Constelatii diamantine, nr. 1 (101) / 2019

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul X, Nr. 1 (101) Ianuarie 2019

Semneaz :

Leon Wyczรณ kowski - Iarna pe munte

Cezarina Adamescu Liviu Antonesei Varga Istvan Attila Nicolae B la a Maria-Roxana Bischin Claudia Bota Mihai Caba Livia Ciuperc Aristotel Cruceanu Doina Dr gu Ion Grigore Lucian Gruia Petru Hamat Dan Kosumi Boris Marian Daniel Marian Galina Martea Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Miu Janet Nic Drago Niculescu George Petrovai Ionel Popa Liliana Popa Ion Popescu-Br diceni Vavila Popovici Paula Romanescu Florentin Smarandache Gheorghe A. Stroia Mircea tef nescu Al. Florin ene

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Constela\ii diamantine

Sumar Al. Florin ene, Eminescu - marele noroc al literaturii române ........................................pp.3,4 Doina Dr gu , Poetul i arta lui ......................p.4 Constantin Miu, Expansiune i recluziune în erotica eminescian ...................................pp.5,6 George Petrovai, Leg tura catalitic dintre cultur i umanism ......................................pp.7,8 Livia Ciuperc , O pecete a istoriei .........pp.9,10 Ionel Popa, Camil Petrescu - Spa iul con tiin ei .....................................................................pp.11-15 Drago Niculescu, Filozofia i tiin a sub semnul unit ii (III) .................................pp.16-20 Daniel Marian, Tinere ea vine cu libertatea de a fi tân r ...............................................................p.21 Paula Romanescu, Poeme .......................pp.22,23 Mihai Caba, Castanul Unirii de la Vi an, locul unde s-a f urit Unirea i s-a n scut România ......................................................................pp.24,25 Lucian Gruia, Galina Martea - în dialog cu crea ia uman ..........................................pp.26,27 Liviu Antonesei, Daniel Marian - Revela ii, resuscit ri, regrete ..........................................p.28 Cezarina Adamescu, Vâslind pe în imile celeste ........................................................pp.29-32 Maria-Roxana Bischin, Poeme .....................p.32 Ion Popescu-Br diceni, Elegiile Nemuritorului Interior (II) ...............................................pp.33,34 Livia Ciuperc , Lumina cunoa terii ...........p.34 Varga Istvan Attila, Tr it sau generat? ..pp.35,36 Boris Marian, Poeme .....................................p.36 Gheorghe A. Stroia, Tulbur toarea lumin a Unirii ..........................................................pp.37,38 Florentin Smaramdache, Poeme ..................p.38 Liliana Popa, Poeme .......................................p.39 Dan Kosumi, Poeme .......................................p.40 Claudia Bota, Poeme ......................................p.41 Vavila Popovici, Valoarea unui om .......pp.42,43 Petru Hamat, Ficto-poemul lui Radu Stanca: limba-limbaj a categoriei “joli” ...........pp.44-49 Galina Martea, Floare Albastr - publica ie în memoria lui Eminescu.............................pp.51-53 Nicolae B la a, Despre fiin i fiin are la români ........................................................pp.54,55 Mircea tef nescu, Cronici muzicale .........p.56 Janet Nic , Epigrame politice ......................p.57 Nicolae M tca , Fente evanescente ............p.58 Aristotel Cruceanu, Constela ii epigramatice ..............................................................................p.59 Ion Grigore, Constela ii epigramatice ........p.59 Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60

Anul X, nr. 1(101)/2019

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU LIVIA CIUPERC DANIEL MARIAN BAKI YMERI Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor, matematician, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv, critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Royal Society of Literature UK - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com revista.constelatiidiamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic , N.N. Negulescu, Al. Florin ene

Ilustra ia revistei: Leon Wyczó kowski

Anul X, nr. 1 (101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Al. Florin |ENE

Eminescu – marele noroc al literaturii române Motto: „Crist a învins cu liter de aur a adev rului i a iubirei, tefan cu spada cea de fl ri a dreptului.

Unul a fost libertatea, cel lalt ap torul evangheliei ei.”

(Mihai Eminescu) Când se cerceteaz cu acribie opera unui poet ca Eminescu se caut în elesuri. În situa ia noastr actual , când poetul este analizat cu admira ie, ori cu îndoial , ajungându-se pân la denigrare, m duc cu gândul la ce spunea autorul „S rmanul(ui) Dionis”: „Ce-au fost românii pe când eu n-am fost, ce vor fi ei când eu n-oi mai fi?”

Aprecierea, respectul, adora ia, admira ia sau contrarele lor caut cu ustensile pe m sura celui ce începe arheologia poetic eminescian . Superlativul ar fi atins în condi iile, i numai atunci, când cel ce studiaz i analizeaz vestigiile scoase la suprafa are mai mult decât ochiul atent, este de bun credin , decât tiin a unei astfel de arheologii, când însu i cercet torul re-creeaz . C ci aceasta ni se pare a fi specificul: se reconstituie un suflet de poet ce nu poate fi desp it de via a sa i mediul social-politic în care i-a desf urat activitatea, inclusiv nivelul la care a ajuns dezvoltarea limbii române.

Se re-creeaz un Eminescu recunoscut; trebuie, în aceste condi ii, ni-l amintim prin ce a l sat în urma sa, inclusiv prin m rturiile contemporanilor s i. În lumea înc rcat de simboluri ale antichit ii helene, Luceaf rul simboliza c uza c torilor spre l ca urile zeilor. În c utarea Lucearului, poetul î i str bate în felul s u via a. Ceea ce ne dezv luie nou este prin for a sa de a st pâni Pegasul la modul sublim, de a ti -l fac s poposeasc , pentru contempla ia a ceea ce z re te, sau, dimpotriv , de a-l îndemna s galopeze n praznic într-un vârtej de lumi interioare ale eului. Astfel î i realizeaz Eminescu partea sa de magie. C lina visa la Luceaf r: „Lâng fereastr , unde-n col /Lucearul a teapt ”. Acest poem eminescian este inspirat de un basm publicat de folcloristul R. Kunish, al c rui fond de idei se bazeaz pe antagonismul dintre superioritatea creatorului de geniu i lumea m rginit . Coborârea la realitatea p mântean se face sincopat, de la în imea Geniului la la iubirea p mântean dintre C lin i C lina. i dac , magic, Eminescu creeaz o magie tainic i locuri pe m sur , ele au tr turile realului care îl înconjoar i pe care îl str bate. Nu se întâmpl s avem feerice nop i. Ele exist în realitate, Eminescu le transfer doar din epoca sa în Art : „Noaptea potolit i vân t arde focul în c min; /Dintr-un col pe-o sof ro eu în fa a lui privesc, / Pân-ce mintea îmi adoarme, pân-ce genele-mi clipesc? /Lumânarea-i stins -n cas ... somnu-i cald, molatic, lin.” (Noaptea).

Eminescu ajunge mai aproape de sine, atunci când se evoc precum: „Dar nu vine... Singuratic/ În zadar suspin i suf r/ Lâng lacul cel albastru/ Înc rcat cu flori de nuf r.” (Lacul). Poezia eminescian este, înainte de toate, un climat al Spiritului i apoi un climat al Cuvântului, al Inteligen ei i Vis rii, prin Cuvânt. Începând cu construirea bustului lui Eminescu, în Boto ani, în

anul 1890, a bustului poetului, în Dumbr veni, jud. Boto ani, în 1902, a apari iei c ii „Omagiu lui Mihail Eminescu”, la Gala i, cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa, cu o prefa de A.D. Xenopol, urmat de manifest ri culturale dedicate Poetului, de-a lungul timpului au fost ridicate statui Poetului Na ional în aproape toate ora ele mari din ar . i, de atunci, în fiecare an, la 15 ianuarie i 15 iunie, comunit ile localit ilor noastre îl comemoreaz , depunând flori la statuile lui, organizându-se simpozioane pe teme din opera sa. Oare aceste pelerinaje de dou ori pe an la statuile lui nu sunt o form de pio enie fa de o personalitate ce merit s o numim Sfântul Literaturii Române!? Eminescu, în acest r stimp, a devenit, în memoria noastr cultural , un brand. Atât prin geniala sa oper , dar i prin destinul u martiric, cum ar spune Adrian Dinu Rachieru. Iar dac , în zilele noastre, Poetul a devenit, pentru unii, o problem , afirm i eu precum D. Vatamaniuc: „E foarte bine c avem o problem Eminescu”. Acesta fie motivul c Eminescu a devenit Poet Na ional pe baz emo ional ? M gândesc c la un românism cu o recunoscut b lie a desconsider rii de sine, Eminescu poate s capete, cum spunea Eugen Ionescu, în 1932, un „rol de figurant în cultur ”. Sunt destule încerc ri de deconstruc ie a mitului eminescian, îns nu a fost g sit un înlocuitor. A încercat N. Manolescu s -l impun pe Mircea C rt rescu dar, vorba lui N. Georgescu, tot demersul a r mas „o form f fond.”

Vor mai fi multe încerc ri de demolare a statuii lui Eminescu, îns opera lui este i va r mâne un spa iu al ritmului. Este o respira ie creatoare prin limba român . Iar literatura noastr expir i inspir prin acest mare poet. i, când vorbim de geniul lui Eminescu i opera lui ca aspira ie c tre Absolut, vorbim de fapt despre efortul, pe durata existen ei umane, de a integra cât mai perfect cu putin ritmul lor esen ial într-un ritm universal sau, de a se ridica, prin particular, la puterea de adev r a generalului.

Literatura Român a avut mare noroc cu acest poet n scut la Ipote ti. Ritmul celui ce creeaz r mâne în opera sa. Un ritm devenit culoare, contur, sunet. „Numai când ritmul devine singurul i unicul mod de a exprima gândul, numai atunci exist poezie. Orice oper de art nu este decât un singur i acela i ritm” spunea Holderlin, în convorbirile sale cu Sinclair. Iar valoarea filosofic a operei eminesciene const în efortul s u de a investi umanul cu eternal, pieritorul cu nepieritorul, relativul cu absolutul. i astfel, oricât ar p rea, Eminescu nu poate s fie abstras din timpul s u i din spa iul s u. Judecata operelor sale trebuie f cut în acest context. Valoarea operei eminesciene nu const atât în ce i cât a putut s cuprind în sine din absolut, ci în tensiunea spiritual cu care s-a dorit acest lucru, în ceea ce numim zbaterea poetului, arderea sa l untric . Pentru c tensiunea spiritual na te întreb ri, iar acestea vis-a-vis de existen sunt hrana necesar cunoa terii. Opera eminescian este o împlinire pentru el i pentru Literatura Român i este cu atât mai mare, cu cât constituie o împlinire ulterioar . În opera lui Mihai Eminescu, prezentul este implicat. Ea (opera)

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

depinde de gradul în care prezentul i viitorul sunt implicate, ca opera eminescian s apar in ea îns i viitorului. Eminescu nu a fost un singuratec, dar el este un singular în literatura noastr . Originalitatea operei eminesciene const într-o tiin a mijloacelor artistice i o con tiin creatoare. De aici provine tot zbuciumul s u, toat lupta sa pentru l rgirea marginilor cunoa terii, toat acea r sucire centralizat a eului s u, lansând în Univers frânturi de crea ie i existen . Este zbuciumul profund pe care îl dest inuia Eminescu: „În orice om o lume î i face încercarea/ B trânul demiurgos se opre te-n van;/ În orice minte lumea î i pune întrebarea/ Din nou: de unde vine i unde merge floarea/ Dorin elor obscure s dite în noian” (Împ rat i Proletar) Existen a eminescian este o existen întru Poezie. Dar s nu uit m c Poetul a fost i un jurnalist de excep ie. A abordat, în articolele publicate, mai ales în „Timpul”, mai toate temele ce fr mânta societatea româneasc în timpul s u. A publicat articole filosofice, economice, sociale, politice etc. Marele poet a publicat zeci de articole în ap rarea Bisericii Ortodoxe Române. În 1871, în august, a fost organizat Marea S rb toare de la Putna, la care a participat i Eminescu împreun cu Slavici i unde Xenopol a inut o important cuvântare. Aceast serbare era prilejuit cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea M stirii de c tre tefan. Serbarea trebuia s se in în 1870 dar din cauza r zboiului franco-german a fost amânat cu un an. Scrisoarea c tre D. Br tianu din 3/15 august 1871 este un document însemnat pentru cunoa terea stadiului la care ajunsese Eminescu în dezvoltarea sa sufleteasc i intelectual . În perioada organiz rii serb rii de la Putna, Ion Slavici îi spunea c mul i se vor pune de-a curmezi ul ac iunii. Îns Eminescu îi r spundea: „D f mil în ei!” Cu aceast ocazie, poetul a publicat un articol în Timpul în care spunea, printre altele, c tefan ap torul Moldovei i al cre tin i, este un sfânt al Bisericii noastre str mo ti. Prin noiembrie în acela i an un ziarist anonim scrie în publica ia liberal Democratul, atacându-l pe Poet, spunând c „Domnul Eminescu ne-a obi nuit cu nebuniile sale publicate în Timpul. Cu ocaziunea s rb torilor de la monastirea Putna, acest domn a îndr znit -l numeasc sfânt pe tefan cel ce la mânie a t iat capete.” Dup atâ ia ani, care dintre cei doi, Eminescu i ziaristul de la Democratul, i-a exprimat nebunia? Dup cum se vede, Mihai Eminescu, în aceast situa ie, a avut dreptate. tefan cel Mare i Sfânt a fost canonizat de tre Biserica Ortodox Român . Sunt sigur c propunerea noastr ca Eminescu s fie canonizat, peste ani, v-a fi acceptat de Biserica Ortodox .

Prin opera i via a sa, Eminescu a avut, totu i, o „...r splat jertfei sale: cunoa terea. Acum el va afla ca îngerul - simbol al des vâr irii, al purit ii - nu este în iubit , ci tot în el; c el nu avea nevoie s se înal e prin ea, ci ea, fiin de lut, ar fi trebuit s n zuiasc spre culmile spiritului pe care-l st pânea el”. (Zoe Dumitrescu-Bu ulenga) Sistemul gândirii poetice disimuleaz realitatea, cât vreme gândirea poetizant nume te o realitate. Memoria eminescian se al tur Marelui Cor ce intoneaz Imnul dedicat Marii Uniri, ac iune politic visat de Eminescu într-o scrisoare c tre Iosif Vulcan din Oradea, când a primit primi bani pentru colaborarea la revista „Familia” Opera lui Eminescu este o chemare lansat , o invita ie disimulat , spre Întrebare, spre nelini te. R spunsurile sunt un acum, cu sensul spre ceea ce va fi. Implicarea viitorului d impresia, pentru poet, de a fi deja un st pân virtual al unui timp viitor. Sensul spre Eternitate se împline te astfel. Opera poetic eminescian treze te laten e spirituale. Ea se identific uneori cu speran a, c ci speran a este i ea o tensiune spiritual spre viitor. Opera lui Eminescu este o rea ezare de lumi. El este un ritm aparte în poezia modern . El este propria sa poezie. C ci el este, ve nic, Poetul.

Anul X, nr. 1(101)/2019

Doina DR{GU|

citor prin vânturi i poet se ad uga i r mânea suporta egal reprezent ri diferite neepuizat în toate în elesurile continuat în alte forme i înrobit de gânduri se r zbuna prin libertatea artei sale sând o urm de ne ters întotdeauna opunea ceva în fa a a altceva oprea cu trupul lui firav un fluviu i-l silea s curg înapoi iar sufletul lui nobil era precum creasta unui val între dorin i cunoa tere convins de fatalitatea ce apas asupra lui i f cea din via o nesfâr it dram era o fire solitar cu o energie neînfrânt ce punea pre pe orgoliu în pieptul lui firav luia un suflet de gigant

se îndoia i se temea de toate dar mai ales de sine însu i a iubit f s fie iubit a inut în frâu lumina i a eliberat-o dup pofta lui a supus furtuna întunericului cu voin a sa dar furtuna care urla înl untrul lui l-a f cut de fiecare dat se simt un învins doar pana i coala de hârtie ascultau de vârtejul sufletului s u ce umplea spa iile siderale cartea destinului s-a deschis paginile s-au r sucit ca ni te frunze vântul s-a oprit crucea s-a pr bu it umbra s-a alungit pân la marginea abstrac iei ultime neantul se întrez re te cel mai înalt echilibru realizeaz golul ce permite locuirea

Leon Wyczó kowski - Voal

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Constantin MIU

Expansiune ]i recluziune @în erotica eminescian[ În erotica eminescian , sunt detectabile dou mi ri ale cuplului erotic: una de recluziune, de retragere din contingent în spa iul ideal de manifestare a erosului - natura, cealalt de expansiune a preaplinului sufletelor celor doi parteneri, prin tr irea, fie i imaginar , a clipei de iubire, pe care eroul liric i-o dore te etern . În cele ce urmeaz , vom ilustra cele dou mi ri cu versuri elocvente din poeziile Dorin a, Lacul, Sara pe deal, Floare albastr i sonetul Afar -i toamn . re inem mai întâi c recluziunea ia forma unei invita ii venite fie din partea eroului liric (Dorin a), fie din partea fiin ei iubite (Floare albastr ). În prima crea ie, amintit , prima strof are verbul în pozi ie ini ial de vers, sugerând o invoca ie. Chemarea se face în codru topos ideal al erosului: „Vino-n codru la izvorul/ Care tremur pe prund,/ Unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund.” S observ m c verbele la indicativ prezent (ca i gerunziul) contureaz o ac iune durativ , anticipându-se astfel temporalitatea ac iunii expansive a cuplului erotic, ca tr ire plenar a iubirii. Componentele acestui topos ideal sunt: izvorul (care „tremur pe prund” - personificare ce relev tectonica sufletului eroului liric),prispa cea de brazde (microtopos transferat din universul uman în natur , spre a reliefa umanizarea spa iului silvestru prin eros), crengile plecate care ascund prispa reprezint o imagine simbolic pentru natura protectoare a cuplului erotic. În Floare albastr , invita ia f cut de „mititica” ia forma intimist , dat de interjec ie, ca i prin intermediul personific rii: „- Hai în codrul cu verdea ,/ Und-izvoare plâng în vale,/ Stânca st s se pr vale/ În pr pastia m rea .” i aici, recunoa tem acela i topos ideal - codrul cu verdea , având ca element principal izvoarele, umanizate prin personificare.

De aceea i natur sunt i toposurile din poeziile Lacul i Sara pe deal. În prima, se pune accentul pe componentul esen ial pentru acest spa iu - lacul, în sensul c substantivul în pozi ie ini ial de vers e articulat cu articol hot rât, fapt ce individualizeaz acest component al spa iului erosului. i aici, registrul verbal e la indicativ prezent i gerunziu, având aceea i valoare anticipativ-durativ : „Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarc ;/ Tres rind în cercuri albe/ El cutremur o barc .” Sesiz m faptul c elementul vital pentru acest topos - apa - în ipostaza lacului este i în aceast crea ie personificat, tot astfel cum am observat în Dorin a i Floare albastr . Spre deosebire de poeziile aduse deja în discu ie, în Lacul, prin imaginea rcii, din ultimul vers al strofei citate, se atrage aten ia c se prete te o a doua mi care de recluziune a cuplului erotic: în luntrea mic , unde vor s ri cei doi îndr gosti i, se va desf ura idila. Ca i la Novalis, barca (luntrea) „ar oferi una din cele mai misterioase volupt i ale naturii” (cf. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers enciclopedic, Bucure ti, 2000, p. 244). În Sara pe deal, g sim acela i element vital, personificat, cu alte cuvinte, umanizat, locul de întâlnire al celor doi parteneri fiind salcâmul - templu al dragostei, dar i dublul vegetal pentru eroul liric: „Sara pe deal, buciumul sun cu jale,/ Turmele-l urc, stele le scap n cale,/ Apele plâng, clar izvorând în fântâne;/ Sub un salcâm, drag , m-a tep i tu pe mine.” (s.n.). În sonetul Afar -i toamn , regimul climateric autumnal - bacovian prin atmosfer - provoac recluziunea fiin ei iubite: „Afar -i toamn , frunz -mpr tiat ,/ Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri,/ i tu cite ti scrisori din roase plicuri/ i-ntr-un ceas gânde ti la via a ta toat .” Din versurile citate, în elegem o dubl recluziune: una în perimetrul od ii, iar alta pe t râmul amintirii. Dorin a de recluziune e amplificat în strofa a doua, fapt ce-l relev nega ia total din versul al doilea, realizat cu ajutorul pronumelui negativ nime, acesta intrând în rela ie cu forma negativ a verbului: „N-ai vrea ca nime-n urma ta bat .” (s.n.). Dac recluziunea fiin ei iubite e una într-un spa iu securizant - odaia -, dar i pe t râmul amintirii, cea a eroului liric se desf oar pe t râmul oniricului, fiind stimulat de foc. Acesta spune Eugen Simion în Diminea a poe ilor - „are o func ie stimulatorie: provoac medita ia (...) El face ca singur tatea s fie agreabil ...” De aceea, visul eroului liric este unul - s -i spunem - cultural: „ i eu astfel m uit din je pe gânduri,/ Visez la basmul vechi al zânei Dochii” (s.n.). mai re inem c expansiunea celor doi parteneri apar ine unui scenariu erotic imaginar. În Dorin a, acest aspect este ilustrat, la nivelul registrului verbal, prin viitorul ipotetic. Mai întâi, recluziunea e marcat printr-o construc ie cu valoare de superlativ stilistic: „Pe genunchii mei edea-vei,/ Vom fi singuri-singurei” (s.n.). Apoi, rutul, visul i somnul sunt cele trei momente ale amplitudinii maxime a acestei expansiuni a erosului: „L sând prad gurii mele/ Ale tale buze dulci...// Vom visa un vis ferice,/ Îngâna-ne-vor c-un cânt/ Sin-

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

guratece izvoare,/ Blânda batere de vânt;// Adormind de armonia/ Codrului b tut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastr / Or s cad rânduri-rânduri.” S mai ad ug m c deplina solitudine a cuplului erotic, precum i amplitudinea tr irii erotice sunt acompaniate de manifest rile elementelor toposului - i ele personificate: singuratecele izvoare ce îngân cu un cânt îndr gosti ii i blânda batere de vânt. Culmina ia tr irii erotice este reliefat în ultima strof prin imaginea florilor de tei, a c ror c dere într-o mi care perpetu sacralizeaz cuplul. În Lacul, re inem aceea i armonizare a sufletelor celor doi parteneri cu cel al unuia din elementele naturii: „S s rim în luntrea mic ,/ Îngâna i de glas de ape” (s.n.). i aici, expansiunea erosului se deruleaz într-un scenariu ipotetic, aspect dat de verbele la conjunctiv: „S plutim cuprin i de farmec/ Sub lumina blândei lune -/ Vântu-n trestii lin fo neasc ,/ Unduioasa ap sune!” Observ m, în strofa citat , c lumina selenar e cea care sacralizeaz erosul, iar prin participarea la acest ritual i a altor elemente apar inând teluricului (apa, trestiile, vântul - acest din urm element legând teluricul i astralul), dragostea ridicat la scar cosmic devine mit. În Floare albastr , inima toposului ideal unde are loc recluziunea ipotetic a cuplului erotic este ochiul de p dure, care i el are câteva componente: trestia cea lin , bolta cea senin , foile de mure.

Scenariul erotic, închipuit de „mititica” este voit mistificat - prin pove ti i minciuni - coordonate ale unei fic iuni, care face posibil idila: „ i mi-i spune-atunci pove ti/ i minciuni cu-a ta guri ”.

Dac în Floare albastr momentul culminant al expansiunii erotice îl constituie rutul („De mi-i da o s rutare,/ Nime-n lume n-a s-o tie”), în Sara pe deal îl constituie somnul (ca i în Dorin a): „Ne-om zima capetele - unul de altul/ i surâzând vom adormi sub înaltul,/ Vechiul salcâm,,,” (s.n.). În sonetul adus în discu ie, închipuirea fiin ei iubite, care cu „mâini sub iri i reci” acoper ochii eroului liric, nu face altceva decât s prelungeasc timpul imaginarului, verbul la indicativ prezent - ca ac iune durativ - este elocvent pentru dorin a de expansiune a timpului erosului, cu precizarea c tr irea vine doar din partea lui, ea fiind doar adjuvant: „Deodat-aud fo nirea unei rochii,/ Un moale pas abia atins de scânduri.../ Iar mâini sub iri i reci mi-acop r ochii.”

Anul X, nr. 1(101)/2019

SIMPOZION LITERAR 2019 Uniunea Scriitorilor - Filiala Ia i i Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia i, prin Catedra de Filosofie i tiin e Social-Politice, organizeaz , joi, 28 martie 2019, ora 15.00, cea de a XVII-a edi ie a Simpozionului Na ional „IOAN PETRU CULIANU” - omagiu poetului MIHAI URSACHI (1941-2004).

Simpozionul-concurs, care se adreseaz elevilor, studen ilor, tuturor iubitorilor de literatur , are urm toarele probe supuse juriz rii: 1). dramatizarea unei proze, la alegere, din volumul Arta fugii, de Ioan Petru Culianu; 2). recitarea unei poezii semnate de poetul Mihai Ursachi; 3). realizarea unui desen inspirat din crea ia liric a poetului Mihai Ursachi (pe carton, acuarel sau peni , dimensiunea A4).

Jurizarea vizeaz participarea la toate cele trei probe de concurs.

Cassian Maria Spiridon, Pre edintele Uniunii Scriitorilor - filiala Ia i Nicu Gavrilu , Prof. univ. dr. la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia i, Catedra de Filosofie i tiin e Social-Politice Livia Ciuperc , fondator i coordonator al Simpozionului-concurs Fi de participare Nume i prenume Localitatea Elevi ( coala, clasa, profesorul coordonator) Student (facultatea) Persoana matur (institu ia, profesia) Proba 1: Se nominalizeaz textul dramatizat, care va fi ata at, ulterior; Proba 2: Se precizeaz poezia care va fi recitat ; Proba 3: Se precizeaz textul literar care a inspirat desenul.

Num rul de telefon

Leon Wyczó kowski - Iarna

Data limit de expediere a fi ei de participare, completate, 22 martie 2019, pe adresa: liviaciuperca200@yahoo.com

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

George PETROVAI

Leg[tura catalitic[ dintre cultur[ ]i umanism Se mai îndoie te cineva de faptul c drumul spre libertate, iar prin aceasta spre umanism, trece prin cultur ? Parafrazându-l pe adorabilul Confucius, care, în urm cu mai bine de 2500 de ani, sus inea „Oamenii se aseam prin natura lor, obiceiurile îi diferen iaz ”, respectiv c „Natura ne aseam , educa ia ne deosebe te”, noi, oamenii secolului 21, putem spune cu mâna pe inim c , dac n ravurile z mislite de incultur sau falsa cultur îi fac pe oameni o ap i-un p mânt în cam toate chestiunile ce privesc planul moral-spiritual, doar adev rata cultur face diferen a dintre ei.

Da, c ci veritabila cultur nereducându-se la form (cuno tin e atent însu ite, maniere studiate, elegan vestimentar , limbaj captivant-în el tor), ea purcede deopotriv din mintea i inima individului, dobânde te valoare prin fericita îmbinare dintre credin i educa ie, constituie statornica ramp de lansare a unei comunit i (grup social, popor, na ie) spre civiliza ie i necurmat se comport aidoma unui Ianus - cu fa a/interfa a dragostei îndreptat spre lumea exterioar i cu fa a medita iei orientat spre universul l untric, aspect care l-a îndrept it pe Stagirit s afirme c to i oamenii de geniu sunt melancolici!

Ceea ce înseamn c doar în acest mod se învedereaz indestructibila leg tur dintre binomul credin -educa ie i starea de s tate/ nedistorsionare a unei societ i active. Desigur, amplul i anevoiosul proces de revigorare moral-spiritual trebuie s ruleze pe liniile de mare for ale credin ei sincere i ale educa iei temeinice, întrucât binomul credin -educa ie pare s întruchipeze arhimedicul punct de sprijin pentru pârghia cultural a omenirii, cu ajutorul c reia poate fi r sturnat lumea strâmb a banului, globalismului, sodomiei, ipocriziei, minciunii, nedrept ii i cruzimii.

Vas zic tot cultura este aceea care, prin curajo ii ei partizani (iam numit pe oamenii de cultur ), s-a opus în trecut i în continuare se opune acelor derapaje ale istoriei (gen Rusia stalinist i Germania hitlerist ) ce permit apari ia i, pentru o anumit perioad de timp (scurt la scar istoric , extrem de lung i dureroas la nivel uman), dezvoltarea atotputerniciei subumanului. Exact lucrul acesta ni-l împ rt esc autorii Miron Dolot, pe de o parte, Roger Manvell i Heinrich Fraenkel, pe de alt parte, în c ile Executa i prin înfometare (Holocaustul ascuns), respectiv Heinrich Himmler (Via a sinistr a efului SS-ului i al Gestapoului), ambele ap rute în anul 2011 la Editura Meteor Press.

Dup citirea lor, lesne am putut constata c între cele dou c i exist nu numai deosebiri (prima este cartea cu dureroase amintiri ale autorului din timpul „r zboiului” nimicitor purtat de Stalin împotriva a-zi ilor chiaburi ucraineni, cea de-a doua reconstituie profilul i activitatea unuia dintre cei mai importan i colaboratori ai lui Hitler), ci i acea cutremur toare asem nare care la început a apropiat, apoi a înc ierat dou dintre cele mai odioase lighioane z mislite vreodat de istorie - bol evismul i nazismul, respectiv stalinismul i hitlerismul.

Pe parcursul celor 30 de capitole ale c ii (primele 24 scrise înainte

de anul 1953, ultimele ase i Epilogul dup 30 de ani), autorul cu pseudonimul literar Miron Dolot ne prezint p ile indestructibil legate ale ofensivei subumanului atotputernic împotriva nimii ucrainene: mai întâi (începând din 1929) politica de colectivizare for at , doldora de arest ri, deport ri i crime, dup care - în anii 1932-1933 - a urmat foametea.

Dac politica de colectivizare for at era în fond prelungirea în variant stalinist a urii lui Lenin fa de rani („ ranii reprezint tot ce ur sc mai mult”, ne spune Vladimir Ilici în cartea Gog a lui Giovanni Papini), ea urm rind - i izbutind pân la urm ! - în bu irea ini iativei particulare prin deposedarea de bunuri i lichidarea fizic a milioane de gospodari încadra i cu sau f temei în categoria chiaburilor (culaci în ruse te, curculi în ucrainean ), foametea în cursul reia au murit circa apte milioane de oameni (de-a valma copii, trâni, femei i b rba i), este - opineaz autorul - „un genocid, urmare a unui plan deliberat i premeditat, aplicat cu scopul de-a distruge poporul ucrainean ca na iune”. a o foamete cumplit s-a ab tut peste sat, încât - ne spune Miron Dolot - nu numai c „Împin i de foame, oamenii mâncau orice seau, chiar alimente deja stricate...”, dar cum nici din astea nu se mai g seau prin casele supravie uitorilor sec tui i de puteri, ori prin duri i pe câmpuri, unii dintre ei (cazul lui Antin din casa de pe deal) au devenit canibali.

Ai crede c autorul este înclinat spre exager ri atunci când ne prezint zelul neobosit al autorit ilor (activi ti, propagandi ti, agitatori, mili ieni) într-atât de îndoctrinate i devotate partidului-stat, încât nu pregetau s r scoleasc locuin ele în c utarea alimentelor ascunse, chiar atunci când aveau sub ochi dovezi de net duit ale mor ii prin înfometare; sau atunci când ne prezint nenum rate „victime ale politicii statului”, bun oar a a ca v duva Sevcenko i fiica ei infirm Lida, respectiv ca tân ra mam Solomia, cea care se spânzur dup ce constat c feti a i-a murit de foame; sau - a a cum autorul ni se confesez în capitolul 27 - udând hârtia cu lacrimi, atunci când scria despre acei copii emacia i din vecini, care nici s plâng nu mai aveau putere: „Capetele a ezate pe gâturile lor sub iri ar tau ca ni te baloane umflate. Bra ele i picioarele lor mici i osoase erau ca ni te be e care ie eau din trupurile lor micu e. Bur ile le erau umflate, c tând propor ii neb nuite, iar din organele lor genitale se scurgea necontenit urin . Fe ele acestor copii ar tau îmb trânite i deformate prematur”.

Dar iat c în senza ionala sa nuvel Panta rhei, mult nedrept itul Vasili Grossman vine cu imagini artistice care confirm spusele lui Miron Dolot într-un chip indiscutabil.

Fazele procesului de distruc ie a satelor sunt, desigur, acelea i la cei doi scriitori: „Via a cea nou f deschiaburi i” este urmat de colectivizarea for at („s-au apucat s ne bage în colhozuri”) i apoi de „execu ia prin înfometare”, evident, avându-se în vedere faptul

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

„dup deschiaburire, terenurile arabile au sc zut sim itor i recolta s-a mic orat foarte mult”.

Dar de i copiii înfometa i aveau „capetele ca ni te ghiulele” i „gâturi sub iri ca de barz ”, iar fe oarele le erau „b trânicioase i chinuite, de parc tr iser pruncii tia pe lume aptezeci de ani”, i de i în regiunea Dnepropetrovsk nenorocirea era îngrozitoare, c ci „acolo oamenii se mâncau unii pe al ii”, totu i apare o noti în ziar despre vizita unui ministru francez, care afl de la copiii unei gr dini e dintr-un colhoz c la prânz ace tia au mâncat „sup de g in cu piro ti i chiftelu e de orez”!

Ba mai mult. Ca i cum n-ar fi tiut nimic despre „acei copii care erau du i cu c ru ele la gropile de gunoi”, sau - ne în tiin eaz Vasili Grossman - „poate c tia, dar t cea a a cum t ceau to i”, Maxim Gorki scrie cu senin tate într-un ziar moscovit c „copiii au nevoie de juc rii educative”...

Cartea lui Roger Manvell i Heinrich Fraenkel ni-l prezint pe Heinrich Himmler, omul de care Gobbels s-a apropiat mai mult decât de ceilal i lideri nazi ti, cu toate c -l antipatiza, poate pentru ascensiunea lui (avea cea mai mare putere dup Hitler) sau poate pentru teama ascuns resim it de toat lumea, cu excep ia Führerului, fa de el.

Asta nu înseamn c sinistrul Himmler nu se temea de nimeni.

Avea o asemenea fric de „repro urile isterice ale lui Hitler”, încât ne spun autorii - „nu avea t ria psihic sau hot rârea de-a i se opune”.

Iar generalul Heinz Guderian completeaz în cartea sa de amintiri: „Cu câteva prilejuri, am fost în m sur s constat c , în prezen a lui Hitler, îi lipsea siguran a de sine i curajul...”

De altminteri, firea sa timid , care „îl agasa întotdeauna când trebuia s discute cu oameni mai capabili ca el”, a favorizat într-o asemenea m sur dezvoltarea în Himmler a unei fidelit i de câine ascult tor i a unui servilism total în fa a voin ei capricioase a lui Hitler, încât cu dreptate aprecia Goebbels c „nu putea s existe un loc pentru un om ca el într-o Germanie f Hitler”.

Ca orice biografie care se respect (cei doi autori au scris biografiile detaliate ale celor mai faimo i conduc tori nazi ti), cartea de fa caut s ni-l înf eze pe omul Himmler a a cum era el în realitate - „un om m runt, prozaic i plin de platitudini”, care dup ridicarea pe culmile puterii naziste, încearc din r sputeri s i ascund timiditatea în spatele arogan ei conferit de autoritatea cu care a fost învestit.

Transform rile moral-spirituale ale acestui tenebros personaj au început îndat dup p trunderea în elita partidului nazist. Dup o tinere e cast (acesta este, de altfel, titlul primului capitol al c ii), perioad de timp generos influen at de catolicism, Himmler devine „un anticatolic i un anticre tin virulent, înlocuind credin a în care fusese crescut cu o acceptare facil a acelor supersti ii, cum ar fi astrologia, care se potriveau prejudec ilor sale germanice”.

Cu toate astea, într-o discu ie purtat cu confesorul i maseurul u Felix Kersten, Himmler s-a ar tat de-a dreptul indignat de faptul acesta îi punea la îndoial convingerile religioase, când el era pe deplin convins c „în spatele naturii i a minunatei ordini din lumea omului, animalelor i plantelor st o Fiin superioar ”, c reia i se poate spune Dumnezeu sau Providen . Din aceste motive el chiar insista ca membrii SS s cread în Dumnezeu!

Dar credea într-un mod aparte, adic în virtutea teoriilor sale rasiale, care îi cereau cu insisten s distrug toate acele fiin e umane ce se dovedeau mai distrug toare decât animalele. „Iar el”, puncteaz autorii, „acceptase aceast misiune înfricotoare, deoarece credea c era singura i «ultima» solu ie la problema purific rii rasiale a Germaniei, care a r mas idealul s u adânc înr cinat”.

Anul X, nr. 1(101)/2019

Pentru punerea în practic a acestui ideal dement i asasin, Himmler nu a precupe it nici un efort atunci când a întemeiat însp imânt toarea organiza ie SS pe principiile Ordinului iezui ilor (însu i Hitler l-a comparat cu Igna iu de Loyola!), sau mai târziu, adic atunci când i-a creat monstruoasa re ea de exterminare format din peste 100 de lag re, unul mai sinistru ca altul, în care - prin înfometare, torturi, experimente medicale, dar mai ales prin uciderea conceput ca parte component a genocidului dirijat de la centru - milioane de oameni au fost uci i (îndeosebi evrei i slavi), doar pentru absurda vin c nu posed însu irile rasei ariene. În asemenea condi ii, când Himmler c uta s i justifice crimele prin maxime i butade scornite de el însu i („M surile noastre sunt expresia unei idei, nu a încerc rii de-a ob ine avantaj personal”, „Legile c toriei sunt în sine imorale”, „Gestapo este «femeia de serviciu a na iunii», care face cur enie în stat”, „Exist un blestem al grandorii, conform c ruia trebuie s se calce pe cadavre pentru a crea o via nou ” etc.), nu-i de mirare c - ne informeaz autorii - „nu în elegea r ul pe care-l f cuse prin intermediul SS-ului i al Gestapoului, tot a a cum un moralist rigid din epoca victorian nu în elegea cruzimea represiv pe care trebuia s-o arate fa de membrii nevinova i ai familiei sale”.

Ba i mai mult, Himmler chiar se credea un om bun, care „dac cuse gre eli, le f cuse slujind o cauz nobil ”!

Iat de ce a fost nevoie nu doar de mâinile fermecate ale lui Kersten, ci mai ales de curaj i abilitate din partea acestuia pentru al face pe Himmler s în eleag de ce „genocidul este asociat în cea mai mare m sur cu numele s u”, astfel ca în cele din urm personajul demonic de care ne ocup m s întreprind câ iva pa i m run i pe direc ia reumaniz rii sale: nu arunc în aer lag rele de concentrare a cum cereau dispozi iile furibunde ale Führerului, ci mai mult, trecând peste un alt ordin al lui Hitler care prevedea moartea pentru to i acei germani ce ar fi ajutat vreun evreu s evadeze, el pune în libertate mai multe mii de evrei.

Apoi, dup ce afl ultimele dispozi ii ridicole ale lui Hitler, date cu pu in timp înainte de sinuciderea sa (desemnarea amiralului Dönitz ca succesor al s u i anatema aruncat asupra personajului nostru, la fel ca asupra lui Göring), Himmler se pred alia ilor, mai exact englezilor, convins fiind c anglo-americanii de îndat vor îmbr a ideea lui de-a se uni cu r ele armatei germane, doar în acest mod - dup p rerea lui obsesiv - putându-se contracara ofensiva ru ilor i a bol evismului.

Dar cum visele lui sunt ignorate în totalitate de englezi, iar el este privit ca o captur de prim rang pentru viitorul Tribunal de la Nürnberg, Himmler se sinucide cu o capsul de cianur .

Leon Wyczó kowski - Iri i

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Livia CIUPERC{

O pecete a istoriei A înflorit din iubire S-a frânt din iubire A iertat din iubire S-a umilit din iubire

A ocrotit din iubire S-a jertfit din iubire A jelit din iubire S-a purificat prin iubire.

Ia i, ianuarie 1859 Personajele: Doamna Elena, Fratele Costache, Cuza Vod , Atena, O voce.

Actul I Scena 1 Atena: Ce v nelini te te, Domni ?

Doamna Elena: Cu toate c sunt aproape de so ul meu, aici, în Ia i, de când a fost numit locotenent de hatman al mili iei moldovene ti, inima-mi spune c nimic promi tor nu s-anun în curând...

Atena: Doar o p rere, Domni . Ruga i-v la Sfin ii Împ ra i Constantin i Elena... protectorii domniei-voastre...

Doamna Elena: Nicicum nu încetez a m ruga ... dar...

Atena: Niciun „dar”. Darul Dvs. este bine p zit de PreaM rita St pâna Noastr ...

Doamna Elena: Ai dreptate... Poate... pierderea surorii mele... Zoe... grija fa de copiii ei... orfani...

