Constelatii diamantine, nr. 2 (102) / 2019

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul X, Nr. 2 (102) Februarie 2019

Semneaz : Nicolae B la a Livia Ciuperc Ion Dr goianu Doina Dr gu Lulzim Gashi Nicolae Grigorie-L cri a Ioan Hada Marin Ifrim Traian Marcu Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Constantin Miu Janet Nic Drago Niculescu Teodor Gherasim Nistor Radu Olinescu George Petrovai Ionel Popa Ion Popescu-Br diceni Vavila Popovici Nicolae Rotaru Florentin Smarandache Beatrice Silvia Sorescu Mircea tef nescu Valeria Tama Ben Todic Al. Florin ene Florin upu Isabela Vasiliu-Scraba Mariana Zavati Gardner

Zygmunt Waliszewski - Suprarealism

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar George Petrovai, Limitele cunoa terii umane ................................................................................p.3 Al. Florin ene, Zei ele nu mor niciodat , mân în subcon tientul popoarelor ........pp.4,5 Doina Dr gu , Alb de Nobilis ...........................p.6 Galina Martea, Identitatea limbii române în Basarabia, 1991 - prezent ..........................pp.7-9 Livia Ciuperc , Casa din p dure .................p.10 Ionel Popa, O cronic de familie ............pp.11-14 Drago Niculescu, Filozofia i tiin a sub semnul unit ii (IV) .................................pp.15-19 Vavila Popovici, La ce ajut filozofia? ...pp.20,21 Daniel Marian,Vie ile i via a .......................p.22 Isabela Vasiliu-Scraba, O încercare soteriologi: solu ia metafizic naeionescian ....pp.23-25 Constantin Miu, Iubiri paralele în romanul Nunt în cer .....................................................p.26 Janet Nic , Ionel Iacob-Bencei - un Don Quijote pe t râmul epigramei contemporane ....pp.27,28 Mariana Zavati Gardner, Dorin a! ...............p.28 Valeria Tama , Rev rs ri de dragoste în poezia Vasilic i Grigora ....................................pp.29-31 Teodor Gherasim Nistor, Poeme ...................p.32 Beatrice Silvia Sorescu, Poeme ...................p.33 Mircea tef nescu, Celebrându-l pe Eminescu la Institutul Cultural Român .........................p.34 Marin Ifrim, Poeme .........................................p.35 Florentin Smarandache, Poeme paradoxiste ..p.36 Ion Popescu-Br diceni, “R sf atul”, roman de Victoria Stolojanu-Munteanu ...............pp.37,38 Nicolae Rotaru, Ap la moar ...............pp.39,40 Ioan Hada, Poeme ............................................p.40 Florin upu, Cum l-am cunoscut pe Emil Brumaru .....................................................pp.41-45 Lulzim Gashi, Poeme ......................................p.45 Nicolae B la a, Despre comunicare i despre coco ii cenu ii, tri ti i f din i ....pp.46,47 Nicolae Grigorie-L cri a, Scrierea cu diacritice ...................................................pp.48-52 Mircea tef nescu, Cronici muzicale ..pp.53,54 Ben Todic ,C ile Domnului sunt misterioase ......................................................................pp.55,56 Radu Olinescu, Destin i umor .....................p.57 Traian Marcu, Constela ii epigramatice .......p.59 Ion Dr goianu, Constela ii epigramatice ...p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul X, nr. 2(102)/2019

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Zygmunt Waliszewski

Anul X, nr. 2 (102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

George PETROVAI

Limitele cunoa]terii umane Dintotdeauna, mintea omeneasc a încercat s dezlege acele taine care alc tuiesc nodul gordian al cuget rii sub forma logico-sistemic (filosofia i tiin a), respectiv sub forma afectiv-emo ional (religia i arta): apari ia existentului, ordinea i precizia care guverneaz lumea zutelor, miracolul vie ii, universul nostru moral-spiritual, moartea i nelini tea viului con tient de iminen a ei. P i cum s fie ele deslu ite de m rginita minte uman (unii cercet tori sunt de p rere c în decursul unei vie i cu durata medie, omul utilizeaz doar a suta parte dintr-o sutime din capacitatea creierului s u!), când cifrurile fundamentale ale crea iei temporale i supratemporale, precum geneza, cunoa terea viitorului i sfâr itului acestei st ri de lucruri (Judecata de Apoi), sunt cunoscute doar de Acela care toate le-a f cut?!

Prin urmare, chiar în varianta c i-ar putea întrebuin a creierul la capacitatea maxim în scurta sa existen p mânteasc (a nu se uita el, creierul uman, reprezint „lucrul cel mai minunat i cel mai misterios din tot universul cunoscut” i c a fost proiectat de Atotputernic pentru o folosire la nesfâr it), omul va dovedi în elepciune doar împ cându-se cu gândul c atari înfrico toare taine nu sunt nici de competen a i nici spre lini tea sa.

Este adev rat c opinia apostolului Pavel despre în elepciunea

Zygmunt Waliszewski - Petrecere

acestei lumi nu-i absolut deloc încurajatoare: „C ci în elepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni, 3/19). Asta deoarece, ne spune el în versetul urm tor, „Domnul cunoa te gândurile celor în elep i. tie c sunt de arte”.

Vas zic , potrivit afirma iei m rturisitorului Petre ea („F Dumnezeu, f credin omul devine un animal ra ional, care vine de nic ieri i merge spre nic ieri”), fiecare dintre noi trebuie s aleag între de arta în elepciune a acestei lumi, cea care vizeaz efemerul i nestatornica încântare uman , i în elepciunea soteriologic , respectiv cea care-i pl cut lui Dumnezeu i vizeaz eternitatea...

Cu mii de ani în urm , în elep ii daoi ti s-au raportat la modestie i la fire tile noastre limite mentale atunci când au dat defini ia mereu actual a cunoa terii umane: „A ti, dar a te crede ne tiutor, este cel mai bine; a nu ti, dar a te crede atot tiutor, este o adev rat boal ”.

Pornind de la ea, precum i de la „Când tii s socote ti c tii, când nu tii s socote ti c nu tii, aceasta înseamn cu adev rat a ti”, sobra i eleganta defini ie confucianist , consider c din acest punct de vedere au fost, sunt i în continuare vor fi patru mari categorii umane: 1) Cei care tiu c tiu i prin aceasta se consider buricul p mântului ( tiin ificii, politrucii, afaceri tii), adic cei care ignor faptul ceea ce tie omenirea este o nimica toat în compara ie cu ce nu tie i nu va ti niciodat , ei to i fiind convin i c prin atot tiin a (sic!) lor sunt îndrept i s de in acele tinichele care marcheaz i deopotriv întristeaz vremelnicia noastr : bog ie, putere, faim , pl cere.

2) Cei care tiu c nu tiu nimic în compara ie cu atot tiin a divin i tocmai de aceea prin gândire, atitudine dispre uitoare fa de bunurile materiale, c utarea dezinteresat a adev rului i profunzimea mesajului cuprins în crea iile lor filosofice, tiin ifice sau artistice, ei contribuie din plin la rularea lumii noastre pe coordonatele ra iunii i frumuse ii. Da, c ci ei sunt vis torii de serviciu a acestei lumi tot mai dezumanizat din pricina pragmatismului, egoismului i ipocriziei în demen ial ascensiune.

3) Cei care nu tiu c tiu (c uzele moral-spirituale) i care prin inspira ie i revela ie, cele dou c i ale Domnului, î i îndrum semenii pe îndumnezeita cale trasat de Mântuitorul Iisus i, de ce nu, de profe ii referen iali ai celorlalte religii universalist-fraterne.

4) Cei care nu tiu c nu tiu sau, dup caz, nu vor s tie c nu tiu: impostorii, politrucii f omenie i credin sincer în Atotputernic, incul ii, fal ii cul i, cabotinii, lingu itorii, mincino ii, tr torii i cet enii f discern mânt, pe scurt, grosul p mântenilor din totdeauna i de pretutindeni, care tr iesc doar pentru prezentul pântecului i cu ajutorul c rora ba se însc uneaz tirania sau anarhia canaliei de sus, ba anarhia sau tirania canaliei de jos, dar niciodat nu-s cu to ii dispu i sau, m rog, nu-s capabili s înf ptuiasc armonia social bazat pe credin , iubire i cump tare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul X, nr. 2(102)/2019

Al. Florin |ENE

Zei\ele nu mor niciodat[, r[m`n @în subcon]tientul popoarelor logic nu atrage dup sine cu necesitate i progresul vie ii spirituale. Mai mult nici chiar progresul psihologic nu este coordonat necesar progresului spiritual. Psihologicul face parte din „natur ” i scopurile lui nu se confund prin esen cu intele urm rite de via a spiritual .

Revenind la sursele de informare, mai adaug, obiceiurile din popor, supersti iile scute din cauza necunoa terii i ignoranei, datinile, care se p streaz adesea de-a lungul secolelor, oamenii nemai tiind dup o anumit vreme îndelungat , care este semnifica ia lor adev rat . Dup riturile i datinile religiilor de azi, putem s urm rim i s explim datinile i reprezent rile religioase ale omului primitiv.

Formele reprezent rilor religioase ale oamenilor primitivi au fost cât se poate de diferite, în func ie de condi iile concrete de via Oamenii primitivi nu l-au cunoscut pe Dumnezeu. Îns se temeau de vicisitudinile naturii, pe care nu le puteau explica i în elege. Mult mai târziu au ap rut religiile, diferite ca percepere a dumnezeirii, în func ie de geografie, teritorii, clim , limb i dezvoltare social Ca surs de informa ii despre apari ia religiilor este, în primul rând, limba vorbit de popula iile respective. De i limbajul oamenilor se schimb mereu, totu i i acesta p streaz multe urme din trecutul îndep rtat.

Chiar i limba român p streaz pân ast zi expresii care cândva au avut un în eles cu totul diferit fa de cel de acum.

Un alt izvor al cuno tin elor noastre asupra credin ei oamenilor din vremuri ancestrale îl constituie mitologia, adic legendele din genera ie în genera ie despre multitudinea de zei, zei e, eroi etc. Studiind aceste legende putem s ne d m seama cum î i reprezentau oamenii primitivi lumea i care erau credin ele lor religioase. În acest context, în realitatea concret , lucrurile nu se întâmpl totdeauna a a. Progresul material sau cel bio-

ale fiec rui grup social. Personificând for ele naturii, omul primitiv avea în acela i timp cele mai confuze reprezent ri despre propria lui natur . El nu putea s deosebeasc visul de realitate, a a cum deosebim noi.

Când omenirea a con tientizat de existen a lui Dumnezeu? Dar de ce acesta este recunoscut de alte popoare sub o alt denumire? Scriitoarea Voichi a Tulcan Macovei, în cartea sa „Cine sunt eu i cine este Dumnezeu - Dialoguri interreligioase” (vol I. 2016 ), spune: „Dac Dumnezeu este Unul singur, înseamn c i Adev rul S u revelat va fi Unul. C ci, în mod logic, nu pot exista mai multe adev ruri despre un anumit lucru!” (Prefa de Voichi a Tulcan Macovei).

Dar, totu i, când omenirea a con tientizat de existen a lui Dumnezeu?

Cu mult înainte de apari ia credin ei în

Zygmunt Waliszewski - Metamorfozele lui Ovidiu

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zeii atotputernici, începe divizarea diferitelor for e ale naturii. A a a ap rut ideea unui Dumnezeu care dirijeaz soarele. Au mai ap rut zeul care dirijeaz tunetele, care se numea Thor, la vechii germani, Perun la vechii slavi, Zeus la vechii greci i Jupiter la romani, închipuit cu un ciocan în mân cu care love te, sau mai este zugr vit cu un m nunchi de fulgere pe care le lanseaz din cer. În aceste condi ii, oamenii, treptat, au con tientizat c , practic, este un singur Dumnezeu, care la daci era denumit Domnul Zeu. Cuvinte, care prin contopire, a rezultat Dumnezeu.

Vauvenargues spunea c : „Religia este datoria omului fa de Dumnezeu”, iar L. N. Tolstoi declara: „Adev rata religie este raportul omului fa de viata infinit din jurul lui, raport care este în concordan cu ra iunea i cuno tin ele omului, care leag via a lui de aceast infinitate i îi îndrumeaz faptele.” i, când omenirea a con tientizat c Dumnezeu este Esen a Prim i ultim a vie ii?

Scriitoarea Voichi a Tulcan Macovei, în cartea sa, amintit mai sus, scrie: „Vechiul Testament i Tora de la primele versete consemneaz imaginea (chipul) lui Dumnezeu sub form de Duh” .Exemplificând: „P mântul era pustiu i gol: peste fa a adâncului de ape era întuneric i Duhul lui Dumnezeu se mi ca deasupra apelor, Dumnezeu a zis:«s fie lumin » - i a fost lumin ” (Geneza, I, 2-3 ).

D. D. Ro ca scrie în „Existen a tragic ” : „nu atitudinea spiritual proprie tiin ei poate înlocui, f pierdere pentru via a noastr spiritual , atitudinea estetic , moral ori filosofic .” În concluzie, tiin a pozitiv nu implic în nici o m sur deprecierea valorilor credinei în Dumnezeu, moral , estetic sau metafizic .

Pân la apari ia cre tinismului, zei ele mame din religiile precre tine cu pruncii acestora, din iconografia cunoscut apar în diferite desene din epoc - acestea fiind prototipul Maicii Domnului cre tin i ale pruncului Hristos, astfel au r mas pân la noi desene cu Hathor, zei a mam din Egiptul antic, hr nindu- i fiul - zeul Horus -, au ajuns pân la noi desene cu zei e mame i pruncii lor în diferite religii precre tine; zei a mam tar cu pruncul în Sumer, Babilor, Astria; zei a greac Demeter cu pruncul, sunt imagini vechi ce ne amintesc de Maica Domnului cu Pruncul din perioada cre tin etc.

Dup apari ia Evangheliilor, zeii i zei ele au trecut în planul doi. Nu au murit, s-au strecurat în mitologie. Astfel evangheliile lui Matei, Marcu, Luca i Ioan ne aduc pân ast zi genealogia lui Iisus i via a acestuia.

În Evanghelia lui Matei se poveste te na terea lui Iisus, Maria având, înainte de c toria cu Iosif, în pântec Duhul Sfânt. „Ea va na te fiu i vei chema numele lui Iisus; c ci el va mântui poporul s u de p cate.” (Matei, I, 18-21 ).

Nu cred c tiin a pozitiv este competent în analiza cre tinismului, sau în alte crea ii omene ti. tiin ific este sim ul de relativitate al valorilor i atitudinilor, i nu dogmatismul, orice hain ar îmbr ca el. tiin ific este s nu ai nici un fel de supersti ie, nici chiar pe acea a tiin ei. Cre tinismul nu este o supersti ie, nu este nici o dogma, este un adev r despre Acela care a creat Universul, lumea întreag , cum spune în Argument Voichi a Tulcan Macovei, din volumul „Cine sunt eu i cine este Dumnezeu”.

Evanghelia lui Marcu, fiind scris dup o sut de ani de la na terea lui Iisus, nu spune nimic despre na terea Fiului Omului, cum spune Matei în Evanghelia sa. Dup cum poveste te Marcu, abia atunci când Iisus a ie it din ap Ioan „a v zut cerurile deschise i duhul ca un porumbel pogorând asupra lui. i un glas porni din ceruri: - Tu e ti fiul meu cel iubit, întru tine bine am voit -„ (Marcu I, 11). În Evanghelia lui Luca, pentru a înl tura orice îndoial , îngerul trimite pe Maria la trâna Elisabeta, care r sese grea. Când Maria a sosit la Elisabeta i I s-a închinat, poveste te Luca „pruncul a s ltat în sânul ei” i de bucurie b trâna Elisabeta, cu glas puternic, a strigat i a zis: „Binecuvântat ti tu între femei i binecuvântat este rodul pântecului t u” (Luca, I, 42 ). Evanghelia dup Luca a fost scris la 120 de ani dup evenimentele pe care le descrie. În acest eseu nu pun la îndoial cele scrise de evangheli ti, dar adev rul istoric trebuie spus. Nici o Evanghelie n-a v zut lumina zilei înainte de cel de-al doilea p trar al secolului al II-lea. Cea mai veche este Evanghelia lui Marcu, dup care urmeaz Evangheliile lui Matei i apoi a lui Luca. Cea mai nou este considerat Evanghelia lui Ioan.

Convingerea noastr e c îns i tiin a, cut cu spirit critic i nu ridicat pe dogme, nu deschide perspectiva m ritoare de orizonturi de unde putem întrez rii c pasiunea moral , atitudinea estetic i specula ia metafizic sunt atitudini creatoare de valori cel pu in tot atât de mari i cu drept de existen la fel de neprescriptibili ca i valorile cre tine.

Valorile cre tine nu sunt aspecte iluzorii ale existen ei, ci elemente constitutive ale ei tot atât de reale ca i opusele lor. Cu ajutorul valorilor, am reu it câteodat s transform m radical existen a uman .

5

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul X, nr. 2(102)/2019

Doina DR{GU|

Alb de Nobilis cuie”. Îmbr cat în „valuri de candoare” i uitat o clip de „paznicii luminii”, când nesfâr irea curge în „nehot râ ii lumii” i ziua se limpeze te ca-n „nop ile polare”, i când „tresar în turnuri ceasuri adormite” s -i ofere timpul, „c-o stea în tain cununat”, îmbr ând „ninsoarea de fluturi vis tori”, apare iubita, ca „o fereastr pe cerul înalt”, c reia îi cere s „desferece zodii”: „adun -m -n tine... întoarce-m -n mine”. Umblând prin tain , evadat din trup, „d uind prin aer” i tot gustând din „poeme de lumin ”, ie it „dintre aripi”, ca o „limb de ceas”, cu priviri „c zuten dep rt ri de rou ”, lunecând ca un arpe din „miezul melodiei”, ca „ oldul viorii în arderi difuze”, „furi at în cântec”, „pref cut în moale fald de vânt”, când „vecia-i doar o cli”, când „apele se-opresc i curg la deal”, când „verdele-i galop în ochi de cal”, iar îngerii „doneaz aripi” celor ce „n-au drum”, poetul, „ascuns în cuta unei raze”, prive te „mirat ce lucruri se întâmpl ”, o muzic diafan opte te „întoarce-te, Alensis!”.

Iar noi, cititorii, încânta i peste m sur de cele citite, v zute i auzite, optim: întoarcete, Alensis de Nobilis, cu o nou carte!

Zygmunt Waliszewski - Diana la vân toare

În „c toria în Absolut”, Alensis, „p sit de sublim”, î i car anevoie trupul, uneori se pr bu te în sine ca o implozie, iar golul din el se întinde peste univers, ca o „umbr de eclips ”. Imprecis în contur, el s-a n scut fie „poet sc ldat în p cat”, toat bog ia lumii o poart în suflet i tot ce e frumos îi apar ine. Pelerin peste „hotare de ape”, alunec peste întinderi ca o visare, cânt din flaut „miresme de crini”, zboar printre stele i înal spre cer „limpezimi de cristal”. Într-o libertate deplin , când „din ochii rii c torii curg” i „clipa-ntreab ve nicia ce-i aceast amor ire”, când urmele pa ilor dispar, dar „r mân în aer linii”, el declar c totul se petrece f implicarea lui: „De vezi ceva prin ochii mei / E dincolo de mine.” Cu un gest ludic, asemenea unui copil, întinde mâna spre cer, prinde o stea i o pune în locul inimii sale. Alteori, el este doar o form , pe care umbra o duce cu sine.

Dorin a de cunoa tere, de ubicuitate, de empatie, îl face s se simt m rginit, încorsetat: „Mi-e tot mai greu s locuiesc în mine; / M strâng la coaste împletituri de fire, / Ceru-i lipit de umeri / ... / De umbr ziua-n

piele m dezbrac , / Secundele în mine se ciocnesc.” Dar odat ajuns pe o cale f rginire, nimic nu-l mai re ine, devine „lumin c toare” i explodeaz : „Din infinit în infinit se plimb / Oglinzi ce se privesc din una-n alta”. sit de iubit („Dintr-o palm -ntins a plecat femeia, / Tot fugind în lume spre un om din vis; / A ascuns în gur , ca pe-o oapt , cheia, / Casa ei e-n zare, într-un ochi deschis.”), o a teapt , r bd tor, convins c o s se întoarc i o s -l iubeasc „mai presus de zei”: „ i, de-a tep i o vreme, ea o s apar , / Arip de ziu învelit -n rou , / erpuind în trupul nud ca o vioar .” În „clipa cea etern ”, „adormit ca dup-o moarte”, ce „fuse via a lui”, cu „pasul pus în prag” i „sufletul în poart ”, s-a desf cut în aripi i „destr mat” p ea „de-nfrico ri aiurea”. Pe „pere i de aer”, ce „atârn flori-icoane”, i în „iarba cu fire de lumin ” curge o muzic în culori ca „un s rut de miri”.

De „ultima fo nire”, „lumina se dezbrac ”, chipul „se pierde atât de-aproape” i niciodat parc nu este întreg, în sine „cre te setea”, pa ii r mân „lipi i de c ri”, „buzele se risipesc în petale”, iar el, cu haina „g urit de stele”, pe ape alearg spre sine. În „copaci cresc semne de întreb ri”, iar bra ele „ca ni te macarale” ridic „neguri din gropi abisale”.

Punându- i „aripi de lumin ”, se înal -n ceruri, zboar , cânt simfonii, „sparge boltele” i cu „inima cunun ” a iubitei „peste fruntea care urc ”, atunci când focul, care „arde ve nicii”, se stinge, cade, adunat în „corolar de diamante”.

Preot al poeziei, „lunec pe priviri”, lumina o împarte, perdele de aer „îi mângâie fruntea”, „iube te p catul cu sufletul curat”, apa din oglinzi fuge în pleoape, „lumina o bea ca pe-un vin”, în plin noapte e doar zi, din p mânt cre te doar lumin . În netimp, „eterice ce uri curg zori iluzorii”, „noiane de uri rotesc”, când „rostul e tocmai lips de rost”, când alegi s pleci „desf cut de tine cel vechi”, când izvoarele susur lumin , când „te scalzi în atâta alb”, „alb-nesfâr ire”, când „pasul se destram de amintiri”, iat vine „femeia de lumin ” ce-i „bate-n sânge

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Identitatea limbii române @în Basarabia, 1991 - prezent Trecut prin filtrul discrimin rii, limba român din inuturile basarabene a fost mereu lipsit de drepturi, a fost dezonorat în limite inumane de diver i curen i ai timpului, în mod aparte, în perioada domina iei ariste i a domina iei sovietice. O stare de lucruri destul de dureroas pentru poporul român din Basarabia, o realitate care nu poate fi negat sau uitat , o realitate destul de vie care exist i în zilele de ast zi. Dac dup destr marea imperiului sovietic limba român pe p mântul basarabean începe s i recapete drepturile civile la ea acas , atunci deplin tatea acestor drepturi nu este de lung durat , ci doar pentru o dimensiune de timp, ci doar pentru câ iva ani. A adar, odat cu proclamarea independen ei, 27 august 1991, R. Moldova s-a v zut liber i suveran (cu toate c aceast independen se asocia cu mult mai bine dac din acel moment se realiza i reunirea cu patria mam - România), cu drepturi politice i cet ene ti depline, iar limba român s-a încadrat în verticalitatea i personalitatea adecvat , în modul acesta întruchipând identitatea româneasc , ea fiind legiferat prin Actul de Independen ca limb de stat pe teritoriul Republicii Moldova. Prin urmare, s-au pus bazele unui sistem politic i unui sistem lingvistic autorizat care, la rândul lor, au marcat schimb ri radicale pentru o nou existen , pentru o nou via în cadrul unor valori corelate cu necesit ile spirituale, morale, culturale ale poporului român basarabean.

Fiind într-un proces de schimb ri radicale dup anii 1991, situa ia limbii române în statul moldovenesc începe a se pozi iona în limitele decen ei, cu toate c acest lucru nu era deloc u or în condi iile când ara se afla înc în pragul multiplelor provoc ri din partea unor mi ri politice care încercau s promoveze în continuare politica socialismului i, bineîn eles, dorin a de a fi cu fa a spre r rit i de a menine în circula ie statutul limbii ruse ca limb de comunicare interetnic i nu numai. Din fericire, intelectualitatea român basarabean , adera ii scriitori români basarabeni, cât i o bun parte din popula ia tina pledau pentru recunoa terea deplin a limbii române, ea fiind cel mai de pre tezaur al poporului român. Astfel, sub orice form , în toate institu iile statale este determinat politica de promovare a limbii române, iar bilingvismul, cu prezen a limbii ruse, urma fie exclus în totalitate din circuitul public. O perioad istoric inedit care dup zeci de decenii de teroare lingvistic se substituie termenul de limb moldoveneasc prin introducerea termenului de limb român , expresie declarat i oficializat prin lege ca limb oficial de stat. În acela i timp, pentru a pune în practic bazele temeinice ale acestei teorii despre existen a limbii române pe teritoriul Republicii Moldova, atunci se declan eaz o mi care na ional împotriva limbii ruse/ bilingvismului rus, procedeu lingvistic de comunicare care mereu a fost pe pozi ii de superioritate pe p mântul basarabean, atât în anii de domina ie sovietic , cât i în anii de domina ie arist . Deci, prin promovarea adecvat a limbii române se presupune o nou schimbare istoric în existen a poporului român basarabean dup anii 1991. Politica în domeniul lingvisticii române se fundamenteaz cu mult încredere pe principii identitare corespunz toare,

iar sintagma de limb moldoveneasc ca i în elesul deplin al limbii ruse, încetul cu încetul, este for at s i piard din capacitate. Dezvoltarea limbii române devine problema prioritar în cadrul rii, ea fiind promovat adecvat prin toate mijloacele mass-mediei na ionale, în toate institu iile publice, cât i private, i, corespunz tor, în întreg sistemul de înv mânt na ional, de la cel pre colar pân la cel universitar/ postuniversitar. Cu atât mai mult, cunoa terea limbii române devine o necesitate, s zicem i obligatorie, i pentru acea categorie de oameni care nu posed limba de stat, deoarece ei încep a se afla în condi ii de dificultate în mediul social care este orientat numai rte comunicarea în limba român . Din aceast perspectiv , statul moldovenesc creaz condi ii prielnice pentru înv area limbii române de c tre alolingvi, respectiv, prin fondarea centrelor/ cursurilor specializate, în mare parte fiind gratuite, totodat , fiind puse la dispozi ia popula iei publica ii periodice, literatura român de specialitate. O realizare nespus de frumoas i benefic este fondarea la Chi in u în 1991 a revistei „Limba Român ” (fondatorul fiind Alexandru Banto , ziarist i editor, în colaborare cu profesorii i savan ii de renume Nicolae M tca i Ion Dumeniuk), publica ie destinat în promovarea limbii i culturii române ti, fiind, în acela i timp, un centru lingvistic pentru intelectualitatea român basarabean . Aici este cazul de men ionat c Nicolae M tca (dr., prof. univ., savant în filologie, scriitor), fiind în acea perioad i Ministru al Educa iei în primii ani de independen , 1990-1994, a depus un efort enorm întru valorificarea complet a limbii române în cadrul întregului sistem de înv mânt na ional i de cercetare tiin ific . Prin urmare, prin prezen a limbii române în cadrul rii devenea tot mai rezistent i unitatea na ional a românilor basarabeni, respectiv, rena te sentimentul autentic fa de întreaga complexitate a valorilor na ionale române ti, valori care se axau pe limba de comunicare vorbit , tradi ii i cultura na ional , credin a, ideologia etc., în a a mod, fiind în recunoa tere continu componentele fa de originea de neam i de identitate. Toate aceste fenomene au existat în mod unitar pân în anul 1994, dup care ac iunile ulterioare au schimbat radical cursul evenimentelor i esen a lucrurilor, limba român devenind din nou un obiect de vânzare-cump rare din partea unor demnitari de stat care erau str ini idealurilor na ionale române ti.

Dac identitatea limbii române a fost mutilat în cel mai barbar mod în anii de ocupa ie sovietic i arist , faptele istorice fiind prezente de-a lungul timpului i, respectiv, înregistrate prin multitudinea de acte istorice i literare, atunci problema cu privire la identitatea limbii române de dup anii 1994 devine un aspect la fel nespus de dureros pentru poporul român basarabean. Este vorba despre faptul cum unii români basarabeni, îns cu o alt orientare politic , nemaivorbind de p tura rusofon , au fost în stare s tr deze i s calce în picioare lucruri nespus de sfinte pentru propriul popor, i anume: Limba Român , care a fost legiferat prin Actul de Independen ca limb de stat a rii, dar, în acela i timp, fiind i termenul

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lingvistic definit corect din punct de vedere istoric pentru întreaga na iune român , s fie din nou desfigurat i denumit ca în anii de ocupa ie arist i sovietic . De i în primii ani de independen poporul român din Moldova s-a bucurat din plin de tezaurul culturii române ti - limba român (fiind i limba de stat), revenirea la grafia latin , imnul rii „De teapt -te, române!”, revenirea la tricolor, cât i multe alte con inuturi, atunci din 1994, cu venirea la putere a partidului agrarian, treptat totul începe s se d râme din cauza ideologiei comuniste care se infiltreaz din nou în administrarea rii. Corespunz tor, a fost anulat imnul rii „De teapt -te, române!” i înlocuit cu „Limba noastr ”, iar limba de stat devine „limba moldoveneasc ”. Între timp, obiectul de „Istoria românilor”, predat în institu iile de înv mânt din Moldova, este înlocuit cu diverse discipline precum Istoria Moldovei, Istoria Integrat , Istoria. Un paradox inexplicabil, o nedreptate cât se poate de absurd . Ulterior, din 4 aprilie 2001 la func ia de ef al statului devine liderul comuni tilor, respectiv, partidul comuni tilor revenind din nou la putere, iar în lunile premerg toare se întreprind m suri concrete de introducere a limbii ruse ca a doua limb de stat i ca obiect obligatoriu de studiu în coli. Astfel, guvernarea statal dore te cu orice pre reîntoarcerea la anii comunismului i prin aceasta neglijarea valorilor na ionale române ti pe teritoriul basarabean în anii de independen . La acest capitol, indignarea poporului român basarabean a fost extrem de mare unde, în rezultat, în urma manifesta iilor de amploare decizia susmen ionat a fost anulat . Succesiv, prin incultura, ne tiin a i defectele morale ale clasei politice i de guvernare au loc schimb ri i reforme inadecvate dezvolt rii culturale/ economice etc., nemaivorbind de soarta limbii române care exista în condi ii sociale inechitabile. În contextul dat, din prim vara anului 1995 i pe parcursul urm torilor 18 ani (deosebit de marcat în istoria rii a fost anul 2009, unde în urma manifesta iilor de amploare i-a pierdut via a o persoan , 270 persoane au fost r nite, iar actul original al Declara iei de Independen , adoptat în 27 august 1991 de c tre Parlament, a fost ars în perioada acestor proteste ce au avut loc la Chi in u între 6 i 8 aprilie 2009) tineretul studios i intelectualitatea basarabean român iniiaz frecvent manifest ri de amploare împotriva politicii de guvernare din domeniul educa iei, instruirii, culturii, cât i altor domenii de activitate public , accentul forte fiind transpus pe statutul limbii de stat i anume: de reintroducere a termenului de limb român i,

Anul X, nr. 2(102)/2019

Zygmunt Waliszewski - Peisaj din Meaux

corespunz tor, prin excluderea termenului de limb moldoveneasc , nemijlocit, i de reintroducere în coli a obiectului „Istoria românilor”. zicem, problema limbii române, ca limb de stat, a fost solu ionat din decembrie 2013, decizie promovat de Curtea Constitu ional .

Astfel, Curtea Constitu ional din Republica Moldova decide c limba român este limba de stat în cadrul rii, argumentând prin faptul c termenul precizat în Declara ia de Independen a rii „constituie fundamentul juridic i politic al Constitu iei” si, mai mult, „în cazul existen ei unor divergen e între textul Declara iei de Independen i textul Constitu iei, textul constitu ional primar al Declara iei de Independen prevaleaz ”. Nec tând la aceasta, articolul 13 din Constitu ie pe parcursul acestor ani nu a fost înc modificat. Între timp, Curtea Constitu ional intervine cu noi avize la proiectul de lege pentru modificarea articolului 13 din Constitu ia R.Moldova, ultimul fiind din 31 octombrie 2017, cu nr.3 (Publicat în Monitorul Oficial în data de 17.11.2017, nr. 399-410, art nr.97. Data intr rii în vigoare 31.10.2017), unde se stipuleaz : „Articol unic - La alineatul (1), articolul 13 din Constitu ia Republicii Moldova, adoptat la 29 iulie 1994 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.78 din 29 martie 2016, art. 140), sintagma „limba moldoveneasc , func ionând pe baza grafiei latine” se substituie cu sintagma „limba român ”. Ca urmare, proiectul în cauz a fost discutat de c tre deputa i în edin a Parlamentului din 1 noiembrie 2018, îns , cu p rere de r u, nu a fost promovat spre modificare, deoarece nu s-a acumulat num rul necesar de voturi. Deci, în linii generale, aproape din primii ani de independen Republica Moldova se confrunt cu mari probleme în privin a limbii române pe teritoriul rii, limba moldoveneasc fiind în continuare recunoscut ca limb de stat, în acela i timp, considerat diferit de cea român , concep ie promovat de c tre clasa politic cu origini comuniste, promotori ai socialismului sovietic. Constat rile sunt destul de clare: pe parcursul acestor ani limba român este umilit în cel mai grav mod, iar identitatea ei este pur i simplu c lcat în picioare. În cazul dat, este facil sesizabil c exist i o ac iune exercitat din afar care dore te aservirea statului moldovenesc, iar limba român s fie plasat în condi ii de inferioritate fa de limba moldoveneasc , limb inventat de sovietici pentru „norodul moldovenesc”. Precum politicienii comuni ti a a i unii istorici comuni ti trateaz lucrurile ca în vremurile de pân la anii 1990. A a fiind, în 1998 (în preajma alegerilor parlamentare din 22 martie) la propunerea unui grup de istorici cu ideologie comunist se elaboreaz lucrarea „Istoria Republicii Moldova: din cele mai vechi timpuri pân în zilele noastre” (publicat la Editura Academiei de tiin e, cu avizul Ministerului Înv mântului, Tineretului i Sportului), unde de fapt monografia în cauz abordeaz acelea i lucruri ce au fost prezente în „Istoria RSS Moldovene ti”, scopul fiind de a reafirma ideea de popor moldovenesc i de limba moldoveneasc deosebit de cea român , autorii f când referire i comparare la statul medieval ara Moldovei (fondat cu 660 ani în urm ) i R. Moldova de ast zi, argumentându-se continuitatea procesului istoric. În consecin , guvernarea comunist anuleaz predarea obiectului de „Istoria Românilor” în toate institu iile de înv mânt preuniversitar i universitar, iar cu începere de la 1 septembrie 2002 introduce disciplina de studiu „Istoria Moldovei”. Deci, aceasta reprezint o nou tentativ de a denigra limba i istoria român , valori sacre pentru neamul românesc. Adev rul istoric este sugrumat, iar falsificatorii promoveaz politica moldovenismului pentru a crea argumente c exist totu i na iunea moldav separat de cea român , ideologie impus de domina ia arist i cea sovietic care a instaurat pe p mântul basarabean limba moldoveneasc cu alfabet chirilic i no iunea de popor moldovenesc. F când o paralel , vom men iona despre ceea ce este scris în partea introductiv la disciplina Istorie prev zut atât în curricula colar pentru clasele X-XII, cât i în curricula colar pentru înv mântul gimnazial (clasele V-IX), elaborat i aprobat în anul 2010 de c tre Ministerul Educa iei al

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

R.Moldova: „Disciplina Istorie î i aduce contribu ia la formarea i dezvoltarea competen elor cheie europene i na ionale, cu prec dere în ceea ce prive te calit ile viitorului cet ean dintr-un stat democratic…”, în continuare fiind stipulat: „Lec iile de istorie trebuie educe elevii i s ofere genera iei tinere noi idei i, în acela i timp, s previn apari ia i dezvoltarea conflictelor. Într-o societate cu o democra ie real este necesar o polemic tiin ific , îns ea trebuie s aib un aspect atent i echilibrat în cadrul procesului educa ional. Aceast afirmare este valabil mai ales în ceea ce prive te manualele de istorie, deoarece disciplina istoric are menirea de a fi un instrument al educa iei democratice i nu al dezbin rii societ ii pe criterii etnice, religioase, ideologice sau oricare altele.

Astfel, falsificarea ideologic , manipularea istoriei, distorsionarea trecutului în scopuri de propagand , eviden ierea excesiv , negarea sau omiterea unor fapte i documente istorice sînt incompatibile cu principiile fundamentale ale tiin ei istorice, în particular, i ale unei societ i democratice, în general”. Credem, în cazul dat comentariile nu sunt necesare, fiecare cititor î i va forma în mod individual propria opinie despre cele relatate.

Revendic ri, dezacorduri, conflicte de tot felul, poporul român basarabean fiind mereu victima tuturor schimb rilor involutive. Anii de independen sunt marca i mai mult de evenimente negative, decât pozitive. Pe parcursul acestor ani ara a fost guvernat de diverse orient ri politice, îns aproape toate, la rândul lor, au fost iresponsabile de soarta poporului, dar mai ales, de soarta poporului român basarabean. Odat cu ob inerea independen ei poporul român basarabean a crezut c , în sfâr it, i-a rec tat libertatea multdorit în toate, iar de teptarea con tiin ei c tre idea na ional român va fi o valoare suprem pentru fiecare cet ean al rii (cu excep ia altor minorit i na ionale, s zicem), îns limba român va fi limba de stat pentru totdeauna. Dar, dup cum se vede, toate acestea au fost o dezam gire enorm , deoarece clasa politic i de guvernare are alte interese, interesele fiind str ine neamului românesc. Cu atât mai mult, evenimentele istorice ce au avut loc de-a lungul timpului i de ultim or demonstreaz faptul c procesul de reîntregire cu neamul românesc se reg se te într-o dificultate enorm , ba chiar persist posibilit i reale ca acest proces s nu fie realizabil într-un viitor apropiat, iar clasa politic basarabean pare a fi destul de satisf cut de acest lucru, dup cum se prezint prognozele. A adar, independen a ob inut a fost o dorin enorm pentru adev ra ii români basarabeni, îns realitatea demonstreaz faptul c efectele anterioare ale comunismului sunt înc destul de vii în con tiin a unor concet eni, dar mai ales în con tiin a clasei politice. O stare de lucruri cu consecin e destul de grave pentru românii basarabeni, care la ziua de azi nu au nicio existen civilizat i echitabil , nu au nicio stabilitate în promovarea deplin a valorilor na ionale române ti. Situa ia actual din cadrul societ ii moldave este teribil , iar poporul b tina este prostit în cel mai direct mod, acest lucru permi ând clasei dominante de a manipula u or masele. În cazul dat este vorba de ipocrizia clasei politice i de guvernare care sfideaz i umile te identitatea neamului românesc, identitatea românilor basarabeni, identitatea istoriei i a limbii române. În a a mod, frecvent au loc ac iuni prin intermediul rora clasa politic i de guvernare recurge c tre diverse în el torii doar pentru a influen a masele cât mai negativ, de a le crea condi ii de via cât mai necivilizate, de a le sp la creerul cu moldovenismul primitiv care afirm constant c adev rata limb de stat este i trebuie fie limba moldoveneasc i nu cea român . Mecanismul este unul i anume: de a men ine poporul în întuneric, s cie, mizerie, degradare, f a-i oferi posibilit i în dezvoltarea uman , cultural , identitar , social , economic . Totul se bazeaz pe o mentalitate redus , lipsit de inteligen , plin de egoism, prin care politicianul/ guvernantul provoac daune enorme intereselor comunit ii. Prin egoismul exagerat fa de interesele personale, clasa politic actual , cât i cea precedent este orbit i dominat de starea social pe care o

9

de ine în stat i în asemenea condi ii ea nu deslu te corect esen a lucrurilor, ea nu d aten ia cuvenit proceselor ce ruineaz complet societatea, dar mai ales, proceselor ce umilesc i tradeaz identitatea românilor basarabeni i, corespunz tor, identitatea valorilor na ionale române ti. Deci, este nevoie de o schimbare urgent , este nevoie de o alt mentalitate i de o gândire treaz pentru omul puterii, în caz contrar, societatea basarabean risc s se piard în negura vremii sau s revin din nou la tot ceea ce a avut pân la anii 1990. Pentru a în elege esen a acestor fenomene este nevoie de timp, iar timpul, din p cate, este prea dur i nu ofer spa iul necesar pentru solu ionarea problemelor existente. A fi independent înseamn libertate, constrângeri, îns , cu regret, libertatea din societatea moldav se afl în condi ii climaterice destul de neprielnice, existen a omului în asemenea circumstan e fiind o tortur , unde totul este o dezam gire i o falsitate. Un lucru este cert, poporul român basarabean (o bun parte din popula ie) con tientizeaz consecin ele dezastruoase ale trecutului i prezentului, îns nu poate face nimic, deoarece incultura i egoismul clasei politice este cea mai periculoas arm în a distruge un popor, în a face s nu mai existe nici într-un fel evolu ia cultural i cea identitar a acestuia. Astfel, identitatea societ ii basarabene sau, mai bine zis, identitatea societ ii române basarabene este ignorat în cel mai real mod, iar clas dominant în asemenea împrejur ri i fundamenteaz i mai mult puterea în a manipula i subjuga poporul. A a fiind, cultura basarabean , prin manifest rile ei actuale, reprezint stagnare, degradare, involu ie. Cauza insucceselor este lipsa de respect fa de propriul popor, astfel clasa dominant distrugând i neglijând în mod barbar cel mai sacru lucru - limba i istoria român , care este parte component a culturii române ti. În mod evident, se duce o lupt aprig împotriva poporului român basarabean (acesta constituind 82,06 la sut din popula ie, nec tând la faptul 75,7 la sut dintre ei se consider moldoveni, iar 7,0 la sut se declar români) pentru faptul c acesta aspir pentru reîntregire, pentru valori na ionale române ti. În concluzie, clasa politic moldav este într-o lupt continu pentru putere; îns ea nu este pentru a crea unitate i bun stare social , unitate i verticalitate identitar pentru propriul popor. Totul se reduce la o con tiin politic nociv care aduce numai prejudicii societ ii române basarabene.

Anii de independen , 1991-prezent, i-au spus cuvântul decisiv în existen , iar poporul în aceast perioad de timp s-a format cu o multitudine de complexe, depinzând în mare m sur de tansform rile i ambi iile politice ale guvernan ilor. Popula ia urban este mai con tient la schimb ri, îns popula ia din sectorul rural, mai ales cea de vârsta a treia este cu mult mai închis i prin aceasta continu aprecieze înc vremurile din trecut i anume: perioada sovietic , nec tând la faptul c acele vremuri au umilit în mod nemilos limba i istoria neamului român. Consecin ele trecutului vorbesc de la sine i ast zi, iar omogenitatea culturii basarabene exist printr-un interval de timp care nu este absolut deloc benefic românului basarabean în dezvoltare. Valorile identitare-culturale române ti sunt abandonate în mare m sur a a cum este abandonat i interesul statului fa de problemele concet enilor, iar limba român vorbit de majoritatea popula iei (mai ales acea din sectorul rural i de vârsta a treia, cât i o bun parte dintre politicienii românofobi i nu numai) este pur i simplu un dezastru. O limb român desfigurat , plin de rusisme, care într-un fel sau altul reprezint graiul moldovenesc pe râna basarabean . Procesul de rusificare i dezna ionalizare ce s-a produs de-a lungul timpului (ocupa ia arist i cea sovietic ), cât i mediul actual înc arhiplin de bilingvismul rus, este problema ce se r sfrânge destul de negativ în limbajul realizat. Din fericire, clasa intelectual , scriitorii, tineretul studios promoveaz insistent cultura autentic român , iar limba român vorbit de c tre ei este un exemplu bun de urmat pentru întreaga societate basarabean . Deci, s pled m neîntrerupt pentru cultura identitar a limbii române, iar conceptul de limb moldoveneasc s -l conserv m în trecutul trist al comunismului de p la 1990.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul X, nr. 2(102)/2019

Livia CIUPERC{

Casa din p[dure În acest an, 2019, binecuvântat de PreaBunul Dumnezeu, se dore te - la ini iativa Bisericii Ortodoxe Române - omagierea Satului Românesc (al preo ilor, înv torilor i primarilor gospodari).

