirea berii cu laptele o metafor` s` nu se ocupe de fotbal.) În ce prive[te Brazilia – al c`rei meci cu Algeria poate fi socotit cel mai frumos de p\n` acum –, aici am \nt\lnit un fenomen nu mai pu]in interesant: mul]i s\nt s`tui de estetismul echipei lui Santana. „Mai l`sa]i-m` cu autonomia esteticului, vreau goluri!“, mi-a spus franc Z. Ornea care vrea, ca tot istoricul literar, faze fierbin]i la poart`, [uturi zguduitoare [i o final` RFG–URSS. Eu – dup` experien]a cu perfizii

F O T B A L { I L I T E R AT U R ~

albioni – nu [tiu cine va fi \n final`, remarc\nd doar c`, de dou` s`pt`m\ni, 24 de echipe se canonesc s` scape de 8 dintre ele! E istovitor, aplatiz\nd valorile [i meschin`rind jocul. Cine va fi campioana mondial`, cum va fi, [i de va fi o vom putea numi chiar campioan` mondial`? – toate aceste \ntreb`ri \mi aduc aminte de r`spunsul unui \n]elept arhiereu \ntrebat la un festin cum e cu via]a de apoi… El [i-a m\ng\iat \ndelung barba – cam c\t ]ine preg`tirea unui atac danez – [i a zis: „Se [i exagereaz` foarte mult!“ (Romånia literar`, rubrica „Pelecinema“, 12 iunie 1986)

29

© Lucian Muntean

DOSAR

Simona Sora

Bestseller-urile mele Nu se poate s` nu fi \nt\lnit, m`car o dat`, o persoan` cultivat`, eventual cititor de meserie (cronicar, critic, editor), care s` nu fi auzit niciodat` de Paulo Coelho, s` nu fi citit nici un volum al doamnei J.K. Rowling [i care s` nu ridice din spr\ncean` auzind c` Stephen King mai e [i altceva dec\t autor de scenarii la Hollywood. Cunoa[te]i, desigur, o mul]ime de oameni care n-au deschis vreodat` (sau n-ar m`rturisi, \n ruptul capului, c` au f`cut-o) copertele lucioase [i paginile cu chen`ra[e \nflorate ale Trilogiei Texas de Sandra Brown [i nici pe cele cartonate ale Codului lui Da Vinci, boom al (con)fratelui ei metafizic Dan Brown, a c`rui ecranizare tocmai [i-a avut binemeritata premier`. E [i acesta un fel de-a zice c` nu tot ce se afl` \ntre dou` coperte e carte [i c` nu orice harnic \n[iruitor de fraze este scriitor. {i totu[i, dac` lu`m de bun criteriul v\nz`rilor, ce-l leag` (s` zicem) pe Paulo Coelho – cu volumele lui v\ndute \n milioane de exemplare – de (s` zicem) Gabriel García Márquez, [i el v\ndut cel pu]in la fel de bine? Ce leg`tur` ar fi, \n afar` de cea a „bunelor v\nz`ri“, \ntre Veacul de singur`tate [i Alchimistul (ca s` nu cobor\m din top) sau \ntre Toamna patriarhului [i Veronica se preg`te[te s` moar`? Trebuie s` o spun cu toat` responsabilitatea: nici una. În calitate de cititor de meserie care nu s-a ferit niciodat` de ochiul dracului (adic` de criteriul celor mai bune v\nz`ri), am citit [i Paulo Coelho (\n fran]uze[te, e drept) [i cele [apte volume ale sag`i lui Harry Potter (cu voce tare, copilului meu care a crescut odat` cu micul vr`jitor), chiar [i c\]iva Stephen King-i, ap`ru]i la Nemira (Carrie, Misery, Shining, Apocalipsa). N-am avut vreme s`-l citesc pe Dan Brown [i m` tem c` va trebui s` m` mul]umesc cu ecranizarea, iar pe Sandra B. am atins-o doar \n leg`tur` cu acest dosar. Trebuie s`-mi m`rturisesc prejudecata. E o doamn` de-a dreptul suav`, \n plus „recunoscut` de New York Times“, care ar ro[i citind B`g`ul Ioanei Bradea, Pan-ul Ioanei B`e]ica [i 69-le lui Ionu] Chiva. {i-ar mai ro[i o dat`, de satisfac]ie, v`z\ndu-le, celor trei români, cifrele de v\nz`ri.

24

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

P\n` la urm`, abera]ia e chiar compara]ia. Trat\nd cartea ca pe un produs care se cump`r` [i se consum`, \n func]ie de un anumit interes cuantificabil [i \n func]ie de un target group, ajungem \n abisuri precum compara]ia \ntre Márquez [i Coelho, \ntre Cortázar (din Bestiario) [i Harry Potter, \ntre Borges (cu enigmele lui metafizice) [i meseria[ul Dan Brown. Intereseaz` asemenea compara]ii? Nu cred, mai ales c`, din fericire, oric\te analize motiva]ionale pentru a p`trunde mecanismele de pia]` ale bestseller-urilor s-au f`cut, nu s-a reu[it \nc` „fabricarea“ unei c`r]i care s` respecte indicii de v\nzare programa]i.

Astfel \nc\t, dac` m-a[ g\ndi, respect\nd logica pragmatic` a acestui articol, la o list` de bestseller-uri personale, ar trebui s` introduc un nou criteriu: a[ re]ine doar acele c`r]i pentru care mi-a[ fi dat (lucru care s-a mai [i \nt\mplat...) ultimii bani din buzunar.

Eventual, ca s` v` storc lacrimi, banii de \nghe]at` ai copilului care m` a[tepta la fereastr` cu limba de un cot. La un tur de bibliotec`, bestseller-urile mele (române[ti) din ultimii 16 ani nu s\nt prea multe: minunatul Jurnal al lui Mihail Sebastian, care ar fi putut sta cu totul sub melancolica fraz` a lui Dante Gabriel Rosetti: „My name is Might-have-been“; Orbitor de Mircea C`rt`rescu (cu o poveste de lectur` helvet` pe care o voi spune o dat`…); Portretul lui M. de Matei C`linescu, o carte scris` cu s\nge; U[a interzis` de Gabriel Liiceanu, mai ales pentru partea de superioar` dezgolire sufleteasc`; Despre \ngeri de Andrei Ple[u (din motive independente de orice comand` inter-redac]ional`); Bietele corpuri de Sonia Larian, o carte despre boala metafizic` (Marandenbòne) a corpului; Haide, bre! de Irina Nicolau, „o incursiune subiectiv` \n lumea aromânilor“; Înt\lnire la Paris de Adriana Bittel, cu cele mai frumoase povestiri melancolice din ultimii ani; Jurnalul unei fiin]e greu de mul]umit de Jeni Acterian, pentru o fraz` ca „S\nt lucruri despre care nu trebuie s` vorbe[ti niciodat`“; Jurnalul suedez al Gabrielei Melinescu, o permanent` tr\nt` cu moartea (fizic`, psihic`, moral`) a celorlal]i; Calea {earpelui de Gellu Naum, un lung poem ezoteric despre necesara „schimbare de piele“.

S` nu uit`m \ns` c` majoritatea c`r]ilor vii, adic` citite, nu stau \n ruptul capului la locul lor, se pitesc pe sub pat, cad \n spatele biroului, alunec` \n interiorul fotoliului sau pleac` adesea, f`r` s` spun` o vorb`, cu cel mai bun prieten. A[a \nc\t multe dintre c`r]ile pentru care mi-a[ fi dat banii sau via]a au fost, probabil, absente la acest apel.

■

RECENZII

D I L E M AT E C A

L I T E R AT U R ~ R O M Å N ~

despre lucrurile care continu` s`-i apropie), Sorin Stoica renun]` la introspec]ie [i datorit` voca]iei sale de povestitor. Excelentele sale pove[ti \nlocuiesc, nu o dat`, o mi[care intens` a sentimentului. Afec]iunea special` pentru tat` transpare, astfel, \n c\teva povestioare, precum cea \n care „se duce taic`-miu la farmacie s` cumpere un termometru. Intr`, se \nv\rte pe acolo [i \ntreab` total anapoda [i derutant, nu ave]i cumva un microscop? Farmacista se uit` la el pe deasupra ochelarilor. Nu arat` chiar a om de [tiin]` care, \ntre dou` vizite la pia]`, s` t\rguiasc` un microscop. Îi spune ceva de genul nu ]inem a[a ceva, la care taic`-miu mai \nt\i e nedumerit, apoi ia foc. Cum, dom’ne, nici m`car un microscop nu ave]i? V` credeam oameni serio[i!

Farmacista e [i ea \ngrijorat`, v` trebuie urgent? Adic` marile descoperiri ale lui taic`-miu mai pot a[tepta?“ C\nd nu le scrie pove[ti (\ntr-un ritual [eherezadic care, din nefericire, n-a schimbat deznod`m\ntul), prozatorul st` la taifas cu prietenii pe teme ale actualit`]ii politice [i culturale. Comenteaz`, nu o dat` coroziv, despre ceea ce cite[te \n pres`, ce ascult` la radio sau ce vede la televizor, despre c`r]ile citite [i, \n general, despre lucrurile care ar fi de f`cut [i de \ndreptat. El leag` interesul pentru lectur` de cel pentru via]` [i \l \ntristeaz` filmele pe care i le aduce un adolescent pentru c` „Toate astea erau chestii care nu aveau pic de realism, care nu spuneau nimic despre lumea \n care el tr`ia. {i lui nici c`-i p`sa. Nu voia s` \n]eleag` ceva din ce tr`ie[te“. În schimb, Sorin Stoica le voia pe am\ndou`: s` tr`iasc` [i s` \n]eleag` via]a. E \n aceast` curiozitate nes`]ioas` un timbru morome]ian, dup` cum exist`, mai mult, o \ntreag` dimensiune a c`r]ii care ne trimite cu g\ndul la Marin Preda, vizibil` \n limbajul muntenesc (al personajelor, ca [i al autorului), \n preocuparea pentru responsabilitatea scrisului, ca [i \n luminozitatea intens` pe care o d` ra]iunea care plonjeaz` \n penumbrele [i \ntunericul vie]ii iradiind-o [i f`c\nd-o demn` de tr`it, ceea ce face ca aceast` carte scris` \n anticamera tragediei s` r`m\n`, solar, de partea vie]ii. Nu [tiu dac` Sorin Stoica va juca \n biografia genera]iei sale rolul de figur` emblematic` (a[a cum l-a avut Nicolae Labi[ \ntr-a sa); sper \ns` c` spiritul [i valorile sale s` fie bunuri comune ale celei mai tinere genera]ii de scriitori.

De partea vie]ii Sorin Stoica, Jurnal Editura Polirom, 2006

Sorin Stoica s-a n`scut \n 1978, a absolvit Facultatea de Jurnalistic` din Bucure[ti, a f`cut cercetare \n antropologie (finalizat` \n volumele colective Istorie la firul ierbii, 2003 [i Televizorul \n micul nostru infern, 2005), a ]inut seminarii la universitate, a practicat jurnalistica, a scris [i publicat proz` \n mai multe reviste [i \n c\teva volume, dintre care trei de autor: Povestiri cu \njur`turi (2000), Dincolo de frontiere (2002) [i O limb` comun` (2005). Atins de cancer \n 2003, moare \n ianuarie 2006.

La foarte pu]in` vreme, Editura Polirom public` Jurnalul scriitorului, cuprinz\nd \nsemn`rile acestuia din 28 mai p\n` \n 23 decembrie 2005, lor al`tur\ndu-li-se un amplu interviu acordat lui Florin L`z`rescu \n prim`vara aceluia[i an.

Tehnic vorbind, volumul con]ine scrisorile pe care Sorin Stoica, aflat \n casa p`rinteasc`, le scrie prin e-mail unui grup de prieteni. Este, a[adar, mai degrab` un epistolar dec\t un jurnal, existen]a adresan]ilor direc]i model\nd tipul de discurs at\t \n limbajul, c\t [i \n temele sale. Fiind un discurs deschis spre lume (iar nu unul \ntors spre sine), scriitorul \ndep`rteaz` autoironic dic]iunea emo]iilor (de[i c\teva fugitive propozi]ii par s`-l \nscrie \n clasa emo]ionabililor), refuz` s`-[i exprime (altfel dec\t \n treac`t) propria interioritate, dup` cum s\nt extrem de rare nota]iile despre boal`. Atunci c\nd o face, totu[i (\n m`rturii sem`n\nd frapant cu cele f`cute de Mircea Nedelciu, de care \l apropie, de altfel, aceea[i structur` de lupt`tor), asociaz` boala cu scrisul, re]in\nd un [ir de coinciden]e: „Pe zi ce trece, am impresia c` leg`tura dintre scris [i boal` e tot mai evident` \n ce m` prive[te. M-am apucat s` scriu O limb` comun` \n februarie 2003. Tocmai c\nd \ncepea s` se \nchege atmosfera spitalului, personajele de acolo, boala devenea credibil` \n text, tocmai atunci o aluni]` de pe spinare a \nceput s` creasc`. {i a tot crescut, astfel c`, \n mai 2003, chiar am ajuns la spital, a[a cum deja scrisesem. Duduiam de s`n`tate [i aveam o poft` de via]` incredibil`. Dar apucasem s` scriu. Am scris grosul romanului \ntre noiembrie 2003 [i februarie 2004, adic` perioada \n care am f`cut prima dat` citostatice. Din nou o dovad` c` textul e legat de boal` [i de corp.“ Pe l\ng` prezen]a destinatarilor (cu care prefer` s` dialogheze nu despre diferen]a care \i desparte, ci

30

MAI 2006

Sanda Cordo[

Sorin Stoica (1978-2006) a publicat: Povestiri cu \njur`turi, Editura Paralela 45, 2000; Dincolo de frontiere, Editura Paralela 45, 2002; Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale (cu Zoltan Rostas), Editura Tritonic, 2003; Povestiri mici [i mijlocii, volum colectiv de proz` scurt` (cu Ciprian Voicil`, Cosmin Manolache [i C`lin Torsan) Editura Curtea Veche, 2004; O limb` comun`, Editura Polirom, 2005; Televizorul \n micul infern, volum de etnografie mass-media (cu Zoltan Rostas), Editura Tritonic, 2005; Cartea cu euri, volum colectiv de proz` (cu Roxana Moro[anu, Cosmin Manolache, C`lin Torsan, Ciprian Voicil`), Editura Curtea Veche, 2005.

D I L E M AT E C A

MAI 2006

L I T E R AT U R ~ R O M Å N ~

Frate [i sor` Dora Pavel, Captivul Editura Polirom, 2006

Al doilea roman al Dorei Pavel (dup` Agata murind, premiat \n 2004 de Uniunea Scriitorilor), Captivul este o uluitoare poveste ce dezvolt` teme duale, fa]` [i revers: dragoste-incest, art`-terapie, originalitate-nebunie. Zigu poveste[te cu g\ndul la sora sa geam`n`, Zedra, despre obsesia lui pentru ea, cu r`d`cini \n copil`ria marcat` de absen]a mamei. Dependen]a maladiv` a fratelui de sor` este a[ezat` \n spa]iul unui teatru atipic (condus de tat`l celor doi), \n care actorii s\nt

Tolkieniada Virgil Nemoianu [i Robert Lazu, J.R.R. Tolkien. Credin]` [i imagina]ie Editura Hartmann, 2006

Dac` v` place Tolkien [i s\nte]i iubitori ai genului heroicfantasy, ve]i g`si un pasionant ghid de lectur` \n volumul colectiv despre J.R.R. Tolkien, ap`rut la editura timi[orean` Hartmann. Dac` nu, citi]i-l oricum; s-ar putea s` v` converti]i! Ve]i \n]elege de ce auJ.R.R. Tolkien torul Trilogiei Inelului este un mare scriitor [i un mare mitograf al timpurilor moderne, un g\nditor catolic subtil [i un profet al revr`jirii lumii, iar nu – cum cred \nc` unii profani – un autor „pentru copii [i tineret“ ceva mai elevat dec\t J.K. Rowling, mama lui Harry Potter... Cele nou` conferin]e grupate \n capitolele „Tolkien [i doctorii Bisericii“, „Mae[trii interpret`rii“, „Lecturi mito-simbolice“ poart` semn`turile unor litera]i, filozofi [i teologi din SUA, Austria, Australia, Anglia, Polonia [i România; ele propun lecturi mitocri-

RECENZII cantona]i pe durata repeti]iilor. Doar c`, lovitur` de… teatru, actorii nu s\nt actori, ci bolnavi psihic a c`ror recuperare se sper` a fi ob]inut` prin art`. Dora Pavel \mbin` remarcabil psihologismul cu elementele de thriller, [tie s`-[i ]in` \n [ah cititorul, oferindu-i informa]ii cu pipeta, reu[e[te s` schimbe perspectiva la 180 de grade, p`str\nd totu[i fluen]a nara]iunii. Roman pe paliere, pentru cititori cu gusturi diverse, Captivul aminte[te de arta unui John Fowles.

Lumini]a Corneanu

Dora Pavel a publicat: Ante scriptum (poezie), \n volumul colectiv Alpha ’84, Editura Dacia, 1984; Nara]iuni \nt\mpl`toare (poezie), Editura Dacia, 1989; Poemul deshumat (poezie), Editura Dacia, 1994; Creier intermediar (poezie), Editura Cogito, 1997; Întoarce-te, Esthera (proz` scurt`), Biblioteca „Apostrof“, 1999; Muncile lui Don Quijote (antologie de poezie), Editura Paralela 45, 2000, Agata murind (roman), Editura Polirom, 2004.

tice, filozofice [i teologice avizate, interpret`ri ale operei lui Tolkien din unghiul g\ndirii augustiniene [i thomiste, comentarii despre st`rile lumii naturale, individ [i comunitate \n „P`m\ntul de Mijloc“ din Lord of the Rings, \n fine, despre imaginile, simbolurile [i miturile tolkieniene \n interac]iune cu nevoia de imaginar, de fabulos, de mister [i de inocen]` sacr` a lumii contemporane hipnotizate de televiziune, Internet [i jocuri pe computer. Personal, am doar dou` regrete: cartea e pu]in prea frugal`, iar conferin]ele autorilor români s\nt u[or narcisiste [i divagante.

Nota bene: Pe la sf\r[itul anilor ’80, N. Steinhardt publica, \n revista Via]a Româneasc`, un lung [i profund eseu despre b`snuitorul britanic. Cunosc`torii [tiu de ce.

Paul Cernat

John Ronald Reuel Tolkien (1892-1973) fost profesor de anglo-saxon` la Oxford (1945-1959) [i unul dintre cei mai cunoscu]i autori britanici.

J.R.R. Tolkien [i-a c\[tigat celebritatea cu povestirea The Hobbit (1937) [i cu romanul The Lord of The Rings (1954-1955); personajele ambelor volume – elfi, hobbi]i, troli, orci – provin dintr-o preistorie foarte \ndep`rtat`, imaginat` de autor. În 2001, regizorul Peter Jackson a lansat prima parte a trilogiei St`p\nul Inelelor (Fr`]ia Inelului). Filmul inspirat de romanul lui Tolkien a atins foarte repede un succes planetar.

31

RECENZII

D I L E M AT E C A

MAI 2006

L I T E R AT U R I S T R ~ I N E

Beat+Rock+Poetry Locul nim`nui. Antologie de poezie american` contemporan` – 36 de poe]i americani contemporani Editura Cartea Româneasc`, 2006

scriu poezie [i vreau s` public s\nt noul val am \nv`]at la [coal` de la mul]i poe]i renumi]i to]i ni[te mari mediocri ANDREI CODRESCU

La noi, despre poezia american` contemporan` se [tie, cel mult, c` se revendic` de la imagismul lui Ezra Pound sau c` [i-a completat valen]ele odat` cu genera]ia Beat. Despre peisajul pestri] al poeziei ultimilor 20 de ani se spune \ns` mult mai pu]in, poate [i pentru faptul c` discursul lor nu mai are for]a unei genera]ii puternice sau nu se mai produc [ocuri estetice care s` semnaleze un lider. Exist` familii de poe]i (Berrigan), nu [i genera]ii. Anselm, fiul lui Ted Berrigan, \i mo[tene[te tat`lui temperamentul crepuscular. Afirma]ia e pentru Anselm circular`, existen]a tautologic`: „Trezirea este o metod` bun` de a \ncepe ziua“. „Este \ntotdeauna greu de ob]inut o perspectiv` din interior.“ Varietatea este \ns` consecin]a pluralismului identitar asumat de cultura american`. Nu e greu de intuit c` poe]i precum Ed Robertson – afroamerican, cel care scrie, obsesiv, „negrul unui om negru / cum noaptea este \nf`[urat` / \n sine / este la fel ca unul / care le unific` pe toate \ntr-unul“ – sau c` Eileen Myles – figur` politic` proeminent` a mi[c`rii gay/lesbian, ucenic`, [i ea, a lui Ginsberg – [i-au coagulat poezia \n jurul ideologiei diferen]ei (etnice, de gen etc.).

Antologia de fa]` cuprinde, \ntre cei 36 de poe]i, 9 femei. Jorie Graham, laureat` a premiului Pulitzer \n 1996 [i profesoar` de retoric` la Harvard, scrie o poezie a fluxurilor difuze, a emo]iilor senine, a idilei cu trimitere \ndep`rtat` la Jane Austen. Fanny Howe men]ine cald feminismul: „Altele vor cre[te c\te cinci copii care nici m`car nu-s albi“.

Jim Carroll se situeaz` \n descenden]a cronologic` [i spiritual` a grupului Beat, practic\nd, \n anii hippie, acela[i nihilism narcotic (a fost dependent de heroin` de la 13 ani) [i frecvent\ndu-l pe Jack Kerouac [i pe William Burroughs, care, peste m`sur` de \nc\ntat de t\n`rul Carroll, l-a numit pe acesta (\n anii adolescen]ei poetului), un „scriitor \nn`scut“. Ca mul]i al]i scriitori ai perioadei, a c`utat s` se exprime prin muzic`, a colaborat cu Ray Manzarek (Doors), Keith Richards, Kurt Cobain. De fapt, rock-ul anilor ’70-’80 \[i exercit` fascina]ia romantic` datorit` lor, acestor poe]i cu gust pentru multimedia, care contamineaz` muzica de

32

spiritul lor romantic, demoniac, experimental, [i aduc idei [i st`ri gotice \n muzic`. Carroll exalt` criza, bre[a, \n realitate, care conduce spre un spasm religios, \n vid: „Precizie, construiesc acest altar pentru tine. Pentru ceea ce mi-a fost luat, am nevoie / de la Dumnezeu competent pe care s`-l laud, / s` m` ridice / deasupra ora[elor, a c`ror clim` e gra]ia“. Viziunile apocaliptice se nasc [i se augmenteaz`, monstuos, din real: „C\nd v`d un iepure / zdrobit de un camion \n mers / visez computere maniace / calcul\nd gre[it no]iuni serioase / legate de vie]ile noastre“.

Andrei Codrescu imprim` mi[c`rii poetice americane conturul de mituri personale [i cu problematica apartenen]ei: „nu pricep: ideile mele s\nt universale / dar audien]a mea nu are dec\t cinci tipi la sta]ia shell / e pur [i simplu de ne\n]eles“. Sau vine, ironic, [i denun]` vanitatea apartenen]ei: „scriu poezie / [i vreau s` public / s\nt noul val / am \nv`]at la [coal` / de la mul]i poe]i renumi]i / to]i ni[te mari mediocri“.

Experimenta]ii traduc`tori Adrian S\ngeorzan, Liviu Georgescu, Alina Savin, Paul Doru Mugur, Carmen Firan fac din discursul acestor poe]i, aproape necunoscu]i, un limbaj eufonic, iar antologia este o apari]ie necesar` \ntr-un spa]iu literar ca al nostru. Mai ales ast`zi, c\nd se cocheteaz` cu postmodernismul poetic, \n]eles mai mult ca suspendare a discu]iilor estetice „tari“ \n favoarea discursurilor marginale [i minore.

Iulia Alexa

Fotografii de Simion Ivanoschi

D I L E M AT E C A

MAI 2006

CARTEA DE NOAPTE

Erotica biciului Sacher-Masoch, Venus \nve[m\ntat` \n bl`nuri Editura Trei, 2006

Rezumatul pe larg al romanului Venus \nve[m\ntat` \n bl`nuri de Sacher-Masoch: Severin se \ndr`goste[te de Wanda [i \i cere s`-l biciuiasc`. Ea \l biciuie[te, apoi se despart. Sf\r[it. La care se adaug` trei ilustra]ii de Hora]iu M`l`ele [i o foarte captivant` prefa]` semnat` de Ion Vianu, din care afl`m, printre altele, c` un celebru psihiatru a creat termenul de „masochism“ dup` numele autorului de bl`nuri. Dac` Ion Vianu ne spune c` blana e un simbol al ambivalen]ei sexuale, Sacher-Masoch sus]ine c` Venus o poart` ca s` nu r`ceasc`. Cartea \nflore[te \n descrieri de peisaje [i toalete [i e ha[urat` cu nenum`rate conversa]ii cu replici lungi, filosofice, oribile, ca \ntre iubi]i. Dac` a[a se vorbea spre sf\r[itul secolului al XIX-lea, c\nd a fost scris` capodopera, nu m` mir c-a \nceput primul r`zboi mondial.

S` dezvolt`m. La \nceput personajele se afl` \ntr-o vil` din Carpa]i. Wanda este v`duv`, deci adepta amorului liber, grecesc, el – nu prea. În capitolul urm`tor, s\nt \mpreun`. Se recit` poezii. Severin o cere de nevast` [i-i spune s` fie trufa[` [i despotic`, iar ea pretinde s`-i fie sclav. T\n`rul e de acord, vrea s` devin` nicoval` (citat din Goethe), fiind suprasenzual, precum martirii care g`seau pl`cere \n suferin]`. Severin \i poveste[te cum l-a b`tut \n copil`rie o m`tu[` cu nuiaua [i astfel i s-a trezit sim]ul pentru femeie, m`rturisind c` le ador` cruzimile. Zece pagini mai t\rziu, Wanda-l biciuie[te [i \i place, pentru c` el a trezit elemente periculoase \n natura ei. {i c\nd \n sf\r[it, la p. 88, pieptul ei gol se ml`die [i citeam cu sufletul la gur`, `sta-[i pierde cuno[tin]a. Urmeaz` conversa]ie. Postcoital, Wanda formuleaz` contractul prin care Severin \i va deveni servitor. În Italia ea \[i d` seama de natura lui de c\ine.

O s`-l cheme Gregor. Ajun[i la Floren]a, masochistul semneaz` conven]ia prin care poate fi umilit, b`tut [i chiar omor\t, ea, \n schimb, va ap`rea c\t mai des \n blan`. {i doamna-l biciuie[te cu violen]`, c`ci are un chip dur. Îi d` cu papucul, \i trage palme de fa]` cu prin]ul rus, pe urm`-l pup`. Apoi \l arunc` \n pivni]a umed`. Îi zice c` l-a iubit p`tima[, dar acum inima \i este pustie, moart`. Ca atare, se ive[te un pictor neam] ce execut` tabloul „Venus \nve[m\ntat`-n bl`nuri“. În timp

RECENZII ce pozeaz`, Wanda \i mai arde-un bici lui Gregor, pe urm` pictorul vrea [i el. Apare Alexis Papadopolis (Apollo) care-a luptat \mpotriva turcilor [i e foarte bogat. Idil` Wanda–Alexis, Severin vrea s` plece, nu pleac`, implor` s` fie sclavul ei chiar dac` r`m\ne [i grecul (principiul ter]ului inclus). Survine o alt` discu]ie, din care rezult` c` ea nu-l iube[te pe Papadopolis [i are membre minunate pe care le \ntinde spre Gregor, dar \l ia grecu’ la b`taie (Apollo \mbrac` blana \n acest scop) [i mai c`-l omoar` cu cnutul, ea r\de, pe el \l doare, dar apoi simte o pl`cere suprasenzual`. {i v`duva pleac` cu grecul, iar Severin se-ntoarce la tata. Dup` trei ani, prime[te o scrisoare de la Wanda de unde afl` c` sentimentul ei de iubire a fost \n`bu[it de pasiunea lui dement`. {i care-i morala povestirii? C-am fost un m`gar, recunoa[te eroul.

Masochi[tilor care se a[teapt` la ]epi, decalot`ri cu ma[ina de tuns zero, freze perianale supraturate, Ciuleandra cartea le place pentru c`-i enerveaz`.

Pentru sadici e incomprehensibil`. Onani[tilor le folose[te dac` se-apuc` s` m\ng\ie coperta I, unde e pozat un s\n [i pubisul subiacent, ras, dar t`cut. Restul de dou` procente de normali pot folosi opera pentru a arunca cu ea \n capul trec`torilor, f`r` av\nt. Din prefa]` afl`m \ns` c` exist` femeia falus. În asta nu e bine s` arunci.

R`zvan Petrescu

33

Sacher-Masoch

RECENZII

D I L E M AT E C A

POLITOLOGIE

Un superspion care a [ters urmele activit`]ii sale sau un simplu informator devenit cadru al Securit`]ii? „Nu exist` fo[ti ceki[ti“ – a declarat el – [i prezentul Rusiei e cea mai bun` dovad`.

