Constelatii diamantine nr 46 2014

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

O anacronic Ifigenie, cu obâr ia în Aulida sau în Taulida, de pe vremea lui Eschil, Sofocle i Euripide, dar prip it la revista „Luceaf rul de diminea ”, simte sadica pl cere de a pune etichete, în func ie de digestia sau indigestia sa cerebral , pe unele reviste care au „tupeul” de a ie i în lume, f girul domniei sale. O fiar mu numai în m sura în care este amenin at sau încol it . Când mu f motiv, e turbat . Ifigenia în „cestiune”, turbat de excesul talentului de a contesta, consacrat de apartenen a la o uniune literar , mu anumite publica ii de cultur care nu apar în ograda Uniunii Scriitorilor. Dup c porul b trânei doamne, valoarea unei reviste ine de prezen a scriitorilor un i de tre Patriarhia Literaturii din Bucure ti.

Un userist, egal valoare. Doi useri ti, valoare la p trat. Trei useri ti, valoare la cub.

Mai mul i useri ti, mai mult valoare. Nema useri ti, nema valoare! Culmea este c i noi, în prostia noastr , avem aceea i p rere. Cu cât pui mai multe „bun i”, cu atât mai bun este pr jitura. Numai c , Ifi-Geniu al nostru î i mu propria logic . ne facem în ele i. Cu ceva timp în urm , Ifi-Geniu cel de ser-viciu la por ile literaturii române i de pretutindeni, mereu, întruna i pururi f viciu, a decretat c revista „Constela ii diamantine” este cea mai proast revist pe care a rumegat-o, de când pa te pe p unile literaturii române. este mai ceva decât revista „Urzica” de odinioar . C omagiul adus poetului na ional este sfor itor. C public tot felul de neaveni i! Prea bine, am zis. Dar, o revist nu poate fi negat în totalitate. Po i negi un autor, doi-trei, po i nega un

William Hogarth - Casa de nebuni

UN IFI-GENIU TURBAT

Anul V, Nr. 6 (46) Iunie 2014

articol, dou , trei-patru, dar o revist întreag , mi se pare c e deja un abuz pe care ra iunea onest nu-l suport . S-ar anula, în felul acesta, dreptul la liber exprimare! Dup Ifi-Geniu, numai consacra ii de busuiocul USR-ului au c derea de a vorbi, de a face reviste, de a decreta valori i judec i de valoare. Num rând useri tii din „Constela ii diamantine”, am constatat fiecare edi ie s-a bucurat de prezen a a cel pu in zece scriitori ai Marii Uniuni. i atunci? Ce s în elegem? Pentru Ifi-Geniu, nici confra ii s i întru nemurire nu au valoare. În zborul spre Parnas, îi faulteaz , jen , în propriul careu, le d la gioale, ziua în amiaza mare. Nu-i este fric de cartona ul ro u pentru c , acolo, sus, cineva îl iube te peste poate. Bine-a zis cine-a zis despre gunoi i bârn ! Pân una-alta, b rbatul ascuns sub fusta unei femei nu are perspectiva „Constela iilor diamantine”, nici nu are cum, ci doar larga perspectiv

îngust a fustei. Dac tot î i obose te ochii pe frontispiciile altor reviste, s i-i delecteze, m car, pe textele propriei reviste, în care cânt „CUCU’, din cauza „pierderii leg turii CU CUltura”. Datele tehnice ale revistei ne faulteaz la tot pasul: mai întâi „Prezentare revista Luceaf rul” (genial, nu?); în acela i timp, afl m c revista nu se mai cheam „Luceaf rul de diminea ”, ci „Luceaf rul” (ingenioas fent , nu?); dup un dribling de mondiale, ne îmbog im cuno tin ele: revista - care dintre ele? - este „s pt mânal de literatur i arte”, iar pe frontispiciu vedem c e „lunar de cultur ”. a, da! Un luceaf r lunar, mai merge! În curând, se marcheaz i golul care plutea în aer! Întrucât, afl m c revista este „CU Renume”! CURat murdar, coan Ifigenie, sau coane Ifi-Geniu! Acum se în elege de ce unele reviste sunt proaste? Nu au nici „CUCUltur ”, nici „CURenume”! Am zis!

Janet Nic

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Constantin Miu, ti ale feminit ii în lirica lui Eminescu...................................................pp.3-5 Doina Dr gu , Poeme ........................................p.5 Dan Lupescu, Eminescu - Mântuitorul întru Absolut ..........................................................pp.6-8 Janet Nic , Paradoxuri umoristice ................p.9 Stelian Gombo , Mircea Vulc nescu împlinirea a 110 ani de la na terea sa în mântul neamului românesc ..............pp.10-14 George Filip, Vise desenate .............................p.15 Florentin Smarandache, Jurnal japonez.

PostDoc în ara Soarelui-R sare .........pp.16,17 George Popa, Poeme ........................................p.17 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.18 Daniel Marian, Iubirea predefinit , de la sine în eleas i mai departe... ..............................p.19 Mariana Pândaru-Bârg u, Nimicitorul de Cuvinte ..............................................................p.20 Ion Pachia-Tatomirescu, Tradi ionalism de brum rel i o lir din dor .......................pp.21-23 Florin M ce anu, Pic tur de pictur .

William Hogarth ...............................................p.23 Carmen C tunescu, Întoarcerea autorului moralist: Dora Alina Romanescu ................p.24 Ada Iliescu, Valorile expresive ale vocabularului în poezia lui I. L. Coli ....................pp.25,26 tefan Dumitrescu, Ce se întâmpl , ara mea, cu noi? ...............................................................p.27 Mihai tirbu, Alexandru Odobescu... ...pp.28-30 Mariana Gheorghe, Melancolia Mirunei ....p.31 Claudia Scornea, Versuri ................................p.31 Jean Bleakney, Versuri ...................................p.32 Milazim Krasniqi, Versuri ..............................p.33 Vavila Popovici, Insolen a vs. Bunacuviin ......................................................................pp.34,35 Livia Ciuperc , Un poet uitat: Alexandru linescu ...................................................pp.36,37 Adrian Botez, Violen a metafizic i crucea - în romanele lui Liviu Rebreanu .................pp.38-42 Octavian Lupu, Calea R zboinicului Anonim (Bushido) pe în elesul tuturor ...............pp.43,44 Lucian Gruia, Învierea ...................................p.45 Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.46 Boris Marian, Borismarianisme ....................p.46 Emil Chendea, Miori a ............................pp.47-51 George Petrovai, Cuvinte-ncumin ite ............p.51 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie .........pp.52-53 Petre Gigea-Gorun, Constela ii epigramatice .................................................................p.54 Gheorghe Leu, Constela ii epigramatice ...p.55 Doina Dr gu , Exerci ii de luciditate ...pp.56-60

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor DTP: Doina DR GU

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: William Hogarth

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Constantin MIU (membru USR)

M{}TI ALE FEMINIT{|II @n lirica lui Eminescu În lirica lui Eminescu, întâlnim un întreg evantai al m tilor feminit ii, acestea fiind definitorii pentru tectonica sufletului eroului liric, deoarece toate compun fe ele feminiii, pe care poetul a nemurit-o în i prin versurile sale.

Manifest ri ale acestor ipostaze pot fi urm rite în func ie de dou mari categorii: feminitatea teluric i cea astral . În cazul primei categorii, dou atitudini ale eroului liric sunt reperabile: una de expansiune a sufletului celui care iube te plenar, i alta de recluziune a celui dezam git în iubire. Esenial pentru atitudinea expansiv este ora de iubire, iar pentru cea de recluziune deta area de cercul strâmt i tentativa de recuperare/ utare a timpului afectiv pierdut.

Citind poeziile care sunt axate pe feminitatea teluric , se poate lesne observa c povestea de dragoste se desf oar dup un anumit scenariu, care traduce fidel tectonica unui suflet ardent, însetat de absolut. Sub aspectul acesta, consider m c cea mai reprezentativ poezie este Dorin a, fiecare stroa acestei crea ii ilustrând momentele esen iale ale scenariului erotic: 1. chemarea, 2. întâlnirea, 3. contemplarea, 4. s rutul, 5. reveria (visul), 6. somnul (ca dorin de Nirvana).

De re inut îns c nu toate poeziile respect cu stricte e aceste momente, poetul luându- i libertatea de a insista mai mult asupra unora, spre a releva, în final, triste ea i nostalgia departelui de care are parte eroul liric. Spre pild , în Lacul, scenariul erotic, desf urat în plan imaginar, cuprinde doar dou momente: întâlnirea ipotetic i contemplarea. De remarcat faptul c toposul imaginar, aflat în s rb toare („Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarc ”), pune în eviden fiorii dragostei celui ce a teapt cu ner bdare apari ia iubitei: „Tres rind în cercuri albe/ El cutremur o barc ”. Eroul liric tr ie te anticipativ clipa de iubire (rolul esen ial avându-l verbele la conjunctiv), încât aceasta devine eternitate: „Ea din trestii s sar / i s -mi cad lin pe piept/ (...) S plutim cuprin i de farmec/ Sub lumina blândei lune” (s.n.). Finalul poeziei relev drama

„marelui singuratic’’. Dac la început toposul era imaginat ca templu al dragostei, s rb toarea cestuia fiind i s rb toarea sufletului îndr gostitului (re inem c aspectul acesta transpare din majoritatea poeziilor de dragoste ale lui Eminescu: în Dorin a, Lacul, Floare albastr , Luceaf rul .a. codrul - ca ipostaz a naturii virginale - este altarul dragostei), acum a r mas în s rb toare, decorul natural contureaz cu pregnan suferin a celui dezam git în iubire: „...Singuratic/ În zadar suspin i suf r/ Lâng lacul cel albastru/ Înc rcat cu flori de nuf r”. A se observa dac în prima strof abunden a floral traducea preaplinul sufletului eroului liric, în ultima strof , aceast abunden vegetal relev - paradoxal - vidul sufletesc al celui ce teapt în zadar, cromatica fiind i ea gr itoare în acela i sens.

O lung a teptare este i Sara pe deal.

Aici, omisiunea chem rii presupune acceptarea invita iei, de vreme ce reg sim celelalte momente ale scenariului erotic. Ideea iubirii eterne (chiar dac e formulat în termenii unui viitor ipotetic) este sugerat cu ajutorul unor sintagme temporale, încât se ajunge la dilatarea excesiv a timpului erosului: „Lâng salcâm sta-vom noi noaptea întreag , / Ore întregi spune- i-voi cât îmi e ti drag , / Neom r zima capetele unul de altul/ i surâzând vom adormi sub înaltul/ Vechiul salcâm...” (s.n.) În Luceaf rul, scenariul erotic se petrece în visul fetei de împ rat. De re inut c în poem, din perspectiva prezen ei prin absen a astrului ceresc, invoca iile C linei cap valoarea unui descântec erotic, acesta f când parte din strategia provoc rii, inerent în jocul fetei. În capodopera eminescian , erosul este în eles de fata de împ rat diferit, în func ie de partenerul cu care intr în dialog, cu precizarea c unul (Hyperion) apar ine astralului, iar cel lalt (C lin) - teluricului.

Fa de astrul nemuritor, C lina î i manifest dorul ca nostalgie a departelui: „Ea trebui de el în somn/ Aminte s i aduc / i dor de-al valurilor Domn/ De inim-o apuc ” (s.n.). S observ m c dorul fetei nu este un

dat firesc, ci apare în plan oniric, iar faptul c trebuie s i aminteasc numai în somn „deal valurilor Domn”, înseamn c prea frumoasa fat de împ rat are un comportament dual: unul diurn, iar altul nocturn.

Când pajul C lin o asalteaz pe C lina cu promisiuni („Dac nu tii, i-a ar ta/ Din bob în bob amorul”), la început aceasta îl respinge, mimând ignoran a. Îi m rturise te îns dorul de astrul din cer a c rui prizonier a devenit: „Dar nici nu tiu m car ce-mi ceri, / D -mi pace, fugi departe - / O, de luceaf rul din cer/ M-a prins un dor de moarte.” (s.n.).

Cât sinceritate exist în aceast declara ie?

La prima impresie, am putea s-o credem pe cuvânt, dac aducem în discu ie una din ipostazele sub care apare metamorfozat astrul: „Un mort frumos cu ochii vii”. Din aceast perspectiv , împlinirea dorului fetei s-ar realiza pe t râmul thanatosului. Dar dac cercet m cu aten ie declara ia f cut de lina luceaf rului, la a doua invita ie a acestuia, vom observa c ea con tientizeaz incompatibilitatea dintre lumea ei i cea a lui: „- O, e ti frumos, cum numai-n vis/ Un demon se arat , / Dar pe calea ce-ai deschis/ N-oi merge niciodat .” (s.n.). Este locul s spunem fata simte cu durere dragostea luceaf rului, îns o face cu sim irea unui muritor: „M dor de crudul t u amor/ A pieptului meu coarde, / i ochii mari i grei m dor, / Privirea ta m arde.” Din perspectiva celor ar tate pân aici i luând în considera ie elementele de teatralitate ce apar în dialogul C linei cu pajul (unde ea este, în egal m sur , actor i regizor), la care putem ad uga refuzul tranant al fetei de a urma astrul în lumea lui, acum putem în elege c vorbele C linei referitoare la dorul de moarte care ar fi prinso sunt mincinoase; ele fac parte dintr-un bine pus la punct scenariu al tergivers rii, ca „r spuns” la tentativa pajului de a o seduce.

Dac fa de Hyperion erosul fetei se manifest ca dor, „în raport cu C lin, iubirea îmbrac «haina amorului»”. (Gh. Doca, Luceaf rul - receptare poetic a structurii tensionale a onticului, EDP, Bucure ti, 1996, p.

58): „Ea îmb tat de amor, / Ridic ochii. Vede/

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Luceaf rul...” (s.n.). Be ia amorului profan, gustat cu muritorul C lin, îi deschide ochii - paradoxal - nu spre partenerul din lumea ei, ci spre cel din lumea nemuritorilor. Când îl cheam a treia oar pe luceaf rul blând, spre a-i lumina norocul, probabil c se gânde te de ast dat va putea face fa crudului amor, pe care i-l repro a cândva. Îns nu ochii duhovnice ti i i-a deschis, ci cei de carne. Sf. Simeon, Noul Teolog, vorbe te, în acest sens, despre „ochii noi, despre o nou putere de percepere a omului...” (Nicolae Arseniev, Mistica i Biserica Ortodox , Editura Iri, Bucure ti, 1994, p. 82). Fata de împ rat nu are aceast nou putere de percepere a sacrului, pentru simplul motiv c e îmb tat de amorul profan, iar ochii pe care îi ridic spre luceaf r sunt aceia i cu care îl vedea înainte ca dorin a -i fie gata.

Dac pentru astrul nemuritor finalitatea erosului se afl - a a cum m rturise te de dou ori - în logodna noetic („Eu sunt luceafãrul de sus, / Iar tu s -mi fii mireas ” s.n.), pentru fata de împ rat erosul nu are o asemenea finalitate; ea condi ioneaz actul îndr girii ( i nu al iubirii!), dup ce va fi recunoscut c nu- i pricepe partenerul de dialog: „De i vorbe ti pe în eles, / Eu nu te pot pricepe; // Dar dac vrei cu crez mânt/ S tendr gesc pe tine, / Tu te coboar pe p mânt, / Fii muritor ca mine.” (s.n.).

Vom în elege atitudinea fiec rui partener de dialog, dac ne amintim versurile din prologul poemului, unde se poate lesne sesiza cel care iube te cu adev rat este lucearul, în timp ce prea frumoasa fat doar mimeaz , afi ând cochet ria specific oric rei femei care mizeaz pe arta seduc iei: „Îl vede azi, îl vede mâni, / Astfel dorin a-i gata; / El iar privind de s pt mâni, / Îi cade drag fata.” (s.n.). S re inem, din versurile reproduse, mai întâi semantica verbelor „a vedea” i „a privi”, care definesc preambulul manifest rii erosului. În primul caz, acesta se repet i intr în rela ie cu dou adverbe de timp: „azi”, „mâni”. În al doilea caz, verbul e la gerunziu i intr în rela ie cu iterativul „iar” (sugerând o ac iune repetabil ), precum i cu locu iunea adverbial de timp „de s pt mâni”, întregul vers ilustrând iubirea contemplativ a luceaf rului. Apoi, s se observe c registrul verbal relev pentru fiecare din cei doi protagoni ti forma specific de manifestare a erosului. Pentru fat , e vorba de un capriciu, c ci ce altceva exprim verbul „a vedea”, repetat i intrând în rela ie cu dou adverbe ce dezv luie temporalitatea imediat ? a a stau lucrurile o dovede te ideea celui de-al doilea vers al strofei citate, din care decel m c totul este luat à la légère:

„Astfel dorin a-i gata”. Pentru luceaf r, erosul presupune contempla ie îndelungat : „iar privind de s pt mâni”. La cap tul acestei perioade (versul al treilea eviden iaz o ac iune durativ , excesiv dilatat ), abia atunci „îi cade drag fata”.

Pentru cei doi parteneri ai fetei de împ rat, ochii sunt oglinda sufletului. Luceaf rul este „Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie-n afar ” - în ipostaza angelic , iar în ipostaza demonic „ochii mari i minuna i / Lucesc adânc himeric” (s.n.). Scânteierea în afar este rodul combustiei interne, a extazului mistic, prefigurând unirea sacrului cu profanul, unire atât de mult dorit . Pajul C lin este un „B iat din flori i de pripas, / Dar îndr zne cu ochii” (s.n.). În acest punct, „filosofia” pajului în ceea ce prive te modalitatea de manifestare a erosului se aseam cu cea a C linei; i la unul i la cealalt se poate vorbi de instinct i nu de pasiune ardent , ca în cazul luceaf rului. În discu ia cu pajul C lin, fata de îmrat recunoa te în mod indirect ca Lucearul a pus st pânire pe cugetul i sim irea ei. S remarc m c dup ce pajul îi promite ini ierea în eros i-i va arata splendorile paradisului terestru, fata ezit s -i dea un spuns tran ant, folosind condi ionalul ipotetic: „...Înc de mic / Te cuno team pe tine, / i guraliv i de nimic, / Te-ai potrivi cu mine...” (s.n.).

Urmeaz cinci strofe în care C lina îl evoc pe cel care „Luce te c-un amor nespus”, dezv luindu- i totodat fr mântarea sufleteasc - urmare a prezen ei prin absen a Luceaf rului: „Dar un luceaf r r rit / Din lini tea uit rii / D un orizont nem rginit / Singur ii m rii; // i tainic genele le plec, / ci mi le împle plânsul / Când ale apei valuri trec / C torind spre dânsul”. Strofele reproduse eviden iaz , pe de o parte nostalgia departelui (ale apei valuri ce trec c torind spre dânsul sunt apele sufletului fetei de împ rat, tânjind dup al nop ii domn), iar pe de alt parte plânsul ca efect al acestei nostalgii imposibil de atenuat. De aici i durerea de care vorbe te C lina: „Luce te c-un amor nespus, / Durerea s -mi alunge, / Dar se înal tot mai sus, / Ca s nu-l pot ajunge”. Fata de împ rat se salveaz de frivolitate (în sensul l-a urmat mult prea repede pe paj i a cedat avansurilor amoroase ale acestuia), datorit în elegerii situa iei paradoxale: cu toate c se dore te a fi un adjuvant („Luce te c-un amor nespus, / Durerea sa-mi alunge”), Luceaf rul nu va încerca sa estompeze distan a dintre sufletul sau i cel al C linei: „Dar se înal tot mai sus, / Ca s nu-l pot ajunge”. Aceste dou versuri anticipeaz deznod mântul poemului - r mânerea lui Hyperion în sfera sa, aceea de nemuritor i

Anul V, nr. 6(46)/2014

rece. Urm toarea strof are ideatica în prelungirea celei anterioare: „P trunde trist cu raze reci / Din lumea ce-l desparte.../ În veci îl voi iubi i-n veci / Va r mânea departe...”

De observat c triste ea Luceaf rului este asem toare cu durerea C linei. i una i cealalt afecteaz „pacientul” sub aspect afectiv, ca urmare a con tientiz rii distan ei uria e dintre cei doi. Paradoxal, fata de împ rat î i exprim tran ant „crezul”: în veci îl va iubi, cu toate c în veci „va r mânea departe”.

Aceasta este forma de manifestare a iubirii intangibile.

Strofa concluzie, realizat pe baza antitezei, este axat pe fr mântarea sufleteasc a C linei, înv luita de indicibilul feminin: „De-aceea zilele îmi sunt / Pustii ca ni te stepe, / Dar nop ile-s de-un farmec sfânt / Ce nu-l mai pot pricepe”. Aici, fata se recunoa te a fi o fiin a dual : una diurn , care cunoa te vidul sufletesc i una nocturn al rei preaplin al sufletului îi r mâne totu i nepriceput. Acestea sunt modalit ile de manifestare ale nostalgiei departelui.

Cei trei componen i ai triunghiului erotic din poemul Luceaf rul (Hyperion, C lina i C lin) au nevoie, fiecare în parte, atât de comunicare, cât i de comuniune.

Strofa a cincia din prima parte a poemului releva modul diferit cum Luceaf rul, respectiv fata de împ rat în elege nevoia de comuniune. Ea ac ioneaz dup impulsul de moment, c ci ce altceva exprim cele dou adverbe de timp („azi” i „mâni”) în rela ie cu verbul la indicativ prezent, care se repet i urmat de o concluzie, în componen a c reia adverbul de mod „gata” eviden iaz ac iunea momentan : „Îl vede azi, îl vede mâni, / Astfel dorin a-i gata” (s.n.). El este adeptul durabilit ii. Din aceast perspectiv , gerunziul „privind” în rela ie cu sintagma temporal „de s pt mâni” dezv luie o ac iune contemplativ . C Luceaf rul este adeptul unei comuniuni totale reiese din câteva detalii furnizate de narator: „ i pas cu pas pe urma ei / Alunec -n odaie / (...) // C ci o urma adânc în vis / De suflet s se prind ” (s.n.).

Invita ia adresat fetei de împ rat de a-l urma fie în lumea acvatic („Colo-n palate de rgean / Te-oi duce veacuri multe / i toat lumea în ocean / De tine o s-asculte”), fie în cea astral-celest („O, vin’, în p rul t u b lai / S-anin cununi de stele, / Pe-a mele ceruri s sai / Mai mândr decât ele”) dezv luie strategia Luceaf rului, în dorin a sa de comuniune.

Comunicarea între Luceaf r i C lina are loc pe t râm oniric: „o urma adânc în vis /(...)// Iar ea vorbind cu el în somn” (s.n.). La primul refuz al fetei, aceasta recunoa te c al nop ii domn este „Str in la vorb i la

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

port”. A a se explic a doua metamorfozare a acestuia. De fiecare dat , i se arat fetei de împ rat sub chip princiar: „P rea un tân r voievod / (...) // Pe negre vi ele-i de p r / Coroana-i arde pare”. Cu toate acestea, fata insist asupra hiatusului de comunicare, eviden iat ca paradox: „De i vorbe ti pe în eles, / Eu nu te pot pricepe”.

Tot din dorin a de comunicare i comuniune Luceaf rul va solicita P rintelui Suprem s -i reia al nemuririi nimb, spre a primi în schimb „O or de iubire”.

Comunicarea între C lina i C lin este facilitat mai cu seam c cei doi au aceea i condi ie - aceea de muritori. La început, fata îl respinge categoric: „Da’ ce vrei, m ri C lin? / Ia du-t’ de- i vezi de treab ”. Chiar i când pajul îi face cunoscut c este adeptul hora ianului carpe diem („...A vrea s nu mai stai / Pe gânduri totdeauna, / S râzi mai bine i s -mi dai / O gur , numai una” - s.n.), lina î i men ine refuzul, motivând nostalgia departelui: „Dar nici nu tiu m car ce-mi ceri, / D -mi pace, fugi departe - / O, de Lucearul din cer / M-a prins un dor de moarte”.

Pajul nu dezarmeaz i îi va prezenta acesteia splendorile paradisului terestru. Efectul nu va întârzia sa apar : acceptarea invita iei la comuniunea terestr e f cut din perspectiva cochet riei feminine: „Ea-l asculta pe copila / Uimit i distras , / i ru inos i dr la , / Mai nu vrea, mai se las ” (s.n.). R spunsul linei face din comunicare puntea spre dorita comuniune: „ i-i zise-ncet: - «Înc de mic / Te cuno team pe tine, / i guraliv i de nimic / Te-ai potrivi cu mine...»” În ultima parte a poemului, nevoia de comuniune a celor doi muritori este sesizabil mai cu seam la nivelul gesticii. Pentru C lin, aceasta înseamn refacerea mitului Androginului: „O, las -mi capul meu pe sân, / Iubito, s se culce, / Sub raza ochiului senin / i negr it de dulce”. C lina îi va r spunde printr-un gest similar refacerii Androginului: „Abia un bra pe gât l-a pus / i ea l-a prins în bra e”. Însa ea dore te mai mult. Ultima invoca ie adresat lui Hyperion poate fi socotita ca nevoie de comuniune spiritual : „Ea, îmb tat de amor, / Ridic ochii. Vede / Luceaf rul. i-nceti or / Dorin ele-i încrede: / - Cobori în jos, Luceaf r blând, / Alunecând pe-o raz , / P trunde-n codru i în gând, / Norocu-mi lumineaz ”. Ca atare, comuniunea cuplului C lina - Catalin apare doar la nivel trupesc, nu i spiritual. Chiar dac fata este îmb tat de amor, ea simte nevoia des vâr irii comuniunii sub aspect spiritual. A a se explic invocarea lui Hyperion ca protector al norocului ei. Refuzul lui Hyperion înseamn neparticiparea la împlinirea comuniunii celor doi p mânteni.

5

Doina DR~GU} (membru LSR, UZPR)

cer de gânduri cu un salt sfidându- i timpul i-o putere a-nchipuirii emanând f ptura lui în seninul spa iilor se înfioar i pe un cer de gânduri lunec des vâr it

ropot de lumin în duioas -ntindere spre orizont se desfac în ramuri bra e intuind izvoare-n adâncimi ame itoare pe copite caii poart în deschidere de umbre ropot de lumin

ziduri l murite în cascade de lumin cu o unduire descendent ziduri l murite cresc între mine i nimic aripi - chip de form goal se ivesc din somn profund i prosper -n atmosfera unui gând

egal nem surat strivind singur tatea egal nem surat alerg spre nesfâr itul ce se deschide gol marginile se sub iaz gândurile presimt lumina întoars -n ochiul clar deschis

sura des vâr irii sfidez legile i evadez din echilibrul meu interior sura des vâr irii - simetria dintre cereri i împliniri - se stric extensia din increat într-o lunecare de inform neales disperseaz într-un spa iu cu centrul pretutindeni

spa iul alb în afara mea în spa iul alb nelocuit desf or dep rtarea într-o succesiune de zboruri apropii tot mai mult de punct i dispar gânduri concentrice închid ultima mi care

cai nev zu i pierdut -n diferen e întorc târziu cu umbra pe umeri crescând cai nev zu i n lesc frenetic prin fiin ele ce m compun într-o ascensiune nesfâr it

ce r mâne scad dep rtarea i o mic orez pân se face punct adaug târziul pân la orizont apoi ce r mâne se umple cu vânt

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul V, nr. 6(46)/2014

Dan LUPESCU (membru UZPR)

EMINESCU Mântuitorul @întru Absolut COMEMOR M, la 15 iunie 2014, un secol i un sfert de la asasinarea fizic a Poetului Na ional al românilor de pretutindeni: MIHAI EMINESCU Asasinatul moral avusese loc mai înainte cu ase ani, într-un alt nefericit iunie: 1883, celebra, dar atât de manipulata, arestare de la b ile publice i punere în c ma de for , pentru a-l discredita total în fa a societ ii române ti.

Categoric i infam, monstruos i de neiertat, Ordinul venise chiar de la Viena. Din înalta cancelarie a unui imperiu care tia prea bine c Transilvania este p mânt românesc.

Curtea Imperial se temea cumplit c - în urma campaniei de pres a publicistului cu impactul cel mai furtunos asupra con tiin ei românilor din nordul i din sudul Carpa ilor Meridionali: EMINESCU - se putea declan a un tsunami devastator. Ale c rui valuri s-ar fi extins exploziv, ca o vâlv taie de nest vilit, din Ardeal în toat Europa Central i SudEstic . Praful i pulberea s-ar fi putut alege, într-o asemenea eventualitate, de mamutul (prusac) cu picioare de lut. Ceea ce s-a i petrecut peste un sfert de veac, în 1918-1920, dup primul r zboi mondial. i mai potoli i-l pe Eminescu!” - a a suna Ordinul, dus la îndeplinire grabnic, cu slug rnicie criminal , de toate autorit ile române de sub sceptrul lui Carol I, prin silin a doctorului Adru u. Con tiin a acestuia a mas în veci p tat de sângele curat - floare de purpur incandescent - al celui mai armonic i înalt om al culturii europene din acei ani: EMINESCU. El, doctorul u, i-a prescris, pentru o boal inventat , doze letale, din ce în ce mai mari, de injec ii cu mercur otrav necru toare. În acest mod, era exterminat luciditatea de cristal viu a genialului Poet, Cet ean i Patriot român, care v zuse lumina lumii în magica Bucovina, la Ipote ti, i crea ca un Titan în miraculosul t râm al Europei Vechi: Dacia. În lamura duhului redactorului total de la ziarul Timpul - unul i acela i cu z mislitorul capodoperelor lirice Luceaf rul, Od (În

metru antic), Povestea magului c tor în stele, Glossa, Floare albastr , Revedere, Rug ciunea unui dac, Pe lâng plopii f so , al nuvelei rmanul Dionis, toate gemene întru spirit românesc, de valoare european i universal , cu Avatarii faraonului Tla, Arheus i Umbra - vibra spiritul nemuritor al lui Zamolxe i Deceneu, Burebista i Decebal, Gelu, Glad, Menumorut, Seneslau, Litovoi i Drago Vod .. În sufletul lui EMINESCU, î i cerea, imperios, dreptul la fiin are con tiin a de neam a lui Mircea cel B trân, tefan cel Mare i Iancu de Hunedoara, a lui Neagoe Basarab, Mihai Viteazul i Matei Basarab, a lui Petru Rare , Dimitrie Cantemir, Vasile Lupu i Constantin Brâncoveanu. În zorii acestui pârdalnic i pr dalnic mileniu al treilea, când lumea întreag pare a îngenunchea în fa a dictatorilor Noii Ordini Mondiale i ai New Age, când, în România lui EMINESCU, BRÂNCU I, ENESCU, tân ra genera ie este l sat f busol , f repere (morale, civice, culturale), f o scar a valorilor i f istorie, f rectitudine i demnitate na ional -, este cu atât mai salutar ini iativa scriitorului Victor Cr ciun, pre edintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni (înfiin at acum un secol de Nicolae Iorga), de a dedica lui EMINESCU un smerit, dar luminos i t duitor omagiu, veritabil carte de c tâi a oric rui prunc i adolescent român: Albumul EMINESCU, prin care cinste te/ cinstim 125 de ani de la na terea în cer a Poetului Nepereche al urma ilor traco-dacoge ilor.

Prin acest gest - mai ales în contextul în care gâlcevile politice necontenite i mahalagismele grobiene scufund sub de ertul jafurilor/ vanit ilor de tot felul valorile cardinale, adev rate, cu adev rat ADEV RATE din România profund -, prof. dr. Victor Cr ciun ine loc, aproape de unul singur, tuturor

institu iilor statului nostru, care, în fond, sunt obligate s nu-l uite pe EMINESCU nu doar la ceas aniversar ori comemorativ, ci zi de zi, în fiecare minut i clip .

Autorit ile de pe toate palierele i de la toate nivelurile se impune s nu uite c , f EMINESCU, f modelul însufle itor i contiin a acestei valori de excep ie (din Patrimoniul Cultural na ional, european i mondial), poporul nostru cade, decade instantaneu la stadiul tribal, pre-istoric de popula ie oarecare, f niciun fel de identitate, f trecut, prezent i viitor.

Albumul EMINESCU (edi ia a doua, revizuit i actualizat , publicat în condi ii de excep ie la Editura ALMA din Craiova) are ca antemerg tor Prefa a semnat de acad. Eugen Simion, iar ca postmerg tor: Postfa a celui mai valoros critic i istoric literar din România de peste Prut: acad. Mihai Cimpoi.

Pre uindu-l înc o dat pe Victor Cr ciun, pre edintele Congresului Spiritualit ii Române ti, care, an de an, în zilele premerg toare rb toririi Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, reune te, la Alba Iulia, Capitala Reîntregirii, sute de personalit i din întreaga lume -, sim de cuviin s facem înc un recurs la memorie, întorcându-ne în urm cu 70 de ani, când olimpianul critic i istoric literar Vladimir Streinu realiza o riguroas i rafinat opera ie de redimensionare i aducere în prezent a crea iei eminesciene, printr-o suit de eseuri, cele mai percutante fiind Eminescu al vremii noastre i Eminescu, poet dificil.

La 125 de ani de la desp irea de trupul de hum al „omului deplin al culturii române ti” - cum avea s -l defineasc , ceva mai târziu, Constantin Noica pe autorul scolitorului poem Memento mori (Panorama de ert ciunilor), al c rui suflu, apreciem, este demn de Victor Hugo, cu scânteieri

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ravisante, deloc mai prejos fa de cele din opera unor Shakespeare sau Goethe -, Vladimir Streinu emitea, cu fine ea i autoritatea hermeneutului specializat în literatura român , comparat i universal , o rafal de judec i de valoare a c ror exactitate a r mas irefragabil . El consider c dou sunt ideile cele mai r spândite referitoare la Eminescu.

Prima este aceea conform c reia poetul î i are locul în societatea marilor spirite, „opera lui fiind actul de identitate universal a neamului nostru”.

Detaliind, Vladimir Streinu reliefeaz c , în con tiin a tuturor românilor cultiva i, Eminescu se afl în imediata proximitate (valoric ) a lui Dante, Shelley, Goethe, Poe, adic în restrânsa familie a spiritelor COMPLETE ale omenirii.

Cea de-a doua opinie larg r spândit este aceea a popularit ii poeziei eminesciene, pe deplin îndrept it , în condi iile în care, în ultimii 50 de ani, coala româneasc „infiltreaz în tineret sim irea poetului”. Istoricul literar apreciaz c colii „îi dator m, f îndoial , transformarea operei lui în dat fundamental a con tiin ei noastre culturale”. Atragem aten ia c eseul a ap rut, pentru prima oar , în Revista Funda iilor Regale, afirma ia privind rolul colii fiind valabil pentru perioada interbelic , înainte de „obsedantul deceniu” stalinist, îns reconfirmat , apoi, dar abia în anii ’70-’80 ai secolului XX. În viziunea lui Vladimir Streinu, al turi de lirica filosofic i de cea erotic , al treilea factor intrinsec al operei eminesciene care asigur popularitatea acesteia este inspira ia na ional . Unii pseudoeliti ti de ast zi i ignoran i de toate vârstele - consider m noi - strâmb , aproape sigur, din nas la o aseriune atât de clar a cercet torului avizat, care i argumenteaz în acest fel opinia: „Când spunem astfel, nu ne gândim numai la Doina, Ce- i doresc eu ie, dulce Românie, i La Bucovina, dar i la na ionalismul întreg din opera lui Eminescu, în cadrul c ruia motivele folclorice din lin, Ce te legeni codrule..., Revedere etc., sim mântul tradi iei culturale din Epigonii, al celei istorice din Scrisoarea a III-a i activitatea ziaristic de la Timpul, ca s nu vorbim decât de scrieri foarte cunoscute, alc tuiesc cea mai încheiat structur na ional (s.n.).” În continuare, Vladimir Streinu nuaneaz , pe acela i ton calm, în care serenitatea pune surdin eventualelor ispite sentimentalpatriotice: „În cititorii de totdeauna ai poetului, na ionalismul a putut r suna profund, adunându-i în jur o ar întreag de admiratori statornici, al c ror instinct de neam i-l as-

cultau exprimat atât de complet. Aceasta este, desigur, i coeziunea cea mai trainic a publicului românesc în jurul lui Eminescu i al operei lui. C ci, în timp ce sentimentalitatea roman ioas e o form istoric a sufletului colectiv, fa de care îns i societatea noastr manifest din ce în ce mai mult libertate, sentimentul na ional, care poate di câteodat sl biri, dar nu pauze, este realitatea sufleteasc , necondi ionat , a oric rei culturi.”

De re inut c afirma iile de mai sus apar in unei personalit i ce a ucenicit, înc din studen ie, pe lâng marele critic i istoric literar E. Lovinescu, în al c rui cenaclu a activat intens (de la un moment dat fiind redactor al revistei Sbur torul) i pentru care pasiunea fa de poezie a fost una cu totul deosebit .

De altfel, un studiu minu ios pe care i-l dedic George Muntean se intituleaz Vladimir Streinu i himera poeziei. rgind i aprofundând câmpul analizei din eseul Eminescu al vremii noastre, Vladimir Streinu formuleaz în premier absolut urm toarea judecat de valoare, pe cât de just , pe atât de expresiv i u or de re inut: „Poezia lui Eminescu este în primul rând un spectacol cosmic, pe care nimeni nu l-a imitat.

Numai câ iva poe i ai lumii au pus ca i el plane ii s se nasc înc o dat , s se roteasc hipnotici dup un calcul ne tiut i s emane misterioasa lor influen asupra con tiin ei omene ti (...) Mi carea cea mai frecvent a lirismului eminescian este astfel resorbirea con tiin ei individuale într-o ordine superioar , într-un fel de supracon tiin a lumii, ce se exprim în fic iuni proprii. Prea pu ini poe i, ca Eminescu, i-au creat (...) o mitologie, pe care neamul lor s i-o poat însu i.” În continuarea demonstra iei sale, susinut cu masive i revelatorii citate din poezia eminescian , universitarul bucure tean puncteaz : „Luceaf rul este astfel pentru noi un mit, despre a c rui semnifica ie nu ne mai întreb m azi, dup cum nu ne mai întrem nici despre semnifica ia originar a miturilor grece ti (...)”.

Ideea este reluat de Vladimir Streinu întrun alt eseu, care începe tran ant i convintor: „Între legendele noastre, dintre care Miori a i Mân stirea Cur ii de Arge ne recomand ca popor în fa a eternit ii, legenda Luceaf rului ocup un loc particular.

Ea nu este o crea ie popular , care s se fi preschimbat cu timpul în sev a spiritului nostru literar i s fi hr nit, chiar numai pân ast zi, foarte multe variate forme de cultur , a cum s-a întâmplat cu Miori a i Mâstirea Cur ii de Arge , ci e crea ia unui mare poet cunoscut, care, prin folosirea materialului poetic respectiv într-un singur sens,

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

prin des vâr ire i complexitate proprie a interzis urma ilor, poate pentru totdeauna, reluarea aceluia i motiv. Luceaf rul apar ine, adar, patrimoniului românesc de legende (s.n.) numai prin Eminescu i f o contribu ie deosebit a geniului popular, reprezentând o form superioar de cultur , un fel de proprietate spiritual a lui Eminescu, f de care este sigur c am fi fost lipsi i de ea”.

S-ar fi cuvenit, credem, ca Vladimir Streinu s fi scos în eviden cultul pe care Mihai Eminescu l-a avut fa de Voievodul Matei Basarab, a c rui sanctificare a sus inut-o prin argumente solide, plasând în prim-plan nu faptele de arme ale fostului mare boier din Brâncoveni (jude ul Olt), ci realitatea subliniat , peste secole, de Nicolae Iorga conform c reia, în perpetuarea spiritului înainta ilor s i, Întemeietori de ar evmezic , i asumase drept cel dintâi principiu al politicii sale interne i externe ap rarea dârz , neînfricat a fiin ei neamului românesc, f cându- i din Biseric un aliat de n dejde, tip rind c i religioase, ctitorind i restaurând zeci de l ca uri ecleziale, afirmându- i rolul de protector al identit ii noastre culturale, al ortodoxiei cruciate i antiotomane într-un veac, al XVII-lea, de mari uragane militare, religioase i sociale.

Documentându-se cu acribie, analizând i sintetizând faptele de ctitor ale Voievodului cu obâr ii pe malul drept al Oltului, Mihai Eminescu d un verdict memorabil, demn de a titra un capitol din istoria noastr na ional : „Matei Basarab era sfânt i de aceea avea darul clarvederii”. amintim, în context, c Publicistul de temut Mihai Eminescu cerea ritos, în editorialul publicat la 10 septembrie 1880 în ziarul Timpul, ca proiectele ini iate de ministrul Instruc iunii Publice, Titu Maiorescu, privind înv area limbii române în colile primare, nu doar în cele secundare, respectiv, înfiin area unei facult i de teologie ortodox , fie sus inute energic de clasa politic din România amurgului de secol XIX. Via a tainic i crea ia genial a lui Eminescu au avut i au, peste timp, for a irepresibil a unei tor e pe care nimeni, niciodat , niciunde nu o va putea stinge. Întrutorul întemeiat, marele istoric al tradi iilor i istoriei religiilor Mircea Eliade lansa o alt judecat de valoare de o juste e cople itoare: „Neamul românesc simte c i-a asigurat dreptul la nemurire, mai ales prin crea ia lui Mihai Eminescu. Petrolul sau aurul nostru pot, într-o zi, seca. Grâul nostru poate fi f cut s creasc i aiurea. i s-ar putea ca, într-o zi, nu prea îndep rtat , strategia mondial s sufere asemenea modific ri încât pozi ia noastr de popor de

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii un desemnat astral, un trimis dintr-o alt dimensiune, superioar , aceea numit Planul Divin. Regretatul scriitor bucovinean i parapsiholog Ion ugui aprecia (în carteadialog Despre lumea în care tr im i murim, publicat de Emilian Mirea la Editura Autograf MJM din Craiova, 2012) drept o bonifica ie pentru poporul român întruparea lui Eminescu în spa iul rii noastre, „în sensul poporul român, dup patru secole de mutilare, a beneficiat” - prin existen a genialului s u creator - „de o accelerare a evoluiei sale spirituale”. Punctul de vedere atât de ocant este sus inut în felul urm tor: „Aceast accelerare s-a produs apoi doar în câteva decenii. Vorbind de via a p mântean a marelui poet, constat m c lui Eminescu i-au trebuit pu in mai mult de zece ani (n.n în realitate: 17) ca s înal e evolu ia spiritual a românilor, apropiindu-i de tot ceea ce se petrecuse, în aproape 900 de ani, într-o ar cum este Fran a”, a c rei cultur neîntrerupt se deruleaz pe aproape un mileniu. În stimpul acestei mii de ani, în România „au fost nenum rate b i de sânge, iar Cultura era aciuit pe lâng Biseric ” - pentru ca, în continuare, comentatorul s in-siste: „Noi nu con tientiz m c apari ia lui Eminescu, în Istoria noastr , este o bonifica ie uria care ne-a fost acordat de Divinitate pentru a ne ajuta s ne ridic m din ignoran a noastr .”

Concluzia parapsihologului Ion ugui este cât se poate de limpede: „În acest fel sa reu it împingerea poten ialului românesc la nivelul Europei i al Lumii” -, dup care i adreseaz întrebarea: „Ce ar fi fost azi cultura român f Eminescu...”. spunsul vine rapid i tran ant: „Neîndoielnic, i Vasile Alecsandri este important, i el a fost un desemnat astral, dar el nu a avut decât rolul de a-i deschide calea lui Eminescu, a fost un fel de Ioan Botez torul, ÎnainteMerg torul, al c rui rol, se tie, a fost acela

grani s i piard însemn tatea pe care o are de un secol încoace. Toate acestea s-ar putea întâmpla. Un singur lucru nu se mai poate întâmpla: dispari ia poemelor lui Eminescu”.

Eminescu a manifestat, în anii 1884-1888, o pasiune uria pentru limba sanscrit , pentru filosofia i spiritul Indiei, cona ionalul nostru fiind primul poet din Europa care a tradus Gramatica sanscrit , uimindu-i pe speciali ti prin cunoa terea a numeroase nuan e, unele de mare subtilitate, din mii de cuvinte hinduse i prin caligrafia devangardi, foarte bine însu it i exersat de el. Scrierea lui Eminescu în devangardi este de o exactitate i frumuse e pitoare.

Dup un prim sejur de aproape doi ani în România (1959-1961), Amita Bhose revine pasager în România (1967), se întoarce în India, unde, în august 1969, public volumul EMINESCU: Kavita (Poezii), prima traducere în India i a doua în Asia a poetului nostru na ional. Legenda spune c Amita Bhose a înv at la perfec iune româna pentru a putea citi în original opera lui Eminescu, a o comenta în studii academice, a o analiza într-o tez de doctorat (sus inut în 1975) i a o transpune în bengali. Din acelea i motive, în 1977, ea solicit domiciliu stabil în România, dup ce î i lichideaz propriet ile imobile din India i dup ce- i transfer banii în ncile din România. O atât de mare dragoste de Eminescu este rarisim . Activitatea ei în slujba promov rii literaturii române în ara Upani adelor nu va fi, probabil, niciodat dep it de vreo alt personalitate. Încheiem aceast parantez edificatoare asupra impactului eminescian peste fruntarii amintind c , din Italia, Rosa del Conte vine, la vârsta de 35 de ani, în 1942, ca lector de italian la Universitatea din Bucure ti. Din acelea i considerente ca acelea, de mai târziu, ale Amitei Bhose, aprofundeaz cu asiduitate i frenezie crea ia ultimului mare poet romantic european, Eminescu, îi traduce numeroase poeme în limba lui Dante, Leopardi i Petrarca, scriind o fabuloas carte: Eminescu sau despre Absolut, al c rei succes fulminant atrage aten ia, la nivel continental, asupra valen elor neb nuite ale literaturii i culturii române.

Dac ar fi s deschidem la maximum zarea din care privim personalitatea magnific a lui Mihai Eminescu, s-ar cuveni s men iom c exper i în tiin ele paranormale - pentru care Academia de la Moscova a în-fiin at un institut de William cercet ri înc din 1905! - îl consider

Hogarth - Într-o tavern

Anul V, nr. 6(46)/2014

de a-I deschide Calea Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. În eseul publicat în edi ia din ianuarie/ februarie 2002 a seriei noi a revistei europene de cultur i educa ie na ional LAMURA, directorul executiv al acesteia, prof. univ. dr.

