Ion Iancu-Vale Pl cerea, du manul omului

nate cu nostalgia naturii i, în ziua de 9 iunie, la orele 9 i 12 minute, execut ordinele primite prin difuzor (ulterior va afla c ordinele fuseser date de un robot!), adic la su a i în fa a calculatorului s u apas pe butoanele indicate, în ordinea cresc toare a puterii de distrugere (câte patru butoane de tip A, B i C).

Din cauza înveli ului lor radioactiv, super-rachetele A4, B4 i C4 erau atât de nimicitoare, inclusiv pentru zonele/ rile limitrofe, încât mul i exper i în r zboiul atomic se îndoiau c „asemenea proiectile ar putea fi întrebuin ate vreodat ”.

Ei bine, întrucât „cutuma” nuclear pretinde ap sarea simultan a butoanelor la dou pupitre de comand , la prima m su se a az X-127, iar la cealalt X-117. Acesta, cu „fruntea brobonit de su-doare”, de parc f cuse efortul „s lanseze singur, cu mâna lui, toate rachetele acelea” (A, B i C de la 1 pân la 3), refuz s apese butoanele A4, B4 i C4, bolborosind cuvinte pe care X-127 le în elege doar dup câteva clipe: „Nu! Numai asta nu! Nu astea cu num rul 4! Nu pot s -mi ucid mama, nu pot, nu...”

Îns , îndat u a centralei se deschide cu violen , doi medici îl smulg pe X-117 din scaun i-l târ sc afar , locul lui este luat de ofi erul X-107 (X-137 este de asemenea prezent, în cazul în care X-127 ar da semne de ezitare sau nesupunere), butoanele sunt ap sate i r zboiul, început la ora 9 i 12 minute, ia sfâr it la 12 i 10 minute, or la care „a explodat ultima noastr rachet ”: „Cel mai scurt r zboi din istoria omenirii, dar i cel mai crâncen”. i astfel, noteaz mai departe X-127 în jurnalul s u, prin moartea a sute de milioane de indivizi în trei ore, „p mântul a sc pat, sinistru vorbind, de co marul suprapopul rii” (subl. mea, G.P.)!

Dar via a nu dispare numai la suprafa în cele dou superputeri, în rile aliate, ba chiar i în cele neutre, f ca supravie uitorii din zonele beligerante (ce in leg tura prin radio i se acuz unii pe al ii de incalificabile crime împotriva omenirii) s divulge (sic!) tipul materialului radioactiv utilizat, ci ucide rând pe rând, prin penetrarea radia iilor, to i locuitorii nivelurilor superioare, inclusiv pe cei din defensivul nivel 6.

E drept, nivelul 7 nu trebuie s i fac griji din pricina acestor radia ii, Îns , dup sinuciderea lui X-117 pe 19 iunie i divor ul pe 14 septembrie dintre P-867 i X-127, pentru ca dup cinci minute ea s fie so ia lui X-107, cet enii acestei lumi subp mântene încep s moar ca mu tele din cauza radia iilor emise de reactorul defect. Ultimul care moare în ziua de 12 octombrie i pe acordurile simfoniei beethoveniene Eroica, este X-127 („Mor, i lumea moare cu mine”), care nu mai vede nimic, dar cu toate astea izbute te s scrie urm toarele cuvinte: „Prieteni... oameni... mam ... soare... eu... eu...”

În Introducerea alc tuit pe 27 aprilie, adic 37 de zile dup în-carcerarea subteran i începerea Jurnalului (pe 21 martie), X-127 ne spune ce anume l-a îndemnat s fac acest lucru, con tient fiind c rodul str duin elor sale are foarte mici anse s ajung vreodat la suprafa : „Am s scriu acest jurnal atâta timp cât voi tr i. Fiindc numai a a am posibilitatea s simt soarele i c ldura razelor sale”.

