Constelatii diamantine, nr. 3 (103) / 2019

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul X, Nr. 3 (103) Martie 2019

Semneaz : George Baciu Mioara Bahna Nicolae B la a Elena Buic Shqipe Bytyqi Mihai Caba Iulian Chivu Liviu Chiscop Livia Ciuperc Nicu or Constantinescu Doina Dr gu tefan Dumitrescu Viorel Frîncu Nicolae Grigorie-L cri a Dumitru Ichim Elena Andreea Ion Mircea Dorin Istrate Boris Marian Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Irina Lucia Mihalca Constantin Miu Olimpia Mure an tefan Radu Mu at Gheorge Andrei Neagu Drago Niculescu Titu Olteanu tefania Oproescu George Petrovai Ionel Popa Liliana Popa Nicolae Rotaru Teodor Sandu Florentin Smarandache Victoria Ileana Stolojanu Gheorghe A. Stroia Dumitru Tâlvescu Ben Todic Al. Florin ene Titina Nica ene Nicolae V reanu-Sârbu

Piotr Michalowski - Spre Somosiera

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Al. Florin ene, “Masca” lui Schopenhauer paradisul pierdut al nefiin ei ..........................p.3 Doina Dr gu , Ofranda iubirii .........................p.4 Iulian Chivu, Cronica unei c i necitite ......p.5 Constantin Miu, Ipostaze ale frumosului uman în operele lui Marin Preda ........................pp.6-8 Boris Marian, Poeme .......................................p.8 Livia Ciuperc , Evocare ...................................p.9 Galina Martea, Cine s dezvolte cultuta na ional ? .................................................pp.10,11 Ionel Popa, Portret de epoc , portret de familie, portret de oameni ....................................pp.12-14 George Baciu, Femeia din gând ..................p.14 Drago Niculescu, Impasurile fenomenologice i condi ia transcendental (I) .............pp.15-18 tefan Dumitrescu, Dac a fi un arbore ...p.18 Mihai Caba, Geo Bogza, un contemporan al timpului s u ..............................................pp.19,20 George Petrovai, Creierul i misterul s u tulbur tor ..................................................pp.21,22 Irina Lucia Mihalca, Poeme ..........................p.22 Liviu Chiscop, Duhul insumisiunii în “Gadara” ......................................................................pp.23-25 Daniel Marian, Aripile potrivite ....................p.26 Victoria Ileana Stolojanu, Trepte testamentare la umbra stejarilor din Cold Montain-ul poetului Ion Popescu-Br diceni ...........pp.27,28 Mioara Bahna, Fluturi de trup ......................p.29 Elena Buic , Impresii din “Gr dina Raiului” ......................................................................pp.30,31 Elena Andreea Ion, Poeme ..............................p.31 tefan Radu Mu at, Poeme ............................p.32 Shqipe Bytyqi, Poeme .....................................p.33 Teodor Sandu, Poeme .....................................p.34 Dumitru Tâlvescu, Poeme .............................p.35 Daniel Marian, Poeme ...................................p.36 N. Constantinescu, Am ales lumina .....pp.37,38 Nicolae Rotaru, prioara salvat .............p.39 O. Mure an, Dasc li din ara codrului ..pp.40,41 Nicolae V reanu-Sârbu, Poeme ................p.42 Nicolae Grigorie-L cri a, Norma lingvistic i opinia public .........................................pp.43,44 Titina Nica ene, Poeme ..............................p.44 Fl. Smarandache, ScurtCircuit lusitan .......p.45 Nicolae B la a, Despre încurc turi, într-o lume oricum încurcat .....................................pp.46-48 M. Dorin Istrate, Într-o noapte lini tit .....p.48 Dumitru Ichim, Micul Botez tor i Moara-deSus ...............................................................pp.49,50 Gh. A. Stroia, Minunea din via a noastr ..p.50 Gheorge Andrei Neagu, âna .......pp.51,52 Mihai Caba, Epigrame ....................................p.52 Nicolae Grigorie-L cri a, No iunea de iitoare” i “concubin ” ......................pp.53,54 Liliana Popa, Expozi ia de caricatur Cristian Mih ilescu ................................................pp.54,55 George Petrovai, Nepacea - efectul dizarmoniei untrice a omului ..........................................p.56 tefania Oproescu, Omul f umbr ...pp.57,58 Ben Todic , Visul lucid ...................................p.58 Titu Olteanu, Constela ii epigramatice .........p.59 Viorel Frîncu, Constela ii epigramatice ....p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul X, nr. 3(103)/2019

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIANCHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKIYMERI BEATRICE SILVIA SORESCU Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Piotr Michalowski

Anul X, nr. 3 (103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Al. Florin |ENE

„Masca” lui Schopenhauer paradisul pierdut al nefiin\ei un veac de la dispari ia sa, filosoful ne apare ca un gânditor în fa a Întreaga filosofie a lui Schopenhauer se învârte în jurul unui pa- oglinzii, obsedat s se reprezinte într-un fel în ochii posterit ii radox, pe care îl ia drept tez : „nostalgia nem rginit c tre paradisul adic s i picteze un autoportret cu o masc schimonosit de o pierdut al fiin ei” (Arthur Schopenhauer, Sammtliche Werke in sechs durere etern . O mul ime de comentatori - apologe i din veacul al Banden). Filosoful se închipuie un neobosit c tor în spa iul vir- XIX-lea - l-au decretat pe Schopenhauer „fondatorul pesimismului tual al moralit ii purtând masca pesimistului f leac i, precum modern” (James Sully, Pessimism: A History and A Criticism, secHamlet cu craniul lui Yorick în palm , gânde te amurgit asupra inu- ond edition, 1891, p. 74), g sind în ecua ia lui neobi nuit „a tr i tilit i vie ii i infinitului mor ii. Îns în cuget rile lui Schopenhauer înseamn a voi iar a voi înseamn a suferi” psihologia pesimismului, descoperim o flagrant nepotrivire contradictorie: înclinarea sa de a spunând c este „pesi-mistul cel mai sincer i cel mai hot rât pe sfredeli genunile însp imânt toare ale durerilor vine, asemeni unei care lumea l-a v zut dup Timon din Atena”, fapt ce l-a influen at ti puse pe fa a unui om, în contrazicere cu sfaturile lui echilibrate i pe M. Eminescu. Descoperim o descenden spiritual din Mefisto i filistine, adic f arnice, vesel împr tiate în întreaga-i oper , ca (Friedrich Paulsen, Schopenhauer, Hamlet, Mephistopheles. Drei semenii s nu- i r scoleasc situa ia chinuitoare i dureroas a noro- Aufzatse zur Natur-geschichte des Pessimismus. Dritte Auflage, cului, c ci asemenea gândurilor alimenteaz durerea i îi prefac în Stuttgart und Berlin, 1911). Sub aceast masc i în ciuda ei, filosoful proprii lor c i, „heautontimorumenos” (ibidem, Band lV, p. 484). a meditat în voie, cu o exuberan desc tu at , despre fericire, despre Îns , cercetând mai adânc ne d m seama c nu este singura „masc ” veselie, despre optimism i bucuria de a tr i, despre hedonism. Despre a filosofului, el folosind multe astfel de accesorii în gândirea lui. acesta a scris mai mult punându-i o etichet eudemonist . În acest Între acestea, dezarmonia dintre traiul s u îmbel ugat, excentric, i context, contradic iile din opera lui Schopenhauer ascund i o propov duirea, s -i zicem ipocrit , a ascezei, nu este o „masc ” rar întors tur de gând, cheia sufletului s u. Opera lui ascunde un întâlnit , au folosit-o i moralizatorii Seneca, Marx i Engels. Aceast travestit romantic, aplecat cu o exagerare oriental asupra r ului, i masc interpus între biografie i oper , exterioar , a deformat pro- se ascunde într-un sofism al fericirii. Dincolo de jocul teatral al filul esen ial al operei filosofice, care mai a teapt s fie adus din maledic iunii, transpare optimismul blând al filosofului care gânde te taini ele textului original în conul de lumin . Schopenhauer, prin mereu pentru a c uta fericirii un cosmos luminos i surâde când aceast masc , a dorit s conving c medita ia sa, fals pesimist , masca cea trist îi cade... vibreaz de un patos al sincerit ii, provenit din nefericirea sa, dar tot filosoful a dorit s conving c în existen a tuturor oamenilor se desf oar o comedie ipocrit , încifrat în „hieroglifa bucuriei”, un fel de bal mascat jucat pe scena lumii ce se încheie la teribilul sfâr it prin scoaterea m tii. Sub aceast zodie burlesc de carnaval, filosoful se simte în apele lui. Pentru el to i oamenii spun neadev ruri i disimuleaz . Dar se pune fireasca întrebare: dac to i semenii lui poart „masca arlechinului”, atunci, prin logic , oare numai el, alesul, face excep ie de la regul , s fie marele mag al supremului adev r care predic zadarnic în pustiul minciunii? Acest paradox îl prinde în cursa sa. De fapt cu el trebuie s înceap diferen ierea ceea ce este cineva i ceea ce reprezint cineva (disjunc ie operat de filosof în Aforisme asupra în elepciunii în via , ca aplicare în câmpul moralei a tezei sale fundamentale lumea este reprezentarea Piotr Michalowski - Peisaj montan mea). În aceast situa ie, de la mai bine de

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul X, nr. 3(103)/2019

Doina DR{GU|

Ofranda iubirii Mircea tef nescu, Ofranda, Editura MORO AN, Bucure ti, 2007, 135 p.

Volumul de versuri „Ofranda”, al poetului Mircea tef nescu, este o selec ie din c ile: „Secunda prim ”, „Dansul gândului cu inima”, „Nobila nelini te a frumuse ii”, „Ochiul de nuf r”, „Planeta i orele”, „O mie de glasuri”, „Trandafirii cafelei”, „Peregrin”, „Gra ie acestei scrieri”, „Stins cu un r rit de soare”, „Îmbinarea”, „Gra ie acestei scrieri”, „Floare cut , floare vorbitoare”, „Vinul auriu”, „Marea ca o în elegere tacit ”, „Îndatorarea de a te ti”.

Mircea tef nescu (muzicolog, poet, dramaturg i critic muzical) î i poart , cu farmec, cititorii, printr-un univers al iubirii, al purit ii seam n, într-o atmosfer cald i calm , aureolat de scânteieri de note muzicale, pr lite din arcu ul de vioar , ca într-un „dans al valurilor m rii”, cu „nisipuri delirante”, unde pare c timpul s-a oprit, unde luminile plutesc în nesfâr ire, iar din amfore se rostogole te vinul. În acest decor paradisiac, ca „o secet -n câmpie”, ce tânje te dup ploaie, este a teptat iubita: „mi-ap ru distinct, în clar,/ prin total transbordare/ cu descindere pe creier// ...era verde - o alt lume -,/ m privea/ aprins -n ochi-mi/ i-mi cerea.../ oare-o vorb ? oare-o oapt ?/ sau tia, sau nu tia... // era verde - o alt lume -/, altfel blond , cu ochi negri/ sânge-avea de clorofil / i în tot,

cum se-ar ta,/ era absolut subtil // m voia femeia-n verde/ care-mi ap ru în clar// era în puterea nop ii/ i gândul îmi înflorea”.

Toate poemele sunt str tute, „pân la cea mai îndep rtat dep rtare”, de un dans feeric, cu „luna pr bu it -n cea ca de cafea”, cu „t ceri multicolore”, purtate pe strune de vioar , cu o „lume scufundat -n lume”, unde poetul e „deasupra a tot” i „ferit de atingere”, învolburat ca o „dep ire în nemi care”.

Lumea este „un t râm de desf tare”, când printre oapte „o vioar se strecoar ”, când vinul este încântare în pahare, când „ora se împarte în mari arte”, dar „o arip de umbr trec toare”, o „fo nire”, cât de neînsemnat , poate clinti universuri, atunci când vine seara desp irii. Înve mântat în „dansuri i-n splendori”, str fulgerat de „str lucirile de vinuri” i înv luit în „aromele de reverie-ale cafelei”, în nopile-nstelate, la „marile petreceri”, al turi de iubita lui, poetul privea de undeva, din alt parte, cum „se cl tinau cu totul fulgera i b rba ii” de frumuse ea ei i a lui. * În volumul „Muzicieni români”, Lexicon, vol. IX, Ed Muzical , 2016, de Viorel Cosma, la pag. 47, citim: TEF NESCU, Mircea (M.). Muzicolog, poet, dramaturg i critic muzical (n. 24 IV 1939, Bucure ti).

Studiile muzicale le-a urmat la Cons. Bucure ti (1959-1964) cu Tiberiu Olah (com-

pozi ie), Zeno Vancea (armonie, contrapunct), George B lan (estetic muzical ), Emilia Comi el (folclor), Ovidiu Varga i Liviu Brumariu (istoria muzicii).

Redactor la ziarul Informa ia Bucuretiului (1964-1965), redactor la Editura Muzical din Bucure ti (1965-1975, 1981-1991), inspector principal de specialitate în Comitetul de Cultur i Educa ie Socialist din Bucure ti (1975-1979), referent de specialitate la Agen ia Român de Impresariat Artistic (ARIA) din Bucure ti (1979-1980), director al Editurii Octopodium SRL din Bucure ti (1991-1996), director i redactor- ef la Revista Român de Statistic din Bucure ti (1996-2002). A publicat articole, studii, cronici muzicale, recenzii, interviuri în Muzica, Actualitatea Muzical , Informa ia Bucure tiului, Munca, Ziua etc. A fost conduc torul artistic al Ateneului Tineretului din Bucure ti (1968-1973). A sus inut conferin e, prelegeri, concerte-lec ii, comunic ri tiinifice, emisiuni radiofonice i de televiziune.

A scris i publicat poezii, piese de teatru reprezentate în ar i în Capital . A publicat (ca editor) piese de compozitori români i str ini, a îngrijit diverse lucr ri de beletristic .

A scris librete de oratorii (Mircea cel Mare de Sorin Vulcu, Bucure ti, Edit. Muzical , 1989). Este membru în Uniunea Ziari tilor Români, Uniunea Interpre ilor, Coregrafilor i Criticilor Muzicali, Uniunea Compozitorilor i Muzicologilor.

Piotr Michalowski - Peisaj cu lac

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Iulian CHIVU

Cronica unei c[r\i necitite Genera iile care au avut cartea ca unic surs de cultur nu au tr dat-o nici când s-au ivit alternative de informare mai comode, iar din genera iile urm toare, captivii mirajului vetust al înnoirii, când se vor întoarce s rea eze valori consistente, se vor bucura c mai sunt înc biblioteci. Deocamdat nu avem nici la noi, nici în alt parte academicieni ai culturii Internet, nici medici, nici... i sper s nu avem prea curând. Nu sunt în conflict cu calculatorul i nici nu refuz re elele de socializare, îns , când este vorba despre carier , cred doar în cea f cut în temeiuri durabile - paradoxal, se poate spune uneori chiar cu asisten a salutar a calculatorului. Datorit lui, circul ast zi reviste i c i pe Internet i se citesc online, îns astfel de întemeieri ar putea fi suficiente doar unor solicit ri pe m sur . Cititul, sub aceast concuren , r mâne înc de folos z bav tot în bibliotec , tête-à-tête cu cartea ca obiect cultural i nu ca instrument virtual. Refuz ideea unei culturi media sau a uneia de tip Internet i între un ipotetic medic produs de acestea i unul de factur tradiional l-a c uta pe al doilea. Nu fac predic ii or, din aceast conjunctur , confuz acum, calculatorul are toate ansele s triumfe doar dac va ad uga statutului de arhiv temeinice func ii formative. Îns , oricât m-ar interesa cultura secolului urm tor, m preocup mai mult cum va ie i din anomiile ei cea de azi.

Uniunea European (Eurostat) ne g sea în 2011, de pild , cu cel mai mic procent de cititori care parcurg anual minimum 10 c i (2,8%), urma i fiind de Portugalia (5,2%), Grecia (7,8%), Bulgaria (9,2%), cei mai mul i cititori num rând la aceast categorie Islanda (35,1%), urmat de Finlanda (24,4%). E drept c statisticile au relevantele lor dimensionale i chiar calitative, îns nu pot avea impresii i nu fac anticipa ii. Dup datele Internet (!), cu circumspec ia de rigoare, g -

Piotr Michalowski - Cai la iesle

sim c în România de azi avem 103 edituri, în Germania 29, iar în Fran a 15. La capitolul reviste literare re inem, tot dup Internet, c în Germania apar numai 9 reviste literare cu mii de cititori, în Fran a sunt 8 reviste care se citesc cu interes pân i în Hong Kong, iar la noi sunt 52 dintre care cele mai multe se citesc predilect între colaboratori. i nu e de prisos s ad ug m c azi avem în România cam tot atâ ia scriitori cât a avut Fran a de la clasicismul sec. al XVII-lea pân la existen iali tii sec. al XX-lea - lucruri care, dac nu sunt împotriva calit ii, sigur fac prea mult pentru cantitate. mai men ion m c g sim în scrisul românesc de azi o tendin centrat istorice te pe fondul unui protocronism recurent, în limitele ruia, în spa iul moldav, înc se face ordine în arhivele memoriei, muntenii, vag evazivi, formaliza i heteronom, exerseaz ipotetic evari din proximitate, în timp ce ardelenii r mân cu verticalitate consecven i pe feuda certitudinilor lor occidentale. a, c ilor noastre de azi le lipsesc nu bunele inten ii, nu tiin a scriiturii, ci vlaga i fermitatea sineit ii. Î i pierd pe parcurs elanul de a merge mai departe; urc vertiginos, dar se opresc înainte de a atinge m re ia. Fire te, nu vorbesc despre c ile proaste, a a de multe pe tarabe i în libr rii. i cum nu pot citi orice îmi cade sub priviri, încerc s fiu selectiv, s presimt valoarea din incipiente. Apoi observ cum a tept rile i promisiunile se estompeaz în umbra unor exotisme colportate grosolan i care r mân sterile în spa iul nostru spiritual fiindc nu comunic . Desigur, nu e productiv s r mânem captivi criteriilor excluzive: Dac se scrie pentru cititor, avem o literatur de consum. Dac scriem în interesul inven iei artistice, adâncim un pragmatism abstract. Dac scriem în consens cu tendin a, îi subordon m originalitatea i personalitatea. Ce-itatea pretinde r spunsuri. În ecua ie cu cititorul, cred c nici o carte interactiv nu ar fi o solu ie satisf toare oricât ar dep i limitele colajului. Îns , orice carte scris în univers intim poate s plac unuia sau mai multor cititori, unui critic sau criticii, poate fi un accident sau o continuitate, poate s i g seasc registrul formul rii sau nu, poate s valorizeze sau s banalizeze. O condi ie esen ial a ei e s fie citit , fiindc numai a a î i probeaz identitatea, surprinde, adaug ceva în orizont sau lumineaz profunzimi neb nuite.

Am c utat dintotdeauna un alt fel de carte, îns dincolo de pl cerea reînnoit a lecturii, nu am g sit-o. i am continuat s o caut. C ii aceleia i-am pretins aprioric rigori de manual, zari ti de enciclopedie, fermitatea istoriei, îndr zneala filosofiei, i-am pretins antinomie i consens, conformare i protest, fantezie i luciditate, dragoste i ur , prilej de p cat, dar i de smerenie. Înc nu am abandonat c utarea ei, ba am încercat s o scriu eu i nu am izbutit! Ori poate c , parafrazându-l pe Blaise Pascal care, între a g si Adev rul i a-l c uta, prefera c utarea, tot a, pentru a g si cartea aceasta, care poate s-a scris deja, trebuie c utat i asta cu adev rat e de folos z bav .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constantin MIU

Ipostaze ale frumosului uman î@n operele lui Marin Preda Potrivit studiilor de estetica ortodoxiei, frumosul uman are caracter spiritual. Sf. Atanasie cel Mare opineaz c „între modul de via al omului i frumuse ea lui spiritual exist o strâns leg tur .”

(Mihail Diaconescu, Prelegeri de Estetica Ortodoxiei, volumul I Teologie i estetic , Editura Porto-Franco, Gala i, 1996, p. 121). În romanul Morome ii, Catrina, cea de-a doua so ie a lui Ilie Moromete, trece drept o femeie evlavioas , cu frica de Dumnezeu. În tinere e, avusese i ea p catele ei. Fusese m ritat cu un fl u, care nici nu f cuse armata i de care - spune naratorul - „nimeni nu- i mai aducea aminte”. Murise repede, „f când ap la pl mâni” i l sând-o în plin r zboi pe Catrina cu o fat . La scurt timp, începe s lipseasc nop ile de la casa socrului. Se afl c se încurcase cu primarul, de la care va avea un b iat. Dup terminarea primului r zboi mondial, când s-a f cut reforma agrar , primarul „îl trecu pe b rbatul ei printre eroii c zu i pe front i îi d du un lot de opt pogoane, ca v duv de zboi, iar copilul (...) îl lu el...”

Catrina va lua calea bisericii, dup ce, m ritat fiind cu Ilie Moromete (care intrase în noua familie cu trei b ie i avu i cu R di a, prima so ie), n scuse un copil mort i avusese visuri rele. O vecin o sf tuie te s recurg la un ritual de purificare: „Sâmb spre duminic , te scoli devreme, te duci la cimitir, jele ti acolo mor ii i dai de poman ; dup ce i-ai f cut datoria cu mor ii, te întorci acas , pân sare soarele, aprinzi focul, dai de mâncare la copii, cure i casa (...) i dup ce i-ai f cut datoria i cu copiii, te speli i te primene ti i te duci la biseric , Catrino. Acolo, la biseric , stai i ascul i slujba! iai s vezi pe urm ce bine e!” Cu timpul, Catrina va sim i c are sufletul „însetat de Dumnezeu” (Mihail Diaconescu, Prelegeri de

Piotr Michalowski - Grenadieri

Estetica Ortodoxiei, volumul I - Teologie i estetic , Editura PortoFranco, Gala i, 1996, p. 123), semn c i-a sp lat p catele din tinere e.

O alt ipostaz a frumosului uman este Marioara lui Adam Fântân . Aceasta îl îndr ge te de mic pe Niculae Moromete. Observând cum aceasta se pierde cu firea, numai la gândul c va da ochii cu Niculae, sora acestuia, Ilinca, afi eaz indiferen , sf tuind-o pe Marioara s fac la fel: „ i tu, ce e ti proast ? (...) în locul t u nu m-a uita la el (...) S te m ri i cu el i s i plac numai ie, iar el nu? Ce via e aia?” Replica fetei e dezarmant , relevând frumuse ea sufletului: „Îmi place de el, surat , ce s fac, r spunse Marioara. D-aia am stat a a mult în gr din , ziceam c s -mi treac (emo iile - n.n.) i când urcai adineauri scara pridvorului i îl v zui, mi se t iar picioarele.” În Morome ii, Marioara apar ine unui cuplu erotic liber, ea fiind cea care tânje te dup Niculae al lui Ilie Moromete, b iatul neavând ochi pentru ea; sufletul acestuia vibra dup Ileana lui Costic Ro u.

Despre ea circula printre cei de seama ei urm torul zvon: „...abia împlinise 14 ani, i se duse la clic pe furi (...), venise la ea o surat i îi optise la ureche c la alde cutare e clic i a vorbit ea cu un b iat -l aduc i pe Niculae i acolo tot b iatul acela o s sting lampa i o s-o scoat pe ea cu el în tind (...) Nu erau îns siguri de Niculae i de-aia se hot râser s sting lampa, ca s nu se vad c b iatul nar vrea, ceea ce ar fi fost nemaipomenit, s-ar fi b gat de seam c de fapt fata e aceea care vrea i s-ar fi f cut în felul acesta de râs. Se i cuse, dar nu pentru mult timp i nu intrase chiar în gura celor mari, ci tot a celor de seama ei care i ace tia uitaser repede întâmplarea, mai ales dup ce se dovedise c acolo în paie nu se întâmplase nimic (nici m car nu legaser o vorb ) s se duc pe urm el singur pe la ea i s-o fluiere seara s ias la poart .” Dac în cazul acestui „cuplu”, fata este elementul activ, în sensul c face prima demersurile, spre a intra în vorb cu b iatul, în cazul cuplului Niculae - Ileana lui Costic Ro u, raportul se inverseaz : fata este elementul pasiv. Într-un scurt „portret” realizat Marioarei, romancierul precizeaz ce „mo tenise” ea de la p rin i: „Era o fat care nu crescuse prea mare, sem na la p r cu lipoveanul (Adam Fântân , tat l fetei - n.n.), dar statura nu era a lui, ci a maic -si, ai fi putut lesne s -i dai 17 ani, de i trecuse de 20 (...) Marioara mai mo tenise de la maic -sa scârba pentru mâncare i mai ales pentru b utur , era de mirare cât de pu in mânca ea la mas i n-ar fi pus pe limb o pic tur de uic , s-o pici cu cear , i mai ales o limpezime a gândurilor i a faptelor pe care tat l ei nu o avea.” În volumul al II-lea al romanului Morome ii, Marioara afl c Niculae - între timp ajuns activist de partid - fusese trimis de mai marii de la raion s asiste la campania de strângere a cerealelor i de predare a cotelor c tre stat, în satul natal. Este o ocazie pentru ea de a- i revedea alesul inimii i a sta de vorb cu el. Merge acas la Morome i, sub pretextul c vrea s-o vad pe Ilinca, sora lui Niculae. În sinceritatea ei, Marioara îi m rturise te Ilinc i comportamentul, în momentul când a dat ochii cu Niculae: „Îmi place de el, surat , ce s

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fac, r spunse Marioara. D-aia am stat a a mult în gr din , ziceam c -mi treac i când urcai adineauri scara pridvorului i îl v zui, mi se iar picioarele.” La observa ia prietenei c prea î i las sufletul dezgolit, în loc s nu-i pese dac Niculae îi d sau nu aten ie, Marioara se ap : „P i pentru c al t u ine la tine, surat , d-aia nu- i pas (...)

La toamn te m ri i, i e ti în vorb cu el abia de un an, doi... Iar eu...” Întrevederea avut cu Niculae nu e cum s-ar fi a teptat ea; acesta nu o menajeaz i îi spune f ocoli uri c nu i-a dat vreo dat de în eles c ar ine la ea, iar lovitura de gra ie pe care i-o d e în momentul când îi m rturise te c pe Ileana lui Costic Ro u a iubit-o: „Ei, zise Niculae, hai s te v d, ce vrei de la mine (...) C v d c te ii de mine de ani de zile i pân i pe Ilinca o g si mila de tine c suntem în vorb (...) S nu zici tu c d-aia nu te-ai m ritat tu pân acuma c iam spus eu vreodat m car un cuvânt din care s în elegi c trebuie m a tep i (...) Crezi c dac te ui i la mine i- i curg lacrimile, nu mai pot eu de lacrimile tale (...) Ileana barim m-a iubit i am iubit-o i eu pe ea (...) a fost prima fat care mi-a pl cut i mie...”

Dac în romanul Morome ii Marioara era o fire activ , întreprinz toare, dorind cu orice chip s -l aib pe Niculae Moromete, în romanul Marele singuratic ea este o femeie pasiv , în sensul c având un copil de la alesul inimii sale se preocup îndeaproape de educa ia acestuia. De altfel, Marioara este i ea, în felul ei, o singuratic : în eleg toare, ea nu i-a barat calea pe care Niculae i-a aleso. S-a mul umit s i vad de cre terea copilului, calificându-se între timp ca asistent medical . A a se explic faptul c acum ea nu-l mai caut pe Niculae la ora ca alt dat . Cei doi se v d în comuna unde lucreaz Marioara, ori de câte ori Niculae vine s i vad b iatul i i pl teasc pensia alimentar . Sub aspectul acesta, putem spune Marioara face parte dintr-un cuplu erotic liber. Curios este faptul în ciuda existen ei copilului, care ar trebui s -l lege mai mult de Marioara, Niculae nu are inten ia s-o ia pe aceasta în c torie. Mai mult chiar, cu toate c ea sper c r mânându-i fidel în dragoste lui Niculae, crezând în felul acesta c -i va face pl cere i-l va determina fac pasul hot râtor spre întemeierea unui c min, inginerul horticol nu o iube te pe aceast „cuminte Penelop ”: „m iube te Mariaora, dar eu n-o iubesc deloc i nici nu m flateaz credin a ei în mine, mai degrab m agaseaz , fiindc doresc sincer s i g seasc un alt rbat i s i fac rostul ei, tiind bine c , în ciuda copilului, n-o s însor cu ea...” În cazul Marioarei, Niculae î i va exercita în mod indirect puterea

Piotr Michalowski - Copii pe cai

7

de transfigurare: fata îi va imita nu numai ambi ia de a înv a, spre a deveni cineva în via , dar va împrumuta (ca i Simina Golea) ceva din singur tatea lui, nutrindu- i sufletul din speran a c Niculae îi este sortit doar ei, numai c trebuie s înve e de la via s a tepte.

Dar ceea ce o apropie pe Marioara de felul de a fi i sim i al lui Niculae este modul cum în elege ea dragostea. Ca i acesta, ea nu are nevoie de prezen a permanent a partenerului i tocmai felul acesta de a iubi îi men ine sufletul mereu tân r i înfloritor: „Uite la ea cum se potrive te cu mine, gândi el, uitându-se la Marioara, cum iube te f s aib nevoie s -i stau în cas sau în pat, sau s m vad mai mult de o dat pe lun (...) Iat-o, dragostea neîmp rt it o ine parc fat mare, în timp ce dac ar tr i cu mine, cine tie, s-ar ofili repede ca un trandafir în serie...”

Cea care va intui perfect psihologia Marioarei lui Adam Fântân este Simina Golea. „Dispozi iile testamentare” pe care pictori a i le lui Niculae în privin a acestei femei, la care dragostea are drept coordonate habitudinea i înc ânarea, sunt deosebit de pregnante: „Am fost într-o zi pe la Marioara asta, c reia i-ai f cut din întâmplare un copil... S nu cumva s te însori cu ea! Te iube te, dar la ea iubirea e compus din obicei i înc ânare (...) Tu ai avut un instinct sigur fugind de ea... Dragostea acestei femei e frumoas de la distan i absent de aproape...” Concluziile finale formulate dezv luie sim ul realit ii pe care Simina îl posed la cel mai înalt grad: „...dac ajungi s îmb trâne ti, tot mai bun poate fi ranca aceea înc ânat ... Cu ea, cel pu in, vei putea fi, cred, m car sigur nu- i va repro a via a trecut ...”

Un alt suflet nobil este mama lui Victor Petrini, din romanul Cel mai iubit dintre p mânteni. În cazul acestui personaj, exist o adev rat conspira ie tacit a celorlal i membri ai familiei sale, pe vremea când era fat de m ritat: „Casa din care fusese pe it era plin de fetele unui func ionar de la prim rie, ea fiind cea mai mare i, de i avea surori mai mici i mai frumoase, monteurul de avioane se sase prins de complotul subtil al familiei func ionarului. Când se ducea în vizite, surorile ei îl primeau prost îmbr cate i piept nate, cute i absente, în timp ce numai sora lor mai mare ar ta elegant , servind ea la mas musafirului, vorbind numai ea (...), ca s arate apoi dup m riti c nu-i pl cea nici s se îmbrace a a de bine i nici vorbeasc atât de mult ca în acele vizite ale tat lui meu.”

Peste ani, fiul îi va spune f ocoli uri mamei c i-a dat seama care a fost strategia ei în tinere e, când era fat de m ritat: „Crezi, mam , c nu i-am ghicit p catul? Te-ai m ritat f s iube ti i nici pe urm nu l-ai iubit pe tata, i nu fiindc i-ar fi pl cut altul, ci a a.

Dar de m ritat te-ai m ritat, în loc s te fi dus într-o m stire. Dar nici m stirea nu i-a pl cut i, femeie tân , i-ai gonit b rbatul din pat, i el tân r...”

Revolta fiului împotriva mamei se va manifesta de timpuriu. Ie irea de sub „zodia” mamei se manifest printr-un gest violent din partea copilului: „Într-o sear , când m închina ca de obicei înainte de a adormi, îi d dui una peste mâna cu care f cea crucea. Gestul violent nu o descump ni i nici nu m spuse tatei. Continu s se închine singur , se l în genunchi în fa a icoanei din odaie, sub care ardea ve nic o candel ...”

Dac în copil rie, fiul î i manifestase revolta la nivelul gesticii, în adolescen , acesta i-o va face cunoscut prin limbaj: „Mama a început s -mi devin str in i în acela i timp glasul meu spart i orgolios de adolescent care îl dispre uia pe Platon a început s se aud tare în cas .” (s.n.).

Ca i Catrina Moromete, mama lui Victor Petrini e o femeie cu frica de Dumnezeu, apucând de tân pe calea bisericii: „Tat l meu nu se gândi s-o goneasc pe mama nici dup ce anii trecând, ea nui d rui copii. Mama nu se nelini ti i nici nu se duse la doctor, ci la

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

biseric . Femeie tân , st tea printre babe i lung vreme îngenuncheat în fa a icoanei Maicii Domnului (...) F s devin bigot agresiv , cum erau atâtea altele, i se dezleg totu i limba i p strândui secretul sufletului, adic nedorind s converteasc pe nimeni spre lumea de miracole a credin ei, începu s interpreteze timid, dar cu hot râre nenorocirile altora...”

Abia pe patul de moarte, mama î i va deschide sufletul i va dezlui de ce i-a alungat so ul din patul conjugal. În disputa dintre tat i fiu, acesta din urm e de partea mamei: „Ai în elat-o cu m tu a Cecilia (...) e acum i ea bab , mama e pe moarte, ai face bine s -i ceri iertare (...) eu te cred [c tat l nu i-ar fi în elat consoarta decât dup ce aceasta s-a înstr inat de el suflete te i trupe te], dar uite c ea de aceea te-a p sit... Î i dai seama cât a inut la tine, dac chiar i pentru ni te s ruturi, cum spui tu, cam smintite, a putut s se înstr ineze de tine ca femeie.” Mult vreme, dup ce i-a alungat b rbatul, mama a a teptat ca acesta s realizeze c a gre it i s i cear iertare, îns dac se întâmpla a a ceva, n-o f cea când era lucid: „Nu era zi de la Dumnezeu s nu m gândesc ce îl împiedica s i plece i el fruntea odat i s vin lâng patul meu s -mi spun doar atât: am gre it, iart -m ! L-a fi iertat, fiindc eram i eu tân i inusem la el mul i ani, dar nu venea decât când era beat. „ Mama i fiul se aseam prin suferin a r bd toare: i una i cel lalt au r bdat, suferind în t cere, când au fost p si i de tat , respectiv de Matilda. Mama îi va spune lui Petrini c sesizase de mult puterea de transfigurare pe care Matilda o avea asupra sa: „Ai bdat, cum am r bdat i eu (...) de câte ori veneai p-aici, î i vedeam ochii turburi, care se uitau la mine ca la o str in , nici când plecai deacas nu erai în stare s-o ui i, st teai pu in i te întorceai lâng ea.

Pân i tac-tu b ga de seam i m întreb : de ce n-o las el pe cotoroan a aia? Te ap ram: o fi inând la ea!” Petrini va în elege aceast a doua suferin a mamei - semn de mare iubire pentru fiul nefericit: „A adar, mama suferise tot timpul de e ecul meu cu Matilda (...) fusese doar geloas c o iubisem atât de tare pe Matilda (...) i mai ales c dup desp ire întârziam s m c toresc...” De altfel, cineva îi va spune lui Victor: „Doamna Petrini, mama dumneavoastr , a murit de triste e...” - semn c o cuno tea destul de bine pe aceast femeie. În roman, exist o secven cu valoare emblematic pentru acest personaj, care nu numai c s-a retras în sine, dar s-a închis în singutate, dincolo de acest zid nu mai poate trece nimeni - mama îi apare lui Petrini în vis; faptul c aceasta refuz s i arate fa a i s -i vorbeasc - fie i în vis - îl face pe fiu s reflecteze adânc i s încerce i explice aceast preferin pentru singur tate: „...nu-i puteam vedea chipul i ea nu voia s se întoarc . O strigam: mam ! Mam ! (...) Eram înc sub st pânirea visului (...) Mama era înc neîmp cat , a cum murise? Mi se mai întâmplase s-o visez astfel, dar niciodat cu sentimentul c nu vroia s i arate fa a i nu fiindc ar fi avut ceva cu mine, ci pentru c în singur tatea ei nu m auzea. În singutatea ei nu mai putea intra nimeni! i dac în via tr ise la fel de singur ? (...) Doamne, Dumnezeule, gândii, de ce numai prin moarte ajungem la în elegere, când e iremediabil târziu?”

Suflet nobil are i Niculae Moromete. Acesta, în momentul când i pierde virginitatea, are fa de Ileana lui Costic Ro u, pe care o iube te cu sinceritate, un comportament ciudat: dup consumarea actului sexual, b iatul devine noncomunicativ: „În loc s -i par i lui bine c s-a iubit cu o fat , a amu it i s-a f cut galben la fa (...) cea i parc nici nu m vedea (...) Câteva s pt mâni, b iatul lui Moromete umbl t cut i cu o expresie de suferin atât de neacoperit pe fa , încât ai fi zis c cerea ajutor celui cu care î i încruci a privirile înc rcate de o triste e grea.” Consider m c în cazul lui Niculae, pierderea virginit ii înseamn dispari ia frumuse ii suflete ti, iar acest fapt se manifest prin mu enie, fie ea i pentru câteva s pt mâni.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Boris MARIAN

O piatr cu ochi/ Se uit la mine,/ Ea cunoa te lini tea, Eu nu sunt de piatr ,/ Ea cunoa te limbajul ploii,/ Eu sunt gr bit, deschid umbrela,/ Ea a fost om, pe când eu/ Eram piatr , astfel ne privim în secret,/ Eu - o biat carne cu suflet, acolo,/ Ca un câine credincios - sufletul. * În somn i în nesomn ne leg nam,/ Ca-n mari spânzur tori din cer, mai sus,/ Vis m i ne-ntreb m ce mai vis m./ Când soarele recade la apus./ Mestecenii copil riei versuri spun/ Din cartea lui Esenin, pe de rost,/ Un paznic m-a b tut lâng un prun,/ Decât de tept i bun, mai bine prost./ Via a-i nepl cere, prea mult chin,/ St m pe-un vulcan viclean i mult corupt,/ Exist i dulcea în venin,/ Tu po i s fii un ghimpe sau un fruct./ Tr im în anarhia cu moroi,/ Ca-ntr-o fic iune f de sfâr it,/ Ne-ajut mai pu in ur -n noi,/ Un început de simpatie, chiar optit. * Exist i metastaza binelui?/ Un trist centaur în pa i de dans./ Iedera spune cuvintele sinelui. * În urechea mea stâng aud un balans./ Orchestra a t cut prea de-vreme,/ Mul i pentru glorie s-au b tut,/ Triumful urc precum un vierme,/ Raiul a fost ridicat din lut./ Mun ii rumeg norii, sublimul,/ Leul a fost cândva obolan,/ Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul,/ Las -mi o por ie de catran./ Tobele bat, trompetele sun ,/ Mergem voio i la carnaval,/ Moartea are culoare brun ,/ Via a-i ascuns -n recif de corali. * Erau acolo triste i i bucurii,/ Uli e strâmbe erau,/ Vii între vii,/ Oameni pluteau în aer, pe nori,/ Stelele mai c deau, albe culori,/ Eu mai z ream, cumva, umbre târzii,/ Mici croitori, co ari, viori viorii,/ Cum i-ar ta Chagall, melodios,/ Parc erau scrisori, albumul roz,/ Parc am fi cu to i tri ti-veseli scripcari,/ Peste o mie de ani, din nou co ari?/ Dar cel mai sus zbura mireasa mea. * Nedivina comedie/ În loc s privim în fa / Oamenii, privim în oglinda orbitoare/ A orgoliului propriu,/ O durere de din i ne doboar ,/ Devenim iar oameni,/ Ca oamenii./ Tu, cel onorat cu titluri i premii,/ Ce mândr i flutur barba,/ Tresalt b rbia cu toat mândria,/ Dar piedestalul pârâie, plânge, granitul se frânge, redevii om ca to i oamenii, bun ca o pâine, de mâine./ Adio poate fi odios, un cu it/ Sau o floare pe un mormânt neînceput,/ Mai mul i prieteni g se ti/ În lumea necuvânt toarelor,/ Eu regret i moartea pe telui ag at/ În cârlig, un cuvânt e un om,/ Poate muri./ Zidul din spatele nostru tace,/ În timp ce o ploaie de gloan e/ Str punge aerul cald. * Nu cred în rai sau în iad, suntem vii,/ Oamenii urc , urc mereu,/ O în are spre Dumnezeu./ Tot ce-ai gre it, gre it-am i eu,/ Dar m înal la Dumnezeu,/ Vin genera ii, m -ngroap încet,/ Ei vor gre i, cum i eu mai gre esc.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 3(103)/2019

9

Livia CIUPERC{

EVOCARE În acest an, 2019, când Biserica Ortodox Român ne invit s omagiem Satul Românesc, s-ar impune, în mod special, s compar m trecutul cu prezentul, deopotriv , prezentul cu trecutul. Din unghiuri diferite, f nostalgii, f regrete, f acea doz de subiectivitate care ne este, nu de pu ine ori, balsam mângâietor i am gitor. Înturnându-ne spre ranul docil i credincios din vremuri de poveste, pagina roas a Istoriei Neamului are darul de a ne însufle i.

Dup ce a trecut prin foc i par , el a în eles c statutul s u de r nu poate fi mo tenit întru binecuvântare, decât prin jertf . A a c , la chemarea lui Vod , în graba cea mare, el p sea vatra familial pentru vatra cea mare a rii. Docilitatea sa, bineîn eles, s-a dovedit, mult, i dup ce tefan cel Mare a r mas doar o amintire.

Pe scaunul Moldovei s-au a ezat, în valuri succesive, mul i domni.

Pentru fiecare, r ul moldovean i-a v rsat obolul s u, de multe ori extrem de împov tor. Cu voie sau f voia sa. i câte ambi ii nu vor fi însângerat ara pân când pe tronul Moldovei, la 1572, va urca un nou domn!

Os din os domnesc, a a consemneaz istoria, Ioan Vod , zis „Armeanul”, zis „cel cumplit”, a fost un Viteaz, pentru c s-a zb tut cure e, deopotriv , „sfatul rii” i ara Moldovei, de „hicleni”. i noi, Românii, n-am dus lips de astfel de lifte. Pepiniera a fost ( i mâne) productiv . Multe „ghioage” i palo e moldovene ti (dintracelea, din vremea lui Ioan Vod ) ar cam trebui repuse-n func iune!...

Recompunând o fil de istorie, având în prim-plan pe Ioan Vod , str nepot de-al Sl vitului tefan, chiar nelegitim fiind, vom în elege o domnie în plin ev mediu era cumplit încercare.

De la M ritul tefan s-au învârto at cumplite evenimente. Peste secole, mult cerneal s-a v rsat prin hrisoave, pentru a descrie acele înnegurate vremi.

Ce a r mas în urma lui Ioan Vod , pe lâng însânger ri, moarte i foc? În timpul i din porunca lui, capitala se va muta de la Suceava la Ia i, iar prima moned „b tut ” în aram , va purta inscrip ia „ eara Moldovei”. Ce e drept, ara Moldovei începe s prospere, dar „reformele” instituite de aprigul domnitor nemul umesc, deopotriv , pe boierii rii, dar i pe turcii hr re i. A adar, uneltirile nu întârzie îmbrace haina mor ii.

Acum se na te întrebarea?

întreb i v întreb i pe Dvs., dragii mei cititori?