Ovidiu Ghidirmic sintetiza impecabil: „Eminescu exprim , în universalitate, spiritul românesc, a a cum Dante exprim spiritul italian, Cervantes - spiritul spaniol, Shakespeare - spiritul englez, Voltaire spiritul francez, Goethe - spiritul german, Pu kin i Lermontov - spiritul rus.” În veci t duitoare pentru poporul nostru i pentru toate neamurile lumii care cred în valori adev rate, în lumina ce vine din în imi siderale, dar i din str funduri de timp, din obâr ii imemoriale -, opera lui Mihai EMINESCU, poezie, proz fantastic , proz politic , are rol salvator, mântuitor. În vara asasin rii sale morale, poetul român avea vârsta lui Hristos, 33 de ani, din prim vara parcurgerii drumului Golgotei, a stignirii pe cruce i, apoi, a Învierii Fiului Domnului, în egal m sur Fiul Omului.

Via a lui EMINESCU a fost una jertfelnic . Moartea sa o putem asemui cu aceea a primilor cre tini - prigoni i, tortura i, uci i de împ ra i romani orbi i de trufia puterii, precum Diocle ian sau Nero. Martiric moarte - în numele adev rurilor fundamentale perpetuate peste milenii de istoria str -românilor i a românilor, a celor ce au f urit Culturile Gumelni a, Boian, V dastra, Cucuteni i Cârcea, capitala Sarmizegetusa, zecile de cet i dacice i biserici rupestre, P cuiul lui Soare i Troia, bisericile din lemn i icoanele pe sticl , civiliza iile lutului, lemnului, lânii, borangicului, inului i cânepei.

Martiric moarte - întru ap rarea, înnobilarea i Rena terea Limbii Române, a dreptului de a rosti r spicat, în marele concert al popoarelor acestei planete, dorurile, credin a, adev rurile esen iale, suferin a t cut , tenacitatea carpatin i con tiin a, totdeauna dureroas , exprimat tran ant de poetul mesianic Octavian Goga: „Mun ii no tri aur poar,/ Noi cer im din poart -n poart ”...

Cel pu in de la aceast born în timp - 125 de ani de eternitate eminescian -, avem datoria moral , obliga ia civic i cre tineasc de a ne d rui toate energiile pentru ca MIHAI EMINESCU, CONSTANTIN BRÂNCU I i GEORGE ENESCU, falnicii purt tori ai praporilor Spiritului Românesc în lume (cum îi definea Adrian P unescu), fie sanctifica i i înscri i în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Janet NIC~ (membru LSR, UZPR)

Istoria ne spune c Baiazid Fulgeru era cam tr snit. * Dup vizita lui Don Juan în Insulele Virgine, autorit ile au fost nevoite s schimbe numele insulelor. * În trecut, hunii i mongolii au dat n val ca t tarii. * Ar fi fost o tragedie s se fi întâlnit Ion Vod cel Cumplit cu Ivan cel Groaznic! * Efectiv, era un om afectiv. * Din gre eal , a f cut multe erori. * Pentru oricine, amanta e o pauz de nevast . * Indiferent dac pierdem, trebuie s câ tig m! * Sunt convins c Nicolae Iorga este un adev rat Cameleon Bonaparte al culturii universale. * De data asta, tenismenul a f cut o scurt cam lung . * S-au desp it pentru c el avea o mic problem iar ea, o mare problem . * La Poarta S rutului, au r mas cu buzele umflate. * Nu e de mirare c deputatul are tuse m reasc .

William Hogarth - Banchetul preelectoral

* To i purtau cizme, de la Vl dic pân la opinc . * La cercul pedagogic, unii profesori au dat din col în col . * Babele din Bucegi sunt cunoscute din mo i str mo i. * Marinarii sunt cre tini adev ra i, pentru c la ei g se ti mila. * Niciodat n-a tremurat de frig, întrucât a fost ofi er sub acoperire. * Dup datine, obiceiurile sunt cutume tradi ionale. * Când extremele vor s se exclud , e ceva la mijloc. * Uniunea European vrea grani e f frontiere. * Revolu ia a avut o evolu ie rapid . * Triunghiul Bermudelor e un cerc vicios. * La alegerile viitoare, aleg torii vor alege ale ii de la alegerile trecute. * Nu avea slujb , de aceea, s-a încurcat cu o femeie de serviciu. * Sta pe gânduri i urla de durere. * Când nu te mai în elegi cu nevasta, te în elegi cu ea s divor ezi. * A luat o gur de palinc i a v zut stele verzi pe cerul gurii. * De fric , diavolul s-a dus dracului. * Cu cât gânde ti mai adânc, cu atât e ti mai la în ime. * To i senatorii au votat, deopotriv , împotriv . * zând picioarele iubitei, fl ului i s-au aprins c lcâiele. * înving pericolul, femeia s-a îmb rb tat singur . * Defectul lui era c avea prea multe calit i. * La drept vorbind, oamenii au murit de când s-au n scut. * Citindu-i versurile albe, criticul a v zut negru în fa a ochilor. * Se vedea de departe c be ivul nu era în apele lui.

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Stelian GOMBO{ Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României

Anul V, nr. 6(46)/2014

In mem oriam

Mircea Vulc[nescu - @împlinirea a 110 de ani de la na]terea sa î@n p[mântul neamului românesc Introducere i câteva repere biografice Spirit enciclopedic i personalitate complex a genera iei ’27, cu o via social intens , bucurându-se de pozi ii importante în societate i de onoruri pe m sur , dar având un starlit martiric, Mircea Vulnescu este o figur exemplar în panteonul Dreptei române ti. De aceea, dorim s -l evoc m aici i acum - cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la na terea sa cea cereasc i ve nic , care a avut loc în data de 28 octombrie anul 1952, la Penitenciarul din Aiud.

Cuprins i solicitat fiind în prea multe urgen e de moment, n-a sit r gazul pentru a- i consolida opera. Toate exprim rile sale scrise sau orale, deopotriv de profunde i de minunat lefuite sunt prilejuite de solicit rile celor care îl pre uiau. Firesc i competent, a abordat subiecte i teme dintre cele mai diverse, fermecândui auditoriul. F striden e ditirambice i patetisme ieftine, a tiut s releve esen ialul în privin a românismului i a ortodoxiei. Erudit i cu o inteligen formidabil , a l murit chestiuni fundamentale pentru c i s-a cerut i nu din voin a cl dirii unei opere. Acesta pare a fi motivul principal pentru care, în ciuda notoriet ii i a respectului de care a beneficiat în epoca interbelic , posteritatea îi este modest . S-a risipit cu o superb generozitate i cu umor. În con tiin a noast public , numele lui Mircea Vulc nescu nu are nici pe departe ecoul celor ale lui Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic sau Mircea Eliade, membri ai aceleia i mari familii spirituale. Poate c dac ar fi fugit dinaintea t lugului comunist, ori m car ar fi supravie uit închisorii, Mircea Vulc nescu i-ar fi împlinit o parte din proiecte i ar fi pre uit a a cum merit .

Mircea Vulc nescu s-a n scut pe 3 martie 1904, la Bucure ti, în familia unui inspector financiar. Clasele primare le-a absolvit în Capital , gimnaziul la Ia i i Tecuci (fiind refugiat în timpul ocupa iei germane), iar liceul l-a urmat la Gala i i Bucure ti. De foarte tân r ia descoperit dexterit i de activist social: la 12 ani a devenit cerceta , iar la 16 s-a înscris în Societatea cultural „Înfr irea româneasc ”.

Din adolescen a scris poezii i eseuri („Con tiin a na ional la români”, „Cine e poetul românismului”). În anul 1921 s-a înscris la Facultatea de Filosofie i Litere i la Facultatea de Drept din Bucure ti. A fost un membru remarcabil al Asocia iei Studen ilor Cre tini din România (ASCR). În anul universitar 1923-1924 i-a satisf cut stagiul militar, ca voluntar, la coala militar de geniu din Bucure ti, unde a ob inut gradul de sublocotenent. În timpul studen iei a scris, sub influen a mentorilor i profesorilor i Dimitrie Gusti i Nae Ionescu, mai multe lucr ri filosofice: Cercet ri asupra cuno tin ei, Introducere în fenomenologia teoriei cuno tin ei, Misticismul i teoria cuno tin ei. A proiectat Sistemul meu filosofic: existen ialismul. A publicat mai mult articole în Buletinul ASCR.

În anul 1925, i-a luat licen ele în Filosofie i în Drept. În prim vara aceluia i an a participat la campania monografic organizat de Dimitrie Gusti în comuna Goicea-Mare, jude ul Dolj. Tot atunci s-a torit cu Anina R dulescu-Pogoneanu, o coleg de facultate. Începând cu toamna anului 1925, Mircea Vulc nescu a f cut studii de specializare la Paris, inten ionând s i dea un doctorat în drept i altul în sociologie. Vremurile nu i-au permis s i definitiveze studiile. În iarna anului 1927, a început colaborarea la revista Gândirea. A continuat s aib o vie activitate în cercurile cultural-religioase la Paris, unde a conferen iat în repetate rânduri. În luna octombrie anul 1928, a început s colaboreze la revista Cuvântu, unde va scrie pân la suspendarea din anul 1933 a ziarului. În anul universitar 1929-1930, a fost asistent onorific la catedra profesorului Dimitri Gusti. Apoi, profesor de economie politic i tiin e juridice la coala de Asisten Social , pân în anul 1935. S-a desp it de Anina R dulescu-Pogoneanu. Pe 27 aprilie 1930 s-a c torit cu Margareta Ioana Niculescu, o alt fost coleg de facultate, profesoar de liceu. Între timp, a publicat articole pe teme religioase, eseuri filosofice i texte de economie politic ; a mers în campaniile monografice organizate de profesorul Dimitrie Gusti; a conferen iat cu diverse ocazii i a participat la emisiunea „Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Român .

Pe 13 octombrie anul 1931a ie it în public asocia ia cultural „Criterion”, la simpozioanele c reia Mircea Vulc nescu a sus inut comunic ri. A colaborat la Via a Universitar , Realitatea ilustrat , Ultima or , Pan, Azi, Prezentul, Criterion, Convorbiri literare, Izvoare de filosofie, Index, Dreapta, Floare de Foc, Familia, Cuvîntul studen esc, Gînd românesc, Ideea Româneasc , Excelsior, de multe ori sub pseudonim. Din luna iunie anul 1935, a de inut func ia de director general al V milor pân în septembrie ’37, când a fost demis dup ce a descoperit contrabanda cu b uturi i ig ri f cut de Eduard Mirto, fost ministru al Comunica iilor. Totu i, a fost numit director al Datoriei Publice în acela i Minister al Finan elor. În acei ani a c torit mult pentru interesele statului român în mai multe capitale europene. În anii urm tori, a ocupat de asemenea pozi ii importante în administra ia na ional : 1940-1941, director la Casei Autonome de Finan are i Amortizare i pre edinte al Casei Autonome a Fondului Ap rii na ionale, pentru ca din 27 ianuarie 1941 fie subsecretar de stat la Finan e, pân la 23 august 1944. În aceast perioad , a fost asistent onorific la catedra de Sociologie a profesorului Gusti. Regele Carol al II-lea i ulterior regele Mihai I iau conferit distinc ii i mari ordine na ionale, în semn de recunoa tere pentru serviciile aduse statului român.

Orator de mare for , a conferen iat cu pasiune i persuasiune pe subiecte de la satul românesc la dimensiunea româneasc a exis-

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ten ei. Dup lovitura de stat din 23 august ’44, a revenit pe postul de ef al Datoriei Publice, unde a r mas pân pe 30 august anul 1948, când a fost arestat în lotul al doilea al fo tilor membri ai guvernului Antonescu, califica i drept „criminali de r zboi”. La 9 octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani temni grea.

Judecarea recursului s-a prelungit pân în ianuarie 1948, când instan a a men inut pedeapsa din ’46. Întemni at la Aiud, al turi de majoritatea elitei române ti, Mircea Vulc nescu a inut o serie de conferin e considerate subversive de tor ionari, pentru c le men inea oamenilor moralul. Astfel c a fost izolat, la fel ca al i 12 b rba i din celula sa, în hrubele sec iei 1. Acolo au fost dezbr ca i în pielea goal i l sa i într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care s ad . Epuizat, unul dintre de inu i a c zut din picioare dup câteva ore. Mircea Vulc nescu s-a a ezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborât, salvându-i via a. Filosoful a murit îns pe 28 octombrie anul 1952, bolnav de pl mâni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani i a l sat cu limb de moarte un îndemn cutremur tor, cu adev rat demn de un mucenic: „S nu ne r zbuna i!”.

Principalele publica ii ale lui Mircea Vulc nescu sunt urm toarele: Teoria i sociologia vie ii economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat (1932); În ceasul al 11-lea (1932); Cele dou Românii (1932); Gospod ria neasc i coopera ia (1933); zboiul pentru întregirea neamului (1938); Înf area social a dou jude e (1938); Dimensiunea româneasc a existen ei (1943).

Câteva dintre acestea au fost reeditate dup 1990, mai ales prin grija neobositului s u exeget Marin Diaconu. Numeroase alte texte de i despre Mircea Vulc nescu au ap rut într-o serie de culegeri i în mai multe publica ii periodice din ar i str in tate, începând din anii ’60.

Despre Mircea Vulc nescu i problema spiritualit ii autentice În literatura lumii este amintit uneori urm torul scenariu: eroul se te un manuscris în paginile c ruia se afl t inuit CALEA pe care el trebuie s o apuce. Scriu CALE cu majuscule deoarece este mai mult decât un drum fizic, este vorba în primul rând de un itinerariu spiritual. În textele alchimice, de exemplu, reg sim indica ii despre cum se poate f uri athanorul, matricea cu ajutorul c reia po i f uri aurul cunoa terii divine i piatra filosofal , sau care te fac atent asupra arcanelor pe care tu, ca persoan aspirând la des vâr ire spiritual , le întâlne ti în procesul interior de solve i coagula. Chiar dac sunt descrieri tehnice ale unor ma in rii sau complicate itinerarii psihologice, ele au în comun acest caracter de reper, de „puncte cardinale în haos” - cum ar spune Nichifor Crainic, de ORIENTARE, îns simpla lectur a manuscrisului nu este suficient , ci trebuie s punem indica iile în practic , în act, pentru ca procesul s poat fi des vâr it.

Imaginea de mai sus mi-a venit în minte atunci când am parcurs pentru prima dat textele lui Mircea Vulc nescu, adunate cu acribie în cele trei volume publicate în anul 1996 la Editura Enciclopedic sub titlul Dimensiunea româneasc a existen ei. Majoritatea acestor texte sunt simple proiecte, schi e, dar, citindu-le, ai sentimentul c ele spun mai mult decât o carte, sunt îns i esen ializarea problemei respective. Colegii de genera ie i exege ii de mai târziu au remarcat la Mircea Vulc nescu uluitoarea diversitate a domeniilor în care acesta se mi ca cu o u urin rar întâlnit , cu firescul pe care oamenii obi nui i îl au atunci când respir . Constantin Noica spunea: „Era chiar ceva uluitor i dezarmant pentru fiecare dintre noi: tia mai bine decât noi, uneori, ceea ce credeam c putem socoti problema noastr ”. Ceea ce fascina mai mult era, spune tot Constantin Noica,

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

„nu atât rev rsarea, cât izvorul. Ceva din ne tiutul spiritului nu înceta se refac ... Despre aproape orice vorbea Mircea Vulc nescu, î i dea sentimentul c se na te din el.” Filosoful de la P ltini sfâr ea prin a-l compara cu biblicul Noe, cel care comunica direct, firesc, cu Dumnezeu, i care a tiut s rânduiasc într-o arc jivinele p mântului. i, într-adev r, Mircea Vulc nescu a tiut s asimileze toate treptele realului i s ofere sentimentul integralit ii, de la înalta specula ie filosofic la riguroasele planuri pentru economia României i a Estului Europei, de la munca intens i sistematic la pl cerea loisirului, organizat îns i acesta cu minu iozitate.

Diversitatea preocup rilor a condus la o oarecare risipire în planul canonic al achizi iilor tiin ifice, neîmplinindu-se într-un spa iu strict delimitat al vreunei discipline precum al i colegi de genera ie. Refuzul de a sta sub „blestemul” unei singure idei, moartea, de o tragic m re ie, asumat din nou cu firescul care îl caracteriza, sunt poate cauze ale acestei neîmpliniri aparente. Constantin Noica spunea c , dac nu ar fi citit studiul Dimensiunea româneasc a existen ei, n-ar fi scris poate niciodat Rostirea filosofic româneasc . i azi schi ele, proiectele sale ofer sugestii extrem de valoroase pentru cei interesa i de o anumit problem . Un articol sau numai un rând î i pot ORIENTA utarea.

Un sentiment similar am avut când, dorind s scriu un studiu despre ortodoxismul interbelic i problema spiritualit ii, Mircea Vulc nescu, prin dou articole ale sale, mi-a orientat în mod decisiv cercetarea, deopotriv sub aspect ideatic i metodologic. Ele constituie unul din cele mai complete i comprehensive r spunsuri la problema ideii de spiritualitate intens vehiculat în cultura român interbelic . Totul a început printr-un r spuns acordat unui chestionar ini iat, în anul 1928, de revista Tiparni a literar referitor tocmai la problema dac exist sau nu o nou o „nou spiritualitate” în cultura român . Mai târziu, în plin înflorire a mi rii Criterion, Mircea Vulc nescu revenea cu un text mult mai amplu pe aceast problem .

El ini ia, de fapt, un veritabil dic ionar al no iunilor cele mai folosite în orizontul cultural al epocii. Importan a acestui demers este bine subliniat de autor: „Fiecare epoc are anumi i termeni care par a stârni un interes superior altora. Eviden ierea valorii de circula ie a acestor termeni i a sensurilor lor ajut la fixarea fizionomiei spirituale a epocii. Precizând sensul ideilor principale ale vremii i determinând valoarea lor de circula ie, dic ionarul mai poate servi de îndreptar gândului celor mai tineri, care vor s se orienteze exact fa de problemele pe care le g sesc deschise de înainta ii lor”.

Ori nici un termen nu era atât de intens vehiculat precum cel de „spiritualitate” i nici unul nu era atât de echivoc, iar una din cauze se datora sensurilor multiple pe care el le are. Mircea Vulc nescu a identificat trei accep iuni principale: via interioar , cultur , via duhovniceasc . Primul sens pune accentul pe tr irea intens a clipei, presupune entuziasm, fr mântare, pasiune. Este cultivat de omul c ruia îi plac tr irile puternice, sentimentele extreme, care se simte bine numai atunci când sufletul s u tresalt i refuz limit rile. Este evident în acest caz dimensiunea psihologizant a ideii de spiritualitate.

A doua accep ie prive te tr irea orientat axiologic, pentru un ideal, primând dimensiunea ra ionalist . Modul în care poate fi tr it aceast spiritualitate este multiplu, dup cum multiple sunt modelele culturale care pot fi urmate. În perioada sa Mircea Vulc nescu identifica trei tipare ca fiind mai r spândite: umanismul, na ionalismul integral i marxismul. În sfâr it, în al treilea sens, spiritualitatea înseamn : „via ve nic , tr ire în universalitatea absolut , în Duhul Sfânt; ascez i via mistic ”. „Caracterul interior i cel realist apropie acest sens al spiritualit ii de cel dintâi, de care îl desparte caracterul eteronom al tr irii, omul duhovnicesc nefiindu- i niciodat , sie i, lege i m sur ,

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

spune Mircea Vulc nescu. Caracterul transcendent al temeiului acestei tr iri i chipul suprafiresc în care aceast transcenden ia cuprindere în via a sufleteasc a omului duhovnicesc despart acest sens de cel de-al doilea”.

Odat l murit problema sensului no iunii de „spiritualitate”, autorul trece la o analiz minu ioas a modului în care intelectualitatea româneasc s-a raportat la aceast problem . În doar câteva pagini, Mircea Vulc nescu reu te s pun ordine într-o chestiune deosebit de complex i aparent haotic . Folosind o reprezentare „arhitectonic ” simpl i elegant , el pune în ni a cea mai potrivit pe principalii exponen i ai culturii române ti interbelice. Judecata este cusur i î i p streaz valabilitatea deplin i ast zi. Se arat , pe bun dreptate, c problema „noii spiritualit i” a fost identificat la începuturile ei, în anii 1925-1929, cu problema „tinerei genera ii”. Pe parcurs a ap rut un clivaj, semn, dup cum frumos spune Mircea Vulc nescu, c „identitatea de genera ie nu implic o identitate de pozi ie spiritual ”, iar în anul 1934, când autorul scria aceste rânduri (1), situa ia se prezenta astfel: 1. O categorie de intelectuali, în frunte cu Nae Ionescu i Nichifor Crainic, a r mas favorabil unei spiritualit i în elese ca via duhovniceasc . Aceast categorie, în care se include i el, cultiva tradi ionalismul i ortodoxismul.

2. O a doua categorie, care punea accentul pe aspectul cultural al termenului de „spiritualitate” era mai divers , având patru variet i: a. Curentul marxist, inspirat de idei ale materialismului dialectic, cuprindea nume precum M. Ralea, P. Pandrea, Anton Dumitriu, Al. Sahia etc. Principala caracteristic ar fi considerarea spiritualit ii exclusiv în func ie de lupta de clas i de determinismul economic al societ ii. b. Na ionalismul integral. În acest caz spiritualitatea de orice fel este valoroas în m sura în care reprezint „o consolidare a realiilor, o poten are a for elor i o sporire a valorilor na ionale”. Din acest curent fac parte, în opinia lui Vulc nescu, N. Iorga, A.C. Cuza, C.Z. Codreanu, O. Goga, M. Manoilescu, P. eicaru, V. B ncil , E. Bernea, M. Polihroniade etc. c. Umanismul neoclasic, „umanist, universalist, echilibrat i spiritualist” a fost adoptat de Tudor Vianu, erban Cioculescu, Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Mihail Sebastian, Constantin Noica. d. O ultim categorie, reprezentat de Lucian Blaga sau Stelian Mateescu, refuzând vreuna din doctrinele religioase instituite,

William Hogarth - Arestat pentru datorii

Anul V, nr. 6(46)/2014

resping în acela i timp viziunea umanist asupra culturii, c utând o întregire a omului prin recursul la divinitate.

3. Ultima categorie identificat de Mircea Vulc nescu, i, dup el, cea mai numeroas , ar avea drept lider de opinie pe Mircea Eliade i, al turi de el, pe Emil Cioran, Eugen Ionescu, I. Dobridor etc.

Ace tia respingând vechile distinc ii sunt în c utarea unei spiritualit i noi, iar c utarea lor cap adesea accente agonice.

Tot ce am f cut în aceste pu ine rânduri este o reamintire a unor lucruri al c ror rost este de mare importan pentru ORIENTAREA genera iei tinere de azi, un r spuns celor care sunt îngrijora i de diversitatea manifest rilor acesteia. Reamintim vorbele lui Mircea Vulc nescu: „identitatea de genera ie nu implic o identitate de pozi ie spiritual ”, iar exemplul cel mai bun este dat de propria sa genera ie cultural din perioada interbelic . Este acesta un lucru r u? Credem nu. Parcurgând „ni ele” culturale stabilite de Mircea Vulc nescu, identific m în ele colegi, prieteni ai acestuia, care, cu toate divergen ele de opinie, au slujit, cu to ii, cultura româneasc . Important era spiritul creativ i dorin a de a realiza lucruri cu adev rat importante. Cu atât mai mult tinerii de azi - în atât de multe cazuri doar epigoni, în ordinea culturii, a marii genera ii interbelice - ar trebui s fie mai pu in interesa i de distrugerea „inamicului” de idei i s dea sura adev rat a propriei capacit i creatoare. Întorcându-ne pe t râmul cercet rii tiin ifice, repet m c , pentru istoricii culturii române ti interbelice, acest text al lui Mircea Vulnescu r mâne un reper de neocolit. Ceea ce am scris în aceste rânduri îl reprezint pe Mircea Vulc nescu „al meu”, adic acele aspecte din lucr rile sale care m-au ajutat în propria orientare. Îns aceast oper este atât de divers i fecund , încât fiecare cititor al ei va resi pe un Mircea Vulc nescu „al s u”. Suntem convin i.

Pagini de dosar despre Mircea Vulc nescu Cum am mai spus în paginile anterioare, la data de 28 octombrie anul 1952 se stinge din via în penitenciarul Aiud Mircea Vulc nescu, scriitor, filozof, sociolog, economist, spirit enciclopedic i personalitate complex a genera iei anilor ’27. Între anii 1940-1941 ocup pozi ii importante în administra ia na ional , iar din 27 ianuarie 1941 devine subsecretar de stat la Ministerul Finan elor Publice, unde r mîne pîn la 23 august 1944. Onorat cu distinc ii i mari ordine na ionale în semn de recunoa tere pentru serviciile aduse statului român, dup 23 august 1944 devine, tot în Ministerul Finan elor Publice, director al serviciului Datoriei Publice.

Condamnat, la 9 octombrie 1946, la opt ani temni grea, r mâne în deten ie pân în luna ianuarie anul 1948, când instan a de judecat îi men ine, în urma recursului prelungit, pedeapsa din anul 1946. În Dosarul penal 232, volumul 23, Alexandru Marcu i al ii, din ACNSAS (dosar ce cuprinde acte cu privire la lotul II al Guvernului Ion Antonescu din care f ceau parte, printre al ii, ca i condamna i criminali de r zboi Alexandru Marcu i Mircea Vulc nescu) se afl dosarul de Penitenciar nr. 64/1952 P al de inutului K9320/1948 Vulc nescu Mircea. Arestat preventiv f mandat înc din 30 august 1946, condamnat la 20 octombrie 1948, i se alc tuie te dosarul ce-i poart datele de na tere, p rin ii, ocupa ia la data arest rii, averea la data arest rii (în dreptul c reia st scris: nimic), originea social , studiile. În josul acestei prime pagini - amprenta degetului ar tor stâng i semn tura. La fila 9 a dosarului citim o not a corpului de filaj cu dou afirma ii contradictorii: una este: „Mircea Vulc nescu func ionar de carier nu a f cut politic ” i alta: „Mircea Vulc nescu f cea parte din Guvernul Antonescu, care la 22 iunie a declarat r zboi Rusiei sovietice i este socotit criminal de r zboi.” ... „Numele s u a fost citat la Tribunalul Poporului în martie 1945. De la acea dat a fost

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în preven ie în baza unui mandat dat în aceea i cauz . Având în vedere c în spe acuzatul se g se te deja arestat preventiv în Penitenciarul V re ti, f îns s se fi emis mandat împotriva lui de tre Sec iunea a VIII-a a acestei Cur i care ordonase arestarea prin decizia criminal casat cu nr. 160 din 9 octombrie 1946, considerând fa de pedeapsa aplicat arestarea preventiv a acuzatului este impus de teama de dispari ie spre a se sustrage de la executarea pedepsei în cazul când ar fi l sat liber ... , dispunem arestarea preventiv a acuzatului Mircea Vulc nescu în vârst de 43 de ani. ... Ordon m tuturor agen ilor for ei publice în conformitate cu legea -l aresteze pe numitul acuzat i s -l conduc în arestul preventiv al Penitenciarului V re ti din Bucure ti”. Inutil, formal, c ci acuzatul se afla de mult timp, bolnav i chinuit, arestat preventiv, f mandat, în Penitenciarul V re ti.

Strig tor la cer este faptul c exist documente medicale contradictorii. La fila 32 a dosarului, pe contrapagina Foii de Transferare pentru serviciul ambulan ei emis de Penitenciarul Aiud, emis la 17 noiembrie 1947 în scopul „transfer rii afaceri judec tore ti”, este tip rit o adeverin : „Subsemnatul ..., medic al Penitenciarului Aiud certific c , examinând la plecare pede inutul Vulc nescu Mircea, am constatat c nu sufer de nici o boal infecto-contagioas ”. Alt document, contradictoriu, de la fila 13 este o „Copie de pe referatul medical - serviciul medical al penitenciarului Jilava”: „V raport m examinând azi, 10.IV.1951 pe de inutul politic Vulc nescu Mircea sufer de pleurezie stâng cu stare general rea. Se recomand internarea la Spitalul V re ti”. Semnat: medici, penitenciarul Jilava.

Cu toate c era atât de bolnav, chinuit de tuberculoz , la 20 aprilie 1951 este ridicat de la Penitenciarul Aiud de c tre organele de Securitate. La 25 aprilie 1951 Direc ia General a Penitenciarelor din Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul Eviden ei trimite adresa nr.

9947 Direc iunii Generale a Securit ii Statului: „Penitenciarul Jilava prin raportul 8540/ 1951 ne înainteaz un referat medical din care se constat c de inutul internat politic Vulc nescu Mircea sufer de pleurezie stâng cu stare general rea pentru care i se recomand internare la Spitalul V re ti. Vulc nescu Mircea Aurel fi a nr. 12/ 1951 fiul lui Mihail i al Mariei internat politic, se afl în Penitenciarul Jilava de la data de 13.I.1951. Fa de cele ar tate mai sus v rug m binevoi i a ne comunica avizul dumneavoastr asupra intern rii susnumitului de inut la Spitalul Penitenciarului V re ti pentru tratament”. R spunsul, evaziv, va gr bi moartea lui Mircea Vulc nescu: „Raporta i rela ii complete i avizul dumneavoastr cu privire la transferarea de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului

William Hogarth - Bancherii

suspendat din serviciu în urma legii de purificare a aparatului de stat”. Înc din septembrie anul 1947, Mircea Vulc nescu contractase infiltratul pulmonar TBC. O dovede te con inutul filei 1 a dosarului: la 22 septembrie 1947 Direc iunea Siguran ei Statului înainteaz Direc iunii Generale a Penitenciarelor peti ia nr. 29243/ 1947 prin care Margareta Vulc nescu din Bucure ti (so ie) solicit asisten a medical i un tratament special pentru so ul s u Mircea Vulc nescu de inut la Penitenciarul Aiud.

La fila 38 a dosarului, Curtea Bucure ti, Sec ia 4 penal emitea cita ia din 14.04.1948 prin care Mircea Vulc nescu din Penitenciarul Aiud este citat „a se prezenta în fa a instan ei în 13 mai 1948 ca acuzat pentru crim de r zboi”. Fila 39 con ine un document din 8 iulie 1947: Penitenciarul Principal Aiud trimite o not Direc iunii Generale a Penitenciarelor - Serviciul îndrum rilor - Bucure ti: „La ordinul dumneavoastr num rul 29579/ 1947 avem onoarea a v înainta al turat referatul medicului curant al acestui penitenciar cu privire la starea s ii a de inutului criminal de r zboi Vulc nescu Mircea din acest penitenciar”. Referatul lipse te din dosar, în schimb pe contrapagina unei note din 20 iunie 1947 am descifrat cu lupa câteva însemn ri cu creionul, probabil ale medicului închisorii. Ele consemneaz înr ut irea st rii s ii lui Mircea Vulc nescu, în trupul c ruia tuberculoza (în primul rând) va face ravagii pe tot parcursul deten iei pîn la moartea survenit în 1952. Aceste însemn ri medicale sunt: „Tensiunea 17 1/2 - 10, sl bire progresiv - a pierdut 40 de kg, stare de debilitate extrem , tremur turi ale degetelor, exoftalmie, tahicardie - puls 90 în repaos. Necesit examen metabolism bazal, regim adecvat”.

Nimic oficial decât aceste însemn ri pe un col de pagin . De inutul Mircea Vulc nescu, aflat în arest preventiv de un an, va trebui i poarte crucea pîn la sfâr it. Cu tot cu boala necru toare. Ce ne spun mai departe documentele din dosarul de penitenciar Mircea Vulc nescu aflat în volumul 23 al dosarului penal 323 Alexandru Marcu i al ii (lotul II al condamna ilor din fostul Guvern Ion Antonescu)? Din adresa Direc iunii Penitenciarelor i institutelor de preven ie - Serviciul îndrum rilor - c tre Penitenciarul Aiud (din 20 septembrie 1947) reiese faptul c Mircea Vulc nescu este recunoscut ca bolnav i i se aprob s primeasc medicamente i o cot suplimentar de alimente în greutate de 7 kg pe luna septembrie, precum i îngrijire medical avizat . De cele mai multe ori aceste aprob ri erau formale. De inutul nu primea nimic. La fila 44 se afl sentin a (unul dintre cele mai importante documente) prin care Mircea Vulc nescu este condamnat în acela i lot cu profesorul Alexandru Marcu împreun cu al i 15 condamna i în procesul Ion Antonescu: „Dosar nr.

1921/ 1947 - Curtea de Apel Bucure ti Sec ia a IX-a - încheiere. Deciziunea criminal nr. 27 - edin a public de la 6 februarie 1948 Curtea, pentru motivele care se vor vedea, ascultând i concluziunile domnului procuror general, în numele legii decide: condamn pe Mircea Vulc nescu, în vârst de 44 de ani, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul V re ti, fost func ionar public în Ministerul Finan elor sufere 8 (opt) ani temni grea pentru crim de r zboi. Mai condamn pe numitul acuzat la 3 ani deten iune riguroas i la degradare civic pe timp de opt ani. În baza articolului 101 din Codul Penal numitul acuzat va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani temni grea.”

Mandatul de arestare preventiv emis de Curtea de Apel Bucure ti Sec ia IX din 6 februarie 1948 l mure te, vai, episodul arest rii mandat din 30 august 1946; spicuiesc din documentul de la fila 48: „Având în vedere c prin aceea i decizie Curtea a dispus i arestarea preventiv a numitului acuzat în baza articolului 371 potrivit ruia, în caz de condamnare, instan a apreciind, poate ordona meninerea în stare de arest preventiv a acuzatului, dac nu este de inut

13

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

re ti a de inutului Vulc nescu Mircea Aurel, func ionar, fiul lui Mihai i al Mariei, bolnav de pleurezie”. Adresa din 26 mai 1951 a Direc iunii Generale a Securit ii - regiunea Bucure ti reteaz orice posibilitate de supraveghere a bolii pulmonare: „La ordinul dumneavoastr din 10 mai 1951 raport m urm toarele: întrucât din fi a personal a susnumitului ce o posed la Direc iunea General a Securit ii Statului, f a se cunoa te motivul re inerii, nu putem aviza transferarea sa de la Penitenciarul Jilava la Spitalul Penitenciarului V re ti”.

Implacabil , hot rârea Direc iunii Generale a Securit ii Statului, i pune pecetea pe soarta filozofului. La fila 6 a dosarului prin adresa din 15 iunie 1951 citim: „La adresa din 25 aprilie 1951 cu onoare v aducem la cuno tin c aviz m nefavorabil asupra transferului i intern rii în Spitalul Penitenciarului V re ti a de inutului Vulc nescu Mircea Aurel”. Finalul se precipit . C ii îl condamn la moarte dup cum reiese din schimbul de adrese de mai sus. i ca totul s fie ,ca la carte”, Penitenciarul Jilava emite o Foaie de transferare (pentru uzul vagoanelor penitenciare) în care se specific : ,De inutul Vulc nescu Mircea Aurel cu nr. matricol 12/S/1951 condamnat la 8 ani temni grea pentru faptul de crim contra umanit ii se transfer la Penitenciarul Aiud pentru executarea pedepsei”. în col ul de susstânga al formularului completat astfel este tip rit: ,Consultat i g sit tos”, în ciuda constat rilor medicale. La 28 octombrie 1952 se stingea din via , dup îndelungi suferin e fizice i morale cel ce duse „Dimensiunea româneasc a existen ei”. V fac cunoscute câteva documente ale decesului.

1) Adresa Penitenciarului Principal Aiud c tre Curtea Suprem sec ia penal din 8 noiembrie 1952: „V înaint m în original referatul nr. 877 din 3 noiembrie al serviciului sanitar al acestui penitenciar din care se poate constata c de inutul Vulc nescu Mircea Aurel care a fost condamnat la 8 ani temni grea în baza deciziei nr. 1510 din 7 august 1948 cu mandat de arestare din octombrie 1948 emis de Parchetul Cur ii Bucure ti pentru crim de r zboi a decedat în acest penitenciar la data de 29 octombrie 1952.”

2) Raportul Penitenciarului Principal Aiud din 31 octombrie 1952 trimis Direc iunii Generale a Penitenciarelor: „V raport m c în ziua de 29 octombrie 1952, a decedat în acest penitenciar de inutul Vulnescu Mircea fi a 9320/48 Aiud, suferind de miocardit i pleurezie dubl T.B.C. ... Al turi înaint m un inventar de efecte ce au fost proprietatea susnumitului cu rug mintea s binevoi i a ne da ordin ce s facem cu acele efecte, precum i dac putem anun a sau nu familia susnumitului”. Ultima copert a dosarului de penitenciar al lui Mircea Vulc nescu p streaz data ie irii, precum i felul i modul ie irii din penitenciar: Decedat suferind de miocardit i pleurezie dubl T.B.C. De inutul K 9320, Vulc nescu Mircea...

Acum, în încheiere - un gând sincer i recunosc tor despre Mircea Vulc nescu Mircea Eliade i Emil Cioran au plecat, Mircea Vulc nescu a r mas.

Eliade i Cioran au f cut carier în Apus, Vulc nescu a f cut pu rie în ar . Eliade i Cioran i-au petrecut via a în scris, Vulc nescu i-a petrecut-o în moarte. Au f cut bine Eliade i Cioran c au plecat? A cut bine Mircea Vulc nescu r mânând? Dac Eliade i Cioran ar fi murit cu Vulc nescu? Dac Eliade ar fi devenit informator al securit ii i Cioran redactor- ef la „Scânteia”? Dac Vulc nescu ar fi plecat s fac o solid carier universitar în Occident? Dup 50 de ani de mizerie comunist ne d m seama c nici una dintre ipotezele de mai sus nu ar fi schimbat cu nimic soarta României. Un mare intelectual în plus în exil, doi mari scriitori în plus mor i sau tic lo i în pu rie

Anul V, nr. 6(46)/2014

n-ar fi afectat liniile generale ale tabloului. „Martirul Emil Cioran!? i ce dac !”, s-ar fi r stit Nicolae Ceau escu. „Vulc nescu de la Yale?!

Cine-i la?” s-ar fi constipat Bobu. Renun i la destin pentru o carier ?

Dar dac singurul destin i-e cariera? i dac sunt al ii care nu vor s urce decât treptele ierarhice ale destinului? Amintirea unora st ruie în biblioteci, a altora în calendar. Mul i dintre cei care sunt în calendar sunt i în biblioteci; câ iva dintre cei care sunt doar în biblioteci ar merita s intre-n calendar. România, ara lui Eliade? România, ara lui Vulc nescu? Dar ce este România? În cel mai bun caz, ara lui Eliade i Vulc nescu. Poate c România mai exist doar pentru c Eliade a plecat i Vulc nescu a r mas. Poate c România exist în ciuda faptului c Eliade a plecat i Vulc nescu a r mas. De ce l-am izgonit pe Eliade i de ce l-am ucis pe Vulc nescu? De ce nu l-am ucis i pe Cioran? De ce a scris Voltaire Candide? Dac nu ar fi venit comunismul i ar fi r mas cu to ii în România, poate c Cioran ar fi ajuns i plictiseasc publicul cu ve nicele-i agonii, poate Eliade ar fi ajuns un fel de Nicolae Iorga, admirat pentru cuprinderea intelec-tual dar bârfit i chiar detestat pentru megalomanie, poate Eugen Ionescu ar fi fost cel mai mare critic literar român în via , iar Mircea Vulc nescu ar fi continuat s se îngra e spre necazul acestuia din urm .

Poate c Eliade, Cioran i Vulc nescu au fr mântat de-a lungul anilor multe din întreb rile de mai sus. i-au putut ei g si vreun spuns? Nu tim. În anumite împrejur ri, istoria devine biografie, se adânce te în suflet i curge, lini tit sau dureros, printre isturi i spade. Alteori, biografia devine istorie. Când a murit Socrate, înv ceii au stat cu el i i-au descris ultimele zile. Când a murit Iisus Hristos, ucenicii au stat cu el i i-au anun at Învierea. Când a murit Mircea Vulc nescu, ucenicii i prietenii îi erau în exil sau în temni e. i totu i cineva i-a fost al turi. Nu a murit singur. Nici în agonie blasfemiatoare. Ci cu o împ care a tuturor întreb rilor: „S nu ne r zbuna i!”

Cei mai mul i oameni judec succesul unei biografii dup ecoul pe care îl are. Dup zarva produs . Dar mai sunt i traiectorii care produc t cere. Nu t cerea penibil sau ironic , ci t cerea rotund a desc tu rii. O t cere cu miez de imn. Cum te fere ti de istorie?

Fugind din calea ei? Imposibil. A fugi din calea istoriei înseamn a colabora cu ea. Scriind?! Curgi odat cu timpul. Cl de ti ruine. Teaduni într-o oglind care se sparge în realitate. Dar dac te reculegi într-o t cere atât de adânc i grea încât în jurul t u istoria se face lini te? T cerea nu se tirbe te, nu trebuie tradus , nu-i trebuie note de subsol i nici edi ie critic . Doar un autor onest. Istoria, o clipit .

Lupta, o respira ie. Mircea Vulc nescu - scriitorul a patru volume de opere? Da. Un om care i-a f cut datoria? Desigur. Dar, mai presus de toate, cavalerul unei mari t ceri. Care este pe rod. adar, cei alunga i din turnurile babilonice pot bate la por ile cet ii noului Ierusalim - cel bisericesc i ceresc ce „nu are trebuin de soare, nici de lun , ca s o lumineze, c ci slava lui Dumnezeu a luminat-o, f clia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Via a, opera i activitatea lui Mircea Vulc nescu, cu alte cuvinte, sunt de referin în domeniul istoriei i a spiritualit ii autentice, care ar trebui s se afle la îndemâna tuturor celor ce cred c „Biserica este cetatea pe care nici por ile iadului nu o vor birui”!...

Surse bibliografice de referin : - revistele: Rost, Atitudini, Gândirea (serie nou ), Puncte cardinale, România literar , Dacia literar , Lumea credin ei i Lumina; - site-urile: www.crestinortodox.ro, www.fericiticeiprigoniti.ro, www.foaienationala.ro, www.memoria.ro, www.promemoria.ro, www.razboiintrucuvant.ro, www.theologhia.ro, www.razboiulnevazut.ro, www.sanunerazbunati.ro - i multe altele...

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

George FILIP (Canada)

- versuri pentru copii Surprinz tor, enigmatic i inepuizabil, poetul George Filip ne încredin eaz un grupaj de versuri pentru copii. Cu o candoare dezarmant mi-a m rturisit c versurile au fost scrise acum... 55 de ani, în România. Îl întreb de ce nu le-a d ruit copiilor pân acum? „Din cauza cenzorilor din editurile comuniste, stimat d-n Doina. O parte dintre ele... Vise Colorate - mi le-a publicat regretatul poet Cezar Iv nescu, la Ia i, în editura Junimea, abia în anul... 2006.

Aceast a doua parte - Vise desenate - plânge i-acum pe la por ile editurilor, mult mai ferecate decât cele de odinioar .” Îi mul umim poetului George Filip pentru toate visele lui împlinite sau nu - pe care ni le încredin eaz spre publicare, în premier absolut ! (D.D.)

FOC DE TAB Muzic i joc de stele În amurgul roz, v ratec; Un moment de vis când Luna, Luna arde - pe jeratec.

Sparge noaptea o trompet , Tor ele se-aprind în dansul Sufletului rupt în dou Ce î i cump ne balansul.

Arde sacru focul sacru Pân în aripi de fluturi i de gânduri leg nate În a inimilor ciuturi. .

Ochiul M rii st de veghe Ca nesomnul în cetate.

Nu-i r gaz pentru uitare Cât timp inima se zbate.

Magii marilor dorin e, Tinerii acestei seri, Azi alearg c tre mâine, Mâine vor fugi spre ieri .

Fie via a ve nicie, Cum ne e dorul de tare, Când se duc... se duc cocorii i în inim ne doare .

Schimb i sufletul cu mine: Ia un dor i d -mi un dor ne fie - amintirea Zvelt catarg pe viitor...

ZÂMBETE DE OCAZIE a sosit circul în pia cu lumini - o feerie. printre altele, în via i-asta e o bucurie. dintre to i i dintre toate

mie - clownii îmi sunt dragi. stau în cap, se dau pe roate, se împiedic -n n dragi, spun la otii, fac la glume, de sub farduri zâmbesc hâzi, de te treze ti prin lume, musai: trebuie s râzi! ...dup un spectacol mare, lâng-un clown m-am dus furi avea fa a zâmbitoare ca în poz - pe afi i-n cabina lui de tain fardul fals când i l-a ters, dezbr cându-se de hain i de zâmbetu-i pervers, clownul meu purta pe fa ridul nop ilor târzii ... i-a plecat circul prin via mai râd i-al i copii.

MII DE ZMEIE Într-o zi porni s zboare Peste bolta sinilie, Ca un sol trimis spre Soare, Un zmeu mare... de hârtie.

Zvonul ager, bat -l vina, A dat printre vârste roat i la locul cu pricina Strânse-n zor pu timea toat .

- Ia prive te cum mai urc ...

Murmurau voinicii-ntr-una, - Norii s nu-i dea de furc !

- S nu-l spulbere furtuna!...

Iat , sus, ca o sfârleaz , Zmeul str juie seninul; Cine, vreau s tiu, cuteaz îi curme zborul, linul?

Hai copii, s lta i oriunde, tre Soare mii de zmeie

SUR TOARE

Îmi zicea cândva un pom: - Piciule, e ti pui de om.

Tu nu vezi?, eu într-o sear Cresc cât tine, într-o var .

Toamna, când ne m suram, Pân-la glezna lui eram, Prim vara, prin gr din i-n priviri strânge i arzânde I-ajungeam pân-la tulpin .

Str luciri de curcubeie!

Sigur, pomul n zdr van -ntrecea din an în an.

ORA E CU TRANDAFIRI ...Într-o bun diminea Via a m-a pornit spre via .

Soarele r sare dintre trandafiri Pomu-n prispa casei mele Când coco ii-n zare sun clopo eii A r mas proptit pe stele. i se-aprinde ziua cu petale ro ii Dup timp, dup r stimpuri, : Din care respir briza calm - zeii.

Nu tiu-n care anotimpuri, Timpul ce ne este dac nu un dor M-am întors matur, acas .

Ce-n gr dina vie ii, pur, ne înflore te?

