frumos i bun

Daniel MARIAN C[r\i primite la redac\ie

“Nebunul din satul p[r[sit este frumos ]i bun”

Valeriu Barbu, , rane!, Ed. Minela, 2020

Pe cât de grozav lumea în diversitatea ei, devine tot mai îngust i mai pu in primitoare, cu indicatoare de drum bun de-a dreptul mincinoase, menite s te învârt în loc pân când nu mai tii de unde ai plecat. Iar calea întoars se dovede te cel mai greu parcurs pe care l-ai încercat vreodat .

Ceea ce se întâmpl în mintea i în sufletul pribeagului reprezint tema romanului lui Valeriu Barbu, despre care nu trebuie neap rat tim dac este un produs al imagina ie sau de-a dreptul un rezultat al unei investiga ii jurnalistice, a a cum specific autorul. „B , rane!”, o sintagm despre care ai putea crede c e peiorativ , dar suntem lini ti i du ce într-un preambul este stipulat accep iunea strict de dic ionar.

De i teoretic ar trebui s ne afl m într-un element geografic stereotip, ni se deschide în fa un areal încâlcit, care ne d frisoane, neaducând de fel cu tiutul acas , ci mai degrab cu un salt alegoric în sih strie.

Pe undeva ini iatic dar i clar nebuneas , deprinderea personajului central, de a filozofa cu p rile, cu copacii, cu pietrele. Aceasta, pe lâng spargerea barierelor temporale, prin memorabila întâlnire a eului prezent cu cel din copil rie. De unde aceast determinare, într-o dedublare extrem de dureroas ? S fie con tiin a pierderii temporare a rostului, de r cire a valorilor, pe fondul vân torii de de ert ciuni?...

Pare lec ia unui timp indezirabil, a unor eluri ratate, a unei ajungeri defecte. Nimic nu mai poate fi rezonabil, în mult trâmbi ata societate, fie ca p durea s înghit ce-a mai mas din cândva întregul fiin ei! Iar personajul nostru se pomene te cu apelativul Nebunul, care îns nu face necazuri nim nui, i vede constant de delirul s u.

O alt ipostaz , la fel de surprinz toare, este aceea a interioriz rii, aproape for ate, fiind în fond singura cale de sc pare din haloul nefericirii întruchipate. Comuniunea cu divinitatea prilejuie te dezamorsarea situa ei ce p rea f ie ire, i chiar dac Nebunul nu mai revine în rândul celor extazia i de condi ia lor i împ ca i cu 'falnicul derizoriu', m car are momente de limpezire a gândurilor.

Se recomand în mod special a fi citit caietul negru al lui Virgil, reprodus cu generozitate în paginile c ii, i de asemenea de urm rit periplul vizibil metamorfozant, al jurnalistului de investiga ii.

Putem conchide c avem de-a face cu plasarea metaforic a subscon tientului, în cumpenele dezn dejdii, cu revenire pe culoarele încrederii. „B , rane!” constituie de fapt un manifest de identitate i trebuie considerat ca atare. Argumentele unui pitoresc cursiv vin s sprijine acest demers literar.