Câ i dintre înv torii i profesorii colii române ti de mileniu al treilea au grij evlavioas în fa a amintirii jertfei de sânge a ranului român care a murit în slujba unui domnitor în momentul în care ara era în primejdie?

La câ i dintre Dvs. v mai spune ceva numele Ioan Vod cel Viteaz, ucis, mi ele te, pe câmpul Ro canilor, în ziua de 14 iunie 1574?

Ei bine, r sfoind o revist efemer , ce e drept, ca fiecare dintre noi, cu nume duios, „Graiul satelor”, descop r o pagin dens dedicat acestui voievod - înscris în paginile istoriei, drept, „cumplit”, adic , neîng duitor cu tr torii. Iar un poem, semnat de Vasile Hondril , ne înfioar .

Lua i aminte cei din mileniul al treilea: înv torul-poet Vasile Hondril a avut grij s i lumineze elevii - în spirit de iubire i jertf pentru ar -, l sându-ne i nou câteva versuri de r scolitoare tr ire patriotic : „La Oancea-i straj tefan, aici un str nepot Ce-a ar tat în lume c du manii nu pot frâng -n dou neamul ce- i face un altar Din cuget, iar din piepturi o piatr de hotar... i veacurile s-ar sparge de pieptul de aram , Aici vei sta de-a pururi m re i f team . i preg tit de lupt cu mâna pe mâner Privirea ta e fulger ce-a scoborât din cer Cumplit ai fost în vreme când to i erau cumpli i a era epoca de-om merge pân la Sci i Cu pre ul vie ii tale, tu mor ii i-ai dat pre ne iubim p mântul profetic ne înve i.

Michalowski lia

Iar când vom fi rân i glasul ne-o fi mut Când secolii vor curge ca valurile pe Prut, Când vom uita o clip ce rost avem aici i ne-o plesni mustrarea ca pleasna de la bici, Tu singur vei sta stâng în veci nestr mutat i de va fi nevoie vei mai muri odat .”

(Cumplitul voievod, „Glasul satelor”, Anul II, nr. 17, 29 iunie 1937, p. 2). i ce avem a re ine - nu, neap rat, în urma lecturii acestui poem, ci dup ce vom reflecta pu in asupra scurtei domnii a acestui voievod moldovean? Care ar putea fi concluzia?

- Ioan Vod a fost lovit de moarte, direct în inim , dar Inima rii a continuat s pulseze!

- I s-a t iat capul, dar Capul rii a r mas cu judecat necurmat !

- I s-a frânt trupul în patru, cu inten ie de spulberare spre cele patru z ri, dar Trupul rii se va reîntregi - atunci când a hot rât Domnul nostru Iisus Hristos i M icu a Domnului!

Iar întru neuitare, alta ar fi concluzia cea mare: Pe tronul rilor Române ti, multe capete încoronate perindatu-sau, unii cu gânduri cre tine ti, al ii - Domnul tie! -, dar cel care a slujit i a luptat cu credin , l sându- i oasele peste întreg spa iu românesc, a fost ranul Român. În amintirea lui - datoria noastr , ast zi!

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 3(103)/2019

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Cine s[ dezvolte cultura na\ional[?

Referindu-ne la termenul cultur , în elegem c este vorba de existen a uman , prin intermediul c reia se prezint manifest rile i activitatea cotidian a individului. Mo tenit din str mo ii no tri, cultura are la baz obiceiuri i tradi ii, moduri de comunicare, forme specifice scrisului i vorbirii, valori na ionale etc.; respectivele, toate, încadrându-se în disciplina sau defini ia culturii. Având r cini universale, cultura, în esen , cuprinde totalitatea valorilor materiale i spirituale necesare omului, necesare unui popor în existen a de zi cu zi. Lucruri foarte pre ioase, care trebuiesc men inute i apreciate la justa valoare de c tre individ, dar, în acela i timp, dezvoltate continuu în pas cu lumea modern civilizat . Astfel, prin procesul de dezvoltare a omului, se modific evolutiv cultura acestuia, concomitent presupunând în sine i nivelul de civiliza ie al propriei societ i. În acest caz, prin nivelul de dezvoltare a propriei societ i, individul este satisf cut din punct de vedere material, iar cultura îi este acel pilon care îi ofer mult siguran în ob inerea unui nivel intelectual tot mai avansat, respectiv, oferindu-i posibilit i reale în realizarea propriilor necesit i spirituale. Referindu-ne la expresia de necesitate, atunci aceasta, prin categoria sa filozofic , reprezint esen a lucrurilor din via a fiec rui individ. Deci, cultura este o exigen prioritar în existen a i evolu ia uman .

Fiecare popor î i are cultura sa i nivelul s u de dezvoltare, o diversitate enorm de aspecte care deseori i în anumite perioade istorice se completeaz reciproc. Prin aspectul globaliz rii, credem, în lumea contemporan acest lucru e benefic pentru unele popoare care înc se afl la un nivel inferior de dezvoltare, având i o cultur mai inferioar . Astfel, unele popoare cu o cultur mai pu in civilizat ar putea u or apela i la alte forme de culturi, adic la o cultur plin de cuno tin e i de valori prin care masele ar urma s fie în contact mai activ cu via a creatoare în scopul de a- i forma un nivel intelectual multilateral sau un nivel mai ridicat în dezvoltare. În asemenea cazuri, este nevoie doar de dorin a individului, dar mai ales, de dorin a societ ii respective care ar urma s fie mai deschis la transform ri evolutive, la schimb rile ce aduc numai profit material i spiritual vie ii umane. Lucruri i ac iuni frumoase, îns , cu mare regret, nu fiecare fiin uman , nu fiecare popor r mas în subdezvoltare în elege toate acestea. Este nevoie de timp, de voin , de recunoa tere de sine i de mediu, în mod aparte, este nevoie de o schimbare radical a mentalit ii. Este nevoie de multe alte lucruri pe care omul înc nu reu te le sesizeze îndeajuns, cu atât mai mult c aceste aspecte nu sunt în elese nici de oamenii ce stau în capul puterii i administreaz ara/ societatea. Componente dureroase i triste care se r sfrâng asupra întregii societ i, componente specifice societ ii basarabene de ast zi - o societate inhibat de trecuturi, cu o stare de înapoiere i lips de cultur . Nec tând la faptul c la ziua de azi îi sunt deschise drumurile c tre o lume civilizat , oricum, societatea moldav tinde de a conserva dezvoltarea spiritual a poporului, tinde de a men ine o subdezvoltare doar pentru a ine în întuneric o lume, un popor ce are un comportament umil. Totul se întâmpl din cauza c mentali-

tatea clasei dominante este destul de dep it , aceasta fiind adept înc unui trecut primitiv. În modul respectiv, o colectivitate de oameni îndur i r mâne în subdezvoltare economic , social , cultural , neavând la baz acel stimulent de care are nevoie.

Dac prin expresia cultur se define te în elesul de a respecta, de a onora, de a instrui i educa etc. - totul reducându-se la con inutul valorilor i a normelor comportamentale decente ale omului; atunci prin expresia incultur definim componente precum lipsa de cultur elementar , ignoran , dec dere, ne tiin - totul reducându-se la tendin a omului/comunit ii de a se izola i îndep rta tot mai mult de tot ceea ce este civilizat. Evident, fiecare societate î i are cultura sa format de-a lungul timpului, respectiv, i normele de comportament uman sunt interpretate sub influen a culturii respective, concomitent, totul fiind ghidat sub influen a mediului respectiv. Este o corela ie dintre fenomene i fiin e care depind între ele condi ionat, f a realiza vreo abatere oarecare, ca s nu generaliz m. Sub aceast formul are loc procesul de contaminare a omului cu factori negativi sau pozitivi, astfel formându-i existen a real în cadrul unei colectivit i vulnerabile sau decente. Cu mare regret, îns , ca exemplu, omul din societatea moldav cade sub influen a factorilor negativi care le îngreuneaz atât dezvoltarea, cât i existen a. Astfel, societatea exist prin termenul de subdezvoltare i subcultur , dac s spunem a a, identificându-se uniform prin limitele obscurantismului, fenomen ce scoate în eviden o stare de înapoiere cultural sau, mai bine zis, o atitudine retrograd fa de r spândirea culturii i a progresului în mase. Ne întreb m: de ce i cum poate avea loc un asemenea proces într-o societate din epoca contemporan , cu atât mai mult c epoca contemporan se define te prin modific ri esen iale în politicile culturale, economice, sociale? Tendin a spre o cultur cât mai avansat este spa iul prin care fiin a uman încearc s se realizeze evolutiv pentru a crea bun stare, dezvoltare, erudi ie. Iar prosperitatea unui popor sau a unei societ i nu poate fi conceput f fundamentul unei culturi sigure, aceasta fiind bog ia cea mai de pre . Îns , ne întreb m din nou: care este cea mai de pre bog ie în cadrul societ ii basarabene de ast zi? R spuns la aceast întrebare, credem, ar fi doar unul: tr ind printr-un haos apocaliptic de neconceput, unde la orice pas persist mizeria moral / mizeria de con tiin / mizeria în administrarea statal (o realitate cunoscut la nivel interna ional), poporul basarabean pur i simplu exist / supravie uie te prin destin pentru a înfrunta timpul, iar aspectul culturii este pur i simplu l sat în voia soartei. În contextul dat, putem atribui cuvintele spuse de Emil Cioran: „...Nu cunosc în Europa un alt ran mai am rât, mai mântiu, mai cople it. Îmi închipui c acest ran n-a avut o sete puternic de via de i s-au înscris pe fa toate umilin ele, de i sau adâncit în riduri toate înfrângerile. Oricâte rezerve de via ar dovedi el, impresia nu este totu i a unei prospe imi biologice. O existen subteran este fiin a lui i mersul lui lent i gârbovit este un simbol pentru umbrele destinului nostru. Suntem un neam care-

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

am ie it din v uni, din mun i i din v i. Am privit cerul din umbr i-am stat drep i în întuneric...” (Schimbarea la fa a României). În esen , totul se reduce la termenul cultur , o asociere perfect pentru poporul român din Basarabia, dar i pentru întregul popor din Basarabia, cu un destin istoric ratat. Un popor care înc nu a izbutit s se afirme prin no iunea identit ii, dar a izbutit s se afirme pe deplin prin no iunea suferin ei care, în timp, le-a creat i existen a plin de incultur . În acest caz, nu ar trebui s critic m realitatea existent a poporului, dar ar trebui s analiz m cu luciditate care au fost motivele ce au contribuit la crearea unei asemenea st ri de dezvoltare, totodat , ar urma ca la momentul dat s oferim solu ii în a salva poporul basarabean care continu s fie înglodat pân -n gât în teascul nedrept ilor sociale/ nedrept ilor istorice, construite inten ionat de clase dominante din trecut i prezent - totul fiind o consecin nefast a trecutului istoric (prezen a unor imperii cu o cultur str in neamului românesc). În contextul dat, Valentin Tomule (scriitor, istoric, istoric literar) scrie: arismul a promovat în Basarabia o politic de rusificare i dezna ionalizare prin impunerea valorilor na ionale i spirituale ruse, str ine, în detrimentul celor autohtone...”, continuând cu: „Cea mai grav consecin a actului de la 1812 a constituit-o îns înstr inarea, pentru o perioad îndelungat , a românilor basarabeni de neamul românesc, cu toate consecin ele dezastruoase, cea mai dureroas fiind conservarea unei st ri de subdezvoltare a popula iei majoritare ca urmare a lipsei des vâr ite a instruirii în limba matern ”(Monografia „ inutul Hotin în surse statistice ruse ti din prima jum tate a secolului al XIX-lea”). De-a lungul timpului s-au comis erori grave fa de poporul român din Basarabia, erorile fiind i ast zi prezente în cadrul societ ii.

La ziua de azi societatea basarabean este inhibat de minciun , la itate, corup ie, criminalitate, s cie, altele - totul fiind creat din incultura oamenilor ce stau în capul puterii. Astfel, clasa dominant a societ ii, neavând nivelul corespunz tor de cultur , î i manifest comportamentul moral prin cele mai inferioare forme. De aici se strecoar i con inutul unei culturi insuficiente care, la rândul ei, amenin sau, mai bine zis, stopeaz procesul de dezvoltare cultural ( i nu numai) în cadrul întregii societ i. Din aceasta este clar c i prosperitatea poporului este pus în mare pericol din cauza omului-putere, iar cultura, ca form spiritual în existen , î i are urm rile sale nefericite. Poporul nu poate fi învinuit de nimic, dar nici societatea, îns vinov ia urmeaz a fi atribuit doar clasei dominante care dicteaz regulile de joc ale existen ei. Toate erorile vin de sus, de la cei mai înal i demnitari din stat, poporul fiind acel care ascult i exist în t cere (aproape majoritatea popula iei, dar mai ales cea din zonele rurale), totodat , poporul fiind acel care înc i sigur dore te men in tradi iile i obiceiurile culturale române ti, deoarece cultura român este destul de bogat în spiritul de con tiin na ional . Un lucru este cert c poporul basarabean con tientizeaz (o bun parte din popula ie) consecin ele dezastruoase ale trecutului i prezentului, dar nu poate face nimic, deoarece incultura omului-putere este cea mai periculoas arm în a distruge un popor, în a face nu mai existe nici într-un fel evolu ia cultural , social , economic . Astfel, identitatea cultural a societ ii basarabene este ignorat în cel mai real mod, iar actuala clas dominant în asemenea împrejur ri î i fundamenteaz i mai mult puterea în a manipula i subjuga poporul. Prin urmare, cultura, prin manifest rile ei actuale, reprezint stagnarea, degradarea, involu ia. Cauza insucceselor se datoreaz cel mai mult lipsei de respect pentru propriul popor, clasa dominant distrugând i neglijând în mod barbar cel mai sacru lucru - cultura, fenomen ce ar urma s însumeze în sine dez-

11

voltarea uman , economic , modul decent de convie uire social , libertatea individului în ac iuni, cultura profesional , transparen a i autonomia decizional , puterea limitat a guvernatorului fa de individ, echitatea social între p turile sociale, etc. O gam întreag de ac iuni sociale ce trebuiesc reglate cu o anumit aten ie, cu atât mai mult dezacordurile enorme între p turile sociale - toate fiind transpuse prin cultura basarabean de ast zi. Anii de independen , 1990 - prezent, i-au spus cuvântul decisiv în existen , iar omul s-a format în aceast perioad cu o multitudine de complexe, depinzând în mare m sur de transform rile economice i politice. Popula ia urban s-a adaptat mai flexibil la schimb ri, îns popula ia din sectorul rural este cu mult mai închis la modific ri, aceasta continuând s aprecieze înc vremurile din trecut i anume: perioada socialismului sovietic care î i asigura minimul de existen . Consecin ele trecutului vorbesc i ast zi, iar omogenitatea culturii basarabene exist printrun interval de timp care nu este absolut deloc benefic omului în dezvoltare. Valorile culturale, valorile sociale sunt abandonate a a cum este abandonat i interesul statului fa de problemele concet enilor.

Din aceasta rezult i modul de via actual ce este afectat de schimri radicale, de schimb ri demografice ce au condus la exodul în mas al popula iei în afara rii, o situa ie f precedent. Transforrile ce au loc în societatea moldav , mai mult cu efecte negative, in de comportamentul inadec-vat al clasei dominante care a transformat existen a i cultura na ional într-o stare de mare confuzie, iar via a omului într-o asemenea societate a devenit o greutate nespus de ap toare care le îngusteaz viziunea i spiritul. Astfel i identitatea na ional a societ ii moldave se subestimeaz ca factor în existen .

Ce-i de f cut, ce putem face atunci când ne este ignorat sau strangulat cel mai sacru i cel mai de pre lucru - cultura? S devenim mai t cu i sau s ridic m cât mai sus capul pentru a vedea mai bine lumina zilei, lumina divin d ruit integral omenirii? Da, numai a a, cu capul cât mai sus spre lumin i nicidecum cu capul în jos spre obscuritate! Trebuie s avem curaj în lupta cu nedrept ile sociale, trebuie s avem mai mult demnitate în con tiin a na ional , numai în a mod vom identifica mai bine politicile promovate de guvernan i în administrarea rii, cursul pentru o dezvoltare personal i social , orientarea con tient spre un anumit scop i anume: în a crea o societate deschis pentru lucruri nobile i evolutive. Iar elementele comune precum comportamentul social, limba de vorbire, religia i alte doctrine/ virtu i ce in de obiceiurile neamului românesc se vor dezvolta de la sine, inând pasul cu schimb rile de con tiin i mentalitate, cu modul de a cunoa te mai bine lumea i existen a ei în li-mite civilizate. Epoca contemporan este predispus c tre schimb ri radicale în via a omului, schimb ri ce îi motiveaz dezvoltarea prin cultur .

Piotr Michalowski - Studiu

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 3(103)/2019

Ionel POPA

Portret de epoc[, portret de familie, portret de oameni Gabriela Adame teanu, Fontana di Trevi , Editura Polirom, 2018, 400 p.

Trilogia Drumul egal al fiec rei zile (1975), Provizorat (2010), Fontana di Trevi (2018) este saga Leti iei Branea-Arcan, de la adolescen la senectute. Pe ecranul Timpului i al Istoriei, în mod gradat i tot mai profund, e proiectat fresca politic , social , moral a rii sub cizma comunist i a primelor decenii postdecembriste. Din perspectiva prezentului i a analepselor, personajul - naratorul, Leti ia Branea, printr-o penetrant observa ie i judecat realizeaz en grosse i, mai ales, en detail o es tur de evenimente, psihologii i caractere, care in treaz interesul cititorului, iar lectura lui atent va ordona puzze-urile monologului personajului-narator pentru a ajunge la imaginea global a referentului. Fontana di Trevi e un autentic roman joycean, net superior altor încerc ri române ti, care s-au dovedit, mai mult ori mai pu in, e ecuri garantate. Fontana di Trevi acoper „petele albe” din celelalte dou romane, întregind imaginea jalnic a existen ei din vremea comunismului. În Fontana di Trevi este relatat ultima revenire în ar (2017 - e men ionat atentatul terorist de la London Brigei, redeschiderea procesului revolu iei) a Leti iei Branea. Este g zduit de Sultana i Aurelian Morar, amici din vremea când era în ar . Leti ia revine în ar pentru recuperarea mo tenirii lui Caius i Tiberiu Branea, fra ii tat lui i pentru g sirea unui editor pentru romanul pe care tocmai l-a finalizat. Dup un ocol prin ora , pentru a vedea vila din Domni a Ralu, Letiia se întâlne te cu Caius Branea Jr. i cu avocatul Macovei pentru a discuta despre demersurile recuper rii mo tenirii. Întâlnirea cu Daniel (nepotul Morarilor) i prezumtivul editor nu mai are loc. În nara iunea din prezent - din momentul trezirii pân în dup -amiaza zilei - de fapt nu se întâmpl nimic. În acest interval de timp, pornind de la un detaliu de décor, de la un zgomot sau o frântur de replic auzit , Leti ia vizioneaz filmul memoriei. Flashbuck-urile întrerup permanent prezentul zilei umplândul cu o durat de decenii din via a Leti iei.

Ca în orce suit de flashbuck-uri, cronologia este aleatorie.

Ce afl m din acest puzzle al întoarcerilor în timp, al „gândiri înapoi”?

Chestionându- i iubirea adulterin (d.p.v. moral) i ilicit (d.p.v. al „moralei

comuniste”) cu Sorin, colegul de munc din Cl dire, Leti ia recunoa te c iubirea lor a fost una mincinoas i a l sat în via a sa „jena unei iubiri de nepovestit, petrecut în cear afuri str ine”, c snicia nereu it cu Petru a r mas suspendat în urma r mânerii acestuia în Occident, profitând de nea teptata participare la Geneva la o conferin tiin ific a speciali tilor în lingvistica structuralist ; dup desp irea de Sorin, Leti ia trece prin camera antemor ii (avortul clandestin, internarea în spital) fiind salvat de rigorile legii comuniste i de moarte de o doamn doctor. În plan simbolic, Leti ia se desparte de Sorin în ziua marelui cutremur din martie ’77. Aceste întâmpl ri de via au l sat r ni adânci în sufletul i con tiin a Leti iei, care, cu fiecare revenire în ar , sângereaz din nou. Paginile în care descrie cutremurul, avortul, spitalizarea sunt cele mai dramatice i memorabile ale romanului.

Memorabile sunt i paginile despre revolu ie, despre protestul maraton din Pia a Universit ii i despre lirea minierilor în capital pentru „eliberarea” Pie ei Universit ii de protestatarii împotriva lui Iliescu i neocomunismul lui.

Acum, în prezent, privind în camera Claudei fotografia adolescentului erban, iubitul Claudei, împu cat i lcat de un TAB în ziua de 21 decembrie 1989, la ora 17:41, în fa a restaurantului Durea, Leti ia î i aminte te de discu ia cu Petru despre evenimentele din decembrie ’89: „«Dac n-a fost revolu ie, de ce o mie de mor i?», l-am întrebat pe Petru «Hop i tu! Tocmai de-aia! Nu trebuia curg sânge ca s-o boteze a a?»

«Adic mor ii au fost lua i în calcul de la început?»

Nu mi-a mai r spuns, iar mie nici acum nu-mi vine s cred c cei care au pus-o la cale puteau fi atât de cinici încât s omoare copii f minte, ca erban! Ori nu s-au în eles între ei decât dup ce i-au f cut cifra de mor i, a a cum p rea s cread Petru.” În cronica la Permafrost scriam c Eugen Uricaru e aproape singular în curajul i tenacitatea cu care spune adev rul despre cele întâmplate în decembrie ’89 i în zilele postdecembriste imediate. În „aproape singular” se include i Gabriela Adame teanu.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

timp î i reia scrisul. În mod simbolic, Leti ia e scriitoare i kinoterapeut , adic medic al sufletului i trupului. Ea încearc s vindece pe al ii, dar i pe sine, sau în primul rând pe sine. Treptat se vindec de Timpul care i-a tatuat, f voia ei, sufletul i trupul. Leti ia cea naiv i vis toare din Provizorat a mas în urm . Acum e o femeie matur , nu numai ca vârst , ci i ca gândire i judecare i percepere a realit ii. Acum e, la modul realist, mali ioas i cinic . În observarea i judecarea celorlal i se arat mai ra ional i mai în eleg toare, dar s renun e la ochiul critic. Acum nu se menajeaz nici pe ea, ci cu luciditate î i asum vinov iile.

Petru, b trân, devine tot mai neputincios, mai nemul umit. E în continuare bântuit de frustrarea neîmplinirii profesionale. Când se refer la ce a l sat în ar sau la ce se întâmpl în ar e un negativist cioranian. i Leti ia i Petru sufer , f s recunoasc , de mal du pays.

Familia Morar (Sultana amic din facultate, Aurelian coleg cu Petru) e hârtia de turnesol pentru caracterizarea perioadei comuniste, dar mai ales pentru cea postdecembrist . Cei doi nu s-au ales decât cu înfiin area i conducerea pentru scurt vreme a Forumului Civic: „Dup ’90 Morarii nu mai prididesc dând interviuri despre cât au suferit înainte i s-au agitat cu mitinguri, cu Forumul Civic de diminea a pân seara.” În camera în care e g zduit de Morari, Leti ia vede un poster, inscrip ionat: 2 aprilie 1990, care înf eaz o „pu toaic de irat , cu p rul cârlion at, în blugi române ti presp la i i cu un T-shit negru, cu o inscrip ie ro ie one love, care arat moneda veche de 1000 de lei, înainte s-o arunce, peste um rul stâng, în Fontana di Trevi.” Prin interven ii, e eliberat din arestul poli iei unde a fost târât de bandele de minieri care au n lit în capital , i trimis pentru preg tirea doctoratului în str in tate, care dureaz sie die. Pentru Leti ia, Claudia Felicia Morar e „o ambi ioas cu sânge rece, gata s sacrifice orice pentru cariera sa. Asta e! A trecut [repede] peste moartea lui erban, a plecat din România f s se uite înapoi [min indu- i mereu p rin ii], la fel l-a l sat pe Oscar [ziaristul suedez]! Am citit-o de mic i de aceea nu avem dialog noi dou .” Trebuie s amintim c Leti ia i Petru sunt na ii fetei. i tot Leti ia spune: „Când au ajuns prima oar la Roma, Claudia a p lit atotputernicele zeit i ale Fontanei di Trevi, dar cum? În loc s fac un adev rat sacrificiu, aruncând 1000 de lire [...]. În fotografia m rit de Aurelian se vede foarte bine moneda româneasc ! Nu sunt supersti ioas , dar, dac sta e jocul, trebuie îl joci corect. Noi, români, tot vrem s p lim pe cineva i la sfârit vedem c ne-am p lit singuri.

Supersti ia pretinde c to i cei care arunc cu credin moneda în Fontana di Trevi vor ajunge în Cetatea Etern . În finalul romanului afl m la cei 35 de ani Claudia sufer de cancer în ultima faz . Atotputernicele zeit i ale Fontanei di Trevi au pedepsit-o?! În afar de aceste personaje de prim-plan mai exist personajele de plan secund, unele cu o prezen scurt i cu câteva replici (Dorina, viitoare so ie a lui Sorin, bine înfipîn Cl dire, Tincu a, femeie de serviciu în familia Morar, Caius Brane Jr., Hrry Fischer) altele prezente doar cu numele.

Atât realit ile social politice, alba tri

Harry Fischer, personaj din Fontana di Trevi, spune Leti iei apodictic: „Dou g ti de tic lo i i-au împins pe copiii ia în fa a gloan elor de zboi! Sacrificiu uman ritual, ca în civiliza iile premoderne!”

Prin „mascarada revolu iei”, e alonul doi al nomenclaturii comuniste a acaparat puterea. Tragic e i faptul c în tranzi ia tulbure i manipulat adus de „rota ia cadrelor” nu mai po i distinge binele de r u, adev rul de minciun , sinceritatea de impostur . Procurorii comuni ti au devenit politicieni, securi tii au penetrat i au infectat partidele istorice i organiza iile civice, au devenit oameni de afaceri, iar în „Casa lui Ceau escu”, deghizat în Parlament i-au g sit ad post fo tii secretari de partid, securi tii de jude ean care, dup ’90, s-au dat de trei ori peste cap -au transformat în baroni de provincie, conform feudalismului comunist. „Gândirea înapoi” a personajului-narator aduce în prim-plan pe Petru Arcan, pe Sultana i Aurelian Morar cu fiica Claudia (personaj in absentia) i evident pe sine.

Petru Arcan, dup ce r mâne în Occident i nevoit s treac prin lag rul de refugia i de la Latina i cel de la Zirndorf, se stabile te în Germania Federal . Neputând invoca doctoratul anulat de Ceauescu, neavând articole în revistele de specialitate din str in tate nici rela ii universitare (în vremea sinistrului via a tiin ific româneasc era aproape rupt de cea din str in tate) va duce o existen precar . Lucreaz ca paznic la un garaj i sp tor de ma ini. Pentru un moment salvarea vine de la un fost student care lucreaz la Radio Europa Liber , care îl recomand conducerii pentru perioada concediului de boal . Aici va prezenta „revista presei”. În urma atentatului asupra sec iei române este r nit grav i este pensionat cu certificat de handicap.

Ob inând pa aport de întregire a familie, Leti ia sose te în Federal i al turi de Petru reia „a doua via a noastr ”. Cei doi g sesc un mod de convie uire bazat pe în elegere mutual . În Germania, Leti ia renun la scris i se recalific urmând cursurile de kinetoterapie. Cei doi se mut în Fran a, într-o mic localitate, i lucreaz într-un salon de kinoterapie. Sub aspect material, existen a lor este f probleme.

Via a Leti iei decurge dup un program riguros: edin e de psihoterapie (înc nu s-a vindecat complet de traumele suferite în comunism), gimnastic , îngrijire estetic , mâncare s toas . Dup un

Piotr Michalowski - Austriecii

13

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cât i personajele în rela ie cu aceste realit i i în rela iile interumane nu sunt privite maniheist, nu sunt supuse unor etichet ri simpliste, ci totdeauna cu luminile i umbrele, cu sincerit ile i ipocriziile lor.

Sub banalitatea i simplitatea întâmpl rilor acestor personaje se ascund semnifica ii profunde din Fontana di Trevi nu numai un roman cu miz politic , ci i unul cu o mare înc rc tur moral . Ochiul critic al personajului-narator, tr itor a atâtor experien e dureroase, sanc ioneaz fuga de responsabilitate, oportunismul i duplicitatea, compromisul i minciuna, egoismul, cameleonismul, tri area, fuga de adev r, lipsa de voin . Din aceast sanc ionare personajul-narator, dup cum am v zut, nu se exclude. Toate personajele caut dou lucruri esen iale ale vie ii i alearg dup ele: iubirea i împlinirea social durabil . Dar nu le g sesc ,sfâr esc, con tient sau incon tient, recunoscând sau mai de grab nerecunoscând, în dezolare, am ciune, cu regrete pentru ceea ce puteau face i n-au f cut.

Fontana di Trevi e un roman despre mo tenire. Problema pe care o pune este cum mo tenim trecutul? Cum ne raport m la el?

Fiecare î i are r spunsul s u, dar indiferent c te afli pe Aleea Teilor din Bucure ti ori pe Allee des Tilleuls sau pe oricare alt Alee din lume e ti nu doar dator, ci obligat la un divan al con tiin ei. Romanul Gabrielei Adame teanu este unul existen ialist, tema lui fiind fragilitatea fiin ei umane în fa a TIMPULUI i ISTORIEI. În trena marii teme se afl o seam de alte subteme: în primul rând b trâne ea („o boal de care nu te mai po i vindeca dup ce ai luat-o” - grija Leti iei pentru corpul ei nu e o simpl cochet rie feminin ) i moartea. De o acuitate puternic , de un realism aproape naturalist sunt paginile în care e descris b trâne ea i moartea lui Frau Poldi sau cele în care obiectul observa iei este corpul neputincios al Petru. Din trena tematic a romanului mai face parte nevoia de p rin i, care s ofere afeciune i ocrotire (Leti ia, Petru, Sultana au fost copii f copil rie, copii crescu i în orfelinatele comuniste). M rturisirea Leti iei din final este tragic : „ i am îmb trânit f s fi ajuns adult , tot mai tânjesc dup o mam , de i la vârsta mea, a fi putut fi bunic .”

Titlul romanului e simbolic. Fontana di Trevi e spa iul sacru în care i exprim dorin ele, e spa iul gestului ritual al credin ei c aruncarea nu ului în fântâna zeit ilor atotputernice î i va deschide calea spre Cetatea Etern . Prin trama sa, romanul Gabrielei Adame- teanu spulber supersti ia i ne îndeamn s r mânem reali ti, lucizi cu picioarele pe mânt i mai ales s nu tri m via a. În elep it , eroina romanului ne spune c sensul vie ii e îns i via a, miracolul de a fi , bucuria lucrurilor simple i a faptelor bune; sensul vie ii e de a tr i frumos i cinstit. În plan simbolic Fontana di Trevi este îns i via a.

Pe lâng simbolul fântânii exist i alte simboluri i metafore care semantizeaz textul. Câteva ne întâmpin chiar din prima pagin patronând infrastructura ideatic a romanului. Diminea a, trezindu-se, Le ia aude „plesc itul îndesat al ploii în geam” i vede „lumina cenu ie a r ritului” str tând prin draperie; „Am ochii încleia i de somn i parc se mi ceva în oglinda de cristal de Murano, cu rama neagr , încrustat cu sidef”. Oglinda este con tiin a i memoria care p streaz engrama trecutului: „ i într-adev r, doar în oglinda care a rezistat la toate mut rile Morarilor, din vila de pe Calea erban Vod pân în Aleea Teilor, mi-a mai putea reg si privirea îngrozit de atunci”. Metafore ale con tiin ei sunt „privirea sigur pe care am tat-o dincolo”, „nop ile nedormite (insomniile)”, „din ii canini ai Dorinei” este o expresiv metafor psiho-moral . La aceste simboluri i metafore se adaug micile alegorii cum este cea cu vrabia care vâneaz un fluture sau cea cu pisica i cioara.

Observa ia p trunz toare, fine ea împletirii dintre trecut i prezent, bog ia tipologic , dar mai ales a nuan elor psiho-caracteriale, refuzul maniheismului i a cli eelor simplificatoare demonstreaz c Gabriela Adame teanu este maestru al realismului psiholoric.

Gabriela Adame teanu este marea doamn a romanului românesc de azi.

Anul X, nr. 3(103)/2019

George BACIU

Femeia din gând Ca s tr ie ti integral via a, s-o sculptezi în sentimente, s-o explici în s ruturi este necesar s sim i obsesia FEMEII, ca pe o cale de a amâna o distrugere i o pr bu ire. Fiindc Ea, femeia, este savoarea dezastrelor inimii, nuan area subtil a decep iilor, un infinit al sufletului început în amurgul sfin it cu sanc iuni al fiec rui gest.

Privirea ei e un templu cu ritualuri erotice i melancolice, în care se adun toat dezordinea epocii de la începutul primei zile. Iat de ce, iubesc femeia aidoma unei santinele t cute în cumplitul meu pustiu!

Femeii îi dator m mai mult pentru în elegerea lumii, decât savanilor. Ceea ce numim cultur este, de fapt, lec ia de moral a sânului rutat clandestin pentru a tr i o vreme de eternitate. De-aici ar trebui s înceap filosofia vie ii i a istoriei.

Am reflectat asupra femeii i ea mi-a ap rut întotdeauna ca un fruct al viciului. i m-am sim it fericit. Fiindc puterea viciului st în aceea c treze te instinctul care doarme în tine.

Astfel, jefuit de obsesia femeii, po i trece dincolo de Iad, mirândui raiurile cu fiece destr lare a c rnii.

Iat de ce, femeia - singurul viciu prin care te înal i în în elepciune - e ca gustul prim verii dac te transformi în plant pentru a-l sim i.

E ca p mântul cu care se joac Dumnezeu când plânge de triste e.

Te-am citit în fiecare diminea la cafea. i-am memorat via a în fiecare îmbr are murit , f rost, în pat dup apusul soarelui. E limpede c Dumnezeu te abandonase în gândurile mele ca pe-o precizare cu gust de emancipare ascetic .

Mi-am dat seama c te iubesc. Alergând prin mine ca printr-un de ert d ruit c milelor închise în egoismul lor ros de nisipuri i condamnat la invidia viscolului ce na te oaze.

Mi-am dat seama c te iubesc. Privindu-m în ruina t lpilor despuiate de limbajul c rii urcate în noi în ine.

Mi-am dat seama c te iubesc. Ca pe-un ora cu noaptea la gur , uitat în plictiseala felinarelor de pe diguri.

Mi-am dat seama c te iubesc. Sim indu-l pe Dumnezeu cum se joac cu coastele mele, de parc ar lua lumea de la cap t.

Catrene cu dulcea Femeia-i ca o epigram , Pe care i-o roste te soarta, Abia când ai luat-o-n seam , Ai descoperit i ...poanta! * Femeia este o cetate Ce greu se las cucerit , Chiar dac vrei s-ataci prin spate i trebuie arma potrivit . * Femeia pare o-ntrebare La care nimeni n-a r spuns,

feminin

Fiindc din cap pân -n picioare, E un mister de nep truns. * Femeia e o floare-albastr , Pudrat în suspinul ierbii, E oapta lunii la fereastr Când nunta i-o viseaz cerbii. * Femeia-i doina de irat De-un fluier fermecat, duios...

E-o Cosânzean suspinat În inima lui F t-Frumos.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

Drago] NICULESCU

Impasurile fenomenologice ]i condi\ia transcendental[ (I) 1. Introducere Paul Ricoeur. Hermeneutica fenomenologic a subiectului Situat în descenden a fenomenologiei lui Edmund Husserl i a filozofiei lui Karl Jaspers, Paul Ricoeur (1913-2005) a fost unul dintre cei mai importan i filozofi francezi i contemporani, profesor la mai multe universit i din Fran a (Strasbourg, Sorbona, Nanterre) i din America de Nord (Montreal, Yale, Chicago), realizator al unei opere filozofice unice prin multitudinea de concep ii asupra interpret rii, pe care le pune în discu ie, le interpreteaz i le critic , p strînd din fiecare câte ceva, interpretat îns într-un mod propriu. O tem central în întreaga sa oper a constituit-o interpretarea subiectului.

La mijlocul anilor ’60, el a fost un proeminent avocat al hermeneuticii apropiat de fenomenologie, studiile sale abordând deopotriv limbajul, literatura, religia i fenomenele sociale. Este poate gânditorul francez cel mai bine plasat pentru a realiza o confruntare mutual profitabil i intind la o sintez superioar între gândirea continental

Piotr Michalowski - Artist pe cal

francez i german , de o parte, i filozofia analitic anglo-american , de cealalt parte. Exist în opera sa leg turi cu metoda psihanalitic a lui Sigmund Freud. De asemenea, metoda psihanalitic este, pentru Ricoeur, o metod de interpretare, i, prin intermediul ei, putem ajunge la descifrarea subiectului. În lucrarea sa La coala fenomenologiei, material asupra c ruia ne vom apleca aten ia în acest referat, Paul Ricoeur propune o ini iere în domeniul fascinant al descifr rii apari iilor i al descoperirii originalit ii lucrurilor. Volumul con ine analize riguroase, care urm resc îndeaproape traseul sinuos al Medita iilor carteziene ale lui Edmund Husserl, studii care identific punctele nevralgice ale fenomenologiei (cum ar fi alteritatea, istoria sau corpul) i, în sfîr it, texte programatice, în care autorul continu într-un mod inovator fenomenologia husserlian . La cap tul unui astfel de parcurs ini iatic vom fi mai preg ti i s recunoa tem locul finitudinii, al pasivit ii i al involuntarului în via a con tiin ei. Profunzimea i for a aparatului analitic pe care Ricoeur îl mobilizeaz în demersul s u critic construiesc zona explicativ în care hermeneutica opera ional , interpretarea este utilizat ca principal instrument de lucru în încercarea de traducera i clarificare a dificilelor probleme pe care le ridic fenomenologia, în principal cea husserlian .

Se poate ob ine, din func ionalitatea analitic practicat de gânditor în aceast lucrare, nota specific a metodei hermeneutice prin care Ricoeur î i cl de te constructul viziunii sale filozofice. Nu ne propunem a realiza un sumar al întregii problematici fenomenologice dezb tute, surprinse sau enun ate în lucrarea La coala fenomenologiei, nu aceasta este inten ia noastr , ci de a eviden ia acele probleme care se înc âneaz a nu se l sa dep ite, oricum s-ar putea ele numi - paradoxuri, dileme, probleme deschise -, care r mân ca impasuri în calea efortului nostru de p trundere i explicitare i c rora vom încerca s le g sim cauza rezilien ei, dar i acele probleme c rora Ricoeur le acord subtile interpret ri i clarific ri. Ne afl m în domeniul dificil al fenomenologiei pure, sau „transcendentale”, cum o numea Husserl, diferen iind-o de filozofia fenomenologic , care i ast zi reprezint teritoriul ardent al dezbaterii i în elegerii filozofice i care, i p rintelui s u, Edmund Husserl, i-a ridicat dificult i insurmontabile, obligându-l la permanente revizuiri i încerc ri de solu ionare, la întârzierea continu a public rii studiilor: zona introspec iei adînci în con tiin , a pozi ion rii simultane, derutante, dedublate a eu-lui în dou lumi, a posibilit ii separ rii eu-lui pur de eul lumii obiective, a lucrului filigranic cu reperele, a cercului retroac ional prin care imaginea noastr , în oglinda celuilalt, vine s ne influen eze pe noi, cei care o na tem i o judec m, a interferen ei ontologicului comunitar cu onticul personal, într-un cuvânt, a misterului transcendentalului din con tiin a individualit ii umane, a misterului fundamentului ultim i prim - transcendentul -, care a h zit fiin ei umane darul luminii con tiin ei.

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Volumul La coala fenomenologiei con ine articole scrise între anii 1949 i 1989, articole care nu sunt doar continuarea fireasc a unei pasiuni pentru fenomenologie (care, odat cu traducerea c ii Ideen I, avea s devin o constant a gândirii ricoeuriene), ci i locul în care apar i se dezvolt interoga iile ce vor sta la baza filozofiei voin ei sau a antropologiei sale filozofice. În teza de doctorat intitulat Filozofia voin ei. Voluntarul i involuntarul, Ricoeur încearc s aplice metoda husserlian a analizei inten ionale asupra unui alt domeniu decât cel al percep iei i judec ii, demers care se înscrie în cadrul interpret rilor fenomenologice oferite de trei mari nume ale fenomenologiei franceze: Lévinas, Sartre i Merleau-Ponty. Ricoeur propune o analiz inten ional a voin ei, care marcheaz corela ia dintre registrul voluntarului i cel al involuntarului. El dep te doctrina husserlian , care se baza pe analiza reprezent rii (din opera iunile con tiin ei fiind astfel privilegiate percep ia i judecata), i extinde sfera cogito-ului, prin acordarea unei importan e egale dorin ei, voin ei i mi rii - pe scurt, existen ei-corp. Astfel, renunarea fenomenologiei la dogmatismul transcendental, la ideea unei con tiin e omni-constituante, pentru a recunoa te aderen a con tiin ei la corpul s u, la via a involuntar , reprezint o cotitur esen ial , de i, dup p rerea noastr , aceasta reprezint doar o extindere a domeniului fenomenologic, problematica, de acum l rgit , nereu ind prin aceast îndep rtare de transcendental s u ureze g sirea r spunsurilor în cazul unor probleme dificile, atât vechi, cât i noi, i aceasta pentru c dep irea acestor impasuri reclam în mod categoric apelul la acela i greu sondabil i revelatoriu transcendental. În orice caz, prin aceast convertire a cogito-ului transcendental, iau putut face loc în corpusul reflexiv al fenomenologiei ideile de pasivitate i de finitudine.

2. Dificult ile fenomenologiei i eficien a efortului analitic.

Câteva cuvinte introductive despre fenomenologie. Revendicându-se de la sensul leibnizian i kantian al fenomenului [cel de Erscheinung (fenomen), i nu cel de Schein (simulacru)], de i Hegel concepuse acest domeniu ca pe o cercetare ampl a tuturor tipurilor de experien uman (nu numai epistemologic , ci i etic , politic , religioas , estetic i cotidian ) (Fenomenologia spiritului), fenomenologiei lui Husserl nu îi apar in dou tr turi din Fenomenologia spiritului: tragicul i logicul. i aceasta pentru c Husserl nu face o fenomenologie a Spiritului. Fenomenul, dup p rerea lui, nu este apari ia unei fiin e capabile s se recupereze la nivelul unei cunoa teri absolute, a a cum sus ine Hegel. De Kant îl leag pe Hussserl nu doar idealismul metodei sale, ci i analiza kantian a sim irii, pe care o continu . Fenomenologia întâlne te, de asemenea, la un nivel profund, spiritul lui Hume, prin predilec ia sa pentru „ceea ce este originar”, „plin”, „prezent”; ea continu tradi ia britanic a criticii limbajului i î i aplic metoda în toate domeniile experien ei, ale empiricului: experien a semnifica iilor, a lucrurilor, a valorilor, a persoanelor. În sfâr it, fenomenologia se raporteaz radical la Descartes, la îndoiala i cogito-ul cartezian; reduc ia falselor eviden e, apari ia autentic se situeaz în linia îndoielii carteziene. Cogito-ul, în schimb, devine altceva decât un adev r prim, suficient sie i, independent: el devine un adev r inten ional, îndreptat c tre ceva. i acel „ceva” este fenomenul. Astfel, fenomenologia, continuînd „transcendentul” kantian, „originarul” lui Hume, îndoiala i „cogito”-ul cartezian, se constituie într-o treapt filozofic procesual , evolutiv , i nicidecum într-o cotitur brusc a filozofiei. Alte filia ii ale fenomenologiei mai trebuie utate i la psihologii colii de la München - A. Pfänder, M. Geiger -, la Max Scheler, la Heiddeger, la Hartmann, de asemenea, la Jaspers, chiar dac la nici unul dintre ace ti gânditori fenomenologia

Anul I, nr. 3(103)/2019

nu avea un statut capital.