Pomul meu cu umbra deas Printre trandafirii din oceanul ro u Se-ndoia sub flori, c runt Vârstele spre via calc tinere te. i era ple uv... m runt Ap vie toarn ziua printre flori - Pomule, de ce te tremuri, i încerc o raz s-o ademenesc; Nu ne m sur m ca-n vremuri?

Trandafirii ro ii îmi mângâie mâna Iar acum, nu i se pare, i de sub petale zeii îmi zâmbesc.

Tu e ti mic iar eu sunt mare?

Soarele r sare dintre trandafiri ...Drept Moral , pas -mi-te, Dar de ro ul zilei înc nu m tem Timpu-a curs pe nesim ite!

Cât îmi st -n putere s respir ca zeii Trandafirii vârstei - din acest poem.

RA ELE DIN VIS

SEAR DE DANS

ra ele... aceste ra e prin voca ie sunt ca e !

Dun rea albastr curge mai albastr nu tiu dom’le cum se face Ca un brâu ce-n trupuri se îndoaie. fiindc dumnealor le place Bra ele pereche ard de fierbin eala la taifas în zori s stea Captivant-a valsului în ploaie. tocmai sub fereastra mea.

Joc de-a ne tiutul, jocul de-a vr jitul ti i ce dulce-i somnu-n zori.

Strânge în vârtejuri dansul s lt re mai sup r - uneori Ca pe-un fluviu care spre eternitate pe aceste l re e Curge prim vara slobod -n dezghe . care-n loc s stea-n cote e Floare de lumin în cosi -i cânt îmi sparg somnul, dumnealor, Unei fete, fat -alb , f nume; ca un ceas de tept tor.

Palma ei se strânge mic într-o palm ce-o fi discutând atât, De b iat cum altul nu-i fecior pe lume. edea-le-ar boabele-n gât!

Dun rea albastr curge mai albastr . ca s scap de-aceste ca e Jocul de-a vr jitul, jocul ne tiut strâng cu ciud perna-n bra e Captivant - al valsului prin ploaie i când mama le d oarz Bate-n puls cum înc ... înc n-a b tut... eu visez... ra e pe varz !

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentin SMARANDACHE (SUA, membru USR)

Jurnal

Anul V, nr. 6(46)/2014

japonez

PostDoc î @n |ara Soarelui-R[sare

Prof. univ. dr. Florentin Smarandache, de la Universitatea New Mexico din Statele Unite, descrie în aceast carte studiile i cercet rile sale tiin ifice postdoctorale în matematic , precum i seminariile i conferin a interna ional la care a participat în perioada 20122014, în Japonia.

La Conferin a Interna ional de Mecatronic , organizat de Universitatea de Agricultur i Tehnologie din Tokyo în septembrie 2012, precum i la seminariile sus inute la Universitatea de tiin e din Okayama i respectiv la Universitatea din Osaka (2013-2014), autorul a prezentat articole privind Logica neutrosofic i mul imea neutrosofic , Teoria Dezert-Smarandache, i Metoda reducerii - în luarea de decizii bazate pe multicriterii, împreun cu aplicarea acestora la robo ii mobili.

Pe lâng activitatea sa tiin ific , autorul a vizitat i muzee, temple, castele medievale i gr dini nipone în mai multe ora e (Tokyo, Okayama, Fukuyama, Hiroshima, Kurashiki, Osaka i Kyoto), i a colaborat cu profesori, cercet tori i studen i japonezi de la aceste trei universit i în scrierea de articole i c i tiin ifice.

Mul i studen i asiatici sunt trimi i de guvernele lor s studieze în Japonia.

Trei mari companii î i au sediul în Osaka: Panasonic, Sanyo i Sharp.

Pe profesorul Inuiguchi de la Universitatea din Osaka l-am cunoscut prima dat la Conferin a Interna ional de Calcul Granular din Kaoshong, Taiwan, în toamna lui 2011.

Am fost cazat la Casa de Oaspe i (Machikaniyama Kaikan) a Universit ii din Osaka, etajul 2, camera 205.

Seara, am cinat la cantina Universit ii, apoi am mers la laboratorul lui Inuiguchi, unde am discutat planul pentru cele trei zile „osakaiene”.

Am z rit în biblioteca din laborator i ultimul volum editat de mine i Jean Dezert, „Advances and Applications of DSmT in Information Fusion” (2009), i m-am bucurat. În schimb, am primit o carte editat de VanNan Huynh, Yoshiteru Nakamori, Jonathan Lawry i Masahiro Inuigushi, intitulat „Integration Uncertainly Management and Applications” (2010), dedicat unor profesori de care tiam: dr. Michio Sugeno (integrala Sugeno) i dr. Hideo Tanaka (pionier în programarea matematic fuzzy).

Cartea se înscrie în colec ia „Progrese în Calculul Inteligent i Calculul Soft”, care cuprinde mul imile fuzzy, mul imile brute (rough), re ele neurale, calcule evolu ionare, logic multi-valent , judec i probabilistice i eviden iale. Incertitudinea se datoreaz fie întâmpl rii, fie erorilor de m surare, fie subiectivit ii sau lipsei de informa ii. Departamentul de Inginerie Mecanic Inteligent din Okayama mi-a f cut cadou un vas de ceramic local .

Lucrarea „Neutrosophic Crisp and Neutrosophic Crisp Topological Spaces”, împreun cu dr. A. Salama i V. Kroumov, la care am lucrat iarna aceasta, a fost acceptat spre

publicare de revista Universit ii din Okayama, Bulletin of Research Institute of Technology.

10.01.2014 - M-am îngr at atât în sejurul japonez... c nu mai încape nici cureaua la pantaloni!

Managera de la Casa de Oaspe i din Osaka mi-a pus în bra e regulile camerei.

Umblat numai în papuci. De oprit aerul condi ionat, înc lzitorul, televizorul când ies afar . Dup baie, pune ventilatorul ca s usuce. Pot telefona numai în cadrul Universit ii din Osaka. În rile dezvoltate, dup câte am observat eu în peregrin rile mele, legea este sfân. Seriozitate. Munc . Scumpete. Disciplin . Îmbinat educa ia cu pl cerea.

Japoneza cu litere latine se cite te ca-n român , cu pu ine diferen e: chi = ci; che = ce; ki = chi; ke = che; ts = tz = ;

yu = iu; ji = gi; sh = ; ye = ie; je = ge;

ya = ia; yo = io; gi = ghi; ge = ghe.

Japonezii au trei scrieri: - Kangi (cu ideograme împrumutate din scrierea tradi ional chinez ; de când cu Mao Tse Dung, au fost simplificate); - Katakana (pentru patronimele str ine); - Hiragana.

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În scurtul contract pe care l-am semnat cu Universitatea din Osaka, erau texte cuprinzând cuvinte în toate cele trei scrieri. Caracterele katakana sunt unghiulare, iar cele hiragana curbice. Kangi sunt mai stufoase (ca pictogramele). În scrisoare le deosebeam i eu. În cultura nipon , culoarea prezint mare importan . Felurile de mâncare arat ca ni te ghivece de flori. Parc i-e team s le atingi, ca s nu le strici frumuse ea. in minte întâia oar când am schimbat avionul pe aeroportul Narita i stewardesa de la Japan Airlines, în 2012, ne-a adus o „tabl de ah”, i-n fiecare tr el era câte un fel de mâncare: de culori diferite toate! Nu mai v zusem a a ceva! Un mozaic culinar.

Aglomera ie mare-n trenurile Osak i.

- Dar s vezi în Tokyo!, râde Masahiro.

Japonia este suprapopulat .

Donat ultima-mi carte, „Introduction to Neutro-sophic Measures, Neutrosophic Integrals, and Neutro-sophic Probability” lui Masahiro i revista „Progress in Physics”, vol. 3 i 4/2013 (editori: D. Rabounski, F. Smarandache, L. Borissova) la biblioteca Universit ii din Osaka.

Prezentat diapozitivele (slides) din Okayama i la Universitatea din Osaka, Laboratorul Inuiguchi. Dintre profesorii care au asistat: Masayo Tsurumi i Yoshifumi Kusuroku, de la Universitatea din Osaka, i Tomoe Entani, de la Universitatea Hyogo, care venise din ora ul Kobe (la vreo 20 km de Osaka). i, bineîn eles, prof. Masahiro Inuiguchi de la coala de tiin Inginereasc din cadrul Universit ii din Osaka, campusul din Toyonaka. Celelalte dou campusuri sunt: Saita i Mino.

Dintre studen ii la doctorate i masterate: Puchit Sariddichainunta (din Tailanda), Hamakawa Takuya, Okumura Akira etc.

Secretara printase prezentarea mea despre TDSm i, surprinz tor, revista „Neutrosophic Sets and Systems” (vol.1/2013). A doua prezentare, despre logica i mul imea neutrosofic , am accesat-o pe internet, în site-ul de la UNM. Toat diminea a am conferen iat i r spuns la comentarii.

La 13:30, alt prezentare: „ –Discounting Method for Multicriteria Decision Making”, deoarece doi profesori japonezi, Tomoe i Masahiro erau interesa i în probleme privind luarea de decizii (management ingineresc). Articolul era pe internet i l-au multiplicat. Am prezentat pe bord exemple unde metoda AHP a lui Saaty nu se putea aplica, îns á–Discounting MCDM mergea. Din partea Universit ii Osaka, am primit un bonus de 30.000Y (aprox. 300$).

17

George POPA (membru USR)

Tu, inima mea sfânt …

Cerc sfânt O, inim , i-e suflul venit din ce departe, Zvâcne ti în ritmul c rui alt cer de-o lung via , De n zuit-am înc din prima-mi diminea Spre-un dincolo ce zilnic îmi fulger în Carte?

Ce vezi tu peste jocul pierdut via -moarte?

Noi am cântat via a, de i am sângerat i zboruri încercat-am deschise peste stele.

N-a fost o bucurie închis sub z brele, Ci din avântul nostru aripi a-mprumutat Acel zbor spre-un rm ultim n scând neîncetat.

Ce sfinte plenitudini tu îmi pulsezi în viers, Ce suflu geam n dintr-un preludic univers!

Departele i adâncul Muzica este o esen

mai înalt decât filozofia.

Beethoven Deschis-am drum spre stele, i-om coborî pe Marte, Iar gândul nostru suie Mereu tot mai departe, În spa ii, f spa ii. În timpuri f timpuri, Translume, transposibil, Mai sus de orice limburi.

Dar c tre-adâncul nostru Nici un drum nu ne poart E-un infinit lui însu i Ascuns. Dar este-o poart Nu întru-a cunoa te, Ci spre transfigurare.

E muzica. În unda-i Uitare-i i-ncântare Un dincolo de dincolo Mereu reînceput, Sublim sfâ iere În moarte,-n absolut.

Anii mei de crin, anii mei de rou , v-am fost pelerin între rmuri dou omenesc-divin.

Voi mi-a i dat tiparul din lut sfânt suind i mi-a i dat preaclarul, unde fulgerând cerul, nehotarul.

Cu un verb de rou , cu aripi de crin scris-am Carte nou , dar s v-o fac vou , cei cu gând divin.

Demiurg de rou demiurg de crin, în ce hain nou voi fi mai deplin dincolo de-amin?

Treptele Lui Leonida Maniu, eleatul „Un foc al mor ii-i via a”, clamat-a Heraclit.

Dar a salvat-o-n ceruri, nestins , Parmenide.

Iar Platon în Idee vecia îi deschide.

Cât adev r e-n cele trei trepte, i cât mit?

- Dar ce sublim e dansul gândirii, de silfide!

Ci treapta cea mai nalt , mai sus de orice-azur E zborul f cap t în transposibil pur.

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Nicolae M~TCA{ (membru USR)

În moment cumplit de criz , ne-o confirm i hu ulii E-n concediu Sânt-Ilie i nici câl i de nori în zare.

Dintr-un fund de schit rupestru lin adie paraclisul.

Escadrile - pâlc de vulturi - patruleaz viu abisul, Scamotând cu m iestrie trenul lor de-aterizare.

Un iz de mal din perl sau de t ciuni din vatr .

De-ar fi s trag oblonul când soarele r sare, De n-a mai ti ce-i plânsul ori n-a mai ti s cânt, De n-a sim i durerea pe tine când te doare Ori inima în muguri o floare când înfloare, De-a fi un viu cadavru i n-a mai fi ce sânt, La ce-a mai face umbr truditului p mânt?

Stânca n-o înghite-abisul cât dureaz compromisul.

Muntele nu-astup h ul cât e pace la hotare.

De se-ntâmpl ,-n moratoriu, doar o mic provocare, Se-ncâlce te tot de-a valma: iadul, huma, paradisul.

Când un abis înghite cor bii, avioane

Coborând din pisc spre vale, un turist, pus pe bravad , Fu-nghi it cu tot cu stan ca-n adâncuri bermudeze.

Când venir salvamon ii i colegii s -l salveze, Tocmai terminar prânzul escadrilele de prad .

m vina doar pe criz , ponos, predestinare i doar pe ici-pe colo pe factorul uman.

Au nu de-aceea oare orbec im pe mare i nu se vede-n zare nici zare de liman?

Mai dihai decât l custa s-au plodit, îmi spun hu ulii, , de scape i de pe stânc , te m nânc de viu ulii.

Un ageamiu nu suie - în curs - la volan, Dar urc foarte lesne în vârf la guvernare.

Se coco eaz -n tronul m ririi princiare Un tip ce mai s-afunde-un „Nahimov” sau „Titan”.

i omu- i pune-n pâine voin a, volintirul Un arbore- i înfige ca sonda r cina Din miezul vlav al humei s i umple ochi potirul, Din care, degustându-l, s soarb elixirul, Uitând c-ar fi pe lume securea, pa achina. i omu- i pune-n pâine voin a, volintirul, Astup gura beznei, î i str juie lumina i-n iure ul vie ii, tergând sfoiagul, tina, O clip tihn n-are, de parc -i ve nic firul.

Cum i-l îndreapt int , seme , spre ceruri, zborul, N-aude cum la umbra-i î i pune din i toporul i nici cum se înclea în trunchiu-i tare, pomul.

Pornit s -nfrunte totul în drum, orbit, nici omul Nu vede luciul coasei sub briza sticl -a cútiei i nu-l opre te-n cale tot aurul Iakutiei.

De-ar fi s trag oblonul când soarele r sare Beton cât prinde v zul. i-e capul ca o piatr .

Palate-n cuiras î i par ma ini blindate.

Stau cur i împrejmuite cu ziduri de cetate i nici un om. Ici-colo câte-un dul u mai latr .

Ca-n bunc r înhumat , o lume egolatr i scald ochii-n taler i dr muie carate, Neb nuind ce pre au, în alte lumi, uitate,

7

Anul V, nr. 6(46)/2014

Când un abis înghite cor bii, avioane, Ne lament m în fa a unor erori umane.

Mass-media transmite o tire gri, banal : În zbor p lindu-l somnul, pilotu-n pat o terse, Încredin ând timona frumoasei stuardese.

O fi banal tirea, dar fapta-i criminal .

De nu te-nsori cu mine sau de crâcne ti, iubire Nu reu i s ias Venera din antreu, Galateea-l pune pe Piggy pe frigare: -De ce te-ai dus la Venus s-o rogi s -mi dea suflare?

Ai fi putut prea lesne s rogi supremul zeu. i dac m iubeai tu, cum zici, a a de tare, Ca Eros pe Psyheea i dracul pe-un ateu, De ce nu-mi dai o coast , altoi din trupul t u Pe trunchiul suplei mele statui nemuritoare? a eza i pe soclu o simpl muritoare, -mi duc în spate anii, apoi s mor i eu?

De ce m dezgoli i tu, m ierte Dumnezeu, fiu eu manechinul al artei statuare?

De nu te-nsori cu mine sau de crâcne ti, iubire, tii c vei r spunde penal de h uire.

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Daniel MARIAN

Iubirea predefinit[, de la sine @în\eleas[ ]i mai departe... plou / i noi n-am terminat de iubit.” Poate aici ar fi momentul în care s zicem: „Tr zneasc-o-n ea de iubire, da’ n-are cum !”...

Necesarul de cuvinte este pe m sura aceluia de imagini, mai departe mergând în tr iri.

Un fel de redundan clocotind dup o cascad în fa a unei m ri tulburi dar frumoase.

Iat : „vine/ spre vârsta mea/ uneori incert / i-mi cade/ la picioare/ ca un înger/ fugar./ nu renun / s i exercite/ rebeliunea erotic / devenind puternic./ apoi se dizolv / în mine,/ ca o ploaie/ de prim var / reav i surd .”.

Este un ascendent al poetei, de la prealumescul-voit, la nivelul dimensiunilor ei, deocamdat nem surate, doar putând fi a cuprinse cu tot dragul...

De altfel, de ce nu, la rândul meu, vreau cuprind totul în bra ele sim urilor, îmi asum riscul de a fi sf râmat fulgerat f cut pulbere de vreun zeu!... „ai plecat/ între dou s ruturi/ doar e arfa alb / din jurul gâtului meu/ i-a rostuit/ singur tatea.” De asta mi-era tea, c e iar i iubirea i nu e... Dar, vorbind despre poezie, e tocmai aici!

Hogarth - Portretul c pitanului Thomas C.

Într-un spa iu reveren ios, plin de îngeri i eventual cavaleri, dar sigur de domni e, e absolut normal s se întâmple chiar pân i basmele deopotriv cu o eventual de la noi de aici realitatea. În timp ce eviden a este distrug toare, dincolo ar mai putea fi ceva cu totul altfel. Suntem, ne asum m a fi, dar ne gândim mai departe. Ceea ce înseamn utarea, pân la urm ar putea fiind prin preajm la Daniela Moldoveanu într-un instinct imediat, de pe undele c ruia ajungem la un fel de instan a a-zis dar zis , mai greu de crezut - dar unde - se împart foile zilelor/ nop ilor precum dreptatea cea h zit doar pentru zei, unii dintre dân ii fal i, prea pu ini adev ra i.

A nu se ti cum po i p i în dualismul frumos elegant i atroce r spicat numinduse dragoste, a fi direct în untrul s u, ca întro cochilie în care se cern toate gemetele, vaietele i spumele de peste o mie i una de ri. Ehe, ar zice oricine-ar zice, e atât de simplu, dar vino de vezi... „nelini tit i goa/ (miros de cafea proasp )/ te furi ezi sub

ternuturi de ferig / ca o Regina african / lâng b rbatul Zeu./ ultima noapte/ sau prima dintre renun ri,/ atât de fantastice,/ c utând paharul cu vin/ i fondanta uitat / vino.../ se pierde/ în ecou/ ca poezia ta”.

Excelen a sa identitatea femeii depline chiar i în puterea cuvântului, este explicit : „câte poeme au scris/ pe coapsele tale b rba ii/ un ceas ruginit te de teapt / ca un soldat nemilos/ prin magia anilor/ ploaia love te-n cuvinte/ femeie, d frâu liber/ cailor albi/ pleac între dou s ruturi/ l sându- i gândul/ s i împiedice/ mersul.” spune c e o dragoste dinspre sublim înspre periculoas (ceea ce exist sigur, v spun eu...), atunci când din mersul leg nat pe tocuri apare pantera ascuns ... „nu divaga/ cu mine în pat,/ implor -m s i amintesc/ cum e s faci,/ dac ai fi,/ dac a fi./ te-a provoca/ doar cu o c ma ,/ nimic sub ea,/ nu-mi amintesc culoarea./ un trandafir pe birou/ care se deschide/ m invit ./ în minteami -/ o partid de sex/ i o pitzi neru inat ./ în bluza cu un decolteu generos/ vreau s mi a ez dantela,/ m cuprinde o dorin nebun / i-mi ating accidental sânii./ îi scot/ pentru a fi s ruta i/ în caz c vei trece peaici./ ar r mâne e arfa bej de la gât/ s se desfac ,/ trofeu ultim/ al iubirii tale.” i, cu mare sfial , a ad uga, ar fi iubirea pe care nîmp i-o cu nimeni, chiar amintindu-mi de o iubire nedus pân la cap t...

Frumoas trebuie s fie i rebel sigur e, precum rena terea-n cuvinte, privindu-se cu dragostea-n oglind , ea - „Un Rac sentimental”, vine de m zgâl âie înainte de un probabil ceas al p sirii, bine, nu pe mine, pe un tu nedefinit, dar astfel simt... „diminea a tine/ o piramid / f enigm ,/ te las/ plajei pustii/ s te spele/ de mine/ la ceasuri târzii/ de septembrie”. Într-o oarecare m sur de oarecare vreme, vine, s zicem, o-mp ciuial a sor ii, în care „te-a reface/ din lacrima nop ii/ pentru c trupu-mi/ s cad în p cat/ acolo unde lumea se ascunde/ de ochiul blând al toamnei/ m aflu/ în plin revolu ie cultural / cer ind firimituri de atingeri/ lipite pe vârful degetelor/ i-e team de fulger/ când

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 6(46)/2014

Mariana P^NDARU-B^RG~U (membru USR)

Nimicitorul de Cuvinte „Penumbra peni ei” i „Harem de cuvinte”, dou c i, acela i autor: Daniel Marian.

Un autor pe care îl cunosc de mai bine de 30 de ani, din timpul când era un licean timid, dar cu o inteligen remarcabil , cu dragoste de carte i mai ales de literatur . Care venea în cenaclul „Ritmuri” - cenaclu condus pe atunci de Valeriu Bârg u - i ne citea din primele sale încerc ri poetice. De la bun început Valeriu a admirat dorin a lui de cunoa tere, iste imea i talentul s u, spunându-mi: „Copilul sta este talentat. Dac se ine de treab , o s ajung departe. O s fie un poet bun.” Urmarea a fost c Daniel sa bucurat de o simpatie deosebit din partea lui Valeriu. Valeriu vedea în el un demn urma , acordându-i toat încrederea sa i, atât cât a putut, i-a urm rit traiectul nu numai în plan literar ci i uman. Uneori, când Daniel îi vorbea despre proiectele i inten iile sale, Valeriu îl încuraja i îl sprijinea cu tot dragul. Era, dac se poate spune, copilul s u de suflet.

Dar via a e a a cum e i destinele oamenilor nu sunt numai drumuri drepte, ci i marcate de fracturi neb nuite, neîn elese, netiute, necunoscute...

De ce l-am numit pe Daniel Marian - dup lecturarea volumelor sale - nimicitorul de cuvinte? Am s m explic pornind de la ceea ce spunea Arthur Shopenhauer despre poezie. El spunea a a: „Poezia este arta de a pune în mi care imagina ia noastr cu ajutorul cuvintelor.” Am urm rit, deci, foarte atent

cuvintele poeziei lui Daniel. Ele sunt parc puse într-o centrifug ce se rote te cu o vitez ame itoare, nimicindu-le, încât ajung uneori pe hârtie doar o liter (f, e, h, d) sau cuvinte contorsionate, chinuite (pi b s!/ cu î bî !; râseturi de râ i; i tari m i tari; ) Poetul are îns grij s ne avertizeze: „Vei da greu cu capul ca de pietre de moar / de ele, cuvintele”.

Nu pot s spun c poezia lui Daniel Marian este o poezie confortabil pentru mine.

Un lucru este îns vizibil: ea tr deaz o grea singur tate. El nu este lipsit de emo ie poetic , dar prefer experimentul, tr irea de suprafa , zeflemeaua, pentru c nu este dispus s i arate fragilitatea.

Sus in ceea ce spun, prin sublinierea unor versuri precum: „via a mea de mine cu însumi pierdut -n galantare cu/ m suri ce oase”; „vreau s -mi fabric o lini te de moarte/ unde nici moartea s nu m supoarte”; „dac mau dus picioarele atât de departe/ înseamn i ochii i urechile pot în elege/ cum via a i-a f cut îndurerat / f delege”; etc., etc.

Concluzia, ne-o spune tot autorul: „sunt viu dureros de singur tatea vie ii”. i dac ne amintim de spusa lui Nicolae Manolescu precum c „Poetul este un jongler de cuvinte”, da, i Daniel Marian poate fi socotit un jongler de cuvinte, numai jongleria se-ntoarce de multe ori în defavoarea poeziei sale, aceasta riscând o în iruire de cuvinte a c ror al turare frizeaz logica. Exemple: „f sau cu; cuc nu tiu s

fiu, poate f în a teptarea lui h”; „într-o vale seac m duc s m înec într-o/ piatr o ferig -un os de pe te”; „c tor pe-un mânz de verb/ nenorocitul de fie ceva se duce/ cu tot cu însumi adormit în aua aia multicolora/ de-mi inea cald cu curcubeul”, „f r’ de urâciune sau pl cere/ eu cu unde e cu sssmal de br” etc. Îl felicit îns pe Daniel pentru dovada de tr ire poetic în versuri precum: „ tii cine sunt eu sunt/ acel înger picat/ pe petala ta”; „Mai departe din pod/ dup ce-mi cobor str bunicii înainte/ s descop r printre claie de fân str nepo i/ dau de mam i de tat care/ se uit lung înspre fiii mei”; „vrabiei îi cre teau neteptate aripi de vultur/ în timp ce vulturului i se f cea ciocul de vrabie”; „s -i dai pietrei emo iile tale s vezi/ cum fulger i sparge muntele/ s -i dai firului de nisip ideile/ n-ar mai fi de ert pe lume”; „sunt beat ca un înger ti treaz ca un blestem/ în singura noastr noapte pe acoperi ul fraged al unui/ poem” i exemplele pot continua. Din p cate: „nu se termin bine culmea/ c vine pr pastia...”

Ceea ce cred eu, dup lecturarea celor dou volume, este c Daniel Marian n-a luat înc în serios poezia, de i, dup atâta timp, ar fi fost îndrept it s fie o autentic voce poetic în genera ia sa. Se afl înc în faza de c utare, de experiment, de neîncredere în propriile sale for e. Îi doresc din toat inima con tientizeze c poezia a fost i poate fi în continuare ansa vie ii sale. O merit din plin!

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Ion PACHIA-TATOMIRESCU (membru USR)

Tradi\ionalism de brum[rel ]i o lir[ din dor Sub pece ile stilistice ale unui tradi ionalism cu „târziu în cuvinte (în care s-au „clasicizat” - ori sunt „în curs de clasicizare” curente, de-aproape dou secole, de la romantism, parnasianism, simbolism, la expresionism, suprarealism, paradoxism etc.) se afl i Ioan Vasiu (n scut în zodia Capricornului, la 4 ianuarie 1949, în localitatea PeriamTimi , unde î i petrece copil ria i adolescen a, unde î i face studiile primare, gimnaziale i liceale, cu Bacalaureatul luat în anul 1967; dup satisfacerea serviciului militar în anii 1968 i 1969, î i des vâr te studiile între anii 1971 i 1973 -, urmând Cursuri Postliceale de Biblioteconomie la institu iile de profil ale ministerelor de educa ie i de cultur din centrele universitare Timi oara i Bra ov; func ioneaz „aproape un cincinal” ca bibliotecar, apoi desf oar o bogat activitate de jurnalist / publicist: „corespondent angajat“ al Postului de Radio Timi oara pentru jude ul Hunedoara, între anii 1990 i 2008; redactor la Studioul de Televiziune 3TV Deva; redactor- ef al periodicului Informaia Or tiei; din 1996 i pân în prezent este redactor- ef al s pt mânalului Palia Expres, din Or tie; notabil publicistic are în volumul Caligrafii sentimentale, Or tie, Editura Emma [ISBN 978-973-1700-06-9],

2013). Mai exact spus, Ioan Vasiu-i un neotradi ionalist, de la debutu-i editorial colectiv, în Caietul de poezie, publicat în urma concursului na ional de literatur pentru tinerii condeieri f volum, de Editura Eminescu, din Bucure ti, în anul 1973, i de la prima sa carte de poezii, Câmpiile de germinare (Bucure ti, Editura Litera,1984; pagini A-5: 64), urmat de o plachet de versuri pentru copii, Vis cu ochii deschi i (Bucure ti, Editura Ion Creang , 1988; pagini A-5: 48; edi ia a II-a, rev zut , la Or tie, Editura Emma [978-973-1866-97-2], 2012), adic de la cele publicate înainte de Revolu ia Anticomunist Valah din Decembrie 1989, apoi, prin plachetele / volumele-i de poezii publicate dincoace de 1990 - Refluxul iubirii (Deva, Editura P. C. Graf, 1994; pagini A-6: 36), Bolnav de poezie (Târgu-Jiu, Editura iastra [978-606-516-523-6], 2012; pagini A5: 100), Aruncând cu pietre dup vânt (Or tie, Editura Emma [978-973-1866-94-9], 2012; pagini A-5: 86) -, pân la, inclusiv, volumul de sub lupa noastr critic , Târziu în cuvinte*, din anul 2014.

Cu o „nejustificat fric de-anotimp”, dar i întru laud de întâmpinare a colegilor întru aleas lir i a criticilor literari, Ioan Vasiu î i „blindeaz “ eleganta copert „clapetat ” („pattern”: C lin Marius Mo ) de la Târziu în cuvinte (2014), cu patru „panouri” de aser iuni de referin cardinal (de i, despre opera-i dintre anii 1984 i 2013 au mai scris: Valeriu Bârg u, în revista Contemporanul, nr.11 / 1985, Ion C liman, în revista Banat, nr.

1 / 2013, Ladislau Daradici, în Discobolul, nr. 190-192 / 2013, Dumitru Augustin Doman, în Arge , nr.12 / 2013, Eugen Dorcescu, tot în Discobolul, nr. 190, supra, Ioan Evu, în Palia Expres, nr. 1 / 2013, Livia Fumurescu, în Reflex, nr.7-12 / 2013, Geo Galetaru, în Arca, nr.1-3 / 2014, Lucian Gruia, în Palia Expres, nr. 11 / 2014, Dumitru Hurub , în Palia Expres, nr. 1 / 2013, Vasile Morar, în Nord Literar, nr. 2 / 2014, Eugeniu Nistor, în Steaua ro ie, Târgu-Mure , nr.14 / 1985, i Carmen P dure, în Orizont, nr. 27 / 1985): „primul panou”, tocmai din anul 1984, „panou” deja de istorie literar , st sub isc litura

criticului Lauren iu Ulici (Buz u, 1943, mai, 6 -16 noiembrie 2000, F ra ): «Poezii lirice, de un sentimentalism acut în tr ire, discret în exprimare, scrise cu talent i u urin versificatorie [...] Ioan Vasiu [e] poet care se poate mi ca în voie pe mai multe lungimi de unde, dar care e mai la el acas în aerul limpid i de elegiac muzicalitate al tradi iei transilv nene.» (Câmpiile de germinare - în România literar , nr. 36 / 1984); secundul, din 2013, apar ine septuagenarului poet - care-i totodat i un distins eseist - Eugen Evu (n. 10 septembrie 1944 / Hunedoara): «Spirit conservator, în sensul bun al cuvântului, Ioan Vasiu nu s-a l sat sedus de paradigmele poeziei postmoderne, p strându- i intact filonul romantic, îns reu ind s evite cu gra ie i non alan capcanele desuetudinii, preocupat mai mult de profunditatea mesajului s u, tranzitiv uman, decât de experimente poetice formale.»; al treilea „panou” apar ine criticului i istoricului literar ce mai are „un cincinal” pân a deveni nonagenar, prof. univ. dr., Ion Dodu B lan (n. 5 septembrie 1929 / Vaidei-Hunedoara), „panou” al c rui text nu dateaz de dinainte de 1989, cum s-ar a tepta Distinsul Receptor, ci chiar din 2013: «...Surprinde pl cut i nota sapien ial din lirica lui Ioan Vasiu, al turi de îndr zne e atitudini pamfletare care evoc aspecte din condamnabila realitate. E salutar muzicalitatea organic , intrinsec a versurilor lui Ioan Vasiu, care se revars firesc din tr irile sincere ale poetului.»; i „panoul” al patrulea, parc în „cheia” diagonalelor de romb, prinzândui de extremit i simetriile: critic - poet - critic - poet, dar i dinspre „postularea” potrivit reia, dintotdeauna, „produsul mezilor-poe i este egal cu produsul criticilor-extremi”, poart tot o semn tur de-aceea i „vârst ” cu cea b lanian , îns , respectând geometrizarea prezent rilor, de poet, cea a lui Ion Horea (n. 10 mai 1929 / Petea de Câmpie, jud.

Mure ), tot din anul 2013: «În poezia lui Ioan Vasiu se petrec anotimpuri, o iubire nest pânit configureaz un peisaj i un timp nermurit, al p rin ilor i al anotimpurilor târzii, bucuria vie ii inund p mânturi în vestirea

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

prim verii ori în z pezile ce cad peste întreb ri i melancolii.».

Circumscriindu-se generos-eternei mari teme a iubirii, volumul Târziu în cuvinte (2014), de Ioan Vasiu, î i relev în macrostructur , armonios-unitar, trei cicluri poematice: Dulce i amar încorolând 48 de poezii în stihuri „clasic-de-moderne”; pp. 5-72), Iubind în oapt (împetalând 44 poeme scurte, unele ivite parc din vecin tatea micropoemului-haiku, dar de mare limpiditate modern-paradoxist , pp. 73-92) i ciclul Târziu în cuvinte, dând titlul întregului (de 7 de poezii parc „gr bite”, „de închidere”, dintre care, cinci „texte“ sunt din strofe de câte dou versuri - cu câteva dintre ele „distihuite” pe vertical , spre a sugera „spa ialitate”, sau „plin tate de pagin ” - i dou texte sunt din catrene; pp. 93-100). În realismul erotico-liric al acestui volum, ioanvasianul „binom fiin ial”, Ea / Maria El / Eroul („erou“ identificându-se în poetul atât de util teluricei Cet ii cu mereurit-celest oglindire), la distan considerabil de profund-cosmic-romantic-eminescianul „binom” ce (se) încearc , sau chiar „realizeaz ” re-editarea perechii edenice, Eva – Adam, de dinaintea „c derii în p cat”, î i relev „t ria de diamant” tot în „reîntâlnirea” / „resirea” jum ilor androginice în oceanul planetar al lumii, îns din imediata vecin tate de stil / spirit arghezian, ceea ce nu exclude (cum s-a mai spus) „proiec ia” / „eternizarea” celest a femeii, fie printr-un sublim zâmbetcurcubeu arcuit peste sufletul profund-liric: atâ ia nori / dansând / în jurul / meu / i tu / zâmbind / precum / un curcubeu (p. 95), îndoial , dintr-o convingere estetic potrivit c reia numai toamna / poate salva / cuvintele scufundate / în ciutura adânc a iubirii (p. 89), de vreme ce poetul / [e] singurul calificat / în dificila / menire / de îm*pachetat / insomnii (p. 90), fie dintr-o ars poetica promovând atât „ve nicia IubireLumin -Cuvânt” - Atâta vreme cât iubesc i sunt / M risipesc în fiece cuvânt // Atâta timp cât nop ile m dor / Eu scriu cu neodihn s nu mor // Iubirea e un dans f revers / Scriu la lumina ultimului vers («C toria ultimului vers», p. 71) - cât i „dulceamarul” (fire te, „ca alternativ ” la eminesciana sintagm a erosului oximoronizat, „dureros de dulce”, i ca postulatul ce ne încredin eaz c „irepresibila iubire n-are vârst ”) din „deschiderea” acestui „întreg liric” pe care-l radiografiem: «r it de o iubire oarb / în poeme vreau s te dezbrac / gura mea-nsetat s î i soarb / de pe buze, oaptele de leac» (Dulce i amar, p. 7).

Ioanvasianul „binom fiin ial”, Ea / Maria

- El / Eroul, î i alege ca „unitate de loc” teluric-agrestu-i eden b eano-ardelean, cu câmpie i munte peste care plânge cerul cam ca în zorii holocenului («plou calm pe munte i câmpie / plânge cerul i suspin iar / grea de roade toamna întârzie», p. 7), cu fâne e-abia cosite («visez în fânul de[-] abia cosit / c ne iubim cum nu ne-am mai iubit», p. 9 / «cu libelule pe-un ima cu fân cosit», p. 66), cu un râu rostogolitor de limpede la cascad («...pe-un râu vijelios / spre o cascad ve nic...», p. 13), dar i cu un „râu de grâne” (cf. Anotimp de jar, p. 37), cu «lotc scufundat -n flori» (p. 19), nu-n lacul cu nuferi al lui Eminescu, în r zor-de-dor (cf. Iubiri, p. 33), cu noapte-clopot peste fântâna din care ciutura se ridic plin de lun (cf. Când iubirea d în clocot, p. 34), cu livezi, cu duri de fagi, cu „amurgu-n ghem de jar” (cf. Atâta poezie, p. 41), cu castanii (chiar dac nu ne spune poetul presat de rim , eu cred c -s înstrugurat-de-nflori i ace ti castani) sprijinitori ai cerului («ne juram iubire sfânt pentru o sut de ani / i-admiram luna pe bolta sprijinit de castani», p. 65), astfel de „platform de rai” (cu tangen e reverberând „berlina” pillatian ), având neap rat în margine i o gar ce- i a teapt îndelung locomotive cu aburi din secole „trecute-fix” («gânditor ca o ramur de tei leg nat de vânt / te-a tept pe un peron de gar demodat / în ochii mei amurgul s-a r sfrânt / i-n ceruri bate toaca deodat // [...] // sose te trenul puf ind pe n ri / i c torii se-n eleg prin oapte / iar tu ca o iluzie cobori încet pe sc ri / mirosind a pere i cire e coapte» - Pe un peron de gar demodat , p. 87). În „binomul erotic” ioanvasian, Ea / Maria, „emisfera ideal ”, «holda de maci» (p. 29) / «câmpie cu cercei de maci» (p. 15), potrivit unei „instan e de pagin de mijloc”, «maria / [ce] ca un vânt / strecurat prin perdele / î i etaleaz furoul» „peste visele Lui” (Maria, p. 57), are «pe buze, oaptele de leac» (p. 7), are ochi „r sfrângând r rit de soare” (cf. E-atâta frumuse e, p. 11), ori ochistele («îmi place-n ochiul t u s-admir o stea» - Îmi place, 2, p. 63), ochi prin care îi place iubitului i „s respire”, dar i „ochi ire i” (cf. Inventariez triste i, p. 10), are sâni „rotunzi, cu sfârcurile c derii în p cat” (cf. La fel de p tos, p. 49 / cat, p. 55), «mirosind a struguri cop i» (p. 61), pe care po i visa / înnopta ca i „în floarea unui trandafir“ (mai exact, în expresia-i sinestezic-paradoxist : «în bob de strugure r scopt visez / i-a vrea la sânul t u s înnoptez // visez în floarea unui trandafir / prin ochii t i îmi place s respir», p. 9), sâni asupra c rora El / Iubitul depune i o interesant „m rturie” ce-i eviden iaz irepresibila dorin de reîntoarcere la MatcaMum prin ludic, prin fierbintele joc al

Anul V, nr. 6(46)/2014

sferelor, evident, nesiliconate: «îmi place s joc cu sânii t i / ca unui prunc cu dou mingi deodat’ / s te iubesc mereu cu n i / când m provoci s lunec în p cat» (Îmi place, 1, p. 19); etc. În „binomul erotic” ioanvasian, ca „emisfer ideal ”, El / Eroul liric este «r it de o iubire oarb » (p. 7) încât dore te la modul imperativ numai nudul de marmur , trupul de rafie al Iubitei (v. Dulce i amar, p 7 / supra), viseaz s i „recite“ femeia-din-dor «în oapt , ca pe-un Crez» (p. 9), are pe Dumnezeu drept „observator-judec tor-absolut” sisific -i fu i-i este c rarea vie ii întru Poezie i Iubire (« i mi-este martor bunul Dumnezeu / c am urcat pe-un drum abrupt i greu // c tre liman am r cit ades / i-o singur femeie m-a-n eles», p. 45; «mai am timp s urc i s cobor», p. 50; etc.), se crede în putere i face declara ii „periculoase” asupra infinitelor sale rezerve de zile («mai am timp destul pentru iubire / mai am timp s plec i s revin / mai am timp s-admir iarba sub ire / mai am timp s sorb un strop de vin // [...] // mai am timp s -ngân via a ce trece / mai am timp s termin un poem», p. 50), scrie «cu pana înmuiat -n crin» (p. 51), ne „încredin eaz ” c „irump din el” «dou râuri grele», c simte în interioru-i cer «zborul / necurmat al unei stele», c , în ciuda tuturor vitregiilor sor ii, i-a r mas sufletul «cald / ca miezul pâinii» (Destin, p. 59) etc.; privitor la raportul El / Erou-Poematic / Poet (în ultim instan ) – Lume, exist i un „manifest” al ens-ului Permanentei Verticalit i: «detest iubirile din interes / detest minciuna cu picioare scurte / detest elogiul rostit mult prea des / detest intru ii care- i intr -n curte // detest grandomania din bel ug / detest eroul care st ascuns / detest politicienii care sug / la dou ugere ce sunt de muls // detest fricosul ce se d viteaz / detest be ia de cuvinte oarbe / detest persoana groas la obraz / detest du manul ce din ochi ne soarbe // detest sporov iala f rost / detest amorul rostit rar i lent / detest poemul plicticos, anost / detest poe ii care n-au talent» (Dispre , p. 25). Ceea ce-i, din toate liricele puncte de vedere: esen ial, just etc.

Dac în amplul ciclu, Dulce i amar, sacrul „binom fiin ial” Ea (elementul Femina / Yin) – El (elementul Vir / Yang) i relev „tr irile“ de apogeu i de întomnare sub sceptrul lui Eros, în secundul ciclu, Iubind în oapt , Ioan Vasiu abandoneaz tradi ionalismul spre a reuni admirabile poeme în vers liber (cu excep ia câtorva „distihuri frânte”, ori în „monorim ”, ca, de pild : «î i spun / mereu / c vorba mea / e vânt / i tu / crezi / iubito / pe cuvânt», p. 86; poemul meu / te caut / mereu / ca muntele / ateu /

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

hr nind / un curcubeu», p. 87), poeme ale maturit ii lirice, resurec ional-moderniste (unele apropiate de „brevilocven a-de-tiphaiku”: «nu vei sim i / gustul mierii / rupând / petalele florii», p. 77; «în urma ta / a teptarea / cap gust / de r in », p. 82; «r sare luna / ca o femeie / dezbr cat / ce se ridic / din cada / plin cu spum », p. 83; etc.), poeme tensionate între expresionism i paradoxismul bine temperat, unde preponderente mân, totu i, cele ce se circumscriu macrotemei iubirii («între noi / s rutul / f cea / greva foamei», p. 81; «e iarn , iubito / amintirile / îmi troienesc / drumul spre ziu », p.

90; etc.), spre a avea surpriza, „în închidere”, în ciclul al treilea, Târziu în cuvinte (titlu transferat întregului volum, dup cum s-a mai spus, supra), c se revine, în registre elegiace, la formula tradi ionalist din primul ciclu, dar dintr-un alt „unghi de fug “ liric-tematic : atotbiruitorul Eros i prezumptivul Thanatos (cu „proiec ie” într-o [macro]cosmic nunt : «când voi muri va ninge cu petale / de trandafiri peste iubirea mea / i va ploua cu lacrimile tale / peste râna umed i grea // eu voi p i pe un covor de stele / tu vei mâne-n urm tot mai trist », p. 94; «m-am bucurat cu tine-n gând o var / m-am întristat cu tine-n gând un an / ascuns într-un stup cu miere-amar / tu m chemai în râsu- i diafan», p. 99; etc.).

(30 „luminos” prier / 31 florar, 2014, tot de la Piramida Extraplat de Tibissiara > Timi oara) ____________________ * Ioan Vasiu, Târziu în cuvinte, versuri, Timi oara, Editura Eurostampa (ISBN 978– 606–569–745–4), 2014 (pagini A-5: 104; coperta „tradi ionalist ”: C lin Marius Mo ; ilustra iile interioare „tradi ionalist-demoderne”: Miron Simedrea).

23

Florin M~CE{ANU

WILLIAM HOGARTH valoare pe un fond de mizerie sau de elegan .

Necesitatea de a- i asigura un venit regulat, dup ce o r pise pe fiica lui Thornhill în 1729, l-a dus la seria de scene dramatice pictate, apoi gravate pentru clientela populara.

Am urm tit, scrie el, s -i tratez subiectul ca un dramaturg. Din aceste fabule în imagini, puternic înc rcate cu inten ii morale i satirice, avea s ias pictura moral francez .

Execu ia lor e când foarte izbutit , când foarte neglijent . Totu i ambi ia lui Hogarth dep ea mult grija de a- i câ tiga pâinea. Incursiunea lui în teoria estetic , cu a sa analiz a frumuse ii bazate pe linia serpentin , e înc interesant , dar mai ales în portret are o importan considerabil .

Captain Coram a devenit un model pentru tot veacul urm tor; opere proaspete i simpatice ca Servitorii pictorului i Mica vânz toare de crevete, din ultimii s i ani, arat ce ar fi putut deveni Hogarth dac n-ar fi trebuit s graveze atâta ca s tr iasc .

Se stinge în 1764.

William Hogarth - Autoportret

Hogarth - Mica vânz toare de creve i

La 10 noiembrie, la Londra, se na te William Hogarth. Tat l s u, Richard, intelectual de forma ie clasic , autorul unei gramatici i al unui dic ionar latin-englez, fusese înv tor, corector la edituri i proprietarul unei cafenele (Cofee House) care era i locul de întâlnire al unui grup de litera i. În anul 1708 Richard Hogarth este declarat falit i închis pentru datorii, timp de 5 ani, la Fleet Prison.

Dup eliberarea sa, am ciunile, boala i lipsurile îi gr besc sfâr itul, care se produce în anul 1718.

William Hogarth apar ine deci unei familii lovit de drame. Mama i surorile sale Mary (n. 1699) i Ann (n. 1701) î i vor asigura existen a gra ie unui mic comer de pânzeturi i confec ii. Din cauza lipsurilor materiale, el însu i este nevoit s i întrerup coala pe care o începuse i s intre, în 1712, ca ucenic, pentru apte ani, la argintarul Ellis Gamble, pentru a înv a meseria de a marca pe metale monograme i blazoane. La 23 de ani î i termin ucenicia, tip re te prima sa carte de vizit cu men iunea: W. Hogarth, gravor - i poate trece la ceea ce numea cea mai mare dorin a sa din acea vreme, adic la publicarea de stampe. Ucenicia de gravor în argint, care i-a prilejuit contactul cu arta francez , explic poate pasiunea lui pentru am nuntul complicat. Stimulat de exemplul i înrâurirea lui Thornhill, a f cut totul ca s aduc pictura englez pe picior de egalitate cu aceea din celelalte ri.