Atena: Doamna Catinca Rosetti e stâlp de neînvins... Credin , înalt doamn !...

Doamna Elena: Cuvintele tale-mi mângâie fiin a... î i mul umesc! (se îndreapt spre fereastr ... în dep rtare s-aude muzic ... apoi, înd t, se va a eza pe o canapea... cu o carte în mân ... Dup o mic pauz ) i totu i... Hai, apropie-te, a az -te lâng mine... (sfioas , Atena se a az pe sc unelul de lâng jil )... De i foarte tân .... ai puterea s mângâi... cu vorba... (trece palma peste cre tetul copilei)... alungi... pu in... gândurile negre...

Atena: A a se cuvine, înalt doamn !

Doamna Elena: Î i aminte ti, cândva, te-am întrebat de ce i-a dat taic -t u numele de... Atena?

Atena: (modest): Ca s nu-mi uit originile...

Doamna Elena: Da, da! Îmi amintesc, iar eu am ad ugat...

Atena (ca pentru sine):... c n-am nimic din calit ile zei ei?!...

Doamna Elena: Ei bine, am gre it... a zice c nu întâmpl tor... da, da... tu e ti sub protec ia zei ei... na a ta...

Atena: ...?!?...

Doamna Elena: Negre it! Prive te-te... mereu senin ... mereu cu un cuvânt de mângâiere... mereu g se ti solu ii - ce e drept, minuscule!

- dar... te descurci... salvându-ne dintr-o... orice... încurc tur ...

Atena: Ei, din iubire pentru înalta doamn !...

Doamna Elena: Cum a uita... atunci... cu a a multe fe e... de doamne i domni e... stângace... cum sunt... m-am împiedecat... am spart cupa...

Atena: Ba nu, înalt doamn , oricui i se poate întâmpla...

Doamna Elena: Dimpotriv , Atena... e ti tu extrem de generoas ... dar, uneori... sunt cumplit de stângace... (Prive te ceasornicul din perete)... E cam târziu...

Atena: S v servesc...

Doamna Elena: O, nu, nu!... Nu vreau nimic!... Ceva, totu i... la tine...

Atena (întreb toare) Doamna Elena: Ceva... tot nu-n eleg... de ce-mi spui... „înalt doamn ”? Nu-n eleg, defel!

Atena ( or nedumerit ): Dar sunte i... o înalt doamn !...

Doamna Elena: Z u?... N-a zice... Ci... dimpotriv ...

Atena: Eu nu m refer la în imea fizic ...

Doamna Elena: treng ri o!... M faci s râz... acum... când sufletul meu...

Atena: Înalt doamn ... se cuvine s mai i zâmbim...Mai ales în fa a Domnului... (cu subîn eles) Doamna Elena (ofteaz ): i cât mi-a dori... dar vezi tu, draga mea, am multe motive... tainice... care sap adânc... aici (arat spre inim )...

Atena: Depinde de noi s le arunc m în pustie...

Doamna Elena: O, tu, îngera ule... mica zei a mea proteguitoare... or de zis!... Dar... i cele familiale care... se-ngr desc... pustiitor, plus... dezbin rile... nehot rârile unioni tilor... lipsa lor de discern mânt... (se ridic , se plimb prin camer , fr mântându- i mâinile)...

Ce vom face dac triumf Mihalache Sturdza?!...

Atena: Fi i pe pace!... Sunt b rba i... au experien a lui 1848... vor g si ei cheia...

Doamna Elena: S sper m...

Atena: Se pare... în ast sear , la domnul Costache Rolla, sper m s afl m vestea cea mare...

Doamna Elena (gânditoare): S sper m... dar nu tiu de ce-mi bate inima...

Atena: Un pahar cu ap rece... i-o dulcea de trandafir... preferata Dvs... i gata!... calm! (iese - i revine cu tava... apa i dulcea a) Doamna Elena: Î i mul umesc. Vorba i gestul t u au darul s mângâie!... ( mas singur ... închide cartea... o a eaz pe noptier ... i potrive te alul pe spate... atinge clapele pianinei... apoi, spre fereastr ... Semiîntuneric ... Doar într-un col ... lumina palid a unei candele sau a unei lumân ri... În obscuritate, aproape, doamna r mâne la fereastr )

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10 Scena 2

Fratele Costache (cioc ne te la u ) Doamna Elena: Intr !

Fratele Costache: De ce stai pe întuneric?...

Doamna Elena (ar vrea s spun ceva... murmur ceva neîn eles...)

A, nimic!...

Fratele Costache: Vin cu ve ti...

Doamna Elena (ridic doar din umeri, revine la locul ini ial) Fratele Costache: Ghici cine este „Alesul”?

Doamna Elena (indiferent ) „Alesul”?

Fratele Costache: Bucur -te!

Doamna Elena: De ce s m bucur?

Fratele Costache: Alecu este „Alesul”!

Doamna Elena (mirat ... vrea s se ridice... cade din nou pe canapea... cu voce gâtuit ): „Alecu”... „Alesul”?!... Glume ti!...

Fratele Costache: Preg te te-te s ... crezi! (o îmbr eaz ) Felicit ri!

Doamna Elena: i?...

Fratele Costache: A, Alecu nici nu b nuie te... E în vreo loj ... la teatru...

Doamna Elena (se îndep rteaz , u or, oftând): Ca de obicei!...

Fratele Costache: S-a dus dup el... Mo Pisoi...

Doamna Elena: Dragul de el... colonelul Nicolae Pisoschi... un prieten devotat... un adev rat câine credincios...

Fratele Costache: Chiar mai mult... S-auzi i s nu crezi... (prive te-n jur) Te rog, a vrea un pahar cu ap ...

Doamna Elena: (soneria... intr Atena...) Te rog, un pahar cu ap ... pentru Domnul... ( tre frate) A eaz -te!... Imediat! Respir i tu... pu in... (Atena revine cu un pahar cu ap ... pe o tabla...)

Fratele Costache (bea): Mul umesc!

Doamna Elena: i...

Fratele Costache: A, da!... În ast zi, neap rat, se impunea ca Partida Na ional s ia decizia final ... candidatul!...

Doamna Elena: Dar...

Fratele Costache: Bineîn eles... câte „dauururi” dore ti... Îns cu Mo Pisoi... nu-i de glum !... Milit re te! Meritul este a lui... Totul!

Doamna Elena: Ei?!...

Fratele Costache: Ei bine, se zice c Pisoski a fost atât de categoric... încât... n-au avut... încotro... i-au votat pe Alexandru... Ioan... Cuza...

Doamna Elena: A adar... nu-i glum ?!

Fratele Costache: Cum î i închipui c bat drumul pân la tine... ca s debitez...

Doamna Elena: Scuze!...

Fratele Costache: A a... c ... seara... ba, nu... noaptea aceasta de 4 spre 5 ianuarie 1859... devine Istorie, draga mea Sor !... (se corecteaz ) Doamna mea!... (reveren )... A a c ... m gr besc!... Triumful... se s rb tore te!... ( tre sora sa) Te îmbr ez înc o dat ... Felicit ri! (cu un ton aparte, pl cut, afectuos) i... Înalt Doamn , noapte bun ! (reveren , pleac ) Doamna Elena (mirat de tot ceea ce a auzit): Noapte bun !... (se ridic , se prive te în oglind , optind) Noapte bun ?!... Nu prea cred!... (soneria... dar nu are r bdare... iese, adânc preocupat , din scen ).

Actul II Scena 1 Doamna Elena (monologând): În urm cu zece ani, pribegind... la Paris... apoi... la Constantinopol... cu inima îndoliat de soarta soului... amenin at cu închisoarea... i-acum... Domn?!... (se-ndreapt spre icoan ... îngenuncheaz ...) Doamne!... (se roag cu mâinile

Anul X, nr. 1(101)/2019

împreunate, dup un timp, se-aude o voce) O voce: „Sereno aut nubilo sospes”!

Doamna Elena (tresalt , dar revine în aceea i stare de rug ciune): Mul umescu- i, Doamne, c în elegi! Sunt descump nit ... stângace... timid ... m simt ca-ntr-un cerc de foc... (vocea repet fraza).

Doamna Elena (ca dintr-un vis): O, Doamne!... Blazonul familiei noastre... O, Da!... În vreme de pace... în vreme de zbucium sufletesc... niciun r u s nu ne doboare!... Da, Doamne!... S r mân încrez toaren viitor!...

Scena 2 Atena (intrând): Domnul!...

Doamna Elena: S intre!

Cuza Vod : Bine te-am g sit, Elena!

Doamna Elena (ridicându-se, reveren ) Cuza Vod (o s rut pe frunte): Te rog, a eaz -te! (se a eaz i el pe un fotoliu din fa a ei) Sunt obosit!... N-am dormit toat noaptea!...

Doamna Elena: S te odihne ti!...

Cuza Vod (preocupat): Ai aflat?...

Doamna Elena (afectuos): Da. Cuza Vod : Ce responsabilitate!...

Doamna Elena: i la Gala i, i aici... Doar e ti obi nuit cu responsabilit ile!

Cuza Vod : O, draga mea, dar acum... e alt ceva...

Doamna Elena: Prive te- i sufletul... aceast responsabilitate te onoreaz ...

Cuza Vod : ... i m oblig ...

Doamna Elena: ... nu ai dreptul s i dezam ge ti prietenii...

Cuza Vod : ... i ara...

Doamna Elena: Bineîn eles, î i voi fi al turi (se corecteaz ). M voi str dui s i fiu de folos... cu sau f voia... vreo (rar)... cuiva...

Cuza Vod : Î i mul umesc, Elena. E ti atât de bun , atât de blând ... (îngândurat, f a o privi)... atât de îng duitoare...

Doamna Elena (îi ia mâinile lui într-ale ei, privindu-l drept în ochi): i- i voi fi al turi... pân -n ultima clip , Alexandre!... Promit.

Nu- i voi cere nimic pentru mine... ci totul pentru acest popor... pentru armonie între to i românii!...

Cuza Vod (se ridic , îngenunche în fa a fotoliului unde se afl Elena, cu mâinile între ale lui): Iart -m , Elena, iart -m (îi s rut mâinile), acum... i-ntotdeauna... cât voi tr i!... tii...

Doamna Elena: tiu, Alexandre. Iubirea mea pentru tine înseamn în elegere, toleran ... adic , iertare (îl mângâie pe cre tet). Fii calm i încrez tor în inteligen a i în for ele tale.... i te rog, nu te risipi!...

Ai tot sprijinul meu! Promit!...

Cuza Vod : Î i mul umesc, Elena! E ti atât de generoas ... îng duitoare... i de bun !...

Doamna Elena: i ( or dojenitor)... m-am gândit... S -l rug m i pe îngerul t u p zitor...

Cuza Vod (zâmbind): Cine? Mo Pisoi?!...

Doamna Elena: Da, pe credinciosul t u c pitan... Pisoski... s i mai tempereze pornirile... adic ... tii ce vreau a spune... Nu te mai irosi... pe nimicuri... înl uiri... interesate... (mângâindu-l pe cre tet). Toat ruirea M riei-Tale... (cu o anume intona ie) c tre Români! C tre ar !

Cuza Vod : Cât adev r gr ie ti, Doamna mea! Totul pentru Români! (în picioare, unul în fa a celuilalt) Doamna Elena: Pentru Românii de pretutindeni!

Cuza Vod (îmbr ându-se): Pentru România cea Mare! (se aud acordurile cântecului patriotic „Pe-al nostru steag e scris: Unire!”).

Cortina

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Ionel POPA

Camil Petrescu SPA|IUL CON}TIIN|EI S-a afirmat, nu f temei, c timpul e coordonata principal în romanul lui Camil Petrescu. Problema a fost pus în rela ie cu proustianismul autorului Ultimei nop i de dragoste,întâia noapte de r zboi. Îns , de fiecare dat , exist un dar. Cu toate c autorul Patului lui Procust nu-i acord o aten ie vizibilâ (n-are propriu-zis o „filofobie” a spa iului - expresia apar ine lui Gaston Bachelard), totu i spa iul î i are locul s u necesar i bine gândit de romancier. Chipurile spa iului sunt disipate, mai dens sau mai pu in, în scenariul epic sub diferite „imagini plastice” ale locurilor în care sunt plasate personajele cu ac iunile lor mentale, verbale, gestuale. Putem vorbi chiar de secven e în care timpul este spa ializat. Cele dou romane ale lui Camil Petrescu au în titlul lor lexeme care sugereaz ideea de spa iu: „Noaptea” din titlul primului roman invoc i no iunea de spa iu - în fapt ultima scen erotic nici nu se petrece noaptea („Vorbisem pu in de tot, întreaga dup -amiaz ”), iar în al doilea roman timpul ca via devine „dosar de existen ” Discursul romanesc camilpetrescian propune o nou viziune asupra celor dou concepte i asupra rela iei dintre ele. Aceast viziune nou nu poate perceput f când abstrac ie de filosofia scriitorului expus în tratatul s u filosofic Doctrina substan ei. La Camil Petrescu spa iul î i diminueaz pân la anulare caracterul de dat absolut material-fizic exterior i obiectiv. El devine o realitate a contiin ei. Lumea e un spa iu i un spectacol de existen haotic . Contiin a e chemat pe post de regizor s fac ordine. Pentru Camil Pe-

Leon Wyczó kowski - Odat

trescu a exista nu poate deveni a fi decât prin con tiin . În afara ei „totul e bestialitate”, afirm scriitorul. Locul Zeului suprem - transcendentul metafizicii i al teologiei - este luat de con tiin . Pentru Camil Petrescu con tiin a este o categorie... kantian . Înaintea apriorismului timpului i spa iului exist con tiin a. Rela ia Topos-Cronos nu poate fi anulat i nici acceptat unilateral. Ea nu exist decât în regia contiin ei. Fiecare spa iu î i are timpul s u i fiecare timp spa iul s u.

Aceast simbioz în cadrul aceluia i construct, care este opera, a fost numit de M. Bathin: cronotop. În romanul camilpetrescian spa iul este proprietatea privat a con tiin ei, locul în care Eul se dueleaz cu Lumea. Spa iul ca element fizic, prin caracteristicile sale, pune în relief cele trei paliere ale conflictului: conflictul cu eului cu el însu i, conflictul eului cu lumea i conflictul eului cu universul.1 Primul care a sesizat i subliniat dubla ipostaz a romancierului, cea de observator realist a lumii, cu descenden în balzacianism, i cea de subtil analist a con tiin ei a fost Pompiliu Constantinescu.

Delimitarea dintre observa ie i analiz este aproape imposibil , i asta nu atât din cauza tehnicii fraz rii, cât din pricina con tiin ei omniprezent . Balzacianismul lui Camil Petrescu, atât cât exist , nu este un mimesis pentru o anume ideologie social i moral , ci unul elaborat de con tiin a personajului-narator. În lumina filosofiei scriitorului asta înseamn luciditate în crea ie i tr ire în substan ialitate. În romanul camilpetrescian prim-planul îl de ine spa iul interior, cel exterior e doar décor necesar, menit ca al turi de cel interior s reveleze i s releveze eroului implicat în cele dou drame existen iale: Iubirea i R zboiul.

(Doar în câteva paragrafe am folosit de apte ori, pentru unii abuziv, cuvântul „con tiin ”, dar nu am f cut decât s -l urmez pe scriitor care a afirmat cu t rie: „Pentru mine, care nu tr iesc decât o singur dat în desf urarea lumii [...] singura existen real e aceea a con tiin ei” i „În afara con tiin ei totul e bestialitate”.)

Spa iul exterior asociat balzacianismului e prezent în cele dou romane camilpetresciene sub dou chipuri: familia i ora ul (Bucure ti). Un prim exemplu de descriere realist-balzacian ni-l ofer capitolul Diagonalele unui testament (titlul nu mai trebuie comentat) din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de r zboi: „De Sfântul Dumitru, unchiul cel atât de bogat i de avar a oferit o mas mare rudelor[...]

Unchiul Tache locuia pe strada Dionisie într-o cas veche, mare cât o cazarm , f s primeasc pe nimeni, mai avar i ursuz înc , de când era atât de bolnav. Propriu-zis nu locuia decât într-o camer , care-i slujea i de birou i de dormitor i de sufragerie s nu cheltuiasc cu lumina i înc lzitul [...]

Masa era pus acum în sufrageria cea mare i bogat ca în zilele tinere ii. Era un lux pr fuit i întunecat parc , fiindc mobila era cuit castaniu i se scorojise, iar scaunele, reci i înalte. Unchiul Tache, cu un al pe umeri, sta în fruntea mesei, dar mai mult se uita la noi, c ci nu mânca decât cartofi f sare i macaroane la tav .”

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Descrierea interiorului i a personajelor e sumar i mereu întrerupt , aproape pân la dispari ie, de dialog. Pe personajul-narator, tefan Gheorghidiu - nepotul -, nu-l preocup în mod expres decorul, cât decelarea din dialog i priviri a rela iilor dintre rude (fratele mai mic al lui Tache, Nae, deputat, i nevasta, mama lui tefan, cumnata lui Tache, cu fiicele, tefan cu so ia Ela), a gândurilor acestora. Iat finalul scenei, consemnat sec: „Peste dou zeci de zile unchiul Tache era dus la cimitir cu pomp mare, dar auster .” Pe rubedenii, în frunte cu Nae, le interesau testamentul: „[...] în casa noastr a fost o jale retroactiv .”

Masa la unchiul Tache, atmosfera din casa mamei, „banchetele” unchiului Nae sunt prilejuri de a pune în lumin , pe de o parte, intransigen a con tiin ei morale a lui tefan, de cealalt , labilitatea moral a familiei, inclusiv a Elei.

Un alt spa iu cu semnifica ii sociale este Parlamentul, locul care dezv luie demagogia politic , patriotismul de parad , lupta pentru putere, locul în care oameni ca Nae Gheorghidiu sau ca aceea „namil de o sut cincizeci de kilograme, cu mâinile atât de scurte c abia îi ajungeau pe pântec”, „care de-abia înc pea” în banca parlamentar i exprimau „opiniile politice”. Men ionez secven a nu pentru nu tiu ce originalitate în descrierea edin ei parlamentare (asemenea scene caragiale ti sunt frecvente în proza româneasc , bun oar la Rebreanu, marele contemporan al lui Camil Petrescu), ci pentru c scena este absolut necesar pentru a pune în eviden dintre con tiin a personajului-narator ( tefan Gheorghidiu) i linia realist-polemic a romanului. Aceast dimensiune a romanului este întregit de notele de subsol.

De cele mai multe ori casa este descris sumar. O singur dat (Patul lui Procust) scriitorul manifest aten ie fa de cas , atunci când prezen a ei anun noul, semn al urbaniz rii Bucure tiului: „Am luat-o pe jos [... „cu toat c ldura, s v d cum se d râm casele [vechi] pentru deschiderea bulevardului Br tianu [...] M duc oriunde se deschide o strad nou . A tept perspectiva viitoare cu pasiunea cu care juc torul fileaz cartea [...] tiu bine c un moment nou se va crea. Dar va dispare unul vechi …” În descrierea cadrului exterior, personajul-narator î i îndreapt toat aten ia spre camer , aceasta, cu obiectele ei, este oglinda în care se vede personalitatea sau nonpersonalitatea celui care o locuie te. Cele mai pertinente sunt descrierile locuin ei d-ei T, cea a lui Fred, cea a Emiliei, cea a lui Ladima (Patul lui Procust). Cotat social i psihologic este camera lui Ladima. Când a fost bolnav, Va-

Leon Wyczó kowski - Peisaj montan

Anul X, nr. 1(101)/2019

leria, sora Emiliei, i Cibonoiu, cel mai bun amic al ziaristului, îl îngrijesc. Emilia relateaz lui Fred ceea ce tie de la sora ei: „împreun cu Cib noiu l-au coborât din pat... L-au a ezat pe saltele în fundul culuoarului. A deschis ferestrele, a cur at pu in p ianjenii, a m turat bine, a pus praf pentru plo ni e i pâine muiat în acid boric pentru gândaci [...] Pe urm a primenit a ternutul, a sp lat vasele i paharele [...].” Înf area od ii e expresie a dramei sociale a intelectualului onest, dar incapabil s lupte pân la cap t cu lumea ostil a lui Nae i Lumân rarul, patronii ziarului la care lucra Ladima. Acesta e un „suflet slab” nu unul „tare” ca cel al lui Gelu Ruscanu, Andrei Pietraru.

Pentru aspira iile sale înalte de adev r, dreptate, iubire nu are „contiin a nervoas ” a lui tefan Gheorghidiu. „Con tiin a moal ” face din Ladima o jertf a vie ii.

Camera este o „prelungire necesar a fiin ei”.2 Aceast rela ie e ilustrat conving tor de secven ele în care e descris camera d-ei T. Casa-vil a d-ei T, proprietate personal , situat în parcul Filipescu, are dou apartamente de închiriat i unul pentru ea. Toat frumuse ea personalit ii d-ei T o citim în imaginea „od ii intime”: „[...] în odaia de dormit v ruit în alb i cu vreo dou dungi aurii, nu e decât divanul alb, sc zut i vast, tabloul de Luchian, ceasornicul i, la c tâi, o m su alb , pentru becul cu abajur de faian [pentru citit seara]. Încolo nimic. Nici covoare pe parchetul lucios ca oglinda de stejar, nici o mobil de-a lungul pere ilor goi [...] nici draperii la fereastr [...] poat n li lumina prin amândou ferestrele, a a c diminea a înainte de a trece în camera de baie iau [spune eroina] mai întâi, respirând adânc, o adev rat baie de lumin .” Luchianul autentic „cu rama de lemn negru, l-am fixat, spune eroina, pe peretele din fa a patului pentru c ro ul fraged i catifelat al petalelor îmi limpeze te privirea somnoroas diminea a când m scol, de pot citi a a ceasornicul de al turi de el.” De remarcat în descriere dominarea luminii i a albului. Nu e de trecut cu vederea nici ocupa ia d-ei T. Este patroana magazinului „La Arta Decorativ ”, de mare succes, prin care transpunea în ambient principii i obiecte ale artei moderne, în vog fiind cubismul.3 D-na T îi va decora i inaugura noul apartament al lui Fred, în luna aprilie (întâmpl tor?). Acum începe i povestea lor de iubire. Dar ca orice mare iubire f happy end. În total opozi ie este descris camera Emiliei. Casa în care locuie te Emilia e situat „Pe lâng strada Plevnei i Bulevard [într-o] curte lung cât o stradel i acoperit cu etaje ad ugate cârpite fiecare cu o sc ri de lemn strâmbe [...] La ci meaua din curte e noroi [...] Cutia cu gunoaie, enorm , e în fa , i al turi de ea câteva c ru e cu lemne, a a c toat casa pare un teren de marf [...]. Fred e întâmpinat de sora acesteia în „pragul micului vestibul întunecat ca o magazie, de unde o scar duce sus.” Cu bun tiin , în descrierea camerei Emiliei personajul-narator insist pe notarea detaliilor, prin enumerarea pieselor de mobilier: „[...] gol i lungit în patul foarte comod, care se bucur de aten ia deosebit a st pânei casei, ca o scul profesional [...] e larg, conjugal, cu t bliile g lbui, imita ie de polisandru [...]. Examinez pu in odaia... În dreptul patului e un ifonier mare, tot g lbui, cu oglind . De-a lungul marginii din stânga, între cadru i oglind , câteva fotografii [...]. Îmi ridic ochii spre abajurul din col suspendat pe un picior mare aproape ca o umbrel de soare.

E de m tase galben , pictat , i seara, când se aprinde [d ] musafirilor culca i ai Emiliei impresia unui interior poetic.” Un nod al portretiz rii Emiliei prin inventarierea mobilierului este „raftul cu c i”: „- Ia uit câte c i ai... le-ai citit pe toate?” Fred nu mai a teapt r spunsul i cite te titlurile: „Jertfa de R dulescu Niger [...]. Dou feerii Trandafirii ro ii i În ir-te M rg rite, dou volume din Anna Karenina [...] un roman moldovenesc, din biblioteca «Minerva», Farmecul iubirii, versuri de Orthansa Constantinescu. Ce este monismul de dr. Leon, Produc ia petrolifer în anii 1922-1923, Românii la M ti de

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Gh. tef nescu... i înc altele la fel.”. Un alt punct culminant în portretizarea partenerei din „dup amiaza unei zile de var ” e atins în momentul când Fred descoper pachetul cu scrisorile amoroase adresate Emiliei de Ladima.

Fotografia - colajul fotografic, ca spa iu, este în romanul camilpetrescian o sinecdoc a unei lumi virtual haotic i agresiv pe care con tiin a o scruteaz în vederea „disciplin rii” ei i g sirea unei semnifica ii. Iat câteva exemple: neverosimilitatea unei grup ri de poze din vitrina unei leg torii de c i în irate pe un fir ca ciupercile puse la uscat; colec ia de c i po tale; colec ia de fotografii doar cu actri e din biroul directorului teatrului; colec ia de fotografii cu cadavre din biroul procurorului care ancheteaz moartea lui Ladima.

La urma urmelor i portretul Emiliei rezultat din descrierea lui Fred este tot o fotografie.4 Persoanele lui Camil Petrescu circul destul de mult i într-un anume fel prin Bucure ti, dar nu spa iul condi ioneaz deplasarea, ci starea interioar a personajului, „con tiin a lui nervoas ” cheam , selecteaz spa iul. Ceea ce conteaz nu e decorul ca dat fizic obiectiv, ci faptul c filtrat prin con tiin devine atmosfer sufleteasc necesar respira iei personajului (N. Manolescu). Într-o singur situa ie exist o condi ionare reciproc între înf area spa iului i starea sufleteasc a personajului, atunci când plimbarea lui tefan pe strad sau prezen a la hipodrom la cursa de cai sunt reprezentative pentru climatul iubirii reciproce sau pentru refacerea acestui climat. 5 Altfel mersul pe strad i indiferen a fa de ce este în jurul s u arat c personajul e preocupat numai de propriul eu.6 O astfel de deplasare este cea relatat de personajul-narator în Ultima noapte... „Pe strad [dup desp irea de Ela] umblu aproape automat, cu toat aten ia sfrânt în untru. Nu tiam nici pe ce str zi merg, nu auzeam nimic în jurul meu i câteodat , traversând, dam buza peste automobile.

Tot ce era raz de lumin era absorbit în interior. Lumea autonom i lumea con tiin ei deveneau independente una de alta [...]. D deam, de pild , dou zeci de lei la chio c s iau ziarul, dar nu luam restul i uneori nici ziarul. Personajul trece i prin alte „necazuri penibile, alteori ridicole”. Un comportament asem tor are i Fred, protagonistul din Patul lui Procust în drumul s u spre locuin a Emiliei.

Notarea am nun it a celor z rite subliniaz aceea i ruptur între lumea interioar a personajului i lumea exterioar : „Strada e pustie, i înaintea mea e, singur drume , o foaie de hârtie [sinecdoc a lumii exterioare] care, luat de vânt, se târ te cu pa i m run i de oarece, încercând întâi parc s traverseze, dar se love te de muchea tro-

Leon Wyczó kowski - Mun ii Tatra

13

tuarului, cu care alearg apoi paralel mai departe, pe urm spre cap t, unde strada ocole te pu in salt ca o gâsc , încercând s zboare.”

Acest microtext e o mic alegorie cu iz sarcastric. Iat i celelalte detalii, care fac un tablou foarte pestri : „geamuri astupate cu hârtie albastr ”; „un croitor s rac”; „o leg torie de c i”; „adun tur de poze”; „c i po tale g lbejite”; câteva [fotografii] femei goale”. Dac ansambl m toate descrierile de spa iu exterior, cu sau f nume, obinem imaginea paradoxal a capitalei care îl irit , îl nemul ume te profund pe scriitor: „Un Bucure ti semioccidentalizat, semioriental, unde lucrurile sânt luate în neserios, unde sim ul gravit ii lipse te.

Nu întâmpl tor scriitorul consemneaz cu sarcasm inaderen a mediului la dramele de con tiin , inapeten a la tragic implicat zonelor superioare, consumarea dramelor la nivelul exclusiv al luptei pentru existen .”7 Bucure tiul v zut prin ochii lui Ladima este un peisaj de-a dreptul bacovian: „La Bucure ti melancolia are ceva mizer. E cu ploaie, cu lemne în strad i canale desfundate, cu ziduri leproase, cu trotuarul spart, care te strope te, cu str zi sucite.” Scriitorul, personaj în roman, adaug în subsolul p. 107-108 un amplu extras dintr-un articol polemic al lui Ladima despre capital . Într-un astfel de peisaj este imposibil o societate întocmit „neocratic”, a cum visa Camil Petrescu.

Din elementele de urbanism i nonurbanism, din secven ele din via a politic i cultural , din imagini de via monden , din discu iile despre mod i vestimenta ie i multe alte detalii se configureaz cronotopul realist al romanelor lui Camil Petrescu: Bucure tiul anilor 1916-1920 în Ultima noapte de dragoste întâia noapte de r zboi i Bucure tiul anilor 1922-1932 în Patul lui Procust. i pân la Camil Petrescu, în proza noastr a existat o coresponden între ambient i iubire, dar era doar o potrivire. Revolu ia efectuat de romancierul nostru este apari ia spa iului erotic i a nudului feminin: „Nic ieri, în proza noastr nu sunt, constat N. Manolescu, atâtea nuduri ca în romanele lui Camil Petrescu”. Scriitorul realizeaz un unicat: simbioza con tiin - senzualitate, trupul devine spa iu erotic: „[...] tefan Gheorghidiu sau Fred sânt ni te senzuali lucizi, contemplativi ai trupului feminin i dizertatori neobosi i despre misterul lui”8, privirea coboar de la inim la sexul femeii. Scriitorul ne arat trupul femeii. Acesta este un spa iu al personalit ii sau nonpersonalit ii. Privirea re ine pentru con tiin aspectele pe care aceasta le valorizeaz , le d un în eles. B rbatul camoilpetrescian face distinc ie între „îmbr area adev rat a corpurilor ca o convorbire între dou inteligen e” i „osp ul de carne”. În func ie de aceast distinc ie este realizat portretul nud al femeii. Iat cum este trupul d-ei T i cel al Emiliei, prin ochii lui Fred: trupul d-ei T e o frumuse e spiritual , cel al Emiliei un peisaj; trupul d-ei T e viu, fretor, „nervos”, al Emiliei e pasiv, caligrafic; primul e de o sensibilitate senzualitate spiritual , al doilea este de o se o sensibilitate vulgar . Într-un cuvânt d-na T este un tablou, Emilia o ilustrat .

Trupul Elei e v zut de tefan în ambele ipostaze în func ie de evolu ia rela iei de iubire dintre ei. Trupul este spa iul în care locuie te o con tiin .

Având în vedere aten ia acordat trupului femeii nu trebuie s ne surprind faptul c patul este unul din locurile predilecte ale nara iunii din romanele lui Camil Petrescu. Patul ca simbol al erosului are trei prezen e de r scruce. În Ultima noapte... alegerea patului ca loc pentru lec ia de filosofie cu toate c pare bizar are o motiva ie profund . Pe de o parte, alegerea e în plin consonan cu personalitatea eroului, iar pe de alta, e unul din prilejurile în care b rbatul în ipostaz de Pygmalion î i studiaz blocul de marmor pe care urmeaz s -l d ltuiasc pentru a elibera din el statuia. i nu în ultimul rând prin r spunsul la întrebarea Elei „Ce este filosofia?, tefan tatoneaz nelini tea metafizic a iubirii, se întreab dac e posibil

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

iubirea absolut . Unul din r spunsurile lui tefan la întreb rile Elei sun a a: „- Dar ce? Crezi c asta nu-i filosofie? S tiu dac m iube ti sau nu?” În Patul lui Procust patul ca loc al consum rii actului erotic d seama de natura i calitatea rela iei dintre parteneri. Rela ia dintre dna T i Fred e una de iubire ce trece dincolo de trup, cea dintre Fred i Emilia e una întâmpl toare i trec toare. În sfera eroticului intr i acele locuri care prin atmosfera lor poten eaz „metafizica iubirii”: hipodromul, sala de teatru, sala de expozi ii, uneori strada i restaurantul. Acestea sunt locuri în care rbatul aflat în suferin a iubirii î i caut femeia iubit . Dramaturg în fibra lui adânc , Camil Petrescu transform aceste momente un focar spa io-temporal perfect pentru o scen de text dramatic.9 În sfera spa iului erotic includem i scrisorile. Astfel, o conota ie izbitoare i nea teptat are „coresponden a amoroas ” a lui Ladima adresat Emiliei.Scrisorile acestuia devin „obiecte erotice” pe care Emilia le manipuleaz în scopul impresion rii partenerilor de amor, inându-le la îndemân , în sertarul noptierei de lâng pat, „pachet gros legat în cruce cu o panglic roz, deasupra avea pus sistematic o fotografie, ca un indiciu despre con inut, cum se pune la pachetele de pesme i pe deasupra, imprimatul reclamei. „Tonul i stilul amar în care Fred prezint pachetul cu scrisori dezv luie vulgaritatea Emiliei.

Gestul ei tr deaz lipsa unei minime con tiin e morale, a minimei discre ii fa de intimitate. Când partenerul d semne de dezinteres sexual, Emilia î i invit partenerul, oricare ar fi el, s le citeasc pentru a ar ta c e iubit „îngrozitor de unul, «s racul»”, sperând astfel s trezeasc în partener gelozia masculului. Fred cite te scrisorile nu la îndemnul Emiliei, ci pentru c dup lectura primei epistole descoper o realitate (întâmpl ri, oameni) care îl include i pe el. Prin urmare con tiin a îl oblig la un proces de cunoa tere. Scrisorile lui Ladima sunt expresia unui gest dramatic total, de înf are gol. Sinceritatea dus la limita absurdului, a naivit ii i autoiluzion rii înt re te ideea enun at anterior: Ladima este un „suflet slab”, victim sigur a lumii în care tr ie te, e o jertf a vie ii. În perimetul eroticului includem cump turile alimentare i servitul mesei deoarece induc jocul erotic. Dintre mânc ruri cele mai puternic erotice sunt „pate de foie gras” i compotul de caise. Comportamentul partenerei la mas treze te b rbatului gelozia, orgoliul. În timpul excursiei la Odobe ti, Ela gust din farfuria „intrusului”; la Movila, la Mare, d-na T gust din paharul unui conviv. Acestea sunt gesturi pe care tefan i Fred le consider de o intimitate absolut , rezervat exclusiv lor. Gestul femeii zdruncin grav orgoliul b rbatului, sentimentul propriet ii lui asupra femeii iubite.

Un spa iu care spune ceva semnificativ despre fiin a prins în el este fotografia, colajul fotografic. De exemplu: colec ia de fotografii, doar cu actri e, din biroul directorului teatrului; colec ia de fotografii cu cadavre din biroul procurorului care ancheteaz moartea (sinuciderea) lui Ladima; c ile po tale i fotografiile din camera Emiliei. În Ultima noapte de dragoste Întâia noapte de r zboi spa iul epic apar ine, la paritate celor dou experien e existen iale indicate de titlu.

Pentru a în elege corect paginile lui Camil Petrescu despre Primul zboi Mondial i tonul polemic al evoc rii evenimentelor trebuie avem în vedere c scriitorul nu i-a propus s scrie despre r zboiul nostru pentru întregirea na ional , ci despre experien a personal a fiin ei umane pus într-o situa ie limit R ZBOIUL/ MOARTEA. Din aceast confruntare Camil Petrescu face o problem filosofic i moral . Participarea lui tefan Gheorghidiu la r zboi e de ordinul con tiin ei; „n-a vrea, î i motiveaz personajul-narator plecarea pe front, s existe pe lume o experien definitiv de la care s lipsesc,

Anul X, nr. 1(101)/2019

mai exact s lipseasc ea din întregul meu sufletesc. Ar avea fa de mine, cei care au fost acolo o superioritate, care mi se pare inacceptabil .” Din Însemn ri zilnice spicuim: „Mi-am spus c r zboiul este o experien apogetic (s.n.) i c atunci când fatalitatea fie s te întâlne ti cu el, trebuie s profi i s -l studiezi.” Pentru personajul lui Camil Petrescu r zboiul nu e numai tr ire tragic în fa a mor ii, ci i o problem a cunoa terii. Prin descrierea condi iilor de pe front (frig, ploaie, noroi, foame), prin evocarea mar urilor i a luptelor, prin discu iile dintre camarazi, scriitorul pune în eviden marele duel dintre con tiin i realitatea absurd , agresiv i dezumanizant a zboiului. „Dac la Rebreanu, Cezar Petrescu sau Sadoveanu [ar mai fi de ad ugat i al ii, bun oar Eugen Goga cu Cartea Facerii] era înc prezent R zboiul, în Ultima noapte... figura lui mitic se afi eaz i se divide în detalii f anvergur , în înc ier ri neînsemnate, cadavre anonime i gesturi f în eles. De pe scena Istoriei, r zboiul se mut pe cea a con tiin ei individului.”10 (Observa ia lui N. Manolescu din prima fraz a citatului trebuie pu in nuan at .)

Toate evenimentele exterioare sunt puse pe acela i plan, singurele care au semnifica ie sunt evenimentele din con tiin i astfel spa iul zboiului devine un spa iu al con tiin ei. Întrarea în spa iul apocaliptic al jocului de noroc cu moartea se face direct, de la primele fraze, cu o obiectivitate rece, brutal : „dezumanizarea individului, spaima primar , terifiant a omului în fa a mor ii [...] sunt magistral înregistrate vizual i auditiv”... „...r zboiul e bici groaznic...”11 Imaginile din capitolul Ne-a acoperit p mântul lui Dumnezeu ne amintesc de expresionism. Spa iul i evenimentele frontului sunt percepute dintr-o dubl perspectiv : exterioar prin consemnarea senza iilor tr ite, i interioar , prin care tr irile directe, somatic, sunt prelucrate de con tiin . Perspectiva „aerian ” prin care privirea deta at ordoneaz i demistific , nu diminueaz tragismul, cum sus ine un critic12, ci, dimpotriv , îl transmite intact con tiin ei, altminteri nu putem explica faptul c personajul-narator ( tefan Gheorghidiu) surprinde simultan, în acela i ton tensionat „zdruncinarea” p mântului i a oamenilor sub bombardament, focuri de arm , atacuri i retrageri, i zbaterea con tiin ei în fa a barbariei. Tabloul (peisaj, oameni, mi care) e construit magistral printr-o alternan de cursivitate (imagini întregi) i sincope (fragmente de imagini). Procedeele de descriere a spa iului i evenimentelor r zboiului confirm aser iunea pe care Camil Petrescu a exprimat-o în mai multe rânduri în diferite formul ri: „[...] nu descriu decât ceea ce gândesc eu. Asta-i singura realitate pe care o pot povesti, dar asta-i realitatea con tiin ei mele [...] Orice a face, eu nu pot descrie propriile mele imagini [...]. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.” (v. Noua structur i opera lui Proust) Rela ia Eu-Lume e permanent tensionat . „Cât con tiin atâta dram ” mai afirm scriitorul.

Frontul cu detaliile lui apocaliptice (bombardamente, lupte, mar uri, cadavre, r ni i) i notele de subsol configureaz nu numai spa iul exterior al r zboiului, ci i cel interior al „con tiin ei nervoase”. În urma acestei experien e, tragic , unic , originar , eroul camilpertescian descoper (i.e. cunoa te,) dou lucruri fundamentale: primul de ordin moral, anume sensul „solidarit ii pe care o d camadera i egalitatea în fa a mor ii”13; al doilea de ordin filosofic: iubirea ca dram personal poate fi dep it acceptând adev rul c ea e parte dintr-o dram mult mai mare, atotcuprinz toare, a a con tiin a poate merge mai departe pe drumul ei.

Pu in tatea peisajelor i rapida lor descriere denot c sentimentul naturii la Camil Petrescu este mult atrofiat. Pentru a în elege rostul i caracterul spa iului natural, atât cât exist în romanul camilpetrescia, i a tehnicii descrip iei este util o sumar paralel cu peisajul din opera lui Liviu Rebreanu i Mihail Sadoveanu, situa i la polii opu i. La autorul lui ION natura e v zut numai de ochii na-

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ratorului obiectiv, impersonal; viziunea este una sumbr ; descrierea e f cut în tehnic expresionist ; Natura sufer ca omul, dar nu pentru el; ea nu e este ocrotitoare, ci amenin toare sau impasibil ; valorile simbolice i sensurile morale, uneori i filosofice, pe care le are în textul rebrenian nu sunt intrinseci ale ei, ci atribuite de scriitor/ narator în virtutea caracterului teleologic i teocentric specific romanului rebrenian 14 Natura din ara de dincolo de negur a lui Sadoveanu e un spaiu tainic, nestricat de mâna omului; natura sadovenian î i urmeaz , în ve nicie i netulburat , ciclul cosmic; amintindu-l pe Eden, în natur omul singuratic g se te ad post i ocrotire; natura autorului ria Sa puiul p durii este sub toate aspectele o realitate complex ; tablourile sadoveniene sunt rapsodii de culori, sunete, forme.