Prima i principala dificultate a fenomenologiei o constituie îns i viziunea specific pe care ea e construit , cea reduc ionist , fondat pe opera ia reduc iei fenomenologice, dificultate de la care deriv o alta, înrudit , cea a naturii i existen ei alterit ii. Inten ionalitatea con tiin ei înseamn parcurgerea secven elor din lan ul cogitocogitatio-cogitatum, cu p strarea primatului percep iei asupra obiectivit ii. Deci, din punct de vedere strict descriptiv, inten ionalitatea scap alternan ei realismului i idealismului: obiectul transcende con tiin a, dar, în acela i timp, obiectul este în con tiin . Husserl sus ine transcenden a lucrului prin negarea, în acela i timp, a existen ei în sine a lucrurilor percepute. Pe de alt parte, mutând centrul de greutate al problemei de la subiect la obiect, nu numai subiectul, con tiin a sa poate suporta i sus ine aceast coexisten paradoxal atât în interiorul sistemului, cât i în afara sa, ci i obiectul suport o sciziune în interiorul s u, similar , aceea dintre existen a sa „în sine” i apari ia sa pur pentru con tiin . Iat cât de complex este aceast problem , în care contribu ia filozofic esen ial a fenomenologiei, asupra c reia reduc ia fenomenologic , în calitatea ei de opera ie fenomenologic , vine s se aplice simplificatoriu, dar nu tim cu ce eficien i cu ce legitimitate, din moment ce simultaneitatea dualit ii con tiin ei r mâne în continuare valid i indestructibil , iar al turi de ea avem de-a face i cu o dualitate a obiectului. Statutul p tratic, putem spune, al întregii rela ii, leag cei doi termeni în modul cel mai trainic. Nu vedem cum, în afara r mânerii reduc iei fenomenologice doar ca experiment mental, speculativ-opera ional, aplicarea acestei metode s reprezinte o decizie metafizic , în stare s intervin în vreun fel asupra statutului ontologic al celor dou fenomene. Ele trebuie l sate în consonan a dual a fiec reia dintre cele dou individualit i, stare care men ine conexiunea dintre ele într-o rela ie permanent de raport i nu de polarizare. Iar lucrurile sunt cu atât mai evidente în acest sens, cu cât în rela ie, ca partener al subiectului uman purt tor de con tiin , am avea de-a face nu cu un obiect neînsufle it, ci cu o alt persoan , i aceasta conduce la problema alterit ii, de care ne vom ocupa mai târziu. De i Ricoeur spune foarte limpede c • „Husserl schi eaz în Medita ia a patra trecerea de la o fenomenologie «îndreptat asupra obiectului» la o fenomenologie «îndreptat împotriva ego-ului», în care ego-ul se constituie continuu pe sine însu i ca existent»”; • „cogitatum-ul este inclus în cogito, iar acesta în ego-ul care tr ie te «prin» ideile sale”; • „fenomenologia este desf urarea ego-ului, de acum înainte numit «monad », dup modelul leibnizian; ea este o «exegez de sine»” - el se rezum la aceast critic lucid , neîndr znind s identifice cauzele acestei dificult i de fond, pe care o ridic fenomenologia. Vom încerca s o facem noi.

3. Identific ri problematice i încerc ri de clarificare.

1) Fenomenologia husserlian este, înainte de toate, o fenomenologie transcendental . Întreg câmpul care surprinde în rela ie cele dou structuri purt toare de matrici ontologice interferante i super-pozabile - cogito-ul i cogitatum-ul; ego-ul i obiectul sau alter ego-ul; subiectul i alteritatea - este de natur transcendental , pentru elementul s u activ i fundamental este con tiin a - acest dar Divin, aceast lumin cu care transcendentul s-a milostivit s i h zeasc crea ia, bicisnica fiin uman . Component a naturii umane, care, prin individualitatea ei energetic-spiritual reprezint o esen transcendent de ordin secund (esen emanat ), a a cum noi am ar tat în Teoria Înaltului Determinism Energetic (cap. 3), con tiin a uman reprezint , la rândul ei, o esen de natur pur transcendental , mai precis o esen transcendental secund . Trebuie, deci, aprioric

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în eles c sfor rile omului, oricât de încordate, riguroase i pline de subtilitate ar fi, nu vor putea niciodat deslu i tainele, mecanismele i partea ascuns a misterului transcendental încol it i înflorit în imanent. Aceasta, desigur, nu înseamn c pentru spiritul uman, roadele acestor c ut ri profunde, laborioase pot fi în vreun fel dispreuite sau c ele nu exist . Dimpotriv , cunoa terea, în întregul ei, al turi de duhovnicie, va sim i întotdeauna nevoia de a se apropia de adev r, de a-i releva omului originea, rostul existen ial i posibilitatea de mântuire, în aceast zbatere con tiin a fiind farul, lumina, roadele acestor c ut ri sporind poten ialul energetic-spiritual al entit ii umane - mijloc al Regener rii transcentive (v. TÎDE). Consider m, deci, c temeiul dezam girilor lui Husserl, al paradoxului care închide, sau care las permanent deschis problematica fenomenologic , al ambiguit ii care planeaz ca o pecete subversiv i fatal deasupra efortului de decelare i clarificare net , neechivoc , rezid tocmai în natura transcendental a mediului de desf urare a raportului fenomenologic, a sistemului fenomenologic global. Transcendentul nu permite accesul la c ile i tainele sale, care trebuie s mân nep trunse; posibilit ile de cunoa tere uman r mân, fatalmente, limitate, înl uite. Fiin a uman nu poate evolua decât la parametri impu i, iar ea, ca existen , doar în limitele Autodetermin rii controlate (v. TÎDE, cap. 11). În condi ia transcendental a naturii celor dou componente ale sistemului fenomenologic (se observ reprezent m cele dou componente, „subiect” i „obiect”, i raportul-func ie care le leag sub forma global a unui sistem, purt tor de structur i func ionalitate, dar i al rela iei biunivoce care se stabile te între ele) se afl cauza paradoxului fenomenologic care nu poate fi dep it. Sondarea în adâncurile con tiin ei umane înseamn cercetarea unui izvor, al unei lumi de natur divin . Ori cum poate pl pânda fiin uman s descopere vreodat taina i sensul lumii cere ti? Oglinzile multiple în care gânditorul crede c vede aspecte

17

Michalowski lia dintre husari i austrieci

ale unui sens aprehensibil, determinabil, sunt de fapt fa ete ale unui sens indeterminabil, care, pîn la urm , îl dezarmeaz i îl învinge. În acest sens, subcapitolul prezent spre sfâr itul lucr rii La coala fenomenologiei este semnificativ chiar i numai din titlu: „Fenomenologia - o decep ie”. Ricoeur dezbate problema alterit ii i consider c ea reprezint „o promisiune care nu poate fi respectat ”, de i, dup aceea, el pare a legitima c „lucrul perceput de mine este de asemenea aperceput ca lucru perceput de c tre cel lalt, iar prezen a celuilalt, care prive te acela i lucru ca i mine, se r sfrânge asupra lucrului perceput de mine”, „prezen a persoanelor fiind amestecat cu apari ia lucrurilor”. Cu toate c prezen a celuilalt ca alteritate, ca o transgresiune a realit ii primordiale, care este „eul”, într-un „altul”, printr-un fel de multiplicare prin similitudine, pe care Husserl o nume te „cuplare” sau „leg tur analogic ”, apare ca justificabil în calitatea ei declan atoare de realit i intersubiective în care î i au originea o unic lume a tiin ei i multiple lumi ale culturii, a deriva de aici consisten a unui concept ca apercep ia lucrului ca reprezentând posibilitatea cuprinderii de c tre mine a percep iei de c tre cel lalt a lucrului ni se pare o exagerare. Capacitatea de cuprindere a prezen ei celuilalt în sfera propriului nu înseamn identificarea eului meu cu eul celeilalte persoane sau posibilitatea „citirii” datelor celuilalt eu. Eul, personalitatea, datele psiho-spirituale sunt matrici create de Divinitate în scopul dezvolt rii i valorific rii poten ialului lor spiritual distinct, unic. Distinc ia, unicitatea poten ialului spiritual sunt caracteristicile definitorii care stau la baza specificit ii i diversit ii fiin elor umane. Husserl e ueaz în aceast problem pentru c duce lucrurile prea departe, elanul s u deviaz în eroare.

Apercep ia de c tre mine a percep iei de c tre cel lalt a aceluia i lucru perceput i de mine trebuie s vizeze simpla prezen a celuilalt, cu importan a discutabil a datelor pe care aceast prezen le poate dezv lui, i nicidecum calit i i func ionalit i psiho-spirituale ale acestora. În aceste condi ii, ale rezisten ei suverane a marelui secret care înv luie interioritatea func ional a eu-lui spiritual, prezen a celuilalt, care prive te acela i lucru ca i mine, nu se poate r sfrînge asupra ansamblului meu perceptiv referitor la acel lucru, nu poate influen a în vreun fel aparatul meu perceptiv, pentru c eu-l meu, posesor al capacit ii de transgresare într-un alt eu, în ipostaza de eu transgresat, mutat într-un alt eu, posed capacit i limitate de retroac iune asupra eu-lui meu propriu, din care provine, capacit i datorate doar caracteristicilor prezen ei celuilalt eu, i nu a substan ei lui profunde, intime, imanente. Leg tura analogic , sesizarea prin analogie, cuplarea sunt doar denumiri ale actului de deplasare i fixare a eu-lui transgresant, dar nu explic fenomenul. Ricoeur apreciaz : „Husserl nu poate explica faptul c , în timp ce toate analogiile se poart de la obiect la obiect în interiorul sferei primordiale, aceasta trece de la ansamblul sferei primordiale la o alt tr ire, care este tr irea altuia; el recunoa te acest lucru: «Nimic din sensul transferat i anume caracterul specific al trupului - nu poate fi realizat în mod original în sfera mea primordial ». Ciudat analogie cea care nu trece numai de la model la asem tor, ci i de la propriu la str in!”.

Fenomenul de transgresare a eului, capacitatea con tiin ei de a mâne atât în interiorul sistemului, în sine, cât i de a ie i din sistem i a se translata în eul celuilalt, dac exist în realitate sub aceast form , oricâte sfor ri teoretico-reflexive i s-ar jertfi, nu va putea fi niciodat explicat: el reprezint o proprietate transcendental a contiin ei, a acestui dar de esen Divin . Aprecierea lui este destinat fatal a r mâne doar la nivel ipotetic-constatativ.

2) În cîmpul fenomenologic, câmp al esen ei transcendente secunde, deci de natur total transncendent , sau, mai precis, aparinând segmentului de Flux transcentiv (v. TÎDE, Drago Niculescu), nu se pot practica sec iuni, întreruperi, izol ri sau orice alte opera ii

18

Constela\ii diamantine

}tefan DUMITRESCU

Dac[ a] fi un arbore Dac a fi un arbore tu ai fi toate frunzele mele iubito, murmurând dulce mângâiate de adierea zefirului i de stele spunându-mi pe limba ta verde de clorofil m iube ti iar eu cu toate r cinile mele înfipte în p mânt i-a spune cât de mult te iubesc pe limba mea p mântoas în care cânt Dac a fi o mare tu ai fi toate valurile mele ginga fo nitor adormitoare care mi-ai spune c m iube ti pe limba universal albastr a apei

Piotr Michalowski - Pierdut în crea ie

de segmentare a acestui câmp, în scopul mut rii centrului de greutate al privirii analitice pe unul sau altul din factorii rela iei fenomenologice. Prin natura sa omogen i unitar transcendental , câmpul fenomenologic nu permite omului s opereze în interiorul s u astfel de reduc ii teoretice. Este pur i simplu superflu orice preten ie de realizarea teoretic valid a unei astfel de interven ii. Omul nu poate interveni în transcendental (transcentiv) mai mult decât cu existen a sa. Erezia unei astfel de preten ii poate l sa urme false i periculoase pentru totdeauna. În fapt, „reduc ia fenomenologic ”, a a denumit de Husserl, i adoptat larg sub aceast denumire i semnifica ie teoretic , sau „reduc ia la sfera propriului”, suspendarea onticului transcendental, particular al celuilalt, a pozi iei lumii, aceast delimitare i circumscriere în interiorul sferei reduse a sensului a unui fascicul inten ional, cel al experien elor care m constituie pe mine însumi ca ego, aceast posibilitate de constituire a unui nou sens ontic (Seinsinn), care transgreseaz ipseitatea proprie (Selbsteigenheit) a ego-ului meu, aceast „constituire a unui ego nu în calitate de eu propriu, ci în calitate de ego care se oglinde te în eul meu propriu, în «monada» mea (Husserl)” un este altceva decât o mi care, o deplasare de centru de greutate analitic în interiorul problematicii corpului fenomenologic transcendental, abandonarea „celuilalt”, a lumii obiectuale a cogitatum-ului, i concentrarea în „ceea ce îmi este propriu”, recluziunea reflexiv în „sfera mea proprie”, a c rei experien o pot c ta f s am nevoie de experien a lumii obiective, nici de cea a alterit ii. Ricoeur propune pentru ac iunea definitorie a acestei deplas ri traducerea sub form de „priz de con tiin ” (Prise de conscience) a termenului husserlian de Selbstbesinnung, care în versiunea româneasc a lui A. Cr iu u, este redat ca „reflec ie de sine”, în acela i timp în care subliniaz c : „În timp ce într-o experien nereflexiv oamenii sunt to i la fel de reali, în experien a reflexiv doar unul singur este eul, iar to i ceilal i sunt «ceilal i». Raportul eu-cel lalt a ap rut ca problem filozofic ”. i, mai departe, parc sim ind echivocul reduc iei, îl înlocuie te i terminologic în analiz i interpretare cu cel mult mai potrivit de „abstrac ie”: „...eu constitui mai întâi sensul de ego i apoi transfer celuilalt sensul de alter ego. În acest sens, sfera propriului este un produs al abstrac iei. Dar este o abstrac ie caracterizat de o necesitate metodic , pentru c ea permite clasificarea unui sens prim al cuvântului „eu” i a unui sens secund, atribuit celui care este pentru mine „cel lalt”. Prin urmare, încercarea de a g si o coresponden între un anumit „stadiu”, pe care psihologia copilului sau psihanaliza l-ar putea identifica, i ceea ce Husserl nume te „sfera propriului”, a ceea ce îmi apar ine în mod propriu, este f rost. De asemenea, este inutil s îi asociem o anumit experien de izolare sau de singur tate: în acest caz, cel lalt ar fi înc prezent, pe calea ocolit a contest rii, a decep iei sau a nostalgiei. Sfera propriului este în fapt „restul” unei opera iuni de abstractizare. Dar, în acela i timp, acest rest reprezint prima verig a unui lan de semnifica ii, potrivit c ruia ego înseamn în primul rând ego-ul meu i apoi alter ego-ul”. Dup cum se poate observa din cele mai sus ar tate, a a numita reduc ie fenomenologic , mai corect, aceast abstrac ie fenomenologic apare ca opera ie invers func iei de transgresare a eu-lui, din cadrul categoriei alterit ii. Dac transgresarea eu-lui reprezint capacitatea de dedublare, de extindere a con tiin ei mele i preten ia de transpunere în locul con tiin ei celuilalt, f ca cele dou ipostaze ale con tiin ei mele s se identifice, dar nici s se separe, abstrac ia fenomenologic înseamn retragerea în sine i pentru sine a con tiin ei proprii, concentrarea reflexiv în limitele exclusive ale propriului câmp reflexiv, îns pierderea contactului cu lumea obiectiv , ci din contr , o redistribuire a for elor energetice psiho-spirituale în scopul unei ac iuni de aprofundare a rela iei cognitive eu-lume.

Anul X, nr. 3(103)/2019

iar eu i-a spune cu to i pe tii i cu toate viet ile dinl untrul meu cât de mult te iubesc pe limba neagr a adâncului greu Dac a fi o câmpie tu ai fi toate lanurile de grâu de secar i de in i toate firele de iarb fo nind melancolic i cristalin care îmi spui pe limba ta fo nitoare m iube ti cu o iubire cât Carul Mare iar eu i-a spune cu toate cinile i pietrele i nestematele din adâncul meu cât de mult te iubesc în graiul meu nesfâr it p mântesc Dac a fi cerul tu ai fi miliardele de stele care pâlpâie în fiecare noapte dulci m soase ca ni te oapte care mi-ai spune cât de mult m iube ti iar eu a fi v zduhul plin de miliardele de p ri de nori de adierile vântului care i-a spune c te iubesc prin gura p rilor a norilor a vântului a luminii a p mântului Oh, iubito, dar eu chiar voi deveni to i arborii i toate m rile i oceanele i toate câmpiile i cerul i toate cele care exist i atunci î i voi spune la nesfâr it cât de mult te iubesc.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Mihai CABA

Geo Bogza, un contemporan al timpului s[u Când vine vorba de Geo Bogza, i mai cu seam acum, când împlinitu-s-a de curând în cump na vremii nestatornice 111 ani (ce îniruire memorabil !) de la na terea lui, revedem în minte alura înalt i expresia bonom a unui personaj, rupt parc anume din stampele unui timp încremenit în neuitare, ce te prive te atent cu neastâmp rul ochilor s i mereu iscoditori de inedit, cu acea distinc ie aparte a omului cultivat, gata oricând s surprind în tumultul vie ii clipe i imagini revelatoare, demne de consemnul unei scriituri, pe care, concis i realist, dup cum însu i m rturise te, n-a pregetat s o fac de nenum rate ori. Cu zâmbetu-ui schi at discret i cu p ria sa cu boruri largi, ce împrumuta moda „sadovenian ” a timpului, se avânta deseori în „ aua” bicicletei sale robuste, cu ochi de pisic , sonerie avertizoare i frân de mân , pe care, înc lecând-o voinice te, o pornea în plimb rile sale obi nuite pe str zile aglomerate ale unui Bucure ti trepidant, având ca popas de „respiro” una dintre b ncile Ci migiului sau ale malului Her str ului, acolo unde îi pl cea s i reseasc lini tea i intimitatea sufleteasc . Înscris definitiv în istoria literaturii române ca fiind: scriitor, jurnalist, poet, eseist, Geo Bogza avea s fie remarcat de exege ii s i ca un „teoretician al avangardei”, postur pe care o etaleaz cu prisosin în întreaga sa oper literar , a a cum reiese din notele i studiile unor consacra i i prestigio i istorici i critici literari ai epocii, care sau aplecat cu z bav peste crea iile bogziene, între care: Ilarie Voronca (A doua lumin , 1930), Paul Georgescu (Încerc ri critice, 1959), Dumitru S. Panaitescu-Perpessicius (Alte men iuni, 1960), Ovidiu S. Crohm lniceanu (Literatura, 1962), Alexandru Piru (Panorama, 1967), Ioan Pop (Avangardismul, 1968), erban Cioculescu (Aspecte, 1972), Eugen Simion (Geo Bogza interpretat de, 1976), Liviu Leonte

(Prozatori contemporani, 1984), Dinu Fl mând (Intimitatea textului, 1985), George Iva cu (Confrunt ri literare, 1988), Ioan Holban (Literatura subiectiv , 1989).

Nu este lipsit de interes nici aprecierea de inut f cut , în 1982, de c tre Nicolae Steinhardt: „Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exalt rii, Grandiosului, Solemnit ii, Exuberan ei i Patetismului”, prin care autorul „Jurnalului fericirii” înm nuncheaz ca nimeni altul înaltele virtu i ale liricii bogziene.

Demn de re inut este i remarca str lucitului scriitor i critic literar George C linescu, c ruia n-avea s -i scape din monumentala sa „Istorie a literaturii române de la origini i pân în present”, editat în 1941, lucr rile de debut i început literar ale lui Geo Bogza, mult „blamate” de presa i autorit ile vremii, despre care, cu autoritatea-i recunoscut , avea s noteze la pag. 807 a acesteia: „Versurile brutal priapice din Jurnalul de sex i Poemul Invectiv ale lui Geo Bogza, care în ultimul volum î i d i - amprentele digitale - au stârnit indignarea multora. Nu sunt decât ni te sfid ri juvenile. Mult mai târziu poetul trece la jurnalistic i d o cu totul remarcabil serie de reportaje. Scrise în sintaxa cea mai normal , aceste pagini, strând leg tura cu dadaismul i suprarealismul, intr direct în clocotul vie ii. Totu i, în ri de piatr , de foc i de p mânt, reportaje din provinciile române ti, impresia nu e nud . Autorul procedeaz ca un fotograf de art i deci ca un scriitor, intuind o not dominant i apoi prin apropiere sau dep rtare, sco ând cli ee fantomatice, aproape neverosimile. Talentul s u în acest gen e mare.”

Poate c nu întâmpl tor sau poate de aceea, peste ani, la funeraliile lui George C linescu, din martie 1965 de la Cimitirul Bellu, Geo Bogza avea s -i sublinieze meritele sale incontestabile într-un epitaf evocator: „George C linescu las o oper fundamental pentru cultura poporului român.”

Desigur, pentru a în elege în profunzime opera lui Geo Bogza este de preferat s -i parcurgem mai întâi, fie i succint, biografia: Pe 6 februarie 1908, în Blejoiul Ploie tilor, se na te Gheorghe, viitorul scriitor Geo Bogza, mezinul fiu al familiei antreprenorului Alexandru i Elena Rhea Silvia Bogza, fratele mai mic al lui Alexandru Bogza, devenit i el cu timpul antreprenor, i fratele mai mare al lui Nicolae Bogza, scriitorul de mai târziu cu pseudonimul Radu Tudoran (cine n-a auzit de minunatul s u volum „Toate pânzele sus”?). Î i urmeaz drumul înv turii la Ploie ti (1915-1919), apoi la coala de Marin de la Gala i i Constan a (1921-1925). Dup moartea tat lui (1921) familia este între inut de fratele acestuia, Ovidiu, cu care împreun , în 1926, stabilindu-se la Bu tenari - Prahova, avea s deschid o f bricu de sifoane, pe capetele c rora erau imprimate numele patronilor: G. O. Bogza. Cu siguran aceast inscrip ie i-a sugerat mai târziu prenumele Geo, utilizat ca viitor scriitor. Tot atunci o cunoa te pe viitoarea sa so ie, Elisabeta.

Doi ani mai târziu, în 1928, debuteaz în revista „Câmpina” cu poezia Mea culpa. Peste un an, în 1929, debuteaz i editorial, la Paris, cu volumul de versuri „Jurnal de sex”, tip rit în doar 118 ex. (!), cuprinzând

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

o poezie avangardist , care „avea s ocheze lumea literar conservatoare prin lirica îndr znea , scuturat de tabuuri”, dup cum avea s consemneze unul dintre exege i. Mergând pe aceea i linie, în 1933, public „Po-emul invectiv ”, ce avea s -i atrag acuza ia de „pornografie” i „atentat la bunele moravuri”, fiind dur criticat chiar din Aula Academiei de mai marii „morali ti” ai vremii, între care: N. Iorga, Oct. Goga, Al. Br tescu-Voine ti i târât într-un proces care a durat peste 3 ani i s-a terminat la închisoarea V re ti, din care a fost eliberat dup 6 zile de pu rie printr-un decret salvator semnat de regele Carol al II-lea. (Oare de ce îmi amintesc acum i de deten ia de 3 ani a lui P storel, condamnat i el pentru „uneltire contra ordinei sociale”?) Ah, memoria...

Plin de triste e dup „experien a” tr it , în anii 36-37, c tore te în Spania i Fran a, de unde trimite pentru „Lumea româneasc ” un ciclu de reportaje intitulat „Tragedia poporului basc”. Reîntors, public volumul de poezii „Ioana Maria” în urma c ruia, tot la plângerea Academiei Române, este trimis pentru a 2-a oar la V re ti (!). Oare, cum po i s condamni pe cineva care a scris acest vers fermec tor: „Ioana Maria, e ti cea mai frumoas floare din lume.” ? Sic! Dup eliberare, exceleaz în ziaristic i public , în 1939, volumul de reportaje ri de piatr , de foc i de p mânt”, apreciat de critica literar i de George C linescu. Dup o temerar excursie pe biciclet de-a lungul Oltului, între anii 41-44, când a fost declarat „compromis” de c tre guvernul antonescian, public fragmente din „Cartea Oltului”, denumit de critici: „un monument al demnit ii umane”. Odat cu schimbarea regimului politic al rii, pentru a putea publica, se al tur acestuia i, în perioada anilor 45-54, public volumele: „Cântece de revolt , de dragoste i moarte”, „Cartea Oltului”, „ ara de piatr ”, „Oameni i c rbuni în Valea Jiului”, „Por ile m re iei”, „Anii împotrivirii”, Meridiane sovietice”, „Tablou geografic”.

Dovedind m iastra iscusin a scrisului s u în presa literar a vremii i în volumele editate ce s-au tot succedat, n-a surprins pe nimeni c , în 1955, Geo Bogza avea s devin membru al Academiei Române, înalta institu ie na ional , cea care cu aproape dou decenii în urm i-a prilejuit incredibila situa ie... pu riabil (!). Continu publice numeroase reportaje desprinse din contemporaneitate, pe care le adun selectiv, în 1957, în volumul „Pagini contemporane”, cel care a cânt rit edificator la acordarea, în 1964, a Premiului Organiza iei Interna ionale a Ziari tilor. Considerat o „voce” a timpului, în 1966, prestigioasa revist „Contemporanul” îi propune o colaborare s pt mânal ce avea s fie deosebit de fructuoas , deoarece aceasta îi prilejuie te, în 1974, s publice la Ed. Minerva volumul de 530 de pagini, „Paznic de far”, reprezentând un compendiu exhaustiv al textelor (proze scurte, reportaje lirice i poezii) publicate s pt mânal, timp de 7 ani, în aceast revist , în care autorul, „paznic de far cu sprânceana mereu încruntat / ine socoteala oric rei cor bii / Ie it în larg pe m rile lumii...” Consecin a apari iei, în 1978, a volumului liric „Orion” - antologia jubiliar a poeziei sale - Uniunea Scriitorilor îi acord Marele Premiu.

Pân în 1987 continu , cu aceea i ardoare a scrisului, s publice volum dup volum, dintre care e bine s re inem: „Ca s fii om întreg” i „Jurnal de copil rie i adolescen ”. Cu toate c s-a bucurat mereu „aten ia” regimului, în 1989, Omul i Scriitorul Geo Bogza, profund scârbit de aceast „pream rire”, devine semnatarul „Scrisorii celor apte”, cum s-a numit cea adresat lui D. R. Popescu, pre edintele Uniunii Scriitorilor, de c tre 7 „nume” emblematice ale literaturii i culturii române ti, întru sus inerea poetului Mircea Dinescu, intrat în „dizgra ie”.

Dup „revolu ia” din ´ 89, Geo Bogza, la cei peste 80 de ani, se retrage treptat din via a public , mai ales c nici starea s ii nui era prea bun . La aceasta s-a ad ugat i durerea pricinuit de moar-

Anul X, nr. 3(103)/2019

tea, în 18 nov. 1992, a fratelui s u, scriitorul Radu Tudoran, foarte îndr git de genera ia tân pentru romanele sale de aventuri, între care exceleaz „Toate pânzele sus”, ecranizat în 1975. Peste aproape un an, la 14 sept. 1993, în vârst de 85 ani, r pus de boal la spitalul Elias, a trecut i el la cele ve nice, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu, în zona „privilegiat” scriitoriceasc a acestuia.

Dac ar fi s „etichet m” comprimat biografia livresc a lui Geo Bogza, aceasta n-ar putea fi decât una antamat : „de la pu rie, la Academie…” i, totu i, dac tot veni vorba despre Geo Bogza, nu s-ar putea nu amintim i importantul fapt biografic, pe care exege ii lui îl cam „sar din vedere”, acela al „crezului eminescian” manifestat de Geo Bogza, cu statornic sus inere de-a lungul întregii sale vie i, ce s-a eviden iat în chiar începuturile sale poetice, acolo unde î i intituleaz una dintre poezii „Nu credeam s înv ...”, cu trimitere direct înspre versul eminescian: „Nu credeam s înv a muri vreodat ”. Mai târziu, minunata sa crea ie „Basm” poate fi privit drept o quintesen a pre uirii sale pentru Poet; sfâr itul „basmului” apoteozând-o în acea fraz memorabil : „Iar dup o vreme, din neamul acela de oameni s-a n scut Mihai Eminescu.”

Tot lui Geo Bogza, ca reputat scriitor i academician român, i se datoreaz împlinirea str daniilor depuse pentru recunoa terea i reîntroducerea în coli i facult i a operei Poetului, ce fusese interzis de noul regim imediat dup r zboi. i tot la loc de cinste trebuie pus, fiind îndeob te cunoscut, admirabilul s u demers de suflet pentru ca „vecinicul somn lin” al Poetului s i g seasc locul potrivit al sfin eniei i cinstirii sale binemeritate. Ani de-a rândul, în „tableta” lui de la Contemporanul, dar i în alte numeroase reviste culturale, Geo Bogza a militat din r sputeri pentru str mutarea r elor mânte ti ale Poetului, de la Bellu în dantel ria de piatr a „Trei Ierarhilor” de la Ia i, poate cea mai frumoas biseric ortodox din lume, al turându-le lespezilor de mormânt ale lui Dimitrie Cantemir i Alexandru Ioan Cuza, dou dintre proeminentele figuri ale Istoriei i Culturii Neamului Românesc. Nici „marginea m rii”, acolo unde ia fost „singurul dor” i nici M stirea Putna, loc de îngrop ciune al viteazului voievod tefan cel Mare, acolo unde Poetul a sus inut grandioasa manifestare din august 1871, n-ar fi fost mai nimerite pentru „str mutare” fa de neasemuitul i sfin itul l ca al Cet ii ie ene, acolo unde Poetul a fost g zduit în vremelnica lui edere” la Ia i. Într-adev r, Geo Bogza avea mare dreptate: „În orice anotimp i pe orice vreme numero ii vizitatori, tr itori sau trec tori prin Ia i, i-ar putea aduce Poetului prinosul recuno tin ei.” Din nefericire, demersul s u nu i-a g sit înc împlinire… În acela i context, al nestr mutatului s u „crez”, s men ion m i gestul de inefabil cur ie sufleteasc oferit bucure tenilor pân în ultimii ani ai vie uirii, la fiecare 15 ianuarie i 15 iunie, în fa a Ateneului, când Geo Bogza, marcat de emo ie, atârna pe dup umerii statuari ai Poetului obi nuita coroni împletit din exact 39 de garoafe, întotdeauna ro ii (!)... M-am întâmplat s fiu cândva, nu chiar din întâmplare, la unul dintre aceste momente memorabile. Doamne, nu cred c mai tr isem pân atunci o clip mai în toare în spirit i sim ire...!

Pentru o încheiere „de facto”, cred c se cuvine citez „nota critic ” a unuia dintre exege ii lui Geo Bogza, profesorul i scriitorul ie ean, Dan Cristea: „Împotrivirea, r zvr tirea sau dezn dejdea sufletului cheam în scrisul s u imaginile reconfortante ale m reiei omului i universului, producând lini tea, calmarea i consolidarea spiritului.”

Spirit avangardist i nonconformist, Geo Bogza i-a asumat în scrierile sale autenticitatea i intensitatea vie ii, cât i a propriului destin, prin care ni se înf eaz i ast zi, la cei 111 ani de la na tere, drept un scriitor ardent al contemporaneit ii timpului în care a tr it.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

George PETROVAI

Creierul ]i misterul s[u tulbur[tor Suntem ceea ce suntem (fiin e înzestrate cu gândire, limbaj, sentimente i con tiin ) datorit creierului, acest organ care nu reprezint decât 2% din greutatea corpului i despre care reputa i oameni de tiin afirm c este „lucrul cel mai minunat i cel mai misterios din tot universul” (Henry F. Osborne, antropolog), respectiv c este „diferit i infinit mai complex decât oricare lucru din universul cunoscut” (Richard M. Restak, neurolog).

Miracolul demareaz în uterul matern, unde celulele nervoase încep se formeze la trei s pt mâni dup conceperea f tului, într-un ritm de pân la 250.000 de neuroni pe minut, i se continu dup na tere, a încât - ne spune Morton Hunt în cartea The Universe Within (Universul l untric) - „Creierul copilului, spre deosebire de acela al oric rui animal, î i tripleaz volumul în cursul primului an de viat ”. i astfel, prin cele aproximativ 100 de miliarde de celule nervoase, plus celulele gliale cu rol fundamental în procesele de memorare, creierul uman constituie miracolul pe care-l întruchipeaz omul. Întradev r, c ci spre deosebire de toate celelalte vie uitoare, dotate cu „cablajul” încorporat ce asigur inteligen a instinctiv , dar dispunând de-o capacitate limitat de înv are a lucrurilor noi, creierul uman nu posed informa iile în sine (filosoful englez John Locke sus inea c mintea omului este „tabula rasa” la na tere), îns a fost ruit de Creator cu o nelimitat capacitate de înv are. Dovada în acest sens ne este oferit de neurologii care sunt de p rere c în decursul unei vie i cu durata medie, o persoan întrebuin eaz doar 0,0001 din capacitatea creierului, adic o sutime din unu la sut !

Cu completarea c , aidoma mu chilor, func iile creierului se atrofiaz prin nefolosire, îns se fortific printr-o neîncetat gimnastic a min ii! Vas zic , doar astfel poate fi pus la treab acea formidabil

Piotr Michalowski - Napoleon

arhitectur vie a creierului nostru (între miliardele de neuroni se stabilesc pân la un milion de miliarde de conexiuni!), a c rui capacitate de memorare, ne în tiin eaz renumitul astronom i astrofizician Carl Sagan, este echivalentul a „dou zeci de milioane de volume, totalul celor care se afl în cele mai mari biblioteci ale lumii”.

De pild , i asta este numai una dintre numeroasele i uluitoarele lui facult i, în fiecare secund creierul nostru prime te de la sim uri aproximativ 100 de milioane de bi i sau unit i informa ionale. tiut fiind faptul c nu putem s medit m în acela i timp la dou lucruri diferite, întrebarea este cum face fa creierul la aceast avalan neîncetat de informa ii? Ei bine, cu ajutorul a doi factori implica i în proces, creierul nu numai c rezist permanentului bombardament informa ional, dar chiar izbute te cu u urin s trieze mesajele ajunse la el i s le prelucreze pe cele admise: 1) Primul factor, cunoscut sub numele de forma iune reticular , este re eaua nervoas de m rimea degetului mic din trunchiul cerebral. Ac ionând ca un prompt centru pentru dirijarea circula iei, forma iunea reticular controleaz absolut toate mesajele ajunse la creier, le blocheaz pe cele neimportante i las doar câteva sute de informa ii esen iale s intre în scoar a cerebral .

2) Al doilea factor îl reprezint undele care traverseaz creierul de opt pân la dou sprezece ori pe secund . Gra ie acestor unde, care genereaz o înalt sensibilitate, creierul se autoanalizeaz i re ine numai informa iile esen iale.

Nu mai pu in uimitoare, totodat inexplicabile din punct de vedere tiin ific, sunt gândurile ap rute/formate în creier, limbajul articulat, capacitatea omului de-a f uri planuri de viitor ra ionale i cu b taie lung , con tiin a, trebuin a de art i de principii moral-religioase (doar omul este încercat de emo ii estetice, î i orânduie te via a pe coordonate moral-spirituale i caut cu ardoare Transcendentul). lu m cazul con tiin ei, complexul proces autoreflexiv prin care gândirea uman se întoarce asupra ei i reu te s se cunoasc pe sine. Despre aceast formidabil capacitate „de a ne revizui propriile planuri de ac iune i de a ne adapta societ ii în care tr im” (dr.

Richard Restak), capacitate ce ne deosebe te categoric de toate celelalte vie uitoare din lumea noastr , profesorul american James Trefil opineaz c „ce înseamn în mod exact faptul de a fi con tient... este singura întrebare de importan major a tiin ei, întrebare pe care nu tim nici m car cum s o formul m”, iar în abordarea filosofului australian David Chalmers, con tiin a reprezint „unul dintre cele mai profunde mistere ale existen ei” pentru oamenii de tiin , chiar dup „cunoa terea în exclusivitate a creierului”. În ceea ce prive te limbajul articulat sau al doilea sistem de semnalizare, psihologul american David Premack formuleaz urm toarea concluzie dup încerc rile nereu ite de a-i înv a pe cimpanzei un limbaj simplu al semnelor: „Vorbirea uman este un obstacol în calea teoriei evolu iei, întrucât ea are un poten ial mult mai mare decât poate explica cineva”.

Iat câteva redutabile argumente în sprijinul afirma iei de mai sus: a) Centrul vorbirii sau zona lui Broca (regiunea lobului frontal

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

unde se stocheaz informa iile necesare graiului) nu a fost descoperit la maimu e. b) În cartea The Language Instinct (Instinctul vorbirii), autorul canadian Steven Pinker purcede de la premisa „Niciodat nu s-a descoperit vreun trib mut i nu a existat nicio dovad a faptului c a existat vreo regiune care a servit drept «leag n» al vorbirii, un loc de unde aceasta s-a r spândit la grupurile care nu aveau o limb ”, pentru a ajunge la concluzia f replic din partea tiin ificilor: „Caracterul universal al vorbirii complexe este o descoperire care îi coplete pe lingvi ti i constituie primul motiv care ne determin s ne gândim c vorbirea este... rezultatul unui instinct uman deosebit”. c) Nu exist limb sau limbi primitive, creierul nostru nu-i „cablat” pentru o singur limb , ci a fost conceput de Atoatef tor ca noi s putem înv a mai multe limbi (cimpanzeii, de pild , nu sunt în stare foloseasc nici m car cele mai simple entit i ale limbajului uman, pe când creierul unui copil este capabil s asimileze rapid o limb complicat ), for a cuvântului alimentat de Cuvânt are „mai mult eficacitate decât orice alt for ” i, lucru recunoscut de tot mai mul i speciali ti din diverse domenii, originea limbajului „r mâne unul dintre cele mai deconcertante mistere ale creierului”, iar dezvoltarea creierului uman, „unul dintre aspectele cele mai inexplicabile ale evolu iei”.

N.B.: O ipotez la fel de plauzibil este aceea c , aidoma ochiului (al doilea organ al omului în ceea ce prive te complexitatea), creierul n-a cunoscut dezvoltarea, ci doar o intensificare a proceselor specifice culturii (planul spiritual) i civiliza iei (planul material). Iar dac lu m aminte la regresul moral-spiritual al omului modern i la impasul civiliza iei sale, atunci suntem îndrept i s vorbim de-o involu ie a proceselor cerebrale: tot mai mul i semeni nu- i folosesc creierul (recurg la instincte de felul slug rniciei, ipocriziei i nesim irii) sau i-l folosesc în dauna celor mul i, ale ii no tri postdecembri ti fiind un edificator exemplu în acest sens...

Enorma diferen generat (printre altele) de limbaj între comportamentul con tient al oamenilor i cel instinctual al animalelor este admirabil înf at în câteva cuvinte de c tre teologul elve ian Ludwig Koehler: „Vorbirea uman este o tain ; este un dar divin, un miracol”!

Astfel stând lucrurile cu creierul omului, consider c -i un abuz de limbaj (sau poate c o metafor ?) s întrebuin ezi sintagma „creier artificial” pentru a scoate în eviden performan ele unor artefacte înzestrate cu inteligen artificial , artefacte care doar par c gândesc (indiscutabil c „gândirea” lor este altfel i net inferioar gândirii omene ti) i în leg tur cu care un neurochirurg face urm toarea afirma ie: „Oricine vorbe te despre un ordinator ca despre un «creier artificial», nu a v zut niciodat un creier”.

Taman asta face inginerul Eli Katz: î i intituleaz cartea Creier uman i creier artificial (cartea a ap rut în anul 1977 la Editura tiinific i Enciclopedic din Bucure ti)! Dar, prudent i cu bun-sim tiin ific, tot el are grij s precizeze înc din Introducere „posibilit ile reale actuale ale creierilor artificiali, raportate la posibilit ile creierului uman, sunt infime, oricât ar p rea de spectaculoase în sine”.

Acela i Morton Hunt ne spune de ce stau astfel lucrurile: „Memoria noastr activ înmagazineaz de miliarde de ori mai multe informa ii decât un mare calculator tiin ific modern ”.

Iar dac mintea uman î i surclaseaz crea iile la capitole precum capacitatea de stocare i viteza de lucru (min i ne colite, dar miraculos înzestrate, au „b tut” cele mai avansate calculatoare la extragerea radicalilor sau efectuarea unor integrale), ce s mai spunem de planul afectiv i de cel voli ional! În plus, mul umit creierului noi avem existen (via a îmbog it cu con tiin a sfâr itului a tot ce fiin eaz în acest timp r u i bolnav). Adic exact ceea ce este cu totul i cu totul peste puterile celui mai inteligent artefact, care prinde „via ” i chef de competi ie prin f râmele de inteligen natural , livrate de f uritorul u sub form de circuite integrate pe scar foarte larg (partea fizic ) i, mai ales, sub form de programe (partea logico-aplicativ ).

Anul X, nr. 3(103)/2019

Irina Lucia MIHALCA

Printre nori de cuvinte, ploaia a înflorit t cerile În ziua acelui straniu reflux, dansând foarte aproape de moarte, au plecat zeii.

Capetele lor devin tot mai mici, dou puncte la orizont, o boare de t cere, o zbatere, abia perceptibil , de ap . În urma lor, marea redevine lin , închizându-se deasupra.

Retrase, apele au oprit vântul într-un timp încremenit.

Dezlegând moartea de via , în ultima noapte, marea p streaz s rutul i mor ii unui trecut tot mai îndep rtat.

Peste m ri, un albatros r de valuri...

cit purtat

Cu gust de cea , o împletire între triste e i soare respir ritmuri mareice.

Câinele negru mu adânc, înc pu in i-i devoreaz inima.

Ploaia a înflorit t cerile celor dou fluvii: - dor i cuvânt în aer, printre nori de cuvinte, zborul pierdut al unui fluture...

Sufletul-copil amestec în pumni culori de foc i sunete de lumin , la o margine de stea i înal iubirea.

Mâine va ajunge la fântâna visat !

Îns i via a Nu ui i frunzele ce ieri ne-acopereau ca o p tur , oaptele lor sperau treac prin arcul elipsei - acea absen plin -, zâmbetul nostru ne-a luat inimile.

O fericire în forma unui înger i un miracol delicat te fac s sim i lacrimi de bucurie, dou buze ard intens, o dorin extatic , acele s ge i intesc inima, capul i se-nvârte.

Un limbaj floral este necesar iubirii, mâinile de pe tastatur i sunt amor ite i toate dorin ele tale secrete de a explora fiecare parfum din mine, ramân inocente, ca ziua de lung .

Prin cel mai adânc tunel un tren intr în vitez , un vuiet în diminuendo i-n albastru crescendo este iubirea, sursa fiind îns i via a.

Incomensurabil i insondabil, cu mult fa de ceea ce, tocmai, am spus, în miezul meu interior, profund te iubesc! îmi spui ast zi.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Liviu CHISCOP

Duhul insumisiunii @în „Gadara” Mircea Lucian Nincu, Gadara. Panseuri, Ia i, Editura „PIM”, 2018, 265 p.

Polivalen a voca iei...