Cât a tr it, i-a atacat pe colec ionarii i negustorii vremii care erau interesa i deprecieze orice oper englez , ca d un toare comer ului lor de import, pentru care aduc cor bii pline de pânze, cu Cristos în mormânt, Sfânta familie, Madone i alte subiecte de jale. Într-adev r, tocmai anglicismul subiectelor tratate de Hogarth era pe atunci o noutate. Londra îi furniza londonezului Hogarth un extraordinar ir de tipuri umane, puse în

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 6(46)/2014

Carmen C~TUNESCU (membru USR)

Întoarcerea autorului moralist: Dora Alina Romanescu pasiune, implicare, luciditate, dup cum ea îns i se caracterizeaz : Înc de la apari ia romanului Dealul Comorii m-am str duit îmi conturez imaginea unei femei iubitoare de literatur , cu o dorin puternic de a d rui, de a construi personaje cu oameni obi nui i pe care s -i prezint cu simplitate, cu tu e clare, clasic, direct, pentru a ajunge într-o manier nedistorsionat la sufletul cititorilor. Mi-am dorit i îmi doresc i în continuare ca, prin scrierile mele, s fiu perceput a a cum tr iesc, s îmi p strez feminitatea i s -mi eviden iez poten ialul de iubire. Fiindc nu mi-am permis niciodat s m joc cu vorbele, am c utat întotdeauna ca scrierile mele s fie simple, sensibile, ca respect pentru oameni, pentru bucuriile sau necazurile lor. În fiecare carte a sa, romanciera î i arat pasiunea pentru scris, antrenând în jocul creiei toat for a min ii i a sufletului. În romanul Dealul Comorii se strecoar elemente autobiografice, o parte din întâmpl ri petrecându-se în satul natal al autoarei, pe care aceasta îl evoc cu nostalgie de fiecare dat , întorcându-se obsesiv spre locul copil riei, creânduse aceea i leg tur puternic pe care a avut-o i Creang cu Humule tiul: Localitatea Rebra, în care am v zut lumina zilei a fost din cele mai vechi timpuri un col de ar românesc, un loc de o frumuse e r scolitoare, greu de imaginat i de descria în cuvinte, un inut miraculos pe care Dumnezeu l-a z mislit cu iubire în trecerea sa pe p mânt i l-a l sat cu aceast splendoare pentru ve nicie.

Subiectul pare simplu, aducându-se în prim-plan destinul unei femei ce lupt cu vicisitudinile vie ii i nu se las doborât , învins , îns mi rile personajului feminin sunt asem toare cu cele ale unei eroine de tragedie antic .

Mihaela Danciu este creionat ca o femeie puternic , plin de demnitate, stoicism, cu o voin de fier. Personajul este fascinant prin personalitatea sa, captând întreaga aten ie a cititorului, eclipsându-le pe toate celelalte: doctorul George Beiu, Florin T sescu, mama Maria, Paul Valentin etc. Totu i, de i Mihaela are alura Antigonei, soarta ei nu evolueaz tragic, eroina reu ind s i g seasc în final râvnita fericire.

Textul se desf oar dens, concentrat, strându- i, în acela i timp, claritatea, puritatea, expresivitatea. Abund tablourile de familie, conturate ca într-o pictur naiv , impresionând în descrierile autoarei intensitatea culorilor, str lucirea, definirea contururilor. Este atr toare, la eroinele Dorei Alina Ro-manescu, combina ia dintre fragilitate i for- , dintre suavitate i curaj extrem.

Romanul Dealul Comorii mâne memorabil prin complexitatea ac iunii, prin crea ia de personaje, prin mesajul moralist al autoarei, care se dovede te o p str toare a unor valori i tradi ii inestimabile.

William Hogarth - Seducerea

Toat adolescen a mea lam considerat pe Slavici un prozator extrem de ...moralist.

Recitesc ast zi cu nespus pl cere nuvelele sale, constatând nu este nimic ostentativ, forat, artificial. Totul decurge firesc, viu, atractiv. De ce m captiveaz un asemenea text pe mine, un cititor trecut prin toate deliciile stilizate ale lecturii moderne, neomoderne, postmoderne? Este oare timpul pentru o întoarcere a scriitorului clasic de tip moralist? Creatorul modern oferea lectorului posibilitatea de a da frâu imagina iei, neurm rind s -l ini ieze într-un cod al bunelor maniere, surprinzând ca în via i laturi pozitive, i laturi negative, l sând pe eroul corupt s triumfe în final.

Creatorul postmodern a ajuns mai departe, urm rindu- i, preocupat ori total nep tor, personajul, instalând chiar, la un moment dat, absen a lui, ca i cum ar fi fost o pies aparinând decorului. În atare situa ie mai poate fi vorba de moral ? Ast zi literatura, ajuns la satura ia textualismului, tinde s se redescopere.

Parcurgând, de pild , romanele Dorei Alina Romanescu remarc m prezen a clasicismului i tot ce implic el: rigurozitatea formei, elegan a expresiei, exacerbarea valorilor. E vorba de clasicismul de dup clasicism, p strând în sine toate experien ele literaturii, reînviind mai str lucitor, mai proasp t, precum pas rea Phoenix... ori de o întoarcere atât de dorit a autorului.

Prozatoarea în discu ie manifest înc de la început predilec ie pentru roman, debutând cu Dealul Comorii. A scris, de altfel, o serie de volume în proz : Blestem, Gara Central , Pe drumul dorului i al destinului, Distan e, Roata Norocului etc., dovedind

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Ada ILIESCU

Valorile expresive ale vocabularului @n poezia lui I. L. Coli\[ Poet cu un temperament liric incontestabil, ION LUCIAN COLI se comunic în poezie concentrat, strunit în matca unor poezii simple ca aparen , dar care degaj din profunzime complexitatea sentimentelor sale.

Dup lectur , poezia place i se poate recunoa te noutatea i prospe imea limbajului, desenul limpede, gra ios, precum i bog ia imagistic .

De aceea ne permitem s afirm m c în poezia sa, avem revela ia unor teme, motive i mituri fundamentale, concepute original, într-un registru imagistic bogat în sensuri, în acordurile lirismului precum: via a, moartea, natura, iubirea, destinul, rela ia cu Dumnezeu, motivul valului, al lutului sau al ornicului .a.

Existen a, cunoa terea i moartea sunt idei filosofice, în jurul c rora I. L. COLI mediteaz i creeaz viziuni la nivelul amplitudinii sentimentelor sale. trunzând cu imagina ia noastr în magicul laborator poetic, descoperim în volumul ÎNCEPUTUL CONTINUU c poetul, prin confesiune, iradiaz , în poeziile sale, un tulbur tor fior liric, de o neb nuit simplitate i profunzime.

Imaginile artistice prezentate apar in unor stimpuri de o nemiloas luciditate, din perioada în care poetul se simte legat de p rin i i de meleagurile natale (LA CRIPTA MAMEI, STR IN), de divinitate ( TE CRED), fiind martori ai confrunt rii poetului cu lumea, pe toate planurile existen ei (VITRIN ).

Oricât de mare îi este puterea de abstragere i de contemplativitate, poetul se simte cople it de absolut (SOCRATIC , C TORIE NEVINDECAT , ÎNTRE DOU ETERNURI), iar sinele, arhetipul arhetipurilor îl îndeamn c tre Eternitate. De aceea, dorin a de a se reîntrupa ca pas rea Phoenix îi reveleaz o anume viziune a firii eterne a naturii, în ritmurile c reia î i caut echilibrul, mai bine zis, î i urmeaz destinul, prin Mitul lui Sisif, devenit un Alter Ego permanent,

„Lorsque je voix le beau Je voudrais etre deux!”

(J. M. Guyan) care l-a înso it i îl înso te.

Cufundarea prin Sine, acea supap salvatoare, care i-a permis poetului s aspire la Mai Binele i la Mai Frumosul în gândire, îi va stinge suferin ele vremelnice, deoarece aceast ipostaz i-a permis s aspire i în crea ie: Când ochii se-nal -n adâncul din Sine / Metafore curg din izvoarele line…

(ALTER EGO).

Pe cititor îl impresioneaz , de asemenea, adâncimea sentimentelor i sinceritatea comunic rii, poetul folosind imagini emblematice din domeniul mineral, vegetal i cosmic, care devin simboluri, menite s eviden ieze ideea poetic , esen a poeziei, lirismul tulbur tor: mânt, ziduri, lut, pustiu, templu, furtun , ploaie, izvor, foc, Soare, cer, Univers, stea .a. În volumul ÎNCEPUTUL CONTINUU, exist patru cuvinte-cheie, patru motive, care, în majoritatea poeziilor, au scopul de a susine axul ideatic. Aceste cuvinte apar, de cele mai multe ori, cu sensul lor propriu, dar, uneori, sensul figurat confer cuvântului o înc rc tur semantic deosebit : valul înseamn apa primordial , nem rginirea spaial sau vicisitudinile vie ii; lutul este simbolul genezei; ornicul, un arhaism deosebit de sugestiv, relev infinitul temporal, iar prundul, ca reminiscen a copil riei petrecute pe malul b trânului Danubiu, cumuleaz ideea naturii vegetale eterne i macrotimpul.

Cu mult m iestrie, I. L. COLI folose te, al turi de cuvinte din fondul principal lexical, i neologisme sau apeleaz la determin ri, care suplinesc procedeele clasice de realizare a superlativului absolut: rile atome, mire damnat, laturi ancestrale, vreri damnate, drumuri terne .a. i transcendental de efemer, preamuritorul vis tor, atât de avid etc.

Rimele sunt deosebit de muzicale, poetul

având o intui ie aparte, parc magnetizeaz cuvintele cu bog ie sonor , oferind cititorului nea teptate sonorit i: lumin - Divin , Zeu - mere, lut - absolut, Ne tiutul - lutul, doare - altare, ve niciei - bucuriei, cratimi - patimi, s rut - redut .a.

Folosirea majusculei, procedeu stilistic mult utilizat de I. L. COLI , ne face s p trundem mai u or filosofia autorului. Între aceste concepte, scrise cu majuscul , putem stabili un ra ionament logic pentru filosofia vie ii, pentru sensul ei: Începutul, Iubirea Divin , În imea, Universul, Ne tiutul, Frumosul .a.

Dar D-sa nu se opre te aici, ci scrie cu majuscul i verbe, i adverbe, i pronume: A Fi, A Avea, A Suferi; Bine, Mâine, Când, Unde; Te, Tu, Ego, Sine, Cine.

Un studiu amplu, având ca material volumul ÎNCEPUTUL CONTINUU, dar i alt problematic legat de poezia lui I. L. COLI , de exemplu: for a sugestiv a verbului i a adverbului, iar sub alt aspect, a elementului predicativ suplimentar: i-acum mai arde în candel curat, (…) când te-mpline ti frumoas i nebun .a., nu-mele proprii i semnifica ia lor în lirica lui I. L. COLI , sentimentul de sublim în poeziile D-sale, witz-ul romantic, prezent în capitolul al IVlea, Cetatea de X-uri, motivul valului în poeziile lui I. L. COLI .a.m.d., toate acestea ar putea fi rezolvate cu minu iozitate i obiectivitate de speciali ti în domeniul criticii literare.

Un cititor avizat nu poate trece cu vederea arhitectonica versurilor i a strofelor, rimele care con in cuvinte esen iale pentru sentimentul i ideea poetic : altarele - l starele, iut rile - c rile, telura - m sura, trist Crist, varietatea metric i organizarea comunic rii, a confesiunii, în general, în catrene, sonorit ile vocalice, toate acestea creând incanta ia perpetu parc , o melodie în spirale tulbur toare, care poart în undele sale acel inefabil fior al reg sirii de sine, al c ut rii

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

absolutului i perfec iunii, prin dulcele supliciu al mitului sisific, prin contopirea cu Divinitatea i cu Sinele - toate sub semnul unui Început continuu…

Nu se poate ca un cititor, trecut un strop prin cultur i civiliza ie, s nu fie cuprins ca i poetul de setea de Absolut! Dac noi am citi periodic poezii ca ale lui I. L. COLI , am fi mai buni, am încerca s atingem steaua de neatins, am dori s sc m nu s ne compl cem în iner ie!

Pentru un cunosc tor, lucrurile pe care ni le comunic D-sa sunt u or de în eles, sunt directe i expresive. Voluptatea de a-i citi versurile e dat de curiozitatea de a observa i un alt mod de interpretare a marilor teme ale omenirii. i, de aceea, am folosit ca moto cuvintele lui J. M. GUYAN, pentru c , sincer, am fost profund impresiona i de tot ceea ce am citit, reamintindu-ne cu nostalgie de anii de studen ie când ne preg team pentru seminarul de literatur român sau universal !

De la început, am observat c D-sa nu apeleaz la subterfugii, la divaga ii; vorbaceea, n-are nevoie de purt tor de cuvânt, dar se tie c un ignorant ( i ar fi bine s ne ferim de un prost înv at, deoarece e mai prost decât un prost ignorant!) nu poate citi nici ziarul sau imaginile de la televizor, cu atât mai mult, nu poate în elege Acest Jar venit De Dincolo De Toate!

Deprinderea de a citi, în general, i de a citi poezii, ca ale lui I. L. COLI î i d deprinderea de citire a lumii, deoarece vezi astfel rela ia cu DUMNEZEU (pe care încearc s ne-o comunice poetul), dac cite ti BIBLIA; altfel vezi rela ia cu vatra, dac cite ti pe I. Creang precum i rela ia cu adolescen a ca vârst a provoc rilor i a nelini tilor

existen iale, dac cite ti Anne de la Green Gables de LUCY MAUD MOTGOMERY. Nimeni nu poate contesta faptul c latura uimitoare i fascinant a fiin ei umane este sufletul, calitatea uman pe care o transmitem semenilor no tri! Acest lucru e reu it foarte frumos de I. L. COLI , de i, privind în oglinda Destinului s u, vedem c se rupe creanga, i leag nul cade, îns , mo tenind detenta p rin ilor, reu te, precum pas rea Phoenix, s se desprind cu u urin de starea de letargie care ne-a cuprins pe majoritatea dintre noi i s aprind un Mâine de la Soare i s ard !

Iar noi, pentru c mereu ne-am dorit ca cineva s fie emblema imaginii locurilor noastre natale, am sim it c poeziile despre vatra rinteasc ne-au ajutat, din plin, s ne reîntoarcem la Cetatea noastr drag , la acel col de Rai, c ruia DUMNEZEU i-a d ruit un pic de Danubiu, un strop de p dure, de maluri i de dealuri pitore ti, un strop de lacuri i de izvoare nite din stânc , precum i Uli a cea Mare, iar Prunduri... cât cuprinde! i, pentru c DUMNEZEU nu poate fi pretutindeni, a inventat poe ii, cu destinul lor, cu nostalgiile lor, cu nelini tile lor, care încearc , la fel ca i noi s ating steaua de neatins!

Unul dintre ace tia se nume te I. L. COLI . Citi i-l cu aten ie!

BIBLIOGRAFIE Coli , I., L., Dincolo de toate, Bucure ti, Editura Semne, 1999.

Coli , I., L., Începutul continuu, Bucure ti, Editura Semne, 1999.

Coli , I., L., Prin noapte spre zi, Bucure ti, Editura TopoExim 2001.

Coli , I., L., Cartea cu iubiri i prieteni, Bucure ti, Editura Semne, 2002.

William Hogarth - Votarea

Anul V, nr. 6(46)/2014

C#r]i primite la redac]ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 6(46)/2014

27

{tefan DUMITRESCU (membru USR)

Mi-ai spus c stai La u a mea Cum tremur pe zare O stea i ba i în lemn Cu mâna Ta de catifea Numai s aud eu i s zic, intr , Doamne!

Vorbe te cu mine Cea de miere Murmur de izvoare Intr , Doamne, Turn de lumine!

Iisuse, Iisuse.

Te strig, Iisuse!

Nu mai pot!

Doar eu stau De treizeci de ani Ca un schilod i netot i nu spun Intr Hristoase, Ci urlu ca un nebun, În gura mare.

Intr , Hristoaseeeeee!

Ca un v zduh, ca o mare De m tase Ca o p dure Ca un munte de sare.

Clocotesc Ca un Ocean în picioare!

Urlu i ip Ca un Munte Ca un de ert de nisip.

Intr Iisuse Numai intr o dat , De-atâta suferin Nu mai pot.

Sunt ca o balt .

De mocirl , de viermi, De borhot.

O, Doamne, Iisuse Christoase, Deal de petale i de m tase.

Mal înalt de oase.

Vino, intr În carnea mea.

Ca licoarea de stea. În sufletul meu Ca puroiul de zeu.

Ca o mireasm de tei.

Nesfâr it i alizeu!

Ca-ntr-un lac.

Iisuse Christoase fie- i mil , Fii bun.

Ajut -m acum!

Floare alb de prun!

Arip pe zare De fum.

Acum! Acum!

Am eu nevoie de ajutor.

De iertarea i de Bun tatea Ta!

Acum ip eu i urlu Dup ea!

Acum când urlu i Când gem.

Când îmi este sufletul De iasc i de lemn.

Doamne Iisuse, fii bun!

Catapeteasm i azim De bun tate.

Iart -mi Tu p catele.

Toate! i salveaz -m De aceast suferin cumplit .

De parc mi-ar fi inima Pus pe plit Încins i de ru inea Care m omoar chinuie ca lura amar !

Doamne Iisuse Întinde-mi mâna i salveaz -l pe robul T u! târâi pe p mânt. urla, a plânge.

Mi-e r u!

Te mai strig iar i iar Mireasm de cle tar

Numai vino o dat !

Mângâiere dulce Catifelat .

Miluie te-Te de mine, Blândule Tat , Turn Împ tesc Nu mai pot Hohotesc!

De durere Se rupe carnea pe mine pr bu esc De ani de zile Te chem!

Urlând în gura mare Ca un nebun.

Ca o turl pe zare Din to i r runchii

William Hogarth - Sigismonda

Clipocit De m rg ritar.

Urlu c tre tine.

Iisuse, Iisuse! Vin ternut de miere Crâng de lumin .

Salveaz -m o dat , Nu mai pot, Tat !

O ran sunt Care Te strig, Te cheam ! i url Numele. i-L opte te, i-L pip ie cu limba Împ te te! i-l descânt , Ca pe pe te! i-l mângâie Cu dragoste.

Doamne fere te!

Iisuse Christoase, mi-ai promis Tat l ceresc este Iubire i bun tate!

Te mai strig înc o dat . i înc o dat , În noapte!

Parc eu a fi o jum tate i Tu cealalt jum tate.

Din muntele de petale, Ame itoare, înmiresmate.

Te strig i iar te strig, Vino Hristoase Mi s-a depus suferin a, Ca rugina pe oase!

Doamne, ajut -m .

Nu m mai l sa mult, strig.

Sunt sec tuit. Îmi e urât. Îmi e frig. Îmi este ru ine, Fie- i Iisuse Mil de mine!

De tot, Ajut -m , nu mai pot!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul V, nr. 6(46)/2014

Mihai {TIRBU (membru LSR)

ALEXANDRU ODOBESCU }I SA}A Un autor polivalent. Odobescu este, de altfel, cel care a descoperit i a f cut cunoscut valorosul Tezaur de la Pietroasa (prin transportarea sa la Expozi ia universal de la Paris, în 1867, i prin lucrarea în francez „Le Trésor de Petrossa”), din p cate, pierdut de România prin mutarea tezaurului la Moscova. (Adev rul, 9 ianuarie 2011, Vie ile scriitorilor români - „De ce s-a sinucis Alexandru Odobescu...)”

Enigmaticul, poate pentru unii, Alexandru Odobescu a fost nu doar scriitorul cunoscut, ci i un aventurier, c ruia via a, atât cât s-a putut, i-a oferit multe. Dar, peste tot i peste toate, a r mas în literatura noastr un scriitor de prim mân . Asemeni intelectualilor celei de-a doua jum i a secolului al XIX-lea românesc, a fost nu doar scriitor, ci i istoric, arheolog i om politic, om de cultur , un aderat enciclopedist.

S-a n scut la 23 iunie 1834, în Bucure ti, fiind al doilea copil al p rin ilor s i.

Se tr gea dintr-o familie boiereasc din Curtea-Veche. Tat l s u, Ioan Odobescu, era unul dintre ini iatorii i organizatorii armatei na ionale române înfiin at la 1830, care, general fiind la 1848, s-a împotrivit mi rii revolu ionare. Fiind una dintre figurile principale ale „contrarevolu ionarilor”, arestând guvernul provizoriu, a fost salvat din „ghearele reac iunii” de c tre Ana Ip tescu. A tr it pân 11 august 1857.

Mama sa era Ecaterina Caraca , fiica doctorului în medicin Constantin Caraca .

Alexandru Odobescu a avut parte de o educa ie aleas înc din copil rie, fiind elevul institutorului Barzotescu. La 10 ani a devenit elev al Colegiului Sf. Sava, în urma reu itei cu calificativul excelent la examenul sus inut în fa a lui Petrache Poenaru, urma ul lui Gheorghe Laz r. În noiembrie 1850 a plecat la Paris, la College de France, pentru a- i continua studiile, devenind elevul lui Alfred Dumesnil, ginerele lui Jules Michelet. S-a aplecat în mod deosebit spre arheologie, literatura greac i latin . În 1853, la 13 decembrie, i-a sus inut bacalaureatul în litere.

Tot în Fran a s-a înscris la Facultatea de Litere de la Sorbona, dar n-a terminat-o, pentru nu s-a prezentat la examenul de licen .

Pe 14 februarie 1851 a înfiin at, împreun cu al i studen i români din Fran a, societatea

politic i cultural Junimea Româneasc . În publica ia Societ ii, Junimea român , a publicat articolul „Muncitorul român”. În aceea i revist i-a ap rut i „Idei asupra progresului societ ii”. În 1855 i-a început bogata i impresionanta carier de func ionar public, fiind numit ef de mas la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de apel din Bucure ti i func ionar la Ministerul cultelor. În 1857 a fost numit ef al biroului francez, la Secretariatul de stat, loc în care l-a cunoscut pe Grigore Alexandrescu. La 12 februarie1859, a fost numit procuror la sec ia a II-a a Cur ii de Apel.

La 22 septembrie 1860, din îns rcinarea ministrului cultelor i instruc iunii publice, a format împreun cu A.T. Laurian, I. Maiorescu, I. Br teanu, P. Cernatescu, Florian Aaron i I. Eliade, o Comisie de adunare a ma-

Al. Odobescu

terialelor pentru formarea unei istorii na ionale.

La 1 februarie 1862 a fost numit, de c tre Alexandru Ioan Cuza, în func ia de director în Ministerul Cultelor i Instruc iunii Publice pentru departamentul Valahiei. i-a continuat str lucita carier , devenind Ministru al Departamentului Cultelor i Instruc iunii Publice, pe 31 iulie. Apoi, pe 17 august, a fost desemnat ministru ad-interim la Ministerul Treburilor Str ine, iar pe 12 octombrie a demisionat din func ia de Ministru al Cultelor i Instruc iunii Publice. La 25 noiembrie1864, prin decretul nr. 1649 semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Odobescu a fost numit, al turi de V. A. Urechia, Laurian i Mavros, membru al Comitetului Arheologic din România. La 10 septembrie 1870, la propunerea lui Al. PapiuIlarian, a fost ales membru al Societ ii Academice Române. În 1874 a preluat conducerea Teatrului Na ional din Bucure ti. În octombrie 1874, ministrul Instruc iunii, Titu Maiorescu, cel care ini iase la Universitatea din Bucure ti o serie de cursuri speciale, neprev zute pân atunci în programa de înmânt, l-a invitat pe Al. Odobescu s susin cursul de arheologie.

Continuându- i i activitatea didactic , a inut 60 de prelegeri dintr-un curs de antichit i orientale în 1878 i 1879. În mai 23 mai 1879, împreun cu membrii Societ ii Academice, Alexandru Odobescu a luat parte la înfiin area, ca institu ie de stat, a Academiei Române. În martie 1885 a demisionat din diploma ie i a revenit la Bucure ti.

Dar, munca sus inut , efortul depus pentru îndeplinirea multelor obliga ii, pe care noi doar le putem b nui, i-au pus amprenta pe starea sa de s tate. În 1889 s-a v zut obligat s se „retrag din via a public ” pentru a preda lec ii de istorie la Liceul particular Sf.

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Gheorghe, condus de Anghel Demetriescu. În octombrie, dedicat fiind carierei didactice, a devenit directorul colii Normale Superioare, publicând i manuale colare, printre care i unul de gramatic . În semn de recunoa tere a meritelor sale, de-a lungul vie ii i s-au oferit diferite distinc ii. În 1876, pe 28 februarie i s-a conferit medalia „Bene merenti”, iar în 1877, pe 15 septembrie, i s-a acordat premiul „N sturel” pentru lucrarea recent ap rut , „Istoria arheologiei”. În 1878, pe 3 martie, a primit Ordinul „Steaua României” în grad de ofi er, iar pe 3 iulie i sa decernat ordinul rusesc „Sf. Stanislas”. Mai târziu, în 1883, a fost distins pentru întreaga activitate la lega ia din Paris, cu gradul de comandor al Ordinului „Steaua României”.

Primele sale încerc ri literare sunt din perioada Colegiului Sf. Sava („Mihai Viteazul, înf are dramatic în trei p i”). Dar, a r mas în literatur ca un scriitor de prim mân , mai ales prin „Scene istorice din cronicele române ti” - „Mihnea Vod cel R u”, „Doamna Chiajna”, i pentru „Pseudocynegeticos” („Fals tratat de vân toare” sau „Fal tractat de vân torie”). Aceast ultim scriere a ap rut din întâmplare, atunci când prietenul s u, C.C. Cornescu, l-a rugat s -i prefa eze un manual de specialitate. În 1852 a publicat, f a semna, în „Calendarul popular”, editat de C.A. Rosetti i Winterhalder, fragmentul istoric „Fecioara din Orleans”.

Despre eseul „Pseudokynegetikos”, George linescu afirma, original i ironic poate, c este un text în care autorul „bate câmpii cu gra ie”. Cartea cuprinde considera ii estetice i descrierea a trei opere de art cu subiecte cinegetice, un basm („Povestea lui F t Frumos împ rat cu noroc la vânat”) dar i un fragment autobiografic în care autorul î i aminte te despre o vân toare de dropii în gan, pas re disp rut de pe teritoriul României în urma vân rii ei s lbatice.

Alexandru Odobescu a tradus treisprezece poezii ale lui Hora iu, primul cânt al „Iliadei”, primul cânt al „Odiseei” i primul cânt al „Georgicelor” lui Virgiliu. În 1855 a publicat poezia „Oda României”, în revista „România literar ”, din Ia i. În septembrie, tot „România literar ” i-a publicat studiul „Despre satira latin ”, o demonstra ie de erudi ie rar în acele vremuri. Aceea i publica ie i-a tip rit i poezia „Întoarcerea în ar pe Dun re”. Revista „Românul” i-a publicat în foileton nuvela istoric „Mihnea-Vod cel u”, în octombrie 1857. Aceea i nuvel a ap rut i în volumul „Scene istorice din cronicile rii Române ti - Mihnea-Vod cel r u (1508-1510)”. Anul 1860 a fost al public rii nuvelei istorice „Doamna Chiajna” în „Re-

vista Carpa ilor”, dar nuvela a ap rut i în volumul: „Scene istorice din cronicile române ti: Mihea Vod cel R u; Doamna Chiajna”. În aprilie 1861 a publicat studii de folclor despre „Cântecele poporane ale Europei r ritene, mai ales în raport cu ara, istoria i datinile rom nilor; R sunete ale Pindului în Carpa i”. În 1862 i-a ap rut, în „Revista român ”, „Câteva ore la Snagov - un „fals jurnal de c torie”, iar în 1875 i-au ap rut basmele „Jupân R nic Vulpoiu i Tigrul p lit”. În 1866 s-a implicat în c ut rile relicvelor antice, începând s turile arheologice din Pietroasa, jude ul Buz u. Cu „Tezaurul de la Pietroasa” a plecat în urm torul an la Paris, pentru a definitiva pavilionul românesc din cadrul Expozi iei universale. i-a continuat demersul pentru descoperirea a ez mintelor antice din ar , prin publicarea în iulie 1871 a unor cercet ri întreprinse mai înainte. A început cu „Noti e despre localit ile însemnate prin r e antice în districtul Dorohoi”, tip rit mai întâi în „Monitorul oficial”, apoi preluat de „Trompeta Carpa ilor” i „Românul”. În iunie 1874 i-a ap rut „Pseudo-cynegeticos”, una dintre principalele sale scrieri.

Tot în 1874 a editat „Regulamentul asupra explor rilor i cump rilor de obiecte antice”, promulgat sub forma unui decret (nr.

736) la 10 aprilie. În 1877, sub îngrijirea lui Alexandru Odobescu, a ap rut volumul „Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul”, de Nicolae B lcescu (fragmente din lucrare mai ap ruser , tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861-1863 în „Revista Român ”). În 1887 a publicat volumul „Zece basme mitologice” (prelucrate dup „Tales of Ancient Greece” de G.W. Cox).

Dar, dincolo de scrieri i carier , Alexandru Odobescu a avut i o via personal .

Doar c i-n via a amoroas , ca i-n cea real , a avut urcu uri dar i coborâ uri.

Omul Odobescu era un personaj aparte printre contemporani. „Provenea din clasa boiereasc , avea mo ii în Teleorman, studiase la Bucure ti i Paris, era un estet, chiar un dandy sau un playboy, un om al volupilor. Era un b rbat frumos, un afemeiat.

Era un boem, dar nici ambi iile nu i-au lipsit” (http://www.stelian-tanase.ro, 10 noiembrie 2013 „O sinucidere cu morfin ”).

Autorul capodoperei „Pseudo-cynegeticos” este, din p cate, unul dintre marii sinuciga i ai literaturii române. Una dintre cele mai str lucite min i ale secolului XIX, Alexandru Odobescu, la aproape 60 de ani, nu a r mas imun la atrac ia „iubirii interzise”, pentru o femeie, profesoara Hortensia Racovi , care era cu 30 de ani mai tân . O cunoscuse pe când el era inspector colar.

Astfel se putea justifica prezen a lui la

29

coal , în inspec ie, pentru a fi aproape de cea pe care o adora. Îns i profesoara, contient de sentimentele oarecum nefire ti (având în vedere diferen a de vârst ), avea dezv luie: „Acest om s-a apropiat de mine sub pretextul c ajut coala unde activam...

Comportamentul lui, scrisorile i florile cemi trimitea, lesne mi-au dovedit c era prada unei mari pasiuni, care-l f cea s sufere amarnic.”

De altfel, în anul mor ii scriitorului, Hortensia s-a rec torit cu un profesor de geografie. O alt dovad a pre uirii sale pentru Alexandru Odobescu i-a exprimat-o mai târziu într-un jurnal intim, în care descria rela ia dintre ei în doar câteva fraze.

Suferin a lui Odobescu n tea i amplifica gelozia sa, chiar fa de Anghel Demetriescu, prin care o cunoscuse pe Hortensia.

Ion Luca Caragiale a publicat în „Gazeta poporului” din noiembrie 1895, dialogul dintre cei doi: „Pentru ea, Hortensia Racovi , mam certat cu tine; pentru c eram gelos de trecutul ei, pentru c -mi închipuiam c tu ai fost amantul ei, i astfel nu te mai puteam suferi, te uram din toate puterile sufletului...

Cu toat r utatea i trivialitatea acestei femei, o iubesc a a, încât sunt cu des vâr ire convins c f amorul ei ar trebui s mor; f acest amor, via a n-ar mai putea avea nici un cuvânt pentru mine. Sunt nenorocit, sunt adânc nenorocit.”

La 14 august 1858 se c torise, „urmând de altfel chemarea unei pasiuni autentice” (conform istoricului literar Constantin Cuble an), cu Sa a Prejbeanu(o femeie frumoas , cu nume i avere). Tân ra era fiica natural a Ruxandrei B leanu i a contelui rus Pavel Dmitrievici Kiseleff (fostul preedinte plenipoten iar al divanurilor Moldovei i rii Române ti, pân în 1834), care se tr gea din familia prin ilor ru i Bagration. toria lor a „mers bine” trei decenii. Fidela i r bd toarea Sa a Prejbeanu închidea ochii la aventurile amoroase ale so ului. Pl tea mereu datoriile pe care so ul ei le f cea, dar familia Odobescu a sc tat, fiind obligat i vând casele i mo iile. De aceea, Obobescu a s cit repede, fugind i ascunzându-se de creditori - b nci, rude, amici - carel împrumutaser .

Au avut o singur fiic - Ioana, n scut la 26 iulie 1865.

Alexandru Odobescu avea o familie, avea un trecut plin de împliniri i realiz ri, dar în ultimii ani de via a suferit ni te devia ii, poate de neîn eles i de neacceptat pentru unii. „Amantul ridicul i batjocorit”, cum îl numea Caragiale, sau „amantul b trân”, cum îl cataloga G. C linescu, a iubit-o în ultimii ani din via pe Hortensia (n scut

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Keminger). „Femeia fatal ”, mai tân decât el cu 30 de ani, era considerat de Odobescu „Femeia pe care o dumnezeiam”. Doar c dragostea i-a r mas neîmp rt it , el hot rând de dou ori s se sinucid pentru iubita care i-a fost „adev ratul mormânt al inteligen ei, al iluziilor, ba chiar al vie ii”, f cândul s cedeze în fa a „u urin ei i vulgarit ii sim urilor” (conform ultimei scrisori - trimis prietenului Anghel Demetriescu). Înc din 1892 deveniser cunoscute sentimentele sale fa de profesoara de geografie de la o coal de fete din Bucure ti Hortensia Racovi . Era n scut în 1864 i avusese deja doi so i: dramaturgul Alexandru Davila, fiul doctorului Carol Davila (între 1885 i 1888) cu care avea doi copii, i Dimitrie Racovi , eful de cabinet al lui Titu Maiorescu (între 1890 i 1891, când so ul i-a murit de mielit ).

Con tient c gre ea fa de so ie, a încercat s -i explice starea critic prin care trecea. „Odobescu î i îndep rteaz so ia la Curtea de Arge . O implor apoi s -i redea libertatea.

So ia, Sa a, se arat plin de îng duin ”, poveste te istoricul Ion Bulei. Dar, în mod uluitor, se pare c Sa a, voindu-i binele soului, a c rui suferin o sim ea real , (explicabil i din cauza st rii de s tate precare), i-ar fi cerut Hortensiei s se c toreasc cu so ul s u, îns inutil. C lcându- i demnitatea i mândria, o vizitase pe Hortensia, c reia i-a spus: „Ortensia, uite de ce, draga mea, am venit i mi-am înso it so ul i chiar prefer s-o fac pe «pe itoarea»; îl iubesc enorm ca om, dar i ca savant, îi doresc fericirea. Sunt dispus s m c lug resc decât s fiu o piatr în calea fericirii lui. Dac tu e ti adorata inimii lui, ave i acordul meu total!” (conform Ziarul de gard „O nou istorie pe placul tuturor”, articol publicat de Mircea Merticariu).

Sofia, iubindu- i într-adev r so ul, acceptase cu inima frânt s -i redea libertatea, cu gândul de a se c lug ri dup aceea.

Pe lâng necazurile generate de sentimentele pe care nu i le putea controla, se repetau accesele de gut , iar boala se agrava.

Un doctor parizian îi prescrisese un tratament cu morfin . O gut rebel , tratat cu morfin , scrie Nicolae Manolescu, „st la originea groaznicului viciu”. Pe lâng asta, din epistolarul lui Odobescu rezult c a avut mereu probleme financiare, inclusiv pentru a- i procura narcoticul. Pe scurt, îmb trânea urât, cerând cuno tin elor posturi, împrumutându-se, dar, mai r u, consumând morfin , de care devenise dependent. În a doua parte a vie ii, scriitorul tr ia separat de so ia i fiica sa, Ioana. Îns , cu amândou coresponda. Din scrisorile c tre

Sa a, rezult p rerea lui de r u pentru situa ia la care se ajunsese, de care se sim ea vinovat, dar i pre uirea fa de cea pe care o r nise de multe ori: „Din parte-mi, te rog, draga mea, îi scria el Sa ei, în august 1892, s nu gr be ti nimic, s l m lucrurile s i urmeze cursul natural cât vreme nici un eveniment extraordinar nu ne oblig s lu m o hot râre neprev zut . În orice caz, te rog, draga mea, bun i fidel prieten , s crezi c afec iunea, respectul, venera ia profund pe care le am pentru tine nu se vor schimba niciodat . Pentru mine e ti i vei r mâne mereu mai mult decât o femeie; ai fost i e ti i vei r mâne un bun înger protector...”.

Prima tentativ de sinucidere, din noaptea de 5-6 noiembrie 1895, a e uat. Era în casa lui din Bucure ti i se pare c doza de morfin fusese prea mic . Nu se tie de ce, dar unii s-au întrebat dac nu fusese doar o simulare, pentru a o determina Hortensia, care-l respingea, s se întoarc la el!? Numai ea nu se ar tase impresionat de suferin a sa. I.L. Caragiale avea s descrie aceast tentativ : „Ajuns acas , Odobescu scrise câteva scrisori; apoi lu o doz forte de laudanum.

Rezultatul acestei prime încerc ri de sinucidere fu la timp comb tut; îngrijirile îngerului p zitor (so ia sa) îl sc par de data aceasta”.

La 10 noiembrie 1895, „ajuns la disperare, din cauza bolii, Odobescu s-a sinucis”, urmare a unei supradoze de morfin . A l sat dou scrisori, recitite i prenotate în noaptea de 8-9 noiembrie 1895. O scrisoare era adresat familiei, cealalt prietenului s u Anghel Demetriescu, pe care-l vizita anual, în fiecare 8 noiembrie.

Prima scrisoare justifica (într-un fel), alegerea sa: „în starea de neodihn în care tr iam din cauza patimei nenorocite pe care cu to ii o cunosc, moartea este cea mai mângâioas odihn pentru mine. Deci voi primi-o cu pl cere. Numai durerea ce ea le va aduce lor m face s v d într-însa unele fe e întunecoase... Via a mea, precât o pot prevedea în viitor, mi se pare cu mult mai trist , mai anevoioas . Deci, s primeasc to i câ i m

Anul V, nr. 6(46)/2014

iubesc a mea moarte, ca o curmare a unor grele i nefericite chinuri... Sfâr esc aceste rânduri cu ur ri de fericire pentru iubita mea so ie, pe care o rog s i caute de s tate ca s tr iasc îndelung i s stea ca o paz bun lâng Ioana noastr , lâng b rbatul ei Teodor i lâng copila ii ce li s-ar putea na te”.

Prin a doua scrisoare dovede te c era foarte lucid i con tient de gre elile sale, pe care le regreta: „Cuget , te rog, i spune tuturor c nebun n-am fost, dar c , cu inima mea peste fire sim itoare, am c zut prad urin ei i vulgarit ii sim urilor unei fiin e inim , f con tiin , lipsit chiar de acea p trundere de minte ce-ar fi f cut dintrînsa o zân inspiratoare a mult-pu inelor mele facult i intelectuale... A fost adev ratul mormânt al inteligen ei, al iluziilor, ba chiar i al vie ii mele”.

Prin sfâr itul s u, Alexandru Odobescu se înscrie în lista sinuciga ilor literaturii române: Veronica Micle, Dimitrie Anghel, Urmuz, Liviu Rebreanu, Ilarie Voronca, Paul Celan, Gherasim Luca i poeta aptezecist Gabriela Negreanu.

BIBLIOGRAFIE - adevarul.ro, 9 ianuarie 2011, Vie ile scriitorilor români - De ce s-a sinucis Alexandru Odobescu; - http://www.tititudorancea.ro, Biografie Alexandru Odobescu; - enciclopedia liber „Alexandru Odobescu”; - http://istoriiregasite.wordpress.com, 24 noiembrie 2012, Alexandru Odobescu: Supradoz de morfin ; - http://www.historia.ro, De ce s-a sinucis Alexandru Odobescu, de Doinel Tronaru; - Artline.ro, 10.07.2012, Literatura Român , Alexandru Odobescu; - http://www.stelian-tanase.ro, 10 noiembrie 2013, Odobescu - o sinucidere cu morfin ; - jurnalul na ional, 07.06.2004, Câteodat , adev rul poate ucide, deCristian Petru; - Ziarul de gard , O nou istorie pe placul tuturor, de Mircea Merticariu.

William Hogarth - Mar ul triumfal al ale ilor

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Claudia SCORNEA

Mariana GHEORGHE (Canada)

PLÂNSUL OLTULUI

MIROS DE LILIAC

Pe talpa mea scrie ran scut din plânsul Oltului Vl star din coast de maidan Ce-a supt din seva nucului

Miros de liliac se-a terne iar Pe uli a ce-adoarme sub un deal i-un suflet bidiviu î i face gar Când î i petrece ultimul hamal

Trecui i mun ii de oceane lcând pe curcubee ciute i-n cele câte kilograme rai doar aripile frânte

E lung ulicioara cea b trân , Iar dincolo de por i st un cerdac Destinul las urme în rân i cerne cu miros de liliac

Pusei la gât salbe de p suri: Vrejuri de vise copilite i-n inim -adusei în ciuturi Noduri de dor înc run ite

La poarta v ruit st areta Grijile tatii-s strânse într-un sac În coam calul alb poart bareta i-n frunte poart stea de liliac

De mi-ar fi fost mai greu oftatul M-ar fi cuprins melancolia Pe str zi, hai-hui, ca nimeni altul i în bocanci purtându-mi glia.

CANDELA MAMEI Cât de frumoas ai fost mam i prim vara ine minte, opte te plopilor - în tain S-adie-aducerile-aminte uvi a orelor uitate Mi-o r scole te peste frunte, Iar gustul merelor furate Mu din vorbele-mi c runte Mam ,-mi faci semne de departe Din prispa ud -a înser rii dojene ti, c poate, poate, -ntorc din umbra dep rt rii O cut -n bluza- i îmi îngân O doin din copil rie Mam , torci verdele din Lun , Iar eu i-adulmec scara vie i rezemi coatele pe stele Zeii sfio i pleac -n Olimp Nici Domnul nu-mi sufl în vele, Nici sfin ii nu mai ning cu timp.

Aprind i ard candela simpl i dorul mi se toarce-n tâmpl .

31

Un pumn de jur minte e r mas Pe banca lustruit -n vechiul lac E al copil riei vechi popas Când scuturate-s flori de liliac i-n casa ce prive te ulicioara Stau filozofii lumii la taifas Destinu-i pr fuit pe policioara Unde-i miros de liliac r mas.

GÂND DE VAR Agale îmi colind un gând de var Peste gradina ame it de miros Tu mam co i sub nucul de afar , Iar eu sunt prins -n joac , f rost Acu sose te Zâua Câmpeneasc tergarul cela este-aproape gata, tuca-i dus la vie s cosasc Iarba crescut -n dealul de agat i toate grijile le co i m muc : -n b tur -s grauri c tori, -i nepr it porumbul de pe lunc i fiul t u î i scrie rareori.

Când vine ziua Domnului cel Mare Cu lumânare mergi în deal, la Buna, În lacrim ascunzi frânturi amare Din via a ce-n t mâie se cunun Mai coase mam gândurile mele tergarul st neispr vit pe mas Acari a mi-e plin cu-amintirile Umbrite doar de nucul de acas .

Ochi a inti i Eu am crezut c te joci -Dr enie era vorba ta i alint cuvintele talejoaca ta vine din iubirea ce-mi por i...

Dar tu ai uitat brusc de mine i ai r mas cu ochii a inti i înspre altceva.

Eu am r mas a teptându-te, Cu via a mea, cu sufletul meu, cu flac ra mea îndreptate spre tine.

Vacan Umblai an înaintea mea.

Pasul meu îl c uta greu pe al t u, sfor ând armonia.

Stropii uzi sc ldau cimentul cr pat.

Cât iertare? Cât acceptare mai poate g zdui sufletul acesta primitor i ospitalier?

Nu aduce anul ce aduce ceasul Tsunami de via se ridic pân la cer.

Un ping-pong al dezn dejdii i al speran ei.

Sus-jos pe valuri, Cârma vaporului este iluzoriu în mâna ta.

Unde-i e cap tul?

Ce va r mâne dup furtun ?

Autoam gire ti un aiurit în dezordine.

A devenit inadecvat umorul t u. tiu. Tu nu vezi asta.

Tu nu vezi nimic; doar un punct fix-fix, str lucitor i cu imagini colorate.

Prea e cerul sumbru i întunecat, prea e târziu timpul i în nemi care.

Este un caz grav de autoam gire.

Tr ire invers Tr iesc eu invers?

A început lumea cu sfâr itul ei?

Cum e?

Râul curge sau podul se scurge?... Înv ul durerii Înv ul durerii a început cu...

Cu ce a început înv ul durerii?

Cu o blestem ie, cu o oglind spart , o pisic neagr i apte ani de ghinion.

Cu arpele i ispita.

Fluier încet Caut i nu g sesc. tiu ce caut, dar înc nu g sesc.

Sunt pe drum. Am pornit cu cele ghete recondi ionate i revolu ionate; Lumea- i întoarce capul s m priveasc .

Cu buzele rotunjite, fluier încet.

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 6(46)/2014

Jean BLEAKNEY (Irlanda)

Jean Bleakney (n. 1956) - s-a n scut în Newry, Irlanda de Nord, i locuie te în prezent în Belfast, unde lucreaz într-un centru de gr din . A studiat biochimia la Universitatea Queen din Belfast, îndreptându-se c tre poezie abia în jurul vârstei de treizeci de ani, dup na terea copiilor s i. Pasiunea crescând pentru poezie a coincis cu cea pentru horticultur , multe dintre poeziile sale ilustrând simbolistica i paradoxurile gr dinilor. I s-a încredin at amenajarea gr dinii pentru Centrul de Poezie Seamus Heaney din cadrul Universit ii Queen, rezultând astfel, metaforic vorbind, o gr din -poezie.

Sub clar de stele pe plaja Narin

În pauzele dintre Perseide, m gândesc la Claudius Ptolemaeus, Geograful, care, dup ce a cartat lumea antic , tul de latitudine i longitudine, s-a îndreptat tre dedesubturile planetelor i ale stelelor sfere fixe;

Ce loc neguros oare-a g sit pentru asemenea geometrii? A c torit pe o corabie de nego spre Efes ori Antiohia scruteze zarea, sc pând de fl rile acelea oglindite razele farului din Alexandria?