Sub cupola acestui vast proiect de scoatere la lumin a tot ce a fost valoros în via a comunit ii române ti dintotdeauna, fiecare dintre noi avem sfânta datorie - ca Fii Români, indiferent unde locuim în acest moment - s ne amintim de bunicii i str bunicii no tri care au pus la temelia Satului Românesc o pietricic de Bine, Frumos, Credin . ne reamintim - cu drag i recuno tin - de cuvintele în elepte - de Mam a României Mari - a Reginei MARIA care rostea îndemn iubitor c tre to i FIII ROMÂNIEI: „Fiece ar are nevoie de to i copiii ei, mari sau mici, boga i sau umili, muncitori sau oameni de tiin , solda i sau preo i; ea are nevoie de cel ce munce te cu bra ele sale, precum i de cel ce munce te cu creierul lui”.

Ce frumos spus! Dar pentru aceasta e nevoie de credin a c fiecare p rticic din noi s poat însemna ceva pentru ca ara s înfloreasc . Cât sublim adev r!

„Fiece om are aceea i valoare pentru ara lui, fiecare dup mijloacele i puterile sale.

Fiecare e c mid în marea cl dire, i Dumnezeu nu întreab care c mid a fost întrebuin at pentru temelie, i care pentru ezarea acoperi ului”! nu uit m: suntem EGALI în fa a PreaBunului Dumnezeu. A adar, fiecare - azi i mâine, i-ntotdeauna - „cu obolul s u”! În acest context, ast zi, v prezint o carte semnat de un mare scriitor cre tin de secol al XX-lea, Alexandru Lascarov-Moldovanu, jurist de profesie, un om integru la timpul u, care a slujit coala Româneasc i a pream rit Satul Românesc în scrierile sale.

Frumuse ea de caracter a omului Alexandru Lascarov-Moldovanu (1885-1971) ni se revel în multitudinea de pove ti i povestiri tâlcuitoare, parte dintre ele oferite i publicului ascult tor, pe toat perioada transmisiunilor radio, din cadrul emisiunii „Dialog cu s tenii”, din perioada 1932-1944, fapt pentru care autorul lor va fi înnobilat cu apelativul „povestitorul de la radio”. În adev r, la radio sau la întâlnirile periodice, cu predere, prin sate, povestitorul recompunea scene biblice, dar coborânte pe prispa neasc , cu dorin a fierbinte de a- i ajuta confra ii s i pentru a nu se l sa r ci i pe rile vie ii (Povestire pentru o carte) i pentru a con tientiza c suntem precum un fluture care la cea mai u oar „batere de vânt a firii”, ne prefacem în „praful netrebnic al nimicului” (Casa din p dure) i-al regretului. În acest volum, emo ia evoc rii este dublat de pilduitoare scene de via real , schi e de o subtilitate aparte, precum Cei patru corbi, o sfâ ietoare poveste-parabol , despre nechibzuin .

Surprindem vocii auctoriale un ton blajin, calm i sf to elnic, o expunere înv luit în formul ri simple, în a a fel încât s în elegem fericirea este doar o himer (Pustiul); c niciodat nu e prea târziu s g sim cuvinte de poc in (Pa tele, Învierea lui Serafim..., Într-o noapte de Cr ciun); c nimic nu se poate cl di prin minciun i în el torie (Palatul neispr vit); c r cirile gândului cel

viclean, „învârtejit” precum o „caracati ”, nu ocole te nici m car pe un preot (Gândul); important ar fi s ne înarm m cu speran i credin -, i mai mult ca orice, s re inem, i-un vis poate deveni realitate (Profesorul de vioar ).

Un grupaj de schi e, sub genericul Spovedanii, par desprinse direct din marea carte a în elepciunii: Bate, i i se va deschide! (rodnicia unei prietenii binecuvântate), Dute în numele Meu!... (gând viclean - gând cre tinesc), Casa din P dure (singur tatea nu- i va ar ta niciodat col ii, dac îl ai pe Tat l cu tine), Povestea talantului (rosturile muncii i ale d ruirii), Vinerea Pa telui (simplitate înseamn puritate) etc.

E foarte posibil ca cititorul de mileniu al treilea s nu re in din aceste texte epice decât unele surprinz toare pasaje descriptive, frari cu arom poetic , suple ea metaforelor sau umanizarea naturii, când, în fapt, aceste povestioare sfredelesc sau ar trebui s sfredeleasc în adâncul con tiin ei noastre. Nu tim cât de religios a fost secolul al XX-lea, dar ne-am întrista profund s pierdem din mireasma cre tin a anilor de dincolo de aripa acestui an, dar i ai urm torilor, pe care ni-i dorim înmiresma i de frumuse ea faptelor cugetate.

Florile de lumin care încheie volumul sunt, în fapt, ni te mini-eseuri, de o puritate sor cu inocen a, înve mânt ri de o simplitate strategic , în care, curios, nu transcende ironia, ci euharistia. Poate de aceea ele î i cer dreptul la lectur . Lumini a sfaturilor vocii auctoriale lic re înc , cu nobil tandre e, în „c su a din p durea” copil riei pl smuitoare de fior sublim. Îndemnul meu, sincer, este de a deschide aceast c rticic , Casa din p dure (Editura DOXOLOGIA, Ia i, 2018)! Ve i sim i parfumul Satului Românesc de odinioar , c ldura Vetrei str mo ti, frumuse ea de caracter a fra ilor no tri de Ieri, de la care mai avem multe de înv at, sau doar de reamintit. Vocea auctorial din Casa din p dure se adreseaz , deopotriv , i celor mici, cu prec dere, celor mari. Lectur pl cut !

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Ionel POPA

O CRONIC{ DE FAMILIE Prolificul Dan Stanca a publicat între 1992-2018, luându-se la întrecere cu Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu..., 15 de romane.

Ultimul s u roman Detonarea (Ed. Polirom) e o minicronic de familie, cu modele în literatura român i universal .

Romanul e precedat de un Prolog în care o voce feminin , deocamdat misterioas , se m rturise te, provocator de cinic: „Mâine pe vremea asta nu o s mai tr iesc [...]. Mâine pe vremea asta nu o s mai fiu, i tot mâine e ziua na ional , l decembrie... Vai, i ce tân sunt, am doar do zeci i unu de ani, poate ar merita s mai tr iesc”.

Autocaracterizarea continu : „De fapt nu tiu nimic [...] prin liceu abia m-am târât, nu mi-am luat bacalauriatul [...]. Via a î i creeaz obliga ii i eu nu vreau a a ceva [...] s -mi întemeiez o familie, ce corvoad , ce mizerie. Oricum virgin nu mai sunt [...]. Cu ai mei nu în elegeam deloc, adic cu tata i bunica... Mama î i pusese coada pe spinare i ajunsese prin ri str ine [...]. Ardeam toat ziua gazul prin localuri [...]. Sim eam îns c o solu ie tot s-o g si. Sim eam a cum afar , când se stric vremea, dac adulmeci, percepi curen ii atmosferici aduc tori de ploaie sau chiar de lapovi ”. În anii tulburi ce au urmat dup evenimentele din decembrie ’89 din s mân a aruncat a crescut o buruian .

Pentru a ajunge la momentul anun at („Mâine pe vremea asta nu o s mai fiu”), romancierul imagineaz istoria unei familii al c rui destin îl urm re te pe parcursul a patru genera ii. În Detonarea, scriitorul revine la structura romanului clasic: între Prolog i Epilog sunt înseriate cele patru capitole despre destinul genera iile familiei Bianu. Dac n-ar fi prologul i epilogul, circula ia unor personaje dintr-un capitol în altul i cronologia istoric - axul nara iunii -, Detonarea ar fi o culegere de patru nuvele.

Fiecare capitol-nuvel relateaz experien a existen ial a Str bunicului, Bunicului, Tat lui i a Fiicei, toate patru existen e grefate pe istoria na ional de un secol - 19182000 (perioada interbelic , comunismul dejist i cel ceau ist, contemporan cu R zboiul Rece i cu primele dou decenii postdecembriste, contemporane cu post-comunismul european. Fiecare secven a cronicii e dramatic , pe m sura chipului ei distinct. Chiar din acest moment putem avansa o prim concluzie: romanul e construit pe opozi ia dintre utopia ideologic i realitate/istorie; romanul nu e cu happy-end.

Titularii celor patru genera ii sunt: Str bunicul (Nichifor Bianu), Bunicul (Emilian, fiul lui Nichifor), Tat l (Alexanru, fiul lui Emilian), Fiica (Andreea Bianu Meinhor, fiica lui Alexandru). Sunt nume cu valen e simbolice: Nichifor înseamn purt tor de vic-

torie; în privin a etimologiei numelui Emilian, speciali tii lingvi ti i istorici nu s-au pus de acord, dar, aflându-ne într-o fic iune literar i având în vedere „meseria” personajului, ne permitem s apel m la etimologia popular i s apropiem numele Emilian de biblicul Emanuel, care înseamn „Dumnezeu cu noi”, iar prorocul Isaia îl folose te cu în elesul de Mesia, adic mântuitorul; Alexandru, etimologic, are sensul „cel care ap ”; Andreea e femininul de la Andrei care înseamn curaj, vitejie. Sensul demonstrativ ironic-amar în care sunt folosite aceste nume este clar.

Romanul propriu-zis începe în formula romanului vechi: „Profesorul de literatur român Nichifor Bianu, originar din vechiul jude Vla ca, acolo unde cu vreo zece ani înaintea lui venea pe lume ranul Ion Dobre, care î i va schimba numele în Nichifor Crainic, nume de la care i el avea s se inspire, fiindc nu-i pl cuse s -l cheme Marin Bolborocea, nu va ti c dup un veac de la na terea sa orizontul lumii create va fi îmbog it cu o nou f ptur , nepoata lui, Andreea Bianu Meinhof, care va avea parte de un destin atroce, neanticipat de nimeni, nici chiar de ursitoarele de la c tâi nu ar fi descâlcit ele, cu atât mai mult str bunicul ei (n scut în 1899)” (p.13). Într-adev r! nici ursitoarele n-au tiut c orizontul lumii create va fi întunecat de terorism.

Str bunicului nu i-a pl cut numele de Marin Bolborocea, iar supersti ia, c un nume nou duce la schimbarea destinului în bine, a lucrat în incon tientul s u determinându-l s -l schimbe în Nichifor Bianu.

Nichifor Bianu este un eminent dasc l de ar sincer însufle it de iubirea de ar i neam, sentiment s dit i în sufletul elevilor s i prin lec iile despre Eminescu, Alecsandri, Co buc, Goga... Animat de astfel de sentimente îl idolatrizeaz pe Nichifor Crainic asumându- i-l drept maestru. Un prim gest, în acest sens, la propu-nerea lui Crainic, accept c toria cu nepoata sa, Aglaia, fiic de preot. Crainic îi va fi na de cununie i îi va boteza i fiul, pe Emilian.

Dasc lul Nichifor Bianu, într-o oarecare sur incon tient, tr ie te cu un sentiment de frustrare: student eminent, coleg cu G. linescu, nu se realizeaz precum acesta i al i colegi. La prima vizit f cut colegului la Universitate renun , a a pe ne teptate, la vorbele grele pe care avea de gând s i le spun . Dup ceva vreme î i viziteaz din nou fostul coleg. Aflând chiar din gura lui C linescu c într-o „cronic a optimistului” l-a def imat pe Iuliu Maniu, dasc lul Bianu r bufne te i-l love te pe C linescu. Pentru gestul s u (acuza ia oficial ) este arestat. „De-

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tonarea” str bunicului a fost repede anihilat de noua putere instaurat la cârma rii. Ie it de la închisoare, detoneaz a doua oar .

Nebun, umbl pe uli ele satului, spunând f team adev ruri interzise. În ipostaza de profet, cu ziarul Scânteia în mân , prezice apocalipsa ro ie. Str bunicul vrea s revin la vechiul s u nume, dar nu se poate, e prea târziu. Cu s tatea i mintea zdruncinate în închisoare, str bunicul moare în sat vegheat de so ie pân în ultima clip .

Spre ru inea satului, Nichifor Bianu are un singur copil, pe Emilian.

Plecat din sat, acesta urmeaz facultatea de filosofie. Ajuns politruc al noii religii, fiul î i reneag p rintele acuzându-l c slujise o ideologie necinstit , c fusese un reac ionar punându-se de-a curmezi ul Istoriei. Pornit pe noul drum, fiul i se adreseaz , în gând: „- Tat , mugi el înc o dat , eu o s i ar t c ai gre it. De asta e ti unde e ti. Dac nu ai putut s mergi pe drumul nou care ni s-a deschis în fa , m car s i fi p zit pielea” (p.55). Fr mântat de întreb ri i nel muriri, î i viziteaz mama, o singur dat , pentru a-i spune adev rul în leg tur cu detenia tat lui. Mama n-a fost capabil s rosteasc decât: „eu nu tiu nimic”. Naratorul comenteaz : „ce s tie nenorocita de femeie? Pân i cuvântul «adev r» în auzul ei avea o rezonan atât de grav încât o înfiora.[...] Acesta a fost momentul când fiul s-a hot rât s se rup cu totul de familia lui pentru a- i face el o familie format numai din persoane cu adev rat ancorate în noul ev.” (p.47) Emilian nu a fost nici la înmormântarea tat lui, nici a mamei deoarece: „pe vremea aceea se inea vârtos de carte [...] avea credin a c va st pâni toate tainele universului” (p.47), c nu va fi un filosof oarecare, ci va contribui la f urirea omului nou. F ezitare se hot te s mearg pe drumul cel nou ce i s-a deschis în fa fiind convins c va avea un „viitor luminos”. Portretul personajului e realizat prin notarea unor detalii înc rcate simbolic: „Emilian nu era un b iat urât, ba dimpotriv , dar din cauza faptului c citise mult i stase aplecat deasupra c ilor se coco ase, iar apoi înver unarea de a crede c ni te simple no iuni culese din manualele de marxism pot deveni instrumente eficiente pentru schimbarea omului îi alterase înf area f cându-l s se uite cruci [...] (p.53). Întreb rile care nu-i dau pace filosofului Emilian sunt: ce este istoria? Ce sunt clasele sociale? Ce este lupta de clas ?

Na iunea de acum încolo va avea importan a din trecut? El „se sim ea român, dar în acela i timp se sim ea deasupra na iunii. Subjugat de interna ionalism visa o uniune uria de state care vor tr i într-o fraternitate irepro abil , uniune dirijat de un centru unic i suprem” (v. p. 45-46). Înc un pas i tân rul politruc ideologic ajungea în postcomunism i postcapitalism, în satul global. fie o aluzie a autorului?

Emilian nu voia s r mân „pieton” modest, un simplu „infan-

Zygmunt Waliszewski - Amazoana

Anul X, nr. 2(102)/2019

terist”, un cet ean insignifiant. Ambi ios, atent, vigilent, adulmec rile pentru a vedea ce curent de aer îi este favorabil. Pentru a ajuge ce voia mai avea nevoie i de un mentor. „Hazardul” i-a scos în cale pe Silviu Brucan, politruc cu state vechi în partidul comunist, ilegalist, care, al turi de Sorin Toma, conducea ziarul Scânteia, „organul sexual” al partidului. Intuind starea i structura psiho-moral a tân rului pe care l-a v zut admirând în area „maiestuoasei” Casa Scânteii, Silviu Brucan, dup ce-l las câtva timp s se pârp leasc , îl angajeaz la ziar. Momentul recrut rii e bine surprins, dar filosofemele filosofico-psihanaliste ale naratorului (filosofeme prezente i celelalte romane) nu „sublimeaz ” destul hazardul întâlnirii tân rului cu Silviu Brucan, care, în subcon tientul lui Emilian, va lua locul tat lui: „Întotdeauna între fiu i tat sunt potriviri ale sor ii care nu in de hazard, ci exprim într-un plan subtil tocmai înrudirea dintre cei doi. Nu tr turile fizionomice sunt a adar importante, ci am nuntele destinului, întors turile de fraz , semnele de punctua ie care marcheaz sfâr itul unei etape din via i începutul alteia” (p.48). Înf area, comportamentul lui Brucan la prima întâlnire i felul de a vorbi l-au vr jit pe Emilian. Brucan nu numai îl recruteaz , dar îl i însoar cu Lenu , nepoata so iei sale, Alexandra Sidorovici.

Crescut i educat de sistemul comunist, cu vederea alterat de cele înv ate din manualele de marxism-leninism, Milic , cum îi spune ironic cu anume scop, nu tie nimic adev rat i temeinic despre istoria rii i a poporului s u. Invitat la mas , Brucan îi serve te o lec ie de o grosolan falsificare a istoriei na ionale. Pentru neuitarea unei asemene tic loase minciuni cit m in extenso: „- Hai s ne cinstim cu uic de Blaj, îl auzi pe Brucan. Blaj, Alba Iulia, acolo str mo ii [Saul Bruckner a avut str mo i la Blaj i Alba Iulia!] s-au strâns cerând libertate i unire. Am dreptate? întreb el retoric, mai mult în glum , [...]. Dar dac nu eram noi, [...] ca s salv m Ardealul, se alegea praful de ce au f cut oamenii aceia. Politicienii burghezi, ni te tic lo i, nu au tras nici un foc de arm i i-au l sat pe horti ti s intre în ar i s în face ditamai bucata de p mânt, zeci de mii de kilometrii tra i, p i unde s-a pomenit a a ceva? i asta fiindc au fost ni te nemernici i nu le-a p sat de integritatea na ional [...].

Eu tiu ce pot spune al ii, ehe, c Basarabia a fost atunci ocupat i tot a a, n-au mi cat un deget, dar acolo, afl de la mine, e cu totul altceva. Armata Ro ie [s.n.] nu a ocupat Basarabia, ci a eliberat-o, fiindc acolo func iona un regim nedrept, iar tovar ii sovietici nu au vrut altceva decât s le aduc acelor cet eni [s.n.] drepturile de care erau lipsi i. O fi p mânt românesc, dar spoliat de burghezie, nu mai avea identitate [s.n., tot citatul ar trebui scris cu italice]. Na ionali tii isterici s-au inflamat, dar s-au f cut de râs, fiindc nici nu au fost în stare s trag un foc de arm . i s i mai spun ceva, Milic , a trecut vremea a a-zisei iubiri de ar , care numai iubire nu e, ci doar ap rarea unor interese, acum slujim alte valori i lupt m pentru ca to i exploatatorii s fie elimina i. Lupt m împotriva imperiali tilor, a capitali tilor, a celor îmbuiba i i ghiftui i, care nu au în vedere masele largi. Nevast -mea e profesoar de marxism-leninism la facultate i cunoa te mai bine aceste realit i. S i explice ea ...” (p.66-67).

La mas se bea uic de Blaj i se m nânc friptur de cerb. Alte detalii naratorul nu d , dar nici nu sunt necesare.

Emilian n-a în eles ce s-a întâmplat în interbelic, nu a în eles gestul tat lui s u împotriva lui G. C linescu care l-a ponegrit într-un articol pe Iuliu Maniu, nici de ce Nichifor Crainic a fost prigonit de comuni ti. Pe m sur ce se implic în propaganda comunist , Emilian i dezv luie adev ratul caracter: ambi ie, dorin de putere, la itate, oportunism. Are momente de nelini te, de team : la moartea lui Stalin, la aflarea con inutului raportului secret al lui Hru ciov despre crimele lui Stalin, când are loc revolta budapestan , prim vara praghez , la moartea lui Dej, e bulversat de na ionalismul lui Ceau escu i de politica lui extern .

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Romancierul, excelent documentat, prin exces de acurate e istoric sacrific fic ionalitatea romanesc , uit s creeze întâmpl ri existen iale care s dea carna ie Istoriei. Existen a personajelor, cât exist , cu nelini tile, întreb rile, cu necazurile i bucuriile ei, este înecat evenimentele i persoanele istorice servite la vrac. Filosofia pe care o tatoneaz scriitorul este fragil , nu trece dincolo de istoria factual .

Vrând s fac din Emilian un personaj complex îi rezerv alternativ momente de îndoial i de luminare. Din p cate procesul de iluminare a politrucului ideologic este superficial, neconving tor i trec tor, e mai mult o a teptare. Cu toate c are momente de repulsie, nu se poate desprinde de vraja discursului viclean al lui Brucan, care i-a „impregnat capilarele fiin ei sale. Nu putea respinge pe cet ean, dar poate pentru prima dat acela îi producea scârb . Repulsia spumega în el ca un val de ap menajer . Îi venea s dea cu Iuda de p mânt, s se fac praf i pulbere. Dar nu atât teama de consecin e, cât o sl biciune inimaginabil îl inea pe loc i-l f cea s asculte predica f crâcneasc ” (p.79). Vorba naratorului, Emilian nu a fost „decât un gazetar care a mâncat rahat pe pâine i avea ma ele min ii într-atât de intoxicate, încât nici o clism s toas nu mai scotea din el mizeria îngurgitat ” (p.149). Cititorul, cu îndrept ire, se poate întreba dac politrucul ideologic chiar dorea o „clism s toas ”. Culmea e c „Emilian visa s scrie un roman, un fel de m rturisire fic ionalizat , dar [...] cuvintele a ternute pe hârtie aveau un gust searb d i o intona ie fals ” (p.149). [Informa ia naratorului omniscient ne aminte te de un politruc ideologic care în perioada postcomunist a scris asemenea romane, operete cântate i fals.

Despre so ul ei, Lenu spune: „A murit ca un bleg. De fapt nu în elegea nimic din ce se petrece în ar . Parc se prostise, nu alta, [...] Adev rul este c decenii de îndoctrinare i de îndoctrinare a îndoctrin rii îi f cuser capul varz i când a venit momentul s judece în sfâr it cu mintea lui, nu a mai fost în stare” (p.199-200). Fiul u Alexandru nu are alt p rere: „S racul, a murit ca o vit i nu a în eles nimic din istorie” (p.205).

Emilian Bianu nu a avut curajul s detoneze minciuna i criminalitatea comunismului. În ultimul moment, când a vrut s fie al turi de cei revolta i care au pornit în decembrie ‘89 revolu ia, pe care, având „privirea cruci ” n-a prev zut-o, a fost prea târziu, a fost împu cat „drept în cap” de cei la a c ror îndoctrinare i-a adus din plin contribu ia. Paginile despre Emilian Bianu sunt centrul de greutate al romanului.

Alexandru Bianu, fiul lui Emilian, s-a n scut i crescut în epoca comunismului ceau ist. B iat inteligent i având un bun profesor de literatur i citind „Antologia poeziei române moderne. De la G. Bacovia la Emil Botta” (repede retras din libr rii) a în eles destul de repede c lumea în care tr ie te are „dou emisfere precum acele geografice, doar c o parte, poate cea luminoas , apar ine acelor scriitori care, în elegându-se cu regimul politic, nu sufereau nici o persecu ie i erau tot timpul la vedere, iar cealalt emisfer nocturn , ocupat de al i autori incomozi sau, cum s -i numesc, subversivi, rora nu le convenea lumea în care tr iau i îi rodeau fundamental” (p.138). [ultima fraz cam nefericit formulat , împu inând realitatea, adev rul] „Sc pat ”, m rturisirea tat lui, locuitor al „sferei luminoase” („- Dac nu era sta, Crainic, nici eu nu eram pe lume, nici tu ...”) l-a ocat, i-a dat de gândit i de în eles de ce poe ii descoperi i în „Antologie...” au trecut printr-un calvar. Con tiin a lui S ndel s-a luminat i mai mult din momentul în care, împreun cu cel mai bun prieten din liceu, a început s asculte Radio Europa Liber , pe al rui director, când îl va cunoa te, i-l alege drept maestru. Încet, încet se desparte de gândirea tat lui, de valorile pe care acesta le promoveaz ca ziarist-ideolog la Scânteia. Se gânde te la fuga din ar .

13

Alexandru a urmat Facultatea de Limbi Germanice aspirând s ajung un „ziarist justi iar”. Tocmai la absolvire, cu foarte bune rezultate, este propus, în calitate de traduc tor, s înso easc o delega ie a Comitetului Central UTC care f cea o deplasare în Germania Federal pentru a avea contacte cu tinerii sociali ti de acolo. Delega ia tinerilor comuni ti revine în ar cu Sandel lips la apel.

Dup ce munce te în diferite locuri (adev rate probe de cunoa tere a lumii libere) ajunge s lucreze la Radio Europa Liber (autorul programeaz întâlnirea lui Alexandru cu cel car îl va duce la Radio Europa Liber , f imagina ie, dup calapodul întâlnirii tat lui u cu Silviu Brucan) unde va cunoa te în carne i oase pe Noel Benard. Aici afl c profesorul s u de literatur a murit într-o s cie crunt i c prietenul cu care asculta Radio Europa Liber a fost arestat pentru c a r spândit manifeste anticomuniste. În Bundesrepublik Deutschland se tore te cu Helga Heinhof. Târziu, dup ce revine în ar , afl c era nepoata faimoasei Ulrike Meinhof, care al turi de Andreas Baoder, speriase Germania prin actele de terorism. Celebrul cuplu era sus inut de Moskova prin intermediul G rzilor Ro ii din Italia.

Urm rind evenimentele din ar pe care le prezint la Radio Europa Liber , Alexandru se convinge „c în toat povestea cu revolu ia român e ceva necurat” (p.205). Ca urmare, se hot te s revin în ar pentru investiga ii. În întâmpinarea hot rârii sale vine hot rârea conducerii Radio Europei Libere de a deschide o sucursal în România. Dup închiderea postului, Alexandru va lucra într-un mare trust media. În 2000 va sfâr i tragic ca victim a deton rii înf ptuit tocmai de fiica sa Andreea Bianu Heinhof.

Alexandru Bianu în toate etapele existen ei sale este „pieton infanterist” al istoriei, simbolul celor care în decembrie ’89 se vor revolta împotriva regimului comunist.

Fiica lui Alexandru i Helga Meinhof s-a n scut în România postcomunist . Este un produs r u al anilor tulburi ai tranzi iei. Mama sa o p se te reîntorcându-se în Germania unde se combin cu misticul fanatic Jean Hani, catolic convertit la islamul terorist. Andreea î i se te tat l i bunica i pleac la mama sa. Aceasta î i arunc fiica în bra ele lui Jean Hani. Educa ia maestrului face din ea un kamikaze islamic pentru care „moartea este bezn luminat ”. Andreea ajunge în fa a mor ii i va fi trimis în misiunea final .

Andreea se reîntoarce în ar , dar nu oricum, ci „[...] învelit întro mantie neagr [...], pe ve mântul ei, în fiecare noapte, era desenat chipul Profetului. Fa a aceluia care intermedia între Allah i mul imile prosternate apare pe mantie, i chiar p trundea prin es tur pân când ajungea s se întip reasc direct pe piele. Îl sim ea astfel pe Profet peste tot”(p.243). În drum spre mollul bucure tean, Andreea i revede filmul cu secven e din adolescen , adolescen pe care scriitorul/naratorul o relateaz în Prolog. În momentul când se întâlne te i se îmbr eaz cu tat l detoneaz bomba pe care o avea asupra ei. Adolescen a ei rebel e fructul perioadei tulburi a tranzi iei postcomuniste, în mare parte o perioad manipulat de acel ceva care l-a f cut pe Alexandru s vad c e ceva necurat cu revolu ia român ... Povestea familiei Bianu se încheie cu moartea b trânei Lenu , so ia lui Emilian Bianu. Relatarea mor ii nonagenarei Lenu e una din cele mai realizate pagini ale romanului. Imaginea înoad destinele membrilor familiei: „U a apartamentului era încadrat întrun chenar negru format de o panglic desf urat de sus pân jos.

De asemenea, la intrare era o candel care arunca lumini tremur toare pe tot palierul, [...]. Acolo în camera de zi, femeia era întins în sicriu, foarte mic orat , cu mâinile pe piept, gestul clasic de împ care. Acoperit de o broderie fin , aceasta p rea esut de toate amintirile ei, [...]. Pleca pe drumul f întoarcere dup ce evocase tot ce tia, firmituri dintr-un osp uria , care hr nise destinul nefericit al întregii

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

familii. De jur împrejur erau fotografii în care ap rea Emilian, Alexandru, alte persoane, probabil p rin ii ei, deoarece pozele erau vechi, înce ate, dar cel mai mare portret apar inea nepoatei, Andreea [...] în care fata exprima o tinere e debordant . Era atât de vie, încât nui venea s crezi c nu mai era în via . Fa de b trâna din co ciug, rea dintr-o alt lume i totu i ambele f ceau parte din chiar aceea i lume a umbrelor. [...]. De fapt, amândou , paradoxal, aveau în acel moment aceea i vârst . Nu conta c una murise spre sau chiar peste nou zeci de ani, iar cealalt la dou zeci i un pic. Înscrise într-o alt schem a realit ii se aflau de fapt în deplin simultaneitate. (p.217).

Pentru ziaristul Dumitrel Axinte, care investigheaz moartea fostei colege de liceu, c ruia Lenu îi evocase firmituri din destinul familiei, trâna este memoria istoriei, o arhiv . Metaforic vorbind, moartea trânei secretizeaz o parte din aceast arhiv .

Dând simetrie construc iei romane ti, Prologului îi r spunde un Epilog în care se relateaz arestarea teroristului Jean Hani de c tre autorit ile germane. Întrebarea legitim a cititorului este dac e credibil ca teroristul s aib con tiin , dac e credibil filosofarea lui, chiar în ap rare, întru justificarea convertirii i a faptelor sale criminale.

Portretele, în care accentul cade pe fizionomia moral-psihic a personajului, sunt în general reu ite. Notarea unui gest, a unei vorbe, a unui râs, a unei priviri este suficient pentru creionarea personajului, mai ales al celui din planul secund (Aglaia, Lenu , Alexandra Sidorovici.

Un personaj care r mâne în memoria cititorului este Silviu Brucan, al c rui portret e realizat în mai multe etape, la modul direct de c tre narator. Personajul se caracterizeaz printr-o în elepciune pervers i tiin a diavoleasc a manipul rii. E înfior tor de cinic. Mai mult ascultându-l decât discutând, Emilian are un moment de luminare, dar de b taie scurt : „Se uit Brucan i i se p ru c omul acela poart pe fa o masc de mu ama care, rupt , ar fi dezv luit adev rata înf are, ceva scârbos i pocit, umed i hidos, descompus i urât mirositor” (p.64). Scriitorul are o adev rat idiosincrasie fa de persoan /personaj i, în mod justificat, îl diabolizeaz . Din p cate persoana real se suprapune peste personaj micindu-i statutul de fic iune literar . În acela i mod este realizat i portretul Alexandrei Sidorovici, „tovar a de via a lui Silviu Brucan” (p.67).

Dan Stanca a dorit s fac din „cronica familiei Bianu” un roman politic, dar a ajuns numai pân la jum tatea drumului, l sând în realitate evenimentele i persoanele de la care a pornit. Metamorfozarea lor în fic iune literar nu e deplin . Scriitorul vrea s ilustreze problematica istoric , politic , moral , filosofic a romanului prin personaje complexe, cu aspira ii i deziluzii, cu fr mânt ri, nelini ti i frustr ri, cu necazuri i bucurii. Din p cate toate acestea sunt insuficient înr mate epic-existen ial; întâmpl rile i experien ele de via , câte exist , sunt enun uri nu relat ri de întâmpl ri. i astfel în multe pagini autorul alunec în „jurnal de tiri”, în reportaj.

Fic iune! Fic iune! Personal i original , dar s pui doar pe seama lui Nichifor Crainic, chiar simbol f când din el, ceea ce s-a întâmplat în ar în perioada interbelic i s cau i leg turi cu comunismul i s legi apoi destinul unor genera ii pân la terorista Andreea de acest ghem încâlcit e prea de tot, e ceva ce încalc adev rul istoric. În aceast logic , scriitorul face din Nostalgia paradisului, cartea lui Nichifor Crainic, o fantom ce circul asupra personajelor: de la Nichifor Bianu trece la fiul s u; este „studiat ” cu un anume scop de Silviu Brucan; o cite te Lenu ; e citit i de muncitorul P tra cu i de fiul acestuia, lupt tor anticomunist al turi de cei din mun i.

Romancierul ofer cititorului una cald , una rece. Iat o secven cu valen e simbolico-metaforice: „Ziua în care l-a cunoscut pe Silviu Brucan a fost o zi decisiv în destinul lui. Era prim var pe atunci, iar constructorii nu mai aveau mult pân ar fi terminat uria ul edificiu

Anul X, nr. 2(102)/2019

care decenii la rând avea s fie cunoscut drept Casa Scânteii. Deja corpul central fusese în at i str jui orizontul. Aripile laterale erau înc îmbr cate în schele i pe care forfoteau muncitorii. Emilian Bianu dea târcoale colosului i dac cineva i-ar fi spus c în acel loc va lucra ani buni, i-ar fi întors cu siguran spatele, de i, în adâncul sufletului s u vorbele aruncate de acel pretins cititor al destinului îns mân ase imediat niscai n dejdi, [tocmai apare cititorul de destin].Cu ocazia unei asemenea plimb ri l-a cunoscut pe viitorul s u maestru, un evreu de tept care tia s nu se îmbete i s se uite la viitor cu precizia unui potcovar care cerceteaz copitele cailor” (p.47).

Dorind s sublimeze întâlnire, imediat urmeaz lipitura, o mic dizerta ie de psihanaliz i de plan subtil (spre binele romanului, lipsesc altele; astfel de dizerta ii sunt prezente i în celelalte romane): „Întotdeauna între fiu i tat sunt potriviri ale sor ii care nu in de hazard, ci exprim într-un plan subtil tocmai înrudirea dintre cei doi.

Nu tr turile fizionomice sunt a adar importante, ci am nuntele destinului, tr turile de fraz , semnele de punctua ie care marcheaz sfâr itul unei etape din via i începutul alteia” (p.48).

Romancierul are predilec ie pentru predic ie în a a m sur , încât naratorul s u repro eaz personajelor (cu excep ia lui Silviu Brucan) incapacitatea de a privi în viitor. Destul de des naratorul omniscient face inabile anticip ri asupra cursului vie ii personajelor (v. p.55. 79.

80 ...).

Scriitorul s-a str duit s fie cât mai concis în nara iune, totu i nu lipsesc unele lungiri sau episoade inutile. A a este episodul care introduce în nara iune pe Eleonora, c reia îi relateaz biografia numai pentru a o lega, surpriz , de Nichifor Crainic. Ar mai fi de semnalat c episodul con ine elemente care contravin adev rului istoric i adev ruri de istorie literar . Dar fiind vorba de o fic iune romanesc le trecem cu vederea!

Alt scen de prisos este cea erotic având ca actori pe Emilian i Lenu (p.151-152). Autorul a vrut s fac din ea o metafor a revoltei lui Emilian împotriva mizeriilor scrise de el în Scânteia, dar scena nu e vinovat atât de pornografie, cât de ridicol: regretele i mustr rile tardive ale lui Emilian au coborât din con tiin în penis.

Detonarea a fost penibil i f urm ri.

Pe lâng reu ita portretelor s mai re inem faptul c autorul a renun at la intriga alambicat prin prea multe suspansuri ori surprize.

De data aceasta nara ia e limpede i cursiv , iar stilul ofer simboluri i metafore expresive i sugestive.

Imaginându- i un subiect mare, romancierul a scris un roman mic, o cronic politic scris ca la ziar, în care istoria rii i a Europei e servita la vrac, nu un roman politic. Doar atât.

Cu toate minusurile semnalate, romanul Detonarea este superior celor anterioare.

Nu ne permitem s d m sfaturi, dar aten ion m c prolificitatea i graba d uneaz calit ii.

Zygmunt Waliszewski -

ie i mâncând

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Drago] NICULESCU

Filozofia ]i ]tiin\a sub semnul unit[\ii (IV) 2.5.1. Unitatea artelor, inclus unit ii lumii Inclus unit ii lumii, exist i o unitate a artelor, a celor, conform lui T. Munro, peste o sut de tipuri de art . În fiecare art este o împlinire i o neîmplinire, care impune necesitatea celorlalte arte. Cu toate marile diferen e care exist între variatele tipuri de art , toate au ceva comun, care le une te într-un sistem sau subsistem, ce se deosebe te de celelalte subsisteme ale culturii. i aceast dimensiune comun tuturor artelor, f de care nici una dintre ele nu- i justific menirea, este, a a cum sus inea atât de fervent T. Vianu, valoarea estetic . F reu ita atingerii acestui deziderat suprem esen ial, artele nu- i pot concretiza posibilitatea de a cunoa te i de a comunica ceva prin alte mijloace decât cele caracteristice tiin ei. Pe de alt parte, un aspect deosebit de important este cel legat de acelea i legi ale unit ii i complementarit ii existente i între art i tiin , prezente în cadrul proceselor de integrare, aspect pe care îl surprindea J. P. Fowles atunci când spunea c adev rata tiin este art i adev rata art este tiin . Cu toate diferen ele dintre tiin i art , referitoare la scopurile, metodele i limbajul pe care le folosesc, construite pe principii aparent antitetice: obiectiv - subiectiv, general - particular, ra ional - emo ional, luciditate - vraj , tranzitiv reflexiv, conceptual - contextual, denotativ - conotativ, precis ambiguu, no ional - sugestiv, predictibil - nepredictibil, cele dou moduri de abordare a lumii nu sunt chiar atât de diferite cum s-ar rea la prima vedere. Orice oper de art con ine în ea i o cantitate de tiin . De la Leonardo Da Vinci, care vorbea de tiin a picturii, de exemplul propor iilor, al num rului de aur, 1 + 2 5 , care confer valoare estetic multor opere de art , la dramaturgia lui Shakespeare, care cuprinde cuno tin e de psihiatrie, sau la poezia lui Eminescu, care

este plin de cuno tin e de istorie i cosmologie, arcul ar putea trece sau s-ar putea închide cu exemplul unor litera i, precum Thomas Mann, J.A. Cronin i A. Huxley, care au abordat în opera lor aspecte tiin ifice extrem de subtile i de interesante. Acest arc vorbe te despre unitatea axiologic - gnoseologic, despre necesitate unei profunde cunoa teri a realit ii în edificarea unei opere de art . În cel lalt sens, A. Einstein a v zut crea ia tiin ific plin de poezie, H. Poincaré a subliniat importan a sim ului estetic în matematic , iar P. Dirac a vorbit de o armonie a ecua iilor. Unele tiin e, de pild semiotica i estetica, se ocup chiar de studiul operelor de art . B. Croce consider estetica drept o tiin a expresiei. Studiind arta cu mijloacele tiin ei, mul i cercet tori au remarcat c valoarea estetic depinde de ordinea, ritmul, rima i simetria pe care le cuprind operele de art . E. A. Poe spunea c pl cerea pe care o produce o oper de art e propor ional cu ordinea. G. D. Birkhoft (1956) a semnalat c pl cerea (M) este propor ional cu raportul dintre ordine (O) i complexitate, adic M= O/C, iar A. Moles a explicat c valoarea estetic depinde de raportul dintre informa ie i redundan . Cu cât con ine mai mult informa ie sau mai mult redundan , cu atât opera artistic e mai pl cut , mai original sau mai banal . S-a apelat la ajutorul matematicii i mai ales al teoriei informa iei în studiul operelor de art . A a a luat na tere estetica informa iei (Bense, 1965). Pe de alt parte, unele tiin e, cum sunt hermeneutica, euristica i chiar medicina, sunt considerate în acela i timp i arte. Hermeneutica este socotit ca art a descifr rii i clarific rii. Euristica, de i de ea se ocup matematicieni i psihologi, este v zut ca o art a descoperirii, iar P. Brînzeu vorbe te de arta diagnosticului medical etc. „Dac orice oper de art con ine în ea o anumit cantitate de tiin , i crea iile tiin ifice utilizeaz tot mai des mijloace artistice, scheme, desene i diapozitive, care le fac mult mai u or de în eles, iar produsele tehnice devin din ce în ce mai estetice, con inând, pe lâng tiin , i elemente artistice care îmbog esc i înfrumuse eaz via a omului modern (A. Restian)”.

2.5.2. Unitatea culturii

Zygmunt Waliszewski -

elul

În finalul capitolului dedicat Integronicii, subliniem aspectul legat de unitatea culturii, prin prisma dihotomiei cultur tiin ific - o cultur artistic , cât i aspectul unit ii cunoa terii, prin prisma raportului unitar dintre componenta ra ional i componenta afectiv a existen ei i func ion rii spiritului uman. Am v zut c , de i între cele dou tipuri de culturi exist deosebiri indiscutabile, arta i tiin a se afl totu i într-o corela ie direct . Metodologia cercet rii tiin ifice a reprezentat un subiect de predilec ie pentru filozofi (Descartes, Bachelard, Popper, Blaga), iar Heidegger a pledat chiar pentru statutul tiin ific al filozofiei, în sensul dep irii specula iilor în

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

favoarea raport rii filozofice la experien ele tiin elor naturii. A a cum a sus inut Lucian Blaga, în sensul oferirii unei viziuni totalizatoare asupra lumii, în care experimentul, pream rit de pozitivi ti, nu reprezint totu i decât un aspect izolat, chiar dac nu ofer solu ii concrete, a a cum face tiin a, filozofia ofer coordonatele de referin , în care solu iile concrete, oferite de tiin , pot fi comparate, apreciate, evaluate. Filozofia i-a însu it tot mai mult descoperirile tiin ei, deoarece ea nu mai poate dezbate problemele epistemologiei a face apel la descoperirile fizicii i matematicii. În consecin , filozofia tiin ei s-a dezvoltat foarte mult, pentru c atât tiin a, cât i filozofia r spund unor nevoi complementare. În privin a unit ii cunoa terii, discu ia se poart în jurul celor dou forme de rela ionare cu universul care ne înconjoar i c ruia îi apar inem - percep ia i ra iunea. De i au existat curente care i-au însu it i promovat unilateral, reduc ionist cele dou condi ii de raportare la existent, precum senzualismul i ra ionalismul, explicarea complet a procesului de cunoa tere se face prin dubla adop ie, complementar a celor dou izvoare, dup cum le denumea Blaga, cunoa terea paradisiac , bazat pe datele sensibile i pe interpret ri simple, i cunoa terea luciferic , care se distan eaz de obiect, problematizeaz i caut s descopere semnifica iile, misterele care se ascund în spatele obiectului, izvoare care ar avea o importan egal , pentru c omul nu poate primi informa ii f s ia o decizie i nu poate lua deciziile necesare f a primi informa ii. Orice activitate uman presupune o succesiune de procese informa ional-decizionale. Spre deosebire de Im. Kant, care considera cunoa terea tiin ific cu prec dere a expresie a lumii sensibile, L. Blaga consider cunoa terea tiin ific bazat pe ipoteze i teorii, o cunoa tere luciferic . Tocmai de aceea tiin a este scuzat de multe ori c se dep rteaz de realitate. Despre fizica teoretic se spune c este ceea ce credem noi despre realitate i nu realitatea ca atare, de i nu trebuie ignorat faptul c tocmai plecând de la ipoteze i teorii, fizicienii au reu it s descopere de multe ori realitatea concret . Referitor la func ia cognitiv a sistemului nervos, percep ia nu poate fi desp it de gândire, memorie i limbaj, care ar realiza un fel de integrare cognitiv . Dar, pe lâng integrarea biologic i cognitiv , mai exist o integrare, i mai înalt , simbolic i axiologic , a personalit ii care produce integrarea adaptativ a individului, cu toate calit ile sale, la mediul înconjur tor. De multe ori, reac ia afectiv precede i predomin pe cea cognitiv (Golu i Dicu, 1972). Se poate vorbi chiar de o cunoa tere afectiv , la care apeleaz mai ales cunoa terea artistic . De aceea, chiar dac mai apar uneori anumite deosebiri, valorile afective se suprapun de obicei peste cele de utilitate. Cele dou emisfere cerebrale exploreaz lumea

Zygmunt Waliszewski - Corida

Anul I, nr. 2(102)/2019

în mod diferit. Dar ele comunic i colaboreaz între ele prin intermediul corpului claos, a a încât, în cele din urm , rezult o cunoa tere unitar . A. Restian spune c „Pentru a putea cunoa te lumea sub toate aspectele ei, semnalele primite trebuie s fie atât de amestecate, prelucrate, elaborate i integrate, încât am putea vorbi de o unitate a forma iunilor i a mijloacelor care intervin în procesul de cunoa tere, adic de o unitate a cunoa terii senzoriale cu cunoa terea ra ional , a cunoa terii cognitive cu cunoa terea afectiv , a cunoa terii artistice cu cunoa terea tiin ific , a cunoa terii tiin ifice cu cunoa terea filozofic i a a mai departe.