Dup volumele de poezie Rug ciunea fântânarului singur (2004), Lutierul i mandolina (2014) i Între coloane (2016), bine primite de cititori i apreciate de criticii literari, poetul Mircea Lucian Nincu ne surprinde acum cu o a patra carte - volumul de eseuri Gadara. Panseuri, tip rit în excelente condi ii grafice - cu o copert neagr , sobr , ca o hain preo easc -, la prestigioasa Editur „PIM” din Ia i. Dintr-o pe cât de util , tot pe atât de documentat postfa semnat de p rintele Mihalache Tudoric (superiorul autorului în ierarhia ecleziastic ), afl m c între cei care au avut cuvinte de laud vizavi de crea ia poetic a lui Mircea Lucian Nincu s-a aflat i o mare personalitate a culturii române, regretatul profesor doctor Ovidiu Ghidirmic de la Universitatea din Craiova, care spunea despre autorul men ionatelor volume de versuri c „i-a dat Dumnezeu toate darurile pentru a deveni un psalmist str lucit în spa iul cultural al Olteniei i nu numai.” (p. 261). Într-adev r, poezia religioas reprezint un gen de literatur care - adaug p rintele Tudoric - „cere o foarte bun cunoa tere teologic , calitate pe care p rintele o st pâne te la un nivel foarte înalt i, dac ad ug m la aceasta i harul poetic cu care este înzestrat, ne a tept m la o reu it cu totul excep ional .” (p. 261).

Temeinica preg tire teologic , pe care o men ioneaz aici postfaatorul, este corolarul studiilor urmate de Mircea Lucian Nincu la Seminarul Teologic din Craiova - Mofleni, absolvit în 1995, iar mai apoi ale celor de la Facultatea de Teologie din cadrul universit ii craiovene, unde actualmente este doctorand. În acela i timp îns , în buna tradi ie a preo ilor - scriitori din cultura român , Mircea Lucian Nincu este i un apreciat slujitor al Domnului, în calitatea sa de preot paroh la Biserica Cuvioasa Parascheva i Sfântul Ierarh Petru Movil din Craiova. Preot cu har, des vâr it predicator, precum odinioar Ion Agârbiceanu sau Gala Galaction, p rintele Nincu, con tiin a vremii sale, ne îndeamn s ne întoarcem cu fa a spre zestrea na ional , aplecându-se totodat cu st ruin - în eseuri precum Firimituri i pic turi de la Iisus, Refuzând cultul muncii, Pre ul prieteniei - cadoul, Despre valoarea vie ii .a. - cu st ruin asupra rolului social al bisericii cre tine.

Bun cunosc tor al unor medii sociale diverse, atât urbane (s-a n scut în ora ul B ile ti, la 15 octombrie 1972), cât i rurale (a slujit în câteva parohii s te ti din preajma

Craiovei), cu oamenii lor stratifica i social, intelectual, psihologic etc., Mircea Lucian Nincu î i selecteaz de aici multe exemple care -i sus in glosarea de tip religios, cu izvoare în canoane sau texte biblice, ce confer interpret rii o mare larghe e. Un astfel de text este cel intitulat România din cimitire - evocare geografic în care preotul Neicu relateaz momentul revenirii, dup mul i ani, în parohiile rurale în care slujise în prima tinere e. „Mi-a venit dor - se confeseaz autorul parafrazând o zicere popular -, de stâna unde odat am mâncat o oaie. A a c am pornit la drum. Drum spre cas ocolit pe la bisericile în care slujisem cu ani i ani în urm . Eram cu fiul meu i i-am ar tat pe unde trecusem, locuisem i suferisem pentru Dumnezeu, pentru familia mea i, de ce nu, i pentru mine. (...) Când vii dinspre Craiova spre B ile ti ai de ales dintre mai multe drumuri. Eu, a a cum am spus, l-am ales pe cel care m preumbla prin locuri peste care umbra mea se mai prelinsese cu ani în urm . Astfel, am reîntâlnit c tunul Cet uia sau B la a, cel care nu are mai mult de 20 de case locuite, dar are un cimitir cu peste 200 de cruci, majoritatea noi, între inute i construite din marmur .” (pp. 6-7). E descris, apoi, cimitirul comunei Cioroia i, „îngr dit cu gard de beton, luminat, cu alei pietruite, plin de cruci”, asem tor unui „parc funebru”. Concluzia e îns una trist , sugerând realitatea pe care o constituie depopularea satelor i, în final, moartea satului tradi ional românesc. „Aici se pare c sau mutat to i locuitorii comunei Cior ie ti. România de la ar s-a mutat în cimitir!

Propensiune pentru etic Dar Mircea Lucian Nincu nu este doar un fin cunosc tor al vie ii satului, ci i un bun observator al mediilor ecleziastice, al bisericii ca institu ie. Dup cum era i firesc în cazul unei c i semnate de un teolog, tematica religioas este aici extrem de divers i nuan at . În articolele sale religioase, Mircea Lucian Nincu scrie despre credin , Biseric , rolul preotului, blazare, cre tinism, suflet, cruce, s rb tori, rug ciune, moarte, „morala cre tin ”, ortodoxism i na ionalism etc. Intelectual de o extrem i splendid inteligen , nonconformist i manifestând un acut sim critic, mergând pân la frond , Mircea Lucian Nincu se a az uneori, cu curaj, împotriva curentului, a zice, devoalând tare care in, actualmente, de psihologia i comportamentul unor ierarhi ai Bisericii. El nu se

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sfie te chiar s polemizeze cu ace tia, satirizându-i cu ascu ime i neocolind chiar ironia. Un exemplu în acest sens poate fi acela al condamn rii practicii de sanc ionare pripit , pentru m runte abateri, a unor „hierofan i famili ti”, întrucât înal ii prela i, fiind c lug ri, nu cunosc rigorile vie ii de familie, cum ar fi desp irea - fie ea chiar vremelnic - a unui tat de copiii s i.

Intransigen a teologului moralist merge înc i mai departe, în unele texte din Gadara eseistul învinuindu-l chiar pe Creator de unele dintre imperfec iunile vie ii lume ti, în calitatea acestuia de autor al Universului i, implicit, al omului, pl smuit - nu-i a a? - „duchipul i asem narea sa.” În eseul O minciun întoars pe toate ile, Mircea Lucian Nincu conchide: „Gre eala i dreptatea sunt no iuni intrinsec legate pe care nu le po i desp i. De aceea este firesc nu ca omul s fi gre it, ci Dumnezeu, iar dorin a de a îndrepta lucrurile este firesc a veni din partea aceluia care le-a strâmbat. Se spune c tr im în perioada haric a cre tinismului, când Dumnezeu nu mai judec , nu mai sacrific , ci conlucreaz cu omul, adic îl ajut se mântuiasc , cu condi ia ca el s vrea. Se poate vorbi despre o teorie ame itoare a libert ii care, de fapt, ascunde adev rul acestei probleme i se na te întrebarea: cine a f cut ca aceast lume s fie defect , i cine încearc s o îndrepte? Aici este problema ontologic a cre tinismului. Restul este o minciun întoars pe toate p ile” (p. 38) Textele din Gadara au, cel mai adesea, i o consisten cultural , în sensul c autorul aduce în discu ie sau în procesul de argumentare episoade din trecutul istoric, citând teoreticieni ori istorici ai fenomenului religios, convins fiind c acestea sunt întotdeauna cele mai conving toare dovezi i exemple pentru sus inerea ideilor sale. Cu un evident scop moralizator, preotul Nincu realizeaz , de pild , o interesant i incitant paralel între obiectivele liderilor religio i ai lumii i constructorii de jocuri PC, finalitatea demersului ambelor categorii fiind aceea de a- i crea/ atrage cât mai mul i adep i/ prozeli i/ consumatori fideli, astfel spus - dependen i de liderii lor spirituali. În articolul Problema juc torului de jocuri pentru PC, Mircea Lucian Neicu devoaleaz aceast „paradoxal dar necesar simbioz ”, spunând: „Opiumul jocului - a a cum numea doctrina comunist odinioar religia - este indus delicat i discret în mintea juc torului de jocuri pentru PC. Interesul este acela de a face dintr-un juc tor PC un con-

Michalowski - Nechezatul

Anul X, nr. 3(103)/2019

sumator permanent, controlabil i convins c ceea ce face el este cel mai bun lucru i modul în care el gânde te este cel mai bun posibil.

Un dependent (...) Constat m c acela i interes i mod de convie uire îl au i liderii religio i ai lumii, în ceea ce-i prive te pe aceia care le urmeaz înv turile. În elegem, a adar, c apari ia creatorilor de jocuri sau a liderilor spirituali nu este una care s se nasc din interese proprii, ci ac iunile i activit ile lor sunt motivate de tr irile ontologice ale consumatorilor de jocuri, precum i ale tr itorilor cu convingeri religioase.” (p. 118). În elegem de aici, c , în ambele cazuri este vorba pân la urm , de o problem de etic , infuzia eticului fiind foarte puternic în Gadara, ceea ce ne aminte te de o afirma ie a lui Agârbiceanu, dintrun articol pe aceast tem . „Cât vreme elementul etic lipse te vie ii noastre - scria autorul Arhanghelilor -, orice directiv i educa ie spre cele superioare ale omului sunt zadarnice” (Articole cu caracter ecleziastic (1903-1945), Editura „Tribuna”, Cluj-Napoca, 2018). Ca i Articolele lui Agârbiceanu din volumul men ionat aici, multe dintre textele lui Mircea Lucian Nincu din Gadara au fost, ini ial, predici sau conferin e. Una dintre diferen ele existente între eseurile celor doi autori ar putea fi semnalat în privin a nivelului adresabilit ii, al beneficiarilor acesteia. Sus inut în stilul tezei i antitezei, printr-o prezentare permanent dialectic , în m sur s bulverseze - prin contrapunerea unor afirma ii - ra iunea cititorului superficial, cartea de care ne ocup m aici se adreseaz unui cititor avizat, interesat de complexitatea lumii contemporane. Dac nu ai cel pu in o instruc ie medie temeinic , va fi dificil s descifrezi i s analizezi într-o cheie proprie conceptele i orizonturile deschise de panseurile din Gadara.

Alegoria regimului totalitar Dac prin propensiunea v dit pentru problematica etic Mircea Lucian Nincu se afl în descenden a prozatorilor Slavici, Galaction ori Agârbiceanu, prin abordarea acelui subiect de stringent actualitate pe care-l reprezint regândirea doctrinei cre tine, autorul eseurilor din Gadara se situeaz pe linia preocup rilor unor congeneri precum preotul-poet Mircea Miron (fost protopop de Hu i), preotul Ioan Pintea, paroh la Bistri a i redactor- ef la Mi carea Literar , polivalentul preot basarabean Savatie Ba tovoi (preot, eseist i romanciar de faim european ), precum i arhiepiscopului de Roman i Bac u, Ioachim Giosanu, autor al unor incitante volume de versuri i eseuri intitulate Cre tinismul abia începe, Crea ie i re-crea ie, Ontologia iubirii - poeme evanghelice .a. În acesta din urm se afl , de pild , poemul Gadara, Logosul i diabolos, înso it de men iunea: „Medita ie liric la Duminica a V-a dup Rusalii (Vindecarea celor doi demoniza i din inutul Gadarei)” .

La rândul s u, p rintele Mihalache Tudoric , în textul-escort de pe coperta IV a c ii de fa , precizeaz : „Gadara este numele unui inut biblic din Israel i locul în care Mântuitorul Hristos a vindecat ni te îndr ci i. Am putea spune c acest nume (surpinz tor) ne te din Coasta Scripturii, dar, în acela i timp i din coasta lumii de atunci, i poate, i din coasta lumii de ast zi. Gadara a r mas un loc al suferin ei, al milei Domnului, dar i unul al nerecuno tin ei, al comiei i al lipsei de iubire fa de cel de lâng tine.” În elegem acum c atribuirea titlului Gadara, de c tre Mircea Lucian Nincu, culegerii sale de eseuri nu a fost deloc fortuit . „În cel mai înalt grad al imagina iei i simbolului - ne spune autorul, încercând o explicare a semnifica iei acestui titlu atât de insolit -, Gadara poate fi în eleas ca fiind ara ai c rei locuitori tr iesc sub tirania timpului dictatorial, al utopiei sociale i al falsit ii morale. Principiile vie ii aici sunt interpretate potrivit inten iilor personale ale liderilor.

Se produce, se consum , se gânde te, se moare în comun prin tr -

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dare, team , s cie i frustrare. O astfel de Gadara pare a fi o ar imaginar , de pe un continent imaginar, aflat pe o planet imaginar în care toat lumea este egal în drepturi i obliga ii, este hr nit tiin ific i educat echitabil, este responsabil de gre elile altora i este implicat total în construirea unui viitor care bate la u i nimeni nu-i deschide” (p. 179). Aluzia la utopia comunist este, aici, cât se poate de transparent . Alegorie a unui regim dictatorial, eseul titular al c ii este un text antologic veritabil pies de rezisten a volumului. Erijându-se, de la caz la caz, în politolog ori sociolog, preotul Ninu vizeaz , în eseurile sale, societatea actual cu limfatismul destr rilor i cu deficitul ei de solidaritate condamnând resemnarea mercantil , încerc rile, ispitele, am girile, nego ul amoral, senza iile i emo iile lumii în care tr im, aflate într-o prelungit tranzi ie. „Pentru mine - m rturise te autorul - Gadara este ara în care am tr it dintotdeauna. Vremurile aici mereu au fost schimb toare. Vremurile neau fr mântat mereu. Uneori ne-au binecuvântat, alteori ne-au oropsit.

De fiecare dat ne-am împ cat cu mizeriile sau cu am girile lor i atunci când a trebuit s schimb m ceva din lumea în care tr im, neam împotrivit vertiginos i caustic, gonind de la noi provoc rile, târguind mult pu inul pe care l-am agonisit i apoi l-am pierdut.” (pp.

198-199). Pentru toate aceste st ri de lucruri anormale, reprobabile consider autorul - nu sunt de vin locuitorii din Gadara, „ci aceia care au hot rât ca ei s tr iasc astfel, f principii, f valori, experimentând metode sociale utopice.” Prin atitudinile lor, „liderii din Gadara au ters i au condamnat istoria la uitare.” „Cu toate acestea - conchide eseistul -, Istoria va re ine de-a lungul timpului c nimeni nu pare a fi vinovat. Totul va fi numai o iertare absolut . Una apocatastazic ” (p. 200).

O remarcabil diversitate tematic

ar fi de neconceput s atribuim volumului un subiect unic i continuu ori o constan doctrinal . Am putea spune chiar c eseurile lui Nincu, precum odinioar cele ale lui Montaigne, p rintele speciei, au gra ia unei fantezii i profunzimea unui studiu, dar i întregul farmec al unei conversa ii pe tema unui subiect din tiin . Credem, de asemenea, c nu exager m spunând c teologul Nincu sclipe te prin interpret rile sale surprinz toare i înnoitoare pe care le avanseaz aici, de natur a surprinde cititorul i a-l invita/ incita la medita ie. Altfel spus, Gadara e o carte exemplar de gândire i analiz , de interpretare i reinterpretare, care transmite cititorului provocarea de a p trunde în propriul s u nivel de cunoa tere i autocunoa tere, de aspira ii c tre piscurile nep trunse ale l untrului omenesc.

Har duhovnicesc i talent scriitoricesc Dar poate c marele merit pe care trebuie s -l recunoa tem acestei i, din punct de vedere literar, este acela c Mircea Lucian Nincu - înzestrat nu doar cu har duhovnicesc, ci i cu talent scriitoricesc scrie simplu, iar nu simplist, reu ind s descopere cuvintele cele mai potrivite inten iilor sale. Cu un limbaj alert, într-un registru stilistic calibrat colocvial, în concordan cu configura ia tematic a fiec rui eseu, Gadara este o scriere complex , cu mai multe valen e, ea fiind, în acela i timp, literatur de bun calitate. C ldura discursului narativ este una de natur empatic , captând cititorul înc de la primele pagini prin farmecul i sinceritatea confesiunii i înv luindu-l cu firele unei vr ji magice.

Orice s-ar spune, ideea preotului Mircea Lucian Nincu de a- i valoriza gândurile, concep iile, emo iile i tr irile intense din existen ai exemplar într-o constru ie eseistic a fost una fericit . Interesant i pl cut scris , cartea las la tot pasul impresia de cavalcad pasionant a unui autor sedus de subiectele medita iilor sale filozofice, etice ori religioase. i poate c tocmai asta este, de fapt, marca auctorial a lui Mircea Lucian Nincu: eseismul n valnic, dezordonat uneori, chiar riscant, dar permanent cu miza pe puterea de seduc ie a unor opinii originale, exprimate temerar i incisiv. Fiindc eseurile (predicile, cuvânt rile, argumenta iile) lui Mircea Lucian Nincu - intelectual de o splendid cultur i inteligen , dar situat adesea contra curentului... - se consum nu doar în captivante fabula ii, ci i în derutante sofisme i scânteietoare paradoxuri, ceea ce ne îndrept te s conchidem c Gadara reprezint unul dintre cele mai izbutite volume de eseuri ap rute la noi în ultimii ani.

Piotr Michalowski - Napoleon pe cal

Animat i marcat în permanen de duhul insumisiunii, teologul Mircea Lucian Nincu avanseaz , în unele dintre eseuri, multe alte puncte de vedere, nonconformiste, aflate în contradic ie cu dogmele cre tine sau cu textul Evangheliilor, cum ar fi de pild , cele referitoare la nivelul precar al instruc iei/ educa iei lui Iisus, la profesia sa de constructor de cor bii, la faptul c apostolii n-aveau cum s propoduiasc o doctrin înc neconsolidat (dac nu chiar inexistent la acea vreme), la imposibilitatea particip rii mamei lui Iisus la primul sinod apostolic, la adev rul istoric c , de fapt, apostolul Pavel este ideologul cre tinismului .a. Din p cate, corsetul limitativ la acestei cronici nu ne permite s coment m aici, sau s ilustr m prin citate, toate aceste opinii i nici n-ar fi indicat s o facem, pentru a nu-i priva pe poten ialii cititori de lectura integral a unei scrieri pe cât de agreabil , tot pe atât de incitant / interesant prin originalitatea ei...

Fiindc - dup cum, cu juste e, constat i p rintele Tudoric în postfa a cu titlul Gândirism i moral - Gadara „Este o carte substan ial atât în cuprins, cât i în con inut. În paginile sale g sim adev rate oaze de frumuse e a gândului i de temeinicie (...) În unele pagini g sim scara care te urc la cer, în altele pe cea care te coboar în iad. Toate încadrate în rama superb a unui gândirism care d ii o atmosfer când de curaj, când de smerenie, când de firid , când de ocni , când de adev r spus f team , când de tainic” (p.

262). Într-adev r, Gadara este o carte care se cite te cu emo ie, întrucât revizitarea unor texte din Evanghelii constituie doar un pretext pentru a aborda teme fundamental existen iale, îmbinând filozofia cu teologia, insuflând teoriilor i interpret rilor antecesorilor un aer de temerar prospe ime i originalitate. Eseistul adopt , dup propriul gust, momente i contexte, iar în func ie de concep iile proprii - opinii, pozi ii ori puncte de vedere variabile pân la contradic ie.

Datorit acestei remarcabile diversit i tematice a celor 68 de eseuri,

25

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

26

Anul X, nr. 3(103)/2019

Daniel MARIAN

Aripile potrivite Maria Gr dinaru - „genunchi pentru flori de câmp”, Ed. Detectiv literar, 2019

Tenta iile viului se strecoar la tine-n suflet, cu dib cia fluturilor pentru care ai l sat fereastra deschis i cu perdeaua dat la o parte. Tu e ti curios de fluturi, dar i fluturii sunt curio i de tine. i atunci cum facem? Într-un moment de-ncercuire a ta de c tre frumuse i, ai o singur fereastr , i dac nu sunt neap rat fluturi ci ar mai fi i altceva complicat în în elegere i-n tr ire... Dac e s alegi pas rea, sau poemul?; dar de ce s alegi când poate fi „poem cu aripi”: „ast zi ai scris poezie/ în fiecare celul a fiin ei mele/ i mam bucurat s descop r/ c te pot citi/ cu ochiul care tie/ de unde vine lumina”.

Suntem în „Genunchi pentru flori de câmp”, am ajuns aici cu o tres rire mai devreme-n calendar, de prim var . Cu Maria Gr dinaru, fire fin i calculat milimetric, despre care afl m de la Liviu Antonesei c este la a treia apari ie editorial , într-un elan admirabil, care îns nu balanseaz deloc principiul consecven ei.

Este genul poeziei fluide i delicate, rou i lacrim . Aici este „poemul”: „din plâns vei rena te/ ca pas rea phoenix/ toat lumea/ î i va vedea frumuse ea/ dar nimeni/ nu te va putea atinge/ numai ochiul/ în care i-ai f cut

cuib”. Iar aici este cel mai frumos manual de învie uire, alchimic , almecanic , al: „la malul rii/ un copil/ ud cu stropitoarea/ o pan înfipt în nisip/ i asta e tot ce trebuie s tii/ despre zbor”. (cum s inventezi o pas re).

Vezi acum? îmi spun eu mie, cum se poate de limpede ar ta via a, cât înc n-a fost târâit pe v i i pe piscuri i jumulit de pietre... de ce s mai încerci i alt via , doar pentru a testa pân unde merge îng duin a lui a fi?

Trebuie s -i dai vie ii „sens”, i de dorit ar fi s nu cotrob i foarte mult prin m runtaiele cuferelor cu sensuri, se poate astfel: „iubirea vine/ cu o und de triste e/ pentru cel care crede/ c lumea exist / atât timp/ cât crestele mun ilor/ zgârie umbra oimului/ i poate e mai bine s fie a a/ decât s umble prin lume/ ca o bucurie neîntâmplat ”. F iubire nu are sens s mai vorbim despre via , if în elegea iubirii, nu e iubire. Iat o premis bun de a te verifica pe tine în oglinzile pentru suflet.

Veritabil poem de iubire, intind clar sensul, într-o logic dulce, necoroziv pl cerii, dar aceasta dup ce aruncând în aer barierele, chingile ce in de impresivitatea cartezian i alunecând pe partea fericit a cuanticii: „furam stele/ pentru colec ia mea de pietre/ nu tiu dac Dumnezeu m privea/ i

nici nu-mi p sa// m hr neam cu lumin // întro zi m-ai furat/ pentru colec ia ta de pietre// de atunci lumin m împreun / ca un univers începând”. (ho ul).

Frumoas inim , ce ne mai spui?... i cum în carte nu am g sit un poem strict inim , în loc de acesta s bat altceva: „c deam dintro lume într-alta/ când m-ai întrebat/ cum sunt lacrimile mele// i a fi vrut/ s î i fi putut spune/ c au culoarea singur ii// vidul ne invadase/ iar tu tânjeai/ dup un r spuns/ în timp ce lunecam/ înspre moarte”. (împreun ). Acel împreun greu explicabil i de multe ori fulguit, sau chiar imaterial, ca o p rere despre tainea împlinirii.

Cum se tie c nu exist poet i poezie triste i, ajungem s citim tocmai „ultima cere”: „ultima t cere/ m-a costat dou avalan e// una de lumin / care s-a rostogolit/ pân la picioarele tale/ i una de întuneric/ pr bu it în mine// de prima înc se bucur cineva”.

Iar în cele din urm , s în elegem i s r mânem în ele i, pentru c astfel e atât de bine încât nici nu trebuie altceva, Maria Gr dinaru tie foarte bine despre ea: „cred c m-am scut/ dintr-o mirare/ de i unii/ ar putea spune/ c Dumnezeu/ se sim ea/ singur”. (poezie cu martori).

Piotr Michalowski - Pia de cai

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Victoria-Ileana STOLOJANU

Trepte testamentare la umbra stejarilor din Cold Montain-ul poetului Ion Popescu-Br[diceni În singur tatea sa în care el însu i nu a primit nici m car o certitudine ne tiut astfel încât s se încumete a s rb tori o alta aflat de el însu i în vreun cotlon suspendat între valoare i frumuse e (singurele legi care-i dau poeziei siguran de sine), poetul Ion Popescu-Br diceni prime te o solicitare de la fiii s i: „Nu i-am fost cunoscut locurile unde- i ii aprinse focurile inspira iei. Te tiu mai degrab din lecturi.” Fiii sunt invita i în Ezoterezia iar r spunsul tat lui nu se las tep-tat: a vrea, mi-ar face pl cere, s bem în t -cere un vin sfânt, amirosind a vânt i a necu-vânt, i a dumnezeire. Acum v e voia, nu v este / v invit într-o poveste! Elena i Ion (p rin ii autorului), Daniel Defoe, Cezar Iv -nescu, nu tiu de ce i Nichita St nescu ori Marin Sorescu, nu sunt aici. Punct acestei fantezii de-o s pun, nu am habar. În orice imaginar din nimic frumos r sare mia de m rritare, de din zare-n alt zare r sfirânduse-nspre mare. În Ezoterezia, poetul este r stignit de iubit pe crucea crescut din propriul corp. În fa a fiilor s i, se desf oar un adev rat „festin al idea iei”: poetul „pune în ce ti ritmul

poetic al nop ii de-afar ” nu e trist, dezvolt numai elemente pozitive, cele antiutopice sunt diseminate atent de însu i Jacques Derrida. Poetul „lini te te” filozofia dualist a lui Henri Bergson. Tac i cele dou tendin e ale lumii care sunt aflate în conflict - for a vie ii i lupta lumii materiale împotriva for ei datelor imediate ale con tiin ei. La to i ceilal i, în timp ce pâinea poemului este cu grij feliat ca s ajung la to i scribii, pentru a nu-l mai bântui cu ideile lor pe care le cunoa te, poetul le spune: v place, au nu v place - la mine-n suflet e pace fiindc prea Bunul Dumnezeu îmi tot spune: tu e ti Eu. Fiind atent la a face pace între în elep i, i mai ceart fiii fiindc „dinspre r rit spreapus, ca noi aiurea nu-s tînjitori dup iubire, dup alt -alc tuire.” Cu siguran când le spune de tînjirea dup alt -alc tuire nu se refer la opera iile estetice ci la împ carea cu ei în i ca alterit i.

Când pune lini te în fii, poetul preia nelini tea lor i-o pune în „acest poem de care de-acum se va teme la infinit” „fiindc în aceast lume a sentimentelor i a poe ilor, a muzelor, „monedele nu înseamn nimic. Poetul continu incanta ia adresat muzei, sigur fiind c , slujind-o toat via a pe aceasta îi va vedea lucirile diamantine ale privirilor i i va „înmuia pana în cerneal ” i în via a cealalt . Înspre propriul halou, poetul se îndreapinvocând iadul cu al optulea cerc, a opta treapt alocat celor mai mari nevrednici. O deleg s -l conduc spre bolgie pe sinuciga a din dragoste Anabel Lee, legendara lui Poe. Aceasta îl trece de treptele unde p to ii se înf eaz goi, biciui i de diavoli, atârnând cu capul în jos în gropi, t lpile fiindu-le arse de fl ri i plâng încontinuu, sunt arunca i în smoal i sunt împin i cu suli ele înapoi când încearc s ias , de cei care p esc sub povara unei mantii de plumb

înv lui i de limbi de foc pentru c îng duiesc stignirea lui Iisus Hristos în ciuda faptului tiu c e nevinovat continuu. Sem torii de vrajb , care bântuie eviscera i, cu organele la vedere i cu c ânile în mâini sunt ocoli i fiindc , spune Paul Valéry, „trebuie neap rat s g sim puncte de vedere comune ce in de arhitectur ”. Pentru a g si puncte de vedere comune, poetul i fiii s i sunt izgoni i din bolgie de c tre iubite. Ele se vor în real, tiu c opera de art este exagerarea unei idei i n-o pot uita pe cea cu rul, cu învinov irea lor, desigur nedreapt i nemotivat eidetic.

Cetatea devine tot mai aproape de stele.

Dintre toate iubitele, ti i vorba aceea, „o fi românca frumoas , iganca-i mai lipicioas ”) Ideea de Floare, cea care, asemeni lui Brâncu i, nu crede în suferin a creatoare, vine cu îngerii s -i arate poetului sentimentul fundamental i de unde vin crea ia i nemoartea, via a i cosmosul. „Erosul omoar moartea” spune i Cristian Chivu în Dilema Veche.

Acesta i Ideea de Floare spun c erosul e mult mai potrivit sau mai dumnezeiesc pentru a exprima crea ia, ideea, iubirea dumnezeiasc decît agapa bahic , paradis artificial i asta pentru c „surprinde mai bine dimensiunea ei extatic , de ie ire din sine” (Cristian Chivu, Dilema Veche nr. 319/2010). i apoi explic : erosul dumnezeiesc este i extatic, ci nu las pe cei îndr gosti i (erastes) fie ai lor, ci ai celor de care sînt îndr gosti i (eromenon)... trebuie s îndr znim s spunem c Însu i Cauzatorul a toate, prin erosul frumos i bun pentru to i, din preaplinul bun ii Sale erotice, iese afar din Sine prin lucr rile proniatoare fa de toate fiin ele. Crea ia, dragilor, este un act erotic i eroic, ca de altfel Întruparea, R stignirea, Învierea; de aceea Ignatie Teoforul, în fervoarea inefabil a unirii erotice cu Hristos, exclam

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

extatic despre iubitul s u: erosul meu s-a r stignit! Prin prisma celor spuse mai sus, a încerca s definesc erosul, de i, ca orice dar dumnezeiesc, este indefinibil: erosul este puterea nativ intrinsec a omului de a iubi cu fervoare, prin care acesta iese din sine c tre cel lalt i se revars energetic în el” transfigurându-l.

Chiar dac va p timi mult i va fi def imat i „în elep ii acestei lumi’’ îl vor desconsidera, poetul cheam i îngerul în ajutor, pe Lysis (Platon) care-l cunoa te cel mai bine i tie c arde continuu în miezuri de focuri. El, sfios, îi propune poetului s -ntemeieze un paradis ca-n Steaua Verde. Se însereaz i apare luna. Astfel, în Ezoterezia, pe lâng to i în elep ii sedu i prin excelen , / de Nemoarte, Glorie i Art , raza lunii aduce i umbrele lor, iar poetul le explic fiilor c „ Fiecare umbr a în elep ilor este o esen care, fiecare în felul u, poate raza lunii-n dou s-o despart .

Vin i îngerii ca pajuri candrii, p ri de pradin America de Nord, Eurasia i nordul Africii fiindc de pe muchea dealului, li s-a ar tat creasta ideii, demonstrând c , firesc, cea mai mare vitez nu-i cea a Luminii ci chiar a ideilor. Atunci poetul î i abandoneaz umbra din zid, pe Împ teasa Gabriela, i aducând spre fii Îngerul, cu un straniu leg mânt, pune ideea în p mânt ca-ncre irea albei rochii; / de pe-un trup ca de naiad : / mult mai binear fi s cad ! / Precum de pe-o grea idee/matricea hiperboree. D sens astfel, nu vie ii, ci r-de-mor ii, frumuse ii - treapt a erosului, blestemându- i fiii în veac s fie ferici i. „Un om fericit e un om/ care înc mai vrea/ s fie/ OM./ Ci nu stea”.| Clasific Andrei Ple u în „Parabolele lui Isus” tipurile de întreb ri pe care i le pun oamenii i arat despre acele întreb ri „ruse ti” „dostoievschiene”. Pentru a r spunde la o întrebare „ruseasc ” „dostoievschian ” nu po i r spunde cu „uite cum stau lucru-

rile”, ci îmbii „hai mai bine s i spun o poveste”! Povestea a spus-o poetul Ion Popescu-Br diceni în a sa oper „EZOTEREZIA”. Exege ii vor trebui s r spund la întrebarea: este, v zut ca un tot, aceast „EZOTEREZIA” „mistre ul cu col i de argint” nu al lui tefan Augustin Doina ci al poetului Ion Popescu-Br diceni?

Nu întâmpl tor i st ruitor, mul i critici i istorici literari de azi ne îndeamn s citim i recitim operele scriitorilor no tri importan i, iar, dac putem, s coment m crea iile lor cu mijloacele de care dispunem, deoarece numai în felul acesta ne manifest m dragostea i recuno tin a fa de literatura na ional . Dar de ce s nu-i citim, recitim, i coment m pe contemporani? Nu este în aceasatitudine mai pu in dragoste i recunotin a fa de literatura na ional ?

Poezia din „Ezoterezia” e o fresc a interiorului crea iei poetului Ion Popescu Br diceni. Cartea-jurnal se compune din patru i: Manuscrisul lui Ieronim Contemporanul, Raza Lunii, Ars Poetica Personalia, Medita ii în imponderabil (jurnal de însingurat).

Din „Centrul Livezii” sale poetice, atunci „când ritmul îl abate cu ispita-i de la trebi” autorul ne aduce „iambii suitori, troheii, s lre ele dactile...” emo ii, tr iri, sentimente, vibra ii l untrice, rezonan e cu cosmosul, cîntec de alungat moartea, tropi, metafore, metonimii, hiperbole, litote, grup ri de versuri alc tuite, aparent în dezordine, din dou , opt, patru i cinci versuri majoritatea libere, moderne i transmoderne. Din titluri i din versurile ini iale, poetul sugereaz tablouri clare, nu ambigue cum este la mod , versuri de factur accentuat (trans)european , adic ironist i fantezist , ce ne dau tuturor speran a c de i i-a numit el însu i via a „în lime imposibil de atins” poetului Ion PopescuBr diceni contemporaneitatea acestuia i posteritatea, c reia i se adreseaz prin fii s i, îi vor face dreptate în eon.

Anul X, nr. 3(103)/2019

C[r\i primite la redac\ie

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Mioara BAHNA

Fluturi de trup Nicolae V reanu Sârbu, Fluturi de trup , Editura Blumenthal, Bucure ti, 2015 Dou sunt reperele principale ale perspectivei lirice din volumul Fluturi de trup (Editura Blumenthal, Bucure ti, 2015), al lui Nicolae V reanu Sârbu, sugerate înc din titlul c ii: iubirea i crea ia. Acestora li se adaug , pe parcurs, altele, sim ite ca ineluctabile, impuse de cotidian, între care singur tatea sinelui în lume ori condi ia omului, în general.

Cu o empatie temperat , f efuziuni sentimentale, prin urmare, de obicei sub form de monolog adresat, poetul - într-un limbaj când grav, când cu note ironic-ludice -, luându- i-o drept confident i martor (al zbaterilor suflete ti i al observa iilor asupra vieii) pe cea care îi polarizeaz mare parte din tr iri i care este o prezen continu în gândurile sale, poetul a adar porne te în prospectarea lumii, de fiecare dat mai bogat cu o zi, remarc iterativ , matinal , când Diminea a î i deschide orizontul convex. În ce o prive te pe cea care se constituie în ax al existen ei îndr gostitului, într-o metamorfoz perpetu , femeia este, deci, o imagine proteic , sintetizând propriile-i date i pe

cele ale lumii pe care o traverseaz pasul ori doar imagina ia lui, vegheat de cel pe carel identific : Tu, ce te na ti din lumi d ruite…

Cu aportul demiurgic al iubirii, universul tr irii este surprins, în poezie, în neopritul proces al devenirii, al împlinirii menirii, de vreme ce ul gândului sclipind / cu idei care fulger vidul / r scolesc focul din soare. i dac dragostea este primul impuls al vie ii care i se etaleaz celui ce alege s se dest inuie prin poezie, arta, în schimb, este mediul în care preaplinul sufletesc i se poate materializa, în primul rând, sentimentele, chiar dac nu în exces, luând forma expresiv a poeziei, îns dac , adeseori, o art poetic este plasat la începutul unui volum de versuri, aici, Nicolae V reanu Sârbu opteaz pentru dezv luirea, mai întâi, a premiselor scrisului s u, pentru ca, dup câ iva pa i în aceast direc ie, s puncteze i s sublinieze coordonatele poeziei în care crede. Totu i, exprimându- i crezul, poetul ridic doar câte pu in v lul de pe laboratorul crea iei lui, a a încât procesul de elaborare a poeziei p streao ambiguitate, accentuat prin punerea sub auspiciile unei muze secrete (fiindc remarc : O fr gezime pe suflet î i pune / lefuind litere cu aure sonore / din cristalul cui îl desprinzi / trupului gol s îi dai / crud pielea?), dar i prin apelul la o topic uneori insolit , în unele contexte, i prin absen a punctua iei.

Treptat îns , lamura gândului, ca s -l parafrazez pe Lucian Blaga, pare a se alege, astfel, concep ia despre poezie, despre poet, despre procesul de crea ie se limpeze te: Versul îl nasc cu smal de cuvinte i Uneori senfirip cum cântecul / plimb sunetele pe portativul urechii. i drumul acesta începe -l fac în chip de pelerin în elept, de-a lungul unei c torii cu nelimitatele posibilit i de cunoa tere pe care le ofer dragostea, via a.

Preocupat, pe de alt parte, mereu, de efectele iubirii asupra-i, eul creator caut s identifice chintesen a acesteia, tradus , între altele,

în Seduc iile tale de ment s lbatic , sim ite cum intr sub piele ca iarba în gura coasei, în stare s înving orice posibil obstacol, când Treptat cetatea din mine se d râm .

Meditativ cel mai adesea, eul liric face din sine propriul obiect de studiu, analizându- i comportamentul, manifest rile induse de factori diver i, de la trecerea necru toare a timpului, la interac iunile cu al ii i, în primul rând, cu iubirea i cu actanta acesteia. De pild , la un moment dat, constat c Inima mea se mai îndr goste te / numai cu ochii, / nu mai risipe te farmecul trupului t u / prin sânge chemarea urcând.

Egalitatea în fa a mor ii, triste ile inerente ale oric rui destin, via a ca o c torie, pendularea fiin ei între a tept ri i neîmpliniri sunt alte câteva teme ale poeziei lui Nicolae reanu Sârbu din acest volum, care, totu i, r mân doar fundalul pentru tema principal , cea a dragostei, ca realitate, dar, cu prec dere, ca poten ialitate. Printre acestea i fac îns loc i alte gânduri mai... terestre, ca, spre exemplu, cel legat de codrul care nu mai este frate cu românul, cel al asum rii unui destin etnic marginal (Suntem frunta i la periferia lumii), ori cel al unei nesfâr ite tranzi ii (Trecerea dintre sisteme), venind dintr-o dezabuzare cotidian , care, în planul întregului, introduc un alt nivel de abordare a vie ii ce-i atenueaz lirismul.

Dincolo îns de aceste aspecte tranzitorii, în concluzie, poetul g se te for a de a culege din realitate mai ales imagini cu darul divin, materializat, de pild , într-o priveli te pe înserat sau în Femeia de lâng mine ori în amintirea copil riei, care-i d posibilitatea s simt cum Arcu ul sufletului cânt oda bucuriei / Dumnezeu ascultând-o, astfel c fiorul religios este o alt component a poezie din volum, poetul aten ionând: Cei care iubesc pe Domnul se nasc a doua oar , încât se poate considera c , i în acest volum, Dumnezeu exilat / a creat cuvântul / egal cu sine însu i.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul X, nr. 3(103)/2019

Elena BUIC{ (Canada)

Impresii din „Gr[dina Raiului” Motto: Sârguin a este unul dintre fructele cele mai pl cute ale Gr dinii Dragostei. (defini ie clasic de Hacob Paronian) Ispititorul nume „Gr dina Raiului” a fost atribuit unui spa iu de frumuse i, aflat mai mult în devenire, dup ce se vor face mari i multe lucr ri de-a lungul urtorului deceniu, conform unui plan de desf urare întocmit cu mult chibzuin .

Geografia acestui loc îl fixeaz în comuna Cervenia din jude ul Teleorman, în tura casei din str buni, mo tenit de familia medicului Nicolae Bulumac, acum aflat la pensie. Îmi place acest termen - b tur cu în elesul de ograd , a a cum este folosit i ast zi de ranii locului în care am copil rit. E drept, aici e vorba de o b tur cam larg , desf urat pe câteva hectare, chiar dac sunt intercalate i câteva locuri care au al i proprietari. Aceste spa ii sunt str tute cu mare urin în lung i-n lat i cu mult vioiciune de c lcâiele sfârâind ale domnului doctor Nicolae Bulumac, aflat acum la cei 70 de ani, de curând b tu i pe muchie, dar r mas un spirit viu al locului, în preajma ruia sim i c vibreaz o energie creatoare.

Acum, având preocup ri în domeniul medicinii specifice vârstei sale, geriatria, având i unele înlesniri prin schimb de experien cu fiica sa, medic la Institutul de geriatrie „Ana Aslan”, neastâmp rul cuib rit adânc în fiin a sa l-a îndemnat ca o parte din domeniul pe care-l st pâne te s îl dedice construirii unui centru de retragere i odihn în care s i duc zilele b trâne ilor cât mai pl cut, în tov ie cu cei de-o vârst apropiat . L-a numit frumos i promi tor „Centru reziden ial de spiritualitate cre tin pentru persoane singure”.

De pe acum, sunt multe zone din acest domeniu de o aleas frumuse e care î i ofer câte un stop-cadru. Te încânt prin farmecul lor boltele de vi de vie. Î i desfat ochiul i sufletul câteva alei care poart nume ale personalit ilor române ti. O alee înc rcat de romantism aminte te de visarea genialului nostru poet Mihai Eminescu i, firesc, aleea te întâmpin cu o t bli cu numele s u. Alt alee poart numele interpretei f egal a cântecelor noastre populare, clocotitoarea i plin de talent Maria T nase. Alte alei, în curs de înfrumuse are, î i r mân în minte ca o pl cut promisiune. În alt parte a spa iului, înc în a teptarea construc iilor, doarme în planuri bine închegate, un muzeu care s aminteasc de via a str mo ilor acestor locuri. Prin preajm , aproape c se z re te un bordei

în devenire, locuin a s teanului s rman de odinioar .

Privind toate acestea i înc altele, ce- i a teapt întruchiparea, gândul te poate duce la lumea copil riei viitorilor locatari, dar în ansamblu, u or conturat, se reflect i timpul zilelor în care ace tia i-au desf urat via a. Modernitatea nu poate lipsi, mai ales din nevoi practice, precum tehnologia, care a înlocuit utilit ile necesare.