Fu oare bântuit de fragilitatea vederii nocturne - cum, când e privit direct, i cea mai str lucitoare stea se mic oreaz ? O fi crezut c e numai o iluzie sau c trufia unui zeu ne întinde o curs , sându-ne s scrut m necontenit bezna dintre stele de parc-am fi ni te str jeri nemuritori?

Pe-aici îmi r ce te gândul pribeag în cel mai toropitor august din veac, în cel mai tenebros col al p mântului, pe când, în pauzele dintre Perseide i dâra de lumin a dorin elor trecute, eu reconstitui, punct cu punt, constela iile lei Ptolemeu.

Azi e ziua cea mare. Doi ani am a teptat adulmec Roza „pesc ru ”; m-am tot agitat pe lâng to i puie ii acoperi i de afide - puie i f boboci, întrebându-m de ce, în loc s creasc printre Berberis (Berberis atropurpurea, mai precis), s-a înclinat, ivindu-se prin Fuchsia magellanica.

(Lua i de-aici „gr din rit”!)

Mi-am imaginat floarea de un alb pur, pân acum îns , e doar de culoarea-untului-cu-o-tent -g lbui-portocalie.

Asta a fost ieri sear - un mugur pe cale s -nfloreasc .

M-am dus la culcare visând întreaga parfumerie de roze, jilave-n zori; îmbr area strâns , r coroas , de catifea a petalelor.

Mi-a s rit pentru o clip inima din piept când am z rit o pat mare maronie în miezul singurului meu boboc: un bondar, înecat, de parc s-ar fi pr dit de extaz.

Tr ia îns . Asta a fost acum patru ore.

Când i când, îi tresalt un picior din spate: se-ntinde lene , încet - un soi de langoare cu care neteze ti cearceaful dup amor.

Cum s concurez cu a a ceva?

Când m gândesc la staminele r ite; la polenul de cine- tie-unde. Nu va mai fi la fel.

Acesta-i cursul Naturii, presupun, iar un cuplu e format din doi... tiu c ar trebui s spun: Nu te gr bi, Dulcea . Roza e îndeajuns de mare pentru amândoi.

Dar vai cât e de greu s fii m rinimos când ie î i vine s zbieri: Valea, Bondarule!

Mi i fundul la gras din visurile mele!

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Interna ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan - Universitatea din Bucure ti, http://mttlc.ro

i la cum, observând pozi ia i magnitudinea a o mie dou zeci i opt de stele, s-a întors în timp, cu trei milenii, În Babilon, dup Scorpion i Taur; i cum i-a p strat pios credin a-n zei numind patruzeci i opt de constela ii dup ei.

Ménage à Trois Traducere de Alexandra Munteanu, masterand MTTLC

Într-o noapte cald de var , în esat de stele, ed pe plaj , cu gâtu-mi în epenit, uitându-m dup Perseide, care, În func ie de m rime i de unghiul de impact, patineaz pe tangente lungi de lumin , ori se dezintegreaz într-o scânteie scurt , r zle it .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 6(46)/2014

33

Milazim KRASNIQI (Albania)

RB TOARE F

CAP

Luminile cuceriser pia a De abia se schimbaser în oameni liberi Cei care se îmbr au unul pe altul a se cunoa te între ei f a ti Cine coborâse din Spaci Cine din Burrel Era mare s rb toare rb toare f cap Dar era de pre s o vezi de aproape Pentru c se întorcea înc o dat la via Albania

CRONIC Aceste s turi le fac Câ iva arheologi s lbateci Ale lor sunt cifrele Inscrip iile Cele care nu se spun Spun c au spus cei în elep i Spun c au spus cei nebuni În cineva trebuie s ai încredere Cu ochii între ruine Când ui i jur mântul adev rat

NOAPTEA CHIRIILOR

MAREA Mare o mare gemet albastru Urlat de vise mari te v d cum te zvârcole ti m unesc cu valurile grijilor tale Care vin din ora cereasc ce m soar timpul nostru Peste capetele noastre

PIATRA DE HOTAR Doarme acel somn pietros Al secolelor În pagina sa b tut de vânt i ploi Ca o scen filmul terorii Rânje te falca mor ii St într-o scorbur ordinar de p mânt Oamenii îi poart greutatea în inim De când au pierdut pacea sufletului

NUNT Vin nunta ii vin Pe creasta muntelui i pe malul r ului peste tot To i zâmbind În curte este aprins focul Pentru busol i bun venit Chiar i acelora care nu sunt invita i a este mas pentru to i Bucuria tob a tuturor O cas cu b ie i prieteni ureaz O lumin deplin Ea ne salveaz de la pierzanie Prin r scrucile bucuriilor False

Rena te credin a Ca ploaia p mântul mort

DUP -AMIAZ CU PLOAIE Au-nceput s cad primele pic turi de ploaie Vântul le arunc dincolo cu furie Mahalaua a p truns în somnul clinic Drumurile se odihnesc la fel ca muribunzii Toat imaginea care prinde ochiul prin geam este de ghea Ca închipuirea hedonistului despre moarte El poate s moar f a în elege aceasta este într-adev r mila promis

BALADA TROTUARELOR Cu delicate e cade seara Precum cade perdeaua de catifea Dup un act realizat din dram Pe drumuri se aprind neoanele În farfuriile luminilor lor Ora ul respir ca un astmatic Prin market-uri cafenele libr rii Intr i ies oameni Pentru a lua i a l sa grijile lor În toate p ile oamenii se gr besc i e ciudat cum se aseam mumiilor Uitate în rolurile lor Toat aceast verv este iluzie Dac noaptea nu se îmbr eaz în pace Ca perna moale Unde se odihnesc i visele

TOAMNA AL MEU TAT Când se vorbe te de ogoare Al meu tat se mi din loc Vede cerul Ca i cum ar c uta gândurile în nori i împreuneaz mâinile cr pate Ca pentru binecuvântarea copiilor Când se vorbe te de ogoare În sufletul tat lui meu Mila celui Milos

La sfâr it a venit Posomorât cu p rul stricat Ca o emigrant mult suferind i calc ogoarele trotuarele Cu greu v rsând veninul Care îi era legat în gât Toamna va emigra din nou Împreun cu durerea sa nemuritoare În timp ce tonul ni-l las ca pe un nod în gât

Traducere de Baki YMERI

În seara aceasta au coborât pe acoperi ul casei Sufletele i îngerii Noi nu îi vedem deloc În seara aceasta au venit sufletele i îngerii Pentru a ne iubi i judeca or s facem aceste bun i la mas Dar cum s o facem Cu s cia sufletului

i în tine v d minunea crea iei Cerurilor i a p mântului i a vie ii noastre reia Creatorul i-a spus: „F -te!” i ea s-a f cut Care îi d în eles minunii Prin admira ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul V, nr. 6(46)/2014

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

INSOLEN|A vs.

BUNACUVIIN|{ „Înaintea pr bu irii merge trufia i seme ia înaintea c derii.” (Pilde 16,18) Pentru convie uirea armonioas în societate, înc din timpuri str vechi s-au impus unele reguli de purtare între oameni. Unele dintre aceste reguli au fost cuprinse în legi, altele s-au p strat în sufletele oamenilor, printr-o a a-numit sim ire i atitudine cuviincioas , ea alc tuind cele mai minunate reguli. „Ce nu opre te legea, opre te bunacuviin ” consemna Seneca, filozoful roman, marele moralist din vremea împ ratului Nero, care cu tonul s u cre tin al recomand rilor morale i-a asigurat o puternic influen i o îndelungat supravie uire. În zilele noastre este foarte des întâlnit atitudinea insolent care încalc regulile morale. Ea este nuan at prin cuvintele impertinen , obr znicie, neobr zare, nesim ire, devenit chiar fenomen al societ ii, la baz având arogan a, sentimentul de superioritate.

Vârsta, se pare, nu mai are prea mare importan , insolen a fiind întâlnit la oameni de diferite vârste. O întâlnim atât la tinerii lipsi i de experien , de educa ie, cât i la oamenii maturi, trecu i oarecum prin experien a vie ii i de la care ne-am a tepta s se comporte civilizat. Înaintarea în vârst nu implic neap rat în elepciunea, de i ar trebui. Dac la tinere e ea mai poate fi pus pe seama lipsei de gândire pentru o bun alegere, a anturajului necorespunz tor, a modelelor negative, deci, oarecum mai pu in condamnabil , la maturitate, atunci când omul este în plin activitate, dovada insolen ei este mult mai grav , întrucât ea este generatoare de gre eli în defavoarea celor din jur.

Insolen a nu este specific unei na ii, ci este întâlnit , în mod gradual, la oameni din diferite locuri ale globului. Este plin lumea în care tr im de tupei ti, teribili ti i, iertat fiindu-mi vorba, de nesim i, sau mai blajin spus - insolen i. Ei nu disociaz gradele liberii, despre care poetul-filozof Lucian Blaga preciza: „Avem drept doar la libertatea pen-

tru care ne putem asuma r spunderea”.

Unde acest „virus” al insolen ei s-a r spândit mai mult, g sim i „bolnavi” mai mul i. Este întâlnit i aproape nelipsit la oamenii care i-au ob inut „fraudulos” un loc în ierarhia politic , ei având impresia c numai prin acest fel de a fi - netrecut prin filtrul educa ional i nici prin cel cultural - pot supravie ui, umilindu-i, dominându-i pe ceilal i. Sunt cei care în via nu au ascultat de sfaturile educatorilor, au ac ionat de capul lor i nici nu au încercat s i fac o educa ie prin lectura c rilor, nici s dobândeasc bunele maniere de la cei care ar fi putut s le fie un exemplu de comportament. Se spune, despre aceast categorie de oameni, c le lipsesc cei 7 ani de acas , ani foarte importan i pentru c ei sunt temelia pe care se define te personalitatea.

Exist copii care asimileaz bunele sfaturi, dar i unii care refuz s le primeasc , existând în ei un sâmbure de egoism, de vanitate, de lips de judecat . Nu iau în seam ceea ce Biblia le gr ie te: „De- i va pl cea s ascul i, vei înv a, i de vei pleca urechea ta, în elept vei fi!”. Când astfel de specimene ajung la maturitate, jignirile, glumele proaste, batjocura sunt considerate moduri de a se descurca; pentru unii, culmea, sunt de admirat ac iunile sau r spunsurile date în batjocur , de al ii sunt trecute cu vederea, sau, i mai r u, sunt g site scuze pentru gafele impardonabile comise.

Auzim tot mai des certuri, învr jbiri, afirma ii jignitoare din partea unor persoane de la care pretindem maturitate, inteligen , comportament civilizat. Dar, „Cine iube te certurile iube te p catul; cel ce ridic glasul î i iube te ruina” (Pilde 17,19). Sigur c certurile, insultele ne bulverseaz gândirea, orientarea, (dup cum se întreab românul în proverbul: „Când grinda de sus se pleac în jos, ce poate face cea mai de jos?”, adic cei mici ce pot face, când cei mari gre esc?),

când ne izbim de lipsa de civiliza ie a unor persoane, fie ea din gre eal , din lips de educa ie, din vanitate, din frustrare sau din imaturitate emo ional . Sunt oameni care nu accept sfaturi la nici o vârst , nu accept argumente, pe principiul „ tiu!” care se refer întotdeauna la eu, adic la persoana sa, sau „nu m înve i tu pe mine!” Cu alte cuvinte nu m intereseaz ce spui, fiindc eu tiu cel mai bine, eu le tiu pe toate, nu am nevoie de nimic în plus. Aceast atitudine duce la discordie i nu avem nevoie de a a ceva. Cred avem nevoie de o societate s toas i corect în ansamblu ei.

Filozoful englez Thomas Hobbes (15881679), care a scris i despre filozofia politic , vorbea de trei cauze principale de ceart întâlnite în natura omului: concuren a, neîncrederea i gloria. „Prima face pe om s dea val pentru câ tig, a doua pentru siguran , a treia pentru reputa ie. (…) În atare zboi fiecare om e împotriva celuilalt, c ci zboiul nu const numai în lupte sau în actul de a lupta, dar i dintr-o durat de timp, în care voin a de a combate este destul de cunoscut .(…) Consecin a timpului petrecut în (astfel de) r zboi - fiecare om este inamicul fiec rui om. (…) No iunile de dreptate i nedreptate, justi ie i injusti ie nu au acolo nici un loc. Unde nu este putere conduc toare, nu exist lege, unde nu e lege nu exist nedreptate. For a i frauda sunt în timp de r zboi (pentru gloria personal ) cele dou virtu i principale.” întreb de ce unii dintre noi vor s fie complet altfel i for eaz schimbarea, dar nu în bine, ci în r u, con tient sau incon tient?

De ce vor cu tot dinadinsul s fie „originali”?

E de în eles c trebuie s existe o analiz , o judecat i în judecat s se in seama de cini, de obiceiurile împ mântenite care au urmat îndelungatei experien e tr ite, la

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

baz având i gândirea marilor filozofi ai lumii i înv turii pe care ne-a dat-o Cel ce a venit ne arate drumul vie ii ce trebuie urmat pentru binele nostru. De ce vrem s urâ im via a frumoas d ruit de Divinitate, în loc -i p str m frumuse ea i s descoperim noi frumuse i, ci nu stric ciuni?

Buna cuviin este diametral opus insolen ei, ea folose te judecata dreapt . În vremurile noastre, cel care este cuviincios intuie te cu cine are de-a face, intuie te situa ia în care se afl , dar, de cele mai multe ori nu îndr zne te sau nu reu te s înfrunte insolen a i aceasta din cauza „cantit ii” de nesim ire ce apar ine unor indivizi. Avem oare dreptul de a tolera, a ne umili i a ne resemna în fa a acestor oameni? Psihiatrii consider buna sim ire ca fiind „gust estetic i probitate moral , dar i sim practic, valori concrete”, iar Biblia ne înva : „S umbla i cu bun cuviin fa de cei din jur” (Apostolul Pavel). P rintele Nicolae Steinhardt (1912-1989), în „Jurnalul fericirii”, scria: „La închisoare, înspre amurg, am aflat ce-i aia bun tate, bun cuviin , eroism, demnitate. Vorbe mari! Vorbe goale! Vorbe mari i goale pentru mecheri i pentru turtori; vorbe mari i de mare folos i pline de în eles când le sim i r coarea în iezerul de foc i le po i gusta farmecul experimental”. Oamenilor care „au dat din coate” i au ajuns undeva în fa le lipse te, iat , Bunacuviin , însemnând ceea ce se cuvine unui om, o purtare bun în vorbire i în fapte, despre care filozoful francez René Descartes (1596-1610) spunea c este „puterea de a judeca bine i de a distinge ce-i adev rat de ce este fals” sau ilustrul poet german J.W. Goethe (1782-1832) care o considera a fi „geniul umanit ii”.

La ce ne putem a tepta de la cel c ruia îi lipse te echilibrul, buna cuviin , el considerând c prin modul de a se comporta obine „reu ita” în via , c în acest fel devine

William Hogarth -

simpatic, sociabil i comunicativ cu cei din jur, când de fapt este acceptat doar în cercul lui de oameni ale i tot de el pe acelea i criterii, oameni de aceea i „m sur ”?

Filozoful german Immanuel Kant (17241804) vorbea despre justi ia imanent ca fiind un sim al corectitudinii i al propor iilor pe care îl are fiecare individ, iar judecata nedreapt , spunea tot el, este întâmpl toare, „un accident” atunci când omul nu se supune imperativului moral „când voin a e smintit i o ia înaintea ra iunii, când gustul pasiunilor prevaleaz asupra intelectului”.

Dreptatea deci exist în sim urile noastre i ea „poate fi adus la lumin i aplicat în actele noastre”. Iar când justi ia imanent este dublat de o justi ie empiric (bazat pe experien ), legea aplicat „treze te con tiin a omului”, considera tot Kant.

Filozoful italian Giovanni Gentile (18751944) era încrez tor în faptul c orice individ poart în el societatea imanent spiritului u, ca atare nu putem tr i, oricât am vrea, într-o absolut izolare, indiferen i la ceea ce se întâmpl în jurul nostru, ci primim în intimitatea noastr pe „cel lalt” de lâng noi. A nu ine seam de acest fapt înseamn a nu gândi. În opinia sa, cel dintâi tribunal de pe p mânt i din cer este cel dinl untrul spiritului nostru, el fiind liber i dezvoltânduse în mod continuu, existând posibilitatea de a lua o decizie favorabil lui i societ ii în care tr ie te.

Ca atare, omul poart r spunderea deciziei sale, dup ce a examinat, a aprobat, a judecat, a ac ionat. Se în elege c , în cazul unei dizarmonii în convie uirea existent , zvr tirea existent împotriva formei de disciplin social nu poate admite lipsa de discern mânt, lipsa de supunere, iat , în fa a disciplinei intime a spiritului fiec ruia, cea a bunei cuviin e, fiindc , spune filozoful „Aderata societate tr ie te în noi în ine”. Cu alte cuvinte alegerea este a noastr ! Se poate alege binele în locul r ului cel mai mic, cum ne-am obi nuit s facem?

torie la mod

35 C#r]i primite la redac]ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Anul V, nr. 6(46)/2014

Livia CIUPERC~ (membru UZPR)

Un poet uitat: Alexandru Cãlinescu „M d rui ca un rod în toamn ...” (Alex. C linescu) A debuta, ca poet, în umbra fiorului liric baudelairian sau bacovian, poate fi o ans de a fi înconjurat de o aten ie aparte. Depinde cât de adânc înfipt în magma tragicului, cât de înc tor i-e cântecul, cum se relev timbrul vocal, dac ai voin a i puterea de a tori pe un drum strunit de tine însu i.

Dac nu tii s te desprinzi la timp de înc rtura înnobil rii - cea inspiratoare - vreun confrate (în mod cert) î i va muia (urgent) pana în vitriol. A a cum, de altfel, s-a i întâmplat, gândindu-ne la poetul Alexandru linescu (Foc ani, 1907-1937, Sinaia). Ca urmare, o cronic semnat de Eugen Ionescu - în revista „Reporter” (Bucure ti, anul II, nr.

50, joi 13 decembrie 1934, pagina 2) - nu este tocmai m gulitoare, de i se dore te obiectiv : „Poezia lui Alex. C linescu este o poezie minor , îmi opte te o voce critic rea. Dar aceast poezie, f cut din nostalgia plerilor, a amintirilor, are mari posibilit i de vibrare, emo ie prelungit i difuz . Este un poet ale c rui versuri se optesc în serile triste...”

Cert este c Eugen Ionescu dore te s contureze (pentru acel timp, 1934), portretul unui poet „foarte trist”, dar de o triste e care degaj o „melodie proprie”, posibil, cu certe rev rs ri de natur autobiografic . i n-avea gre easc întru totul. În scurta-i existen , de doar treizeci de ani, niciun artist nu poate atinge creasta consacr rii, de i Alexandru linescu a fost activ, a scris mult, ne-a l sat i multe manuscrise (ce odihnesc întru a teptare). A adar, pentru un viitor biograf, important va fi s cerceteze aceste inedite: volumul de versuri Inciner ri, volumul de nuvele Col uri de piatr i romanul Destr mare realizat în colaborare cu Pavel Nedelcu.

Acestea vor avea darul de a contura adev ratul portret al scriitorului foc nean. iaplecându-se, r bd tor, cu migal , asupra textelor, cercet torul, în mod cert, descoperiva scânteieri i încrusta ii personale, precum textele publicate în revista „13” („revist lunar de literatur i cronic ”, 1934-1935).

Timpul, trengar, nemilos în trecerea-i lin , sap adânc, curmând orice vis: „M

pasc i m diger ore plecate peste veac. / d rui ca un rod în toamn ; m d rui -mpotrivire! / Din toat truda m salut , mereu, serala, am gire / i-n blid încep s mi cad lacrimi când pâinea o desfac. // Sunt om: iubesc la fel i iarba i crinii din pahar. / Cu somnu-mpleticit în sânge eu nu pot avea pe mine. / M pierd în stepele cerii. Ah! fruntea-ncepe s se-ncline / Când vreau ca s ating o floare i nu pot -s murdar...” (Muncitor) Iubirea se las curtat -n mireasma neîmplinirii: „Pentru cine, M rino, pentru cine / Ai deschis cuf rul i-ai întins / Zestrea ta peste tot? / Zestrea ta veche, M rino, fat noroc. / Pentru cine-n perete ai prins tergare cu maci / i-n sân i-ai culcat busuioc?...” (Stih pentru fat s rac ) Asemenea proza se dore te purificat de nelini tile (Nelini ti), febra (Febre) i pr bu irile (Pr bu iri) protagoni tilor Emil Prodan, Ioachim Gotcu sau Dinu Salcâm, cina i de dorul iubirii neîmplinite, de golul sufletesc, f putin de vindecat, pe care-l las moartea. „Cât tain s-ascunde întrun suflet omenesc...” „ i cu câte taine plem...” (Febre) Nu-ndr znim întreb ri. O spune clar, naratorul: „Sunt întreb ri al c ror r spuns - dac e just - mai bine n-ar exista!...”

Cuceritoare r mâne „br ara gândurilor...” Doar umbrele trecutului, numai pustiul - „cuib rindu-se rece, afumat i ursuz” (Nelini ti) Pentru eroii s i, pentru Alexandru linescu, însu i - „niciun aprilie nu va mai zâmbi... printre copacii înflori i” i niciun

copac nu-i va mai „p lmui obrajii cu frunze ruginite...” (Pr bu iri) Parcurgându-i poezia, cea edit , prima impresie este aceea c scriitorul s-a format, de fapt, la coala s torismului începutului de secol al XX-lea, prin înfr irea, spiritualice te, cu scriitorii reprezentan i ai timpului ( t. O Iosif, Dimitrie Anghel etc.). Satul mâne spa iul supremei purit i: „Cump na s’a plecat în metanii / Somnul fântânii s -l bea. / Pe mâna c zut în iarb s’au urcat melci / Blânde ea s’o pasc ...” (Anotimp) i-n iubire, de altfel, fiin a poetic se dore te întru îngem nare cu natura-mam : „Unde-o fi ea? unde-oi fi eu - eu tremurând? / Gura i-o mai simt doar în poame... / Unde sunte i nop i care-mi punea i garoafe’n obraz?” (Deprimare) De i se simte confortabil în hlamida interioriz rii sale: „M pierd în stepele t cerii” (Muncitor), reflectând îndelung, f rtinire, la tot ceea ce-l înconjoar - „Nu tiu pentru care triste e / Gura mi-o mu c în adânc!” (Declin), poetul are totu i sim ul responsabilit ii: „Pe e afodul fiec rei zile risipesc în trud ” (Muncitor). Cu vie emo ie vorbe te despre copiii în formare, pentru care ar fi dispus s se „risipeasc în lumin ” (Destin).

Se simte i o oarecare înclina ie înspre elogierea spa iului natal - „ora provincial, urb natal ” - „cu lini te i brazi”, deziderat poporanist, ca fiu ce e simte „tare uitat” (Poem desfigurat). Trecutul se-nv luie-n prezent: „apa Milcovului s’a mutat”, „str jile-au plecat” (Ora natal I), noaptea „se ad pa” la felinare, ferestrele se-nchid precum o „îmbr are”. Cât nostalgie a descriptivului: „Str zile tale m’au purtat de mân prin mahalale, / M’au dat câ(i)nilor m -alerge - / i maidanelor, chiot de vârf de copaci!...” (Ora natal II) În parc, „fanfara urc pe treptele t cerii-un vals” (Târziu) Copil ria transpare precum o „amintire uscat ...” (Vorbe te-mi de ora ul t u), rarefiate sau inexistente întâmpl ri. Reînvierea locurilor dragi ale copil riei nasc nostalgii

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de sorginte pillatian : „În poart nimeni na b tut; La geamuri glastrele au prins / Can poal , florile ce-au nins / T cute, grele ca de lut. // Oglinzi din ramele de lemn / Se deslipesc: în nd ri cad - / i la icoan sfin ii cad / În fumul gros de untdelemn. // strâng în mine, ca s -mi fiu / Tot mai aproape - de-oi c dea... / i-ascult cum ip o cucuvea / Pe crucea unui gând pustiu...”

(Presim ire) La toate acestea s-adaug imaginea serafic a mamei c reia-i adreseaz dorin e (postume): „s -i înc lzeasc sufletul a ternut / pe câmpia acestei hârtii c toare” (Scrisoare). Ceea ce nu se poate uita sunt mâinile ei: „Mâinile tale - albe i mici - / Sunt bune de toars amintiri...” (Stih de dincolo) Sunt mâinile dibace care „Strâng sub alul ros de nevoi / Cuiburi de p ri... ”, iar ultimele sale dorin e sunt sfinte: „Mâinile cruce tu, f -mi!” (Risipire) i-o dorin ... „Nu mai plânge, nu!” (Stih de dincolo) Totul se dore te conservat, în neîntinere, iar prispa mâne talisman sfin it de marama amintirilor: „Prisp , cine i-a ucis frumuse ile?” Sub „pumnul de ani”, „trupul” ei s-a-mpu inat precum trupul mamei: „Ai fost tu vreodat / Prisp , de flori aromat / Ori numai o brazd de lut?” ( tre ce-a fost...)

Sfâ ietoare litanie i fratelui ajuns cu Aripi închise atinge durere de „cremene”: „Ne-ai l sat nou casa pustie, / S rb torile toate-s de fum... / Nicio colind nu mai popose te aici, de pe drum. / Nicio stea nu mai vrea s se-arate...” i totu i, triste ea domin : „Toate s’au pref cut în amintiri, / Toate s’au înzepezit ca o troic , în mine...”

(Poem împietrit) Poetul simte nevoia unei confesiuni coborânde în transcendent: „Pentru triste ile tale - sufletul se va z vori în albe litanii; / Pentru mâinile mici gândul va-mpleti incanta ii...” (Mâine) i... „privirea în mine o’nnod” (Sub floarea mpii). Pentru a se putea reg si pe sine, dialogul cu divinitatea pare salvatoare: „Fruntea mea, Doamne, a stat în iarba culcat , C ci a vrut s’o g se ti aromat când vii...” (Poem) Binef tor este acest dialog permanent, aceast îmbr are întru purificare: „Te strâng mereu în mine cu cât sub frunte-mi cre ti...” (Atotputernicie) O voce a pesimismului incorigibil, se las marcat i prin puncta ii u or arhaicizate: „m voiu risipi din zare în zare...”, „mâine..., când va’ncol i din z pad floarea dintâi...”

(Mâine) Remarc m simbioza între tr irile nostalgicului, ale resemn rii voite, dublat i de un lexic tipic euharistic, precum în Procesiune („metanii lungi cereau mereu icoanele b trâne”).

Poetul se simte ata at de pulsa iile cromatice care îmbr eaz , într-o armonie aproape perfect teluricul i cosmicul. O imagine elocvent este aceea a norilor care par a se „despletici” întru înv luire „peste grâne” (Procesiune), cerul care- i „fulger ploile ce cad despletite” peste p mânt (Dezolare), i cad în mare stele i’n salbe se desfac...” (Roman ). Când cerul se simte „frânt”, „ca un blestem”, prigoriile vor „sângera aripile în vânt” (Sfâr it). Desp irea adânce te suferin a: „De ce prive ti cu zâmbet corabia ce pleac , / Apoi te’ndoi de mijloc i capu’ palme- i pleci?” (Roman ) Marea devine prilej de reflec ie, prin evocarea unui tablou sumbru. Pe mare. E iarn . Cor biile- i „croiesc drum cu greu”. Matelo ii au „fe ele ostoite”, pasagerii tac, „strunele ciuntite” ale unei harpe plâng. Vizualiz m i-o scen de dragoste, u or desuet . Impresioneaz antiteza: pasagerii „râd” - „plâng” (Strune rupte). Cum „se deschide marea”, pot fi vizualizate: Constan a, Balcicul (Album marin), „ rmul dobrogean” etc. Atunci când e cea , „cor biile plânse au pânzele sate” (Agonie) Durerea desp irii este dureroas . „T cerea se cerne ca o floare...”

(Simplu) În poezia naturii transpare atâta sensibilitate, atâta emo ie afectiv , încât lumea vegetal pare aureolat de-un nimb divin: i-a c utat imaginea pe unde / Iubirea noastr -a stat lâng p mânt; / Mau viscolit l stuni cu sborul frânt / i-o floare cu decolor ri profunde...” (Triste e) Crea iile artistice din marea familie a clasicit ii încânt prin câteva elemente care-o i particularizeaz , d ruind acel surplus de frumuse e, încântare, sensibilitate. i dintre toate formele artisticului, metafora se subtilizeaz -n str fulger rile melodicului, al îndr zne elor nuan e cromatice sau prin subtilit i ale verbalului. i-n acest context, cu încântare constat m c poetul Alexandru linescu simte nevoia de a înnobila fa etele surâzânde ale poeticului cu forme tropice unice: ip tul mi-l sânger în palma oval ” (Poem desfigurat), „cro eta prim verii” (Zodie), „cerul... un colier de cocori” (Nu-i simpl p rere), „vârcolacii triste ii ating fusta lunii” (Panic ), „genunchii mun ilor ’nal c tre piscuri” (Excelsior), „Ciople te la tâmple mereu / Barda somnului greu” (Între noi nop ile, dep rt rile...), „s rutarea fulgilor vis tori...” (Ora natal) ri moarte (1937) este net superior volumului anterior. Poezia care preia titlul volumului este o art poetic . Poezia simbol a volumului, cu frisoane de zvârcoliri ale existen ialului. Ceea ce fr mânt fiin a este durerea singur ii. Poezia este construit pe antiteza dintre „ziua cu spada lumii la brâu” - cu „spaime” care „trec în vârtejuri

37

prin sânge”, cu neîmpliniri, inerente, „În undi a grea a privirii doar toamnele cerul i-l au” i „mla tinile de noapte”, cu „n dejdi” frânte, precum „apele m rilor moarte”. Mult -mult suferin interioar : „Lânplugul credin ei plâng îngeri în ierburi amare”. Amplitudinea interoga iilor retorice explic acele st ri de tumultuoase zvârcoliri ale creatorului... „M rile moarte” sunt, în fapt, acele subsum ri ale fiin ei aflate în vârtejul vie ii: „zilele au fost ( i vor r mâne) ca o luntre pe umeri de val” (Tu vii) Întreb rile filosofului sunt precum „lava” care sfredele te pieptul muntelui, asemeni „curcubeului fluid tors în tecile vinelor...” ( va ) Lupta cu sinele devine teac sfredelind : „Las i... lumina aici!”// „Las i z pezile mâinilor lâng febra închis sub frunte!”

(Las i de-acum) Antinomiile sinelui cu sinea devin în are: „Eu sunt ca o toamn târzie, tu ultimul rod...”

Dintre toate cronicile pe care, în timp, sau dorit a contura un portret favorabil acestui poet interbelic, meritorie este exegeza lui Nae Antonescu. În volumul Scriitori uita i (Ed. Dacia, 1980), acest critic literar acord nu doar un spa iu generos evoc rii poetului, ci dore te s sensibilizeze pe cititor - printr-o privire de ansamblu laudativ : „Destinul poetului Alexandru C linescu se aseam cu o flac ce se aprinde i arde cu intensitate maxim pân la ultima ei lic rire...”, poezia sa ne te spontan, ca produsul unei febre l untrice, determinat de condi iile biologice ale bolii i de întunecatele perspective întrez rite...”, iar „opera” necunoscut nou , în totalitate, „s-a furi at timid , aproape neobservat de c tre critica literar oficial a timpului...”

Pe drept cuvânt, „opera” lui Alexandru linescu se „furi eaz ” i ast zi - în total necunoa tere. La opt decenii de la debutul u editorial (1934), „oficial ” ori nu, critica literar a teapt un volum retrospectiv Alexandru C linescu, în care s se reg seasi ineditele (manuscrisele) sale: Inciner ri (versuri), Col uri de piatr (proz ), Ispitiri (teatru), Destr mare (proiec ia unui roman), plus textele risipite în presa timpului.

De aceea suntem îndrept i a acorda credibilitate lui Al. Protopopescu, cel care, referindu-se la scriitorul Al. C linescu, nota în 1967: „Timpul este cel care corecteaz de la sine injusti iile de ordin literar, organizeaz valorile i confer acel echilibru relativ cu care o literatur se înscrie în competi ia universal ...”

Alexandru C linescu, Declin. Poeme. Ed. Revistei literare „13”. Nov. 1934 Alexandru C linescu, ri moarte. Poeme. atelierele Tipografiei „Cartea Putnei” Foc ani, 1937

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul V, nr. 6(46)/2014

Adrian BOTEZ (membru USR)

VIOLEN|A METAFIZIC{ }I CRUCEA - #N ROMANELE LUI LIVIU REBREANU Motto: „Dumneata î i închipui c cel ce tie mai mult, în elege neap rat mai mult? Sau c tiin a merge mân de mân cu fericirea?”

(Liviu Rebreanu - Adam i Eva) Continuare din nr. anterior C - CR ORUL HORIA, GORILA: EPOPEEA MASCULINULUI I REALITATEA LUI „ALTCEVA DECÂT”…

Bineîn eles c triumful activ rii artistice a violen ei metafizice, ca ini iere a Spiritului Na ional, ca Spirit al B rbatului Mistic, de aceast dat - se afl în cele mai urgisite i cu obstina ie( i premeditare) dispre uite ori uitate romane ale lui Rebreanu: Cr orul Horia i Gorila.

Str tut de spirit epopeic i baladesc, lucrarea rebrenian Cr orul Horia n-a fost niciodat v zut decât ca tentativ ratat a epicului romanesc. Noi afirm m c , dimpotriv , trebuie v zut ca fiind demonstra ia artistic cea mai izbutit , a romanului românesc modern, de a descrie treptele evolu iei spirituale ale unui neam, prin simbolul ei uman des vâr it: Horia-Hora (Roata) Solar - transformat în Hristosul cu Roat pe Cap: „C prarul f cu (...) o coroan de nuiele, în form de roat , pe care (…) o puse în capul lui Horia, strigând: - Uite craiul valahilor!”(mistic, du manii lui HoriaHristos s-au contaminat de revela ie!). Noiunea de Cr or ascunde, în fapt, realitatea mitic i mistic a Maestrului Spiritual al Neamului Românesc: Magul Zalmoxian. De observat c no iunea de Cr or ine de un limbaj esoteric, pe care nu îndr zne te s -l foloseasc , la început, decât Femeia-de-laCri tior (în traducere exoteric : l ca ul ascuns al lui Hristos - Rafaela de la Cri tior era, ea îns i, din neam de Cr or: str nepoata voievodului Bour-Boariu, din herbul Moldovei Sfinte) - izotopic semantic, în egal m sur , cu Muma Cosmic i cu Fecioara Cosmic : Fecioara Cosmic întreab „- Unde sunt cr orii vo tri? (…) Drum

bun i s tate, cr orule!” - pentru ca la finalul Epopeii Discernerii, tot ea, devenit Mum Cosmic , s -l identifice mistic: „Da, el e... Cr orul!” Abia dup ce este ini iat în spiritul lui ALTFEL DECÂT..., având în imaginea min ii Centrul Lumii-Viena, dar i a Centrului Mistic-Golgota, al autosacrificiului total, des vâr it, mântuitor - mo ul Gavril Todea „de 80 de ani (...) a strigat [spre consacrare ritualic a Logos-ului]: - Tu s fii cr orul nostru, Ursule13 , i s ne câ tigi dreptatea întreag , M CAR DE-AR FI S NE OMOARE PE TO I! (s.n.)” Revela ia ini ierii Neamului prin violen metafizic treapt de de teptare a Spiritului Etnic îi este oferit de R zboinicul-Grenadir (alter ego al Monarhului Ascuns) din Cetatea Împ ratului-Viena (Centrul Ini iator - de aceea, situat în zona ambiguit ii perpetue i depline: niciodat nu se va ti precis dac Horia a avut poruncile Împ ratului-Monarhul Lumii, i dac da - ce con ineau acestea - formula esoteric a Monarhului Lumii, pentru începerea violen ei metafizice a discernerii de neam fiind: „Tut ihr das! - Face i voi treaba asta i pe urm l sa i pe mine!”): Nici popoarele s nu a tepte tot numai de la împ ratul! C i împ ratul e om14 i face ce poate! Popoarele s mai puie mâna i pe par [din nou, parul, solar-jupiterian i thanathic] când nu mai merge altfel! Dreptatea trebuie cucerit ca o cetate!”

Horia dezvolt viziunea despre principiile yin i yang, pasiv i activ, în cosmosul Neamului Românesc: a) - în prim faz (cea istoric , refuzând revela ia), Neamul este expresia incon tienei-pasivit ii absolute, ignorând îns i esen a etnic : discern mântul, ca spirit de identitate-autoidentificare, de respingere a gregarit ii etnice i umane, de alc tuire întru ALTFEL DECÂT AL II - urmând: I A A

CUM TREBUIE S FIM NOI. Dac spiritul discernerii de neam lipse te, însu i neamul e în pericol de dispari ie, prin starea de SLUG i de STR IN ÎN PROPRIA AR (de fapt, „str in” î i spune tocmai cel care cap începutul discernerii ini iatice), prin stingeredezna ionalizare: „Nou totdeauna fapta nea lipsit. De aceea ne-au înc lecat to i veneticii, de am ajuns slugi i str ini în ara noastr …” Pasivitate = stare de neant existen ial-etnic: „Am primit mereu toate batjocurile pentru c ne-a fost fric de fapt (...) Pân acum câ iva ani, oamenii nici car a se jelui nu îndr zneau”.” b) - Evident, moartea sentimentului discernerii cosmice de neam - pentru Dumnezeu i planul s u uranic, nu este o tragedie - oricine/orice pasiv-yin poate fi înlocuit, prin oricine/orice purt tor al principiului activyang: „Poporul care rabd toate asupririle le merit ”. În definitiv, yin-yang se complinesc demiurgic - dar taina cea mare e cum s fii yang-ul discernerii-con tientiz rii: FIIN A! Discernerea cosmic de neam e numit cu numele DREPT II - simbol dublu, al în-fiin rii i al re-echilibr rii-re-armoniz rii cosmosului. C ci expresia cea mai simpl a principiului activ, prin care se face discernerea-fiin area de neam - este DREPTATEA - prin care se neag putrefac ia spiritual (yin-ul pasiv-feminin), având ca rezultat nu doar dezna ionalizarea, ci chiar gregaritatea non-uman , în satanicul întuneric, numit TEMNI : „Pân ne-or vedea tot pleca i i neputincio i, domnii dreptate nu ne-or face, m car s vie oricâte porunci de la împ ratul! i oamenii, s racii, PUTREZESC prin temni e! (s.n.)”

A exista = B RBAT, Masculinitate, Spirit Activ, al DREPT II-discernerii. Dar principiul activ, la nivelul cosmo-etnic, este ca

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

un flux cu traiectul diferit accelerat-con tientizat, c ruia trebuie s i se p streze UZA SPIRITUAL -VÂRF, CAPUL „REBELIEI” - romanul propune dou ipostaze ale Monarhului Ascuns: I - prima este cea oarecum exoteric , a lui Iosif al IIlea, II - cealalt este a Monarhului Absolut Esoteric - Hristosul Neamului Românesc: se streaz în imaginea hieratic a RANULUI-REGE, arhetip al Hristosului Român al Drept ii - din trupul c ruia se împ rt esc ceilal i rani (pentru transsubstan ierea cre tin , învierea din zguri a Neamului): „Avu iar i visul de odinioar , cu c pitanul ranilor r zvr ti i a ezat pe tron de fier înro it, cu mirosul c rnii smulse din trupul lui cu cle te înro it în foc. Dar acuma, în locul c pitanului de demult se afla el însu i, pe tronul ro u sfârâia chiar carnea lui i mirosul de carne ars îi gâdila n rile. Se mira numai c nu simte nici o durere i vru strige cu glas izbânditor c nu-i pas de tortur , c nu-l doare nimic…” c) - Pentru c DREPTATE înseamn REECHILIBRARE COSMIC , deci slujb divin , Horia se simte erou mioritic-zalmoxian (moarte = via - Înviere), fiin îndumnezeit , direct prin acceptarea Misiunii Violen ei Metafizice (prin care se d identitate divin gregarului cenu iu, se elibereaz DomnulSt pânul-Craiul, B RBATUL COSMICNEAMUL, din sclavia pasivit ii-nonfiin rii): „Horia venise în realitate s se spovedeasc i s se cuminece, ca i când ar fi plecat la nunt sau la r zboi sau la un drum lung cu primejdii, de unde nu se poate ti dac se va mai întoarce, i când. În fa a preotului, îns , se sim i curat i în at (…)”

- iar în r zboiul metafizic - „rebelie” el e ARHANGHELUL, care conduce oastea angelic , oastea alb : „Apoi, peste capetele tuturor trecu scurt, aspru ca o s geat de el, porunca cr orului:-Hai, feciori! I OASTEA ALB SE URNI” (s.n.). d) - Momentul Cr orului transform calitativ starea de unitate: în loc de unitate în pasivitate autodistructiv - unitatea în activitate definitorie, DREPTATE, în registru umano-divin: „Suntem totdeauna uni i în supunere i umilin i niciodat nu ne putem uni ca s cucerim dreptatea”. „Rebelia” zboiul Metafizic (cu decapit ri, schilodiri etc. a câtorva asupritori de profesie) al scoaterii din pasivitate-nonidentitate divinouman Neamul - r spunde echilibrator unor ac iuni unilaterale, de pân atunci (de i, oarecum, în efigie, în sinecdoc - un strop la un butoi... - dar conteaz NU CANTITATEA DE AC IUNE, ci calitatea numit AC IUNE DE DIFEREN IERE - DREPTATE - MASCULI-

NIZARE - AFIRMARE DE NEAM): „Nu e sat în ara asta unde s nu g se ti un s rman trup de iobagiu ba spânzurat, ba tras în eap , ba frânt pe roat i ciopâr it în buc i, spre a b ga spaima în oameni i a-i ine pe vecie în jug ca pe vite [n.n.: vita este asimilat p mântului-pasivitate feminin ]”.

Ridicarea - „rebelie” a mo ilor nu este nici cruzime, nici agresivitate - ci afirmare a Fiin ei, pe deasupra „batjocurii” = ignorarea Fiin ei-Fiin rii lor: „- Apoi dac vine [colonelul austriac, care f cea promisiuni mincinoase, tergiversa negocierile, pentru a-i risipi i nimici pe r scula i], bine de bine, iar dac nu, ne-om bate i cu c tanele i nu neom l sa batjocori i a a de tare!” (s.n.) - zice Clo ca, membru al Sfintei Treimi a Afirm rii Fiin ei. „A a de tare” marcheaz percep ia mistic a limitelor vie ii i mor ii spirituale.

Iar proclama ia lui Horia pentru Geoagiu arat un neam trebuie trezit-înfiin at i cu for a, când î i întârzie neiertat revela ia Fiin ei, producând inutil primejdie i adormire pentru cei deja treji: „Care sat s-ar ispiti a nu veni sau din care cas n-ar veni la aceast porunc , întorcându-se s i se aprind casa. (...) Glum nu v paie. De nu î i veni, AL II OR VENI LA VOI (s.n.)”. Ace ti al ii-venitorirevelatori ai Focului, deplasa i c tre zona cenu iului-nondiscernerii Fiin ei - sunt din ORDINUL ANGELIC AL O TII ALBE ini ia ii în Masculinitatea Neamului Românilor Ardeleni.. e) - Horia duce r zboiul lui Hristos - pentru reidentificarea Cosmosului-Neam Românesc: în mod magic, ROMÂN va deveni echivalentul semantic i de facto al lui ORTODOX = OMUL C II DREPTE. Aceasta, în sensul identific rii Calvarului Cristic, cu Calvarul Neamului Românilor Ardeleni - întru mântuire-înviere sincronic , atemporal . Iar arderea demonilor-îngeri c zu i, cu biciul cristic - VIOLEN A METAFIZIC , trebuie s -i remetamorfozeze pe ace tia în îngeri înal i.

Opera Cr orului nu este numai una de exorcizare, ci i alchimic , de transmutare a metalelor-spirite înjosite, în AUR FILOSOFAL. O Apocalips (respectiv o Înviere) de Athanor. i Aurul Filosofal nu poate fi decât Neamul Cristic, Românii Ortodoc i-Drep iMasculini. Numele generic-alchimice sunt „unguri”, pentru metalele josnice-înjosite spiritual, prin NEDREPTATE PRACTICAT - respectiv „români”, adic „ortodoc i”, pentru metalele transfigurate înalt spiritual, prin suferin a-ardere (numit UTAREA DREPT II-MASCULINIT II), în athanorul cosmic: „Nimenea s nu fie cru at deloc, f numai UNGURII CARE S-OR FACE ROMÂNI, botezându-se în legea i credin a cre tineasc [ortodox !]”. De observat cuplul lege-credin : lege, împotriva

39

dezordinii cosmice-nedreptate - dar împlinirea legii cosmice nu poate fi f cut decât prin ardere-credin -transcendere (prin transsubstan ierea BOTEZULUI i NOII EUHARISTII COSMICE - GRIJANIA FIIND EMINAMENTE SPIRITUAL : DREPTATEA!).

Regula lui „ALTCEVA DECÂT”..., ca regul a dobândirii FIIN RII PRIN IDENTIFICARE - este pus în dezbatere, de data aceasta preponderent teoretic , în romanul psihologic-discursiv Gorila. Deci, departe de a fi doar un roman politic-realist al Cet ii - Gorila este un roman profund filosofic i psihologic, al teribilelor zvârcoliri de contiin (nu doar la nivelul Dolinescu-Pahonu-Ionescu, ci, mistic, la nivelul întregului neam-masculinitate româneasc ). Cr orul, din romanul Cr orul Horia - devine Tineretul Român. Iar Demonul Pasivit ii Autodistructive este unul global: Politica Româneasc - a a cum se face ea. Adic , stimulând urdorile anti-spirituale ale Neamului Românesc: Minciuna, Ho ia, Tr darea-La itatea.

Nesfânta Treime a MLA TINII Materialiste.