2.5.3. Integronica - tiin a proceselor de integrare i a sistemelor hiperintegrate Integronica nu este, desigur, tiin a universal la care au visat unii filozofi (Descartes, Leibniz), în stare s rezolve toate problemele cu care suntem confrunta i. Pentru c , dup cum demonstreaz logicianul, matematicianul i filozoful austriac Kurt Gödel în teorema completitudinii, nici un sistem nu poate fi suficient pentru a putea oferi o explica ie complet i necontradictorie. Iar Paul F. Jacobs, profesor de filozofie i religie în Mississippi State University, SUA, precizeaz c nici un sistem nu poate explica lumea în toat complexitatea i diversitatea ei. Studiind leg turile indisolubile dintre diferitele obiecte i fenomene, integronica încearc doar s dep easc limitele extrem de strâmte ale celorlalte tiin e particulare, pe care nu le poate înlocui. Nivelul atins îns de aceste tiin e particulare, care au ajuns s se simt încorsetate în propriile lor grani e, solicit ast zi, cu i mai mult acurate e, o viziune totalizatoare. tiin a a înregistrat o expansiune exploziv , uneori pe seama altor forme de cunoa tere. Subliniind limitele abord rilor fragmentare i necesitatea unei viziuni globale, integronica încearc s evite astfel de situa ii, accentuând i mai pregnant faptul c trebuie s se in seama nu numai de subsistemul asupra c ruia trebuie s ac ion m, dar i de leg turile lui cu celelalte subsisteme i, în final, cu suprasistemul din care toate subsitemele fac parte. Iar acest suprasistem este, dup cum arat integronica, foarte mare, pentru c toate obiectele i fenomenele se leag , în cele din urm , între ele. tiin a este, ea îns i, un sistem. Adev rurile tiin ei nu pot r mâne izolate, fiind organizate în teorii i sisteme, dintre care unele, a a cum ar fi teoria probabilit ilor, teoria informa iei i teoria jocurilor, au un caracter de liant interdisciplinar. Despre tiin a ca sistem, despre unitatea cooperativ dintre tiin e, care se manifest ca un câmp de for e, ca o es tur care caut s cuprind în ochiurile ei realitatea atât de complex , s-a mai vorbit destul de mult. Lumea întreag se comport , dup cum arat biologul, scriitorul i umanistul britanic Sorell Huxley (1696), ca un vast sistem, într-o continu evolu ie i organizare, într-un proces direc ionat, care tinde spre realizarea a noi i noi poten ialit i. În utarea a cât mai multe sensuri i semnifica ii noi, integronica nu poate ignora leg turile dintre art i tiin i, mai ales, leg turile dintre tiin i filozofie. Dac tiin a transform realitatea prezent cu o rapiditate la care este din ce în ce mai greu s ne adapt m, viitorul depinde mai mult de moral , de filozofie, de modul în care vom ti s folosim cuno tin ele tiin ifice de care dispunem. A adar, pentru a putea aborda lumea în toat unitatea i complexitatea ei, cu toate sensurile i semnifica iile sale, integronica trebuie s se ocupe tocmai de rela iile i interdependen ele dintre ele. Ea se înscrie astfel în contextul gândirii moderne, care este, subliniaz M. Mali a, global , probabilistic , modelatoare, operatoare, pluridisciplinar i prospectiv . A. Restian îl citeaz , semnificativ, pe Jaques Maritain, care arat c nu realitatea cere tiin ei s fie adev rat , ci tiin a cere realit ii s fie tiin ific , pentru c tiin a construie te o nou realitate.

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Importan a concep iei integronice const în faptul c ea descrie regulile, principiile i mijloacele pin intermediul c rora se organizeaz i se reorganizeaz lumea înconjur toare, încercând s dep easc limitele impuse de cel de-al doilea principiu al termodinamicii. Pe de alt parte, studiind leg turile indisolubile dintre diferitele obiecte i fenomene, ne ofer posibilitatea optimiz rii deciziilor noastre în func ie de întregul context al fenomenelor. Integronica este tiin a proceselor de integrare i a sistemelor hiperintegrate. Concep ia integronic este mai larg i mai profund decât teoria sistemelor, decât cibernetica, ecologia i scientica, ea reu ind s explice modul în care apar i se integreaz diferitele sisteme, din ce în ce mai mari i mai complicate. Atrage astfel aten ia asupra riscului pe care îl reprezint abord rile par iale i asupra pericolului reduc ionist al tiin elor particulare, c utând s ajung la o unitate mult mai profund decât au reu it s realizeze cercet rile interdisciplinare.

3. Noua alian

dintre om i natur

Cartea „Noua alian . Metamorfoza tiin ei”, scris de Ilya Prigogine (premiant Nobel pentru chimie în anul 1977) i Isabelle Stengers, propunînd o nou alian între om i natur , nu inten ioneaz o rezolvare a problemelor pe care le ridic , ci las mereu deschis drumul c ut rilor de c tre o minte iscoditoare, aflat în continu evolu ie, integrarea omului în universul din mijlocul c ruia a ap rut cându-se numai în mod dialectic, prin situare în interiorul lui.

Termenii specifici universului prigoginian se desprind cu claritate: „sisteme disipative”, „departe de echilibru termodinamic”, „autoorganizare”, „ordine prin fluctua ii”, „reversibilitate” i „complexitate”. Sunt scoase în eviden deosebirile pregnante dintre cele dou atitudini privind devenirea, schimbarea, mi carea: cea a dinamicii mecanice i cea a termodinamicii ireversibile i neliniare, în care sistemele reale au st ri în care pot ap rea bifurca ii, adic în loc de o stare posibil , sistemul are la dispozi ie dou st ri, care pot deveni st ri sta ionare, departe de echilibrul termodinamic. Fluctua iile departe de echilibru permit folosirea diferen elor din mediu pentru a produce structuri diferite, „comunicarea” i „perceperea” fiind termenii noului compartiment al materiei departe de echilibru. Întreaga lucrare se afl sub dominanta trecerii de la o descriere dinamic , în sensul mecanicii clasice extins prin teoria relativit ii i mecanicii cuantice, la descrierea „termodinamic ”, cu principalele caracteristici,

17

cu o evolu ie caracterizat prin asocierea fluctua iilor, a hazardului cu indeterminismul, a posibilit ilor multiple ap rute prin bifurcarea succesiv a solu iilor disponibile, ceea ce deschide calea c tre „alegere” i „decizie”, deci c tre o evolu ie determinat finalist. Avem, deci, de-a face cu o nou complementaritate în descrierea naturii, între descrierea cauzal i cea finalist sau, în baza „fluctua iilor”, a existen ei unui fond obiectiv de stocasticitate al proceselor naturale, în care sistemul poate avea nu o singur stare, ci dou st ri diferite. La fiecare nivel de evolu ie, autoorganizarea, complexitatea i timpul joac un rol nou, nea teptat. Concep ia central a c ii o reprezint problema timpului i a rela iei lui cu complexitatea. Din momentul con tientiz rii problemei timpului s-a produs ruptura lumii noastre în cele dou lumi: a geometriei zeificate i a tiin ei subiective, a cum afirm Alexandre Koyre, care, prin critica lui, deschide o nou perspectiv : „în aceasta const tragedia spiritului modern care a solu ionat enigma Universului, dar pentru a o înlocui cu alta: propria lui enigm ”. De i, dup cum afirm el, tiin a modern a trebuit lupte nu numai împotriva tradi iei metafizice, dominante, ci i împotriva tradi iei empirico-tehniciste, atacul pozitivist împotriva narativit ii nu numai c a fost complet gre it, dar, ast zi, prin rea ezarea discursului în locul i rolul lui cuvenit, se recupereaz ansamblul mereu deschis de nara iuni care interpreteaz organizarea lumii i pozi ia societ ii umane în sânul naturii. De fapt, chiar cele mai severe spirite pozitiviste, matematicieni i filozofi în acela i timp, ridic problema existen ei lui Dumnezeu i se lovesc dureros de capacitatea i semnul explic rii lumii, a naturii prin recursul la idealitatea matematic . Alfred North Whitehead (matematician i filozof, coautor, cu Bertrand Russell, la epocala „Principia Methematica”) afirm c „trebuie” s existe un Dumnezeu legiuitor pentru a inspira fondatorilor tiin ei moderne „crezul tiin ific” necesar în primele lor lucr ri: „Vreau s -mi exprim convingerea ferm c fiecare eveniment, în toate am nuntele lui, poate fi corelat cu antecedentele lui într-un mod absolut definit, aplica ie a unor principii generale. F aceast convingere, munca incredibil a savan ilor ar fi lipsit de speran .

Este convingerea intim c exist un secret ce poate fi dezv luit.

Aceast convingere nu- i poate g si originea decât într-o singur surs : insisten a medieval asupra ra ionalit ii lui Dumnezeu, conceput cu energia personal a lui Iehova i cu ra ionalitatea unui filozof grec”. Cu toate acestea, Whitehead r mâne la un nivel psihologic: inspira ia cre tin nu pare în m sur s justifice dintr-un punct de vedere speculativ faptul c realitatea sensibil a putut fi conceput ca susceptibil de m sur i de calcul, c s-a putut crede c a în elege natura înseamn a-i descoperi legea matematic : „Cum ar putea natura s aib idealitatea matematicii?”. Pe aceast linie, Alexandre Koyre face o similitudine între dogma încarn rii, a întrup rii idealului i m surarea idealit ilor matematice într-o lume material .

3.1. Raportul dintre filozofie i tiin

Zygmunt Waliszewski - Diana i Akteon

Întorcându-ne la raportul filozof - om de tiin , Ilya Progogine i Isabelle Stengers reu esc s descrie foarte elocvent diferen a de statut dintre cele dou domenii ale cercet rii. Dac filozofia î i rezerv domeniul problemelor care se refer la „destinul” uman, la ceea ce omul poate s cunoasc , ceea ce trebuie s fac , ce trebuie s spun , lumea pe care tiin a o studiaz , lumea accesibil cunoa terii pozitive, nu este decât lumea fenomenelor: „Omul de tiin nu numai c nu poate cunoa te lucrurile în sine, dar întreb rile pe care le poate pune nu au nici o valoare pentru problemele adev rate ale ome-

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

nirii: frumuse ea, libertatea i etica nu pot fi obiecte de cunoa tere pozitiv i deci de tiin : ele apar in lumii noumenale, domeniu al filozofiei total str in lumii fenomenale. Logica dezvolt rii spiritului în natur , întreprins de Hegel prin combaterea sistemului newtonian, nu a beneficiat decât de completa obscuritate a celor mai multe dintre referin ele tiin ifice pe care Hegel le-a avut la îndemân , i care aveau s fie p site în câ iva ani - matematizarea abia î i desf ura efectele, iar descoperirea conserv rii energiei îndeosebi a unificat elementele a c ror eterogenitate funciar voise s le sublinieze Hegel.

Iar de la Hegel, ajungem la Henri Bergson, care, sprijinindu-se pe intui ie, dar o intui ie foarte diferit de aceea a romanticilor, i-a propus, la rândul lui, s caute o alternativ la tiin a epocii sale, care fie acceptat de c tre oamenii de tiin . Intui ia sa a spus în mod clar c nu se poate produce nici un sistem, ci doar rezultate par iale, non-generalizabile i exprimabile cu nesfâr it pruden . Privind tiin a ca un întreg i cerând s fie judecat ca un întreg, în acela i timp, Bergson critic fizica prin îns i formalismul fizic de care sufer , i îi aduce un repro principal, fa de care toate celelalte nu sunt decât secundare: inteligen a tiin ific nu poate în elege durata, pe care o reduce la o succesiune de st ri instantanee, legate printr-o lege de evolu ie determinist . A adar, „timpul este fie o inven ie, fie nu este absolut nimic”. Astfel, tiin ele i metafizica intuitiv „sunt sau pot s devin la fel de precise i de sigure. i una i cealalt se ocup de realitatea îns i. Dar fiecare dintre ele nu re ine decât o jum tate, astfel încât, în mod deliberat, am putea s vedem în ele dou subdiviziuni ale tiin ei sau dou compartimente ale metafizicii, dac ele nu ar marca direc ii divergente ale activit ii de gândire”. Întrebându-se dac se poate vorbi despre un e ec al bergsonismului similar e ecului filozofiei postkantiene, autorii „Noii alian e” sus in cert c da, în sensul în care metafizica fondat pe intui ia pe care voia s-o creeze Bergson nu a luat na tere. i aceasta nu doar în sensul în care Bergson, contrar lui Hegel, a avut la dispozi ie o tiin clasic bine stabilizat . Se tie ast zi c timpul-mi care, criticat de Bergson, nu este suficient decât pentru o clas restrâns de sisteme dinamice simple. Dar aici nu s-a ajuns prin neglijarea conceptelor tiin ifice, ci, din contr , printr-o adîncire a reflec iei asupra lor, printro descoperire fecund a limitelor pe care le prezint . Dup Bergson, prin trecerea formei de gândire de la „ceea ce este de f cut” la „ceea ce se face”, oamenii de tiin , matematicienii i fizicienii au realizat un minunat efort „de inversiune” a direc iei obi nuite a activit ii de

Zygmunt Waliszewski - Facerea

Anul X, nr. 2(102)/2019

gândire. A adar, cel pu in în aceste caz, nevoile intui iei i nu ale gândirii au fost la r cina „celei mai puternice metode de investigare de care dispune spiritul uman”. Maurice Merleau-Ponty a subliniat gravitatea consecin elor partajului steril care ar l sa natura în grija tiin ei, în timp ce filozofia i-ar rezerva subiectivitatea uman i istoria: „Abandonul în care a ajuns filozofia naturii acoper o anumit concep ie a spiritului, a istoriei i a omului. Ne permitem s le prezenm ca negativitate pur . Revenind la filozofia naturii, dimpotriv , nu ne îndep rt m decât în aparen de aceste probleme preponderente, c utând s le preg tim o solu ie care s nu fie nematerializat ”.

Whitehead, de asemenea, subliniaz insuficien a schemei teoretice izvorâte din tiin a secolului al XVII-lea, o schem tiin ific pus la punct de c tre matematicieni pentru matematicieni i care descurajeaz efortul de g sire a justei concilieri între natur i spirit, care s nu fie nici deplin dualist , nici îngust monist . Whitehead nu vedea nici o opozi ie esen ial între tiin e i filozofie, dealtfel opera sa este de la un cap t la altul opera unui matematician: problema sa era cea a f uririi domeniului problematic în cadrul c ruia se poate constitui aparatul minim conceptual pentru caracterizarea oric rei existen e fizice. Autorii consider c tocmai importan a universal a cosmologiei face ca Whitehead s o defineasc ca pe o cosmologie filozofic : „În timp ce fiecare teorie tiin ific selec ioneaz i extrage din complexitatea lumii un ansamblu particular de rela ii, în ce prive te filozofia, aceasta nu poate favoriza nici o regiune din experien a uman : printr-o experimentare a imagina iei, ea trebuie s construiasc o coeren în care s i g seasc loc toate dimensiunile acestei experien e, fie c se refer la fizic , la fiziologie, la psihologie, la biologie, la etic , la estetic etc.”. Sistemul lui Whitehead dezv luie solidaritatea dintre o filozofie a rela iei i o filozofie a devenirii înnoitoare, în care fiecare element, evoluând, adaug un ansamblu suplimentar de rela ii la multiplicitatea unitar a lumii.

3.1.1. Problema timpului ne întoarcem la problema timpului. În dinamic reversibilitatea func ioneaz , ea este o proprietate a oric rei evolu ii. Imaginar, reversibilitatea ar putea fi închipuit prin inversarea instantanee a vitezelor tuturor punctelor unui sistem Ar fi ca i cum sistemul s-ar întoarce în timp, el parcurgând în sens invers toate st rile anterioare prin care a trecut în evolu ia sa. Dinamica define te ca echivalente matematic transform rile t t, adic inversiunea sensului curgerii timpului i v v, inversiunea vitezelor. Dificultatea pe care o ridic aceast ultim proprietate de reversibilitate a dinamicii, de evolu ie invers perfect , restauratoare a unei situa ii identice situa iei ini iale, va apare cu pregnan numai odat cu mecanica cuantic . tiin a activ se g se te astfel str in de lumea reversibil pe care o descrie, de aceea lumea descris de dinamic apare ca ciudat . Reducerea dimensiunii temporale, pe care o permite dinamica, nu ar trebui s fie permis de nici o teorie tiin ific , nici o teorie tiin ific nu ar trebui s ofere i justifice o astfel de opera ie. S-ar da, altfel, permisiunea la desf urarea determinist a unei legi reversibile, prin a rei existen i func ionare s-ar renun a la posibilitatea unei concep ii asupra naturii i a capacit ii ei de a prolumii

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

duce fiin e vii, în mod particular, oameni. Am opera, în aceast situa ie, fie cu o filozofie anti tiin ific , fie cu o situa ie alienant . Problema devenirii, a unui sens unic al timpului, a unei s ge i a timpului, a intrat în fizic odat cu tiin a matematizat a lumii complexe, care sa n scut în veacul al XIX-lea, odat cu termodinamica. În teortia relativit ii, caracterul geometric static al timpului este subliniat de folosirea no iunii cvadrimensionale (trei dimensiuni pentru spa iu i una pentru timp). Dup cum se exprima matematicianul german Hermann Minkowski* în 1908: „Spa iul i timpul în sine sunt condamnate s se estompeze pur i simplu i doar un fel de uniune între cele dou va putea p stra realitatea independent ”... „doar o lume în sine va d inui”. În schimb, în mecanica cuantic , odat ce se cunoa te func ia ondulatorie la timpul zero, valoarea ei t se determin atât pentru viitor cât i pentru trecut. De subliniat este îns faptul c de i cre terea entropiei este asociat de o s geat a timpului i c entropia în viitor este mai mare decât entropia în trecut, putem avea entropie i f o s geat a timpului, în sensul c putem vorbi despre timp i ca dimensiune de sine st toare, independent de orice corelat. Exist un „timp intern”, omogen, bine definit, dar exist i un „timp istoric”, apar inând, de asemenea, „timpului obiectiv” (care poate fi tr it îns i individual, aferent existen ei sociale, mundane), „timp istoric”, care, acoperind mai multe perioade, ne face s vorbim despre o „vârst medie”. Visul alchimi tilor chinezi nu era s realizeze transmutarea metalelor în aur, ci s ac ioneze asupra timpului, s ating nemurirea printr-o încetinire radical a proceselor de descompunere natural . Întrebarea „Ce este timpul?” poate viza numai acceptarea opozi iei tradi ionale, de la Kant încoace, dintre timpul static al fizicii clasice i timpul existen ial pe care-l experiment m de-a lungul vie ii, sau poate conduce la ceva mult mai complex, pe care nu tim, vreodat , dac îl vom afla. Carnap, în amintirile sale, spune urm toarele: „Odat , Einstein a spus c problema lui Acum îl preocup serios. El explic c experien a lui Acum înseamn ceva special pentru om, ceva esen ial, diferit de trecut i de viitor, dar c aceast diferen important nu exist i nu poate ap rea în fizic , c aceast experien nu poate fi în eleas , c ci el considera tiin a ca fiind o chestiune de abandonare dureroas , dar inevitabil . Am remarcat c tot ceea ce apare în mod obiectiv se poate descrie în tiin ; pe de o parte, succesiunea temporal de evenimente este descris în fizic i, pe de alt parte, particularit ile experien ei umane în func ie de timp, incluzând atitudinea diferit fa de trecut, prezent i viitor, pot fi descrise i explicate (în principiu) în psihologie. Numai Einstein credea c aceste descrieri tiin ifice nu pot satisface necesit ile umane; c exist ceva esen ial despre Acum care se afl în afara do-meniului tiin ei”. Împotriva lui Einstein, Henri Bergson a încercat s pledeze pentru multiplicitatea timpurilor tr ite, ce coexist în unitatea unui timp real; el a încercat s apere eviden a intuitiv care ne face s credem c aceste durate multiple particip la o aceea i lume. Ca r spuns, în calitatea sa de fizician, Einstein respinge radical acel „timp al filozofilor”, fiind convins c nici o experien de via nu poate salva ceea ce tiin a neag . El sus ine c ireversibilitatea nu este decât o iluzie produs de anumite condi ii ini iale improbabile i c distinc ia dintre trecut, prezent i viitor nu este decât o iluzie, chiar dac este permanent . Adev rul nu este de partea acestui genial fizician. Fiecare fiin complex este format dintr-o pluralitate de timpuri, legate unele de celelalte prin anumite articula ii subtile i multiple. Istoria, fie c este a unei fiin e vii sau a unei societ i, nu va putea fi niciodat redus la simplitatea monoton a unui timp unic, fie c acest timp este privit ca invariant, fie c traseaz c ile unui progres sau ale unei evolu ii c reia, la nivel uman, îi corespund cele trei etape ale na terii, vie ii i mor ii.

19

* „Spa iul Minkowski”, sau „spa iul-timp Minkowski”, este contextul matematic în care se formuleaz cel mai convenabil teoria relativit ii restrânse a lui Einstein, în fizica teoretic spa iul Minkowski fiind adesea comparat cu un spa iu euclidian. În timp ce spa iul euclidian are doar dimensiuni spa iale, un spa iu Minkowski are i dimensiune temporal . Astfel, grupul simetric al unui spa iu euclidian este grupul euclidian, iar pentru un spa iu Minkowski, este grupul Poincaré.

4. Încheiere Încheiem studiul nostru spunând c rela ia dintre filozofie i tiin este o rela ie unitar , care în mod necesar a existat, evoluat i se proiecteaz în viitor într-o complementaritate reciproc i dual , sub dominanta de nezdruncinat a unit ii lumii, a existen ei fiin ei, universului i Divinului. Dac reflec iile omului de tiin , precum cele ale lui Auguste Comte, asupra gravita iei, ca for i fenomen universal, care ac ioneaz asupra unei mase inerte, neafectat de aceasta altfel decât prin mi carea pe care o cap i o transmite, i asupra c ldurii, care, opus, transform materia, determinând schimri de stare, modific ri ale unor propriet i intrinsece, r mân fertile dar izolate, sunt infirmate prin invalidare popperian sau se coaguleaz într-o structur de for paradigmatic-kuhnian , în oricare din aceste situa ii ele lucreaz în scopul afl rii r spunsului la întreb rile fundamentale care obsedeaz , deopotriv , tiin a i filozofia, problema raportului dintre tiin i univers, dintre permanen i schimbare. Na terea i moartea lucrurilor sunt oare impuse din exterior unei materii i unui spirit care r mân indiferente? Sau, mai curând, sunt produse de activitatea intrinsec i autonom a acestei materii?

Trebuie, oare, s evoc m o for motrice sau, mai curând, devenirea este imanent lucrurilor? Iat exemple de întreb ri fundamentale, pe care numai drumul comun i reciproc avantajos al filozofiei i tiin ei le va putea înscrie, în continuare, pe eroicul drum al afl rii condi iei i menirii noastre în univers, al îndeplinirii visului apropierii de Adev r.

Zygmunt Waliszewski - Don Quijote

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 2(102)/2019

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

La ce ajut[ filozofia? „Filozofia este medicina sufletului” - Cicero Filozoful i matematicianul grec Pitagora (580 î.H. - 495 î.H.) numit de contemporani „în eleptul” le-a spus: „Nu sunt în elept, ci iubitor de în elepciune”. a, spune povestea, a ap rut termenul pentru Filozofie, din cuvintele grece ti phil i sophia.

Filozofia este una din principalele forme ale manifest rii spiritului uman, n scut din mitologie, întrucât oamenii s-au raportat la lume mai întâi mitologic i numai apoi filozofic. Dac miturile apelau la imagini i întâmpl ri fantastice, filosofia recurgea la judec i i ra ionamente.

Str dania omului pentru cunoa tere a fost puternic , fiindc omul dorea s perceap lumea din jurul lui. Toate fiin ele umane, con tient sau incon tient, au filozofat, întrucât fiecare om î i punea întreb ri i conversa cu sine însu i, dorind în primul rând s afle r spunsul la întreb rile: cine este el, pentru ce exist .

Filosofia a ap rut în secolul VII î.e.n. în Orient, iar apoi, în sec. VI î.e.n. a fost prezent în Europa, în Grecia. Filosofia contemporan este puternic influen at de tiin , a fost i continu leg tura strâns cu alte discipline, se ocup de via a interioar a omului i de conectarea lui cu mediul exterior. Unii care nu cunosc adev ratul sens al

Zygmunt Waliszewski - Decora iuni

filozofiei, sus in c doar tiin a este cea care face ca omenirea s progreseze, ei f s i dea seama c filozofia a trasat drumul oamenilor care s-au preocupat de tiin . Gândirea omului de tiin este încorsetat de realitate i f s filozofeze sau s mearg pe c ile intuite de filozofi, nu ar fi putut crea teorii ce pot dep i în timp realitatea prezent . În plus, doar filozofia poate arunca gândul spre fiin , sensul vie ii, divinitate, moarte, univers etc. Este îns tot atât de adev rat c mul i filozofi au fost la baz matematicieni, deci oameni de tiin , precum Pitagora, Aristotel, Platon, Descartes etc. Platon (428 î.H. - 348 î.H.) de exemplu, când a înfiin at Academia platonic o coal filozofic idealist plasat într-o gr din din apropierea Atenei -, a pus deasupra u ii scolii inscrip ia „S nu intre sub acopemântul meu cine nu e geometru”, ar tând prin aceasta cât de important este cunoa terea tiin ei pentru un filozof.

Aristotel (384 î.H. -322 î.H.), cel mai mare filozof i om de tiin al lumii antice, a c rui abordare ra ional a stat la baza întregii opere, remarca c Mirarea a fost într-adev r cea care a împins primii gânditori la specula ii filozofice. „Dar tot a a dup cum numim om liber pe Acela care î i este singur scop i nu este un scop pentru altul, astfel aceast tiin este singura dintre tiin e care este liber , ci singur ea are un scop propriu. […] Deci toate celelalte tiin e sunt mai necesare decât ea, dar nici una nu o întrece în excelen ”, spunea tot Aristotel.

De-a lungul vremii au ap rut diferite sisteme filosofice, dar toate au avut acelea i întreb ri, i r spunsuri din ce în ce mai în elepte, direct propor ionale cu l rgirea în elegerii omului. Totu i, problemele fundamentale ale filozofiei r mân acelea i, se schimb doar orientarea min ii omene ti, calea sau mijloacele prin care omul încearc i reute, într-o oarecare m sur , dezlegarea problemelor.

Filozofia nu se afl în afara lumii, ea este liantul acestei lumi, pentru a o face mai puternic i mai bun . Este un cumul de gânduri pe care mintea omului o arunc departe i în diferite direc ii, ca apoi se focalizeze în mod real asupra unui punct. Spre deosebire de alte activit i ale omului, mai modeste, mai u oare, f un efort prea mare al gândirii, mult mai precise, utile, necesare, de multe ori prezentând solu ii urgen e, filozofia are nevoie de clipe de medita ie cât mai lungi, ea are r bdare, profunzime i nu are urgen e.

Doi filozofi, David Hume (1711-1776) - reprezentantul iluminismului sco ian -, precum i germanul Immanuel Kant (1724-1804) gânditor din perioada iluminismului -, au jucat un important rol în dezvoltarea filozofiei. Hume a respins i a ridiculizat valoarea ideilor abstracte, întrucât ele nu vin din realitate, din experien a vie ii care ne înva cum se leag fenomenele între ele, iar obi nuin a este baza tuturor ra ionamentelor din experien , iar obi nuin a face ca în suflet ia na tere starea de credin . Kant a venit cu ideea c experien a i judecata permit deopotriv cunoa terea. Ra iunea nu poate cunoa te totul, este limitat în domeniul cunoa terii, dar are o valoare în domeniul practic - cel moral. Kant afirma c filozofia trebuie s

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înceap de la concepte date îns determinate neclar sau insuficient, astfel c filozofii nu pot începe cu defini ii „f s se închid în interiorul unui cerc de cuvinte; filozofia nu poate, a a cum face matematica, s func ioneze sistematic; trebuie s analizeze i s clarifice”.

Pentru filozoful german Hegel (1770-1831), filozofia este înainte de toate un sistem de gândire, este spirit liber. Sistemul lui Hegel este sistemul ra iunii care domin lumea, care se dezvolt în toate aspectele concrete ale lumii, ale naturii i ale spiritului. „Ceea ce este ra ional este real i ceea ce este real este ra ional” - con ine ideea central a sistemului s u. Hegel a acuzat celelalte sisteme filozofice, inclusiv pe cel kantian, c r mân într-o gândire abstract , metoda lui fiind cea „dialectic ”, un proces mobil al gândirii. De exemplu: de la Fiin (concept abstract) se trece la existen (real, localizat). Spune Hegel: „Fiin a pur i neantul pur sunt unul i acela i”. Pe de alt parte ele sunt opuse. Neantul este antiteza fiin ei. În realitate nu este decât fiin a în neant i neant în fiin . Mi carea, dispari ia unuia în cel lalt = devenirea. Iar devenirea este existen .

El, Hegel, principalul reprezentant al idealismului, sus inea c obiectul filozofiei nu este decât Dumnezeu; scopul filozofiei este de a cunoa te pe Dumnezeu, acest obiect fiind comun cu acel al religiei, cu diferen a filozofia îl consider prin gândire, ra ionând, iar religia, reprezentându- i-l. Sarcina filozofiei este a concepe ceea ce este, c ci ceea ce este, este ra iunea - con tiin a revenit la ea îns i din lumea transcendental -, i fiecare individ este un fiu al timpului s u, iar filozofia - timpul s u prins în gânduri.

Filozoful german Friedrich Wilhelm Nietzsche (1844-1900) consider filozofia o confesiune indirect a filozofului, filozoful fiind un om care „neîncetat tr ie te, vede, aude, b nuie te, sper , viseaz lucruri extraordinare. [...] Filozofia este via a liber consim it în ghe uri i pe vârfuri de mun i”.

Filozoful englez Herbert Spencer (1820-1903) considera c filozofia este o cunoa tere de gradul cel mai înalt de generalitate, spre deosebire de tiin care se compune din adev ruri mai mult sau mai pu in izolate, necunoscând integrarea lor: „Cunoa terea cea mai umil este cuno tin a ne-unificat ; tiin a este cuno tin a unificat par ial; filozofia este cuno tin a complet unificat ”.

Wilhelm Wundt (1832-1920), fiziolog, filozof i psiholog german, exprima aceea i p rere i anume c „Filozofia este tiin a universal care are menirea s uneasc într-un sistem lipsit de contradic ii cuno tin ele mijlocite de c tre tiin ele particulare i s reduc metodele generale folosite de tiin i supozi iile cunoa terii la principiile lor”.

Scriitorul i filozoful evreu-francez Henry Bergson (1859-1941), laureat al Premiului Nobel pentru literatur în 1927 spunea c „Filozofia intr în domeniul experien ei întrucât ea amestec tiin a, teoria cunoa terii i metafizica i din acest amestec nici una nu pierde ci câ tig , în final”.

Filozoful, politicianul italian Benedetto Croce (1866-1952) considera filozofia drept o tiin des vâr it .

Filozoful român Dumitru D. Ro ca (1895-1980): „Filozofia se sprijin pe tiin i pe experien a de via creând o imagine despre cum trebuie s fie omul”.

Pentru filozoful german Martin Heidegger (1889-1976) a filozofa însemn a- i pune prima întrebare: „De ce este de fapt fiin are i nu - nimic?” Filozofarea, spune tot el, este „o cunoa tere care nu numai c nu se supune m surii timpului, ci care, dimpotriv , a az ea timpul sub propria-i m sur ”.

Oamenii filozofeaz uneori incon tient i frânturile de filozofie se adaug la marea filozofie a vie ii, a în elegerii ei i alegerii celor mai bune c i de vie uire între oameni. Filozoful, poetul român Lucian

21

Blaga (1895-1961), preocupat de „con tiin a filosofic ” scrie: „Omul de tiin se mul ume te s stabileasc unele principii, reguli sau legi i s imagineze eventual unele metode de existen [...] Filosoful este prin inten ie autor al unei lumi care r mâne inta demersurilor sale […] Pentru omul de tiin , experien a în totalitatea ei devine un prilej de diviziune a muncii; el se situeaz într-un sector al experien ei [...] Filosoful capteaz experien a, ca s i alimenteze cu ea viziunea, ale c rei semnifica ii îmbr eaz totul existen ei”.

Filozoful, eseistul Constantin Noica (1909- 1987), în „Încercarea asupra filosofiei tradi ionale” crede c : „ Filosofia arat încotro trebuie orientat ra iunea”.

Faptul c i se atribuie deseori filozofiei numele de metafizic , este explicat de c tre filozoful i omul politic Petre P. Negulescu (1872-1951) în „Problema ontologic ”, metafizica însemnând: tiin a a ceea ce este dincolo de lumea fizic , de lumea ce se poate observa i experimenta, într-un cuvânt dincolo de lumea ce se poate percepe cu sim urile”.

Dar dac admitem c filozofia, în eleas ca metafizic , este tiin i c acesta-i obiectul ei, trebuie de îndat s identific m i metodele ei specifice, întrucât se tie c orice tiin se autorizeaz prin obiectul u de activitate i prin metodele sale de c utare i aflare a adev rului.

Iat îns , c de curând filosofii nu mai sunt de acord asupra c ilor prin care filosofia urmeaz a se realiza ca metafizic . Unii consider întregul studiu al fenomenelor ar c dea în sarcina tiin elor propriuzise, iar filozofiei - în cadrul a a numitei teorii a cunoa terii - i-ar reveni sarcina s dovedeasc incapacitatea min ii omene ti de a dep i limitele experien ei. Privit cu acest în eles, filozofia se transform într-un fel de psihologie superioar sau speculativ . Dup al ii, scopul filozofiei ar fi s studieze leg turile dintre tiin ele pozitive i s contribuie la întrunirea lor într-un sistem unitar. Într-o asemenea accep iune, filozofia ar deveni un fel de logic superioar sau, cu alte cuvinte, o metodologie general a tiin elor.

Filozofia duce inevitabil la religie, dar nu poate trece peste ea, religia completeaz în chip necesar drumul l sat deschis de filozofie.

Când încearc s treac peste religie, ra iunea cedeaz locul credin ei i filozofia religiei. Deci ele se completeaz într-un fel.

De curând Pre edintele Statelor Unite a vorbit despre necesitatea cunoa terii istoriei religiei, ca un act de cultur , întrucât cunoscândo - se subîn elege - , oamenii ar putea g si r spunsuri la multe întreb ri despre via , despre el - omul, i despre cum trebuie tr it via a, despre n zuin ele avute în trecut i lupta pentru o via mai bun , mai dreapt . „Cunoa terea biblic este important în societate”, a spus Pre edintele. Desigur, ea nu trebuie s lipseasc din cultura unui om. În zilele noastre, pe o mare parte a planetei, exist o tendin de a evita filozofia i religia, fiindc omul refuz s mai gândeasc profund, s înve e cum se tr ie te cu adev rat. Exist o instabilitate a lumii, o nelini te provocat de lipsa de încredere în conduc tori, în ei în i, în vremuri mai bune, dar i o lips de preocupare pentru a le avea. i atunci prefer s se izoleze, s r mân în mijlocul aparatelor noi inventate - rezultat al progresului tehnic (bune i ele dar nu s te captiveze în totalitate!), s i tr iasc doar ziua prezent , sau s se arunce în mocirla vie ii a celor f de gând i conduit moral . iatunci ne mir m de unde r sar atâ ia oameni corup i, de ce via a ne este dezordonat , fiin a dezechilibrat . Uit m de alc tuirea noastr din corp i suflet, c aceste p i sunt legate i f a le da aten ia cuvenit , echilibrul necesar, devenim schilozi. Or, pentru a putea iubi via a i a ti s o tr im frumos, va trebui s evit m schilodirea, s ajungem în adâncul fiin ei noastre pentru a ne bine cunoa te i a gândi asupra modului de ie ire la suprafa , între pu inii oameni morali i demni, care exist totu i, i care ne a teapt îns to i, dup lunga noastr boal .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul X, nr. 2(102)/2019

Daniel MARIAN

Vie\ile ]i via\a

Citind atent, optit, urmele parcurgerii existen iale i construind o hart a fiin ei, numai din repere demne de b gat în seam , unele chiar obligatorii, pân la urm tot are loc i timp întâlnirea cu tine, cel de la amplitudinea min ii, escaladând piscuri ale emo iei recunoa terii tale altfel decât te tiai în goana mare.

Pentru poet, acesta este un eveniment al a ez rii pân mai odinioar vacarmului, în forme cumin i de în eles, care odat i odat trebuiau s ajung sub semnul înf ptuirii. A crede c e ceva programatic, nu doar întâmpl tor, tocmai de aceea avem în fa a noastr „noduri” menite s rânduiasc în h ul i elor primite în virtutea destinului, aproape ini iatic.

Gabriel Hasma uchi i alege cuvintele din esen ialul vocabularului, spre deosebire de mul i al i poe i care bântuie periferiile acestuia. Se na te acea poezie clar , ce ocole te suflul paradigmelor, situându-se la inta percep iei, cu un aparent intuitiv, dar de fapt calculat demers. „În leg tur cu mine” se arat o structur gradat , posibil definitorie. Din 36 de ipostaze, m-am împiedecat în a 21-a, unde se configureaz ideatic o clepsidr a unei rememor ri de fin substan .

Sunt aici elementele care trebuie pentru raportare, pentru stabilitate i pentru o cugetare adânc la toiul firii celei dealtfel aflat în permanent transfigurare. „Scheletul de cal treze te în mine/ simplitatea unei zile/ acoperite de amintiri/ ce m urm resc din oglind .// Dintr-un ochi îmi curge nisip/ în cel lalt ochi,// picioarele mi se afund / pân când se ating/ de o stânc pe care o recunosc/ drept ad post sigur/ dup sensul invers al cre terii,/ dup un vultur/ ce zboar spre zorii unei zile noi.” (XI).

La num rul 27, e ziua cuvintelor, e numai despre ele, o ars poetica pastelat , învie uit în clipele îndoindu-se sub greutatea însemn ii lor pe portativul ca un portavion unde se petrec ateriz ri i decol ri atâtea câte nu pot fi num rate în timp real. Frumosul în sine nu întârzie s se iveasc , cu tot cu inerentele cazne. „Zbaterea unei foi

sub mâna/ ce- i caut cuvintele/ d sens nelini tii ce m cucere te/ o declara ie de r zboi.// Brutalitatea la care m supune/ întro prim faz / nu-mi las loc de ripost ,/ m arunc / în gura cruzimii înfipte/ în ira spin rii mele.// Folosesc acest dezavantaj/ ca pe o ans / de a descoperi cuvintele/ ce dau un sens pove tii ascunse/ din ochiul de ap / în fa a c ruia îngenunchem/ i bem din el/ tot albastrul cerului.” (XVII). „În leg tur cu tine” e altceva, se produce poemul de dragoste, evenimentul înaripat care era de a teptat cu toate globulele dorin ei.

Nefiind o dragoste de moment, de cotitur , ci un edificiu construit pe îndelete, cu caracteristici corespunz toare cerin elor nemuririi sale. Astfel, „Umerii î i tresar/ i din satinul alb te eliberezi./ Dorin a/ ne învinge nepriceperea/ i devenim o cascad / prin care curge n valnic ve nicia.// Nunta noastr e f sfâr it,/ mireas i mire/ ne reg sim în acelea i petale de flori/ din noaptea cea alb .// Din cuvintele noastre/ cre te un pod/ de pe care t iem lac tul.” (III). spune c poezia lui Gabriel Hasma uchi este una senin în timp ce con tient , de i, ceea ce mai rar!, nu apar explicite pericolele înnor rilor. i este de asemenea o poezie fluid , o poezie f obstacole, f întreb ri doar cu r spunsurile gata.

Zygmunt Waliszewski - Familia

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Isabela VASILIU-SCRABA

O @încercare soteriologic[: solu\ia metafizic[ naeionescian[ Printre „predicile vii” (cf. Nichifor Crainic) de la Biserica din Dr nescu, una dintre cele mai impresionante este cea sugerând dou planuri ontologice cotangente: Biserica din lume i acea „lume” pentru care (scrie Sf. Arsenie Boca) „nu s-a rugat Domnul Hristos” (cf. rntele Arsenie Boca în vol.: Biserica de la Dr ne ti, „Capela Sixtin ” a ortodoxiei române ti, Deva, 2005).

Ieromonahul Arsenie (care avea s treac pe 28 nov. 1989 la via a ve nic dup ce a str tut toate cele trei c i de intrare în lumea de dincolo, calea isihast , calea luptei si calea muceniciei) a formulat într-un text exact ceea ce sugerase prin pictarea unui c lug r r stignit de bun voie: suferin a este „crucea vie ii” ca o „linie a rostului vie ii noastre peste care coboar Dumnezeu, de-a curmezi ul, corecturi divine”. Adic suferin e de neînl turat, suportabile doar prin smerenie i dragoste (pp. 177-178).

Viziunea metafizic la care ajunsese Nae Ionescu în anul universitar 1936-1937 convergea spre aceea i imagine a smereniei (/umilin ei care s înfrâng orgoliul omului limitat la condi ia lui uman ) i a dragostei, a nevoii de a ne d rui total c tre o realitate care nu este din lumea aceasta. În volumul publicat în 2000 specificasem o particularitate a viziunii naeionesciene. Anume c ea îmbrac o dubl înare, prezentând dou solu ii metafizice legate de dou structuri spirituale din dou momente istorice în care se poate g si o con tiin metafizic . Pentru cele dou solu ii metafizice ne-am luat libertatea de a împrumuta numele lui Ahile i numele lui Ulise (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în unica i în dubla ei

Zygmunt Waliszewski - Natur moart

înf

are, Slobozia, 2000).

La Nae Ionescu îns i metafizica este o „încercare soteriologic ”, este drum al celor care nu au reu it s se mântuiasc prin sfin enie.

Metafizica nu poate fi imaginat în afara subiectului implicat în tr irea metafizic , a fiin ei umane ancorat în astfel de preocup ri. Dup ce profesorul luase în discu ie felul în care solu iile metafizice apar când sunt privite în ele însele, el se gânde te la fundamentarea unei metafizici a fiin ei care s înglobeze amintitele solu ii corespunz toare celor dou structuri diferite ale spiritului uman.

Fundamentarea propus vizeaz caracterul de subiect metafizic al fiin ei, f când, înainte de toate, cuvenita precizare c fiin a este o abstrac ie, este cel mai general mod al lui „ceva”, pentru c de fapt nu sunt decât fiin e (la plural). În timp ce existen a este obiect pentru fiin , „fiin a este obiect pentru Dumnezeu” (Nae Ionescu, Tratat de metafizic , Bucure ti, 1999, p. 244). Fiin a, prin excelen subiect, poate deveni a adar i obiect. Înainte de a vedea particularele condi ii în care din subiect, „fiin a” poate deveni „obiect”, se cuvine a ne opri pu in la semnifica ia pe care Nae Ionescu o atribuia conceptului de „existen ”. Astfel poate se vor l muri i ve nicele confuzii între fiin i existen . În principal îns , pentru a ar ta în ce fel, spre deosebire de fiin , existen a considerat „în sine”, nu poate deveni niciodat „obiect”.