Unde se situeaz Camil Petrescu între aceste dou extreme? Ce rost mai poate avea peisajul, un lucru absolut material, în universul celui care „a v zut idei” i a tr it în i pentru idee? Urm rind componentele cadrului natural, momentul prezen ei în text i tehnica descrierii lui, vom constata c el exist în roman ca spa iu doar în func ie de con tiin a personajului-narator care e numai în prim-plan. Descrierea e sumar i auster . Culorile folosite sunt mono i repetitive: albastrul cerului, verdele câmpului, verdele întunecat al p durii, albul cetii.

Frecvent e drumul alb în lumina diurn sau în cea a lunii. Acest drum din spa iul frontului sau din afara lui e periculos, ostil, un drum care duce spre întâlnirea cu moartea. Care pânde te pretutindeni.

Chipurile sub care se înf eaz sunt mar urile care se desf oar noaptea prin ploi reci, noroaie. Un drum deosebit fa de cel de pe front, dar la fel dramatic, este cel din spa iul erotic, i anume, excursia cu „banda”, cu automobilurile, la Odobe ti. Drumul respectiv e în esen succesiunea de comportamente i gesturi ale Elei, care îl determin pe tefan s-o învinuiasc de infidelitate. C toria are un moment semnificativ, chiar simbolic: în timp ce se repar pana unuia din automobile, Ela „a vrut s aib ramuri dintr-un m r înflorit”. „Intrusul” imediat s-a oferit s i le aduc , i i le-a adus. În Vteva este vinovat de izgonirea cuplului adamic din Eden.

Sunt doar dou -trei situa ii când con tiin a personajului-narator conoteaz peisajul în alt tonalitate decât cea a drumurilor de pe front. De exemplu, descrierea peisajului str tut de Gheorghidiu spre Câmpulung la chemarea Elei este aproape poetic. În gând se adreseaz so iei: „S fii acum aici, fat drag , lungit lâng mine, pe o c pi proasp , departe de «band » i de meschin ria saloanelor, respir m aici adânc i s i înc lzeasc trupul plin soarele, s -l încing pân în miezul zilei, a a cum încinge vara, de la facere lumii [...]”. Prezen a i descrierea peisajului nu sunt pentru pl cerea ochiului i bucuria sufletului, ci pentru cu totul altceva. Frumuse ea naturii nu e v zut ea îns i, ci cu gândul la întâlnirea cu Ela, la momentul când întins în pat îi va „prinde mijlocul viu” în bra e. Tabloul, transpunere plastic a ideii de iubire, este termenul tare pentru ce gânde te i tr ie te tefan în a teptarea revederii cu Ela. Contrastul dintre ceea ce i-a dorit i ceea ce a g sit îl zdruncin profund i definitiv. Al turi, întin i în pat, Ela, f prea multe ezit ri, îi cere lui tefan s -i treac pe nume jum tate din lirele din depozitul bancar.

Alte spa ii naturale pline de lumin i culori (v. secven ele: hipodromul, întâlnirea pe strad a lui tefan cu Ela, plimbarea lui Fred cu d-na T pe bulevard) sunt prezente nu ca urmare a sentimentului naturii, a vechiului cli eu al coresponden ei natur -suflet, ci ca func ie erotic , o rela ie mult mai subtil .

Cele mai naturale descrieri sunt cele în care se decela nu sentimentul naturii, ci rafinamentul cunosc torului de art . În ochii lui tefan peisajul apare în forme i culori „ca în cel mai modernist tablou”: muntele Piatra Craiului e „o imens catedral ”, „ca un dom gotic de stânc dantelat ”; Ghimbav o „moschee de piatr ”; P pu a ca o

15

turl de biseric româneasc .

Spa iul natural i cel urban nu e „fotografie dup natur ”, ci modelat de gândirea personajului-narator. Toate spa iile din cele dou romane camilpetresciene pe care am încercat s le inventariez nu sunt pauze de respira ie în fluxul narativ, ci ceva absolut necesar pentru lumea interioar , pentru con tiin a lui. În romanul tradi ional, de obicei teleologic i teocentric, spa iul cu obiectele sale exist înaintea personajelor i faptele lor. În romanul eucentric al lui Camil Petrescu con tiin a exist înaintea spa iului i timpului. Personajele romancierului numai aparent str bat un spa iu fizic, exterior, ele str bat un spa iu al con tiin ei implicat într-un dramatic proces al cunoa terii. Spa iul din romanul camilpetrescian este un spa iu al ordinii intelectuale opus ordinii instinctuale.15 Toate imaginile spa iului (natur , strad , cas , odaie, pat, sal de teatru ori de expozi ie) sunt func ii de con tiin .

Note i bibliografie Edi ii 1. Camil Petrescu, Ultima noapte dragoste Întâia noapte de r zboi, Ed. pentru literatur i art , 1960 2. Camil Petrescu, Patul lui Procust, E.P.L, 1963 1. Marian Popa, Camil Petrescu, Ed. Albatros, Buc, 1972, p.157 2. Irina Petra , Proza lui Camil Petrescu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p.114 3. Ionel Popa, Patul lui Procust - roman cubist?, în Recitiri din literatura român III, Ed. Sfântul Ierarh Nicolae - Br ila, 2016 4. Alina Pamfil, Camil Petrescu - poetica polivalen ei în Spa ialitate i temporalitate - eseuri despre romanul românesc interbelic, Ed. Dacopress, Cluj-Napoca, I993, p. ll8 5. Sanda Radian, not la p. 11 în Camil Petrescu, Ultima noapte..., Ed. Albatros, col. Texte comentate, 1982 6. Ovidiu Ghidirmic, Camil Petrescu sau patosul lucidit ii, Ed. Scrisul românesc, Craiova, I975, p.l06 7. Ibidem, p.100 8. N. Manolescu, Fals tratat pentru uzul romancierilor în Arca lui Noe II, Ed. Minerva, Buc.,1981, p.117 9. Maria Vod C pu an, Camil Petrescu - Realia, Ed. C.R.,l988,p.l92 10. N. Manolescu, op. cit., p. 67 11. Ion B lu, ... zboiul bici groaznic..., România literar , Nr. 50, l98l, apud Sanda Radian, op. cit, p. 169 12. Alina Pamfil, op. cit, p.123 13. Marian Popa, op. cit., p.163 14. Ionel Popa, Spa iul în opera lui Liviu Rebreanu, Ed. Limes, ClujNapoca,20l7 15. Ovidiu Ghidirmic, op. cit., p.88

L. Wyczó kowski - Lacul Morskie Oko

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul I, nr. 1(101)/2019

Drago] NICULESCU

Filozofia ]i ]tiin\a sub semnul unit[\ii (III) 2. Un câmp unificat al cunoa terii Teza existen ei i fundament rii unei tiin e care tind spre globalitate, spre unitate, este sus inut i dezvoltat de Adrian Restian în cartea „Unitatea lumii i integrarea tiin elor sau Integronica”.

Atingerea acestui deziderat ar fi încercat prin consolidarea tiin ei numit Integronic , denumire care ar veni de la no iunea de integron, a lui F. Jacob (1970), tiin a proceselor de integrare i a sistemelor hiperintegrate, a a cum este organismul uman. Ea pleac de la unitatea lumii în care tr im i de la necesitatea unei perspective unice asupra acestei lumi. Este îns vorba de unitate în dublu sens, atât de unitatea ontologic a lumii înconjur toare, cât i de unitatea gnoseologic a cunoa terii de c tre subiect a acestei lumi. Plecând de la critica teoriei sistemice i ciberneticii, insuficiente, la nivel particular, în preten ia lor de generalitate i în maniera elud rii evolu iei genetice a sistemelor, pe care le trateaz exclusiv ca structuri gata formate, autorul, medic i cercet tor tiin ific, care a introdus concep ia sistemic i în medicina general , sus ine p rerea sociologului i filozofului francez Edgar Morin, autorul lucr rii enciclopedice, în ase volume, „La Methode”, conform c reia nu exist înc o teorie satisf toare a procesului de autoorganizare, a evolu iei i a devenirii sistemelor, a modului în care sistemele apar i dispar i mai ales a modului în care ele se dezvolt . Principiul ordinii i organiz rii este premerg tor principiului integr rii, complexific rii i diversific rii sistemelor, care se afl la baza integronicii (Restian, 1987). În sens paradigamatic kuhnian, paradigma pe care o aduce integronica este reprezentat de integrare, dar aceasta abia dup ce o serie întreag de gânditori au sus inut, în pofida dezordinii postulate de cel de-al doilea principiu al termodinamicii, un principiu al organiz rii care guverneaz evolu ia fenomenelor spre cre terea ordinii i organiz rii, dup ce I. Prigogine include atât ordinea, cât i dezordinea, prin st rile succesive de aproape i departe de echilibru, în cadrul aceluia i principiu i afirm c datorit acestor oscila ii i fluctua ii dezordinea

perfect este o stare foarte rar în univers, dup ce W. Pauli, prin principiul excluziunii, contest dezordinea perfect , impunând chiar o anumit ordine printre particulele elementare, dup ce Niels Bohr, încercând s aplice dualismul und -corpuscul, sus inut de L. de Broglie (1926), arat c lumea are dou fe e complementare, care nu pot fi evidente simultan deoarece se exclud reciproc, dup ce probabilitatea, sus inut de Maurice Merleau-Ponty (1965), atingînd un nivel maxim, se men ine sau se distruge sau dup ce Max Plank (1926) afirm c orice proces fizic sau chimic se desf oar în natur în sensul în care suma entropiilor tuturor corpurilor participante la proces cre te sau cel mult r mâne constant . A. Guinier (1971) i E. Morin (1977) au ar tat c ordinea i dezordinea sunt legate între ele i nu este nevoie s le opunem sau supraordon m. O alt dualitate este cea reprezentat de continuu i discontinuu. Aici intervine un alt aspect, i anume informa ia, care este expresia neuniformit ii substan ei i energiei în spa iu i timp. Fiind expresia discontinuit ii si a neuniformit ii, informa ia devine m sur a ordinii i organiz rii, sau, mai bine spus, a nout ii pe care o dezordine sau o reorganizare o poate aduce. La orice obiect sau fenomen putem distinge un aspect substan ial, reprezentat de mas sau de volum, un aspect energetic, reprezentat de for sau de câmp i un aspect informa ional, reprezentat de mediul în care substan a i energia respectiv sunt organizate în spa iu i timp, informa ie care se m soar în bi i., bitul reprezentând noutatea pe care o poate aduce un experiment cu numai dou feluri de rezultate sau de organiz ri posibile. Semnifica ia de fond a principiului complementarit ii, formulat de Niels Bohr, care arat c discontinuitatea este complementar cu continuitatea, este integrarea, i prin aceasta unitatea complex a lumii, realitatea c fiecare corp din univers este integrat printr-o mul ime de leg turi într-o structur , într-o re ea, i c pe lâng celelalte câmpuri energetice la care este supus sau pe care le genereaz (gravita ional, electromagnetic), prin intermediul câmpului informa ional el este legat de toate celelalte corpuri.

2.1. Despre structura de înf ur toare «întregparte» a Complexului multisistemic

Leon Wyczó kowski - Trandafiri

Format din sisteme de ordin superior i subsisteme multiple, care se suprapun i se leag între ele, întregul univers prezint un grad de organizare extrem de complex, în care integrarea tuturor aspectelor ontologice ale unei lumi, sub toate formele ei, apar ine unei integr ri, unei unit i universale globale, tutelare, despre care spuneam într-un studiu anterior: „Ideea unit ii material-spirituale a lumii st al turi de ideea multiplicit ii, constanta al turi de variabilitate. Încercarea de a g si o cale pentru surprinderea determinantelor dimensiunii unitare a lumii i a Universului, cu toate eforturile variate i semnificative care se depun de pe frontul cunoa terii i al

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

gândirii constructive, va suferi, din p cate, în continuare, de par ialitate, de insuficien a i neputin a vizualiz rii i cuprinderii problemei în întregul ei. «Întregul» teoretic al sistemului r mâne un ve nic el în cazul Hipersistemului universal. i aceasta deoarece omul, gânditorul, se va afla întotdeauna în interiorul Hipersistemului unitar, lipsindu-i, deci, posibilitatea unei viziuni exterioare, de ansamblu asupra întregului sistemic al lumii i al Universului. Ceea ce îi st în putin este doar luminarea, din interior, a câte unui petic întunecat din cerul acestei vaste dimensiuni, pentru c oamenii, a a cum s-a spus, sunt „puncte luminoase ra ionale în imensitatea ira ionalului”.

Iar capacitatea redus de cuprindere, a demersului s u, în afara poziion rii sale intrasistemice, se mai datoreaz i structurii de înf ur toare «întreg-parte» a Complexului multisistemic, care prelunge te diversitatea unitar din Unitate pân la cele mai mici elemente, multiplicând matricea structural a Unit ii, în detaliile ei, la toate nivelurile acestui HiperComplex energetic suprapus. În aceast hologram imens , în oglinzile ei ame itoare, ce reflect aceea i figur geometric , acela i tipar spa ial, omul - «inflorescen a terminal a naturii», cum îl denumea Teilhard de Chardin - nu a putut încerca s seasc calea Marii Unit i decât a ezându-se la mijloc, între «parte» i «tot», str duindu-se s extrag , din ambele p i, categoriile, obiectele existen ei sale, care îl cuprind i pe care el le cuprinde, pentru a le uni. Aceasta este metoda care îi st la dispozi ie: crearea modelului unui întreg mai mic, pe care s îl proiecteze asupra întregului mare, în iluzia c astfel va ajunge s îl ating , în iluzia c identificarea va duce la palpabilitate, c din aceast suprapunere ar putea încol i m car o mân a Marelui Adev r. Faptul c omul lucreaz cu fragmente nu reprezint , în fond, nimic r u, accesibilitatea lui la manevre este limitat la atât, trist este faptul c el nu are nici m car limpede conturat forma idealului pe care îl inte te, dac tot sus ine c mintea lui lucreaz de acum cu imagini func ionale de structuri i sisteme. C ci «unitatea» pe care o caut el nu este una singur ; sistemul, structura reia i se caut aceast unitate nu este izolat , înf ur toarea este prezent i la acest nivel ultim. El un cunoa te realitatea cosmic a

Leon Wyczó kowski - Jocul de criket

17

existen ei unei gigantice Structuri energetice multisistemice unitare, deci perfect ordonat i echilibrat , total universal , prin care Unitatea Absolut , prim i ultim , Divinitatea, î i men ine capacitatea optim de func ionare energetic . Este vorba, desigur, despre Sistemul multiciclic transcentiv, creat de Ea pentru a-i sluji Regener rii for elor sale energetice; este vorba, deci, despre o imens unitate, o construc ie utilitar universal , conex Marii Unit i constructoare i coordonatoare. Iat c lucrurile sunt mai complicate, iat c «unitatea» nu mai este una singur i c «unit ile» apar, ca în urma unui plan regizat de un maestru, corelate, subordonate i supraordonate întrun perfect angrenaj multistructurat. De aceea, gânditorii ar trebui, mai înainte de a aplica demersuri teoretice, analize spectrale, disec ii pe organisme conceptuale, evalu ri fixe i dinamice, autonome sau integrator-evolu ioniste, s î i limpezeasc imaginea obiectului cercet rii i explica iilor lor. Bucuro i c au g sit frumuse ea fizicii metafizice a întregului i a p ii, ei scap din vedere - dar vor trebui so în eleag - c «unitatea» pe care o caut este alc tuit , la rândul ei, din mai multe p i i servicii la fel de unitare, c privesc cu ochii larg deschi i din interiorul unei Hiperstructuri ermetice, precise, în sus, tre cupola ei luminoas ”.

2.2. Dualitatea continuu - discontinuu, dualitatea ordine - dezordine i raportul informa ie - incertitudine.

Dualitatea continuu - discontinuu, ca i dualitatea ordine - dezordine, apar ine acelei unit i i lupte dintre contrarii, care se afl la baza continuei transform ri a universului. În acord cu teoria gestaltist , aplicat nivelului de organizare a materiei dintr-o mul ime de subsisteme de ordine diferite, se vorbe te despre „superizare”, procesul de superizare fiind fenomenul prin care subsistemul de ordin superior dobînde te propriet i emergente, adic propriet i care nu apar in subsistemelor din care este format, ci deriv din interac iunea dintre ele. Iar dac informa ia este expresia ordinii i organiz rii, cum fiecare sistem reprezint o unitate organizatoric , rezult c fiecare sistem cuprinde, pe lâng substan a i energia din care este format, i o anumit informa ie, deci posed i o anumit cantitate de energie informa ional , care exprim gradul de organizare a unui sistem i care poate fi m surat . Dup cum arat Claude Shannon (1948), formula informa iei este identic cu formula entropiei, descoperit de L. Boltzamnn, iar Octav Onicescu (1979) consider aceast formul a energiei informa ionale ca func ie de probabilitatea de apari ie, în cadrul existen ei i evolu iei sistemului, a unui eveniment. Deci informa ia este purt toarea acelei forme de energie care exprim apari ia unui eveniment nou, a unei schimb ri în starea energetic de pân atunci a sistemului. Se observ c , de fapt, informa ia con ine o form de energie secund , derivat din energia de stare a sistemului, aflat în evolu ie, energia de stare sau de proces a sistemului naputând fi dep it de energia informa ional . Asupra rolului i formei de depozitare a acestei energii noi am mai vorbit în cadrul Teoriei Înaltului Determinism Energetic, la descrierea câmpului transcentiv.

Raportul informa ie-incertitudine: informa ia pe care o aduce un eveniment este egal cu noutatea pe care o con ine sau cu incertitudinea pe care o înl tur ; cu cât evenimentul va fi mai probabil, cu atât el va aduce o informa ie mai mic i cu cât va fi mai pu in probabil, cu atât el va aduce o informa ie mai mare. Ca i substan a i energia, informa ia poate avea i ea mai multe aspecte: noutatea obiectiv , care depinde de posibilit ile de organizare i de reorganizare ale sursei, structura i modularea semnalelor, incertitudinea pe care o înl tur în destinatar i, în sfâr it, un aspect care prive te valoarea i semnifica ia pe care o are pentru destinatarul respectiv. Din

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aceast cauz , i disciplinele care au ca obiect de lucru informa ia sau care o utilizeaz informa ia în mod capital o privesc din puncte de vedere foarte diferite. tiin ele tehnice o privesc mai ales din punctul de vedere al posibilit ilor de emisie ale sursei i al volumului de recep ionare al destinatarului. Cibernetica prive te informa ia mai ales din punctul de vedere al proceselor de reglare i de autoreglare, ea fiind tocmai tiin a care studiaz modul de transmitere, preluare i stocare a informa iilor. Semantica prive te informa ia mai ales din punctul de vedere al semnifica ie pe care o are, iar unii autori pledeaz pentru o teorie semantic a informa iei.

2.3. Principiile de care trebuie s inem seama în abordarea sistemelor complexe Consider m important de trecut în revist , pe scurt, principiile de care trebuie s inem seama în abordarea sistemelor complexe, deci i a macrosistemelor care fac obiectul ontologiei secunde sistemul socio-tehnicist, socio-istoric, socio-civiliza ional: - principiul coordonabilit ii, complexe, enun at de M. Mesarovi (1970), arat c reglarea centralizat a unui sistem complex, chiar dac este posibil , nu este avantajoas , din cauz c fiecare subsistem are tendin a de a- i rezolva propriile sale probleme a ine seama - sau chiar intrând în competi ie cu celelalte subsisteme. Astfel, este necesar un sistem coordonator, care s rezolve, în interesul unit ii i integrit ii sistemului, contradic iile i conflictele care apar între diferitele subsisteme la nivel local; - principiul incompatibilita ii, formulat de L. A. Zadeh (1973), arat c , cu cât complexitatea sistemului este mai mare, cu atât scade posibilitatea de a-l descrie în mod riguros, pân la un nivel dincolo de care precizia i relevan a se exclud reciproc. Iar pe m sur ce sistemul devine tot mai complex, relevan a modelului devine tot mai mic ; - principiul optimalit ii, formulat de F. St nciulescu (1982), arat c , dac un subsistem al unui sistem complex nu este optimal în rela iile sale cu celelalte subsisteme, atunci nici sistemul complex nu mai este optimal. Pentru a putea respecta acest principiu, subsistemele trebuie uneori s i sacrifice optimalitatea ideal , pe care ar putea-o atinge în cazul în care ar fi izolate, pentru a asigura optimalitatea sistemului complex din care fac parte; - principiul de incertitudine, formulat de F. St nciulescu (1982), relev c , într-un sistem complex, compus din mai multe subsisteme intercorelate, starea unui subsistem i interac iunea lui cu celelalte subsisteme pot fi simultan determinate numai pîn la un anumit grad de acurate e. Acest principiu ar putea fi pus pe acela i plan cu teorema de indecidabilitate a lui Gödel sau cu principiul de nedeterminare al lui Heisenberg, din fizica cuantic . Dup cum se observ , dificult ile care intervin în cunoa terea i controlul sistemelor complexe provin atât din caracteristicile lor cantitative, date de num rul mare de elemente din care sunt alc tuite, cât i din aspectul calitativ, al specificului func ion rii acestor elemente sau subsisteme.

2.4. Teoria sistemic , între ordine, dezordine i catastrof A. Restian, citîndu-l pe Grunberg (1977), spune: „Chiar i teoria sistemelor recunoa te c , în func ie de mul imea elementelor, de rela iile cu mediul, de factorul timp, de coeficientul de complexitate i de natura rela iilor dintre m rimile de intrare i m rimile de ie ire, sistemele pot fi finite sau infinite, închise sau deschise, statice sau dinamice, simple sau complexe, determinate sau probabiliste, liniare

Anul X, nr. 1(101)/2019

sau neliniare i a a mai departe”. Teoria sistemic , extrem de valoroas în ceea ce prive te descrierea i studiul func ion rii sistemelor, de i este un instrument bun de abordare a lumii, prezint , în afara limitelor generaliste i nongenetice men ionate anterior, chiar limite izvorâte din natura existen ial a sistemelor la care se refer , cum sunt acelea izvorâte din faptul c posibilitatea descrierii exacte a unui sistem scade odat cu cre terea complexit ii, pân la un nivel dincolo de care precizia i relevan a se exclud reciproc sau din caracterul integrativ al sistemelor, din faptul c sistemele, întrep trunzându-se atît de mult, grani ele dinte ele se estompeaz i devin mai vagi. L. A. Zadeh chiar vorbe te despre „sistemele vagi”, care sunt formate din elemente care nu apar in în totalitate - sau care apar in, în acela i timp, la mai multe sisteme, implicate într-o func ionalitate a situa iilor intermediare, situa ii denumite grade de apartenen .

Exist totu i o contradic ie major între sensul evolu iei boltzmanniene a sistemelor spre o stare de dezordine maxim , corespunzând cre terii de entropie, conform formulei S = klogPn, unde Pn reprezint probabilitatea elementelor n de a se afla într-o anumit stare i evolu ia unor fenomene i sisteme c tre ordine i organizare, c tre o distribu ie uniform i omogen , cu sc derea pân la minim a entropiei lor. Împotriva celui de-al doilea principiu al termodinamicii, care postuleaz cre terea entropiei, adic a dezordinii i dezorganiz rii, deci a ireversibilit ii fenomenelor i a asimetriei timpului, care marcheaz diferen a dintre trecut i viitor, teoria general a sistemelor nu poate s explice i s dep easc acest impas, dilem care vizeaz , finalmente, modul în care sistemele apar i persist cel pu in o anumit perioad de timp. Sinergetica este o ramur a teoriei sistemelor care studiaz autogenerarea acestora, ca urmare a fenomenelor de cooperare, prin tranzi ii de faz , fenomene critice, catastrofe etc. Ea apeleaz la teoria catastrofelor, elaborat de R. Thom în 1972 i care studiaz tocmai sistemele în care anumite puncte ale sistemului, care pot fi numite puncte de bifurca ie, înceteaz de a mai fi stabile, ap rând o discontinuitate, o catastrof . i din nou ne confrunt m cu impasul ordine-dezordine, c ci unele catastrofe pot duce la apari ia unei st ri de dezordine, dar altele pot duce la apari ia ordinii, plecând de la dezordine, alegere pe care motivul restructur rii bru te a sistemelor, în care ele înceteaz de a mai fi stabile, nu o duce pân la o ipostaz cert i explicabil . În leg tur cu reglarea sistemelor prin prevenirea erorilor, A. Restian utilizeaz exemplul semnificativ al func ion rii i regl rii organismului uman prin intermediul mecanismului de feed-before. El spune: „Jocul presupune existen a a cel pu in doi parteneri, care intr în competi ie. Între organism i mediu competi ia se desf oar pentru ordine i dezordine. Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, mediul tinde s reduc ordinea i s creasc dezordinea, dar, prin intermediul mecanismului de feed-before, organismul caut s i p streze i chiar s i creasc ordinea i organizarea. Ordinea pe care o pierde organismul este preluat ca dezordine de c tre mediu, iar dezordinea pe care o pierde mediul este preluat ca ordine de c tre organism. Jocul dintre organism i mediu este, deci, un joc cu sum nul , în care tot ce pierde un partener este preluat de c tre cel lalt.

Referitor la sistemele disipative, adic sistemele care î i cresc ordinea pe seama mediului înconjur tor sau a altui sistem din mediul înconjur tor, despre a c ror entropie I. Prigogine arat c scade pe seama cre terii entropiei mediului, i referitor la cel de-al doilea principiu al termodinamicii, acest principiu se refer la sistemele închise, adic la sistemele adiabatice, care sunt sisteme ideale, sisteme care nu exist în realitate. Extinderea, de c tre R. Clausius, a acestui principiu asupra întregului univers a condus la o situa ie paradoxal pentru c dac , în conformitate cu primul principiu al termodinamicii,

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

energia universal r mâne constant , în conformitate cu cel de-al doilea principiu al termodinamicii, entropia universului tinde s creasc la maximum. Dup cum spuneam, extinderea principiilor la nivelul întregului univers le a eaz pe pozi ie de contradic ie, pentru , dac energia r mâne constant i nu se pierde nici un fel de energie poten ial , dac nu se realizeaz nici o pierdere irecuperabil de lucru mecanic poten ial, atunci entropia nu poate s creasc .

De i cercet torul este tentat foarte u or s alunece în generalizare, de cele mai multe ori gre it a conceptului s u teoretic, i de i el însu i a generalizat entropia gazului ideal asupra gazului real, care nu este adiabatic, Max Plank a ridicat obiec ii severe fa de afirma iile lui R. Clausius, afirmând c energia i entropia universului nu au nici un sens, deoarece astfel de m rimi nu pot fi definite riguros. Construit îns pe aceste no iuni i pe extinderea abuziv a celui de-al doilea principiu termodinamic la sistemele deschise ale lumii reale, acest paradox a generat, la rândul lui, alte paradoxuri, a a cum este moartea termic a universului sau paradoxul biologic i al existen ei sistemelor în general.

Sesizarea, de c tre A. Restian, cu fine e, a leg turilor dialectice dintre ordine i dezordine este extrem de util în cazul raportului subsisteme - suprasisteme, c ci ordinea general a suprasistemului este mult mai important i mai stabil decât dezordinea trec toare produs de transmiterea informa iei i procesele de reglare. Din aceast cauz , sistemele biologice demonstreaz poate cel mai bine faptul c o cre tere a entropiei unor sisteme poate fi folosit pentru cre terea negentropiei suprasistemului din care ele fac parte. Referitor la modalitatea de structurare a sistemelor complexe, se vorbe te, în domeniul integronicii, adic al integr rii tiin elor, de o ordine optimal , care este acea ierarhie de integroni, de care vorbe te F. Jacob (1970). Ea vizeaz construirea sistemelor complexe într-un mod mult mai sigur i mai economicos, din unit i mai mici, care se asambleaz apoi, pe seama afinit ilor dintre ele, în unit i mai mari. Celulele care dau na tere esuturilor, fac i ele parte din aceast ierarhie de integroni. Aceast agregare selectiv urc de la celule la fiin a animal i uman i are la baz rela ii de atrac ie, de respingere, de indiferen sau de ignorare, prin combinarea c rora pot apare o mul ime de tipuri de combina ii posibile.

2.5. Integrarea tiin elor sau Integronica.

Integrarea tiin elor sau Integronica se fundamenteaz pe baza principiului integr rii universale, care deriv din principiul ordinii i

Leon Wyczó kowski - Pescari

19

organiz rii, a cuprinderii sistemelor i subsitemelor într-un complex de rela ii i supraordon ri. Fiecare sistem tinde s i realizeze atît propriul maxim de organizare, cât i, în acela i timp, s se integreze cât mai bine în sistemul superior. Tendin a de a se organiza în sisteme din ce în ce mai complexe, înseamn c , pe lâng organizare, fenomenele tind i spre o integrare din ce în ce mai complex . Dup cum a ar tat i Leibniz, integrarea reprezint , spre deosebire de derivare, opera ia de trecere de la fenomenele locale la cele generale. Se vorbe te, în cazul integr rii, de func ionarea ei pe baza procesului de superizare, adic de trecere de la o mul ime de sisteme inferioare la un sistem superior, a a cum ar fi trecerea de la o mul ime de atomi la o molecul . În felul acesta, pe lâng organizarea pe orizontal apare i o organizare pe vertical . Iar întorcându-se la emergen , pe lâng propriet ile rezultate, orice sistem are o proprietate emergent , care nu apar ine, neap rat subsistemelor sale; dup cum arat M. Bunge (1984), orice sistem ierarhizat are cel pu in o proprietate emergent .

Fiecare sistem ierarhizat, apar inând unui nivel, este format din sisteme care apar in nivelului subiacent. i, în sfâr it, la rândul lui, fiecare sistem ierarhizat apar ine unui palier de organizare a materiei.

Fiecare particul exist prin intermediul celorlalte, iar particulele materiale nu pot exista ca entit i distincte; ele sunt inseparabil legate între ele. G. F. Chew arat c o particul este ceea ce este numai pentru c ea coexist cu toate celelalte. J. C. Miller sus ine c fiecare particul , oricât de mic ar fi, poart în ea caracterul întregului.

Constantin Noica arat c întregul st ruie în p ile sale, propriet ile elementelor trebuind raportate i ele la sistemul din care fac parte, iar P. Teilhard de Chardin afirm c p ile nu pot exista singure, c materia a evoluat spre o integrare i o complexificare continu . Dar dac organizarea duce la integrare i integrarea la complexificare, aceasta determin i ea diversificarea. Exemplul cel mai bun de diversificare este reprezentat de sistemele biologice, care, fiind cele mai complexe, sunt i cele mai diversificate sisteme. A a cum am ar tat anterior, contest m categoric sus inerea tezei hazardului, ca i a capacit ii de autoorganizare i autogenerare absolut a sistemelor, deci a autodetermin rii necondi ionate, a existen ei unui determinism exclusiv imanent al fenomenelor, i sus inem, în schimb (v. TÎDE), func ionarea Autodetermin rii controlate, concept transcentiv care marcheaz limitele unei libert i imanente a calit ilor spirituale i a fenomenelor ontologice de strat (cele apar inând Fluxului transcentiv), permise i încurajate, dar în acela i timp îngr dite, ghidate i uzite c tre un optim energetic regenerator. De aceea, ne opunem radical abuzului i erorii pe care le comite J. Fowles prin afirma ia c hazardul este legea fundamental a universului, p rere privit cu rezerv i de A. Restian. În sprijinul concep iei noastre, men ion m pe A. Einstein, care sus inea, în 1934, c în spatele legilor i al regulilor statistice trebuie s se afle, totu i, ni te legi deterministe, i pe S. Freud, care sus ine c nici un fenomen psihic un este întâmpl tor, o cauz precis .

Integronica, prin demersul pe care îl promoveaz , de unificare a tiin elor într-un domeniu integrator, militeaz , ipso facto, întru vizarea realit ii ample, care este unitatea lumii. În acest demers, interferen a, chiar suprapunerea filozofiei cu tiin a pozitiv este inevitabil , c ci filozofia, f a beneficia de concrete ea i dezv luirile cercet rilor fizico- tiin ifice, nu se poate impune cu pertinen în chiar propriul ei câmp de ac iune, care este cel al analizei i sintezei speculative i pozitive, iar tiin a, f aportul supraveghetor interpretator i integrator al studiului gnoseologic, epistemic i metafizic, î i pierde, în sens teleologic, rostul, r mâne lipsit atât de instrument de control, cât i de proiec ia superioar a rezultatelor sale în orizontul ontologic al condi iei fiin ei umane plasat în context universal, aflat în c utarea fundamentului ultim. C ci unitatea lumii, integrat unit ii

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

universului, ce înseamn altceva decât transcendentul tutelar, decât Adev rul unic i absolut ? Sub aceast t cut , dar permanent activ , irepresibil dominant a unit ii, efortul, implicit unitar, tiin ificofilozofic al cercet torilor i gânditorilor, cu înaltele sale coordonate axiologice i valorizatoare, s-a înscris pe un drum eroic neobosit, spre poten ialitatea unei lumini parc din ce în ce mai apropiat , mai împlin toare. Multiple au fost etapele acestei sus inute c ut ri ale con tiin ei umane marcate atât de incertitudini, de contest ri, cât i de succesul unor rezultate teoretice închegate, dar poate niciodat epuizate, clasate în sfere definitive. Pân nu demult, cele patru for e fundamentale (electro-magnetic , gravita ional , nuclear slab i nuclear puternic ) erau considerate independente, de i for a electromagnetic a rezultat, ea îns i, din unificarea for ei electrice cu for a magnetic . H. C. Oersted i M. Faraday au remarcat c între câmpul magnetic i curentul electric exist o anumit independen , iar J. C. Maxwell a realizat apoi unificarea celor dou for e, ar tând astfel, înc din 1865, c este posibil unificarea unor for e fundamentale. Nu vom intra în detaliile tiin ifice ale acestor c ut ri, neam abate de la scopul prezentului studiu, vom trece doar în revist aceste etape, în datele lor esen iale. Problema rela iilor i a unific rii celor patru for e fundamentale a preocupat pe foarte mul i fizicieni Ea nu a înregistrat îns un progres considerabil decât în 1967, când S. Weiberg, S. Glashow i A. Salam au realizat cea de-a doua unificare, ar tând c for a electromagnetic i for a nuclear slab sunt, de fapt, dou aspecte ale aceleia i for e electroslabe. A urmat perioada a numitelor teorii de etalonare, care au adus în discu ie existen a unui nou tip de particule, particulele de etalonare. Cu ajutorul acestui tip de teorii, H. Weyl, în 1918, a încercat s unifice for a electromagnetic cu for a gravita ional , iar în 1967, S. Weinberg, S. Glashow i A. Salam au ar tat c , cu ajutorul unei astfel de teorii de etalonare, se poate realiza unificarea for ei electromagnetice cu for a nuclear slab . Intr în calcul particula mesager. Particula mesager a for ei electromagnetice este fotonul. Pentru unificarea for ei electromagnetice cu for a nuclear slab era necesar existen a unei noi particule mesager. Ea a fost denumit „bosonul vector Z3”, plecânduse de la „boson”, care este particula purt toare a for ei slabe. S-a elaborat apoi o teorie a supersimetriei (avînd ca reprezentant superparticula cu via foarte scurt , sub 10-23sec), care tinde s realizeze visul lui Albert Einstein de unificare a câmpurilor*. În 1971, S. Salam i J. Strathdee au ar tat c pentru a putea desf ura interac iunea dintre bosoni i fermioni, în cadrul supersimetriei, este necesar un superspa iu. În condi iile acestor for e i la dimensiuni

Leon Wyczó kowski - Recoltatul sfeclei

Anul X, nr. 1(101)/2019

foarte mici, sub 10-13 cm, spa iul nu mai are trei, ci 10 dimensiuni, din care apte sunt ascunse prin înf urare, iar particulele devin ni te nururi filiforme. Autorul lucr rii mai sus men ionate, A. Restian, conchide: „Se pare c este posibil unificarea tuturor for elor fundamentale într-o singur for , sau superfor , dup cum spune P. Davies (1986). Aceasta nu ar exista îns decât la energii foarte înalte i la dimensiuni foarte reduse. Pe m sura sc derii energiilor i cre terii dimensiunilor, aceast simetrie se rupe, ducând la independen a relativ a celor patru for e fundamentale, a a cum le sesiz m noi la nivelul dimensiunilor în care tr im”. În structura unitar a lumii se întâlnesc aspectul s u corpuscular i ondulator i multitudinea de câmpuri, electromagnetic, gravita ional, informa ional, care leag diferite corpuri, realizând o anumit continuitate.

De asemenea, între substan , energie, spa iu i timp, care se afl la baza universului, exist o leg tur indisolubil . I. Newton considera masa, energia, spa iul i timpul ca ni te entit i distincte.

Pentru I. Newton exista un spa iu i un timp absolut imuabil i etern, în care se desf oar fenomenele. A. Einstein* (1934) a fost cel care a ar tat c nu poate exista un spa iu i un timp independent de substan a i de energia pe care le con in, de care sunt indisolubil legate. Fiind expresia modului în care substan a i energia sunt distribuite în spa iu i timp, informa ia realizeaz o nou unitate.

Cele trei componente ale realit ii, substan a, energia i informa ia, sunt dependente unele de celelalte, ele nu pot fi niciodat complet desp ite. De asemenea, nici spa iul i nici timpul nu pot fi concepute informa ie. Divizarea, din ce în ce mai multipl , în tiin e particulare, se cere, din ce în ce mai stringent, a urma drumul invers, al unific rii într-o tiin comun , pluri- i interdisciplinar , în sensul abord rii integrate, nefragmentare a realit ii lumii i universului. În 1275, Raymond Lullus c uta r cinile comune ale arborelui tiin ei. În 1927, Francis Bacon sublinia unitatea tiin elor. Apoi, Leibniz a sus inut i el unitatea tiin elor, lucru men ionat i de enciclopedi tii francezi ai secolului al XVIII-lea (D’Alambert, 1751; Condorcet, 1794). În 1825, Michelet subliniaz c tiin ele reprezint un sistem unitar, pe care îl privim separat numai din cauza limitelor noastre. Iar în 1880, M. Eminescu scria c toate tiin ele stau într-o strâns leg tur , ca într-o re ea i c , f un efort prea mare, ar trebui s putem trece din fiecare punct al tiin ei pân la totalitatea ei. Matematica, cibernetica i filozofia sunt legate de toate celelalte tiin e, între care exist o adev rat re ea de rela ii interdisciplinare. Aceste rela ii merg de la tiin ele exacte spre tiin ele umaniste, dar dup cum arat M. Herivan, i de la tiin ele umaniste, care nu pot i probabil c nici nu trebuie puse întotdeauna sub jurisdic ia tiin elor logico-matematice, spre tiin ele exacte. Dup cum W Heisenberg sublinia, în 1977, faptul c tiin ele contemporane au tendin a de a- i dep i grani ele, obiectul de studiu i metodele au început s se suprapun , au ap rut o serie întreag de tiin e interdisciplinare, a cum sunt biofizica, biochimia, neuroendocrinologia, psihoimunologia, imunogenetica etc. „Apare evident necesitatea stabilirii unei instan e care, dep ind limitele diferitelor discipline particulare, s poat oferi o imagine mai profund a uniii acestei lumi. Aceast instan care, plecînd de la unitatea tiin elor i trecând prin diferitele tiin e particulare s se întoardin nou la unitate lor, ar putea fi reprezentat de integronic . * Albert Einstein (Premiul Nobel pentru fizic , 1921), prin Teoria relativit ii restrânse (1905), une te mecanica cu electromagnetismul, iar prin Teoria relativit ii generalizate (1915), extinde principiul relativit ii mi rii neuniforme, elaborând o nou teorie a gravita iei, în care gravita ia pune în joc energii de peste 1019 GeV, devenind de fapt o supergravita ie.

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Daniel MARIAN

Tinere\ea vine cu Libertatea de a fi tân[r dar tân r!, în preajma acestui om care azi revine ca poet, într-un vârtej emo ional cât se poate de clar, direct, i dintr-un parcurs literar în care nu cred s fi sc pat vreo definire nici m car de nuan . Atenta sa observa ie i fina (auto)ironie sunt în felul în care nu le g se ti la altcineva, iar dezl uirea scrierii se face obligatoriu cu tonalit i de acordare a peni ei la coala a teptând .

-l cite ti pe Liviu Antonesei, înseamn s i asumi tr irile lui într-un fior de la om la om, din care nu tiu dac mai ie i, cum scapi de-acolo, nu tiu a fi instruc iuni.

Emo ionalul precede logica, caut acoperiri în structuri deja delimitate i dac nu le g se te (ei, nu!) atunci rabd frigul de pe afar cu dârzenia soldatului care nu tie s fie altcineva decât soldatul.

Periplul pe care-l purcedem i noi, acum, nu poate fi murit pe de-a-ntregul, nici nu trebuie, avem aici esen e, arome, gusturi toate tari, i ar cam trebui s sim im, dac Atunci când eram tân r - de unde s tiu c o s caut i înc o tinere e în târziul biologic care e devremele min ii... M uit acum la Liviu Antonesei i m întreb când de fapt e momentul pentru o tinere e; dac o fi una didactic , una flosofic , imediat or s sar i celelalte tinere i... M cam sperie ideea de tinere e perpetu , dar nam ce-i face i dac a a vrea.