Ca i în romanul-epopee a Ardealului Românesc-Masculin, avem i aici împ irea maniheist între ini ia i (Monarhul AscunsTineretul Român - studentul Ionescu nu e decât un surogat de hierofanie) - i neini ia i (politicienii, cei labili moral). Ini ia ii tiu s DISTING -DISCEARN , printre sensurile cuvintelor - neini ia ii - nu. De aici se na te conflictul - R zboiul Metafizic (Violen a Metafizic , necesar r mânerii în IDENTITATEMASCULINITATE) - între: a) - partizanii (mai curând nev zu i, decât zu i) ai lui Dolinescu (care trebuie judecat critic dincolo de conjuncturalul s u antisemitism), cel care afirm : „Nou ne trebuie educa ie, nu politic ! Trebuie smulse cu cle tele din suflete la itatea trecutului, capul plecat (...). DINAMICII (s.n.) cei mici înve e carte, s munceasc , s zideasc o ar nou . Mai târziu, când lumea va avea în sânge dreptatea i cur enia, când va fi dobândit sentimentul demnit ii i va fi uitat capul plecat, ATUNCI I NUMAI ATUNCI POFTI I LA POLITIC (s.n.)!” i continu , pe acela i ton de vizionar exasperat: „Am cut unirea, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar trebuie s-o i p str m! (…) Poporul nostru nu mai are nici un ideal i nu mai crede decât în burta plin (…). E bine? Cu idealul bur ii pline crede i dvs. c vom putea p stra unitatea neamului i vom realiza cultura româneasc adev rat , care s dea un sens existen ei noastre?... (...). Ne-ar trebui cel pu in 3 genera ii de munc aspr , de gospod rie exemplar , de uniune sacr , pentru a consolida aievea unirea. În loc de asta, ara a fost împ nat , pân în cele mai mici

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sate, cu cluburi i scandaluri, care au învr jbit pe oameni i mai ales au înr cinat credin a c politica absolv i justific tot. fii tâlhar, s fii orice, dac e ti din partid, te acop r!15 (...) România e un imens câmp de jaf i procopseal : politicienii în i fac toate sfor rile ca s se acrediteze convingerea asta, fiindc a a, cei buni vor fierbe într-o oal cu cei r i (...) Politicianul spurpe ce pune mâna. (...). PREOCUP RILE IDEALE NUMAI CEI TINERI LE ÎMBR EAZ I LE TR IESC AIEVEA (s.n.).

Numai ei sunt în stare s viseze i s tr iasc în sufletul lor lumea de mâine. Ei sunt capabili s moar pentru înf ptuirea ei, inându-se de mân i cântând imnul biruin ei. Pentru ei, comandamentele na ionale, imperativele totalitare nu sunt vorbe goale, ca pentru esei tii de azi, ci tr iri efective...

Numai atunci neamul românesc va respira în sfâr it sc pat din îmbr area monstruoas a gorilei politice!” Iat , din nou, ca i în Cr orul Horia, idealul coeziunii întru ACTIV-BINE-MASCULIN - împotriva coeziunii între PASIV-R U-FEMININ. Plinul Drept ii (Masculine) - contra golului Demagogiei (Feminine) - prin defini ie, desacralizant a Logos-ului Demiurgic, deci nedreapt -demonic , b) - i cei care, premeditat, creeaz confuzia semantic a cosmosului, voind, astfel, -l desacralizeze - i-i r spund ap torului manifest rilor energiilor ideale ale Tineretului Român: „Adic , înlocuie ti o goril cu alt goril (...). Nu va mai fi goril , ci... un animal mai simpatic pentru imagina ia mulimii”. La care simbolul oportunismului i labilit ii morale - Pahon u, adaug : „Politica nu se poate suprima. Po i s -i schimbi numele (...), dar ea r mâne! E esen a vie ii!”

Ei bine, cei comozi spiritual (pasivi-feminini) - mai exact, cei interesa i de r mânerea în iner ia materialist , în egal m sur uciga i sinuciga spiritual - nu accept (procustian) s numeasc decât ceea ce sunt ei în i: o goril nu poate avea drept oponent-alter, decât TOT O GORIL ! Din start, identitatea prin discernere spiritual (ALTCEVA DECÂT...) este respins , negat chiar ca existen ! În stilul ranului care, v zând, la Gr dina Zoologic , pentru prima oar în via a lui - girafa, spune categoric: „A a ceva nu exist !”

Faptul c spectacolul vizionat, obsesiv, de societatea bucure tean a partizanilor POLITICII MLA TINII, este O scrisoare pierdut , spune, credem noi, totul, despre opinia auctorial (discret , lizibil doar printre rânduri) a romancierului-filosof Rebreanu...

Asupra celui care vine la poli ie, cu curajul spunderii, cu asumarea integral a r spun-

derii faptei-f ptuirii, s m rturiseasc „rebelia” sa împotriva Tr rii i Minciunii (uciderea lui Pahon u16 ) - tân rul student Ionescu17 - se dezl uie, cu totul disproporionat, „vijelia” comisarului (un perfect Ipingescu-Pristanda - „curat neconstituional, da’ umfla i-l!”), teribil de afectat de moartea unui ziarist imoral i arivist crâncen: „-Cum, banditule, va s zic tu l-ai omorât? (…) Pa tele i bisericile…”. Iar, pe de alt parte, ziarele, Camera i Senatul - toate tiau totul despre infidelit ile de tot felul, conjugale printre altele - i despre divor ul jalnic al lui Pahon u, dar stârnesc adev rate viscole de osanale eviden iind moralitatea acestuia, i cumplite diatribe împotriva unui prezumtiv complot anti-stat - tocmai pentru a discredita i paraliza complet orice încercare de „rebelie” contra unui stat putred-efeminat, mafiotic, cu miezul fals: „Toate ziarele, ca dup un consemn, l sau s se în eleag c ne afl m în fa a unei vaste conspira ii de uf tori (…)c asasinarea lui Pahon u , s vâr it de Ionescu, e opera unei complicit i pe care justi ia trebuie s-o l mureasc i s-o sanc ioneze cu ultima severitate (...) la Camer , cât i la Senat, s-a f cut elogiul regretatului Pahon u, subliniinduse(...)bun tatea i cinstea omului (...). Vicarul încheie (…) cu o cuvântare (...) c mâna criminal a r pit (...) pe p rintele unor copila i nevinova i, pe so ul unei femei iubite(vorbitorul nu tia c Pahon u î i sise c minul)”...

D - CRUCEA, „DINAMICII” I REGRESIA SPRE ORIGINAR. „CUCERITORII” LUI REBREANU. LIRISMUL MITOLOGIC O lectur atent a romanelor lui Rebreanu las a se observa un am nunt semnificativ: unde este mediu urban - lipse te simbolul CRUCE. CRUCEA apare doar în romanele despre SAT i MASCULINITATE (evolu ie tre masculinitate). În romanul urban al autosacrificiului sacrificator, Amândoi, pentru nefericita Solomia ( ranc , ajuns servitoare la ora - i uciga a st pânilor ei tari-demonic-arghirofili, din dragoste disperat pentru iubitul ei Lixandru, care se stingea f leac) apare doar un crucifix18 urmat de invocarea, în celul , a divinit ii („Doamne, Dumnezeule, fie- i mil i iart !Doamne...”), înainte de sinuciderea teribil , cu acul de p r: „- A avut o poft de moarte titanic !” - spune doctorul legist.

Acest melanj de origine rural i comportament urban (bazat pe idealizarea valorilor moarte - banii) nu-l încânt prea mult pe intransigentul „senator” Rebreanu19 .

Sugestive pentru frivolitatea, efeminarea

Anul V, nr. 6(46)/2014

existen ial i corup ia spiritual pe care le întruchipeaz mediul urban - sunt replicile personajelor i comentariile auctoriale, din romanul, strict citadin, Jar: „Pe omul modern, ame it (s.n.) de civiliza ie, numai nenorocirile îl întorc la Dumnezeu…” Civiliza ia modern este, deci, o „ame eal ”, o pierdere a sentimentului i nevoii imperiosmasculine a DISCERNERII-ÎNFIIN ARE DEMIURGIC . Este preludiul unei dulcege sinucideri spirituale, generale i absurde - al rei prolog a fost semnat de „prea inteligenta” Liana, cea mefient atât fa de crea ia divin („Pe buzele ei VOPSITE d inuia un surâs…” - s.n.), cât i fa de ritualul în-fiintor: „Nimic... Sunt pu in emo ionat ...

Ceremoniile ASTEA...” - s.n. - dispre uitorul astea sugerând c totul, în societatea citadinmodern , nu e decât conven ie i ipocrizie, tr dând secarea total , sinuciga , a spiritualit ii-atitudine-discern mânt. Astfel, Cetatea Modern debiliteaz atât de mult sensul vie ii i mor ii, încât sinuciderea Lianei cu somnifere (dezertarea, la , din via a real ), dup ce se înjosise, îndelung i penibil, fa de cel ce-i în elase sentimentele - cap mai curând aura ironiei absurde, decât a tragismului.

Pentru re-spiritualizare, mediul citadin are nevoie de DINAMICII-zeit ile mistic-masculine, amintind, iar i, de C re ii Gemeni Zalmoxieni i de o Sfânt Treime Înfiin toare - despre care vorbe te Dolinescu, în romanul Gorila: cel pu in trei genera ii de f pturi clarhominide - regresate benefic-spiritual, c tre originaritatea MASCULINIT II SPIRITUALE, mani-festat prin DREPTATE, CUR ENIE, DEMNITATE. Este i motivul pentru care romanul Cr orul Horia este dominat, obsesiv, de SIMBOLUL I IMAGINEA CRUCII LUI HRISTOS: c utarea Drept ii-Reechilibrare cosmic , prin reiterarea Principiului Masculin, în Neamul Românesc - i autosacrificiul de tip cristic, des vâr it oferit i atotizb vitor, pentru relevarea etern , în planul misticii existen ial-etnice, a obiectului luptei metafizice. „Oastea alb ” este condus , efectiv, de Principiul Masculin-Cristic - c ci în fruntea ei (avându-l pe Horia-Hristos prim i drepturm tor) este CRUCEA GALBEN -SOLAR , care porne te poporul „rebeliei” violen ei metafizice re-înfiin toare - c tre originea sa demiurgic , PRIMA ZI A CREIEI: „Horia (...) pic într-o sear , f veste, la casa lui Cri an, aducând i o CRUCE GALBEN (s.n.) împodobit frumos, care s slujeasc drept steag în lupta ce are s porneasc . ERA CHIAR ZI DE LUNI” ( s.n.).

Originea Crucii Mari-Steag - este în Crucea-Simbol Esoteric (crucea densificat -con-

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

densat în nev zutul nocturn al traistei lui Horia - iar i, simbol germinativ-spiritual), care poart pe ea chipul însu i Monarhului Lumii, Monarhului Ascuns - i n-au dreptul s-o vad decât ini ia ii de tain : „Cu mare gare de seam mai scoase din traist o cruce mic aurit , cu chipul împ ratului Iosif20 i o carte sfânt în trei limbi, legat în piele ro ie i cu dungi de aur pese tot”.

Este Cartea Destinului Lumii - sau Cartea Paradisului-Izb vire-Împlinire - c uz prin cele Trei Lumi. Prin izbânda martiric întru Cruce i Cartea-C uz -prin-Lumile-LuiDumnezeu - Horia (Hristosul Neamului, dar i Sinecdoc a Crucii-Roat !21 ) devine, în momentul suirii Golgotei (Roat Solar i de Sânge) de la Alba Iulia, negr bitul i demnul confident al lui Dumnezeu-Altarul: „S rut crucea, se închin , s rut i mâna preotului i zise: - Doamne, iart -m i ajut -m ! Apoi urc pe estrad f ov ire, cu capul sus, lini tit, parc-ar fi mers la cuminec tur ”.

Iat -l pe Supraomul Benefic - EroulSinecdoc a Neamului Înfiin at-Remasculinizat: „Un om?... Mai mult decât un om! zise maiorul cu ochii umezi”.

Ecouri ale acestei hierofanii din mai târziul Cr or Horia se afl i în unele pasaje din romanul Ion. În evolu ia sa spiritual , Titu Herdelea22 ajunge i la stadiul de vizionar.

Dup ce vede i aude ipetele isterice ale întorului ungur din coal : „Numai ungure te!... Ungure te!... Trebuie ungure te!... Ungure te!...” - Titu are dou viziuni, ambele inând de violen a metafizic , restauratoare a Masculinit ii Neamului Românesc: a) - prima este discursiv : „O cetate încercuit de o o tire descul ! (...) Mul imea noastr înainteaz mereu... Zidurile lor me te ugite se clatin i se f râmi esc îndat ce le atinge suflarea vie ii noastre înc tu ate... St pânii tremur în fa a slugilor! Slugile! Noi suntem slugile! Al lor este trecutul, al nostru este viitorul!...”

Aceea i „Cetate” a Blestemului Complacerii în Feminitate Opresiv , ca blocare în trecutneîn elegere, obturare a sacralului - ca i cet ile din Cr orul Horia (cu centrul în cetatea care TREBUIE s redevin , prin martirajul autosacrificial-cristc - ALB : Alba Iulia); b) - a doua este un vis nocturn, „cu ochii mari, înl crima i”: „Iat -l în Cluj (...) Pretutindeni numai grai românesc... (...) Parc toat lumea vorbe te «ca-n ar »! (...) Firmele magazinelor, str zile, colile, autorit ile... tot, tot e românesc... Statuia lui Matei Corvin zâmbe te c tre trec tori i le zice: «A a-i c-a venit ceasul drept ii?»”.

Martirul-Hristos Înviat este însu i Logos-ul Românesc. Iar identificarea Ceasului Învierii

cu Ceasul Drept ii, ca manifestare plenar a violen ei metafizice restauratoare de Spirit este cea din Cr orul Horia.

Dar mai exist o a treia viziune, de data aceasta transferat , dinspre Titu Herdelea, asupra unui fost renegat român - „b iatul unui ran c din Armadia” - înv torul greanu, înfocat „ungurist”, pân-atunci reconvertit la Logos Românesc i (cum altfel?) la Ortodoxie = Calea Drept-Spiritual . În finalul romanului, Z greanu-Apostatul se ie te, mut i deplin, în fa a BISERICII BIRUITOARE ÎNTRU LUMIN i a CRUCII-TROI , lep dându-se de SatanaRâpa Tr rii: „La Râpele Dracului, b trânii întoarser capul. Pripasul de-abia i mai ar ta câteva case. Doar turnul bisericii noi, str lucitor , se în a ca un cap biruitor. Z greanu îns era tot în drum, în fa a crucii, cu capul gol i, cum st tea acolo a a , parc f cea un jur mânt mare”.

Ca i reconvertitul Ursu Uibaru, din Cr iorul Horia, care, ulterior reconvertirii, se ofer deplin martiriului pentru Dreptatea Remasculinizatoare de Neam - i Z greanu, dup modelul evanghelic al lui Dismas-Tâlharul Poc it, î i identific propriul CAP cu CAPUL BIRUITOR AL LUI HRISTOSBISERICA. Vom încheia cu dou dintre cele mai cunoscute cazuri de reconvertire întru Masculinitatea Neamului: cazul Apostol Bologa, din romanul durea spânzura ilor - i cazul Puiu Faranga, din romanul Ciuleandra: a - cazul Puiu Faranga trebuie v zut ca o reconvertire întru OM, prin regresie miticomagic : dinspre frivolitatea criminal a societ ii - Cet ii moderne, aritmice, ajuns la infarct - spre originaritatea ritmic , spre Inima Cosmic a Neamului (violent-gâfâit metafizic) - Logos i Dans - simbolizat prin dansul esen ial, vital românesc - Ciuleandra. tre tat , se aude discursul izmenit, în francez - a se vedea i avertismentul auctorial, prin litere italice (discurs ca simbol al parodiei-existen a Cet ii Moderne, cu adev rat alienat-dement , care s-a înstr inat de Logos-ul Originar-Divin: „C’est Ciuleandra, Vous savez? (...) Et puis c’est très amusant... oui... très...”) - dar Puiu MOARE, în sensul mitic - adic rena te întru NEOSTENEALA DIVIN , ca OM - din fosta Goril ...

- rec tând Ritmul Inimii-Centrului Cosmic, de care acum apar ine iar, integral, sub masca nebuniei sacre: „De al turi, se auzeau pa ii lui Puiu, neosteni i, într-un ritm s lt re , stimula i de o melodie g fâit , ca respira ia unui bolnav pe moarte”; b - cazul Apostol Bologa e mult mai complex, dar, în genere, cunoscut. Apostolul a fost, întâi, Apostat. Apostat fa de Cruce i Inocen . i-a tr dat Viziunea-Misiunea -

41

revelate în copil rie, în fa a Altarului: CRUCEA DE AUR, Crucea Luminii Izb vitoareBiruitoare: „(…) pe urm îns r mase numai crucea aurit , sus, parc-ar fi plutit în v zduh (…) se deschise deodat cerul i, dintr-o dep rtare nesfâr it i totu i atât de aproape ca i cum ar fi fost chiar în sufletul lui, ap ru o perdea de noura i albi, în mijlocul rora str lucea fa a lui Dumnezeu ca o lumin de aur, înfrico toare i în acela i timp mângâietoare ca o s rutare de mam ... [din nou, obsesia Mumei Cosmice, al turat , pân la identificare, Originii Mântuitoare] Din str lucirea dumnezeiasc îns se limpezea o privire vie, infinit de blând i de m rea , care parc p trundea în toate adâncurile i ascunzi urile...

Ar tarea aceasta a durat numai o clip i a fost atât de nem rginit de dulce, c inima lui Apostol i-a oprit b ile, iar ochii i sau umplut de o lucire stranie, bolnav .

Totu i, sufletul îi era atât de plin de fericire, ar fi fost bucuros s moar atunci acolo, privind minunea dumnezeiasc …”

Voind s i sfideze destinul i identitatea (este Fiul biblo-evanghelic, al lui Iosif i al Mariei - dar i Fiul Logos-ului Neamului Românesc - tr gându-se din cr ori, din apropia i ai lui Horia, respectiv Avram Iancu!) ajuns adolescent, Bologa se ascunde de Dumnezeu sub uniforma de parad a R zboinicului Fals. Apoi, se ascunde de Logosul Divin, în spatele Falsului Logos - „datoria” fa de criminali, fa de uciga ii r zboiului metafizic, prin perversul i alienantul de esen e r zboi fizic. Dar „Dumnezeu nu doarme”, nici în cer i nici în om - i, paradoxal, tocmai când s ucid lumina fizic (a reflectorului rusesc) - lumina fizic se reconverte te în lumin spiritual , interiorizat definitiv (sub semnul Fecioarei Cosmice): „boala de moarte”, care-l reconverte te pe Puiu Faranga23 : „În fundul sufletului, îns , sim ea clar cum pâlpâie dragostea de lumin , blând , mângâietoare (..). În loc de spuns, în suflet îi r ri deodat lumina alb pe care o gâtuise adineaori, str lucind ca un far într-o dep rtare imens . (...) Lumina îi în bu i întreb rile i-i lini ti inima, ca i cum i-ar fi deschis o cale dreapt , neted , într-un inut s lbatec i neumblat (...). Acuma era sigur c mai curând se va pune de-a curmezi ul soartei, decât s i mai pâng reasc sufletul, fiindc în suflet, în lumin i se c lea mântuirea...” Departe de „a se pune de-a curmezi ul soartei” abia acum Apostatul devine Apostol, confirmându- i soarta, ca predestinare (reîntâlnim ideile metempsihotice din Adam i Eva).

Intrând în Casa Mor ii (se logode te cu Fata Mor ii, fata groparului Vidor), Apostol intr ,

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de fapt, în labirintul re-ini ierii, de fapt, al rena terii spirituale-Învierii. De aceea, TREBUIE s trec pe la poarta balaurului-demon, Paznicul Tainelor Divine - De in torul Vergelei-Smicelei din Copacul Paradisului: locotenentul-gr nicer simbolic Varga (calitativ ungur, precum cei supu i botezuluireconvertirii, în Cr orul Horia). i astfel, începe regresia c tre originarul autentic, spre identitatea cea adev rat - odiseea APOSTOLULUI-VESTITOR AL LUMINII ( i, implicit, ca în cazul lui Hans-Adeodatus ori Horia: vestirea Lumii Acesteia - ca Început al Sfâr itului) - odiseea spiritului eliberat spre „str lucirea cereasc ” a Izbânzii-Învierii, a recuper rii paradisiace - aducând aminte de Hritosul-Luciferul-Luceaf rul eminescian, cel autosacrificat pentru izbânda cosmic a ANDROGINULUI SOLAR-PARADISIAC: „Drept în fa , lucea tainic luceaf rul, vestind r ritul soarelui. Apostol î i potrivi singur treangul, cu ochii înseta i de lumina ritului. P mântul i se smulse de sub picioare. Î i sim i trupul atârnând ca o povar . Privirile îns îi zburau, ner bd toare, spre str lucirea cereasc , în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului:- Prime te, Doamne, pe robul t u Apostol...

Apostol... Apostol...” De observat triada reconfirm rii apostolice - aducând aminte de triada reconfirm rii apostolice a fostului ledat-apostat Petru, pe care Hristos îl oblig i repete de trei ori DA-ul iubirii - dup ce pronun ase de trei ori NU-ul apostaziei...

Personajele centrale ale romanelor lui Rebreanu nu sunt, neap rat, Ferici ii - ci ut torii. i, deseori, Afl torii de AbsolutAdev r. Cei care, o via -existen întreag , aparent, vagabondeaz - în ascuns, îns , se preg tesc pentru Revela ia - care, totdeauna (dup calitatea râvnei spirituale a fiec ruia), vine, ca la Dismas, în ultima clip ; alteori, nu se-arat nimic. Unele dintre personajele rebre-niene, Cavaleri ai Ultimei Clipe - pot fi numite Cuceritorii lui Rebreanu în Absolut dar to i, n scu i de Cetate ori Sat - devin ranii-Ini ia ii-Ilumina ii: Ion e Napoleonulran asupra P mântului, Horia este Robespierre-ul- ran, or eanul Apostol devine R stignitul- ranul Luminii, or eanul Puiu Faranga devine ranul-Dansator al Ritmului Cosmic; chiar Solomia devine, întrucâtva, ranca-Dobânditoare a Uit rii Nirvanice. Iar Toma Novac - redevine Novacul - ranul-Titan Cosmic al Iubirii: un Adeodatus al Mariei-Héléne - Muma Focului Cosmic.

Rebreanu, al turi de autorul Baltagului, modific radical datele scrierii i citirii romanului românesc: de la Rebreanu-Sado-

veanu încoace, nimic epic nu mai poate s mân doar epic, dac nu con ine i germenii lirismului mitologic. Nimic nu mai este „poveste gratuit ” - deci nu mai poate fi citit „lini tit”, dac nu de ii cheile Cet ii Sacre a Tuturor Pove tilor. A tuturor gândurilor i râvnelor, nem surat de adânci, ale Omului. Cu alte cuvinte - romanul redevine Cartea C ilor - BIBLIA - în cel mai general i profund sens. (De fapt, nimic nou sub soare: tot a a erau construite epopeile antice i medievale...). Iar cititorul este silit s se transfigureze într-un devot - mai domestic sau mai s lbatic, în func ie de gradul s u de Ini iere Spiritual , într-o nou epoc de evolu ie spiritual terestr : EPOCA MIHAELIC , a Schimb rilor Spirituale Radicale!

Aceasta este, în opinia noastr , „modernitatea” autentic , de esen esoteric , de care poate fi „învinuit” Liviu Rebreanu. Dimpreun cu ceilal i Doi Magi interbelici...

Sadoveanu i Mircea Eliade!

13 Într-adev r, în ritualul zalmoxian (r mas în obiceiurile de iarn române ti), URSUL este simbolul REGALIT II! 14 De fapt, doar jum tatea vizibil-exoteric a Monarhului Lumii - cel cu dubl natur : uman i divin .

15 Ni se pare nou , sau ne sunt cunoscute ecourile acestor exasperate i, deci, sincere am ciuni...?

16 Îns i onomastica vorbe te concludent: pahon =soldat infanterist, din armata arist (pahon ii erau renumi i pentru atitudinea lor cumplit de pr dalnic , din timpul r zboaielor).

17 -De subliniat c gestul lui Ionescu(un singuratic, chinuit de idei i viziuni) este unul venit dintr-o atitudine strict individualist , iar prietenii s i, ori logodnica, sau Dolinescu - habar n-au avut de decizia studentului în cauz - decizia de suprimare fizic a lui Pahon u fiind, anterior, una confuz („Gorila lubric se preg te te de culcare, î i zise Ionescu (...) O s ne r fuim noi alt dat !”) - iar

Anul V, nr. 6(46)/2014

cea definitiv fiind luat f premeditare, în ultimul moment. De remarcat c îns i so ia lui Pahon u,Virginia, are revela ia, prin oglind , a gorilei din so ul ei: „Mi s-a p rut c v d un du man fioros sau un tâlhar…” . Ironia sor ii face ca Pahon u s fi avut teza de doctorat cu subiectul „crima politic ” - f când apologia acesteia... La propriul proces, Ionescu uime te prin „c ldura glasului lui, prin patima i preciziunea cu care rturisea (...) cu un fel de mândrie stranie, c moartea e totdeauna o pedeaps meritat pentru cel ce- i tr deaz fra ii (...) Numai la sfâr it, aruncându- i ochii al turi, lâng box , i v zând o feti care plângea, fa a i s-a mai îndulcit i s-a înmuiat. - Asta e logodnica lui! opti d-na Cornoiu”. i la interogatoriul prefectului, Ionescu declar r spicat: „N-am min it niciodat - i mai bucuros voi merge la ocn cu adev rul, decât în libertate cu minciuna!”

18 Cf. Ciuleandra, Jar, Amândoi - Dacia, Cluj, 1990, p. 414.

19 Ne referim la afirma ia unui critic român, c lui Rebreanu îi lipsea numai toga, pentru a întruchipa un senator roman...

20 Iosif - simbolul eternului logodnic al Mariei Ve nic Fecioara, logodnic al Lumii Tat lui .

21 În definitiv, i romanul scoala, prin „moderna” Roat a dinamismului istoriei - TRENUL (începutul i sfâr itul romanului) - sugereaz autosacrificiul DINAMICILOR, pentru izb virea-masculinizarea Neamului…Grigore Iuga din final este simbolul masculinizatului mistic - în opozi ie cu existen a-discurs inert, a etern-placentarului Rogojinaru. Cavalerii Albi exist - la fel i Vod -Monarhul Ascuns, cel etern-favorabil ranilor…

22 Titu Herdelea este un alter ego vagant al lui Ion al Glaneta ului: Ion al Orfismului interior, IonAnteu, g sitor al Centrului Cosmico-Spiritual Identitar - îl are ca paredru profund uman, etern ut tor i ne-g sitor al Centrului Spiritual, pe Titu.

23 De observat c ambii, i Faranga i Apostol, apar in, formal, mediului urban - dar Apostol este din Parva (cea mic !) - trimitere c tre zicala biblic despre „cei din urm , care vor fi cei dintâi”... Iar prin regresie mitic-spiritual , spre originile sacre, APOSTOL devine CR OR!

William Hogarth - Propagand electoral

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Octavian LUPU

CALEA RÃZBOINICULUI ANONIM (BUSHIDO) PE ÎN|ELESUL TUTUROR În urm cu mai multe zile, am avut prilejul s cump r o carte ce expunea concis principiile de baz ale „C ii R zboinicului” (Bushido). Cu interes, am parcurs fiecare pagin citind cu aten ie diferitele reguli specifice mai multor coli de instruire în aceast filozofie de via ce are r cini seculare în Japonia. Surprinz tor, indica iile se derulau succint, în secven logic i pe în eles, dar aprofundarea lor presupunea o experien continu mereu rafinat în contact cu realiile concrete ale vie ii.

Diferit de codurile cavalerilor medievali din Europa, aceast „Cale a R zboinicului” mi-a oferit prilejul adâncirii unei viziuni inedite prin accentul pus pe via a de zi cu zi în care se dezvolt adev ratul lupt tor. În mod neteptat, adev rata sal de antrenament era constituit din întreaga experien a vie ii cu nea teptatele i sinuoasele ei transform ri. În plus, am remarcat accentul pus pe interiorizarea luptei, ca o cale de explorare a universului prin evolu ia con tiin ei c tre noi trepte de realizare spiritual .

De aceea, am preluat apte principii de baz i am încercat în rândurile care urmeas le ofer o scurt expunere în context european. Pe scurt, acestea sunt: judecat dreapt , curaj, bun voin , amabilitate, corectitudine, demnitate i loialitate. Aceast list nu poate fi complet , dar ea exprim acele elemente fundamentale pentru ce înseamn fii un adev rat r zboinic.

respect rii drept ii. Într-un alt text de referin se spune c un lupt tor niciodat nu trebuie s atace primul, ci el trebuie s a tepte prima mi care a celui ce inten ioneaz s îi fie adversar. Acest principiu exclude cruzimea i actele de agresiune inutil desf urate împotriva celor nevinova i.

„S tr ie ti când este drept tr ie ti; s te sacrifici, doar dac este drept s te sacrifici” Sacrificiul inutil trebuie evitat, ca dealtfel i jertfirea pentru o cauz nedemn fiindc ele nu reprezint respectarea standardului des vâr irii. Dimpotriv , dac merit s tr ie ti, atunci trebuie s cau i acest lucru cu

a cum apa supune focul” Bun tatea, dragostea, afec iunea pentru ceilal i, simpatia i noble ea sentimentelor sunt cele mai înalte atribute ale sufletului.

Ele confer consisten interioar pentru toate calit ile unui adev rat lupt tor. Niciodat el nu se va l sa c uzit de ur sau de interese egoiste i nici nu va desconsidera pe altcineva, nici m car pe adversari. De fapt, cel mai mare du man se afl în chiar interiorul sufletului i, de aceea, orice impuls spre violen , asem tor cu focul, trebuie s fie stins prin rev rsarea bun ii în toate împrejur rile vie ii i fa de orice om.

„Amabilitatea rafinat pân la cea mai înalt form devine iubire” Amabilitatea nu trebuie s izvorasc din dorin a de a evita s jigne ti pe cineva. Mai degrab , ea reprezint manifestarea simpatiei fa de sentimentele celorlal i. Orice form de grosol nie trebuie exclus cu des vâr ire indiferent de manifestarea ei. Prin rafinament succesiv, actele de amabilitate te conduc la o iubire plenar fa de semeni i la compasiune. Acest lucru te va motiva s ac ionezi corect indiferent de împrejurare.

„Corectitudinea ce nu se manifest evident devine imediat o minciun ”

„S distrugi, când este drept distrugi; s love ti, când este justificat s love ti” a se enun principiul de baz al aciunii corecte. Niciodat nu trebuie s cau i cearta, controversa i lupta. Nici nu este recomandat s bravezi i s cau i s te impui în fa a altora prin puterea i aptitudinile tale.

Un r zboinic se afl întotdeauna în slujba unei cauze drepte i intervine ca ap tor al

leaz pe otatea inten ie nobil iorice lipsit opozi de egoism. „Bun supune ie,

toat puterea ta. Un lupt tor nu este un uciga dornic de pl ceri crude sau masochiste.

De fapt, el este o persoan nobil care iube te via a, f îns s se ata eze de ea dincolo de ceea ce este drept pentru sine i ceilal i. Aici se afl adev rata surs a curajului care nu poate fi înfrânt, fiindc el se articu-

Corectitudinea trebuie s se manifeste în fiecare clip a vie ii. Ascunderea lucrurilor, denaturarea lor i minciuna dezonoreaz pe cel care merge pe Calea R zboinicului. Cuvântul dat trebuie s fie respectat pân la ultimele consecin e, chiar dac acest lucru presupune sacrificii din partea ta. Niciodat nu este permis s promovezi minciuna i s i induci în eroare semenii. Un adev rat luptor a înv at s î i subordoneze întreaga voin încât ea s reflecte pe deplin calea pe

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 6(46)/2014

care el merge pân la cap t.

„Lipsa demnit ii se aseam unei pl gi care în timp nu se mic oreaz , ci se m re te” Demnitatea presupune o vie con tientizare a valorii personale, indiferent de ce spun cei din jur. Ea dinamizeaz întreaga via conferind sens i dinamism dezvolt rii personale pe drumul perfec ion rii luptei împotriva întunericului, nedrept ii i minciunii. Un om lipsit de demnitate este slab prin excelen i nu va putea s se ridice la adev rata împlinire pe care poate s o aib în decursul acestei vie i. Dinamismul promov rii sau respingerii demnit ii se reflect prin reducerea sau întinderea elementelor josnice de caracter, care în final ajung s fie vizibile pentru to i.

„Sinceritatea în fa a con tiin ei te oblig s mergi pân la cap t, indiferent de situa ie” Spre deosebire de slug rnicie, loialitatea se refer la concordan a fa de propria ta con tiin ce te determin s ac ionezi ferm i pân la cap t indiferent de afec iuni sau consecin e. Un lupt tor nu va ac iona din fric fa de al ii sau din spirit de constrângere, ci din convingerea c este dreapt calea pe care merge i just în raport cu standardele adev rului. F a fi mituit de r splat sau împins de fric , un lupt tor merge înainte acceptând pre ul pe care trebuie s îl pl teasc pentru a deveni un adev rat r zboinic în lupta cu du manii interiori i exteriori ai drept ii.

Calea Lupt torului Anonim Acestea au fost doar câteva principii expuse sumar asupra unei filozofii de via ce pune în umbr spiritul meschin al vremurilor pe care le tr im caracterizate de compromis, ipocrizie, minciun i la itate. Chiar dac principiile Bushido au fost înc lcate în Japonia de c tre cei care au provocat ultimele r zboaie mondiale, totu i adev ra ii lupt tori din ara Soarelui R sare nu au disp rut niciodat . F arme de lupt sau vestimenta ii bizare desprinse din evul mediu, lupt torii anonimi au adus prosperitate i au recl dit ara distrus de un r zboi pustiitor, cum niciodat nu a mai fost pe p mânt. Cu siguran , c i noi, românii, am avea nevoie de astfel de r zboinici anonimi, care s apere judecata dreapt , curajul, bun voin a, amabilitatea, corectitudinea, demnitatea i loialitatea. Te-ai gândit vreodat c un astfel de r zboinic ai putea s fii i tu?

Now more than ever we need a Europe that’s powered by culture.

Your support is key: join our demand for change by sharing two Manifestos with key political contacts on Tuesday, 20 May – and help to shape the future of culture in Europe!

Corneliu LEU O PREA MARE ONOARE! Obi nui i, ca între intelectuali one ti i responsabili, s ne lu m în serios unii pe al ii, colegii dintr-o important funda ie european cu care colaborez de îndelung vreme îmi fac onoarea s -mi trimit un mesaj prin care vor s m mobilizeze al turi de ei chiar mâine, adic pe data de 20 mai, ca s ne unim for ele i s ne adres m, fiecare candida ilor din ara noastr la parlamentarele europene, pentru a-i convinge, sau chiar a-i obliga s se angajeze a aduce o schimbare în noua legislatur , punând cultura în drepturile ei europene dintotdeauna.

Ceea ce, în traducerea privirii mele strâmbe ar putea însemna ca oficialii europeni s nu ne mai priveasc drept la cazanele de uic c rora ranii nu mai au voie s le pun foc sub borhot, la v cu ele pe care ace tia nu mai au dreptul s le mulg , la bicarbonatul interzis grataragiilor care întorc mititelul... i alte treburi din astea intelectuale care dau apele Europei doar la moara marilor lan uri de magazine cu capital str in, considerându-ne a nu fi mai mult decât o popula ie de stomacuri pentru produsele acestora. Ci s ne aprecieze pu in i dup tradi ia noastr cultural , sprijinindu-ne s revenim pe generoasele ei direc ii.

Pentru c Funda ia Cultural European , prestigios for cu sediul la Amsterdam (c despre ea e vorba), îmi cere s m raliez înmânând candida ilor români urm torul mesaj: „Dear (candidate) Member of the European Parliament, The European elections from 22-25 May will help to decide the future direction of Europe - more than any previous EU elections have before. The European Cultural Foundation, Culture Action Europe, [YOUR ORGANISATION] and our partners are asking for your support.

As a matter of urgency, we are calling on you and all future candidate Members of the European Parliament to embrace a future that chooses innovation over stagnation. As a binding element between different fields of policy, culture belongs at the heart of European politics. In the attachment, you can find our Manifesto with concrete policy proposals, as well as suggestions for involving culture in the EU policy-making processes.

ECF and CAE's three most urgent priorities: To promote the institution of a cultural impact assessment; To push for a revision of the Europe 2020 strategy, putting well-being and development of social capital at the centre of a strategy; To actively oppose any erosion of the role of the public sphere, especially in the fields of culture, arts, education, We hope we can count on your support after the elections too as an advocate for a solid and valued place for culture - and to defend values that impact directly on voters’ lives, providing a vital path towards sustainable and democratic societies.”

Din câte remarc eu, cea mai cuprinz toare dolean pe care noi, ni te bie i oameni de cultur , preocupa i de faptul c pân acum în Europa nu s-a prea sim it lucrul respectiv, ar trebui s o adres m candida ilor este: involving culture in the EU policy-making processes - ceea ce, mai mult sau mai pu in, înseamn : implicarea culturii în procesele de realizare a politicilor europene...

Sunt onorat, chiar foarte onorat de faptul c mi se cere s fiu p rta la o asemenea misiune bine pus la punct, pentru c mi se trimite pân i lista cu candidaturile parlamentare din arondarea teritoriului nostru.

Dar tocmai aici s-a ivit problema: Când am deschis aceast list . Mai ales la în iruirea propunerilor principalelor partide. La dubiul în care cazi studiindu-le. Poate c sunt eu sceptic, dar n-am g sit nume care s conduc la convingerea de cunoa tere a procesului de realizare în elaborarea politicilor europene. Nici m car cât au înv at unele doamne ce nu mai candideaz , de la Domnul Barosso! Pentru c , s fim drep i, nici la el n-am v zut vreo concep ie prea bine studiat i bazat pe înalte convingeri doctrinare, sau pe vizionare deziderate culturale, care ne arate perspectiva acestor politici europene, m car din punctul s u de vedere. Ci, mai degrab , doar mici taton ri politicianiste în interesul meschin al unora dintre generoasele guverne constituante. Cât, despre implicarea culturii în acest proces... Ehe!... Prefer s nu exprim; ci s rog cititorul s -mi ofere un r spuns încurajator prin care s nu-mi declin încrederea acordat de onoranta propunere ce mi s-a f cut!

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Lucian GRUIA (membru USR)

ÎNVIEREA În Rai, sufletele credincio ilor se rugau pream rind pe Domnul, în timp ce pluteau ca ni te licurici invizibili, prin Marea sa Lumin , iar în Iad, dublurile trupurilor p to ilor se perpeleau ca s simt durerea fizic , în timp ce sufletele regretau amarnic faptele s vârite. Deodat se auzi Trâmbi a Învierii, cu atâta putere, încât por ile de aur ale Raiului i de plumb ale Iadului se pulverizar pur i simplu. Sufletele individuale coborâr pe mânt instantaneu, cu viteza gândului. C torind cu o vitez mai mare decât a luminii, conform teoriei relativit ii einsteiniene, timpul i-a inversat curgerea i evenimentele se întorceau spre origini, fiecare suflet ajungând la momentul de dup moartea trupului pe care îl locuise temporar, aflat în diverse faze de degradare: schelet, carne putred cenu .

Dup ce î i g sir mormintele sau urnele, sufletele a teptau cople ite de emo ie. i iat din fiecare mormânt ie ir 10-20 de schelete, a a cum ie eau câte o duzin de persoane dintr-o ma in mic , în filmele comice, cele destr mate se ref ceau i încet, încet carnea începând s le îmbrace. Cenu a cadavrelor incinerate se aduna ref cea scheletul pe care înflorea apoi carnea proasp .

Dup ce se întremar , sufletele î i reluar locurile în trupurile care începur s se mi te. seser pe jos, o mul ime de silicoane pentru sâni, fese, buze, care nu se puteau întoarce la locurile lor, la Înviere. Oamenii erau îmbr ca i ca ni te cer etori, cu ceea ce mai r sese din hainele lor cu care fuseser înmormânta i. Erau atât de mul i încât nu mai înc peau în cimitire i puhoiul lor se rev rsa pe str zile localit ilor. Trupurile se reîncarnau pân ajungeau a a cum îi prinsese clipa mor ii, cei mai neputincio i i b trâni, maturi i bolnavi, copii avorta i. Un vaier prelung zgudui p mântul: „Doamne, f -ne s to i, a nu putem tr i, suntem bolnavi!”

Dumnezeu î i d du seama c nu puteau se chinuiasc astfel i-i f cu s to i i în deplin putere, pe to i de 33 de ani, cât avusese Fiul S u la r stignire. i oamenii îns to i începur s se înveseleasc . Aveau toate sim urile aprinse, puternice, frem toare, bucurându-se ca

ni te copii de tot ce le ie ea în cale. Euforia nu dur mult pentru c îi apuc foamea. Maele chior iau pe mai multe voci, simfonia foamei cuprinsese p mântul. Omenii înfometa i începur s adulmece mâncarea prin toate locurile care le ie eau în cale: gospod riile celor pe care Învierea îi prinsese în via .

Micile magazine familiare i supermarketurile. N lir ca un roi de l custe, c lcânduse în picioare, distrugând totul în cale. Neînc pând în spa iile prea înguste ale magazinelor, le d râmau pur i simplu pere ii, se neau, ipau de durere dar se vindecau repede, acum erau nemuritori. Supermarketurile erau cele mai c utate, r sturnau rafturile, reînvia ii luau fiecare ce apuca: preparatele, semipreparate, carne crud , dulciuri, sucuri, uturi. Când mâncarea era pe sfâr ite, începur cu b utura, pân când unii se agitar puternic iar ceilal i se f cur turt . Agita ii începur s se bat pe ultimele ciosvârte. „Ce ne facem, Doamne? O s ajung canibali!” - îl întreb Sfântul Petre. „Am s -i fac tr iasc f s m nânce. Le voi închide anusurile.”

Uitând de mâncare i b utur , trupurile i revendicau dorin ele sexuale reprimate pentru unii de milenii, pentru al ii de secole. „Ia uite ce e are fosta mea vecin , ce buci,

so ia lui Aurel!” i începur s se repead la femei, pentru cele mai ar toase încingânduse p ruieli. Dar femeile erau mai numeroase i începur i ele s se p ruiasc între ele pentru b rba i. Iar i ipete, vaiete, sânge. „Ce ne facem, Doamne?” - întreb Sfântul Petre. „Am s le iau i sexul! - hot rî Domnul. s m nânce i f sex, oamenii începur s se lini teasc . „Acum ce facem cu ei?” - întreb Sfântul Petre. „Sunt prea mul i ca s -i punem s munceasc i nici nu mai au de ce. Îi punem s se roage!”, zise Domnul. i le f cur programe de rug ciuni i cântece sfinte, cu pauze de plimbare prin parcurile ref cute. Dar oamenii, cu timpul, se plictiseau tot mai mult, deveneau tot mai apatici i tot mai t cu i. Dup o vreme, au izbucnit. „Doamne, ce s facem, nu ne-a mai mas nicio bucurie. Degeaba suntem nemuritori. Mai bine bag -ne înapoi în mormânt!” i n-o s mai cârti i împotriva mea?” „Nicicând!” i le f cu voia. i lumea a continuat a a cum o f cuse în cele ase zile ale genezei.

Apoi adresându-se Sfântului Petre: „Ai v zut am f cut cea mai bun dintre lumile posibile?” „Adev rat gr ie ti, Doamne!”

William Hogarth - Ultima miz a doamnei

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46 Eugen DEUTSCH

Janet NIC~

Anul V, nr. 6(46)/2014

Boris MARIAN (membru USR)

Plag drag SONET... CONVOCALIC

SONET COTCO-DAC

Eugeniu i Janet Pe-o vocal c rir , Bici f când din corzi de lir , Spre-a avea ecou pe NET;

Fost-am, fost-am geto-daci, Fost-am, fost-am daco-ge i, Tari în suli i i s ge i, Diavoli injecta i cu draci.

Reu ind doar un... casse-tête, Care, totu i, îi inspir , Au f cut din text o... mir La TV-ul Daco-Get;

Ast zi, îns , doar malaci Dezbina i i n fle i, Mânc tori de pufule i, De coliv i colaci.

Bravi, cu taste-n chip de toc, Rezistând chiar la amoc, i la al lui Poe, vechi, corb,

Nu vreau c ile s -ncurc, Nu vreau sc ri spre cer s urc, Vreau s fluier i s zburd

Au încins umoru-absurd Cu al veseliei morb: Unul... turc, al 2-lea... kurd!

i, de-aceea-mi pare-absurd, Eugene, s fii turc...

Turc de e ti, m doare-n... kurd!

Eugen Deutsch, 4 martie 2013

Janet Nic 5 martie 2013

SONET (aproape!) HILAR

SONET MAR IAL

Habar n-aveam c SOACRA nu-i ca MAMA, Ori c bunica nu-i la fel cu fata, jocul nu-i deloc precum armata, Sau c-o lopat taie ca i lama...

Tu te repezi la mine ca un tanc, Trecând prin gropi, prin an uri i epu e...

De n-ai ghiulele, tragi cu corcodu e Apoi virezi s m love ti din flanc.

De altfel nu se mai pl te te vama Pentr-un iatac cu divele de-a gata, Pe când eroul i-ar l rgi cravata Spre-a ataca, plin de speran e, dama...

Idei tr snite- i picur la anc, Arunci spre mine valuri de c pu e, Le pui i ghioceilor c tu e...

Tsunami e ti, i-o spun în fa , franc!

Iar apostroful de-ar lovi ca biciul Sau lira ar mu ca, precum curara, Pe c re ii ce- i înal scara,

Te lauzi pân h t i mai departe C-o strategie-acut inteligent .

Când tu uzezi de boanta- i ofensiv ,

Eu tot voi în epa, ca i ariciul, Spre a r mâne, brav, în ofensiv În timp ce al ii... pleac în deriv !!

Firav, cu tact, m dau a a-ntr-o parte, Adic i fac o indigen fent , i cazi cu nasu-n tava de coliv !

Eugen Deutsch, 4 martie 2013

Janet Nic 4 martie 2013

Colegii sunt cortegii, pe bot s -i pupi, o ans , îi d m ca pe o lamp , c -i fiic sau e fric , c -i logof t sau dvornic, o chema Lucica, c era Fraierica, e la reeducare, c d în mine tare, las gust amar, e plaga din Fanar.