Nae Ionescu trateaz despre „existen ” la cursul de Teoria cuno tin ei inut în anul universitar 1925-1926 unde prezint viziunea sa filosofic asupra cunoa terii, mai precis a drumului cunoa terii în înaintarea ei. În mod surprinz tor îns , „problema existen ei”, care este o problem metafizic , se g se te inserat i în cuprinsul unui curs de logic , inut în de Nae Ionescu doi ani mai târziu (1927-1928).

Având în fa edi ia post-decembrist a acestui curs de logic (în dictatura comunist fiind complet interzis editarea operei lui Nae Ionescu), înainte de toate trebuie s observ m cât de nepotrivite sunt titlurile i subtitlurile fiec rei prelegeri ad ugate de editorii Dora Mezdrea i Marin Diaconu. Dar i întregului curs, deoarece el nu este o „introducere în logic ”.

De altfel, nici cursul de metafizic din 1936-1937 nu este o „introducere în filosofie”, cum scria în revista „România Literar ” din 14 martie 2000 fostul stalinist Z. Ornea care, în domeniul filosof iei, pare r mas la nivelul celor înv ate în Facultatea (de marxism-leninism?) urmat în anii 1951-1955.

La prelegerea din 3 februarie 1928 editorii au propus titlul „judecata existen ial ”. O propunere cât se poate de col resc-neinspirat , rezultând din citirea primei fraze a prelegerii, unde Nae Ionescu spusese c urmeaz a vorbi despre „judeile existen iale”. Dac ar fi citit ceva mai atent întregul

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

curs (sau dac ar fi fost mai în tem cu filozofia!), ar fi observat c Nae Ionescu spune foarte pe scurt tot ce avea de spus despre aceast clas de judec i. Iar asta numai dup ce î i structureaz întreaga prelegere în jurul unei probleme inând de domeniul metafizic. (Nu-i vorb c i prelegerea imediat urm toare, asupra „judec ilor impersonale” are, în viziunea filosofic a lui Nae Ionescu, adânci semnifica ii ce dep esc cu mult cadrul logic în care este expus problematica unor asemenea judec i). Dar nici adev rata tem tratat în prelegerea din 3 febr. 1928 nu era greu de ghicit, fiindc Nae Ionescu o semnalase ca atare de la bun început, f când precizarea „semnifica ia conceptului de existen ” de i ine de ontologie, are un interes pentru logic , „ i anume interesul care se leag de clasificarea judec ilor”.

Dac ar fi voit (dup modelul oferit de fostul student al lui Nae Ionescu, D. C. Amz r) s împart i ei acesta prelegere, îngrijitorii coli i în comunism ar fi putut observa c Nae Ionescu (mai mult de trei p trimi din curs) trateaz despre „a exista” din punct de vedere ontologic. Abia spre sfâr itul prelegerii ajunge la „a exista” din punct de vedere „logic”. Faimosul metafizician face cu acest prilej departajarea principiului identit ii în matematic , în logic i în filosofie, pentru a afirma concluziv c în logic i în filosofie principiul identit ii este aproape acela i lucru cu judecata existen ial .

Din punct de vedere ontologic, Nae Ionescu observ c „existen a” se dovede te a fi ceva imposibil de stabilit. În primul rând pentru c , într-un concept nu este cuprins i nota existen ial . În al doilea rând, pentru c „existen a” nu este o „calitate” a vreunui obiect. Ea nu poate fi considerat nici pe post de „obiect” existent în fa a con tiin ei mele. Existen a este numai un „obiect logic”. Adic , din punct de vedere logic, ea poate forma obiectul unei judec i.

Existen a nu este un „obiect”, asemenea obiectelor care sunt în spa iu i în timp, pentru c exist pe lume nu doar „obiecte” în spa iu i timp, ci i st ri suflete ti, acte de voin , c rora, pentru a le presupune un suport material, localizat în spa iu i în timp, trebuie neap rat sase apeleze la o teorie adiacent . Ca s atribuim actelor de con tiin o anume pozi ie spa ial , trebuie presupus , prin mijlocirea unei „teorii”, leg tura dintre spirit i materie. Pe de alt parte, la actele de voin nu constat m decât ceva de domeniul „efectelor”, i nu de domeniul unei realit i, ca un fel de „resort” ce produce

Zygmunt Waliszewski - Nud

Anul X, nr. 2(102)/2019

respectivele efecte. Or, i halucina iile, care pot fi asimilate cu ceva de-a dreptul ne-existent, duc uneori la efecte cât se poate de reale.

Aceast observa ie îl va face pe Nae Ionescu s concluzioneze c din „existen a în efecte” nu se poate deduce „existen a real ”, i c defini ia „a exista înseamn a ac iona” nu poate fi valabil , gre ind tocmai atunci când identific „existen a” cu „ac iunea”.

La definirea existen ei prin ac iune se mai gândise Nae Ionescu i pe când preda cursul de „teoria cuno tin ei” în anul universitar 1925-1926. Atunci începuse prin a ilustra în ce mod a putut fi util presupozi ia dup care „a exista înseamn a ac iona”. Prin ea s-a descoperit existen a planetei Neptun, pornind de la „existen a ei în efecte”. Mai precis, de la perturba iile în mersul celorlalte planete pe care existen a (înc necunoscut ) a planetei Neptun le producea.

Ini iatorul colii tr iriste observase cu acel prilej c nu toate ac iunile care dau seama de ceva existent în mod real, ajung la cuno tin a noastr . Aceasta duce la înl turarea încerc rii de a forma un concept al existen ei definit prin ac iune, întrucât conceptul existen ei „scap oarecum min ii noastre” (Nae Ionescu, Teoria cuno tin ei, 19251926, curs litogr., p. 76).

La cursul s u de Teoria cuno tin ei Nae Ionescu mai remarcase felul acesta de definire este el însu i defectuos, pentru c existen a (cunoscut din efectele ei) devine condi ionat de cunoa tere. Ea este mutat din domeniul ei propriu în domeniul cunoa terii, de i, dac scoatem din ecua ie cunoa terea ajungem la tautologie: exist ceea ce este existent.

Filozoful propune urm toarea solu ie pentru a ie i din tautologie: activitatea de a gândi existen a face ca existen a s devin obiect de gândire. Ea r mâne îns ceea ce este, dac , pe lâng putin a de a deveni gândire, ea „poate s existe i când gândirea nu se exercit ”.

Este o solu ie „mixt ”, care combin dou feluri de a fi, cel logic (implicat de transpunerea în planul cunoa terii) i cel „real”. La aceea i solu ie ajunge Nae Ionescu i doi ani mai târziu, de i demonstra ia sa va urma o cu totul alt cale : „Idealistul” Berkeley sus inea c „nu exist nimic real în afar de percep ia noastr ”. Logicienii de azi, - spunea Nae Ionescu la cursul de logic din 1927-1928 -, întorc problema pe dos i afirm c „exist ceea ce este perceput”. Ei nu mai pleac de la „realitatea adev rat ”, ci de la „obiect”. Cu umorul s u defini ia i am spune c nu tot ce „este perceput”, ci tot ce este „pasibil de a fi perceput” exist . Numai , în acest caz, risc m s ne confrunt m cu „existen e” ce pot fi percepute în ele însele, s fie excluse „existen ele” ce pot fi percepute „în efectele lor”. A a ne întoarcem la dificultatea deja semnalat , conform reia de la „existen a în efecte” nu se poate deduce „existen a real ”. Ultima cale de ieire din impas, ocole te pur i simplu problema, pentru c , din punct de vedere ontologic, „existen a” este imposibil de stabilit.

Nae Ionescu semnaleaz i solu ia „mixt ”, în care se presupune c exist mai multe feluri de „a fi”, „a fi” din punct de vedere „logic” i „a fi” din punct de vedere „real”. Aceast cale ar implica o solu ie general logic i o ierarhizare ontologic în untrul solu iei logice. Din punct de vedere logic, „a exista” este „a putea fi gândit”.

Postul m, în lips de alt ie ire, c „existen a”, înceteaz de a fi „existen ”. Ea devine, din punct de vedere logic, un soi de „posibilitate”. Astfel, existen a va însemna

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Exist o tendin (decelabil în curentele de gândire din apusul Europei) de a transforma orice judecat într-o judecat predicativ .

Aceast transformare, remarc Nae Ionescu, „nu- i g se te fundarea în necesitatea metafizicii” (vezi Nae Ionescu, Metafizica. I. 19281929, Ed. Humanitas, 1991, p. 80). Pentru c noi putem s ne situ m nu numai în afara lumii, ci chiar „în untrul ei”.

Ca s ar m cum ra iunea este apropiat existen ei, putem l sa existen a a a cum este, încercând doar s o „descriem”. Este chiar ceea ce se întâmpl cu ajutorul judec ilor impersonale. Dup Nae Ionescu, asemenea judec i î i au importan a lor tocmai pentru c ele „constat existen a faptelor”. Planul realit ii nu poate fi mai bine conturat în diferen ierea lui de planul logic decât prin simple r sfrângeri de fapte în con tiin a reflexiv , cu ni te judec i de genul: Plou ! Ninge!

Logicienii care au încercat transpunerea unor asemenea judec i de constatare în judec i formate dintr-un subiect i un predicat, nau fost români, observ Nae Ionescu. i nu pentru c în alte limbi europene astfel de constat ri se exprim cu aportul unui pronume impersonal, ci pentru c unor astfel de logicieni le-a lipsit pozi ia metafizic în fa a existen ei caracteristic românilor. Lor le-a lipsit, spune Nae Ionescu, supunerea la real, eleatismul gândirii din spiritualitatea r ritului Europei.

Argumentul existen ei în alte limbi a unui pronume impersonal cade de îndat ce gândim mai îndeaproape la semnifica ia acestui pronume, la ce poate fi în spatele lui. Este o persoan ? Este o conjunctur de împrejur ri ce are drept urmare fenomenul ploii sau al tunetului? La un examen mai atent, e ecul transform rii judec ilor impersonale în judec i predicative apare de la sine. Pentru simplul motiv case schimb sensul judec ii. Nae Ionescu nu pierde ocazia de a destinde auditoriul cu urm toarea remarc : una este s spui „Tr zne te!”, i alta este s spui „Te tr zne te Dumnezeu!” (v. Nae Ionescu. LOGICA. 1927-1928, Ed. Eminescu, 1997, p. 109).

Dac stringen a unei necesit i metafizice nu exist , atunci ce face ca totu i s existe tendin a transform rii judec ilor impersonale în judec i cu un anume subiect?

Nae Ionescu vede aici un tip particular de gândire, asociat cu o anume structur sufleteasc . Este tipul de gândire c ruia nu-i este str in situarea în afara existen ei. Prin felul în care conduce analiza judec ilor impersonale Nae Ionescu î i manifest , o dat în plus, pozi ia metafizic de „supunere la real”.

Pentru filosof, realitatea devine astfel un termen corelativ existen ei: „existen a se refer la fiin area în planul real”, cum am spune noi azi, în coordonate spa io-temporale.

La cursul din 1936-1937 subliniase îns c „mai sunt si alte planuri de fiin are... Când transcendem existen a, g sim fiin a... Fiin a se prezint ca un alt râm” (p. 251).

O alt lume care are i o întemeiere metafizic , nu numai una teologic . În ea se trece prin dep irea timpului, nu prin suspendarea acestuia.

Nae Ionescu se distan eaz de viziunea kantian în care timpul (împreun cu spa iul) era form de intui ie „estetic ”, în sens de „senzorial ”. Pentru filozoful tr irist „timpul este semn al vie ii”.

Ceea ce se l mure te din gre eala protestan ilor care au avut preten ia s desfiin eze tradi ia spre a se întoarce la Sfânta Scriptur . „Numai c aceasta nu se mai poate. S mân a pus în p mânt, chiar dac încol te gre it, nu mai poate fi adus la originea ei” (Nae Ionescu, Tratat munte de metafizic , Bucure ti, 1999, p. 246).

„posibilitate de a deveni obiect logic”. „Existen a” va fi ceea ce poate fi gândit, ceea ce este „obiect” în fa a „con tiin ei logice”. i a a se ajunge de la „existen ”, la „obiect logic”, i de aici la principiul de baz al logicii care spune c „obiectul nu este altceva decât el”, iar de la „obiect” la „concept” ca „existen logic ”, i mai departe la „judecata existen ial ”, care nu se mai verific prin confruntarea cu realitatea, ci cu principiile logicii. Astfel e conturat -la cursul de logic din 1927-1928 -, problema existen ei, care, „în sine”, nu poate deveni niciodat obiect.

Cei care nu tiu s aprecieze adev ratele carate ale gândirii filozofice naeionesciene pot vedea prezentarea problemei existen ei la un universitar italian, scriitor la mare mod , citind fragmentul „Despre fiin ” în rev. „Paradigma” (nr. 10-11-12/1997, p.18). Textul tradus de tefania Mincu provine din cartea lui Umberto Eco intitulat Kant i ornitoringul (Milano, Bompiani, 1997). Avertiz m îns cititorul s nu se a tepte s în eleag prea multe din fragmentul publicat de revista const ean , deoarece problema „existen ei” pare -i fi r mas complet str in i lui Umberto Eco. Prin cele scrise în textul atât de preten ios intitulat, universitarul italian d impresia c s-a limitat doar la utilizarea unui dic ionar de filosofie sau a unei istorii a filosofiei. De aici a citat din bel ug ( i la-ntâmplare) nume precum Pascal, Gorgias, Aristotel, Parmenide, Pierce, Wolf, Heidegger, Leibniz, etc, într-o total anarhie ideatic , i, mai ales, s urm reasc altceva decât umplerea la repezeal a câtorva pagini, în care, la loc de cinste se afl „gargariseala i sperietura” (dup memorabila expresie a lui Alexandru Paleologu) de termeni grece ti, latine ti, fran uze ti, nem ti, engleze ti. Întorcându-ne la Nae Ionescu inem s înf m un aspect definitoriu pentru felul cum considera Nae Ionescu c trebuie s ne situ m în fa a existen ei. Fa de existen , fa de ceea ce avem înaintea noastr din realitate, pozi ia con tiin ei noastre trebuie s fie pasiv . Pentru c noi, spunea Nae Ionescu, în actul de a judeca nu facem altceva decât s r sfrângem în con tiin un fapt existent i apoi s -l exprim m. Totul este s ne ferim de confuzia - destul de frecvent -, dintre judecata îns i, „care este i r mâne pentru noi un fapt” i exprimarea judec ii (vezi Nae Ionescu, Logica. 1927-1928, în volumul îngrijit de Dora Mezdrea i Marin Diaconu i impropriu intitulat „Introducere în logic ”, Ed. Eminescu, 1997, p. 110).

Zygmunt Waliszewski - Peisaj de

25

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constantin MIU

Iubiri paralele î@n romanul Nunt[ @în cer Nunt în cer este un roman erotic, cu implica ii filosofice, având ca tem nu atât „imposibilitatea comunic rii în via a cuplului, cât nepotrivirea de destin în planul existen ei comune.” (Eugen Simion). În cartea sa, Mircea Eliade, spirit al amplitudinii (Editura Demiurg, 1995), referinduse la cele dou pove ti de dragoste, criticul Eugen Simion opina: „Faptul inedit sugerat în finalul nara iunii este c amândoi b rba ii iubiser , în momente diferite, aceea i femeie.” În roman, sunt unele coinciden e care ar putea s ne conduc spre o atare interpretare: 1. Fiecare partener - Andrei Mavrodin i Radu Hasna - este obsedat din primul moment de mâna palid a Ilenei, respectiv, a Lenei. Numai c una nu are inel (Ileana), cealalt (Lena) are unul cu piatr albastr .

2. Atât Ileana, cât i Lena î i avertizeaz iubi ii cu acelea i cuvinte, într-un moment hot râtor pentru evolu ia cuplului. „Gânde te-te bine ce faci, gânde te-te bine...” îi spune Ileana lui Andrei, când acesta declar c nu se mai poate ascunde, o dore te ca femeie.

Imediat ce Radu îi face cunoscut Lenei c ar vrea s fie so ia lui, aceasta îl someaz : „Gânde te-te bine ce faci.”

3. Cele dou femei au un suflet impene-

trabil, cu fluxuri i refluxuri. Nu de pu ine ori, Andrei se va plânge de t cerile Ilenei, iar Radu va fi iritat de apatia Lenei.

Ambele m rturisesc partenerilor c le-a fost team de o asemenea iubire devoratoare, având parc presentimentul e ecului.

Confesiunea Ilenei are la baz un paradox: „Dac-ai ti cât am fugit de tine, pân team întâlnit.” (s.n.).

Lena d acestei confesiuni (bazate pe acela i paradox) accente dramatice: „Am luptat destul [e vorba, desigur, de lupta dintre pasiune i ra iune - n.n.] (...) m-am ap rat, am fugit de tine... Mi-era fric (...) Mi-era team de tine, fugeam, i totu i nu voiam s te pierd.” (s.n.).

4. Mult vreme, cei doi b rba i sunt intriga i c nu tiu aproape nimic despre via a partenerelor dinainte de formarea cuplului. i una i cealalt declar tran ant: „...n-am nici un fel de trecut”. Doar Ileana î i dezluie, la un moment dat, taina sufletului: „...vreau s i spun c eu de-abia m-am vindecat de o mare, unic dragoste (...) mi-ar fi foarte greu s mai iubesc vreodat , dac nu de-a dreptul imposibil.” i totu i, ea se va angaja într-o iubire pân la uitarea de sine.

E locul s spunem aici c dac ar fi fost într-adev r vorba de aceea i femeie, dup experien a avut (marea, unica dragoste), Ileana i-ar fi r mas fidel . O femeie iube te cu adev rat sincer i total o singur dat în via . Total i sincer îl va iubi i Lena pe Radu...

5. Cele dou femei t inuiesc un am nunt din via a lor: au avut un frate vitreg. Am nuntul acesta nu are importan în desf urarea pove tilor de dragoste, dar autorul l-a strecurat - credem - spre a crea impresia c ar fi vorba de o singur femeie.

6. Pasul spre ruptura cuplului îl face femeia, fiecare l sând câte o misiv justificativ : Ileana pentru c Andrei nu voia s aib împreun un copil (b rbatului, de profesie scriitor, îi era imposibil s aduc pe acela i plan actul crea iei cu cel al tr irii prin iubire); Lena pentru c refuz a avea un copil cu Radu. Într-o întrevedere, de dup destr marea cuplului, Lena î i va nuan a refuzul: „N jduiam mereu c m car lucrul sta [de a avea împreun un copil - n.n.] nu-l vom face

la întâmplare.”

E locul s spunem c dorin a unui don Juan (cum este Radu Hasna , c ruia îi place via a monden („Se schimbase i ea [Lena n.n.], destul, dup nunt (...) nu putea deveni monden , nu-i pl cea s ias în fiecare sear , cum o sileam eu.”). pare pu in verosimil . Cu atât mai mult, motiva ia sa fa de avocat e ridicol : „Iar pentru mine, lucrul acesta e o datorie sacr .”

Mai plauzibil este justificarea lui Andrei, care la dorin a Ilenei de a avea un copil, îi explic acesteia: „Noi ne-am cunoscut numai în dragoste. Dragostea e raiul nostru, dragostea f fruct (...) Mai târziu, când vom vedea nu mai putem r mâne în cer, atunci...”

7. Dup plecarea partenerelor, atât Andrei, cât i Radu î i caut aleasa inimii. Singur tatea e de-a dreptul cutremur toare pentru fiecare b rbat: „Primele nop i au fost însp imânt toare, singur (...) Aproape c -mi era fric s vin acas noaptea, s v d patul nostru gol” - îi va spune Andrei lui Radu.

Acesta din urm va fi el chinuit de acela i demon: „N-am mai putut suporta singur tatea mea dezn jduit i, la începutul verii, m-am întors în Bucure ti.”

8. Cei doi nu numai c sunt marca i suflete te de sentimentul singur ii, dar se simt b trâni, moartea erosului însemnând alunecare spre îmb trânire: „M închipui câteodat b trân, singur, printre c ile mele, singur pe aceea i mas , a a cum, atâtea nop i de-a rândul m-a z rit Ileana.” (s.n.). Pentru Radu, singur tatea i dorul de Lena îi dau impresia îmb trânirii: „M-am trezit de data aceasta cu adev rat îmb trânit i dorul meu de Lena crescuse iar i...”

Având în vedere cele spuse pân aici, credem c cele dou pove ti de dragoste din romanul Nunt în cer sunt asem toare celei din romanul Adam i Eva al lui Rebreanu, unde autorul se folose te de metempsihoz , spre a relata idila dintre Toma Novac i angelica Ileana (dar i celelalte ase vie i anterioare ale protagonistului). În cazul romanului Nunt în cer, metempsihoza e grefat pe mitul androginului, spre a se comunica astfel ideea fundamental : b rbatul i femeia se caut necontenit, spre a reface cuplul primordial, a rui nunt a fost una în cer.

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Janet NIC{

Ionel Iacob-Bencei, un Don Quijote pe t[râmul epigramei contemporane Este u or s recuno ti c Ionel IacobBencei este greu de definit. Acest epigramist „TREI-ÎN-UNU” al lumii noastre epigramatice aminte te, prin structura numelui, de triada hegelian : tez , antitez , sintez . i, paradoxal, Ionel Iacob-Bencei înseamn trei nume care au devenit un NUME. Cunoscut. R sutor. De invidiat. Dac încerci s -l creionezi, pixul o ia razna, stiloul se face c nu are cerneal , pana face... pan . Dar domnia-sa nu este, niciodat , în pan de idei. Ceea ce uime te, de la început, este memoria de elefant.

Colaboratorilor, pe linie de art , pe care îi cunoa te de când lumea, le precizeaz , cu orice ocazie, numele, profesia, viciile, bolile.

Se precizeaz , ca într-un proces-verbal, ziua întâlnirii, starea vremii, tema dezbaterii, participan ii, num rul acestora. Scrierile în proz , rturisiri get-beget, sunt adev rate documente de epoc i de suflet. Extraordinara sa memorie pune vini oare i carne pe scheletul trecutului, peste care sufl cu duh, aducândul la via . Ferice de cei care au stat în preajma umoristului Ionel Iacob-Bencei, pentru c -i aminte te, înviindu-i, pomenindu-i, nemurindu-i! i, Doamne, de-ar fi numai atât! Ui-

me te, de asemenea, viteza de reac ie. Dar i har. Dar dumnezeiesc i har dumnezeiesc. În cartea de fa , sunt destule exemple care atest aceast „anomalie” frumoas , benefic i ingenios n sc toare de voie bun .

La Ionel Iacob-Bencei, artisticul este altoit pe un viguros trunchi ra ional. Foamea de ordine îi tr deaz clasicitatea. Nevoia de a defini este visceral . Epigrama trebuie definit . Epitaful trebuie definit. Definirea se face cu toat seriozitatea, cu profesionalism. „Ce este epigrama”, cu care debuteaz volumul, aminte te de „Cioara” lui George Topârceanu. A a cum poetul George Topârceanu încerca s epuizeze defini ia ciorii, în peste patruzeci de strofe, la fel, Ionel Iacob-Bencei se lupt , în dou zeci de strofe, s ghiceasc ceva-ceva din esen a epigramei. O reu it , bineîn eles, dar i un asumat e ec, pentru c epigrama este o infinitate de posibilit i. În concep ia umoristului, epigrama se sprijin , în esen , pe un nucleu dur, ocant: „tr snet coborât din cer”, „arm ”, „varg ”, „pic tude acid”, „bumerang me te ugit”, „lovitur f veste”, „epigrama este eapa”. La fel, epitaful este „cuvântarea de la groap ”, „pic tur de venin”, „vorbe tari, dar cu m sur ”, „ultima împuns tur ”.

Om calculat, Ionel Iacob-Bencei, nu poate purcede la drum dac nu precizeaz oportunitatea improviza iei în epigram .

Uneori, epigramele improvizate pot „da în bar ”, alteori, cele reu ite „rezolv ”, cu succes, unele treburi. Prezentarea celor aisprezece membri ai Cenaclului „Ridendo”, chiar dac este „prezentare umoristic ”, nu se poate face la întâmplare, „dup ureche”, l ure te, ci metodic, alfabetic, responsabil: Andronescu Nicolae, Buz rnescu tefan, Chira Petru, Chir baum Arcadie, Ciugudean Mircea, Conciatu Traian, Condan Monica, Cr ciun-Petri an Ioan, Dogaru Alexandra, rca Ioan, Ghirocean Aurel, Iacob-Bencei Ionel, Jivan Alexandru, Laz r Ioan, Milo Petru, Rogobete Caius. Fiecare coleg este „taxat” dup un specific: nume, profesie, preocupare, participare la edin e, hormoni, re-

zonan a numelui (Laz r], num rul bro urilor scrise.

Interesant este „Duelul în neant”, de fapt, un duel cu sine însu i, întrucât „atacatorul” (Mircea Ciugudean), a lovit i a fugit, ca un erou. În epat i r mas singur, duelgistul Ionel Iacob-Bencei se lupt în oglind , risipind, benefic, muni ia, din exces de zel. Asism, astfel, la un ingenios exerci iu de „culturism” umoristic. Antrenamentul virtual se dovede te a fi util, pentru c , Bencei Don Quijote începe un duel adev rat, palpabil, în carne i oase, cu maestrul de ceremonii, Dimitrie Jega. De data aceasta, nu mai sunt cartu e oarbe, ci gloan e adev rate care fac un duel „pertinent, inteligent i savuros”. Ironiile celor doi combatan i se lupt în s bii, iar s biile se rup, se lupt în pistoale, iar pistoalele se topesc, în final, se lupt corp la corp, f cându-se de basm. Culmea, ies învintori doi mari epigrami ti. Duelul este, de aproape i de departe, bun de pus „în ram ”!

Mare spadasin mare, I. I. Bencei s-a contrat, dup cum agr ie te volumul de fa , cu mul i „pira i” ai condeiului inteligent, care au atentat la „pudoarea” talentului s u epigramatic: Damian Ureche, Petru Chira i, în treac t, cu Al. Jivan, Teodor Uiuiu, Ion Micu, Ion Pop, Ionescu Ghindeni, George Petrone, Arthur Daba, Constantin P un, Virgil chiopescu, Dumitru Ivan-Teiu, Sorin Beiu, Valeriu Gr dinaru, Aurel Iancu, Laurian Ionic . i, stârpind „to i lupii, to i erpii de pe plai”, cum zicea Vasile Alecsanri, în „Dan, pitan de plai”, maestrul Bencei a plecat în lumea larg , mai precis, în România mare, s-o întroneze, pentru totdeauna, drept regin , pe Dulcineea Epigram . Astfel, în Ardeal, îl întâlne te pe castelanul Eugen Albu.

Acesta love te crunt: „Nu-mi amintesc exact momentul/ Dar cred c -n pântecele mamei/ M-aflam în clipa când talentul/ Ma pus în slujba epigramei!”. Don QuijoteBencei love te mortal: „Nu vreau s m întrec cu gluma/ Dar faptu-n sine se cunoa te:/ Ai scris, ‘nainte de-a te na te/ Ceva mai

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

Dorin\a!

Marie-Pauline î i contempl fa a i în special nasul cârn, semn tura personalit ii ei asertive.

Cum st confortabil în fa a oglinzii din boudoirul soacrei, are în fa pulverizatorul din cristal cu parfum pe care i l-a d ruit soacra chiar în acea diminea . În istoria familiei soacrei, parfumul acesta este d ruit în ziua nun ii de la soacr la nor .

Marie-Pauline, curioas din fire, observ parfumul.

Soacra lui Marie-Pauline, prudent , n-a deschis-o în ziua nun ii ei de pe vremuri, deoarece n-a avut niciodat încredere în noile rude.

Debordând de curiozitate, Marie-Pauline prive te cu l comie sticla din cristal acoperit c-o plas din argint cu noduri complicate. Ea n-a putut niciodat s reziste unui parfum. În definitiv, de ce s nu-ncerce. E ziua nun ii ei i-i rândul ei acum. Ceva vechi... ca -i poarte noroc... i-a pus rochia de nunt de culoarea smântânii - albul ar fi fost ipocrit, pentru c dânsa a fost partenera lui Umberto de zece ani. Câte zile... i câte nop i... Ce trandafir a fost la început.

Zygmunt Waliszewski - Vân toarea

bine ca acuma!” Trecându-l prin sabie i pe clujeanul B lan Barbu-Ioan, spadasinul nostru merge i merge, zi i noapte, i ajunge în dulcele târg al Ie ilor, unde-l întâlne te pe vestitul comandor Mihai Batog-Bujeni .

Dup o mic neîn elegere lingvistic , puseurile ironice se risipesc pe câmpia p cii. Dar, ca în poveste, îi apar în cale, mon trii-sacri Gheorghe Bâlici i Ion Diviza care tronau pe acele meleaguri, mai bine zis, pe „beci” i pe „butoaie”. Dup o „b ut ” patriotic , spiritele se materializeaz i î i dau mâna. Dac î i închipuie cineva c maestrul Bencei se bate aiurea, cu ochii închi i, se în eal amarnic.

Nu, maestrul Bencei se dueleaz cu confra ii, planificat, din nou, alfabetic, parc dup Anuarul epigrami tilor români. Asta, pentru a nui sc pa niciun adversar. Ultimul duel al capitolului „se face” cu maestrul George Zarafu.

Ionel Iacob-Bencei îi repro eaz acestuia c a publicat în „Antologia epigramei politice” un epitaf de-al s u, sub alt nume: „Reclam pe me teru’ Zarafu/ C îmi vânduse epitafu’;/ Dar i mai tare m-a durut/ Când am v zut cui m-ai vândut!” Dar George Zarafu restabile te adev rul: „Cu acel catren pier-dut,/ i spun eu ce s-a-ntâmplat:/ Nici m car nu l-am vândut,/ Pentru c i-a fost furat!”

Al aselea capitol, arje amicale, dueluri la zi, comentarii”, demonstreaz pl cerea autorului de a dialoga cu prietenii, în special, cu Alexandara Dogaru i tefan Buz rnescu, de-a lungul anilor, pecetluind, dac mai era nevoie, eticheta, celebr , de acum, de „rob al lui Dumnezeu i al epigramei”.

Scânteile inteligen ei r sar din te miri ce aspecte ale vie ii: „De mul ime s mai scape/ Nea Grigore, barcagiul,/ Trage de îl trec trei ape:/ Vinul, berea i rachiul!” (I. I. Bencei: „ÎN STA IUNEA «TREI APE»”. „Când cu plan aduse-n barc ,/ S le impresioneze,/ Trei dudui, n-avea habar c / Barca are trei… viteze!” ALDO: „LUAT DE VAL”. Aluzia la locul de ba tin ( profesorul tefan Buz rnescu este oltean), na te perle: „Prazul invocat în vers/ C -i tot ceap am aflat/ Când îl foloseam prea des,/ În Banat mi s-a strâmbat!” ( tefan Buz rnescu); „Prazul strâmb avea un scop/ E un fel de periscop/ Ca s vad în Banat/ Posturi… pentru ocupat!” (I. I. Bencei). În virtutea iner iei, în capitolele al aptelea i al optulea, autorul se lupt , imaginar, cu al u ALTER EGO, cro etând pe teme politice vechi i noi, încercând s scoat inflexiuni umoristice neb nuite. În concluzie, cu volumul „Epidramatice”, avem în fa a noastr un umorist complet, un mare epigramist, un împ timit al nuan elor ironice i autoironice rare, o explozie de inteligenartistic incitant i, în acela i timp, relaxani t duitoare, întru binele eternei Epigrame.

Anul X, nr. 2(102)/2019

Mai este înc cumva, pentru c , în timp, a devenit maestru la acoperirea ridurilor în machiaj rafinat. Partenerul ei, Umberto, este ca un arici i nu are bani. Ea n-a în eles niciodat de ce i-a trebuit atâta s-o cear de nevast ! „Dac vrei copii” - i-a spus-o direct - „trebuie s -mi pui un inel pe deget!” a a sosit ziua ei cea mare! Dup zece ani de excursii de lux în întreaga lume i toate toaletele couture de la case de mod pariziene! Toate pe banii ei!

Rochia din m tase de China are broda i papagali i lalele, pas rea i floarea ei preferat . Când era mic , î i aminte te nostalgic, cum alerga cu bra ele pline de lalele pe care le smulsese chiar atunci din straturile de flori circulare ale bunicului ei drag, care o urm rea asiduu prin toat gr dina, în timp ce-o ura cu citate biblice!

O s respire numai dup ceremonie... i cu certificatul în mân . Pentru c -i înc îngrijorat ...

Este normal pentru mirese... Nesiguran a - o angoaseaz ... Nu tii niciodat la nun i!

Nervii lui Umberto ar putea s cedeze... i cum î i va confrunta atunci familia ei cu preten ii multiple? În discotecile universit ii, i-a devenit dragostea vie ii. De i în timp, s-au obi nuit unul cu altul, încât au ajuns s se ignore acum. Pentru ea, el a devenit o pies de mobilier...

Atinge cristalul rece al pulverizatorului, prive te în jur i ascult cu aten ie... E singur în boudoir!

Oare cum miroase? Vintage... f -ndoial despre asta... Îi place s savureze momentul... Ia pulverizatorul cu degetele ei cu manichiura perfect , cu unghiile pictate în culori de curcubeu ... i... Apas u or...

Se simte ame it ... cople it ...

Apoi... întuneric ... ***** Nunta ii înghesuie coridorul de la Departamentul de URGEN E în salonul de terapie intensiv .

Marie-Pauline este literalmente între dou lumi ... în discu ie...

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Valeria TAMA}

Rev[rs[ri de dragoste @î n poezia Vasilic[i Grigora] Copil ria este ca o zi însorit în care ie i sub soarele dimine ii s alergi prin iarba plin de rou . De deasupra se revars cântecul ciocârliei, de-a dreapta i de-a stânga ploaie de ciripituri i sub toat aceast avalan de frumos, tu, copilul, care cu râsul t u d ruie ti bucurie nu doar casei tale, ci întregii lumi.

De aceea cu trecerea anilor ne întoarcem la ea, întâi prin copii, apoi prin nepo i. Clipele frumoase i fericite nu se uit , mai ales atunci când le po i tr i, fie de-acum doar cu nostalgie. „Pui de pas re m iastr ” (Ia i, PIM, 2018) este titlul c ii Vasilic i Grigora , scris pentru nepo ica dânsei, ca s -i aminteasc peste ani de bunica ei, de dragostea i de frumuse ea clipelor petrecute împreun . Nepo eii vin ca prim verile, luminându-ne pân i cuvintele, mereu spuse cu dragoste.

Bucuria acestui dar mult dorit i a teptat care este venirea pe lume a Evei o vom reg si în versurile: „Pe-o raz matinal a lui cuptor / Zvârlug mic ai venit în zbor. / Familia te-a primit în dar, / Ginga boboc de m rg ritar, / Pui de pas re m iastr , / Ce-ai intrat în via a noastr ”. Este bucuria sincer la sosirea acestui nou membru al familiei, venit s aduc bucurie pentru mul i ani de-acum încolo, când adunând „nectarul vie ii” va deveni pe zi ce trece un copil mai bun i mai iubitor. „Dis de diminea ”, autoarei nu-i r mâne decât s se bucure de tot ceea ce natura tie cu d rnicie s -i ofere, ca s -i fac din fiecare zi a vie ii o încântare i mai ales de cel mai frumos dar dat de însu i Dumnezeu, nepo eii: „Din a naturii catapeteasm / Înspir m sfânta mireasm , / sta-i un adev rat mister, / Ce-a mai putea, Doamne, i cer?”

O cas de bunici f cuib de rândunici nu poate s existe, de aceea aceast minune o red autoarea în poezia „Cip-cirip de rândunici”, unde via a acestor mici vie uitoare este descris în am nunt. Ochii curio i ai copilului observ cu uimire i curiozitate totul, în timp ce mintea adultului va merge mult mai departe: „ i-a a ne dau Bun Vestire / S mergem pe la m stire, / Cu bucurie-n suflet iar , / Pe-alei de cald privar , / Îmbr cat iar i în culoare / i mireasm -mb toare. / În triluri dragi de rele, / Cu flori s -ntâmpin m Mirele.” „ rg ri a” este mic minune, pe care fiecare dintre noi am prins-o în palm i i-am dat drumul dup ce ne-am minunat de frumuse ea ei. „Gâz , gâzuli , / Cu nume de rg ri , / Rochie ro ie cu buline, Nimeni nu-i ca tine.”

Dar g rg ri a mai tie o tain , pe care fetele încearc s o afle de la ea. Nu a existat o fat îndr gostit care s nu fi apelat la aceast stratagem , tragerea de limb a g rg ri ei spre a- i afla ursitul! „Fetele te îndr gesc, / În mân te ocrotesc / i f de preget / Te-

eaz pe-un deget, / S le spui deschis / De li s-o împlini un vis: / Privind încotro vei zbura, / S tie unde s-or m rita.”

Poezia „Cucul” îl are drept protagonist pe domnul cuc cel plimre , care toat prim vara i-o petrece cântând spre bucuria copiilor, care-l imit i necazul îndr gosti ilor pe care vara-i afl amoreza i ii las cu inima ars i singuri cuc: „Trâmbi ând numele s u, / Cu-cu, cu-cu! tot mereu, / Î i umfl gu a cu spor, / Casc pliscul bini or... // Coada i-o r sfir în grab , / Cântând silab cu silab , / C-un timbru grav rostite / Pentru inimi îndr gostite.” „Flori de prim var ” este o poezie dedicat primelor flori care vin s ne bucure dup frigul i vitregia iernii. Alb i pl pând, la început vine ghiocelul, ca o petal desprins din florile de ghea ale iernii, apoi vin toate celelalte flori viu colorate peste care vor da val fluturii. Deocamdat toate acestea sunt doar pe hârtie, dar curând le vom vedea aevea: „Ast zi, pe la chindie / M-apuc o h rnicie / S desenez fluturi i flori / În tot mai multe culori.” „Privighetoarea” e cânt rea a nop ii, o ascult m i ne minun m de trilul ei. Tare-am vrea s tim i noi cânta ca ea, dar ea este o artist care nu- i cedeaz repertoriul. Doar ne încânt gratuit cu recitalurile ei nocturne: „Prin gr dini, z voi, p duri / Faimoasele acorduri / Ale orchestrelor minunate / Cu soliste talentate, / Zvelte, blânde i modeste, / Fiin e bune din poveste, / Umplu mun ii, m rile / Cu toate cânt rile.”

Sensibil la frumos, autoarea ne va vorbi i despre frumuse ea florilor de tei, despre truda albinelor de a ne oferi o „Via dulce ca mierea”. Teiul nu este doar dulce mireasm , ci este i aduc tor de tate: „Adunat de harnice albine / Pent-ru al nostru bine, / Du man al bolilor toate, / Sporind a noastr s tate, / Ca via a noastr s ne fie / Dulce miere, bucurie.”

Micii i zglobii „Licurici” nu trec nici ei neobserva i: „Înc nu era lumin / Când am ie it în gr din ..., // Inima începe s -mi bat , / i-ndat m simt fermecat , / De-a licuricilor sclipire / i-a ochilor mei uimire.”

Ochii copilului îi remarc i vrea s -i prind în mânu ele sale. Micu ele pulberi de aur stârnesc curiozitatea. Este o lume atât de minunat pentru ochii unui copil încât ar vrea r mân în el, deoarece înc nu tie c lumina zorilor va sparge vraja. „Vr biu ele” sunt a a cum le tim st pânele gâlcevilor, unde-s dou fac larm cât nou , dar altfel m micu e i t tici responsabili, care- i cresc cu dragoste puii: „Pentru puii lor, vrabia i vr bioi / Construiesc un cuib în ritm vioi, / C ptu it cu puf sau pene moi, / A a precum e-n pat la voi. // Cu mare dragoste îi îngrijesc, / Cu glas suav le ciripesc, / Baie-n colb le preg tesc / i de du mani îi p zesc.”

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pentru pu in timp, autoarea schimb registrul cânt rilor în vers.

De la natura împrim rat , plin de culoare i parfum, cu încântare în suflet face un pas pios spre S rb toarea Învierii Domnului, care ne aduce în tinda bisericii: „Hristos a înviat” s rostim, / Pentru tot -I mul umim. // „Adev rat a-nviat” primim r spuns, / Iubirea-n noi ni s-a aprins, / An de an se-arat iar , / Tainic binecuvântare.”

O bucurie atât de mare încât nu se putea s nu fie amintit într-un poem. „Lumina de Pa te”, simbol al izvorului vie ii ne va lumina drumul tot anul, i în via i în poezie. „Minunea de cire ” este un poem al r bd rii. Florile de cire ne trezesc doar pofta i vom mai avea multe zile de a teptat pân când ne vom putea bucura i de fructe. Ne vom umple timpul pân atunci cu alte îndeletniciri, nu avem ce face. Pomul î i are regulile lui.

Cred c nu exist copil care s nu se fi jucat „De-a v-a i ascunselea”. Acesta este jocul copil riei pure care g se te un r spuns nea teptat de matur în versurile: „S m-ascund la mama-n poal . / Chiar de m-or descoperi / Mama m va ocroti.” Nimic nu te poate ocroti ca poala mamei. Un papuc, un porumbel, un crin înflorit sunt doar ascunzi uri temporare. Poala mamei e mereu acolo. i dragostea ei ocrotitoare, care este un zid peste care nu se poate trece.

Pentru „Pas rea”, care se face tot mai mic în zborul ei spre cer, copilul g se te un r spuns: i cred, c acolo sus / Îl viziteaz pe Iisus. / i ea este copilul Lui, / Minune a crea iei dintâi.”

Ce poate fi mai frumos decât s ai propriul t u „Cântec”. i Eva îl are! „Vino soare-n diminea , / Pe Eva de mi-o r sfa ! // Vino iar i la amiaz , / S-o alin i cu a ta raz ! // Pe la asfin it, vino iar , / Ca s-o preg te ti de sear ! // Noaptea, veni i voi stelu e, / Feti ei -i da i bine e! // Vino i tu mândr lun , / S -i faci din somn cunun ! // Cu stele, luceaf r i soare / Fie-i via a s rb toare!”

Ce i s-ar putea spune unui copil mai frumos de atât? Cuvintele sau strâns s -i fac cea mai frumoas declara ie de dragoste, i nu doar pentru o zi, ce pentru o via .

Toamna vine cu pleiada ei de culori i deodat în loc s privim coroanele bogate ale copacilor „ zboiul de esut al toamnei” se porne te i ne va a terne covorul ei moale i colorat la picioare, în timp ce mâinile ei harnice vor umple hambarele. „Gospodina anului” este desigur toamna care adun fructele din livezi, pune în hambare porumbul i strânge în fânare fânul, coace strugurii i-i transform în mustul rubiniu i umple rafturile c rii cu bun ta i, nu doar gustoase dar i s toase: „...Strugurii-s transforma i-n must, / Pe care-l beau pe ner suflate, / Fiind printre sucurile preferate. / În c mar se adun anume, / De nu le mai tii pe nume, / Gem, dulcea i peltea, / Ce cl tite, vom mânca! / Pe un raft, ni te borcane / Cu zacu ti i cu tocane, / Pline sunt de vitamine,

Zygmunt Waliszewski - Flori

Anul X, nr. 2(102)/2019

/ Bune pentru ori icine. // Toamna, gospodina vestit / De toat lumea-i îndr git .” „Pre ul fermecat” se va transforma dintr-un pre moale i colorat într-un pre viu în prim var : „Pre uri palide sau chiar uscate / Se-a eaz cumin i toate / S se odihneasc o vreme / Pe p mântul care geme / De-atâta ap i hran / Adunat peste iarn . / În prim var s renasc / Natura s -nverzeas / Pe noi to i, s ne sfin easc .”

Toamna va pleca o dat cu venirea primilor fulgi de nea care ademenesc copiii cu b taia în geam, vestindu-i c a venit vremea dansului fulgilor de nea i a bucuriilor pe care iarna le aduce: „Ast noapte, când dormeam / Mi-a b tut un fulg în geam, / Slab, stingher i ab tut / Abia de l-am auzit.” Întâlnirea dintre fulgii de nea i copii este întotdeauna una de scurt durat , ei topindu-se de la prima atingere, dar al i fulgi vor veni s -i in tov ie micului lor prieten.