Liviu Antonesei sare din vreme în vremuri, dar nu pe t cute, firea lui nefiind compatibil cu t cerea, el se manifest în felul ’ce-a fost ieri, mai fac i azi, i mâine numai s-ajung ’; nu are vârst omul acesta, precum îl b nuiam de-o treime de secol i de mare suflet.

Sunt aproape, ori poate doar încerc s fiu de-atâta vreme, de caracteristicile literare-n liric , epic , critic literar , ale celui care se înc âneaz s nu- i schimbe ’n ravul’ i foarte bine face acum de curând cu „5 balade rock” convinge c foarte bine face.

Despre poet s scriu la toate timpurile, sau atemporal, sau: s las poetul în seama poeziei! S ne-apuc m deci: de rock, de balade, i de 5. În eleg de ce-i rock, i balade fie, dar 5 r mâne de v zut când eu preferam 7...

Trezirea!: „eram tineri ca brazii t ia i de cr ciun, dar pe noi înc nu ne vizita/ moartea cu coasa ei str lucitoare, eram tineri i juram numai pe kafka,/ dostoievski i nietzsche - doar cîteodat pe camus, filosof/ pentru clasele terminale, dar minunat scriitor, iar cu jean sol partre/ izbeam de to i pere ii, nu i cu grea a pe care o atribuiam altcuiva,/ vodca curgea în rîuri, poate chiar fluvii, cu etichete ro ii stolichnaya,/ cu etichete negre krepkaia i cu paiul tare în sticl zubrowka,/ numai cei delica i o însîngerau i o porecleau bloody merry,/ cum v zuser ei privind pe furi , de dup perdele, în pu inele/ baruri adev rate ce r riser la mica liberalizare, la nep-ul ceau in.../ i nu ne p sa care i ce eram, chiar dac ne mai strigam/ f pic de ur , f senza ia stigmatiz rii, în toate felurile...” (ERAM TINERI...

A ROCK BALLAD). i acum, chiar nu pot s nu zic c întotdeauna m-am sim it tân r,

sim im.

Liviu Antonesei, într-un recital dipol el cu el, însu i cu însu i.

Poezia cu ea poezia fiind cauz i efect.

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 1(101)/2019

Paula ROMANESCU

Închinare la Luceaf r Astru luminos, m sur i însemn statorniciei, Al credin ei de mai bine-n viitorul României, Veghetor la vatra sacr unde rumene te slova Când în codrii de aram sun armii de Moldova, Stea a Neamului, Luceaf r din a cerurilor bol i, Las i raza s vegheze în a nop ii noastre nop i, Pune gândului lumin i credin ei noastre vrere -mplineasc -n poezie alt sfânt Înviere!

Lui Eminescu i mul umesc, m rite domn, Pentru r coarea serii Înmiresmat de salcâm în floare, Pentru bucium i corn sunând din timpi apu i De glorii i r stri te, du i Cu noi ‘napoi spre Mircea, la Rovine, Pentru Scrisoarea gândit pentru mine i pentru codrul ce f ploi sau vânt Se leag întruna Când în t rie luna Vars spre noi nelini te i somn... i mul umesc, prealuminate domn Al graiului român din care cresc i dor, i plâns, i cântec omenesc, Spre-a d inui în noi cât va dura Sub cerul lumilor ecou de stea.

Unor def im tori m run i

Bâiguitori prin necuvântul lumii, Tot mai str ini de în elesul humii Însufle ite, ce necugetat i vrea s -i lua i i sceptru, i regat, Ca-n locul lui s pune i pentru o zi Trufia voastr oarb : De-a nu fi!

Nedumerire Nu în eleg i pace cum se face de-i reu te poetului „Cel mai chemat din to i i cel mai teaf r” -i tulbure cu limpezimea verbului botezat în luceaf r pe to i fonfii i flecarii, ii i gu ii, altfel spus, pe to i ilo ii care-ajung prin voia sor ii chiar st pânii stei na ii spre-a o face de ocar , când sub cerul ce ne tie, când prin lumea de afar , cu-a lor zgomote de arte lm cite-n necuvinte!...

Spune- i iar, ca-ntr-un r sf , Vechiul „Nu credeam s -nv ...”

De i mult mai bine-ar fi -nv m chiar a iubi Cât valurile, vânturile, Ne poart -n larg necânturile…

Ignor fonfii cei flecari, Cu sufletul i mintea slute!

Ei sunt m run ii unor mari Necunoscute...

Nu mai înv , tiu cum...

Nu credeam s -nv

a muri vreodat Mihai Eminescu De i o tim, a crede c -ntr-o zi vom prinde s -nv m i a muri, ne facem c ni-i greu de-a în elege, via a e r st lm cita lege înscris -n palm , cu-n eles nici unul, bolta unde- i are tron Preabunul nu ne dore te i apoi, c zborul cu aripa, cu gândul sau cu dorul pân la stele nici nu are sens...

O spun i eu ba o i cred ades’, gândind c steaua nop ilor senine ce s-a n scut din haos (ca i mine?!) i-i este nem surii chiar m sur , va ti poate cu-ntâia ar tur de spa ii sau cu ultima z pad m ajung , încercând s cad robit de o umbr de cuvânt, nu-n ceruri ci la mine pre p mânt.

nu râzi!

Te uit , ninge!

Tu cite te-l înainte!

Alina Romanescu - Poetul

Ne-a fost i regat ara, cândva-ntr-un zece mai.

Dar rege peste slova zidit -n dacic grai mâi doar tu, poete-luceaf r, care treci Tot ne-n eles i singur parc din veci de veci, duci prin timpul orb solie-n zare Cât soarele apune i r sare, , între regii - robi ai armoniei Tu e ti chiar împ ratul poeziei, Lumin -n Verbul ce ne-a fost l sat De Unicul Luminii Împ rat. .................................................. i iat -ne acum în secol-nenoroc De care zicea unul c nu va fi deloc Dac ... În fine, al ii, mai ritos, st lm cindu- i slovele s pate În cremene de gând eternitate Cu-nsemnele iubirii - leg mânt, Bie i l tr tori la lun , mori de vânt,

Umbre turnate-n umbr de Apus, S-au vrut, decât lumina ta, mai sus...

Da, s-a mai spus un nu credeam s -nv dar îmi p rea o form de r sf a min ii, un prisos de vorbe care pentru cumin ii r cinzi sub soare nu-i este omului de vreun folos; (de ce s -i întorci sufletul pe dos când i a a, în ve nica-i rotire, mântul cel din noi e risipire în vântul vremii f c tâi ne tiutor de-amarul nim nui!) Îmi spun i eu c nu credeam vreodat -nv tiuta vam blestemat dar iat , tu ai i f cut-o, eu frunz în toamna toamnelor de h u tept s cad ultima ninsoare.

De-acum nu mai înv . tiu cum...

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii gata s -nfloare-n land de lav sub ochiul rece-al unui mândru zeu de ertul verde-al sufletului meu.

lina Cu farmecul t u, de Luceaf r râvnit, Ai fost pe p mânt port de tin , rie de tain zidit în vin , Aleas mireas de cer nenuntit La ceas de înalt visare, când dor Iubirile toate de-o sfânt lumin Nicicând t lm cit de om muritor.

Ai no tri tineri Ai no tri tineri la New-York înva -mpu te francul nu s pun bomba, Apoi se plâng c le e dor de ciorba Cu leu tean din ara dodoloa .

i totu i aici pe p mânt într-o sear Afla i c iubirea nu-i doar pentru-o oar ...

Portret de Luceaf r

Dac -i întrebi de munc , schimb vorba, Dac insi ti, cu zâmbet se r sfa Cum c n-avur i ei parte-n via De-o minte pe m sura unui Zorba. i c în lumea larg soare nu-i Nici bolt ca a Vorone ului, Doar ni te nori bolnavi, un fel de... scai Iar unic dialog cu ceilal i - Hai!

Îl vedeam i cu ochiu-nchis: Era frumos cum numa-n vis: Un zeu p gân, privire mândr de un albastru clar de und cât s înece-n large z ri marea cu negrele-i cor bii Pe mi toarele car ri...

Sensul vorbei acas nu le mai e tiut, rm le e r cirea la val necunoscut...

Pe urmele Poetului

Venea din cerul lui, c zând în apa m rilor de gând i f veste-o umbr grea cu noapte m înv luia iar briza ca un glas de brume: Taci! Din ce vezi, nimic nu spune!...

Prin urbe dac trec, adesea-mi pare -l v d ie ind r it de la Timpul pe cel care-a uitat demult i schimbe-n vreme anotimpul.

Rostesc cuvântul codru i oamenii în cale-mi în arbori se preschimb , eu printre ei cutreier, îi v d cum râd, cum plâng, cum se-ncovoaie-n vreme, ploi, f vânt, îi v d c tând spre ’nalturi‚ ’n ându-se, c zând...

Când ochii i-am deschis, în zare, discul din soarele-r sare o umbr aureola, albastr , care se f cea i pod, i cale de lumine între cerul înalt i mine Eu - fir de ne tiut iarb

Alina Romanescu - Am coborât cu-al meu senin...

Rostesc cuvântul lac i-n lacul de sub pleoape d flori de nuferi galbeni. i eu trec de-a lung de maluri…

Peste vârfuri trece lun …

Printre ramuri de arin Melancolic cornul sun Mai departe, mai…

Mai suna-vei dulce corn Pentru mine vreodat ?...

Rostesc cuvântul plopi i-n cale mi se-a terne pustiu de ne-n elesuri.

Rostesc cuvântul stea i cerurile toate cu m ri de stele vin m -ncerce cu noapte, -mi spun de-o ne-moarte pe largul drumul lor de negr it mister i ard, ard dep rt rilor pân ce pier.

Doar una-mi tie cântul, doar una-mi tie plânsul, doar una-mi tie gândul de ne-n elesuri plin,

23

cheam cu t cere de greu adânc de noapte i parc -mi spune-n tain : Din cerurile toate am coborât odat cu tot al meu senin...

Rostesc cuvântul tei i-mi cade peste cre tet o ploaie de miresme.

Rostesc cuvântul val, i valurile, vânturile, îmi poart -n larg ne-cânturile.

Rostesc cuvântul om, aud cuvântul soarte. optesc cuvântul om, aud cuvântul moarte… Înal cuvântul om, aud vorba iubire i cerul tot se frânge de greu de nemurire: «- Din golul goalei ve nicii rinte, m dezleag i l udat pe veci s fii Pe-a lumii scar -ntreag .

Reia-mi al nemuririi nimb i focul din privire i pentru toate d -mi în schimb O oar de iubire.

- Tu vrei un om s te soco i?

Cu ei s te asameni?

Dar piar oamenii cu to i S-or na te iar i oameni, Ei au doar stele cu noroc i prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc i nu cunoa tem moarte. i... pentru cine vrei s mori?... » .........................................

Mi-a plâns pe um r un cuvânt ca un amar de-nmugurire, dintre toate câte sunt, Luceaf rul i-a dat lumin , caldul din lacrim i vin , miez, i-nveli de rostuire: Numele lui - Iubire.

Când trec printre cuvinte, de ce-mi pare c oamenii sunt stele c toare?...

Alina Romanescu - Singur tate

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 1(101)/2019

Mihai CABA

Castanul Unirii de la Vi]an, locul unde s-a f[urit Unirea ]i s-a n[scut România!

România s-a n scut la Ia i!

Aceast afirma ie f cut cu destul t rie, îndeosebi acum când, în sfâr it, S rb toarea Na ional a Unirii Principatelor Române recent promulgat , nu mai poate surprinde pe nimeni i nu poate fi considerat o „g selni ” a vanit ii ie eane! Nicidecum! Ea este una de net duit, iar oricine încearc sau, bat -l sfântul (!), va încerca vreodat , cu voit inten ie i rea credin s r st lm ceasc acest adev r istoric dup „pohta” gândului s u nes buit, va suferi consecin ele unui e ec sortit pieirii, atâta vreme cât înc mai exist un martor în via al acelor vremi fr mântate, care poate s sus in , oricând i nesilit de nimeni, cât va mai putea s fac umbr p mântului, indubitabilitatea afirma iei f cute în fa a oric rui întreb tor.

Chemat la judecata dreapt a istoriei române ti, ce s-a scris cu slovele precump nitoare ale trudei i str daniilor depuse pe altarul înf ptuirii idealului de Unire a Principatelor Române, ren scut i cu mai mult vlag dup în bu irea revolu iei pa ´optiste, m re ul castan de la Vi an, din m rginimea Ie ilor (c despre acesta este vorba!), el i numai el (!) poate povesti m rturisitor de-a fir a p r despre

acei ani fierbin i i încrâncena i în care, sub m rea a sa coroan , s-a pus în cuget i-n sim iri f ptuitoare pl mada bine dospit a coacerii doritei „pâini calde” a Unirii Moldovei cu Muntenia, numit România, a cum a fost ea denumit i pus pentru prima oar pe harta Europei. a fost a a i nu altfel, o alt dovad cert i sus in toare a „pledoariei istorice” a castanului m re de la Vi an este, desigur, poezia lui Vasile Alecsandri, intitulat , ini ial, „25 mai 1856”, ce a devenit imediat dup rostirea ei înfl rat de c tre autorul patriot, un adev rat „Jur mânt” de credin al unioni tilor ie eni: Sub acest m re castan Noi jur m to i în fr ie Ca de azi s nu mai fie Nici valah, nici moldovan!

fie numai români, Într-un gând, într-o sim ire i s ne d m mâni cu mâni, Pentru-a rii fericire!

re ul Castan de la Vi an i micul obelisc

adar, aceast poezie-document a fost compus i declamat de poetul unionist Vasile Alecsandri în chiar ziua de duminic , 25 mai 1856, „sub acest m re castan” aflat în proprietatea de la Vi an a fiicei unionistului Petre Mavrogheni, c torit cu comandantul regimentului din Dealul Copoului, la sfâr itul „sfatului de tain ” inut, cu mare fereal fa de iscoadele fanariote, de c tre unioni tii ie eni, prezida i de Mihail Kog lniceanu, între care: C. Negri, Dimitrie Ralet, Anastasie Panu, Pr. Neofit Scriban, Costachi Rolla, Petre Mavrogheni, C-tin Hurmuzachi, Dimitrie Cozadini, Nicolae u, Manolache Costache Epureanu, Dimitrie Cracti, Constantin Rosetti, Dimitrie A. Sturdza.

Ori, toate aceste certe conota ii istorice, temporale i spa iale, ale poeziei „Jur mânt” nu pot fi nicicând zdruncinate, cum nu poate fi respins vreodat nici ideea românismului, cuprins cu destul subliniere în versul: „S fie numai români”.

De asemenea, se cuvine s mai subliniem i faptul deloc nesemnificativ c aceast poezie „Jur mânt” , de mare vibra ie unionist , avea s constituie pentru autorul ei, Vasile Alecsandri, o veritabil surs de inspira ie pentru viitoarea poezie „Hora Unirii”, devenit Imnul Unirii, împrumutând, atât „patosul”, cât i „metrica” acesteia!

Dar, despre aceast zi însemnat a înfiin rii Asocia iei de lupt pentru Unire, în care s-au stabilit principiile solide i direc iile limpezi de ac iune înf ptuitoare ale unirii românilor din cele 2 principate i a încol it viguros numele viitorului stat: România, ce va fi pus victorios pe harta Europei, numai el, m re ul castan de la Vi an, p rta i contributor la reu ita adun rii subversive a partidei unioni tilor ie eni, poate „da sam ” în fa a oric rei „instan e istorice”, fiind singurul martor în via al pl dirii i dospirii Unirii Principatelor Moldovei i Valahiei! Numai el i nimeni altul poate s i surprind ascult torii cu „detaliile” veridice, ce s-au succedat „sub m re ia coroanei sale” mai bine de doi ani i jum tate de lupt îndârjit , dus pe plan intern i extern, de c tre înfl ra ii f uritori ai actului Unirii Mici (cum este definit azi!) de la 24 ianuarie 1859. Da, numai

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

el poate reda cu credibilitate cât de înfl rat a fost lupta dus de unioni tii ie eni - cei care au pus mai presus de orgolii personale interesul na ional al Unirii Principatelor - chibzuind s cedeze spre înf ptuirea ei i Capitala i Domnitorul! Iar sintagma înc folosit de Unire Mic este cu des vâr ire una neconform cu realitatea istoric româneasc . F aceast Unire a Principatelor într-un singur stat România ar mai fi existat vreodat Marea Unire de la 1 decembrie 1918?! E doar o întrebare retoric la care istoricii de azi i nu numai ei ar trebui s i nuan eze exprimarea potrivit .

Cine ar avea, fie i din simpl curiozitate, r gazul de a-i asculta cu destul aten ie „depozi ia” sa fulminant , r sfrânt într-un ecou prelung i fo nitor al frunzi ului s u înrâuritor în bine, s-ar putea trunde dup cuviin de „spiritul unionist ie ean” al acelor vremi trecute, care exista pe atunci la Ia i ... „mai viu i mai bogat decât oriunde aiurea”, dup cum avea s constate, ulterior, într-un context mai larg i „tr itorul de Ia i”, eruditul Nicolae Iorga.

Dar cine s -i mai asculte acum veridica sa „m rturisire”, darmite -i mai afle i „p surile” lui actuale?! B trân, foarte b trân, adunând în trunchiul i coroana sa, înc m rea , o vârst trecut bine de 270 de ani (!), Castanul Unirii de la Vi an, un adev rat Matusalem în rândul speciei de Aescullus castanum, unicat în sud-estul Europei, uitat în timp i încercat de toate vitregiile vremii i vremurilor celor 2 zboaie mondiale i a „t lugului” colectiviz rii, „redescoperit” de aproape 17 ani, în 2002, într-o proprietate privat (!) de la Vi an, din marginea Ia ilor, „repus”, în 2004, în drepturile sale legitime i în dubla sa calitate de Monument al Istoriei i al Naturii i tot de atunci, de iat 15 ani (!), st uitat de-a binelea, în acela i „con de umbr ”, de c tre toate autorit ile statului, începând cu Prim ria Bârnova, la conducerea c reia s-au succedat patru primari, unul mai „cucuiet” ca altul (uita-li-s-ar numele!) i terminând cu Direc ia de Monumente Ia i, apar in toare de Ministerul Culturii. i, dup cum se vede c „merge” treaba în ceea ce prive te situa ia grav a Castanului Unirii de la Vi an, nu se întrevede nicio „mi care” apropiat .

Mare p cat! Câte prim rii din jude i din ar nu i-ar dori s de in în patrimoniu un asemenea dublu Monument?!

Unde s mai punem i continuata lips de respect a Muzeului Unirii fa de simbolicul Castan al Unirii, neavând expus în muzeu niciun exponat cu acesta, de parc nici n-ar fi existat vreodat ? Iar retorica pic , astfel, de la sine: „F Castanul Unionist de la Vi an ar mai fi existat Muzeul Unirii de la Ia i? spunsul poate fi lesne intuit!

Pe lâng toat aceast cras nep sare, „colac peste pup ”, de peste 5 ani, Castanul Unirii de la Vi an bole te vizibil i îngrijor tor, fiind atins i diagnosticat (benevol) cu 2 boli curabile: „ciuperca de putregai” i „molia miner ”, de care ar putea fi lesne vindecat prin administrarea tratamentului prescris de specialistul dendrolog.

Dar, vai, iluziile sunt de arte, atâta vreme în care, de i au fost solicitate i alertate în repetate rânduri în mass-media ie ean , institu iile îndrituite (ANPM, GNM) i unit ile locale autorizate (Serv. Publice - Spa ii verzi, Gr dina Botanic , Univ. Agronomic .a.) continu s ignore importan a acestui simbol na ional, care se îndreapt , astfel, spre un sfâr it previzibil, de neiertat. În lipsa unor reac ii conjugate ale autorit ilor statului, îndreptate spre „scoaterea din anonimat” i punerea în valoare a Castanului - dublu Monument -, o oarece „salvare” vine de mai mul i ani încoace din partea unui grup de pensionari inimo i, care, constitui i ad-hoc în Cenaclul „Castanul Unirii de la Vi an” i cu mijloacele lor modeste, au reu it s ridice pe cheltuial proprie un mic obelisc închinat memoriei unioni tilor ie eni i continu s organizeze, de dou ori pe an, în preajma lui 24 ianuarie i 25 mai, adev rate manifest ri de suflet, la care sunt atra i numero i elevi de la colile locale i ie ene, dar i al i participan i de toate vârstele, dornici s se p trund „pe

25

viu” de filele istoriei Unirii i de frumuse ile naturale ale acestor minunate meleaguri vi nene. a cum recomanda, prezent de fiecare dat la manifest rile de la Castan, prof. univ. dr. Mandache Leocov, fost director al Gr dinii Botanice din Ia i i redescoperitorul m re ului Castan al Unirii de la Vi an, în cuvântul s u cald i sf tos: „aceste tinere vl stare ale naiei române ti trebuiesc atent îndreptate spre cunoa terea r cinilor trecutului nostru istoric pentru a- i putea contura pe mai departe tr inicia unui viitor!” Din nefericire i spre regretul nostru, al celor ce l-am cunoscut i apreciat, „Profesorul”, a a cum era denumit, a luat de curând drumul Ve niciei, f s i fi v zut dorin a împlinit : Aducerea Castanului în spa iul public, acolo unde îi este locul lui binemeritat.

Ca adev ra i discipoli, rememorându-i personalitatea i str daniile sale, membrii cenaclului „Castanului Unirii de la Vi an” uni i mai mult ca niciodat în sus inerea i împlinirea dorin ei regretatului lor mentor, sper s -i respecte testamentul civic. Poate de aceea, în ciuda unui timp friguros, preconizata manifestare patriotic de suflet unionist la Castanul Unirii de la Vi an, în preajma S rb torii Na ionale a Unirii Principatelor, va trebui s se constituie într-un demers viguros al participan ilor, de la micii colari i pân la inimo ii veterani, pentru aducerea neîntârziat a acestui Dublu Monument în spa iul public al cinstirii Eroilor Neamului - f uritori ai Unirii Principatelor! La sfâr itul noii manifest ri la Castan, a a ca de fiecare dat , to i participan ii se vor prinde „mân cu mân ” cu înfiorat sim ire i vor întinde tradiionala Hor Unirii în jurul m re ului Castan, prin care s consfineasc hot rârea lor împlinitoare. Poate niciunde Hora Unirii nu vibreaz mai autentic decât la Castanul Unirii de la Vi an!

Hai s d m mân cu mân , -ntindem Hora cu iubire, Castanul viu s ne r mân Un Monument sfânt de Unire!

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 1(101)/2019

Lucian GRUIA

Galina Martea #n dialog cu crea\ia uman[ Galina Martea s-a n scut la 30 iulie 1959 în localitatea Corne ti, Ungheni, Basarabia.

A devenit o personalitate în ara sa i nu numai, prin activit i de excep ie în domeniile: scriitoricesc, economic i pedagogic. Este lector unversitar, doctor în economie, membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte, membru al Consiliului Unirii Moldova etc.

Cartea Galinei Martea, În dialog cu creia uman (Ed. Bestelmijnboek, Olanda, 2018), este incitant întrucât se apropie de operele de crea ie literar i tiin ific din perspective filosofice. Cuvântul înainte, Creia uman - con inut spiritual în existen a valorilor, i urm toarele dou capitole: Despre valorile sacre ale unui popor i În dialog cu crea ia uman sunt chiar teoretice.

Ele constituie un fel de prolog al volumului. În cuvântul introductiv, crea ia uman este v zut ca un dialog social centrat pe crea ie în care „are loc procesul de influen ce orienteaz omul în a cunoa te valoarea cuvântului scris i rostit, valoarea sentimentelor i convingerilor umane, valoarea imagina iei reale i ireale, valoarea a tot ce este firesc i estetic în via a uman .” Crea ia stimuleaz procesul evolutiv al dezvolt rii

umane. Cartea produce valori estetice gustate de cititorii care vor tr i emo ii i sentimente cathartice. Valorile estetice sunt considerate „cea mai înalt form de crea ie i de receptare a frumosului divin”. „De aceea, mediul sociocultural al omului trebuie stimulat i motivat în permanen cu produsul creativ uman i factori estetici, care contribuie pozitiv la formarea integr a personaliii i identit ii omului, având în subordine con inuturi intelectuale i spirituale.”.

Partea întâia a c ii st sub semnul înaltului patriotism de care d dovad Galina Martea. Primul text este dedicat limbii noastre: Ziua Limbii Române - identitate, unitate, valoare na ional ! La 31 august s rb torim limba noastr na ional (din 2013 în România, din 1990 în Republica Moldova) ca „valoare suprem prin care se identific personalitatea i identitatea poporului român”. Este vorbit de cca 28 milioane de oameni în întreaga lume. „Deci, identitatea na ional este urmat , în primul rând, de con tiin a i sentimentul autentic al poporului român fa de tot ceea ce se con ine în termenul de valoare na ional sau, mai bine zis, în termenul de identitate a valorilor na ionale.”

Dup aniversarea limbii noastre, autoarea se opre te firesc asupra zilei na ionale a poporului român (Importan a i necesitatea zilei na ionale pentru poporul român). E bine s ne reamintim c , de-a lungul timpului, ziua na ional s-a serbat: la 1 Decembrie, din 1990 i pân în prezent (dedicat unirii Transilvaniei cu România), 10 Mai în perioada anilor 1866-1947 (când se asocia cu începutul domniei lui Carol I, independen a de stat i încoronarea primului rege al rii); apoi 23 August în perioada 1948-1989 (asociat cu eliberarea rii de c tre armata sovietic ).

Ziua na ional ne aminte te de lupta pentru integritate teritorial i tinerii nu trebuie uite acest lucru. Trebuie s contribuim fiecare la reunificarea celor dou regiuni care sunt înc în afara grani elor rii: „Totodat , un lucru este cert c , indiferent de toate, poporul român din Basarabia este cu trup i suflet pentru unitatea na ional a României,

iar s rb toarea din 1 decembrie este comemorat cu acela i sentiment suprem de mândrie româneasc .”.

Partea întâia se încheie cu eseul întitulat Importan a publicistului-jurnalistului în societate. „O societate civilizat nu poate func iona f o informare zilnic a presei despre tot ceea ce se petrece în ar i în lume. Informarea trebuie s fie corect . „Cu certitudine, nu este absolut deloc u or de a realiza uneori acest lucru într-o societate, îns obliga ia legal /moral /profesional a ziaristului este raportat spre rigori de o anumit etichet care trebuiesc respectate în limitele decente ale convie uirii sociale i în limitele principiilor prev zute de legisla ia na ional i, respectiv, cea interna ional din domeniul jurnalismului.” Ziaristul nu trebuie s se lase intimidat de puternicii zilei ci s ofere informa ie corect . Uneori jurnalismul este periculos, mai ales în regiunile de conflicte armate sau în rile cu dictatur .

Partea a doua, În dialog cu crea ia literar este cea mai vast . Autoarea alege s comenteze c ile (de preferin antologiile nu prea luate în seam de critica literar ) i unele reviste mai pu in cunoscute pe care Galina Martea le consider c aduc prestigiul rii noastre nu numai aici ci i în str in tate.

Desigur, capitolul începe cu Mihai Eminescu - identitate literar universal cu r cini spirituale române ti.

Universalitatea lui Eminescu, afirm autoarea, se datoreaz r cinilor sale spirituale române ti. Ziua sa de na tere constituie o rb toare a culturii na ionale.

Partea aceasta a c ii poate fi structurat în dou : autori patrio i (în marea lor majoritate basarabeni) i antologii, reviste care propag idealurile na ionale în lume. Între autorii basarabeni (scriitori, istorici, pedagogi), Galina Martea se opre te asupra urm torilor.

Iurie Colesnic - scriitorul i istoricul literar de mare pre din Basarabia care a elaborat o lucrare foarte important dedicat scriitorilor basarabeni - din perioada 1812 i pân în prezent (Basarabia necunoscut în

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10 volume). Unionist convins, i-a dedicat activitatea cercet rii Genera iei Unirii (2004), carte în care afirm c problema unirii cu România este vital pentru Basarabia.

Valentin Tomule - omul de cultur i tiin ce valorific cu mult respect istoria inutului basarabean (doctor în istorie, profesor universitar, savant, scriitor i istoric literar) face ordine în evenimentele din Basarabia anilor 1812-1918 (perioad în care ara era inut în subdezvoltare de imperiul arist), cartea sa, Basarabia în epoca modern (1812-1918) fiind premiat i de Academia Român în anul 2014. Autorul este unul din cei mai competen i istorici contemporani din Basarabia.

Poet, prozator, academician, publicist, istoric literar, Nicolae Dabija este binecunoscut i în România i în Italia unde prime te în anul 2016, Marele Premiu la Festivalul Interna ional de Poezie de la Trieste (Personalitatea Nicolae Dabija i crea ia cu acela i nume). Nicolae Dabija este considerat: „Omul care în totalitate î i dedic existen a în propagarea ideilor cu con inut na ional, în promovarea na iunii române ca valoare i identitate, i nu în ultimul rând, în lupta continu de rena tere na ional .”

Cu deosebit afec iune, întrucât i Galina Martea este profesoar , autoarea analizeaz activitatea lui Virgil Mândâcanu (doctor în tiin e pedagogice, savant, scriitor, jurnalist) pedagog distins al neamului românesc din Basarabia. Activit ii sale îi dedic patru capitole, dintre care ne vom referi la cel intitulat Virgil Mândâcanu - creatorul de valori umane prin con inutul idealului na ional.

Neobosit lupt tor pentru valorile na ionale i de rena tere spiritual , lucr rile sale sunt dedicate în totalitate con inutului pedagogic i artei educa ionale în spiritul cre tinismului i al culturii etnice. Virgil Mândâcanu consider profesia de pedagog cea mai nobil activitate social (Arta de a deveni i a fi pedagog, 2016).

Regretatul Alexandru Mo anu (19.07.1932 -7.12.2017) a fost doctor în istorie, academician, profesor universotar, primul Pre edinte al Parlamentului din Republica Moldova - a luptat pentru desprinderea total a republicii Moldova fa de URSS. A reu it s reînvie con tiin a na ional . A fost Membru de onoare al Academiei Române. (Alexandru Moanu, personalitate distinct basarabean ).

Alt pedagog, doctor în psihologie, profesor universitar, savant, scriitor, Nicolae Bucun este promotor al valorilor na ionale având o contribu ie deosebit la dezvoltarea înv mântului preuniversitar din Republica Moldova. (Nicolae Bucun - pedagog, savant, academician, scriitor).

Poeta Lidia Grosu este elogiat pentru ging ia poeziilor de dragoste i curajul celor civice ( Spa iul prin care se afirm cuvântul Lidiei Grosu).

Pe lâng volumele scriitorilor i oamenilor de tiin basarabeni, autoarea remarc lucrarea de excep ie a lui tefan Str jeri, originar din Bucovina, jude ul Suceava, comuna Pojorâta, Românii americani de la Marile Lacuri ( tefan Str jeri i monografia „Românii americani de la Marile Lacuri”).

Jurnalistul i editorul men ionat - scrie o carte foarte documentat despre românii imigran i în America, în special în statul Michigan, în decurs de mai bine de 100 de ani i despre contribu ia lor la dezvoltarea Americii în toate domeniile. Între portretele scriitorilor aminti i, Galina Martea însereaz , ca într-un joc de puzzle analize minu ioase de antologii i prezent ri de reviste române ti socotite meritorii.

Autoarea consider c acestea pot contribui la coagularea românilor de pretutindeni în jurul unor idealuri înalte cum ar fi unirea Basarabiei cu România.

Sunt analizate minu ios câteva din antologiile coordonate de Rodica Elena Lupu: Verba Volant, Scripta Manent - antologia prozatorilor români - volumele II i III; Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume - edi ie bilingv român englez 2018, Carmen, vol. VII, Carmen, volumul IX i X - crea ie literar ; Întâlnirea Poe ilor - antologie liric multilingv român -francez -spaniol -german -rus ; Simfonia Poeziei, vol. 4 - antologie multilingv .

Urmeaz antologiile coordonate de Ligya Diaconescu: Limba noastr cea român publica ie dedicat s rb torilor na ionale din 31 august; La taifas cu iubirea - poezia i proza scriitorului român; Limba noastr cea român - antologia na iunii române.

Ciclul antologiilor se încheie cu analiza celei coordonate de Gheorghe A. Stroia i Cristian Petru B lan, întitulat : România, pentru tine! - opera literar consacrat zilei na ionale. Între reviste sunt cercetate minu ios ur-

27

toarele: „Domnul de Rou ” (Domnul de Rou - o nou lumin în cultura na ional român , revist serie nou ) i „Constela ii diamantine” (Constela ii Diamantine performan în cultura na ional ) - ambele conduse de Doina Dr gu ; „Cultura vrâncean ” (Cultura Vâlcean - opinii, analiz , informa ie) - condus de Petre Cichirdan (inginer, artist plastic, scriitor, editor, publicist, membru al UZPR); revistele UZP nr. 4/ 2016 i 5/2017, „Cronica Timpului” nr. 19 (Cronica Timpului, a 19-a apari ie editorial . Evenimentul cheie - 150 de ani de la debutul literar al marelui poet Eminescu; „Cronica Timpului” nr. 20 (Cultur , atitudine i performan ) - director Doru Dinu Gl van - pre edinte al UZPR. Galina Martea ne mai prezint activitatea Academiei Româno-Americane (ARA) - preedinte Doamna Ruxandra Vidu (doctor, prof. univ la California Davis, om de tiin în domeniul nanomaterialelor i nanotehnologiilor, cu numeroase inven ii brevetate în SUA).

ARA are o activitate foarte sus inut , organizeaz congrese anuale, adun oamenii cei mai buni în domeniile lor din ar , diaspora etc. În sfâr it, Galina Martea aduce un omagiu rin ilor ei (Pedagogi i oameni distin i Vladimir Sârbu i Xenia Sârbu). În loc de postfa avem Un interviu despre geniul literaturii române, Mihai Eminescu (Interviu cu Galina Martea luat de studenta Tincu a Burghil ) în care intervievata ar dori s -i vorbeasc azi lui Eminescu despre problemele actuale.

Datorit stilului direct, cartea Galinei Martea, În dialog cu crea ia uman se cite te or, iar datorit con inutului, i cu interes.

Activitatea civic i c ile autoarei se situeaz sub semnul unui patriotism înalt.

Galina Martea militeaz pentru unirea Basarabiei cu România în cadrul Consiliului Unirii - Moldova, iar c ile sale vor s coaguleze pe românii de pretutindeni în scopul aceluia i ideal. Cartea Galinei Martea a ap rut în anul Centenarului ca o ofrand pe altarul Marii Uniri.

Leon Wyczó kowski - Nud

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 1(101)/2019

Liviu ANTONESEI

Daniel Marian, Revela\ii, resuscit[ri, regrete

Daniel Marian este un autor care scrie i mai ales public - mult, foarte mult. Dac nu ar fi talentat i nu ar scrie foarte bine, a spune c este industrios, a a voi spune c este foarte productiv, cumva pe structur nichitian , eman mereu poezie. De cele mai multe ori, îi i iese, uneori nu, dar acesta este riscul structurii.

Trebuia s scriu despre penultima sa carte anul trecut, cam pe vremea asta, dar cum spuneam, nu tiu din ce motiv acest lucru nu s-a petrecut. i, poate, tot r ul spre bine, cartea din acest an este cea mai limpede i mai a ezat din cele câteva volume pe care i le-am citit. Într-o convorbire telefonic , sau poate pe mail, poetul îmi spunea c volumul acesta este un remake i am încercat s în eleg ce voia s spun prin acest termen. În cinematografie, un remake este reluarea pove tii unui film, cu al i actori i cu eventuale modific ri ale recuzitei spa io-temporale i ale viziunii.

Prin urmare, cred c poetul tia ce spune când vorbea despre un asemenea fenomen în cazul poeziei sale. În acest volum tematica, procedeele poetice i viziunea de ansamblu privind poezia nu sunt altele decât în celelalte volume citite

de mine, doar c lucrurile sunt mai clare, mai ezate.

Nu cred c am g sit în acest volum e ecuri, am g sit în schimb multe poezii care miau pl cut foarte mult.

Cred c autorul postfe ei, dl Ro iianu, surprinde foarte bine stadiul de acum al poeziei lui Daniel Marian, semnalând continuitatea i liniile de ruptur cu poezia dinainte.

O poezie care oscileaz între medita ia este-

tic i fantezie, între c utarea de sine i atracia aforismului.

Dar, nu po i scrie despre poezie f s citezi poezie. Poezie, nu versuri, cit rile pariale nu servesc la nimic, pentru c în acest gen literar ansamblul conteaz .

Mai întâi, un poem foarte scurt, ca o stamjaponez , dar una dinamic sau, mai degrab , un haiku: „îmi vine s urlu/ coala alb -mi/ se deschide un fa ” (La o r scruce de suflet), poate una din cele mai frumoase metafore ale spa iului alb al paginii care se cere umplut, acoperit.

Sau excelentul poem ceva mai lung - dar lui Daniel Marian îi ies i poemele de-a dreptul lungi, îns e greu culesul! - Esen a peisajului: „o dung de lapte/ las urletul lupoaicei/ pe p mântul gol/ provocând z pada/ ca o ran la degetul naturii/ provocând bandajele/ o dung de lapte/ pentru t cere/ copil p sit -”.

Da, o poezie intens imagistic , a a cum îmi place mie poezia!

Leon Wyczó kowski - Studiu de p dure

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Cezarina ADAMESCU

Vâslind pe @în[l\imile celeste Un titlu foarte sugestiv pentru situa iile neprev zute ale vie ii.

Cine nu a avut nevoie de corabia salvatoare m car într-un moment cheie al vie ii? O corabie în care s intre toat suflarea gândurilor i sentimentelor noastre. Fie i corabia morgan care se z re te în dertare, dar ai n dejde c o s vin s te duc la mal. i aici, recurgem la poezia lui Marin Sorescu, în care Dumnezeu îl întreab pe om, cear lua cu el dac s-ar pune problema s fac naveta între p mânt i cer, pentru a ine ni te cursuri, fiindu-i permise doar trei lucruri. În fa a acestor dileme, omul se gânde te adeseori, la lucruri materiale. i care ar fi lucrurile esen iale pe care le-am lua cu noi pe corabia salvatoare? S medit m. Sunt multe lucruri de arte pe care le râvnim i altele, pre ioase, de care ne lipsim, din proprie ini iativ . i acestea sunt, de fapt, cele trebuincioase.

Iat , Vasilica Grigora ar lua cu sine cuvintele, pe care le consider primordiale. Într-o permanent c utare de sine, autoarea are drept bagaj sentimental, o saric plin ochi de metafore, de imagini superbe, înve mântate în straie de s rb toare, pentru a le înf a ochilor no tri, avizi de frumos. Pentru autoare, Poezia este corabia care o va duce la rmul dorit, în arhipelagul vis rii. Cu o condi ie: s tie s o conduc . S fie ea îns i vântul care împinge pânzele în direc ia dorit . Poezia îi ine loc de aer, de hran i sete, dar este i Crezul cre tin pe care-l m rturise te cu destul smerenie. Un crez devenit artistic de care poeta nu se dezice în nici o împrejurare.

Din punct de vedere motiva ional, Vasilica Grigora î i m rturise te alegerea fundamental . O sum de motive demonstreaz f drept de apel c Poezia este pentru ea totul: leac împotriva trecerii timpului, a singur ii, a plictiselii, a tuturor tulbur rilor emo ionale.

Scrisul înseamn pentru ea libertate de spirit, zbor spre în imi, lini tea clipei, i acordurile acelei încânt toare Ode a Bucuriei de a tr i. Con tient c scrisul se na te „dintr-un nou r rit / al credinei în El / i în mine” (De ce scriu?)

Autoarea încheag mici scenarii în care Poezia coboar în locul deja preg tit, dup o lung a teptare, ca pentru a primi oaspe ii:

„înc nepreg tit s intru / sub giulgiul nop ii / îmbr ez aripa / crepusculului de sear / care m inund tainic / îmbr cându-mi chipul / din ce în ce mai plin / de cea a dezl uit / în urma zborului / anilor fugari // la masa negocierii / vin în întâmpinarea / nevoii acute de în elepciune / unde nimic nu se schimb / i totu i nimic nu e la fel / cu pumnii plini de m nii / i rug ciunile / stropi de lumin // m lep d de înveli ul / în elesului de-alt dat / punându-mi n dejdea / în cele ce vor veni / dând glas înfior rii / verdelui molatic al tufarilor / cu scântei de licurici / i veselie de prunci” (Nevoia de în elepciune).

Din sanctuarele poeziei - se aude fream tul vântului - ecou al cerii pline de magice clipe, de pe t râmul mult visatelor utopii.

Dar nu numai prin inuturile mirifice ne poart poeta, ci, cu o privire atent , ne aduce în realitate, acolo unde, cu to ii vedem, auzim i sim im geam tul p mântului, stors de speran e: „Dar vocea disperat a Românului / strig din baierele inimii / c tr im într-o nebuloas / la o deconcertant r spântie, / în care ne-am pierdut obâr ia, rostul i sensul. / Nu ne mai reg sim / nici ca oameni i nici ca na ie / cu adânci r cini în istoria milenar ” (V duvi de ar ).