Cartea gazetarului britanic Andrew Jack – produs al experien]ei sale de corespondent la Moscova pentru Financial Times – nu face parte din categoria scrierilor savante unde autorul [tie tot [i binevoie[te s` le spun` [i cititorilor c\te ceva. Originalitatea ei nu vine din informa]ii confiden]iale [i din aplica]ii concrete ale teoriei complotului, ci din expunerea logic` a conexiunilor dintre faptele cunoscute de toat` lumea. „În vremurile bune ale Uniunii Sovietice, \n cadrul [tiin]elor politice occidentale s-au dezvoltat dou` subdiscipline: kremlinologia [i sovietologia... Acum se poate \ncepe un nou curs de studiu, al putinologiei – adic` \ncercarea de a \n]elege ce are de g\nd dictatorul \n fa[` al Rusiei, care se va afla al`turi de noi, ani buni de zile de-acum \ncolo, s` pun` \n oper` ceea ce el nume[te «democra]ia dirijat`»“ (Arnold Beichman: From Sovietology to Putinology). În aceast` nou` [tiin]`, cartea lui Andrew Jack va avea un loc bun pentru c` descrie limpede mecanismele confuze ale \nceputului: manevrele conduc`torului pentru consolidarea echipei de oameni devota]i, \nl`tur\ndu-i – dup` gratii, dac` a fost nevoie – pe indezirabili. În conflictul s`u cu „oligarhii“, Putin a ac]ionat selectiv: i-a iertat pe unii pentru ce a fost, \n schimbul promisiunii de supunere pentru ce o s` fie. A manevrat cu r`bdare, exploat\nd nevoia de stabilitate, asigur\ndu-[i un loc onorabil la masa unde se osp`teaz` conduc`torii democratici ai lumii: nimeni nu-i repro[az` ce se \nt\mpl` \n Cecenia, amestecul \n conflictele din ]`rile foste componente ale URSS, legisla]ia prin care s\nt treptat sugrumate organiza]iile societ`]ii civile din Rusia, m`surile de for]` \mpotriva presei independente. Favorizat` de cre[terea pre]ului petrolului, economia Rusiei a \nregistrat o cre[tere, permi]\nd, \n mod paradoxal, dar nu inocent, regresul democratic. Depolitizarea cet`]eanului a fost sprijinit` de politica de recuperare a paginilor glorioase din trecutul sovietic.

Mediocru (ca tiran [i ca om), Putin izbute[te s` stopeze (s` am\ne? s` anihileze?) procesul de democratizare din Rusia. Popularitatea lui a ap`rut pe fondul unei absen]e a rezisten]ei; el a \n]eles c`, pentru a face politic` „mare“, nu e nevoie de ideologie, ci – \n interior – de o poli]ie eficient` [i – pe plan extern – de manipularea \ndem\natic` a pre]ului la gaz [i la petrol.

Un tiran mediocru Andrew Jack, Rusia lui Putin. Toamna oligarhilor Editura BIC ALL, 2006

© Rompres

Rusia este a lui Putin sau Putin este al Rusiei? Al c`rei Rusii [i al c`ror ru[i? Al celor care provoac` senza]ie printre chelnerii [i crupierii marilor cazinouri sau al fo[tilor colhoznici birui]i de problemele unei vie]i de ne\n]eles? Al Rusiei intelectuale care alimenteaz` cu no]iuni discursul na]ionalist al unor lideri primitivi sau al celeilalte Rusii intelectuale, premiat` [i l`udat` de Occident? Exist` Rusia absolven]ilor de filologie deveni]i manageri [i a inginerilor deveni]i [oferi de taxi, Rusia care a c\[tigat r`zboiul \n 1945 [i a pierdut pacea \n 1989.

E greu de crezut c` un conduc`tor, fie el [i genial, ar putea armoniza dezam`girile [i placiditatea majorit`]ii cu instinctele hulpave (de bani, de putere) ale minorit`]ii. Persoana [i biografia lui Putin cap`t` semnifica]ie doar \n decorul fastuos al Kremlinului [i, pentru c` [tiu prea pu]in despre el, comentatorii se \ntreab` dac` el este expresia misterelor sufletului rus sau, pur [i simplu, rezultatul unui pariu pus de anumite cercuri influente care l-au propulsat \n situa]ia de conduc`tor al Rusiei, nevoite acum s` suporte autonomia unui personaj considerat [ters [i u[or de manipulat? Ce a fost el, \nainte de 1999, \nainte ca echipa lui El]in s`-l propulseze \ntr-un post at\t de vizibil ca acela de prim-ministru?

MAI 2006

Magdalena Boiangiu Andrew Jack a fost corespondent al ziarului Financial Times la Moscova. Jurnalistul, care a fost corespondent la Paris al aceleia[i publica]ii \ntre 1994 [i 1998, a mai publicat The French Exception. Cartea, care a ap`rut simultan \n Fran]a [i \n Marea Britanie (2000), s-a bucurat de un enorm succes de critic`.

Vladimir Putin

34

D I L E M AT E C A

MAI 2006

SOCIOLOGIE

O analiz` albastr` Bogdan Teodorescu, Dan Sult`nescu (coordonatori)

12/XII: Revolu]ia portocalie \n România Editura Funda]iei PRO, 2006

neutre“ care s` sanc]ioneze acuza]iile „nedovedite“ ale lui Traian B`sescu.

Acest gen de abera]ii este practicat [i \n alte capitole. Leonard Sult`nescu, care are la activ un studiu despre „politicile sociale“ din cartierul Z`br`u]i, pretinde c` „prin presiuni politice“ Traian B`sescu a reu[it s` impun` un „guvern minoritar al Alian]ei“. Probabil Sult`nescu st` mai r`u cu aritmetica, pentru c` altfel nu \mi explic cum acel guvern „minoritar“ are totu[i o majoritate parlamentar` \n spate. Bogdan Teodorescu sus]ine c` Adrian N`stase s-ar bucura de o legitimitate „legal-ra]ional`“, \n termenii lui Max Weber. Ar trebui s` \i informeze despre asta [i pe cei de la Parchet, care l-au acuzat deja pe N`stase de o serie de ilegalit`]i foarte tradi]ionale. C\t despre B`sescu, acesta s-ar fi \ndreptat c`tre legitimitatea „charismatic`“. Dle Teodorescu, mai pune]i m\na pe o carte \nainte s` fugi]i la tiparni]`!

Weber folosea termenul pentru personaje excep]ionale, precum Christos sau Napoleon, despre care afirma c` ei conduc \n afara unor reguli formale [i \n virtutea unor valori supra-umane.

M` opresc aici, pentru c` restul „studiilor“ s\nt \n acela[i stil. S` mai adaug c` Bogdan Teodorescu este de fapt licen]iat al Facult`]ii de Instala]ii, sec]ia Hidraulic`.

Cum s-ar spune, este de la Ape. El m`n\nc` o p\ine din bani publici, la {coala Na]ional` de {tiin]e Politice [i Administra]ie (SNSPA).

C`t`lin Avramescu

© Rompres

În principiu, ideea de a oferi o carte despre victoria \n alegeri a Alian]ei D.A. [i despre primul an de guvernare este binevenit`. A[ fi salutat, prin urmare, volumul coordonat de Bogdan Teodorescu [i de Dan Sult`nescu, publicat recent sub titlul 12/XII: Revolu]ia portocalie \n România, dac` acesta s-ar fi ridicat la un nivel rezonabil de profesionalism [i de obiectivitate.

Din p`cate, autorii \ncep cu st\ngul, ca s` zic a[a.

Afl`m, din nota asupra edi]iei, c` Anca Alexandrescu a „ajutat foarte mult la verificarea [i completarea datelor“.

Despre dna Alexandrescu ni se spune (Evenimentul zilei, 8/4/2004) c` este ac]ionar` la firme de apartament care au primit bani, foarte mul]i bani, de la Guvernul N`stase. Despre fostul so] al Anc`i Alexandrescu, pe numele s`u Dan Andronic, descoperim c` a fost asociat cu sus-numitul Bogdan Teodorescu, la o firm` care ar fi primit din banii statului 35 de miliarde de lei pentru a face materiale pentru o agen]ie condus` de Ilie Sârbu, amic de v\n`toare al dlui N`stase.

Acum, c` s\ntem l`muri]i cu privire la circuitul banului \n natur`, s` vedem ce au produs ace[ti mari speciali[ti. Primul capitol este dedicat alegerilor din 2004. În pasajele referitoare la alegerile locale din acel an se avanseaz` ideea c` majoritatea votan]ilor lui C.V. Tudor, care au fost dezam`gi]i de renun]area la un limbaj „violent“, s-ar fi \ndreptat c`tre Alian]a D.A. Lipse[te, evident, [i o referin]` la un studiu care s` probeze aceast` genial` tez`. Dup` cum lipsesc [i men]iunile despre climatul incorect \n care Guvernul N`stase a \n]eles s` organizeze scrutinul [i despre manipularea prin mass-media de c`tre stat. Mai afl`m, de la cei patru anali[ti de circumstan]`, c` agenda popula]iei ar fi fost diferit` de aceea a mass-mediei. Aceasta din urm` s-ar fi focalizat pe corup]ie, \n vreme ce, chipurile, popula]ia ar fi fost interesat` de „via]a de zi cu zi“. Ca [i cum corup]ia nu ar fi, \n România, dec\t o afacere de duminic`. Iar`[i, nu g`sim, pe nic`ieri, nici cea mai vag` referin]` la sursele pe care le folosesc savan]ii no[tri. „Av\nd \n vedere rezultatele de guvernare bune, PSD… a l`sat opozi]ia f`r` solu]ii“. O mostr` de obiectivitate [tiin]ific`. Societatea civil` a fost lipsit` de „voci relativ

RECENZII

Traian B`sescu, decembrie 2004

35

RECENZII

D I L E M AT E C A

ISTORIE

sau la marile crime, la scar` de mas`, din Europa de Est a anilor ’50. Propun\nd aceast` rela]ie cauzal` \ntre totalitarisme, Nolte a riscat acuza]ia de „banalizare a r`ului“ sau de aducere \n limitele „normalului“ a unei excep]ii tragice precum Holocaustul. În interpretarea unor referen]i, nazismul european ar fi absolvit de o parte din vina sa \n momentul \n care – precum o face Nolte – e sugerat` filia]ia sa cu cealalt` utopie a secolului, comunismul. Chiar dac` accept`m c` prima confruntare dintre aceste ideologii „revolu]ionare“ \nrudite (prin adversitatea lor comun` fa]` de democra]ie) a fost r`zboiul civil spaniol, chiar dac` [tim c` pactul Ribbentrop-Molotov din august 1939 nu a fost dec\t oficializarea fireasc` a unui mariaj geopolitic al totalitarismelor, nu s\ntem \nc` dispu[i – sugereaz` criticii lui Nolte – s` accept`m \nrudirea direct` dintre cele dou` extreme.

Ernst Nolte o face, f`r` menajamente, \ntr-o analiz` provocatoare [i argumentat`. Remarcabil` prefa]a autorului pentru edi]ia \n limba român` – ocazie de a vedea interpretarea dat` de autor fragmentului românesc de istorie interbelic`. Dou` conflicte mondiale care – spune Nolte – au reprezentat, de fapt, \ntre 1914 [i 1945, un singur r`zboi civil la scar` continental`, cu o fragil` pauz` intermediar` (1918-1939) ce nu a rezolvat nimic, ci doar a revelat \nrudirea de fond [i adversitatea de moment a extremelor.

Comunism [i nazism: rude p\n` la moarte ([i mai ales acolo) Ernst Nolte, R`zboiul civil european (1917-1945).

Na]ional-socialism [i bol[evism Editura Runa – Grupul Editorial Corint, 2006

În edi]ia sa prim` – german` –, cartea istoricului Nolte (ap`rut` \n 1987) s-a bucurat de un succes imediat: s-a v\ndut bine \n Germania [i, \n urm`torul deceniu, drepturile de traducere au \nceput s` vin` din cele patru z`ri. Pe c\t de prizat` a fost cartea, pe at\t de comentat a fost autorul. Istoricul Nolte, peste noapte, a devenit parte din co[marul st\ngii intelectuale europene.

Motivul? Chiar teza c`r]ii: Nolte (cu o deta[are pentru unii suspect`) spune c` revolu]ia bol[evic` din 25 octombrie/7 noiembrie 1917 a fost cel mai important eveniment politic al secolului al XX-lea, \n primul r\nd prin consecin]ele sale. Dintre acestea, mai ales dou`: 1) \ntre 1917 [i 1945, Europa a avut fa]` \n fa]` dimensiunea violent` a socialismului (materializat` \n comunism, aripa autorevendicat-radical` a marxismului) [i dimensiunea violent` a na]ionalismului (materializat \n na]ional-socialismul german, fa]et` radical` a fascismului european). {i 2): revolu]ia bol[evic` din Rusia a trezit, la scara continentului (dar nu numai), pasiuni diverse; pe de o parte, ea a fost sc\nteia unei mari speran]e c` o lume mai dreapt` [i mai bun` chiar e posibil`; st\nga european` procomunist`, entuziast` uneori [i orbit` deseori, s-a hr`nit mai bine de [apte decenii din aceast` iluzie. Pe de alt` parte, revolu]ia bol[evic` [i-a creat, prin ea \ns`[i, adversarii ireductibili; fascismul, nazismul [i rudele lor europene ar fi – spune Nolte – riposte la amenin]area continental` pe care o reprezenta revolu]ia bol[evic` a lui Lenin.

Provocarea principal` a c`r]ii lui Nolte ]inte[te \ntr-un punct sensibil pentru o bun` parte a intelighen]iei europene: st\nga radical` este redus` la statutul neonorant de antecedent (cronologic [i tehnic) [i pretext al nazismului.

Din acest punct de vedere, industria criminal` a Holocaustului de ras` nu ar fi dec\t continuarea, mai „elaborat`“, a crimelor de clas` bol[evice – de la lichidarea aristocra]iei ruse p\n` la \nfometarea culacilor ucraineni

36

MAI 2006

Adrian Cioroianu

Ernst Nolte (n. 1923) este unul dintre cei mai reputa]i istorici ai mi[c`rilor fasciste [i ai nazismului. A predat istoria modern` la Freie Universität din Berlin [i a publicat numeroase c`r]i, printre care Der Faschismus in seiner Epoche. Action française – Italienischer Faschismus – Nazionalsozialismus (Fascismul \n epoca sa. Action française – fascismul italian – nazismul, 1963), Die faschistischen Bewegungen (Mi[c`rile fasciste, 1966), Die Krise des liberalen Systems und die faschistischen Bewegungen (Criza sistemului liberal [i mi[c`rile fasciste, 1968), Marxismus und Industrielle Revolution (Marxism [i revolu]ie industrial`, 1983), Deutschland und der Kalte Krieg (Germania [i R`zboiul Rece, 1985) [.a. Ernst Nolte a sus]inut ideea – care a st\rnit numeroase controverse – c` fascismul ar fi o replic` la bol[evism. Analiza pe care a f`cut-o celor dou` ideologii, dar mai ales afirma]ia c` Auschwitz ar fi, de fapt, o replic` avant la lettre a Gulagului, c` genocidul rasial hitlerist ar fi fost \nf`ptuit de teama genocidului de clas` comunist, a declan[at, la \nceputul anilor ’80, a[a-numita „g\lceav` a istoricilor“. Esen]a acestui Historikerstreit se reg`se[te \n volumul Apropiere du[m`noas`: fascism [i comunism \n secolul al XX-lea (1998), un schimb de scrisori \ntre Ernst Nolte [i istoricul francez François Furet.

D I L E M AT E C A

MAI 2006

ISTORIE

Transilvania noastr` Sorin Mitu, Transilvania mea.

Istorii, mentalit`]i, identit`]i Editura Polirom, 2006

Afirmat de mai mult` vreme ca unul dintre exponen]ii \nnoirii istoriografice din ]ara noastr`, Sorin Mitu ne propune o viziune subiectiv` asupra istoriei, o insolit` combina]ie de autoreflec]ie [i de cercet`ri istorice concrete. Nu vom g`si deci \n acest volum o imagine de ansamblu a istoriei Transilvaniei, ci un set de reflec]ii ale autorului, multe bazate pe studii aplicate asupra unor probleme particulare ale istoriei acestui teritoriu [i a oamenilor care l-au locuit. Aceste excursuri, realizate deopotriv` cu acribie [i sensibilitate, ating teme variate, de la revolu]ia de la 1848 [i construirea ideii de patrie la românii ardeleni, p\n` la percep]iile ]`r`ne[ti asupra dragostei [i imaginile române[ti ale Occidentului. La cap`tul lecturii, cititorul nu va avea poate r`spuns la toate \ntreb`rile pe care [i le va fi pus ini]ial, dar va ie[i c\[tigat la nivelul \n]elegerii profunde a istoriei [i prezentului Transilvaniei. Un exemplu: cu delicate]e, dar [i cu fermitate, Sorin Mitu eviden]iaz` lipsa de fundamentare \n realitatea contemporan` a ideii c` ardelenii se disting prin h`rnicie [i spirit de ordine comparativ cu „reg`]enii“, conchiz\nd: „În pofida tuturor stereotipiilor regionale, Transilvania de ast`zi seam`n` perfect cu restul României“.

Cartea lui Sorin Mitu este exemplar` [i \n planul autoreflec]iei istoriografice, al con[tientiz`rii [i contextualiz`rii propriei subiectivit`]i. Autorul include m`rturii de o rar` civilitate, at\t asupra propriei rela]ii cu na]ionalismul, c\t [i asupra unor \ndoieli existen]iale st\rnite de impactul unui studiu asupra moravurilor clericale din secolul al XVIII-lea asupra unor respectabili preo]i uni]i. „Cum a[ putea s` \i r`spund venerabilului p`rinte, altfel dec\t \ntorc\nd [i cel`lalt obraz [i rug\ndu-l s` m` ierte pentru faptul c` l-am m\hnit?... S` «retractez» cele scrise, dup` cum \mi cerea? Dar cum s` m`rturisesc o asemenea «gre[eal`», at\ta vreme c\t s\nt convins c` nu miam f`cut dec\t meseria, \n mod cinstit,... dup` regulile [i cu mijloacele profesiunii de istoric?“. Autoreflec]ia lui Sorin Mitu nu r`m\ne \ns` la nivel strict individual.

Discut\nd despre istoriografia româneasc` actual`, el propune, dup` exemplul genera]iei lui Nicolae Iorga, adoptarea unei atitudini active („s` ne aliniem \n spatele unor principii profesionale ferme, s` ne unim \ntr-o

RECENZII confrerie academic` puternic`“, pentru c` solu]ia biologic` de \nlocuire a genera]iilor poate fi z`d`rnicit` de practica clon`rii descenden]ilor conservatorismului istoriografic. Aici tenta]ia maniheismului joac` unele feste lucidit`]ii. Astfel, afirma]ia c` academicianul Alexandru Zub, „aflat la v\rsta senectu]ii, este un promotor al \nnoirii istoriografice, cot la cot cu t\n`ra genera]ie“, era infirmat`, chiar \n perioada apari]iei acestui volum de op]iunile conservatoare ale acestuia \n calitatea recent dob\ndit` de pre[edinte al Sec]iei de istorie [i arheologie a Academiei; s\nt curios cum [i-ar reevalua Sorin Mitu afirma]ia la ora actual`.

Dincolo de aceast` nuan]`, ca [i de alte deosebiri de opinie mai mari sau mai mici, consider c` demersul lui Sorin Mitu este salutar \n peisajul culturii române de azi. Plusul de sinceritate [i de curaj profesional [i civic, pe care \l propune istoricilor, ar putea ajuta la asanarea unui c\mp profesional minat de tendin]e de anchiloz`, impostur` [i c`pu[are.

Bogdan Murgescu

© Lucian Muntean

37

RECENZII

D I L E M AT E C A

S P I R I T U A L I TAT E

istorie, \ndurat de cre[tini, al`turi de evrei, sub totalitarismele secolului al XX-lea; gestul de c`in]` [i purificare, rarisim pentru o institu]ie, al Bisericii Catolice; deschiderea ei spre dialog religios; aportul masiv de generozitate cre[tin` \ntr-o lume dur`, prea adesea s`lbatic`. Cel mai impresionant exemplu: grupul de seminari[ti din Burundi, asasina]i \n 1997 pentru c` refuzau s` se \mpart` uciga[ \n Hutu [i Tutsi. Un „mister al unit`]ii“ pl`tit cu via]a. Îndr`zne] [i modest \n acela[i timp, Jean Delumeau trece \n revist` nu numai situa]ia de fapt, ci [i marile chestiuni la care cre[tinismul actual are de f`cut fa]`: raportul [tiin]ei moderne cu tema transcenden]ei; problema r`ului, dup` cel mai s\ngeros secol din istorie, \ntr-o atmosfer` unde se tinde spre exacerbarea catastroficului [i ocultarea binelui; necesarele adapt`ri ale exegezei cre[tine ]in\nd seama de cercetarea istoricocritic` [i de dialogul interreligios; originalitatea [i permanen]a mesajului christic. Invoc\nd autori cre[tini, teologi, filozofi ori speciali[ti \n [tiin]ele religiei, Jean Delumeau schi]eaz` linii de r`spuns, niciodat` \nchise \n certitudini, niciodat` abandonate descuraj`rii sau nerealismului. El se adreseaz` deliberat cre[tinului mediu: cel care, \n fa]a unei lumi galopant modificate, nu mai are cadrul protector al disciplinei comunitare tradi]ionale, e descump`nit de relativismele secolului al XXI-lea, e poate descurajat de izolarea cre[tinismului, \n societatea mare, sau st\njenit de prea redusa maleabilitate a institu]iilor cre[tine. Discursul lui Jean Delumeau cuprinde analize echilibrate, revizit`ri ale unor teme cre[tine, reflec]ii d`t`toare de speran]` care, fiind nuan]ate, nu s\nt mai pu]in „clare [i distincte“. În \ndr`zneala [i modestia ei, cartea lui Jean Delumeau apare \ntruc\tva drept un benefic, necesar „catehism“ laic, bine rafinat, problematizant, circumscriind ni[te „zone de r`spuns“ atente mai cu seam` la atitudinea cre[tin` \n social. Po]i avea reticen]e pe alocuri fa]` de un realism care las` la o parte elanul metafizic, fa]` de un evolu]ionism de tip Teilhard de Chardin, fa]` de accentul pe interpretarea istoric`, \n dauna celei simbolice. Dar \ntregul e un concentrat de caritate [i claritate intelectual`, de responsabilitate religioas`.

Jean Delumeau spune la un moment dat c`, \n raport cu durata istoriei religioase a umanit`]ii, cre[tinismul e o religie t\n`r`, care are de intrat acum \ntr-o nou` v\rst`. Pe urmele lui, am putea spune c` modernitatea [i-a consumat p\n` acum adolescen]a. De aici \nainte, ea \[i poate, cine [tie, continua drumul [i valorile \ntr-o atmosfer` de laicitate ospitalier` fa]` de religie.

C`ci valorile modernit`]ii nu au de pierdut atunci c\nd \[i amintesc de r`d`cina transcendent` care le-a iscat.

Religia \n Europa Jean Delumeau, În a[teptarea zorilor.

Un cre[tinism pentru m\ine Editura Polirom, 2006

De cel pu]in dou` decenii, religia nu mai face, \n apusul Europei, figura unui subiect pus la col]ul privat.

A \nceput, c\te pu]in, s` fie recunoscut` drept participant la atitudinile [i treburile publice. Ziare de mare tiraj ofer` din c\nd \n c\nd texte pe teme religioase (nerezumate la bombele mediatice legate de extremism), se duc dezbateri etice sau filozofice \ntre responsabili religio[i [i intelectuali laici, apar c`r]i de dialog, precum, de pild`, cea \ntre teologul Claude Geffré [i g\nditorul ex-revolu]ionar Régis Debray, acum pre[edinte de onoare al Institutului European de {tiin]e ale Religiei.

Ca liber-cuget`tor, Jean-François Revel \[i declara, \n C`lug`rul [i filozoful, respectul pentru intelectualii Bisericii Catolice [i colaborarea cu ei. S-ar spune c`, acum, intelectualii cre[tini s\nt de multe ori mai preg`ti]i pentru dialog dec\t interlocutorii lor. Au asumat reflec]ia filozofic`, [tiin]ific` [i cultural` a epocii, s\nt dispu[i s` intre \n logica celuilalt, s` respecte, \n aceea[i m`sur`, libertatea lui de g\ndire [i adeziunea spiritual` proprie. {tiin]a actual`, devenit` mai realist` ([i poate mai matur` dec\t la \nceputurile ei moderne), nu mai pretinde, nici ea, s` \nlocuiasc` religia pentru o explicare total` a lumii. Se recunoa[te mai u[or c` perspectivele s\nt complementare, c` oamenii au nevoie de p\ine [i de informa]ie, dar [i de sens [i solidaritate comunitar`.

Istoric de mare autoritate, Jean Delumeau e cunoscut publicului român din frumoasele volume publicate la Polirom [i la Humanitas asupra modului cum au fost interpretate c\teva mari teme cre[tine de-a lungul istoriei. Cartea despre care vorbesc e pu]in diferit`: e \n aceea[i m`sur` reflec]ia unui istoric [i a unui catolic, \n ambele calit`]i responsabil fa]` de destinul vremii, al religiei [i al comunit`]ii sale. Volumul rezum` muta]iile cre[tinismului \n ultima parte a secolului al XX-lea: „globalizare“ spectaculoas` [i anemiere \n spa]iul european, dar [i cre[terea interesului fa]` de probleme spirituale, al`turi de reculul solu]iilor sincretiste ori nebulos ezoterice; ostilitatea cu care e tratat cre[tinismul de o laicitate ofensiv`; contradic]ia \ntre grija public` pentru un patrimoniu \n majoritate religios [i suspiciunea ori indiferen]a fa]` de semnifica]ia lui; martirajul, neegalat \n

38

MAI 2006

Anca Manolescu

D I L E M AT E C A

MAI 2006

FILOSOFIE

Filosofia \n lumea comunic`rii [i a simulacrului Aurel Codoban, Filosofia ca gen literar, edi]ia a II-a, rev`zut` [i ad`ugit` Editura Idea Design & Print, 2005

Cartea profesorului Aurel Codoban ne ofer` o remarcabil` analiz` a devenirii filosofiei dup` „cotitura comunica]ional`“ din ultimele decenii. Scris` \ncep\nd din 1985, continuat` \n confuzii ani ’90, cartea a cunoscut o prim` edi]ie \n 1992, pentru a fi rev`zut` [i completat` cu un studiu recent, consacrat rela]iei dintre filosof [i jurnalist.

F`r` a fi un tratat sau o istorie a filosofiei, lucrarea \mprumut` din aceste genuri rigoarea [i precizia detaliului, dup` cum, f`r` a fi un eseu, ea \mparte cu acesta stilul [i elegan]a frazei, u[urin]a exprim`rii [i jocul semnifica]iilor. De altfel, aceast` carte nici nu putea fi construit` astfel dac` voia s` r`spund` provoc`rii pe care autorul [i-a adresat-o: aceea de a da seama, \n cele c\teva studii autonome, dar comunic\nd intim \ntre ele, despre transform`rile pe care teoria [i practica filosofic` le-au suferit \n epoca modernit`]ii t\rzii.

Format la [coala structuralist`, semiologic` [i hermeneutic`, Aurel Codoban nu-[i reduce argumenta]ia la nici una din aceste paradigme ale secolului al XX-lea, \n]eleg\nd s` asume prin scriitur` [i prin mizele teoretice lansate ideea epuiz`rii acestor modele, precum [i a oric`rui alt model discursiv sau analitic cu preten]ii de universalitate.

Teza lucr`rii e formulat` simplu, dar consecin]ele ei s\nt multiple, am spune inepuizabile (fapt de care autorul e perfect con[tient): filosofia [i-a pierdut ast`zi, \n epoca rutiniz`rii imperativelor speculative [i practice ale modernit`]ii, statutul de produc`toare prim` de idei [i adev`ruri. Ea l-a pierdut p\n` \ntr-at\t \nc\t singura \ntrebare ce pare s`-i fi r`mas ca proprie e \ntrebarea cu privire la ea \ns`[i. Dup` tematizarea ontologic` a „ceea ce este“ (cu originea \n metafizica greac`), dup` tematizarea gnoseologic` a „ceea ce poate fi cunoscut“ (prin teoriile cunoa[terii [i epistemologiile modernit`]ii), filosofia se repliaz` \n epoca post-modern` pe tematizarea a ceea ce poate fi comunicat. Se „repliaz`“, \nc\t nici certitudinile existen]ei [i nici adev`rurile despre univers, societate sau om nu-i mai apar]in, nici

ca producere, nici ca validare. Dar o asemenea repliere a filosofiei, ca \ngustare a prezen]ei sale [i a semnifica]iei sale \n existen]a individual` [i \n cea colectiv`, de[i numit` \n grab` „moarte a filosofiei“, nu \nseamn` nicidecum \ncheierea oric`rei misiuni a filosofiei. O misiune mai modest` poate, dar de la a c`rei asumare „poate re\ncepe totul“. Dac` autorul vorbe[te despre filosofie ca despre un „gen literar“ nu e pentru a spune c` de-acum tot ce-i r`m\ne acesteia este s` produc` exerci]ii de stil sau fic]ion`ri, ci pentru a marca, printr-un gest care se explic` r`bd`tor de-a lungul \ntregii c`r]i, \ndep`rtarea de [tiin]` ([i de normele, de prescrip]iile sau de finalit`]ile acesteia) [i apropierea de literatur` (ca practic` a semnific`rii, ca practic` discursiv`). O apropiere care nu e identificare [i care nu are drept consecin]` o abandonare a rigorii g\ndului filosofic \n favoarea romanescului sau metaforicului.