Iarna nu ne aduce doar z pad , ci i pe mult iubitul Mo Cr ciun de la care fiecare dintre noi avem a tept ri: „Din nou e iarn -n ar , / Neaua plute te sprin ar , / Preg tind iar i albul drum / Ca s vin Mo Cr ciun. // Mo ul drag i generos, / Anun na terea lui Hristos, / Dorin e împline te mintena / Celor ce îi scriu r va .” „Scrisoare c tre Mo Cr ciun” este o întâlnire a copilului cu Mo ul, cel care tie s ne îndeplineasc toate dorin ele. Sau aproape toate, depinde cât suntem de cumin i!

Ei dar mo ul nu este numai darnic, ci este i în elept, a a c printre daruri strecoar pentru micul David i o „Pu culi ”, loc unde copilul va înv a s fie la început econom spre a- i putea mai apoi cump ra chiar el tot ce- i dore te. Dac va fi con tiincios, va putea astfel s aib chiar propria-i banc ! „B nu ii în dar primi i / Aici pot fi economisi i, / i pu in câte pu in / F munc , în chip divin, / Cutia goal i u oar / Se transform în comoar .”

Primele cuvinte stâlcite denumesc obiectele care îi înconjoar , rostite de cei mici spre hazul celor mari. Ele sunt primele noastre cuvinte i deci ne apar in. Ni le putem patenta: În „Ti olul” copilul ne poveste te c „Chiar de când m tiu / Un perete-n cas -i viu. / Vin i pleac mul i copii, / P ri, animale vii, // M-am urcat peun sc unel / Ca s -i mângâi pu intel...”, dar va afla mult mai târziu oamenii aceea care ne intr în cas s ne bucure stau mereu doar acolo în c su a lor, numit televizor! „Bicheta” i „Babeta”, dou denumiri pe care numai copilul le deslu te i vrând nevrând bunicii i p rin i sau fr iorii i surioarele, care vor trebui s vorbeasc o vreme i ei aceea i limb . „Am ie it azi cu „bicheta”, / i-acum, îmi vreau „babeta”. // - Unde e „babeta” mea? / Chiar acum, Eva o vrea! // i când colo, ce s vezi? / Vine Bobo cu-ochii verzi, / i cu lacrimi tot râdea, / Crezând c -i vorba de ea. / i-atunci se implic Sara / Ca s termin m gargara. / - Vine-ndat a ta „babet ”, / C lare pe o „bichet ”! / C „bicheta”-i BICICLETA, / Iar „babeta” e TABLETA.” Ei, numai cine a vorbit nu demult aceea i limb poate s deslueasc sensul cuvintelor hazlii care dau farmec i mireasm copil riei. „Papada” ne-a produs tuturor reac ii, sau de plâns c -i prea rece, sau de râs deoarece din ea putem face cei mai n stru nici oameni de pad , iar mai apoi în aua s niu elor ea devine cea mai rapid cale de transport: i-am pornit-o dintr-o dat / Prin „papada” înfiorat . / Dup câ iva pa i în grab ,/ Am c zut în neaua alb // Am crezut c este fri / Dar la limb , tare pi ! / Dau s m ridic cumva, / i m ine strâns în ea.” A a e z pada prietenoas , lipicioas , moale i juc . Ne obi nuim u or cu ea i o iubim atât de mult încât nu am mai vrea s plece. Doar grija p rin ilor fa de tatea noastr ne va convinge s intr m repede în cas . „Cucule i” (pufule ii) sunt prefera i de cei mici i de cei mari.

Este firesc s îi denumim dup cum ne place! Iar cei mari s înve e cuvinte noi dac doresc s convers m. „Ciobi ” (ciorbi a) nu este printre preferatele celor mici, mai ales

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

când nimic nu este mai bun decât o acadea sau o „ron itur ” nes toas dar la mod printre pitici. A a c trebuie dezvoltat o adev rat strategie s intre în meniu i mai apoi alta ca s intre în burtic . „Oaia” este numele bonei. Prescurtat i cifrat! Ioana îi spune toat lumea, copilul îi personalizeaz numele. A a va r mâne mereu numai a lui: „Oaia” în sus i „oaia”-n jos, / Mi se p rea c zic frumos, / C -i haios i nu caraghios, / Pentru mine, chiar ingenios.” „Poneiul, Coam roz” este dup cum vedem în arsenalul de juc rii. În vis ne poart peste m ri i ri, pe t râmul fabulos al pove tilor.

Ne trezim i îl reg sim printre juc rii, desigur ostenit dup o noapte în care împreun am b tut în lung i-n lat t râmul pove tilor. Ar mai da o tur la cererea st pânei, dar n zdr van devine numai în somn: i ce crede i c-am v zut? / Coam Roz, Poneiul scurt / M-a tepta chiar echipat / De-o plimbare prin palat. // Eu, prin esa Eva, neînfricat / Spun cu vorba-mi r spicat : / Dii, Ponei spre înalta zare, / vedem r ritul de soare! // To i ai casei s-au trezit, / Ne tiind ce am de gând, / Aplaud fata spontan , / Ca Poneiul, n zdr van .”

Timpul trece foarte repede. „Deja sunt mare” este poezia care ne spune acest lucru. Nu renun m la joac , dar altele ne sunt de-acum priorit ile. i cum o dat cu vârsta cre te i responsabilitatea , devine un copil silitor care î i face întâi temele i abia pe urm se bucur din plin de timpul de joac : ase ani eu împlinesc / De aceea v poftesc / S m crede i pe cuvânt / C am un mare avânt, / Ca colarii, s fac teme / F a m mai teme / De liniu e i bastona e, / Care-mi par ni te pozna e. // Drepte, strâmbe cum or fi / Eu din scris nu moi opri, Pân la urm , le vin de hac / C nu-i dup bunul lor plac.”

Cea a ne ascunde privirii totul, doar ne las când i când s distingem umbre, f cându-ne doar curio i. „Fantome prin cea ” este un poem care le las copiilor imagina ia s zburde, pân când realitatea vine în forma ei pur i clarific totul: „Într-o blând diminea / V d o fantom în cea , / Merge încolo i încoace / Sprinten i perspicace. // Îns , în ceea ce m prive te, / M resc pasul voinice te, / Pe urme-i calc cu îndr zneal / S nu mai umble cu-atâta fal . // ...Privirea-mi sparge deasa pâcl / i v d o fat care umbl , / Cu ghiozdanu-n spate, ca al meu, / Pe drumul întins, cu mult tupeu. // Ne-am distrat treng re te,/ În timp ce un coleg ne urm re te, / Crezând i el în fantome, fire te, / Dar într-un târziu se l mure te. / i prin cea a ca o simpl coal / Am ajuns, râzând, tustrei la coal .” „Cine cred c e ti” ne r spunde la multitudinea de întreb ri pe care cei dragi i le pun cu privire la minuna ii copii care le umplu vie ile. Compara iile nu î i g sesc limite, sentimentele sunt profunde i r spunsul e mereu acela i, ei sunt bucuria f care via a p rin ilor i bunicilor, fra ilor i celorlal i membri de familie i-ar pierde sensul i frumuse ea. Copiii sunt tot ceea ce via a î i poate oferi mai bun i mai frumos: „E ti a vântului blând adiere, / Ginga petal de mângâiere. // E ti marea cea mare i cerul înalt, / Dar i cel mai str lucit diamant. // E ti lumina astrelor cere ti / Sufletele noastrempodobe ti. // E ti iubirea ne-ntrerupt , / Din care întreaga familie se-nfrupt .”

Cartea aici de fa s-a n scut din dragostea unei bunici pentru nepo eii ei, astfel con tientizând de fapt minunile care umplu vie ile noastre ale tuturor i de care ne bucur m zi de zi! Copiii ne înva c via a este frumoas i cu fiecare zi descoperim prin ei alte fa ete ale diamantului, alte prilejuri de bucurii, de fericire i încântare. Cuvintele sunt ni te juc rii care sub mâna adul ilor se transform în cele mai frumoase pove ti, îndrituite s ne aminteasc c am fost odat cu to ii mititei, inventivi i n stru nici.

Vasilica Grigora a reu it s se întoarc la anii frumo i ai copil riei, se bucure de ei i s -i retr iasc al turi de nepo ei. S po i s fii copil fie m car i pentru o zi este o realizare, printr-o carte îns po i r mâi copil pentru eternitate. Prin scrierea acestei c i, doamnei Vasilica Grigora i-a reu it acest lucru!

31

SIMPOZION LITERAR 2019 Uniunea Scriitorilor - Filiala Ia i i Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia i, prin Catedra de Filosofie i tiin e Social-Politice, organizeaz , joi, 28 martie 2019, ora 15.00, cea de a XVII-a edi ie a Simpozionului Na ional „IOAN PETRU CULIANU” - omagiu poetului MIHAI URSACHI (1941-2004).

Simpozionul-concurs, care se adreseaz elevilor, studen ilor, tuturor iubitorilor de literatur , are urm toarele probe supuse juriz rii: 1). dramatizarea unei proze, la alegere, din volumul Arta fugii, de Ioan Petru Culianu; 2). recitarea unei poezii semnate de poetul Mihai Ursachi; 3). realizarea unui desen inspirat din crea ia liric a poetului Mihai Ursachi (pe carton, acuarel sau peni , dimensiunea A4).

Jurizarea vizeaz participarea la toate cele trei probe de concurs.

Cassian Maria Spiridon, Pre edintele Uniunii Scriitorilor - filiala Ia i Nicu Gavrilu , Prof. univ. dr. la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia i, Catedra de Filosofie i tiin e Social-Politice Livia Ciuperc , fondator i coordonator al Simpozionului-concurs Fi de participare Nume i prenume Localitatea Elevi ( coala, clasa, profesorul coordonator) Student (facultatea) Persoana matur (institu ia, profesia) Proba 1: Se nominalizeaz textul dramatizat, care va fi ata at, ulterior; Proba 2: Se precizeaz poezia care va fi recitat ; Proba 3: Se precizeaz textul literar care a inspirat desenul.

Num rul de telefon Data limit de expediere a fi ei de participare, completate, 22 martie 2019, pe adresa: liviaciuperca200@yahoo.com

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 2(102)/2019

Teodor Gherasim NISTOR (Anglia)

Pas rea Curcubeu

Doar un adev rat creion m iastru Ar fi putut afla reperul

Ea iese degrab din pe tera neagr , Iar ei îndeaproape-o urmeaz ; Un tremur feroce cuprinde p mântul i soarele, aerul, praful i vântul Pr pastia nu mai vegheaz .

Pentru-a a imagini a-ntocmi. zice c-a fost un zeu Hot rât a se dezl ui Ca Pas rea Curcubeu.

Argila cea ro ie cade în l turi, Gigan i bolovani se fac sit , Iar ei ochii cât ni te cepe holbeaz Când pe dinainte li se deseneaz O lume neînchipuit .

Eu însumi tresar când privirea îmi cade Pe toate acele culori, Pe-acea abunden , pe arbori, pe flori, Pe fauna care cuminte nu ade, De la p mânt pân la nori!

De nu au putut inventa o culoare Au inventat o combina ie.

Culori nu turbate, îns abundente; Culori incredibile, dar nu demente; Culori ca s fac senza ie.

Sunt toate culorile, îns nu sunt Culori f logic puse, Ci f constrângere. Sare spre mine Un tigru albastru cu verde. Îmi vine zbor c tre gânduri nespuse.

Când v d a a mult creativitate Ce s mai pot spune i eu?! bucur c oameni mai sunt, câteodat , Ce tiu bine i n-au uitat cum arat Ea, Pas rea Curcubeu. *** Ea iese dintre arbori pe o stânc , E soare auriu pe cer; Prive te-n zare spre apa adânc , Adânc ocean, adânc mister, Briza i valul s se-ntrep trund Cum înc nu s-a mai v zut, o îndemne spre aceast und , Spre un t râm necunoscut.

Alc tuiesc un curcubeu albastru Oceanul, orizontul, cerul,

*** Culorile uimesc, Dar nu sunt tot ce tie Omul inventiv i cu mintea zglobie Pentru uimirea noastr absolut , Pentru sim irea noastr nev zut .

Eu privesc Prin dreptunghiul de sticl , De plastic, De pânz , De hârtie.

Stau aici, la mijlocul timpului, Pe o ax perpendicular , i plâng de fericire, i tremur de uimire La vederea acestor minuni Ale imagina iei oamenilor Care-au reu it s i înl ture De pe cre tet Greaua nicoval A p rii alb-negru. dure Dreapta p dure, stânga p dure.

Arborii falnici cu ramuri dure Vor ca privirea mea s o fure Precum oceanele cele azure.

Dreapta p dure, stânga p dure. În sus p dure, în jos p dure.

Gânduri ciorchine - ca ni te mure.

Dau la o parte gânduri obscure, Caut în prip gânduri mai pure. În sus p dure, în jos p dure.

Fa p dure, spate p dure.

Gândul la tine tot îmi d ture.

Vrea s te prind , vrea s te fure, Bunul sim îns vrea s -l cenzure.

Fa p dure, spate p dure. Întâi p dure, apoi p dure.

Ca-n scoic perla, -n bezne obscure, Ad postit , din umbre sure, Arunci o gean s îmi flutúre. Întâi p dure, apoi p dure.

Spate p dure, fa p dure.

Perfec ionat - pagini i cure.

Gândul n prasnic cade în bure. mai a tepte? S mai îndure?

Spate p dure, fa p dure. În jos p dure, în sus p dure.

Te destrami toat , cazi în figure.

Ochiul n luc poate s jure a z rit umblând prin p dure. În jos p dure, în sus p dure.

Stânga p dure, dreapta p dure.

Precum oceanele cele azure Vor ca privirea mea s o fure Arborii falnici cu ramuri dure.

Stânga p dure, dreapta p dure.

Nota de plat Restaurantul e o figur vrei o ciorb , vrei o salat , Sau m lig sau o friptur , Când s sco i banii te cam ustúr Nota de plat .

Mergi în vacan s stai la soare?

Poate la umbr , c -i adecvat ?

Hotel, ma in , alte popoare...

Ochii pe conturi s te doboare Nota de plat .

Când n-ai un chior i crezi c-ai sc pat În buzunare aer i vat Tot se n zare vreun birocrat Care, cum vine, cum i-a taxat Nota de plat .

Iar din umbr un ochi prive te i nu te cru , nu, niciodat ; Spiritul mor ii te urm re te i de faci r u, r u te love te Nota de plat .

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Beatrice Silvia SORESCU

Ce-nseamn zborul...

-nal pe cerul neted i sufletul mi-e plin.

Albastre gânduri, iat , mi le ad p din stele. i vântul poart -n plete, miresme de pelin, Se unduiesc copacii sub z rile acele.

Ce-nseamn zborul lacom, se vede-n ast sear , Sub cre tete de rou , într-un altar senin, Mi se inund fiin a cu topuri de cerneal , Ce-au s -mplineasc visul în anii care vin. Înot adânc, s lbatic, pe cre tete de lun , i-mi rotunjesc cuvântul sub cerul lunecos, Într-un c al clipei, to i îngerii se-adun i torc, în falduri, firul, sub ire i frumos.

Zadarnic ochi de smoal m s geteaz -ntruna i vor, cu sânge rece, s rup zborul sfânt, Aceste aripi salt , nu obose te una, Sunt candele aprinse-ntre bolt i p mânt.

Rotund În rotundul de via îmi cern risipirea, mistui avid, între cer i p mânt, i caut, cu sete, ca arm , iubirea, aprind totdeauna i m scap r cuvânt, În rotundul din mine, m fr mânt foc sau ap , Sau p dure, sau ploaie, sau un bulg re nins, rotesc pe deasupra când luna s-adap , Sunt un fir plutitor pe un cer necuprins, înal , din rotund, spre o lini te nou , Sap în slovele mele i le-mpr tii în mers, uresc, din nimic, raza lunii cea nou , Scap r gândul cel nou i-l aprind doar în vers.

Ce frumoas ...

Ce frumoas e ti, m icu , Umbli prin mine descul , Tot cu fust înflorat , Cu c ma fin brodat , i cu mâinile muncite, Cu picioarele-obosite. În privirea ta de mare, sesc numai alinare, În fuiorul t u de gând, Num r stelele, la rând,

i în zâmbetul t u larg, rile adânc le sparg.

Mam , ce frumoas e ti, Parc mai mult înflore ti!

Curgi în mine bob de floare, Râu de rou i r coare, Raz galben de foc, Mam , mai r mâi un strop!

Metamorfoze

Cât e ti aici, înva , demn, din via , Din apele ce curg neîncetat, Din pas rea ce cânt -n diminea , Din r sucirea unui vis înalt, Cât e ti aici, fii un model în toate, Înva -i i pe cei care gre esc, Fii pagina complet dintr-o carte, Cu litere de-argint ce str lucesc.

Nu-i toamn ...

Ne macin timpul în g uri de smoal , Ne bântuie toamna cu fa a ei goal , Ne pierdem prin cea a oceanului dens, Ne macin timpul în grabnicu-i mers,

Nu-i toamn , ca a noastr , nic ierea, tut în cristale de argint, Cu vânt suav i dulce cum e mierea, Poieni aprinse care nu te mint,

Se macin carnea pe oase b trâne, De-a lungul, de-a latul, cascade în spume, Ne pierdem i ochii, i gurile rele, Ne macin timpul în negre himere,

Nu-i nic ieri arama ce luce te, i pomi ca ni te lumân ri de lut, Nici galbenul p durilor, pe creste, Dar mai ales mirosul de p mânt,

Ne zgârie noaptea cu unghii de smoal , Ne cheam p mântul cu fibra lui rar , i sângele curge prin g uri de fum, Ne macin timpu-n copite de scrum.

Nu-i nic ieri o toamn ca a noastr , Gravat-adânc în slovele de foc, Nici iarba crud , de sub bolt-albastr , Nici cerul gri, cu toate la un loc,

Cât e ti aici…

Nu-i toamn , ca a noastr , nic ierea, Demn o purt m, în noi, de când ne tim, O-mpreun m cu visul i t cere i-o bem, la mas -n cupele cu vin.

Cât e ti aici, înva ce-i iubirea, de te-o-n suflet, ca pe-un lucru sfânt, Alung ura, împac -te cu firea i bucuria va-nflori curând,

Hotar

Cât e ti aici, în lumea asta mare, Deschide aurore de senin, Fii drept i bun, fii aur i culoare, Fii r rit pe-un cer înalt i plin,

Între mine i mine, este-un cer f pat , Este-o mare aprins , sem nat cu sori, I-o fântân cu ap , mereu neumblat , Între mine i mine, sunt aprinse culori,

Cât e ti aici, ia- i inima i-o umple Cu-albastrul pur al apelor ce curg, Despic bolta, zvâcne te-o între tâmple, i bucuria o s i dea în pârg,

Port adâncile umbre, unduirea de raze i comori ce lucesc în p mântul ascuns, Acolo g sesc str lucirea din oaze, Între mine i mine, este mirul de uns,

Cât e ti aici, fii oaza de lumin , Cristal ce se înal -n infinit, În tine vei avea, atunci, gr din , Vei fi un plai de codri înverzit,

Între mine i mine, este-o bolt înalt i ape adânci, cu frun i de z pezi, Sunt mun ii înal i cu creste de piatr , i codri ple uvi, cu straiele verzi,

Cât e ti în lume, spal -te de rele, i fii curat ca-n ziua cea dintâi, Din timp f i loc acolo, între stele, Cerul întreg s i fie c tâi,

Sunt stele ce scurm , cu sete, izvoare, i zbor neatins de p ri zglobii, Între mine i mine sunt atâtea hotare...

Istorii i vremuri, p rin i i copii.

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 2(102)/2019

Mircea }TEF{NESCU

Celebrâdu-l pe Eminescu la Institutul Cultural Român Miercuri 17 ianuarie, în eleganta i primitoarea sal a Institutului Cultural Român, i cu un public numeros i select format din personalit i de elit în cultur i art , s-a desf urat sub aura peren a Poetului Na ional Mihai Eminescu i în contextul Zilei Culturii Na ionale, o întâlnire cu compozitorul Eugen Doga, de la Chi in u, i sus inerea unor alocu iuni atât despre artistul oaspete, cât i despre celebrarea Luceaf rului poeziei române ti. În rândul acestora am fost solicitat s vorbesc, i succint voi insera ideile mele spuse în fa a acelei admirabile asisten e, iar în finalul acestei cronici voi tran-scrie integral cele dou cronici muzicale semnate de Mihai Eminescu, în ziarul Timpul despre concertele lui Pablo de Sarasate la Bucure ti în 1882.

Revenind la programul serii, am avut pl cerea de a-l asculta pe Eugen Doga într-un interesant i memorabil expozeu al convingerilor sale despre art i despre muzic . Am vizionat apoi, timp de peste 40 de minute, fragmente de filme i emisiuni realizate de Televiziunea România Interna ional i Televiziunea Moldova din Canada, ale c ror subiecte au fost via a, crea ia i caracterul de mare spectaculozitate ale acestui muzician în via a de concert i în admira ia unui larg public de la Chi in u la Bucure ti, de la Moscova la Sankt Petersburg, precum i în Europa, în Statele Unite i Canada, în s li mari i în fa a a zeci i zeci de mii de ascult tori.

Eugen Doga este compozitorul de natura trecerii tehnicii muzicii de film, în care el s-a afirmat, în spa iul ideatic consacrat în sala de concert i în gr dinile în aer liber în stilul de light classical, în pandant cu ceea ce tim în Vest despre concertele lui Andre Rieux.

Exist un public aderent la acest tip de spectacol muzical, cu o larg respira ie i cu o colora ie i mi care scenic intens i plin de vivacitate. În acest în eles, Eugen Doga este un compozitor renumit pân acolo unde Vaticanul a definit unul dintre valsurile sale ca a patra partitur de valoare la nivel universal în secolul XX. Muzica lui Eugen Doga, de i în genere este o poveste frumoas spectacular i sincretic , nu este cu nimic mai pu in elocvent pentru a mi ca suflete i a înfiora inimi. Mai ales c tim despre spa ii geografice i timpuri recente care sunt înc rcate de emo ii, acolo în aerul aspru al istoriei dintre Prut i Nistru i în Est i nu numai. În cuvântul pe l-am rostit, am spus mai întâi despre complexitatea psihologic a artei compozi ionale la Eugen Doga i despre capacitatea acestuia de a se fi definit ca un autentic eminescolog, prin realizarea baletului Luceaf rul, care a avut premiera la Teatrul Bal oi de la Moscova, i printr-o serie de alte crea ii, de mai mari sau mai mici dimensiuni, pe versuri de Mihai Eminescu.

Aici am revenit la Mihai Eminescu i am explicat asisten ei conceptul de Poet na ional care i-a fost atribuit post mortem, prin lege.

Eminescu a creeat forma modern , contemporan , performant a limbii române pe care - prin generalizare - o vorbim ast zi. În timp, Titu Maiorescu scria tot în acest sens despre meritul Poetului. Mul i poe i, unii de mare celebritate în timpul lor, au pierit odat cu timpurile lor. Eminescu, îns , a mers i merge cu durata în atemporal a României, i poemele sale au resorturile intime de a se regenera permanent i de la sine. i acest efect se produce pentru fiecare genera ie a na iunii care îi descoper tezaurele de gândire, sentiment i adev r, f a se ivi vreo edulcorare a acestora.

Despre Eminescu i muzic , am evocat ce a spus Tudor Arghezi,

în 1957, când a fost invitat s se întâlneasc cu elevii i profesorii de la Liceul de muzic nr.1, azi Colegiul na ional de muzic Dinu Lipatti din Bucure ti.

Din ce ne-a vorbit atunci Tudor Arghezi nu mai re in multe, dar în memorie mi-a r mas afirma ia lui c din poezia lui Eminescu peste 40 de titluri au fost puse de muzican i pe note, în valsuri i roman e, care se cânt i se tot cânt pe tot cuprinsul rii la petreceri i la nun i, în restaurante i de fanfare.

Am comunicat atunci în fa a asisten ei de la Institutul Cultural Român informa ia c Eminescu a scris i cronic muzical , moment în care s-a produs o surprindere.

Le-am spus s urm reasc în Revista Actualitatea Muzical , num rul în care voi publica cele dou cronici eminesciene, la concertele de la Bucure ti ale celebrului violonist i compozitor spaniol Pablo de Sarasate.

E greu de descris impresia adânc pe care o face acest artist. Acoperit de aplauzele zgomotoase ale unui public fermecat de admirabila cur ie i puterea sunetelor vioarei sale, Sarsate privea cu ochii lui mari i de-o lini tit energie, netr dând prin nici o mi care a fe ei acea sim ire adânc care inspir i dicteaz o atât de m iastr execu iune.

Din nefericire, numele marelui violonist fiind mai pu in cunoscut în p ile noastre semiorientale, sala teatrului nu era îndestul de plin .

Ace ti arti ti executori iau arta lor cu sine i cine nu se folose te de pu inele ocazii ce i se ofer pentru a-i auzi a pierdut pentru totdeauna o pl cere artistic f seam n, senza iuni muzicale pe care numai artistul acesta i nu altul le poate produce. A auzi de la un altul oricât de celebru aceea i pies muzical chiar nu echivaleaz pierderea de-a nu fi ascultat pe acesta, care î i are felul lui de a executa, puterea i geniul lui individual, cum nu se afl în altul. Sper m c tiindu-se odat cum c abia mai exist un alt violonist în lume de talentul lui Sarasate, publicul se va gr bi a da semne mai vii de respectul ce-l are pentru arta adev rat i se va gr bi a asista în num r cât mai mare la concertele sale. În urma st ruitoarelor insisten e a unui public fermecat de sunetele vioarei sale, don Pedro de Sarasate va mai da înc un concert, al doilea i ultimul.

Numai unul? întreb m cu mâhnire.

Ace ti arti ti executori duc cu sine tot farmecul cu care natura ia înzestrat într-un moment de extraordinar liberalitate. Deodat cu ducerea lor, ei ne iau ce ne-au dat, l sându-ne numai p rerea de r u nu-i mai putem asculta. Ei sunt despo ii în republica artelor! De pe chipurile marmorelor antice putem avea copii în ipsos! de pe tablourile lui Rafael fotografii i gravuri, operele mai trilor compozitori le putem avea i ne putem împrieteni cu ei mai bine decât cu cunoscu ii i cu rudele, dar ace ti arti ti al c ror geniu consist în priceperea adânc i în execu iunea m iastr a crea iunilor muzicale, ace tia ridic înainte-ne o lume proprie numai lor i, dup ce ne-au îngânat un ceas în acea lume, ei o duc cu sine.

Cronicile muzicale scrise de Mihai Eminescu la concertele de la Bucure ti ale celebrului Pablo de Sarasate au ap rut în ziarul Timpul, VII, nr. 38, 19 februarie 1882, p.3.

Scriind despre Beethoven, Eminescu îl definea „Adânc ca marea, puternic ca furtuna”.

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Marin IFRIM

Cineva plânge cât ploaia Când vreau s citesc aproape totul, las c ile i biblioteca în urm i intru în Cimitirul Dumbrava. i citesc cruci. Parc a fi pe alt Planet . Ce lume. Simt fostele vie i cum îmi trec prin vene. Citesc s m crucesc. Îmi vine s respect rostul Mor ii. E i ea cineva Mai important decât to i boga ii planetei. E patroan a lini tii Selenare. Citesc avoca i, doctori, mini tri, croitorese de lux Citesc profesii i versuri pe cruce. Uneori cimitirul e plin de melci i plou . i se aude un fel de Mozart printre c rile înguste.

Cineva plânge cât ploaia. Plâng i eu dintr-o solidaritate Pe care n-o prea port cu mine. i citesc cruci. Uneori aprind Lumân ri. Pe ici i pe colo. La cei care sunt rud de p mânt cu mine. i citesc f s îndoi vreun fir de iarb , vreun semn de cruce Cu carte. Deja sunt în viitor. tiu c voi fi citit m car pe cruce.

Semnul crucii. Singurul alfabet mai mult decât Universul. Citesc.

E îngerul meu. I-au picat toate penele. Î i pierde inventarul

Ce- i e i cu sfin ii tia anonimi. E s rb toare. Sunt s rb tori.

Fiecare furnic în cozonacul ei. Eu m gândesc la tat l meu f fiu trist. M gândesc la el ca la o s rb toare. Cred c tie. M simt Mângâiat pe frunte de un liliac cu flori albe. E mâna lui, direct Din cimitir. Acolo nu mai e orb. De acolo vede cerul mai clar decât Lucian Blaga. i e tat l meu. i sunt mândru de el. Prive te precum Saul. i-mi cre te inima, în numele celor apte ani de acas i-n numele celor apte ani de orbire lumeasc . F vedere, Mi-a pip it pe frunte copilul Valeriu. I-a pl cut cum amprentele Sale, vârful buricelor, îi continuau neamul. Se uita în gol cu Mâinile pline. De s rb tori. Ce- i e i cu sfin ii tia anonimi. i l crima precum o icoan . Plângea din întuneric. A lumânare!...

M-am n scut cu o maimu pe um rul stâng i cu un înger pe um rul drept.

Curat echilibru. S ai sub urechi asemenea (str )viet i nu e dat oricui. Am avut Ursitori. Toate îmbr cate în culori pe care pictorii le tot irit de câteva milenii, s poat reda albastrul de înger, verdele de maimu , diferen a dintre Cer i copac. Înc se picteaz în pe teri, înc maimu ele m nânc banane crude.

Phanta rhei, sau cum îmi spune c rturarul Georgic Manole: fiesta lente. Ca atare Nici eu, nici maimu a nu am ajuns prea departe. Sunt în timpul mersului.

Tot înainte cu pa ii, tot înapoi cu gândurile. Sunt un fel de povar pentru Mine însumi. Maimu a de pe um rul stâng îmi apare din ce în ce mai rar sub ul palmei, când vreau s o pip i, ca i cum ar fi vreo pisic mitologic .

E doar o maimu care nu vrea s m mai considere (str )nepot. Dumnezeu tie.

O v d tot mai rar, prin gr dini zoologice, la târguri cu animale exotice, în Emisiuni TV. De exterminare subtil . tiu c maimu a de pe um rul meu Se stinge i n-o s mai fiu o planet . Dincoace, pe um rul meu drept, îngerul Are de gând s -mi pun vat -n urechi i s caute alte oapte pentru alte Figuri de stil retro. E îngerul meu. I-au picat toate penele. Î i pierde inventarul. i nici m car nu va fi avansat dup câte a tras din cauza unui om cu ursitori.

Cu porunci clare. i-a f cut datoria. Cu pu in noroc, putea s devin ”Îngerul marin”, Un fel de albatros la fel de frumos precum cioara româneasc de pe ar turile Patriei sau de pe trecerile de pietoni din centrul ora ului.

Cer i copac, r cini de Vârfuri i vârfuri de abis. Între un înger i o maimu , pe um rul meu, Cel care- i înmoaie cioara în cerneal ro ie când scrie despre el însu i...

Eminescu Timpului

Eminescu e i mâine, e ca ora exact . Ce ar mu amalizat ...

Am a teptat de la via lucruri neîntâmplate. Bucuriile i fericirea Au venit mai mereu cu întârzieri din motive naturale, ba a fost viscol în Sufletul meu, ba îngerul nu a putut ateriza din cauza ce ei, ba cerul a Intrat brusc în carantin , cu soare, cu tot. Toate au venit ca i cum ar fi Fost aduse. Inclusiv de mine. R spund pentru tot. Chiar i pentru c Uneori sufletul meu s-a aruncat pe plaj , ca un delfin sinuciga , ratând Înoturi printre stelele de sub pielea oceanelor. Am a teptat de la via i întâmpl ri rele, chemate de mine, trimise de al ii etc. Azi nu mai tept decât s mai vin m car o singur dat ziua de ieri, doar ca s O pun lâng cea de azi i chiar lâng cea de mâine. Doar de dorul timpului, De amorul Eternit ii, nu se tie niciodat ce-o fi dincolo de urm toarea secund .

Au trecut în calendarele lor ziua de ieri înainte de ziua de mâine. Ei, st pânii Ceasurilor cu cuc. Ies pe micul ecran i anun numai cre teri, de parc s-ar Sc rpina în izmene. Au i must i. Au tot ce trebuie s aib cineva care imit Concet enii. Au i limba locului, înc din gimnazii, când deja înv au Cum trebuie s moar capra vecinilor de pe alte planete. Politicienii spa iului Dintre ei i ceilal i. Ai impresia c au apte guri i patrusprezece luntrii pline Cu 28 de fese ideologice. Ce ar mu amalizat . Ca la felinarele ro ii.

Au trecut în calendar zilele lor. Au luat i timpul din cimitire, cu coroane Cu tot. i nu e nicio jale nic ieri, toat lumea electoral danseaz C lu arii.

Se trop ie peste p mântul rii. Cu cizme financiare. Cu voie de la cizmari.

Se schimb nume de str zi. Totul curge prin balele lor, inclusiv istoria.

Cine sunt ei, vor spune cei care acum nu pot cuvânta nici m car în gând. Vine Vremea ipatului pe litere de vat . Vremea adev rului. Suntem mai dincolo Decât înapoi i înainte. Statici. Cimitiro i. Nu avem voie s cre tem dincolo De p r i de unghii. O ar ratat secol dup secol. Din motive de pridvor f Vedere spre limpedea jungl din jur. O ar în care numai turcii, ru ii, nem ii, Austro-maghiaro-pitecii au f cut rele. Noi nu. Noi avem istorie. Unde o fi Banca istoriei noastre?

Academiile de azi sunt ni te a ez minte pentru viitorii traci scu i dinspre Tisa. i dinspre Roma indian . Versuri. Nimic altceva. Sil i Nimic mai mult. Nu se mai v d suflete. Doar izmenele acestora. România e a lor.

Nu i a lui Eminescu. i nici a voastr . Au trecut în calendare ziua de ieri Azi e ziua lui Eminescu. I s-a pus în spate o zi Na ional a Culturii, o cocoa .

O ar cu refuzul în sânge. Vorba lui Sorescu: ”Eminescu nu a existat...”

Eminescu e i mâine, e ca ora exact . Se trop ie peste p mântul rii. Cu cizme Literare...

Ce- i e i cu sfin ii

tia anonimi

Excesul de Cer Excesul de Cer. Eu nu sunt Iuri Gagarin. Nici Laica. Zbor a a de jos Încât am impresia c merg cu metroul prin ceruri pline cu Semne de circula ie, fiecare interzicând câte ceva, chiar i Zborul manual, pe jos, cu rotula entorsat . Nu e deloc bine s Vrei s fii înger, s zbori, s faci precum maimu a, când, cu o Biat cirea în mân face aluzii la Darwin. Totul se vede de Dedesubt, indiferent în ce stratosfere i-ai t inui borhotul, Totul e la vedere, e ca i cum totul a mai fost. Ce tr iesc eu, Nu cumva ni te secunde în care a mai locuit cineva înainte? Îmi cer scuze, stau în picioare. Vreau s spun c nu pot s mor Decât drept, la rândul meu, când o s v d cum îngerii dau de Mâncare maimu elor, a a, ca o simpl lec ie de molecule.

Mi-a ajuns patria cât corpul. Sunt h mesit de spa iu. Ca i cum N-a mai avea loc în locul de veci. Nici m car în picioare...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

36

Florentin SMARANDACHE (SUA)

PE WEMBLEY, ÎN B NIE! - ut în gol i mingea iese afar !

La meci se bag goluri în noi.

Fotbali tii gândesc cu bocancii.

i dama este con tient de incon tien a sa ca de continua discontinuitate a gândirii.

De i este o femeie u oar , prezint greutate - peste 100 kg, dar prin excelen este m-i-z-e-r-a-b-i-l- !

A avut i noroc de ghinion.

Este clar c a fost un lucru neclar la mijloc!

- Nu este a a c a a este?

Hai-de Uuuuuuu!

S-a accidentat Cri an: cu piciorul drept calc stâng.

Dinu îl faulteaz pe Balaci la cap (din tribun se arunc pe teren cu fluier turi - i alte sunete!).

Hai-de Uuuuuuu!

Este dat de gol un penalty...

-C taru uuut... i... balonul se rostogole te timid.

Spectatorii împing mingea în plas cu ochii (s-a marcat un gol plin).

Hai-de Uuuuuuu!

Aplauzele se sparg în cioburi sub iri: galeria agit inimile suporterilor peluza url balaur: „Hai-de, hai-de!”.

LA UN PROCES DE CON TIIN - Ei bine, afla i c nu e bine!

S-a considerat drept/ un nedrept ra ionament,

CURS DE LIMBA GERMAN Profesorul de român vorbe te în german . studen ii îl ascult în turc ! (el are o dic ie în contradic ie cu ceilal i) Ochii lui alba tri sunt negri de jale.

Este foarte de tept, a studiat mult, a în prostie!

Propozi iile f punct le-a pus la punct.

Studenta cea timid i-a luat min ile i i le-a a ternut pe hârtie.

Profesorul este pre edinte la A.L.R. (Organiza ia de Inventat Himere!)

AIUREA-N TRAMVAI Un elev din clasa a II-a c tore te într-un vagon de clasa întâi.

Persoane de sex opus circul în tramvaie în sens invers.

Patru vaci merg într-un camion cu ase cai putere.

Sârbi i bulgari particip la lupte grecoromane. ranii vând în pia ro ii verzi În doi ani la I. U. G. am pierdut cinci ani de via .

- Orbilor, deschide i ochii!, am strigat.

(Dar cu ochii deschi i, ace tia închid ochii la cele ce v d.)

Anul X, nr. 2(102)/2019

C[r\i primite la redac\ie

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Ion POPESCU-BR{DICENI

„R[sf[\atul”, roman de Victoria Stolojanu-Munteanu 1. Personajul i societatea Cetitu-l-am pe secven e. i apoi lecturatul-am întreg.

Se deta eaz prin subiectivitatea accentuat fenomenologic.

Vocea feminin se vede suspendat bergsonian, l sând big-bangul s se exprime dinspre mentalitatea unui mascul identic cu sine i non-identic cu el însu i.

Originalitatea romanului rezid în controlarea informa iei despre societate, despre bazinul acesta psihologic i mitologic-arhetipal. La tot pasul cititorul are ansa s i confrunte propriile idiosincrazii i ideologii cu ale unor persoane documfictive al c ror destin Victoria Stolojanu-Munteanu îl gliseaz între doric i ionic, cu evad ri din revalidarea axiologic a lumii într-un univers ba utopic ba distopic (antiutopic), adic de fapt corintic.

Discutam cu autoarea despre modul de a scrie despre b rba i la persoana I. R spunsul a fost: „M gândesc la un b rbat i elimin responsabilitatea i ra iunea... Eu tocmai de aici pornesc: Aurel e responsabil i ra ional... i pentru c aceast carte este despre pove ti, juc rii i jocuri... înseamn , în limbajul

jocului, c acest „ultim scap turma”. Scrisul la persoana I implic cititorul în monologul lui Aurel, dup tipicul naratorului.”

Procedeul-cheie al romanului este dedublarea Yang-ului de c tre Yin dar procedeul se serve te i de celebra teorie a lui Jung în virtutea c reia orice fiin uman are o persoan i o persona. În cazul de fa persoana este autoarea iar persona este personajul ca atare. Astfel ne amintim de Ciclul Halipilor, Fecioarele despletite, Concert din muzic de Bach, Drumul ascuns i cini ale Hortensiei Papadag-Bengescu. Cele trei nivele ale psihicului, con tientul, incon tientul personal i cel colectiv ca depozitarul arhetipurilor (Persona, Anima, Animus, Umbra i Sinele) sunt prezente.

Subcon tientul, depozitarul situa iilor ancestrale, responsabil de reproducerea unor idei mitice, o îndeamn s realizeze o mitologie proprie. Autoarea dezbrac pove tile de dimensiunea temporal-istoric i le aduce în actualitatea nara iunii. Alegorii i simboluri realizate prin personaje de poveste alc tuiesc monologul lui Aurel. Acestea pentru personajul principal. Monologul lui Aurel este asem tor i diferit de cel al lui Faust. Personajul ei ca i al lui Goethe nu este prezentat muncind, dar în loc s se plânc nu i s-a dezv luit nici un secret, c nare bunuri, nici argint i cinste, nici slav pe mânt, lupt , pierde, dar nu este din aceia care î i poart cu greu crucea în spinare. El pare c are totul în palm . i asta pentru c , mergând pe firul epic al romanului, nu a gre it fundamental în nicio etap a vie ii lui: copil a înv at, i-a ascultat p rin ii i bunicii, str bunica i astfel este ajutat de ace tia, adolescent i-a ales bine meseria pe care o iube te, tân r s-a c torit cu o fat cuminte cu care cre te copii buni c rora le acord aten ie prin d ruirea de sine total etc.

Tot pentru personajul principal se observ ca modalitate de realizare artistic schimbarea identit ii reale cu cea aparent .

Schimbarea identit ii lui de om cu carte cu cea aparent de „omul invizibil” „Cenu reasa”, „Harap Alb” pe care îl foloseau prie-

tenii i la serviciu prin puterea lui i acas prin faptul c î i dr luia cu tiin avutul.

Cu Oamenii negri sau datorit lor, Aurel face toria ini iatic .

Schimbarea identit ii reale cu cea aparent e i în abordarea personajelor secundare. În roman, Lupii sau oamenii negri cao identitate nou : artist, profesoar , prieteni. M tile acestor protei: artist, profesoar , prieteni, cad în fa a lui Aurel, condamnându-l la nemurire.

Proza se subiectiveaz dobândind accente autobiografice. În acest fel subiectiv i obiectiv transprezen a figurii autoretorice reprezint o etap de tranzi ie istoric în con inutul romanului.

2. Proba fundamental Memoria afectiv i selectiv sunt calit i ale personajului Aurel. În 2016 în „Lumirea infraromanesc ” a romanului „Puma nu mai mârâie”, scriam: „Rog a se considera scurta mea prefa doar o introducere la un con inut spontan dar i meditat cu o t rie cinic , critic pân la demascare a unor defecte de na ie aflat la r scruce pe care în van Nicolae Breban într-un „Contemporanul” mai vechi încearc a o revalida axiologic.

Victoria Stolojanu-Munteanu e de alt p rere i posed o viziune antiutopic prin excelen . i în „R sf atul” î i men ine viziunea antiutopic i merge mai departe cu demascarea defectelor de na ie, fie c le spune complex oedipian, fariseism dreg toresc sau parazitism social.

Prozatoarea reia tema omului invizibil al lui Pablo Neruda i precum James Joyce demonstreaz c materialul vie ii de zi cu zi poate fi la fel de maiestuos ca orice mare epopee. Vie ile oamenilor obi nui i sunt i ele demne de marea art . Se poate crea m re ie din banalitate, afirm Salman Rushdie.

De aceea o al tur i lui Tudor Arghezi, tiind „R sf atul” este un set de pseudojocuri i juc rii din bube, mucegaiuri i noroi, revalorificate estetic.

Planul suferin elor i frustr rilor lui Aurel

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3. Codul simbolic i produc toarea Victoria Stolojanu-Munteanu poveste te cu inteligen i profunzime, cu tiin a

arhitextului i dezinvoltura unei scriituri intense i dense, îmbibat de cultur i de informa ie. Romanul „R sf atul” demareaz ex abrupto, se deruleaz alert, structurile narative sunt simultan reflexive i tranzitive dar retopite în creuzetul mimezei transcendente ori exact invers imanente.

Cu propriu-i halou de deschidere, eroul principal se comport ironic, experien ial, dar reprezentativ. O asemenea abordare rezult din textura fenomenologico-ontologic , iar faldurile ei paradigmatice î i extrag arhetipurile imaginarului din folclorul românesc i european.

Nara iunea e liber , e dialectic , te surprinde cu formule sapien iale; de la un moment dat încolo i încoace, devine ironic pentru c tr im într-o epoc a relativit ii i a postmodernit ii/ i a transmodernit ii. Întreprinzând, pe cont propriu, o cur enie în mitologia personal , autoarea re ine doar mitosurile pe care s-au grefat amintirile mai intense i mai în relief; dialogurile sunt de-o naturale e indispensabil unei povestiri autentice. Figurile stilului sunt rezultate ale globalismului i desigur ale glocalismului creator.