S-a tupilat i mortul, ru inea lui - divor ul, este simpl foarte, dar noaptea este arpe, în simplitate multe se-ascund, un rid sub frunte, pl pând pare, numai cuprinde-o mai la vale, nu este lumânare, e Diavolul cel Mare, un geam t surd, volute mult pl cute, ce simplu, oh, ce simplu, s faci un sex pe-un timbru, dar cine hot te, când popa prinde pe te?

Doar tu, trec torule, durule, corule, are luna un piept, de abia îl a tept, se vede prin zdren e, experta-n caden e, bucurie nou ca-n luna a noua, pân pi igoii vor aduce boii soarelui r sare, c durerea lui, nu e un pustiu, râsul doar începe, plânsul este-n cepe, eu am întâlnit mul i poe i pe zid, c erau lipi i, printre-afi e, li , acela-i poetul, laud -l mult scarletul, mam -i este asta - rostopasca.

S-a stins lumina, ho ii au fost prin i, li s-a t iat ce este de neatins, atât a r mas un ram, un ramban, ca un ciolan, du-l drag la doctor, nu vezi c nu mai proctror, nici logic, nici calmepam, tam-tam-titiram-tam-pam. Ce triste , m-a l sat o prin , dormeam cu ea ca pe ace, d i fundul încoace, la negru voi, c -i jalea pe noi, pân i stelele latr ca ielele, plou de via -n cimitir, vladimir sub coviltir, vladimir pe catafalc, rud cu agentul Falk, ce rimezi acolo, zise, unul suferind de ipse, am i eu o inim ca o limb crimin , ori tr ie ti ori putreze ti, tu alege Bilciure ti, moartea-i doar trecutprezent, c eu sunt un repetent, an de an, râzând decent, cas trist , cimitir, plin de maci i trandafiri, trufandaua mea, decis, este gândul virginis, de aceea nici nu mor, spre necazul mor ilor. Tao Te King, tai-o pe Mping, sur sfânt cu m rar, Altrom Tighe Da Medar, Panul-zeu are un plan, n-are bani pentru un pian, chi va piano, va lungano, c Pandora, da, Pandora se iubea-n secret cu Dora, a ie it o fraud , caut , este-ascuns în pantof, hai le haim i mazal tov.

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Emil CHENDEA (SUA)

MIORI|A La întâlnirea de la Neptun, din vara lui 1971, mi-a venit ideea de a „scoate” un volum ceva mai deosebit, dar înc totul era nebulos în capul meu. Nu tiam ce subiect s aleg, îns ideile aveau s se limpezeasc pe parcursul a câtorva zile. Când, întors acas , mi-am adus aminte de „Miori a”, superba balad popular i, dac nu m în el, poate cea mai frumoas poezie pe care a creat-o spiritualitatea româneasc . Am ales dintre sutele de variante care circul în folclor, versiunea lui Vasile Alecsandri, dup p rerea mea cea mai „legat ”, mai „cizelat ”, dac nu i cea mai popular . tiam c anul urm tor, 1972, avea s fie desemnat, de c tre UNESCO, drept Anul Interna ional al C ii i n-ar fi fost r u dac a fi reu it s realizez acest proiect, dar care s nu r mân numai un proiect, ci s vad i lumina tiparului. Nu mi-am dat seama la început ce drum greu i ostenitor voi avea de parcurs timp de mai bine de un an de zile, dar, odat pornit, nu m mai puteam opri. A „construi” o carte este un proces laborios i delicat. Nu este vorba numai de ilustra ie, ci i de machet , de formatul c ii, de text - i prin asta în eleg alegerea caracterului de liter - ba, chiar i hârtia avea s joace un rol important. Aveam în biblioteca mea câteva volume publicate de editorul Robert Morel din Forcalquier, Fran a, ni te bijuterii de bibliofilie. V zusem la Biblioteca Francez , cu un an înainte, o expozi ie de carte i ce mi-au s rit în ochi din primul moment au fost c ile obiect ale editurii Robert Morel, care m-au ocat, pur i simplu; c i ie ite din comun, deosebite - nu, nu le pot descrie, mi-ar lua prea mult timp i tot nu a putea reda frumuse ea lor.

Prezentarea grafic a fiec rui volum era în acord cu con inutul acestuia. De exemplu: „Cartea vinurilor” avea în col ul din dreapta sus, trecând prin toat cartea, un dop de plut . Normal, ca s deschizi o sticl de vin trebuie s -i sco i dopul, nu-i a a? Entuziasmat, i-am

scris editorului o scrisoare în care mi-am exprimat bucuria pe care am avut-o de a-i vedea superbele volume, i nu mic mi-a fost surpriza când, peste câteva s pt mâni, am primit din Fran a un pachet cu vreo opt sau zece c i i cu o scrisoare de r spuns în care domnul Morel î i exprima crezul profesional: „În ziua de azi - îmi scrie domnia sa - în care c ile sunt c mizi, iar bibliotecile cimitire, am încercat dau con inutului o valoare...” Hm, mi-am zis, cât dreptate are editorul sta, dar cum s evi i s faci c i „c mizi”, într-o ar în care industria tipografic este la p mânt (doar dou tipografii, Arta Grafic i Întreprinderea Poligrafic Sibiu, mai tip reau în condi ii cât de cât mai civilizate), când editurile se zb teau s i scoat „planul” publicând lucr ri de cele mai multe ori anoste, lipsite de valoare artistic , pentru c adev ratele valori nu puteau trece, sau treceau cu chiu, cu vai prin ghearele cenzurii, iar un nou roman al lui Marin Preda sau un nou volum de versuri ale lui Marin Sorescu erau aderate evenimente editoriale. Nu mai vorbesc de volumele de art , care erau sub orice critic : hârtie proast , registru cromatic necalibrat, de parc ar fi fost tip rite sub o continu mi care seismic . Ce diferen între ceea ce se tip rise înainte de r zboi i ce se tip rea acum, dac ne mai aducem aminte publica iile Funda iei Regale, ca dau doar un exemplu, dar ce s mai vorbim!? Doar un Val Munteanu, Aurel Stoicescu sau poetul Romulus Vulpescu mai reu eau scoat câte un volum mai ie it din comun, dând câte o „ pag ” gras tipografilor i stând peste ei zile la rând în tipografie, înv ândui - ei, graficienii sau scriitorii - pe oamenii de meserie ce s fac . adar, în asemenea condi ii, nu era u or s realizezi ceva, dar eu nu eram preten ios i, la urma urmelor, cartea nu impunea dificult i de leg torie special , ca la „Lirica Japonez ”. Nu, „Miori a” mea va fi simpl . Simpl i aspr ca via a ciobanului român. Am optat pentru un format de carte pu in mai în ltu , ca pentru un volum de poezie, hârtia aveam s o aleg mai târziu, i oricum avea s fie hârtie de ambalaj, rugoas ca o „c me e de cânep ”, pe care nici un or ean n-ar fi suportat s-o îmbrace. Textul. M-am uitat prin toate probarele de liter existente de la aproape toate tipografiile din ar i n-am sit un caracter care s m satisfac câtu i de pu in, a a c m-am apucat i mi-am creat eu singur un caracter de liter care s aib „t ietura” cât mai aproape de încrest tura atât de frumos filigranat de pe cozile lingurilor de lemn sau de pe fluiere. Am creat caracterul „Miori ei” cu entuziasm i cu o enorm pl cere, stând nop i în ir la masa mea de lucru de la mansard i scriind, sau mai bine zis desenând cu peni a topografic , liter de liter , vers de vers. Îmi aduc aminte , într-una din seri, prin toamn , m apropiasem de sfâr itul baladei. când ajung la versurile: Iar dac -i z ri, Dac -i întâlni icu a b trân Cu brâul de lân , Din ochi l crimând Pe câmp alergând...

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Am pus tocul jos. Îmi tremura mâna. Nu mai puteam s scriu. Miau dat lacrimile. Tr iam de mult „în” balad , eram frate i cu cel Muntean i cu cel Ungurean, eram frate cu to i trei, am v zut-o pe icu a b trân în fa a mea, parc era Ana din romanul „Ion” al lui Rebreanu - pe numele ei adev rat - Rodovica, ajuns la b trâne e, pe care am întâlnit-o cu mul i ani în urm , într-o c torie la Prislop, parc întruchipa toate maicile acestui neam.

Prin toamn , cu macheta gata, m-am dus la Editura Minerva, la Aurel Martin, cu speran a c îl voi convinge s o publice. Nu a fost deloc interesat. Mi-a obiectat c ar trebui s o introduc în plan, c nu i se pare totu i ceva deosebit - o carte doar cu câteva zeci de pagini i altele. Am plecat de la editur dezumflat. Nu mai îmi aduc aminte cum am ajuns la Editura Albatros i cum i-am prezentat directorului Petre Ghelmez proiectul meu, cert este c a fost entuziasmat, s-a ambalat imediat la idee, zicând c ar fi bine s o facem în limbi str ine, dar în cazul sta i-am spus c v-a trebui s discut la Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii” problema „turn rii” literei, de fapt crearea de matri e, numai c directorul Combinatului, Constantin, fostul meu profesor de poligrafie de la Institut, mi-a spus - spre marele meu regret - c nu este rentabil s se creeze matri e doar pentru tip rirea acestei c i i c oricum asta ar cere foarte mult timp. iatu’, mi-am zis, belea ai c utat, belea i-ai c tat. Ce faci acum? O scrii toat de mân , cu tocul i cu peni a topografic , ai? O scriu, c n-am încotro. M-am ambi ionat. tiam c nu va fi u or, dar o voi duce la cap t. Îmi trebuiau, îns , versiunile în limbi str ine.

Lucian Hanu, un tân r absolvent al facult ii de filologie, s-a oferit s ne ajute în g sirea celor mai bune traduceri. Pentru versiunea francez , Ion Acsan sau Domnica Filimon, redactori la Albatros, au vorbit cu profesorul I. D. Suchianu, care mi se pare c o avea deja tradus . Traducerea german îi apar inea lui Alfred Margul Sperber, cea rus de I. Gurovoi - luat dintr-o antologie a poeziei române publicat la Moscova în 1958 - iar versiunea spaniol , în traducerea Mariei Teresa Leon i a lui Rafael Alberti, poe i argentinieni, volumul lor ap rând la Buenos Aires. Mai aveam nevoie de traducerea englez . Într-o zi, primesc un telefon de la Marin Sorescu cum c vrea s mi fac o vizit . Vine la noi cu Virginia, so ia lui, i-mi spune c s-au întors din Statele Unite i c de i nu s-a întâlnit cu Val, care era stabilit în Canada, la Toronto, au avut câteva convorbiri telefonice, c totul era în regul cu fratele meu i c Val începuse demersuri pe lâng autorit ile canadiene s ne ia acolo. Eram ferici i. Luisa a început s o întrebe pe Virginia despre c toria lor, iar eu cu Marin despre una, alta. Îi spun c lucrez la „Miori a” i c am o problem cu traducerea în englez , la care Marin îmi r spunde c exist în Statele Unite o traducere a unui poet laureat al premiului Pulitzer, i anume W.D. Snodgrass, i c , de fapt el, Marin, l-a ajutat pe poetul american

Ghelmez, Tudor, Vulpescu

Anul V, nr. 6(46)/2014

la realizarea traducerii. Nu e nici o problem - îmi spune Marin, vei avea traducerea cât de curând. i am avut-o peste câteva s pt mâni.

De acum încolo, nu aveam decât s stau i s scriu, a a cum scriau lug rii minunatele incunabule care azi fac mândria multor biblioteci din lume. Desigur, nu vreau s m compar cu acei c lug ri pentru c handicapul meu era mare - având familie, copii, slujb (cu inevitabilele i interminabilele edin e de partid, de informare politic i de mai tiu eu ce).

Dac bine îmi aduc aminte, pe la începutul lui Mai am fost chemat la o edin de lucru la editura Ion Creang , una din acele multe edin e unde se vorbea mult, foarte mult i se f cea a a de pu in. Eram aduna i acolo editori, graficieni, cadre didactice, lucr tori din Centrala ii. Subiectul era îmbun irea calit ii c ilor pentru copii, atât din punct de vedere al con inutului cât i al prezent rii artistice. S-a discutat mult, dar eu eram cu gândul în alt parte... La un moment dat, primesc un bilet transmis din mân în mân de la Romulus Vulpescu, care era undeva spre cel lalt cap t al imensei mese de edin e: „Emile, ai ceva bani la tine?” Îi r spund, tot în scris: „Am opt lei.” ii returnez biletul care mi se întoarce dup câteva minute: „Ne întâlnim dup edin i mergem s bem un vin. Mai am i eu ceva bani.”

Dup edin , m duc cu Romic la Colonade. O zi de Mai frumoas , cald , bun mai mult pentru o bere rece decât pentru un vin, dar Vulpescu era adeptul vinului, a a c am comandat un vin - cel mai ieftin - i am început s st m de vorb . M întreab cum stau cu „Miori a”, îi povestesc în ce stadiu sunt i îi spun c inten ion m s scoatem cartea înso it de un disc, eu optând pentru Tudor Gheorghe; dar cei de la Electrecord mi-au spus c Tudor nu vrea s înregistreze la Electrecord, la care Romulus sare-n sus: - P i sigur c nu vrea s scoat disc cu to i guri tii ia. tii i tu foarte bine ce cânt Tudor Gheorghe, nu? Fusesem la dou spectacole organizate de Vulpescu la Muzeul Literaturii Române, intitulate „Acolo unde-s nal i stejari”, spectacole de mare inut intelectual sus inute de Tudor Ghorghe în acea mic sal a muzeului. Îmi r seser la inim , cum se spune, i tare a fi dorit s cânte balada Miori ei, dar nici m car nu tiam dac o are în repertoriu sau nu.

- Las , Emile, vorbesc eu cu Tudor despre asta. Am s aranjez o întâlnire cu el la mine acas , când va veni de la Craiova, i o s vedem ce facem. Dup ce am terminat sticla de vin, ne-am v zut fiecare de treburile lui. Eu, ce s m mai întorc la Central , era târziu, a a c m-am dus acas cu speran a c totu i... Am vorbit cu Ghelmez peste câteva zile, i-am spus vestea, am stabilit cu Vulpescu ziua întâlnirii, i iat -ne aduna i în modestul apartament al familiei Vulpescu din Balta Alb : Romulus, Petre Ghelmez, eu, Tudor Gheorghe, cu nelipsita lui chitar Reghin, i vreo dou amatoare de poezie, dar i atrase de farmecul irezistibil al gazdei. Ileana era plecat la Sinaia, la Casa de Crea ie, împreun cu fiica lor Ioana, unde lucra la unul din romanele ei. Romulus face prezent rile de rigoare, dup care intr m, cum se spune, „în subiect”: cartea Miori ei. Îi ar t lui Tudor macheta volumului, o r sfoie te cu aten ie i la urm exclam : - Iete, neic , mai e un nebun ca mine! Adic , vrei s spui c ai scris toat cartea asta de mân ?! Liter de liter ?

- Da, domnule Tudor (înc nu ajunseser m la intimit i „onomastice”, dar asta avea s urmeze curând, dup câteva pahare de vin) i am dori s o scoatem cu un disc, cu balada cântat de dumneata.

La care el: - T ticu’, de dou lucruri nu m ating: de Eminescu i de Miori a.

Sunt prea mari pentru cântecul meu! Punct. Terminat. Caut i, Emile, un l utar, un Dol nescu, un nu tiu cine, i nu mai insista. Vulpescu ne pune magnetofonul s ascult m „Simultan” - superb duo, el recitând din poeziile lui, contrapunctat de Tudor Gheoghe cântând

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

voce i chitar - ini ial o improviza ie f cut de ei doi la Constan a, reluat i înregistrat pe band de magnetofon în apartamentul lui Vulpescu în Bucure ti. Un recital cum n-am mai auzit niciodat , pe care i ast zi, dup peste patruzeci de ani, îl reascult cu aceea i mare pl cere, pentru c atunci când am luat drumul pribegiei am luat cu mine i o copie a benzii.

Ascult m în lini te „Simultanul” i, la sfâr itul celor patruzeci i cinci de minute, am avut senza ia c ne-am trezit dintr-un vis, c neam întors dintr-o alt lume. Tudor parc dormita, cu chitara în bra e, pe canapea, lâng Vulpescu i cele dou fete, eu i Ghelmez stând pe câte un sc unel. Lini te.

Se treze te i Tudor din starea de somnolen aparent i-mi spune: - T ticu’ (tic verbal), am s i „fac” Miori a, da’ n-o s fie aia pe care o tii tu - i îngân l ut re te o variant popular care circula prin ar - nu, Miori a asta o s fie altceva... Cuno ti colindul „Trei stori”?

Cum s nu-l fi cunoscut! Îl colindam pe str zile cartierului Viilor din Bucure ti, unde locuiam când eram copil, i unde tata ne f cea dintr-o sit o stea mare îmbr cat cu hârtie sub ire în mai multe culori, cu o „Na tere a Mântuitorului” în mijloc i îngeri pe fiecare bra al stelei. Nu mai spun c steaua era luminat pe dinl untru cu o lumânare i trebuia s avem mare grij de ea s nu cumva s ia foc la o adiere de vânt. Mergeam cu fra ii mei pe la vecini, cântând „Steaua sus r sare”, „O, ce veste minunat ” i alte colinde frumoase, de la Cr ciun pân la Anul Nou, când urma Plugu orul... apoi Sorcova...

Doamne, ce vremuri, ce datini sugrumate de noua orânduial a rii a acelor ani de dup r zboi! Vremurile s-au schimbat i nu mai este ce a fost! Dar, s m întorc la seara noastr , c se întunecase deja: - Da, Tudore, tiu colinda i ar putea, pe undeva, s fie o variant a Miori ei, nu crezi?

Ghelmez se uit la mine zâmbind, vrând parc s zic „am câ tigat lia!”, i d s plece. La care, am protestat blajin pentru c b nuiam ce va urma; Tudor va începe s cânte: - Cum, domnule director, chiar acum, când Tudor î i înc lze te chitara?

- M ierta i, dar trebuie s plec. O s ne întâlnim, nici vorb , la editur .

Nu îmi mai amintesc ce a mai urmat, decât c umblam pe la zece seara prin Balta Alb cu Tudor Gheorghe s g sim o cofet rie deschis de unde s mai cump m o sticl de coniac albanez, telefonând acas i spunându-i Luisei c sunt cu Tudor i c mai întârzii...

Editura i-a solicitat doamnei Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, eminent profesor universitar, s se ocupe de „îngrijirea” edi iei, domnia sa fiind cunoscut i prin studiile publicate asupra genezei acestei balade. S spun drept, am sim it-o ca o intruziune în cartea „mea”, dar nu aveam de ales. Vroiau nume de rezonan , a a cum a fost i cu Dan Eremia Grigorescu, unul dintre cei mai buni fotografi din ar , solicitat s „ilustreze” volumul, de fapt s insereze între versiuni ni te fotografii solarizate, adecvate unei balade p store ti, dup pece i de ca . Numai c , datorit faptului c Miori a era o balad a mor ii, a transcendentalului, a fi vrut mai degrab imagini cu acele minunate troi e care str juiau t cute mormintele str mo ilor sau ad state la marginea drumurilor de ar aduceau aminte trec torilor de existen a lui Dumnezeu, prilej de închin ciune pentru oamenii aceia simpli care - a a cum se întâmpl i azi în Maramure - când se salut nu- i spun „bun ziua”, ci „L udat fie Iisus!”. A pune asemenea imagini în carte n-ar fi fost cu putin , cu atât mai mult cu cât regimul distrusese cele mai multe dintre troi e, iar cele r mase z ceau prin dosul bisericilor.

Compromisul acceptat, am r mas cu speran a c , odat i odat , în alte timpuri mai bune, dac vor veni i dac volumul va fi reeditat,

49

îl voi ilustra cu asemenea troi e. Acum trebuia s m concentrez asupra a ceea ce se putea face, cartea, a a cum era, i mai ales discul.

Dar, Tudor Gheorghe nu era de g sit nic ieri. tefan Bonea, redactorul muzical de la Electrecord, m presa pentru c discul trebuia s fie inclus în planul de apari ii, c Tudor n-a semnat contractul, c trebuie fac imprim rile i altele. În sfâr it, dup nu tiu câte s pt mâni, trezesc cu Tudor la noi acas . Tot cu chitara: - T ticu’, i-am f cut Miori a, tiu c-o s i plac . i-a scos chitara din hus i a început s cânte cu vocea lui puternic , cu modula ii neb nuite, cu duio ie. Dar cum a putea descrie acel moment unic?

Eram cu Luisa, care urma s nasc al doilea copil al nostru, cu Ioana-Patricia, fiica noastr , care avea un an i aproape jum tate.

Când Tudor a terminat, s-a f cut lini te. Nu mai aveam cuvinte.

Ochii îmi erau plini de lacrimi. Lacrimi de bucurie. Asta era Miori a pe care mi-o dorisem. Ne-am cinstit cu un pahar de p linc , i-am spus lui Tudor c Bonea a teapt s fac imprimarea cât mai repede i mia promis c s pt mâna urm toare, Luni, va fi la studioul din Calea ra i pentru înregistr ri. De data asta s-a inut de cuvânt. Ne tepta acolo tefan Bonea cu echipa de tehnicieni, ba am avut chiar i asisten , pe cânt re ul George Enache, proasp t întors dintrun turneu f cut în Israel împreun cu Anda C lug reanu. S-au f cut vreo dou sau trei imprim ri, ultima fiind cea mai bun . Era exact a a cum o cântase la mine acas . Nu mi-a fi dorit altceva. tefan Bonea a luat banda i s-a dus la Electrecord. Dup ce am fost trata i cu Kent-uri de Enache, care asistase la înregistr ri, acesta ne-a invitat la apartamentul lui care era chiar în curtea studioului.

Ne-a ar tat i ce i-a adus din turneu: haine de piele, magnetofon i alte marafeturi, ne-a mai povestit câte ceva, dup care am plecat amândoi, pe jos, spre cas . Mergeam fiecare cu gândurile lui, p ind agale, trecusem de B ie, când m opresc i îi spun: - De, Tudore, i ie- i spun bogdaproste! A început s râd . tia la ce m refer, o glum , desigur. Iat-o: „Ni te maici mergeau pe jos în drum spre mân stire. La un moment dat, le ajunge din urm o ma in decapotabil condus de o blond platinat : - Unde merge i, maicilor?

- Iaca, la mân stire, duducu drag .

- Urca i în ma in , v duc eu c tot acolo m duc.

- Da, îl cunoa te i pe taica stare ? - întreb una dintre maici.

- Da, îl cunosc. Hai, urca i.

Se urc maicile în ma in i una dintre ele, mai curioas , începe o descoas pe „duducu ”: - Daaa, bag’ sama c so ul dumneavoastr câ tig tare bine, c ave i o ma in a a de scump .

- Nu, nu sunt c torit .

- Atunci ave i un serviciu tare bun, insist maica.

- Nu, nu am nici un servici, r spunde blonda.

Din ce în ce mai intrigat , maica continu : - Dac nu v e cu sup rare, atunci de unde ave i ma ina asta?

Pu in enervat duducu a r spunde: - De la taica stare ul...

La care maica se întoarce spre celelalte: - Auzi, tu! i nou taica ne zice bogdaproste!” a i cu Tudor. Ne-am desp it urmând s ne reîntâlnim la Electrecord, la audierea discului, peste alte câteva zile unde, de fapt, Tudor nici n-a venit. De i doamna Zoe s-a opus ini ial ca Tudor Gheorghe s fie pe disc, la insisten ele noastre a acceptat m car s vin la audiere. Ne-am adunat acolo to i: Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, Petre Ghelmez, directorul Electrecordului Emil Car , tefan Bonea, Domnica Filimon, Ion Acsan i cu mine. Pe o fa a acelui disc de 45 de tura ii urma s fie o prezentare a baladei, text vorbit de doamna

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Bu ulenga, în continuare, o interpretare a unei variante a Miori ei, „Horea P curarului” - cântat de o ranc , Lucre ia Hor din Gro ii ible ului, Maramure , dotat cu o voce excep ional - iar, pe fa a cealalt , Tudor Gheorghe. Când s-a f cut lini te în sal s-a audiat banda, începând cu prezentarea, „Horea P curarului” i apoi Miori a. uitam la cei din sal , tr gând cu coada ochiului mai ales la doamna Zoe. I se f cuse pielea g inii. A fost - a putea spune - ocat . A recunoscut c a subestimat valoarea interpret rii lui Tudor i c , întradev r, este ceea ce trebuie s con in discul. Am respirat u urat, nu mai aveam nevoie de nimic, nu-mi mai era team .

Mai era o problem de rezolvat: hârtia pe care se va tip ri cartea. tiam ce vreau: hârtie de ambalaj obi nuit , care s fie tip rit doar pe o fa - cea rugoas , nu cea neted - s accentueze asprimea volumului, iar pagina f uit s dubleze grosimea c ii, care avea doar treizeci de pagini, f când-o ceva mai groas .

Am aflat c la Combinatul de celuloz i hârtie din Z rne ti, lâng Bra ov, se face o astfel de hârtie. I-am spus lui Ghelmez i... hai la drum! Ne-am urcat în ma ina editurii, Ghelmez, Constantin Stoica - directorul tehnic al editurii - i eu, plecând spre Z rne ti. La fabric , le-am spus ce avem nevoie i, s spun drept, au r mas pu in cu gura scat când au auzit c vrem s tip rim o „carte” pe hârtie de ambalaj.

S-au mai lini tit pu in când au v zut macheta, ne-au spus c nu e nici o problem , c este hârtie berechet, numai s tie ce cantitate s livreze i unde. Plimbându-m prin combinat, îmi cad ochii pe un sul mare de carton. Îl întreb pe inginerul care ne înso ea la ce se folose te cartonul acela i-mi spune c de la ei cartonul pleac la o alt fabric la „gudronare” i c , finisat, se folose te la acoperi uri, fiind nici mai mult nici mai pu in decât cartonul asfaltat.

- Dar poate fi livrat i în coli? - îl întreb pe inginer.

- N-am livrat niciodat în coli, dar în principiu se poate, îmi spunde. Ghelmez, care era la câ iva pa i, se apropie de mine inchizitor: - Emile, ce- i mai trece prin cap?

- Domnule director, cartonul sta va fi coperta Miori ei! Dixit!

- Stai, omule, nu te întrebi dac se poate tip ri pe el sau nu? Tu, gata, „asta e coperta c ii!” Ce Dumnezeu!

- Vom lua o mostr cu noi - îi r spund - ne vom duce cu ea la combinat (e vorba de Combinatul Poligrafic „Casa Scânteii”, unde urma s tip rim cartea) i vom vedea ce spun tipografii, ce p rere ave i?

Nu vroiam s -l sup r pe Ghelmez, fusese i avea s -mi fie aliat în alte proiecte îndr zne e în viitor, având, cum spuneam noi, stof de mare editor. A cedat. Editura urma s comunice combinatului cantitatea de hârtie necesar - i poate i a cartonului -, incluzând termenii i condi iile de livrare. Pre ul nu mai conta, era atât de ieftin c nici nu se mai gândea nimeni la pre . Înapoi, în drum spre Bucure ti, Petric m întreab : - De unde î i mai vin ideile astea, omule, c tare sunt tr znite!

- Nu tiu de unde, da’ îmi vin. E o treab dinl untru, nesc, sar în capul meu ca dopul la sticla de ampanie. Asta e. Dac nu v plac ideile mele atunci scoate i „c mizi” - tia la ce m refer - i am s -mi caut un alt editor, c mai sunt i al ii care s vrea c i de bibliofilie.

- Poate la francezul la care i-a umplut capul cu c ile lui obiect...

- Poate..., i-am r spuns. ineam mult la Ghelmez, toat discu ia n-a fost decât o joac verbal . tiam c este devotat trup i suflet acestui proiect, a a cum va fi i în viitor cu alte c i pe care le vom scoate împreun : „Haiku”, „Me terul Manole”, volumul lui de versuri, pân la mutarea lui ca Director al Institutului Român pentru Rela iile Culturale cu Str in tatea, în locul lui Virgil Cândea. P cat.

Anul V, nr. 6(46)/2014

Dar, la timpul acela era înc directorul Editurii Albatros, i mai aveam s împ im alte bucurii editoriale împreun . A sosit i ziua când Miori a urma s intre la tipar. La Combinat, director general era inginerul Victor Cristea pe care-l cuno team foarte bine, un mare sufletist, entuziast, iubitor de carte frumoas ; fusese inginer- ef la Arta Grafic , ca, de altfel, i inginerul- ef Dinu Constantinescu. M întâlneam cu ei deseori la diferite întruniri profesionale, saloane de carte, edin e. V zând macheta, s-au îndoit de rezultat, adic de calitatea tiparului, nu atât la pagini cât la copert , care i-a îngrozit datorit dificult ilor de tip rire. Au cerut o cantitate dubl de carton justificând c vor fi pierderi mari datorit rugozit ii i grosimii, i a s-a i întâmplat. Au fost multe rebuturi, dar, cum spuneam, hârtia de ambalaj ca i cartonul erau atât de ieftine c pierderile în bani erau insignifiante.

Am stat lâng tipografi serile pân târziu, i-i vedeam cum împingeau în ma in coal de coal de-i usturau buricele degetelor. Mai un coniac, mai un pachet de ig ri, i pân la urm treaba a ie it.

Cartea a fost tip rit .

Am inut în mân primul exemplar a a cum ii o azim aburind , mirosind a f in , a flori, a prim var , a tot ce e frumos pe lumea asta.

Nu m mai interesa nimic. Ea era acolo, umil cerându- i parc iertare pentru simplitatea i s cia ei, cu discul a ezat în buzunarul de la sfâr itul c ii protejat de ultima fil i de „pisania”, închin ciunea, pe care am scris-o tot cu dreapta, pentru c n-am vrut s închin cartea nici partidului, nici congreselor de tot fel, ci altora: „SCOAR ELE I FILELE ACESTEI C I, TRECUTE PRIN MÂINILE TALE, CITITORULE, SE VOR ÎNG LBENI CU TIMPUL DE LUMIN I SOARE. ASCULTAT, DISCUL Î I VA TOCI RILELE CARE P STREAZ AZI CÂNTECUL CE I SE D RUIE. DORI S TR IASC ATÂT CÂT ESTE O VIA DE OM, PENTRU C S-AU N SCUT CU DRAGOSTEA CU CARE SE NA TE CEEA CE ESTE VIU, SUB ACEEA I LUMIN I ACELA I SOARE, TOR DE VIA I OCROTITOR DE MOARTE.” Asta a fost tot. Sau, cel pu in, pentru o perioad de timp. Cum spuneam mai înainte, inten ia a fost s o dedic m Anului Interna ional al C ii, 1972, numai c anul trecuse, eram deja în 1973, la sfâr itul lui Februarie, a a c am l sat-o cam moart cu Anul Interna ional. Urma lansarea c ii la una dintre libr riile centrale ale Capitalei i, la sugestia colegei mele de la Central , Elvira Popescu, a fost aleas Libr ria Eminescu de pe Bulevardul Magheru, unde sa amenajat o vitrin cu mai multe exemplare, cu diploma Societ ii Na ionale de Bibliofilie - diplom decernat mie, de altfel, pentru prima i ultima dat - i cu un afi z mislit de altfel tot de subsemnatul, care anun a data lans rii i care suna cam a a: ESUT DIN LITER NOU I DOINIT CU CÂNTEC Z MISLIT ANUME PENTRU CEI CE NU-S STR INI DE FRUMUSE EA VERSULUI MIORI A ÎI A TEAPT AICI ÎN ACEAST LIBR RIE MAR I TREISPREZECE MARTIE LA CEASURILE

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

APTE DE C TRE SEAR PENTRU A SE ÎNTÂLNI CU CEI CARE I-AU DAT ÎNF AREA DE AZI În ziua respectiv , dup amiaz la libr rie lume mult , nea teptat de mult . În biroul libr riei ne întâlnim: Petre Ghelmez, Tudor Gheorghe, D.I. Suchianu, Elvira Popescu, Domnica Filimon i doamna Lupescu, directoarea libr riei, o doamn deosebit de cult i o mare iubitoare de carte aleas . Ghelmez m prezint lui Suchianu, spunându-i c eu sunt cel care a scris cartea liter cu liter , de mân , la care b trânul critic de art : - Care v-a s zic , dumneata e ti acela... frumoas carte... îmi pare bine de cuno tin ! i mi-a cam întors spatele, intrând în vorb cu o alt persoan din anturaj, de altfel fiind asaltat cu tot felul de întreb ri.

Nu ca mine. Sala era în a teptarea evenimentului. Prezint directoarea, prezint Ghelmez, dup care b trânul critic de art î i începe cuvântarea despre cum a tradus el Miori a în limba francez . Îmi aduc foarte bine aminte ce a spus atunci, mai ales c la un moment dat a cam luat-o razna zicând c Miori a nu este - cum credem noi - balada storului a a cum l-a v zut Alecsandri, ci, mai degrab , a l utarului de nun i i botezuri care zice: „Ia mai zi, m i, i din fluiera de fag!...”

Ne uitam unii la al ii nevenindu-ne s credem ce auzim de la un ilustru profesor i mare somitate intelectual . Dar, m rog, fiecare cu ale lui...

La sfâr it, ne a ez m la o m su instalat în mijlocul libr riei pentru a da autografe. D.I. Suchianu de-o parte, eu de cealalt . Lumea se înghesuia cu exemplarele în mân , care mai de care, c utând s fie primul, s scape de c ldura din sal care devenise de nesuportat. La un moment dat, Suchianu întrerupe sesiunea de autografe, î i ridic ochii spre mine i m întreab candid: - Da’, dumneata cine e ti?” Mi-a venit s cad sub mas ! Cum adic ? Nu mai aveam replic . Îngân: - Maestre, ti i, eu sunt acela care a desenat cartea, adic ...

- A, da, acuma tiu, bravo! i a continuat s i pun apostila pe exemplarele cump torilor. S-au vândut multe Miori e în seara aceea, i cartea avea s se epuizeze de fapt foarte repede, tirajul fiind doar de 13.800 de exemplare. Era considerat o carte cadou, o carte care putea fi trimis oriunde în lume. De altfel, au fost persoane care au cump rat patru, cinci exemplare, mai ales c era i ieftin , doar 27 de lei. Hârtia mea de ambalaj s raca... Recent, am g sit-o pe internet la anticari în Elve ia, Fran a, SUA, inut la mare pre , adic la vânzare cu pre uri de la zeci la sute de dolari...

continuare în nr. urm tor

William Hogarth - Seducerea

51

George PETROVAI (membru USR)

1. Nu tie ce înseamn fericire / invidiosul de nevindecat, / decât atunci când omul valoros / este cu totul la p mânt culcat.

2. Mai dificil -i sincera iertare decât oricare r zbunare.

3. Prin r zbunare r ul se ridic , / de binele-mp rii-i este fric .

4. De ur -i r ul însetat cum de iubire-i binele legat.

5. Comp time te-l pe acela care ur te iubirea i fere te-te de acela care iube te ura!

6. Este mai u or de suportat ura unui du man de moarte decât dispre ul fiin ei care- i este mai drag ca via a.

7. Decât cu hâdul via a toat , / mai bine moartea dintr-o dat .

8. Cine cu hâdul se-nso te, / de doruri multe se tope te.

9. Nicicum nu-i bine: Nici cu dor / i inima ajuns roab , / nici f el nu-i fericire / cu inima-n sim ire oarb .

10. Decât butuc p ginit, mai bine ars de-un dor smintit.

11. O nebunie salvatoare e peste-a logicii valoare.

12. Credin a se m soar -n fapte, / nu-n vorbe-artistic îndrugate.

13. Închis -i soarta pentru om / prin cifrul Creatorului; / dar poate fi influen at / de vrerile hazardului.

14. Prin lacrimi se-ogoie te suferin a / i-n ele bucuria- i scrie biruin a.

15. Obrazu-n lacrimi de durere se-ofile te, / al bucuriei ipot fa a-ntinere te.

16. Drumul urmat de ideologie coboar de la mintea omului c tre inima acestuia, pe când drumul credin ei urc de la inim înspre minte. i astfel cele dou drumuri se intersecteaz în con tiin .

17. Prizonier al destinului chiar de la na tere, omul se simte r zbunat când vede atotputernicul destin cum se zbate s scape din capcana ideologiei.

18. În ap intri slobod ins, / la ap e ti de juzi împins.

19. Decât în ap ne-nsemnat, / rechin mai bine pe uscat, / chiar dac-apoi via a toat / el tremur c va intra la ap .

20. Se-ndoap zilnic peste poate, / de-i gata duhul s i-l dea, / convins c scopul vie ii lui / e s m nânce i s bea.

21. Tot mai mul i oameni în eleg prin libertate des vâr ita robie a sim urilor.

22. Paradoxul autocunoa terii: Ajungi s te cuno ti mai bine în clipele când ui i de tine.

23.Când inima- i va fi la unison / cu marea inim uman , / vei fi de tine mai aproape / i bun vei de pus la ran .

24. Femeia-i o felin cam în toate, / îndeosebi când ghearele din teci le scoate.

25. În ape tulburi chiar nerodul azvârle cu folos n vodul.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 6(46)/2014

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

(continuare) Era diminea . S fi fost orele ase, nu prea mult dup r ritul soarelui. Dan Vardan nu era sigur dac s-a trezit ori mai doarme înc . Raze timide se strecurau printre frunzele castanilor, atingeau perdelele albe din pânz ieftin de in ce aveau modele cu g urele de diferite m rimi, formând astfel, un joc de umbre i lumini difuze ce se îndreptau c tre paturile tinerilor. Colegii s i de camer dormeau neîntor i, ghemui i sub cuverturile s cioase ale internatului. Nu mai era frig, sosise luna iunie, era începutul verii, dar elevii aveau în continuare un comportament de parc afar ar fi fost ger, iar în dormitoare, singura surs de c ldur continu era c ldura degajat de corpurile lor.

Cufundat într-o stare de reverie, Dan se refugiase ca de obicei în imagina ia sa, era foarte departe, str tea preerii cu iarb înal, întinderi separate de râuri largi, de pâlcuri de p dure ce ascundeau animale s lbatice ori primejdii închipuite i, bineîn eles, el, lare pe un cal roib, mergând tot înainte, tot înainte, pentru a cunoa te ce era înc necunoscut, pentru a vedea cu proprii s i ochi tot ce era de v zut. A cunoa te. Am auzit ... nu-i era suficient, nu era felul s u de a fi. La fiecare pas, dâmb, ori fiin întâlnit era preg tit s înfrunte orice situa ie nea teptat ce i-ar fi dat ocazia s dovedeasc cât era de capabil. S lupte, dac era cazul, ori s ajute pe cineva la nevoie. Colegii s i tiau deja c pot conta pe ajutorul lui, tiau c era neînfricat. To i î i aminteau de istoria cu cei doi boxeri juniori care au venit i la coala lor s fac demonstra ii i s -i invite ca i pe al i elevi, s vin la clubul de box s se antreneze.

Toate au fost bune i frumoase pân la discoteca care s-a organizat seara i la care au fost invita i i cei doi boxeri sus numi i.

Pentru c erau de aceea i vârst cu grupul lui Dan Vardan, la început s-au în eles cu to ii bine, spuneau acela i gen de glume, aveau acela i limbaj. Pân când bun voin a gazdelor a fost confundat de cei doi tineri boxeri cu semne de sl biciune. Ca din senin au început s se comporte cu superioritate, i dea importan , i lucrurile s-ar fi limitat la numai mici în ep turi verbale, dac musa-

firii nu s-ar fi luat de Ana Pascu, prietena lui Dan. Unul dintre cei doi boxeri a invitat-o la dans, dar ea l-a refuzat, atunci el a tras-o de mân ca s o ia cu for a. Aceasta a întrecut sura i Dan Vardan, care nu era departe, a intervenit imediat. Dup câteva schimburi verbale mai t ioase, boxerul i-a chemat colegul în ajutor: - Dinule, vino-ncoace! Agricultur sta, o caut cu lumânarea!

Nu a durat mult i a început b taia. O înv lm eal n prasnic se stârni între cei trei tineri i, f s dureze prea mult, cu to ii au v zut cum cei doi boxeri erau lipi i de un perete, unul lâng cel lalt, acoperindu- i fe ele cu mâinile, iar Dan le aplica lovituri bine ochite fiec ruia pe rând. Când au intervenit pedagogii i i-au desp it, un boxer avea nasul spart i plin de sânge, iar cel lalt, ochii vine i. Dan avea mâinile ro ii cu câteva julituri, probabil locurile de impact între pumnii lui i fe ele celor doi impruden i. De atunci nimeni nu s-a mai îndoit de curajul i for a sa.

Un coleg tu i cu o tuse seac i dureroas sco ându-l pe Dan din starea sa de reverie. O dat , de dou ori, apoi tusea continu întrerupere pentru mai mult timp, o adev rat criz . Pneumoniile erau moned curent printre elevi. Cu fe ele palide i slabi, unii dintre ei abia î i târau bocancii pe la cursuri, pe timpul iernii, când nimereau câteodat în clase mai bine înc lzite, c deau picni i ca puii de clo . Cel mai cald era laboratorul de zootehnie, acolo, pe to i îi cuprindea o mole eal molipsitoare i f ceau eforturi aproape supraomene ti pentru a nu adormi precum bebelu ii în scutece, dup ce au fost îmb ia i i au supt lapte cald de la sânul mamei. tim c se poate adormi din cauza unui consum exagerat de alcool ori din cauza oboselii. Pentru ei, elevii de liceu, c ldura avea efectul unui puternic somnifer. Alunecau pe spate într-o pozi ie confortabil , î i încruci au bra ele, apoi b rbia le c dea în piept. Privirile deveneau din ce în ce mai înce ate, orice zgomot se estompa transformat într-un zumzet monoton aproape imperceptibil. Pleoapele li se închideau, mu chii

se relaxau, i, f s bage de seam , respirau adânc în timp ce fiecare se reg sea în vâltoarea unor ac iuni ciudate, fictive. Visau.

- Care este ultima fraz pe care am spuso? - aveau câteodat ghinionul s aud . În acele momente, fiecare se întreba dac profesorul se adresa lui, ori vreunui alt coleg.

Erau necesare câteva clipe pentru a elucida aceast dilem .

- spunde animalule! i pleosc o palm primit dup ceaf îi deschise ochii de-a binelea lui Dan Vardan. Acum era sigur, întrebarea i se adresa personal. Dar ce mai conta?

Era prea obosit i tot ce dorea era s fie l sat în pace, s poat dormi în continuare. Din cate, nu mai era posibil.

- Da don’pro’esor... îl auzir ceilal i morind cu jum tate de glas.

- Ce „don’pro’esor”, m berbecule? Tu dormi în clasa mea? Ia ie i la tabl s vedem ce ai înv at pentru ast zi! i-ai f cut leciile?

- Da don’pro’esor!

Cui îi mai ardea de dormit dup o asemenea invita ie conving toare? Tân rul elev se ridic cu greutate, privi în jur spre colegii i i v zu numai figuri adormite ori rânjetele de satisfac ie ale celor ce erau ferici i c beleaua ascultatului a c zut pe altul iar ei au sc pat. F s le dea prea mult aten ie, Dan Vardan se sc rpin dup ceaf , ca s se dezmeticeasc i porni f nici un chef spre tabl , locul supliciului. Urmau serii de întreb ri din lec ia de zi ori din lec iile din urm .

Uneori chiar i din lec iile urm toare. Subiectele preferate ale profesorului - rasele de animale, mai ales cele de vaci.

- Sura de step a fost men ionat în vechi documente istorice... De c tre cine i d -mi citatul! porni o prim întrebare, lansat precum ghiuleaua unui tun, direct spre victima sa. În nici un manual nu era men ionat aceast informa ie, dar elevii trebuiau s tie mai mult decât era scris în c ile colare, mai ales cei care primeau o invita ie atât de special , asortat cu o palm dup ceaf .

- A fost men ionat de Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei” spunând c erau

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cirezile mari iar boii frumo i i zdraveni, spunse Dan cu o promptitudine surprintoare. Citatul îl auzise de la bunicul s u de zeci de ori.

Profesorul r mase cu gura c scat i sc dintre degete stiloul cu care se preg tea satisf cut, în sinea sa, s înscrie o mare not 4 în catalog pentru Dan Vardan. Cum primul atac frontal pe care îl declan ase profesorul nu avusese efectul distrug tor scontat, de a-l reduce pe Dan la o lini te întrerupt eventual numai de ni te bâiguieli timide i incomprehensibile, Berbecu, aceasta fiind porecla cea mai cunoscut a profesorului, cuvânt cel folosea adeseori când se adresa elevilor, se lans într-un subiect vast, cople itor, pentru a putea ataca eventualele gre eli ori omisiuni ale victimei sale: descrierea morfologic i comparativ a Surei de step , apoi subliniaz avantajele i dezavantajele în raport cu rasele actuale.

Un mare zâmbet sarcastic se contur pe fa a profesorului, având ferma convingere c l-a încuiat complet i sine qua non urma acea not proast , în catalog, pentru victima sa.

Ce nu tia Berbecu-profesor era c bunicul lui Dan, fost înv tor la ei în sat, î i crescuse nepotul cu dor de cunoa tere i drag de carte. Ii d duse primele cursuri de zootehnie i tehnologia cre terii animalelor din fraged copil rie. Îi explicase importan a animalelor în gospod ria fiec rui ran, rasele fiec rei specii, cum i cu ce se hr nesc, ce utilitate au, modurile de reproducere i obiectivele selec iei. F cuse din nepotul s u o enciclopedie în acest domeniu. Dan Vardan nu prea î i aducea aminte când le-a înv at, deoarece acest proces începuse de la o vârst fraged , dar le tia pe fiecare în parte - vaci,

porci, g ini, câini, ra e, gâ te i a a mai departe.

- Toate au rostul lor! - îi spunea mereu bunicul pe un ton melancolic, trist i convintor. Dar ine minte - ranii care au p mânt, nu pot face nimic, dac nu au i boi.

- i noi de ce nu avem boii no tri bunicule? - întreba Dan Vardan câteodat . La început nu a observat, dar, când s-a f cut mai mare, l-a v zut pe bunicul s u cum se întuneca la fa i se întorcea cu spatele de fiecare dat când i se punea aceast întrebare. Pentru câteva minute nu mai putea s vad ochii bunicului s u. Apoi, când a în eles aceasta întrebare îl deranja, l-a l sat în pace. Dan se mira foarte tare c de i ei aveau un grajd pentru boi, spa ios, curat i cu iesle mari, nu-l foloseau la nimic. M car caprele ar fi putut s -l ocupe, dar bunicul prefera s le in într-o alt înc pere mic i întunecoas .