Cu profund luciditate, autoarea evoc momentele dramatice ale poporului i motivele care au condus la asemenea st ri dezastruoase: „Nu putem mânca lini ti i / din pâinea p mântului! / Nu putem dui triste ea arborilor decapita i / ale c ror memorii e vuiet continuu. / Nu putem s ruta mâna str in / i îmbr a la infinit cozile de topor, / ci n jduim c mâine cu to ii vom vindeca / dragostea ciumat de-atâta r utate” (V duvi de ar ). Îns poeta, ca un vizionar adev rat, prive te spre viitorul promitor: „Mâine ne vom întoarce buzunarele de la piept / i vom r sturna am ciunea i mizeria, / mâine vom seca apa râului dintre fra i, / martor la suferin ele i cl tin rile noastre, / mâine ne vom atinge cu mâini tremurânde / de emo ia reg sirii, miracol divin. / Mâine ne vom privi ochi în ochi / i vom sim i mâna Maicii Domnului / s dindu-ne pe vecie floarea-soarelui / în gr dina inimilor”.

Exist i solu ii pentru a ajunge la acel „mâine” al mântuirii neamului nostru: „Pentru a fi un mâine, / ast zi, acum, s -ntindem frama dorin ei / brodat cu gând bun, cuvânt curat / i fapt vânjoas / curcubeu peste hotarele de-alt dat / ce despart p mântul trup din trupul nostru / înghi it de haine voin e str ine / i s desferec m por ile potecilor / de reîntoarcere a fiilor r citori”.

Pentru aceasta, nu e nevoie decât: „S ne unim întru credin / i s aprindem luceaf rul / nemuririi rii i neamului! / S s m urii mormânt / în cetatea îmbr rilor / iar crâmpeiele din vatra dulce a rii / i odoarele sfinte ale norodului / s i schimbe s la ul din postura de adopta i / în aceea de fii legitimi ai unei noi ere. / d m glas buciumului str mo esc / s se-aud aici i în toat lumea / strig tul nostru mai viguros ca niciodat , / vestind venirea apelor îngenuncheate la matc . / Izvorul dragostei i-al fr iei / s curg limpede i lin peste existen a noastr / prea mult înl crimat .

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

/ S ne bucur m de fructul / reîntregirii patriei i poporului, / scump trofeu al jertfei i umilin ei / i s bat la unison clopotele inimilor / spre slav i mul umire lui Dumnezeu” (V duvi de ar ).

Aceasta este o poezie emblematic , ea demonstreaz , înc o dat , rolul poetului ca tribun al cet ii.

Pe de alt parte, autoarea transpune liric, mici tablouri picturale, zugr vind pasteluri idilice încânt toare: „Soarele sc tat / alunec dincolo de coama dealului. / Luna î i face mândr apari ia / i scald cu / razele-i delicate / chipurile celor / care-o privesc cu admira ie. / Întregul cer / spuzit cu stele / îmbujorându-se juvenil / str luce te limpede / i înceti or albastrul / cuprinde în imile” (Tablou estival).

Contemplând priveli tea, sufletul se transfigureaz , în timp ce tabloul se însufle te, creând o stare de lini te i binecuvântare, sc toare de pronii poetice, care te face martor la tainele Universului: „tablou estival însufle it / din care înfiorat / discret m retrag / pentru o clip poetic / cu heruvimi i serafimi / în care mi-a tern / gândurile curcubeu, / apari ie instantanee / de cuvinte topite-n zduh / i preschimbate în tr iri divine” (Tablou estival). În alt poezie, în mijlocul unei priveli ti blânde, luminoase, cu soare mângâietor i raze îmbr toare, în sufletul poetei se aprinde flac ra unui poem. i atunci, prin jocul iscusit al închipuirii, poeta se crede Pas rea Phoenix: „În viscolul de foc / al luminii albastre / m d pas rea Phoenix / i încep s sporov iesc / cu ramurile copacilor / ce se ml die u or / în ritmul trilurilor, / cu mireasma florilor / pitit treng re te / pân i-n ultimile / cotloane ale verii / împodobit / în culorile fluturilor / care-mi ating / cre tetul inimii / r scolindu-mi / întreaga fiin ” (Nu exist timp). Toate aceste imagini îi creeaz certitudinea ve niciei, a atingerii infinitului. În poezia Vasilic i Grigora exist ca elemente de construc ie poetic : aripi, pulberi de spum , lacrimi pierdute, mult lumin , lini tea, bucuria, visul adev rat, plânsul schimbat în bucurie, duio ia dejdii, sufletul de plu , zâmbete dup lacrimi, „stampe vechi / cu aura câmpului”, o sfânt icoan , tainice tr iri, „joc n valnic / numit via ”, un lumini , f râme de lumin , bucurie de a exista. Cu acestea i înc altele, autoarea cl de te edificiul trainic care s -i fie ad post pentru rug .

Leon Wyczó kowski -

durea

Anul X, nr. 1(101)/2019

Epitetizare i metaforizare, compara ii, din bel ug, dau versurilor o aur de str lucire calm . Transfigurarea artistic presupune uitarea de sine, autoarea devine o nou persoan , sim urile se acutizeaz , tr irile se adâncesc: „cu gesturi necontrolate / îmi ridic privirea glacial / pentru a m c uta // dup multe a tept ri / m-am reg sit dar cu certitudine / sunt altcineva // în casa inimii / înce at / de bruma amintirilor / ultimul ceasornic / bate ora / pentru un nou parcurs // de pe chipul / zilelor i nop ilor / dispar smerite / lamenrile înr cinate / de prea mult vreme / pov uite / de fâlfâitul ginga / al îngerului nop ii / purt torul voin ei / de a face unele retu uri / în felul meu de a fi // pe aripi de fluturi alba tri / gustând din / dulcele polen al verii / înv din nou / alfabetul iubirii / i proiectez pilonii / unei împliniri adev rate / prin voia Domnului” (Îngerul nop ii).

De multe ori, i acesta poate fi specificul poeziei Vasilic i Grigora , epitetele se înl uie, formând o coroan care înnobileaz versul. Din una în cealalt , ele sunt o inflorescen parfumat care se cere admirat i pre uit în aceea i m sur . Ex. „S îmbr m / pala de foc a iubirii / în frânturi de r sf / clipe de-ncântare / la ivirea primilor muguri / în bra ele fragede / ale inimii / pe platoul zorilor / sub ml dierea / vibrantului senin / al cerului care se tope te / printre pleoape suave / în surâsul ochilor / atingându-ne discret / cu mi ri lente / ca într-un vals de Brahms” (Vino, iubite!)

De altfel, poeta prefer exprimarea simpl , u or accesibil , p strat în retorte de aur în laboratorul s u de crea ie care este plin de lumina iubirii de frumos i de oameni: „st m furi i / în laboratorul îndestulat / al sfintei simplit i/ cert dorin / proasp t r rit / i ne-mb iem în chip minunat / în uvoiul verde / al sevei binecuvântate / din lumea vie // în cuvânt luminat / ochii ni se întâlnesc / într-o în elegere subtil / a ceea ce urmeaz / întru însorirea sufletului” (Laboratorul dragostei). Întreg Universul ia parte la sentimentele celor doi: luna devine portocalie doar pentru ei, ziua înmiresmat de prim var debordeaz de entuziasm i mai cu seam , cine iube te descoper „amprenta lui Dumnezeu” (Laboratorul dragostei). În aceast situa ie, îndr gosti ii pot deslu i „murmurul viitorului / sub al c rui cer inexorabil / timpul se opre te în loc / i printr-o fisur misterioas / se furi eaz strop cu strop / o dragoste sublim ” (Laboratorul dragostei).

O declara ie de credin , de dragoste i de smerenie fa de Dumnezeu se afl în poezia „Întâia-mi dragoste”: „Sem tor de pace / î i rever i bun tatea / în col ul inimii însetate / de numele u cel sfânt. // Izvor nesecat / lin curg tor / de lumin l untric / pe c rarea erpuit / cale sublim / de atins / pân nu este / prea târziu / spre dep rtarea / nesfâr it / neîndoielnic / de necuprins / de neatins / de neîn eles / spre înaltul cerului / pân -n cre tetul sfin eniei. // Fe til aprins / din curat fir de borangic / îmi obloje ti nile / sui ului anevoios / pe scara iert rii / d ruindu-mi / bucuria pruncilor / i în elepciunea b trânilor / în sensul cel mai adânc / negr it îndurare / semn al iubirii. // Întâia-mi dragoste / e ti Tu, Doamne! / Te rog, pune pecetea Ta / pe inima mea / i cu voia Ta, / mântuie te-m !” De altfel, credin a e considerat de poet , ca o corabie care îi ofer a doua ans la via : „la urma urmei / îmi sugereaz cu clemen / o via cusut / de o a doua ans / în corabia credin ei” (A doua ans ).

Sintagme comune: o strun de vioar , o lacrim de compasiune, un soare auriu, aroma petalelor, prim vara iubirii, pe aripi de cuvânt, nisipul clepsidrei, calea speran ei, petale de soare, oglinda adev rului, ungherele inimii, pe aripi de vis, aleea visului împlinit, lumin binef toare, uvoi de lacrimi pe obraz, o eternitate a clipei, .a.

Poeta a adunat în desaga anilor, o sum de „întreb ri / rafale de

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

vânt venite t lug / din v zduhul fiin ei / fire încâlcite de roata morii / prin albia râului vie ii” (Sub semnul întreb rii). i în acest caz, „f efuziuni zgomotoase / printr-o banal sugestie / transmitere telepatic / coabitez cu eternul timp al întreb rilor / i m minunez o clip / de simplitatea r spunsurilor” (Sub semnul întreb rii).

Unele versuri au caracter aforistic, poeta aplicând la propria via , experien e tr ite: „zadarnic a n zui s tr iesc / în temple i palate / când totu-i un castel de nisip” (Z rnicie i miracol). i: „am în eles treptat / c z rnicia-i întuneric / ce bântuie doar acolo / unde noi nu vrem, nu tim, nu putem / s aprindem lumina / înl untrul nostru / bucurându-ne / de un adev rat miracol” (Z rnicie i miracol).

O edificatoare rug ciune, foarte frumoas , se nume te „Gr unte de praf”: „noapte adânc de toamn / câmpul i sufletul goale / doar luna plin / sunt un gr unte de praf / pas re-n palma colinelor / în sincer rug // Doamne, / mi-e foame/ Te rog, hr ne te-m ! / mi-e sete, / Te rog, adap -m ! / mi-e frig, / Te rog, acoper -m ! / mie fric , / Te rog, ap -m ! / doare, / Te rog, lecuie te-m ! / mie dor de Tine, / Te rog, / iube te-m , Doamne! // (...) // chiar dac eu, nevrednica, / n-am f cut pentru Tine / nimic din toate acestea”.

Un veritabil autoportret se reg se te în poezia: „Pictând cu alb pe alb”: „scufundat / într-un vis aievea / m las purtat / de-o mic furtun // patinez pe apele împietrite / ale unui înghe timpuriu / pozez unui portretist / meticulos / dar cu capul în nori / apoi înaintez u or / i p esc prin albul a ezat / din care zvâcne te / cuvântul fierbinte / de fraze n sc tor // ap s clapele / pianului interior / chipul mi se-nsenineaz / prind vigoare / deschid / jurnalul inimii / pictez cu alb pe alb / i m reg sesc / în floarea de ierbar / dialogând cu / propriul orologiu // m -mbrac u or / cu vechile petale / m scald în mireasma / adâncului tr irilor / m îmb t / cu varietatea culorilor / i m simt / binecuvântat / de îmbr area / curcubeului / din anii de-alt dat ”. În afara rug ciunii i a cererii de iertare, dialogul cu Dumnezeu se concretizeaz i într-o serie de întreb ri, pe care autoarea i le adreseaz , cu dorin a expres de a primi un r spuns, un semn. E o poezie în care, prin aceste interoga ii, poeta recunoa te c noi, oamenii, prin natura noastr , gre im înaintea lui Dumnezeu: „De ce, Doamne, cât tr im / st pâni ne dorim / peste to i s fim / i s -i umilim? // De ce, oare, Doamne, / nu putem s ne oprim / atunci când gre im? / Mereu ne cert m / f s iert m / din suflet curat / i adev rat. // De ce, Doamne, nu putem / s ne control m / i persever m / în ur i mânie / lene i mândrie? / În loc s iubim / noi ne irosim, / talant cheltuim / în dr cesc mod / c e mai comod. // Pân când, Doamne

Leon Wyczó kowski - Prim vara

31

/ nu vom pricepe / cu noi ce se petrece, / i c via a ne e dat / o singur dat , / s fim ferici i / cu to ii uni i, / s ne mângâiem, / r ni s vindec m? // D -ne, Doamne suflet / în al nostru umblet / pentru a ne reculege / i-n tain a alege / s ne sprijinim / pe-adev r divin / ca singur scar / spre în are, / spre-alb cur ire / pentru mântuire. // F Tine-n noi / în veci vom fi goi, / dar ne vom ruga, / fie, Doamne, voia Ta” (De ce?)

Cuvinte mai pu in cunoscute: zaimful, iridescente, înzilit , trezvia, meteahn , zulufat, p iang, jurubi e, .a.

Nu o dat , autoarea folose te o sintagm inedit , bazat pe oximoron: „vocea t cerii / glas divin” - care nici nu mai trebuie explicat , fiindc e defini ia perfect a t cerii.

Atent la ceea ce se întâmpl cu sine i cu cei din jur, poeta continu s lucreze, s îmbun easc ceea ce e de îmbun it. i dac , la început, î i vede umbra alunecând timid pe lâng zid, continuând c utarea: „pestri la suflet / stau lâng zidul m stirii / ne-ndr znind s intru // firav ca o lumânare / ce se tope te / în vâlv taia focului / îmi ridic privirea din p mânt / i scormonesc orizontul / pân la izvor” (Brâu de m tase). i de unde, descoperea: „doar z rnicie / în jur / i în mine”, ajuns într-un sens giratoriu, vede c : „se deschide-o nou cale / i-n ploaia de noiembrie / las apa uvoi / s lefuiasc / piatra din mine”. Transformarea e salutar i: „f s m gr besc / m încing / cu un brâu de m tase / i simt / cum se înfirip în mine / un germene de n dejde // deschid u a altarului meu / fac primul pas cu dreptul / m dezbrac / de omul vechi / i v d din nou r ritul” (Brâu de m tase).

Natura vis toare a poetei î i spune cuvântul, mai ales în poezia: „Eroina unui basm”, titlu care spune totul: „din când în când / r mân cu mine îns mi / pe veranda visului // m imaginez / eroina unui basm / întind mâna spre Crai Nou / i împreun / urc m în Carul Mare / ne plimb m cu art / prin ploaia fecund / i prudent / îmbr când / fiorul parcursului pur // r sfoiesc / pagini din cartea vie ii / consemn ri confiden iale / despre armonii trec toare / i vuiete dense / n dejdi împlinite / i dulci am giri / ra iuni cumin i / ori judec i neroade / iubiri nevinovate / i pasiuni pline / de argumente goale // cu peni a sub ire / scriu dieta sufletului / oglinda adev rului / o stare ciudat / cald culcu / scrânciobul vis rii / pace senin / în toamna adânc ”. În dulcele stil baladesc se desf oar poezia „O clip -i via a”, cu inser ii filozofico-aforistice. i tot de dragul eufoniei, autoarea a scris poezia, al c rui cuvânt de ordine, repetitiv, este dorul. Nici de aici nu lipsesc asonan ele, specifice genului popular: „dor de dor / i dor de zbor / dor de umblet / i de zâmbet / de lumin / i gr din / dor de cânt / i de cuvânt / dor de stih / dor de v zduh / de-nceput / i de s rut / dor de tine / dor de mine / dor de noi / amândoi // dragostile dor / de dor / îns / nu mor” (Stropi de dor). În sintonie cu aser iunea dostoievskian „Frumuse ea va salva lumea”, poeta Vasilica Grigora consider c doar gândul bun, manifest rile pozitive, virtu ile cre tine: Credin a, Speran a, Iubirea, dar i virtutea r bd rii, a carit ii, pot salva lumea i, ca atare, ea caut s le practice în chip natural, ca modus vivendi: „În lic rul candelei / cu r bdarea / anilor fugari, / cu vorbe dulci / abia optite / i mângâieri line / de vioar , / treptat / acolo unde era / zgomot, întuneric, / sufocare / se sim ea / diluarea gândurilor reci / în care noaptea nu-i adânc , / nici ziua doar lumin , / iar soneria interioar / anun murmurul senin / al înfloririi cire ilor / ridicând astfel cortina / spre adev ratul / izvor al iubirii” (Doar lic rul candelei).

Sintagme remarcabile: orizont de curcubeu, pe tivul anotimpului, în capela unei noi zile, înfl rate umbre, „pe trupul diafan / al iernii grizonate”.

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Poeta e con tient c : „a venit timpul / s m iau în serios / s L respect i s -L iubesc / pe Dumnezeul din mine” (Paradoxuri).

Nu lipsesc îns , poeziile cu dedica ie, a a cum sunt: pentru poeta i jurnalista Valentina Teclici (Noua Zeeland ), poetei Ana Urma din Vaslui, cineastului, scriitorului i jurnalistului Ben Todic (Australia), în semn de pre uire i prietenie. Acestea au o valoare sentimental . oapte, vis ri, murmure de uimire, sclipiri, parfumul salcâmilor, „timp de muguri, boboci, corole”; „mole eala dulce a dragostei”, „doriri / de iubiri n valnice”, completeaz tabloul romantic al unei poete sensibile, al c rei chip se reflect în oglinda sinelui, a a cum este, de fapt, aureolat de nelini tea speran ei i de nurii dragostei.

Dar i: promisiuni de arte, clipe ubrede, banalit i subtile. Toate acestea, printre „dorin e uitate / în cuf rul ros de carii / din podul inimii” (Suflet pelerin).

Personificarea este un procedeu stilistic frecvent, astfel lucrurile i fenomenele cap însu iri antropomorfice: „zâmbetul imperceptibil / al p durilor i câmpiilor; „luna are obrajii albi i scofâlci i”, „sunetele naturii / hoin reau aievea / printre viguroase ramuri / îmbr cate de s rb toare”, „nep sarea de nep truns, / blând i vibrant / a florilor, copacilor, / râurilor, stâncilor, / cântecului rilor”; „ecoul pa ilor timpului.

Prin ceea ce scrie, autoarea transmite bun starea sufleteasc i speran a care împr tie întunericul, redând încrederea în via , ceea ce nu e deloc pu in, dimpotriv . Poezia ei este total pozitiv i stenic , în acord cu sufletul însetat de Lumin : „Spre rev rsatul zorilor / bine ancorat în fiin a mea / fac loc poeziei / în stare latent / care-mi dezv luie c / for a i armonia vie ii / stau doar în / în elegerea misterioas / a iubirii” (În elegere misterioas ).

Din orice situa ie s-ar afla, printre suspine i rugi, poeta se înal biruitoare, pe deplin st pân peste cuvântul care îi este supus necondi ionat, într-o profund simbioz : „St pânit de lacrimi, / î i pip ie blând / cicatricile nevindecate, / printre suspine / pune surdina / gândurilor / i descoper farul înalt / din sinele s u / din care ne te / i se revars lumina” (Agonie de noiembrie).

Prin poezie, autoarea „descoperea f t gad / în elesul candid / al bucuriei l untrice” (Verdele pierdut în contemplare).

Prin cuvintele sale, poeta a ajuns la acea esen a tr irii cre tine pe care fiecare om ar trebui s o cunoasc : „Ce voie ti s spun / ca mai adun / sfinte înv minte / i s iau aminte / c f iubire / nu e mântuire, / f de t cere / nu e înviere?” (Cum voie ti).

Limbajul rug ciunii, adresarea reveren ioas c tre Dumnezeu, în cuvinte simple, v desc o total supunere fa de voin a Lui, versurile încheindu-se cu formula jaculatorie: „Fac -se Voia Ta!”.

E cea mai bun m rturisire de credin a unui suflet curat, înclinat spre Bine i Adev r.

Leon Wyczó kowski - Peisaj

Anul X, nr. 1(101)/2019

Maria-Roxana BISCHIN

Nebun în zbor Cu palmele- i lipite de podeaua muceg it i pline de sacâzul sângeriu, te vei ridica pentru a prinde penele albatro ilor ce au plecat în zborul unui decembrie crud.

Te vei întoarce la prim vara unicornilor, când apele vor curge peste verdele cire ilor.

Cu palmele- i lipite de pere ii sufletului i înc lzite de sacâzul sângeriu, vei întinde mâna pentru a prinde fotonii ce se coboar adormi i din marele Ra. Vei înflori precum cire ul ce- i pierde min ile de prea mult dor!

Cu palmele- i lipite de un copac i prea lipicioase din cauza sacâzului sângeriu, vei întinde mâna pentru a c uta crengile ce merg în sus, înspre Nut. Te vei desprinde precum o b taie de aripi ca s devii una cu norii.

Cu palmele- i preapline de sacâzul sângeriu, vei colora norii zdren ui i, îi vei împinge între Ra i Nut, vei aduce albatro ii înapoi, în inutul cire ilor, vei zbura, fiindc i lui Chagall îi pl cea zborul, te vei lovi cu tâmpla de vreo stea sau de tavanul cerului acoperit cu albatro i.

Trandafirilor Pentru care vei ucide vena ce pulseaz via a.

Acea ven plin de via i amestecat cu un sentiment de ataraxie apatic . i vei petrece zilele num rând petalele lor pân la crepusculul lor uscat. i vei înfige mâna în spinii lor pentru un dans de împrumut.

Spinii delica i i amoreza i î i vor confec iona haine stilate din petalele Umplute de sângele timpului alb îmb tat de un Sauvignon s lbatic; Vei num ra fiecare petal , fiecare spin, fiecare zi de toamn , i când timpul va începe s se predea neînduplecat, i când venele petalelor vor fi atât de sub iri, te vei încrimina pentru tot ceea ce a fost prea mult i pentru ceea ce a fost prea pu in.

Te vei învinov i c petalele s-au f cut roz în loc de ro u, te vei învinov i c petalele ro ii s-au carbonizat de fierea timpului acr precum l mâiul.

Te vei distila în petale a a cum norii albi ai lui Einaudi s-au distilat în înghi irea cerului trandafiriu dar chiar i dac vei înfrunzi, chiar dac ploaia te va reg si în gr dina de trandafiri, vei r mâne t cut... i dac licoarea nedistilat din norii albi i-a îmb tat inima, vei r mâne ataraxic. t cut. catatonic. nu vei interpreta pe clape asurzirea ip tului.

Vei l sa degetele s se a eze simetric pe corzile inimii i nu vei l sa ca sufletul t u s ia forma frunzelor arse.

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Ion POPESCU-BR{DICENI

( II ) Arte poetice transeminesciene

eu i cu Laz r Popescu, bun fiu

Încerc s scrii. Nu izbute ti. S-au pr bu it în tine lexicoanele. S tii c -n lume reînvie Heidegger. i Noica se întoarce-n Eminescu. Osp ul e regesc, zeii se mir .

al Europei; dar ran cu orgolii totale.

Mul imea de cuvinte-i ca i moartea, când focile s tule, pe banchize se tot las prad vân torilor de absolut dintr-o monad i din împ ia norilor. Încerci s scrii. Triadele Fiin ei prind culori din aerul t cut, st tut, z cut. i î i scrutezi nem rginirea dintr-un tablou pierdut, dintr-o oglind despicat : lacrim i rou .

ne zidim în fiin m stiri, nu spitale de cancero i, cangrena i, orbi i surzi (palestinieni, irakieni, ceceni, basci i kurzi). În cafeneaua noastr din Cluj-Napoca eu, Ioan epelea, Virgil Bulat i-un str in ne închipuim un t râm cristalin locuit doar de-oglinzi, tremurânde ca focul jucând pe pere i umbre tainice, locul transferându-l astfel direct în poem, în poemul de fa : autotelic/ totem.

Dionis solemn d semn c-au coborât din ceruri amândou z mislirile de zeu ce vor o nou str lucire, nemurire i-o alt form de nem rginire: în arheu.

În cafeneaua noastr din Cluj-Napoca eu, Victor Nicolae, Mircea Borcil , avem ranguri i spade coborând clandestini din Egipturi, Helade,

Încerci s scrii. La steaua singur ii se adun st rile nebune-n rune, în minune, într-o ablu iune. În lume, de nu te d rui toat , iubito, -i ca o frângere pe roat ,

avem frunze pe umeri, pe p r, pe umbrele ci plou de-o vreme, cad i fluturi, i stele

e-ntocmai ca în Eminescu: lini te pur , o tragic întors tur , o în are printre sfere, e ca o reîntemeiere, eonu-n care-i stignit pe-un brad de nunt

Un Eminescu nou – Cum te nume ti, b iete?

– King. Sunt hot rât s -nving.

– Cum te nume ti, b iete?

– Ben. Voi lua-n curând un tren.

un ir neîntrerupt de miserere.

Cafeneaua

De-acela verde-stins ci moartea m-a cuprins în cercul ei de foc; oglinzi rotite-n loc de-o mân nev zut , mi-s ultima redut .

– Cum te nume ti, b iete?

– Eon. i stau pe tron aici, la-ntret ierea Marii Lumini cu Mierea, i-aici, unde coboar , mereu, ca-ntâia oar , din îngeri o vorbire rostit doar de lire.

– Cum te nume ti, b iete?

– D -mi tu alt nume, Lethe cum tii, ne d t cere, i-n Marea Înviere, când vom sosi, la Domnul, ne vom trezi din Somnul fiin ei aparente.

– Cum te nume ti, b iete?

– Acsente. i-s hot rât s scriu un alt Discurs: acela-n care-s viu

În cafeneaua mea din Cluj-Napoca ora ul unde fiul meu este student romancierul lumilor din transcendent

eu însumi, m -n elegi; o, rege între regi?

– Cum te nume ti, b iete?

– Nicicum i-mi v d de drum

În cafeneaua mea din Cluj-Napoca unde New Yorkul mi se dezv luie trist anamorfotic, îl regândesc pe Crist.

– Vorbeai despre-un Discurs!

– Vorbeam, s -i d m deci curs!

În cafeneaua mea din Cluj-Napoca unde un pod e suspendat într-azur i infern frumuse i m rgina e tot cern i discern.

– Cum te nume ti, b iete?

– Ept. i a tept într-un tablou

În cafeneaua mea hermeneutic din Târgu-Jiu domnul George Dumitru are-un costum purpuriu, cu George Dr ghescu, însingura i, st m, i scriu.

cut dintr-u ecou: Un Eminescu NOU.

Trecerea înspre Miez

În cafeneaua mea hermeneutic din Târgu-Jiu vorbim câ iva crucia i transmoderni despre via i moarte, despre-un scrib ce de-un timp tot înva . În cafeneaua mea hermeneutic din Târgu-Jiu inventez un curent literar (prea târziu?)

– Cum te nume ti, b iete?

– Lir. Mai da i-mi elixir!

Leon Wyczó kowski - Pescar

Folosim în scurta noastr existen o grafie cumplit i cumplit de banal i ne asum m

34 o peniten infernal cu paranteze i puncte i virgule i alte inutile secunde imuabile semne dar sub orgolioasele straturi aceea i aspr esen , i-acelea i hiperbaturi.

Dar unde fermentând, unul dintre noi aude un zvon al Materiei, unul din miliardele de miliarde simulând perfect fuziunea trupurilor în iubire? Când arde în eikon subit realul, opunându-ne seriei, Siberiei, eleutheriei, vom institui idealul?

Nu ne temem, ne împotrivim vârtejului absorbant, ucig tor.

Redescoperim timpul scriiturii tocmai când sângele instituie i el ritualul, intuie te ritmul adâncurilor în inima crângurilor precum cristalul.

Redactez un raport, doar eu, cel mai umil i stingher, asupra Cauzei pierderii întâiet ii; asupra structurii de moarte / numit Orfeu.

Reiau astfel modul Grâului de mediator între P mânt i Cer. Iar relatarea mea este, desigur, adev rul pur cel referen ial, aflat pe pragul dintre cele dou lumi, una a Maestrului iluzionist, cealalt - a C uzei intersectându- i principiile cu baz în Platon i Epicur.

Suntem la început. Ne na tem to i din Sâmbure. i în interior de flac supravie uim cu succes.

O, doamne, ce de ro i ne macin , ce de minute devin fluturi i ce de oglinzi ne baricadeaz trecerea înspre Miez.

Sus inem arheii, greii, pe viziuni probabile: solide scuturi i incunabule, ne c torim concre i printr-o splendoare de indicii Le reper m i le not m cu voluptate, amenin i de-o metafizic interioar , de-o stare a Logosului mistificatoare de-o ploaie de s ge i, de suli e în soare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 1(101)/2019

Livia CIUPERC{

Lumina cunoa]terii toria este o binecuvântare pentru ochi i pentru suflet, deopotriv .

Fericit cel ce- i face timp s se hr neasc spiritual!

De-a lungul vie ii, am parcurs i eu ara aceasta sfânt a noastr , numit România, i, recunosc, nu m-am a ternut la scris, nu mi-am f cut nota ii de suflet, de i strez un jurnal, dar, deh!... mintea-mi fuge spre alte subiecte.

Tocmai din acest motiv, însemn rile de torie sub pana distinsei doamne profesor Elena Trifan m-au captivat i leam perceput ca pe ni te nota ii de inim , înflorind din iubire pentru acest p mânt binecuvântat de Bunul Dumnezeu.

Pentru noi, cunoa terea spa iului românesc s-ar cuveni sfânt datorie.

Privind retrospectiv, a zice (sper s nici nu gre esc), pentru autoarea noastr , vara i toamna r mân, în genere, dou anotimpuri care hr nesc aceast dorin de cunoa tere. În viziunea d-sale, fiecare popas devine lec ie de via , deopotriv , traiect istoric. i pentru a fi i conving toare, m voi referi la popasul în sta iunea Ol ne ti.

O cert invita ie de a traversa - nu exagerez deloc - mai multe secole...

Iat ! Bisericu a de lemn din Albac, ctitorie de la 1752, ne zguduie amintirea, gândind la Horea, Clo ca i Cri an, precum i la tovar ii lor de arme, iobagi, ca i ei, uci i, prin înfrângerea r scoalei de la 1784-1785.

Frumoasa „perspectiv ” asupra staiunii, pe care vizitatoarea o are de la balconul hotelului „Tisa”, pe mine, personal, m-a cut s tresalt... înfiorându-mi sufletul...

De ce?

Simplu.

Pentru c mi-am amintit de un amplu poem, „Tisa”, creat de Aron Cotru , pe când era elev de gimnaziu la Blaj... (poem descoperit de mine, întâmpl tor, tot r sfoind ziare i reviste vechi... vechi de când lumea)... i asupra c ruia... au meditat Românii... la 1918! i uite-a a, de la Blajul sfin it de... însângerata Câmpie a Libert ii...a anului 1848... ne înflore te amintirea mo ilor cu Iancu-n frunte!

Iar când apare i numele lui I.I.C. Br tianu, ce-mi tresalt -n minte?

Dinastia Br tenilor, cu un prim ministru Dumitru Br tianu, n scut exact acum 200 de ani?

Sau la acel Br tianu, f de care n-am fi vorbit de... România Mare?!

Iat de ce este captivant aceast recent carte a doamnei profesor Elena Trifan! Între copertele ei sunt condensate emo ii tr ite, nu culese din diverse documenta ii.

Soarele de diminea , cel de la prânz sau din amurg au încurajat-o s traverseze cu ochiul i cu pasul tot ceea ce merit cunoscut i admirat.

Clipe, ore, zile binecuvântate în România, în Republica Moldova i Transnistria unde-i tot p mânt românesc, dar i în Bulgaria, Italia, Cehoslovacia, locuri minunate... demne de a fi cunoscute.

Dar pân ce pa ii ne vor purta prin toate aceste locuri... i altele, nenum rate, lectura Însemn rilor de c torie (Editura Betta, Bucure ti, 2018), ne-ar putea deveni un pre ios ghid i-un partener în orele de tainic medita ie.

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Varga Istvan ATTILA

Tr[it sau generat? În acest studiu, mi-am propus s dezbat o idee care, de i bântuie în estetic de câteva decenii, doar în zilele noastre a devenit ap toare, i m refer la arta generat de computere. Pentru a p trunde acest subiect, am optat pentru a prezenta o scurt istorie a artei vizuale, cu prec dere a picturii, dup care s prezint istoria esteticii i artei cibernetice. Urmând ca s analizez, pornind de la un studiu realizat recent, raportul unui public selectat la aceast art i, în final, s stabilesc valoarea operelor generate. Scopul lucr rii fiind acela de a prezenta, cititorului, aspectele i judecata mea de valoare referitoare la acest nou tip de crea ie.

1) „Evolu ie istoric ” De la începuturile artei i pân în zilele noastre, ea a fost o preocupare specific omului. Fiind creat de el (dup care i de ea), intrun mod con tient (excep ie fiind arta metafizic ), cu un anumit scop, folosindu-se de un sistem estetic (fie scris sau nu). Totu i, în ceea ce prive te pictura, din punct de vedere al tehnicii, de-a lungul mileniilor, secolelor, iar pe urm al deceniilor, nu a evoluat într-un mod uniform, ci au avut loc momente revolu ionare. Astfel de momente în „arta clasic ” erau descoperirea artei i sugestia preistoric , redarea antic , „decaden a medieval ” i redescoperirea perspectivei în rena tere. Tot în rena tere, dup inventarea tiparului, s-a dezvoltat arta gravurii, iar operele de art au devenit u or multiplicabile i astfel accesibile. Dup care, în secolul XIX, începe Arta modern , cu impresionismul, care mut accentul pe colorit, desenul ajungând pe

Leon Wyczó kowski - Crizanteme

loc secund, fiind descoperit fotografia. Iar din acest punct sunt inevitabile cele dou momente revolu ionare în pictura secolului trecut, adic na terea cubismului i a abstrac ionismului. De asemenea, dup inventarea fotografiei, în secolul trecut au fost descoperite filmul i cibernetica.1 Totu i ceea mai mare revolu ie în „pictur ”, sau mai corect zis în artele vizuale, a avut loc în anii 60 i 70, când a ap rut curentul esteticii informa ionale. Acest curent estetic a fost întemeiat de Max Benes, în dorin a de a unifica estetica hegelian i teoria informa iei, prin încercarea de a aplica m surile informa ionale, asupra operelor de art . Continuatorul acestui sistem estetic, în cultura francez , a fost Abraham Andre Moles.2 El, pornind de la legile descoperite, consider chiar posibil crearea artei de programe, iar într-un studiu teoretizeaz aspectele acestei noi, viitoare, arte cibernetice. 3 Bineîn eles, aceast parte teoretic a fost înso it i o parte aplicat , în urma c reia deja i computerele (= ma in riile create de om) erau în stare s „creeze art ”. Într-o prim etap , în anii 60-70, erau create programe, care, din informa iile cu o anumit variabilitate, alegea o variabil , pornind de la care crea o oper grafic .4 Îns , datorit stadiului la care se afla cibernetica, aceste opere erau doar geometrice, deci abstracte. Urmând ca, doar dup a o pauz de aproximativ trei decenii în arta cibernetic , din a doua jum tate a deceniului trecut, înceap o nou etap . În aceast a doua etap , au ap rut softuri, care sunt în stare s genereze „adev rate opere picturale”, nu doar grafice. Unul dintre aceste softuri5.poate genera atât opere de art într-o anumit tehnic , dar în acela i timp poate genera opere noi din punct de vedere tematic, astfel reu ind s creeze opere originile din punct de vedere stilistic.

2) Receptarea operelor generate de computer Operele generate de soft au fost prezentate unui public, împreun cu alte opere create de arti ti. Dup care au urmat patru experimente, dintre care în urm toarele prezint primele trei, considerând cele mai relevante pentru studiul meu. Primul experiment a pus subiec ii umani s aleag dac opera prezentat este creat de artist sau generat de computer, dup care s puncteze fiecare oper pe o scar de la 1la 5. Al doilea experiment a presupus punctarea pe o scar de la 1 la 5 a urm toarelor cinci criterii, referitoare la opere: 1. Cât de mult place; 2. Cât este de inovator; 3. Cât este de surprinz tor; 4. Cât este de ambiguu; 5. Cât este de complex; iar la ultima întrebare le punea s aleag dac e creat de artist sau generat . Al treilea experiment, care mi se pare cel mai interesant, se refer la opinia subiec ilor umani. Aceste întreb ri sunt: 1. Opera a fost creat inten ionat?; 2. Opera are o structur emergent ?; 3. Dac simt c opera comunic cu ei?; 4. Se simt inspira i i în i de oper ?6 Din aceste experimente a rezultat, într-un mod univoc, c publicul (care a participat la experiment) apreciaz arta artificial . Ba chiar mai mult de atât, acel public a apreciat mai presus arta creat /generat de computere, decât pe cea creat de artist/arti ti!7

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3) Valoarea operelor generate de computer Pentru a scrie despre valoarea operelor generate de computer i a stabili valoarea acestora, consider necesar s punctez anumite idei. Pentru ca dup acestea s pot trece la stabilirea valorii unei opere i pentru a stabili locul operelor generate de computere. Dac aceste opere sunt într-adev r opere de art , au valoare de oper de art sau de crea ie cultural . În primul rând, subliniez c primele dou experimente se refer doar la stil, sub care în eleg unitatea dintre tehnic i tematic . Îns într-un alt studiu, pornind de la acel soft, am ar tat c acestea (tehnica i tematica) pot fi falsificate, iar prin urmare valoarea operei nu este dat de stil. Atunci, ca i acuma, consider c valoarea adev rat a unei opere este dat în principal de tr ire.8 În al doilea rând, subliniez c cel de al treilea experiment deja se refer i la tr ire. Fiindc , prin aceasta, publicul a fost chestionat, dac consider c opera prezentat avea un mesaj, i mai ales, dac se simte în at de oper . Dar experimentul fiind interesat de opinia publicului, astfel se refer la impresia sat de oper . Deci, rezultatul experien ei reflect doar iluzia creat de opere. Prin urmare, dac în gândirea lui Platon arta este o copie a copiei, în opinia mea arta generat de computer este doar o iluzie al artei.9 În concluzie, eu tind s sus in c valoarea operelor generate de actualele softuri se limiteaz la produs cultural. Nicidecum nu este, dup p rerea mea, un bun de consum, putând fi generat de oricine. În acela i timp este produs de arti ti, asemenea oric rei crea ie, dar nu este o oper de art , fiindc nu este creat cu tr ire i transmite doar iluzia tr irii.

1

M-am referit doar la arta, pictura european ! http://www.bgalapitvany.hu/2016/05/informacios-esztetika-information-aestheticsinfo-aesthetics/, accesat la data de 20 07 2017.

3 Abraham Andre Moles, „Crea ia artistic i mecanismele spiritului”, în coord. Victor Ernest Me k, Estetic informa ie Programare, Ed. tiin ific , Bucure ti, 1972.

4 Frieder Nake, „Art artificial - despre grafica computerelor”, în coord. Victor Ernest Me k, Estetic , Informa ie, Programare, Ed. tiin ific , Bucure ti, 1972.

5 https://deepdreamgenerator.com, accesat la data de 22 07 2017.

6 Ahmed Elgammal, Bingchen Liu, Mohamed Elhoseiny, Marian Mazzone, „CAN: Creative Adversarial Networks, Generating Art by Learning About Styles and Deviating from Style Norms”, https://arxiv.org/abs/1706.07068, accesat la data de 22 07 2017.

7 Ibidem.

8 Varga Istvan Attila, Viu sau artificial? Experimente pe operele maestrului Ionic , http://artout.ro/reviste/blog/viu-sau-artificial-experimente-pe-operele-maestruluiionica/, accesat la data de 18 07 2017.

9 Sau în spiritul lui Platon, crea ia digital ar fi o copie (art generat de computer), a copiei (fiind opera de art , care este o copie a lumii) dup copie (=fiind lumea, care este copie a ideilor).

2

Anul X, nr. 1(101)/2019

Boris MARIAN

*** Ce repede trec anii în zadar, E mare lenea înainte de-a munci, scade creierul, mai mul i mor f dar, gr simea se adun zi cu zi.

Ne zboar timpul ca-n spital de stat, Inteligen a la computer este rud c-un stupid, Ne-anesteziem cu lungi discursuri, vai, Ne joac -n cifre - Olgu a nu-s frigid, Dar nu doresc decât s -i spun by-by.

Din marile rezerve vorbe-avem, Precum purceii se agit lideri noi, Popula iunea cre te, oameni - nem, Tot mai b trâni suntem i tot mai goi.

*** Eu narez despre a fi, fire, Fire-a al dracului ce soart am.

Punct i de la cap t. În ochii mei Sunt Phoenix, nu vorbesc despre forma ia Cu acest nume, nimeni nu tie c eu cântam La pian în copil rie, dar am citit PIANISTA Lui Jelinek i mi-a trecut cheful, am spart pianul Cu ciocanul i ciocanul a plâns dup aceea.