Roman-bolerou, „R sf atul” te poart în intersti iile sale plonjând mereu în abisal i în oniric, ba chiar i în abstractiv. „Crema” textualizant - de pus pe pâinea recept rii intrigate de atâta simplitate - este emanat de o meta-simbologie curat durandian i de o meta-psihologie curat bachelardian .

La tot pasul, maniera Victoriei StolojanuMunteanu este pur i atractiv , constructiv i cognitivist . Pulsiunile etice nu cople esc estetica - una somativ - ci dimpotriv o prelucreaz într-un athanor de alchi-

Zygmunt Waliszewski - Svetlana

este eul colectiv, zidirea pentru comunitate merge greu. E chiar imposibil . Prime te un spuns de la Pre edintele Uniunii Scriitorilor din România pe care îndr zne te s -l întrebe, la un festival, dac rolul scriitorului mai este acela de a vedea c mida care lipse te de la temelia societ ii: societatea actual nu mai are temelie. tiin ele economice îi dau argumente s se lupte pentru mai binele colectiv cu aceast afirma ie: c mâna invizibil a pie ei ar fi banul.

Nu, nu e a a, e ce-am primit de la Arno Thompson când am prezentat Miori a drept poveste de început de na ie i ne-a fost refuzat are primitivismul crimei în ea.

Dac de obicei autoarea pare a construi personajele sale folosind, dac se poate spune a a, un sincretism, nu de arte, ci de tiin e, precum fizica, matematica, biologia, genetica, acum pare c ne prezint un fericit deznod mânt ordonat, în care dup ce toate tiin ele anterioare au fost înv ate, premiate, folosite, prozatoarea nu tie ce s ne spun mai întâi.

Pare c îns i ea îns i î i risipe te talentul din digresiune în digresiune i din ecou în ecou.

Nu este a a, sufletul personajului e unul bogat, stabil, echilibrat. Se sprijin pentru asta pe o trinitate: familie, profesie, coal . Trinitatea e perfec iune. În leg tur cu acestea î i dezv luie ascunzi urile suflete ti i neb nuite comori pe care vrea s le ofere colectiviii, societ ii în ansamblu, iar aceasta nu le prime te. Societatea i le refuz .

Totu i Aurel merge mai departe. Se înc âneaz i î i ofer rezultatele muncii sub form de opere literare i tiin ifice. i acestea sunt refuzate. Ini ierea lui Aurel trece prin „cine n-are b trâni s -i cumpere” sau prin experien a lui Harap Alb cu mo neagul de la cap tul podului i care e tocmai tat l s u. În cazul lui Aurel ini iatoarea e bunica i aceasta îl supune la o prob fundamental : restricionarea comunic rii în rela iile cu r uf torii lui identifica i. Bunica nu îi iese în cale iar Aurel se retrage precum Alb ca Z pada nu în „c su a piticilor” nici ca tefan în chilia lui Daniil ci în c su a bunicii. El se retrage în atmosfera copil riei ca s mediteze i s i reînvieze sufletul.

Despre procedeul secundar al romanului, la prima vedere acesta pare s vrea s treac fic iunea în plan secundar, mizând pe nonfic ional. În acest sens romanul e doar o autobiografie a unui personaj de sine st tor. Romanul este literar în întregul lui i metaliterar în cele ase capitole-transversalii.

Anul X, nr. 2(102)/2019

mist viguros îns de o subitilitate... pervers , de vr jitorie clandestin .

Scriind astfel romanul, scriitoarea gorjean , dese(m)neaz semantopragmatic un traseu semiotic i abia apoi morfo-sintactic, ci din epos al copil riei se metamorfozeaz încet dar cert - punctat de inevitabilele indetermin ri biografice - într-o saga proustanizant ori chiar într-o detonant atmosfer de nounouroman fran uzesc, subiectiv-obiectiv i viceversa.

Folclorist cu o vast acumulare de obiceiuri, descântece, magii, tradi ii, cutume, proverbe, incanta ii, produc toarea „R sf atului” - aproape surrealist ori aproape infrarealist - izbute te pasaje întregi chiar antologice întocmai unor Aurel tefanachi, Lucian Gruia, Nichita Danilov ori Aurel Pantea, i ei îndr gosti i de proza de sorginte fabulos-fantastic dar uluitor de „compartimentist ” i de informalist , de haosmic , de ac ionist . a se face c Acela i devine Altul, femeia ia chip de b rbat, procedeul fiind, strategic vorbind, atent girat i responsabil controlat, c ci Propozi iile îi sun dur, ferm, neted, dar colc ind de-o surd anvergur de curte mar ial . Citez cu o încântare deloc autoprotectoare pentru criticul ce-mi asum, poate în premier , o cronic mai radical : „ i eu sunt un om demn i, mai presus de toate, sunt un om liber. Prin ac iunile mele energice îmi sesc libertatea. Este drumul meu acesta i deschiderea ochiului min ii m ajut s merg înainte” (p.71).

Verbul, substantivul, adverbul, adjectivul mânuiesc uneori cu virulen satiric plasa de pescuit întâmpl rile ca de pild : „În cercul politicienilor în care am vrut s acced, observând c ei au i puterea de a face bine, mecheria e o virtute. Politicienii au un comportament ambiguu, vorbesc în doi peri, când promit ceva înainte de lupta electoral , vine unul, apoi când înving i trebuie s împlineasc vine altul” (ibidem).

Prezenteismul pare a fi ultima cucerire de cetate-curent literar i, de i Nicolae Manolescu o sanc ioneaz indubitabil, tind s cred a exagerat ni elu c ci, prin vocea auctorial a Victoriei Stolojanu-Munteanu, romanul „R sf atul” fie el i cu imperfec iuni fire ti unui experimentalism de frontier , va trebui luat în serios, reevaluat i onorat cu maximizat interes de c tre publicul înc însetat de lectur i chiar sedus de arta recitirii.

Astfel eu am transscris o lectur -scriitur , prozatoarea mi-a propus o scriitur aventur , dar tot ea a r sturnat raportul în favoarea aventurii ca scriitur autonom i heteronom , pe care doar un exerci iu de hermeneutic aplicat i de cod simbolic o poate interpreta i valorifica salutar i efectiv.

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Nicolae ROTARU

Ap[ la moar[

Citit dup „Ploile de peste vreme” al lui D. R. Popescu, formula realist-magic pe care o g sesc în textul de fa al Doinei Ru ti („Fantoma din moar ”, la un deceniu de la apari ie) despre lumea dintr-un sat oltean (Como teni) cam în aceea i perioad istoric de bolmojeli i ingratitudine comportamental , numit îndeob te comunism (cu sub etape etichetate stalinism, dejism, ceau ism) mi se pare un nou experiment narativ de succes, cu ingrediente post moderne numeroase (politice, fantastice, morale, istorice i mai ales psihologice), dar f a pune un accent pe ceva anume, dac nu cumva personajele de tip „un Max dur”, „un Max b trân”, „un Max simpatic”, „un Max fidel”, apari ii fantomatice într-o moar p sit , reprezint suportul centrului de greutate al epicii. Cartea se vrea o fresc a evului revolut, cu trimiteri la repere de trist faim din comunism, mai exact a deceniului ’60-’70/XX, dar i cu un mic i final recurs la „obsedantul deceniu” ’50-’60. E vorba de un mixtum compositum a rui logic este cea temporal (evolu ia eroinei naratoare Adela Nicolescu Del) un copil crescut într-o familie cu un bunic fost prizonier la ru i, cu o mam depravat care a murit

în moara misterelor aflat în vecin tatea habitatului natal i cu un tat disp rut de acas ca s se sting împu cat în SUA) i ale c rei adjuvante conviviale sunt vedeniile i anomaliile. selni a narativ formal (descoperirea unei c i - Via a secret a Adelei Nicolescu, a unui anume Florian Pavel, care reproduce un text de pe blogul stafia.ro i care coincide, în linii mari cu via a i devenirea sa, astfel c nu-i r mâne decât ca la nara iunea la persoana a treia „existent ” s intervin cu complet rile, preciz rile, comentariile la persoana întâi!) i introducerea fantasmelor legate de vechea moar (apari ia siluetei lui Max conform unui buton portocaliu descoperit ini ial în cartea Întunecare i apoi pe zidul morii - de fapt, stafia unui tân r epileptic asasinat cândva dar inuit de to i s tenii într-o complicitate a fricii i la it ii - descoperire produs exact la moartea unchiului ei Maxu) de i par elemente de inedit nu sunt de o originalitate pur .

Puzzle-ul monografic al comunit ii amorfe din apropierea Jiului, este augmentat cu experien ele paranormale al mili ianului Grigore, ale preotului adulterin Mircea Bu escu, ale profesorului ajuns cofetar Gabriel Neicu oru i al ii - plutonieri, turn tori, sacerdo i, comuni ti, uciga i, dasc li, colectivi ti etc. - de la iubitul ei Alin, sora Cristina i confesoarea S ndina, la Tantilen, Oprea M cri i desigur Nini Jighereanu alias Sandu Ion, securistul protector al urbei, care înfiin eaz în zon Institutul Fenomenelor Supranaturale

menit s studieze „ tiin ific” fabulosul morii.

Dup înotul lin ori slalomul greoi prin ofertele autoarei (de la vestitele cote de alimente ra ionalizate la explozia de la Cernobâl), recrutat ea îns i ca ef de promo ie a facult ii s între în partidul comunist, prima parte a scrierii „la dou mâini” (Via a secret a Adelei Nicolescu) se-ncheie, autoarea recurgând apoi la blog unde... g se te dou texte (Moara i Dou zile) care rotunjesc story-ul mai ales prin plonjeul în trecut cu o genera ie din final (care ar fi fost logic s deschid , nu -nchid cartea!), în vremea str bunicului autoarei-narator (profesorul Ion Nicolescu) care e despropriet rit abuziv i silit s i ard unele c i „interzise” de un fost elev, activistul Andronache Pavel (bunic al „autorului” ii din vitrina Libr riei Sadoveanu, ce constituie captatio benevolen ia volumului tip rit de „Polirom”).

Moara (ce a apar inut cândva unui anume Gogu St nescu) ajunge într-un final (al ii a doua a c ii), prin demolare (poate acesta e i punctul culminant al romanului care survine dup parcurgerea a peste 350 de pagini) un loc i mai tainic, personajul principal (metafizic, desigur) al c ii fiind cel de unde apar i- i iau zborul, ca liliecii dintr-un cuib distrus în podul unei biserici rurale vechi, ni te „suflete alungate din culcu ”, ni te siluete de fum sau umbre eterice, duhuri, fantome, dac nu cumva ni te îngeri p zitori, care se repartizeaz ei în i, într-o beatitu-

Zygmunt Waliszewski - Peisaj

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dine vecin cu halucina ia sau hipnoza colectiv , i iau în supraveghere, r spundere i alinare como tenii afla i de fa la marele eveniment al prefacerii în ruin a ad postului unui mit, fiecare devenind astfel depozitar de spirit fantomatic, de suflul secret i inexplicabil al existen ei la grani a mitului, mai pu in b trânul fiu de cârciumar Rafail , megie ul morii care e izbit mortal cu o c mid în cap. Tot în ziua demol rii simbolului donquijotean (la ordinul securitului p zitor Nini alias Sandu) este arestat i Lucica, turnat i acuzat pentru avort.

Un „tratament fabulatoriu” oarecum autobiografic, o încercare de parabol a epocii încheiate cu execu ia de la Târgovi te din 1989, o încercare de a înc rca tot, la fel ca Hugo cândva, în vastul lui roman „Mizerabilii” ori ca un ins care dup ce a strâns o via este nevoit s i schimbe domiciliul i, deci, s vâre într-un vehicul (c ci ce e o carte dac nu o c ru cu care cititorul este plimbat prin risipa paginilor!) toat acea agoniseal , într-o dezordine inevitabil i, dintr-un punct de vedere, interesant .

Ajuns la un liman al lecturii, concluziile (de i cartea este multi-premiat i foarte l udat ) nu mi se par a fi din arsenalul „wow”.

Romanul sem întrucâtva cu „Orbitorul” rt rescian, cu nara iunele textualiste postmoderniste în... trend, dar eterogenitatea (voit ?) îngreuneaz parcursul, amestecul de teme (amoruri clandestine cu mor i suspecte, sacrific ri ilegale de animale cu parade de 1 Mai, furturi din avutul ob tesc al Colectivei i chiolhanuri tov ti cu inspectori, activi ti, poten i, avorturile clandestine i lecturile din autori interzi i, cozile la alimentare unde se aduceau citrice i evolu iile securitiste-mili iste tratate dup ureche, în general, împletirea sofisticat de fantastic i realitate), amalgamul evolu iilor multiplelor personaje neindividualizate care trec prin cadru, în iruirile ad-hoc de „atrocit i” i fapte reprobabile din comunism mai ales sub form de inventar, aducând o tu a de banal i incredibil, colmateaz talvegul (de fapt o delt ) prin care se revars greoi fluidul epic i a a translucid.

Unde pare a fi vorba de complexitate i profunzime, mie mi se pare c predomin infla ia de superficialitate i expedierile de suprafa a.

Originalitatea las de dorit, g selni a cu „mauscrisul anonim” e veche, du-te-vino-ul între real i fantastic exist de la „F clia de Pa te” a lui Caragiale, recusul la IT e deja b torit. Nu tiu cât de reu ite sunt cele dou romane anterioare, dar acest al treilea putea fi mai altceva decât se spune c este. Oricum, mie nu mi-a furnizat necesara ap la moar pentru a ob ine o f in fin a lecturii. Poate dintr-un subiectivism excesiv.

Ioan HADA

plecarea

a frunzelor ce-mi aduc aminte de ultimele zile din b trâne e

atât de-ndr gostit mai tare decât apostolul aerul prea încins dintre s rutul nostru a plecat i el odat cu poeziile propov duiasc -n lume iubirea noastr ca pe-o minune cit -n timp

splendoarea surâsului când m prive ti cu inima e mult mai mare decât a florilor ce- i desfac petalele împodobeasc bucuria i fericirea zilelor de s rb toare

naufragiul

floarea

plecarea ta aduce de la sine naufragiul inimii mele în sângerare

splendoarea surâsului t u ca floarea de dragoste în versuri de iubire încol te i-n inim

cutremurare frunzele uscate pe strad se cutremur scolite sub adierea vântului i luminii reci de toamn precum ultimele zile din b trâne e sub ap sarea necru toarei neputin e

aminte toamna strivesc sub pa i putrezirea mohorât

mult

plecare dup plecarea ta de-atâta dragoste ce i-o poart i umbra s-a dus dup tine sindu-m

întoarcere sup rate m-ai p sit i florile de pe rochia ta încep se întoarc cu iubirea lor înflorit la mine

Anul I, nr. 2(102)/2019

C[r\i primite la redac\ie

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine

41

Florin |UPU

Cum l-am cunoscut pe Emil Brumaru Cu pu in timp în urm , a murit poetul Emil Brumaru. Dumnezeu -l ierte! Nu-mi amintesc când l-am citit prima dat , dar cu siguran lectura a venit înainte de a-l cunoa te fizic. Poate atrac ia fa de poesia lui este legat i de faptul c , pe vremuri, eram atent cu scriitorii medici. Emil Brumaru a terminat medicina i a profesat-o la Dolhasca timp de 12-13 ani. Mai târziu, la o uet literar la care eram de fa , spunea c a tras la Dolhasca ni te be ii de pomin . S -l cred? Era, în schimb, un bun cititor i un scriitor ordonat. Prin natura lucrurilor, am avut câ iva prieteni medici de vârste policrome: unul format în perioada interbelic , altul în perioada comunist , al ii dup 1989. De altfel, am citit i mult literatur beletristic scris de medici sau despre ace tia. Era Augustin Buzura, cel care (aminteam în alt parte) a fost o perioad so ul profesoarei mele din liceu, poeta Cornelia Maria Savu. Era, în special, Alexandru Ivasiuc, ale c rui romane, foarte bine scrise, le savuram cu mare pl cere. Alexandru Ivasiuc, care în vremea studen iei a f cut i închisoare politic , a murit la cutremurul din 1977. Erau celebri Vasile Voiculescu, Cehov, Bulgakov.

Din toat aceast experien a mea cu medicii, am tras urm toarea concluzie: mai cu seam în perioada interbelic , dar înc i în perioada comunist , medicii erau unii dintre cei mai citi i i mai cultiva i oameni.

Ast zi au ajuns s fie tributari doar studiului profesiei lor. Prietenul meu medic format în perioada comunist avea un apartament unde fiecare perete era plin pân la tavan cu c i. Era i bibliofil, i numismat, i colec ionar de art . E drept, medicii aveau bani mai mul i, dar unii erau i snobi, colec ionau c i f ca m car s le r sfoiasc , nu mai spun de citit. Emil Brumaru era foarte sup rat pe ace tia din urm , întrucât - spunea - confisc toate c ile în biblioteci virgine, majoritatea fiind „doctori de ma e sau de m sele”. Ironia sor ii: fiica lui a ajuns medic de ma e, doar c ea era citit , scria i poesie.

Nu mai re in dac Emil Brumaru frecventa vreun cerc literar unde, foarte tân r fiind, eram uneori prezent. Mai degrab nu. Se considera ca profetul renegat în patria sa. i pe bun dreptate: în Ia i sunt multe ti literare, oponente. M-a atras faptul poesiile sale aveau ceva aparte, erau originale, un amestec de senzualitate i de naivitate. Un amalgam de st ri situate între erotismul cel mai agresiv i nevinov ie. Dar, mai ales, f cea ni te observa ii foarte fine despre detalii minuscule, aparent banale sau trecute cu vederea de mult lume. În plus, se juca dea binelea în poesie, combinând nuditatea cu vegeta ia i sacralitatea, o combina ie, întrun fel, fatal , eretic . De pild , în virtutea corectitudinii politice, pentru un vers de genul „c pân i Allah de poft rage”, Emil Brumaru ar fi fost lin at de musulmani. Folosea i nume ciudate de personaje, cum ar fi Reparata, o femeie cu trei sâni i dou vagine. Î i i ima-

gina o situa ie când, dep ind ea, cu ma ina, viteza legal , e oprit de poli ti: „Actele dumneavoastr !”. „Domnilor, r spunde Reparata, nu v pot ar ta decât un singur act, cel sexual!”. Iat un exemplu, cuminte: Apoi m-am îndr gostit de un blând ifonier. / De-obicei dup-amiaza, când hainele dorm, m duceam lâng dânsul / i mângâindu-i furnirul, duios i stingher, / Îl s rutam i sim eam cum m -n bu plânsul.

Prima întâlnire direct cu Emil Brumaru s-a produs datorit unei gafe mari, pe care eu am provocat-o. Cineva mi-l prezentase, nu cu mult timp în urm , în nu mai tiu ce context, pe poetul Horia Zilieru (un arge ean adaptat la Ia i). Era într-o vreme când frecventam foarte des libr ria Humanitas. M tu a mea Raveca, cea care era implicat în afacerea Humanitas de la Piatra Neam i datorit c reia l-am cunoscut personal pe Horia-Roman Patapievici, mi-a f cut leg tura cu libr ria Humanitas din Ia i (cea din Pia a Unirii). Eram a adar destul de prezent pe acolo, dar în acela i loc î i f cea veacul i Emil Brumaru, el locuind, de fapt, pe aproape. Într-o zi, ori c eram distrat, ori, mai degrab , dintr-o vizibilitate deficitar , l-am v zut pe Emil Brumaru plecând de la Humanitas, dar am crezut c este Horia Zilieru.

Trecusem deja de el, îl vedeam dintr-o lateral sau, mai precis, din spate. Aurel Dumitra cu, un scriitor pe care l-am apreciat mereu (mort tân r, de leucemie, în 1990), spunea, poetic, c „orice femeie privit din spate seam cu o ma in de scris”. Dar un b rbat privit din spate? Dac -mi amintesc bine, zicea Emil Brumaru pe undeva ceva, dar despre Mircea Dinescu: „Îl v d pe Dinescu ca pe o ma in de tocat”. (În alt parte, dar asta este o alt parantez , dac tot veni vorba de Dinescu, îl compara cu gimnasta Nadia: „Au ceva comun, nu tiu ce, poate siguran a, arogan a, elegan a i Fran a”). Atât Emil Brumaru cât i Horia Zilieru purtau plete albe care fluturau în vânt, nu foarte lungi, doar cât s le stea pe um r, iar privi i din spate, chiar dac ultimul era mai robust, sem nau destul de bine. M-am dus la el i i-am zis doar atât: Bun ziua, domnule Horia Zilieru! Cum, a ripostat el, eu Zilieru? Am realizat pe loc penibilul situa iei i mi-am cerut scuze, dar el a continuat iritat: o asemenea jignire nu mi-a cut nimeni, niciodat ! Auzi, s fiu comparat cu Zilieru, care este cel mai mare du man al meu! L-am rugat s m ierte, i-am zis c nici eu nu am o impresie foarte bun despre Horia Zilieru, c pur i simplu din neaten ie l-am confundat. În fine, am mers o bucat de drum cu el i am mai vorbit despre unele, despre altele.

Nu era sup rat neap rat pe mine, dar era deranjat de faptul c el ar putea s aib o înf iare asem toare cu a unui om pe care îl considera probabil incompatibil cu sufletul u frumos. Atunci am în eles prima lec ie des-

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

pre socializarea literaturii: trebuie s fii echidistant fa de orice tab literar . Bine, gafa mea era impardonabil i am regretat-o din plin. i m-am sim it destul de prost în seara aceea. Probabil i el. Istoria consemneaz totu i, ca o excep ie, regula ironiei: am acas o fotografie în care ap rem to i trei, într-un anumit context cultural, eu pu in mai lateral, dar Emil Brumaru st exact în fa a lui Horia Zilieru, parc lipi i unul de altul. Cum de au acceptat s fie fotografia i împreun , ei care se considerau du mani?

La oarece timp dup acest eveniment, am cunoscut-o pe Tamara, so ia lui Emil Brumaru. Era cu vreo 17 ani mai tân decât el. Destin sau coinciden , s-ar întreba unii? Tamara, Tamara, e o întreag poveste cu Tamara. Un nume cu rezonan e istorice, în primul rând. De numele Tamara se leag spi a p mânteasc a lui Iisus, mai precis de psalmistul David, chiar dac istoria re ine în acest sens i actul de incest. În Facerea, cap. 38, avem povestea Tamarei care, dup ce devine mai întâi so ia primului i celui de-al doilea fiu al lui Iuda (unul dintre cei 12 copii ai lui Iacob/ Israel, din care se trag cele 12 semin ii israelite), mai apoi v duva acestora, se culc cu socrul s u, Iuda, prin în el ciune (întrucât Iuda i-l promisese, conform tradi iei, pe al treilea fiu, dar îi era fric s i-l dea ca acesta s nu moar cum muriser i primii doi). Din aceast împreunare au ie it doi gemeni, dintre care, unul, Fares, este str mo ul lui David. Dar mai exist o istorie în Biblie, în 2 Regi, cap. 13, care consemneaz despre un alt incest care o are protagonist pe o femeie/ fat cu numele Tamara.

Este vorba despre copiii lui David: Abesalom i Tamara, n scu i din aceea i femeie i Amnon, n scut din alt femeie, adic din alt so ie a lui David. Amnon se îndr goste te de sora sa Tamara, numai c aceast dragoste este distrug toare: Amnon o violeaz pe Tamara, iar ca zbunare, Abesalom organizeaz fratricidul, omorându-l pe Amnon.

Pe Tamara a vr jit-o Emil Brumaru când era adolescent , a crescuto apoi i a luat-o de so ie, dup perioada în care a fost medic la Dol-

Anul X, nr. 2(102)/2019

Zy

hasca. De fapt, istoria rela iei lor este mai complicat . Tamara (Pintilie) era elev , r sese repetent într-a 12-a i a v zut o poz i un interviu cu Emil Brumaru într-o revist . S-a îndr gostit instant de el, cocheta i ea cu literatura, i-a scris imediat o scrisoare în care îl invita la ziua ei. Emil Brumaru nu s-a dus la ea, dar au început o coresponden vast . Eleva Tamara îmi scria în draci, ba îmi mai trimitea i buc i de lemn t iate din patul ei de fecioar declarat , expediate în pache ele, împreun cu scrisorile frem toare, îmbietoare, z citoare - spunea Emil Brumaru. (Deschid o parantez , pentru c îmi amintesc o alt vorb a lui: Ciudat! A scrie în draci! De ce nu a scrie în îngeri?). El îi trimitea c i, o punea s citeasc , s traduc , iar ea era foarte con tiincioas în toate, scria foarte îngrijit, lucruri care l-au cucerit definitiv pe Emil Brumaru. Nu s-a dus atunci la ziua ei pentru era însurat de mai mul i ani, cu o coleg de facultate, a adar medic i ea, Doina Popescu. În anul când a început coresponden a cu Tamara, Uniunea Scriitorilor se hot te s -l trimit în Finlanda. Cu ocazia asta, î i croie te haine noi la Dolhasca, unde lumea îl prive te ca pe un erou, dar, în ultimul moment, este anun at c va pleca în locul lui Zoe Dumitrescu-Bu ulenga. Este, totu i, trimis la un festival de poesie în Iugoslavia, acolo unde se semneaz „îngerul Emil Brumaru, Pre edinte al Rezerva iei de Îngeri Dolhasca, Stat Independent”, lucru care îl va costa oarecum. Abia peste un an o cunoa te efectiv pe Tamara. Înc peste un an securitatea le confisc scrisorile, este dat afar din partid i, astfel, fuge la Ia i, împreun cu Tamara, i d demisia din postul de medic i începe o nou via , dedicânduse doar scrisului. Peste înc un an, Tamara o va na te pe fata lor, Andreea-Despina. Divor ul de prima so ie va dura câ iva ani (Doina Popescu s-a l sat greu convins ), dar odat terminat, se c tore te cu Tamara.

Când am cunoscut-o eu, Tamara era profesoar de englez la Colegiul Negruzzi. Se îmbr ca extravagant. Nu tiu de ce, profesoarele de englez vor s par de dou ori mai englezoaice decât sunt englezoaicele în realitate. Era, oricum, o tip foarte ciudat i aparent cit . Eu lucram pe vremea aia la Hotel Unirea i nu-mi amintesc cum ajunsese la mine (prin directorul firmei poate, ori poate c i-am fost prezentat ca poet), dar m nec jea zilnic s -i trag la xerox tot felul de hârtii stru nice, de i eu nu aveam nici o treab cu xerox-ul firmei. Preg tea, de fapt, o carte. Îmi vorbea despre ea cu patos, iar mie mi se p rea haotic în exprimare, poate doar mi se p rea. De fapt, eu aveam o alt viziune despre via (eram împotriva mi rii New Age, acolo unde o încadram pe ea) i, atunci când nu era gr bit , discu iile noastre nu ajungeau la un numitor comun. Ea ar fi vrut s fac din mine un prozelit, ceea ce eu nu puteam fi. Nicidecum un prozelit al ei. La pu in timp dup povestea cu xerox-ul, am aflat c a publicat o carte despre tarot (c la asta se refereau acele hârtii, de i eu nici nu nuiam), la Polirom dac nu m în el, i apoi a fugit cu un american peste ocean, dând divor de Emil Brumaru. Din cauza diferen ei de vârst , poate! Pseudo-me te ugul de a ghici viitorul pe baza unui joc de c i, fie el i tarot, e vr jitorie curat . Hm, Tamara - vr jitoare!

Peste câ iva ani, într-un context oarecare, Emil Brumaru mi-a spus c înc mai comunic pe e-mail cu Tamara lui, c de fapt î i scriu zilnic, i poate înc îi mai compune tamarete. Peste al i ani, îns , considera divor ul lor benefic. Ei bine, tamaretele sunt ni te poesii pe care Emil Brumaru i le dedica iubitei sale mult mai tinere, Tamara, înainte ca aceasta s -i devin so ie. A scris astfel Brumaru o camionet de tamarete. Unele sunt de un erotism mai vulgar, dar are foarte multe care sunt pline de gra ie! Un mic exemplu: Erai nesim it de frumoas !/ Aveai c ptu eli de m tas ... Chestiunea este c Tamara, de la tarot, o cam luase razna, iar visul american i se p ruse nu tiu ce împlinire a destinului.

Cred c se potrive te aici, de minune, cântecul lui Alexandru

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Andrie , Îmi place Tamara: https://www.youtube.com/watch?v=XgzdQGemVno Despre Emil Brumaru a putea s povestesc la infinit. E printre pu inii scriitori care nu prezint urme de orgoliu, care e sincer f discre ie, dezgolit de orice ambalaj, pur i simplu autentic. Nu am avut o rela ie de amici ie, doar ne-am intersectat din când în când.

Suntem, de pild , prezen i împreun într-o Antologie de poesie, urmare a unui Congres Interna ional de Poesie facilitat la Ia i de Dorin Popa, scriitor i profesor la Facultatea de Jurnalism. Dorin Popa, adulat de unii, incriminat de al ii, considerat uneori un oportunist, a avut nebunia de a implica în acest eveniment to i scriitorii ie eni care erau în tabere adverse, dar i scriitori din ar i str in tate, ori de alt na ionalitate. Congresul se repeta anual, mereu într-o alt ar . Ini iatoarea i pre edinta Congresului era (mai este?) Young JaPark, o profesoar de filologie de la Universitatea din Seul, Korea de Sud. Când a venit în ar , am fost nevoit eu s merg s-o iau de la aeroport. Am cunoscut atunci mult lume bun , dar evenimentul în sine se constituie ca o poveste mare i pestri , neavându- i locul aici. L-am amintit i pentru c , atunci, am cunoscut-o pe fiica lui Emil Brumaru i a Tamarei, Andreea-Despina, acum medic la Ia i, dup cum aminteam. Mai târziu, am fost la o lansare de carte a criticului Daniel Cristea Enache, profesor la Universitatea din Bucure ti, la care a fost prezent i Emil Brumaru, care a dep nat multe amintiri.

Daniel Cristea Enache era b iatul vitreg al lui Valeriu Cristea, un distins specialist în Dostoievski. Aproape în fiecare var , familiile celor doi î i petreceau vacan a la mare. (Voi spune, tot într-o parantez , c la mare se cazau la vila scriitorilor, iar Emil Brumaru surprinde odat fetele cazate acolo, discutând în holul recep iei, scandalizate, cum c el i cu nevast -sa, culmea, sunt c tori i! To i credeau c i c-o amant !). Daniel Cristea Enache i Andreea-Despina Brumaru au copil rit aproape împreun , erau mereu împreun în acele vacan e.

Am în eles la acea lansare de carte c ar fi i c tori i, astfel c Daniel Cristea Enache era ginerele lui Emil Brumaru. Era... pentru c am impresia c nu mai este acum, el locuind la Bucure ti, ea la Ia i. La un alt eveniment la care am fost prezent, Emil Brumaru a fost cumva for at s ia cuvântul. A spus într-o moldoveneasc autentic : Ci sî povestesc? N-am ci sî v povestesc. Nu tiu, sî m gândesc. A stat câteva minute, apoi i-a dat drumul i a turuit cu naturale e i umor o gr mad de amintiri...

Revenind la senzualitatea poesiei lui Emil Brumaru, vreau s pun o mostr aici, pentru a face ulterior un comentariu: Elegie pentru Cuchi (1968) Hai s ne culc m în dup-amiaza / Cu dulce uri pline de furnici, // Când atât de grea de praf e raza / C-ai putea cu mâna s-o ridici. / i s adormim în sfâ ierea / Orelor c zute-n pre uri moi. / De motani v rsat -n rafturi, mierea / Lin se va prelinge înspre noi... / Vor umbla tiptil în preajma noastr / Scaunele, dându- i întâlniri. / Îngerul Pepèmbe, din fereastr , / Va privi uimit cum tu respiri / i cum sânii scap de sub paza / Bra elor, cer ind ca doi calici. // Hai s ne culc m în dup-amiaza / Cu dulce uri pline de furnici.

Ei bine, Emil Brumaru, dac pot s -l pre uiesc pentru ceva, are câteva versuri fascinante, unele pe care po i i trebuie s le sco i din context, în care face ni te observa ii foarte fine, care nu sunt la îndemâna unui privitor obi nuit. De exemplu: „Când atât de grea de praf e raza/ C-ai putea cu mâna s-o ridici”. Cred c fiecare am observat în via acea raz de soare care p trunde în camer , printr-o falie a ferestrei, i cum, prin culoarul ei str veziu, se vede densitatea prafului care exist indiferent de imensa cur enie la care s-ar str dui gospodina/ gospodarul. O raz care, vizual, devine solid , parc o i po i atinge. Ori, în adiacen a somnului, impresia clandestin a faptului c scaunele din înc pere s-ar mi ca spre a comunica între ele, ori poate,

43

chiar (a a cum era i în imagina ia noastr de copil) spunându- i pove ti de dragoste! i mai este ceva care m fascineaz la Emil Brumaru în multe din poesiile sale: lumea bufetului din buc rie, a dulapului cu mirodenii din casa bunicii, a unui fel de feti în care obiectele se umanizeaz i devin fiin e i conlucreaz împreun cu omul. Iat un exemplu foarte bun, plin de senzualitate, chiar dac or impudic: Cântec naiv M-ai în elat c-o portocal ! // i tu i ea, în pielea goal , / Era i în camera impur / Când v-am surprins gur în gur , / Deasupra dânsa i al turi / Ve mintele-i, coji printre p turi, / Mai transpirau dorin i din pori / Naintea marei dezmierd ri / Cu tot dichisul i alaiul. // Apoi m-ai în elat cu ceaiul!

N-am ce face, dar nu pot s nu-mi amintesc în acest context de o poesie a lui Ion Pribeagu privitor la cum po i fi în elat cu ceaiul.

Poesia se intituleaz chiar a a: Ceaiul S-a îmboln vit Niculce / De pe strada înflorit / La laringofaringit // -au venit vreo zece doctori / Mari, profesori cu protec ii / I-au f cut trei opera ii / i vreo apte’ pce injec ii. // L-au cusut cu fir de aur / La gâtlej i la laringe / i l-o pus în pat cu-o sor / Care abia, abia-l atinge. // C sl bit bietul Niculce / De atâtea r ni adânce / Nu poate s mai vorbeasc / Nici s bea, nici s m nânce. // St întins de dou zile / Chinuit i bandajat / Slab i galben ca mâia / Neb ut i nemâncat. // Doctorii v zând c bie-tul / E-ntrun hal f de hal / Hot râr de îndat / S -l hr neasc -artificial. / / Adic s -i introduc / Nu pe gur , ceai de izm , / Ci pe dincolo, adic / S -i administreze-o clism // I se potrive te ceaiul, / Ment , mu el i mac / i cu mult prevedere / I-l transport în stomac. // Dar bolnavul ip groaznic / Url -ntr-una i se zbate, / D din mâini i din picioare / Face semne disperate // C ar vrea ceva s spun , / ar vrea ceva s scrie, / Pân’ce doctoru-i întinse / Un creion i o hârtie. // i ce crede i dragi prieteni / C a scris gemând Niculce: / - «Dar-ar boala-n voi de doctori / Ceaiul nu-i destul de dulce».

Am din fraged tinere e poesii copiate într-un fel de Arhiv poetic personal , din diver i autori, a a cum e Ion Pribeagu. E i Emil Brumaru pe acolo, cu mai multe poesii. Am i unele note despre el.

M-am întrebat de unde obsesia asta a lui Emil Brumaru pentru erotism. Am g sit r spunsul tot la el, cu o explica ie pe care unii ar taxao drept freudian : atrac ia erotic fa de propria mam . În copil rie, mama sa se dezbr ca în fa a lui f inhibi ii, ori dormea cu el semidezbr cat . Avea i un amant care nu se sinchisea de copilul Brumaru, când tat l s u era deta at cu munca în alt localitate. Notam în însemn rile mele aceast remarc f cut de poet: „Maternitatea ampanizeaz femeia, o face mai ginga , mai accesibil , mai animalic în instincte”. Ca i un adolescent, dac ar fi s m raportez la teoriile psihologiei umane, faptul c Emil Brumaru era foarte dezinhibat în scris, se traduce prin aceea c , în realitate, era un b rbat foarte cuminte. A a mi-l i închipui uneori, dezinvolt în vorbire, dar re inut în agresivitate, un romantic mai degrab .

La Emil Brumaru, sugestia sexual poate fi aluziv i prin omisiune, dar de abia acest lucru înseamn art . Am un exemplu bun în acest sens: „te ui i între picioare la o mas ”, adic între picioarele mesei.

Desigur, cititorul se va duce imediat cu gândul la „între picioarele” unei persoane de sex opus, ori chiar „între picioarele” proprii, dar expresia în sine este nevinovat , „între picioarele mesei” lini tind excita ia spiritului. Am pus aceast sintagm a lui Emil Brumaru ca motto la un text al meu. În alt parte, îns , versurile sale sunt mai explicite i mai directe: Manifest Noi avem bulioane, / Noi avem uleiuri de mosc în bidoane, / Noi avem gagici cu bulane babane, / Noi ap sam pe butoane / ...

Sâni mari de tandre cocoane... // Noi avem milioane / De fluturi în minte i cuget i suflet, / Noi ador m Eternul cel Umed!

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Am luat act de n zdr niile lui Emil Brumaru. Fiecare avem clipa noastr de r sf privind „eternul cel umed”, scris a a, cu minuscule, dar asta e o chestiune de prea mare intimitate ca s o faci public . Prin urmare, nu tiu cum va da el socoteal la Judecata de Apoi. Îmi spun, îns , imediat, c spovedania în public mai spal din cate, fiind un act de curaj. Ori, Emil Brumaru nu s-a preocupat niciodat s i confec ioneze o hain de scriitor, a fost franc, mereu direct, cu bune i rele, cu o naivitate de copil. „Cine nu va primi împ ia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea” (Marcu 10, 15). Înt resc acest lucru cu o însemnare pe care a f cut-o însu i Emil Brumaru: „ in minte o sear când, la Dolhasca, pe întuneric, m-am dus în gr din , între copacii din spatele casei, am îngenuncheat i m-am rugat lui Dumnezeu s nu-mi ia poesia, s mi-o deie mereu, mereu. Nu eram patetic, eram speriat, sim eam c pierd ceva definitiv...”.

Exist , da, i persoane care-l consider un poet vulgar, ori pornografic, atunci când scrie versuri de genul: Pentru gusturile-alese / Avea dânsa, ca s-a e, / ele ca ni te fese, / Fesele ca ni te e... ori Când treci cu laleaua-n blugi / E ti frumoas la fermoar / i miro i a gugu tiuci / De se fac str zile dulci... dar, pur i simplu, acesta a fost Emil Brumaru! Nichita St nescu, i el un poet popular, ducea poesia în abstract. Emil Brumaru a readuso în concret, în real, în lumea de zi cu zi, printre oamenii care folosesc un limbaj comun, chiar dac , uneori, cu trivialit i. Totu i, fa de al i autori contemporani, versurile sale nu con in înjur turi, ci sunt inventive, pline de ludic. Ce mai, Emil Brumaru chiar i-a închipuit-o pe Anna Karenina în blugi!

Poate lumea nu tie cum se mai scrie ast zi, cum scriu genera iile de ast zi, i mai ales doamnele tinere de ast zi, în c i apreciate i premiate, asta dac ar fi s constitui un repertoar care s se numeasc Sex Gate Libris (m gândeam odat la un titlu de genul sta). De pild , Ioana B ica, în Fi de înregistrare (la Polirom): „în Aula Magna a vaginului meu”; Ioana Bradea, în u (la Editura Est): „sunt o doamn , ce pula mea...”; Zamfira Zamfirescu, în Da (la Editura

Anul X, nr. 2(102)/2019

Zygmunt Waliszewski - Peisaj din Cagnes

Vinea): „Ah, mam , [...] de ce nu m-ai f cut b rbat?/ A fi putut acum/ s tai porci i s beau uic fiart / [...] s sudui/ s fut femei...”.

Privi i dintr-o anumit parte, b rba ii par foarte cumin i, cu perdea, ba chiar foarte pedagogici - Mircea C rt rescu, în De ce iubim femeile? (la Humanitas): „când vis m, indiferent de con inutul visului, sexul nostru este întotdeauna erect”; Aldous Huxley, în Punct. Contrapunct (la Cartea Româneasc ): „Nici o orgie autentic nu excit ca un roman pornografic”. i a a mai departe.

Dincolo de discu ia despre vulgaritate în limbaj, la poetul în cauz exist i alte lumi supradimensionale. Bun oar , lumea vegetal a lui Emil Brumaru e fascinant . M rarul, p trunjelul etc. O banal salat se poate transforma oricând în poesie. i-s unghiile moi ca p trunjelul / Crescut la umbr . Florile-n urechi / Î i toarn praf. Când treci, sf rmi cu pudelul / Protoierei de rou -n elini vechi.

Probabil c , dincolo de ni te ochi speciali prin care vedea, i datorit studiilor de medicin (biologie) i-a r mas meteahna aceasta, de a fi ata at de lumea vegetativ , de i poesia sa admite i multe conota ii zoologice: O, ca s scap de-ademeniri obraznice / Eu îi citesc din c i pasaje groaznice / Cu fluturi orbi înnebunind la praznice / i scorpioni cu obiceiuri casnice. // i spre-a nu fi de viu b tut pe-o cruce / De chimion de poftele-i n uce, / Pârjoale de p ianjen promit -i voi aduce / i escalop de scolopendr dulce! ori Amiaza miroase a cal, / Amurgul tânje te a vac . / Voi pune o plac ... / Surâsul este organul t u genital!!

Am g sit o referin în care el era aproape îndr gostit de o lucrare horticol , Pomologia: „Nu este om care, v zând-o, s nu m întrebe: ce faci, dom’le, cu asta? Am c rat cele opt volume uria e de la Dolhasca la Ia i, de la Ia i la Coarnele Caprei, de la Coarnele Caprei iar la Ia i. To i se împiedic de ele, vor s le deie afar ! Dar, gândi i-v , un volum e despre r, unul despre une, zmeur etc. E bine, e lini titor s ai c i enorme despre fructe. Visez o enciclopedie vast despre m rar. Cu plan e, cu h i care s prezinte circula ia soiurilor de m rar în Europa, cu oglinzi în care s se z reasc via a lui virtual !”.

Mai risc o poesie de-a-ntregul: Clipele-s unse cu jazz (La pian, genial, Johnny Raducanu) Localit i cu vampe ce beau gin, / Bufante pe la sâni i pe la olduri, / Tr snind de insolen i imbolduri / i cl tinând sub rochii craci sublimi! // Le r suceam pe-ar toare p rul, / Aveau momeli de târg la orice pas, / Ne-nebuneau cu cotul roz ca m rul, / Când au plecat ca flea ca am r mas. // Vai amintirea lor printre m rare / Ne ruia. C-un pântece bleo tit / Mai st ruiau crini plini de-o rea mirare-n / Pistil. Ne îmb tam la infinit! // C ci nu mai sunt. Piureul de cartofe / Se înverze te-n crati i nemâncat. / Ne consol m doar pip ind vechi stofe / Pe care dânsele le-au fluturat... // Aveau, oh!, trup cu dulci subîn elesuri: / Putea fi luat în bra e i pupat, / Putea fi dat cu pudr i cu dresuri, / Putea fi t lit, pios, în pat, // Putea fi prins lin unde se bulbuc / i-ncredin at s fac ondula ii, / Putea fi strâns la piept dac te-apuc / Dorul de el, în v zu-ntregii na ii!!!