Mai la marginea terenului, la locul cuvenit, nu departe de biserica satului, a teapt terenul destinat celor care î i vor închide ochii în aceste locuri. În planurile alc tuite, locul de veci va fi o variant pl cut a Cimitirului Vesel din S pân a, pentru c via a trebuie s fie luminoas pân la stingerea ei, la fel i amintirea celor du i în z rile albastre. Mergând pe firul evenimentelor, gândul te duce la faptul c aici po i privi eternitatea direct în ochi. „Nu avem alt cale, ne spune doctorul Nicolae Bulumac, nimeni nu poate ocoli trecerea în alte dimensiuni ale existen ei, acolo unde timpul i spa iul nu exist . Dar, cât înc mai avem aici timp i spa iu, trebuie s le d m valoarea cuvenit i dup puterile noastre”. Tr ind cu to ii o stare de nest vilit urgen , îl admir m pe doctorul Nicolae Bulumac pentru felul cum î i tr ie te timpul în ritmul impus de propria sa voin . i, vorbind despre ritmul nostru de via , nu de pu ine ori ascult cu înfiorare tumultul apelor timpului, pr lindu-se f îndurare, i, înfrigurat , întorc foaia pe fa a cealalt privind la acei oameni care, indiferent de vârst , nu renun la lupta pentru acea stare de gra ie numit fericirea personal , dar i a altor semeni i nici la lupta pentru a dep i propriile condi ii, chiar dac orizontul de a teptare este îndelungat. i, firesc, se na te întrebarea: la un asemenea volum de munc , cum po i s faci fa ? R spunsul î i vine pe îndelete. Pe deoparte, r bdarea, voin a, supravegherea neîntrerupt i fermitatea sunt arme de neînvins cu care opereaz doctorul Nicolae Bulumac. E o

Centrul reziden ial de spiritualitate cre tin pentru persoane singure de la Cervenia, jud. Teleorman

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lupt cu sine în care nu las s se strecoare neprev zutul, nelini tea sau umbra îndoielii. Pe alt parte, mai este înc ceva. Într-o ar ca a noastr , în care multe valori au fost nemilos r sturnate, te po i bucura consta i c sunt i mul i oameni afla i în afara viiturilor, cei care duc România mai departe i care formeaz n dejdea împlinirilor neamului nostru. Pe ace ti oameni minuna i i-am întâlnit acolo robotind sârguincios, fiecare la rostul lui, unii la ferm , al ii la construc ii, femeile la preg tit mâncarea etc. Cine sunt ace ti oameni? Cei mai mul i sunt s teni. „Am venit s dau o mâna de ajutor domnului doctor c i dumnealui m-a ajutat s ies din boal când nu am avut niciun ban, i la dumnealui îmi e n dejdea i în viitor. E bine când putem s ne ajut m unii pe al ii”. Cuvintele rostite de Geta Fulga le citeam pe fe ele mai multor persoane, de i fiecare dintre ei avea o poveste a vie ii aparte. Adina Goran, o asistent a c rei preg tire î i las impresia de des vâr ire, se sim ea îndatorat domnului doctor care i-a pus bazele carierei, pentru c el a format-o i i-a asigurat aceast profesie, pe care o practic cu pl cere i cu mult îndemânare.

Asemenea ei era i Viorica Laz r i înc multe alte persoane, toate purtând pe fa bucuria vie ii prin împlinire. Despre aceste persoane i d ruirea cu care lucreaz , mi-a vorbit cu toat c ldura inimii i Constantin Dr ghici, implicat i el cu toat fiin a sa.

Din universul uman care-i st în preajm , locul important îl ocup so ia sa, în eleapta doamn Rodica Bulumac, oferindu-i în elegerea necesar i uneori suplinindu-i unele obliga ii în cadrul familiei, ceea ce nu-i u or lucru. Fiecare so ie dore te ca în perioada senectu ii s tr iasc al turi de so ul ei zile mai lini tite, s i împlineasc acele dorin e l sate pentru când „va fi mai mult timp”, s citeasc toate ile care a teapt r bd toare în bibliotec , s c toreasc dup pofta inimii... i câte i mai câte vise neîmplinite nu bat la poarta acestei etape de via .

Dar peste toate, i nu în ultimul rând, î i pui întrebarea: cu ce bani urmeaz s se realizeze acest „imperiu” al zilelor aflate la poarta înser rii? Pân acum, numai i numai din pensia de medic i munc voluntar , mi-a venit r spunsul. E o îndr zneal de a înfrunta via a care ne aminte te de sublimul nebun, Don Quijote, al lui Cervantes.

Dar dac st m s judec m bine, lumea a evoluat împins de ace ti frumo i nebuni, nonconformi tii, tr sni ii no tri dragi. i dac ne privim drept în ochi, fiecare ne reg sim, într-un fel sau altul, în eroul lui Cervantes. i mai este ceva deosebit de important. Prin aceast lucrare ie it din comun, doctorul Nicolae Bulumac ne aminte te un adev r fundamental: când omul construie te ceva, când pune piatr pe piatr , atunci pune i un mesaj pentru urma i i pune i Dumnezeu um rul.

- Nu- i ajunge pensia ta, de unde al i bani? l-am întrebat eu.

- Nu m las Dumnezeu, cred în puterea Lui i de undeva, nu tiu de unde, îmi va veni i ajutor, am r bdare, planul meu e pe zece ani!

Avea atâta înfl rare în voce încât, dac a fi avut posibilitate, pe dat i-a fi venit în sprijin material.

Te închini cu plec ciune privind optimismul, dragostea de munc , perseveren a, chibzuin a, aceste valori care au stat la temelia neamului nostru, valori prin care a d inuit din timpuri imemoriale pe aceste plaiuri supranumite „Gr dina Maicii Domnului”.

Aceste planuri ample, îndr zne e, înc rcate de frumuse e i cu mult încredere în izbânda lor, eu nu le pot cuprinde printre aceste rânduri. Las la dispozi ia fiec rui cititor s dea curs fanteziei, pentru orice gând de bine se potrive te în frumuse e cu visul doctorului Nicolae Bulumac. ansa de a vedea cu ochii mei aceast Gr din a Raiului terminat , la vârsta pe care o am, e mai probabil s o privesc din înaltul z rilor albastre, dar sigur este c i de acolo o voi privi cu dragoste i pre uire.

31

Elena Andreea ION

Vân t cerea acr s-a învine it la fa de când ninsoarea tot cade în gândul amor it, a mai r mas amintirea beteag i tremur cu o hain roas de frig.

Gerul n prasnic a b tut mai tare ca-n ziua care a trecut, pada tremur de atâta soare ce-i râde dintr-o dung de cuvânt.

Un col de sâmbure r mas în urm tot merge chiop peste trecut sperând c mâine, cu sclipiri de albe stele, va cerne flori peste fricosul gând.

S-a învine it t cerea înfipt în p mânt.

Timpul crap -n poem Sudoarea din lini tea oarb mi un pe ira spin rii, licuriciul i-a pierdut lumina tot c utând nimicul din palmele albe.

Cafeaua din cea ca învechit de a teptare a prins pe margine floare alb de mucegai i s-a acrit. oapta bate rece în sufletul gol, abia înc lzit de mirosul speran ei.

Cum s -i spun nop ii c ziua e departe i timpul crap în poem suflare?

Anii s-au ciocnit între ei Anii s-au ciocnit între ei, o furtun uria s-a pornit parc Arca lui Noe s-ar fi lovit de un aisberg.

Nu erau mul i, dar s-au lovit ca i cum n-ar mai fi avut loc unul de altul.

Cuvintele au început s verse suspine în craterul plin de lav a mai r mas doar un strop de otrav pe fundul potirului despicat de buc i dintr-un suflet s rac.

Al nim nui a r mas gândul, doar lacrima mai plou în pahar cântându- i f har ve nica pomenire.

Degetele-n cruce Cerul i-a uitat n frama într-o dung de cuvânt i-a c zut s rmana moale spumegând c tre p mânt.

Dormeau fluturii de ghea într-un cântec f rost ca s fie mai u oar noaptea alb , doar cu post.

Ar fi vrut ziua s strige -i e sete de orizont, dar ningea cu praf de zah r peste stratul de om t.

Zorii s-au rotit în cercuri cu ve mântul descusut strângând degetele-n cruce, aplecate spre p mânt.

Totu-i alb sau nu-i nimic?

Cobora din gând, s rac , umbra unui zâmbet cald peste dealuri, peste noapte, tot c lcând pe un con de brad.

Ninge încet, cu flori de ghea , cerul râde a nimic, E z pad sau ce cea , totu-i alb sau nu-i nimic?

Fluturi de om t coboar de pe stre ini rând pe rând tot sco ând din subsuar câte un petic de cuvânt.

E mai frig sau cald afar decât pare în cerdac tot întreab timpul singur ce respir greu, s rac.

Ninge încet, afar -i soare, în untru a înghe at!

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 3(103)/2019

}tefan Radu MU}AT

Copila cu umerii de rou Balerina de p mânt alb s-a n scut în mâinile pricepute ale tatei, vestit me ter vis tor. De la facere plutea în gra ia cerului ca o ninsoare cald zâmbea ori de câte ori c deam la p mânt pentru c nu în elegeam lucrurile mari.

i

Ridic -te pe vârfuri, copil - îmi spunea vezi leb da din sufletul meu?

Mai sus... ridic -te mai sus!

Vezi s nu- i scape inima pe jos!

Ridic i surâsul din inim , i urc -l pân la soare... a! Leag -te ca un arc de lumin în florile câmpului...

Vezi ce buze ro ii ai?!

Ardeam ca o floare de ghea în care sporeau culorile soarelui.

Vântul se r stoarn printre garduri de nuiele de se clatin râna pe uli .

M-am ascuns sub floarea palid din r nile c reia curgea roua pe umerii mei.

Eram în c utarea unui ad post înapoia clipei care m îndep rta (v zând cu ochii) de copil rie.

Adun fluturii mor i de la poalele florilor; unora le cursese cerul de pe aripi printre cioburi de ap .

Acum în eleg lucrurile mari, i m gândesc cu inima strâns la bunicii din pieptul p mântului cum binecuvântau odinioar pâinea pentru copiii fl mânzi de pe uli ...

Iubesc f margini p pu a de por elan.

Am zâmbit pân am plâns, i i-am dat numele tatei.

Plângeam de drag i de blânde e în odaia în care nu mai eram copil decât în fotografie; timpul comprimase zâmbetul din care-mi ie eau din ii de lapte.

Leb da din sufletul balerinei este un înger cu aripi de ap , aceast groz vie de p mânt alb îmi conservase copil ria...

Mama mi-a cump rat un rucsac mare în schimbul eliber rii licuricilor din borcan.

De atunci st la fereastr : eu, cu visurile în rucsac, m-am pierdut în lume.

Inima mea bate în inima ei, iar când mi se face dor de pâinea de-acas , alerg la o arunc tur de timp dintre un copil i un b trân; cât o via de om care plute te pe o frunz pân la c derea în carnea p mântului.

Nu-mi amintesc de ce plângeam atunci... plângeam (poate) de frica de a tr i experien e închise sau de frica agita iilor l untrice. i le în ir pe toate ca s mai salvez ceva din singur tatea asta glacial , se nasc ceva din ce moare în erup ia sângeroas a luminii. i spun cum cre te dependen a de regret, nu ajut la nimic migrarea c tre lacrimi i zaci între pr bu ire i uitare definitiv de tine însu i.

Zaci în strig te stinse pân te abandonezi într-un trecut, devenit mai agitat decât prezentul.

Cât naivitate î i trebuie s te na ti pentru singur tate... i cu toat t cerea asta m clatin din toat adolescen a interioar pentru ceva ce nu mai e.

Te-am iubit pân la senza ia de sfâr eal cum te iubesc i acum.

Nu mai tiu nimic despre lume, despre mine cum am devenit ira ional pân în adâncuri de parc am murit într-o pasiune haotic pentru iubire. laud uneori spunând c mi-e mai bine spre a nu m pr bu i mai jos de încordarea asta crescut la temperatura absolut a sângelui.

Se întâmpl s r mân treaz în sunetul surd al ploii o noapte... dou ... i nu tiu cât de departe sunt de lume sau cât de aproape sunt de disperare.

Cât intensitate i-ar trebui s supravie uie ti în cel mai înalt loc al universului când lumina se n ruie în pr stii întunecoase?

Am plâns pân la ruperea timpului de real când m-am îndr gostit.

Te sorbeam din toate clipele ca pe o cale a mântuirii, scut parc pentru aceste în ri tr ite în fl ri i sinceritate.

Dar nu puteam dovedi prin câte rug ciuni trecusem pentru acest imn al sângelui de care te ag i nu pierzi nimic din ce te arunc în neant.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Shqipe BYTYQI (Elve\ia)

Traducere de Adriana TABACU Ea, în limba artelor vorbe te

pân -n str funduri.

În ce registru s a ez sunetul sufletului ca s se armonizeze cu culoarea ta albastr , perl rar a oceanului? În culoarea ro ie a sângelui i pe corzile aspre ale violoncelului am s a ez pasiunea tumultuoas am s a ez dragostea. acea pasiune pe care o simt în profunzime ce sufl impetuos i sângele în pragul fierberii l-aduce acolo unde s-aprinde i se stinge a vie ii simfonie.

Dar, disperarea, nelini tea, lipsa speran ei spune-mi, unde s le a ez?

Este contrabasul care geme profund i sunetul pianului în rezonan a vibra iilor ciocanelor, coardelor i spiritelor în albastru închis i-n cenu iu flotant i în negru sufletul d , el. i ciclul vai... continu verde deschis i acordurile unei viori se topesc nevinovate cresc, se înte esc în catifea, în purpuriu.

Via a, în limba artelor vorbe te!

Iar fragilitatea r cinilor va arunca în aer piatr i beton întuneric, opreli ti i nedreptate în cremenea suflului vie ii va înflori iar vântul în pl cile de beton semin ele sale le va izbi...

Fragilitatea care nu se d !

Singur , goal în lumea rece, complet rigid întuneric, mosc în vene ghea pân -n r runchi agonia mor ii dar sufletul...

Ah, sufletul conectat adânc în inim , tiu mâine soarele din nou va r ri iar ea dintre infern i s lb ticie i va ridica capul i va desface petalele absoarb via a i rezisten a

ci în zorii ce vor veni nu va r mâne doar ea vor r ri altele i altele fragilitate pe care nu le-o d !

Pasiune ti ca un vis te strecori tiptil, în lini te gâfâi clocote ti i-mi împline ti bucuria, via a deseori emo ia i pleci... Întind palma aplec într-acolo, te prind dar nu mai pot dup cum bine tii.

Feciorelnica pasiune a versului când sufletul agitat iube te când în visu-mi sfânt tu te reîntorci lini tit acolo în palm cânt o simfonie Atunci trandafiru-n mine înflore te... în delir!

Vreau!

Var înghe nu exist vatr nici amnar care s aprind speran a Invoc rug ciunea focului implor zeii

totu-i în zadar mecherul Hefes tace în timp ce Zeus din amnezia-i divin omenirea muritoare de sub el cu indiferen o trateaz Vreau ca focul în inima muritorilor s -l aprind apoi, dup cum bine ti i voi arde neghin voi urca pe Olimp poate se va umaniza chiar i Zeus însu i!

Joc treng resc Este melodia fasciculelor de lumin ca cea a cascadelor somnolente a dealurilor i v ilor adormite ce cu blânde e diminea a alunec i acele forme des vâr ite în jocul treng resc de lumini i umbre care cu ging ia filde ului str luce te.

Este fiara din corpul t u ca omul-lup în metamorfoz sunt milioane de fluturi i dou suflete imponderabile într-o dorin ce cre te ca o avalan pentru a exploda-n milioane de firimituri!

Arta Imposibilul în posibilitate îl po i transforma, mi-a înv at durerea, dar nu este aur orice lucru ce str luce te, mi-a spus sufletul cândva.

Doar mâna care arde pârjolul focului îl cunoa te iar alintarea adierii, o atinge cu timiditate.

E arta când imposibilul în posibilitate îl po i transforma!

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 3(103)/2019

Teodor SANDU

negustorul de aripi mi-am cump rat viitorul din pia de la o tarab cu vechituri negustorul, mi-a spus râzând este ieftin i e ultima imagine de pe raft umbra unei aripi singure ce va mai putea fi v zut doar de mâine încolo de fapt ast zi, începe ce va urma... pân la urm i-am spus c totu i a a ceva trebuie s fie extrem de scump mi-a r spuns nu cost foarte pu in, cât o alegere i f s -mi dau seama sau poate din cauz c în sfâr it pentru prima dat în via a mea s negociez, am ob inut ceva ce cost pu in sau poate cine tie acel negustor chiar tia valoarea ultimilor bani din buzunarele mele am cump rat... ...am plecat iar la întoarcere am g sit str zile pustii rginite de crengile ce- i leg nau copacii cu frunze în form de baloane colorate doar pe la col uri departe de lumea dezl uit dansa dezinvolt vântul nep tor cu toate iluziile mele i dintre toate mi-am dat seama c una singur este real acea c reia îi întind mâinile i o rog - „...ia-m acas , nu pentru c te iubesc ci pur i simplu pentru c a a sim i tu...”

vacuitate spiritul pe care l-am mo tenit din haos trece prin existen a-mi ca printr-o poart deschis tre nemurire a-mi spune de c rile începutului i repetând toate întâmpl rile cu acea voce asurzitor de lini tit întorc în timpul când eram nefiin i chipul netransformat era doar o ap tulbure topit de r irea dorin elor ce c utau lumina

ne tiind încotro s se destrame pentru a-mi sus ine existen a ce a tepta s fie descoperit i s -mi ia forma din vacuitatea ce de departe mi-o închipuiam ca pe un punct tulburat de vântul imponderabilit ii prin tot nisipul ve nic i existent doar la picioarele zeilor ce a teapt sfâr itul repaosului de dinaintea lui „s-ar putea s ” pentru a zâmbi r ritului sfios ce învinge bezna înr cinând via a-mi cu sev ro ie sprijinit de t lpile ce-mi mi realitatea f inten ii din na tere spre moarte i din moarte spre imensa eternitate în care te po i r ci chiar i la chemarea disperat a mamei...

la cap tul celui de-al aptelea fruct la cap tul celui de-al aptelea fruct stau ag at de umbra privirilor tale lucide pe care le mai pierd uneori i cad în golul ce-mi genereaz mustr ri de con tiin (despre care nu i-am spus) în leg tur cu îmblânzirea pe ascuns a tuturor gândurilor negre ce lucreaz zi lumin ca sclavii de pe planta iile cu bumbac ro u fa de care am avut o cruzime ie it din comun biciuindu-le ori de câte ori îmi aduceam aminte aruncând peste r nile desf cute cuvinte s rate de culoarea icoanelor la care m rog în genunchi înc din copil rie iar când îmi revin din dezorientare stau alungit pur i simplu s ating p mântul cu care mai vorbesc uneori aducându-ne acuze reciproc despre materia amorf a vie ii mele desprins i aruncat de pe oase i din absolutul închipuit tre o destina ie ce nu mai caut senza ionalul ci doar încearc s i recupereze suferin ele uneori stau închircit cu punctul meu culminant strâns puternic în palme inând în spate toate ipostazele coagulate de închipuire i dau vina pe demonii ce danseaz lasciv pe mese festive insistând s m al tur lor pentru a încerca s m conving de existen a unei singure fa ete a lumii ce are o singur culoare neagr i c unghiile ce-mi cresc sunt gheare ce-or s m ajute s -mi prind disperarea fugar dup ce-mi vor fi t iate aripile albe, lungi i umile i totu i dup ce-o s cad de la cap tul celui de-al aptelea fruct o s renun la compania tuturor demonilor i am s r mân cu toate stafiile mele cu mâinile retezate.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Dumitru TÂLVESCU

Despre triste ea poetului Despre triste ea poetului nu se poveste te El o poart cu sine, ca pe-o pecete Trecutul nu-l las i-l caut ho te Cu gânduri în versuri i plin de regrete.

Croie te-n cuvinte regate celeste Cu prin i i domni e ce- i caut iubiri În calea dorin ei petale zide te Din crini care poart albea a-n priviri.

Ofteaz i trece pe str zi cu candoare i poart cu sine o altfel de lume În care suspin , e singur i-l doare Povara de doruri f de nume.

Ploaia mai duce un vis c tre dânsul Prelins pe-un imund caldarâm Poetul zâmbe te i cheam apusul -i lase în bezn tristu-i t râm.

Poetul Poetul nu scrie cu pumnalul la gât El taie felii din via , înfometat Sparge asfin iturile cu pana Din cioburi recl de te amintiri Plânge în sine, uitat de lume Din lacrimi îi cresc flori de argint.

Cel mai adesea e singur Nu p sit, ci uitat între rime Hoinar într-un timp sta ionar Se joac -n metafore i cânt Glasul p rilor îl pune în vers Iar lumii mai d ruie gratis poeme.

El, nenorocul Numai cel ce vine pe ascuns El, nenorocul î i caut cu umbra-i victime Ca o plo ni între cute de a ternut i ascute col ii i întinde mantia neagr Gânduri de lumin tremur de spaim Trufa ul voinic al umbrei surâde Din ii lui galbeni rânjesc în a teptare Domne te peste incertitudini i fric Astup izvorul speran elor Iar viselor pune z bal i frâu.

Cerul e negru, golit de ispite Lumina mai doarme înc o zi teptarea s-a dus la culcare În iatacul unde tremur oamenii gri.

E lini te. Sub prezentul strivit

Cu priviri goale i înfometate, El, nenorocul, vine pe-ascuns, cu secera i taie, taie, taie f r gaz Nu-i nimeni pe lume s -i pun z gaz.

Sala de a teptare

Iar la sfâr it, din valea cu regrete S-alegi doar unul mic i oropsit i s -l preschimbi în zâmbete discrete Drume ului b trân i obosit

În decurs de clipe trenurile zboar Sunt tot mai pu ine i dispar afar rile stau triste, cu pere ii goi Între care cânt , doi sau trei strigoi.

Încet, din timp s se aleag praful i el purtat de ani spre infinit Iar valea s r mân cu triumful De-a na te iar p mânt des elenit.

Înc perea mare, cu b nci jupuite ine în uitare doruri pr fuite Nu mai are dever, oamenii s-au dus Spre c i mult mai limpezi i c tre apus.

Despre regrete, doar t cerea le alunge-n vid durerea.

Apoi hoinar în timp crucificat mori în lini te i împ cat.

Trenul meu mai vine, sau a tept în van?

Gara m apas ca un bolovan Dup-atâta vreme, în sala de a teptare Sunt înc tot singur, f alinare.

Sear de An Nou

În apusul negru, spre care m -ndrept d cum se opre te trenul ce-l a tept.

La gara din vis, jos, lâng peron Unde urc cu greu, singur, cu baston.

Incertitudini Izvorul din vale a secat Iarba din jur cade-n p cat Mestecenii au zâmbet uscat Soarele calc pe cer, ap sat.

Fuioare lungi, prelungi, fâ ii zdrobite în lumin Dintre c rbuni prea ar i, încep s risipeasc Lumin i scântei, spre cerul negru iasc Cerând zadarnic un ajutor ce nu vrea mai vin .

Pocnind încet din vreascuri, se-nal spre a muri ldur , ca n past , sub cerul vremii, gri. În jur sub ro ii str luciri, privirile se-aga De nemurirea clipei, în zbor spre diminea

Curg toate, ca-n s rb toare Brazii caut -n lumin alinare Drumul pustiu st -n a teptare O nou dorin e gata s zboare.

i-ncet prin calde gânduri, pornite cu mult greu Atingerile tandre, se contopesc mereu.

Doar luna ade pa nic, în adâncimi albastre Veghind cu nemurire, la clipele sihastre.

Timpul întreb rilor a trecut Greul r spunsurilor e la început Nimeni nu d semn c-a priceput De ce e trist îngerul c zut.

Iar buzele timide, în ro u se unesc Într-un s rut s lbatic, c-un zâmbet alb, ho esc.

teptare te opre ti t cut între altare La umbra gândului zâmbind Ca un st pân al zilei ce nu moare Învins în final de-un asfin it fl mând.

Iar anii ascu i s -i ii la poart Coda i ai vremii f leac i tu, buimac prin ziua moart duci povara viselor în veac.

Iluzia în elegerii Din nou, de printre gânduri ce înc nu-s dorin e La fel cum vântu-îmbrac ploaia-n picuri Un gust al dorului uitat de trebuin e, Se-a eaz peste mine în tain i cu tâlcuri. i caut zadarnic, s-aduc în fa a vremii Cenu a unui timp ce înc n-a murit mai pricep un pic din soarta lumii În goana printre ani, mereu nedumerit.

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 3(103)/2019

Daniel MARIAN

timpul singurul organism viu ai v zut câte bra e care s te cuprind are un timp câ i ochi s te striveasc i câte inimi care duc cu ele sânge s i in visele pe picioare pân s vrea s te fac i pe tine timp chiar nu mai e mult pentru c între început i sfâr it pe lâng c nu exist în afar de timp nu mai ti decât tu disear s m la i f simbrie tutun i votc s m la i -mi mai ies c-un rând din colivie pe c rarea de la timi oara pân’ la ia i -mi caut steaua-n cerul de z pad pe grundul de z pad -s doar chi toace i de voie te steaua s m vad ar fi fain s zic vino-ncoace la cât nebunie-n vie ile din spulberi de sunt c rate-n roabe de mortari -mi fac un chef de mâine a a din ieri -mi fie cel devreme pentru zile mari

doar de aceea e ti Dumnezeu pas re mai am de lucrat un pic la fi ierul despre moartea asta e mai complicat decât la alte mor i ar putea s doar i ar putea fi chiar mortal la a a ceva nu m gândisem dup atâtea mor i descântate i ie moartea asta s-ar putea s nu- i plac dac dau totul în vileag despre tine exist forme subtile de moarte î i intr în cas i- i cotrob ie tot timpul care i-a mai r mas pân la urm pleac cu bijuterii de timp i portmonee de timp i ceasuri de timp dar i cu pl ci mari de timp smulse direct din perete i mai sunt multe alte feluri de moarte pe care înc nu le-am încercat dar mai e pân acolo destul timp nu-i a a c mai r mâne i dup moartea asta mor i cu diverse arome i atâtea mor i chiar calificate pentru via înc a teapt n-au trecut de check-in ar putea fi mor i teroriste mai am de lucrat un pic la fi ierul despre moartea asta nu m gr besc deloc moarte vino lucreaz cu mine doar e al t u

moartea fi ier în lucru cui îi tot scrii poezii de dragoste m i tembelule te-ai op rit cu un vis de ast iarn b gat la rotisor se dezghe e s racul s mai po i mu ca din el la cât e ti de tâmpit ai dat joulii la maxim i acum frige-te cu el pe creieri dac -s la tine sau i-ai dat pe greieri nehalitule de visul t u

i-am adus ni te zah r

despre dânsa tare de tot am întrebat uicile dac vin sub geamul t u s i susure s i schel ie serenade din alambic de cupru lucit frecat cu ment m-ai trimis nebuno dup zah r s po i necheza tandru am spart magazinul cu suveniruri pentru dobitoace i bestii în sacul lui mo cr ciun am b gat trei pufuri de pufoaic bântuit din aia cu azbest în vene s ne in i-n iernile apocalipsei i ni te fotografii cu vlad epe , etichete pentru cloroform i aurolac, pliante de la martorii lui iehova, ab ibilde cu e pericoloso sporgersi, gume dosarele x i un tir cu plute pentru a vâsli timpul probabil no acuma hai îndulce te-te s m pot culca fericit

copacul azi numim p ile copacului care ne sunt de folos pentru a ti despre furnici despre cioc nitori i despre umbr cina copacului poate fi p trat sau cubic i dac nu tim cum arat ea arat oricum întotdeauna înfipt cu vedere larg i atent la p mânt la ap la pietre la lighioane i la gravita ie îns înainte de asta dup cum se tie r cina copacului e un fel de r cin de dinte iar uneori i de copac tulpina copacului e în primul rând nerv de dinte dar poate fi i nerv de copac spunem i c tulpina copacului e tot un fel de fluier de aceea uier atunci când de ea se sprijin aerul s ajung mai sus unde sunt multe zbur toare în care cânt culorile zborului iar când aerul se odihne te are locuri speciale numite crengi unde se petrec ni te lucruri ciudate numite frunze i mai rar numite flori coroana copacului ar putea fi coroan regal dup ce e coroan de dinte ea se împarte cu cerul de aceea se i întâlne te cu el la calculele împ irii aici ajungem mai rar dac nu ne prinde toamna prin frunze i flori i prin zbur toare adar am v zut cum r cina tulpina crengile frunzele florile coroana toate acestea împreun nu fac cât un copac în timp ce p tratul cubul p tratul p mântul apa pietrele lighioanele gravita ia fluierul aerul p rile culorile cerul copacului toate acestea împreun formeaz cel mai frumos copac azi m ocup de lucrurile sfinte scot cerul din starea de maimu când triunghiular când p trat azi îmi rotunjesc cerul mai tund din avioane i le dau vr biilor culoare de zbor în voie chiar de-ar veni o apocalips a vr biilor nu îmi pare r u

a tare m-am îndr gostit despre tine toat noaptea despre cine naiba s m mai îndr gostesc dup ce era a a despre tare i a a despre noapte

la cât de pu in cer a r mas se cere dezm ul vr biilor ruginite-n parc ri pe unde le-a prins foamea i setea de cer

m-am sucit cu mare interes pe toate p ile îndr gostirii care d deau c tre dragostea asta cu balcoane la rai

dar tu îngere cu tine ce m fac tu pân unde vei zbura s nu i se termine i ie cerul.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Nicu]or CONSTANTINESCU

Am ales lumina!

Maria Sturdza-Clopotaru, Am ales lumina , Editura SEMNE, 2017, 106 p.

Am fost tentat s cred mereu i chiar sunt convins c femeile care s-au îndeletnicit i se îndeletnicesc cu scrisul au îmbog it i înnobilat literatura român , au ad ugat, prin talentul, fantezia i sensibilitatea lor, ceva în plus, un fel de pat de culoare, de frumuse e, armonie i echilibru crea iilor proprii, indiferent dac este vorba de poezie, proz , teatru sau arte plastice i decorative. M gândesc atunci când fac astfel de la afirma ii, în primul rând la poezie - domeniu sau gen literar - unde al turi de Otilia Cazimir, Magda Isano , Nina Casian, Mioara Cremene, Maria Banu , Veronica Porumbacu, Daniela Cr snaru, Elena Drago , Ana Blandiana, Violeta Zamfirescu, Floren a Albu, Emilia C ld raru, Ileana M ncioiu, Constan a Buzea, Ioana Postelnicu, Daniela Caurea, Cleopatra Loriniu, Paula Romanescu, Viorica Milescu, Pasionaria Stoicescu i altele, a ad uga-o f niciun fel de re ineri i rezerve, pe Maria Sturdza Clopotaru, care vine s întregeasc i îmbog easc galeria femeilor poet sau, altfel spus, a poetelor femei, cu un original i interesant volum de stihuri ce poart titlul

„Am ales lumina!” În fa a acestor doamne ale scrisului românesc m-am înclinat oricând cu respect, cu atât mai mult cu cât pe unele dintre domniile lor le-am cunoscut personal, iar acestora le-am citit m car o parte din creaiile proprii.

Maria Sturdza Clopotaru scrie i public , de peste dou decenii, în special poezie, în diferite ziare, reviste, culegeri i antologii; editorial debuteaz cu cinci ani în urm , în 2013, nu doar cu un volum de poezii, ci i cu o expozi ie personal de pictur , fapt ce demonstreaz c între cele dou arte - poezia i pictura - nu exist bariere, ba din contr , se poate vorbi de o apropiere între ele i uneori, chiar de o interconectare.

Recentul volum de poezii, ap rut la Editura Semne, poart ca titlu „Am ales lumina!” i cuprinde aptezeci de poezii structurate în dou capitole: primul „C torind în lumin ” cu treizeci itrei de poezii i „Valsând printre fluturi” un num r de treizeci apte de poezii.

M-am întrebat de ce un astfel de titlu însorit i am încercat s -mi r spund, în consonan cu gândurile autoarei - a crede eu: pentru c lumina î i d aripi i te înal , î i dezv luie chipul i sufletul i te înf eaz luminii a a cum e ti, î i c uze te pa ii spre împlinirea unor idealuri, î i d putere s te ridici deasupra unor nori care î i întunec via a, s devii mai bun, mai iert tor, mai încretor în tine i în semenii t i; lumina din tine i din preajma ta te ajut s nu fii orbit de patimi, s nu îngenunchezi în fa a unor obstacole i suferin e suflete ti i fizice - ci, mai degrab , s g se ti în tine t ria i calea de a birui, de a merge mai departe.

Cât deosebire între cei care aleg calea luminii i cei care se complac în tenebrele întunericului!

Prin majoritatea poeziilor Mariei Sturdza Clopotaru str bate, ca un fir c uzitor, o dâr de lumin care sugereaz o cale ce duce undeva, un liman spre care aspir m, o chemare spre alte t râmuri pline de mistere. Cu o

poezie de factur filozofico-religioas i uneori meditativo-contemplativ , Maria Sturdza Clopotaru nu poate fi încadrat într-un anume curent literar strict delimitat. Prefa atorul ii, Adrian Lesenciuc, sugereaz c Maria Sturdza Clopotaru, prin tematica abordat , printr-o retoric i topic specifice, ar putea fi încadrat în primele curente literare ale modernit ii - punct de vedere la care nu subscriu în totalitate, deoarece sunt tentat s cred c autoarea în cauz ar fi mai degrab o poet postmodernist , chiar dac în unele dintre poeziile sale face apel i invoc Taoismul - un sistem filozofic i religios existent în China antic înc înainte de Hristos, bazat pe ac iunea Tao (drum, cale) în eleas ca o anumit ordine universal proprie nu doar fenomenelor naturii, ci si vie ii sociale i gândirii omene ti. In poezia „Nectarul florii de aur”, dup ce- i z re te, pe jertfelnic, „s mân a divin t inuit la originea firii”, printr-un „impuls con tient de iubire” i „misterioasele fire incandescente” reconectate „spontan la Oceanul Dintâi” „atunci într-o alchimie subtil / din l ca ul de tain al eternit ii din mine/ floarea de aur/ si-a deschis larg petalele sacre/ sorbindu-i cu bucurie nectarul/ am devenit una cu TAO” (pag.11).

Potrivit DEX - principiul TAO - TAOISM se bazeaz , cu prec dere, pe cultul spiritelor naturii i al str mo ilor, al diferitelor credin e; cu alte cuvinte, ar fi vorba de un principiu divin, nepersonal, un fel de suflu, un impuls care ar fi dat na tere Cosmosului i ar fi creat legile dup care acesta guverneaz .

Poezia Mariei Sturdza Clopotaru în general, i în mod deosebit, cea cuprins în volumul „Am ales lumina!” este de o originalitate aparte i se impune a fi citit cu aten ie, pentru a-i deslu i sensurile i a-i în elege esen a.

Tema „Eului”, a introspec iei, a cunoa terii de Sine apare ca predilect în crea ia autoarei, chiar dac este o c utare anevoioas , este interesant tocmai datorit ne-

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cunoscutelor i misterelor fiin ei umane.

De altfel, îns i autoarea, în poezia „C torind prin Sine” afirm : „se spune c / pe OMUL/ c torind/ în Împ ia Descoperirii de Sine/ l-ar întâmpina/ inevitabilul „A fi sau a nu fi”/ aici ar vedea ceea ce este el/ i ar afla ceea ce nu este el/ când ar ajunge/ în Împ ia Cunoa terii de Sine/ ar ti el este ceea ce este/ i c el este ceea ce nu este” (pag.18). În poezia „Dou zeci i unu”, într-o viziune similar , Maria Sturdza Clopotaru crede : „dac prin c toria sufletului/ dincolo de v l/ fiin a uman ar r mâne mai u oar / cu 21 de grame/ atunci/ 21 de grame de lumin /t inuite/ în l ca ul de jad/ este povestea îns i/ a sufletului meu i al t u/ în alchimia des vâr irii sale/ (...) când Opera de aur/ a Sinelui Divin ar fi împlinit / ar fi absorbit ca pic tura/ de Oceanul Absolut al Crea iei/ atunci/ ar fi Totul i Nimic” (pag.25).

Iat un punct de vedere i o viziune care converg, într-un anumit fel, spre modul în care marele nostru poet Mihail Eminescu, vedea problemele fundamentale ale Cosmosului si Cosmogoniei: (...)„ La-nceput, pe când fiin nu era, nici nefiin ,/ Pe când totul era lips de via i voin ,/ Când nu s-ascundea nimica, de i tot era ascuns.../ Când p truns de sine însu i odihnea cel nep truns./ Fu pr pastie? genune? Fu noian întins de ap ?/ N-a fost lume priceput i nici minte s-o priceap ,/ C ci era un întuneric ca o mare far-o raz ,/ Dar nici de zut nu fuse i nici ochi care s-o vaz ./” (Scrisoarea I).

Poezia Mariei Sturdza Clopotaru predispune la medita ie, evoc i devoaleaz mistere, parc ar vrea s te determine s te integrezi „în armonia prezentului”, „s te adânce ti în pacea firii l untrice”, „s meditezi în t cere ca într-un lac ne tiut , pe o frunte de munte, dincolo de p ienjeni ul norilor, într-o tainic înv luire, spre intrarea în t râmul vie ii f de moarte”, ca s i eas amintiri, s adune frânturile de suflet pierdute, spre a- i reîntregi Nemurirea dup care tânje te. În toate acestea autoarea vede misterul puterii lui Tao - prin care toate î i afl virtutea i Calea: „când con tientizez starea de a fi/ în armonia Prezentului/ sufletul mi se adânce te/ în pacea firii mele l untrice/si tace neclintit ca dragonul de ap / într-un lac ne tiut pe o frunte de munte/ dincolo de p ienjeni ul norilor/ în nefiin a timpului/ gardienii fluidului cosmic/ parc înv luie-n tain / intrarea în t râmul vie ii de moarte/ Shambala” (în poezia „Dansul cosmic al dragonilor”, pag.32).

Se pare c „Shambala” ar fi o zon spiri-

tual mirific - unde tr iesc fiin ele sfinte care vegheaz cu în elepciune asupra P mântului i a vie ii pe aceast planet - i transmit din când în când mesaje i modalit i de îmbuire a vie ii oamenilor; un inut energetic, vibratoriu pur, un fel de sfere de lumin dotate cu inteligen (spirite înalte) care supravegheaz i conduc universul i vor s -l menin în echilibru.

Cartea poetei Maria Sturdza Clopotaru, pe lâng problematica destul de complex i original , care abund în simboluri, îndeosebi în primul capitol al c ii, „C torind în lumin ”, pe care o abordeaz i o pune în dezbatere, pare a fi i chiar este un fel de oglind retrovizoare în care, dac privim cu aten ie, deslu im atât aspira iile i c ut rile spirituale, prin care iubirea este îndreptat spre sublim, spre abstract, bucuria spiritului nefiind altceva decât „Nectarul florii de aur”; cât i via a omului obi nuit, cu bucuriile i triste ile lui, cu durerile, speran ele i visele uneori spulberate, dar i cu credin a nestr mutat care, pesemne, i-a dat i îi d puteri s navigheze pe valurile furtunoase ale destinului, tocmai pentru c a ales lumina, care-i neteze te calea i-i c uze te pa ii. A a cum m rturise te poeta în poezia „Lira Cosmic ”: (...) „numai în pacea inimii pure/ desc tu at de condi ion ri/ din afar / mai po i asculta/ muzica sacr a Lirei cere ti/ prin care Domnu Luminii/ Î i des vâr te Lucrarea/ în noi (pag.36). Într-un alt grupaj de poezii, din capitolul „Valsând printre fluturi”, Maria Sturdza Clopotaru î i îndreapt , cu nostalgie, gândul i sufletul c tre cei care i-au fost i i-au r mas apropia i i dragi, c tre locurile natale unde i-a petrecut copil ria i tinere ea, c tre amintirile care i-au marcat existen a, i-au bucurat

Anul X, nr. 3(103)/2019

sau i-au tulburat via a. În poezia „Lacrimi cute” evoc gra ios, chipul mamei care este: „(...) bun tatea-ntruchipat / nu tie nimeni ce o doare/ trude te zilnic uit iart / precum pisoii juc i/ la îmbr area ei tânjim/ copil ria este Raiul/ în care cre tem înflorim (...)” (pag.93).

Acelea i sim minte i nostalgii transpar i în poezia „Au înflorit salcâmii, mama!”, iar într-o alt poezie „La mormântul p rinilor mei”, poeta m rturise te c atunci când atinge mormântul p rin ilor s i, ochii îi sunt grei, pieptul îi zvâcne te, o apas dorul, dar nutre te speran a c ace tia au ajuns, rând pe rând, t cu i i cumin i, în Împ ia lui Dumnezeu. Aceea i duio ie i nostalgie se reg se te i în poeziile „La noi acas ” i „Mi-e dor de Bra ov!”.

Mi-a îng dui s recomand spre lectur aceast carte celor interesa i i s -i asigur c vor avea motive s se bucure nu doar de o lectur pl cut i interesant , ci i de faptul am cunoscut un om cu o via l untric bogat i complex , care încearc s în eleag Înaltul Sine i s dezlege misterele „Oceanului Divin”, dar i s coboare în adâncul Eului uman pentru a-i deslu i tainele. Într-una din poeziile din volumul de debut al poetei Maria Sturdza Clopotaru, m rturisea: „C poate legile divine/ m-au coborât sprea m -n a/ s v d chiar dincolo de mine!” (poezia „Crucea cu trandafiri” din volumul „Poarta liric ”). adar, s -i ur m doamnei Maria Sturdza Clopotaru c torie pl cut pe calea des vâr irii, pe Calea Luminii pe care a ales-o i în periplu temerar i anevoios pe Oceanul Divin, spre care aspir , pentru deslu irea atâtor i atâtor enigme care- i a teapt dezlegarea i r spunsurile!

Piotr Michalowski - Accident

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Nicolae ROTARU

C[prioara salvat[ Geni Du , prioara, Ed. Fast Editing, Bucure ti, 2018 la ceart , Cain omorându-l pe Abel, uciga ul intrând la pu rie. Maria a fugit din nou. A venit la Victor, care a îmbr cat-o, i-a dat o cruciuli (apar inuse fiicei sale), i-a g tit pom de cr ciun, a ajutat-o s treac , din copil ria chinurilor i spaimelor, în adolescen a speran elor i sentimentelor. Tat l, r mas f fii, s-a învoit s fac un contract pe doi ani i s-o lase menajer la Victor, via a i-a cerut drepturile, idila s-a transformat în convieuire, a ap rut în p durea prin care se refugia Maria o c prioar rânit , pe care au salvat-o i crescut-o, pân într-o zi când salvatoarea a eliberat-o. Un simbol al sinonimiei cu r nita „c prioar ” de 16 ani salvat de artistul plastic pân la vârsta libert ii i propriei op iuni responsabile. În peisaj se insinueaz , la un moment dat, mama fetei, care este respins brutal, i de fiic i de protectorul acesteia. Mai apoi, un ucenic al artistului (Costin), nici el n-are sor i de izbând la inima Mariei, de i Victor asta

Subiectul i curgerea pârâului narativ ale ii „C prioara”, scris de Geni Du , sunt simple. Sculptorul maramure an Victor este victima unui accident în care- i pierde so ia (Ana, aflat la volan) i fiica lor (Miruna, de patru ani). Se retrage undeva într-o margine de sat i de p dure, singur (cu câinele credincios Ciob nic ), pân -ntr-o sear , când e vizitat de o tân (Maria), de 16 ani, fugar , nit , maltratat , necinstit de tat l cârciumar (Dumitru), la care r sese când acesta fusese p sit de mama ei (Adriana, plecat în Italia), de cei doi fra i vitregi (Petre i Nicu), de a a-zisul prieten Florin, care, to i, o puneau s se prostitueze, în folos propriu, dar mai ales pentru clien ii platnici ai cârciumarului-tat , care o chinuia în b i. Încet, încet, fugara s-a prip it la pietrarul v duv, mai mare cu 30 de ani ca ea, idila s-a i it, dar au venit tat l i fra ii, a ie it scandal, i-au înjunghiat câinele, iar pe Victor l-au b tut crunt, Maria fiind recuperat . Cei doi fra i s-au luat

urm rise: s fac un cuplu potrivit. Contractul de doi ani se epuizeaz , eroina devine major , protectorul ei merge la tat , dar la cârcium d peste mama fetei, Dumitru fiind pe duc . E un moment psihologic tensional, al pl tirii de poli e, al acuzelor i judec ilor. În curând, tat l moare (neiertat de fiica maltaratat bestial de acesta, iar mama (cu banii de pe cârcium , la care preten iile de mo tenire ale Mariei au fost nule) pleac din nou (iertat , totu i, de fiic ) în lume. Ea r mâne cu iubitul, protectorul, so ul ei i (sper ) tat l copiilor s i, b trânul sculptor, firul ispr vindu-se într-un happy-end cam expediat i cam detensionat, în raport cu restul nara iunii.