Exist` \ns` o ra]iune mai profund` a acestei deplas`ri, [i ea ]ine de problematizarea realit`]ii \ns`[i a lumii postmoderne, care devine o lume a comunic`rii [i a simulacrului, \n care individul este real dac` vede [i este v`zut, este atestat ontologic dac` reu[e[te s` comunice cu sine [i cu ceilal]i. Realitatea \ns`[i, virtua-lizat` mediatic [i informatic-informa]ional, poate fi asumat` \n m`sura \n care face eveniment, \n care se d` ca eveniment medierii discursive a mijloacelor de comunicare \n mas`. În acest nou context al semnelor [i semnific`rilor, filosoful este dep`[it ca putere instigatoare de idei [i ca model formator de c`tre noua figur` pe care Aurel Codoban o nume[te „managerul, animatorul sau curatorul comunica]ional“, produc`tor de pseudo-evenimente, transmi]`tor superficial [i efemer de adev`ruri [i valori.

Aceasta nu \nseamn` \ns` c` filosofia dispare sau c` ne putem debarasa de ea. În vacarmul miliardelor de mesaje silen]ioase, cum le numea Jean-François Lyotard, de g\ndirea [i stilul c`ruia Aurel Codoban este at\t de apropiat, \n acest fo[net ne\ntrerupt, „e nevoie de o nou` g\ndire, critic` sau radical`, capabil` s` se confrunte cu imaginile, cu manipularea [i seduc]ia, de o nou` g\ndire care s` lupte \mpotriva vr`jirii con[tiin]ei noastre de c`tre mijloacele tot mai puternice ale comunic`rii noastre“. Nici o \ntoarcere nu e posibil` – o spuneau [i Foucault, Derrida sau Nancy – nici la subiectul kantian, nici la persoana cre[tin`, nici la vreo alt` figur` m\ntuitoare de p`catul suprasemnific`rii precare.

Filosofia ca gen literar este o carte care a [tiut [i a putut s` asume aceast` precaritate, conjur\nd-o [i transform\nd-o \ntr-un exerci]iu de via]`.

Ciprian Mihali

39

RECENZII

D I L E M AT E C A

ARTE

de[i dedicat` \nt\i de toate arhitecturii, Editura Simetria nu ezit` s`-[i extind` ocazional aria de interes spre alte ramuri ale artelor. Exist` apoi, un pic la \nt\mplare, c\te o carte, un catalog sau un album, ap`rute gra]ie unor subven]ii private sau publice [i devotamentului unor (rari) entuzia[ti; exist`, de asemenea, un num`r important de reviste (off [i on-line), unele dintre ele deja solid instalate, care suplinesc \ntruc\tva penuria studiilor originale [i traducerilor din autori str`ini. S-ar zice c` \n locul unei ini]iative concertate [i unui program amplu, variat [i coerent, avem acum ini]iative multiple de tipuri [i anverguri diverse [i c` acest lucru ar putea fi, pe termen mai lung, promi]`tor. Peisajul publica]iilor de art` r`m\ne totu[i extrem de s`rac, haotic [i calitativ eterogen. S-ar putea spune (nu f`r` dreptate) c` el e s`rac [i pentru c` produc]ia indigen` de scrieri de art` e s`rac`. Dar editurile pot avea ini]iative; ele pot concepe proiecte de publicare \ncurajatoare pentru autori, apte s`-i inspire [i s` dea sens eforturilor lor. Priveli[tea e frustrant` \n plan academic, ca [i \n acela al „populariz`rii“. Revista Studii [i cercet`ri de istoria artei, publicat` timp de decenii de Institutul de Istoria Artei sub egida Academiei, a disp`rut; Revue Roumaine d’Histoire de l’Art \[i trage cu greu sufletul [i r`m\ne o revist` confiden]ial`. Cum e poate firesc, revistele non-academice se fac \ndeob[te (cu o pertinen]` extrem de inegal`) ecoul actualit`]ii artistice, mai degrab` dec\t al unor preocup`ri de cercetare sau reflexie. E, prin urmare, o priveli[te incomplet`, arbitrar`, capricioas`, care d` \n mic` m`sur` socoteal` de temele actuale ale studiului imaginilor [i istoriei lor. S` dau un exemplu (\ntre multele posibile), care spune ceva despre unele din lacunele pe care le am \n vedere: o fost` student`, acum doctorand` la Paris, \mi scrie pentru a-mi semnala un excelent articol despre Aby Warburg ap`rut \ntr-o revist` francez`; l-a tradus [i ar vrea s-o ajut s` repereze o revist` româneasc` dispus` s`-l publice. Care ar putea fi acea revist`? Astfel de preocup`ri nu-mi par s` intre nici m`car \n vederile celor mai sofisticate dintre revistele române[ti de cultur`. Ori pentru scena interna]ional` a „studiilor vizuale“ Aby Warburg e o figur` fondatoare, asiduu rediscutat` \n ultimii ani, subiectul unor c`r]i [i studii importante.

Nu vreau s` lungesc lista insatisfac]iilor detaliindu-le. A[a st\nd lucrurile, aceast` rubric` nu poate fi, \n \n]elegerea mea, altminteri dec\t hibrid`: ea va semnala, desigur, apari]ii datorate unor autori români [i traduceri de c`r]i de art` publicate \n România; dar va prezenta, de asemenea, cataloage ale unor importante expozi]ii, c\te un num`r interesant de revist`, o carte str`in` (\nc`) netradus`, dar care ar merita s` fie.

Un peisaj s`rac

© Fotobine feat. Hanno Höfer

Inaugurez aceast` rubric` printr-un lamento: de la dispari]ia Editurii Meridiane (depl\ns` prea discret de unii dintre noi [i aproape neobservat` de presa cultural`), ambi]iosul ei program n-a fost reluat de nici o editur` din România. Un proiect care acoperea un domeniu pe care nu ezit s`-l consider dintre cele mai importante (\n pofida palidului interes pe care \l suscit` printre intelectualii români) pare s` fie astfel l`sat s` se piard`. Retrospectiv putem evalua rodnicia activit`]ii acestei edituri ([i cartografia golul pe care \l las` \n urm`), inventariind mental traducerile de texte fundamentale de istoria [i teoria artei, contribu]iile mai vechi [i mai noi ale unor autori români, monografiile de arti[ti ap`rute sub \ngrijirea ei. În particular, editura a c`utat s` ]in` pasul, prin traduceri mai ales, cu abord`ri recente \n acest vast domeniu, care i-au redesenat \n ultimele decenii grani]ele; traducerile nu s\nt, desigur, totalitatea unei culturi; dar \n absen]a lor o disciplin` are pu]ine [anse s` ]in` pasul, iar un public mai larg r`m\ne str`in de \nnoirile importante \n studiul imaginilor, care arat` elocvent c` aceast` zon` a cercet`rii e departe de a fi una marginal` \n raport cu alte discipline umaniste [i sociale. M` gr`besc s` introduc \n acest tablou e mai degrab` sumbru, c\teva retu[uri: f`r` a risca ini]ierea unei colec]ii dedicate studiului imaginilor (o antrepriz` resim]it` pesemne ca nepromi]`toare comercial), Editura Humanitas a manifestat un intermitent interes fa]` de acest domeniu; f`r` a viza exclusiv zona artelor, Editura Idea de la Cluj (\n tandem cu revista Idea) a publicat texte importante din aceast` zon`;

MAI 2006

Anca Oroveanu

D I L E M AT E C A

MAI 2006

ARTE

A fi la curente Stephen Little, ...isme. S` \n]elegem arta Editura RAO, 2006

Ultimii 700 de ani (1300-2000) din art` pot fi v`zu]i [i ca o colec]ie pestri]` de -isme. Unele mai firave [i abia p\lp\ind de sensuri p\n` la noi, altele virile, cu col]ii ag`]a]i \n continuare de cadavrele curentelor contemporane lor. Stephen Little \ncearc` s` fac` pu]in` ordine \n aceast` cutie a Pandorei, plin` de curente artistice. Autorul propune – deforma]ie profesional` (este editor al website-ului Academiei Regale de Art` a Marii Britanii) – o structur` informa]ional` supl`, concis`, riguroas` [i logic`. S\nt preferate cuvintele-cheie, propozi]iile scurte [i sintetizante, stilul aproape neutru, informativ. S\nt evitate \n totalitate frazele greoaie, parazitate de lips` de informa]ie sau de ritm, de metafore alambicate, care creeaz` mai degrab` confuzii dec\t sensuri.

S` dedici numai [ase file pentru Rena[tere poate fi

Georgeta Filitti, Dorin Matei, Mileniul românesc.

1.000 de ani de istorie \n imagini, Editura Litera Interna]ional, 2006

E deja banal s` spui c` o imagine face c\t o mie de cuvinte. Dar c\t fac \ns` o mie de pagini de imagini? C\t istoria României. Acesta pare a fi r`spunsul dat de realizatorii albumului Mileniul romånesc, pentru care o mie de ani de istorie se pot l`sa comprima]i \n tot at\tea pagini de imagini. Conceptul [i realizarea s\nt de l`udat pentru ineditul lor. Apreciem mai ales aten]ia [i migala cu care a fost selectat materialul documentar – capitole introductive pentru marile epoci. [i fenomene istorice, h`r]i [i tabele sinoptice.

(D. T.)

RECENZII un gest simplu, (de) catalogat drept blasfemie. Dar propor]ia fa]` de celelalte -isme este coerent` de la \nceput p\n` la final, astfel \nc\t orice posibil` acuz` de subiectivitate sau p`rtinire este exclus` matematic. Reproducerile s\nt inspirat alese. Pe l\ng` operele prea celebre pentru a fi neglijate, s\nt inserate suficiente imagini mai pu]in prezente \n alte albume sau cataloage, astfel \nc\t parcurgerea volumului s` p`streze, [i din punct de vedere vizual, o not` de inedit.

Pentru pasiona]ii de defini]ii, iat` una care este din start supus` controverselor, din moment ce termenul \n sine r`m\ne deschis interpret`rilor la mai bine de trei decenii dup` teoretizarea lui: „Postmodernismul este curentul ap`rut [i dezvoltat ca urmare a criticilor modernismului arhitectural, \n anii 1970. În anii 1980, arta vizual`, care critica societatea, era numit` tot postmodernist`. De fapt, curentul este un modernism t\rziu, ai c`rui critici pot fi g`si]i \n modernismul \nsu[i“.

Puncte tari: un glosar minimal, dar func]ional, de arti[ti [i unul de termeni utili; o cronologie schematic`, dar ilustrativ`; o grafic` proasp`t`, incitant`, care d` ritm textelor.

Puncte slabe: simplitatea uneori exagerat` cu care s\nt tratate unele defini]ii, limitarea la maximum a exemplific`rilor.

Drago[ Tudor

Mariana Macri. Por]i [i gr`dini,

Editura Institutului Cultural Român, 2006 De[i coperta nu reu[e[te s` redea m`sura con]inutului sau s` incite o privire prea obosit` pentru a fi atent` la fine]uri excesive (\n acest caz, ratate prin alegerea nepotrivit` a cartonului), albumul dedicat Marianei Macri marcheaz` un moment biografic – expozi]ia de la Muzeul Na]ional Cotroceni, din aceast` prim`var` – [i un destin artistic cu repere importante. Volumul cuprinde c\teva reproduceri din lucr`rile \n ulei sau acuarel`, dar urm`torul comentariu se refer` la tapiserii, mai numeroase [i relevante din punct de vedere estetic. Chiar [i din selec]ia succint` se observ` migrarea \n timp a temelor, din zona de inspira]ie folcloric` (anii ’70), spre simbolistici moderne, cu trimiteri relativ constante spre zona religiosului (anii '90). „Por]ile“ Marianei Macri pot fi citate ca imagini-feti[ [i vor r`m\ne marca cea mai influent` a artistei.

Greu de \nghi]it, totu[i, obsesia cu care s\nt citate textele semnate de Dan H`ulic`. (D. T.)

41

RECENZII

D I L E M AT E C A

C A R T E A D E { T I I N }~

Hawking o simte fa]` de [tiin]`. Textele au fost scrise cu convingerea c` universul este guvernat de o ordine pe care acum o \n]elegem par]ial [i pe care o vom putea \n]elege pe deplin \ntr-un viitor apropiat, odat` cu noi descoperiri \n domeniul [tiin]elor de avangard`. Con[tient de faptul c` o teorie „final`“ s-ar putea fie s` nu existe, fie s` nu o putem g`si niciodat`, Hawking sus]ine totu[i cu \nver[unare c` „este mai bine s` ne zbatem pentru o \n]elegere complet`, dec\t s` abandon`m disper`rii spiritului omenesc“. Cel pu]in din punctul s`u de vedere, Hawking este hot`r\t s` nu se lase prad` disper`rii: de[i este \ntr-o lupt` continu` cu o boal` extrem de grav`, el nu se consider` privat de o via]` normal`, ci doar un om cu anumite disfunc]ionalit`]i ale neuronilor, „ca [i c\nd a[ fi daltonist“. Naturale]ea [i spontaneitatea l-au f`cut chiar personajul principal al unui documentar de mare succes produs de Discovery Chanel, av\nd ca tem`, evident, universul.

Cartea se \ncheie cu un interviu acordat de Stephen Hawking, \n 1992, emisiunii Discuri pe o insul` pustie de la BBC, \n care invita]ii s\nt ruga]i s` aleag` opt discuri muzicale, un obiect de lux ne\nsufle]it [i o carte, pe care le-ar lua cu ei pe o insul` pustie... R`spunsurile au fost pe c\t se poate de p`m\ntene: o provizie generoas` de crem` de zah`r ars, Middlemarch de George Elliot, Requiem-ul lui Mozart [i convingerea c` vremea de pe insula sa pustie va fi mult mai bun` dec\t pe a noastr`.

|n]elegerea universului Stephen W. Hawking, Visul lui Einstein [i alte eseuri Editura Humanitas, 2006

Teoria relativit`]ii generale [i mecanica cuantic` s\nt cele dou` teorii care au revolu]ionat percep]ia despre spa]iu, timp [i realitate, \n primii ani ai secolului al XXlea, iar Stephen Hawking este fizicianul de excep]ie care r`spunde la \ntreb`ri [i explic` problemele de [tiin]` cu realism [i deta[are. În eseul Visul lui Einstein, Hawking prezint` ideile fundamentale ale acestor dou` teorii, dar nu se opre[te aici. Imagina]ia lui merge mai departe [i propune c\teva lucruri de excep]ie care se pot \nt\mpla c\nd se \ncearc` o combinare a acestora \ntr-o teorie unitar` care va descrie totul \n univers: „Rezultatul arat` c` timpul \nsu[i a avut un \nceput acum circa cincisprezece miliarde de ani [i c` ar putea avea un sf\r[it c\ndva \n viitor. {i totu[i, \ntr-un astfel de timp, universul nu are limite. El nu poate fi nici creat, nici distrus. El pur [i simplu exist`“.

Volumul este construit din eseuri ale c`ror subiecte variaz` de la schi]e biografice, la filozofia [tiin]ei sau la \ncerc`ri de a \mp`rt`[i cititorilor atrac]ia pe care

MAI 2006

Ruxandra Petrescu

Françoise Parot [i Marc Richelle, Introducere \n psihologie, istoric [i metode, Editura Humanitas, 2006

Roy Ridgway, Astmul,

O lectur` obligatorie pentru cei interesa]i de psihologie. Re]inem dou` direc]ii majore: prima, \n care psihologia este plasat` \n contextul istoric \n care a ap`rut (se subliniaz` leg`tura ei cu filozofia), [i cea de-a doua, \n care s\nt prezentate principalele metode de lucru [i eficien]a lor p\n` \n zilele noastre. Cei doi autori redau sintetic curentele de idei care au creionat conceptele psihologiei de-a lungul timpului, respectiv disocierea de domenii conexe precum biologia, sociologia, lingvistica sau logica. Actualitatea imediat` este [i ea pus` \n discu]ie, astfel \nc\t, deloc \nt\mpl`tor (poate), ultimul capitol se nume[te chiar „Psihologie [i bani“. (R.P.)

Nu recomand aceast` carte speciali[tilor. Nu aduce nimic \n plus fa]` de ce au \nv`]at \n primul an de facultate. Volumul este \ns` un bun ghid pentru cei care \ncearc` s` \n]eleag` mai bine astmul bron[ic, o afec]iune a c`rei inciden]` este din ce \n ce mai mare. S\nt prezentate [i c\teva c`i de atenuare a problemelor provocate de aceast` afec]iune, de la cele medicale clasice, p\n` la terapii naturiste, exerci]ii yoga, acupunctur`, reflexoterapie [i reflexologie. De citit capitolul cu recomand`ri pentru „evitarea“ astmului.

Pentru c`, desigur, e mai simplu s` previi, dec\t s` vindeci. (R.P.)

42

Editura Corint, 2006

D I L E M AT E C A

RECENZII

MAI 2006

GHIDURI PRACTICE

Domina]ii [i atrac]ie sexual` Peter Collet, Cartea gesturilor Editura Trei, 2005

Cartea lui Peter Collet, psihologul emisiunii Big Brother, varianta britanic` (dar [i profesor la Oxford) nu este un ghid obi[nuit. C\nd spun „ghid“ m` refer la c`r]ile de tipul Cum s`... cucere[ti un b`rbat \n 20 de pa[i, Cum s` devii un [ef de succes.... {i ea are un subtitlu asem`n`tor: Cum putem citi g\ndurile oamenilor din ac]iunile lor. Acesta dep`[e[te \ns` sfera utilitar`, plas\ndu-ne la grani]a... spiritual`. Dac` interpret`m corect gesturile altora, putem s` [tim mai multe despre interlocutorii no[tri, [i, implicit, avem mai multe [anse pentru propria cunoa[tere. Cartea gesturilor e un ghid al succesului prin interpretare corect`.

C`ci succesul conteaz`, vr\nd-nevr\nd: „C\nd ne \nt\lnim prima dat` cu o persoan`, o evalu`m rapid \n termenii dominan]ei, prieteniei [i atrac]iei sexuale“, spune Collet, \n capitolul „Indicatorii dominan]ei“. Autorul compar` comportamentul oamenilor cu cel al cimpanzeilor, la care indicatorii dominan]ei [i ai sumisiunii „creeaz` o ierarhie invizibil` a indivizilor \n func]ie de drepturile lor la teritoriu, hran` [i sex“. P\n` la urm`, [i gesturile umane urm`resc, \n mare, acelea[i lucruri, dar \n moduri mai diversificate. „Indivizii cu un statut social mai \nalt ocup` mai mult spa]iu – au case mai mari [i birouri mai spa]ioase“. C\nd privesc, persoanele dominante s\nt mai sigure pe ele [i mi[c`rile lor oculare s\nt mai lente [i uniforme. În conversa]ii, ele vorbesc mai mult [i nu se sfiesc s` ia primele cuv\ntul.

Deja ne situ`m \ntr-o lume plin` de [efi [i subordona]i, fie ei doar temporari sau ipotetici. Cealalt` component`, pe care o \mp`rt`[im cu rudele noastre mai pu]in evoluate, este atrac]ia sexual` [i gesturile prin care aceasta se manifest`. Dup` Collet, cea mai atr`g`toare pentru b`rba]i este, desigur, o femeie cu atributele fizice necesare, dar care le adaug` acestora [i semnalele potrivite. O privire fugar`, fluturarea genelor sau scuturarea p`rului, [i jocurile s\nt f`cute.

Unul din domeniile \n care indicatorii comportamentali conteaz` \n mod special este politica. Aici principiile dominan]ei se \mpletesc cu cele ale atrac]iei sexuale: aparen]a e totul, un pre[edinte, de pild`, trebuie s` arate s`n`tos, prietenos, „popular [i adorabil“.

Pe invers, atunci c\nd e vorba de familiile regale, care au ob]inut toate acestea prin na[tere, comportamentul dominant nu mai e necesar, el put\nd fi \nlocuit chiar cu unul submisiv, ca dovad` de apreciere a „supu[ilor“ s`i.

Exist` [i domenii \n care comportamentul uman \l dep`[e[te pe cel al cimpanzeilor: cel al minciunii [i cel al anxiet`]ii. Dac` \n privin]a celui dint\i afl`m cu stupoare c` gesturi precum atingerea nasului s\nt semne de minciun`, \n ceea ce-l prive[te pe cel de-al doilea e deja cunoscut c` ro[ea]a, transpira]ia sau mi[c`rile necontrolate \i s\nt indicatori. Pentru c`, p\n` la urm`, a[a cum afl`m din ultimul capitol al c`r]ii, ne d`m de gol \ntr-un fel sau altul, prin lucruri mici, am`nunte inobservabile la prima vedere, dup` metoda lui Sherlock Holmes (pe care autorul \l citeaz`). Dac` s\ntem aten]i la aceste am`nunte, e mai greu s` fim manipula]i [i \i putem \n]elege mai bine pe al]ii. Odat` ce parcurgem clasific`rile, tehniciste, dar nu lipsite de interes din cartea lui Collet, putem deveni dac` nu exper]i \n descifr`ri comportamentale, m`car aten]i [i con[tien]i de ele.

Iaromira Popovici

Guy Corneau,

Exist` iubiri fericite?

Psihologia rela]iei de cuplu, Editura Humanitas, 2006 Pentru marile interoga]ii ale omenirii, au fost inventa]i scribii de literatur` u[oar` sau profesioni[tii. Guy Corneau este un psihanalist canadian de filia]ie jungian` care intr` \n cea de-a doua categorie. Cartea lui face o analiz` echilibrat`, pertinent` [i extrem de profund` a rela]iilor de cuplu, \ntr-un limbaj accesibil, dincolo de care ini]iatul va descoperi stria]iile fine ale operei lui Jung: umbra, animus, anima, \ntr-un cuv\nt, individua]ia [i finalul s`u: \nt\lnirea cu sinele. O c`l`torie (mistic`) de pl`cere pentru marele public. (Alice Popescu)

43

RECENZII

D I L E M AT E C A

MAI 2006

CARTE PENTRU COPII

Identit`]i [i iubiri la sf\r[itul lumii Filmul [i cartea Ice Age 2 (Epoca de ghea]`), Dezghe]ul Editura Corint junior, 2006

Ice Age 2, Twentieth Century Fox, 2006

Cu to]ii s\ntem la curent, dac` nu chiar fani ai fazei cu veveri]a lacom` care \[i urm`re[te unica alun` p\n`n p\nzele albe, cu riscul propriei vie]i, ba, mai mult de at\t, al disolu]iei propriei lumi. Comentariile cu „ne recunoa[tem \n povestea ei“ (noi, cet`]eni egoi[ti ai unei lumi s`lbatice \n care fiecare \[i urm`re[te scopul) nu-[i au rostul; r`m\n umorul \n sine [i brand-ul deja format pe care Scrat [i-a pus amprenta: Ice Age. Dar Epoca de ghea]` e mai mult de at\t, vor spune adev`ra]ii fani, [i pe bun` dreptate: varianta lung` a primului film dep`[e[te grani]ele egoismului veveri]oiului, prin povestea prieteniei dintre un lene[, un tigru [i un mamut, care \[i dep`[esc fiecare condi]ia propriei specii. Pun\nd problemele tipice filmelor de anima]ie din ultimul timp, [i anume cele ale identit`]ii, solidarit`]ii, \nvingerii diferen]elor [i prejudec`]ilor. Tigrul Diego, la \nceput crud, este adus, p\n` la sf\r[itul filmului, la sentimente de afec]iune fa]` de celelalte dou` personaje: mamutul Manny, tot o personalitate puternic`, dar pa[nic`, \nclinat` mai cur\nd spre melancolie; [i

aparent frivolul lene[ Sid, cel mai mic la trup, dar mare la suflet, dintre personaje, specialistul \n comunicare [i rela]ii. În cel de-al doilea film, fiecare dintre personaje \[i aprofundeaz` tr`s`turile deja schi]ate \n primul; la care se adaug` problema identit`]ii, cu care se confrunt` Manny, a c`rui specie e pe cale de dispari]ie, dar mai ales Ellie, nou introdusa femel`-mamut ce se crede oposum. {i a dep`[irii propriei condi]ii, precum \n cazul lui Diego, care-[i \nfrunt` frica de ap`. Toate pe fondul apropierii sf\r[itului lumii, sub forma dezghe]ului.

Am spus „film“, de[i m-am referit, \n egal` m`sur`, la c`r]ile Ice Age 2 Dezghe]ul, ap`rute la Editura Corint, cu totul opt, f`cute dup` film, \n variante specifice copiilor de diverse v\rste (de la 3 la 14 ani).

M` voi opri la cea mai lung` [i complicat` variant`, intitulat` tot Ice Age 2 Dezghe]ul, (autoare Kathleen Weidner Zoefeld, traducere de Gina Fr\ncu [i Adrian Deliu (Ambra Production). Cea mai apropiat` de un roman pentru copii [i totu[i departe de romanele clasice ale copil`riei, \n care scriitura conteaz` aproape la fel de mult ca povestea \n sine, precum recent ap`rutele Cronici din Narnja (C.S. Lewis) sau O serie de evenimente nefericite (Lemony Snicket). Interesant` ca ilustrare a unui fenomen ce pare s` fi prins amploare: c`r]ile ce apar dup` filme, [i nu invers. Nara]iuni ce \ncearc` s` imite stilul spontan, vioi [i plastic al filmului, \n care efectele speciale au un cuv\nt serios de spus.

Invers ca de obicei, cartea nu reu[e[te s` se ridice la \n`l]imea filmului. Totu[i, ea are meritul de a scoate \n eviden]` caracterul personajelor. {i, \n ultim` instan]`, de a-i convinge s` mai pun` m\na pe o carte [i pe snobii filmelor trendy din t\n`ra genera]ie.

Iaromira Popovici

44

D I L E M AT E C A

MAI 2006

E-BOOK

În balon Alex. Leo {erban, {erban Foar]`, Jeu de Paume LiterNet.ro, 2006

Se d` un balon zbur`tor verde, marca fra]ilor Etienne [i Joseph Montgolfier. Printr-un procedeu pe care ne-am obi[nuit s`-l numim fotografiere, se transform` acest balon (sau montogolfière, e totuna) \ntr-o imagine jpg. Alex. Leo {erban ata[eaz` aceast` imagine jpg unui e-mail cu titlul „un ’ptit quelque chose...“. E-mail-ul ar fi acesta: „...en signe de grande sympathie! prilejul: astazi e sf. cuvioasa parascheva – & mi s-a parut ca o mongolfiera in villa borghese se potriveste cu ea :) : ) amitiés, a.l.[.“ Dup` trei zile, mai exact „Monday, October 17, 2005, 10:05 PM“ un e-mail cu con]inutul „Cher Léo, iata o prin e-posta o (ne)riposta“ [i attach-ul „Le mongol fier de sa montgofière attend la fin du siècle des lumières“ sose[te ca r`spuns din partea lui {erban Foar]`.

Din acest punct nu ne va r`m\ne altceva de f`cut dec\t s` asist`m la na[terea unei e-book pline de r`sf`]uri stilistice, la jonglerii poetice [i fine]uri fran]uzite, la un exerci]iu de fantezie cochet [i

AUDIO-BOOK

Emfaz` G. Bacovia, Rar Editura Casa Radio, 2005

Acest CD-carte cuprinz\nd dou`zeci [i opt de poeme (\nso]it de o prezentare semnat` de Bogdan Ghiu) este, \n fapt, prima redare integral` a \nregistr`rii conservate \n Fonoteca Societ`]ii Române de Radiodifuziune din 1954. Presupunerile legate de o posibil` cenzur` a celor dou` discuri (incomplete), editate anterior de Electrecord, nu s\nt \ns` cu adev`rat importante. Neb`nuit`, enigmatic` [i cu nevoia de a fi explicat` este doar vocea. Exact ceea ce trebuia s` se \nt\mple pentru ca acest material sonor s` nu fie trecut cu vederea.

RECENZII seduc`tor [i, mai ales, la un zbor pe deasupra lumii `steia (\ntr-un oarecare montgolfier) a unor savan]i tr`sni]i, ludici, bucuro[i [i liberi.

Nonconformist` nu doar prin bizareriile care navigheaz` (plutesc) prin „jocul nostru aerostatic“ sau prin atitudinea exclusivist` care refuz` necunosc`torilor limbii franceze deliciile [i subtilit`]ile acestei coresponden]e, Jeu de Paume \[i permite p\n` [i fantezia de a deveni un fel de e-book ideal`. Departe de orice fel de conven]ie conservatoare, scrisorile „fra]ilor“ {erban (Alex. Leo [i Foar]`) transform` banalitatea lucie a unui e-mail (cu toate resorturile sale de func]ionare tip „from“, „to“, „sent“, „attach“, „subject“) \ntr-un poem al spa]iului virtual \n sine. F`r` doar [i poate, o altfel de cale pentru o astfel de carte nu putea fi posibil`, numai [i pentru c` montgolfierul sc`pat din attach-ul s`u, probabil c` nu ar mai fi ajuns p\n` la Timi[oara.