Revenind la ora de zootehnie, era caraghios de v zut cum profesorul f cea încerc ri furibunde ca s -l încurce pe Dan cu întreb ri despre detalii infime, complet inutile. Totu i, pentru Dan nu aceasta era partea cea mai dureroas , cel mai mult îl deranjau rânjetele tâmpe ale colegilor s i din ultimele rânduri, care acum, la ad postul ascult rii sale în fa a clasei, puteau s doarm lini ti i, a eza i confortabil în b ncile lor. Supliciul a durat ora întreag , iar la sfâr it to i elevii au auzit urm toarele cuvinte rostite de profesor drept concluzie: - De data aceasta ai sc pat pentru c se sun de pauz . Nu- i dau nicio not , dar o vezi tu pe naiba dac nu tii data viitoare.

Apoi Berbecu a închis furios catalogul i a plecat gr bit f s priveasc înapoi. Altfel, ar fi trebuit s întâlneasc zâmbetul triumf tor al lui Dan i s vad înc o dat figurile adormite i zeflemitoare ale celorlal i elevi. (va urma)

William Hogarth - Rebeliunea jacobit

53 C#r]i primite la redac]ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul V, nr. 6(46)/2014

Petre GIGEA-GORUN (n. 31.03.1930) S-a n scut în comuna Goicea Mic , jud. Dolj. A absolvit Liceul Comercial Gheorghe Chi u, Craiova i Facultatea de Finan e i Credit, la Academia de tiin e Economice Bucure ti. A lucrat la Sec iunea Financiar a Regiunii Oltenia, urcând treapt cu treapt pân la func ia de ef al acestei sec iuni (director general al Fina elor Publice). Îndepline te apoi func iile de primar al Craiovei, primvicepre edinte al Consiliului Popular Jude ean Dolj, profesor la Universitatea din Craiova, Ministru al Finan elor, consilier al pre edintelui României, pre edinte al Consiliului Financiar-Bancar al României, guvernator al României la Fondul Monetar Interna ional, guvernator al României la Banca Mondial , ambasador extraordinar i plenipoten iar al României la Paris i ambasador al României la U.N.E.S.C.O. În perioada 1965-1970 a fost pre edinte a Sec iei de Fotbal a Universit ii Craiova, iar în perioada 1981-1987 a fost pre edinte al Federa iei Române de ah. În prezent este pre edinte al cenaclului Epigrami tilor Olteni i membru al Uniunii Epigrami tilor din România, vicepre edinte al Funda iei Culturale Scrisul Românesc Craiova .a.

Folosind pseudonimul literar Petre G. Gorun, economistul i diplomatul Petre Gigea a cochetat permanent cu poezia, proza, memorialistica, epigrama, publicând peste 50 de c i, între care Cu floreta în aren - 501 epigrame (2004) i Printre epigrami tii olteni (antologie, 2008). În activitatea sa, Petre Gigea-Gorun a fost distins cu ordine i medalii de stat, precum i cu zeci de distinc ii i diplome. Este Cet ean de Onoare al Municipiului Craiova i al comunelor doljene Peri or i Goicea.

Nuan e Unii umbl mai întâi Ca s i fac -un c tâi, Iar al ii f sfial Doar dup … c tuial .

Politicieni i economi ti Solu ia-n economie Acum, desigur, este grea nu se tie ce se vrea, Dar nu se vrea nici ce se tie.

Gerul de afar i cel din bloc Dup ani, se vede treaba, Este lucru dovedit: Cel de-afar e degeaba Cel din cas … e pl tit.

Categorii de s cie Între clase-s bariere Cum e cerul cu v zduhul: Unii sunt s raci de-avere Al ii sunt... s raci cu duhul.

Unei doamne care se crede înc tân Mi-aduc aminte, într-o toamn , M-a întrebat câ i ani i-a da i i-am r spuns: „O, scump Doamn , Eu nu v-a da, v-a mai… lua”.

Unui zgârcit „Câ i ani îmi dai?” i-a zis se pare La o discu ie-un amic i prompt r spuns-a la-ntrebare: „Eu drept s i spun, nu dau nimic!”

Unui datornic r u de plat „E pentru ultima oar i cer, banii s -mi pl te ti”. „Foarte bine, c -ncepuse i De-acum… s m plictise ti”.

Ion i M ria în noaptea nun ii „Am s i pun o întrebare, Doar acum îi este locul: ti, M rie, fat mare?” „Ap i… cum i-o fi norocul”.

La apari ia vol. lui A. P unescu, „S ne iubim pe tunuri” Zise ea citind volumul: „Când iube ti cu-adev rat O fi bine i pe tunuri Dar mai bine… este-n pat”.

Sfatul unui coleg de birou, cu experien Nu dori s moar eful, Las ordinea fireasc , Dar munce te cum i-e cheful Încât el s i-o doreasc .

Vara sunt c utate spray-urile contra insectelor Doamna-aceea, cu mult har, i profilul de etrusc , A primit un spray în dar…

C-au aflat c -i rea… de musc .

Anun la mica publicitate, al unuia care a g sit un ceas de aur Un anun a dat în pres Cu m suri precaute: „G sit ceas, rog p guba ul Ca s … nu m caute”.

So ia unui pictor abstrac ionist se confeseaz unei prietene El picteaz , eu g tesc, când zilnic câte-un salt Apoi, ne ghicim ce-a vrut Ca s fac cel lalt.

O tân î i consult prietena, ce cadou s -i fac unei colege „Cadou? O carte se cuvine, a se d dintotdeauna”. „I-a lua, îns vezi bine, tiu precis… mai are una”.

O interpret de roman e este întrebat de prietena ei ce-a f cut în vizit „La Pope ti am petrecut, Le-am cântat Trei flori de nuf r.” „Bravo, bine le-ai f cut nici eu nu pot s -i suf r.”

Cupola unui circ s-a pr bu it din cauze necunoscute Oarecum insinuant, Cineva a întrebat: „Nu s-a dat la elefant Cumva… praf de str nutat?!”

La coal , înv toarea i elevul „De ce berzele în toamn Pleac -n sud, spre-alte câmpii?” i-acolo trebuie, Doamn , Ca s se nasc copii”.

Unui p rinte care îi face lec iile fiului s u În libr rie, bietul tat , Cere cartea într-o doar : N-ave i cumva editat O algebr mai… u oar ? spunsul elevului la examenul de la liceul agricol „Când e timpul ce se cere, Dac tii cu-adev rat, Pentru culesul de mere?” „Când e câinele legat”.

Elevul despre profesorul s u de matematic Cred c e bisericos Dup cum am observat, v zând ce-am scris pe tabl De trei ori… s-a închinat.

Epitaf la c tâiul unui somnoros Pare totu-a a firesc: Doarme-adânc lâng un sfe nic; L-a l sat pe cel lumesc Ca s -l doarm pe cel ve nic.

La moartea unui be iv Bucuria i-a fost mare Când a-mbr at p mântul, Fi’ndc popa la-ngropare A stropit cu… vin mormântul

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Dentistului meu A spus de mine, la be ie, Când a b ut peste m sur m cunoa te i c -mi tie Chiar i… m selele din gur .

El i ea pe o banc în parc Mic orându-se distan a, Doar o palm -i mai desparte, El se vrea tot mai aproape Ea, c merge… prea departe.

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Gheorghe LEU (15.12.1935) S-a n scut la Br ila. A absolvit Liceul „Nicolae B lcescu” din Br ila i Facultatea de Medicin General Bucure ti. A lucrat ca medic militar la Br ila. Este membru al Clubului Umori tilor „ tefan Tropcea” Br ila (pre edinte în perioada 1975-1995) i al Uniunii Epigrami tilor din România.

Scrie epigrame, catrene cu tren (4+3 versuri), poligrame (7 versuri), sonete, rubaiyate, proz umoristic , compune careuri i jocuri rebusiste, colaborareaz în timp la nenum rate publica ii, este prezent în peste 20 de antologii i volume colective de epigram , a primit zeci de diplome i premii la concursurile de gen. A mai semnat: M.DIK, P.ION, R.PORTER Apari ii editoriale: Puncte… puncte (epigrame, 1979), 64 (epigrame alese i probleme de ah, 1999), De la caz la… haz (epigrame i poezie umoristic , 2000), Almanah de unul singur (epigrame i nu numai, 2001), Jocuri de cuvinte (epigrame i nu numai, 2002), Puncte pe ep(i)grame (2008), Mai mult ca prezentul (sonete epigramatice, 2009), Altfel (epigrame .a., 2010), Mânia… noastr cea de toate zilele (sonete, epigrame .a., 2012), Satira timpului pierdut (mini-roman insolit i insolent, 2013) Glumesc… deci exist! (epigrame .a., 2014).

Epigrama Epigrama, ne-ndoios, E bunica ce ne-nva Cum s facem trei pe fa i al patrulea pe dos.

Ce e madrigalul E mai mult sau mai pu in O be ie de cuvinte.

Seam c-un Buletin Meteorologic: minte!

Curs valutar (1998) Din zi în zi tr im amarul Ascuns în fel de fel de drame, ci urc tot mereu dolarul, Iar LEU’… scrie epigrame.

Leg mânt Ne ansa s mi-o am st pân i-atâta s primesc – sudalme, Atunci când voi întinde-o mân Spre cel ce merit doar palme.

Parlament Ale ii no tri nu se contrazic Voteaz legi ce au desigur rost: O parte ce nu schimb mai nimic, Iar altele ce-ncurc i ce-a fost!

Zoo Sunt deputa i ce nu prea se fr mânt , Nu in discursuri, ci doar stau deoparte.

De ei se spune c fac parte Din lumea celor care nu cuvânt .

Precizare Istoria doar într-un fel se scrie Cu oameni buni i r i destui, Un ins cinstit e-acela care tie -n Parlament nu este locul lui…

Diploma ie Spre UE când ne-am îndreptat Credeam c mergem la osp Ne-am dus cu geanta diplomat i am r mas cu traista-n b !

Biblic Se tie înc din antichitate tata Noe furios rostise: “Potopul este o calamitate!”

(El de globalizare n-auzise).

Ipocritul Respinge ferm ce îi propune Vestul.

Mândria lui nativ îl oblig i manifeste foarte clar protestul: nânc hamburgeri cu… m lig .

Negativistul Criticând ce nu-n elegi, Doar un lucru ne confirmi: Nu e de ajuns s negi, Ca în via s te-afirmi.

Snobul S-a adaptat mereu de când îl tiu Cu lucrurile care s nu coste, Iar ast zi el roste te un “Thank you!”

Cu arogan a unui… bogdaproste.

Orgoliu Zadarnic te fr mân i pe-acest p mânt, Când nimeni nu-i pe-al turi s te vad , Deci nu lupta cu morile de vânt, Când nu-i i un Cervantes s te cread . zbunarea e arma prostului Zicala asta na te fric i are chiar un trist renume, ci, din p cate, ne explic De ce-s atâtea arme-n lume…

Proverb Cândva bunicul, în elept în toate, I-a spus a a ca de la om la om: “S nu sapi groapa altuia, nepoate!” i de atunci n-a mai s dit un pom…)

Unui medic care m-a tratat Deci, din nou sunt viu i nev mat!

Ce mi-a dat nu tiu, tiu doar ce i-am dat.

La nudi ti zând pe plaj cum arat a de bine – dezbr cat , Am descifrat îndat taina: nu pe om îl face haina.

Ma ina de sp lat Unii, chiar milionari, Folosesc cu brio trucul: Ca s spele bani murdari Au ca detergent… ciubucul!

Istorie Pe Lun am ajuns târziu (Doar dup ce-am supus atomul) i n-am g sit decât pustiu…

Semn c-a mai fost acolo omul!

Poli ist încep tor Cu surâsul pe figur efu-i zice pe moment: “Ia-te dup ho , sergent!” i sergentul ast zi fur !)

Autoironie Vanitos cum ti i c sunt i cu eful mai ales) Eu am ultimul cuvânt: “S tr i… am în eles!”

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Promovare (fabul ) Maimu ei, sincer, nu i-a fost pe plac Când a primit o func ie mai sus, Dar leul a chemat-o i i-a spus: “Prime te, nu fi proast ! Om te fac!”

Poker politic Democra ia pare c -i un joc Ce deseori ajunge la impas; Puterea tot pluseaz la noroc, Iar Opozi ia r spunde: “PAS”!

O, tempora, o, mores!

Când fruntea este mai ridat i amintirile-s fire ti, Oglinda mea îmi spune: “E ti!”, Nepo ii râd: “Ai fost odat !...”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul V, nr. 6(46)/2014

Doina DR~GU}

EXERCI|II DE LUCIDITATE Dramatizare dup# romanul JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL, de I. D. S@rbu continuare din nr. anterior Personaje: - Gary (profesor, 65 de ani) - Candid (un „alter-ego” al lui Gary); este un personaj invizibil; o voce interioar , o completare a gândurilor nerostite. Este „o voce” din culise.

- Xantipa (so ia lui Gary - al treilea personaj care relateaz întâmpl ri din via a real , de la cozi etc.).

Deasupra scenei este scris un motto ce caracterizeaz însu i secolul XX. Motto: To i cei care î i pierd încrederea în Umanitate i în Istorie se întorc, cu fa a sau pre-fa a, spre Dumnezeu...

Asta, dac nu alunec în apathia îndobitocirii sau a cinismului tic lo iei cotidiene.

Actul II Ac iunea se petrece în aceea i garsonier . Gary i Xantipa stau de vorb . Sunt relaxa i. Gary fumeaz i bea cafea. Xantipa î i face de lucru prin camer . terge praful, a eaz florile în glastr etc.

Se aude o muzic de Bach.

Gary: Ce trist epoc tr im! Avem poe i ce scriu o antipoezie, romancieri ce scriu antiroman, dramaturgi ce scriu antiteatru, muzican i ce descoper anti-armonia (zgomotul) i plasticieni ce caut haosul i infernul în inform i neculoare. To i filosofii materiali ti prezic sfâr itul materiei, filosofii vie ii vorbesc de dispari ia vie ii, morali tii strig : „Dumnezeu e mort!”. Iar politicienii fac tot ce e posibil ca s compromit politica, ideologiile, speran ele sociale toate.

Xantipa: „Progresul tehnic” ar fi flautul fermecat al celui ce ne duce ca pe ni te copii hipnotiza i spre un înec, dar nu într-un fluviu re , ci într-un an plin de murd rii, de euri i tot felul de libertinaje.

Gary: St m prost cu ma ina de selectat valori. Mereu începem, rar continu m, nimic nu ducem pân la cap t; doar delirul i sminteala cunosc o carier continu i ascendent . Tr im acum momentul de trecere de la dezastru la catastrof .

Xantipa: Ora pionierilor, analiza muncii. Elevii buni î i iau angajamentul „pionieresc” s -i ajute pe cei slabi. Cei slabi fac eforturi s nu plezneasc de râs.

Gary: Ai v zut Coloana Infinitului? De sus, ea e mai nimic; privit de jos, e totul...

Xantipa: Nu am v zut eroi ai revolu iilor sau eliber rilor care s se lini teasc dup ce au preluat puterea. Sub pretextul consolid rii acestei puteri, imediat dup victorie au subjugat statul ideilor lor fixe, poftei lor de putere, viselor lor paranoice de politic extern , de expansiune militar chiar... Omul este o fiar politic ...

Gary: Colonelul Osmanescu îmi f cea confiden e, zilele trecute, pe Unirii, privind emigr rile, pa aportul, c toriile în Occident. Îmi spunea c dintre „umani ti” nu dau drumul decât la homosexuali, sportivi, evrei. „De ce?”, l-am întrebat eu. „Fiindc au ceva comun. Ceva care oblig la discre ie”, mi-a spus el. „Ce fel de discre ie”, am insistat eu. „Nu pot spune. E secret. De stat.”, a replicat el.

Xantipa: Te-a ruga s evad m un pic din starea asta de crispare i ne amuz m ni el. Uite, am citit în „Science et Vie” un articol „Despre relativitatea deduc iilor tiin ifice”. Se spunea acolo un savant f cea un purice s sar la ordinul s u. „Sari!”, îi spunea savantul, i el s rea. I-a rupt un picior. „Sari!”, i-a ordonat. i puricele a s rit. I-a rupt al doilea picior, apoi l-a rupt pe a-l treilea i puricele a continuat s sar la ordinul lui.

A ajuns la al patrulea picior, ultimul, l-a rupt, i, deodat , puricele a refuzat s sar . Concluzia savantului: „dac unui

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

purice i se rup toate picioarele, acesta nu mai aude!”. (Râd amândoi) Gary: Omul, ca f ptur , s-a dovedit a fi o fiar : este i prost, i surd, i orb; total nedemn pentru o lume atât de frumoas , pe care a primit-o în dar, i pe care o murd re te i o ucide în numele progresului i al tiin ei. Oamenii simpli, la noi, când sunt încol i de mili ie sau securitate, ca o form arhaic de ap rare, spun, jurându-se: „nu am f cut nimic!”. Nu spun: „nu am cut nimic r u!” sau „nu am f cut nimic împotriva legilor!”.

Ci, simplu de tot: „nu am f cut nimic!”. Eu însumi, întrebat de ce am stat apte ani în pu rie, r spund ne te: „Nu tiu, nu am f cut nimic!”. Pasivitatea, ne-facerea, ne-angajarea în nimic, iat o form foarte balcanic de nevinov ie.

Xantipa: Asta la început. Mai târziu, turma se alc tuie te, m garul i ia doctoratul i devine gânditor, câinii î i iau licen a în drept, primesc pistoale i dreptul de a se considera lupi. Limba devine limbaj, i limbajul - l tr tur . Aplauzele i uralele înlocuiesc opinia public i liberul arbitru.

Gary: Nu orice schimbare e i transformare; nu orice transformare e i dezvoltare; nu orice dezvoltare înseamn i progres; nu orice progres e i civiliza ie; nu orice civiliza ie este uman ; nu tot ce e uman e i umanist; nu tot ce e umanist este i drept; nu orice dreptate e universal i ve nic ; nu tot ce e ve nic e i valoare; nu tot ce e valoare e absolut; nu tot ce e absolut e i substan sau esen , nimic ce-i omenesc nu e divin, numai divinul din noi poate fi numit progres.

Xantipa: Omenirea a gre it drumul: în loc s o ia spre rugul aprins, prefer acum s adune g teje pentru viitoarele ruguri pe care vor arde morala, religiile, cultura, adic tot ce am realizat de când am inventat focul i am început balul acesta care se cheam progres i civiliza ie. Din cauza teribilei tale „singur i”, în sensul c nu e ti l sat s i exprimi voca ia de dasc l, de pedagog, de jurnalist i de scriitor, unica ta form de religie, de leg tur cu transcendentul, o realizezi vorbind mult, scriind mereu i pretutindeni. Cân i la o vioar mut . Îmblânze ti verbul, îl alin i, îi dai de lucru, îl iube ti; apoi îl rogi s i aduc aproape o tain , o minune, o bucurie rar .

Gary: De la dictator pân la rege nu e decât un singur pas, un pas înapoi. Idolatrizarea este egal cu idolo-l trarea.

Xantipa: Secolul XIX tia cum trebuie s fie o societate, secolul XX tie doar cum nu trebuie s fie ea. Istoria e o simpl anecdot prost povestit .

Gary: Aud mereu: „Sunt convins, dar nu cred!”. Asta îmi aduce aminte de o glum evreiasc din anii ’50. Cu I ig, c ruia la o edin i se cere s fie i el o dat sincer, s i spun r spicat rerea sa în care crede. I ig începe a a: „Eu am s v spun rerea mea sincer , dar in s v avertizez de înainte c , personal, nu sunt deloc de acord cu aceast p rere a mea!”.

Xantipa: Cel mai curat adev r e ascuns în muzic i poezie; cel mai dur, mai barbar i mai periculos, în tiin i ideologii. Noi nu suntem decât ni te biete c mile ce trec prin de ert, f cândui în mod onest datoria, dar care, din p cate, nu vor afla niciodat ce au c rat în samarele lor.

Gary: Tinerilor le place jocul cu spa iul, b trânilor, jocul cu timpul.

Se vorbe te chiar de inventatorii unui timp nou. Se poate ie i din spa iu, de ce s nu se poat ie i i din timp? Îngerul din Apocalips strig : „Timpul nu va mai fi”. Dar îl credem exact ca i pe Marx care, în 1848, a strigat i el: „Statul nu va mai fi!”.

(Xantipa iese din camer cu tava cu ce tile de cafea goale.)

Gary: (Aparte, vorbind cu el însu i.) De peste zece ani nu merg la

57

nimeni în vizit , nimeni nu vine s m viziteze. N-am fost la nici o nunt , botez, aniversare. Dar nici eu nu mi-am serbat nici o zi din via a mea. Dup o jum tate de or , de altfel, m plictisesc cu cel mai drag vecin, dup dou ore nu mai am ce vorbi cu prietenul inimii mele. Merg la sora mea, tot la dou luni: în prima sear îi spun mai totul. i îi spun azi exact ce îi spuneam i acum 15-20 de ani. A doua zi mârâi i citesc. A treia zi accept s o înso esc la mormintele p rin ilor no tri din Petrila, dar refuz s intru la unica i ultima mea m tu . Nu mai tiu ce este o cafenea, o bârf bun , o ceart defulant .

Chiar i citirea vechilor scrisori îmi d sentimentul plimb rii pe întuneric într-un cimitir vechi. Când m alcolizez de unul singur, caut tunelul întunericului, iadul i uitarea de lume i de mine.

(Xantipa intr în camer cu tava cu ce tile de cafea pline.)

Gary: V d mereu în fa a ochilor pe A.P. (actorul poate spune chiar Adrian P unescu), care, pe 8 octombrie 1978, cu curul s u mare i greu, întors spre altarul bisericii din Vidra, declara ritos: „Nu avem încotro: trebuie s -l convingem i pe b trânul nostru Dumnezeu c nu exist , c a murit la 1848...”. M simt cutremurat. În aceast biseric i Blaga, i Prodan sim eau nevoia s intre în genunchi. Prostia i tupeul retoric, demagogic, se pot apropia de apostazie. Ar trebui s strig m: „iart l, Doamne, nu tie ce zice!”.

Xantipa: Eu cred c acolo i atunci, în acea biseric , limba român ia retras girul metafizic. A p tuit nu a gre it: va isp i, nu va pl ti. Va continua s scrie versuri cu nemiluita, dar poezie adev rat ... nevermore.

Gary: Cred c m-am îmboln vit de un fel de diabet politic, am fa de politic un sentiment de scârb , idiosincrazie, fric . Sunt s tul i nu mai cred i nu mai pot spera. Prostia se ia ca o boal veneric . Dar ea nu mai e ru inoas . E... universitar !

Xantipa: Doamne, înva -ne s ne num m bine zilele vie ii noastre!

Doamne, înva -l s i numere bine zilele Puterii sale!

Gary: F s doresc a vâsli contra curentului istoriei, cu toat sinceritatea intui iilor mele oarbe, cred c secolul viitor va însemna sfâr itul economic i politic al multor mituri care azi ne sunt a a-zise faruri c uzitoare. De pild , citesc despre „ruralizarea ora elor” în timp ce noi continu m s urbaniz m cu s lb ticie pân i satele i c tunele r mase pân acum neatinse. Va avea loc o fug din industriile mari spre întreprinderile mici i independente, din industria p guboas spre agricultura intensiv . Va fi o fug cât se poate de logic din „viitor” spre valorile verificate ale trecutului. Dar constat, zi de zi, cu ochii mei, c distan a între omul cinstit i pu lama, între cel sincer i lichea, dar mai ales distan a între cel inteligent i prostul total ageamiu e în curs de rapid i alarmant dispari ie. i asta pentru c avem trei categorii sociale: activi tii care se pricep la toate, birocra ii care hot sc totul i securitatea care p ze te p zind pe cei care se p zesc.

Xantipa: Este ca i când un fel de daltonism axiologic ne face s confund m culoarea ro ie cu cea verde, binele cu r ul, frumosul cu urâtul. Dracii de tip nou au aripi albe i umbl cu coarnele introvertite. Coada lor nu mai conteaz , ea de mult e vârât peste tot, ne-am i obi nuit s o consider m prietenul casei.

Gary: Lui M.S. (actorul poate spune chiar Marin Sorescu), acestui tân r i genializant confrate al meu, a fi vrut nu o dat s -i spun: „Noi suntem genera ia care a fost obligat s treac peste sârma ghimpat , peste terenul minat, prin ara nim nui.

Unii au trecut, foarte mul i dintre noi au c zut, unii au r mas

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

infirmi pentru toat via a... Dar cu trupurile i biografiile noastre tragice i anonime, noi am deschis o bre de lumin i libertate spre viitor, pe care voi, acum, trece i ca pe un trotuar asfaltat. Prin experien a i jertfa noastr ce continu i azi, voi ti i acum, m car din auzite, unde sunt minele, ce este o sârm ghimpat , cum se pot ele evita. Am îmblânzit cât am putut paznicii, cu enorm risip de suferin i umiliri, iam convins s i ascund crava a i s i foloseasc zâmbetul în locul pistolului. Regret m c nu am apucat s v înv m cum s sc pa i de fric i de cretina mecherie de bazar i iarmaroc. Nu mai avem timp s v explic m nici ce este Europa, ca moral , con tiin i valoare; voi c tori i, noi ne gr bim fiecare spre baraca ve niciei noastre...”.

Xantipa: Asta ai vrut s -i spui, dar M.S. (actorul poate spune chiar Marin Sorescu), marele nostru european, de i trece pe sub geamul nostru de dou ori pe s pt mân (locuin a sa „de ar ” e în bloc cu noi) pân în prezent nu a îndr znit s urce spre „izolatorul” t u.

Gary: Poate miros a sârm ghimpat , a teren minat... sau poate a „lepros periculos”... Datoria mea este s -l a tept; datoria lui este s m evite... Între noi doi se îngroa cea a levantin a uit rii calculate.

Xantipa: Ce p rere ai despre condi ia intelectualului?

Gary: A fi intelectual nu are nimic comun cu a avea o diplom , o profesiune sau o specialitate. A fi intelectual înseamn , în primul rând, capacitatea unui individ de a fi lucid în ceea ce prive te esen ialul a ceea ce se întâmpl în jurul s u. A fi intelectual înseamn a fi liber în gândurile, valorile, ideile, actele sale. Adic , capabil de a opta dezinteresat, f mânie sau prejudecat , pentru solu ia cea mai bun , nu pentru el, ci pentru poporul din care face parte.

(Xantipa iese din camer cu scrumiera s-o goleasc .)

Gary: (Aparte, vorbind cu el însu i.) De circa 22 de ani, exilat în Craiova, tr iesc melcoid într-o tot mai accentuat însingurare. Alcoolul a fost liantul meu cu lumea, când beam puteam iubesc oamenii, s comunic, s fiu vesel, inteligent, stupid, generos. Om ca to i oamenii. M-au p sit, pe rând, tutunul (fumam câte patru pachete pe zi, acum mai trag câteva fumuri i sting igara), votca (vinul i berea nu m satisf ceau), pohta dup femei. Am tr it în tinere e numai în internate, caz rmi, c mine i pu rii. Apoi a urmat lag rul, mina, Craiova - ca domiciliu for at. Dumnezeu a fost bun i milos cu mine, mi-a adus la picioare o so ie divin , pe care nu o merit, o cas lini tit , plin de c i, i o singur tate religioas . Îns „cheri de dispari ie m sorb”; m gândesc tot mai intens i mai practic la ideea de sinucidere. În fiecare zi, cel pu in de trei ori, îmi înmoi piciorul rece în apa i mai rece a Styxului.

(Xantipa se întoarce în camer .)

Xantipa: Am c zut din Gra ie: Dumnezeu s-a lep dat de noi. Icoanele au devenit „obiecte de art naiv ”, biserica e „un muzeu de pictur bizantin ”, rug ciunea nu e decât o alt form primitiv de poezie. Copiii î i pierd copil ria, fecioarele nu mai au de mult nimbul acela de puritate i de tain ca pe vremea când citeam Teodoreanu (Olgu a, Monica). Familia nu mai m nânc la mas împreun , ea se hr ne te, se nutre te, cum poate, când poate, toate gesturile rituale - crucea, s rutul, bun ziua - s-au golit de sens i afect, nu mai au acoperire nici car duminica în curtea Mitropoliei.

Gary: (Citind o scrisoare.) Îmi scrie un confrate de genera ie din Bucure ti, printre altele, c trebuie s te înscrii din timp pentru

Anul V, nr. 6(46)/2014

cimitir sau la rând, pentru crematoriu...

Xantipa: i în Craiova este la fel. Trebuie s i cumperi locul de veci (pentru 7 ani) din timp: din 7 în 7 ani, taxa de vecie se reînnoie te. Exist o „planificare tiin ific ” i pentru sicrie: dac nimere ti s mori când s-a terminat cota pentru municipiu, atunci trebuie s alergi la Caracal, Turnu-Severin sau Piatra Olt. Benzina sau motorina pentru camionul funerar trebuie s o ai gata într-o canistr . Pentru pomeni, dac ai leg turi la Arhiepiscopie, po i cump ra câteva kilograme de in pentru colacii de poman . Discursurile funebre ale preo ilor sunt tipizate, ele se citesc sau se recit , f nici un fel de improviza ie. Nu se admit alte discursuri decât pe texte scrise i aprobate de autorit i...

(Xantipa iese din camer .)

Gary: (Vorbind singur.) Ascult toate aceste nout i i m cuprinde o mare grij : nu am bani la CEC, nu am loc de veci, nu sunt înscris la fondul de înmormântare, nu am canistr (nici nu am unde s o in). Nu sunt nici ortodox, i nici catolic. A dori s fiu dus la Petrila, lâng p rin ii mei. Dar cine mai aprob azi un camion dintr-un jude în altul? A dori s -mi cânte fanfara minerilor; dar mai exist aceast fanfar ? Mai am eu dreptul la ea?

(Intr Xantipa. La televizor se vede o defilare de 1 Mai.) Xantipa: Nu foamea i frigul ne vor ucide, i nici frica sau la itatea, ci prostia. Prostia cântând din fluierul str mo esc...

Gary: Ziua de 1 Mai, în copil ria mea, era una din cele mai frumoase rb tori. Un scurt discurs sindical, dou recit ri (eu mereu prezent cu Împ rat i proletar, pe care de atunci nu o mai pot suferi) i fanfara intonând imnul minerilor i Interna ionala.

Dup care toat lumea ie ea la iarb verde, unde se chefuia pân spre sear . Ast zi ce înseamn 1 Mai? Cât este pia a de mare, la picioarele imensului portret, se vede un covor na ional, în care fiecare copil al nostru nu este decât un singur punct dintr-un uria gobelin: aceste mii de trupuri scriu lozinci, fac portrete, picteaz istorie na ional i revolu ionar .

Numai el i ea se pot bucura de o asemenea hecatomb de trupuri, timp, jertfe aduse. Defil rile fasciste au devenit liliputane în raport cu faraonia acestor hore ale prostiei întru de ert i mizerie.

Xantipa: Ajung doi in i - un prost i o lichea - ca Puterea s fie servit .

Gary: Fierbe ceva în imensa Rusie... Gorbaciov a început o campanie forte de cur ire a moravurilor cadrelor de conducere: nu vrea s -i schimbe, vrea doar s -i cure e. Vor fi înl tura i, zicese, afaceri tii, demagogii, semidoc ii, escrocii, parveni ii, mandarinii etc.

Xantipa: Foarte frumos, foarte bine. Dar se ridic întrebarea: cine verific acum puritatea moral i ideologic a membrilor din comisiile care m tur i cur f mil partea de jos a aparatului? Cine va putea verifica dac noile cadre „tinere” nu sunt cumva mai fl mânde decât genera ia, s tul de putere i avere, care pleac ?

Gary: Cu câ iva ani în urm , am auzit, la coada de varz , urm torul banc optit: „Un ziarist pleac în c utare de muncitori ferici i. În Germania, muncitorii manifesteaz pentru c vor i vinerea liber . În America, greve: muncitorii vor 13 salarii. În Anglia, scandal: muncitorii nu mai vor s munceasc ... Doar în România, veselie mare, hore, chiote. Lumea e fericit . De ce?

Strig cei din hor : se dau oase, se dau oase!”.

Xantipa: Drag Gary, care este diferen a între „b trâne e” i „îmb trânire”.

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Gary: Eu consider „îmb trânirea” un fenomen de gradare sau degradare fizic i psihic ce are loc în mod natural, în etape evolutive, lente; ea poate duce spre în elepciune, gra ie, lumin sau libertate. Sau spre în jos, prin scleroz , manie, întunecare. Totul depinde de gena ereditar sau de steaua providen ei tale. „B trâne ea” este un accident, se poate întâmpla într-o singur or : un accident de soart sau un accident de cunoa tere. Pleci în ora ca un domn luminos, în curs de lent i fertil îmb trânire; i se întâmpl ceva, un accident fizic sau metafizic, i te întorci acas ca un mo neag doborât, ucis în esen , dorindu- i moartea. Mama îmi povestea: „Tat l u, când a aflat la cât ai fost condamnat, a îmb trânit într-o singur or . A i murit repede, fiindc voia s moar !”.

Xantipa: Noi „îmb trânim” sau „b trânim”? Dar, cum tr im noi cu sula în coaste mereu, mai degrab „b trânim”...

Gary: Nu cu orice sul , ci cu sula marelui cizmar. Îmi amintesc c la un ordin al nu tiu cui, anchetatorilor li s-a spus: „dac nu vor s declare, le pune i sula în coaste”. Efectiv, tuturor anchetatorilor li s-au distribuit sule, sule de cizmar, cu care, în batjocur ne amenin au. În 1959, Gheorghiu-Dej, la o edin , ar fi spus: „ tia nu î i merit nici aerul pe care îl respir ”.

Xantipa: tii cine a fost primul socialist? Columb. Cristofor Columb.

Când a plecat, habar nu avea încotro se duce, când a sosit, habar nu avea unde este, iar când s-a întors, habar nu avea pe unde a umblat. i toate acestea cu bani împrumuta i.

Gary: Citeam, zilele trecute, despre o b lioas defini ie a fericirii: „sentimentul pe care îl încerci când reu ti, în sfâr it, s i sco i pantoful care te strânge”.

Xantipa: Umbl m, în acest militarizat secol, nu în pantofi ce ne strâng, ci în bocanci, cizme.

Gary: Are i Spiritul ghetele sale care îl strâng i pe care nu are voie le scoat când i unde vrea. Are i literatura asemenea ghete chinuitoare. Chiar i dictatorii au momente în care simt nevoia s i scoat cizma istoric i s i pun picioarele în ap rece. Gorbaciov încearc s -i scape pe ru i de gheata care e cizm i care îi strânge de 70 de ani, dar nu poate; ru ii s-au obi nuit i nu mai vor s încerce o alt gheat . Poate c ea va fi mult mai dureroas decât cea care îi strânge acum i care, totu i, e gheata lor drag , pentru ea au luptat i au îndurat atâtea...

Xantipa: Tovar ul nostru „de sus” e fericit i bogat; e bun, mare i viteaz, posesor exclusiv al tuturor superlativelor. Noi trebuie fim ferici i, s tui i boga i privindu-i doar portretul i admirându-l f s obosim, f s crâcnim.

Gary: S-a ab tut asupra poporului nostru un fel de paranoic invazie de adjective i adverbe la superlativ în irate f nici o pudoare sau sim al realului. Ne-am mutat în alt veac, în alt religie? Sau tr im o febr i un delir halucinatoriu de tifos, lepr sau cium ? Vom mai fi vii, vom mai fi noi în ine dup ce vor amu i aceste fanfare i coruri ce ne asurzesc i ne ru ineaz de moarte în prezent?

Xantipa: Nu tiu. Ascult i încerc s nu ame esc. Nu pot nici râde i nici plânge. Dup moarte ne vom ad uga, precum un strop, oceanului din care ne-am smuls prin na tere.

Gary: Despre Lumin se vorbe te foarte mult: în religie, art , metafizic , moral , astronomie, electrotehnic etc. Dar despre Umbr mult mai pu in. Umbra p mântului e o pat de întuneric pe lun , umbra mea e alt pat de întunecime pe p mânt.

Despre „omul care i-a pierdut umbra” am citit, despre „cea de-a doua umbr ” am scris, dar înc nu am z rit-o. Nu este

59

trâne ea o vârst a umbrelor? Nu e oare singur tatea o stare de umbr a Fiin ei? Nu poate fi considerat o ocupa ie str in ca un fel de întunecare printr-o putere ce se interpune între tine i soarele libert ii tale? Vorbind despre „umbra pridvorului românesc”, filosoful marxist Joja constat c blocurile au multe calit i, „dar nu dispun de o în eleapt i tonic repartizare a luminii i umbrei a a cum avea vechea cas neasc ”.

Xantipa: Nu ar merita „ateismul oficial” s fie considerat ca o form de umbrire a fe ei lui Dumnezeu? Ca o pat de cea pus pe ochi...

Gary: Cea a - îmi spuneau mo ii din Apuseni, prin anii ’50 - poate fi mai puternic decât fulgerul: nu love te, nu arde, dar e peste tot, nu se termin , duce la disperare i nebunie. Dac a fi tân r azi, a re-înv a ruse te, m-a re-înscrie în partidul comunist i a face totul ca s ajung într-un post în care s am puterea de a face i bine.

Xantipa: Acesta e visul idiot al multor activi ti cinsti i i inteligen i.

Deocamdat „aparatul” e infinit mai puternic decât to i membrii i lua i câte unul sau aduna i laolalt . Oricine intr azi, las la u cinstea i inteligen a sa, calit i de care nu are nevoie „aparatul”, care a ajuns s urasc i s elimine orice cap ce gânde te singur i orice caracter ce se bazeaz pe o r de con tiin moral .

Gary: (Premoni ia schimb rii ce va urma.) Se simte în aer nevoia unei uria e „revolu ii”. Dar dac începem prin a combate efectele (be ia, ho ia, demagogia, nepotismul) i nu ne întrem asupra cauzelor esen iale ce au dus la proliferarea acestor lepre i lichele, totul se va reduce la o simpl i zgomotoas schimbare de echip : în locul unor babalâci, conservatori i monotoni, se va instala o genera ie de tineri, zgomoto i, vanito i, lacomi.

Xantipa: Poate c undeva, în urm cu mul i ani, într-un cabinet mistic, s-a hot rât pieirea neamului românesc. Prin metode tiin ifice, cu puteri locale, pe cheltuiala i r spunderea noastr . Bulgaria public h i cu Bulgaria-Magna, ungurii se i consider st pâni pe Ardeal, la Chi in u se vorbe te tot mai tare de unirea tuturor moldovenilor.

Gary: Citeam într-o revist sovietic un articol isc lit de Anatoli Bociarov, care se ocup de „mankurtism”, în elegându-se prin aceasta omul-unealt -robot, f voin , f memorie, supus i ascult tor, putând fi dirijat, de departe, prin radio.

Pentru combaterea acestui „mankurtism”, autorul propune o împ care a moralei cre tine cu cea comunist . Doamne!... Nu am propus eu, în 1949, la verificarea mea de partid i cadre, ca Iisus Christos s fie primit în partid!? Toat lumea a râs atunci de mine, credeau c sunt nebun, sifilitic, idiot. Iat , au trecut atâtea decenii, triste i ruin toare, i, azi, al ii mai tineri i mai de tep i decât mine nu v d o salvare a moralei comuniste decât prin contopirea acesteia cu tradi ionala, vechea i încercata moral cre tin .

Xantipa: Orice schimbare vine de sus, sub form de ordine, decrete, legi. Puterea porunce te... rezultatele se v d...

Gary: Ceea ce m doare cumplit este acea decuplare, pentru câteva decenii, pentru un demisecol, poate i mai mult, a tuturor inteligen elor libere i creatoare. Ceea ce mi se pare tragic nu sunt numai aceste decenii în care nu am avut voie s gândim (decât în particular sau pe ascuns), ci consecin ele pentru genera iile ce vor urma.

Xantipa: Ma ina ideologic ne oblig s devenim sclavi-robotiza i; „aparatul” birocratic, de partid i de stat, ne transform în

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 6(46)/2014

jum tate din laptele ei. Bine, bine, îi spun eu, dar atunci, voi, sclavi pro ti i la i. ciobanii, cum proceda i ca s le vindeca i de boli? Cu Gary: Îmi optea la ureche vicepre edintele Comisiei de control a dragoste, îmi r spunde omul meu, o ung cu alifie în a a fel demografiei (fiindc avem i o astfel de Comisie) c , dup încât s cread c o mângâi. O alint, îi vorbesc ca unui copil. unele date secrete dar foarte sigure, iganii no tri se înmul esc Frica e du manul de moarte al produc iei de lapte. în progresie geometric , lumpen-marginalii se înmul esc nor- Xantipa: Cunosc intelectuali, poe i i filosofi care s-au „sterpit” la o mal (2-3 copii, crescu i în condi ii de antierism, vagabondaj, simpl ar tare a unui lup de hârtie... be ii, divor uri etc.), iar oamenii „normali” r mân sub nivelul (Xantipa iese din camer ) de men inere, preferând s aib un singur copil sau niciunul. Gary: (Citind dintr-un tratat de medicin .) „Cei bolnavi de anginaÎn anul 2020, sau poate i mai devreme, num rul iganilor va pectoris o duc în medie cam 5 ani indiferent dac se opereaz trece peste 50% din popula ie... Nu e vorba, a adar, de o sau se trateaz medicamentos.” (Vorbind ca pentru sine.) simpl natalitate sc zut a oamenilor înc „normali”, ci de un Micul meu diabet, incipienta mea cardiopatie ischemic , foarte alarmant fapt, tiut dar ascuns de oficialit i, legat de o puseurile de tensiune, eczema mistic la picior - toate sunt grav sc dere a calit ii biopsihice a noii rase ce se impune. manevre complexe în vederea unui ultim atac-surpriz . tiu Xantipa: Satul era pentru noi sursa inepuizabil de cre tere de, în fa a ve niciei, nu sunt decât o biat molie ignorant i mografic : ranul f cea la copii „câ i d dea bunul Dumnezeu”, pustie. Abia acum încep s aflu cam unde am gre it i cam nevasta lui îi cre tea, unul sau doi r mâneau în ograd sau cum ar fi trebuit s tr iesc. tiu c nu voi putea s -mi termin sat, ceilal i î i c utau rostul peste deal, peste ap , la ora e, în „opera” minim propus , am fost i am r mas o biat evenindustrii, unde puteau. tualitate în parantez , un nedemn suplinitor al catedrei mele, Gary: Satul a murit. A secat i izvorul demografic „normal”. atra e în atlet al mizeriei i erou al rat rii pe jum tate. Ca în vis, automat, plin vigoare, fiii s i sunt tot mai liberi, nu recunosc contractul încep s adun pilule de barbiturice. Asemenea unui hârciog, social, nu vor nici buletin i nici coal , ei sunt cei mul i, preg tesc pentru o iarn foarte lung , în care voi avea fl mânzi i goi. Al lor e viitorul... copiilor no tri. nevoie de un somn f de sfâr it. Iarba, de frica vie uitoarelor Xantipa: Un proverb chinezesc sun cam a a: „P rin ii îi înva pe erbivore, zice Blaga, s-a în at, s-a tot în at, devenind copac. copii s vorbeasc ; copiii îi înva pe p rin i s tac .”

Eu, din nefric , cobor, m tot cobor, în întâmpinarea acelei Gary: Adaug eu. coala îi înva pe copii s citeasc i s scrie; îmbr ri ultime, prin care, de ert ciunea de ert ciunilor, via a îi înva ce s nu citeasc i ce s nu scrie. Libertatea te voi deveni Umbr i Vis, ceea ce mi se pare a fi exact ce îmi cheam la tribun , dându- i dreptul la cuvânt; frica te face s doresc acum... Unul din cei cinci „provocatori” din cartierul vorbe ti nespunând nimic. Cititul liber î i deschide mintea i meu, m interpeleaz , deun zi, de ast dat , sine ira, cumva ochii; televizorul (care e f cut pentru minte i pentru ochi) te din mil : „Ce face i, la ce v mai folosesc limbile str ine pe tâmpe te i te orbe te. Via a ne înva ce trebuie s facem; care le cunoa te i?”. De obicei, pentru informatorii ocazionali abia înainte de moarte ne d m seama de ce nu ar fi trebuit s sau provocatorii amatori, am preg tite din timp r spunsuri facem. Azi p rin ii îi înva pe copii ce s nu spun ; ce vor patent, prin care scap i de urm ri i de urm riri. Dar, de ast face ace ti copii când vor ajunge p rin i? dat , sim ind compasiune i mil în vocea i privirea „prieXantipa: Vorbeam mai înainte de igani c se înmul esc alarmat, dar tenului meu”, Licheaua, i-am r spuns spontan: „Domnul meu, i sectele de azi se înmul esc. i asta nu fiindc ele aduc mai toate cele cinci limbi str ine în care citesc i gândesc, când mult mântuire, ci pentru c ele sunt comunit i de dragoste simt nevoia (adic franceza, germana, engleza, maghiara i i de speran , în timp ce biserica oficial s-a umplut de foritaliana), alc tuiesc o singur limb pentru mine: limba euromalism, plictis i pruden func ion reasc . pean prin care îmi men in proasp t i viu spiritul i cultura Gary: Domne te i aici, ca mea european . Limba în toate institu iile, rus - în care nu citesc, dar frica. Un cioban, în pe care o vorbesc i o îndrum spre Petroeleg - o am rezervat penani, mi-a explicat c tru dialogurile mele polioaia, dac o sperii, tice cu puternicii lumii, cu se sterpe te. V zuse actualitatea i cu utopiile omul o emisiune la viitorului meu luminos. Iar TV în care ni te zoLimba Român , în afar c otehnicieni scufune limba mea de serviciu, udau oile într-un linealta mea de produc ie i chid dezinfectant. crea ie, o consider casa FiPoate c oile scap in ei mele. «Die Sprache ist astfel de parazi i, îmi das Haus des Seins» - cum spunea cioban ul spune Heidegger. Prin ea, meu, dar sperietura, gândirea mea, angajat în dup o asemenea istorie, devine degajat de baie cu for a, le face istorie, prin ea îmi desconu mai dea lapte. r esen a i r cinile, Dac oaia vede lup, limba român este i schese sperie i dup aletul i sufletul Fiin ei mele William Hogarth - În închisoare ceea trei zile d doar na ionale i universale.”