Nu in minte cum am locuit în pântecul mamei, p cat.

De i nu am p rie am cerut o asigurare pentru ea.

Altceva de pre nu am. A fi poet poate oricine, dar nu oricine are i talent. OK? Yes SIR.

CERC

Leon Wyczó kowski - Crizanteme

Pl cerea gâ tii de a jumuli un om, Crimele f ptuite în somn Spirala nop ii desf urat de soare Lumea este o scrumbie atârnat de o sfoar , Cic ni te cronicari ar fi spus absurdul de mult a apus, Dar, veseli cronicari, tri ti cronicari, Dumnezeu este un mare circar, Totul se învârte te-ntr-un cerc, Din Johannesburg pân -n Koenigsberg.

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Gheorghe A. STROIA

Tulbur[toarea lumin[ a unirii sau

Despre autentica româneasc[ sim\ire î @n opera lui Stan M. Andrei George Enescu: Îmi iubesc p mântul natal, nu pot sta nic ieri, printre str ini, mai mult de dou luni, pa ii mei pornesc singuri înapoi spre ara mea de care mi-e dor, mi-e dor…

Grigore Vieru: Sunt iarb .

Mai simplu nu pot fi...

Anul 2018, an de s rb toare i de bucurie, împlinirea a 100 de ani de România, a fost, pentru tot românul cu veleit i i preocup ri literare, prilej de a rupe din timpul s u pre ios, dar mai ales din sufletul s u înc rcat de lumin , ca s d ruiasc urma ilor un (în)semn al trecerii sale - o m rturie peste veacuri. Recomand, din capul locului, ca la BICENTENAR (200 de ani de România - în 2118), s se fac o inventariere exhaustiv i condescendent (pe cât posibil) a c ilor publicate în 2018, printre care la loc de frunte s se afle cele dedicate CENTENARULUI. Multe dintre ele vor putea fi reinterpretate, prin prisma profetismului lor, a celor ce se vor fi întâmplat în urm toarea sut de România. Prefigurând Centenarul, Armonii Culturale a reu it, la 1 Decembrie 2017, s strâng în jurul s u pe

to i ce nutresc gândul cel bun pentru România i s publice antologia ROMÂNIA, PENTRU TINE!... - ce cuprinde crea iile a cincizeci i apte de poe i români din ar i din diaspora, o lucrare ce a rev rsat din suflete limpezi, doruri nesfâr ite pentru ar i neam.

Subscriind acestui dor pur românesc, STAN M. ANDREI, prezent i în România, pentru tine!..., adun în volumul-centenar propriu „f râme din TULBUR TOAREA LUMIN A UNIRII, a a cum a sim it-o printre crinii albi i grei Andrei...”.

Structurat în patru p i echilibrate ca întindere, cartea se dore te a fi o m rturie sincer i înc rcat de emo ie a sentimentelor ce conecteaz sufletul poetului la sufletul rii-mam , prin firele nev zute ale dorului, ale n zuin elor uneori r mase f împlinire, versul clar, ce curge cu înver unare, face din gând m rturie de credin i prinos de recuno tin .

Prima Parte - INVITA IE LAALBA - este dedicat în întregime cet ii cu nume imaculat, ce respir lumina memorabil a evenimentului petrecut aici acum o sut de ani.

Poetul, cu emo ia sim irii i a rostirii, aduce un omagiu cet ii Alba Iulia (Apulum), un loc magic, în care energiile benefice se împletesc cu umbrele celor ce au fost ATUNCI acolo i ale celor ce sunt ACUM acolo, insinuând eternitate. Cu certitudine Nu-i nevoie de ghid, poetul îndrumând pa ii cititorului tre locurile cu adev rat memorabile ale

cet ii. Por ile, aleile, crucile, l ca urile sfinte, toate au o înc rc tur istoric , emo ia indus fiind cople itoare: „Când vii în Alba, în cetate,/ Râu lacom fii de cântec, de mit.../ Soarbe-n valuri sensuri care dor/ i ia nisip înc necl tit” (Când vii...)

Partea a doua - UNIREA, ARIPA LUMINII - este atingerea sensibil i delicat a fiorului de lumin sfânt , ce str bate dinspre sufletul „tr itorului” Unirii. Chiar dac istoria zace uitat în „calendare pr fuite”, poetul incit cititorul la un exerci iu de imagina ie întoarcerea prin veac în cetatea reîntregirii neamului. Chiar dac nu po i fi martor ocular, po i depune m rturie de sim ire, conexând faptele, locurile, imaginile, dar mai ales în toarele sim minte ale celor care au tr it ATUNCI, cu regretul profund al celor peste care istoria a ridicat implacabilul t lug al anonimatului, f când neputincioas recuno tin a: „Am o salb de poeme,/ Gânduri mulse din ugerul luminii/ i trecute prin inim i prin vreme/ P durea din ochii mei,/ Cu straturi albe,/ Îmi împ rt te mesajul/ i-l înal / În albastru/ M cuprind de smerenie/ i de neputin / M doare absen a numelor celor mul i,/ A anonimilor!” (Departe sunt de anul acela!)

Partea a treia - REÎNTREGIREA, RITM ROMÂNESC - exprim , în versuri de o frumuse e i sinceritate tulbur toare, dorul neîmplinit al poetului de o ROMÂNIE MARE,

Leon Wyczó kowski - Alina

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Florentin SMARANDACHE (SUA)

Materia în delir Foarfeca de cocori taie albastrul încât se v d toamnele.

Lungi fire de iarb sunt cu nervii la p mânt.

Se scurg pe la stre ini primele pic turi de-ntuneric.

Universul este în form de inim .

exist împotriva mea.

Inima a ajuns o parte din creier, fruntea are diametrul cât cerul.

Mi-e greu s fiu om obi nuit.

Haidem s nu fim comuni!

Haidem s iubim!

Roman de dragoste

Îmi e din ce în ce a fân cosit.

La casa cea str in tr iesc departe de Terra. d înapoi amintirile cu ochiul din ceaf / al cerebelului.

Ele vin ca trenurile plecate în sens contrar, vin i cer capul meu/ de copil.

Exist împotriva mea Ast zi e duminic , dar mâine nu se tie ce va fi, moartea cre te-n orice.

În fa a oglinzii, ea î i împlete te inocent visele. i a teapt , teapt s i dea pe buze cu s rut ri.

- E ti mai iarn ca z pada i p rul î i e mai noapte!, îi spuse b rbatul i cu o mân o scoase din oglind .

Ea ie i îndr gostit doar de sine, ie i s i dea pe buze cu s rut ri.

Sânii t iar ca un fer str u aerul, iar privirile lui i tot ce întâlnir în cale.

Stau în casa cu ferestre/ spre iarn .

Viscolul î i url în z pad lupii.

- E ti z pad ca i iarna i e ti noapte ca i p rul!, îi strig el i cu cealalt mân o împinse la loc în oglind .

Mi-e greu s fiu om obi nuit,

Eu, Prometeul

La amfiteatru, statuile sunt goale de suflet.

„M-au alungat oamenii, m-au dat afar .

Apoi, m-au dat afar de-afar ”

Leon Wyczó kowski - Flori

a cum era acum un veac. Trupul rii este înc sfâ iat, p i dureroase fiindu-i desprinse prin vitregiile anilor ce au urmat: „Ceva e putred la mijloc/ i ceva e de prins de mijloc i de zgâl âit/ pân se simte fierbin eala de acum un veac./ ara plânge c -i amputat de mult/ i tu, frunte român ,/ dormitezi i te lamentezi/ în a ternuturile înainta ilor?”

(Ritmul unui diac) Îns , profetic sau nu, nici prezentul nu e mai fericit, ara nu e mai întreag , poemele acestei p i f când subliminal trimitere la spusele pline de smerenie i durere ale lui Grigore Vieru: „Dac visul unora a fost s ajung în Cosmos, eu via a întreag am visat trec Prutul”... În Partea a Patra - UNIREA, T DUIREA DE IDENTITATE - se exprim , într-o manier retoric încastrat în dilema întrebare-r spuns, convingerea poetului c Unirea nu e un miraj, ci o realitate i c toate cele ce s-au întâmplat au fireasca lor rostuire pe care istoria o va confirma. Certitudinea resimit este sincer i emo ional , în acela i timp, leg tura dintre mit i realitate r mâne una la nivel subcuantic: „În ori icare piatr -i un român./ Altarele îi pomenesc i-i strâng apoi la sân”.

Unirea este „durere”, „farmec”, „omagiu”, „rezerva de pace”, „mântuire”, „presim ire”, „jinduire”, fiecare dintre aceste „o sut de.../ Frumuse i” (ale c ii) dând glas celor mai pure i mai în toare sentimente române ti.

Poezia lui Stan M. Andrei are, întotdeauna, o puternic înc rc tur emo ional , lirica sa fiind str tut de la un cap t la celalalt de rostiri ce aduc mângâiere, încredere, speran , oric rui suflet dispus s guste din al u „fagure de miere”. Erudit, matur, patriot, sufletul poetului g ean vibreaz profund la tot ceea ce este românesc. Versurile atent lefuite, cu o înc rc tur de sublim i cantabilitate, vor cuceri cu siguran sufletul cititorului, dornic s fac din visul de UNIRE al poetului, propriul s u vis. Îndemnul la trezire din partea a III-a, certitudinea din partea a IV-a, ca i întreg ansamblul liric al ii inspir lini tea i pacea peste care istoria i-a a ternut haina-i brodat cu luceferi i reprezint m rturia vie a încarn rii unui dor cu adev rat mesianic: ROMÂNIA! Felicit ri colectivului editorial pentru prestan a grafic a c ii, imaginile din sfânta cetate a Unirii conferind un plus emo ional!

Dac m rturia poetului STAN M. ANDREI este sau nu autentic , dac poart în ea fiorul de românism credibil i palpabil, dac va reu i poetul s îmbrace - prin credin a i recuno tin a sa - haina s rb torii celei ve nice, despre toate acestea suntem deja convin i DA!...

Anul X, nr. 1(101)/2019

E iarn înspre voi.

Ferestrele sunt goale pân la brâu.

Au muceg it lâng cutia de scrisori tept rile, barba îmi cre te/ pe din untru, în barb -mi cresc cuvintele.

Vântul sufl de pe ziare literele pe jos. „Alerg dup strig tul meu de copil, atât de gr bit încât urechile-mi intr n untru!” „M-au alungat oamenii, m-au dat afar .

Apoi m-au dat afar de-afar !

Acum vor s m ucid .

Iat , au i scos arma, ARMA SECRETA a lui E. Jebeleanu: p o e z i a.”

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Liliana POPA

comand îngere potop trecuse i s îmi spui ce dor i-a fost de mine eu d ltuisem demult norii ivorii în trepte cu b i de inim . eu pot urca tu cobori doar în nop ile de ajun nu mai ajung treptele. ii minte jocul de demult pe scara mea de început de lume? pe prima treapt cântai pe a doua iubeam apoi au început s înfloreasc celelalte trepte i privirile într-o sear verde în t ceri f crepuscul. îngere uite o himer cum î i deseneaz întortocheate nelini ti în acuarel comand îngere potop -i spele culorile de ap

Flautul iernii

dezambiguizare între dou nop i punctele cardinale palpit de mult vreme. i-au schimbat locul i perspectiva a a ap rut alb roz

lul de mireas nu mai r sfoi amintiri lul de mireas cât i acum prin p dure când cea , când ecou departe de mâna ce l-a furat. se întristase i îngerul. degeaba umbli cu hangerul ascuns sub c ma eu port în buzunare tot basmele copil riei logodite cu visele de acum. sufletul meu are alte culori iar ie nu i-a pl cut nici m car Botticelli.

De-a fi copac

Leon Wyczó kowski - Pini

Între dou turnuri flautul iernii, flac pe podul înghe at tocme te jarul i zilele de aur. Între dou s ruturi mi se face dor de ochii t i de col ul buzelor tale. flautul iernii cânt cu buze înghe ate sprijinit de o coloan adormit de suflarea lui. Între dou nop i flautul iernii cânt printre Vârfurile cu Dor ruguri mistuite în cea

floarea de m r pe gura ta. între dou turnuri cerile pâlpâie i eu nu mai g sesc punctul de fug . între dou nop i coboar diminea a, pe rou cu lumina ascuns în plete i sun un clopo el de argint

În calea ta Degetele-mi devenite crengi Ar înflori iarna, la apus

adend clipa destroienit o prive ti ca pe o muzic pictat cu ochii min ii tale din lacul f lebede

Anonim mantia fumegând a vântului, arp prins pe um rul serii adun frunzele ce albesc cu timpul, cu secolul de singur tate, cu moartea, cu via a. peregrinul anonim are mereu rezervat ultimul vals i umbra str vezie a ce ei. trei frunze mi s-au prins în p r dou mi s-au a ezat în palme

i sub petecul meu de cer vom dep na fiecare poveste pe care o voi scrie cu degetul pe geamul ferestrei, pentru alt veac.

Arabesque Am r mas în cump sprijinit de bra ul t u timp de o floare pe ram. arabesque pân la marginea umbrei sp rg torul îmi preface minutele în secunde.

A început s ning cu stele.

Tablou sinoptic Seara m plimb descul prin parcuri lpile mele fierbin i decupeaz întunericul.

Pe aleile alungite cu iarb perlat sub arcul de triumf i lumin al copacilor urmele mele, mereu paralele se vor întâlni în punctul de fug . asear drumul f întoarcere st tea rezemat de un copac cu auzul încordat. tia când voi veni.

Copacul acela, acoperit cu anotimpuri streaz zâmbetul unui copil clie în palmele sufletului. în livada stelar . Îmi curge timpul povestit în cuvinte pictate Într-un tablou sinoptic.

Ordinea timpului Picioarele mele îmbr cate în sandale de cea ies din ordinea timpului.

De o vreme picioarele mele cesc prin iarba albastr a nop ii lumina mi se strecoar printre degete.

De la o vreme picioarele mele ies din ordinea timpului

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dan KOSUMI (Elve\ia)

ce Tradu

re de

U ABAC T a n a Adri

Vis de dragoste

Iubirea mea este infinit , dincolo de orice limit !

Luna se afl atât de sus, frumoas i mândr ...

Ah, cât de sus se afl luna!

Tu

mântul, atât de departe, noapte, frig...

Ah, cât de departe este p mântul! mântul iube te luna, ...încredere reciproc Luna iube te p mântul.

Dedica ie Ca dou fiin e gemene inseparabile, inimile noastre bat într-un ritm, timpul ca un instrument acordat, viitorului îi deschide calea.

Cu versurile mele voi ese rochia de mireas Tu, romanule, care nu e ti u or de citit ai mai mult de un milion de cuvinte.

Dor nem rginit de iubire Atât de mul i ani!

Nunta libert ii Vitejii trag cu pu ca, pentru nunt masa întind.

Sora î i îmbr eaz sora i fratele iar mamele binecuvânteaz c minul.

Anotimpurile blestem anii...

Ce mult a trecut de când libertatea nu mi-a atins buzele!

Mesajul iubirii Tu, Miros care m îmbat i m omoar , buze care m a i m seduc, dorin care m învie i m ucide, inim care m h uie te i m r ne te...

Aceast anatomie p streaz numele t u...

Anul I, nr. 1(101)/2019

Ai venit ca o raz de soare i mi-ai înc lzit sufletul, în nop ile f somn ai venit ca un înger, dimine ile m-ai trezit plin de dorin a de via .

Ai devenit muza mea, un vers în cântecele mele.

Te na ti în fiecare cuvânt...

Tu...

Tu, care m înnebune ti cu alergatul în gr din !

Tu ai devenit soarele zilelor mele...

Tu e ti îns i dragostea...

Cred în dragoste 1. Singur tatea Te caut, dar tu nu e ti.

Te strig, dar tu nu m sim i. Îmi apari în vis, Dispari, m dezmeticesc.

Spune-mi, ne vom revedea?

2. Dorul Închid ochii i îmi imaginez c e ti tu.

Deschid ochii i te v d ca un izvor de ap cristalin . Închid ochii, tu nu mai e ti...

Deschid iar ochii...

Nu mai exist.

3. Te iubesc Când lacrimile curg i vorbesc, tu m consolezi.

Când sunt singur i mi-e dor, buzele tale r nile mi le vindec .

Noaptea îmi vine îngerul lare pe un cal alb...

Ziua, îngerul din nou... cred în dragoste, c ci te iubesc...

Te-am c utat în cer Chiar i asear când am închis ochii, treaz am a teptat ca primele raze s-apar , am alergat la fereastr , am privit cerul, norii se destr mau unul dup altul...

Am c utat figura ta printre îngeri...

Te-am v zut asear -n vis Am venit la pieptul t u, când ai adormit târziu în noapte, lâncezeai ca în pove tile cu zâne.

Ah, cât am a teptat s vin aceast zi!

Nu credeam c voi atinge corpul t u, tulpin de salvie, ochii t i, deschidere albastr , pe buzele tale s hoin resc... zâmbetul buzele mele setoase aspir colinele ce ard în vâlv taie.

Visele mele i ale tale alearg pe furi .

Tu Tu vuie ti cum vuie te o siren la i f respira ie, m îngrozesc, „D -i, mori dac este nevoie, Vino suflete, cât mi-a fost de dor” ard buzele tale, se dezl uie, arunc cu nectar, nu m vezi, Dumnezeule, ardoarea inimii opre te-o...

Un vers pentru iubire Am scris un vers pentru iubire... ...a suflat vântul i mi l-a furat...

Dac într-o zi Dac într-o zi neziu voi hoin ri prin lume s m cheme i s m a tepte nimeni, dac într-o noapte nenoapte împreun cu nebunia mea voi hoin ri pe str zi f nume, i f adres ... mort voi deveni pentru Tine...

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine

41

Claudia BOTA

Pe Eminescu nimeni nu-l poate lua din noi Tu cel care e ti suflet din sufletul neamului meu, De-a pururi Lumin izvorât din cântul cel greu.

De vor ie i din pe teri adâncite chiar mul i erpoi, Pe Eminescu nimeni nu-l poate lua nimeni din noi.

Nici marea, nici p mântul i nici vântul nu-l pot lua Nici teama, nici ru inea, c ci el este steaua ce s-a-n at Român dintre români, cuvântul s u în inim mereu elogiat Noi cei de ieri i cei de azi de-a pururi fiii no tri nu te-au uitat. rind în acest p mânt divin încercat i sc ldat în lacrimi, Geniu al cuvântului izvorât într-o lume a unei alte dimensiuni, Divinul t u str bate lumina prin cerul senin i clar a unei inimi Jertfindu-se pentru al s u popor i-n versul s u cel clar ne va doini.

Sâmburele iubirii În iarna vie ii neîmblânzit dorul a revenit, În ochii unui copil, miracolul s-a r spândit, Prin lumina cald , blând i suav a inimii Se înc lze te sâmburele neîntinat al iubirii. În prim vara vie ii cuvântul în gând te înva , Sim i mereu c seva se tope te din tine i cre ti, Treci prin g ri i halte f num r i c tore ti, În fapte g se ti bucurii, pentru ziua numit speran . În vara vie ii, Lumina din Lumin m-a c uzit Tu, Lumin clar , dulce, floare alb ce ai înflorit, Prin durerile în bu ite îmi tergi ziua cea umbrit , Eu care te-am z rit, n-am l sat dorul neizb vit! În toamna vie ii ruginii vântul domol i-a cântat, Umbra din umbrele cenu ii ale t cerii m-au cercetat.

Pref -te tu în apa cea vie f de moarte a nemuririi, Lumina devine prin tine o tainic simfonie a inimii.

Prin fapte bune în anotimpuri vii transmi i energii, În fiecare clip s de ti adev rul în sâmburele iubirii, Neteze ti c ile tale prin sentimente unde te reg se ti Tr iri într-un lan în care continuu cre ti i recl de ti.

Nuferi albi Mirajul reverii adun în inim o poezie, Cuvântul sem nat rode te-n a mea glie, Când înser rile oglindesc pe bolta senin E pacea, ce te înal pe trepte de lumin ! În unduirile de ape stau frumo ii nuferi albi, Concertul a început când haina o preschimbi, Priveli tea-i mirific în raiul cel dumnezeiesc, Atins de energia necuprins în simbioz cresc.

Mâna ta Frânturi de vise îmi risipesc durerea min ii Destin trasat prin ample linii pe harta inimii, Când mâna cald ha ureaz o adiere ce atinge, or alunecând pe catifeaua trupului se stinge.

Cu mâinile împreunate rotim în timp destine unice La geamul vie ii te-ai cuib rit în anotimpuri cosmice, Iar mersul clipei face un nimic când vremea a trecut, Lumina ei devine, pentru noi, fream t întru necunoscut.

Mâna transpune ecouri diafane printre vânturile iernilor sure, Corola lumii am atins iubite, prin cuvinte, ce devin str fulgerare, Aburii de lumin compun pe vertical nuan ele de amor optit, Plin de înfrigur ri nocturne m-am trezit în zorii zilei ce s-a ivit.

cerile noastre cerile noastre desprinse din oapte Lumini încadrate în noapte ne despart de moarte, La hotarul unde ne rupem de via Acolo în lanul cu grâu, spicul se coace.

Din rubine c zute-n din cerul senin, Ca un copil te asiguri ca azi nimic nu e un chin.

Pe t lpile noastre s-au scris amintiri Din lut s-au zidit candelabre macabre, Pe trupurile noastre sunt încadrate iubiri, i îngerii plâng când ne prindem printre umbre, Când florile î i scutur petalele amor ite din iluzii de arte.

Primele iubiri s-au n scut din t ceri, În t cere dorul meu m -nal la libertate, Cuvântul preschimb durerea în nuferi argintii, Comorile h zite izvor sc în lumina focului stelar, Dimine ile înrourate stau m rturie pe discul inimii mele, Iar gândul într-o secund devine substan . În anotimpuri însetate se înnoad molecule Cu vibra ii incandescente, Iubite, via a te poart mereu printre unghere ne tiute! sit uneori, alte ori acompaniat de suave melodii, Nectarul î i inund seva sufletului ce- i p trunde în articula ii, Prin condensarea unduirilor vibrante a unui paradis pierdut.

Lacrima cerului st m rturie peste tine, Cuvintele sunt strecurate-n zile, În dimine i înmiresmate i în nop i nep tate. Însingurat stai pe trepte la hotarul dimensiunii În care te-ai cuib rit între gânduri p site.

Nu pot s iubesc dep rtarea, Decât atunci când vreau s m reinventez Pentru o nou etap , o etap în care acumulezi energii, Pentru clipa de mâine, unde exist iubiri.

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 1(101)/2019

Vavila POPOVICI (Carolina de Nord)

Valoarea unui om „Dac un lucru nu este, unu este înc i cu el toat lumea”.

Toate în Unul i El - peste toate!

Dumnezeul inimii mele! „Minus doi a b de înmul it cu trei a”, unu opera ia algebric inteligibil f când, în eles Universului dând.

Dumnezeul min ii mele, Dumnezeule algebric, Dumnezeule al absolutului, Unu-le care ai pus în mi care orologiul cosmic ce bate secunda pentru univers, ca timpul s curg într-un singur sens, i-a pl cut atât de mult ordinea, Doamne?

Ai cunoscut vreodat regretul?

(Poemul Demiurgos din volumul „O mie i una de poeme”) Nu putem s nu gândim ast zi la lipsa de valoare a oamenilor care ne conduc destinele, s nu cânt rim valoarea ac iunilor, deciziilor, nu vedem rezultatele, caracterul haotic în care ne conduc via a, i nu r mânem stupefia i. Cum au c zut valorile de pe scara cândva existent i respectat mult vreme!?

Prima întrebarea ar fi cum stabilim, cum m sur m valoarea unui om? În general, spune psihologul american Adam Grant „o fiin uman nu se m soar prin succes, ci prin efort”.

Prin efort se creeaz ceva - diferen iat de la om la om, i din acel ceva fiecare î i d ruie te sie i i celorlal i, tot în mod diferen iat.

Egali suntem doar în fa a mor ii. În via a pe care o tr im suntem di-

feri i - prin ceea ce suntem i prin ceea ce facem - i tocmai aceast diferen iere d farmec acestei vie i tr ite de noi. Alteori d na tere la conflicte. Cei mai mul i oameni cred c intelectul este ceea ce face s fii un om de valoare. Dar uit c în primul rând conteaz caracterul.

Mul i oameni sunt incapabili de a da mult din ceea ce realizeaz în via a lor, i aceasta din motive: de precau ie, team , zgârcenie.

Al ii dau aproape tot ce au din altruism, iubire, sentimentul pl cut al ajutor rii, dar niciodat nu vor putea d rui mai mult decât au. Exist o valoare pe care o avem h ruit i alta dobândit , dar ele nu pre uiesc decât dac facem ceva din ele, cu ele, pentru a dovedi valoarea lor.

Facem un efort i pentru munca noastr suntem recompensa i, în acela i timp suntem i pl titori ai efortului exagerat care ne cost uneori s tatea, sau chiar num rul zilelor tr ite. Dar neluând în calcul sacrificiul, via a omului nu va putea fi apreciat la adev rata sa valoare.

Când î i manifest valoarea h ruit , omul are nevoie de timp disponibil, de a se sim i liber i nu încorsetat pentru a- i desf ura asemeni unui ghem, dest inuirea, gândirea, amintirea i imagina ia, ca apoi s fie d ruite celorlal i. De libertate are nevoie, întrucât sufletul u nu se poate deschide i închide la comand , ci este în a teptarea tihnit a unor clipe de inspira ie, inspira ie care „nu se vede, se aude, nu se întreab cine o d ”.

Sri Ramakrishna, om-zeu al Indiei, spunea un mare adev r: „Ad ugând zerouri, putem ridica cifra „unu” pân la orice valoare dar aceste zerouri nu valoreaz nimic prin ele singure dac cifra „unu” este omis . Tot astfel, atât timp cât sufletul individual nu este unit cu Dumnezeu el nu-si poate manifesta adev rata valoare, pentru c toate lucrurile de aici, de jos, nu au valoare decât în sura în care ele sunt în contact cu Dumnezeu”.

Adev rata valoare a unui om poate fi bine apreciat atunci când el r mâne „gol” - f bani, ma ini, case, diplome, haine, func ii, numai cu ceea ce are în el. Un proverb spune: „Haina nu face pe om”, adic haina i averea pot ascunde un caracter infect, un om p tima , abject, tic los, incult, iar un alt proverb: „Haina face pe om”, motiveaz starea de siguran insuflat de hain când te îmbraci bine i e ti con tient de aceasta; lucrurile par a fi mai u oare, iar succesul este atras spre tine. Dar i impresia pe care o faci în fa a celorlal i, urc prestigiul t u. În societatea noastr modern omul este „îmbr cat” cu câteva criterii, în func ie de care un om este apreciat: statutul social, etnie, sex, religie, frumuse e, intelect, apartenen a la ceva.

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Aprecierea i stabilirea valorii unui om se realizeaz în etape, plecând de la primul contact, î i formezi o impresie dup chipul pl cut, frumos sau dezagreabil, haina pe care o poart , statutul social pe care îl are, eventual - ma ina din care a coborât, persoanele de care a fost înso it, i numai apoi, dup dialogul preliminar, schimbul de amabilit i, dialogul axat pe o anumit problem , chiar i numai aceea despre preocup ri, munc , via etc. În acest mod mintea ta, asemeni unui computer, înregistreaz datele i clasific persoana cu care ai intrat în contact. Desigur c emo iile puternice înce eaz aprecierea i stabilirea valorii, fiind necesar un timp mai îndelungat de contact între persoane, pentru aplanarea emo iilor, ridicarea v lului ce ii. Este exclus s fugim de ele pentru c sursa tuturor emo iilor suntem noi în ine i tot noi suntem cei care le putem controla i alunga.

Nu întotdeauna îns înf area fizic sau îmbr mintea ne ajut în a aprecia corespunz tor o persoan . Se întâmpl ca prima impresie fie total gre it i doar timpul ajut la descoperirea adev rului.

Caracterul unui om, valoarea acestuia, nu const nici în haine, nici în frumuse e, nici în banii pe care îi are i nici nu depinde de func ia pe care a dobândit-o prin anumite merite sau prin recomand ri, avantaje, antaje etc.

Un matematician arab, descoperitorul zeroului i ini iator al algebrei, a fost întrebat ce valoare reprezint omul în matematic iar el a spuns: „Dac omul are bun sim i caracter = 1. Dac mai este i frumos = 10. Dac mai are i bani = 100. Dac se mai trage dintrun neam nobil = 1000. Îns dac dispare simbolul bunului sim i al caracterului, adic 1, r mân doar zerouri le”.

Tot prin calcul matematic este demonstrat c orice nulitate ridicat la putere, sau la orice rang posibil, tot nulitate r mâne! În stabilirea valorii unui om nu poate fi ignorat dorin a sau lipsa dorin ei de a recunoa te i promova adev ratele valori. Sunt oameni care muncesc enorm ca s ajung idealul pe care i l-au propus, pentru binele lor i al societ ii în care tr iesc. O recunoa tere a muncii, a valorii, un trofeu ob inut înseamn performan , iar performan a este un rezultat al unei pasiuni care a existat dintotdeauna în noi, i care d sens vie ii. Putem întâlni în loc de recunoa tere - ur i invidie - considerate p cate primordiale în cre tinism, budism i în alte credin e. Cel ce ur te, cel ce invidiaz pe semenul s u, î i distruge propria via i pe a celor din apropierea sa, creierul s u emanând energii negative care se repercuteaz asupra vie ii sale i a celorlal i cu care colaboreaz .

Din timpuri str vechi, filosofii, oamenii de tiin i liderii religio i au ajuns la concluzia c numai faptele bune pot da valoarea omului. În toate religiile se reg sesc aceste constat ri i sfaturi, „ceea ce vrei s fac oamenii pentru tine, s faci tu întâi pentru ei.”

Merit s cuget m la felul în care gândim i ac ion m fa de cei din jur. Din cate, vremurile în care tr im, conduc torii pe care-i avem, mediocri, ignoran i, lipsi i de caracter se gr besc cu ac iunile lor mâr ave, nel sând poporului timp de cunoa terea faptelor lor, pentru a le în elege mai bine i a-i opri din ac iunile lor, atunci când ei gre esc. Dar, oricum, au dovedit c nu le pas de popor, de binele rii, ci doar de interesele lor personale.

Valoarea unui om nu const în primul rând în capacitatea intelectual , adic nu

43

este mai valoros un om cu cât este mai inteligent i a acumulat mai multe cuno tin e într-un domeniu oarecare, sau diplome cu nemiluita.

Nu poate fi a a, fiindc atunci ar însemna c un computer este mai valoros decât un om, el fiind capabil de performan e net superioare posibilit ilor umane. Nici averea pe care o are nu-i dovede te valoarea, întrucât de multe ori aceasta este dobândit prin necinste, furt sau corup ie. Nici dup puterea pe care o de ine, adic dup pozi ia sa social ( efi de state, mini tri, directori de mari companii industriale, bancheri), întrucât am v zut c setea lor de putere, orgoliile mari i ambi iile au creat crize economice, au provocat revolu ii i zboaie. R mâne drept criteriu de evaluare a omului, valoarea lui social . Adic ce face el pentru societate, nu numai pentru el personal. S m sur m aportul social al omului, ajutorul lui, binele lui cut semenilor. i vom vedea c acel om merit respectul, clasamentul i r splata contribu iei lui la binele societ ii în care tr ie te.

Acei oameni sunt valoro i i trebuie aprecia i, stimula i, r spl ti i. „Valoarea unui om rezid în ceea ce d el i nu în ceea ce este capabil s primeasc ”, spunea Einstein.

Dar despre nulit i care iau nu dau, mai putem vorbi? Despre indivizii lipsi i de merite ajun i în vârful rii prin nu tim ce aranjamente, în el ciuni, în scopuri ascunse, despre ace ti escroci care au ajuns a ne hot rî destinul, c rora nu le pas de poporul care protesteaz în frig, ploaie i ger strigându-le „Afar !”, „Jos comunismul!”. i urm resc politica tic loas de distrugere a rii, în schimbul salv rii averilor acumulate prin fraud i sc rii de temni . De unde bunul sim de a recunoa te tâlh riile i a se da la o parte? Lipsa de onoare, orgoliul, tic lo ia nu-i las . i totu i exist speran a c oamenii cinsti i care vor binele acestui popor vor reu i s anihileze ac iunile grup rii mafiote care au deviat de la calea normalit ii i au creat instabilitate prin incompeten , minciun , obr znicie, tupeu i tic lo ie.

Nu trebuie s uite nici un român c România a fost prima ar din Europa Central i de Est care a avut rela ii oficiale cu Comunitatea European , c locul rii noastre este în Europa i în lumea Euroatlantic . C visul lui tefan cel Mare i Sfânt, ap torul cre tin ii, a continuat pân în zilele noastre, cu întreruperea unui vis urât perioada ateist-comunist -, c ci el, tefan cel Mare, a fost con tient de faptul c progresul societ ii va fi cu atât mai rapid, cu cât ea, societatea, va fi mai deschis civiliza iei celorlalte ri ale Europei.

Leon Wyczó kowski - Tineri

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

44

Anul X, nr. 1(101)/2019

Petru HAMAT

Ficto-poemul lui Radu Stanca: limba-limbaj a categoriei „joli” În panoplia estetic a modernismului, poezia lui Radu Stanca se raporteaz la func ia ethosului. În acest sens, Rodica Zafiu noteaz între „ethosul prealabil” sau „existent” i cel „discursiv” exist o distinc ie i cele dou tipuri pot fi „convergente” sau „divergente” dac , în structura discursiv , se observ construc ia unei imagini care „confirm sau infirm ceea ce publicul tia deja”. În continuarea acestei idei, perspectiva propus este cea legat de imaginea pe care „locutorul i-o (re)construie te pe m sur ce î i desf oar discursul”, având, astfel, nota unei „dimensiuni psihologice sau strategice reflectate în alegerile lingvistice” [17, p. 220-221].

Lirica este recognoscibil i ca element al limbajului i structur .

Cu privire la aceast perspectiv , Hugo Friedrich afirm c no iunea de structur este sustenabil estetic prin motiva ia plurivalent-creatoare, fie drept „alc tuire organic ”, fie prin încadrarea într-o „tipologie comun ” a unor fapte, lucruri ori evenimente diferite. No iunea vizeaz o tr tur familiar , comun , cunoscut a poeziei lirice, a formelor lirice, care se desf oar în cadrul demersului poeticit ii, prin „abandonarea tradi iilor clasice, romantice, naturaliste, declamatorii, adic modernitatea ei” [9, p. 9].

Practica textual a poeticului, motivat , argumentat i decriptat , se define te, în absen a ideii lirice, printr-o anume „fixare prin scriere” i denun are constitutiv a textului însu i [15, p. 95-96]. Semantica verbal a imaginii „se refer la o lume pe care pretinde c o descrie, o exprim , ori o reprezint ” [15, 95-96], un topos construit arhitectural, al c rui scop este „de a desemna st ri ale unei lumi posibile” [7, p.

298], - o lume-obiect a spa iului i timpului - nostalgia eternit ii, preexistent , a valorilor calme. Subtilitatea actului poetic marcheaz , în structura sa, reconstruit prin st ri, sentimente, tr iri i voci lirice, „mai mult decât un discurs, adic un obiect de schimb între un destinator i un destinatar”, o curgere lini tit , asemenea unui alcool

Leon Wyczó kowski - Peisaj de toamn

estetic, „ca un proces de producere de sens” [11, p. 251-252].

Se descoper , la Radu Stanca, o poezie construit pe structur romantic , în perspectiva unei transform ri estetice, prin care cântarea i cântul lirice se extind la nivelul simbolului i al func iei poetice, al limbajului care semnific text, enun , oper , tem sau idee. Roman Jakobson observ c func ia poetic nu se reduce doar la poezie.

Discursivitatea const în faptul c eviden iaz latura existent i dinamic a semnelor lingvistice, iar prin aceasta se realizeaz opozi ia dintre ceea ce este inteligibil i ceea ce se recunoa te în perceptibil.

Se concepe i se deceleaz un raport opozi ional între semnul lingvistic, mijloc de cunoa tere inteligibil , i obiectele realit ii de referin .

Lirismul propus înseamn a extinde discu ia asupra simbolului i motivului poetice, în comuniune cu spa iul i timpul, prin intermediul „universului emo iilor estetice” [13, p. 46], un fior tragic în matricea identit ii, între mobilitatea burgului sibian i imobilitatea dovedit în scenariul liric. Pentru Louis Millogo termenul de poezie vizeaz , în primul rând, „universul emo iilor estetice”. Sens i motiva ie se întâlnesc în toate lucrurile i fiin ele, în ceea ce se relev , în ceea ce atinge sensibilitatea sau în ceea ce poate stârni în om starea poetic . În al doilea rând, discu ia se dezvolt conceptual prin emo ia estetic aplicat artei, fapt prin care se observ c atât poezia, cât i arta împart acelea i calit i. Al treilea mod de întrebuin are estetic a poeziei se focalizeaz în ceea ce se nume te arta verbal , care se manifest în structura poemului.

Unitatea poeziei recunoa te nu doar un fior tragic, ci i un fior al ut rii i al sensibilit ii alchimistului, aflat în deconstruc ia imaginii proiectate în acea „spum de limbaj ce se formeaz sub efectul unei simple nevoi de scriitur ” [3, p. 8]. Efectul limbajului devine întâmplare a unei nevoi de crea ie, de devenire a unei forme în „intersti iul desf rii”. Lirismul se dezvolt , ca imagine i imaginar, în prelungirea „volumului limbajelor”, a ceea ce „se întâmpl ” i ceea ce „se duce” [3, p. 14]. Discursul poetic al lui Radu Stanca se desf oar în actul artistic din „imaginarurile limbajului”.

Produc ia, prefacerea i dinamica eroilor corydone ti se intersecteaz în „cuvântul ca unitate singular , monad magic ” [3, p.30] printr-un artificiu al reprezent rii, printr-o expresie a gândirii, dorin ei i emo iei.

Arderea liric devine element al structurii mimetice, al unei metodice i reflectate travers ri a spa iului burgului, spa iu ermetic, în care se p trunde timid ori ho te. Maniera de a construi textul, poezia - element tranzitoriu i logos adaptat creativit ii - „nu este a adar un supliment de suflet conferit discursului prin ornamentele retorice ci o reevaluare complet a discursului în toate componentele sale” [8, p.

53]. Se asist la o retraversare a oglinzii pentru a reg si i reîntâlni toposul propriilor tr iri i îmbin ri de obiecte i imagini. Poemele stanciene constituie coborâre, în spa iul

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

imaginat i solitar, pe trepte estetice ale devenirii i transfigur rii formei poetice, acea simbolic metafor a reflect rii în lumile interioare - eul mereu supus prefacerii în modernitate.

Raportul dintre sentiment i angoas , dintre atitudine i vitalism intr în jocul limbajelor poetice, iar eroul liric, din schema estetic , se confund cu perspectiva obiectului analizat, a spa iului ermetic, în care toate se prefac i se ascund, i deprecierea imaginii acestuia. La poetul Cercului Literar de la Sibiu, se observ un discurs cu o poezie a înf ptuirilor i a fantasmelor prin modul însu i al imposibilului, creând un întreg al deplin ii [2, p. 135], al reprezenta iei pe scena unei lumi dezv luite în timpul ce pare a se continua în alt timp. Timpul devine, la Radu Stanca, stare poetic , iar scriitura se modeleaz pe artificiul estetic al interpret rii fiec rui mimetism. Reprezentarea creeaz o perspectiv de gra ie, care rela ioneaz cu limbajul, cu acea specificitate muzical a metaforei cuvântului, pentru c „starea poetic creat devine stare de gra ie, în timp ce scriitura îndepline te pe deplin func ia care i-a fost atribuit ” [1, p. 15].

Func ia care îi este atribuit poeziei este surs a lirismului limbajului, imaginile, care se deruleaz asemenea unei scene cinematografice, sunt redefinite în enun i mesaj printr-o lini te i un calm al inspira iei, în ciuda unor „dificult i ale limbii”. Michel Camus remarc în t cere o surs „abisal neaccesibil inspira iei”, îns cerea poetic reflect un înalt grad al t cerii, ea este cea care „furnizeaz o opacitate a semnelor i dificult i ale limbii” [4, p. 41]. Închiderea în spa iul poeziei este un joc, o combina ie a dou concepte, form i sens, în interiorul logicii identit ii [12, p. 33]. Pentru Jean Cohen, limba i aspectele ei adaptate discursului semnific poetizare a logosului prin sens, astfel încât natura poeziei s fie, în acela i timp, aceea i i diferit , iar faptul poetic s devin un fapt surabil [6, p. 14], identificat. Se sus ine aceast idee prin faptul c ini ierea, în structurile labirintului liric, trebuie s se realizeze datorit opozi iei dintre poezie i „ne-poezie”, în ceea ce prezen a ei, ca defini ie i stare interioar a accep iei în identitate, înseamn a avea „nu un alt sens ci un sens altfel” [5, p. 38].