Cu \nt\mpl`ri demne de luat \n seam` – defect`ri ale scanner-ului, c`l`torii \n China, Salonic [i Ia[i –, cu un final care se strecoar`, previzibil, elegant [i fericit, \n substratul pove[tilor-poeme (scrisorile vor deveni o carte, iar cartea va fi postat` pe site-ul LiterNetului), aventura balonului zbur`tor \ntr-o alt` lume (livresc` [i virtual`) are toate detaliile pentru a sem`na, ca dou` pic`turi de ap`, cu evadarea pl`nuit` c\ndva de fra]ii Etienne [i Joseph Montgolfier.

Matei Florian

Aparent facil` \n descrierea dezolant-pustiitoare a vreunui amurg violet, lectura lui Bacovia evit` locul comun din manualele de literatur`, \nf`]i[\ndu-se contradictorie [i, a[a cum observa Lucian Raicu, surprinz`toare prin rostirea versurilor „\n for]`, \n tonalitate major`, \n ritmuri de veritabil triumf“. S` fim sinceri, nu e genul de voce pe care ne a[teptam s` o auzim. Cititul \mprumut` o emfaz` rece, conven]ional`, distant`, uneori lapidar`, alteori senin` [i r`sf`]at`, care refuz`, \n primul r\nd, orice acces spre acele teritorii melancolice, triste, astenice spre care, creduli, credeam poate c` ne vom \ndrepta. E greu de spus ce se ascunde \n spatele acestei voci. Siguran]a poetului, plictisul (tonic!) de cuvinte, negarea ironic`, seac`, f`r` drept de apel a unor vremuri ur\te? Greu de spus. În orice caz, aceasta este unica [ans` de a-l asculta pe Bacovia.

Indiferent de cum \[i va fi citit el poezia, alte \nregistr`ri nu mai exist`.

Matei Florian

45

Aceast` carte poate fi desc`rcat` gratuit de pe site-ul Editurii LiterNet, la http://www.liternet.ro

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA

D I L E M AT E C A

P R E PA R AT E D I N C A R T E

filozofie, o stare, un fel de a fi, \ncepe o ini]iere a lui Durrell, declan[\nd \ntre ei un schimb pasionat de idei timp de dou` zile [i dou` nop]i. Ini]ierea \ncepe cu micul dejun al lui Chang. Mi-a r`mas \n minte, ca o emblem`, o scen`: Chang scoate din traist`, tacticos, un cu]ita[ de argint foarte ascu]it [i o portocal`, pe care o spal` cu aten]ie la robinet, o taie meticulos \n felii, apoi o m`n\nc` cu coaj` cu tot, mestec\nd \ncet. Vegetarian, de[i nu oblig` pe nimeni s`-l urmeze, \[i adusese m\ncarea lui, trei mere, alune, miere [i o cutie de lapte. Dar lipsit de fanatism, accept` chiar o buc`]ic` din [ni]elul de vi]el care i se ofer` la pr\nz, [i nu refuz` un pahar din vinul bun pe care Durrell \l consum` \n exces.

Pentru cin` propune s` g`teasc` el, chineze[te. {i iat`-i pe cei doi proaspe]i prieteni plec\nd spre pia]a local` din, priveli[te pe care Chang o descoper` cu \nc\ntare de copil. Surprinz`tor este c` din toat` aceast` bog`]ie colorat` el nu cump`r` dec\t un pumn de zarzavaturi. Acas` se apuc` de g`tit. Pe o plan[et` de lemn \ncepe prin a cur`]a legumele, toc\ndu-le foarte m`runt. C\nd Durrell vrea s` arunce cozile de praz mai b`tr\ne, Chang sare ca ars, explic\ndu-i inutilitatea, aproape sacrilegiul gestului. Risipa nu e permis`. {i cozile s\nt bune, doar c` se toac` [i mai m`runt. Taoismul consider` corpul uman ca pe un tot, \n care materia [i spiritul se \mbin` \n mod armonios, \n care nimic nu e de prisos. Pentru a m\nca, chinezul nu are nevoie dec\t de dou` be]i[oare [i un castrona[. Pe fa]a lui Chang plute[te un sur\s enigmatic, amestec de senin`tate, de infinit` bl\nde]e cu o sc\nteie de humor. E sur\sul Tao.

Sanda Ni]escu

Sur\sul TAO – gastronomia minimalist` – Exist` c`r]i pe care le redescop`r dup` ani. Una dintre ele e Le sourire du Tao de Laurence Durrell din care recitesc mai ales fragmentul \n care apare Jolan Chang. Este vorba de un anume fel de a m\nca. Înv`]`m cum se poate concepe m\ncarea [i altfel dec\t sub forma abunden]ei nesf\r[itului cortegiu de ciorbi]e [i gust`ri sau alte mizilicuri.

Durrell se \nt\lne[te cu acest personaj misterios pentru prima oar` pe un chei de gar`, \ntr-un sat pierdut din sudul Fran]ei, Sommières, unde scriitorul locuia pe atunci. Trenul cu care venea Chang ajungea dis-de-diminea]`. Din tren coboar`, sau, mai bine zis, sare cu suple]e de felin`, un t\n`r sl`bu] de vreo 18 ani. Cur\nd scriitorul va afla c` avea de fapt 60 de ani. Chang, adept erudit al filozofiei Tao, care nu e o religie, ci mai mult o

MAI 2006

D I L E M AT E C A

PROFIL

MAI 2006

„Ai venit la Frankfurt, exi[ti!“ Ioana Gruenwald directoarea Centrului de Carte German` la Bucure[ti Ca s` ajungi la biroul Centrului de Carte German`, trebuie s` urci cele dou` etaje ale insitutului Goethe [i astfel po]i admira fotografiile tematice de pe pere]i: cultur` [i fotbal, \n jurul lumii. Fotografii mari, alb-negru, cu stil. Spa]ii neconven]ionale, Marilyn Monroe, terenul improvizat, mingea care intr` \n poart`. Institutul Goethe promoveaz` Campionatul Mondial de fotbal din Germania. În Germania fotbalul [i lectura s\nt „tradi]ii“. Colec]iile de carte din birou arat` [i ele la fel de bine ca pozele pe care le-am v`zut ceva mai devreme. S\nt expuse pe rafturi, una dintre ele are pe copert` un disc de vinil, po]i chiar s` pip`i [an]urile fine. Altele, pentru copii, au ilustra]ii cu iz de copil`rie petrecut` \n RDG. „Ostalgia“, o alt` tem` predilect` a germanilor. C`r]ile reprezint` o marf`, \ns` mai \nt\i de toate s\nt obiecte care decoreaz` spa]iul. Unele, „obiecte de lux“.

Despre c`r]i ne vorbe[te [i Ioana Gruenwald.

Promovare, campanii, strategie de marketing. {i ea este o prezen]` cu stil. Tot stil german?

Ioana Gruenwald este directoarea Centrului de Carte German` din Bucure[ti \nc` de la \nfiin]area acestuia, \n 1994. „Am ajuns aici de la Editura Eminescu“, poveste[te ea. „Am lucrat la editur` mai \nt\i pe post de corector, apoi de redactor.

Dup` revolu]ie am primit ca toat` lumea din redac]iile de stat [ocul, au fost vreo doi ani \n care nimeni nu [tia \ncotro s` o apuce, editurile mari au fost zdruncinate din temelii. Era clar c` se termin` totul!“. În aceea[i perioad`, \ncepuse s` \nve]e limba german` la Institutul Goethe. Aici a aflat c` „se caut` un editor sau cineva cu experien]` editorial` care s` aib` habar de limba german` [i care s`

lucreze \ntr-un viitor birou care urma s` aduc` pe pia]a româneasc` de carte tiluri din Germania.“ Postul ini]ial al Ioanei Gruenwald era cel de manager de proiect. Cu ce a \nceput? „Am \nceput prin a face expozi]ii. Am participat la cele dou` t\rguri Bookarest [i Gaudeamus, cu c`r]i germane.

Apoi am mers \n provincie, \n toate ora[ele universitare, a fost o perioad` \n care organizam expozi]ii mari de carte, de peste cinci sute de titluri. C`r]ile pe care le prezentam erau nout`]i pe pia]a german`, titluri originale, iar dup` expozi]ie le donam bibliotecilor.“.

Despre editori Centrul de Carte German` de la Bucure[ti ]ine de un departament interna]ional al T\rgului de Carte de la Frankfurt care are drept scop promovarea c`r]ii germane \n str`in`tate. „Aici s\nt oamenii care realizeaz` standurile de carte de la t\rguri, care vorbesc despre autorii germani. Ei s\nt, de fapt, singurii care primesc subven]ie de la stat, pentru c` fac practic o munc` de propagand` cultural`, iar Ministerul de Externe german le ofer` un important sprijin financiar“, spune directoarea centrului. „Neam]ului \nc` \i e fric` de ceea ce g`se[te aici, asta e clar! M` \ntreab` dac` am auzit de o anumit` editur` care i-a contactat sau dac` e cazul s` vin` la un t\rg de carte de la noi“. Pruden]a exist` \ns` de

47

© Rare[ Avram

PROFIL

D I L E M AT E C A

ambele p`r]i. Editorii români s\nt mai degrab` tenta]i s` publice scriitori din noul val francez – destul de dificili – de[i germanii \[i au noul lor val [i „dificilii“ lor. „Editorii români [tiu c` literatura german` e o treab` serioas`, unde nu poate fi vorba de experimente, [i atunci caut` \n continuare autori clasici. Dac` \i treci dincolo de Siegfried Lenz, au deja mari probleme!“, spune Ioana Gruenwald.

Pentru c` nu exist` o eviden]` a c`r]ilor traduse din limba german`, directoarea centrului a f`cut ea \ns`[i o list`, \ntreb\nd editorii prin e-mail ce au tradus \n ultimii doi ani. În topul traducerilor conduce deta[at Editura Polirom, cu aproape dou`zeci de titluri, cei de la Humanitas \nc` testeaz` pia]a cu Lenz sau Martin Walser, Vivaldi a publicat \n general c`r]i politice, cum ar fi Secretara lui Hitler, Editura Trei a lansat un fantasy, St`p\nul ho]ilor, al Corneliei Funke, o carte care s-a bucurat de un mare succes \n Germania, iar cei de la All merg la sigur cu Michael Ende [i, din nou, cu Walser. „M` bucur c` Polirom traduce autori tineri, cum ar fi Bernhard Schlink, cu Evad`ri din iubire, deja la a doua sau la a treia edi]ie, ceea ce e spectaculos, pentru c` nu a fost promovat, dar a mers foarte bine. Dou` volume ale lui s\nt acum \n curs

de apari]ie“, mai adaug` Ioana Gruenwald.

Ce le spune Ioana Gruenwald editorilor germani despre pia]a de carte din România? „Le spun c` nu pot g`si nici o informa]ie!“, poveste[te r\z\nd. „Toate ]`rile, chiar [i cele din Europa de Est, au c\te un books in print. A[a cum \]i cumperi ISBN-ul ca editor, livrezi [i la books in print contra unui cost minim prezentarea c`r]ilor pe care le-ai publicat“.

Acest catalog al apari]iilor este un indispensabil instrument de informare, care pe pia]a româneasc` lipse[te cu des`v\r[ire. În plus, la noi nu exist` statistici cu privire la pia]a de carte: „nu [tim ce s-a tradus, din ce limbi, ce tiraje, ce cifre de afaceri au editurile, de[i aceste informa]ii s\nt publice“. A[a c` partenerul str`in este nevoit s` viziteze direct editurile, \n general pe cele mari, pentru a se informa. Apoi, mai s\nt \nt\lnirile de la t\rg. „Pentru un editor german, cine vine la Frankfurt din România e deja o persoan` de \ncredere. Ai venit la Frankfurt, exi[ti! Vor s` vorbeasc` cu tine, s` vin` la standul t`u [i s` vad` cum se mi[c` lucrurile \n perimetrul mic de acolo, ce c`r]i ai pe raft, cum arat` c`r]ile. Dac` standul e necorespunz`tor, mare parte din discu]ie este deja compromis`!“ Pe de alt` parte, participan]ii la T\rgul de la Frankfurt, din octombrie, pot posta \nc` de pe acum pe o sec]iune special` a site-ului t\rgului zece titluri publicate, o prezentare a editurii [i a autorilor. „Aceast` ofert` nu este luat` \n seam` de nici un editor. Noi le-am dat telefoane, le-am spus, \ns` dac` deschizi acum site-ul la rubrica României, e complet gol! {i e gratis!“, \[i arat` dezam`girea directoarea centrului.

De ce un centru de carte german`?

Centrul de Carte German` (BIZ-Bukarest) func]ioneaz` din 1994 \n cadrul Goethe-Institut Bukarest, ca reprezentan]` a T\rgului de Carte de la Frankfurt, cu sprijinul financiar al Ministerului de Externe al Republicii Federale Germania. Scopul principal al centrului este acela de a mijloci contactele dintre profesioni[tii de pe pia]a de carte german` [i cei din România. Editorii, librarii [i traduc`torii români se pot adresa centrului pentru a se informa despre ultimele apari]ii din spa]iul de limb` german`, de la beletristic` p\n` la carte pentru copii, pentru a cere consiliere \n leg`tur` cu posibilitatea de finan]are a unor traduceri din limba german` sau cu participarea anual` la Frankfurter Buchmesse. La r\ndul lor, editorii germani pot ob]ine prin intermediul acestui birou informa]ii referitoare la edituri, libr`rii, t\rguri de carte din România, precum [i date despre autorii [i traduc`torii români. Centrul organizeaz` periodic training-uri \n domeniul editorial, cu sprijinul speciali[tilor germani, pe teme cum ar fi: design de carte, ilustra]ie de carte, marketing editorial [i de libr`rie, difuzare de carte. T\rgul de Carte de la Frankfurt mai are reprezentan]e la Moscova, Var[ovia, Beijing [i New York.

48

MAI 2006

{i despre autori Cum r`m\ne cu promovarea literaturii române \n str`in`tate? „E complicat, dar s\nt destul de m\ndr` pentru c` \n ultimul timp parc` merge ceva mai bine. Mai nou, exist` edituri dispuse s` pun` un ban deoparte [i s` investeasc` \n promovarea autorilor români“, afirm` Ioana Gruenwald. Cheltuielile s\nt destul de mari, pentru c` autorul român trebuie tradus impecabil. „Nu traduci integral, traduci de prob`, traduci zece pagini, iar dac` le-ai ratat, ai muncit de poman`! Unii au f`cut aceste probe de lectur` cu ajutorul unor prieteni sau cunoscu]i din România. Este exclus. Nici un român din România nu-]i poate traduce bine un scriitor, oricare ar fi el!“ A[a c` a \nceput v\n`toarea de traduc`tori,

D I L E M AT E C A

PROFIL

MAI 2006

Lucian Boia. Alte genuri? „Am fost \ntrebat` de romane poli]iste române[ti. Era o editur` care avea o serie interna]ional`, c`r]i care ar`tau foarte bine [i s-ar fi bucurat s` primeasc` [i c`r]i din est. Am amu]it: chiar nu aveam ce s` le recomand de la noi!“, se amuza acum directoarea centrului.

Cite[te nem]e[te!

© Rare[ Avram

vorbitori nativi de limb` german`, din Germania, care s` fie liberi [i dispu[i s` lucreze la un tarif de zece ori mai mare dec\t cel practicat de regul` \n România. „În fond, nu-]i trebuie dec\t zece pagini care s` sune perfect.“ Ce c`r]i române[ti ar promova Ioana Gruenwald? Probabil c` s-ar orienta dup` trend-ul german, reprezentat de t\n`ra genera]ie de autori care a tr`it \n RDG. „E clar c` interesul publicului pentru acest gen de literatur` se men]ine, a[a c` de ce n-ar fi bine primi]i [i al]i estici? Germanii scot acum c`r]i cu desenele originale RDG-iste, editeaz` c`r]i de bucate, re]ete din perioada comunist`.

Ei numesc aceast` tem` Ostalgie. A[a c` Ioana Gruenwald a recomandat [i va recomanda \n continuare cele „patru istorii personale“ ale lui Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici [i Ioan Stanomir din O lume disp`rut`. {i, mai nou, cartea fra]ilor Florian, B`iu]eii de la aceea[i editur`, despre redescoperirea copil`riei din regimul comunism. Proz` contemporan`, volume mici. M`rimea conteaz`? „Cred c` da, pentru c` Orbitor-ul lui C`rt`rescu trebuia s` apar` de vreo cinci ani \n german` [i cred c` e o problem` [i cu num`rul mare de pagini.“ Apoi nonfiction, \n maniera lui

S\nt germanii cititori mai pasiona]i dec\t românii? Dac` ne lu`m dup` statistici, da, cititul ca activitate de timp liber fiind preferat ie[itului la iarb` verde, de exemplu. Motivul principal este organizarea de campanii de promovare a lecturii destinate \n special copiilor sub 14 ani. „Mercedes d` bani, Coca-Cola d` bani, toat` lumea bun` vrea s` fie implicat` \ntr-o campanie de genul `sta. La noi se tot discut` pe aceast` tem` de ani buni, dar nimeni nu [tie de unde s` \nceap`“, crede Ioana Gruenwald. {i discu]ia continu` pe tema promov`rii c`r]ii [i a lecturii prin strategii posibile chiar [i \n România, dac` ar exista un interes adev`rat \n acest sens [i dac` „editorii ar avea mai mul]i bani [i nervi mai tari“.

Adina Popescu

Cine merge la Frankfurt?

T\rgul Interna]ional de Carte de la Frankfurt, care dateaz` din secolul al XV-lea, se desf`[oar` \n fiecare an \n luna octombrie [i este cel mai mare t\rg de carte din lume. T\rgul reprezint` mult mai mult dec\t o expozi]ie de carte cu v\nzare, este un loc de \nt\lnire pentru afaceri, pentru comercializarea licen]elor [i a drepturilor de publicare. Aici s\nt prezen]i at\t autori de carte, editori, librari, c\t [i agen]i, jurnali[ti, brokeri de informa]ie [i, desigur, cititori. În 2005, au participat 7.223 de expozan]i din 101 ]`ri care au prezentat peste 380.655 de titluri. În calendarul t\rgului au fost programate \n jur de 3.000 de evenimente la care au participat aproximativ 300.000 de vizitatori.

49

Ce v-a]i autocenzura?

{tefan AGOPIAN Paul BAILEY T.O. BOBE {tefan BORBÉLY Livius CIOCÂRLIE Andrei CODRESCU Sanda CORDO{ Gheorghe CR~CIUN Vasile GÅRNE} Radu Pavel GHEO Nora IUGA Angela MARINESCU Mircea MIH~IE{ Ioana NICOLAIE Ruxandra NOVAC Ioana PÂRVULESCU R`zvan PETRESCU Marta PETREU Ioan ES. POP Robert {ERBAN Cristian TEODORESCU Lucian Dan TEODOROVICI Constantin }OIU

© Dan Stanciu

D I L E M AT E C A

MAI 2006

A N C H E T~

Vremuri grele pentru scriitori! Într-o lume tot mai sensibil`, tot ce scriu ei se poate \ntoarce \mpotriva lor. Ce-[i autocenzureaz` un scriitor pentru a evita s` fie criticat drept (\n ordine alfabetic`): agresiv, amator, anacronic, antisemit, balcanic, biografist, comercial, concesiv, dogmatic, egocentric, eliptic, elitist, entuziast, evaziv, excesiv, fic]ionar, fundamentalist, grafoman, iconoclast, idealist, imprudent, indigest, indiscret, intolerant, inuman, ipocrit, kitsch-os, la[, licen]ios, livresc, manierist, militant, misogin, mitocan, naiv, narcisist, na]ionalist, pamfletar, patetic, plictisitor, politic, pornograf, provincial, prudent, radical, rasist, reac]ionar, realist, redundant, resentimentar, retoric, sentimental, sexist, snob, st\ngist, stupid, subiectiv, subversiv, superficial, vulgar, xenofob [.a.m.d. (M. C.)

AUTOCENZÚR~ s.f.

Cenzur` efectuat` de un ziarist sau scriitor asupra propriului text. [< fr. autocensure].

CENZÚR~ s.f. 1. (Ist.) Demnitatea [i func]ia de cenzor \n vechea Rom`.

2. Control exercitat asupra publica]iilor [i tip`riturilor pentru a \mpiedica propagarea unor idei; organ care exercit` acest control. 3. Func]ie psihologic` care, \n teoria lui Freud, refuleaz` \n incon[tient dorin]ele neconforme cu conven]iile sociale. • Critic`, blam public. [< lat. censura, cf. it. censura, fr. censure].

Sursa: DEX, 1998

{tefan AGOPIAN Scriu at\t de pu]in, \nc\t, dac` m-a[ mai [i autocenzura, n-ar mai r`m\ne nimic.

Paul BAILEY Am rezistat \ntotdeauna s` nu fac lungi descrieri \n romanele mele. Încerc s` nu insist pe descrierea fizic` a personajelor – except\nd cazurile \n care acestea nu au defecte evidente, cum ar fi o cocoa[` sau o privire [a[ie. Îmi las personajele s` se prezinte singure, \n felul lor inimitabil. Chiar dac` e vorba de o simpl` femeie din clasa de mijloc sau de un prin] român, este o provocare pentru mine s` le dau via]` din c\t mai pu]ine interven]ii.

T.O. BOBE Nu [tiu sigur dac` se poate vorbi despre autocenzur` at\ta timp c\t nu exist` o cenzur` mai mult sau mai pu]in institu]ional`, indiferent dac` aceasta din urm` se manifest` \n mod explicit sau \ntr-unul tacit, a[a cum se \nt\mpla \n România anilor ’70-’80. Cred c`, mai degrab`, ar fi vorba despre ni[te elementare reguli de bun sim]. N-a[ scrie pretinse fic]iuni, reproduc\nd „felii de via]`“, de teama c` acestea ar putea avea repercusiuni nepl`cute asupra vie]ii unor oameni nevi-

nova]i. N-a[ face apologia crimei, a violului sau, [i mai [i, a evaziunii fiscale. N-a[ jigni, cu bun` [tiin]`, sentimentele [i credin]ele cele mai profunde ale nim`nui. În numele libert`]ii de crea]ie, n-a[ scrie poezii \n care s`-l poreclesc pe Mahomed, romane \n care s`-i \njur pe unguri sau vodeviluri \n care, spre exemplu, mama unei recognoscibile militante a societ`]ii civile ar face sex \n grup cu cinci nigerieni voinici. {tefan BORBÉLY Ne autocenzur`m pe alocuri, din p`cate, atunci c\nd situ`m implicarea noastr` public` – [i scrisul este o asemenea implicare – \ntr-un context existen]ial. Avem un copil de crescut, avem taxe de achitat sau, pur [i simplu, avem nevoie de lini[te \n jur pentru a ne scrie c`r]ile: prin urmare, e important s` [tii c\nd [i \n ce condi]ii roste[ti anumite lucruri, pentru c` ultimul lucru pe care \l po]i spera este s` fii \n]eles corect, f`r` suspiciuni reziduale.

Societatea româneasc` este, [i acum, \n a[a fel alc`tuit`, \nc\t s`-i favorizeze pe cei puternici. În aceast` privin]`, nu s-a schimbat nimic esen]ial dup` Revolu]ie: acela[i orgoliu de aparatcik omniscient, discre]ionar la cei care au pus m\na pe cu]it [i pe

51

A N C H E T~

D I L E M AT E C A

p\ine, aceea[i pruden]` \n]eleapt`, adaptativ` la ceilal]i. Acest clivaj nes`n`tos afecteaz` \n mod fatal procesul nostru de maturizare european`, dar se cuvine s` ne aducem aminte, de fiecare dat` c\nd ne pl\ngem, c` amprenta levantin` este mai puternic` la noi dec\t obiectivitatea occidental`. Ea func]ioneaz`, \n societatea noastr`, ca regularizator social, av\nd darul de a \ntre]ine percep]ia c` orice om, indiferent de c\t de bun ar fi pentru o func]ie, este de fapt fragil [i interschimbabil. Pentru a da un exemplu, e stupefiant s` vezi ce s-a \nt\mplat la Institutul Na]ional pentru Memoria Exilului Românesc, unde vicepre[edintele Adrian Niculescu – ctitor, de fapt, al institutului – a fost licen]iat pentru c` s-a opus vehement incendierii unei arhive.

Ceea ce a lipsit \n cazul lui – fiind o caren]` general` a spa]iului nostru public – a fost existen]a unei instan]e de apel, de arbitraj obiectiv.

Societatea româneasc` s-a „personalizat“ prea mult \n ace[ti ultimi ani: func]ion`m nu dup` norme comportamentale obiective, ci dup` capriciul – uneori gregar, primitiv – al unor persoane dep`[ite de \n`l]imea propriei lor func]ii. Într-un asemenea mediu, e aproape „normal“ s` intervin` reflexe de autocenzur`, de[i aceast` ciud`]enie p`rea definitiv \ngropat` odat` cu sf\r[itul regimului Ceau[escu. Dac` ]inem \ns` cont de faptul c` acum ne conduce palierul 2 al nomenclaturii de odinioar`, lucrurile dob\ndesc o explica]ie trist`, dar plauzibil`.

Livius CIOCÅRLIE N-a[ mai autocenzura nimic. A fost destul. Din p`cate, dac` ]i-a intrat \n oase un morb, nu te mai vindeci. M` autocenzurez [i acum.

MAI 2006

Andrei CODRESCU Dac-a[ fi r`mas \n România, a[ fi avut [i eu o \ntreag` sec]iune de creier autocenzurat`, dar din cauz` c` am emigrat nu m-am autocenzurat suficient [i acum am o gr`mad` de lucruri spuse public care m` fac s` ro[esc. Propun, pentru eco-sistemul intelectual, ca un scriitor român de v\rsta mea s`-mi dea mie g\ndurile lui nerostite \n schimbul prostiilor mele faimoase.

Sanda CORDO{ Cum crede]i c` g\ndurile pe care le autocenzurez vi le-a[ putea confesa (public) dvs.?

Gheorghe CR~CIUN Dac` b`tr\ne]ea m-ar aduce \n situa]ia de a-mi g\ndi scrisul altfel dec\t o fac acum, atunci a[ vrea s` am puterea de a-mi reprima c\teva porniri in nuce: dorin]a de a scrie un roman balzacian cu tot tac\mul, inten]ia de a transforma \n fic]iune, atribuindu-le unui personaj, sute de pagini de jurnal personal abandonate prin nenum`rate caiete adunate \n timp, atrac]ia din ce \n ce mai pronun]at` fa]` de tema bolii [i a mor]ii, dezgustul fa]` de erotism, tinere]e [i corporalitate ca spa]ii narative.

Vasile GÅRNE} M` autocenzurez, recunosc, doar pentru ca via]a mea [i a altora s` fie suportabil`. Cred \n ceea ce spune un personaj mai reflexiv dintr-o poezie de-a mea: „polite]ea este religia omului modern, iar perfec]iunea operei – credin]a artistului“.

Radu Pavel GHEO Nu m` folosesc de lucruri pe care le-am aflat de la cineva dac` prin asta i-a[ face r`u persoanei respective. Nu folosesc ideile altora (dec\t cu aprobare sau men]ion\nd sursa). În eseuri, c\nd critic ceva, prefer s` atac boala, nu bolnavul. {i – o lec]ie recent \nv`]at` – nu m` amestec (sau \ncerc s` nu m` mai amestec) \n polemici literare, oric\t m-ar frige la linguric` s-o fac, fiindc` am impresia c` aici nimeni nu gre[e[te niciodat`.

Nora IUGA Principala calitate a scrisului meu e naturale]ea, nu sinceritatea. Sinceritatea poate fi

© Lucian Muntean

52

MAI 2006

A N C H E T~

educat` [i la baza educa]iei st` autocenzura. Copiii nu s\nt sinceri, dar c\nd cresc pot deveni sinceri.

Naturale]ea nu se educ`, e instinctiv`. Am spus mereu c` instinctul e mai inteligent dec\t inteligen]a.

Dac` m` autocenzurez nu pot s` scriu. Nici pe timpul cenzurii nu m-am autocenzurat. Instinctul artistic m-a ghidat f`r` s` m` tr`deze, f`r` s`-l tr`dez. Dar iubesc forma. M` atrag armonia culorilor, fardul. Machiajul e o cenzur` estetic` aplicat` formei. Sentimentele nu mi le pot cenzura. Scriu cum simt. Nu ]in cont de imperativul momentului. Cei care m` contest`, \mi confirm` cel mai mult valoarea, pentru c` pe litera]ii no[tri – cu mici excep]ii – nu-i intereseaz` dec\t ce [tiu. {i eu nu s\nt un scriitor comod.

autor \l are \ntr-o oarecare m`sur`, atunci, trebuie s` recunosc c` m-am cenzurat drastic uneori. Am scris, de pild`, Cerul din burt`, o carte despre cum este s` fii \ns`rcinat`. Pentru c` nu-mi place cuv\ntul „uter“, am avut grij` s` nu apar` nic`ieri \n cele peste o sut` de pagini ale volumului. Sau, alt exemplu, am scris un roman vreme de vreo doi ani.