Cu ceva timp în urm , s-au creat în mediul online ni te comunit i de membri care apreciau poesia i literatura, în general. Erau genera ii de oameni foarte cultiva i, citi i, care nu avuseser înainte ansa internetului ce abia se înfiripase. Erau productivi i valoro i, emanând efuziune în crea ie, în discu ii, în tot ce f ceau. Unii dintre ei s-au împlinit ca scriitori. De câ iva ani, aceste comunit i online s-au restrâns, ori s-au transformat, ori au disp rut cu totul. A ap rut, în schimb, marea invazie individual : blogurile i, mai nou, vlogurile. in minte c într-o asemenea manifestare virtual , m-am intersectat la un moment dat cu o autoare din Sibiu (de i era n scut în Pite ti),

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Veronica D. Niculescu. Pe vremea aia, Emil Brumaru intrase i el, pentru prima dat , în hora internetului, purtând un ID foarte sugestiv, din lumea lui Tolkien, anume Hobbitul. R mas singur, dup fuga Tamarei în America, Emil Brumaru avea nevoie neap rat de o muz , pur literar , f nici o conota ie sexual , iar aceasta a fost g sit în persoana Veronic i D. Niculescu, care era i o bun traduc toare din englez , ca sa s vezi! (l-a tradus îndeosebi pe Vladimir Nabokov, un scriitor pe care îl apreciez mult). Din rela ia lor virtual , înfl rat , au rezultat dou c i, scrise împreun . O colaborare frumoas , o rela ie admirabil , care nu a fost nici prietenie, nici iubire, ci, mai mult decât atât, ceva care le transcende pe acestea. Nu tiu de ce, mi-a trecut prin cap s -i compar cu Emil Cioran (da, tot un Emil) i filosoafa german Friedgard Thoma, de i orice compara ie e o trunchiere din adev r. i poate nu neap rat din pricina diferen ei de vârst , ci a caracterului special pe care-l întrunea rela ia lor. Ideea este c Friedgard Thoma era mai cu seam entuziasmat de filosofia i aforismele lui Cioran, pe când, invers, el se gândea în special la senzualitatea trupului ei. A fost, totu i, un fel de iubire special între ei. Friedgard Thoma i-a publicat jurnalul iubirii cu Cioran abia dup ce acesta a murit.

Cartea, pe care am citit-o i eu mai demult, se nume te Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran. Nu tiu cum au stat lucrurile la Emil Brumaru i la Veronica, i poate c nu vom ti niciodat , i nici nu trebuie s tim. Doar dac Veronica D. Niculescu, acum c Emil Brumaru a trecut dincolo, va publica jurnalul rela iei ei cu poetul, adic acel con inut care este altceva decât ceea ce transpare deja. Dar asta, repet, ine de o mare intimitate i este un act pe care fiecare i-l asum personal.

Mergând pe filiera compara iei, nu pot s -mi scot din minte întâmplarea cu plecatul în Finlanda, când Emil Brumaru a fost înlocuit pe ultima sut de metri cu Zoe Dumitrescu-Bu ulenga, doamna academician a literaturii noastre care, spre finalul vie ii, s-a c lug rit sub numele de Benedicta. Ce lumi diferite parc între unul i altul, de i este loc pentru fiecare pe p mânt, pe ni a fiec ruia de singur tate. i, ca s confirm acest lucru, i cu asta închei, trebuie musai s pun un citat, chiar dac mai lung, din doamna Zoe/ maica B.: „... Eu nu în eleg un lucru: când e atâta frumuse e întreag pe lume, cum pot s m duc s m uit la firimituri, când eu am bucuria integral a frumuse ii? i, dac f râmi m frumuse ea, cum vom mai putea face drumul invers? Crede i c de la manele ne vom mai putea întoarce la Johann Sebastian Bach? [...] De la Freud încoace s-a produs o muta ie: s-a pus sexul în locul capului. Asta e triste ea cea mai mare. Vede i, la noi, la români, exista o cuviin . Anumite cuvinte nu se pronun au - nu erau ni te tabu-uri, dar exista o pudoare. Acum cuviin a, cuvântul acesta, a disp rut din dic ionar. [...] Nu am prejudec i de nici un soi, dar felul în care ne purt m ucide frumuse ea.

Trupul este cortul lui Dumnezeu, a spus [Apostolul] Pavel. Ce facem noi cu el? Îl expunem, ca pe o bucat oarecare de carne. E cumplit.

Cumplit e i ceea ce s-a întâmplat cu rela iile dintre femei i b rba i.

Dup p rerea mea, aici s-a s vâr it o crim . Fiorul primei întâlniri, dragostea, a teptarea c toriei, toate astea au disp rut. Ce se întâmpl cu noi? Eram un popor de rani cu frica lui Dumnezeu. La sat înc s-au mai p strat bunele obiceiuri. Oamenii nu sunt bântui i de patima c rnii care se expune. Nu se vorbe te urât, i asta e bine.

Mântuitorul este în noi, e lumin necreat , i noi îl pironim cu fiecare cuvânt al nostru, r u sau murdar. [...] Pentru mine, marea poesie a fost întotdeauna baia de frumuse e în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în alt dimensiune. Poesia ine, dup p rerea mea, de partea cea mai ascuns , cea mai intim a fiin ei noastre. Poesia echivaleaz aproape cu o rug ciune. În poesie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumuse e. În rug ciune intri pentru a te integra absolutului”.

45

Lulzim GASHI (Norvegia)

Muza mea

Versuri momentane

Vino Disear cu muza mea M-am strecurat printre cuvinte Te caut precum glia ploaia Florile Razele soarelui în prim var Vino Pân când nu a ars definitiv Aceast noapte stearp Muza mea

M-am întâlnit cu ploaia azi Versuri lirice în poezie Cu Poetica lui Aristotel Visele pentru Patrie un co mar Fluviul cu valuri trezite M-am întâlnit cu dorul Cu durerea în biografiile Cu care m-am întâlnit azi

Pân în bolta cerului

Mi-ai r mas Ca un cântec al dorului dintâi Prin vise te privesc Frumoasa lacului A cuvintelor dulci pe buze plimbi prin lume culc i m trezesc Prin anotimp Precum un vânt cutremur tor

Mi-a fugit glasul Pân -n bolta cerului Pe pupilele ochilor o lacrim mare Prin paginile unei c i începute O biografie f adresa Locatarului teptarea Orizontul nem rginit Pân -n bolta cerului Disear Golesc o cup de vin

Pentru tine

Nu este poet

Am râs într-o noapte Am plâns ca un copil Nicicând în versul meu Nu te-am p sit Pentru Tine tr iesc Mi te-ai ar tat Cu p rul despletit În marea amintirilor Am venit Lacrima s i-o terg Pentru Tine m topesc

Nici-un patron al versurilor Care nu zugr ve te luna i stelele Iar din sânul timpului Nu scoate versul Cu metafora dorului Lacrima cuvântului Din piatr Nu este poet Cel ce nu pune buza Pe trandafir Iar cu mireasma lui Nu se îmbat

În vers

Versurile mele Cu voi vorbesc nop ile Versuri nesfâr ite Cu prietena mea imaginar îmbr ez s rut pe gur i obraji Parc sunte i Iubita mea Ru inat Care înc n-a gustat Exaltarea înfocat Buze peste buze Voi versurile mele

M-am întâlnit Într-o noapte cu lun În valea cu stele am vorbit Întins pe dorul înfl rat paie de iulie Între dilemele hamletiene Pe malul sufletului am coborât Cu un vis inocent Pentru Tine Am aprins candela-n miez De noapte Ca s m lumineze

Traducere de Baki YMERI

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 2(102)/2019

Nicolae B{LA}A

Despre comunicare ]i despre coco]a\ii cenu]ii, tri]ti ]i f[r[ din\i De multe, chiar de foarte multe ori, mi-am pus întrebarea în ce sur ceea ce spun în aceste dialoguri imaginare, structurate sub forma unor foiletoane, intereseaz , dac în interiorul sau m car undeva, colateral lor, v reg si i sau m car dac descoperi i lumi posibile sau m car o lume, alta decât aceasta în care este plasat discursul. fr mânt i m tot întreb cu gândul nu la cei contemporani mie, care, oricum, gust m prezentul, ci la posibilii cititori dintr-un oarecare viitor. Apoi, desigur, m tot întreb, cât vreme nu pot face abstrac ie de viitorii mei critici, de viitorii cercet tori ai adev rului îns ilat la nivelul acestor rânduri. Pe deasupra, în literatur , unde discursul narativ î i are un loc al s u, trebuie respectate anumite reguli, dup unii, mai anarhi ti în reguli, obligatorii doar în actele comunica ionale de context, adic la nivelul comunic rii sociale. Cum maximele lui H. P. Grice stau la loc de cinste în lumea în care este pus sub semnul întreb rii comunicarea, am s le reamintesc i eu, convins fiind de faptul c i în literatur sunt la fel de importante. Prin urmare, marele PRINCIPIU AL COOPER RII sau al comunic rii cuprinde: (1) „maximele de cantitate, care cer locutorului s nu dea nici mai mult , nici mai pu in informa ie decât o cere scopul comunic rii (de re inut, comunicarea, indiferent de forma sa, intrapersonal , interpersonal , social etc. este cu scop); (2) maximele de calitate, care cer locutorului s nu afirme lucruri pe care le crede false i pentru care nu are dovezi; (3) maximele de rela ie, care cer locutorului s fac în a a fel încât contribu ia sa s fie pertinent ;

Z. Waliszewski - Peisaj din sudul Fran ei

(4) maximele de mod, care cer locutorului s contribuie la conversa ie într-o manier ordonat i s evite ambiguit ile, prolixitatea i obscuritatea” (H. P. Grice, „Logic and Conversation”, în P. Cole and J. L. Morgan (eds.), Syntax and Semantics, vol. 3, Speech Acts, ACADEMIC Press, Inc., San Diego etc, 1975, pp. 45-46.

Autorii olandezi Frans van Eemeren i Rob Grootendorst aplic variantele prescurtate ale Principiului comunic rii i, prin urmare, ale acestor maxime, în felul urm tor: „Fii clar, cinstit, eficace i pertinent” (F. van Eemeren, Rob Grootendorst, „La Nouvelle dialectique”, Éditions Kimé, Paris, 1996, p. 60).

Ei precizeaz totodat c în practic , de cele mai multe ori este înc lcat una sau mai multe dintre aceste reguli, îns aceasta nu înseamn c Principiul de comunicare este abandonat. În cazul în care, totu i, se întâmpl , atunci interac iunea dintre protagoni tii implica i în transferul de informa ie nu se realizeaz corespunz tor în acel moment (în acel context).

Contextul, pe lâng mediere i cooperare, factori importan i ai în elegerii, reprezint mediul specific al comunic rii. El, contextul, are în vedere desf urarea procesului ca atare, privit ca transmitere i recep ionare de informa ie, proces care nu este numai o trecere prin fazele standard: emi tor, canal de transmisie, mesaj (informa ie), receptor, echivalent cu o deplasare „de la” „prin” i „pentru”, ci i un proces de ansamblu care se desf oar în conformitate cu legea contextului. Locutorul, pentru a fi în eles, pentru a-i fi recep ionat corespunz tor informa ia, trebuie s i creeze contextul, s ofere indiciile necesare în elegerii. „(...) Actele de limbaj se situeaz întrun context de enun are. Acest context este generator de sens, sensul scându-se din punerea în rela ie a ac iunii comunica ionale cu elementele contextului acesteia” (J. D. Halloran, „Information and communication: information is the answer, but what is the question?” în Journal of Information Science, North-Holland Publishing Company, Amsterdam, 1983, p. 161) În consecin , atât canalul de transmitere, cât i informa ia au func ii de co-participare, de mediere, în sensul unei permanente receptivit i la posibilitatea de interven ie i reac ie în desf urarea comunic rii. În acela i timp, interlocutorul este în situa ia de a nu în elege o informa ie dac nu este capabil s recompun datele contextului i s le conexeze cu sensul literal al acesteia. Leg tura dintre sens i context a fost tratat mai întâi de semantica tradi ional (studiul rela iilor dintre semne i obiectele la care se refer , studiul rela iei dintre semnificat-semnificant), pentru a se analiza semnifica ia cuvintelor. Wittgenstein formuleaz îndemnul de a nu c uta sensul unui cuvânt, ci modul lui de întrebuin are. Altfel spus, dac se d contextul în care se întâlne te cuvântul, se poate determina sensul s u.

Cu alte cuvinte, în m sura în care comunicarea este analizat din

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

perspectiva proceselor comunica ionale, observ m c ele, procesele de comunicare, sunt în acela i timp i procese de contextualizare.

Aceste ac iuni influen eaz contextul global prin dimensiunile: spaial , fizic i senzorial , temporal , de pozi ionare (a actorilor), rela ional , normativ i identitar .

Lapidar definite, din perspectiva lui Halloran, acestea pot fi formulate astfel: 1. Contextul spa ial; 2. Contextul fizic sau senzorial; 3. Structura rela iilor sociale i pozi ionarea; 4. Contextul cultural normativ; 5.

Construc ia de referen i rela ionali; 6. Expresia identitar ” (ibidem, pp.161-1620).

Cu alte cuvinte, genera ia mai tân sau genera iile din viitor ce nu au parcurs, pe viu, structurile social politice sau economice, traversate de c tre personajele c ii, de cele mai multe ori, la pas cu autorul, trebuie s le reformuleze în st rile de context enumerate mai sus, apoi, în termenii lui Wilhelm Dilthey, om de cultur german, s tr iasc i s retr iasc faptele din lumea c ii, pân la în elegerea acestora, chiar mai bine decât autorul însu i. F s vreau, fie i doar amintind numele lui Wilhelm Dilthey, am intrat pe domeniul hermeneuticii, locul în care se reg sesc mai ceva decât la ei acas , Friedrich chleiermacher, Wilhelm Dilthey, Marin Heidegger i, evident, Hans-Georg Gadamer, elevul lui Heidegger, cunoscut mai ales cu lucrarea Adev r i Metod . Nu vom insista asupra acestor autori i nici asupra ideilor filosofice puse în slujba c ut rii adev rului, ci, pentru detensionarea discursului nostru i mai ales pentru în elegerea lui ca scop, amintesc una dintre maximele lui Socrate, formulat de geniul antichit ii grece ti, sub forma unui test. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmpl tor cu o cuno tin care alerga spre el agitat i care i-a spus: „Socrate, tii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studen ii t i?” „Stai o clip ”, l-a întrerupt Socrate. „Înainte s -mi spui, a vrea treci printr-un mic test. Se nume te Testul celor Trei.” „Trei?!” - s-a mirat cuno tin a. „A a este,” a continuat Socrate. „Înainte s -mi vorbe ti despre studentul meu, s st m pu in i s test m ce ai de gând s -mi spui.

Primul test este cel al Adev rului. E ti absolut sigur c ceea ce vrei -mi spui este adev rat?” „Nu,” r spunse omul. „De fapt doar am auzit despre el.”„E-n regul ,” zise Socrate. „A adar, în realitate, tu nu tii dac este aderat sau nu. Acum s încerc m testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei s -mi spui despre studentul meu este ceva de bine? „Nu, dimpotriv …”

Z. Waliszewski - Napoleon în lupt

47

„Deci,” a continuat Socrate, „vrei s -mi spui ceva r u despre el, cu toate c nu e ti sigur c este adev rat?”

Omul a dat din umeri, pu in stânjenit, iar Socrate a continuat. „Totu i mai po i trece testul, pentru c exist a treia prob - filtrul Folosin ei. Ceea ce vrei s -mi spui despre studentul meu îmi este de folos?” „Nu, nu chiar…” „Ei bine,” a conchis Socrate, „dac ceea ce vrei s -mi spui nu este nici Adev rat, nici de Bine, nici m car de Folos, atunci de ce s mi mai spui?”

Cuno tin a lui Socrate s-a ru inat i a plecat.

Prin urmare, se poate observa, înc din Antichitate, omul a fost preocupat de calitatea comunic rii i, în acela i timp, de o analiz pertinent a ei. Altfel spus, atunci când comunici, când transmi i un mesaj semenilor t i, pune în el, în mesaj, adev rul, binele i utilitatea, în caz contrar, pe române te, ba i câmpii cu sau f gra ia pomenit la nivel înalt. Gândul meu, cel pu in în acest moment, când privesc din pridvorul sufletului, înv lm eala lumii, se îndreapt , cu predere, spre cei ce reprezint presa contemporan ve nic pus pe scandaluri i manipulare. Iar din cele dou , din scandaluri i manipulare, desigur, angoasa popoarelor ce au parte de a a ceva. Noi, românii, cu prec dere. În permanen , zi i noapte, pe internet, la radio sau micile ecrane: babe violate, b trâni tâlh ri i, case în fl ri, copii ar i sau mor i prin modernizatele spitale, mitocani pe post de în elep i ai neamului, borfa i, cocalari, tot felul de nemernici, la te miri ce col de strad , nucleare, cuvinte seci, rupte de realitatea imediat , intrigi, bârfe de trei parale, înal i dreg tori în stat, pe post de negustori de sufletele i etc., încât te apuc scârba. Doamne, ceva mai ca în perioada medieval ! Din aceste motive suntem un popor r it, în care marea majoritate a oamenilor sunt coco i, cenu ii, tri ti i f din i. Cum s îndrep i aceste vremuri, când hâra i pâra sunt îns i forma de a fi a statului? Nu, cel pu in în acest moment, nu tiu. M consolez con tient de faptul c noi, partenerii virtuali ai discu iilor, suntem plasa i sub umbrela realismului critic i respect m, cel pu in principiile lui Socrate în comunicare, principii enumerate în testul de mai sus. Chestiunea ne permite întoarcerea la ale noastre, la prezentul nostru restrâns, în care forfota st i aici s dea în clocot, la pitore tile personaje ce ne-au înso it de-a lungul pove tii, figuri nici ele duse prea mult la Biseric . Altfel spus, coborâm în realitate concret , realitate ce o vrem, totu i, utilitate, spre luare aminte, imanen pe pânza vremurilor.

Cu acestea fiind zise, reamintesc cele spuse data trecut , i anume pentru a mai sc pa de presiunea banului adunat la cacealma, din sl biciunile statului i din iluziile semenilor, am devenit, peste noapte, „omul cu dare de mân ” i ceva mai „larg la inim ”. Primii care au pus ochii pe mine au fost l utarii. Sim iser c au de unde ciuguli i pot tr i bine, vorba personajului cu „s tr i bine!”. Dup ei, amicii de pahar, colonelul de la garnizoan i al i ofi eri, de acum „tineri pensionari”, c regimentele, cum v-am mai spus, se închiseser , iar artileria se dusese ca fier vechi, la topit. Apoi, procurorul cu ai lui i, evident, al i procurori mai noi, judec tori, printre ei i cei din politic , la care trebuie s mai ad ug m, desigur, amantele lor, un fel de curve ordinare, specifice vremurilor. Personajele, luate la sc rm nat, înglobau, f prea mari eforturi, un fel de iarmaroc de pe vremea lui Caragiale. Am mai pus jos, cum zice românul, i am r suflat u urat, tocmai în ultimul an de studii al Izei, când m-a anun at c a ob inut o burs în Anglia, apoi c inten ioneaz , tot acolo, la Universitatea din Oxford, o specializare i un doctorat. M mândream chiar dac cei din juru-mi, pesimi ti din fire, tot preziceau oricui viitor luminat dup chipul i asem narea lui Berbecali. Oricum, nici pe departe banii arunca i prin cârciumi sau te miri unde, au însemnat generozitate, îns despre asta i despre Iza, la studii, în Anglia, alt dat .

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 2(102)/2019

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Scrierea cu diacritice • Indicator al gradului de cultur i de profesionalism • Condi ie esen ial pentru elaborarea, interpretarea i aplicarea corect a textelor i a prevederilor legale „Cunoa terea cuvintelor conduce la cunoa terea lucrurilor”.

(Platon, citatecelebre.eu). „Gânde te ca un în elept, dar comunic în limba oamenilor”.

(William Butler Yeats).

1. Semnele diacritice „F

a cunoa te puterea cuvintelor este imposibil s cuno ti oamenii”. (Confucius) „Fii atent cum vorbe ti, cuvintele atrag faptele”.

(Nichita St nescu)

Un semn diacritic este un semn tipografic ad ugat la o liter pentru a indica o diferen în pronun ie sau pentru a deosebi, printro diacritic , sensurile a dou cuvinte care, în lipsa diacriticei, ar fi scrise identic. În limba român , semnele diacritice se plaseaz , de obicei, deasupra sau dedesubtul unei litere.

Limba român folose te urm toarele cinci semne diacritice , Â, Î, , , cu perechile lor minuscule , â, î, , .

Aspectul i denumirea semnelor diacritice, care au rol distinctiv, folosite în scrierea limbii române sunt (vezi DEX i DOMO): - c ciul (breve): când semnul este pus deasupra unei litere. Â â Î î - circumflex.

-virguli sau virgul , plasat sub literele corespunz toare S, s, T, t.

2. De ce este important scrierea cu diacritice „Cuvintele sunt c rile faptelor”.

(Defini ie clasic de Sfântul Ioan Gur de Aur) „Cuvintele ne spun cum s gândim i s ac ion m”.

(Benjamin Lee Whorf) a dup cum se poate constata cu u urin i din exemplele din acest material, sensul i con inutul unor cuvinte, propozi ii, fraze i al unor articole de lege este schimbat radical, în r u, fa de cel corect, din cauz c scrierea, fie i numai a unei singure litere dintr-un cuvânt, nu s-a f cut corect, cu diacritice.

Scrierea f diacritice poate duce la exprim ri ambigue, interpretabile diferit, vulgare, pornografice, obscene i / sau cu un sens i cu un con inut total diferit de cel corect, care, în unele cazuri, poate genera grave consecin e morale i / sau juridice, exemplele prezentate în acest material fiind edificatoare în acest sens. „Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu tie s citeasc , ci cel care nu tie s în eleag ”. (Alvin Toffler)

Scrierea f diacritice poate conduce la cuvinte care nu exist în limba român , precum „pamant”, „stiinta”, „samanta”, rezultate din scrierea incorect , f diacritice, a cuvintelor „p mânt”, „ tiin ”, „s mân ”.

Unele cuvinte se pot interpreta în numeroase feluri, foarte diferite, în func ie de diacriticele care li se ata eaz , precum: 1) cuvântul „tata” se poate interpreta în nu mai pu in de 6 feluri, respectiv: „tata”; „tat ”; „ a”; „ ”; „ a”; „ ”; 2) cuvântul „laturi” se poate interpreta în 3 feluri, respectiv: „laturi” / „latur ” (parte lateral , margine a unui obiect; parte, sens, direc ie etc.); „l turi” (ap murdar în care s-au sp lat vasele, rufele sau în care s-a sp lat cineva; zoaie, sp laturi etc.); „la uri” / „la ” (instrument pentru prins p ri sau animale, constând dintrun ochi de sfoar , de sârm etc.).

Cuvintele str ine (nume de persoane i de locuri, titluri de c i, citate etc.) trebuie scrise cu diacriticele proprii limbilor de origine.

Trebuie avut în vedere faptul c , dup o perioad minim de acomodare în scrierea cu diacritice pe calculator, viteza de scriere este aceea i i cu diacritice i f . În frecvente cazuri, textele scrise f diacritice oblig numero i utilizatori la efortul de a introduce diacriticele ulterior, lucru mig los, care consum mult timp i nervi i care genereaz nemul umire i dispre fa de institu iile statului (de la care eman respectivele texte) i fa de func ionarii publici (care le-au scris).

Cei care scriu f diacritice, pe lâng faptul c dovedesc o lips de respect fa de cititori (de utilizatori a ceea ce scriu ei), sunt eticheta i i ca agrama i (ca persoane care fac gre eli elementare de limb , de i se pretind oameni cul i), ca ignoran i, incul i, necultiva i, neinstrui i, neînv i, pro ti, „glorio i analfabe i profesional” etc.

Sunt frecvente cazurile în care cei care scriu f diacritice ajung în situa ii dintre cele mai penibile, chiar când nici nu se a tept la a a ceva, precum în urm torul exemplu. În tren, un demnitar i un elev din coala primar , fiecare cu câte o tablet PC. Micu ul colar (înso it de bunicul s u) avea de f cut o compunere, la care scria cu diacritice. Înaltul demnitar redacta o norm juridic , la care scria diacritice. zând pe mogâldea a de colar cum scrie cu diacritice, înaltul demnitar s-a gândit c ar fi bine s scrie i el cu diacritice, fapt pentru care l-a întrebat: „Cum se nume te aplica ia care te ajut s scrii cu diacritice?” coal primar !” a fost r spunsul primit.

Este u or de în eles situa ia jenant în care a fost pus înaltul

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

demnitar, care a continuat s scrie tot f diacritice, i aceasta din cauz c ... „nu avea aceast aplica ie”.

Din cauz c DEX-ul nu define te pân în prezent no iunea de „Tableta PC”, se impune precizarea c aceasta este un computer portabil, este un intermediar între un telefon mobil i un laptop, cu diagonala cuprins , în general, între 17,8 cm (7 inchi) i 25,4 cm (10 inchi), unde 1 inch = cu 2,54 centimetri. Utilizarea dispozitivului se bazeaz pe atingerea ecranului tactil i pe folosirea unei tastaturi virtuale pentru redactarea textelor. DEX-ul nu define te pân în prezent no iunea de „Tableta PC”. „Doar dou lucruri sunt infinite: universul i prostia omeneasc . i nu sunt sigur în leg tur cu primul”. (Albert Einstein) Grav este i faptul c numeroase i deosebit de importante acte normative, inclusiv cele emise de justi ie, con in cuvinte scrise f diacritice, generând serioase greut i în cunoa terea, în interpretarea i în aplicarea corect a acestora.

Limbajul fiscal deficitar este sursa multor neîn elegeri i a numeroase fapte de evaziune fiscal legal .

Surprinde i nedumere te faptul c chiar i Biblia Patriarhiei României, postat pe Internet pe site-ul http://www.bibliaortodoxa. ro/ con ine numeroase i inadmisibile gre eli în redarea corect a unor versete, gre eli care sunt cauzate de: 1. Folosirea mai multor font-uri, chiar i în acela i cuvânt, fa de fonturile Times New Roman, cu care este scris Biblia în cea mai mare parte; corect este ca în toat Biblia sase foloseasc numai un singur font.

2. Folosirea i a altor semne decât diacriticele proprii limbii române; corect este ca în toat Biblia s se foloseasc numai diacriticele proprii limbii române.

3. Folosirea a numeroase cuvinte, i formul ri (a) fie care nu sunt în elese, (b) fie care necesit folosirea DEX-ului, (c) fie care nu se sesc nici în DEX. „Cuvântului care vine de la Dumnezeu” nu poate fi însu it dac nu este mai întâi cunoscut, dac nu este în eles din citirea versetelor.

Pentru edificare prezint aici un singur exemplu, existent în Vechiul Testament, în Facerea (Geneza), Capitolul 3, versetul 19 (sublinierile îmi apar in): „19. Žn sudoarea fetei tale î i vei mânca pâinea ta, pân te vei întoarce în p mântul din care e ti luat; c ci p mânt e ti i în p mânt te vei întoarce”.

Textul corect este urm torul: „19. În sudoarea fe ei tale î i vei mânca pâinea ta, pân te vei întoarce în p mântul din care e ti luat; c ci p mânt e ti i în p mânt te vei întoarce”.

Nu „ Žn sudoarea fetei tale î i vei mânca pâinea ta”, ci „În sudoarea fe ei tale î i vei mânca pâinea ta”. În orice text românesc, lipsa diacriticelor denot o grav lips de profesionalism i de cultur general , elementar . În Biblia men ionat mai sus numeroase versete sunt exprimate prin cuvinte ( i formul ri) fie care nu sunt în elese, fie care necesit folosirea DEX-ului, unele cuvinte neg sindu-se nici în acest dic ionar.

Edificator în acest sens este exemplul din versetul 32, al capitolului 27, din „Leviticul”, redat mai jos, în care sublinierile îmi apar in: „32. Toat dijma de la boi i de la oi i tot al zecelea din câte trec pe sub toiag este afierosit Domnului”.

Cuvântul „afierosit 1) nu este cunoscut de marea majoritate a popula iei; 2) conform DEX, acesta are sensurile de „1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra”, fiind greu de stabilit care este sensul cel potrivit pentru acest verset; 3) foarte pu ini dintre cei care citesc acest verset vor în elege c este vorba despre o zeciuial închinat Domnului.

49

Redarea incorect a unor versete din Biblie este o grav abatere de la redarea exact a sensului i a con inutului „Cuvântului care vine de la Dumnezeu”.

3. M suri ce se impun a fi luate pentru a asigura scrierea cu diacritice „Vegheaz i gândurile. Ele devin cuvinte.

Vegheaz i cuvintele. Ele devin ac iune.

Vegheaz i ac iunile. Ele devin obiceiuri.

Vegheaz i obiceiurile. Ele devin caracter.

Vegheaz i caracterul. El devine destinul t u.”

(Lao Tzu, fondatorului Taoismului, în volumul de 81 de versuri „Calea i Puterea/Virtutea sa”). a dup cum se poate constata cu u urin , exist nenum rate site-uri, chiar ale unor institu ii publice fundamentale ale statului, cu mari preten ii, care public textele diacritice. Punerea în circuitul public, de c tre institu iile statului, de texte scris incorect în limba român , în special din cauza nefolosirii diacriticelor, compromite respectivele institu ii ale statului. În numeroase limbi, precum francez , german , maghiar etc., se prevede, prin lege, clar i la modul imperativ, obligativitatea: 1) scrierii cu diacritice, textele scrise f diacritice nefiind acceptate, i 2) scrierii textelor cu fontul „standard”, care este fontul stabilit prin lege pentru limba respectiv .

O asemenea obliga ie legal ar trebui s existe i în ara noastr .

Prin „Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, rela ii i institu ii publice” i prin „Lega nr. 24/2000, republicat , privind normele de tehnic legislativ pentru elaborarea actelor normative”, este necesar s se dispun clar, precis i la modul imperativ obliga ia scrierii cu semnale diacritice a tuturor textelor întocmite (1) în institu iile statului, i cu atât mai mult a celor de utilitate public , i (2) în întregul sistem de înv mânt i de educa ie, de stat i particular.

4. Într-un cuvânt, o singur liter scris cu sau f diacritice, poate conduce la un alt cuvânt, cu un sens i cu un con inut diferit de cel ini ial, fie cu consecin e negative imprevizibile, fie cu conota ii pornografice „Omul stric lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu cerea.” (Mahatma Gandhi) „A gândi liber e mare lucru. A gândi corect e i mai mare lucru”.

(Proverb japonez) Pentru a demonstra modul în care, într-un cuvânt, o singur liter în plus, în minus, scris cu sau f diacritice poate conduce la un alt cuvânt, cu un sens i cu un con inut cu totul diferit fa de cel iniial, fie cu consecin e negative imprevizibile, fie cu conota ii pornografice, dintre care unele nu pot fi prezentate în aceast lucrare, chiar dac sunt reale, se prezint exemplele din Anexa nr. 1 i Anexa nr. 2.

Efectul neutiliz rii diacriticelor poate fi chiar amuzant, precum în enun urile: „Ileana s-a m ritat cu Vasilic ”, unde numele de b iat, Vasilic , f c ciul , devine nume de fat , ajungându-se, de la o torie decent , la homosexualitate feminin , la o c torie între lezbiene: „Ileana s-a m ritat cu Vasilica” „Ionescu este o persoan cu doua fe e”, unde, din Ionescu, persoana duplicitar , cu doua fe e i cu nici un obraz), se ajunge la Ionescu cu dou fete, adic cu dou fiice i cu obraz).

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În cazurile în care se scrie f semnele diacritice: 1) are loc înlocuirea unei litere, care prezint un semn diacritic, cu o liter f respectivul semn diacritic,

Anul X, nr. 2(102)/2019

2) are loc la schimbarea sensului cuvântului respectiv, i 3) se ajunge ca o persoan , o fapt , o situa ie etc, s fie prezentat cu totul diferit, uneori chiar cu grave conota ii negative, sexuale, imorale etc.

Anexa nr. 1 Exemplele de modul în care scrierea f diacritice schimb radical sensul i con inutul unui cuvânt i pe cel al întregii propozi ii, fraze, articol de lege care con ine cuvântul respectiv.

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

1

Lesbianismul, numit i homosexualitate feminin , desemneaz atrac ia erotic a unei femei pentru alte femei. Sunt deja i c torii între femei lesbiene.

2 galatenii: locuitori ai provinciei romane Galatia, situat în centrul Asiei Mici.

3 uturi, de la ut: lovitur foarte puternic dat cu piciorul (în fundul unei

Scrierea incorect , în general, i cea f diacritice, în special, este cauzat de faptul c (sublinierile ne apar in) „ Vremurile noastre sunt vremurile mediocrit ii, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultur , a lenei, a incapacit ii de a te apuca de treab i a dorin ei de a avea totul de-a gata”. (Feodor Mihilovici Dostievski).

Exemplele din Anexa nr. 1 sunt cea mai bun dovad a modului în care scrierea f diacritice, fie i numai a unei singure litere, schimb radical sensul i con inutul nu numai al cuvântului respectiv, dar i pe cel al întregii propozi ii, fraze, articol de lege care con ine cuvântul respectiv (cu o liter scris f diacritice). În lumea fiscali tilor practicieni (în special a organelor de control fiscal), dar i a agen ilor economici, a r mas „de neuitat” cazul unei societ i comerciale care avea ca obiect de activitate realizarea de „p turi”.

La controlul fiscal efectuat s-au constatat unele nereguli, fapt pentru care organul de control a dispus, pe lâng alte sanc iuni, i

51

persoane, în acest caz); suturi, de la sutur : cus tur folosit în chirurgie (pentru a reuni marginile unei pl gi etc.) ...în fundul unei persoane, în acest exemplu.

4 rata / rat : regionalism: autobuz care leag un ora cu comunele învecinate; (peiorativ) autobuz rural; denumirea provine de la abrevierea RATA (Regia Autonom de Transport Auto), întreprindere de stat înfiin at în 1948, care avea ca obiect de activitate acest tip de transporturi rutiere de c tori.

confiscarea a 200 de turi, dar, nefolosindu-se diacriticele, în actul de control (editat pe calculator) s-a înscris „confiscarea a 200 de «paturi»”.

Cazul a ajuns în justi ie i, a a cum era de a teptat, câ tig de cauz a avut societatea comercial respectiv care a demonstrat c : (1) în obiectul de activitate nu avea „realizarea produsului paturi”; (2) efectiv i în mod real nu a realizat niciodat produsul „paturi”; (3) nici nu dispunea de cele necesare (precum tehnologie, utilaje, for de munc , materiale etc.) pentru realizarea produsului „paturi”.

O singur liter lips , în plus sau „deplasat ” fie i numai cu un singur loc (în stânga sau în dreapta altei litere într-un cuvânt), schimb radical sensul i con inutul nu numai al cuvântului respectiv, dar i pe cel al întregii propozi ii, fraze, text saz articol de lege care con ine cuvântul respectiv. „De multe ori, limba taie mai mult decât sabia”. (Anton Pann).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

52

Anul X, nr. 2(102)/2019

Anexa nr. 2

Exemplele de modul în care o singur liter schimb radical sensul i con inutul unui cuvântul i pe cel al întregii propozi ii, fraze, articol de lege care con ine cuvântul respectiv.

În condi iile în care „litera” legii nu mai red „cuvântul” legii, aceasta nu mai poate exprima „spiritul” legii, ceea ce face ca „litera” legii s devin sursa unor st ri conflictuale în interpretarea i în aplicarea legii (din cauza neclarit ilor existente în interpretarea i în aplicarea „literei” legii). În asemenea cazuri, legea ajunge s fie interpretat i aplicat de la caz la caz, în func ie de preg tirea, de voin a, de convingerea intim , de puterea sau de interesul fiec ruia (a celui care este judecat sau a celui care judec ).

De aceea este nevoie ca legea s fie foarte clar în litera i în spiritul ei, pentru ca aceasta s nu devin sursa unor st ri conflictuale în interpretarea i în aplicarea sa, pentru a nu se ajunge la interpretarea i aplicarea legii „de la caz la caz”, în special în func ie de interesele nelegitime personale ale celui care judec , ale celui care este judecat, sau ale ambilor, interese care se pot realiza sub cele mai mascate forma de legalitate prin valorificarea neajunsurilor în reglementare.

5. Topica este foarte important „Cuvintele aranjate în mod diferit au un în eles diferit, iar semnifica iile dispuse diferit au un efect diferit”. (Blaise Pascal) „Cuvintele ne spun cum s gândim i s ac ion m”.

(Benjamin Lee Whorf) Literele sunt pietrele de temelie ale cuvintelor.

Literele, aranjate în diferite combina ii, formeaz cuvintele.

Topica este definit ca fiind „ordinea cuvintelor în propozi ie sau a propozi iilor în fraz ” (DEX).

Topica este foarte important deoarece aceasta stabile te sensul i con inutul unei propozi ii, a unei fraze, a unei prevederi legale etc, stabile te ordinea faptelor.

Altfel spus, de la ordinea cuvintelor în propozi ie, sau a propozi iilor în fraz , se ajunge la ordinea faptelor.

Sunt cazuri în care ordinea cuvintelor este hot râtoare în stabilirea sensului i a con inutului unei propozi ii, a unei prevederi legale, a unei fapte etc.

Uneori auzim spunându-se c „plou afar ”, de i în mod normal nu plou decât afar , situa ie în care avem de-a face cu un pleonasm. În cazul în care se începe cu adverbul i se zice „afar plou ”, situa ia în exprimare se schimb , c ci nu se pune problema unde plou , ci ce se petrece afar , fapt pentru care exprimarea nu mai este pleonastic .

Ordinea faptelor, admiterea sau interzicerea (prin lege, obicei, religie etc.) unei ac iuni/activit i este, uneori, stabilit de ordinea

de aranjare a acelora i cuvinte într-o propozi ie, exemplul ce urmeaz fiind edificator în acest sens.

Exemplu „Ion i Gheorghe ies de la biseric . Ion se întreab dac este bine fumeze în timp ce se roag . Gheorghe îi r spunde: «De ce nu întrebi preotul?».

Ion se duce i i-l întreab : «Sfin ia ta, pot s fumez când m rog?».

Preotul îi r spunde: «Nu. fiule, nu se poate. E o lips de respect pentru religia noastr ».

Ion se întoarce la prietenul lui i-i spune ce i-a spus preotul.

Gheorghe îi spune: «Nu m mir . Ai pus gre it întrebarea. Ia s încerc i eu». i Gheorghe se duce la preot i îl întreab : «Sfin ia ta, pot s m rog când fumez?».

La care preotul îi r spunde: «Bineîn eles fiule. Bineîn eles».”

Exist i o topic subiectiv , exprimat cu mult subtilitate, printro adev rat tiin i art , prin care se induce o anumit dependen, conduit i/sau o înc rc tur afectiv în rândul maselor, aceasta fiind numit topic psihologic deliberat , care, în frecvente cazuri, genereaz efecte negative mult mai numeroase i mai grave decât topica prostiei. În concluzie: „ Iar dac tu ai prevenit un p tos s se abat de la calea lui i el nu s-a ab tut, atunci el va muri pentru p catele lui, iar tu iai mântuit via a.” (Biblia, Ezechiel 33. 9). „ Cine are minte, s ia aminte! ”„ Cine are urechi de auzit s aud ”. (N. T., Luca, 8.3).

Zygmunt Waliszewski - Flori

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mircea }TEF{NESCU

53

Cronici muzicale

Orchestra Filarmonicii Moldova din Ia]i - la Ateneul Român Joi 13 decembrie i vineri 14 decembrie 2018, la Sala mare a Ateneului Român, în prezen a unui public numeros i primitor a ap rut, ca o adev rat i nea teptat surpriz , prin valoare artistic i succes autentic, Orchestra simfonic a Filarmonicii Moldova din Ia i. În timp, am fost de multe ori la Ia i i am ascultat simfonicele de acolo, dar acum în bine i foarte bine sunetul de ansamblu i performan a instrumental a fiec rui component i de la fiecare partid se impun de la sine, ca în cazul unei orchestre de nivel interna ional. În acest sens, noi în ine am fost surprin i. Admirabile au fost i reac iile instrumenti tilor, care s-au fotografiat în decorul impozant al S lii mari, pentru ca memoria acestui splendid moment s fie p strat . Sau fotografiat pentru c este sigur c nu mul i dintre ei au p it mai înainte în rotonda str juit de marea fresc a istoriei poporului român.

Concertele de la Bucure ti ale Orchestrei Filarmonicii Moldova din Ia i au fost dirijate de Junping Quian. Acesta este actualmente dirijor asistent al Orchestrei Regale Na ionale a Sco iei, el fiind invitat frecvent la concerte din s li importante din Europa, Statele Unite i Asia. V zându-l pe Junping Quian, în calitatea lui de dirijor, l-am admirat pentru eficien a sonor i pentru subtila tratare i reliefare a materiei instrumentale.

Am ascultat ini ial cele Trei dansuri române ti de Theodor Rogalski, un titlu etalon al portofoliului nostru simfonic. Aceste pagini pline de verv , de poezie i vibrând de via i de bun dispozi ie, au primit în viziunea de art a lui Junping Quian o în elegere mult extins peste imaginile cu care am fost obi nui i, în ându-se ca o glorie în gest str lucitor i elocvent.

Orchestra a r spuns cu aplomb i impetuozitate, îmbinând virtuoz ritmurile i melodiile de dans în superba vigoare a inflexiunilor derivate din prozodia limbii române.

Am ascultat în continuare Concertul nr.27, în Si bemol major

pentru pian i orchestr de Mozart, solist fiind Stefan Arnold, muzician distins cu premii importante la concursuri interna ionale din Germania i Italia. Itinerariile sale au traversat frecvent Europa, Statele Unite i Asia de Sud-est, fiind invitat de orchestre de r sunet i de mare interes artistic. zându-l i ascultându-l pentru prima oar în acest program al Filarmonicii Moldova din Ia i, la Ateneul Român din Bucure ti, mi-a venit în minte ce spunea Enescu despre Mozart, anume c el, Mozart, acolo unde punea o not acolo trebuia s fie. Avem aici un determinism absolut, i pe cale de consecin , toate notele din acest Concert nr. 27, i nu numai, sunt acolo unde trebuiau s fie.

Stefan Arnold mi-a imprimat sentimentul ireprimabil c s-a identificat cu arta componistic la claviatur a lui Mozart, conceptul de emo ie fiind conturat în aceast reactualizare de splendori dintr-un timp care astfel este i timpul nostru.

Simfonia nr. 9, în Mi bemol Major, de Dmitri ostakovici a fost realizat performant la dimensiunile inven iei melodice, pulsa iei ritmice i naturii orchestrale foarte personale ale acestui compozitor rus de notorietate mondial .

Reu ita de for a tandemului dirijor i forma ia simfonic a fost aici o confirmare a lumii marii muzici, care transgreseaz meridiane i paralele, pentru a se reg si în acela i orizont al comuniunii întru art .

Am discutat cu mai multe persoane din public, abona i ai concertelor Filarmonicii George Enescu din Bucure ti, care au fost deosebit de pl cut impresionate de Orchestra Simfonic a Filarmonicii Moldova din Ia i, de dirijorul Junping Quin i de pianistul Stefan Arnold.

Importan a acestui concert de la Ateneul Român al Filarmonicii Moldova din Ia i s-a materializat i prin înregistrarea video-audio care a fost transmis ulterior de mai multe ori pe TVR 2, i pe TVR Studioul Ia i.

Recital de muzic[ româneasc[ Miercuri, 16 ianuarie 2019, la Sala mic a Ateneului Român, tân ra pianist i compozitoare Lidia Ciubuc a prezentat un program rezervat în totalitate unor crea ii române ti, printre care i o partitur scris de ea îns i.

Lidia Ciubuc a absolvit în 2001 Liceul de muzic Ciprian Porumbescu din Chi in u - Republica Moldova -, iar în 2013 a absolvit sec ia de compozi ie clasic de la Universitatea Na ional de Muzic din Bucure ti pentru ca în 2015 s i definitiveze Masteratul în specializarea Stil i Limbaj compozi ional la aceea i institu ie academic . În prezent, Lidia Ciubuc î i continu preg tirea componistic la exigen a de Masterat II la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano.

Din 2014 este membr a Uniunii Compozitorilor i Muzicologilor din Republica Moldova, crea iile sale având o prezen semnificativ la recitaluri, concerte i festivaluri de prestigiu i pe scene importante din Europa i nu numai.