Poezia lui Radu Stanca î i asum spa iul ermetic i timpul crea iei romantic în manier modern . Discursul s u fantazeaz , prin emo ie i vitalitate, eroii ce se caut se reg sesc i se recunosc în mereu acelea i coordonate - matricea-burg - în care limba poetic este „transgresare a schemelor discursive” [16, p. 430]. Se manifest , în structura poemului, o trecere de la obiect la metafora lumilor, a c ror stare poetic devine stare a limbajului [10, p. 327]. Muzicalitatea sunetelor lirice instituie o punere în abisul t cerilor pentru c nu exist revolt în gesturi i atitudine. Muzica harpelor fantasmelor din lirica stancian promite înnodarea tuturor rela iilor regulate i perceptibile [10, p. 328] între eul-imagine-masculin i eul-imaginefeminin. Fantasmele sunt, de fiecare dat , percepute ca fiind personaje lirice, care nu distrug limbajul obi nuit, comun, ci au rolul de al reconstrui pe un plan superior [6, p. 50], într-o lume care depreciaz imaginea, o subapreciaz , regizând un spectacol al umbrelor.

Structura poeziei lui Radu Stanca identific , în sistemul estetic al lui „joli”, defini ia liric a timpului eroilor-corydon, proiectat în timpul i momentul privilegiat al ac iunii i istoriei m rturisite. A m rturisi iluzia i sentimentul apartenen ei la împlinirea personal marcheaz ficto-poemul printr-un limbaj ce denun o strategie poetic a decript rii mesajului, printr-o comuniune a spa iului cu timpul. Textul fic iunii repovestite liric are loc în matricea-burg, în acea identitate mereu c utat i redescoperit , o atrac ie a sistemelor limbii pref cute de muzicalitatea tr irii sentimentului i angoasei, atitudinii i vitalismului. Ac iunea poetului diversific modelul poetic astfel încât limba-limbaj este reflectat de obiectul analizat i imaginea mic orat a acestuia. Categoria „joli” este înf at ca „mic orând i depreciind

45

frumosul prin aceea c îl degradeaz ” [14, p. 48], construind o particularitate a permanentului liric, o iluzie care transcende artisticul i îl rela ioneaz cu imaginarul.

Poetul cerchist creeaz imagini care scindeaz poeticul în figuri ale imaginarului, fantasme ale acelui burg-centru-utopie, prin concept i semnifica ie, gest i arhetip, limb i limbaj. Ficto-poemul identific în raport cu frumosul categoria estetic „joli”, lirismul fiind deschis spre valorificarea fantaz rii de factur romantic , obiectul formei i nuan ei demitologizeaz , astfel, masca i dedublarea. „Joli” impulsioneaz limba-limbaj prin prezen a în poezie a m re iei i instabilit ii în acela i timp, a perspectivei ce dezv luie evocarea i ideea, individualul i starea existen ial , pentru c realitatea este artificiu tehnic al sensibilit ii poetice. Ceea ce este specific este i fic ional, ceea ce este poetic este sustras verbului.

Verbul poetic al lui Radu Stanca anun oportunitatea develop rii tilor corydone ti într-un joc teatral al dualit ii i al simul rii, într-o stilistic a calmului prezumtiv în împlinirea prezentului. Eul stancian devine un argument-ego al rela iei între a realiza i a savura estetic motivul realit ii, a teptarea i magia, con tiin a i spectacolul devenirii, transformarea i iluzia, tensiunea i dialogul. De i are o arie de evaluare a posibilit ilor de ac iune i interpretare restrâns în raport cu frumosul, „joli” simplific ideea de frumos, îi reduce tensiunea i tr irea estetice, le regrupeaz în jurul unei poezii în care eul-imagine alege i are posibilitatea de a modela. A da sens în poemul stancian înseamn asumare material a unui „chip simpatic, cu tr turi regulate i pl cute”, într-o particularitate a efectului unui artificiu-simbol - poezia-burg în care umbrele fantaz rii unesc limba cu limbajul, o recreeaz în identit i ficto-poematice.

Buffalo Bill construie te o grada ie a sentimentului, o împlinire a perspectivei ficto-poematice în simbolul-structur al travestiului de tip western - o conjunc ie estetic i artistic în care spa iul invoc verva, fervoarea, fic iunea repovestit i realitatea a teptat . „Joli” ac ioneaz printr-un model al limbajului ce sus ine limba poetic , o preface i o proiecteaz în abisul regândit în form i sens, o recunoa tere a Timpului umanizat, a ideii de Timp retras în cuvânt i imagine.

Identitatea-Timp sus ine improbabilitatea, imperfec iunea fiec rui gest, pentru c micimea, degradarea sunt constante ale misterului, enigmaticului i suficien ei creatoare. Tensiunea decripteaz i fascineaz , armonizeaz i particularizeaz obsesia unei lovituri-fulger, nea teptate, în care pluralul-individual devine colectivul-singular, de un entuziasm care coboar pe sc rile infernului cotidian pân la perfec iunea improbabil : „Am dat o lovitur cum înc nu s-a dat”. A da o lovitur , anumit i particularizatoare, constituie un act artistic, în care erou-personaj-Timp i actor-scenarist-eu se întâlnesc i se identific în marea traversare a iluziei.

Obiectul fantast este a teptarea ce sfâr te în incertitudine, seduc ia nu concepe, nu actualizeaz participarea la jaful-western pus la cale, ci îl creioneaz natural, firesc, însu it. Limba-limbaj imit seduc ia ca acceptare a dialogului între noi-colectiv i Timpul umanizat, între acel ho te-gradual, ce guverneaz haosul romantic, i dinamismul logic i lucid al timpului i spa iului. Marea lovitur poate fi dat numai în lumea ficto-poemului, în momentul prezent, verb al progresiei estetice i al mimetismului. Reprezentarea liric indic un spa iu al nocturnului, spa iu-ermetic al identit ii necunoscute, ascunse, sibilinice, în care urmeaz s ac ioneze elementul-degradant - acel noi-colectiv neînsufle it, imaginar, în afara tr irilor i iluziilor – de suficien artistic i creatoare. Trecutul se recunoa te ca simbol al firescului, al unor reîntoarceri la m tile haiduce ti, a jafurilor care sfâr esc în derizoriu. Vremea „când mânuiam topoare” este vremea repovestirilor, a frumosului abscons, a ceea ce imit i se imit în jocul surprizelor i surprinderilor.

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Lumea-obiect se arcuie te în limba-limbaj, îi d o not romantic prin înscenarea realit ilor obsesive. Fluxul estetic al în elegerii poetice transpare în mi carea presupus a „personei”-absen , dincolo de iluzie este fantasma, bucuria i spectacolul. Po talionul mâne figura-obsesie a particip rii la dansul în cerc-hor fictiv, este imitarea unei reg siri i uniuni cu Timpul umanizat, nu a unui jaf banal, dincoace de gest i de actualitate. Trecerea prin strâmtoare proiecteaz sensul poetic în acea lume-burg a exteriorului, în care po talionul-Timp nu intuie te actul surprinderii. Cade prad complotului pus la cale cu a teptare, r bdare, f s recunoasc gestul western al poetului. Poanta liric nu aduce o c dere a m tii, ci desemneaz o stare în care individual i colectiv sunt suspendate, lipsite de iluzie i fantasm .

Lada cu bani, m surile fine, podoabele i g telile acord o not de diversitate degrad rii calme, voite, regândesc scenariul, prin traversare a spa iului i timpului concepute în ignoran , insuficien , ardere i purificare. Pluralul-colectiv evoc o strategie neactual , reflectat în jocurile t inuite ale a tept rii, un dincolo de stare i spiritual, o poveste a ficto-poemului transparent , redat întocmai unui plan pus la punct cu mult înainte de cuvânt, limb i limbaj.

Cadrul nocturn asimileaz st rile i le red prin simulare a unui joc la dublu în exteriorul burgului, lumea-topos a fic iunii ac ioneaz ca un liant între scen i reflec ie, între act i iluzie: „Disear po talionul va trece prin strâmtoare Iar noi îl vom surprinde la locul cunoscut, Întocmai ca pe vremea când mânuiam topoare i flinte ghintuite. Întocmai ca-n trecut.

Azi îns nu de lada de bani ne vom atinge, Nu de m suri fine, podoabe sau g teli, Nu vom umbla prin punga rotund ca o minge i nici prin buzunare cusute-n c ptu eli.”

A degrada înseamn a apropia poezia de sensul ei primordial, a defini particularul prin m tile individualului, acolo unde Timpul se umanizeaz , prime te valen e ale perfec iunii i închide, în glob de cristal, tr irea i existen ialul. „Domnul pe care nicio vam / Nu l-a putut vreodat întoarce înapoi” devine Timp umanizat, cu fe e i fa ete, cu dorin e i împliniri, într-o aluzie a scenaristului-eu, dezv luire a misterului prin expresie i intui ie, farmec i travesti. Travestiul nu reconsider jocul ficto-poematic, ci red dialogului i simbolului obsesia Timpului, coordoneaz , din spatele scenei, starea de a teptare

Leon Wyczó kowski - Copac

Anul X, nr. 1(101)/2019

i de pândire a eroului-personaj absent, a corydonescului-himer , pe care nimeni nu l-a putut prinde.

Bog ia i sensibilitatea stanciene se manifest ca un act artistic, ce cre te în interiorul spa iului romantic, cu proiec ii în iluziile i imaginarul baladesc al fic iunii repovestite liric. Arogan a ine de identitate i vestimentar, le singularizeaz i individualizeaz pân la întoarcerea în aceea i matc a decript rii misterului, în care Timpulcorydon cade, se caut i se uime te prin atrac ia în jocul suplimentar al transparen ei. Inten ia din poezie exprim o pendulare între timp i spa iu, nume te un actor al regândirii condi iei umane, aflate în proces de asumare a unei poezii-chip, în care empatie i simpatie sfâr esc în intui ie, suple e i fine e.

Fantezia stancian este participativ la crearea recuzitei vestimentare a personajului-corydonesc-Timp umanizat. Descrierile sunt accentuate de efectul de scen , prin complementaritate i moment prezent al reprezent rii, de la obiectivitatea „n-are nimic straniu i nici la chip nu-i groaznic” la subiectivitatea „doar c n-are pereche de zgârcit”. Întregul demers configureaz un incipient al grandorii i al m re iei, pasagere st ri ale himericului. Elementele travestiului accentueaz vizibilitatea Timpului umanizat, îl creioneaz cu ajutorul imaginilor care sus in un scenariu al sensurilor lirice, proiec ia în spectacolul din spatele cortinei.

Poezia suspend vitalismul tocmai pentru a recrea momentul prezent, intrarea în joc, prezentarea protagonistului c utat, într-o încercare de a simula degradarea realit ii prin intui ia a ceea ce s-a stabilit anterior, pând i pândire ca poli interpretativi ai trecerii timpului. Timpul este construit în imagini ale unui dandy modern, nu grotesc, ci de un sublim al certitudinii actului artistic. Semantismul liric al personajului-actor al lui Radu Stanca î i con-sum combustia i fiorul prin cotidianul unor ele-mente - punga grea, lan de aur, ceas rotund - simboluri sens-gest: „Bogat din calea-afar i gras de nu- i încape, Prin hain i se vede umflat punga grea, În degetele-i scurte inelele fac ape i pe reverul bluzei poart f los o stea.

Pe pântec îi str bate un lan de aur vesta i-un ceas rotund în care din când în când, zelos, Prive te pe sub gene, ca nu cumva-n acesta fi r mas o clip - din veacuri - de prisos.”

A r mâne suspendat o clip în obiectul infinit al veacului reflect un ficto-poem al îndelungilor a tept ri, pictat în culori vii, într-o armonie a arderii i purific rii, a împlinirii i eliber rii de tensiunea acumulat în „pânza ve niciei”. Nimic nu trece neobservat i neidentificat ca logic a resemn rii, a materiei pref cute a acelui „joli” ce une te stare i clip , trasând un parcurs subiectiv spre finalul a teptat, supunerea, iluzorie, a Timpului. Tâlhar al veacurilor, eroul-personaj-Timp aduce cu sine complotul-conflict western, lupta este inegal , colectivul-noi va izbândi numai prin dovedirea vr jmaului-veac, îl va for a s accepte c derea m tii, s ias la iveal , astfel, întreaga strategie a pânzei infinite.

Lupta „din cele mai u oare” permanentizeaz revolta împotriva Timpului, corydon al sustragerii din fa a lumii-topos-burg, înseamn o retragere a frumosului c tre agreabil, anume, o a ezare a lucrurilor la un status calm, lini tit, de o siguran nemaiîntâlnit . Este anulat teama, colectivul-personaj-

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

noi materializeaz i rescrie momentul izbânzii, îl resimte prin reflexia în oglinda-timp i oglinda-spa iu, forme al bog iei trecerii în spatele cortinei. Acolo lucruri i temeri, opinii i descrieri, imagini i cuvinte devin strategii goale pe din untru. Sfâr itul poemului lui Radu Stanca uniformizeaz speran a în iluzie, îi red aspectul frumos al fragment rii.

Morfologia limb -limbaj accept antiteza u or-greu, lupt -izbând drept sens neutru al colectivului-noi i singularului-protagonist în poanta Timpului cu chip uman, agreabil, împ cat cu sine: „A a c nu v teme i de el, va fi o lupt Din cele mai u oare, iar de-l vom prinde-n la În pânza ve niciei de ast dat rupt , Noi, dintre to i tâlharii, vom fi cei mai boga i.”

Spectacolul i sonurile accentuate ale frumosului împins c tre agreabil construiesc un itinerar al eroului imaginar spre poezia fictiv , povestit i proiectat în existen , reflectat prin opozi ia celui din exterior i conceptul-dorin -ardere „ascult formula cea sacr ”. Ceea ce este sacru reprezint bucuria apropierii de starea existen ial a fiin ei-eu, a celui care ascult mereu i mereu cuvântul-logos, se transform i se devine stare i spirit, produs estetic al iluziei care „p trunde în ea alergând f gre ”.

Formula artistic realizeaz acordul cu frenezia cântului-soncuvânt, este model al reprezent rii, în care obiectul instituie efect i cauz , particular i singular. A p trunde în lumea ficto-poemului lui Radu Stanca înseamn a arde etapele rela iei lirismului cu imaginarul i iluzia. Numai formula cunoscut de cei ini ia i, corydoni ai teatralit ii, dezleag misterul intr rii în spa iul dintre oglinda-timp i oglinda-cosmicitate. Argonautul stancian distinge lumile burgului, le calchiaz i le redefine te „f gre ”, le d o not de subiectivitate, o expresivitate care transcende imediatul i observabilul, sensul c toriei spre centrul-logos, unde nocturn i verbal se unific într-un poem al st ruin elor.

Limba poeziei din Ali-Baba nunte te limbajul cu fic iunea repovestit , creeaz obiectul-scen pe care se joac întreaga strategie de la „pân-nu-i miezul nop ii”, fantastul ce elucideaz misterul de dincolo de ini iere, de închiderea în stânca-poveste. Frenezia i frumosul agreabil scad în intensitate împreun cu tensiunea pasagerului „vin ho ii”, ritmuri necesare ale devenirii i prefacerii, nimic nu se ascunde în spatele cortinei, totul se insereaz în ie ire i închidere.

Sintagma estetic a expresiei nu identific , doar prelunge te instabilitatea i t inuirea, „ia tot ce po i lua”, a juca ho te jocul cu

47

dublul sfâr te cu venirea ho ilor, a tâlharilor neidentifica i. Drumul spre misterul-burg continu în imagini simple, concepte care conduc spre agreabil temperat în idee i ludic, în cuvânt i limb -limbaj.

Trecerea spre fic iune realizeaz nerecunoa terea magiei topite în lirism povestit. Sosirea ho ilor i închiderea intr rii-stânc în univers exotic p streaz enigma ca însufle ire în spirit nocturn. Personajeleeu sunt identit i care se mascheaz prin „roste te când ie i”, prin ceea ce marcheaz probabilul eveniment al comuniunii dintre art i artistic.

Poemul lui Radu Stanca este straniu, ac ioneaz asemenea unui fenomen exotic al esteticului, toponimul-titlu exult prin apropierea de ideea de imagine, care p trunde în untrul fiec rui cuvânt rostit ca simbol al travers rii cortinei-oglind . Ce este probabil este semnificativ, ce se tope te în interior se rena te în exterior prin misterul imediatului, versurile sunt elemente-obiect, subiecte ale acelor motive de a teptare în frumosul împins spre degradare calm , simpl , împlinit . „Joli” este remarcabil prin perspectiva care aglomereaz sens i mi care, prin apropierea de un frumos care decade prin retragere în simplitate, oportunul subsumeaz inten iei gestul absen ei, într-o descifrare a limbii-limbaj: i iute - pân-nu-i miezul nop ii.

Ia tot ce po i lua i roste te când ie i: Închide-te, stânc . Vin ho ii...”

Inten ia textului stancian este de a reda m re iei starea existen ial de a teptare prin formele spirituale ale împlinirii în comoara nemaiîntâlnit , pe care nici regi ori pa ale nu o recunosc, nu o percep prin intermediul drumului parcurs de câteva ori, rotire în acela i cercexotic, în afara stâncii necunoscute. Comorile devin agreabil obi nuit, re ie dec zut din frumosul estetic, satisfac ie a eului corydonesc în cadru exotic, ficto-poem al împlinirii dincoace de stare i sensibilitate. Actul în sine devine prezum ie a rostirii formulei-magic, prin care se d la o parte stânca-fantast.

Iluzia m re te taina pentru c oportunul vizeaz probabilul prin înlocuirea cu particularul sub inciden a parcurgerii drumului „acesta de câteva ori”, pe care personajul-eu îl sfâr te, în poemul lui Radu Stanca, în lumea aurit a comorilor, a arderilor din untru, nu din acel afar expectativ. Exist o perfec iune formal , dezvoltat în cristale aurite, în miriade de cioburi provenite din spectacolul fantast al comorilor, al proiec iilor care nu se pot m sura unele cu altele. Astfel, nimeni nu va putea egala dinamica eului-personaj în lumea colorat , vie, frumos articulat .

Muzicalitatea tensiunii între interior i exterior anun o împlinire a limbii-limbaj, ceea ce este frumos, acordat cu genul i fiin a, se transform i pierde din suple e, pentru ca fiin a-eu s ating m re ia liric a gestului întocmai lep rii de atractiv. Dac izbânda categoriei „joli” înseamn distinctiv, apropierea de inten ia de agreabil se realizeaz datorit poantei i m tii, m sura i ideea poetic transmit bucurie i luminozitate, seriozitatea i fic ionalitatea aspectelor descrise. Comorile-bog ie sunt încerc ri uate în limbaj, pentru c limba lirismului din Ali-Baba este suferind de neîmplinire estetic , ea decade asemenea sfâr itului deschis al unei fic iuni, însu ite prin ini iere în vers i materie. Acel „nimeni” din poezie prime te valen e-identitate, se intersecteaz cu luminozitatea comorii, într-o nuntire a

Leon Wyczó kowski - La scos de sfecl

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48 sonului cu c

toria în sens invers:

„F drumul acesta de câteva ori i nimeni, nici regi, nici pa ale Nu se va putea m sura în comori Cu comorile tale...” În Criticilor mei, mesajul ficto-poemului se recunoa te prin reducerea tensiunii discursului liric, exerci iul joc-joac al „animei”inim pune în discu ie condi ia poetului-eu. Nu damnarea, ci deconstruc ia tipologiei în care protagonistul-eu în elege limba-limbaj este eviden iat ca element modern al atacurilor venite din exterior.

Dialogul este forma superioar a reflec iei asupra existen ei i modelului, resim ite, în constructul joac , prin atitudinea de diminuare, de restrângere a gestului ludic i abstract, joaca de-a fotbalul cu inima, complex i reflexiv. Dinamica i dinamismul, povestite în perspectiv liric , anun c aten ia subiectiv se acord fiec rui gest. Se rejudec acest joc trans-descendent pentru ca fiorul din untrul-cerc s deschid o viziune aparte despre jocul poetului-euprotagonist cu masca i poanta.

Poe ii, identit i reduse la limba-limbaj a verbului ce taie în rana deschis a sufletului-inim , nutresc un sfâr it continuat în afara spa iului umbrelor burgului-matrice. Meciul-via conchide sub semnul lui „savoir connaître”, în care poetul-combativ i lectorulcombatant î i rescriu istoria alb a spiritualului. Rug mintea-dorin de a nu se juca cu inima lui fotbal sugereaz inten ia de a diminua din complexitatea artistic a fiorului i a sensibilit ii spirituale. Joaca nu este sens ori gest, ci proiec ie în punctul-oglind , în care acele ceasornicului invizibil indic ora etern , infinit , când poe ii „nu pot finfrân i la scor”. Cu toate c î i diminueaz din strategia arhitectural a sensului-simbol, poezia criticilor, influen i de verbul dinamic al reflexului de-a joaca, construie te un topos în care balonul rotund, picioarele „cu cari combate i” ini iaz cadrul-cerc. Aria de percep ie a atitudinii reduse la sugestie restrânge elementul ireversibil asemenea trecerii timpului din structura jocului.

Poemul se prezint ludic, de o blânde e agresiv , de un calm violent, de o franche e uimitoare. Mesajul transmis dovede te conturarea imaginii fracturate a ideii-centru, r spuns-dorin la critica simplist , obsesiv a jocului trecut-prezent-viitor, încoronare a timpului

Anul X, nr. 1(101)/2019

suficient spa iului. Ficto-poemul lui Radu Stanca reflect o ini iere în acceptarea condi iei i existen ei, structura liric a lui „-ne-” pozitiv intensific probabila confruntare a limbii-limbaj cu „anima”-inim a creatorului de frumos.

Balonul care se rote te este rotund i preface misterul din abstract în concret, f s lase în urm umbrele cu taina lor, spectacolul se continu într-un nu se tie unde i nu se tie cum în poant liric , logos-cuvânt i cuvânt-cântare. Pentru cine nu cunoa te sensul ficional al realit ii diminuate ca func ie a sugestiei, a în elege devine moment al prezentului-trecut în viitor. Poezia, în care poe ii-eu nu pot fi înfrân i la scor, r mâne s elucideze misterul dincolo de stare i tensiune. Poanta stancian denume te frumosul încropit în agreabil, un „joli” repus în drepturi de diminuarea în iluzia estetic , în dorin apoezie, în care versul rezum zbaterea în gol a lui „savoir faire”: „Nu v juca i cu inima mea fotbal Balonul e rotund i trece-u or Printre picioarele cu cari combate i…

Poe ii... ti i - nu pot fi-nfrân i la scor.”

Simplitatea ideii de frumos, superbia i spectacolul categoriei „joli” denun în In memoriam dubla func ie a artei cuvântului, limbalimbaj a poeticului - structur a memoriei i dualit ii eului-poet într-un construct al specificit ii misterului apari iei unei alte identit i, eu-feminin sau corydon-eu-alchimist-personaj actor. Schema liric a frumosului fic ional pune în abis agreabil o poveste-poem, în care organicul, natura i himericul devin structuri ale reflec iei ce tulbur prundul i descoper str fundul, structuri ale ini ierii existen iale. A uta este, la Radu Stanca, nu numai vector al mimesisului, prin reflec ie în oglinda-spa iu, ci se realizeaz o lume-topos, în care mister i apari ie devin iluzie i transcenden . Organicitatea „ape vegetale” pune în scen fiorul i neajungerea la logos. Misterul apari iei eului-feminin consolideaz starea existen ial de a teptare, provoac descoperirea unui alt destin, improbabil, sub zodia nefirescului, pentru c în adâncime, în lumea-abis se dezvolt un alt frumos, acel agreabil infinit al în elegerii.

Efectul este dependent de tulburarea misterului, obiectul-poem individualizeaz dinamismul, mi carea este, astfel, concept al scind rii prin cunoa tere a fiin ei. Între starea de a fi în construc ia elementului vegetal, frenezie a organicit ii, i existen a himeric , neîn eleas , se interpune simularea gesturilor necontrolate, dorin a de a deveni din frumos agreabil, prin tranzitarea poeticului. Exist o a teptare a existen ei agreabile datorit cre terii tensiunii lirice, „doar, doar” amplific probabilitatea, o creioneaz prin derul ri fragmentare. Întregul poem este o fic iune repovestit liric a ceva natural, obsesiv, transparent. Particularitatea straniului implic materia estetic într-un joc al dublului eu masculin-sine i eu feminin-sine, astfel încât sensul apari iei-himer i tulburarea stancian denot ipostaze ale dorului i dorin ei neîmplinite, a teptate i suficiente, prin dedublare a eului colectiv.

Uniunea cu teluricul i tulburarea identit iinecunoa tere creeaz un ficto-poem al necesit ilor lirice, mâinile care caut , în imaginarul spiritual, descoper organicul apari iei-na tere a dublului feminin. Nimic nu pare a rupe vraja, magia lumilor naturale, agita ia creat se datoreaz fragment rii. Specificul se acord în gen cu tipurile existen iale, iar reîntoarcerea la pro-

Leon Wyczó kowski - Biserica ortodox din Jamna

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

totipul c utat, muza-himer -iubit -enigm , nu elucideaz taina, ci o preface în abstract. Prund i str fund particularizeaz st ri i existen e, râna i abisul sunt focare, în care arde mocnit sentimentul reîntoarcerii la matrice i primordial. Trecerea la un dincolo al în elegerii strategiei i structurii de adâncime a con tientiz rii sensurilor-simbol se face prin intermediul organicului: „Vâr mâinile i tulbur prundul Doar, doar descop r în str fundul Acestor ape vegetale Misterul apari iei tale.”

Povestea ficto-poemului lui Radu Stanca î i asum transparen a prin refacerea apari iei nenumite, himera f nume, prezen tutelar a unui spa iu i timp probabile, instabile. Jocul memoriei reconstruie te imaginea prezen ei feminine, redefine te un ideal în reducerea existen ial la minim a tensiunii textuale. Se revine la primordial i obiectivitate, printr-o închidere a mi rii fragile în frumosul particularizant, diminuare i micime, degradare sensibil i iluzie a dec derii.

Memoria deduce un moment prezent al proiec iei în viitor, reconstituirea din memorie înseamn reprezentare a unui spectacol al identit ilor, pierdute i reg site aievea. U urin a de a deslu i taina apari iei fulger toare impune limbii-limbaj func ia imaginarului.

Bucuria i apropierea sunt o unitate lexemo-simbolic , act artistic perceput drept fantasm -lut, obsesie a poetului-eu. Forma poetic insereaz , în cadrul categoriei estetice „joli”, verbul dinamic a reface i organicitatea „prund i ape”, într-o dorin de a reda diminuarea sensibilit ii artistice a arderii în exterior. or i greu sunt în antitez . Estetic, poemul lui Radu Stanca, sugereaz o a teptare, o reconstituire de sens i gest. Matern i patern devin poli ce rela ioneaz cu refacerea din organic a himerei.

Limba i limbajul sunt constante ale devenirii himerei-eu feminin, eul-masculin preface, în memorie, ceva greu de ref cut, pentru c reîntoarcerea în teluric semnific revenirea la primordial. Forma spore te misterul, nu elucideaz , ci închide, într-un glob de cristal, imaginea-memorie. Fiin a-eu i fiin a-himer accentueaz deslu irea simbolului-poem, fic iunea î i asum povestea liric în vederea revenirii la ini iere, la cunoa terea paradisului teluric, în care fiin eleeu mar eaz c tre împlinire. Forma himerei nu are coordonate, nimic

Leon Wyczó kowski - Copac

49

nu este precis, reprezentarea agreabilului împinge starea existen ial într-un prezent al reflexivit ii, al subiectivit ii care une te, într-un corpus unic, sentimentul straniu al în elegerii: „Te reconstitui din memorie Dar din memorie u or e...

Mai greu e, deslu ind pe-aproape, te refac din prund i ape...”

Nevoia de scriitur este, la Radu Stanca, nevoia de a reda lirismului ficto-poemul, fic iunea repovestit , dubla func ionalitate a limbii-limbaj, duplicitatea eului-poet i himera-eu, într-un discurs poetic transparent, prin individualitate i particularizare a cuvântului.

Existen a frumosului dedus provoac agreabilul întru devenire, transformare a ideii în structura „joli”, specificitate a jocului cu imaginile spa iului i timpului, într-o individualizare particular a universului fragil, material i func ional al artei. Starea poeziei este îns i starea redus la situa ia poetic propriu-zis a identit ii-eu, o diminuare a frumosului în agreabil, o reîntoarcere la limba al c rei limbaj recunoa te sensibilitatea drept form -centru a gesturilor i sensurilor, a dialogului i comunic rii, a artei i con tiin ei, a realit ii i magiei Bibliografie: 1. Carmen-Ecaterina A tirbei, La poésie comme ‹‹Écart››. Quelques considérations sur la ‹‹Négativité›› du discours poétique, 2011.

Disponibil pe Internet la adresa: http://litere.univ-ovidius.ro/Anale/ 11_volum ul_XXII_2011_1/0 1_li ter at ur a/ 01_Car men Ecaterina%20Astirbei.pdf.

2. Roland Barthes, Essais critiques, Seuil, Paris, 1964.

3. Roland Barthes, Pl cerea textului, Cartier, Chi in u, 2006.

4. Michel Camus, Transpoétique: la main cachée entre poésie et science, Trait d‘Union, Montréal, 2002.

5. Jean Cohen, Le haut langage: Théorie de la poéticité, Flammarion, Paris, 1979.

6. Jean Cohen, Structure du langage poétique, Flammarion, Paris, 1991.

7. Umberto Eco, Limitele interpret rii, Pontica, Constan a, 1996.

8. Georges Fréris, La poéticité mythique dans Feux de Marguerite Yourcenar, 2004. Disponibil pe Internet la adresa: http:// www.yourcenariana.org/sites/default/files/documents_pdf/ 06%20Freris%20d%C3%A9f.pdf.

9. Hugo Friedrich, Structura liricii moderne de la mijlocul secolului al XIX-lea pîn la mijlocul secolului al XX-lea, Univers, Bucure ti, 1998.

10. Gérard Genette, Mimologiques: Voyage en Cratylie, Seuil, Paris, 1976.

11. Julia Kristeva, Problemele structurii textului, Univers, Bucure ti, 1980.

12. Henri Meschonnic, Pour la poétique II: Épistémologie de l‘écriture. Poétique de la traduction, Gallimard, Paris, 1973.

13. Louis Millogo, Peut-on définir la poésie?, 2005. Disponibil pe Internet la adresa: http://w3.gril.univ-tlse2.fr/analyses/A2005/ 03.%20Louis%20MILLOGO%2045-52.pdf.

14. Evanghelos Moutsopoulos, Categoriile estetice. Introducere la o axiologie a obiectului estetic, Univers, Bucure ti, 1976.

15. Paul Ricoeur, Eseuri de hermeneutic , Humanitas, Bucure ti, 1995.

16. Karlheinz Stierle, Identité du discours et transgression lyrique, Paris: „Poétique”, Nr. 32, 1978.

17. Rodica Zafiu, „Ethos, Pathos i Logos în textul predicii”, 2013.

Disponibil pe Internet la adresa: http://www.cntdr.ro/sites/default/ files/cs2013/cs2013a16.pdf.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

50

Anul X, nr. 1(101)/2019

FESTIVALUL-CONCURS NA|IONAL DE LITERATUR{ „ALEXANDRU MACEDONSKI”, EDI|IA A VI-A Alexandru Macedonski (14 martie 1854-24 noiembrie 1920) a fost un poet, prozator, dramaturg i publicist român, de etnie macedonean . Supranumit „Poetul Rondelurilor”, inspirându-se din literatura francez , Macedonski a fost primul reprezentant al Simbolismului în literatura român , ini iatorul cenaclului i revistei literare „Literatorul” i a sus inut modernizarea poeziei române ti, fiind într-o polemic permanent cu junimi tii - Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu i Ion Luca Caragiale. Pe de alt parte, Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activit ii lor scriitorice ti, numero i tineri talenta i, printre care George Bacovia, Tudor Vianu i Traian Demetrescu, pe care i-a publicat în revista „Literatorul”. În memoria sa i pentru a continua ac iunea de promovare a tinerilor scriitori talenta i, începând din 2014, Asocia ia Macedonenilor din România (A.M.R.) organizeaz , în fiecare an, FestivalulConcurs Na ional de Literatur „Alexandru Macedonski”, adresat atât scriitorilor care nu au debutat în volum, cât i celor cu unul sau mai multe volume editate, membri sau nu ai Uniunii Scriitorilor din România, din ar i din str in tate. Întrucât poetul Alexandru Macedonski este de origine macedonean , concursul se adreseaz i scriitorilor de etnie macedonean , membri sau simpatizan i ai Asocia iei Macedonenilor din România, precum i, în egal m sur , tuturor minorit ilor etnice din România, cet eni români, care vor s participe la acest festival organizat sub egida A.M.R. REGULAMENT DE PARTICIPARE Pentru sec iunea POEZIE: Concuren ii care nu au debutat în volum vor trimite un grupaj de 10 poeme, în 3 exemplare, înso ite de motto, în plic închis, în care se va introduce un alt plic pe care se va scrie motto-ul ata at poemelor, iar în interior se vor scrie, pe coal alb , datele de identitate, telefonul i adresa autorului.

Concuren ii care au debutat în volum vor trimite 2 exemplare din ultima carte editat , înso ite de un plic în care sunt men ionate, de asemenea, datele de identitate, telefonul i adresa autorului.

juriului cu conducerea Asocia iei Macedonenilor din România.

PREMIILEACORDATE Pentru sec iunea POEZIE - autori de c Premiul I: 500 lei; Premiul II: 400 lei; Premiul III: 300 lei.

i:

Pentru sec iunea POEZIE - debutan i: Premiul I: 400 lei; Premiul II: 300 lei; Premiul III: 200 lei.

Pentru sec iunea PROZ - autori de c Premiul I: 500 lei; Premiul II: 400 lei; Premiul III: 300 lei.

i:

Pentru sec iunea PROZ - debutan i: Premiul I: 400 lei; Premiul II: 300 lei; Premiul III: 200 lei.

Premian ilor li se vor asigura toate condi iile pentru a participa la festivitatea prilejuit de acordarea premiilor, care va avea loc la Bucure ti, la o dat ce va fi anun at ulterior, ocazie cu care se va comemora i ziua de na tere a poetului Alexandru Macedonski.

Premian ii se oblig se fie prezen i la acordarea premiului sau s trimit un reprezentant. Nu se deconteaz i cheltuielile de transport pentru câ tig torii care au domiciliul în str in tate.

Lucr rile pentru concurs vor fi trimise pe adresa: Asocia ia Macedonenilor din România, str. Thomas Masarik nr. 29, sector 2, Bucure ti.

Informa ii suplimentare se pot ob ine la telefon 021.212.09.23 i pe site-ul www.concursfestivalmacedonski.ro

Pentru sec iunea PROZ : Concuren ii care nu au debutat în volum vor trimite un text de maxim 10 pagini, în 3 exemplare (proz scurt , fragment de roman), înso it de motto, în plic închis, în care se va introduce un alt plic pe care se va scrie motto-ul ata at textului, iar în interior se vor scrie, pe coal alb , datele de identitate, telefonul i adresa autorului.

Concuren ii care au debutat în volum vor trimite 2 exemplare din ultima carte editat , înso ite de un plic în care sunt men ionate, de asemenea, datele de identitate, telefonul i adresa autorului. Înscrierile pentru concurs se pot face în perioada 1 februarie - 30 aprilie 2019, data po tei.

Juriul festivalului va fi format din personalit i literare din cadrul Asocia iei Scriitorilor din Oltenia i din cadrul Uniunii Scriitorilor din România. Fiecare membru al juriului va nota independent lucr rile, a cunoa te opinia celorlal i, iar centralizarea listelor de jurizare i acordarea premiilor se va stabili în urma unei întâlniri a membrilor

Leon Wyczó kowski - Alina

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Galina MARTEA (Olanda/Basarabia)

Floare Albastr[ publica\ie @î n memoria lui Eminescu Fondat de Centrul Cultural Spiritual V ratic din jude ul Neam supranumit i „L ca ul Culturii Eminesciene”, recent a fost publicat primul num r al Revistei de Literatur , Arte i Spiritualitate „Floare Albastr ” (anul I, ianuarie - decembrie 2018), redactor ef fiind minunatul i talentatul om de cultur Emilia uianu (fondatorul revistei, poet, prozator, publicist, editor). Într-o formul des vâr it , revista în cauz este realizat în memoria marelui scriitor Mihai Eminescu, dar, în acela i timp, este i o dedica ie în semn de omagiu pentru marile personalit i ale neamului românesc, personalit i distincte care, de-a lungul timpului, au promovat i au dezvoltat cultura româneasc . Totodat , revista este o deschidere c tre cultul religios al cre tinismului ortodox la baza c reia este prezent factorul ideal al existen ei umane - spiritul i bog ia spiritual , în contextul dat Emilia uianu men ionând: „Noua cale de comunicare, vor fi paginile revistei Floare Albastr , ap rut sub egida Centrului Cultural Spiritual V ratic, o zidire prin cuvânt a gândului frumos, d inuitor, împlinit prin lumina din acest loc magic, ca o alt poart a Cerului, al turi de M stirea V ratic - o arip a inspira iei sau a medita iei la raportul cu universul, locul în care se arat iubirea pentru Dumnezeu la fiecare sunet dulce de clopot ce atinge sufletul ca un balsam!”.

Iar dac s ne referim la denumirea revistei, atunci aceasta este o crea ie executat prin forma comparativ / asociativ cu poemul Floare Albastr , scris de geniul literaturii române ti Mihai Eminescu.

Astfel, precum poemul reprezint o cugetare adânc pe tema dragostei, a a i revista în cauz red imaginea plin de sentimente înalte pentru tot ceea ce este uman i divin în ast lume. Floare Albastr este o publica ie cu adev rat frumoas , care impune respect i admira ie pentru con inutul s u calitativ i interesant. Cu o grafic de o expresivitate aparte, pe coperta revistei sunt înscrise cuvintele marelui poet Mihai Eminescu „Unde vei g si cuvântul, ce exprim adev rul?...”, ele redând un în eles bine conturat despre sensul realit ii obiective ce se reg se te între expresie i con inutul fidel al reprezenrilor omului, nemijlocit, cu referire la coninutul ce este prezent în paginile publica iei respective, acesta abordând discursul literar raport la spiritul creator al scriitorului. Dup cum poemul Floare albastr , de Eminescu, este unul dintre cele mai reu ite crea ii despre dragostea uman i, respectiv, despre

efectele tr irilor sentimentale redate prin cea mai idealizat form , a i revista Floare Albastr reproduce prin mijloace artistice splendoarea medita iilor/ opiniilor ce sunt realizate de personalit i de renume atât din ar , cât i din afara ei.

Structurat în multiple diviziuni, publica ia cuprinde con inuturi de esen despre literatur , art , cultur , istorie, evenimente din trecut i prezent etc. Cu o deschidere bine definit , în Editorial, scriitoarea Emilia uianu vine cu descrieri impresionante despre fenomenul culturii din jude ul Neam , cât i din întreaga ar româneasc ; despre importan a Centrului Cultural Spiritual V ratic i M stirea V ratic, despre aportul marilor scriitori români ce au contribuit la valorificarea inutului românesc din regiune, toate acestea fiind înregistrate în eseul cu titlul Argument. Lucruri cu adev rat captivante ce completeaz în mod distinct con inutul revistei. când o descriere succint despre activitatea i inten iile Centrului Cultural Spiritual V ratic, dar i despre traditiile culturale locale, Domnia Sa relateaz : „De la bun început, Centrul Cultural Spiritual i-a propus dou tipuri de abordare: una cultural i o alta educativ . Argumentul care a stat la baza acestui proiect a fost mo tenirea cultural de o mare bog ie i varietate a zonei stirii V ratic. Edificiul nou ridicat se al tur complexului cultural spiritual religios al m stirii, cunoscut în întreaga ar …

Popasul f cut în diferite perioade de timp, de c tre mari scriitori i poe i români: Mihai Eminescu, Veronica Micle, Mihail Sadoveanu, Dimitrie Bolintineanu, Calistrat Hoga , Gala Galaction, Zoe DumitrescuBu ulenga, Bartolomeu Anania, tefana Velisar Teodoreanu, Valeria Sadoveanu, Cornelia Pillat, Sorin Ullea etc. organizarea de audi ii muzicale i ez tori culturale, au contribuit la existenta unei vie i spirituale intense i s-au constituit ca un reper al vie ii culturale monahale, pe care ne propunem îl continu m. Centrul Cultural Spiritual poart emblema arhitectural a locului i a fost ridicat din iubire, entuziasm i generozitatea cititorului, Dianu Sfrijan cu inten ia de a lumina, a a eza i a rostui lucrurile vie ii de ob te, de a p stra identitatea i tradi iile culturale locale întru bucuria sufletului. O zidire de suflet, f cut cu sacrificii care se dore te a fi un loc de convergen a iubirii i un reper util i activ în via a comunit ii, a a cum î i dorea însu i

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ctitorul. Acest l ca cultural spiritual are la temelie un leg mânt de iubire, ce vorbe te tuturor celor care îi trece pragul despre neuitare, for a iubirii, d ruire i d inuire”. Conform celor expuse de Emilia uianu, putem evoca c este pus în circula ie un limbaj expresiv i clar despre dragostea uman raportat la idealurile supreme ale acesteia, în a a mod fiind deschise noi orizonturi în a cunoa te mai bine realitatea existent pus fa în fa cu rela iile sociale dintre oameni, cu procesele vitale efective ce se intersecteaz cu existen a, destinul, con tiin a, morala uman . Deci, cele istorisite se asociaz în modul cel mai direct cu tot ceea ce este uman i real în via a p mânteasc , cu tot ceea ce este plin de esen i fundamental pentru existen a omului în ast lume. Referitor la aceste componente, remarcabila scriitoare i om de cultur Emilia uianu zice: „În 2018, anul centenarului, lans m revista tiparit Floare Albastr , urmând ca din anul 2019 s fim prezen i i pe internet cu un blog omonim.