Era dur-biografic, legat de unele experien]e, nedezirabile, din adolescen]a mea. La sf\r[it mi s-a parut at\t de indigest, \nc\t am renun]at s`-l public, de[i lucrasem at\ta la el. Ce mi-a[ cenzura mai departe?

Asta o s` v` spun alt` dat`!

D I L E M AT E C A

Angela MARINESCU 1) Mi-a[ autocenzura dorin]a irepresibil` de a face r`u, dorin]` ascuns`, de fapt, \n spatele revoltei permanente \mpotriva tuturor fiin]elor [i lucrurilor care se petrec pe aceast` lume. 2) Mi-a[ autocenzura gradul ridicat de afectivitate. 3) Mi-a[ autocenzura continua presiune pe care o exercit asupra mea, atunci c\nd s\nt nemul]umit`. 4) Mi-a[ autocenzura repulsia pentru imperfec]iunea uman`, deoarece pe cea natural` – catastrofe, cutremure, inunda]ii – o ador. 5) Mi-a[ autocenzura patetismul. 6) Mi-a[ autocenzura disponibilitatea erotic` \n ceea ce prive[te interpretarea mea \n indiferent ce domeniu. 7) Mi-a[ autocenzura pl`cerea profund erotic` de a m` autocenzura.

Ruxandra NOVAC Agresivitatea. S\nt u[or pasiv-agresiv`, din cauza asta uneori lucrurile \mi scap` de sub control [i \mi pare r`u dup` aceea.

Legat de asta, [i schemele sinistre gen c\t-de-bunartist-s\nt-[i-cum-\mi-pot-permite-din-cauza-astaorice, \n care chiar sper s` nu cad niciodat`. Îmi plac reac]iile/discursurile/atitudinile cumva responsabile; nu soft, nu corecte, nu relaxate, doar responsabile [i urbane, pentru c` m` consider o persoan` responsabil` [i urban` (aici ar urma multe smiley-uri…).

Ioana PÅRVULESCU M-am sfiit \ntotdeauna s`-mi laud, dup` cum ar fi meritat, prietenii scriitori. În cazul \n care am f`cut-o, am pus surdin` cuvintelor. E o gre[eal`: c`ci du[manii lor scriu despre ei cu amplificatoare [i nu se sfiesc.

Mircea MIH~IE{ Nu cred c-a[ „autocenzura“ vreun r\nd din ceea ce am scris – cu toate belelele de care am parte periodic. În ciuda aerului intempestiv al unora din „pamfletele“ mele, ele con]in o doz` masiv` de premeditare. În schimb, mi-a[ cenzura, pe de o parte, replicile r`ut`cioase pe care le dau \n conversa]iile cu cei apropia]i (mai ales c\nd m` iluzionez c` am umor – am din ce \n ce mai pu]in!); [i, pe de alta, mi-a[ reteza destule din efuziunile de entuziasm fa]` de situa]ii [i persoane care ar merita mai degrab` o r`ceal` sur\z`toare.

Ioana NICOLAIE Ce mi-a[ „autocenzura“?

Grea \ntrebare... Dac` supra-eul freudian are leg`tur` cu „autocenzura“, atunci, desigur, s\nt un adev`rat virtuoz \n a m` comporta rezonabil \n lume.

Dac` „autocenzura“ se refer` la cele scrise de mine [i aduce \ntruc\tva cu sim]ul critic pe care orice

53

A N C H E T~

D I L E M AT E C A

C\nd \]i exprimi admira]ia fa]` de un prieten, e[ti \ntotdeauna suspect c` o faci din motive extraliterare. Dac` e vorba de un viitor prieten e chiar mai r`u: vrei, pas`mite, s`-i intri \n gra]ii. Or, lucrurile stau invers: ]i-au devenit sau \]i vor deveni prieteni pentru c` \i admiri. Dac` scriu admirativ despre Thomas Mann sau Sebastian sau Jeni Acterian nu trebuie s` m` autocenzurez. {i totu[i, dac` am fi fost contemporani, trag n`dejde c` mi-ar fi fost prieteni. Chiar \mi s\nt prieteni.

Robert {ERBAN Literatura este teritoriul libert`]ii depline. M` autocenzurez destul \n via]a de zi cu zi, a[a c` nu cred c` m-a[... ]ine de m\n` s` nu scriu despre ceva, at\t timp c\t acel „ceva“ e acoperit de plapuma c`lduroas` a fic]iunii. Dac` textul o cere, nici o libertate nu e prea mare.

R`zvan PETRESCU Dac` la \nceput a fost Cuv\ntul, probabil c` va fi [i la sf\r[it. Între timp se transform`, devine tot mai zim]at sau mai parfumat, mai zbierat ori mai corect politic, \ns` are aceea[i putere, mai ales \n scris. Ca mul]i al]ii, am constatat c` de c\te ori scriu despre boala sau moartea violent` a unor fiin]e nonfictive, textul devine gravita]ional. Într-o veche proz` scurt` \mi murea motanul la un cutremur, [i dup` trei luni a murit la cutremurul din ’77. De atunci evit s` mai lipesc pe h\rtie asemenea lucruri, au o incontrolabil` for]` de absorb]ie din real. Din nefericire, situa]ia nu se repet` [i \n cazul indivizilor al c`ror deces \l doresc din tot sufletul meu de medic. Am scris c` au murit c\nd ei erau bine s`n`to[i, le-am f`cut necrologuri ur\te, le-am dat [i la România liber`, nu li s-a \nt\mplat nimic. A[a c` cenzura mi-o aplic numai \n ce prive[te creaturile pe care le iubesc. Cum s\nt tot mai pu]ine, nu simt c` a[ fi privat de libertate \n scris.

Din contr`, unul din proiectele mele este un roman porno hard&heavy cu work-shop, \nc\t mi-e [i ru[ine s`-l \ncep. Începe live.

Marta PETREU Mi-am autocenzurat directe]ea: e r`u primit`, a[a c` mi-am ambalat-o nu o dat` \n tot felul de panglicu]e [i poleieli retorice... Dac` a[ fi \n stare (dar nu s\nt!), mi-a[ autocenzura sinceritatea, prin care m` livrez \n mod imprudent du[manilor mei.

Ioan ES. POP În acest moment, autocenzura este aproape total`: nu mai scriu literatur`, adic` tocmai ceea ce p\n` nu de mult reprezenta suprema justificare a existen]ei mele. {i singura ra]iune pentru care am \ncetat s` scriu este aceea c`-mi vin \n auz doar cuvinte pe care le-am mai visat [i le-am mai scris. Va trebui s` aud unele cu o \nc`rc`tur` cu totul nou` ca s` m` decid s` le a[tern pe h\rtie.

Nu-mi fac concesii nici m`car la g\ndul c` a[a nu voi mai scrie niciodat`.

54

MAI 2006

Cristian TEODORESCU Nu \mi v`rs chiar toate irit`rile pamfletare \n textele pe care le scriu.

Nu at\t ca s` nu ajung \n tribunale, c\t din respect fa]` de cititori. S\nt anumite epitete, care \mi vin primele \n cap, despre c\te o persoan` public`. Nu le scriu din jen`. M` trezesc uneori scriind \n stilul \nalt, grav, care m` enerveaz`. Tai f`r` mil` orice „fraz`“ care nu sun` normal. În sf\r[it, m` feresc s` \mping prea departe dest`inuirile despre prieteni, [i de dragul lor, dar [i de dragul meu.

Lucian Dan TEODOROVICI În literatur` prefer s` m` limitez la sugestii erotice [i s` evit cuvintele licen]ioase, chiar dac` ele fac parte din naturalul oral; apoi, evit pe c\t posibil s` ridiculizez, s` cobor \n haznale, cum am mai spus, vreo religie; mai mult, cenzurez, omor din fa[`, recunosc cu oarecare jen`, personaje \n care s-ar putea recunoa[te prieteni sau – mai ales – membri ai familiei. {i totu[i, de[i par \ncorset`ri, nu e vorba de a[a ceva: pur [i simplu, nu m-a[ sim]i deloc \n largul meu, ca scriitor, dac` nu mi-a[ cenzura cele de mai sus.

Constantin }OIU Îmi autocenzurez necunoa[terea.

a consemnat Marius Chivu

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

C~R}I DE PLASTIC

Ioana Bot

Fo[ti cititori C`r]i de plastic 1.0: Nu pot tr`i f`r` c`r]i.

Patetic, inutil, neatractiv. Revin.

C`r]i de plastic 1.1: Exist` companii aeriene care pl`tesc c`l`tori incognito, pentru a verifica fiabilitatea propriilor servicii. Se numesc ghost travellers: ei c`l`toresc pentru ca noi s` c`l`torim mai bine. Nu e bine, nu pot scrie despre ceea ce [tiu doar din citite, f`r` s` fi \ncercat eu \ns`mi.

C`r]i de plastic 1.2: C\te din voi, dup` primele 10 minute \ntr-o pereche de pantofi Blahnik pe asfaltul patriei, nu au regretat nebunia, costurile, absen]a unui consilier avizat? Nu v` mira]i: \n lumea \n care tr`im, obiecte numite impropriu c`r]i seam`n` tot mai mult cu pantofii sau cu alte produse ale pie]ii, nu ale culturii.

A[adar, revin, pentru a \ncepe – cum ne \nva]` PR-ii de serviciu – cu exemplul experien]ei personale. Nu am altul. Aleg C`r]i de plastic 1.0: Nu pot tr`i f`r` c`r]i; bagajele mele, oriunde m-a[ duce, con]in mereu o cantitate suspect`, inutil`, de material tip`rit [i destinat lecturii: nimic nu m` sperie mai abitir ca posibilitatea de a r`m\ne \ntr-un nic`ieri al c`l`toriei (aeroport, tren, peron, hotel) f`r` ceva de citit. Consecin]a e la fel de sinuciga[`: citesc orice \mi cade \n m\n`, \n cele mai insolite situa]ii... e ca un drog. Exist` (am citit!) meseria de personal shopper: oameni care merg la cump`r`turi \n locul angajatorilor lor (aceia au bani s` cumpere, dar nu [i timp s` o fac`), aleg [i testeaz` produsele (b`nuiesc – de lux) cu care reclamele din jur ne sufoc`, pl`tesc, duc pachetele acas` etc. M` \ntreb dac` tot ei le cump`r` angajatorilor [i c`r]ile din biblioteca personal`, [i dup` ce logic` o fac, la ce s\nt sensibili? Am v`zut reclame la c`r]i care se

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA puteau alege astfel ca s` le asorta]i culorile coper]ii la cele ale dormitorului dvs., la c`r]i care r`spund \n locul nostru unor \ntreb`ri pe care fiecare din noi ar trebui s` [i le pun` ([i s` fie capabil s` le r`spund`) \n cea mai deplin` intimitate, am v`zut reclame la c`r]i cu coper]i lucioase al c`ror con]inut recicleaz` r`u \n]elepciuni vechi, am v`zut c`r]i v\ndute cu parfumuri la pachet (dup` ce, \n tinere]e, v`zusem c`r]i v\ndute obligatoriu cu lum\n`ri, ulei sau margarin`), am v`zut c`r]i anun]ate \n acelea[i formule care ne vestesc mariajul Angelinei Jolie, iminenta logodn` a prin]ului Albert [i defileul Gucci „post Ford“.

Spun am v`zut, pentru c` pe acestea, de obicei, nu le cump`r. Dar mi se \nt\mpl` s` le citesc, bulimic`, dac` \mi cad \n m\n`, [i a[a cum nu m` pot \mpiedica s` le citesc, tot astfel nu m` pot \mpiedica s` remarc cum, tot mai mult, discursul publicitar uniformizeaz` lumea \n care citim, transform\ndu-ne \n cump`r`tori de carte, din fo[ti cititori de carte. La pre]uri mari, mai adaug. Ca [i pantofii lui Manolo Blahnik: dar, s` recunoa[tem, iubite cetitoare, c` dup` 10 minute \ntr-o pereche de „Blahnici“, am prefera s` \i poarte (s` \i citeasc`) altcineva \n locul nostru, iar noi „s` limpezim sub gloria de a-i fi...“ pl`tit [i posedat.

Desigur, Blahnik sau Cavilla nu s\nt de purtat, ci de posedat. La fel, [i ceea ce unii critici, \n triste]ea lor, numesc tot mai des „c`r]i de plastic“, a c`ror condi]ie esen]ial` este „publicizabilitatea“, nu legibilitatea, c`r]i care se v\nd, dar a c`ror experien]` de lectur` nu face parte dintre parametrii de control ai recept`rii produsului pe pia]`. Exist` c`r]i care decoreaz` o camer` sau o mas` de cafea, un birou de avocat sau unul de doctor, o carier` universitar` sau una politic`, un nume cu vizibilitate mediatic` sau un orgoliu anonim, plastic cu preten]ii de patin` intelectual`, glossy papers antichizate ca imita]ie de piele de Cordoba [i voci informe ambalate ca naratorii/poe]ii/filosofii noului mileniu. Despre acestea va fi vorba \n rubrica de fa]`.

Un personal reader de c`r]i, iat` noua ipostaz` a cronicarului literar, meserie mereu trist` (c`ci substitutiv`), imprecis` (sondajele spun c` numai 12% din cititori merg pe m\na noastr`, \n vreme ce 24% aleg dup` copert` [i vreo 20% dup` publicitatea c`r]ii), alienant` (nu citesc pentru mine, citesc pentru voi).

■ © Lucian Muntean

55

CRAI DE CARTEA-VECHE

{tefan Agopian

Despre un scriitor bine ascuns De aproape un an bat cu regularitate anticariatele \n c`utarea c`r]ilor de debut ale scriitorilor români. Am \nceput prin a cump`ra Prima verba, cartea de debut a lui Macedonski, care ma costat o mic` avere. Cartea mai e [i proast` r`u, dar c\nd faci o colec]ie nu mai conteaz` valoarea autorului [i, oricum, Macedonski [i-a scos p\rleala mai t\rziu, ceea ce al]ii n-au reu[it s-o fac` niciodat`. Deci, o colec]ie \i pune al`turi pe Petre Got cu Blaga, pe Ion Barbu (care a debutat cu Dup` melci, \n 1921) cu Mariana Costescu, o poet` contemporan` uitat` de toat` lumea (inclusiv de dic]ionarul Academiei). {i, a[a cum spuneam, b`t\nd eu anticariatele, la un moment dat am dat nas \n nas cu o c`r]ulie cam terfelit`, ap`rut` \n 1916. Se numea Sub masc`, era semnat` Mefisto [i con]inea cronici rimate de genul: „Nu am fine]ea lui Vlahu]` [i nici av\ntul lui Co[buc, / Nu pot ca r`svr`titul Goga din

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

ceruri tr`snetul s’apuc, / Nu s\nt patriarhal ca Iosif, ca Minulescu n-am s` scriu... / Nu s\nt nici Cerna, nici Soricu, nici Eftimiu, nici Arghezi, / Nici Cincinat...“ În fine, nu era nici unul din `[tia, dar, totu[i, cine era acest Mefisto? Într-un cuv\nt \nainte autorul \i scrie editorului, Constantin Banu, refuz\nd s` i se fac` public` identitatea: „Îmi mai ceri \ns` voia de a-mi da numele \n vileag. Iart`-m`, aceasta nu! Cui ar putea p`gubi un asemenea mister? Literatura nu se va pl\nge: s\nt \n afar` de ea. Posteritatea va fi prea ocupat` cu dl Radu Cosmin (versificator minor al epocii, n.m.), pentru ca s` se mai poat` g\ndi [i la al]ii.“ Cum cartea costa pu]in, cam c\t trei ziare, iar autorul dovedea ceva umor, m-am hot`r\t p\n` la urm` s-o cump`r, chiar cu riscul de a nu afla niciodat` cine-i Mefisto sau cu riscul de a afla c` e un oarecare [i c` nici m`car nu e cartea lui de debut. Cum Dic]ionarul de pseudonime nu-mi folosea la nimic, am tras de toate firele care m-ar fi putut duce la aflarea identit`]ii lui Mefisto.

Unul dintre ele m-a scos la liman: Constantin Banu (1873-1940), editorul c`r]ii, c`ruia autorul \i scria cer\ndu-i s` r`m\n` anonim. Ei bine, autorul este chiar editorul, cunoscut om politic liberal, deputat [i senator, ministru al Artelor [i Cultelor (1922-1923), iar Sub masc` este cartea lui de debut.

57

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA CARTE LA TV

Cezar Paul-B`descu

F`-te frate cu vedeta! |n general, emisiunile culturale de la televizor vorbesc „pentru noi [i-ai no[tri“. Oamenii lumina]i ai acestui popor nu prea s\nt interesa]i s` \mp`rt`[easc` [i maselor din lumina lor. Sau nu se pricep. {i mai to]i sufer` de inadecvare atunci c\nd ]in discursuri \n fa]a camerelor de luat vederi (c`ci televizorul nu e catedr` universitar` sau loc unde s`-]i publici tratatele).

Unii realizeaz` c` nu s\nt \n]ele[i de cei mul]i, dar nici nu-[i doresc acest lucru. Principalul e c`-i pricep colegii de breasl`, pentru care, \n realitate, fac tot spectacolul, de parc` ar fi la o televiziune cu circuit \nchis. Pentru ei s\nt toate semnalele, ei trebuie s` vad` c\t de pricepu]i s\nt [i s`-i aprecieze.

Fa]` de ei \[i doresc s` fac` demonstra]ia de for]` [i s`-[i afirme puterea. Iar publicul, dac` vrea s` se dedulceasc` [i el cu bucatele zeilor, nu are dec\t s`[i dea silin]a s` se ridice la \n`l]imea lor. Oamenii de cultur` \n nici un caz nu se vor cobor\ la nivelul de \n]elegere al vulgului, c` e degradant, drag`!...

Al]ii, \ns`, cred c` p`s`reasca lor e \n]eleas` de toat` lumea. |i dau \nainte cu ce-au \nv`]at pe la [colile lor [i nici nu se g\ndesc c` \ntre ei [i public este c`scat` o adev`rat` pr`pastie. Dac` apare la televizor un specialist \n aeronautic`, rezisten]a materialelor sau cine [tie ce alt` ramur` a [tiin]ei aplicate [i vorbe[te pe limba lui, str\mb` automat din nas, dar nu le trece nici o clip` prin cap c` [i ei s\nt \n aceea[i situa]ie. |n schimb, cu to]ii au preten]ia s` fie recunoscu]i, dac` nu chiar adula]i de c`tre popor (c`ci \n fiecare om de cultur` zace, chircit, un mic demiurg, prin venele fiec`ruia inima pompeaz` cantit`]i \nsemnate de orgoliu). Poporul, \ns`, dotat cu tele-

58

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

comand`, prefer` s` nu le tulbure discu]iile olimpiane. {i schimb` automat canalul. Este momentul c\nd oamenii de cultur` \ncep s` se pl\ng` c` nu s\nt asculta]i, c` emisiunile \n care apar ei au un rating foarte mic [i c` poporul prefer` s` se uite la tot felul de mizerii, c` \ns`[i cultura, marea Cultur`, trage s` moar`. C`, printre altele, lumea nu mai cite[te.

Ei bine, iat` c`, de vreo lun`, o emisiune se \nc`p`]\neaz` s`-i contrazic`: Lumea cite[te! Desigur, nu trebuie s` ne facem iluzii, nimeni nu va alege s` plonjeze, la un semn, \n lectura lui Thomas Mann \n loc s` priveasc` telenovela favorit`, dar s\nt [anse destul de mari ca mul]i oameni care nu se \ndeletnicesc cu cititul s` se uite vineri seara la emisiunea prezentat` de Ioan T. Morar pe TVR 1. De ce?

Nu pentru c` acolo ni[te oameni citi]i vorbesc despre c`r]i, ci pentru c` s\nt invitate vedetele lor preferate, o Mihaela R`dulescu sau o Dana S`vuic`, personaje familiare, pe care le admir` [i de care s\nt interesa]i. {i, \n ultim` instan]`, spre statutul c`rora aspir` – c`ci nimeni nu-[i dore[te s` ajung` \n pielea nu [tiu c`rui p\rlit om de cultur`, dar mai to]i viseaz` s` aib` banii, faima sau fericirea afi[at` de vedete. Iar, astfel, emisiunea reu[e[te s` fac` o bun` reclam` c`r]ilor [i cititului, practic f`r` nici un compromis.

Prin urmare, dac` vrea s` treac` puntea c`tre telespectator, omul de cultur` trebuie s` se fac` frate cu vedeta. {i a[a are [i el [ansa s` fie ceea ce a visat dintotdeauna: un ins \n gura c`ruia se uit` poporul. Va intra [i el, chiar dac` doar pentru un timp, \n cercul de lumin` al reflectorului care \nso]e[te pretutindeni „detestatele“ personaje ale show-biz-ului.

P.S. Apropo de „detestate“: dup` ce le-am v`zut la emisiunea Lumea cite[te! pe Mihaela R`dulescu sau pe Dana S`vuic`, cum \[i recuno[teau cu sinceritate [i naturale]e limitele, trebuie s` m`rturisesc c` cele dou` mi-au devenit mai simpatice dec\t mul]i oameni de cultur` care se perind` plini de importan]` pe sticla televizorului.

■

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

CINE CE CITE{TE

Luca Niculescu

Lucía Etxebarría sau c\nd „movida“ se conjug` la feminin Lucía Etxebarría, Beatriz [i corpurile cere[ti Editura Niculescu, 2006

Distan]a dintre Edinburgh [i Madrid se poate m`sura \n pove[ti de dragoste. Beatriz, o t\n`r` spaniol` de familie bun`, tr`ie[te la Edinburgh, un ora[ sumbru, [i viseaz` la luminosul Madrid. Din Madrid plecase \ns` cu patru ani mai devreme, gonit` de spectrul unei iubiri terminate prost. Se \ntoarce \n capitala Spaniei sper\nd s` g`seasc` r`spunsul la \ntrebarea: „se poate \nlocui o poveste de dragoste devastatoare cu pove[ti mai simple?“ Amorurile lui Beatriz s\nt speciale, ca [i personajul: la Madrid, Beatriz e \ndr`gostit` de Monica, o devoratoare de b`rba]i. La Edinburgh, are o rela]ie cu Cat, lesbian` 100%. În jurul celor dou` personaje se \nv\rte via]a lui Beatriz, un adev`rat „corp ceresc“. „Exist` \n univers o materie care st`luce[te, stele care dau lumin` [i c`ldur`. Exist` \ns` [i materie \ntunecat`, g`uri negre, planete \nghe]ate, meteori]i maronii, luni pustii [i orbite cimitir“. În aceast` pendulare \ntre Cat [i Monica, Beatriz \ncearc` s` se reg`seasc`. Amintirile vin delicat, personajele s\nt bine conturate, calit`]ile se \mbin` cu defectele, f`c\ndu-le s` respire umanitate. De fapt, aici e marele talent al Lucíei Etxebarría: orice cititor „t\n`r adult“ se poate reg`si \ntr-unul din persona-

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA jele „corp ceresc“ care str`bat cerul literar al scriitoarei spaniole.

Laureat al prestigiosului premiu Nadal (echivalentul premiului francez Goncourt) Beatriz [i corpurile cere[ti e un roman foarte „liber“ despre dragostea purtat` prietenilor, familiilor [i aman]ilor de ambele sexe. Personajele feminine domin` volumul (ca [i \n cazul celorlalte c`r]i ale Lucíei Etxebarría, Amor, prozac [i alte curiozit`]i sau Despre dragoste [i alte fleacuri). Într-un interviu din 1999, Etxebarría \[i explic` alegerea: „Scriu despre femei pentru c` majoritatea eroilor din romane s\nt b`rba]i. C\nd e vorba de femei, ele nu au nimic eroic: doamna Bovary se sinucide, Anna Karenina la fel… În plus, [tim tot despre sexualitatea masculin` [i mai nimic despre cea feminin`“.

Universul s`u e comparat uneori cu cel al cineastului spaniol Pedro Almodóvar. „S\nt \ns` mai multe lucrurile care ne separ` dec\t cele care ne apropie“ – spune Etxebarría – „Almodóvar e mai v\rstnic [i el a fost unul din simbolurile «movida» spaniole pe c\nd eu eram o adolescent`.“ Singurul punct comun acceptat de romancier` ]ine de condi]ia artistului: „ca [i Almodóvar, am devenit cunoscut` gra]ie Fran]ei, deoarece ini]ial, criticii spanioli priveau cu acela[i dispre] at\t filmele lui c\t [i c`r]ile mele…“ Tradus` \n peste 10 limbi, cartea Lucíei Etxebarría a fost editat` \n România de Editura Niculescu, \n colec]ia „Cartea de recitire“, mul]umit` t`lm`cirii bune a Ioanei Cornea. Un roman deopotriv` vesel [i trist, tumultuos [i calm, luminos cu tente obscure. Un roman care respir` via]`: „Problema e – scrie Etxebarría – c` de la via]` [i dragoste a[tept`m \ntotdeauna prea mult [i nu primim niciodat` \ndeajuns…“.

■

59

Luca Niculescu este redactor-[ef la Radio France Internationale, România.

© Simion Ivanoschi

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

CINE CE CITE{TE

Luca Niculescu

Lucía Etxebarría sau c\nd „movida“ se conjug` la feminin Lucía Etxebarría, Beatriz [i corpurile cere[ti Editura Niculescu, 2006

Distan]a dintre Edinburgh [i Madrid se poate m`sura \n pove[ti de dragoste. Beatriz, o t\n`r` spaniol` de familie bun`, tr`ie[te la Edinburgh, un ora[ sumbru, [i viseaz` la luminosul Madrid. Din Madrid plecase \ns` cu patru ani mai devreme, gonit` de spectrul unei iubiri terminate prost. Se \ntoarce \n capitala Spaniei sper\nd s` g`seasc` r`spunsul la \ntrebarea: „se poate \nlocui o poveste de dragoste devastatoare cu pove[ti mai simple?“ Amorurile lui Beatriz s\nt speciale, ca [i personajul: la Madrid, Beatriz e \ndr`gostit` de Monica, o devoratoare de b`rba]i. La Edinburgh, are o rela]ie cu Cat, lesbian` 100%. În jurul celor dou` personaje se \nv\rte via]a lui Beatriz, un adev`rat „corp ceresc“. „Exist` \n univers o materie care st`luce[te, stele care dau lumin` [i c`ldur`. Exist` \ns` [i materie \ntunecat`, g`uri negre, planete \nghe]ate, meteori]i maronii, luni pustii [i orbite cimitir“. În aceast` pendulare \ntre Cat [i Monica, Beatriz \ncearc` s` se reg`seasc`. Amintirile vin delicat, personajele s\nt bine conturate, calit`]ile se \mbin` cu defectele, f`c\ndu-le s` respire umanitate. De fapt, aici e marele talent al Lucíei Etxebarría: orice cititor „t\n`r adult“ se poate reg`si \ntr-unul din persona-

A LT F E L D E S P R E A LT C E VA jele „corp ceresc“ care str`bat cerul literar al scriitoarei spaniole.

Laureat al prestigiosului premiu Nadal (echivalentul premiului francez Goncourt) Beatriz [i corpurile cere[ti e un roman foarte „liber“ despre dragostea purtat` prietenilor, familiilor [i aman]ilor de ambele sexe. Personajele feminine domin` volumul (ca [i \n cazul celorlalte c`r]i ale Lucíei Etxebarría, Amor, prozac [i alte curiozit`]i sau Despre dragoste [i alte fleacuri). Într-un interviu din 1999, Etxebarría \[i explic` alegerea: „Scriu despre femei pentru c` majoritatea eroilor din romane s\nt b`rba]i. C\nd e vorba de femei, ele nu au nimic eroic: doamna Bovary se sinucide, Anna Karenina la fel… În plus, [tim tot despre sexualitatea masculin` [i mai nimic despre cea feminin`“.

Universul s`u e comparat uneori cu cel al cineastului spaniol Pedro Almodóvar. „S\nt \ns` mai multe lucrurile care ne separ` dec\t cele care ne apropie“ – spune Etxebarría – „Almodóvar e mai v\rstnic [i el a fost unul din simbolurile «movida» spaniole pe c\nd eu eram o adolescent`.“ Singurul punct comun acceptat de romancier` ]ine de condi]ia artistului: „ca [i Almodóvar, am devenit cunoscut` gra]ie Fran]ei, deoarece ini]ial, criticii spanioli priveau cu acela[i dispre] at\t filmele lui c\t [i c`r]ile mele…“ Tradus` \n peste 10 limbi, cartea Lucíei Etxebarría a fost editat` \n România de Editura Niculescu, \n colec]ia „Cartea de recitire“, mul]umit` t`lm`cirii bune a Ioanei Cornea. Un roman deopotriv` vesel [i trist, tumultuos [i calm, luminos cu tente obscure. Un roman care respir` via]`: „Problema e – scrie Etxebarría – c` de la via]` [i dragoste a[tept`m \ntotdeauna prea mult [i nu primim niciodat` \ndeajuns…“.

■

59

Luca Niculescu este redactor-[ef la Radio France Internationale România.

© Simion Ivanoschi

Fotografii de Rare[ Avram

D I L E M AT E C A ●

INTERVIU

MAI 2006

M-a[ fi dus la Woodstock, dar f`r` iarb` Dan C. Mih`ilescu Lui Dan C. Mih`ilescu i-au ap`rut la \nceputul anului dou` c`r]i: volumul II din Literatura român` \n postceau[ism – Proza.