Pianistic Lidia Ciubuc are un sunet puternic, f s fie brutal. i în analogie cu lumea operei, pot ar ta c este o interpret de tip wagnerian, elevat , impetuoas , sincer i cu o admirabil noble e în lumile i gesturile ei pe claviatur .

La începutul recitalului, Lidia Ciubuc a interpretat quasi-miniatura

Motive folclorice de Vladimir Rotaru, compozitor de la Chi in u. În acest flux sonor se intre es alert melos i accente de jocuri române ti, într-un tot bine articulat i bine impulsionat.

Ghenadie Ciobanu este un compozitor venerabil i de puternic autoritate artistic la Chi in u. Dintre crea iile sale am ascultat Fantasia quasi una Sonata - cette fois-ci a Paris -, un discurs muzical cu suflu expresiv în broderii de natur plastic i de fluen a nara iunii într-un imaginar de Paris virtual în zborul p rii cerului.

Amanecer de Lidia Ciubuc pentru pian - claviatur i cu episoade de atac direct pe corzi - este o scriere componistic de tip virtuoz în modelarea distinct i distins a materiei sonore. Aici mi-am amintit de Caragiale, care spunea despre for a puternic a spiritului care d na tere imagina iei. Pentru c asta am v zut la compozitoarea Lidia Ciubuc.

Din Mun i, de Mar ian Negrea, este o evocare creionat a unui periplu plutitor printre excep ii, cu substan melodic i frumuse i intrinsece într-un context f complexit i tehnice deosebite care s revin în sarcina interpretului solist.

Toccata - joc dobrogean - de Paul Constantinescu are privilegiul

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de a fi considerat ca una dintre cele mai reu ite pagini române ti scrise pentru pian. Unii comentatori spun, i eu sunt de acord cu ei, lucrarea lui Paul Constantinescu o dep te pe cea similar ca gen scris de Serghei Prokofiev. Lidia Ciubuc a excelat superb în redarea acestei muzici plin de vitalitate i de farmec teaf r i necontraf cut.

Ulpiu Vlad a cucerit i a surprins pe deplin asisten a cu crea ia sa Sonorit i i gladiole multicolore. Ulpiu Vlad are con tienta i con tiin a actului i efectului major în art , i asta se reflect în mod egal între fervoarea interpret rii i publicul cuprins de intensitatea clar , calm i delicat a imaginilor în colora ia universal deschise fiec ruia pe ecranele lui interioare.

Rondo a capriccio, de Radu Paladi, beneficiaz de o frecvent prezen prin repertoriile de concert i de recital ale piani tilor no tri, lucrarea având o scriere inteligent i fiind totodat perfect potrivit cântului pe claviatura pianistic .

Passacaglia pe o tem de colind, în prim audi ie absolut , de Dinu Ciocan, este o lucrare meritorie în acest gen care a fost cultivat i de Sigismund Todu în Passacaglia sa, tot de o tem de colind.

Anul X, nr. 2(102)/2019

Am apreciat evolu iile sonore din discant. Am apreciat, de asemeni, modul foarte personal de a îmbina structura baroc varia ional cu tehnica de muzic contemporan .

Din restrânsa oper componistic a lui Dinu Lipatti, Lidia Ciubuc a interpretat cunoscutele Nocturne, pagini de un uimitor echilibru în ceea ce marele pianist a resim it în adâncul sensibilit ii sale pentru a se ilustra în aceste sonorit i cu volute minunate i cu un preaplin de fin emotivitate. Lidia Ciubuc a desenat m iestrit luminile i umbrele acestui univers pentru care a dovedit c dispune de aptitudine i dedica ie în forme excelente.

Cu o fervent pledoarie pro-domo, recitalul s-a încheiat cu Rapsodia Român nr. 1, în La major, op. 11 de George Enescu, Lidia Ciubuc lansându-se concertistic în celebrarea acestei capodopere recunoscut ca valoare în patrimoniul cultural al umanit ii, f s mai ad ug m, este actul identitar în muzic al na iunii române, al turi, bineîn eles de Rapsodia 2-a a aceluia i compozitor.

A existat i un bis, Hora Bra ovului, de Ciprian Porumbescu, un ecou din epoca transilvan de acum aproape 2 secole, când - ca i acum - românii î i cântau muzicile lor ca forme ale existen ei, rezisten ei i perseveren ei na ionale în timp i vremuri, un ecou care nu se stinge i nu coboar sub orizonturi în uitare.

Un spectacol emo\ionant al Teatrului de art[ din Deva Gra ie ideii salutare a Institutului Cultural Român, în parteneriat cu sponsori, dintre care Clubul Rotary Ci migiu din Bucure ti, la Sala Studio a Teatrului Na ional I. L. Caragiale din Capital , în seara zilei de 4 martie 2018, Teatrul de Art din Deva a prezentat în fa a unui public numeros i fervent, produc ia Samoil Mârza, Fotograful Unirii, dedicat Marii adun ri populare de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918 i importantului moment istoric na ional semnificat de aceasta.

Samoil Mârza este cel care a realizat fotografiile f de care noi nu am fi avut acum nici o imagine din ambian a acelei zile memorabile.

Denis Dinulescu a scris scenariul, readucând în fa a spectatorilor momente ale unor întâmpl ri de via petrecute în urm cu un secol, inclusiv prin proiectarea lor pân în zilele noastre, solu ie dramaturgic de efect emo ional i de reu it performan teatral .

La acest succes s-au ad ugat actorii, excelen i prin propria lor prezen pe scen i regia semnat de Mihai Panaitescu, care a realizat o atmosfer de puternic înc rc tur i de motiva ie într-o admirabil diversitate de tonalit i epice, realizând un spectacol dens i de constituenta unei dimensiuni noi, necunoscut , a m re iei devenite puternice printr-o victorie a spiritului.

Este important s spun c la Teatrul de Art din Deva se desf oar un Festival de oper i de muzic clasic , sub titulatura Hunedoara liric , ceea ce ne spune multe despre via a artistic de teatru i de muzic din acea parte a rii. i mai trebuie s adaug c , dup 14 ani, Teatrul de Art din Deva a revenit cu acest spectacol la Bucure ti, spectacol realizat într-o viziune surprinz toare, credibil , de modern construc ie i de eloc-vent expresivitate.

Acest spectacol a putut fi imaginat i s-a ivit în acesta nara iune scenic Fotograful Unirii doar din autenticul vie ii române ti din acea arie unde înc rcarea de istorie a locurilor i a memoriei colective este de condi ia expresiei umane absolute.

Este pentru prima oar când realmente am v zut un spectacol românesc i doar nu pentru c era vorbit în limba român , i totul striden e, f izbucniri rebarbative, f încrimin ri i ceea ce este extraordinar, f frustr ri.

Acest spectacol s-a constituit ca o lec ie de istorie na ional i de vibra ie româneasc cu fapte i întâmpl ri pe care de regul manualele de profil nu le prezint ca atare. i în acest sens aproape c s-a produs o descoperire pentru publicul între care erau mul i tineri i copii.

i mai este ceva legat de regie, despre care am spus c este modern , dar totul a fost aici nu numai modern, ci i contemporan.

Aspectul scenic s-a constituit din suite de scenete, de monologuri, de imagini proiectate, de video clipuri i de fragmente filmate, de jocuri de lumini similar ca tehnici i procedee cu ceea ce am v zut recent la Londra la celebrul Teatru Queen într-un spectacol cu Mizerabilii dup Victor Hugo. Sigur acela era un muzical, ceea ce Fotograful Unirii nu este. Delicat îns , din auf s-au auzit teme din Rapsodiile Române de George Enescu, din Balada de Ciprian Porumbescu i altele.

Am v zut acest spectacol, Fotograful Unirii, ca dup o îndelungat a teptare. i revin la aprecierile deosebite pe care le adresez Institutului Cultural Român i sponsorilor care au asigurat accesul în sal exclusiv pe baz de invita ii i totodat posibilitatea sine qua non oferit publicului de a se transborda cumva la Deva, în Hunedoara, unde se afl , la Prislop, mormântul preotului Arsenie Boca, i la Alba Iulia, locul martiriului lui Horia, i cel al proclam rii, la 1 decembrie 1918, a Unirii celei Mari, printre multe altele.

Aceast produc ie a Teatrului de art din Deva nu are nimic patriarhal i cu atât mai pu in vreun ce provincial. Fotograful Unirii s-a imaginat, s-a z mislit, s-a creeat i s-a prezentat publicului, venind la Bucure ti, de acolo din marea capital a spiritualit ii române ti. Fotograful Unirii poate fi considerat un model de teatru românesc. Poate acest model va genera un reveriment pe baze profesionale i tefere de alte produc ii i pe alte scene în care publicul românesc s se reseasc , s le doreasc i s le considere forme ale unor abord ri raionale, emo ionante i în consonan cu universul în care cum spunea Walt Withman, mald rul de bine e mai mare decât mald rul de r u.

Sigur dup expresii de genul de a te afla sau nu la locul i momentul potrivit, Samoil Mârza s-a aflat atunci la 1decembrie 1918, la Alba Iulia, la locul i momentul potrivit cu aparatul s u de fotografiat i a avut impetuozitatea de a fi fixat evenimentul în afara s lii în care se pronun au delega ii. Pornind de aici, arti tii de la Deva au v zut i au creeat scenic i interpretativ un flux al istoriei amplificat de dezvolt rile ei înse i în spa iul românesc.

A fost un succes de public i un succes esen ial i de valoare. Iam aplaudat pe arti tii de teatru de la Deva, c rora le sunt recunosc tor pentru curaj i bun credin .

Anul X, nr. 2(102)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Calendar - Februarie

Ben TODIC{ (Australia)

C[ile Domnului sunt misterioase (Dialog misterios de adev rat) - Numai Dumnezeu tie cum tu rezi ti, campion, în plin furtun promovându-te ca Maradona, c numai st ruin a i voin a ta te in cu capul sus, -n România sunt manieri, schimb ri la poarta nou a lui P cal , c tu explici ac iunea bine-dispus, de i pensiile i salariile nu tiu cum se face c nu cresc valoric, c nu-i o minune, i nici la o minune n-avem cum ne a tepta, în atâtea tergivers ri, combina ii, care de care între mari probleme pe la friz rie, c nu se mai face s se îngroape groparul, cum zice Mure anu, dup ce i se cunoa te valoarea, pus în fa cu zdrobul de sare deasupra copilului, pus în ciup la îmb iere, pentru prima de Cr ciun, ca s aduc zâmbetul pe fa a oamenilor, c nu-i penibil doar b iat de mingi. Tu te bucuri de via tiind ce-i important, sind o solu ie, de i norii n-au sentimente, nu tr iesc bucurii ca oamenii în combina iile lor ca super vedetele tentante de la Buftea, din industria cinematografiei române ti decimate, pus la p mânt, breaz, ca s m decep ioneze, c noi tot ce-i bun distrugem, ca s ne facem neferici i ca ho ii de buzunare, care fur mireasa de anume i nu doar asta pot românii (ce vorb -i asta dând totul din cas , ca cei de la Meteo, c -i cea în mintea lor ii risc s pierdem apocaliptic tot ce avem).

- Când eram copil proiectam diafilme în spatele blocului din buc rie prin fereastra pe peretele opus, pe care vopsisem un ecran cu var. Seara când venea întunericul se aduna lumea din antier cu scaunele afar i începeam proiec ia basmelor realizate de Studiourile Alexandru Sahia. Cineva din grup citea cu glas tare subtitlurile ca s în eleag povestea i cei care nu tiau s citeasc , devenind astfel bucurie de grup. Lumea s-a obi nuit atât de tare, încât dup ce am terminat cele aproape o sut de diafilme

Zygmunt Waliszewski -

55

rb toare

1.02.1838 - s-a n scut Niculae Gane (m. 1916) 1.02.1907 - s-a n scut Oscar Lemnaru (m. 1968) 1.02.1934 - s-a n scut Nicolae Breban 1.02.1945 - a murit Ion Siugariu (n. 1914) 1.02.1949 - a murit N.D. Cocea (n. 1880) 1.02.1999 - a murit Dimitrie Rachici (n. 1934) 1.02.1954 - s-a n scut Tudor Dumitru Savu (m.2000) 1.02.1982 - a murit Radu Petrescu (n. 1927) 2.02.1821 - a murit Petru Maior (n. 1760) 2.02.1868 - s-a n scut C. R dulescu-Motru (m. 1957) 2.02.1879 - s-a n scut I.C. Vissarion (m. 1951) 2.02.1914 - s-a n scut Nicolae Tatomir (m. 1996) 2.02.1916 - s-a n scut George Dan (m. 1972) 2.02.1964 - a murit Ion Marin Sadoveanu (n. 1893) 3.02.1926 - s-a n scut Tudor George (m. 1992) 3.02.1944 - s-a n scut Petre Anghel 3.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919) 3.02.1954 - a murit Ionel Teodoreanu (n. 1897) 3.02.1972 - a murit Neagu R dulescu (n. 1912) 3.02.2000 - a murit Floren a Albu (n. 1934) 3.02.2005 - a murit Ioan Flora (n. 1950) 4.02.1809 - s-a n scut Vasile Cârlova (m. 1831) 4.02.1849 - a murit Costache Conachi (n. 1778) 4.02.1988 - a murit Al. C prariu (n. 1929) 4.02.1994 - a murit Nicolae Nasta (n. 1919) 4.02.2000 - a murit Roger Câmpeanu (n. 1929) 5.02.1859 - a murit Alecu Russo (n. 1819) 5.02.1928 - s-a n scut Hristu Cândroveanu (m. 2002) 5.02.1932 - s-a n scut Virgil Ardeleanu (m. 2006) 5.02.1952 - s-a n scut Monica Spiridon 5.02.2003 - a murit Balogh Laszlo (n. 1946) 6.02.1891 - s-a n scut Adrian Maniu (m. 1968) 6.02.1908 - s-a n scut Geo Bogza (m. 1993) 6.02.1933 - s-a n scut Sorin Holban 6.02.1993 - a murit Ion Negoi escu (n.1921) 6.02.1993 - a murit George Cior nescu (n. 1919) 6.02.1998 - a murit Augustin Pop (n. 1952) 7.02.1777 - s-a n scut Dinicu Golescu (m. 1830) 7.02.1932 - s-a n scut Dan H ulic (m. 2014) 7.02.1934 - s-a n scut Florin Mugur (m. 1991) 8.02.1979 - a murit Alexandru Al. Philippide (n. 1900) 9.02.1908 - s-a n scut Cicerone Theodorescu (m. 1974) 9.02.1924 - s-a n scut Teodor Bal (m. 1983) 9.02.1932 - s-a n scut Rusalin Mure anu (m. 2001) 9.02.1949 - a murit Octav Sulu iu (n. 1909) 9.02.1953 - s-a n scut Valeriu Butulescu 9.02.1994 - a murit Gherasim Luca (n. 1913) 9.02.2003 - a murit Dumitru Solomon (n. 1932) 10.02.1873 - s-a n scut Haralamb G. Lecca (m. 1920) 10.02.1885 - s-a n scut Alice Voinescu (m. 1961) 10.02.1902 - s-a n scut Anton Holban (m. 1937) 10.02.1916 - s-a n scut Haralambie ugui (m. 1996) 10.02.1941 - s-a n scut Mihai Du escu (m. 2018) 10.02.1952 - a murit Constant Tonegaru (n. 1919) 10.02.1956 - s-a n scut Mariana Marin (m. 2003) 11.02.1875 - s-a n scut A. Toma (m. 1954) 11.02.1911 - s-a n scut Pericle Martinescu (m. 2005) 12.02.1862 - s-a n scut Alexandru Davila (m. 1929) 12.02.1894 - s-a n scut Otilia Cazimir (m. 1967) 12.02.1899 - s-a n scut I. Peltz (m. 1980) 12.02.1926 - a murit Radu Rosetti (n. 1853) 12.02.1924 - s-a n scut Banu R dulescu (m. 1998) 12.02.1930 - s-a n scut Teodor Vârgolici 12.02.1979 - a murit V.G. Paleolog (n. 1891) 12.02.1982 - a murit Hajdu Zoltan (n. 1924) 13.02.1919 - s-a n scut Constant Tonegaru (m. 1952) 13.02.1932 - s-a n scut Aurel Covaci (m. 1993)

continuare în pag. 56

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ruite de na ul fratelui meu mai mic, un fost pilot de avia ie militar din Constan a, am hot rât s -mi fac eu diafilmele mele, pove tile mele. Aveam vreo 10 ani. Aveam numai nota 10 la desen. Devenisem a a de bun încât copiam bancnote de un leu cu creionul i culoare sub lup de nu se prindeau babele în pia care vindeau semin e i mere. Sigur c nu era mare pierdere pentru o trân un leu când se descoperea ca e fals, îns pentru mine era un leu muncit din greu, iar cei care au ob inut acei lei desena i de mine i îi mai p streaz azi, le ofer 100 de dolari americani pe unul. Mai ofer 100 de euro pe o fotografie din sala de spectacole din O elul Ro u unde s-a inut Bienala teatral „Ion Luca Cara-giale”, unde echipa de teatru din Oravi a a câ tigat locul trei pe ar cu piesa de teatru Comedie cu Olteni, în care l-am interpretat pe Tiron (Ciron). Am desenat multe scheciuri din creion cu Charlie Chaplin, Stan i Bran etc. De mic copil mi-a pl cut s -i fac pe cei din jur s râd ; la coal , îi imitam pe profesori.

Am fost i prins de câteva ori i tras de urechi. De fapt comedian ii spun adev rul. Dumnezeu ne prive te cu aten ie i spune adev rul, El ne-a d ruit i minciuna, îns doar ca reper pentru în elegerea adev rului. Noi folo-sim minciuna ca s ne ascundem, iar dac treci prin via f s min i, îns con tient de ea, atunci devii înger, treci examenul. i atunci când am ajuns la sfâr itul celor o sut de diafilme, am realizat c trebuie s m apuc s -mi realizez eu propriile mele pove ti, ca s -mi continui aventura. i am primit inspira ie de la Creator; la doar 10 ani, eram specialist în falsific ri, deci puteam s -mi falsific i diafilmele. De-acum încolo îmi scriam pove tile mele prin desene pe buc i de hârtie alb t iat la l imea filmului de 35 de milimetri, desenam fotograme cu imagini din pove tile mele i chiar scriam i subtitr ri. Toate sub lupa de la diaproiector. Bineîn eles c pove tile mele erau cu farfurii zbur toare, fe i frumo i, cowboys i rani români la coas . Dup 10 fotograme înmuiam hârtia în untur alb de porc ca s devin semitransparent , o tergeam de gr sime cu o sugativ , iar seara aveam o nou poveste. Râdeau oamenii de se t leau pe jos. Unii se mai i ucau. Se vedea foarte bine proiec ia pentru c la noi, serile din România erau într-adev r foarte întunecate. Trebuie s ai curajul s aduci ceva nou în povestea clasic pentru c nu avem multe stiluri oferite de Biblie. Noi, ca specie uman suntem singura dintre specii care putem ie i afar i aduce ceva nou în scris i tu ai acest curaj, l-am v zut în tine, lucru de care nu sunt capabili cei care spun c scrisul t u miroase. Ei nu în eleg cu ce fel de tip de poveste te lup i tu, c tu încerci s introduci ceva în sistem, îns sistemului îi este fric de necunoscut i de nepredictibil, de necontrolabil. Ei sunt r i cu tine sau gelo i.

To i avem capacitatea s fim r i, dar a a cum am spus-o mai sus, noi cei care încerc m s lupt m s fim buni înspre eternitate, o folosim doar ca punct de referin . Noi nu vindem ambalaj sau schelete. Bun tatea din tine e produsul, cu cât cuno ti mai mult r u, cu atât î i vei cre te limita de bun tate. Înainte de a te cunoa te i respecta trebuie s i afli lungimea nasului, s -l cuno ti pe Satana din tine. Puterea de a fi bun cu diavolul din tine este FOR A! Ca s fii bun trebuie s fii foarte disciplinat. Când comedian ii îi imit pe politicienii care spun „adev rul”, atunci râdem. Noi românii nu mai tim s râdem decât la prostie. ATUNCI VA AP REA UN COMEDIANT ADEV RAT CARE S NE VAD . Sper c e suficient material de râs în ultimii 30 de ani, care s ne trezeasc .

Zygmunt Waliszewski - Natur moart

Anul X, nr. 2(102)/2019

Calendar - Februarie continuare din pag. 55 13.02.1951 - s-a n scut Jean B ile teanu (m. 2018) 13.02.1985 - a murit Grigore Hagiu (n. 1933) 14.02.1902 - s-a n scut Ion C lugaru (m. 1956) 14.02.1907 - s-a n scut Drago Vrânceanu (m. 1977) 14.02.1935 - s-a n scut Grigore Vieru (m. 2009) 14.02.1937 - s-a n scut Dumitru epeneag 14.02.1937 - s-a n scut Damian Necula (m. 2009) 14.02.1937 - s-a n scut Mihai Gramatopol (m. 1997) 14.02.1940 - s-a n scut Paul Emanuel (m. 1989) 14.02.1986 - a murit Veronica Obogeanu (n. 1900) 15.02.1834 - s-a n scut V.A. Urechia (m. 1901) 15.02.1840 - s-a n scut Titu Maiorescu (m. 1917) 15.02.1910 - s-a n scut Paul Daniel (m. 1983) 15.02.1921 - s-a n scut V. Em. Galan (m. 1995) 15.02.1923 - s-a n scut Petre Solomon (m. 1991) 15.02.1931 - s-a n scut Petre Stoica (m. 2009) 15.02.1944 - s-a n scut Florica Mitroi (m. 2002) 15.02.1948 - s-a n scut Constantin Dumitrache (m. 2001) 15.02.1950 - s-a n scut Alexandru Condeescu (m. 2007) 15.02.1958 - s-a n scut Doina Ru ti 16.02.1939 - s-a n scut Ilie Constantin 16.02.1995 - a murit Victor Kernbach (n. 1923) 16.02.1996 - a murit Nicolae Carandino (n. 1905) 17.02.1927 - s-a n scut Titel Constantinescu (m. 1999) 17.02.1941 - s-a n scut Mihai Ursachi (m. 2004) 17.02.1947 - a murit Elena V rescu (n. 1864) 17.02.1971 - a murit Miron Radu Paraschivescu (n. 1911) 17.02.1972 - a murit Ion Petrovici (n. 1882) 17.02.1974 - a murit Cicerone Theodorescu (n. 1908) 17.02.2012 - a murit Ion Nicolescu (n. 1943) 18.02.1976 - a murit Mircea Grigorescu (n. 1908) 19.02.1633 - s-a n scut Miron Costin (m. 1691) 19.02.1904 - s-a n scut Mircea Vulc nescu (m. 1952) 19.02.1919 - s-a n scut Sanda Stolojan (m.2005) 19.02.1936 - s-a n scut Marin Sorescu (m. 1996) 19.02.1940 - s-a n scut Mircea Radu Iacoban 19.02.1950 - s-a n scut Liviu Ioan Stoiciu 19.02.1974 - s-a n scut Daniel Cristea-Enache 19.02.2000 - a murit Negoi Irimie (n. 1933) 20.02.1924 - s-a n scut Eugen Barbu (m. 1993) 20.02.1927 - s-a n scut Mircea Mali a (m. 2018) 20.02.1938 - s-a n scut Doina Ciurea (m. 1999) 20.02.1975 - a murit Nicolae Baltag (n. 1940) 20.02.2002 - a murit Ion ugui (n. 1933) 21.02.1805 - s-a n scut Timotei Cipariu (m. 1887) 21.02.1865 - s-a n scut Anton Bacalba a (m. 1899) 21.02.1995 - a murit Cristian Popescu (n. 1959) 22.02.1810 - s-a n scut Grigore Alexandrescu (m. 1885) 22.02.1903 - s-a n scut Tudor Mu atescu (m. 1970) 22.02.1904 - s-a n scut Nagy István (m. 1977) 22.02.2011 - a murit Ion Hobana (n. 1931) 23.02.1923 - s-a n scut Eta Boeriu (m. 1984) 24.02.1926 - s-a n scut Ovidiu Cotru (m. 1977) 24.02.1968 - a murit Al. Duiliu Zamfirescu (n. 1892) 25.02.1881- a murit Cezar Bolliac (n. 1813) 26.02.1907- s-a n scut Constantin Papastate (m. 1992) 26.02.1938- s-a n scut Bogdan Petriceicu Hasdeu (m. 1907) 27.02.1920- a murit A.D. Xenopol (n. 1847) 27.02.1975- a murit Eugen Constant (n. 1890) 27.02.1982- a murit Mihail Drume (n. 1901) 27.02.1990- a murit Al. Rosetti (n. 1895) 28.02.1754- s-a n scut Gheorghe incai (m. 1816) 28.02.1881- a murit A.T. Laurian (n. 1810) 28.02.1893- a murit Grigore Gr di teanu (n. 1816) 28.02.2003- a murit Romulus Diaconescu (n. 1942) 29.02.1928- s-a n scut Albert Kovács (m. 2015)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 2(102)/2019

57

Radu OLINESCU

Destin ]i ...umor!

Un nou eseu despre DESTIN, subiect cu care se poate umple o bibliotec ? Google ne spune ca poate furniza peste 42 milioane c i i articole cu acest subiect. De fapt, nu se cunoa te când a ap rut noiunea de Destin, dar înc din negurile Istoriei existau, cam la toate religiile, ca zei predestina i acestui subiect, cum se întâlnesc la babilonieni, egipteni, hindu i, chinezi i bineîn eles la grecii i romanii antici.

Din Istoriile Mitologiilor nu a reie it clar dac zeii ocupa i cu Destinul erau subordona i ierarhiei mitologice sau erau independen i, ac ionând dup legi tiute doar de ei .

No iunea de Destin a p truns în toate straturile popula iei de pretutindeni, în sensul unei predestin ri inevitabile a fiec rei fiin e, hot rât de for e esoterice, poate prin gra ie divin . Un fel de lozinc (brand) implacabil de forma CE Î I ESTE SCRIS, ÎN FRUNTE Î I ESTE PUS! De-alungul timpurilor, despre destin s-au ocupat nu numai preo ii tuturor religiilor, dar i filosofi, scriitori, dramaturgi, regizori de filme muzican i i bineîn eles... politicieni de toate soiurile. Fiecare a în eles... ce a vrut. Exist totu i i un consens, dup care destinul este implacabil sau cum zicea medicul academician N. Gh. Lupu ...tr ie ti i rezi ti, atât timp cât ai a pe mosorel (evident, mosorelul vie ii fiec ruia).

Problema care a fost discutat , nu atât cine a hot rât destinul fieruia, ci... dac este chiar decisiv... chiar nu putem s -l influen m sau dirij m! Evident, nici acum nu se poate r spunde satisf tor acestei întreb ri.

Alegerea acestui subiect este întâmpl toare, i nu provine în urma unei fatalit i, eveniment de cotitur în via , atât de atr tor scriitorilor sau dramaturgilor. Cât mai banal cu putin , DESTINUL a fost ales tot întâmpl tor ca subiect de dosar de c tre revista literar DILEMA din 19 decembrie 2018. i alegerea acestui subiect este ciudat . Subiectul a fost ini iat de antropologul Vintil Mih ilescu, profesor universitar, care se lupt cu o boal nemiloas . Desigur, când cineva este bolnav, i se pot declan a tot felul de p reri, discu ii interioare, apeluri la rug ciune, inclusiv idei filosofice etc.

Dar profesorul V. Mih ilescu (VH) a g sit timp i atrac ie pentru partea filosofic , iar ideile i textul rezultat le-a trimis pentru un dialog prietenului i colaboratorului, filosoful Andrei Ple u (AP). Desigur VH a avut timp s strâng mai mult material i idei, dar, întâmpl tor, AP a reu it s prezinte un material de r spuns. Din cele opt pagini ale dosarului despre Destin, contribu ia lui AP se rezum la jum tate de pagin , dar tocmai aceasta este previzibil i accesibil mai multor cititori.

Evident, filosoful AP eviden iaz NECESITATEA ca esen a destinului. Un eveniment are loc... pentru c trebuia s se întâmple. Exist chiar subdiviziuni, cum sunt FATALISMUL, care are r cini mistice, esoterice, supersti ioase i DETERMINISMUL, mai realist, în care se disting cauze favorizante necesare producerii unui eveniment. În final, o colaborare între voin a divin i libertatea/voin a uman . i acum vine poanta eseului. Antropologul VH prezint o versiune original asupra Destinului. Dup cum m rturisea VH, el a înfruntat Moartea de dou ori (infarct i cancer), dar a supravie uit datorit UMORULUI. VH constat în urma unei lungi i valoroase experien e

de via c oamenii se nasc cu variate dot ri pentru umor. Oamenii puternici, ambi io i, mai ales cei dedica i domin rii pân la Dictatur , NU au umor. De la Napoleon, Hitler, Stalin sau Ceau escu, nici unul nu a avut vreo urm de umor.

Dup cum sublinia AP, Destinul este o configura ie antinomic , ce marcheaz fiecare om. Destinul apare ca ceva familiar, dar i misterios, cu caracter dominant, dar asociat unei imprevizibilit i. Cine ne poate r spunde dac ac ion m conform unei ...program ri sau ac iom conform min ii i voin ei individuale?

Conform unui determinism discutabil, în urma unei dot ri de la na tere vom reac iona la consecin ele evenimentelor sau ac iunilor din via a noastr în mod tragic, v ic real sau ...cu umor. În acest din urm caz, VH afirm c Umorul este un mecanism de ap rare al organismului, care ne ajut la mobilizarea unor sisteme de ap rare biochimice, imunologice sau psihice.

To i medicii au observat din experien a personal c pacien ii dota i cu sim ul umorului (autoironie, sarcasm, b lie, bancuri, etc.) suport mai u or vicisitudinile sor ii, ba chiar se vindec mai rapid. În analele Medicinii, dotarea cu umor veritabil a fost remarcat înc din Antichitate. Varietatea individual este atât de mare, încât tratamentul statistic al umorului asociat cu destinul pare irealizabil, ci doar observabil i ...recomandabil.

Ce opinie g sim în ... tiin ? În primul rând, savan ii NU accept destinul ca un factor decisiv, ci admit COINCIDEN A. Ba mai mult, în final VH accept rolul POVE TII. Omul este singura fiin , care a inventat pove ti, ce au devenit cu timpul Mitologii, Religii sau subiecte psiho-esoterice. În acest sens, trebuie men ionat c renumitul istoric Yuval Harari, în celebra „Scurt Istorie a Omenirii”, afirm c Istoria este o în iruire de pove ti, rezultate din interpretarea unor evenimente reale, dar amplificate i re-reinterpretate. Evident, istoricii /cronicarii NU au avut umor. A a c , în final, fiecare în elege Destinul...conform dot rii din na tere, dar i unor noi abilit i dobândite conjunctural, în cursul vie ii.

Zygmunt Waliszewski - Mere

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 2(102)/2019

Premiile Ligii Scriitorilor Români pentru c[r\ile ap[rute @în 2018 Liga Scriitorilor premiaz an de an cele mai bune produse editoriale care au v zut lumina tiparului în anul editorial precedent. Pentru aceast edi ie, au fost luate în considerare c ile sosite pe adresa conducerii LSR, pentru jurizare, pân în 4 februarie 2019, ce reprezint 189 titluri, f cîndu-se cîte trei selec ii pentru fiecare gen literar i în final au fost stabilite c ile câ tig toare.

Titlurile selectate au ap rut sub siglele unui num r de 22 de edituri din 17 ora e din ar .

Deoarece aceste c i au fost scrise în interiorul Literaturii Române, premiile s-au acordat exclusiv pe baza criteriului valoric, indiferent de apartenen a la vreo organiza ie profesional a autorilor.

Liga Scriitorilor militeaz cu consecven pentru promovarea spiritului democratic în lumea scriitorilor, de aceea a adoptat acest principiu înc de la înfiin are, în 2006, prin Statut.

Juriul, format din scriitorii Al. Florin ene (pre edintele juriului), Gavril Moisa, Iulian Patca, Ion Constantinescu i Voichi a P ceanVere , reunit în edin în 6 februarie 2019, a hot rât premierea celor mai bune c i ap rute în anul editorial 2018, astfel: 1. Premiul na ional: • RADU VIDA - pentru romanul „Iubirile vikingilor”, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca 2. Premiul pentru „Cartea de poezie” (din 74 de nominaliz ri): • IONU ENE - pentru volumul „Ridurile pietrei”, Ed. Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca • LUCIAN DUMBRAV - pentru volumul „Valen ele sinelui?, Ed. Armonii Culturale, Adjud, Vrancea 3. Premiul pentru „Cartea de proz ” (din 26 de nominaliz ri) • MIHAI S LCU AN, pentru cartea „Poduri de Prut”, Ed. EditGraph, Buz u., Bucure ti 4. Premiul pentru „Cartea de satir i umor” (din 17 nominaliz ri) • EUGEN ALBU, pentru volumul „Viitorul de ieri”, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca 5. Premiul pentru „Cartea de critic , eseu i istorie literar ” (din 16 nominaliz ri) • VOICHI A P CEAN-VERE - pentru volumul „Migrând printre cuvinte”, Ed. Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România, Bucure ti 6. Premiul pentru „Cartea de memorialistic i spiritualitate” (din 15 nominaliz ri) • VOICHI A TULCAN MACOVEI - pentru lucrarea „Origini”, Editura Multimrdia Interna ional, Arad 7. Premiul pentru „Cartea monografic i de cultivare a valorilor tradi ionale”(din 14 nominaliz ri) • FLOARE RANTA CÂNDEA - pentru volumul „Macea, înscrisuri monografice”, Ed. Guttenberg, Arad 8. Premiul pentru „Cartea de antologie i de cultivare a valorilor literare” (din 17 nominaliz ri) • ELENA CONDREI - pentru volumul „Cu fa a spre universalitate”, Ed. Ed. Geea, Boto ani 9. Premiul pentru „Cartea de debut” (din 11 nominaliz ri) • OLIMPIA BURIAN - pentru volumul „Tîrziul clipei”, Ed. Napoca Nova, Cluj-Napoca

10. Premiul pentru „Cartea de publicistic literar ” (din 13 nominaliz ri) • ZENO MILLEA - pentru volumul „Pericolul românesc la începutul secolului XX”, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca 11. Premiul „Laudatio” al revistei „Agora literar ” • VASILE B. G LIN - pentru întreaga sa oper literar 12. Premiul „Artur Silvestri” al cenaclului omonim i al Asocia iei Române pentru Patrimoniu • EUGEN CO A - pentru antologia de autor „Sonete vesele i triste”, Ed. Napoca Nova, Cluj-Napoca 13. Premiul Special al Ligii Scriitorilor din România • GHEORGHE ONEA - pentru volumul „Anotimpul iubirii”, Ed. EditGraph, Buz u 14. Premiul pentru „Publica ii literare periodice” • Revista „CLAVIATURI? (Bra ov) - coordonator George G. Echim • Revista „CONEXIUNI LITERARE? (Bistri a), director fondator Dorel Cosma • Revista on-line „LUCEAF RUL” (Boto ani), director Ion Istrate.

Diplome de Excelen : • IOAN BENCHE - pentru volumul de poezie „Din Cântarea Cânt rilor - balsam de cuvânt” • NICULAE SUCIU - pentru antologia de debut „Cronica unui cititor asem nare” Premian ii vor beneficia de reduceri substan iale la publicarea urm torului volum, dac va ap rea sub egida Editurii Napoca Nova, în termen de 12 luni dup festivitatea de premiere. Gala premiilor va avea loc joi, 28 februarie 2019, orele 17.00, în Sala Armelor, la Cercul Militar Cluj-Napoca.

Comisia de jurizare a LSR

În prima edin a Cenaclului literar „Artur Silvestri” din cadrul Ligii Scriitorilor Români, filiala Cluj, care s-a desf urat pe 31 ianuarie, la Comandamentul Militar Cluj, Al Florin ene, pre edintele Ligii, a prezentat Apostolii LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI pe 2018: • Iulian Patca (Cluj) • Voichi a P cean Vere (Cluj) • Antonia Bodea (Cluj) • Lucia Elena Locustean (Cluj) • Mircea Istrate (Târgu Mure ) • Lucia Bibar (Arad) • Doina Dr gan (Timi oara) • Doina Dr gu (Craiova) • preot Constantin M nescu (Rm. Vâlcea) • Ligia Diaconescu (Rm. Vâlcea) • Vasilica Mitrea (Constan a) • Viorica Popescu (Bra ov) Conducerea LSR

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 2(102)/2019

59

Traian MARCU (2.04.1907 - 1990) scut la 2 aprilie 1907, în loc. Deda-Bistra, jud. Mure , decedat în 1990, la Cluj-Napoca. A urmat liceul la Oradea i Târgu Mure , apoi Facultatea de Litere i Filozofie a Universit ii din Cluj i a lucrat ca profesor la Târgu-Mure , Satu Mare, Constan a, Sibiu, Cluj. A suportat rigorile pu riilor comuniste.

Publicist asiduu i epigramist, membru fondator al Cenaclului „Satiricon” din Cluj Napoca, membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti.Apari ii editoriale epigramatice: Epigrame / Restituiri (2010, edi ie postum , îngrijit de Ion Bindea i Valentin Vi inescu).

Perspectiv Te miri de ce m zbat i scriu?

N-am stare, ca argintul viu; i uite-a a m trec cu firea, Doar-doar m-o pa te… nemurirea!

„Închis” Ferecat st magazinul Cu belciuge i l cate; E asemeni cu destinul efului de unitate…

Unei gospodine De cum da Domnul s se scoale, Trudea-ntre crati e i oale, Dar când s-a plâns c nu mai poate, Atunci le-a pus capac la toate…

La PECO Faptu-i incalificabil!

Unitatea-i sub anchet : A sustras un responsabil Carburant… pentru brichet .

Consecven rin ii l-au f cut s fie Corect, mereu la datorie; Leal acestei teorii, S-a înglodat în… datorii.

Ultima dorin a frizerului M-a i informat din timp despre sentin i-am în eles c -s condamnat s mor, Dar respecta i-mi ultima dorin : vrea s -l b rbieresc pe procuror.

La mormântul soacrei E cripta-nchis cu z vorul, Dar pentru toat siguran a El roag i îngrijitorul: „Mai vezi s nu deschid … clan a”.

Ion DRÃGOIANU (30.11.1962) scut în loc. ân reni, jud. Gorj, a absolvit Liceul Energetic din Craiova i Facultatea de Psihologie la Universitatea „Spiru Haret”, din Bucure ti.

Este membru al Cenaclului Epigrami tilor Olteni, din Craiova. Scrie poezii lirice i epigrame, apare în publica ii de gen, a primit câteva premii pentru crea iile sale.

Apari ii editoriale: un volum de versuri.

Nevasta Recunosc c e frumoas , Cea mai cea, e top model, Blând , simpl , generoas , Nici nu pot s zic altfel…

Top epigrama Am b gat ceva de seam , Cât privesc în lung i-n lat, Sunt frunta în epigram , Pe la noi, pe-aici, prin sat.

Parlament ri Agricultura n-are lege, ranii sunt cuprin i de chin Dezbat prin baruri, se-n elege, Cu uic , bere i cu vin.

Politicienii i dispari ia p durilor Tot românul azi înjur i-s scandaluri peste tot se taie i se fur Dar pe ei îi doare-n ciot.

Urna mobil O bab oarb , f vin , Atinse urna i apoi i arunc batista plin , Crezând c -i co ul de gunoi.

De poveste În satul meu de vis i dor, Când s cia e în floare, Constat, cu sete de umor, uica e nemuritoare!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

So ia îngrijorat Încearc , doctore, s -mi spui Ce s-a-ntâmplat cu gâtul lui, ci toate cele auzite De-o vreme… nu le mai înghite!

Urbanism Poetul Blaga, an de an, teapt -n Cluj o strad -n van; Sunt exigen e mult mai mari, De pild : Strada Lingurari!

Vecina smerit În amor g sit-am rostul i tr irea interpus , Dar m gudur eu ca prostul vecina nu-i dispus . cerea e ca mierea Privind p rerea soacrei mele, -n epigram nu am stof , Eu strâng din din i i din m sele, Ca s evit o catastrof .

Mo Cr ciun la Strehaia Cu sacul plin, de zici c-o s -l doboare, C-a pus la juc rii i globule e, El vrea, s racul, iute s coboare…

Pe care-anume dintre turnule e?

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 2(102)/2019

Florin M{CE}ANU

ZYGMUNT WALISZEWSKI S-a n scut în 1897 la Sankt-Petersburg, în Rusia, fiul unui inginer. i saloanele organizate de Institutul de Propagand în Art (1930, În 1907, p rin ii lui s-au mutat în Tbilisi, Georgia (apoi parte a 1931, 1933, 1936). El i-a prezentat lucr rile la galeriile Societ ilor de Rusiei), unde Waliszewski i-a petrecut copil ria. În Tbilisi a început prieteni de arte frumoase din Cracovia, precum i în Lwow, Poznan i studii de desen i pictur , la coala de Desen i Pictur . În 1908 a Lodz. avut prima expozi ie i a participat la via a avangardei artistice. În acest timp, Waliszewski a creat peisaje i postere, a creat iluÎn timpul primului r zboi mondial a luptat în rândurile armatei stra ii de carte, a desenat i a pictat caricaturi i scene grote ti. În ruse ti, revenind la Tbilisi Cracovia s-a împrietenit cu în 1917. A vizitat Moscova Formi tii, cu care împ rt de mai multe ori i s-a fate tendin a de a accenmiliarizat cu arta lui Mir tua structura picturilor Isskustva (Lumea artei). sale i de a face geometric În aceast perioad a forme naturale. A pictat în devenit membru al unui principal portrete i comgrup futurist i a înv at pozi ii figurale cu arom principiile artei avangargrotesc i peisaje din sadiste. Spre sfâr itul anilor tele Mory i Kazimierz.

1920 a plecat în Polonia i Waliszewski a pictat s-a stabilit la Cracovia, în numeroasele puncte de 1921. vedere din Var ovia i CraÎntre 1921 i 1924 a stucovia, a ar tat o par ialitate diat la Academia de Arte fa de portrete i o fascidin Cracovia în studiouna ie pentru nuduri. Spre rile lui Wojciech Weiss i deosebire de al i capi ti, Jozef Pankiewicz dup el nu a evitat descriptivicare, în 1924, a plecat la tatea inerent a desenului Paris în compania membrii a nara iunii literare în lor Comitetului de la Paris, pictur . Seria sa UCZTY pe care i-a înfiin at-o, i RENESANSOWE / REi-a continuat studiile în NAISSANCE FEASTS pictur acolo, sub îndrueste compus din pasi ti marea lui Pankiewicz. ale compozi iilor monuA participat la atelimentale ale lui Paolo Veroerele de pictur în cadrul nese.

Catedra ilor Capi ti (de la În seria ARLEKINY/ Comitetul de la Paris) din HARLEQUINS i WYSPY Cagnes, Valence, Cap MILOSCI/ISLES OF Martin i Avignon. La LOVE, el a supus lumea Louvre a pictat copii i vizibil unei stiliz ri groZygmunt Waliszewski - Autoportret travestiri ale operelor vete ti. chilor mae tri precum Titian, Veronese, Velasquez, Vermeer, Goya i Folosind brushstrokes mici, a pictat compozi ii plate, decoraDelacroix. De asemenea, a fost fascinat de arta lui Cézanne, van tive, care vibreaz în culori pure i se caracterizeaz prin reprezent ri Gogh i Matisse. A participat la prima expozi ie capist la Galerie Zak simbolice ale figurilor i obiectelor subliniate suplimentar cu condin Paris (1930) i a participat la o prezentare a artei grupului orga- tururi u oare. În ciuda resurselor sale modeste i a unei boli prelungite, nizat mai târziu la Galerie Moos de la Geneva (1931). arta sa este plin de bucurie de via . Cu pu in înainte de moartea sa, În 1931 s-a întors în Polonia, cu domiciliul în Var ovia, Krzeszowice a pictat plafonul în Kurza Stopka (castelul Wawel din Cracovia). i Cracovia. A expus lucr rile sale la Var ovia la Clubul Artistic Polonez A murit brusc în 1936.