Când a conceput regnul animal, Creatorul, i-a inoculat omului, în compara ie cu celelalte viet i, într-un mod special, Pl cerea. Ce s fi însemnat oare asta, mituire, santaj...? Pentru c Pl cerea, aceast stare fundamental , aceast caracteristic , acest sentiment vital i puternic marcheaz întregul efort, întreaga zbatere, întreaga viermuial existen ial cu bunele, dar mai ales cu relele ei. Aflat acolo, într-o p rticic infim de creier, Pl cerea, stare afectiv ve nic prezent i nu necesitatea cum gre it se spune) l-a f cut pe om s declan eze r zboaie, gândeasc asiduu pentru a cerceta i a descoperi, pentru a crea revolu ii tehnice, pentru a construi edificii i palate sau pentru a supune natura, pe care de fapt doar o mutileaz i o distruge...

Da ea, Pl cerea. Pl cerea de a face sex, pl cerea de a mânca mult si bine, de a se distra, de a epata i de a fi adulat, pl cerea de a st pâni averi i oameni, de a fi lideri politici sau religio i, de a de ine bog ii i chiar deseori, pur i simplu, de... a ucide. Ar mai fi f cut oare oamenii copii, dac nu ar fi existat extazul, acea senza ie infinit , ame itoare, generat de punctul culminant al excita iei sexuale care se cheam orgasm? Probabil c nu. C ci dac actul sexual nu ar fi fost înso it de placere, primii oameni crea i, nu ar fi avut, în nici un fel, grija perpetu rii speciei, ca nici o alt fiin vie de altfel...

Din p cate, oamenii s-au înmul it excesiv i paradoxal au degenerat, iar mental au sc pat de sub control, elementul Placere devenind aproape factor predominant, în tot ce au f cut si fac i acum. Astfel c omul a ajuns s submineze prin întregul comportament social Via a, punând în acela i timp în pericol chiar existen a propriului s u leag n, Terra.

Altfel ar fi aratat, la acest moment, fa a lumii dac dominant ar fi fost Iubirea i nu Pl cerea. Lupta pentru satisfacerea Pl cerii care, cum spuneam, are multiple fa ete, a generat i înc genereaz la orice nivel neîn elegeri, vanitate, invidie, ur , egoism... lupta acerb pentru satisfacerea ei stând, astfel, la baza declinului umanit ii, atât de evident în prezent.Aceast realitate se datoreaz faptului c omul, în general, nu a avut i nu are discern mântul necesar pentru a controla i a gestiona obiectiv inegalabila stare numit Pl cere, indiferent de cultur , de educa ie, de pozi ie social , de avere, de vârst , de sex, de culoare a pielii, sau de rasa pe care un individ le-ar avea. Pentru c pl cerea este n scut i nu f cut . Ea a dominat i va domina total, cât va fi omul om.

De aceea, numai o profund muta ie genetic mai poate schimba ceva. Ori, acest lucru nu depinde de omul cel de toate zilele, ci de Creator care, se pare, are socotelile Lui i-l las pe acesta s i mai fac de cap pân la accederea spre o alt condi ie mai bun , sau de ce nu, perfect . Pân atunci (f iluzii de arte), adic pân la o Mare Schimbare, oricât de mul i sau cât de pu ini oameni vor exista pe p mânt, sub p mânt, în aer sau în ap , tributari Pl cerii (indiferent dac vor mai tr i, în continuare opt miliarde, opt sute de milioane sau doar opt oameni), ei vor r mâne sclavii neispr virii lor i vor continua s se lupte între ei pentru satisfacerea pl cerilor de tot felul. Tot în acest sens (adic pentru satisfacerea pl cerilor de tot felul), datorit dezvolt rii galopante i pe toate planurile socioumane, dar în special a tehnicii i a tiin ei, omenirea conform legii bumerangului, mai devreme sau mai târziu, tot se va autodistruge...

Despre cele de mai sus, de-a lungul timpului, s-a vorbit mult, s-au scris tomuri întregi de c tre erudi i, specialisti sau simplii, dar inspira i gânditori. Subiectul r mâne îns deschis i depinde de disponibilitatea oamenilor de a-l percepe în toat profunzimea lui i de a-l accepta, pentru a putea ie i din starea de odihn în ignoran i de ie irea de sub pl cuta, dar uciga a sclavie a pl cerii, în care fatalmente persist . Crede, îns , cine poate i cine vrea. Din vol. în lucru „Gânduri printre rânduri - texte si scrisori”