Prezentul ca dezumanizare (Editura Polirom) [i primul volum din Via]a literar` (Editura Funda]iei PRO). Ales \ntr-o anchet` a Cotidianului drept cel mai demn urma[ al lui Nicolae Manolescu \ntr-ale cronicii literare, Dan C. Mih`ilescu este – cum l-a descris {tefan Borbély – „un reg`]ean prodigios, dual, robit de teatralism ironic [i de locvacitate \n foiletonistic`, tumultuos [i plastic \n verb [i percep]ie [i-n volutele spectaculare ale unui scris senzual, spumos [i neconven]ional, disciplinat \ns`, \n c`r]i, de voca]ia sintezei culturale temeinice [i a studiului istorico-literar de tip intensiv, concentrat pe o tem` unic`… E, \n esen]`, un c`linescian senzual, histrionic, sarcastic ca demonie l`untric`, atras magnetic, narcisiac, de propriul s`u spectacol, reflectat de oglinzile marelui teatru din jurul s`u, al operelor.“ Demersul din Via]a literar` pare un survol deasupra c\mpului cultural ca loc al unor conflicte deseori violente. De unde at\tea energii negative [i, mai ales, pentru ce? E \ngrijor`tor, e normal?

E normal. {i \ngrijor`tor. E trist, dar explicabil. În tot cazul, e jalnic. S`r`cia genereaz` ur`, bog`]ia st\rne[te invidii. Dezvoltare \n salturi, arderi succesive de etape, sincope, electro[ocuri, prea multe am`giri [i prea pu]ine des`v\r[iri. Diagnosticul caragialian de acum un veac r`m\ne valabil: nu s\ntem antinomici lumii, doar c` România este o ]ar` „netocmit` \nc`“. Iar c\nd totul e crud – adic` necopt – toate devin crude, adic` se manifest` cu s`lb`ticie. S\ntem \n plin` etologie, cu o cultur` \nfometat`, violent`, cu mize mici [i

instincte carnivore uria[e, unde totul e de pr`dat, unde Iulia Popovici, de pild`, \ntreab` exasperat` \n Ziua ce caut` Gabriel Liiceanu [i la Humanitas, [i la AER, [i-n nu mai [tiu care comisie, board etc., de parc` prestigiul ar trebui dr`muit farmaceutic, \n virtutea acelei blestemate formule care f`cea esen]a cozilor comuniste: „Da]i c\te pu]in, ca s` ajung` la toat` lumea!“.

Ca jurnalist cultural, am avut surpriza, \n ultimii ani, s` constat c\t de pu]ini s\nt totu[i intelectualii care au cu adev`rat ceva de spus. În orice anchet`, revin, din p`cate, acelea[i nume.

Cred c` e [i un cerc vicios. Ziari[tilor le e comod s` fac` apel la nume bine cotate la burs`, iar numelor nu le d` m\na s` refuze, ca s` nu-[i piard` creditul, blazonul, capitalul de \ncredere, vizibilita-

61

INTERVIU

D I L E M AT E C A ●

tea, ori ca s` nu lase loc eventualilor substitu]i. Mai este [i politica de grup, fiecare gazet` \[i alc`tuie[te [i \[i cultiv` un anume cerc de apropia]i care-i definesc op]iunile, direc]ia, culoarea. De aici periculoasa supraexpunere a unor formatori de opinie, de aici impresia de s`r`cie numeric` pe pia]a personalit`]ilor, de aici omniscien]a agasant-etalat` a unora, care-[i fac publice opiniile, de la fotbal [i filosofie, la politica planetar`, via]a de cuplu etc.

Totul va merge a[a p\n` la ini]iativa curajoas` a unei redac]ii.

memoriile lui Raymund Netzhammer, Costic` Beldie [i Dumitru Cristian Amz`r, ca s` nu mai zic de cheful de recitit Filocaliile, Montaigne, Pascal, sufism, franciscanism. M`-ntorc \nceti[or la adolescen]`, \n speran]a c` n-oi da de tot \n mintea copiilor. Cu proza... m-am eliberat de ur\]enie, de duhorile biografiilor pseudofic]ionate [i hipermic]ionate, cu mintea-n chilo]i [i care, incapabile de vreo alchimie, r`m\n de-a pururi captive \n lumea lor de „bube, mucigaiuri [i noroi“. Simt c` nu mai am timp, s`n`tate [i r`bdare pentru must [i tulburel.

Vreau vin vechi. Pu]in, dar bun.

A]i scris o singur` cronic` la un volum de Ioan Es. Pop; de ce nu scrie]i [i despre poezie?

S\nte]i sup`rat, dezam`git de poe]i?

Apropo de Ioan Es. Pop, m-am angajat s`-i fac la Corint – ideea a fost a lui Daniel Cristea-Enache – o antologie cu tot cu prefa]`. Nu poetul [i-o face, ci criticul, ca s` vezi noutate scandaloas`! E bizar, dar excitant. Din vara trecut`, de c\nd cu noua inginerie editorial` a lui Silviu Lupescu – cele cinci degete de la pl`cuta palm` dat` de Brumaru, Vl`d`reanu, }upa, Komartin [i Sociu – mi-a revenit dorin]a de a citi [i de a recenza poezie, chit c` lumea nou` sus]ine c` am r`mas cu gustul pe la Blaga. A[a o fi, nu zic nu. Voi comenta, va s` zic`, dou`miismul cu gustul desuet-blagian. De altfel, e semnificativ c` zilele astea am prezentat la Omul care aduce cartea noul audio-book al lui C`rt`rescu [i noua carte a Doinei Ioanid, plus antologia cu 36 de poe]i americani de la Cartea Româneasc` (o poezie seac`, rece, tare ofilit`, fie vorba \ntre noi). Anul trecut am scris de Constan]a Buzea. M` revan[ez, sper, fa]` de poezie. C\t` vreme nu m` sufoc`, nu m` otr`ve[te cu miasme fetide, limbaj de pia]`, secre]ii vaginale [i inscrip]ii de pe pere]ii WC-urilor publice, s\ntem pe pace. Ce naiba s` fac dac` am fost educat \n cultul efervescen]ei pur lirice, al tr`irii patetic-poetice [i \n ideea fervorii culturale ca fervoare cvasireligioas`?

C\nd ai „copil`rit“ cu Rilke, Baudelaire, Hölderlin [i, ei, da, Dylan Thomas, cam greu te descurci cu Marius Ianu[, s` zicem.

Dvs. a]i scris vreodat` poezie?

Oh, da, cum s` nu, [i \nc` zdrav`n. Am [i dou` volume \n manuscris, de pe la 20-25 de ani (Limpede prin lacrim` [i Versuri dintr-un lemn) unul dintre ele cu prefa]a lui Ioan Alexandru. Le las mo[tenire nepo]ilor, dac` nu cumva \mi va \ng`dui Dumnezeu s` apuc 60 de ani [i s` m` alint public\ndu-le atunci.

La noi \nc` se merge \n turm`

Dan C. Mih`ilescu la M\n`stirea V`ratec, 1978

La noi \nc` se merge \n turm`, \nc` nu avem curajul brusc`rii ierarhiilor, al spargerilor de ritm, de statut, prejudec`]i [i a[tept`ri. Cei tineri [i radicali au mania detabuiz`rilor, a relativiz`rii cu orice pre] (inclusiv... absolutist), provoc\nd contracuren]i, dar \nc` nu construiesc, \nc` g\ndesc apofatic, adic` [tiu numai ce NU vor. A[a \nc\t ar fi de ajuns ca o redac]ie s` fac` m`car o dat` apel la figuri de speciali[ti din penumbra scenei mediatice, pentru ca aceasta s` basculeze. Nu definitiv, dar semnificativ. Uita]i-v`, bun`oar`, c\te nume surprinz`toare a adus pe micul ecran Patapievici la emisiunea lui [i g\ndi]i-v` \n acela[i context la oameni ca (\n[ir la \nt\mplare) Alexandru Beldiman, Ion Vartic, Tudorel Urian, Florin Faifer, Ioana Popescu, Anca Manolescu, Vintil` Mih`ilescu, Aurelian Cr`iu]u, Luca Pi]u, Mircea Platon, Sorin Antohi, Augustin Ioan, Ion Simu], {tefan Borbély, Nicolae Mecu, Andrei Nestorescu, {erban Sturdza, Al. Mu[ina, Ioan Moldovan, {erban Anghelescu, Corin Braga, Mihai S\rbulescu, Mircea A. Diaconu: c\t [i c\nd \i vedem pe micile ecrane sau \n anchetele jurnalistice? Dar pe Virgil Cåndea, Matei Cazacu, Mihai Dim. Sturdza, Nadia Anghelescu, Dora Mezdrea, Aurel Sasu? Este o lume \ntreag` de speciali[ti ai discre]iei robotitoare, de care massmedia nu vrea s` [tie, sau, mai degrab`, nu are timp s` le afle [i s` le cultive.

De[i deloc b`tr\n, s\nte]i cel mai \n v\rst` critic de \nt\mpinare. Acum, c` v-a ap`rut volumul doi din Literatura român` \n postceau[ism, cum aprecia]i proza t\n`r`?

S\nt fericit c` am sc`pat. Am \ncheiat [i volumul trei, cu eseistica [i pia]a de idei, sper s`-l lansez la Bookfest, \n iunie. Am evadat din proz` ca din pra[tie, cu poft` de recitit „Tainele inimei“ de Cristian Teodorescu, dar cu o [i mai mare poft` de

62

MAI 2006

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

Cum e cu revistele literare? S\nt prea multe, s\nt inadecvate, lipse[te vreo direc]ie?

Niciodat` nu-s prea multe, chiar dac` jum`tate dintre ele s\nt de prisos. Dac` polarizez iute, de la România literar` [i Dilema veche la Suplimentul de cultur`, de la Observator cultural [i Bucure[tiul cultural la Rost [i Convorbiri literare, de la Idei \n dialog, Vatra, Cuv\ntul, Apostrof [i Ziarul de duminic`, la Luceaf`rul, Mozaicul, Tribuna, y compris paginile culturale din Cotidianul [i Ziua, nu lipse[te nici o direc]ie literar` sau cultural`, \n sens larg. Ce lipse[te este o revist` ca Lire [i ca str`vechiul Secol XX, care s` ne aduc` acas` ultimele tendin]e de pe mapamond. Nu pe computer, ci pe h\rtie.

Ave]i frustr`ri c\nd v` g\ndi]i c` rubrica de televiziune este cea care v-a f`cut celebru \n sensul larg?

Vrei s` spui celebru \n sensul str\mt. Nu. Îmi tr`iesc sincer, dar sceptic micile momente de euforie. Cel pu]in asta am \nv`]at de la Ioan Alexandru: din c\t ]i se pare c` urci, dintr-at\ta s` te smere[ti.

Am citit la vremea potrivit` Iov [i Ecleziastul, a[a c` [tiu bine c` totu-i grabnic trec`tor. Trec prin bucurie cu intensitate [i resemnare deopotriv`. Este o etap`. Eu mi-am privit totdeauna cu perplexitate destinul. Mai tot ce mi se-nt\mpl` m-a contrariat, fie pl`cut, fie dureros. Dar dac` tot am fost \ng`duit p\n` aici [i acum, asta \nseamn` c` incon[tien]a surfing-ului meu existen]ial a fost eficient`. Pe scurt, n-am deloc frustr`ri. Am uneori pl`ceri [i foarte des mir`ri. Îmi privesc evolu]ia cu tandr` \ng`duin]` [i cu aceea[i mali]ie bonom` cu care-mi urm`resc ([i b\rfesc) prietenii [i du[manii.

Am f`cut parte am\ndoi din juriul care a ales cele 20 de c`r]i pentru a fi traduse de ICR [i propuse editurilor str`ine. Cum aprecia]i \ntregul demers [i, evident, lista rezultat`?

Mie totul mi s-a p`rut de un fair play des`v\r[it.

ICR s-a obiectivat la modul absolut, a l`sat \n sarcina redac]iilor presei literare selec]ia membrilor juriului [i a c`r]ilor propuse juriz`rii. Cei [apte jura]i, la fel, unul mai diferit ca altul, au \ncercat s` desfolieze un evantai c\t mai larg, s` dea o imagine de Românie cu cert` varietate literar`. Sigur c`, oric\nd, al]i [apte oameni ar fi ales cu egal` \ndrept`]ire alte 20 de titluri de valoare cert`. Sigur c` se pot face selec]ii pe genuri literare, pe genera]ii sau tematic. Eu, de exemplu, a[ miza \n mod egal pe literatur` [i eseu. Adic` a[ pune la paritate, s` zicem, poezie nou`zecist` [i eseistica unor Patapie-

INTERVIU

vici, Antohi, Alina Mungiu. Sau noua proz` [i noua g\ndire teologal` (Teodor Baconsky, Mircea Platon, Mihail Neam]u), ceea ce lumea occidental` nu prea accept`. To]i vor exclusiv beletristic`, exportul de idei fiind apanajul Vestului, nu-i a[a? În sf\r[it, sigur c` fiecare om din juriul cu pricina a r`mas cu nostalgiile [i am`r`ciunea lui: Mircea Martin c` \n selec]ia ini]ial` nu figura Cristian Popescu, Lumini]a Marcu fiindc` n-au fost mai mul]i tineri prozatori poliromici, Daniel-Cristea Enache c` nu s-au ales Ileana M`l`ncioiu [i Buzura [.a.m.d.

A]i anun]at c` ve]i renun]a la critica de \nt\mpinare. V` place via]a la ]ar`?

Andrei Ple[u mi-a spus c\ndva Enorm. Andrei Ple[u mi-a spus c\ndva c` m` aflu \n „pasa hesiodic`“. Nu dau o or` petrecut` sub mestecenii mei de pe deal (i-am botezat Ioachim, {tefan [i Matei) pe un concert la Scala din Milano. Pe de alt` parte, simt c` la cap`tul acestui an, dup` ce-mi termin (cu ajutorul rubricii din Ziarul de duminic`) [i volumul patru din Postceau[ism, m` bate g\ndul s-o r`resc cu \nt\mpinarea s`pt`m\nal`. R`m\n la rubrica din Idei \n dialog, poate [i la cea duminical` din Jurnalul na]ional, dup` care visez la o Cronic` a paseistului. N-o lua]i ca leg`m\nt, e doar o autopropunere, o toan`, dac` vre]i. Între altele, de c\nd cu oferta Jurnalului na]ional de duminic`, m-a cuprins pentru prima oar` \n via]` o poft` nebun` s` scriu despre carte str`in`. Pesemne c`, \mb`tr\nind, te colind` ispitele tr`d`rii...

63

■ Absolvent \n 1976 al Literelor bucure[tene, cercet`tor [tiin]ific la Institutul de istorie [i teorie literar` „G. C`linescu“ vreme de aproape un sfert de secol, editor al fostului supliment Litere, arte, idei al ziarului Cotidianul, Dan C. Mih`ilescu (n. 1953) a f`cut cronic` literar` la revistele Transilvania [i 22, din 2000 fiind cronicarul Ziarului de duminic`, suplimentul Ziarului financiar. A publicat: Perspective eminesciene (Cartea Româneasc`, 1982; Premiul USR pentru debut), Dramaturgia lui Lucian Blaga (Dacia, 1984), Întreb`rile poeziei (Cartea Româneasc`, 1989), St\ng`cii de dreapta (Dacia, 1999), Scriitorincul (Dacia, 2001), Bucure[ti. Carte de buc`]i (Editura Funda]iei Pro, 2003), Literatura român` \n postceau[ism (2 vol., Polirom, 2004-2006), Via]a literar` I (Editura Funda]iei Pro, 2006); a tradus din Jean-François Revel [i Eugen Ionescu (Premiul USR pentru traducerea integral` a dramaturgiei ionesciene \n 1999), este coautor al mai multor dic]ionare [i edi]ii colective, precum [i editor al unor volume din Caragiale [i Cioran. Din 1999, este prezentatorul emisiunii Omul care aduce cartea, la PRO TV, una dintre cele mai longevive [i mai de succes emisiuni culturale de la noi, emisiune premiat`, \n 2002, de CNA. De anul trecut, realizeaz` \n Idei \n dialog o foarte util` retrospectiv` lunar` a evenimentelor din c\mpul literar românesc. O anchet` a ziarului Cotidianul l-a desemnat, la \nceputul acestui an, drept cel mai bun cronicar literar al momentului. Dan C. Mih`ilescu ilustreaz` – Andrei Ple[u dixit – o specie rar`: „savantul care [tie cu umor [i e riguros cu imagina]ie“.

INTERVIU

D I L E M AT E C A ●

Ca de la un critic \ncercat de vremi la unul \nc` naiv, ce sfaturi mi-a]i da?

1) S` cau]i s` debutezi editorial cu un volum unitar, rotund, de cercetare, nu de publicistic`.

Mie, cel pu]in, mi-a prins tare bine debutul cu Perspective eminesciene din 1982. E o bun` carte de vizit` pentru o breasl` c\rcota[`, sadic`, necru]`toare. 2) S` nu-]i faci nici o umbr` de iluzie \n ce prive[te respectul reciproc, spiritul de corp, cavalerismul, onestitatea, admira]ia, recuno[tin]a, solidaritatea [i fidelitatea scriitorimii, a lumii artistice \n general. 3) S`-]i respec]i mentorii, dar nu s`-i la[i s` te \ncalece, s` te transforme \n ]u]`r.

4) S` nu-]i fie team` s` te contrazici, s`-]i revizuie[ti op]iunile, criteriile, verdictele, atitudinile. Normal` e flexibilitatea, nu rigiditatea, de[i asta d` mai bine la lume. 5) S` fii absolut natural \n toate cele. {i direct, nu coticit, \n luarea de pozi]ii, fiindc` orice not` fals` se simte, publicul e infailibil. Mai am o droaie de sfaturi, dar le rezerv pentru o c`rticic` epistolar` c`tre t\n`rul literat, la care tot g\ndesc de la o vreme.

Pentru c` \n cele c\teva discu]ii despre rock pe care le-am avut nu a]i reu[it, poate \ncerca]i

acum, de fa]` cu cititorii dilematici, s` m` convinge]i c` Beatles s\nt mai mari dec\t Rolling Stones.

N-avem spa]iu pentru a[a ceva. Scurt, pot s`-]i spun c`-i vorba de-o op]iune c\t se poate de riguroas`: aristocra]ie vs. gol`nism. Nu prea-i drept, fiindc` [i John Lennon, c\nd voia cu tot dinadinsul, [tia la fel de bine s` fie derbedeu antipatic ori simpatic precum Mick Jagger, dup` cum [i Mick, la o adic`, [tie s` fie pufos ca Paul McCartney...

Tocmai de aceea cred c` de la Beatles vor r`m\ne doar compozi]iile, pe c\nd de la Rolling Stones va r`m\ne [i atitudinea.

Poate, dar miezul, substan]a iradiant` r`m\ne apanajul Beatles-ilor. S\nt de admirat longevitatea, vitalitatea, vibra]ia Rollingilor, \ns` profunzimile r`m\n definitiv – cred eu – \n panoplia celor care ne-au dat „Something“, „I want you“, „Yesterday“, „Here comes the sun“, „Because“.

John sau Paul? Eric Clapton sau Jimi Hendrix?

The Doors sau Led Zeppelin?

Paul, f`r` nici o \ndoial`. I mean, Sir Paul... Eric Clapton, f`r` dubiu. Hendrix este doar instinctul,

64

MAI 2006

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

genial \n stare pur`, \n vreme ce Clapton e simfonia, e un senzorium fabulos. Ca [i Led Zeppelin pe l\ng` Jim Morrison. {i Creedence Clearwater Revival din „I put a spell on you“, „99,5“ [i „Long as I can see the light“. {i „I’m going home“, Alvin Lee cu Ten Years After, poftim. În ce rela]ii s\nte]i cu Pink Floyd?

De bun`, dar din p`cate tardiv` vecin`tate. Ca [i cu Queen. I-am descoperit prea t\rziu, dup` ce m` v\ndusem la Deep Purple, Who, Creedence Clearwater Revival, Free, Jethro Tull, Led Zeppelin.

La rafinamentele lor am ajuns \n ani, odat` ce am \nghi]it \n extaz Dark side of the moon. {i acum \mi sun`-n cap „The lunatic is on the grass... and throwing out the key... there is someone in my head, but it’s not me...“ {tiu c` \i asculta]i cu pl`cere pe cei de la Coldplay. Mai ave]i timp [i chef pentru noi descoperiri?

Prea pu]in. Numai dup` 5-6 ani de VH1 i-am acceptat pe The Corrs (eu, care am copil`rit cu Carpenters [i „Which way you going Billy“, cu Fleetwood Mac sau acel neuitat „Atlantis“ al lui Donovan), m-am \mpufo[at la primele piese marca Norah Jones (a c`zut prea repede \n manier`), am sim]it un fior la Kurt Cobain [i Nirvana (\n special unplugged), dar p\n` la urm` tot la Clapton fac apel \n serile de lene dulce. M` lichefiaz` ast`zi „Wonderful tonight“ exact ca „Since I’ve been loving you“ la 20 de ani.

V` \n]eleg perfect, \n liceu iubeam numai pe „Since I’ve been loving you“... În tinere]e a]i purtat favori]i [i blugi evaza]i? Dac` a]i fi avut ocazia, v-a]i fi dus la Woodstock [i a]i fi fumat iarb`?

Nici favori]i, c` nu m-a l`sat maic`-mea, nici blugi, adic` „levi[i originali, din pachet“ – cum se spunea – c` nu aveam bani sau rude-n afar`. Doar tanganezi, dac` mai [tie vreun cititor al Dilematecii ce-i aia. Dar m-a[ fi dus la Woodstock [i la Isle of Wight. F`r` iarb`. Nu am citit niciodat` LSD-ul \n „Lucy in the sky with diamonds“, ci doar marmalade sky and tangerine trees.

La Paris, \n 1968, a]i fi scris pe ziduri?

Nu, n-a[ fi scris pe ziduri – eram prea bine educat, prea modest [i prea fricos pentru asta. Dar te asigur c` a[ fi strigat – cel pu]in \n`untrul meu!

– „C’est interdit d’interdire!“.

■

INTERVIU

Adev`rat s\nt doar r`sfr\nt Adev`rat s\nt doar r`sfr\nt În privirile tale [i poate Nu m-am n`scut dec\t iubind T`cerile din cuvintele toate În ochii t`i un zbor \ncremenind Faptura ta e piatr` c\nd coboar` Adev`rat nu s\nt dec\t privind Lumina ]intuit`-n cear` Adev`rat s\nt numai ne[tiind Cine s\nt eu, acela ori un altul?

Nu am s` mor dec\t v`z\nd Cum p`m\ntul lumineaz` \naltul poem inedit de Dan C. Mih`ilescu

Tania Radu [i Dan C. Mih`ilescu, toamna lui ’77

a consemnat Marius Chivu

65

D I L E M AT E C A ●

Gabriel Liiceanu

MAI 2006

DOCUMENTE

Spovedania lui Steinhardt

Constantin Noica, Nicu Steinhardt, Sergiu Al-George, Mihai R`dulescu, Barbu Sl`tineanu, Al. Paleologu, Ar[avir Acterian, Vladimir Streinu, Nicolae Radian, Sandu L`z`rescu, P`storel Teodoreanu, Marietta Sadova, Theodor Enescu... Între 11 decembrie 1958 [i 12 noiembrie 1959 to]i ace[tia s\nt aresta]i r\nd pe r\nd [i vor alc`tui „lotul Noica“. Cu to]ii „complotaser` \mpotriva or\nduirii de stat“. Cu to]ii se \nt\lniser` \n casa unuia sau altuia dintre ei [i \l ascultaser` pe Noica citind pagini, fie dintr-o scrisoare c`tre Cioran, fie din c`r]ile la care lucra, din Anti-Goethe sau din paginile despre Fenomenologia spiritului a lui Hegel.

S\nt condamna]i la pedepse care variaz` \ntre un an [i 25 de ani de \nchisoare. În 1964 s\nt gra]ia]i. Pus \n libertate, Noica r`m\ne sub o continu` supraveghere, de care au de altminteri parte to]i fo[tii de]inu]i politici.

Prima lui grij` este s`-i revad` pe to]i cei pe care \i f`cuse „s` \nfunde pu[c`ria“ [i s` le cear` iertare. De la Mihai R`dulescu nu mai poate primi iertarea. Acesta reu[ise s` se sinucid` \n celul`, la c\teva luni de la arestare. („Totul \i ie[ea lui Mihai“, ne-a spus Noica ani de zile mai t\rziu. „P\n` [i sinuciderea i-a reu[it.“) C\nd ajunge \n fa]a Siminei Mezincescu ([i ea f`cuse parte din lot), \i cade \n genunchi rug\nd-o s`-l ierte pentru c`-i distrusese via]a.

(Ajuns` acas`, feti]a n-o mai recunoscuse [i o vreme na vrut s` cread` c` e mama ei.) „Eram hot`r\t s` m` sinucid, ne-a m`rturisit la \nceputul anilor ’70, g\ndindu-m` la cei c`rora le mutilasem destinele. I-am luat pe r\nd, pentru a le cere iertare, g\ndindu-m` c` apoi voi \mplini ce era de \mplinit. Am descoperit, uimit, c` nimeni nu era sup`rat pe mine, ba unii dintre ei, ca Nicu Steinhardt, m-a primit \mbr`]i[\ndu-m` [i spun\ndu-mi c` datorit` «br\nciului» pe care i-l d`dusem \n \nchisoare a ren`scut. Într-adev`r, acolo a trecut la cre[tinism.“ Între cei doi, \n marginea acestei \nt\mpl`ri destinale, se na[te o leg`tur` pentru care ar trebui g`sit alt cuv\nt dec\t „prietenie“. Este o comunicare care circul` mai degrab` \ntre ad\ncurile fiin]ei fiec`ruia, [i \n raport cu care tot ce este \nt\mplare obi[nuit` a vie]ii cade al`turi, \n neputin]a a tot ce e lipsit de semnifica]ie. La acest nivel de comunicare trebuie situat` [i scrisoarea (a[ numi-o Spovedania lui Steinhardt), pe care, de-acum c`lug`rul de la Rohia, o scrie lui Noica la 20 de ani dup`

ie[irea din cutremurul lor existen]ial comun.

M-am \ntrebat, citind aceast` pies` formidabil`, ce anume ne deosebe[te, pe noi cei din genera]ia mea, de o parte din genera]ia t\n`r` de ast`zi. {i r`spunsul l-am primit \ntr-unul din r\ndurile de \nceput ale scrisorii, c\nd lui Nicu Steinhardt i se pare c` descoper` \n c\teva propozi]ii ale lui Noica din Trei introduceri un sens cre[tin. Cultura nu e altceva, spune Noica, dec\t idealul devenirii noastre \n cel`lalt, modul nostru de a le trece celorlal]i cuno[tin]e, via]`, idei. Pe scurt, cultura e iubire de cel ce vine dup` tine. „Îndr`gostirea“ noastr` de b`tr\nii no[tri de atunci a[a s-a produs. Ei ne-au c`utat pentru c` [tiau c` devin \n noi [i c` sensul lor de a fi era \n fond dincolo de ei, \n acea misterioas` nevoie de a \mpinge via]a mai departe, f`c\nd-o, \n cazul omului, s` renasc`, de fiecare dat`, \n splendoarea altei \ntruchip`ri. Iar noi i-am c`utat \nfrigura]i de frigul istoriei, pentru c` [tiam c` f`r` ei vom muri de \nghe]ul \n care intraser`m. Am sim]it de la bun \nceput c` f`r` ei, f`r` deprinderile lor de „v\n`tori culturali“, noi nu vom [ti cum se urm`re[te \n cultur` v\natul [i c`, f`r` lec]ia lor, vom muri de foame, pro[ti, suficien]i [i neav\nd, la r\ndul nostru, nimic de oferit [i de trecut altora. I-am iubit a[a, v\n`tore[te [i omene[te, ca pe cei care erau \n posesia marelui secret al continuit`]ii, f`r` de care nimic nu se leag` pe lumea asta [i f`r` de care via]a speciei, f`cut` din perindarea f`r` sf\r[it a genera]iilor, se stinge. M\na]i de un instinct bun, am privit mai \nt\i \napoi, pentru a putea c`p`ta apoi vederea pentru cele ce urmau s` vin`. În locul urii, pe care existen]a noastr` pe acest p`m\nt o provoac` \n c\teva suflete fragede contemporane, noi am tr`it cu ei o iubire care are ceva din splendoarea iubirii pentru tat`l biblic (s\ntem fii ai lui Avraam) [i din care \n fond ne tragem p\n` ast`zi for]a.

Spre deosebire de mul]i dintre cei de azi, tri[ti, lipsi]i de iubire [i ignari, care nu au resim]it niciodat` m`re]ia respectului [i care au fost obliga]i, pentru a s`ri, s` bat` de pe loc [i \n gol, noi am f`cut saltul av\nd sub picioare solul ferm pe care ni l-a preg`tit iubirea, primit` [i \ntoars` de noi, a fiec`ruia dintre ei.

Scrisoarea lui Steinhardt, inedit`, provine din arhiva lui Constantin Noica.

