altoire

Livia CIUPERC{

Un nou an calendaristic @ntru “altoire”

Orice început de an calendaristic este înso it, întotdeauna, de frumoase i ingenioase ur ri de s tate i de fructuoase împliniri. a este bine, a a este corect, a a ne dorim - cu to ii. i pentru c luna Ianuarie este înnobilat cu o prestigioas s r toare: Ziua Culturii Na ionale, omagiului Mihai Eminescu - „omul deplin al culturii române ti” -, implicit, al tuturor creatorilor Români, ne dorim „altoire” întru împlinire!

Dar, în Ziua de 15 Ianuarie, a ad uga, acest prestigios omagiu s îl includ i pe Iancu V rescu (1792-1863), considerat, pe drept cuvânt, „P rintele Poeziei Române”. i cum aceast completare ar putea ridica vreun semn de întrebare, permite i-mi s m explic, printr-o invita ie (cu maxim aten ie i r bdare) la lectur , a poemului Adev rul, al unuia dintre „pionierii” poeziei române ti, Iancu V rescu, nepotul de fiu al lui Ien chi V rescu.

Din câte zeci de articole am lecturat, despre Iancu V rescu se face pomenire extrem de rar. De ce? Are t cerea fa ete viclene? V vine a crede?! La aceast concluzie, nefireasc , am ajuns.

Dac am gre it, iert ciune!

Pân la savantul Alexandru Mironescu (v pute i convinge, r sfoind volumul Admirabila t cere), nu am mai recunoscut o a a subtil i tran ant definire, apreciind acest poem, Adev rul, drept un poem „excep ional prin substan a i tonalitatea lui” [dac dori i, poemul poate fi lecturat, în totalitate, pe internet].

Nici C linescu, nici Densu ianu, nici vreun alt critic literar nu a sit de cuviin a esen ializa miezul tematic, senten ios, pe care îl degaj acest poem. i-atât de actual. Definit (aten ie!) de un om de tiin , nu de un literat, ci, de un iubitor i un bun cunosc tor al valorilor române ti. când referire la Am rât turturea, a bunicului acestuia, compara ia este unic („f nici o exagerare”). O distan de la un „mu uroi de furnici la piramida lui Keops”.

Cu adev rat, senten iile formulate de Iancu V rescu se cer a fi cunoscute, nu (neap rat) ca pe o critic a societ ii tr ite de autorul însu i, ci ca pe o dureroas constatare - întru îndreptare, în cazuri, cu adev rat, speciale (dac s-au mai repetat, înalte epoci sau... ar putea exista în epoca noastr , cine tie?!?).

În fond, „Nimic nu e nou/ Nimic ne tiut/ Din câte ar t [doresc s ar t] vou ”, î i începe discursul, acest Poet, în a sa „diminea ” creatoare! În versuri me te ugite, el gloseaz câteva maxime, pe care, merit , a le considera benefice lec ii de moral cre tin .

Lumina „desfiin eaz / gr mada-ntunecimii”?!

Bineîn eles!

În juru-ne, mereu, în el ciunea mi un în hlamid -ntunecat . Întunecat de necredin . Ea, necredin a, aduce dup sine vorba de art , minciuna, l comia... i câte alte rele.

Din stirpea ei, s-au n scut „demagogii”. Bie ii de ei! „Îmb ta i de fumul/ atotputerniciei/ umbl -în al lumea/ (...)”.

Din nefericire, „sub f ria/ blânde ei” sau chiar a „omeniei i facerii de bine” (sic)!

Ei bine, din momentul în care ace tia acapareaz puterea, „îndat dau de fa / cumplita tiranie”. Oh, tr darea! Dar, noi, bie ii, descoperim aceasta... cam târziu. Asta e, monsieur Iancu V rescu! i cum se manifest „cumplita tiranie”? R spunde poetul: „adun, ascund comori/ din biruri înfocate”! Merit reflec ie asupra acestui epitet cromatic, cu pronun at tent oximoronic .

Poetul folose te cuvinte neao e, percepute, în zilele noastre, extrem de dure... Dar dac ele definesc o nefericit i nedorit realitate?! „În lupta desfrân rii/ iubirii de domnire,/ Se-n al între dân ii/ Se rod în vicle uguri”!

Ar putea exista salvare din ghiarele acestor nefire ti deprinderi - se-ntreab retoric Poetul?! i-atunci, e nevoie de clopo elul „de tept rii”: „Numai un punct de vreme/ r sare-a min ii floare”.

Da, de teptarea este „floarea” ra iunii! Îns , trebuie s recunoa tem, ghiara r ului, când te încol ce te, „des vâr it / e sfâ ierea!”

S-ar impune mult discern mânt: „În om se pun altoaie/ când rele, i când bune”. Asemenea bobului de grâu. Dac -l arunci în loc pustiu - n-are cum rodi! A a c , aten ia se cuvine sporit , pentru ca „altoiul” aib sor i de rodire. Benefic .

Mesajul Poetului Iancu V rescu str bate secolele i ne-aten ioneaz : Dac lumina credin ei va fi mereu, lumini veghetoare i str lucitoare, întru cur ie i întru în elep ire, negre it, „Adev rul / Minciuna s-o zdrobeasc ”, vom spori frumos i armonios. În fond, asta ne dorim cu to ii, ca Adev rul s zdrobeasc Minciuna! a s ne fie i Noul An 2021. Frumos i armonios.