Oricum, simplitatea i naturale ea, de o profunzime narativ i un me te ug de transformare, prin iubire i credin , a imposibilului în posibil, fac din micul roman (222 p.) o carte izbutit , iar din autoarea storyului un personaj de toat espectan a altor recidive epice, la fel de reu ite.

Piotr Michalowski - Poli ia c lare

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul I, nr. 3(103)/2019

Olimpia MURE}AN

Dasc[li din |ara codrului Traian Rus, Viorel Pop - Dasc li din ara Codrului A ap rut cartea: „Dasc li din ara Codrului” - lucrare început i scris par ial de regretatul profesor, din Oar a de Sus, Rus Traian i continuat de profesorul, din F rca a, Viorel Pop - amândoi prieteni i dasc li în arealul codrului transilvan. Destinul nemilos nu l-a l sat pe scriitorul Traian Rus s i termine lucrarea început ; adunarea materialului, completarea lui, ordonarea i editarea i-au revenit prietenului s u, prof. Viorel Pop, care a lucrat mult i a f cut posibil apari ia acestei c i. Departe de a cuprinde i de a caracteriza înv torimea din Codru i Chioar, aceast carte î i aduce contribu ia în ceea ce prive te nemurirea amintirilor despre dasc lii dedica i profesiei nobile pe care au desf urat-o, dar i în munca lor de ridicare cultural a comunit ilor din care au f cut parte.

Educatorul-profesorul-înv torul - spus cu un cuvânt - a fost i este (credem înc acest lucru) stâlpul societ ii!

Cel mai mare neajuns al lucr rii, a a cum spune prefa atorul c ii - Augustin Mocanu, fost dasc l la Cehul Silvaniei -, este faptul c nu s-a putut acorda aten ia cuvenit colegelor noastre; cartea prezint de apte ori mai mul i b rba i decât femei. a cum reaminte te profesorul A. Mocanu, dasc lii „au fost ata i trup i suflet

neamului românesc, dasc lii no tri au tr it, muncit i luptat pentru transformarea în realitate vie a aspira iilor na iunii române dintrun timp istoric de 170 de ani (1848-20l8), vreme în care elurile de prim importan au fost: - întemeierea statului român modernRomânia; - dobândirea independen ei; - modernizarea rii etc.

Mul i dintre dasc li s-au înrolat în armata român i au luptat pe front pentru eliberarea i unirea Transilvaniei cu România. Pentru preluarea puterii de la ocupan ii unguri, românii au format g rzi na ionale în fiecare localitate. Mul i dasc li au condus aceste g rzi speciale; al ii s-au ocupat de construirea de coli, c mine culturale i locuin e pentru înv tori, au participat la manifest rile ASTREI, au scris manuale colare i c i didactice, au convins p rin ii s i trimit copiii la coal , s-a f cut munc de alfabetizare, au lucrat în acela i timp i-n afara clasei prin preg tirea elevilor la olimpiade colare, au format echipe de teatru, coruri de copii, forma ii de dansuri populare... i multe alte activit i ce in de participarea la activit ile comunit ii s te ti.

Prin str dania autorilor c ii - Traian Rus i Viorel I. Pop - s-a reu it s se aduc -n fa a cititorului optzeci i ase de icoane de dasc li i d sc li e codrene cu chipuri vii i memorabile. Profesorul Viorel Pop împreun cu scriitorul Milian Oros - pre edintele Asocia iei Culturale Bodava - au dus la bun sfâr it proiectul ini ial. A a apar biografiile unor dasc li care au fost lumin torii satelor; se tie c între cele dou r zboaie mondiale, apoi pân la a a zisa revolu ie din 1989, dasc lul era al turi de preot un factor de progres cultural în lumea satelor. Înalt Preasfin itul ANDREI - Mitropolitul Clujului, Maramure ului i S lajului - îi felicit în partea introductiv a c ii pe cei doi autori, aducându- i aminte i de fratele d-lui Viorel Pop, i anume Silviu Pop, care a fost profesor de limba român la Liceul din Cehu Silvaniei i pe care-l p streaz în memoria afectiv , fiind, cum zicea Octavian Goga: „Azi ca un sfânt dintr-o icoan veche/ Blând îmi r sai cu fa a ta blajin / Cu zâmbet bun, cu ochi cumin i i limpezi/ Str lucitori de

lacrimi i lumin ” („D sc li a”).

Dasc lii din ara Codrului, ca i din cea a Chioarului, m rturisesc c pe lâng munca la catedr au desf urat, cum era i firesc, o vast activitate cultural , social , de educare a s tenilor în zona în care i-au desf urat activitatea didactic . În cele ce urmeaz , voi prezenta doar câteva aspecte din munca înv torilor din zona Codrului i anume portretele unor colegi de coal , prieteni sau persoane pe care le cunosc destul de bine i cu care am avut tangen direct de-a lungul timpului.

Astfel, d-na Morar Maria, n scut în tileul Mic, a profesat la Casa de Copii din Cehul Silvaniei, unde a fost director; a muncit pentru refacerea spa iilor primite, apoi, dup colarizarea acestor copii abandona i sau orfani, s-a interesat s le g seasc un loc de munc ; î i petrecea întreaga zi la coal , de la ase diminea a pân la 22 seara.

Ol hu (Grofu) Melania i-a f cut studiile primare în anii ocupa iei hortiste în limba maghiar (1940-1944) - era perioada când i numele românilor b tina i erau maghiarizate în tendin a global de asimilare for at a românilor din Transilvania; la Ulmeni a func ionat ca înv toare, fiind apreciat de colegi, elevi i p rin i deopotriv ; dragostea ei pentru copii i pentru meseria de dasc l cu tot ceea ce implic ea n-a p sit-o i n-o va p si niciodat ; astfel c fo tii ei elevi se întâlnesc cu pl cere cu înv toarea Melania cea care a avut exerci iul r bd rii în a descifra necunoscutele ecua iilor i a literelor, ar tând drumul drept i doar înainte, niciodat înapoi.

Profesoara de român Ode teanu Aurelia e foarte mul umit , cum ea îns i m rturise te, de existen a sa ca dasc l, a fost o împlinire, a îmbr at o meserie pe care a respectat-o i în urma c reia a avut numeroase satisfac ii; a fost un ziditor de suflete curate, inuitoare peste veacuri.

Activitatea didactic i extra colar desurat de prof. Lazar Mure an Ioan, urma al marelui lupt tor pentru dreptate i libertate Ilie Laz r, prezentat de Traian Rus - autorul ii -, ne aduce-n prim plan imaginea unui dasc l care se trage din marele om politic Ilie

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine

Laz r, pentru care patriotismul i credin a au fost porunci i jaloane sfinte de urmat; acest lucru se poate vedea i din crea ia artistic i literar a dasc lului mai sus men ionat, dar i din activitatea sa cultural-ob teasc .

Familia Oros Vasile i Valeria au slujit cu credin coala româneasc în localitatea Some Uileac - ei descriu diferite etape ale vie ii de dasc l, amintind nu numai preg tirile succesive profesorale (grade didactice, perfecion ri), ci i munca în folosul comunit ii din Some Uileac; ace ti dasc li i-au dorit toat via a mai mult, mai bine pentru cei cu care i pentru care au lucrat. a cum arti tii î i definesc o anumit perioad ca fiind de exemplu „epoca de aur a comediei”, putem spune i noi, dasc lii, c acea perioad din epoca „multilateral dezvoltat ” - cum se mai numea epoca lui Ceaescu - a fost pentru noi, dasc lii, „de aur”, de d ruire i de munc cinstit în folosul oamenilor, a cet ii.

Rus Traian, dasc lul dedicat trup i suflet profesiei, a terminat Facultatea de IstorieGeografie la Cluj, a fost profesor la Oar a de Sus, ob inând rezultate deosebite, atât la clas , cât i în domeniul cercet rii trecutului istoric al Zonei Oar a de Sus; scrie monografia localit ii, sub ini iativa i sub îndrumarea sa spiritual se construie te, la Oar a de Sus, Monumentul închinat Înainta ilor; cea mai mare realizare pe t râm cultural a fost înfiin area, în anul 2012, la Oar a de Sus, a Muzeului Satului. Chiar i ast zi se mai fac cercet ri arheologice la Oar a de Sus de cercet torii de la Muzeul Jude ean de Istorie, în cadrul proiectului cultural „Comori din ara Codrului” loc. M gura-deal, unde s-au descoperit a ez ri omene ti din neoliticul mijlociu, neoliticul târziu i eneolitic, precum i fortifica ia dacic din secolele II-I, î. Ch. a cum precizeaz reprezentan ii Muzeului de Istorie Jude ean, cercet rile vor continua i în anul 2019, în vederea g sirii unui eventual sistem de fortifica ii - posibil dacic.

Dar s nu uit m c toate acestea au fost descoperite prin cercetarea ini iat de un dasc l minunat, cu mult dragoste de România i de trecutul ei istoric, un mare patriot, care sa numit dasc lul Traian I. Rus - omul cet ii.

Profesorul Pop I. Viorel, unul din cei doi autori ai c ii memorialistice, î i insereaz o confesiune de credin , din care voi reproduce un fragment: „Toat via a am fost un rob al muncii i al con tiin ei profesionale.

Munca, împins pân la sacrificiu, mi-a asigurat cele necesare traiului, iar cinstea, omenia i credin a în Cel de Sus mi-au fost lumina c uzitoare pe drumul vie ii. M-am stins încet, luminând în acela i timp pe al ii...”

So ii Cai Teofil i Irina au reprezentat modele de bun practic atât la coal cât i

în via a de familie. Dl. Teofil C , fiind director coordonator la coala din Ulmeni-Maramure , ajutat fiind i de organele politice locale, a reu it s m reasc spa iul de colarizare cu ase s li de clas i dou ateliere colare, a men inut internatul colar - real sprijin pentru elevii care veneau din alte localit i la coal la Ulmeni. i-a dedicat întreaga via colii, pentru aceasta fiind r spl tit cu numeroase premii, dar i cu titlul de „Cet ean de onoare al ora ului Ulmeni”.

So ii Cedic Gh. Emilian i Georgeta, locuind la Ulmeni, dar i la Gârdani, unde au func ionat ca profesori de matematic i, respectiv, limba român la coala Special pentru copii retarda i mintal, au fost i sunt ni te dasc li care au sfin it locurile pe unde au profesat.

Buni profesioni ti, dar i animatori culturali, i, nu în ultimul rând, dna Geta Cedic a dat literaturii noastre câteva c i de o inestimabil valoare; astfel se reediteaz o parte din opera regretatului Hadrian Daicoviciu, deoarece acest mare istoric a f cut parte din familie; Georgeta a condus zeci de ani corul bisericesc din Ulmeni, a scris i editat culegeri de cântece religioase i pricesne, d ruite cori tilor i prietenilor; a scris mai multe volume de poezii originale, „Cartea neamului nostru”, cartea memorialistic , „O via , un destin”, dedicat familiei sale, în care poveste te via a tat lui ei, care, fiind nevinovat, a f cut cinci ani de închisoare în perioada comunist .

Activitatea profesoarei de excep ie Aurora Pu ca este prezentat de fiica sa, prof. dr.

Dana Aurora Covaci. Trecem în revist doar o parte din realiz rile Aurorei Pu ca : dup terminarea studiilor s-a dedicat trup i suflet colii, ca profesor de limba român i francez la coala din Ulmeni-Maramure ; înfiin eaz Funda ia „Sfântul Anton de Padova” Ulmeni, în 1996, peste doi ani, în 1998, se na te, la Ulmeni, înv mântul liceal i postliceal particular, în anii urm tori iau fiin filiale ale fundaiei mai sus numite, i anume, la Vi eul de Sus, la Sighetul Marma iei, la Satu Mare, Târgu pu i Baia Mare; cele ase Licee Particulare „George Pop de B se ti” sunt acreditate, paleta specializ rilor cerute pe pia a muncii este vast ; în 2005 profesoara Aurora Pu ca este numit director adjunct al Grupului colar Industrial „Dr. F. Ulmeanu” Ulmeni, iar actul managerial al acestei coli a urmat un salt calitativ i cantitativ, în 2007 Consiliul Local Ulmeni îi acord Diploma de excelen pentru activitatea depus în slujba înv mântului; i s-a decernat titlul de Cet ean de onoare al ora ului Ulmeni; mottoul liceelor particulare este: „Educa ia te face mai puternic!” - aseriune care a avut un mare ecou în mintea celor care au venit s înve e la aceste licee. Astfel la Ulmeni s-a zidit o „altfel de catedral - o catedral vie a omeniei, a educa iei i a valorii!; aici se g sesc surse inepuizabile pentru a- i

41

hr ni sufletul i mintea!

Mure an Olimpia este profesor pentru înv mânt primar la coala din localitatea Reme i pe Some - comuna Mire u Mare, cu o activitate de peste dou zeci de ani la clase simultane - un sector foarte greu din înv mântul primar -, unde trebuia s realizeze acelea i obiective ale programei colare într-un timp înjum it; se lucra simultan cu un nur destul de mare de elevi - circa 25 de elevi separa i, clasa întâi cu a treia, i a doua cu a patra - din doi în doi ani primea „bobocii” fiind la post dou înv toare; a reu it de-a lungul timpului s dea serii de elevi foarte bine preg ti i, care au f cut fa cu succes exigen elor de la gimnaziu, apoi liceul, i mul i au i studii superioare, elevi cu care se mândre te i cu care ine leg tura chiar i ast zi; elul ei în via a fost munca cinstit , de calitate; i cred c nu i se potrivea nicio activitate în afara aceleia de educare i instruire a elevilor; ceilal i dou zeci de ani i-a dedicat tot înv mântului, ca profesor de limba român , rus i francez , la colile apropiate de Ulmeni (acolo unde locuie te) i anume la Arduzel, ic u, Mânau, Chelin a i Ulmeni.

Pentru a duce la bun sfâr it acest scurt demers portretistic al d sc limii prezentate în aceast carte, îmi permit a reda prin versuri vocea noilor comentatori i analizatori ai fenomenului colar, ca o continuare a poeziei scris de O. Goga: „A a, grijind copiii altor mame,/ Te stingi zâmbind în calea ta, fecioar .”

Ne umplea de comentarii/ Câte cinci pe pt mân / Despre poe ii ia mari/ Unde-i profu de român ? // Func ii, ecua ii, teme/ Formule nenum rate/ Integrame i probleme/ Unde mi-e proful de mate? // Accente i pronun ri/ De f cea limba parez / Verbe, timpuri conjug ri/ Unde-i profu de englez ? // Ieri flot ri i abdomene/ Ast zi burt de la tort/ La colesterol probleme/ Unde-i profu de la sport? // Ne-a înv at s folosim/ În vocabular cuvinte/ „Mul umesc”, „te rog”, „poftim!”/ Unde-i domnu diriginte?”

Aducem sincere felicit ri d-nei designer de copert , Victoriana Oros, pentru inspira ia de-a fi prezentat interiorul unei clase de elevi din epoca ceau ist . Astfel se prezint pe copert , cum nu se putea mai bine, o tabl colar din lemn rotativ , b nci din lemn, pe care le sp lam s pt mânal cu elevii, un tergar de perete spre amintirea spiritului na ional care ne anima (înv tor - elev); i nu în ultimul rând „ma ina cu bile”, cel mai bun material didactic folosit vreodat în coala primar , accesibil tuturor elevilor; la orele de matematic aceast ma in sau „socotitoare”, cum i se mai spunea, mi ca energia asociativ , imaginativ , intelectual i conceptual a elevilor pentru calcule intuitive-concrete (mai bun decât calculatoarele de azi, pe care, de altfel, nu le au to i elevii).

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 3(103)/2019

Nicolae V{L{REANU-S~RBU

Cum o arc de ap De noaptea se terge pe frunte într-o cas retras minunându-se de atâta dragoste de odihn , diminea a când n le te lumina.

De inima se strânge în ce înseamn iubire i orice atingere r mâne lipit de piele cum o arc de ap pentru salvarea vie ii. tiu ce munte cre te-n trup acolo unde a teapt na terea ori învierea care iese înafar ca o flac din suflet.

Se deschid por i Drumurile caut un sens vie ii, nesfâr itul d putere fiin ei nu se opreasc .

Din unghiul vederii prea departe se deschid por i prin care voi trece spre orizonturi cu noduri dezlegate din ochiul soarelui diminea a. a cum aerul curge înserarea pe ape trecând prin cearc nul amurgului, voi alc tui din vorbele descântate în trupul cu noaptea de fulgere.

Iubirea devenindu-mi fragil ... Încerc s pun semne dimine ii lichide, descul sar peste valuri de ploi i-i dau ocol întunericului din lume în alt lume s fiu.

irumpe prin to i porii consensul în care orice zvon se desprinde, cap o aureol b nuit demult.

Nimic nu-i asemenea cuvintelor calde când e vorba de iubiri sfârtecate i arse de rugina toamnelor sosite în pragul casei atât de gr bite.

Dincoace i dincolo de firea lucrurilor Dincoace de firea lucrurilor e firea oamenilor ce respir realitatea ca pe un adev r trunchiat, prinde razele de lumin i le face m nunchi.

Nimic nu m face s cred c r mâne o himer când lumina o înso te albastr . În mine a înflorit carnea i exult odat cu via a din b ile inimii, doar sângele clocotitor prin artere trece printre trandafirii dragostei, nu-i rupe, i în eap destinul i mor.

Pune- i la ferestre frumoasele curcubeie ale dimine ii, teapt femeia de ploaie, te atinge cu fiorul ei înl uit de fluturi

S-a întâmplat cel n scut s nu fie din întâmplare.

Cine din cine se trage i dac asta e noroc pe care-l pip ie cu degetele înflorite.

Chiar i ce-i str in se umple de patimi cu arom de ment i fa a r coroas ,

Poate vom pleca pe drumul izvoarelor spre ora ul acela unde coboar infinitul în coloane i pe mas , t cerea înghite umbre sculptate pe margini rotunde.

un simbol viclean îmbrac înf area nen scutului peste timpul care nu se joac cu faptele, nisipul se umple de vânt i-l orbe te.

Mereu m încurc întreb rile f r spuns, dar îmi place s le caut, m plimb cu gândul prin h ti urile logicii pân m întorc iar i la experiment.

Firea omului dobânde te întindere i în elegere i nimeni nu se ascunde dup ziduri dincolo de firea lucrurilor..

Tu-mi deschizi alte orizonturi -mi explorez posibilit ile native, dar nimeni nu-mi garanteaz tiu s le fructific activ.

La r

cini

ti urile logicii

-ntorc de unde am plecat, la r cini, stejarii m umplu de m re ie, cum oare s -mi dep esc limitele dac adâncul nu m ini iaz s urc.

a c nu pot s ies din obi nuin , m lep d de nep sarea bolnav în care m-am zidit nefericit prin timp, mai bine nu fac nimic care cost , nu m pedepse te nimeni.

tiu cum se cade dac n-ai for i nu m las doborât de furtuni r zle e izgonite de sunetul clopotelor.

Din contr speculez orice stare din care câ tig ceva f mare efort.

transpus

Am sc pat de teama de încle tare, cred c am o singur int i ea se dep rteaz mereu, dar lupta e cu mine, nu cu ea.

cântecul e în inim îl ascult cu fiecare arip de suflet nu-mi doresc s zboare

În seara cu lumina difuz din pere i se dezleag vorbe cu gânduri ascunse, masa vis toare ca o salcie b trân ascult cum focul pâlpâie-n sob .

Nu tiu alt cale mai dreapt decât perseveren a în ac iune cu sabia încovoiat deasupra capului pân du manul se pierde pe sine.

simt cum mi se încre te pielea se topesc în aer armoniile din t cere îngerii suspin i coboar pe aproape

Femeia de ploaie

Când totul cap o limpezime de spirit în gra ia oaptelor feminine,

Invoc pas rea care zboar spre univers i m întreb pân unde?

sunetele se respir orizontul transcende-n culori eu m recompun ginga ca un copil

Sear de poveste Se toarn -n pahare vinul vibrant i fructuos la miros i maiestos la gust.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

Norma lingvistic[ ]i opinia public[ „O singur lege proast e de ajuns ca s revolte un întreg popor”.

(Proverb grec. Pitagora. Legile morale i politice) „Nu exist ceva mai bun pentru stat decât legi bine alc tuite”. (Euripide) Numeroase acte normative abund în „expresii intelectualizate”, în no iuni, termeni, expresii i concepte abstracte, create artificial, rupte de via a real , str ine situa iilor concrete de utilizare, f posibilitatea în elegerii acestora de to i cei obliga i s cunoasc , s interpreteze i s aplice corect legea (precum contribuabili, organe fiscale i al i speciali tii în materie).

Folosirea, în textul unor acte normative, a unor asemenea „expresii intelectualizate” este specific unor persoane cu o gândire teribilist , cu serioase caren e în preg tirea profesional i paralele cu lumea real .

Norma lingvistic reprezint „uzul care s-a consolidat într-o comunitate istoric ”, echivaleaz deci cu un „consens general asupra a ceea ce este permis”.

Norma lingvistic reprezint „totalitatea uzurilor lingvistice acceptate de majoritatea vorbitorilor într-o comunitate istoric definit ”.

Regulile gramaticale trebuie s constituie restric ii obligatorii în

Piotr Michalowski - Husar australian

elaborarea actelor normative. „Autoritate legislativ ” se realizeaz în mare parte i prin „limbajul legislativ”.

Limbajul legislativ nu este numai un instrument de comunicare sau cunoa tere, ci i un instrument de înf ptuire a „puterii legii”. Înf ptuirea „autorit ii legislative”, a „puterii legislative” i a „consensului legislativ” depind, într-o oarecare m sur , i de „for a limbajului legislativ”. „Limbajul legislativ” exprim mai mult decât ni te simple cuvinte, exprim modul în care contribuabilii trebuie s interpreteze i aplice legea.

Limbajul legislativ trebuie astfel conceput încât s exprime, fade utilizatori (contribuabili), sentimente de solidare, intimitate, familiaritate i „loialitate legislativ ”, concretizate în cre terea gradului de conformare voluntar în achitarea integral i în termenul legal a obliga iilor bugetare.

Contribuabilii interpreteaz i aplic legea, în foarte mare m sur , în func ie i cât de accesibil le este limbajul legislativ. „Legile nu trebuie s fie subtile; ele sunt f cute pentru oameni cu în elegere medie; ele nu sunt expresia artei logicii, ci a judec ii simple a unui tat de familie”. (Montesquieu, Despre spiritul legilor) Un limbaj legislativ adecvat contribuabililor favorizeaz interpretarea i aplicarea corect i cu u urin a unui act normativ, contribuie la conformarea voluntar a acestora în achitarea integral i în termenul legal a obliga iilor bugetare.

Puterea legii vine i prin intermediul cuvintelor, ca un „atribut de putere legislativ i lingvistic ”.

Cu cât limbajul legislativ este mai apropiat de limbajul contribuabililor, cu atât mai mult folosirea limbii poate contribui la integrarea i la aplicarea actului normativ în conformitate cu voin a legiuitorului, cu ceea ce a vrut s reglementeze acesta, adic „în litera i spiritul legii”. „Nu trebuie nici geniu, nici taine, nici minuni pentru a da legile ra iunii: e de ajuns o minte luminat i o judecat simpl ”.

(Pitagora, Legile morale i politice) Fericite vremuri vor fi acelea în care vom avea politicieni, parlamentari i guvernan i care vor fi în stare „a da legile ra iunii”.

Un limbaj legislativ strâmb, abstract, teribilist, aberant genereaz numeroase i grave consecin e negative în integrarea i în aplicarea actului normativ.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Printre atribu iile permanente ale Consiliului Legislativ (potrivit Constitu iei i legii sale organice, Legea nr. 73/1993), figureaz i acela de „agent de standardizare a limbajul legislativ”, de „poli ie a limbajul legislativ”, al c rei rol este de a restabili i de a men ine ordinea în folosirea corect a limbii române, problem deosebit de important în condi iile actuale când s-a ajuns la o lips de autoritate oficial , la o criz institu ional . i la grave înc lc ri în folosirea corect a limbii în actele normative. În lumea civilizat exist convingerea c folosirea, de unii autori, a unor expresii strâmbe, abstracte, teribiliste, aberante sunt indicii atât ale lipsei de cuno tin e i de educa ie, cât i ale unor defecte de gândire.

Folosirea, în textul actelor normative, a unor expresii neclare, confuze, interpretabile diferit, chiar contradictoriu pentru cei care trebuie s interpreteze i s aplice legea, cap circumstan e agravante (prin numeroasele i gravele consecin e negative pe care le genereaz în întreaga societate) i sunt indicii ale func ion rii puterii legislative i executive: 1) dup orice alte criterii decât criteriul valorii-munc în angajarea i în promovarea personalului de specialitate în aplicarea normelor de tehnic legislativ ; 2) prin numeroase persoane cu grave caren e de preg tire, de educa ie de gândire, ale c ror neajunsuri se reflect (se transmit) în actele normative pe care acestea le concep i le elaboreaz .

Gravele caren e de gândire i de bune inten ii ale autorilor unui act normativ se transmit în serioase neajunsuri în actul normativ pe care ace tia l-au conceput i elaborat. „Numai legea ne poate da libertatea.” (Goethe) i „ Toate încep fie nesigure de îndat ce ne îndep rt m de drept.” (H. Grotius).

Un act normativ, cu grave caren e în exprimare, cu dubii în interpretare i în aplicare, poate conduce la imense revolte populare antilegisla ie (a se vedea, spre exemplu, http://www.libertatea.ro, redactia tiri HotNews.ro, de duminic , 5 februarie 2017). „Nu supunerea popoarelor este ceea ce lipse te legiuitorului.

Legiuitorilor! Voi sunte i aceia ce nu ine i seama cum se cuvine de nevoile poporului.” (Pitagora, Legile morale i politice) Exemplul cel mai bun în acest sens îl constituie „Ordonan a de urgen a Guvernului nr. 13/2017 din 31 ianuarie 2017 pentru modificarea i completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal i a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedur penal ”, publicat în Monitorul Oficial nr. 92 din 1 februarie 2017, care a generat o imens „revolt public anti-legisla ie” în luna februarie 2017.

Numai în ziua de duminic , 5 februarie 2017, circa 250.000 de bucure teni i al i 250.000 de romani din toate marile ora e din România i din str in tate au ie it duminic ,5 februarie 2017, seara, în strad , în cel mai mare miting din ultimii 25 de ani, pentru a protesta împotriva acestei „ordonan e cu un limbaj legislativ revolt tor”. „Legea este ordine i o lege bun înseamn o ordine bun .”

(Aristotel) i aceasta deoarece „Ordinea este prima lege a universului.” (Alexander Pope - Essay on Man) Limbajul legislativ, dac nu este folosit corect i cu bune inten ii, poate ajunge în rândul numero ilor cet eni ca „un limbaj legislativ revolt tor”, care poate genera „revolte publice anti-legisla ie”, precum cele din februarie 2017.

Deci, aten ie foarte mare la modul în care este folosit „norm lingvistic ”, pentru ca aceasta s fie în eleas i acceptat de „opinie public ”, pentru c „O lege bine gândit nu las loc mai multor interpret ri” (din latin ), pentru ca „Salvarea poporului s fie legea suprem ”. (Cicero) „Puterea de legiferare” depinde foarte mult i de „for a limbajului legislativ”.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Titina Nica |ENE

trâna doamn cu sclipici... trâna doamn cu sclipici Cu via a-i ca o zi de post prive te-n juru-i f rost i are un fel de... tremurici.

p durea-n toamn a ruginit poleind c rile cu lun cineva i-a spus, abia optit, seara la culcare, noapte bun !

A fost o doamn de renume Acuma este o frunz -n vânt citoare pe p mânt i nimeni n-o strig pe nume.

Fericirea nu e peste m ri, nici pe sus, adus de vre-un Zeu, ea e aici, în lucrurile simple care sunt în jurul t u, mereu...

i umbl , a a, ca o n luc iar tinere ea-i e departe nu se mai teme de moarte uitând acas s se duc .

Ce diminea , Doamne...

Doamna noastr cu sclipici se-ntinde-n iarba de pe jos viseaz atâta de frumos i s-a oprit din... tremurici.

Ce diminea , Doamne i ce zori!

Privirile cu toamn se-nconjoar i simt triste e adânc deseori când florile se preg tesc s moar ...

A fost o doamn cu sclipici...

i curge timpul, se sub iaz a a, doar Some ul r mâne ve nic viu i trece, a a, pe nesim ite via a i simt deja c -mi este prea târziu...

Bucuria lucrurilor simple

Cad triste ile din mine...

te bucuri c nu a plouat i a fost o zi mai luminoas coco ul în ograd a cântat amintind întoarcerea acas .

Se simte prim vara-n aer copacii deschid ochii-n vânt i parc simt cum cre te iarba i ghioceii din p mânt.

te bucuri c ai cules un m r O alt prim var vine i-mi înfloresc cuvinte-n gur rumenit cu miezul plin de soare i cad triste ile din mine i copilul mic, abia mergând, i-a întins, cu mâna lui, o floare. ca florile de pe r sur . te bucuri c a înflorit cire ul Vino-n p dure s sim im natura-ncet cum prinde via lâng o tuf mov de liliac ne cuprind prim vara în lanul aurit de soare în nesfâr it-ai diminea . stau aprinse l mpile de mac

Piotr Michalowski - Câinele

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentin SMARANDACHE (SUA)

tor [ l [ c de e t o N

45

ie

ScurtCircuit lusitan (I) 26.12.2018 - Zborul 951, cu Aegean Airline, companie greceasc , din Jeddah (Arabia Saudit ) spre Atena, merge desupra M rii Ro ii spre nord, apoi deasupra Canalului Suez i M rii Egee.

Apoi, din Aeroportul Elefterios, Atena (Grecia), spre Lisabona (Portugalia). Schimbat 300$ în Aeroporto de Lisboa: 1€ = 0.80$, plus 5.00€ comision.

4€ aerobus de la Aeroporto pân în centrul Lisabonei.

Cazat la Pensão [pensiunea] Prata, pe strada Prata, la un pre ieftin (250€ pentru apte nop i).

29.12.2018 - Praça da Commercio (Pia a Comercial ) o vizitez prima.

Cum nu f cusem nicio rezervare, biletul de avion spre Portugalia îl cump rasem cu o zi înainte de a pleca în Arabia Saudit , credeam n-o s tiu ce vizita. Dar acum nu-mi ajunge timpul!

Am g sit în biblioteca mea un Dic ionar Român-Portughez, vechi, de Pavel Mocanu, din 1981, Editura tiin ific i Enciclopedic . Lam luat cu mine.

Cu tramvaiul (trem elétrico) num rul 1SE, la Igreja de Santa Maria de Belém / Mosteiro dos Jerónimos.

Capela Sfântul Leonardo con ine relicvarii (colec ie de relicve sfinte) din sec. 17 i statuia Sfântului Antonio (Santo António) prelucrat din faian (sec. 16).

Statuia poetului na ional portughez Luíz Vaz de Camões (1524/5-

1580, în Lisabona), autor al epopeii Os Lucíados, ilustrând explor rile navigatorilor portughezi (incluzându-l pe Vasco da Gama).

Capelele de Transept (cele doua p i care formeaz bra ele încruci ate într-o biseric ce are form de cruce) au fost construite în anul 1587, prezentând manierismul (stil artistic italian din sec. 16, cu efecte i perspective ne-uzuale i culori sângerii, introdus de Jerónimo de Ru o, i cu multe ni e).

Panteonul Regal, con inând tombe din Sacristia, construit dup planul arhitectului Jo o de Castilho (circa 1475-1528), între anii 151720, cu o coloan renascentist .

14 tablouri în ulei, din perioada 1600-1610, realizate de Miguel da Paiva, cu scene din via a Sfântului Jerónimo.

Mobilierul a fost poiectat probabil de arhitectul Jerome de Rouen (1530-1601). În sacristie se g sesc i cufere cu instrumente i ve minte liturgice.

Sacristia este o anex a bisericilor în care se p streaz ornamente i vase sacre.

Biserica a fost ridicat pentru servirea religioas a marinarilor care ancorau pe plajele din Rostelo.

Piatra de temelie a fost pus la data de 6 ianuarie 1501 (sau 1502).

Regele a adus c lug ri ieronimi i din Penha Longa, care au z bovit aici pân în anul 1833.

Iisus a fost uns de Spiritul Sfânt.

Via a sa p mântean a evoluat, trecând de la ciobani, la cei Trei Magi, la Ioan Botez torul, i la discipoli.

Conform scriptelor, Iisus a luat asupra sa toate p catele oamenilor i s-a sacrificat pentru omenire.

Omul a fost creat pentru a fi în comuniune cu Dumnezeul. Biserica este locul de iertare i împ care.

Iisus este prezent în tot i în toate.

Nu legile materiei, evolu ia a trilor, cosmosului guverneaz , ci Dumnezeul (conform unui text al Sf. Grigore din Nazianz).

Iisus din Nazaret a fost înzestrat cu putere divin (Catechism, ori principii ale religiei cre tine - prezentate sub form de întreb ri i spunsuri).

Monarhia a c utat s i produc o imagine divin : c ar fi sub protec ia sfin ilor; de exemplu, regele Manuel apare protejat de Sf. Jerome, Regina Maria, de Sf. Ioan Botez torul, scutul regal sus inut de doi îngeri - în sculpturile lui Nicolau de Chanterenne.

Ni ele i consolele bisericii sunt pline de sculpturi cu Arhangheli, Sfin i i Îngeri.

Capela Fraternit ii Crucii i Martiriul Lordului Nostru au fost ridicate în anul 1669.

Jerome s-a n scut în Stridon (Croa ia de ast zi), în anul aproximativ 347 d.C. A fost botezat în anul 366 i a dus o via auster , de ascet, în medita ie i solitudine. În 382 a plecat la Roma, iar în 385 în pelerinaj în ara Sfânt i în Egipt.

A înv at limbile greac , ebraic , i latin .

A decedat la 30 septembrie 419 (sau 420) în celula sa, aproape de Grota Nativit ii, conform biografiei prezentate de Papa Benedict al XVI-lea, pe 7 noiembrie 2007.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 3(103)/2019

Nicolae B{LA}A

Despre @încurc[turi, @într-o lume oricum @î ncurcatã Sincer s fiu, de când v d în juru-mi tot felul de vânzoleli, de falsuri, de surogate, de zvonuri, toate menite doar s pun pe jar omul, nu prea mai îmi arde s vorbesc despre generozitate, despre altruism i alte asemenea, fie i numai pentru faptul c ele sunt însu iri umane cu care, cât vreme e ti Om dup chipul i asem narea lui Dumnezeu, ar trebui s fii oriunde te-ai afla în lume, îns , în realitatea în care fiin m, totul e pe dos. Ni se întâmpl ca într-o zi s fim cu capul în nori, în alta, cu el sucit, dup cum am v zut lupul, alt dat , se nimere te s fim la un r scruci, încurca i în sensul cuvintelor, în sensul lumii... Încotro s o iei, încotro s apuci? Nu ne ies cele vrute, ne împiedic m în noi i în urzelile zilei, iar de aici, „ptiu, dr cia dracului!”

Nu, n-am s intru în am nunte. Vede i i voi cam ce se întâmpl , de zeci de ani, în Orient sau cine mai tie în ce loc, unde foametea, mizeria, bolile etc., sunt la ele acas . Uneori, am impresia c mi-a trecut via a ascultând tiri despre cum tot cad bombe ba în Irak, ba în Siria, unde in cu tot dinadinsul s ajung, ba în Liban, mai de curând i prin Nordul Africii etc. Ascult i privesc neputincios cum sunt terse din memoria omenirii civiliza ii, cum mor oameni i copii doar pentru a curge petrolul spre boga ii lumii, pe zi ce trece i mai boga i. „Unde o duce, m nene, i bog ia asta?”, m tot întreb, nedumerit, la fel ca i mo Gheorghe, vecinul meu din istoria contemporan . „Ai bani, ai putere!”, îmi zic i m invidiaz unii. Aiurea, cât vreme nu e ti în stare s mi ti nici m car dou paie din loc, spre folosul poporului t u, r mâi, probabil, i mai s rac decât cel care, cu pantalonii rup i în tur, se închin , cu inima curat , în fa a altarului, i se roag la Dumnezeu pentru pace i s tatea semenilor. C pace nu e, este o alt poveste! Împ carea cu mine vine din faptul c , dup puterile mele, mi-am ajutat câte un prieten s mai p leasc moartea a a tepta osanale de la el sau altcineva.

Prin urmare, de data aceasta n-am s vorbesc nici despre ce am pierdut, i nici despre ce am câ tigat noi, dup 89. La ce bun, cu ce rost? A bate i eu câmpii asemenea celor de dinaintea mea, mai ales când v d c libertatea, adev rul, dreptatea, dup cum simt c se încurc iar vremurile, r mân în c ile vechi, intrate într-un fel de putrefac ie. Apoi, m tot întreb dac o fi om pe fa a p mântului care s le fi aflat, s le fi sim it pân la sublimul lor, sublim i ast zi, înc nedefinit, nedescurcat? Nu, sau cel pu in, aci, în planul fiin rii umane, sub imperiul pragmatismului, nu! Totul ine de interes, de context i perspectiva în abordare. Altfel spus, con tientizez c averile astea, socotite în parai, sunt doar întâmpl toare i încerc s m bucur, ca tot muritorul, de faptul c , în 89, nu a venit peste Estul Europei un u i mai r u, c nu s-a întâmplat s fie vreun r zboi în care, aici, pe linia Orient-Occident, cu siguran s-ar fi dat lupte în care ne-am fi amestecat chiar dac nu am fi vrut. Ne tr geau al ii dup ei cum neau mai tras de-a lungul istoriei, apoi, ca de fiecare dat , cei mari i puternici, cum s-ar zice, st pânii, laptele i mierea, iar noi, r bdarea.

Are i asta gustul ei!...

Prin urmare, dincolo de ironii, uneori îmi vine s -i dau dreptate

colonelului... ,,Unde ai stat, mon general, în noaptea trecut ?” „E, i dumneata?! Camuflat! Doar sunt soldat! Mai cu o uic , mai cu o , mai cu o buc i iar cu o uic ! ... i d , i lupt ! i ce lupt ?!” „Au, au, domnule, nu degeaba te-au avansat ia cu avansarea...

Dar, m rog, cum ai sc pat ‘mneata de doamna?” „E, cum?! Am f cut asear i eu pe gentleman-ul, m-am dus cu gunoiul la ghen i m-am întors dis de diminea !” i... i ea?” „În lipsa mea, cât a apucat s închid ochii, s cu a, cic s-ar fi visat cu un locotenent în pat! Î i dai seama? ...Ce i-e i cu femeile astea?!” „Mda, mon er!... Mda! i courvoisier-ul? C nu plecai dumneata a?...” „Bun întrebarea! Dup cum tii, aveam i eu, pentru zile negre, clondirul la... Am luat o gur , înainte de a pleca, iar la întoarcere, „steclu a” goal ... Zice c , a teptându-m , de of i dor, ar fi b ut-o ea de una singur ! M în elegi ‘mneata?! i-a focului!... Tân , domnule! De diminea , vioaie, voie bun , b tea cu piciorul în podea, strigând în gura mare cum c ar mai vrea! De! Ce i-e i cu femeile astea!...” „O vrea, mon er, o vrea... Eee! Dar nu asta e problema! Pentru lini tea dumitale, cump m alta! S fii s tos, doamna s-o in b i s dea în clocot cât vreme mai mi râma. „Steclu e” o s lu m mai multe, tii, tinere ea?! Se poate?! S st m noi în loc de un cour... voisier, mon general?!” „La un adic , ce poate însemna o sticl cu cour...voisier, una cu vodc , alta cu mastic ?! Evident, cu accentul pe cour... Asta, dac vrei s î i tr ie ti via a?!... M rog, c trec de la una, la alta, i comuni tii i aveau accentul lor, nu d deau a a, cu oi tea în gard, ca proasta! ...Domnule, ii minte ce vremuri, în cram , la Slatina?! Venea procurorul, justi ia, venea la cu partidul, lalt cu sindicatul, venea mili ia, veneai dumneata cu CFR-ul, eu cu garnizoana... Venea poporul, în elegi? Acum parc ne-a împr tiat dracu, parc ar fi tras careva cu pu ca?! Ptiu, ce vremuri! ...Totu i, s nu disper m! O s ne regrup m, ...m în elegi?! Musai! Altfel cum s tr ie ti, domnule, cum s putem?!...”

Desigur, ar fi i asta o întrebare! - îmi zic ast zi dup ceva timp, sub alte vremuri. Chiar una existen ial , dac iau în seam globalismul, lugul sub care, eu, tu, în genere, noi, ca oameni, devenim, cel mult, un fel de neica nimeni, pre uri pentru sfin ii zilei. Parc -i v d: Sfântul Soro , Sfântul Putin, Sfânta Merkel, Sfântul Macron i al ii asemenea lor! Nici nu m-ar mira, ca dincolo de gluma mea, unii dintre mai marii Bisericii s le fi „aranjat”, deja, i mântuirea, i un loc la dreapta Celui de Sus, plus un portret, la vedere, pe catapeteasma unor noi biserici. Câte nu se pot face i desface i în lumea noastr , în care, pe alocuri, Dumnezeu se vinde fie cu linguri a, fie la cornet, fie la pachet, cu lopata.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Pe de alt parte, cât vreme nu suntem în stare s ne iubim aproapele, dup cum scrie în Biblie, iar globalizarea, cel pu in la nivel formal, prin legi organice, ine vrajba între na ii pe loc i ne face s avem aceea i atitudine pozitiv fa de semenii no tri, indiferent de na ionalitate, de culoarea pielii, sex sau de religie etc., este bine venit . i pentru c tot am adus vorba despre popoarele lumii strânse într-un fel de sat întins pe suprafa a p mântului, trebuie s v spun , înainte de a se întoarce fiic -mea din Anglia, pentru ea, Marele Regat, un fel de Pruni or al meu, locul în care am v zut lumina zilei, mi-a trimis o scrisoare pe internet.

Dragul meu, Pentru început, ce zici de apelativ? Seduc tor i cam protocolar, nu? Ar fi trebuit s folosesc expresia clasic , de pân acum, apoi ar fi trebuit s fiu la obiect i s nu te pun pe gânduri mai mult decât o fac de obicei. Parc te v d cu mâna la tâmpl , împ ind firul în patru! rog, reiau: tati, peste o s pt mân , voi termina coala. Apoi voi reveni în Anglia... tii tu, pentru doctorat i multe altele... Acum, c tot am încheiat un prim capitol, m gândisem s te invit i pe tine s vezi Londra, nu înainte de a vizita Roma i Parisul, c tot nu le-ai zut, îns , cum te tiu comod, am s vin eu în România. Sincer, îmi este dor de tine! Trebuie s m crezi! Pân aici este ok? Este, c nu are cum s nu fie! Bun! Dac e ti în picioare, ia loc i cite te mai departe! Voi veni, dar nu singur ... Stai, nu pune mâna pe cine mai tie ce joard , c nu sunt gravid ! Totu i, voi veni înso it . Dup câte ii i tu minte, eu am mai crescut i nu mai sunt feti a ta de gr dini . Pe scurt, aici în Anglia, la coal , am cunoscut un b iat de tept i frumu el foc, pe care a vrea s i-l prezint. De acord? Ei, i dac nu e ti, eu ce s i fac? Tot am s vin! A a e firesc, a a e normal!... i î i spun, i s i-l prezint! Dup care, mai vedem noi ce i cum?! În elegi? În elegi, c po i, totul e s vrei. Mizez pe sufletul t u bun!