■

67

N. Steinhardt

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

N. Steinhardt

O scrisoare c`tre Constantin Noica Rohia, iunie 84 Iubite Dinule, Î]i mul]umesc pentru carte [i pentru dedica]ie. Pentru amândou`. Dedica]ia e emo]ionant`, cartea e admirabil`. Parc` nic`ieri, \n opera ta, nu te \nf`]i[ezi (te dezv`lui) atât de candid, de voi-

68

tor a te apropia de cel care te cite[te [i a-i l`muri – cu deplin` [i modest` sinceritate – ce este filosofia. Distinc]ia dintre Kronos [i Zeus, dintre devenirea f`r` rost [i devenirea cu rost e revelatoare [i – de acum \ncolo – fundamental`.

Ce bine zici: „Cu omul [i \n om abia, Kronos e \nfrânt de Zeus.“ Aurel R`u mi-a cerut un text pentru Steaua nr. 7 (cred), unde-]i vor fi \nchinate câteva pagini cu prilejul \mplinirii celor [aptezeci [i cinci de ani ai t`i. (Felicit`ri [i ur`ri, din toat` inima!) Regret c` am predat micul meu text („Dasc`l prin voca]ie“) \nainte de a fi putut lua cuno[tin]` de „Trei introduceri“. Sunt acolo, la pag. 77 – dou` fraze care-mi justific` titlul ([i textul) pe deplin – dou` fraze \n bun` m`sur` cre[tine[ti: „Toat` tendin]a noastr`, \n cultur` de pild`, pare a fi de a multiplica [i trece altora: cuno[tin]e, civiliza]ie, bunuri, via]`. Devenirea noastr` l`untric` n-ar sluji nici ea decât idealul devenirii \n cel`lalt.“ {i fiindc` socotesc „Trei introduceri“ un soi de m`rturisire de credin]` filosofic` [i de autobiografie spiritual` (spiritualo-fiin]ial`), s`-mi dai voie s`-]i r`pesc din timp cu o mic` spovedanie.

Am fost de mai multe ori \ntrebat dece am venit \napoi \n ]ar` (1979, 1980), dece n-am r`mas \n Belgia, Elve]ia sau la Paris? Dece-mi petrec mai ztoat` vremea (ori m`car o bun` parte din vreme) \ntr-o mic` m`n`stire, destul de s`rman` [i izolat` [i-n „mizeria“ vie]ii ]`r`nesc-c`lug`re[ti? {i de ce – la urma urmei – am preferat a way of

MAI 2006

DOCUMENTE

life atât de rudimentar, de \nchis, de „mizerabil“?

O po]i afla, de vrei, \n dou` texte. Unul (\]i este cunoscut) e Predoslovia la „Întuneric [i Lumin`“ de I.Al. Br`tescu-Voine[ti. Pe cel`lalt poate c` nu-l cuno[ti. E un pasaj din „La double ma\tresse“, romanul lui H. de Régnier. Apare acolo un b`trân aristocrat englez care tr`ie[te la Roma \n compania unei tinere curtezane de care-i \ndr`gostit nebune[te. Curtezana e o târf` care-l exploateaz`, \l jefuie[te, \l batjocore[te, \l \n[eal` f`r` pic de ru[ine [i-l trateaz` ca pe o paia]`, o slug`, un animal. B`trânul \ndur` toate umilin]ele pentru c` e \ndr`gostit f`r` leac. Vine apoi un alt aristocrat englez care, v`zând halul de pr`bu[ire moral` la care ajunsese compatriotul s`u, \i propune s`-l scoat` din iad [i mocirl`, ducându-l cu dânsul la Londra. St`ruin]ele sale se adeveresc inutile. Dar te \n[eal`, \[i face râs de tine, se poart` cu tine mai r`u decât ca un rob!, exclam` noul venit. {tiu, zice b`trânul, dar nu plec.

Vei ajunge curând cer[etor sau \n vreun ospiciu ori lazaret! Degeaba.

Atunci lordul II face un lucru cu totul nea[teptat (la fel de surprinz`tor ca al stare]ului Zosima fa]` de Dimitrie Karamazov): se ridic` \n picioare [i se \nclin` adânc \n fa]a b`trânului. Î[i manifest` astfel respectul s`u: c`ci t`ria de a r`mâne \ntr-o situa]ie oribil` i se pare un act eroic [i vrednic de toat` stima [i admira]ia. Salut` consecven]a.

Oarecum a[a stau lucrurile [i cu mine. Nu m` aflu – desigur, câtu[i de pu]in – \n situa]ia b`trânului englez! Dar cu situa]ia c`l`torului din Predoslovie, care nu s-a urcat \n str`lucitorul Orient-Expres, ci a preferat trenul personal [i un compartiment \ntr-un biet vagon de clasa a 2-a, am analogii. C`l`torului acestuia, odat` f`cut`, alegerea nu-i va fi r`spl`tit` cu flori [i cozonaci [i felicit`ri. Vagonul trenului personal – mai ales \n contrast cu luminosul luxosul rapid expres – i se va fi p`rut [i mai lugubru, mai murdar, mai jalnic; tovar`[ii de drum (care n-au cum [ti c` el a renun]at la suirea \n trenul interna]ional) mai somnoro[i, \mbufna]i, cert`re]i, poate ostili. În compartiment e rece [i \ntunecos. Poate c` [i-n sufletul c`l`torului nu e numai avânt [i melodie, poate c`-i [i un pic de cenu[`. Dar a[a a voit, a[a

a [i ales. Dac`-i om, va trebui s` accepte, s` \nfrunte, s` asume realitatea pe care a preferat-o.

Da, odat` cu \nchisoarea, tendin]a mea de a rezolva op]iunea \ntre românism [i evreism (ori neutralism) s-a definitivat \nspre românism. Nimic nu mi-am dorit mai mult ([i mai nebune[te) decât s`-mi identific cât mai complet soarta cu a poporului român. Români sunt [i cei din str`in`tate! Dar a m` al`tura lor \nseamn` pentru mine s` aleg pe cei privilegia]i, altfel spus pe cei din trenul expres. Aici, \n „mizeria“ Maramure[ului, am dat de Românii cei din vagonul de clasa II-a a trenului personal. Am p`[it pe urmele c`l`torului din Predoslovie. Ca [i el, am de \nfruntat realitatea. E, de bun` seam`, o realitate amestecat`: cu

D I L E M AT E C A ●

Constantin Noica

69

DOCUMENTE

D I L E M AT E C A ●

multe bucurii (momentul miezonopticii, bun`oar`: superb) [i multe neajunsuri. Servitude et grandeur, ca la Vigny. N-are a face. Am ales.

Expresul a trecut, s-a dus. Nu-mi pare r`u. Asta am vrut, asta am. Iar Domnul Hristos m` ajut`, având de furc`, nevenindu-I u[or. Fiindc` nu-i u[or lucru s` lini[te[ti [i s` \n]elep]e[ti un copil r`sf`]at, un copil b`trân, un fecior de bani gata, un lene[, un fricos, un ovreia[ de Bucure[ti, un \nfumurat, un neispr`vit ca mine. Domnul \ns` e plin de r`bdare [i firea-I e fire de vân`tor: Îi place vânatul care se las` prins greu.

Am vrut s` scriu pe crucea mormântului pe care mi l-am preg`tit aici: N. St., monah maramure[an. Apoi mi-am spus c` inscrip]ia e prea stendhalian`. Am s`pat doar: Monahul Nicolae.

Pentru un „misfit“, un ratat ca mine, e destul.

Oricum, va r`mâne pentru mine consolarea identific`rii cu un p`mânt cum nu se poate mai românesc. Trag n`dejde c` m` va primi: tu mi l-ai g`sit, mi l-ai ar`tat. De nu mi-a fost dat` devenirea, româneasc`, \ntru fiin]`, m`car s` am parte de una \ntru moarte.

Treni[orul personal s-a urnit, puf`ie de zor, [i-i un tren personal ciudat: n-are sta]ii de oprire, merge direct la destina]ie, \nceti[or, hurducat, pu]in sperios, pu]in \ndr`zne], f`când-o ni]el pe

expresul câteodat`, bomb`nind parc`, apoi fluierând nebune[te, fericit, poate rostitor. C`ci, oricum, a[a, târâ[-gr`pi[, \n al unsprezecelea ([i patruzeci [i cinci de minute) ceas, cahin-caha, i se pare c` [i-a g`sit [i el un foarte mic rost: [i fluier` nebune[te, fericit, nu \n Timp real, dar nici logic: \ntr-un fel de Timp paralogic suprareal.

Al t`u nedezmin]it recunosc`tor, Nicu P.S. – Mai e \n literatur` (cât o [tiu eu) o situa]ie asem`n`toare cu aceea din „Predoslovie“ [i „La double ma\tresse“: \n nuvela lui Henry James: „Portrait of a lady“. (Aceea[i tem`: a fidelit`]ii fa]` de calea aleas`. Die Treue fa]` cu daimonul cel mai din`untru, de adev`rata vrere, de chemarea Duhului. S` fie oare aventura lumeasc` a insului libera f`urire – [i acceptare – a fatumului (necesit`]ii)?

– Ceea ce-i de minune la Heidegger [i la tine e contopirea ideilor \n cuvinte, des`vâr[ita nuntire dintre filosofie [i limbaj. Drept care avem dou` filosofii nu numai „\nalte [i melancolice“, ci [i „puternice [i pitore[ti“, dou` teoretiz`ri \ntrupate.

■

N. Steinhardt

70

MAI 2006

© Rare[ Avram

D I L E M AT E C A â&#x2014;?

Stela Giurgeanu

MAI 2006

R E P O R TA J

Literatura blog

Dintr-a cincea p\n` prin anul doi de facultate, am tot f`cut parte din tot felul de cenacluri literare, toate de amatori. De o parte, profesorul ini]iator, de alta, elevii cu note bune la compuneri. Se organizau s`pt`m\nal sau o dat` la dou` s`pt`m\ni; cercuri literare \n care ne citeam [i a[teptam nem`rturisit recunoa[terea mondial` a poeziilor scrise pe carne]elele vocabular sau, mai t\rziu, scoase deja la imprimant`. Mai exist` ast`zi prin [coli, asemenea cenacluri [i speran]e? Sau, ca multe altele, au fost [i ele acaparate de comoditatea industriei Internetului?

Blues pentru un fost cenaclu literar Ne adunam cu to]ii \ntr-o sal` de clas`, s\mb`ta diminea]`, din dou` \n dou` s\mbete, dar asta numai dup` ce o rugam frumos pe tanti s` ne deschid` [i nou` o u[` la etaj, iar tanti ne privea pu]in suspect, adic` ce c`utam noi s\mb`t` la facultate, la ora aia matinal` [i pe alunecu[ul de iarn` [i de abia dup` ce ap`rea profesorul, se mai \mbuna, pufnind superior s` nu care cumva s` fum`m \n clas` [i nici

m`car pe hol, pentru c` ea nu mai st` s` cure]e scrumierele dup` noi, a[a c` s` facem bine [i s` ne ab]inem.

Din dou` \n dou` s`pt`m\ni, la nou` diminea]a (p\n` \nspre doisprezece), \ntr-o sal` ne\nc`lzit` de cursuri (\n week-end nu se d`dea c`ldur`) fiecare devenea scriitor, adic` \[i putea \mp`rt`[i scrierile unui public; fiecare \[i scotea caietul sau foile, scrise de m\n` sau scoase la imprimant` [i le citea cu emo]ie (av\nd ciudata impresie c` scrise sunau parc` mai bine dec\t citite), pierz\nd pe parcurs entuziasmul ini]ial, transform\ndu-[i vocea \ntr-un

73

R E P O R TA J

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

dus automat la renun]area, \n primul r\nd, la clasele friguroase de s\mb`t` diminea]a, dup` care, treptat, la b`tutul barurilor [i cafenelelor pentru c` cititul textelor nu se mai putea face auzit peste decibelii muzicii de bar. A[a c`, dup` o perioad` de men]inere artificial`, dup` ce membrii l-au p`r`sit, r\nd pe r\nd, [i dup` ce [i-a pierdut p\n` [i spa]iul de func]ionare, cenaclul „Hinterland“ a ajuns s` se autodeconecteze singur de la aparate, r`m\nd doar o amintire fictiv` a unui cenaclu de demult.

Pledoarie pentru un prezent blog literar © Rare[ Avram

prim judec`tor al textului, picur\nd inflexiuni autoironice de genul „ce prostie am putut s` scriu, nu-i a[a?“, sper\nd c` tocmai prin acel „nu-i a[a“ autocritic s` scape mai pu]in ciufulit de criticile celorlal]i, care, fiind primul public al scrierilor, deveneau astfel cel mai aspru juriu. Criticile nu erau \ns` niciodat` at\t de acide. De multe ori, complezen]i [i eufemistici, nu puteam pune \n balan]` totala sinceritate (negativ`, de multe ori) cu rela]iile de colegialitate.

La \nceput eram doisprezece, pe parcurs, am ajuns doar patru. Mara, R`zvan, Florin [i cu mine, iar finalul nu a fost departe. Timpul devenise dintr-o dat` mai pre]ios pentru to]i, \n plus, afl\nd de existen]a cenaclului, conducerea facult`]ii („Spiru Haret“) ajunsese la concluzia c` trebuia musai s` se implice, suger\nd c`, dac` vrem s` func]ion`m \n continuare \n cadrul facult`]ii, trebuia s` \ntocmim un fel de procese-verbale ale desf`[ur`rii fiec`rei [edin]e \n parte… ceea ce a

74

De demult pentru c` „ast`zi totul este mai la \ndem\n`, dac` e virtual“ – deja un truism. Cenaclurile literare amatoare de odinioar`, cu „adunatul“ membrilor \ntr-o anumit` zi din s`pt`m\n`, \ntr-o anumit` sal`, cititul textelor proprii, ascultatul textelor celorlal]i, comentarea [i critica \ndrum`toare [i constructiv` viitoarei cariere de scriitor au ajuns printre liceenii [i studen]ii cu aspira]ii literare de azi, deja fosile de dinozauri. Sau cel pu]in transpuse din cadrul de odinioar`, adic` cel „real“ \n cel de acum, „virtual“. „Blog-ul? E pentru to]i oamenii care au ceva de spus [i au nevoie de spa]iu s` o spun`.“ Irina este elev` la Liceul „Marin Preda“ din Capital` [i-mi r`spunde de blog, c\nd o \ntreb de cenaclu. La ei \n liceu n-a auzit s` existe a[a ceva. Nici prin alte licee, unde mai are prieteni. Exist`, ce-i drept, o revist` a [colii, scoas` de profesori [i elevi, deopotriv`, dar asta este doar o dat` pe an; c\t despre cenaclu literar… adic` \nt\lniri din astea organizate s`pt`m\nal la care s` vin` elevii [i s`-[i citeasc` fiecare scrierile independente [i s` [i le comenteze reciproc… habar n-are.

Pe blog \ns` oricine poate scrie despre orice [i Irina \mi [i deschide, la \nt\mplare, o pagin` de blog semnat` Curtezana: „Dac` eu mi-am b`tut joc de s`pt`m\na asta sau s`pt`m\na \ntreag` de mine, c` am \nceput un luni aproape frumos, aburii vinului de duminica trecut` c\nd am b`ut cu Piciu [i cu Zan, \ntinz\ndu-ne ca r\mele pe covorul pe care cu o zi \nainte \l p`tasem de cafea, pentru c` intrasem cu piciorul fix \n cana albastr`, pe care o uitasem l\nga pat, ah, [i era plin`, c` acolo, tot pe podea, am idiotul obicei s` citesc duminic` ziarele sau revistele […]“, sau comentariul-eseu al lui Melk, pornind de la o epi-

D I L E M AT E C A ●

R E P O R TA J

MAI 2006 Adrese de blog-uri literare

http://atelier.jubjub.ro ● http://www.weblog.ro/curtezana ● http://www.clubliterar.com http://www.bookslut.com/blog ● http://www.poezie.ro ● http://somanybooks.blogspot.com http://laurable.com/log ● http://laurable.com/log ● http://grumpyoldbookman.blogspot.com http://www.pepysdiary.com

gram` a lui Emil Brumaru, „\n dup`-amiaza aceea am decis s` m` \ndr`gostesc de el, la fel ca femeia din Copiii din miezul nop]ii a lui Rushdie, s` m` \ndr`gostesc pe r\nd, de c\te o p`rticic` din el. De aceea, \n seara aia m-am \ndr`gostit de gura lui, i-am atins-o cu buricele degetelor [i i-am memorat, ca orbii, conturul“.

Exist` o sumedenie de blog-uri, pentru o sumedenie de teme. De la cele informative, politice, tehnice, la cele culturale, de fotografii sau literatur`.

Apar]in at\t marilor firme, c\t [i oamenilor independen]i care simt nevoia s` scrie [i s`-[i fac` publice scrierile. Bine\n]eles, blog-urile supravie]uiesc prin cititori. De altfel, primul blog literar peste care dau, „Paper Ants“, prima poezie: „Cafeaua neagr` cu migdale“, primul autor: Vladimir Negru [i cititorii, transforma]i ad-hoc \n critici… totul decurge ca \n scenariul unui cenaclu perfect real. …Mai \nt\i poezia: „Ultima femeie pe care-am iubit-o / purta ciorapi zdren]ui]i / c\nd a plecat [i-a luat c\inele / eu am p`strat arborele de cafea / cu frunze colorate \n verde / acum nu mai simt mare lucru / poate doar ar[i]a ca o macet` / cum \mi linge cu sc\rb` mucoasele / […]“ …Dup` care critica: „Un debut \n for]`“ izbucne[te primul comentariu, semnat Dana St`nescu „Cred c` [tii deja c` nu prea s\nt adepta mucozit`]ilor, umorilor [i alte cele prin poezii dar dac` trebuie…“; Cristina, aparent familiar` cu stilul autorului (stil caracterizat drept „registru mitologic“) observ` totu[i o schimbare, pe care \ns` Raul Huluban, al treilea critic ad-hoc, o combate vehement „Pe dracu’ [i pe mama lui, poezia lui Vladimir a r`mas a[a cum o [tiam de vreme bun`. Acelea[i teme [i acela[i mod de a le reda. A[tept ceva nou sau deloc \n locul aiur`rilor `stora. {i bea [i tu o cafea cu altceva, c` e expirat` re]eta. Poate cu ment`, ceva.“ Alt autor (Adina Batir), alt` poezie: „a trebuit s` treac` ceva timp s` \n]eleg / ]i-am spus B cu m\inile pe cap / umblai \n ga[ca aceea mi[to la care se holbau / to]i ATF-i[tii ar trebui s` apar]in` de cineva / aceste ore neterminate la icafe-uri

/ ]ig`rile \nfipte \n scrumier` pe post de refacere / a ideii c` pe undeva senza]iile de le[in / se confund` adesea cu iubirea […]“ [i alt critic Noah: „Nu [tiu ce \nseamna ATF-i[ti. Dar nu e r`u textul.

Strofa a doua cam o d` \n bar`, cu „infect“ [i „bubuie“. Cam nashpa lumea \n care te \nv\rte[ti, dac` scrii despre asta. Dar e o lume [i acolo [i tot trebuie cineva s` scrie despre.“ …Cu alte cuvinte, c\nd a deveni scriitor [i critic e at\t de la \ndem\n`, \ntr-adev`r, cine ar mai pierde ast`zi timpul cu cenaclul de odinioar`?

■

Premii pentru literatura blog „Bagdadul arde“, blog-ul unei tinere irakiene, a fost nominalizat pentru distinc]ia „Samuel Johnson“, premiu acordat din 1999 pe baza unei dona]ii anonime [i manageriat de postul englez BBC Four. Autoarea semneaz` cu pseudonimul Riverbend, iar blog-ul s`u (riverbend.blogspot.com) este o colec]ie de cronici despre r`zboiul din Irak, relat\nd „trei ani de ocupa]ie [i masacre“. Conceput \n englez`, „jurnalul“ consemneaz` felul \n care r`zboiul a distrus vie]ile irakienilor de r\nd [i lanseaz` un apel pentru retragerea trupelor americane din Irak. Riverbend a \nceput s` scrie blog-ul pe 17 august 2003, la cinci luni dup` interven]ia americanobritanic` \n ]ara sa natal`. „S\nt o femeie irakian`, de 24 de ani. Am supravie]uit r`zboiului. Este tot ce ave]i nevoie s` [ti]i despre mine. Este tot ce conteaz` \n aceste zile“, scrie t\n`ra \n \nceputul blog-ului. „Bagdadul arde“ concureaz` cu al]i 18 candida]i pentru edi]ia din 2006 a Premiului „Samuel Johnson“. Gala decern`rii premiului pentru literatur` va avea loc pe 14 iunie \ntr-o recep]ie organizat` la hotelul londonez Savoy, iar c\[tig`torul va primi un cec de 30.000 de lire sterline (aproximativ 43.500 de euro).

Sursa: Evenimentul zilei

75

Š Vasile Dorol]i

FRAGMENTE Filip Florian

Umbrele c`pitanului de dragoni

S

eara de r`mas-bun s-a \ncheiat a[a cum trebuia s` se \ncheie: cu corpul sl`b`nog al dentistului \ntins de-a latul patului, cu capul lui afundat \n s\nul acela gigantic [i umed, a c`rui pereche fusese retezat` cu sabia (de mult, la Mainz) deun husar beat. Mai \nainte, golise [ase halbe, d`duse de b`ut oricui intra \n ber`rie, ciocnise [i se \mbr`]i[ase cu cunoscu]i [i necunoscu]i, ce vacarm! c\[tigase o ultim` partid` de whist \n ova]iile chibi]ilor, mai ales c` partenerii de joc \l ajutaser` s` ias` \nving`tor, tri[\nd nu at\t la lumina zilei, c\t la cea a lum\n`rilor de pe mese [i policioare. A p`r`sit Der Große Bär dup` l`sarea \ntunericului, l`s\ndu-i s` cread` c` se va \ntoarce iute de la latrin` [i va comanda \nc` un r\nd pentru to]i; [i-a abandonat, de altfel, haina, pe sp`tarul scaunului, un pardesiu t`b`cit [i cam scurt la m\neci, care nu mai \nc`puse \n bagajul pentru Bukarest, dar care i-a u[urat ie[irea din scen`. La bordel, mai t\rziu, l-au primit cu chiote [i lacrimi, cum fac curvele c\nd pun o \nt\mplare la suflet. Stabilimentul nu [i-a \nchis u[ile \n cinstea lui, ce-i drept, \ns` fetele au [tiut s`-[i ia adio, una c\te una, r`pind din minutele altor clien]i [i d`ruindu-i lui felii de timp dulci [i s`]ioase ca feliile de tort. A fost o noapte gratuit`, un dar, Fräulein Helga chiar a destupat [ampanie [i, cu autoritatea ei de matroan`, l-a s`rutat pe frunte [i l-a str\ns de prohab, rug\ndu-l s` le uite m`selele, dar s`-[i aminteasc` de ]\]ele lor. În camera Rosei, \n vreme ce ea \[i ungea pielea cu o infuzie de iasomie (cu dreapta) [i-[i m\ng\ia uneori popoul (cu st\nga), fetele au intrat pe r\nd [i l-au l`sat s` se despart` f`r` zor. A ron]`it lobul plinu], cu

cercel de sticl` s\ngerie, imit\nd rubinul, al unei urechi ascunse sub [uvi]e castanii, a \nconjurat cu buzele ni[te genunchi bomba]i, nu ascu]i]i, [i-a plimbat v\rful limbii pe o [ir` a spin`rii sub]ire [i l`ptoas`, pe care mai \nt\i pres`rase scor]i[oar`, a mu[cat dou` fese pufoase [i a suflat aer cald, \ncet, peste un p\ntec rozaliu, p\n` c\nd a g`sit buricul [i a vrut s`-l \nghit`. Degetele lui, ca zece [erpi micu]i, s-au rotit pe gambe [i coapse, s-au culcu[it \n pliurile [oldurilor [i la sub]iori, s-au r`sucit prin c\rlion]ii vopsi]i \n mov (sub osul pubian, unde [erpi[orii s-au prelins peste vizuini jilave, le-au adulmecat, dar nu s-au strecurat \n`untru), au [fichiuit cu cozile sf\rcuri, zece sf\rcuri, s-au \ncol`cit \n jurul lor [i [i-au luat la revedere. Înainte de a-[i lipi n`rile de cel de-al unsprezecelea sf\rc, cel mai mare [i mai seme] din c\te pomenise, Joseph Strauss a urinat \ndelung \n oala c\t un ceaun g`sit` dup` perdea. Apoi, cu biografie cu tot, s-a ad\ncit \ntre pulpele Rosei, \ncerc\nd s`-[i lepede acolo trecutul.

* În iunie, c\nd solsti]iul e aproape, zorii se arat` mai devreme ca oric\nd. Numai c` atunci, \ntr-o miercuri, r`s`ritul nu s-a ivit. Tr`sura \nc`rcat` cu valize, gen]i [i cufere s-a pus \n mi[care cu o smucitur` scurt`, unul din cai (o iap` sur` [i \n`ltu]`) a forn`it [i a dat s` mu[te hamurile, cel`lalt (un roib cu o cicatrice pe g\t) [i-a umflat pieptul, iar dintr-un co[ de r`chit`, cu capac, motanul Siegfrid a miorl`it cumplit. Dentistul a pierdut din ochi obloanele verzi ale pensiunii, u[a masiv`, butoiul cu ap` din curte [i p\lcul de margarete de la poart`, dar a v`zut

77

■ Filip Florian (n. 1968)

a debutat cu romanul Degete mici, extrem de bine primit de critic` [i de publicul cultivat, carte pentru care a primit Premiul pentru debut al revistei România literar` [i Premiul de excelen]` pentru debut \n literatur` al U.N.P.R. A scris apoi, \n colaborare cu fratele s`u, Matei Florian, o insolit` carte autobiografic` intitulat` B`iu]eii.

Fragmentul publicat \n avanpremier` \n Dilemateca este primul capitol din viitorul s`u roman Cele 50.000 de zile ale regilor, o saga hipermodern` \n ton [i recursuri narative despre „zorii modernit`]ii române[ti“.

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A ●

o pisic` t`rcat` fugind pe muchia gardurilor, cu pa[i agili [i iu]i, cu salturi peste ulucile rupte, cu \nc`p`]\narea de-a ]ine ritmul cailor. I s-a p`rut frumu[ic` [i cu burta mare. La o r`scruce, unde tr`sura a cotit c`tre sud, pisica trebuie s` fi obosit sau s` se fi poticnit \n b`l]i, fiindc` nu s-a mai z`rit, iar cur\nd, pe str`zile dinspre Oberbaumbrücke, Siegfrid a \ncetat s` se agite [i s` miaune jalnic. S-a culcu[it \n co[ul lui, cu urechea neagr` ciulit` [i cu v\rful cozii \n sus, \n timp ce Herr Strauss, pe care migrena nu-l p`r`sea, a privit prin geamul p`tat norii, cheiurile abia trezite, [irurile nesf\r[ite de cl`diri de pe malurile r\ului Spree, d\rele de fum pornite din sute de co[uri, apa molcom` \n care se oglindea un cer negricios, vestind ploaia. S-a g\ndit la sf\r\itul plitelor \n at\tea buc`t`rii, a fost zdruncinat serios \n tr`sur` de-a lungul podului, sim]ea un gol \n stomac, poate de la hurduc`ieli, poate de la berea [i [ampania din ajun, poate de la imaginea c\rna]ilor, jum`rilor [i costi]ei pr`jite \n fiecare cas`, poate din pricina priveli[tii aceleia care tocmai disp`rea, ca [i cum o m\n` nev`zut` ar fi [ters contururile [i culorile unui tablou binecunoscut.

Furtuna a \nceput la cap`tul dimine]ii, cam la un ceas dup` ce dentistul izbutise s` verse [i s` mai scape de ame]eli. Nu tunetele [i fulgerele, lipsite de vlag`, i-au silit s` caute ad`post, ci rafalele biciuitoare, cu stropi reci. S-au oprit la un han g`sit \ntre dealuri, unde un b`rbat [i o femeie spoiau pere]ii, iar o feti[can` de[irat` freca f`r` tragere de inim` podelele. De l\ng` fereastr`, cu o can` de lapte fierbinte \n palme, Joseph a avut destul timp s` observe c`, afar`, ud leoarc`, vizitiul se \ngrijea s` lege caii \ntr-un [opron \nc`p`tor, s`-i acopere cu p`turi [i s` le prind` de g\t traiste cu ov`z. În`untru, hangiul m\nuia repezit bidineaua [i asuda ca vai de el (\[i tot scotea p`l`ria peticit` [i-[i [tergea chelia cu o c\rp`), femeia icnea [i se ridica mereu pe v\rfuri (descurc\ndu-se greu cu trupul ei bondoc), fata se mi[ca \nainte [i \napoi, \n genunchi, cu c`ma[a ie[it` din betelia fustei (l`s\nd la vedere o bucat` alb`, plin` de aluni]e, din pielea spatelui). Curios, varul [i le[ia nu alungau din \nc`pere mirosul de rachiu, cidru [i fum. Un miros acru, care-i zg\nd`rea golul din stomac. Apoi, la pr\nz, o b`tr\n` a adus sup` de ra]` [i maz`re, iar motanul s-a ales cu oasele [i zg\rciurile r`mase dintr-un copan. Nici nu le-a atins.

