4 minute read
Mioara Bahna Felii de via
Mioara BAHNA
Felii de via\[
Advertisement
Volumul-antologie de proze scurte al lui Gheorghe Andrei Neagu, „Triste ea lui Dumnezeu”, desf oar , de cele mai multe ori, în fa a cititorului, o umanitate obi nuit - atunci când ac iunea nu se mut în supranaturalul înzestrat tot cu atribute preluate de la aceasta -, c reia, intempestiv, i se întâmpl s fie împins dincolo de limitele firescului vie ii ei, într-un t râm aproape oniric, prin spectaculosul - grav, tragic chiar - care- i face apari ia, de unde iese îns la fel de nea teptat cum a intrat, f bulvers ri, f a se l sa cople it , cel pu in în aparen , pentru a reintra în rutin .
Universul tematic al c ii este surprins, în principal, din dou perspective, una obiectiv-auctorial i alta, subiectiv-actorial , îns delimitarea arealului fiec reia este estompat , aproape în fiecare proz , sugerându-se, în felul acesta, identitatea lor, dincolo de aparenta autonomie, manifestare a unei tentative de evaluare deta at a datelor lumii construite de scriitor.
Cartea se deschide cu o proz ce evoc o iubire „anodin ”, în plan declarativ, cum chiar actanta ei este numit de naratorul-personaj, cu toate c însu i gestul de a o readuce în prim-plan i de a insista asupra meandrelor ei m rturise te contrariul.
Urmeaz o relocare a aten iei instan ei narative, de data aceasta, într-un teritoriu ce poate fi sondat doar cu instrumentele imagina iei, acolo unde personajele sunt Dumnezeu, Belzebut / Scarao chi i supu ii lor imedia i, sfin ii i dracii, pe care, într-un registru ironic-parodic, dar i trist, naratorul îi înzestreaz cu o seam de calit i, dar i cu metehnele inerente ale semenilor lui, care, la rândule, nu rateaz posibilitatea b nuit de a aplica acelea i criterii de în elegere din lumea lor i celor dinspre care le pot veni puni ia ori mântuirea, dup caz. De pild , Dumnezeu este trist, siderat tocmai de aceast m surare a lui de c tre oameni dup ei în i, drept care vor certitudini care, prin chiar existen a lor, le pun sub semnul întreb rii credin a: „Trist, Dumnezeu se uita la mald rul de hârtii de la picioarele tronului s u, semn c muritorii înc n-aveau încredere în for a cuvântului sau a gândului. (…) Se pare c muritorii aveau nevoie de o dovad scris .
Unii ceruser i o tampil de la heruvimii ce-l slujeau cu credin ”...
De tracas rile p mântenilor nu scap îns nici alte figuri celeste ori opusele lor, fiindc , spre exemplu, Sfântul Petru este reclamat la Dumnezeu pentru exigen a exagerat care ar fi dus la golirea Raiului, în timp ce, prin compensa ie, în Iad, dracii nu mai fac fa volumului de munc , dup o perioad de stagnare, i acolo, a activit ii, astfel c Dumnezeu are de lucru nu glum în vederea coordon rii cât mai eficiente a mecanismului de func ionare a întregului, primindu-i în audien pe cei prin care îl monitorizeaz , de pild pe Belzebut, astfel c , la nivelul stilului, ludicul este o prezen constant în unele texte.
Interferen a, pe de alt parte, a realismului cu episoade create în descenden a naturalismului, m rturisind atrac ia scriitorului pentru „felii de via ”, unde fuzioneaz obi nuitul cu aspecte ce frizeaz patologicul, constituie o alt latur a prozelor din cartea lui Gheorghe Andrei Neagu, în care, de i determinismul nu este prezent decât prin influen e ale mediului social, cu doar vagi referiri, la factorul ereditar, se etaleaz îns scene de o violen cople itoare, m rturisind ca surse naturi umane anormale ce se defuleaz în momente prielnice, ducând la consecin e devastatoare pentru cei ce sunt în preajm .
Imaginile sunt adesea de o cruzime greu de urm rit. Iat numai dou dintre ele: o tân hoa , care fur geamantanul unei b trâne extrem de generoase, de umane, este spulberat de un tren, iar, pentru c bunurile furate i actele r mân intacte, so ul b trânei este chemat s identifice victima i, cu pu in sca cu via din aceast încercare, pentru ca, ulterior, s i g seasc so ia cu buna dispozi ie care o caracterizeaz , ocupându-se la buc rie de treburile casei; un p pu ar atras în mrejele unei artiste de la acela i circ, surprins de so ul dep it de for a cu care femeia i g se te totdeauna refugiu sentimental în bra ele altora, îl mutileaz pe b rbat i, cum via a se scurge din el odat cu sângele n boind din organul amputat, criminalul îl îngroa , cu p pu ile lui cu tot, dar las vinovata tr iasc , fiindc are nevoie de ea în spectacole, probabil mai ales în cel al vie ii...
Finalul este, cel mai adesea, scurt, brusc, comentarii, l sându-i cititorului aceast posibilitate i pe cea de a medita la o realitate din care au fost inspirate prozele, unde ac iunea for elor r ului i formele lui de manifestare sunt/par irepresibile.