Ce zici, semn m un protocol înainte de a pleca la drum, c nu vreau ias cu scântei i de vin s fiu doar eu? Dac te-am pus deja în stare de r zboi, d -mi un telefon i v d eu ce fac! Fie îmi preg tesc i eu artileria, fie... În caz contrar, consider c am cale liber i ne vom vedea în curând. Detalii nu am s i dau acum, ci la momentul potrivit.

Pân atunci, mul i pupici pentru cel mai bun t tic.

Cu drag, Iza Rândurile trimise de fie-mea m-au i amuzat, m-au i bucurat.

47

Modalitatea de a se exprima îi era una specific . Nu o puteam confunda. Dincolo de cuvintele scrise, gândurile ei. Clar, grijile nu-i deau târcoale. „E, asta e, are un b iat! „Tâlharul” mi-a furat-o! Trebuia s se întâmple! I-a venit vremea, a crescut!” m-am consolat, în gând, o lacrim mi s-a prelins pe obraz, apoi i-am scris un mesaj pe telefon. „Ok, v a tept cu drag!”.

Opt zile mai târziu, Iza m-a sunat de la aeroportul Otopeni, apoi din Bucure ti, din Gara de Nord. La numai trei ore mai târziu, o teptam, ca pe o prin es , pe peronul g rii din Craiova. Nu am spus nim nui despre venirea ei. Înainte de a se opri trenul, m-am tot întrebat dac sunt bine îmbr cat, apoi cum am s o îmbr ez pe ea, cum am -l salut pe el. Eram vizibil emo ionat. Nu îmi g seam cuvintele. Nu mi se mai întâmplase. În cele din urm am tras puternic aer în piept i am devenit o idee omul contingent, umil momentului, c ruia i se aduce un gram de fericire. inele de cale ferat au scrâ nit cumva sub greutatea garniturii, apoi locomotiva s-a oprit. Din vagonul al treilea, a coborât i Iza. I-am luat rucsacul, troler-ul, apoi am prins-o, involuntar, în bra e.

- Tati, Tati!... S tii c ar i bine! Nu m a teptam, parc ai întinerit!

- Ei, las , las ! - am încercat eu s -mi înfrâng emo iile. tiu c vrei scapi de mine... În definitiv, de ce ai r mâne al turi de un b trânel?

Mâine, poimâine, ontâc, ontâc!

- Eu? Nici gând! Iar tu ai s r mâi tân r, nici c se poate altfel!...

- Gata, e în regul , c -mi dau lacrimile... Unde este F t frumos? ...B iatul t u?! S nu-mi spui c deja te-a p sit, c -l omor!

- Ei, dar ce e cu tine? Nu te recunosc! La i tu pe un oarecare, un necunoscut, s pun mâna pe mine? Mai ieri a a ceva ar fi fost de neînchipuit!

- Ieri a fost ieri, ast zi e ast zi... A coborât f s -l simt? Hai, prezint -mi-l, ca s pot r sufla i eu normal, ca omul.

- Ok, e în regul ! El o s vin o zi sau dou mai târziu. O a tepta pe mama lui din Canada. Din nu tiu ce motiv, nu a ajuns la timp, la el, în Anglia. Dar sigur vor veni. Pe ea o cunosc doar din poze. Apoi am vorbit la telefon. Din câte cred eu, a fost femeie frumoas foc. Mai este i acum... Ai grij ca nu cumva s i ia min ile, c se încurc i ele! În elegi tu ce vreau s spun?! Despre tat l s u nu mi-a vorbit niciodat .

Timp de aproape o s pt mân , am scos-o pe Iza, sear de sear , la cele mai cunoscute restaurante din ora . Am glumit, am râs, am rsat i lacrimi în amintirea Ghi ei, mama ei i sufletul copil riei mele, în amintirea celei ce, probabil, de dincolo de stele, se bucura de bucuria noastr . M-am mândrit cu ea peste tot. Ce colonel, ce procuror?... Iza a fost, pentru mine, în acele zile, centrul universului.

- Sunt de acord cu tot ce vrei. Oricum, orice a face, tot ca tine va fi! Totu i, pentru mândria mea de p rinte, las s i fac o nunt olteneasc , aici, la noi, în Craiova.

Vreau s m vad i pe mine lumea om, iar pe tine, mireas !

Cea dintâi mireas a lumii, în elegi?! Ce zici, batem palma?

- Batem! - am c zut noi de acord, ne-am îmbr at, apoi, în con-textul în care mi s-a spus c gineric a ajuns, am întrebat-o la care restaurant s aib loc întâlnirea.

- Oricare...

- Totu i?!

- Ce-ai zice de Rocca? Cam scump acolo, îns mi-a pl cut i frip-tura, i cl titele...

- Vinul, bun... Acolo va fi! Organiz m o sear special sau coman-d m atunci?

- Atunci! Vreau ceva obi nuit i, desigur, cl tite! Multe cl tite, apoi o sticl cu ampanie!

- ampanie va fi! În seara urm toare, îmbr cat într-un smoching, cu

Michalowski - Intrarea lui Boleslaw în Kiev

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

papion i pantofi de sear , într-un cuvânt, pus la patru ace, al turi de Iza, i ea, parc o veritabil regin , am intrat, pentru a doua oar , în aceea i s pt mân , în restaurantul Rocca. Am ales o mas oarecum ferit de ochii lumii, îns suficient de bine plasat încât s avem sub priviri orchestra. A teptam cu aceea i emo ie cu care o a teptasem, la gar , pe Iza. La un moment dat, ea s-a ridicat i s-a îndreptat spre ie ire.

- Au ajuns, vin! Stai aici, îi a tept eu! - mi-a zis ea în timp ce a alergat printre mese.

Câteva clipe mai târziu a intrat pe u o doamn într-adev r distins i elegant . A s rutat-o pe fie-mea, apoi a f cut loc, al turi lor, unui tân r suficient de chipe . B iatul a îmbr at-o pe Iza i i-a oferit un buche el de alb strele. Mi-am frecat ochii. Scena, plin de romantism, mi s-a p rut ireal pentru vremurile în care tr iam. S-au apropiat de mine. La un moment dat am avut senza ia c nu v d bine.

M-am frecat la ochi, apoi m-am scuzat.

- El este Carol, prin orul meu - mi-a zis Iza -, iar doamna este mama sa.

- Elena! Elena, tu? Nu se poate! Tu, tu profa sufletului meu!...

Doamne, cât am a teptat s te v d iar i!

- V cunoa te i? - a întrebat Iza, surprins .

- Da, din câte se pare, da! Via a, Dumnezeu, voi ne-a i întâlnit din nou dup aproape treizeci de ani. - i-a r spuns Elena.

- M rog, cu atât mai bine! Sau m car asta sper m noi. Adic eu i el.

- Draga mea, s gust m timpul i apoi, desigur, vom vedea! Oricum, c lumea e mic se vede, nu este doar o expresie. C lumea e, totu i, un mister, e o chestiune de intui ie. C în ea cam toate sunt încurcate, e o mare realitate. Noi, ca oameni, avem ve nica menire s o tot descurc m i s o în elegem. Evident, în acela i ritm ne cunoa tem i pe noi. Dup mine, asta este i fizica, i mecanica min ii, de când lumea. Da, tat l t u mi-a fost elev pe vremea când era la liceu. ... i, dup cum voi vede i, nu mi-a fost doar atât. i noi ne-am iubit...

Firesc, nefiresc, nici ast zi nu tiu.

- Firesc, nefiresc, lua i loc! - le-am zis emo ionat, în timp ce mi-au dat lacrimile, iar Iza a p lit de-a binelea.

- Mam , ce trebuie s tii e c i noi ne iubim acum, sub ochii vo tri, i vrem s fim al turi pentru tot restul vie ii. i-am spus doar o vreau pe Iza de so ie, c vreau s ne c torim. - a îndr znit Carol.

- Am zis eu ceva? Nu! Chiar m-am bucurat i chiar te-am încurajat.

De câte ori i-am zis în Canada, c i-a dori al turi, o românc , una care s fi tr it în România, una c lit pe p mânturile acestea? i-am tot spus! Mi-am tot dorit, îns acum, abia acum trebuie s i spun c Iza este sora ta vitreg ... - a zis Elena l crimând emo ionat , în vreme ce i eu i Iza am încremenit.

- Dragul meu, n-am avut cum s i spun atunci, când am plecat în excursia din Egipt, c eram gravid . i-aduci aminte, comunismul, cutumele, legi tâmpite?... Te-a fi speriat, nu cred c mai fi în eles!

Apoi, dac n tea o femeie nec torit atunci, în plin avânt al comunismului, sistemul o f cea tot una cu p mântul. Eu, ca profesoar , sigur a fi r mas pe drumuri, de râsul celorlal i, evident, de râsul ipocri ilor, dar ce importan mai are?!... i-aduci aminte c voiam s fii pilot, s ajung cu tine în oricare alt parte a lumii? Eu am ajuns în Canada, locul în care l-am i n scut pe el. Carol este i copilul t u! mi-a zis Elena.

- Mare încurc tur , într-o lume încurcat i mai r u...

- Noi, ca oameni, trebuie ve nic s o în elegem i s o descurc m - a repetat ea. Totu i, în cazul nostru mai e ceva. Cineva a vrut s fim din nou al turi. Sigur, nu este la mijloc doar întâmplarea! Prin urmare, ast zi, aici, în seara asta, trebuie s ne bucur m. Tot acum i aici e loc de un nou început!

Anul X, nr. 3(103)/2019

Mircea Dorin ISTRATE

Într-o noapte lini]tit[ Timpule, ale tale maluri sunt mereu nem rginire Ca i-al lumilor din ’nalturi ce se-ntind f oprire, Sunte i dar , di-mpreun , adun turile toate, Cel trecut f n scare, viitor f de moarte.

Cum s poat a mea minte aste lucruri s priceap Când eu v d, jur-împrejuru-mi, doar p mânt i-ocean de ap i-al meu suflet lini tit-îi, c sunt maluri între ele, D-apoi înc s -mi închipui cum ar fi f de ele?

De-asta m întreb înrtuna, oare eu s fiu prea mic i cu ce-i prin al meu juru-mi s fiu dar un nimic?

Ori prea mari sunt toate cele c a a le-a fost sortit Ca din ele lumi s moar , alte nasc -n neoprit?

Pân-aici m-ar duce gândul, dar ceva nu îmi d pace, Ce a fost mai înainte-a lumii stei de-a se face? de nu a fost nimica, ar ie i tot un nimic i, aici se-opre te gându-mi, nemaicugetând nimic.

Un ceva poate lipse te cum noi înc mai gândim i-nc sigur legi celeste ce pe-aicea nu le tim, Mai avem de-nv tur , ani, decenii i milenii Pân înc se vor na te multe ne-n elese genii.

Ele poate vor pricepe ce-i prin lumile de sus, Când va fi la toate înc sorocitul cel apus, i ne-or spune, s -n elegem, nesfâr itele minuni Care sunt în jurul nostru i-n str fundul celor lumii.

Iar n-am somn în noaptea asta sub cerescul înstelat Tot gândind la ce m-a teapt când pe-acol’ voi fi plecat, Am noroc c a mea via într-o zi se va sfâr i i atunci, cu al meu suflet, pe acolo eu voi fi.

Undeva, nici tiu pe unde, gong dogit de-acum îmi bate Ale sale lungi p trare ce se scurg domol în noapte, Lini te i pace-adânc pân -n dealul cel cu vie, Cei mai sus, prin universuri, numai Domnul poa’ s tie.

Piotr Michalowski - Transport

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Dumitru ICHIM (Canada)

Micul Botez[tor ]i Moara-de-Sus Fragment din romanul în preg tire „Micul Botez tor” i ultimului morar, tân rului Toma, Micul Botez tor i-a adus pentru moara cea nou una dintre cele mai puternice gârle, neastâmp rat ca un arm sar pentru prima dat prins în hamuri, curat ca iazul primului luceaf r de sear . Pietrele de la vechea moar , care devenise hanul bufni elor i cucuvelelor, au fost c rate cu spatele pân în vârful muntelui i puse temelie - temelie de moar cum se cere pentru stire. Drumul spre m stire urca în serpentine domoale pân ie ea din sânul p durilor seculare, apoi se vedea desenat pe piatra vârfului ca un râu pe care îl b nuie ti scris pe o hart învechit de vreme. Nu tiu dac am mai v zut vreodat un munte atât de frumos.

Pr stios nea dintre p durile de brad de parc ar fi fost la începutul timpurilor pumnul unui vulcan încremenit în poarta de aram a cerului.

Din loc în loc se mai vedea câte un pin ici colea sporind singur tatea, de te întrebai dac nu este totu i o p rere. Lustruit de ploi, de viforni e i tr snete, muntele p rea cioplit dintr-o piatr pre ioas mohorât i plin de tain uneori, alteori cu nuan e de roz în r rit sau apus de soare. M stirea acum era parte din trupul muntelui, un fel de vis al lui pe care nu-l spunea oricui, pentru c de cele mai multe ori nu avea chef s se arate ochiului tocit al muritorilor i se retr gea în ograda cerurilor lui, închizând poarta norilor. Dar ce magnific o f cea! Undeva,

Piotr Michalowski - Cavaler pe cal alb

deasupra m rilor, vedeai câte un nor alb c se ridic asemenea unui castel cu toate gr dinile i lacurile lui c se transform în leb , apoi în zmeu i balaur, ca în cele din urm s devin nu nor, i ceea ce a mai r mas în aer dup ce cornul de vân toare a apus într-un amurg care înc mai arde i mai cânt . Îl vedeai ca pe o mireas c se apropie de munte, îl îmbr eaz i apoi amândoi disp reau. La pridvoarele cerului se tr geau perdele albe spre lume i spre veac. Drumul se oprea la cap tul visului început de munte. Deasupra p durilor se roteau ulii cu aripile îndoite la vârfuri, ca degetele de la mân când le întinzi pân te dor, iar deaspra pr stiile p ri uria e din neamul vulturilor caligrafiau deasupra adâncurilor litera de spaim a începuturilor de lumi. În Poiana M rului, tân rul morar î i ridicase o mândre e de cas din bârne încheiate la col uri, ca ni te degete împreunate în rug ciune, cu prispe de jur împrejur i balcoane v ruite în alb, iar moara, de data aceasta cu o capacitate dubl , cu trei co uri de m cinat, zidit la nivelul cerut, de num rul m rit al oamenilor din inuturile învecinate. Si ce gârl puternic ! Prins în jgheabul uria , me terit gospod re te din scânduri groase de stejar, aluneca într-o vitez cu adev rat ame itoare, pr lindu-se de sus pe ro ile morii de r sunau toate p durile de tumultul furtunos al uvoiului. Când în elep ii vorbeau de „ uvoiul de sus”, care trebuia s vin de la m stire, morarul nu a în eles mare lucru. Abia dup ce termin cu cinstea cuvenit arhimandritului Ilie, ultimul sihastru de la Poiana M rului, o lumin îi str punse sufletul. Acesta era „ uvoiul de sus”. I-a cur at lespedea de piatr , înverzit de mu chi i licheni, i-a zidit troi deasupra i o banc acoperit cu indril în mijlocul unei gr dini e cu straturi rotunde cu flori, înconjurat cu gard vopsit în alb, situat la egal distan între cas i moar . Lemnarii i pietrarii s-au ar tat spornici la treab i Toma Moraru era mul umit de lucrarea mâinilor lor, de! meseria e meserie, dar nu mai erau lemnarii i pietrarii de alt dat , oamenii care s ajute i s se jertfeasc pentru al ii. Cât a lipsit morarul cu „moara de sus”, moara veche s-a ruinat i oamenii au uitat de gustul pâinii i f pâine omul se s lb tice te. Intre timp s-au înmul it du manii Micului Botez tor i ace tia au adus un contramorar c ruia oamenii lui Jefferson Salamander i-au construit peste noapte o moar electric . Diminea a, oamenii s-au trezit cu ea, parc crescut din p mânt, între crâ i „cuibul cu doamne”, lucru care i-a nemul umit cumva pe petrec re ii orelor târzii r pindu-le „scurtura”. Dar lumina niciodat nu se stinge din sufletul omului. A a înr i cum ajunseser , s-a trezit în ei gustul i aroma de pâine cald abia scoas din cuptor, pe vremea când casa era cas i masa era mas . Mare le-a fost bucuria când au v zut moara electric , zidit la un loc a a de convenabil, dar mai mare le-a fost am ciunea i dezdejdea când li s-au pus condi iile. Nici vorb moara nu era f cut pentru m cinat f in de grâu i de secar . La cererea crâ marilor, c

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

se mai ridicase o crâ peste drum de c tre ginerii b trânului crâ mar, permisul aprobat de Don’ Inspector prevedea, printre alte no iuni bizare, c moara va m cina numai i numai huruial pentru hrana i îngr area animalelor, în special a porcilor, fleicile de porcule având mare c utare. La protestul unora c nu poate o minoritate s calce în picioare drepturile majorit ii, primarul a ipat ca ars: - Idio ilor, vre i s ne ridic m porcarii în cap? Minorit i? Ha? Ei sunt putere. Romanii! Ei ne conduc. Garnizoana lor e în coasta pririei. Drepturile minorit ilor de porcari? P i cine ne aduce tot b netul i prosperitatea inuturilor noastre? Porcarii, dom’le, porcarii!

Mulgem Samaria, mulgem Roma i ne acomod m i noi, ni elu cu povestea cu drepturile omului, ni elu cu drepturile porcului. N-a i înv at nici pân acum lec ia? Doamne, Doamne! M , capete de piatr i c âni de lemn, n-a i înv at nici pân acum lec ia? Drepturile porcarilor sunt drepturi constitu ionale. Vre i s ne sar în cap Ministerul Educa iei i Corec iei Animalelor?

- i ce facem atunci cu moara de f in a lui Toma Moraru de la Poiana M rului i cu M stirea Muntelui?

- Cere i banii muncii voastre înapoi. Simplu!

- Nu e a a de simplu. Nu ne-a silit nimeni. Noi am ajutat de capul nostru? Ce facem acum?

- Pentru capetele de lemn am i solu ia. Lua i degetul ar tor, scuipa i-l în vârf i apoi bate i în tâmpl s vede i cum sun . Ha, ha!

Dobitocilor, cere i banii i dac nu are na ionaliza i moara. Mai avem nevoie de garduri. Cât despre m stire, s lta i-o în cer! Clar? * Numai c planul de acas nu se potrive te cu cel din târg. Cât sau moc it lemnarii i pietrarii în preg tirea insurec iei cu edin e de celul i para- edin e a ap rut imprevizibilul. Trecuser luni de zile i nici lemnarii, nici pietrarii nu se prea înghesuiau la moara de la Poiana rului inând-o din petrecere în petrecere, iar scurt tur dintre crâ i „cuibul cu doamne” se f cuse c rare b tut . Pescarii s-au modernizat i, p sind râ ni a, s-au îndreptat spre moara de la Poiana rului. Garnizoana romanilor s-a înmul it i un contract al pescarilor a schimbat toat situa ia. Butoaiele cu sardele mergeau spre Roma, cor biile cu grâu f ceau schimbul, plus c aprovizionau i pe romani, iar moara lui Toma mergea de zbârnâia zi i noapte. In al doilea rând, cele dou inuturi, cu toat amenin area primarului, s-au împ it în sus inerea st pânirii. Lemnarii au r mas partizani pentru drepturile porcilor, pietrarii pentru drepturile omului. Primii aveau de câ tigat de la construirea de grajduri i ni te rela ii cu samaritenii, iar pietrarii se poticneau în afaceri a a c s-au al turat cu romanii care le cereau un fort de piatr i cu pescarii care erau de partea morarului. Când a început lupta dintre cele dou tabere lemnarii nu s-au a teptat ca morarul s trateze civilizat la cerin a financiar a lemnarilor, adic oferindu-le jum tate din plat pentru munca depus urmând ca restul fie pl tit în rate i au cerut to i banii imediat, iar dac nu îi vor naionaliza moara, gospod ria i toate acareturile. De i nu exista nici o în elegere de plat , totul fusese f cut gratuit, cele dou tabere fiind gata de înc ierare, lemnarii preg tind bâtele, pietrarii strângând materiale de construc ie dar care puteau fi folosite pentru balistic , pescarii ascu indu- i cu itele gata de spintecarea „pe tilor”, numai Toma calm ridic amândou mâinile spre a se face lini te.

- „Domnilor”, începu calm morarul, „pentru c a i refuzat ce v-am oferit, de i nu am f cut nici o în elegere în acest sens, v anun c a i pierdut totul. i iat de ce! A tepta i numai un minut.” Morarul intr în cas i când reveni avea în mân un pergament. Desf urându-l în ridic teatral deasupra capului. „Acesta este contractul meu pe doi ani de zile pl tit în avans de romani din care puteam s v pl tesc jum tate. Dar nemul umitorului i se ia darul. Duce i-v acum la Publius Felix i spune i-i i lui de inten ia voastr . M scuza i, timpul pentru voi s-a încheiat. Drum bun i c torie însprâncenat .”

Anul X, nr. 3(103)/2019

Gheorghe A. STROIA

Minunea din via\a noastr[...

Femeia!

Uneori, nu avem puterea de a vedea lumina i mai ales nu avem convingerea c putem d rui altora din lumina noastr . i dac ar fi s travers m frigul caracteristic glacia iunii eului nostru, numai fiind izvor de lumin putem topi originile, pentru a le converti în daruri de lumin . Am adormit adesea cu visele noastre în bra e i le-am sim it noaptea învelindu-ne cu dragoste. Am sim it de multe ori c ni se transform fiin a în lini tea cire ilor în floare sau am ascultat adesea muzici venite de undeva de departe, de dincolo de marginile fiin ei.

Acestea au fost întotdeauna visele noastre, pe care le-am dorit frumoase. Dar, via a ne mai ceart câteodat , ca s ne înve e c totul, absolut totul, st în puterea noastr . De noi depinde ce, cum, pe cine i mai ales cât iubim? De noi depinde dac vom putea iubi...vreodat !

De aceea, citându-l pe marele maestru Beligan, v spun: „Nu exist infirmitate mai mare ca infirmitatea inimii! Nu conteaz ce iubi i! Iubi i ce vre i, numai iubi i!”. îndr zni s continui prin a v împ rt i din gândurile pe care, de multe ori, le-am sim it arzându-m i despre care am sim it, adesea, -mi reteaz vârfurile aripilor în zbor sau degetele palmelor împreunate-n rug ciune. Mi s-a spus c exist atât de mult r u în jurul nostru, încât nu vom mai avea niciodat puterea de a resim i sau de a face bine! Dar, da i-mi voie s m îndoiesc cu putere de acest lucru!

Eu sper - i sunt convins c i dumneavoastr spera i - s mai existe în jurul nostru OAMENI. Atâta timp cât mai exist OAMENI, vor mai exista, printre multe altele (cu bune ori rele): zâmbete, mângâieri, oapte, flori, iubire, credin , adev r, dreptate, lumin . E drept c prim vara nu se face cu o floare, dar de ce m obliga i s cred c o floare nu e o parte din îns i Prim vara? De ce nu v transforma i fiin ele în ruguri de flori, prin care s ard nestins speran a umanit ii?

De ce s nu d ruim - cu generozitate - zâmbete, flori, lumin ? i mai ales c exist în via a noastr îngeri... pentru care o putem face! C exist FEMEIA! S-au spus multe despre femei, dar la fel de multe sau spus i despre b rba i! V îndemn s uit m m car pentru o clip eterna rivalitate i s recunoa tem c nu putem exista unii f ceilal i! i-a rupt mereu din broderia lacrimilor sacre, pentru a ne sp la trupul de p cate i a ne da aripi, ca s ne putem asem na îngerilor. Sa a ternut cale alb peste norii întuneca i ai cerului nostru existen ial, rare de vise printre necunoscutele vie ii, pentru ca noi s putem i mai departe. S-a metamorfozat în visul curat, înf urându-ne fiin a în haina inocen ei, pentru ca noi s putem cre te - ro ii maci, sub albele raze de Lun . Prive te în jur i-ai s -i observi Lumina!

Prive te în sufletul t u i-ai s -i descoperi chipul: acolo vei întâlni ceea ce- i lipse te. Acolo vei g si partea ce te va face întreg! F EA, nu vei putea fi, niciodat , TU! ne amintim c EI - FEMEII - îi dator m îns i existen a noastr !

EA-FEMEIA - a fost dintotdeauna arma r zboiului, dar i limanul în care ne-am întors de fiecare dat supereroi.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Gheorghe Andrei NEAGU

C [ p [ \ ân a Când am ajuns pe dealul acela uguiat, soarele blând, de toamn târzie, se preg tea s coboare dup mun i.

- Aici facem popas, decise Licu. El programase excursia dup ce adunase un grup de prieteni iubitori de drume ii, convingându-i c este timpul ideal pentru o asemenea aventur . Am l sat rucsacurile jos i ne-am împr tiat în jur, c utând locul ideal unde s facem focul mult a teptat, în jurul c ruia aveam s ne petrecem noaptea. Ici colo, tufe, c rora nu le c zuser de tot frunzele, l sau la vedere ni te poame negre, mici, sem nând cu afinele. Doar c timpul afinelor trecuse de mult. Am luat câteva i le-am strivit cu degetele. Din ele curgea o zeam roz, ca sângele diluat cu ap .

- Nu mânca i a a ceva, boabele astea dau halucina ii! am zis dup ce i-am v zut pe ceilal i ducând de zor fructele la gur .

N-am tiut cât mâncase fiecare pân când, speria i, au început s le dea drumul pe jos boabelor pe care le mai aveau culese. Câ iva culegeau vreascuri uscate din care au aprins un foc pe care îl alimentau cu usc turi, s fie cât mai mare. Al ii se hârjoneau veseli, printre pietrele i trunchiurile putrede, de parc uitaser oboseala urcu ului Un cer senzual, violet, înv luia trupurile, parc s-ar fi preg tit de ritualuri p gâne coborâte din stelele cioplite-n mister. Dincolo de j raticul aprins, Licu se ivi prin nouri de fum, având în bra e o uria buturug .

- Ursul b , ursul b ! strigar cei mai veseli, referindu-se nu numai la for a lui Licu, despre care se spunea c s-a luptat cu un urs într-o alt drume ie, ci i la forma curioas a buturugii. Jarul format din crengile acelea uscate dogorea pân departe. Fetele- i strânser din instinct picioarele, ducând genunchii la gur i înconjurându-le cu bra ele ca s prind cât mai mult c ldur . Frisoane u oare le str teau trupurile, ca i cum le-ar fi cuprins frigul, de i seara era ldu . T ciunii luceau, stârnind virilit i masculine. B ie ii erau eza i ceva mai departe de c âna ursului. Lemnul pietrificat sfâ-

Michalowski -

lia din Samorsiera

râia, înc ânându-se s ard . i tot Licu a fost acela care a v zut, sau mai bine zis a sim it mirosul acela ciudat i-a spus: - Fra ilor, parc -am pus pe jeratic o bucat de carne în sânge.

Miroase a gr tar. i-ntr-adev r, din buturuga adus de Licu, din spumele u oare i ro ii, ie eau aburi c tre cer, ca dintr-un gr tar imens. i-un miros, gre os, dar pl cut pentru Licu, se-mpr tie pe toat culmea. Ceilal i priveau în t cere, la fumul cu miros ciudat, înfiorându-se...

- Acum, Licule, mai bine-ai scoate buturuga din foc i-ai l sa-o se sting ! se auzi-un glas din întuneric.

La drept vorbind, cred c nimeni nu s-ar fi putut apropia de jarul acela dens, ro iatic. Licu o aruncase a a de precis, încât aproape c se-n epenise în vatra focului.

Deodat , un strig t de femeie str punse hârjoneala, care se întinsese în jurul focului.

- Sânge, sânge! strig ea cu palma plin de sângele ce se scurgea pe p mânt, apucând-o u or la vale. Ceilal i, mai întâi t cur . Apoi, câ iva au început s râd . Iar ea, ducându- i mâna la nas, începu s zic : - Doamne, ce miros pl cut! Doamne, ce miros... i-i duse mâna la nasul vecinului ca s-o adulmece.

- Într-adev r, exclam acesta entuziasmat. Un miros divin! continu , înmuindu- i mâna la rândul lui în p mântul mustind a sânge fierbinte. Îi întinse degetul ro u fetei de lâng el, îndemnând-o: - Ia, miroase i tu, zise cu o lic rire ciudat -n priviri.

Ceilal i începur s miroas , întâi cu team , apoi din ce în ce mai îndr zne i. Î i înmuiau palmele-n sânge, ducându-le de la unul la altul la nas, extaziindu-se. Fumul îi înv luia u or. Doar eu le vedeam lucirile acelea în ochii plini de nu tiu ce mister, ca o ap sare. i oricât de b rbat era Licu, în clipa aceea am v zut cum un fior adânc de team îi cuprindea trupul. Se ridic u or, îndep rtându-se. C uta locul de unde culesese buturuga aceea ciudat spre a se convinge fusese aievea. Credea c buturuga ciudat era vinovat de tot ce se întâmpla. El o adusese, el era dator s dezlege misterul. În plus, el r spundea pentru grup. Ajunse în p durea în care defri rile l saser în urm lumini uri sc ldate acum de razele lunii. Se orienta greu. Nu reu ea s g seasc locul de unde ridicase buturuga. P ea cu grij , s nu împr tie frunze peste urma gola l sat de lemnul acela ciudat. Se împiedic de ceva i, în lumina palid a lunii, v zu o alt buturug , ce sem na cu aia de dinainte. În jur, altele asemenea pre-s rau locul. Iar în spatele lor, luceau lumini e perechi, mi toare. „Hait de lupi” î i spuse i, cuprins de panic , ridic buturuga cu greu-tate, cu gând s-o pun pe foc, s fac vâlv taia mai mare, s alunge lupii de lâng prietenii lui, r ma i f el.

Sim ea în sine o for neb nuit . Ar fi putut c ra toat noaptea buturugi, s între in focul puternic. Cl tinându-se, plec spre tab . Auzi câteva strig te dinspre direc ia spre care se îndrepta. Îl apuc frica. ipetele se înmul ir . Picioarele i se

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înmuiar . C zu, iar buturuga se rostogoli la vale. O l i se îndrept cl tinându-se spre focul ce se potolise. O t cere ap toare se a ternea tot mai grea înaintea lui. Întâi, nu-i veni a crede c a putut a fi a a de fricos. Dar sentimentul de jen îi disp ru i merse hot rât mai departe. Focul ardea mocnit. Fl rile nu mai erau ca la început, doar ratecul mai dens. Licu strig : - Hei, hei!

Dar nicio voce nu-i r spunse de unde se afla el, pân la foc.

Apropiindu-se în t cere, Licu se cutremur .

Prietenii s i, cu sângele-nchegat sau mustind proasp t, z ceau într-o gr mad f de forme. Trup peste trup, într-o parte a jarului.

Din cioata aceea cu chipul de urs, fl rile se ridicau m cinându-i orbitele. Ochii aprin i ca doi t ciuni imen i sfârâiau ca albu ul de ou slobozit din g oace în tigaia fierbinte. Trosnetul focului p rea c oprise timpul în loc. Femei cu straiele rupte i sânii sfârteca i, cu urme adânci ce le br zdau pulpele, b rba i cu buze zdren uite, cu virilitatea zdrobit de pietrele stâncoase, se zvârcoleau f noim .

Licu nu în elegea ce s-a putut întâmpla, cu mormanul acela de trupuri, înl uit în be ia mor ii, în sânge i mutil ri. Ceva îi tulburase, s lbatec. Din abdomenele sparte un abur se ridica în v zduh, iar câte un gâtlej sfârtecat n boia în spume de sânge. Mu turi de lup se reg seau mai peste tot.

Licu atinse cu mâna p mântul înro it. Mirosind, scoase un morm it lugubru, de fiar s lbatec . În trupul voinic, puterea întreag se încord peste poate. L-am v zut cum s-a repezit ca turbat peste jeratec, apucând c âna de urs cu bra ele. Url prelung strângând în bra e âna m cinat de j ratec. *** Dup plecarea lui Licu, veselia cre tea în grupul din ce în ce mai agitat. Vorbeau cu to ii de-a valma, si asta n-ar fi fost nimic, dac nar fi spus fraze f în eles. Se t leau unii peste al ii. În zbuciumul lor, se apropiau periculos de foc. M luptam cu ei, târându-i pe rând, cât mai departe i de foc. Puteau s se r neasc , f s i dea seama.

Nu tiam ce s fac, iar Licu nu era nic ieri. Scotoceam prin rani ele lor dup sticle cu ap . Îi udam pe fa , le strecuram în gur câte un fir sub ie, cât s se preling f s -i înece.

Alergam i dup crengi, ca s nu las focul s se sting . Îl strigam în ne tire pe Licu, de i nu d dea nici un semn. Câteva clipe mi-a trecut prin gând faptul c acesta ar fi putut s fug . S spun c s-a r cit i nu tie ce-au f cut ceilal i. Dar îl cuno team de mult i nu-l tiam la .

Gustase oare i el poamele acelea? Ceva se întâmpla, i, buim cit de alergare, obosit peste m sur , nu-mi puteam limpezi mintea. S dau telefon ca s cer ajutoare nu puteam, pentru c nu aveam semnal.

Pe la o vreme, mult dup miezul nop ii, agita ia grupului s-a mai domolit. Mergeam de la unul la altul, s v d dac mai respir . Încet, au adormit cu to ii. Respirau u or, aveau pulsul normal. De dup mun i se ridica alburie prima gean de lumin .

Am plecat în c utarea lui Licu. Mergeam în spiral , din ce în ce mai departe, c utând s nu pierd ca reper fumul din focul pe care reu isem s -l între in toat noaptea. Într-un lumini , l-am v zut culcat cu fa a în jos, într-un morman de frunze. L-am întors cu team i i-am ters frunzele de pe fa . Avea frunze i în gur i în mâinile strânse pumn. L-am cur at cât am putut, apoi l-am zgâl âit cu putere. A deschis ochii injecta i, m-a privit r cit, ca i cum atunci m-ar fi v zut prima oar . Cum eu continuam s -l strig pe nume i s -l scutur, a reit s scoat un gâlgâit r gu it, din care am în eles cu greu doar dou cuvinte: - Lupii, lupii...

Obosit, l-am târât cu greu lâng ceilal i, care începuser s se mi te, ca puii abia ie i din g oace.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Mihai CABA

D-ale c sniciei...

De-o vreme soa a-i mânioas i-oc ri mi-arunc în tot felul, cred c ea-i st pân -n cas , Asmute-asupr -mi i... c elul.

Vecin tate Din privirea ei pot spune: Un „gând” r u mi-a pus vecina, Îns eu, b tu-m-ar vina, O privesc cu... „gânduri” bune.

Calendaristic Vine-un anotimp cu soare Ce-nverze te iar câmpia, Toate-n jur sunt schimb toare, Neschimbat -i ... s cia!

Fiscalitate Dup cum e guvernat O întreag Românie, Cred c-o s avem îndat i o ... tax pe prostie!

Unor politicieni Când la conducere ei vin, Ar fi s aib , eu sus in, Cum sunt uzan ele colare: O clas -ntâi preg titoare.

Îngrijorare Cum iarna-i grea, om tu-i mare i ni-s p durile cam ioc, simt cuprins de-ngrijorare: Vom importa i... lemn de foc?

La s rb toare Joac to i prin legea firii Hora mare a Unirii, Azi, când legea-i cum o vor, Joac ho ii ...hora lor.

Conjugal Mi-e soa a, iar i, dr stoas i dulce-i este ast zi tonul, Dar intuiesc de ce-i mieroas : mâine-mi vine iar...cuponul!

Medical Cu s tatea nu-i de ag , În via a asta nesfâr it : La medic nu te duci cu pag ...

Eventual, te duci cu ...mit !

Electoral Alegerile-s a teptate Cu ner bdare pe la sate, ci ele-aduc de obicei: in , zah r i ulei!

Depozi ie spun, a a, f r´de ocol, Iar vorba poate s v mire: Precis c nu a fost viol Nici chiar la ...reconstituire!

Iarn româneasc În România-i iarn grea, Doar din motive naturale, Dar starea este i mai rea Din „hibe”...guvernamentale!

Via de demnitar De-atâta jale, chin i-amar i-o via -n care mori cu zile, Se plânge bietul demnitar -abia i-a cump rat... trei vile!

Unui fotbalist Juc tor de mare clas , Trage-n minge ca un as i nici noaptea nu se las , Se-antreneaz tot la... tras.

Unui studios Dup ani de-nv tur Este azi licen iat, Cel ce-o ia pe „scurt tur ”, carte-i... deputat!

Unui alt fotbalist Celebru-ar fi putut s-ajung De n-ar fi tras pe... la picioare, Iar noaptea, cât e ea de lung , De n-ar fi tras i... la pahare.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Nicolae GRIGORIE-L{CRI|A

No\iunea de „\iitoare”, de „concubin[” În Biblie se men ioneaz , printre numeroase altele, i despre iitoarele” unora dintre cei mai importan i b rba i biblici din perioada Vechiului Testament.

Chiar i Avraam, care este primul patriarh din Biblie, care a tr it 175 de ani, în perioada (circa) 2175 -2000 î.Hr., a avut i el o iitoare.

Cuvântul „ iitoare” a avut dintotdeauna, i îl are i în prezent, sensul de „concubin ”.

Cu toate c Biblia nu-l explic , „concubinajul”, în sensul consemn rilor din Vechiului Testament despre „ iitoare”, trebuie în eles ca fiind „convie uire a unui b rbat, cu una sau mai multe femei, îndeplinirea formelor legale de c torie”, ca „o c torie nelegitim ”.

Cuvântul „ iitoare” se g se te în 38 de versete în Biblia Cornilescu i în 8 versete în Biblia Patriarhiei României. iitoare nu putea s devin decât o fat fecioar , virgin .

Biblia nu spune care era rolul iitoarelor, dar, din zecile de versete, în care se face discu ie despre acestea, se deduce acest lucru.

Adesea, iitoarele erau luate, în general, din rândul slujnicelor din familie i/sau din cel al sclavelor.

Rolul lor era acela (1) de a satisface pl cerile sexuale ale împ ratului, i (2) de a na te mo tenitori acestuia.

Din momentul în care o iitoare n tea un b iat (care nu putea fi procreat decât cu împ ratul, i care, deci, devenea fiul împ ratului), statutul social al respectivei iitoare se schimba radical prin intrarea sa în categoria so iilor obi nuite.

O fat n scut dintr-o iitoare: 1) nu schimba statutul social al acelei iitoare, adic aceasta nu intrarea în categoria so iilor obi nuite, 2) nu-i d dea dreptul fetei respective (a) nici de a ap rea în genealogii (între descenden ii împ ratului), i (b) nici de a primi vreo mo tenire. În tot Vechiul testament, femeile (a) nu apar în genealogii, între descenden ii tat lui, i (b) nici ca având dreptul la vreo mo tenire.

Piotr Michalowski - Str jeri

Sunt i versete în Biblie din care rezult c rbatul era considerat so ul iitoarei (concubinei) lui (Judec tori, cap. 20, vs. 4), iar copiii ap reau în genealogii (Geneza, cap. 22, vs. 24) i primeau o parte din mo tenire (Geneza, cap. 25, vs. 5 i 6). Împ ratul David, în timpul domniei sale, de circa 40 de ani, a fost primul care a introdus în Israel practica regal de a avea un num r mare, i chiar foarte mare, de neveste i de iitoare.

De re inut i faptul c , în Deuteronomul, capitolul 17, versetele 17, Dumnezeu a oferit „Legea care definea numirea i rolul regelui”, numit i „Lege pentru împ rat”, unde se prevede (sublinierea îmi apar ine): „ nu aib un mare num r de neveste, ca s nu i se abat inima, i s nu strâng mari gr mezi de argint i aur”.

Atât împ ratul David, cât i fiul s u, Solomon, au înc lcat grav aceast lege divin , pe întreaga perioad de domnie a lor. iitoarele f ceau i ele parte din casa împ teasc (regal ), mai precis din „haremul împ tesc”.

David a avut cel pu in nou so ii i nu mai pu in de zece iitoare (concubine).

Recordul absolut îl de ine fiul lui David, împ ratul Solomon, care a domnit în Israel timp de 40 de ani, între 971 i 931 î.Hr., i care, conform C ii a treia a Regilor, cap. 11, vs. 3 (sublinierea îmi apar ine) „A avut de neveste apte sute de cr iese împ te ti i trei sute de iitoare, i nevestele i-au ab tut inima.”.

Desfrânarea, preacurvia, a fost atât de mare la Solomon încât la cut pe acesta s i fac „un super harem regal”, de 700 de neveste i de 300 de concubine str ine, cum nu s-a mai întâlnit în întreaga istorie a Israelului.

Se presupune c multe dintre aceste 1.000 de neveste i de iitoare nu au ajuns niciodat în patul împ ratului, i aceasta din cauz c : 1) nu exista o programare pe baza c reia s se asigure c fiecare va ajunge cel pu in o dat în patul împ ratului, chiar i pe întreaga durat de domnie a sa, 2) chiar dac ar fi existat o asemenea programare, împ ratul î i satisf cea pl cerile dup cum dorea, i 3) multora împ ratul le-a uitat numele i înf area, a uitat efectiv de ele c mai sunt în „haremul regal”.

Ca urmare, în aceste condi ii este u or de în eles faptul c unele dintre ele îmb trâneau i/sau mureau virgine Desigur c , unele dintre femeile care vedeau c vor ajunge la b trâne e virgine, ajungeau în situa ia de a- i dori s duc i ele o via mânteasc , normal , s aib un b rbat, o familie, copii etc., dar acest lucru nu era posibil din cauz c nu mai puteau ie i din aceast adev rat „închisoare a haremului împ tesc”, în care unele ajunseser f voia lor i/sau f voia p rin ilor lor, i din care nici nu mai puteau ie i când doresc.

Recordul absolut în materie de iitoare se pare c îl de ine Împ ratul Aha vero (Xerexes), n scut în jurul anului 520 î.Hr., devenit suveran al Imperiului Persan la moartea tat lui s u Darius I cel Mare, în 486 î.Hr., i a murit asasinat în anul 465 î.Hr. Aha vero a domnit peste o sut dou zeci i apte de inuturi,

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

din India pân în Etiopia (Estera, cap. 1, vs. 1), imperiul s u cuprinzând Iranul, Afganistanul, Irakul, Turcia, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul i por iuni din România, Bulgaria, Grecia, Arabia Saudit , Libia, Sudanul de Nord, Caucaz, India, Asia Central i chiar din China, cu o suprafa total de 8.000.000 km2.

Dup desp irea împ ratului Xerex de nevasta sa Vasti, în anul 480 î.Hr., Haremul acestuia era plin cu so iile lui secundare i cu toate iitoare lui anterioare, pe care le avea, dar nici una nu era mai presus decât celelalte. În Biblie, în cartea „Estera” sunt consemnate „campaniile de strângere de iitoare pentru haremul împ ratului Xerex”, care se organizau în tot imperiul Persan, condus de Xerex.

Cu toate c Haremul lui Xerex era plin cu so iile lui secundare i cu toate iitoare lui anterioare, în timp ce Xerxe era departe de Susa (sediul guvern rii), în nefericita campanie contra grecilor din anul 480 î.Hr., „Atunci cei ce slujeau împ ratului au zis: «S se caute pentru împ rat ni te fete fecioare i frumoase»”. (Estera, cap. 2, vs. 2) „Împ ratul s pun în toate inuturile din împ ia lui dreg tori îns rcina i s strâng pe toate fetele fecioare i frumoase, în capitala Susa, în casa femeilor, sub privegherea lui Hegai, famenul împ ratului i p zitorul femeilor, care s le dea cele trebuincioase pentru g tit.”