C\nd p`m\ntul s-a zv\ntat pu]in, de la v\nt [i de la soarele de amiaz` care \n[elase norii, tr`sura s-a pus \nc` o dat` \n mi[care. Un trap u[or, preschim-

bat imediat \n galop, l-a purtat pe doctor \n miezul c`l`toriei aceleia rare (binecuv\ntat`? afurisit`? n-avea cum s` ghiceasc`), o c`l`torie \ntortocheat` [i riscant`, fragmentat` [i stranie, despre care se \ndemna s` cread` ([i s` spere) c` nu se va dovedi o gre[eal` ireparabil`, cea mai lung` c`l`torie din via]a lui, singura important`, at\t de important` \nc\t o compara uneori cu c`l`toria pe lumea cealalt` (doar se \ndrepta spre un loc cu verdea]` sau, \n orice caz, cu gr\u, cu foarte mult gr\u, dup` cum \i spusese un negustor de mirodenii). Mergea pe urmele c`pitanului de dragoni ca o umbr` \nt\rziat`, copiindu-i pa[ii [i mi[c`rile la o distan]` de [apte s`pt`m\ni, ref`c\nd \ntocmai traseul, respect\ndu-i sfaturile [i cheltuindu-i banii. Dup` epistola de la mijlocul lui aprilie, la care r`spunsese grabnic [i recunosc`tor cu o \ncuviin]are, Herr Strauss primise, o lun` [i jum`tate mai t\rziu, din m\inile unui func]ionar usc`]iv, un nou plic, \nso]it de acea dat` de-un pachet micu], \nvelit \n h\rtie cerat`. Folosind un coupe-papier cu m\ner argintat, le deschisese pe am\ndou`, atent s` nu rup` sigiliile, unul cunoscut, cel al Casei HohenzollernSigmaringen, altul nemai\nt\lnit, de bun` seam` proasp`tul \nsemn al proasp`tului monarh. Fostul lui pacient, Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig, suit pe tronul unei ]`ri cu cinci milioane de suflete, \i trimisese un s`cule] cu tutun de pip` (\n care ascunsese at\]ia gro[i, guldeni [i florini \nc\t Joseph ame]ise) [i o hart` a continentului, pe care trasase cu cerneal` ro[ie un itinerariu [i \nsemnase cu cruciuli]e brune c\teva puncte-cheie. În scrisoare, \i \n[ira minu]ios ce avea de \ntreprins pentru voiajul acela istovitor, mai ales c` r`zboiul cu Austria st`tea s` izbucneasc`, iar el, ca medic prusac, trebuia s` str`bat` un teritoriu ostil, s` treac` prin v`mi [i filtre inamice, s` suporte suspiciuni [i \ntreb`ri iscoditoare. I se cerea s`-[i t`inuiasc` identitatea, ceea ce nu \nsemna doar procurarea de acte false (chestiune l`murit` \n detaliu), ci [i un lucru cam caraghios, anume \nl`turarea indiciilor (a m`run]i[urilor) care l-ar fi putut tr`da. Joseph Strauss se conformase posac, chiar cu n`duf [i, \ntr-una din zilele \n care-[i preg`tea bagajul, desprinsese cu o forfecu]` de unghii monogramele cusute pe lenjerie, r`zuise cu briciul litera S de pe geanta de doctor, ascunsese o diplom` [i ni[te acte \n c`ptu[eala unui palton \mbl`nit [i, cercet\nd carte cu carte, rupsese paginile de gard` care purtau semn`tura lui olograf`.

De iapa sur` (deloc \nd`r`tnic`) [i de calul roib

78

MAI 2006

MAI 2006

FRAGMENTE

(harnic [i onest) s-a desp`r]it la gara din Magdeburg. I-a achitat vizitiului onorariul, a l`sat un hamal s` se ocupe de \ntregul calabal\c [i, cu co[ul de r`chit` pe bra], a intrat \ntr-o bodeg` din apropiere, \n amurg, c\nd un felinar verzui se b`l`b`nea deasupra u[ii. De[i a comandat p`str`v \n sm\nt\n`, ca s` se bucure \mpreun` de cin`, motanul a refuzat s` m`n\nce. Era a unsprezecea oar` de la plecare. Str\ns covrig, cu p`rul zburlit [i cu labele din fa]` lipite de ochi, Siegfrid p`rea tare bolnav. Dentistul a clipit, [i-a aprins pipa, a lansat rotocoale de fum spre tavan [i a sorbit dintr-un lichior de coac`ze. Apoi au petrecut noaptea [i prima diminea]` \n tren, cu ]`c`nitul ro]ilor, cu puf`itul [i ]ignalele locomotivei, cu peisajele v`ratice din sud, cu amabilitatea imperturbabil` a conductorului [i cu tr`nc`neala unui mic agent bancar, care-[i vizita sora la un sanatoriu din Graubünden. Abia la Zürich, \n mansarda unui hotel ieftin, Joseph [i-a luat prietenul \n bra]e, l-a m\ng\iat ap`sat \n cre[tet [i sub b`rbie, l-a str\ns la piept [i i-a vorbit precipitat, i-a explicat lucruri pe care motanul cu siguran]` nu vroia s` le aud`, bun`oar`, de ce n-au ales drumul de fier din prima clip` [i s-au t\r\it o sut` cincizeci de kilometri cu tr`sura, de ce nu s-au \ndreptat direct spre Est [i au apucat-o c`tre vest [i sud, ajung\nd p\n`-n Elve]ia, de ce e nevoie de-un pa[aport fals, cum duruie tobele a dou` armate, cum se agit` steagurile de lupt` [i cum m`r[`luiesc trupele, de ce propriet`reasa pensiunii din Berlin, amicii [i fetele de la „Un[pe ]\]e“ trebuie s` [tie c` el s-a mutat la Stuttgart [i nu c` a pornit \n c`utarea unui principe aventurier, de ce un rege e un rege, indiferent de starea din]ilor, cum e s` numeri [i s` str\ngi \n palm` monede de aur, de ce orologiile bat pretutindeni [i, \n fine, de ce oamenii \mb`tr\nesc. Aici, la cuvintele despre timp [i v\rste, Siegfrid a tres`rit, a ciulit urechea neagr` (cea alb` r`m\n\nd pleo[tit`) [i a ridicat v\rful cozii. Vocea st`p\nului se \nmuiase, m\ng\ierile se leneviser`, aerul din odaie se f`cea tot mai cald, probabil de la acoperi[ul \ncins [i de la m`rturisirile care \ncepeau s` curg`. Dar mai \nt\i, ca dintr-un ibric g`urit, au picurat destui stropi de sinceritate, stropii s-au str\ns \ntr-un ochi de ap`, mic, oval, lic`ritor \n tihna amiezii, iar apa a prins s-o ia la vale, pe podele, un firi[or sub]ire [i curat, un lichid care se z`rea [i nu se z`rea, fiind alc`tuit, printr-un capriciu al chimiei, numai din vise, dezam`giri, speran]e, r`ni, presupuneri [i de[ert`ciuni. Herr Strauss, care \n miezul ultimei ierni, \n ianuarie, \n

ziua a opta, \mplinise treizeci de ani, zicea tot felul de lucruri, nu povestea, nu turuia, zicea pur [i simplu c` vrea s` ias` dintr-o fund`tur`, c` pe lume exist` o mul]ime de ]\]e, \n orice caz mult mai mult de unsprezece, c` tot ce e monoton t\mpe[te, c` berea [i schnaps-ul s\nt bune, dar nici vinul nu-i de aruncat, c` orice t\rgu[or geme de pisici t`rcate, p`tate, albe [i negre, gri, galbene, schiloade sau dolofane, ceac\re, [chioape, de toate felurile, c` un incendiu care te lipse[te de-o mam` [i de-o sor` \]i perpele[te \n veci inima, ]i-o usuc` [i ]i-o afum` ca pe pastram`, c` vine un ceas, deodat`, c\nd nu te mai leag` nimic de nimeni [i nici de ce-i \n jur, c` dincolo de-un imperiu, de trei lan]uri de mun]i [i de c\mpii necuprinse e posibil s` te na[ti \nc` o dat`, c` a fi dentistul unui rege nu-i totuna cu a stoarce puroiul din gura unui c`pitan de dragoni, c` o nevast` \nseamn` copii, c` o ]ar` nou` e un loc nou, iar un loc nou e o [ans` nou`, c` partide de whist se pot juca oriunde, c` prezentul [i triste]ea seam`n` cu c`catul, iar viitorul poate s` arate, cu mila Domnului, mai bine, c` o nevast` \nseamn` o mam`, c` un cotoi t\n`r are s`m\n]` c\t s` umple p`m\ntul cu pui, c` dincolo de-un imperiu, de trei lan]uri de mun]i [i de c\mpii necuprinse n-o fi raiul, dar nici iadul n-are cum s` fie, c` dac` g\[tele au salvat Roma, iar ]ara aia [i-a luat numele de România, s-o g`si pe-acolo destul ficat pe care s`-l pr`je[ti cu felii de m`r, cu piper negru [i cu ceap`, c` o nevast` e o sor`, c` nici un drum nu e f`r` \ntoarcere, c` \ntotdeauna chiorul, \n ]ara orbilor, e \mp`rat, c` o nevast` \nseamn` o femeie, dar nu orice femeie, una ie[it` dintr-un ou de \nger sau de drac. A[a, bun, [i a[a mai departe, toate astea le-a zis Joseph Strauss \n mansarda unui hotel din Zürich, pe c\nd camera devenise dogoritoare, iar la sf\r[it i-a cerut iertare motanului [i a t`cut. Chiar atunci, Siegfrid, tol`nit de-o vreme pe pieptul b`rbatului [aten [i slab, cu botul potrivit \ntre claviculele b`rbatului palid [i inimos [i privindu-l drept \n ochi pe b`rbatul cu ochi c`prui [i mari, a ]\[nit spre fereastr` [i a prins din zbor un muscoi uria[. L-a \nghi]it, pe urm` a miorl`it ascu]it, ca [i cum foamea l-ar fi \n]epat \n p\ntece.

S-au osp`tat grabnic, de bun` seam` cu ficat de g\sc` (dar nu tras \n tigaie, ci la cuptor), mai precis cu felii dintr-o rulad` \nvelit` \n boia dulce, ghimbir [i flori de salc\m, au cerut mai t\rziu cognac [i lapte rece, unul a preferat sorbiturile rare, c\t s` plimbe b`utura prin pungile obrajilor [i pe sub limb`, cel`lalt a ales leorp`iturile repezite, c\t s` simt`

D I L E M AT E C A ●

79

Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig von HohenzollernSigmaringen

FRAGMENTE

D I L E M AT E C A â&#x2014;?

cum \i alunec` pe g\t ceva r`coros, s-au \mp`cat p\n` \ntr-acolo \nc\t pacea, ca stare a lucrurilor, le p`rea derizorie [i plicticoas`, au umblat pe str`du]e lini[tite, au urcat nenum`rate trepte [i au sosit iar`[i \n mansarda sufocant` (convin[i c` lenea e o virtute suprem`), s-au dedulcit la somn, unul \n patul nu tocmai moale, cel`lalt pe covor, chiar \n b`taia soarelui, au scos unul un oftat [i cel`lalt un sc\ncet c\nd s-a auzit cioc`nitul \n u[`.

Spre mirarea lui Joseph, \n odaie a p`[it acela[i func]ionar usc`]iv care cu [aisprezece zile \nainte, la Berlin, \i \nm\nase plicul cu dou` sigilii [i pache]elul \nvelit \n h\rtie cerat`. Au f`cut cuno[tin]` abia atunci [i acolo, transpir\nd \mpreun`, c\nd pleoapele dentistului erau grele ca plumbul, iar ]inuta lui nu era tocmai potrivit`. Pe vizitator \l chema Wolf Dieter Trumpp [i a p`rut s` nu observe cum doctorul \[i \ncheie nasturii c`m`[ii [i-[i \mbrac` vesta, cum \[i neteze[te cutele pantalonilor. Era secretarul particular al principesei Maria, mezina familiei Hohenzollern. Acel domn a tu[it u[or, ca [i cum tusea l-ar fi ajutat \n felul ei, a a[ezat pe mas` pa[aportul, s-a ar`tat mirat de obiceiul hotelului de-a ]ine motani \n camere (pentru a-i feri pe clien]i de [oareci, credea el) [i a precizat c` documentul este \n bun` regul`, cu toate anteturile, parafele [i semn`turile oficiale, fiind eliberat de \nsu[i guvernatorul cantonului St. Gallen, Herr Ă&#x201E;pli, [i nu fabricat de vreun falsificator. D\ndu-[i cu p`rerea c` o ploicic` n-ar strica, ar \nviora natura, musafirul a rostit [i un nume, Joseph Kranich, pe care dentistul era dator s`-l poarte tot restul c`l`toriei, alegerea fiind rodul inspira]iei (sau toanelor) guvernatorului, care socotise c` un stru] [i un cocor, eine Strauss und eine Kranich, se \nrudesc pe undeva. Cu m\inile, \mpreunate la spate, luni, la asfin]it, secretarul a ad`ugat c` f`cuse o rezervare

la trenul care p`r`sea Bavaria vineri, dup` l`sarea \ntunericului. Pe urm`, Herr Trumpp a scos dintrun buzunar o cutiu]` \nvelit` \n catifea maronie, a [ters-o cu buricele degetelor [i a pus-o l\ng` pa[aport. Sold`]elul de plumb din`untru, cu o atitudine gata de atac [i de victorie, trebuia s`-i parvin` t\n`rului rege din Balcani. Neap`rat. Din partea surorii celei mici, Marie, care-l g`sise ascuns sub un teanc de tratate militare, pe biroul lui din castelul Sigmaringen. [...]

Vagonul de clasa a II-a \n care-i fusese rezervat un loc lui Joseph Kranich p`rea nou. {i \n decorul acela, cu lambriu [i cu banchete frumos l`cuite, doctorul a petrecut un timp lung, tare lung, nu at\t dup` cum se \nv\rteau limbile ceasului de buzunar, c\t dup` cum \l m`surau instinctele lui. A cercetat lemn`ria [i s-a convins c` e lucrat` din stejar, paltin [i fag, s-a uitat pe fereastr` f`r` s` disting` ceva prin bezna de afar`, a descifrat \n ritmul [i \n tonurile respira]iilor din jur (\n lini[tea ]iuitoare, care numai lini[te nu era) tusea b`rbatului de l\ng` u[`, plesc`iturile unui preot de ]ar`, sfor`itul u[or al unei femei \n doliu, foiala unui comerciant cu favori]i ro[ca]i [i fr\nturile de vorbe, de ne\n]eles, ale unei feti]e pistruiate. Abia la Salzburg, \n vama austriac`, [i-a auzit b`t`ile inimii, care, \n chip ciudat, erau mai puternice dec\t tic`iturile ceasului.

Cum nu [i-a putut privi inima, a privit ceasornicul aurit, cu capac, pe spatele c`ruia erau gravate numele mamei [i surorii lui, Getrude [i Irma. Ar`ta patru f`r` zece noaptea, o or` rece, umed`, care avea s` piar` cur\nd, \nghi]it` de lumina \nceputului de zi. Dar \nainte ca ora aceea s` dispar`, s` treac` \n memoria c`r]ilor [i a lumii, atunci, la patru f`r` zece noaptea, v\ntul s-a strecurat prin aburii locomotivei, a izgonit mirosurile feroviare [i a umplut n`rile lui Joseph cu parfum de liliac.

Mirat, dentistul a v`zut nu departe o tuf` \nfoiat`, deloc \nalt`, \nflorit` la sf\r[itul lui iunie. S-a g\ndit c` a[a e sorocul plantelor de munte, mereu \nt\rziat, iar g\ndul, mirarea [i forfota de pe peron l-au f`cut s`-[i uite b`t`ile inimii [i s` p`[easc` \n sala de a[teptare. Ă&#x17D;n`untru, trupurile ie[eau poticnit din somn, conversa]iile se purtau \n surdin`, aerul sf\r\ia \mpreun` cu lum\n`rile ([i \mpr`[tia bobi]e de transpira]ie), doar un ofi]er se agita ne\ncetat, verifica o dat` \n plus pa[apoartele, punea \ntreb`ri severe c`l`torilor, d`dea ordine vame[ilor, solda]ilor [i propriilor aghiotan]i. C\nd i-a sosit r\ndul, Herr Kranich tocmai mesteca o felie de batog. O g`sise \n batist`, r`mas` acolo de la

80

MAI 2006

MAI 2006

FRAGMENTE

ultima mas` a motanului. În mod cert, locotenentului nu i-a pl`cut damful de pe[te afumat, a str\mbat din nas, a citit repezit documentele [i l-a privit cu dispre] pe medicul elve]ian (catolic, nec`s`torit, [aten, cu ochi c`prui) care se \ndrepta spre Bukarest, cu dorin]a de-a obloji m`selele valahilor [i de-a se c`p`tui. Pe urm`, trenul a alunecat pe [ine p\n` la Viena, s-a prelins printre mi[c`ri de trupe [i manevre de r`zboi, s-a l`sat m\ng\iat de ar[i]` [i de lanurile de gr\u copt, a g\f\it ca un ogar suplu [i credincios menirii lui, a scos fum [i s-a f\st\cit cumva, ca un domni[or, c\nd s-a apropiat de ora[ul acela r`sf`]at de ursitoare. Unul din pasageri, cu un co[ de r`chit` pe bra] [i cu numele lui adev`rat inspir\nd at\tea leg`turi cu valsul (f`r` s` fi existat vreuna), s-a desprins din forfota cazon` a g`rii de vest [i a traversat inima imperiului, \n tr`sur`, printre cl`diri [i gr`dini fericite, pe bulevarde vioaie, p\n` la gara r`s`ritean`. De-a lungul drumului, i-a cerut vizitiului s` opreasc` \n trei r\nduri: la o catedral` (pentru clipe de pace [i recuno[tin]`), la o b`c`nie (pentru jambon, [vai]er [i m`sline) [i la o ber`rie (pentru o singur` halb`).

Joseph a cunoscut noul asfin]it mo]`ind, \ntr-un nou vagon de clasa a II-a, cu noi companioni [i cu o nou` ]int`, Pesta, unul din pl`m\nii imperiului, cel`lalt fiind Buda. Mai departe, presupun\nd c` cineva ar roti \n palme globul p`m\ntesc (cum f`cuse un conte r`cit, prin februarie, la Brussel) sau c` ar studia planisfera (Der Planisphäre), s-ar putea zice c` dentistul a cobor\t un centimetru, cel mult un centimetru jumate (cam cinci sute de kilometri, de fapt), p\n` la una din t`lpile imperiului, acolo unde se termina calea ferat` [i unde se z`reau, \nc` o dat`, apele Dun`rii. Iar \n Bazia[, un t\rgu[or mohor\t, cotropit de nego]ul cu c`rbuni, valizele, gen]ile [i cuferele pornite din Berlin, \mpreun` cu proprietarul lor [i cu motanul din co[, au urcat pentru a doua oar` pe-un vapor.

Actele pasagerilor au fost controlate atent, a[a c` profesiunea lui Herr Kranich nu i-a r`mas str`in` c`pitanului, un individ cu musta]` \ngrijit` [i cu memorie bun`. Faptul acesta, minor la prima vedere, a prins \ns` s` creasc`, brusc, undeva \ntre st\ncile uria[e prin care fluviul \[i t`iase albia, a crescut [i a crescut, s-a umflat [i a devenit un fapt \nsemnat \n dreptul unei insule lunguie]e, ocupat` de un fort, de case albe, de o m\n`stire franciscan` [i de culturi de tutun. Acolo, l\ng` insula care se chema \ntr-un fel turcit, ofi]erul de cart a ap`rut precipitat pe puntea inferioar`, a strigat numele

unei p`s`ri c`l`toare [i a dat peste un domn palid [i slab, care ]inea \n poal` o pisic`. L-a rugat s` vin` de urgen]` \ntr-una din cabinele de la clasa I, unde o baroneas`, o rusoaic` t\n`r`, st`tea s` nasc`. Cu toat` aplecarea lui c`tre \ns`n`to[irea din]ilor, doctorul n-a ezitat, s-a gr`bit s`-[i ia trusa [i s` ajung` \n \nc`perea nici larg`, nici str\mt`, cu hublouri \nsorite, \n care femeia gemea [i tremura, livid`, blond`, speriat` [i uluit`, \ntins` pe pat.

Axinia Larisa Iakovleva se afla la cap`tul unui voiaj de nunt` mai lung de un an, udase rochia [i a[ternuturile, la ruperea placentei, se ad\ncea \n chinurile facerii, \n vreme ce so]ul ei, v\rstnic, mult mai v\rstnic, \i m\ng\ia [i-i s`ruta palmele, vorbea dezl\nat, v`ic`ritor, pl\ngea (a[a, stins), se \nvinov`]ea c` ar fi calculat gre[it sorocul [i c` ar fi am\nat \ntoarcerea acas`. Joseph a privit [i a t`cut, un sfert de minut, jum`tate, nu s-a l`sat atins de t\nguiala baronului, i-a \mprumutat o sticlu]` cu s`ruri, l-a poftit pe coridor [i i-a cerut s` trimit` o oal` cu ap` fiart`. Apoi timpul s-a lungit \nc` o dat`, ca un melc lene[, uneori se str\ngea \n cochilie [i a]ipea, alteori \nainta nehot`r\t, p\n` c\nd pruncul a v`zut lumina zilei \nspre sear`. Era un b`iat blonziu, care ]ipa tare [i uluit, \ntr-o \mprejurare uimitoare: avea p`rin]i ru[i, fusese mo[it de-un dentist elve]ian (neam], \n realitate) [i se g`sea pe un vas austroungar (cu un c`pitan ceh), \ntre malul românesc [i cel s\rbesc, ambele b`tute de v\nturile din Istanbul.

Mul]umit` lui Osip Afanasievici Iakovlev, medicul a dat peste cap patru pahare cu vodc`, mari, pline [i a recunoscut c` nu mai veghease o na[tere niciodat`. A [tiut precis, c\nd cerul [i oamenii de pe punte se cl`tinau ame]itor, c` primul lui copil va fi tot un b`iat. Lovind Dun`rea cu zbaturile, sacadat, ca [i cum ar fi purtat pe laterale ni[te ro]i de moar`, vaporul trecuse de mult de Turnu-Severin (unde el ar fi trebuit s` coboare) [i urma s` acosteze la Giurgiu. P\n` acolo, Joseph a dormit bu[tean, nici dou` ceasuri, uit\nd de Siegfrid, de t\n`ra mam`, de trecut [i de viitor. Pe uscat, l-au \nt\mpinat o furtun` de praf [i zeci de oameni, unii descul]i, care se \nghesuiau s`-i care bagajele. Abia \n cupeul care-l hurduc`ia pe drumul Bucurescilor a g`sit inelul cu diamant. Era \n cutia de chibrituri.

L\ng` pip`. Îl mai v`zuse la m\na st\ng` a baronului rus, pe degetul lui mijlociu, c\nd ciocniser` pentru steaua norocoas` a nou-n`scutului. A r\s.

■

D I L E M AT E C A ●

81

De acela[i autor

CONCURS

D I L E M AT E C A ●

MAI 2006

Anul 2006 este Anul Interna]ional Freud Abona]i-v` la revista Dilemateca p\n` pe 12 iunie 2006, completa]i talonul de mai jos [i r`spunde]i la \ntrebarea: „În ce an a ap`rut faimoasa lucrare a lui Freud Interpretarea viselor“?

Tragerea la sor]i va avea loc pe 16 iunie 2006, \n cadrul tîrgului de carte „Bookfest 2006” (Stand 14J12, Pavilion 14).

Talonul completat [i dovada pl`]ii pot fi trimise prin fax la num`rul (021)230.51.07 sau prin e-mail: office@satiricon.ro Premiul: Sigmund Freud, Opere complete (14 volume), Editura Trei Cî[tig`torul va fi anun]at \n num`rul 2 al revistei Dilemateca din 30 iunie 2006.

Sigmund Freud

TALON DE ABONAMENT NUME*......................................................PRENUME*.........................................................................

ADRES~*................................................................................................................................................ .................................................................................................................................................................

COD PO{TAL*........................................................................................................................................

❑ 6 luni – 28 RON (6 numere ale revistei) ❑ 1 an – 54 RON (12 numere ale revistei) Pl`te[te prin mandat po[tal contravaloarea abonamentului \n contul RO08 BRDE 445S V502 3629 4450, deschis la BRD, Sucursala Doroban]i Bucure[ti, titular SATIRICON SRL, CUI 18006758, str. {coala Floreasca 3, sector 1, cod 011641, Bucure[ti [i expediaz` pe adresa redac]iei o copie dup` documentul care atest` plata, \nso]it` de acest talon.

Prezentul talon constituie consim]`mîntul acordat de mine ca datele mele de identitate (nume, prenume, adres`, num`r telefon) s` intre \n baza de date SC Satiricon SRL, acestea putînd fi folosite pentru desemnarea cî[tig`torului [i pentru activit`]ile de marketing ale firmei, \n conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 [i ale Regulamentului de concurs de care am luat cuno[tin]`.

Întrebare: În ce an a ap`rut faimoasa lucrare „Interpretarea viselor”?

R`spuns:................................................................................................................................................ *Rubricile marcate cu * s\nt obligatorii Regulament de participare la concurs – Concursul este organizat de SC SATIRICON SRL, cu sediul \n str. {coala Floreasca 3, sector 1, cod 011641, Bucure[ti, \nregistrat` la Registrul Comer]ului al Municipiului Bucure[ti sub nr. J40/16647/2005, avînd CUI R18006758. ● Desf`[urarea concursului – În num`rul 1 al revistei Dilemateca din 26 mai 2006 are loc concursul „Anul interna]ional Sigmund Freud” organizat de Dilemateca \n colaborare cu Editura Trei. Cei care vor \ncheia un abonament pîn` pe 12 iunie 2006 [i vor r`spunde corect la \ntrebarea din talonul de abonament (completat corect [i integral) vor participa la tragerea la sor]i din 16 iunie 2006, organizat` \n cadrul tîrgului de carte „Bookfest 2006”, \n urma c`reia se va desemna un cî[tig`tor. ● Acordarea premiului – Cî[tig`torul va fi anun]at \n num`rul 2 al revistei Dilemateca din 30 iunie 2006. În perioada 30 iunie - 28 iulie 2006, cî[tig`torul va putea ridica premiul de la sediul redac]iei (str. {coala Floreasca 3, sector 1, cod 011641, Bucure[ti) \n fiecare zi de luni pîn` vineri \ntre orele 10-18, pe baz` de buletin sau carte de identitate. Cî[tig`torii din provincie sînt ruga]i s` sune pentru rela]ii la tel. (021) 231.35.00, tarif normal. ● Premiul – Sigmund Freud, Opere complete (14 volume), Editura Trei. ● Alte prevederi – Prin participarea la acest concurs, participan]ii sînt de acord ca datele lor de identitate (nume, prenume, adres`, num`r de telefon) s` intre \n baza de date a organizatorului, acestea putînd fi folosite pentru desemnarea cî[tig`torului [i \n activit`]ile de marketing ale organizatorului. Organizatorul va prelucra datele cu caracter personal ale participan]ilor la prezentul concurs, \n scopul acestui concurs, \n conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protec]ia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal [i libera circula]ie a acestor date. Datele cu caracter personal nu vor fi transmise ter]ilor, cu excep]ia numelui [i prenumelui cî[tig`torului care va fi adus la cuno[tin]a marelui public prin pres` scris`, audio sau video. Datele cu caracter personal ale participan]ilor vor fi prelucrate \n conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001, \n baza c`reia ace[tia au urm`toarele drepturi: de a ob]ine, la cerere [i \n mod gratuit pentru o solicitare pe an, confirmarea faptului c` datele care \i privesc sînt prelucrate de c`tre SATIRICON S.R.L.; de a solicita rectificarea, actualizarea, blocarea, [tergerea datelor cu caracter personal sau transformarea acestora \n date anonime \n situa]ia \n care prelucrarea nu este conform` Legii. nr. 677/2001; de a se opune \n orice moment, din motive \ntemeiate [i legitime legate de situa]ia lor particular`, ca date care \i vizeaz` s` fac` obiectul prelucr`rii, cu excep]ia cazurilor \n care exist` dispozi]ii legale contrare. În caz de opozi]ie justificat` prelucrarea nu va mai viza datele \n cauz`. Prin participarea la concurs juc`torii accept` prevederile prezentului Regulament de Concurs. Regulamentul de desf`[urare a concursului poate fi consultat la sediul redac]iei (str. {coala Floreasca 3, sector 1, cod 011641, Bucure[ti) \n fiecare zi de luni pîn` vineri \ntre orele 10-18. Detalii despre concurs la telefon (021)231.35.00, tarif normal. Eventualele reclama]ii legate de desf`[urarea concursului vor fi f`cute pe adresa organizatorului: SC SATIRICON SRL, cu sediul \n str. {coala Floreasca 3, sector 1, cod 011641, Bucure[ti pîn` la data de 16 iulie 2006. Angaja]ii trustului de pres` SC SATIRICON SRL, rudele de gradul I ale acestora, precum [i distribuitorii de pres` autoriza]i nu pot participa la acest concurs.

82