(Estera, cap. 2, vs. 3) „ i fata care-i va pl cea împ ratului s fie împ teas în locul Vastiei. P rerea aceasta a fost primit de împ rat, i a a a f cut.”.

(Estera, cap. 2, vs. 4).

Cu toate c Estera l-a cucerit atât de mult pe împ rat, acesta nu numai c nu a renun at la haremul s u, dar a poruncit i „o a doua strângere de fecioare”. (Estera, cap. 2, vs. 19) La numai 2 ani dup campania anterioar , din anul 480 î.Hr., a avut loc „a doua campanie de strângere de fecioare pentru haremul împ ratului Xerxe”. (Estera, cap. 2, vs. 19) Aceasta „o a doua strângere de fecioare” pentru haremul împ ratului Xerxe a avut loc între ianuarie 478 î.Hr. i aprilie 474 î.Hr., dar f ca în cartea „Estera” s se consemneze alte am nunte. În condi iile în care, din fiecare din cele 127 de inuturi ale imperiului lui Xerex, s-ar fi strâns, la fiecare campanie, numai 4- 6 iitoare, i tot se ajungea la circa 650 de iitoare.

La cele dou campanii s-ar fi strâns circa 1.300 de iitoare, pe lâng cele pe care avea anterior.

Biblia nu consemneaz situa iile în care, (1) fie p rin ii unei fete, (2) fie o fat , nu au fost de acord cu luarea fetei pentru haremul împ tesc, iar în cazurile în care acestea au existat (fiind posibile i asemenea cazuri), cum s-au solu ionat acestea.

Având în vedere comportamentul despotic, criminal ale st pânilor haremurilor, este de acceptat i punctul de vedere conform c ruia nimeni nu ar fi îndr znit i se opun lu rii în harem a unei fete.

Poate c nici p rin ii acestor fete, i nici fetele respective, nu tiau c este posibil ca unele dintre iitoarele din haremul lui Xerex ajung b trâne i/sau s moar virgine. i chiar dac unii p rin i, i/sau unele dintre aceste femei ar fi dorit s duc i ele o via p mânteasc , acest lucru nu era posibil din cauz c (1) nici nu se puteau opune lu rii lor în harem i (2) nici nu puteau ie i din „închisoarea haremului împ tesc”, unde ajunseser , deci, tot f voia lor. În întreaga istorie, de aproape 2.000 de ani a iitoarelor, nu este consemnat un singur caz în care o iitoare s fi ajuns la împ rat, la cererea sa, pentru a i se da dreptul de a ie i din harem, i cu atât mai mult s -i fi i fost satisf cut o asemenea cerere.

Nici Biblia, i nici alte surse, nu consemneaz care era soarta iitoarelor dup moartea st pânului haremului.

Tragic în esen a sa, „închisoarea fiec rui harem împ tesc” a mas una dintre cele mai negre pagini ale istoriei, ale civiliza iei i ale religiilor umane.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Liliana POPA

Expozi\ia de caricatur[

Cristian Mih[ilescu La Clubul Caricaturi tilor „Sorin Postolache” din Bucure ti a fost deschis expozi ia de caricatur semnat Cristian Mih ilescu. Este binevenit caricatura, indiferent de timp i vremuri, de anotimpuri, dac este valoroas ...

Plasticianul Cristian Mih ilescu are inteligen artistic , talent, cultur ... i asta se vede cu ochiul liber!

M-au amuzat desenele caricaturale politicizate, dar i cele realizate pe alte teme.

De exemplu, un desen în care îndr gostitul Romeo, îmbr cat modern, urc pe o scar pe care apare, deloc întâmpl tor, semnul dolarului, c tre o Juliet înve mântat cu brocarturi i coif medieval..., o Juliet aflat în turnul unei cet i Sau o alt caricatur , sugestiv - un personaj cu calota desprins , precum un capac, î i introduce în craniul gol un telefon mobil...

Au fost prezen i aproape 100 de arti ti vizuali, scriitori, jurnali ti.

Iar epigrama a f cut bun tandem cu desenele panotate pe pere i. A fost un amuzament general când actri a Doina Ghi escu a recitat, în stilu-i absolut fabulos, epigramele Elisabetei Gâlcescu sau alte epigrame celebre...

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

O caricatur este „o reprezentare, mai ales în desen, a unei persoane sau a unei situa ii, prin exagerarea unor tr turi, îndeosebi negative, cu o inten ie satiric sau umorist ”.

Cristian Mih ilescu este un artist care realizeaz numai caricaturi, îmbinând metoda clasic (creion, pasteluri, acuarele i hârtie) cu cea digital (folosind tablete grafice profesionale). În mul imea de portrete comice de pe blogul s u, am descoperit i câteva caricaturi cu scriitori, oameni politici, interpre i sau actori.

Cristian Mih ilescu este la cea de-a patra expozi ie personal la „Clubul Caricaturi tilor - Cuptorul cu Lemne”. Protagonistul propune o serie de caricaturi retrospective din realitatea apropiat tr it în cei 70 de ani de via de pân acum.

Cristian Mih ilescu este un caricaturist - editorialist de curs lung ... „A desenat de când se tie ca o form de a se lini ti în anii copil riei, ca o form de expresie personal în anii adolescen ei i ca o form de terapie în anii de tinere e. Dac înainte de Revolu ie, în colabor rile constante de la Urzica sau almanahurile ce se publicau la vremea aceea caricatura era una de situa ie, în cei 29 de ani postdecembri ti caricatura sa s-a transformat într-una politic fiindu-i cea mai la îndemân form de expresie a lumii de tranzi ie pe care a tr it-o activ în atâtea redac ii de ziar”, spun organizatorii.

Cristian Mih ilescu consider c „de i m-a deformat (?!) caricatura politic ajut s -mi exprim p rerea i opinia în toat larma existent ”.

Expozi ia este deschis oricui vrea s se dispun , s se bine dispun i s se amuze de ideile, de caricaturile unui plastician altoit pe o minte de inginer!

Cristian Mih ilescu a debutat în 1968, fiind prezent cu peste 15.000 caricaturi de-a lungul anilor în aproape toate ziarele i revistele din România.

Dup particip ri la zeci de expozi ii de grup cu teme preponderent axate pe satira de situa ie, înainte de 1989, i caricatura politic , în anii postdecembri ti, aceast expozi ie personal este o retrospectiv a activit ii sale, un timelapse al perioadei contemporane prin ochii unui caricaturist. scut în ianuarie 1949, la Ploie ti, Cristian Mih ilescu a urmat cursurile Liceului Ioan Luca Caragiale din ora , dup care a absolvit Facultatea de Ma ini i Utilaje pentru Construc ii din Bucure ti, în 1971. Pân în 1991 a profesat ca inginer proiectant la Uzina Republica.

Din acel an trece în pres , lucrând ca secretar general de redac ie la Baricada, apoi la Ultimul Cuvânt, Ziua, Privirea, Curentul, Monitorul de Bucure ti, Evenimentul zilei. La toate aceste publica ii a efectuat, pe lâng munca de secretariat i pe cea de caricaturist. Din 2002 începe colaborarea la Adev rul i apoi la Gândul pe func ia de caricaturisteditorialist. În momentul de fa continu s produc online o caricatur pe zi pe blogul personal Gândul meu, continuatorul rubricii permanente Gândul r u, început în 2005, din cotidianul Gândul, i o caricatur pe s pmân în revista Profitul agricol.

Cristian Mih ilescu este unul dintre cei 7 caricaturi ti care au reprezentat România în catalogul publicat de Osvaldo Macedo de Sousa cu lucr ri realizate de peste 100 de caricaturi ti din rile Uniunii Europene.

55

Calendar - Martie 1.03.1788- s-a n scut Gheorghe Asachi (m. 1869) 1.03.1837- s-a n scut Ion Creang (m. 1889) 1.03.1925- s-a n scut Solomon Marcus (m. 2016) 1.03.1951- s-a n scut George Vulturescu 2.03.1905- s-a n scut Radu Gyr (m. 1975) 2.03.1932- s-a n scut Petre Ghelmez (m. 2001) 3.03.1863- a murit Iancu V rescu (n. 1792) 3.03.1904- s-a n scut Mircea Vulc nescu (m. 1952) 4.03.1798- s-a n scut Gheorghe S ulescu (m. 1864) 4.03.1942- a murit Gheorghe Adamescu (n. 1869) 4.03.1952- s-a n scut Gabriel Gafi a 4.03.1960- a murit Asztalos István (n. 1909) 4.03.1977- a murit Alexandru Ivasiuc (n. 1933) 4.03.1977- a murit Veronica Porumbacu (n. 1921) 4.03.1977- a murit Mihai Petroveanu (n. 1923) 4.03.1977- a murit Daniela Caurea (n. 1951) 4.03.1977- a murit A. E. Baconsky (n. 1925) 4.03.1991- a murit Ion L ncr njan (n. 1928) 5.03. 1920 - s-a n scut Radu Stanca (m. 1962) 5.03. 1955 - a murit Hortensia Papadat-Bengescu (n. 1876) 6.03. 1924 - s-a n scut Ben Corlaciu (m. 1981) 6.03.1957 - a murit C. R dulescu-Motru (n. 1868) 7. 03.1929 - s-a n scut Székely János (m. 1992) 7. 03.1950 - s-a n scut Valeriu Bârgau (m. 2006) 7.03. 1973 - a murit Ovidiu Hotinceanu (n. 1942) 7.03. 2002 - a murit Alexandru Balaci (n. 1916) 8.03.1895 - s-a n scut Agatha Grigorescu-Bacovia (m. 1981) 8.03.1910 - s-a n scut Radu Tudoran (m. 1992) 8.03.1917 - s-a n scut Dimitrie Stelaru (m. 1971) 8.03. 1961 - a murit Gala Galaction (n. 1879) 8.03. 2010 - a murit George Gan (n. 1935) 9.03.1906 - s-a n scut Radu Boureanu (m. 1997) 9.03.1907 - s-a n scut Mircea Eliade (m. 1986) 9.03.1913 - s-a n scut Bozodi Gyorgy (m. 1990) 9.03.1925 - s-a n scut Dimitrie P curariu (m. 2002) 9.03. 1961 - a murit Cezar Petrescu (n. 1892) 9.03. 2001 - a murit Petre Ghelmez (n. 1932) 10.03.1856 - s-a n scut Petre Dulfu (m. 1953) 10.03.1879 - s-a n scut D. Caracostea (m. 1964) 10.03.1920 - s-a n scut Traian Lalescu (m. 1976) 10.03. 1993 - a murit Dan Simonescu (n. 1903) 10.03. 2004 - a murit Mihai Ursachi (n. 1941) 11.03.1932 - s-a n scut Iosif Naghiu (m. 2003) 11.03. 1936 - a murit Garabet Ibr ileanu (n. 1871) 11.03. 1991 - a murit Octav Sarge iu (n. 1908) 11.03. 1992 - a murit Nicolae ic (n. 1929) 11.03. 1999 - a murit Vlaicu Bârna (n. 1913) 12.03.1885 - s-a n scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936) 12.03.1925 - s-a n scut Constantin Chiri (m. 1991) 12.03.1940 - s-a n scut Virgil Nemoianu 12.03. 1965 - a murit G. C linescu (n. 1899) 12.03. 1995 - a murit Dumitru Alma (n.1908) 12.03. 2009 - a murit Mihai Ungheanu (n. 1939) 13. 03.1891 - s-a n scut Felix Aderca (m. 1962) 13. 03.1936 - s-a n scut Alexandra Indrie (m. 1993) 13. 03.1976 - a murit Sergiu Dan (n. 1903) 14.03.1854 - s-a n scut Alexandru Macedonski (m.1920) 14.03.1857 - a murit Alexandru Sihleanu (n. 1834) 14.03.1888 - s-a n scut Al. Mateevici (m. 1916) 14.03.1899 - s-a n scut Mircea Damian (m. 1948) 14.03.1919 - s-a n scut Alexandru Paleologu (m. 2005) 14.03.1924 - s-a n scut George Munteanu (m. 2001) 14.03.2003 - a murit H. Gramescu (n. 1926) 14.03.2004 - a murit Al. I. Z inescu (n. 1939) 15.03.1831 - s-a n scut Pantazi Ghica (m. 1882) 15.03.1905 - s-a n scut Ernest Bernea (m. 1990) 15.03.1964 - a murit Al. O. Teodoreanu (n. 1894) 16.03.1897 - s-a n scut Margareta Sterian (m. 1991) 16.03.1936 - s-a n scut Bujor Nedelcovici 17.03.1819 - s-a n scut Alecu Russo (m. 1859) 17.03.1883 - s-a n scut Urmuz (m. 1923)

continuare în pag. 56

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

George PETROVAI

Nepacea - efectul dizarmoniei l[untrice a omului Cu mii de ani în urm , Socrate punea bazele gândirii antropocentrice prin celebrul s u „Gnothi seauton” (Cunoa te-te pe tine însu i), convins fiind c numai cunoscându- i sinele, omul are posibilitatea s se autoperfec ioneze i cunoasc adev rul. Or, cunoa terea de sine este axul central al Zen-ului japonez, iar cunoa terea adev rului (fire te, a Adev rului absolut) constituie piatra unghiular a cre tinismului, dup cum suntem încredin i în Evanghelia dup Ioan 8/32: „Adev rul v va face slobozi”!

Acuma, sigur c budismul Zen este departe de statutul universalist al cretinismului, prin aceea c „nu i-a însu it nimic din ceea ce caracterizeaz o religie în sensul firesc al cuvîntului” (Octavian Simu în Civiliza ia japonez tradi ional , Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1984): nu are nicio zeitate, nu încurajeaz niciun cult, nu recunoa te nemurirea sufletului i nu crede în supravie uirea de dup moarte.

Dar dincolo de faptul c Zen-ul a influen at într-un mod copios toate artele (pictura, literatura, dramaturgia), a contribuit la na te-rea sau revitalizarea unor arte tradi ionale i a edificat un stil propriu în felul nipon de exprimare artistic , el (ne spune Taisen De-shimaru în cartea Zen adev rat, Editura Axis Mundi, 1993) „poate aduce lumin i for umanit ii” prin aceea c , urmând calea de mijloc, se dovede te capabil s îmbr eze contradic iile i s realizeze echilibrul în chestiunea cea mai delicat a prezentului, precum tensiunea dintre Statele Unite i Co-reea de Nord: Sacrificarea p cii pentru ap rarea libert ii sau, dimpotriv , sacrificarea libert ii pentru ap rarea p cii!

Da, ne asigur maestrul japonez, c ci spiritul nostru con ine universul (acest sentiment al unit ii universale reprezint „baza dragostei în buddhism”), a c veritabila revolu ie trebuie îndreptat spre interiorul nostru, de unde negre it vor rezulta pacea i libertatea. Taisen Deshimaru este întru totul convins c , numai punându-ne în armonie cu universul, adic „observând lini tea” i „mergând dincolo de dincolo”, vom izbuti „s tr im liberi o via armonioas i fericit ”.

Atâta doar c civiliza ii, iar când spun civiliza i îi am în vedere în primul rând pe p pu arii mondiali, sunt - ne spune maestrul - „departe de adev r, de real, sinceritate, spontaneitate i cinste”, întrucât „tr iesc familiar în minciun i fic iune i se las r ci i de modele efemere”.

Aceasta fiind starea de lucruri în politica planetar (mii de miliarde de dolari cheltui i anual pentru înarmarea pân în din i) i în rela iile interumane, unde se înregistreaz un cutremur tor spor la necinste, l comie, ipocrizie i cruzime, câ i dintre factorii decizionali la nivel na ional i suprana ional sunt cu adev rat îngrijora i c de la al doilea r zboi mondial n-a trecut nici m car o zi f conflicte militare, c anual mor de foame milioane de oameni, c obezitatea, cancerul i accidentele de circula ie fac mai multe victime decât pl gile de odinioar , c epidemii precum malaria i tuberculoza revin în for i c legalizarea în tot mai multe state apusene a împerecherilor împotriva firii nu-s spre lauda, ci spre ru inea omului modern?!...

Motive (desigur, mai sunt i altele) pentru care to i p mântenii cu discermânt ar trebui s treac la reechilibrarea lor l untric i, în acest chip, la înptuirea revolu iei spirituale de care vorbeam mai sus. Iar românii chiar în regim de urgen s o fac , cunoscut fiind faptul c marasmul lor economicosocial se datoreaz în primul rând nesfâr itei crize moral-spirituale în care se complac i abia pe urm celorlalte r ut i.

Anul X, nr. 3(103)/2019

Calendar - Martie

continuare din pag. 55

17.03.1939 - s-a n scut Mihai Ungheanu (m. 2009) 17.03.1994 - a murit Liviu C lin (n. 1930) 17.03.2005 - a murit Adrian Marino (n. 1921) 17.03.2011 - a murit Romul Munteanu (n. 1926) 18.03.1909 - s-a n scut Barbu Brezianu (m. 2007) 18.03.1910 - s-a n scut Ioana Postelnicu (m. 2004) 18.03.1917 - s-a n scut Mircea Ionescu-Quintus (m. 2017) 18.03.1921 - s-a n scut Valeriu Anania (m. 2011) 18.03.1973 - a murit Demostene Botez (n. 1893) 19.03.1865 - a murit Nicolae Filimon (n. 1819) 19.03.1895 - s-a n scut Ion Barbu (m. 1961) 19.03.1918 - s-a n scut George Cior nescu (m. 1993) 19.03.1927 - s-a n scut Alecu Popovici (m. 1997) 19.03.1979 - a murit Al. Dima (n. 1905) 20.03.1886 - s-a n scut George Topârceanu (m. 1937 ) 20.03.1943 - s-a n scut Marius Robescu (m. 1985) 21.03.1927 - a murit C. Sandu Aldea (n. 1874) 21.03.1952 - s-a n scut Ioan Moldovan 21.03.1957 - s-a n scut Florica Bud 21.03.1975 - a murit Constantin Fântâneru (n. 1907) 21.03.1986 - a murit Horia Panaitescu (n. 1921) 21.03.2000 - a murit Mircea Zaciu (n. 1928) 22.03.1868 - s-a n scut Mihail Dragomirescu (m. 1942) 22.03. 1903 - s-a n scut Virgil Gheorghiu (m. 1977) 22.03. 1905 - s-a n scut Romulus Dianu (m. 1975) 22.03.1954 - s-a n scut Gabriel Chifu 22.03. 1999 - a murit Valeriu Cristea (n. 1937) 23.03.1847 - s-a n scut A.D. Xenopol (m. 1920) 23.03.1894 - a murit Theodor Codrescu (n. 1819) 23.03.1945 - s-a n scut Tudor Nedelcea 23.03.1961 - a murit Alexandru Busuioceanu (n. 1896) 23.03.2011 - a murit Ion Pecie (n. 1951) 24.03.1921 - s-a n scut Traian Co ovei (m. 1993) 24.03.1949 - s-a n scut Constantin Z rnescu 25.03.1813 - s-a n scut Cezar Bolliac (m. 1881) 25.03.1885 - s-a n scut Mateiu I. Caragiale (m. 1936) 25.03.1902 - s-a n scut George Lesnea (m. 1979) 25.03.1942 - s-a n scut Ana Blandiana 25.03.1942 - s-a n scut Basarab Nicolescu 25.03.1950 - a murit Ion Sân-Giorgiu (n. 1892) 25.03.1954 - a murit Emil Isac (n. 1886) 25.03.1999 - a murit Valentin Lipatti (n. 1923) 26.03.1931 - s-a n scut Mircea Iv nescu (m. 2011) 26.03.1985 - a murit Pompiliu Marcea (n. 1928) 26.03.2002 - a murit Dumitru Corbea (n. 1910) 26.03.2011 - a murit Ioan Grigorescu (n. 1930) 26.03.2012 - a murit Ioan epelea (n. 1949) 27.03.1947 - s-a n scut Cornel Udrea 27.03.1952 - a murit I. A. Bassarabescu (n. 1870) 27.03.1958 - s-a n scut Ioan Es. Pop 27.03.2008 - a murit George Pruteanu (n. 1947) 28.03.1888 - s-a n scut Alexandru Kiri escu (m. 1961) 28.03.1914 - s-a n scut Ovidiu Constantinescu (m. 1993) 28.03.1926 - s-a n scut Ion Ioanid (m. 2003) 28.03.1937 - s-a n scut Ion Crânguleanu (m. 2003) 28.03.1950 - s-a n scut Nicolae Rotaru 28.03.1979 - a murit Daniel Turcea (n. 1945) 28.03.1994 - a murit Eugen Ionescu (n. 1909) 28.03.1997 - a murit Gheorghe Tomozei (n. 1936) 28.03.2012 - a murit Stefan Radof (n. 1934) 29.03.1878 - s-a n scut Elena Farago (m. 1954) 29.03.1908 - s-a n scut Virgil Carianopol (m. 1984) 29.03.1941 - s-a n scut Constan a Buzea (m. 2012) 29.03.1971 - a murit Perpessicius (n. 1891) 30.03.1946 - a murit Victor Ion Popa (n. 1895) 30.03.1989 - a murit N. Steinhardt (n. 1912) 30.03.1993 - a murit Edgar Papu (n. 1908) 31.03.1841 - s-a n scut Iosif Vulcan (m. 1907) 31.03.1891 - s-a n scut Ion Pillat (m. 1945) 31.03.1933 - s-a n scut Nichita St nescu (m. 1983)

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

}tefania OPROESCU

Omul f[r[ umbr[ ldura venise brusc în acel început de mai... Orbitoare raze fierbin i traversau transparen e crude înc , abia ie ite din ger. Sub gerul sticlos scame de nori ondulau, cuprinse între fierbin eala de sus i coarea p mântului pe care mijeau tuleie de iarb .

Cuprins între cele dou extreme, strivit parc de ziduri ce se apropiau amenin ând s -l sufoce, Mihai simte nevoia de aer. Sau poate de lini te. Se dep rt de grupul g gios, ce frem ta în poian , chemat de o ciudat sim ire. Se îndep rta cu fiecare pas cât o imensitate de veselia r mas în urm . Sim ea cum se scufund . Fiecare mi care îi era greoaie, legat ca prin r cini de spa iul în care locuise doar timp de o secund mai înainte. Se auzi strigat i se întoarse greu ca o statuie din piatr sau cel pu in a a i se p ru i se afl intit de obiectivul aparatului de fotografiat. Se str dui s intre în jocul pe care tocmai îl p sise i î i lu o poz aparent studiat , cu masca glumei pe chip. Sim i atunci click-ul aparatului str tându-l ca un frison i doar distan a mare de grup îi acoperi cl nitul necontrolat al din ilor. Puse totul pe seama r corii ce r zb tea din umbrele întunecate ale p durii, acolo unde soarele înc nu r zbise i în marginea reia tocmai se afla.

Ca s mearg mai departe trebuia s traverseze un an mai lat decât îl putea trece cu pasul, prin care mustea o urm de ap . Cu siguran p mântul era moale în jur, noroios sub c lc tur , a a c renun . Se pref cu interesat de tufele r zle e de alun, studiindu-le cu aparent interes. Rupse câteva ramuri înflorite i cu motivul acesta în mân se al tur grupului str duindu-se s i înving mole eala.

Se prinse apoi f entuziasm în ultimele poze de grup. Ca s nu se expun întreb rilor sau ironiilor intr în cercul unde se lovea mingea într-un volei improvizat. În larma s lt rea din jur nu se b ga de seam c mai mult mingea îl lovea pe el, decât invers. Mânc apoi o dat cu ceilal i pâinea cu salam de care n-avea poft . Berea b ut direct din sticl îi arse gâtul i îi c zu în stomac grea, ca plumbul. Nu se tia bolnav. Poate-am r cit totu i, î i spuse, sau poate am f cut insola ie diminea , la defilare, stând ore în ir cu cre tetul descoperit în soare. rb toarea oamenilor muncii avea reguli bine stabilite. Una din ele era consemnarea studen ilor din primul an cu prezen a obligatorie la manifesta ie. Bobocii erau mai u or de convins, mai pu in deda i la libertatea pe care cei din anii urm tori o deprindeau pe parcurs. A a se întâmplase atunci când timpul r mas liber i ziua mult prea frumoas îndemnase grupul s ias la iarb verde. Un vânt rece, stârnit din senin care umplu repede seninul cerului cu nori cenu ii, rostogoli i ca valuri mari de ap , gr bi plecarea înainte de c derea întunericului. În autobuzul aglomerat spre ora , Mihai nu prinse loc pe scaun.

Sprijinit de bara din spate a acestuia sim i o stare de r u vecin cu ul de mi care. Respir adânc, strânse din din i i se prinse de bar , înainte s i piard cuno tin a. Se trezi culcat pe dou scaune, înecându-se cu apa care îi curgea pe fa dintr-un bidon de plastic.

Jenat se ridic ame it înc , încercând s nu se fac de râs mai mult decât pân acum. minul în care locuia p rea pustiu, ca o cas p sit . Nici u i trântite, nici glasuri trecând din camer în camer prin pere ii sub iri.

Primi singur tatea aceasta ca pe o binefacere. Se dezbr i se în-

tinse în pat între cearceafurile reci, pu in lipicioase, umede parc .

Mi carea de peste zi continua s -l legene sub ochii închi i. Trecu în somn înainte s caute r spuns la starea aceea de neexplicat.

St tea jos, pe marginea unei ape care-l ame ea în curgerea pe care o privea fix de mai mult vreme. F nici un motiv valurile mici începur s se umfle, apa î i schimb culoarea din transparent în alb mâlos i locul pe care st tea deveni brusc albie de râu, prinzându-l în vârtej înainte s apuce a se trage înapoi. Era prins în puhoiul de ap care parc fierbea, aruncând deasupra din clocot scânduri, copaci i pere i întregi de case. Plutea f s în eleag de ce, c ci nu tia s înoate. Se trezi apoi întins pe un pode de scânduri asemenea unei prispe de cas . Chiar a a era, o prisp îngust , înconjurând casa ce rezista inexplicabil în mijlocul puhoiului. În jur doar întinderea alb mâloas , mai lini tit acum, dar de netrecut pân la retragerea apelor.

Nu sim ea frigul. Doar o team îi tremura în gât a plâns, a desp ire de tot ce apucase a cunoa te. i îi era greu deopotriv de el, singur aici i de cei apropia i ce l-ar c uta, neg sindu-l.

Cum singura alinare era casa, deschise u a spre acel loc sigur.

Era o singur camer mare, cu pere i i podele din lemn, acoperite în mijloc de un covor vechi nesc. Pe masa lung , tot din lemn, farfurii de p mânt ars i linguri p reau preg tite pentru oaspe i. Plita era rece, în vatr o cenu veche sem nând a praf adunat de mult vreme. În tot cenu iul înc perii culoare d dea doar covorul de pe jos i un tablou atârnat de unul dintre pere i, înf ând un b rbat pictat stângaci, o reproducere în culori puse cu nepricepere de un pictor ambulant al târgurilor de alt dat . Îl privi îndelung, în apropierea lui se sim ea în siguran , uitând aproape locul în care se afla.

Un zgomot strident de sonerie îl f cu s tresar i s i simt trupul amor it de edere. Se întoarse greu i se afl în patul s u de min, în epenit de somnul adânc. Ceasul de pe noptier înc mai tremura în ultimele zbateri ale soneriei. Î i aminti c înainte de culcare îl pusese s sune, s nu întârzie la cursuri. E clar, î i spuse ridicânduse din pat, tiu ei ce tiu organizatorii, noi tia, bobocii adic , nu ne-am în rcat înc de catalogul de coal i de condica de prezen .

La baia comun , sub apa rece, barba se l sa greu înmuiat de spuma de ras. Nici mâna nu-l ajuta prea mult. Mole eala i le inul din ziua trecut nu fuseser terse în întregime de somnul suficient alt dat . Privindu-se în oglind descoperi un chip palid cenu iu, cu cearc ne vinete în jurul ochilor. Oi fi totu i bolnav, se întreb , dar îngrijorare, cu nep sarea vârstei. Î i mai aminti în treac t visul i chipul b rbatului din fotografie apoi totul trecu în uitare.

Trecuse o s pt mân , când colegul cu aparatul de fotografiat aduse pozele r spândindu-le ca un adev rat comerciant: „Cine vrea, cât vrea, s -mi spun acum” i le r sfoia num rându-le, ca s nu poat fi p lit. Opri în mân una singur pe care i-o întinse, scuzânduse, lui Mihai „Nu tiu de ce, asta cu tine n-a ie it...” „Cum adic n-a ie it?” întreb acesta privind-o cu aten ie - „P i... nu tiu, a ie it neclar , vezi i tu...”

Poza p rea f cut prin cea . P rea mi cat , de i conturile erau clare. Dup ce o pl ti, Mihai se retrase din mijlocul grupului lâng o fereastr , mai la lumin . Ceva nu era în regul , i abia acum, în tihn ,

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

descoperi detalii ce treceau neobservate la prima vedere. Nu avea umbr .

Copacii din fundal, tufele de alun aveau umbr . Înce at , dar umbr . El, nu.

Privi apoi mai atent imaginea sa. Se recuno tea în îmbr minte, în locul unde se aflase surprins de aparatul de fotografiat, dar nu- i recuno tea chipul.

Acela i frison rece îl str tu i pentru o clip se sim i tras înapoi de o for necunoscut .

Fane, colegul cu poza, continua s i noteze nume i s calculeze numere de poze. Nesigur înc pe mersul s u, Mihai îl strig , rugându-l s vin aproape. „Mai ai cli eul acela?” rosti stins, aproape conspirativ - „Ce s faci cu el?” întreb Fane vizibil iritat. „Vreau s m resc poza aia, a mea...” „Bine, dar e o poz proast , la ce- i trebuie? Ia i tu una din astea cu grupul, uite, aici ai ie it bine...” „Nu, îmi place mie ceva la ea, vreau s-o m resc, po i s faci asta?” „P i, nu prea, dar dac a a vrei, treaba ta, hai la c min s i dau cli eul, numai s nu faci altele de pe el c a a, între colegi, nu se cade...” „Promit s nu- i stric afacerea” râse Mihai i plecar împreun . Mergeau încet, schimbând rar câte o vorb , Mihai era absent, preocupat de altceva, ostenit.

Apoi a f cut drumuri nenum rate la fotografii autoriza i din ora . A convins greu pe unul din ei s -i m reasc poza pân la dimensiunile unui tablou. Nu erau aparate, nu era hârtie fotografic . Nu era, de altfel, nici prea mult bun voin , mai ales c poza nu era pe placul nim nui. Când, în sfâr it, a reu it, când a primit poza tablou învelit într-un ziar, Mihai era mai slab, mai palid, mai încerc nat, ca dup o îndelungat suferin . Îi tremurau mâinile când, ezat pe o banc , desf cu ziarul s i priveasc tabloul. Ceva nel murit din subcon tient îl îndemna s renun e la nebunia aceasta. „N-am avut nebuni în familie, se consola, n-am s fiu eu primul. O s m uit la poz apoi o rup i gata, s-a terminat totul...”

Totul se n rui în el când î i privi de aproape chipul. B rbatul din tabloul casei din vis, îl fixa încremenit iar restul trupului... nu la asta se gândise, nu de asta se temea. Atunci? L poza al turi i î i privi mâinile, c utând s le st pâneasc tremurul. Se uit apoi în jur, ca atunci când te treze ti din vis i cau i s i dai seama c tr ie ti, e ti viu în lumea pe care o cuno ti i în care te bucuri c ai revenit dup un co mar.

Din ziua aceea Mihai n-a mai fost acela i. Începu s lipseasc nejustificat de la cursuri, apoi din c min cu scuze sub iri, neîntemeiate. Dac l-ar fi luat cineva în serios l-ar fi g sit zile, apoi nop i în poiana de la marginea p durii unde petrecuser în ziua aceea de început de mai. C uta locul în care fusese surprins de aparatul de fotografiat. Se a eza undeva i r mânea ore în ir a teptând s simt frisonul care l-a str tut în ziua aceea. De foame, sau de oboseal , lucruri care nu-l mai interesau, vedeau uneori umbre alunecând printre copaci. Alteori capete necunoscute r reau printre crengi, ciuperci disp reau la fel de rapid cum ap reau. Într-un timp se pomeni înv luit într-o cea molatec , blând , în care se sim i ocrotit i adormi, sau cine tie, se odihni în sfâr it, c ci nimeni nu tie când alunec în somn i ce se petrece acolo.

Mihai n-a mai fost g sit. A fost c utat în locurile i timpul prev zut de lege pentru dispari ii. Apoi, în actele lui de identitate a fost tras o linie...

Piotr Michalowski - Studiu de câini

Anul X, nr. 3(103)/2019

Ben TODIC{ (Australia)

Visul lucid Una din practicile armatei române la instruirea solda ilor a fost frica, teroarea de tribunalul militar. REGULAR erau aduse victime ale acelui tribunal, solda i considera i tr tori pentru înc lcarea jur mântului militar, fiin e firave care fugiser acas , dezertaser , numai piele i os, care, dup câ iva ani de pu rie, hr ni i doar cu coji de lubeni i sp lat veceuri i podele kilometrice în genunchi cu periu a de din i de le vedeai oasele la încheieturi prin piele de parc deveniser corp comun erau trecu i prin fa a noastr în timp ce el, soldatul tr tor, se caia.

Am fost gr nicer pe frontiera cu Iugoslavia în 1973, iar noaptea de paz în câmp, la 9 km de pichet, adormeam cu frica s nu fiu prins de c pitan sau infractor, nu tiu de care mai tare, s m omoare sau închid , a a c visam, dar auzeam atmosfera din jur, din jurul cuibului, suprapus cu cea din vis în vis, exemplu: Dac eram la Timi oara în vis mâncând ochiuri la capac la restaurantul Lido de lâng oper i pe la 4 diminea a se apropia patrula de noapte în control, o auzeam i începeam lupta s m trezesc, concentrându-m pe mi carea mâinilor sau picioarelor, s le mi c pân intru în contact cu patul, care pentru mine întotdeauna duc la trezire tocmai la timp ca s somez patrula. Dar într-o noapte s-a apropiat de mine un infractor care dorea s treac fraudulos frontiera, se r cise chiar în direc ia mea. Era o noapte întunecat , cu lapovi i ploaie moc neasc . În vis, eu îl auzeam ca pe unul care p te în cizme de cauciuc prin iarb : zdup, zdup, zdup. Am deschis ochii, l-am somat i am tras patru focuri de arm în aer strigând „Stai c trag!” Namila din întuneric s-a speriat i a fugit. Nu se vedea la doi pa i.

Pa ii au disp rut în sângele care îmi zvâcnea în urechi. La auzul focurilor de arm s-a tras alarma la Pichet i zona a fost înconjurat . A a am aflat c infractorul era m garul care fugise de la stâna din apropiere. Se f cuse ziu de-acuma i la descoperirea cauzei, maiorul care era tocmai în inspec ie a concluzionat c nu poate justifica intrarea mea în unitate f cele patru cartu e ale mele pe motivul unui gar i ca atare nu îmi permite s intru în Pichet f tuburile trase. Am umblat înghe at i nemâncat pân la ora prânzului prin iarb ca s le g sesc i s le recuperez. Altcum a fi fost arestat sub suspiciunea c le-am ascuns în scopul vreunui sabotaj (s -l împu c chiar pe el, poate). Dup un an i jumate de paz am înv at s -mi aud ho ii noaptea când vin s m fure, ip la ei în somn acompaniat de câinii vecinilor, între con tien i subcon tient. Dac e ti lucid în vis se mai cheam vis? Oare cum vor ie i din vis cei trimi i în Afganistan?

Anul X, nr. 3(103)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Titu OLTEANU scut la 13 febr. 1925 la Ocna Sibiului, jud. Sibiu, decedat la 5 dec. 2000. A fost licen iat în drept la Universitatea „Babe -Bolyai” din Cluj i a lucrat ca profesor, avocat pledant i consilier juridic.

A fost membru al Cenaclului „Satiricon”, din Cluj-Napoca, redactor la revista Via a cre tin , a publicat poezii i epigrame în presa clujean , este inclus în mai multe volume colective de gen.

Apari ii editoriale epigramatice: Epigrame / Restituiri (2009, edi ie postum , îngrijit de Ion Bindea i Valentin Vi inescu).

Orator De sus, de mijloc sau de rând, E omul care nu se-ntreab , Ce- i spun ascult torii când Vorbe te... s se afle-n treab !

Avoca ii Dorind aceea i dulce turt , Se încontreaz i se zbat i pân’ la urm se i bat ...Pe burt .

Familie muzical Fata mea e cu CANTATA, Soa a - LIED-ului e sluga, Soacr -mea e cu TOCATA; Mie îmi r mâne... FUGA! Unor vecini Le-a dedica un reportaj (Chiar nefiind de meserie), ci, pare-se, nu-i un menaj, Ci, mai curând, menajerie!

Ambasad Ce-i, uneori, o ambasad , Decât un loc, deloc viran, Ce nu permite s se vad e, de fapt, un cal... troian!

Cutum Din lumea asta când s-a dus L-a petrecut la groap satul i-atâtea laude-au adus, a ro it chiar... r posatul.

Epitaful unui avocat Aici cu un egal succes i f de opunere, Continu un vechi proces...

De descompunere!

Viorel FRÎNCU scut la 27 oct. 1952, în loc. Buz u. A absolvit liceul în Buz u, cursuri postliceale de stenodactilografie i comer exterior, cursuri de calificare i specializare în informatic i biblioteconomie. Dup 1989, a lucrat ca ziarist, apoi ca bibliotecar la Biblioteca Jude ean din Buz u.

Membru al Cenaclului Umoristic „Amprenta”, din Buz u, membru al Uniunii Epigrami tilor din România i al Uniunii Ziari tilor Profesioni ti din România. Scrie parodii, fabule, epigrame i proz umoristic .

A îngrijit apari ia a dou mini-antologii de cenaclu: Epigrame (2001), Zece ani de epigram (2007); redactor- ef al revistei Carambol (2002), publica ie a Cenaclului umoristic „Amprenta” din Buz u.

Team De când luase clavecinul, E tem tor ca leu-n cu , Fiindc -aflase c vecinul i-a cump rat i el o pu .

Op iuni conjugale S-a transformat a a rapid Via a lor prea insipid ; El s-a înscris în alt partid, Ea a ales alt ... partid .

Unei soacre „Un înger este soacra mea”, Afirm un amic bonom; „Posibil zic, c nici a mea Nu-i om!”.

Amici în zeghe i în rob Corup ii, ni te haimanale, Sunt judeca i prin tribunale; Pe-o u intr vinova ii i ies la bra cu magistra ii!

Unui propozabil... iluminat Sus, pe stâlp, un ins anost A pozat în deputat; tim cu to ii c e prost, Dar un prost... iluminat!

Surf guvernamental Când ara este într-un hal i poduri cad precum reduta, Românii sunt cu to i pe val... i guvernan ii du i cu pluta!

Epitaf unei precupe e Sub mormântul cu verdea Doarme-n veci o precupea ; Nu o deranja i defel, Azi nu vinde p trunjel!

Ultima taxare Geaba st pe n lie Sup rat precum e mortul, Pentru-o simpl datorie L-au taxat luîndu-i... ortul.

Paradox la cimitir Lâng groap , cu mirare Un fior în piept se-mplânt .

Lumea-i plin de-ntristare...

Singur, numai popa cânt !

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Politic Greu - pachetul de probleme, Viitorul - str veziu: Ca s plâng e prea devreme, Ca s râd e prea târziu...

Sexul frumos teapt an de an cu dor rbatul visurilor lor, Cu o r bdare infinit ... i a teptându-l, se m rit …

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 3(103)/2019

Florin M{CE}ANU

PIOTR PIOTR MICHALOWSKI MICHALOWSKI Piotr Micha owski s-a n scut, la 2 iulie 1800, pe o proprietate în faimosul s u romantic „B lia de Somosierra” (1844-1855, în mai Krzysztoforzyce, în afara Cracoviei, ca fiul lui Józef Micha owski, multe versiuni), „Parade în fa a lui Napoleon” i alte locuri ale b senator în Ora ul Liber Cracovia. Era un om bine educat. A studiat liilor. matematica i tiin ele naturale, economia i umanismul la UniversiCând Pablo Picasso a vizitat Polonia, în 1948, el a vizitat operele tatea Jagielloniana i la Universitatea din Gottingen. lui Micha owski expuse la Muzeul Na ional din Var ovia i a strigat: Piotr Micha owski a fost un pictor polonez al perioadei romantice, „Acesta da, pictor!” cunoscut mai ales pentru numeroasele sale portrete i studii în ulei În anii 1848-1853 a fost pre edintele consiliului de administra ie despre cai. Având o larg educa ie, el a fost, de asemenea, un ac- al ora ului Cracovia. În 1848 a fondat Funda ia Sfântul Josef pentru tivist social, avocat, adminiie ii orfani din Cracovia, stratorul ora ului i pre edincare func ioneaz pân în 1950. te al Societ ii Agricole din A fost un pictor remarcaCracovia (din 1853). Muzeul bil de cai, scene de lupt (mai Sukiennice, un departament multe variante ale b liei de al Muzeului Na ional din la Samosierra, episoade din Cracovia, con ine o camer revolta din noiembrie) i porcare îi poart numele fiind detrete (imagini de hetmane podicat muncii lui Michaloneze, rani, evrei, membri owski. ai familiei i prieteni). De aseTalentul s u artistic s-a menea, a creat scene de gen zut de la vârst fraged , la din via a satului. El a dedicat 13 ani, sub ochiul atent al mai multe compozi ii epicei napomultor arti ti, inclusiv Micha leoniene, figurii împ ratului Stachowicz, Józef Brodowski Napoleon i istoriei armatei (1817) i Franciszek Lampi. El poloneze. A l sat peste 1000 a studiat o gam larg de made schi e (desene, acuarele). terii la Universitatea JagielloPicturile sale se caracterizeaz , inclusiv filozofia clasic , printr-o expresie mare, culori agricultura i matematica. excelente, desene excelente i Dup revolta din pictura excelent . noiembrie, în timpul c ruia a Pe parcursul secolului al fost implicat în XIX-lea a fost aproape comsupravegherea produc iei de plet necunoscut. Primul mare arme i muni ii, pentru a evita spectacol al operei sale în timcapturarea, a fugit la Paris. pul expozi iei na ionale poloÎn timp ce la Paris, a contineze din Lviv, în 1894, a devenuat studiile sale de pictur nit descoperirea i surpriza. i anatomie cu Nicolas TousÎn secolul al XX-lea a fost Piotr Michalowski - Autoportret saint Charlet (1832-1835), a recunoscut ca singurul pictor fost puternic influen at de arta polonez de format european. lui Théodore Géricault, Rembrandt i Velázquez. Studiile sale în În 1917, Muzeul Na ional din Cracovia a primit 82 de opere ale acuarel despre cai au devenit foarte populare în Fran a, fiind vândute artistului de la fiica sa Józefa. Prima monografie a artistului (con inând de dealerii locali de art din 1833 colec ionarilor de art englezi, scrisori valoroase i texte surs ) a fost publicat anonim în 1911. germani i americani.

Autorul ei a fost fiica pictorului Celin, care a mo tenit talentul tat lui Micha owski s-a întors la Cracovia în anul 1835 i în 1837 s-a u, dar a ales o voca ie monahal . stabilit la proprietatea familiei lui în Krzysztoforzyce. În anii 1840 i A fost înmormântat în cimitirul Rakowicki din Cracovia, în mor1850 a creat numeroase tablouri ecvestre i peisaje dramatice, inclusiv mântul familiei, în cartierul Ka. Era 9 iunie 1855.