Este un început timid, dar consider c orice act cultural este un adaos i un câ tig adus spiritualit ii române ti i ca fiecare din noi ar trebui s se simt dator s i marcheze trecerea prin via sând mo tenire celor ce vin, o p rticic de frumos, o frântur din sufletul lor, un gând constructive”.

Desprinzându-se dintr-un complex de idei prin care se identific conceptul cunoa terii, conceptul despre lume i existen a ei, din primele pagini ale lucr rii ne întâlnim cu imagini literare destul de interesante prin care verbul prezent se caracterizeaz pe sine însu i prin flexiune proprie fiec rui scriitor/ autor. Prin urmare, pentru a ne familiariza mai în de aproape cu autorii prezen i în lucrare, atunci urmeaz s le identific m numele i, respectiv, con inuturile ce-i caracterizeaz în calitate de scriitori. Este captivant acest aspect, deoarece prin dialogul literar analitic se identific compozi ia fiec rui cuvânt scris i, nemijlocit, compozi ia tuturor elementelor ce formeaz întregul con inut artistic al revistei. Prin imaginea acestui model de crea ie literar avem ocazia s relev m reflec iile cunoa terii de sine în func ie de procesele ce au loc în con tiin a omului sau, mai bine zis, ce au loc în con tiin a scriitorului. Deci, descrierile realizate prin cuvântul literar, reg site în paginile revistei, se asociaz perfect cu spiritul intelectual al omului ce este menit s creeze lucruri capabile de sentimente înalte. Prin armonia acestor argumente se reg se te spiritul intelectual al scriitorului român, al omului de cultur i art , al omului ce este menit s fie un slujitor al cultului religios/ al cultului

Leon Wyczó kowski - Pescari

Anul X, nr. 1(101)/2019

cre tin ortodox. Printre aceste ipostaze este prezent înaltul om de cultur spiritual - Slujitor al neamului românesc - IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului i Bac ului, care realizeaz un discurs literar de o mare importan pentru fiin a uman . Prin „Cuvântul de binecuvântare”, Domnia Sa scrie: „Întemeiat la sfâr itul secolului al XVIII-lea, M stirea V ratic este una dintre cele mai reprezentative vetre ale monahismului românesc. Tradi ia m stirii, istoricul ei, transmis pe cale oral sau consemnat în scrieri de mare importan teologic i cultural ne arat profunzimea duhovniceasc i pilduitoare a monahiilor care au vie uit aici”, ulterior spunând: „Centrul Cultural Spiritual V ratic s-a cl dit cu mult trud , dar i mult dragoste, zidindu-se piatr peste piatr pentru a se deschide „o c rare pe care putem merge, gustând din cultur i spiritualitate”. De la înfiin area sa si pân ast zi el încearc s in fruntea sus, s i respecte obiectivele, s umple suflete de n dejde i bucurie, s scrie istorie prin cultur , profesionalism, noble e, tradi ie”, în continuare exclamând „Cuvântul dintru începuturi a fost creator, a transmis sim ire i idei, a conturat spa iul i timpul, reliefând în scrieri ceea ce au gândit min ile fondatoare de cultur i civiliza ie ale umanit ii din toate timpurile i locurile. La initiativa distinsei doamne Emilia uianu, ne-am gândit la înfiin area unei reviste de literatur , arte i spiritualitate, care s întregeasc activitatea CCSV i s aduc senin i parfum de cuvânt bun s în elept oricui iube te cultura, i care, însetat de dorul de frumos, s se poat adapa din vorba plin de har a celor care privind lumea o pot a eza la inima cititorului”.

Discursul în cauz este destinat problemelor ce in de Biserica Ortodox i, respectiv, de cultura unui popor ce tinde s respecte morala religioas . Deci, în cele din urm , este foarte pl cut s cunoa tem afirma iile Domniei Sale despre esen a divin în via a p mânteasc , despre legea naturii în contextul divinit ii, despre l ca ul de cult al poporului român, toate, la rândul lor, fiind con inuturi esen iale care completeaz cuno tin ele omului despre via i legile ei. În acela i timp, înaltul om de cultur spiritual - IOACHIM, Arhiepiscopul Romanului i Bac ului -, men ioneaz cu mult pl cere sufleteasc despre importan a i necesitatea revistei Floare Albastr : „Este prima revist de cultur a V raticului... Numele de Floare albastr ne poart gândul la poetul nepereche ce i-a consumat existen a i prin acest loc iubit de Dumnezeu, cunoscut fiind profunzimea tr irii sale religioase i evlavia fa de oazele de spiritualitate monahal , în unele dintre ele vie uind chiar câ iva membri ai familiei sale. O revist cultural spiritual ca Floare Albastr , va rea eza aceste locuri nu doar în itinerariile pelerinilor ce vin pentru rug ciunea c tre Dumnezeu sau în cele turistice, ei i în cele culturale na ionale i va aminti prin articolele ap rute de marii c tori ai trecutului, dar i de creatorii de ast zi, cercetori ai fenomenelor culturale i spirituale ale lumii acesteia. Avem o promisiune f cut domnului Dianu, finantatorul Centrului Cultural Spiritual i prin doamna Emilia uianu continu m misiunea noastr de neuitare a trecutului cultural i spiritual al acestor locuri, dorind ca aceast revist s poat transmite, s poat comunica gânduri i idei ale contemporanilor, trecute prin memoria afectiv a marilor no tri inainta i peregrini prin aceast lume. Fie ca Dumnezeu Cuvântul întrupat în istorie s ne ajute în aceast nou misie i s reverse peste întreaga noastr fiin harul S u proniator care s ne c uzeasc spre

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

reia se afl acum Ocolul Silvic”; iar scriitorul i jurnalistul Grigore a alege cele mai în toare i paradigmatice chipuri de tr ire a Ilisei scrie cu aceea i suflare duhovniceasc despre M stirea ratic, întitulând „V ratec - duh de sacralitate”. Pe când scriitorii frumosului în ceea ce ne-am propus s ctitorim”.

Sunt expuse lucruri de mare valoare, con inuturi extraordinare ce Gheorghe Simon (cu cronica literar „Veronica Micle: Numele unei merit a fi retranscrise în totalitate pentru ca publicul cititor s le naframe”), Petru Andrei (cu cronica „Na ionalismul lui Eminescu raportat la prezent”), Vavila Popovici (cu eseul „Ne este dor de cunoasc i s le urmeze.

Prin sistemul de elemente literare ce sunt dependente între ele, Luceaf r”), Teodor Pracsiu („La Varatic, Sub semnul lui Emica form de reglare a gândirii teoretice, în rezultat, clasific m arta nescu”), Veronica Balaj (cu cronica „Pa i printr-o ctitorie”), Stapractic scriitoriceasc realizat conform scopului dorit. Adecvat, vrofora Iosefina Giosanu („Un an sub semnul lui Eminescu în cadrul Centrului Cultural Spiritual V ratic de la M stirea V ratic”) prin complexitatea con inutului literar i a elementelor ce determin conexiunea verbului scris, scriitorul face ordine în propria crea ie, abordeaz valorile eminesciene, valori ce sunt i vor fi mereu nemuclasificând-o în baza notelor artistice corespunz toare. Deci, prin ritoare pentru poporul român. În prelungire, la sec iunea Fragmentarium istoric, scriitorii i sistemul notelor i al valorilor literar-artistice, având la dispozi ie oameni de cultur Arhiepiscopul Ioachim (cu eseul „Imn de har, în pana scriitoriceasc , ne reîntâlnim în paginile revistei Floare Albastr cu scriitori români renumi i din întreaga lume. Printre ace tia este Centenar”), Galina Martea (cu „Centenarul Marii Uniri - unitatea prezent distinsul critic i istoric literar, prozatorul i filosoful culturii na ional a românilor de pretutindeni”), Stavrofora Iosefina Giostirea V ratic la române Theodor Codreanu, scriitorul care este foarte bine cunoscut sanu (cu „Contribu ia c lug ri elor din M implicarea României în cele dou conflagra ii mondiale”), Sorin în lumea literar pentru lucr rile sale despre via a i activitatea literar a marelui Eminescu. La sec iunea Archaeus Carpius, Domnia Sa Grumus („Ultimul episcop al armatei general de brigad dr. Partrateaz tema despre Sonetele Eminesciene. O alt personalitate tenie Ciopron”) ne ofer istorisiri i argumente reale despre cel mai distins a neamului românesc este renumitul eminescolog, criticul important eveniment al anului - Centenarul Marii Uniri. În contextul dat, scriitoarea Emilia uianu ne vorbe te cu mult literar i cercet torul Nicolae Georgescu (dr., prof.univ., savant, scriitor, membru al USR), care la aceea i sec iune Archaeus Carpius respect i afec iune despre Profesorul Ullea, omul intelectualit ii realizeaz discursul analitic despre Sonetul Cerdacului, unde autorul române care, invidiat de unii, iubit de al ii, el s-a refugiat la V ratic spune c este vorba despre un text ce trimite c tre misterul rela iei pentru a scrie istoria arhitecturii monahale.

Cât despre dragostea etern pentru oameni, natur , spa iu, plaiul dintre Eminescu i Veronica Micle. Cu o capacitate aparte de critic i neamul românesc, dar i despre tot ceea ce este sublim în ast vialiterar în domeniul eminescologiei i literaturii române, Domnia Sa p mânteasc , sunt prezen i cu versuri lirice scriitorii/ poe ii Matranspune analiza respectiv prin cele mai specifice forme, astfel desemnând cu mult inteligen scriitoriceasc structura intern i riana Gurza i Tiberiu Tudor. Respectiv, la sec iunile Literatur , Art , Evenimente sunt prezen i cu crea ii literare i al i scriitori români, extern a lucr rii. În acela i context despre marele Eminescu, Ilie B descu, sociolog printre care Fabian Anton, Iulia Roger Barcaroiu, Veronica Balaj, i geopolitician român, vine s ne spun despre „Nelini tea i realul. Lucian Tudorache, Mihai Olteanu, precum i multi al ii.

Deci, în concluzie, revista Floare Albastr este imaginea spiritului Pascal i Eminescu”, la baza c reia se reg se te subiectul despre Tradi ia „cuget rilor” în cultura european i Puterea nelini tii românesc i a cre tinismului ortodox, este imaginea scriitorului român contemporan care cuprinde întreaga complexitate de valori spirituale/ i semnifica ia „lucrului” la Eminescu i Pascal.

Pe când scriitorul Dan Toma Dulciu ne vorbe te despre „Por- culturale/ intelectuale i, nu în ultimul rând, este imaginea perfect tretele lui Mihai Eminescu i Veronic i Micle, realizate de pictorul raportat la personalitatea marelui Eminescu - geniul literaturii române. Floare Albastr este Revista de Literatur , Arte i SpiriCur ii Imperiale de la Viena!”.

Tot despre via a lui Eminescu ne prezint descrieri destul de in- tualitate care completeaz în mod distinct patrimoniul cultural român, teresante i scriitorul Victor Roncea, acestea fiind întitulate „Docu- ea fiind o nou lumin în totalitatea valorilor spirituale ce sunt atât mente de la Cern i i Viena: Cum era urm rit Eminescu pentru de ne-cesare în existen a unui popor.

Franz Josef dup ce a fondat Societatea CARPA II, de Mica Unire, pe 24 ianuarie 1882. FACSIMILE”. Relat ri impun toare despre inegalabilul Eminescu, personalitate eminent a neamului românesc.

La sec iunea Literatur ne reîntâlnim cu celebri scriitori i oameni de cultur / oameni de spiritualitate precum Arhimandritul Bartolomeu Anania, care ne vorbe te despre ratecul i Literatura, astfel zicând: „Mormântul lui Eminescu e un altar na ional, teiul de pe Copou e un arbore sacru, a c rui umbr adaposte te eternitatea neamului.

Urmele diafane ale pa ilor lui Eminescu se simt i la V ratec, fie din vremea domnului student ce se plimba prin poieni i se încerca, uneori, la haltere cu colegii, a a cum a mas în amintirea maicilor b trâne, fie din vremea, evocat cu discre ie monahal , a presupuselor sale întâlniri cu îngerul Leon Wyczó kowski - La arat în Ucraina blond, în casu a din vecin tate, pe locul

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul X, nr. 1(101)/2019

Nicolae B{LA}A

Despre fiin\[ ]i fiin\are la români i de data aceasta ne apropiem de un posibil sfâr it. Din acest motiv, pentru aceia dintre dumneavoastr , care au urm rit doar în parte spusele mele, din volumele „Cer etor în raiul de la poarta iadului”, i acesta, „Fiin i fiin are la români”, reamintim c am acordat suficient spa iu pentru a puncta unele realiz ri ale acestui popor, imediat dup instaurarea regimului comunist în România. Nu ne dorim îns ca o simpl reamintire s repun în mi care starea volitiv-emo ional . Trebuie tiut de la început c nu ne-am propus nici s trezim resentimente, nici s facem apologia vreunui regim politic, nici s omagiem timpuri revolute, dar nici s critic m, din pesimism sau din nihilism, cele enumerate anterior. Nu, totul trebuie perceput sub semnul realismului critic, curent structurat, mai degrab , pe Budism, pe gândiri orientale, dar i pe principalele valori ce definesc Cre tinismul sub cupola c ruia suntem i fiin m. Odat f cute aceste preciz ri, enumer m câteva zidiri ale poporului român, cu gândul la st pânire i luciditate. Prin urmare, ne închin m în fa a celor ce au trudit sau i-au dat sufletul pentru ridicarea barajului i hidrocentralei de la Bicaz, de la Vidraru, de la Por ile de Fier 1 i 2, în fa a celor ce s-au zidit în mun i pentru a fi i ast zi drumul Bumbe ti - Jiu, în fa a celor ce au înfruntat i c ldura verilor, i frigul iernilor, pentru a în a Combinatele chimice, Combinatele de utilaj greu, i unele i altele cam multe pentru acest popor. Slav ridic m i celor ce au construit Fabricile de autocamioane i autoturisme de la Bra ov, Pite ti, Craiova; Uzina de locomotive. Aceea i pre uire rezerv m i celor ce au construit miile de blocuri, mai mult sau mai pu in confortabile, chiar dac au demolat, în acela i timp, case monumentale, biserici, într-un cuvânt istoria unui întreg neam. Nu a fost vina lor, a

Leon Wyczó kowski -

muncitorilor! Un omagiu aducem i celor ce au construit Canalul Dun re-Marea Neagr , celor ce au pus în mi care agricultura, înv mântul i o întreag industrie alimentar . La temelia acestor realiz ri au stat i înc mai stau suflete strig toare spre cer. Totul s-a f cut cu trud , cu sacrificiu. Drep i cu noi, dar mai ales cu cei ce nu mai sunt, trebuie reamintit, înainte de orice i cum au fost umplute, pân la refuz, cu oameni nevinova i, pu riile, în timpul Groza, în timpul lui Dej i, evident, în vremea lui Ceau escu. Pentru oricare suflet sau os zdrobit, i-a spus, cu prisosin , cuvântul, poli ia politic , mili ia, procurorii, activi tii vremurilor etc. Din acelea i motive, trebuie s repunem în discu ie oricând este nevoie, felul în care au disp rut intelectualii României, în experimente tip reeducare, experimente puse în practic la ordin, dar i voluntar, de bestii, în lag rele de exterminare de la Pite ti, Dej, Poarta Alb , Periprava etc., în vreme ce al i „telectuali” angrena i în falsificarea istoriei închinau ode partidului unic, încurajând orice form a cruzimii, a îngenuncherii, pe scurt spus, încurajând scoaterea din matc a oric rui român, de pe oricare treapt a societ ii.

La momentul potrivit, am trecut în revist cum unul câte unul din marile obiective industriale, r cini ale memoriei noastre colective, s-au distrus, iar odat cu ele, i ancorele noastre din recenta istorie.

Ame i, uneori chiar scârbi i de prezentul ce ne fuge i el de sub picioare, parc totul, i antiere, i fabrici, i p rin i, i prieteni, i bunici, au fost un vis. Alteori, când nici nu vrem a mai ti, credem c nimic din cele spuse n-au existat. Privind în jur, cel pu in mie totul mi se pare o metamorfoz , o schimbare cu durerile facerii i refacerii.

Oricum ar fi, noua genera ie va afla greu i la fel de greu va crede c atrocit i de genul celor amintite anterior, au fost posibile. Nu-i putem obliga. E vremea lor i doar ei au dreptul la al lor viitor.

Totu i, firesc e ca la finele unui ciclu, la finele unui, s zicem, experiment social, s ne întreb m: de ce ni s-a întâmplat a a i nu altfel? F a intra în fel i fel de analize, care mai de care mai academice, r spunsul st la îndemâna oricui: orice ac iune împotriva firescului de fiin are a omului în lume, înseamn chin, înseamn durere, înseamn înstr inare a omului de sine. Reformulat ideea anterioar , pentru a da satisfac ie i evolu ioni tilor, dar nu în maniera teoriilor deja enun ate, trebuie spus c omul fiin eaz i tot el distruge. Orice nou n scocire a min ii, pus în practic , st ruie într-o nou fiin are, dar în acela i timp insist în demolarea a tot ce a însemnat fiin ri anterioare.

Prin urmare, metaforic vorbind, paradoxal, fiin ând i desfiin ându-se pe el însu i, omul

dure în Ucraina

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

se zide te pe sine în istorie. Din aceast perspectiv , pentru a nu c dea sub imperiul grijii, al angoasei, trebuie s fim în elep i, prin noi, pentru noi în ine.

Iar pentru a fi trebuie tiut c regimurile politice apar în context istoric, sub imperiul binelui pentru om i tot acolo, în alt context, vor disp rea. Noi, ca i ai sistemelor sociale, ce premerg pe cele politice, ne rostogolim i ne dizolv m în universul cunoa terii noastre limitate, sub un alt imperiu, imperiul speran ei. Restul este adaptare i readaptare la form i fond, la Dumnezeu (al tuturor confesiunilor, ca moral ), i, cel mult, la noul ton în exprimare.

Comunicarea a echilibrat, de când exist limbaj pe fa a p mântului, sensul existen ei. Lipsa ei a însemnat, dincolo de caren ele umane, r zboaie, mizerie manifest i, în ultim instan , v rsare de sânge. Prin urmare, cu cât avem disponibilitatea i în elepciunea de a ne adapta i readapta la forma i fondul social-politic rezervat spa iului în care fiin m, cu atât mai u or sc m de grija ce ne mistuie zilnic, cu atât mai u or ne simplific m existen a. Cu cât vom în elege mai repede c o societate totalitar st sub semnul ordinului sub care trebuie, i nu a firescului, nu a fiin rii fire ti, cu atât mai u or vom evita totalitarismul, indiferent de forma sa i indiferent de insisten ele cu care acesta ne bântuie. Cu cât vom în elege i vom crede c un sistem social-politic, ce are ca suport libertatea de a gândi i de a face în condi ii de libertate, în limitele responsabilit ii, ghidate de lege i bun sim , cu atât încrederea noastr de sine ne va stabiliza pe firul istoriei. În plus, de la Platon citire, trebuie s mai tim i s ne repet m zilnic faptul , în lumea sensibil nu exist nici stat ideal i nici suflet armonizat perfect în acord cu dreptatea. Aici, în domeniul lucrurilor corporale, fie c este vorba de Cetate, fie de altceva, exist doar formele corupte ale Ideilor sau paradigmelor. Albina, sugereaz Maestrul Antichit ii, de i considerat de tre noi perfect , în comunitatea stupului, este doar ideea corupt a ideii de albin . Prin analogie, i politicianul, oricare ar fi el din aceast lume, este paradigma corupt a ideii de om politic. Dar f el, f omul politic, nu se poate! În câteva fraze am f cut o scurt sintez a tot ce am zis sau am vrut s spunem i, pe alocuri, supu i patimilor lume ti, nu am reu it. Pentru a trece dincolo de obsesii, frustr ri sau alte sentimente, s consider m c aceast lung perioad , ce a durat de prin ‘47-49, când a început na ionalizarea, apoi colectivizarea, i pân ast zi, a fost perioada focului prin care trebuia s trecem i am trecut. Semenii no tri, din Occident, de peste Ocean, ar trebui s fie în eleg tori i s cread c experien a unei fiin ri nefire ti, înc ne mai bântuie. Nu cerem mil i nu cer im nim nui nimic material! Doar în elegere i timp, pentru intrarea în firesc a fiin rii fiec ruia dintre noi.

Cu acestea fiind zise, s ne întoarcem la oile noastre, la povestea care începe cu na terea, cu anii copil riei, cu Ghi a, iubirea vie ii mele, cu satul în care am v zut lumina zilei, cu adolescen a, aventurile tinere ii în care sarea i piperul a fost Elena, profa sufletului meu, cu tot ce am f cut eu i întregul popor, de-a lungul a zeci de ani, în care, nu aveam cum s st m pe loc. To i, cu mic, cu mare, am fiin at sub semnul constrângerii, de cele mai multe ori, ale nefirescului distrug tor.

Prin urmare, anul 1989, din prima sa zi i pân la începerea manifest rilor ce au schimbat orânduirea social de pân atunci, în România, dincolo de bucuria pe care mi-a f cut-o fata în momentul în care a luat examenul de admitere la facultate i dincolo de cheful pe care l-am organizat pentru a mai ie i din ritmul vremurilor, a însemnat: abolirea doctrinei Brejnev, abolire ce a reamintit c viitorul fiec rei na iuni din Estul Europei, se afla în propriile sale mâini, a însemnat câ tigarea alegerilor, în Polonia de c tre sindicatul „Solidaritatea”, condus de Lech Walesa, a însemnat demolarea Zidului Berlinului i, în fine, a însemnat c derea lui Ceau escu. Toate, o fiin are a omului, imanen pe pânza vremurilor sale! Odat cu ultima, i deschiderea grani elor României c tre lume, c tre Occident, în primul rând. Atunci primul meu gând s-a îndreptat spre Elena, spre ri i locuri, pân atunci doar intuite.

- Unde ar putea fi, Doamne, unde? - am început eu deja s caut un suflet cit în furnicarul din carul cu fân, a ezat pe cer la dunga orizonului.

55

Calendar - Ianuarie 1.01.1868 - s-a n scut I. Al. Br tescu-Voine ti (m. 1946) 1.01.1868 - s-a n scut George Murnu (m. 1957) 1.01.1897 - s-a n scut Vasile B ncil (m. 1979) 1.01.1907 - s-a n scut Constantin Fântâneru (m. 1975) 1.01.1928 - s-a n scut Teodor Pâc (m. 1978) 1.01.1929 - s-a n scut Nicolae ic (m. 1992) 1.01.1939 - s-a n scut Emil Brumaru (m. 2019) 1.01.1942 - s-a n scut Ioan Alexandru (m.2002) 1.01.1944 - s-a n scut Mircea Muthu 1.01.1954 - s-a n scut Mircea Mih ie 1.01.1956 - s-a n scut Magda Cârneci 1.01.2002 - a murit Ion Zamfirescu (n. 1907) 2.01.1891 - s-a n scut Aron Cotru (m. 1961) 2.01.1920 - s-a n scut Francisc P curariu (m. 1998) 2.01.1933 - s-a n scut Ion B ie u (m. 1992) 3.01.1967 - a murit Alfred Margul Sperber (n. 1898) 3.01.2006 - a murit Valeriu Bârgau (n. 1950) 4.01.1877 - s-a n scut Sextil Pu cariu (m. 1948) 4.01.1931 - s-a n scut Nora Iuga 4.01.1942 - s-a n scut Ovidiu Hotinceanu (m. 1973) 4.01.1953 - s-a n scut Pavel ar 4.01.1954 - a murit Elena Farago (n. 1878) 4.01.1977 - a murit Horváth István (n. 1909) 5.01.1878 - s-a n scut Emil Gârleanu (m. 1914) 5.01.1909 - s-a n scut Bazil Gruia (m. 1995) 5.01.1949 - s-a n scut Leo Butnaru 5.01.1950 - s-a n scut Ioan Petru Culianu (m. 1991) 5.01.1972 - a murit George Dan (n. 1916) 5.01.1978 - a murit D. Ciurezu (n. 1897) 6.01.1760 - s-a n scut Ion Budai-Deleanu (m. 1820) 6.01.1802 - s-a n scut Ion Heliade R dulescu (m. 1872) 6.01.1881 - s-a n scut Ion Minulescu (m. 1944) 6.01.1897 - s-a n scut Ionel Teodoreanu (m. 1954) 6.01.1940 - s-a n scut Ion Lazu 6.01.1990 - a murit Traian Uba (n. 1921) 7.01.1926 - s-a n scut Mircea Sântimbreanu (m. 1999) 7.01.1957 - s-a n scut Constantin Miu 7.01.1993 - a murit tefan Baciu (n. 1918) 8.01.1926 - s-a n scut Haralambie Gr mescu (m. 2003) 9.01.1900 - s-a n scut Henriette Yvonne Stahl (m. 1984) 9.01.1914 - s-a n scut Ion Dumitrescu (m. 1976) 9.01.1934 - s-a n scut Mircea Tomu 9.01.1947 - s-a n scut Ioana Ieronim 9.01.1955 - s-a n scut Ion Mure an 10.01.1493 - s-a n scut Nicolaus Olahus (m. 1568) 10.01.1869 - s-a n scut Valeriu Brani te (m. 1928) 10.01.1940 - s-a n scut Ion Iuga (m. 1993) 10.01.1943 - s-a n scut Ion Nicolescu (m. 2012) 10.01.1987 - a murit Ion B nu (n. 1914) 10.01.1992 - a murit Tudor George (n. 1926) 11.01.1878 - s-a n scut Zaharia Bârsan (m. 1948) 11.01.1920 - s-a n scut Al. Cerna-R dulescu (m. 1991) 11.01.1926 - s-a n scut Leonid Dimov (m. 1987) 11.01.1937 - s-a n scut Liviu Apetroaie (m.1997) 11.01.1943 - s-a n scut Florin Manolescu 13.01.1958 - a murit Dan Botta (n. 1907) 14.01.1917 - s-a n scut Ion Roman (m. 1989) 14.01.1990 - a murit Niculae Stoian (n. 1935) 15.01.1850 - s-a n scut Mihai Eminescu (m. 1889) 15.01.1937 - s-a n scut Valeriu Cristea (m. 1999) 15.01.1937 - a murit Anton Holban (n. 1902) 15.01.1994 - a murit Damian Ureche (n. 1935) 15.01.1999 - a murit George erban (n. 1954) 16.01.1942 - s-a n scut Aurel Drago Munteanu (m. 2005) 17.01 1568 - a murit Nicolaus Olahus (n. 1493)

continuare în pag. 58

56

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Mircea }TEF{NESCU

Anul X, nr. 1(101)/2019

Cronici muzicale

Un recital de muzic[ de camer[ româneasc[

Un recital vocal-instrumental de excep\ie

În stagiunea prezent a concertelor i recitalurilor derulate sub sigla Muzeului Na ional George Enescu, vineri 12 decembrie 2018, la Aula Palatului Cantacuzino, au ap rut pianista M lina D nil i violoncelistul Mircea Marian, ale c ror evolu ii interpretative au fost primite cu interes i expresii de admira ie din partea publicului exigent, de altfel.

Programul a cuprins crea ii componistice române ti ale unor autori din genera ii diferite, cât i deosebi i prin mesajele conceptuale pe care le comport partiturile lor. Dar asta a fost inuta acestei seri de muzic de mare valoare i revela ie în succesiunea momentelor de regul memorabile.

Am ascultat ini ial Blow the trumpet, Ring the bell, Break the Bow - în englez , în original - de Vlad R zvan Baciu, în care interpretul solist a fost violoncelistul Mircea Marian. Avem aici o desf urare sonor bine construit , punctat uneori cu haz i voio ie într-un climat de bun dispozi ie. Violon-celistul Mircea Marian s-a l sat cu totul antrenat în acest context de natur practic teatral , care instrumental i-a dat posibilitatea s exceleze în mod virtuoz i inteligent.

Melisme, de Irina Hasna , a fost redat în interpretarea pianistei lina D nil în contururi sensibile i evocatoare, i cu art de maestru bijutier.

Medita ii i isonuri pentru violoncel i band de Roman Vlad este o re-v rsare de vibra ii în incinte gigante în care exist i ecouri, vibra ii i ecouri care se îmbin unele cu altele, pulsa ii care se topesc unele în altele i nu dispar, ci î i continu r sunetele de fine intarsii în spa iul auditiv care ne este propriu. Aceast compozi ie de Roman Vlad este sinonim cu succesul, dup cum succesul la el este sinonim cu reu ita de noutate credibil .

Suita Crochiuri pentru pian de Dan B lan are episoade interesante cu realiz ri deosebite în cadrul unor forme nicidecum extinse. lina D nil a dovedit, i cu acest prilej, bog ia sa de expresii i de posibilit i specific pianistice, pân la nivelul la care putem spune a ivit un nou concept de lucru pe claviatur . Ca într-o parantez ar m c pianul poate fi tratat ca un instrument de percu ie sau unul care are în memoria lui amplorile felurite ale orgii, cu care se înrude te.

Ori M lina D nil are în pian un confident, un fel de prieten pentru ceea ce trebuie s fac în muzic .

Adrian Iorgulescu, în piesa Improviza ie pentru violoncel, impune instrumentistului solist realizarea unei superioare construc ii sonore, în care linia de concert este prioritar . Sunt momente admirabile de ton epic, sunt multitudini de gesturi senioriale care se învedereaz ca o ans rar pentru acest titlu de a intra în repertoriile tradi ionale ale violoncelului.

Poemul lui Ulpiu Vlad, Privind sunetele florilor, pentru violoncel i pian, are constituenta de clasic i contemporan de înalt condi ie, într-o infuzie i profuzie de frumuse i cu frecvente aduceri aminte de muzic româneasc , nu ca citat, ci ca esen .

Ulpiu Vlad îmi pare c are capacitatea unora din vechime despre care se spunea c tot ce ating se transform în aur, iar în compozi ia muzical el are impozant sublim care nu poate fi nici infirmat , nici refuzat .

Cuplul de excelen i muzicieni i matrimonial totodat , pianistul Remus Manoleanu i soprana Bianca Luigia Manoleanu au oferit în seara zilei de 17 decembrie 2018, la Aula Palatului Cantacuzino, un admirabil recital rezervat în exclusivitate lucr rilor de compozitori români, momentul de art pe toat durata sa fiind urm rit cu un real interes de publicul prezent în ciuda furtunii de z pad care se ab tuse atunci asupra Bucure tiului.

Am ascultat la început, din crea ia lui Theodor Grigoriu, liedurile Dincolo de t cere, Turtureaua, Vulturul i Privighetoarea din ciclul 7 Haikai pe versuri de erban Codrin, quasi miniaturi elaborate atent i cu anumit impetuozitate. Exist aici farmec, exist i o derulare filmic de imagini caracteristice desprinse mai mult sau mai pu in din sugestia oferit de versuri.

Un moment de vârf a fost celebrarea de c tre Adrian Iorgulescu a unor poeme de Lucian Blaga din Ciclul Cântecele stihuitorului, respectiv Cântec înainte de a adormi, Cântecul a tept rii i Cântecul obâr iei. Compozitorul a accentuat valorile de expresie i a creeat climatul muzical potrivit cu care s drapeze versurile marelui poet.

Ulpiu Vlad cu Lumin din ciclul Mozaic, este o jerb str lucitoare de sonorit i vocale i pianistice, i totul ca o vocaliz a spiritului înalt i egal doar cu el însu i. Performan a componistic este aici pe traiectorii de mare art .

Dan Dediu cu Nelini te II, versuri de Leonid Dimov, a demonstrat voltele sale tinere ti într-o atmosfer considerabil ca emo ie întrucumva în tragic, dar descris cu talent i cu erudi ie de specialitate.

Poemul In vestigiis Ovidii, de Daniela Cojocaru, pe texte din opera marelui poet latin Publius Ovidius Naso se define te a avea suflul unui autentic monolog de oper cu texte vorbite i cântat în evocarea unor scene din realitatea t râmurilor de aici ale Pontului Euxin de acum dou milenii, într-o viziune componistic surprintoare i conving toare cu toat drama implicit i clamat .

Cu o dispozi ie muzical foarte proprie, Dan Buciu a creeat în microciclul În eleptul i poezia, pe catrenele de Omar Khayam, un univers desf urat cu distinc ie i lirism într-o dinamic a metaforei care pentru a fi nu este obligatoriu s fie localizat .

Elegii, de Irina Hasna , pe versuri de Nichita St nescu, are conturul poematic evident. Compozitoarea simte vibra ia textului literar, i avem aici simbioza de liant al adev rurilor unificatoare ale acestor arte.

Dan B lan este autorul ciclului Clipe pe versuri de Otilia Cazimir, cu p ile Ninge, Noapte de iarn i Prin z pad , o iarn magic , plin de frumuse i, scintila ii i visare pe p mânt i pe bolta stelar , cu Luna într-un unghi foarte deschis.

Ciclul Lu Mi Dum de Darie Neme Bota pe versuri de R zvan Ropotan, cu titlurile Imagini de luni - Poema de miercuri - Visul de duminic este o joac cu iscusin e detectabile compozi ional, cu energiile celor pentru care vârsta lor biologic este mai mic decât vârsta lor calendaristic . Sunt aici remisii abisale realizate cu o tehnic determinant . Sunt motiva ii în succesiune, de natura momentului când te treze ti dintr-un co mar i vezi c lumea real este bun i îndatoritoare. Darie Neme Bota p streaz un ductus de climat de urbanism contemporan elocvent i spectaculos deopotriv .

Soli tii acestui recital - pianistul Remus Manoleanu i soprana Bianca Luigia Manoleanu - au dat prioritate sonorit ii îmbinate cu liniile melodice i evenimen iale din partituri, pe care ei le-au transpus în spectrul auditiv cu talent evident i cu un instinct interpretative inteligent i nobil, determinând o atmosfer în esat de o surprinz toare vigoare i de continue omagii fraternale.

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Janet NIC{

CA PESTE TOT Vasile, îmb tat de unii, Lovit la cap, de unu-n bar, Pierzându- i uzul ra iunii, Ajunse-n satul s u, primar!

ROMÂNIA, LA EFIA CONSILIULUI UE De i invoc mul i coliva i ne strivesc sub decibeli, Vom duce bine ROTATIVA, ci ne pricepem... la-nvârteli!”

CONSTA...TARE, PENTRU ROMÂNI Nu-i nevoie de noroc, pricepi, i nici de carte: Cât am stat pe loc, pe loc, Am ajuns, cred, prea departe!

PRIM VAR E prim var , dac vezi Un câmp cu flori, un cer etern!

Se ciripe te prin livezi i-n ar , pân la guvern.

PRAGMATISM Realitatea, dac vre i, A demontat minciuna: „ROMÂNUL ARE APTE VIE I”, Dar via ... nu-i niciuna!

NEDUMERIRE Stau pe gânduri i discern i m -ntreb ca prostu-n vânt: Cum s cad un guvern Care este la p mânt?!

EPITAFUL UNUI DEMNITAR Aicea zace demnitarul Ce, folosindu- i bine, zelul, Ne-a dus la vot cu-autocarul i, patru ani, cu z relul!

POMENI Ne dau poman -i alegem i ne promit cereasc man .

Abia la urm în elegem îi votar m... de poman .

EVIDEN EVIDENT Nu mai poate fi mister, Ne-o confirm -ades, prezentul: Cel mai tare somnifer Este, totu i, parlamentul!

SE TAIE PANGLICI DIN 10 ÎN 10 METRI DE AUTOSTRAD Cum panglici taie-n pas m runt, Ne demonstreaz -n termeni clari demnitarii no tri sunt, De meserie, panglicari!

HAI LA VOT! Dup vot, neîntrerupt, Multe, din ce-aveam, s-au rupt; Merg i-acum la vot, c ci, dup , N-are ce s mi se rup !

LA ANIVERSARE Îi ur m, de ieri, întruna, Ani, o mie, sau, m car, Câte gropi sunt în comuna Unde dânsul e primar!

DOAR LA NOI...

Doar la noi, orientalii, S-a v zut, de-atâ ia ani: Unde efi sunt papagalii, E o ar de... fazani!

PASTEL SOCIAL În scumpa noastr ar , România, Pe care, azi, o vor occidentalii, Un pic, din an, ne cânt ciocârlia i patru ani, întruna... papagalii!

ARA MEA Rai din vremi patriarhale, ara mea cu mun i i dalii, N-are gropi i nici canale Câte sunt, la vârf... canalii!

FANTEZIE HIBERNAL Cum nu ne mint, c ci nu au grai, i nu-s corup i i nu ne prad , Propun s -avem, pe-al nostru plai, Guvern din oameni... de z pad !

ÎN FINE, DEMOCRA IE! Se vând aspiratoare-n draci, mân i vânz torii paf, Dar e normal, n-ai ce s -i faci, tiind c -n ar , toate-s... praf!

ALEGERI AUTUMNALE Sunt tot mai goi castanii, teii, i peste plai se-adun norii, Se frig, prin parcuri, mititeii, La fel, la urne-aleg torii.

RESPONS... ABILITATE MAXIM De vrem s tim cum merge treaba, Un parlament nu-i câmp sau lunc , Ci locul unde-„a sta degeaba” E cea mai însemnat munc !

CALA NIMENI E o frez -n satul meu, Pentru iarn , i-n sintez , Când z pad e la greu, Pe primar îl doare-n frez !

DE POVESTE Ca fapt demn de pove ti, Aici, la noi, pe plai de daci, Copil, te chinui s vorbe ti, Iar, ca adult, înve i... s taci!

DEMOCRA IE ORIGINAL „În ar , nu e PÂINE!”, strig Ale ii no tri i îi iert, Dar, cum nu e nici M LIG , Speran a noastr e-n... DESERT!

RECUNOA TERE Nu vrem s fim solemni i gravi, Dar recunoa tem, dând din cas , , într-o ar de bolnavi, Doar fuga este... s toas !

BILAN MILENAR De când ne tim, am fost popor cuminte i-am reprimat instinctele de turm ; O vreme, avansar m înainte, Acuma, îns , avans m... în urm !

ERA NEVOIE În ara mea, o perl -a firii, Era nevoie visceral De-o Catedral -a mântuirii, ci multe sunt... de mântuial !

ELECTORAL tiam c unele femei Îl fac, adesea, cu temei, Dar am aflat c i primarul A zis c-ar face, de-azi... trotuarul!

MINISTRU DEMISIONAR Ce s zic i ce s spun, Un ministru foarte bun, Dar de dânsul am aflat, Când a... demisionat!

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 1(101)/2019

Calendar - Ianuarie

Nicolae M{TCA}

continuare din pag. 55

Gur -spart gogone

Înlesne te-i, Doamne, veacul

Când i-l vezi, el se pretinde Mare me ter la gr tar, Dar, de fapt, s rmanul, vinde Castrave i la gr dinar.

Anii i-s povar , ternii, -i fi dat viermii-n curul , de-o vreme,-n toiul iernii ru-i iese prin c ciul ?

ce face popa

La undit în ghiol (Belina)

Ne-aviza c grupul lacto Nu se-atinge de friptur , i aceasta când, de facto, El era cu puf la gur .

tiuca nu prea d la nade.

Pesc ri a ageamie: - Poate, ie i se cade, Doar c ea îmi pic mie.

Ca ul i ca cavalul

Semn prevestitor de r u

O domni face-o tur i-un âng u îi face val.

E cu ca înc la gur , Dar se d la ca caval.

Cum st tea pe o b ncu , I-a c zut o copiu .

Când s -ncerce la examen, Însu i el, „piticul famen”!

Cuproho i

Grea-ncercare

Nu aveau conexiuni, Dar, de când tot cat -aram , Din amici destul de buni Au ajuns la cataram .

Singur - cazi, te scuturi, pleci, Îns , cum îi cazi în plas , Cazi pe gânduri cum s i ias Ca s cazi de-acord pe veci.

catul Las’ c nu-i sufla în ...zeam , Nici era grozav zarif, Cum nu-l prea lua în seam , L-a trecut la catastif.

L-a dat jos oratoria Nu c s-ar fi fandosit Ori l-ar fi vr jit vreo Fedr A fost brusc destituit: Prea tu(r)na de la catedr .

re ul f

cal

N-avea cal. Nu-i mare cazna.

Dac treburile sale Ar fi vrut s-o ieie razna, El era mereu c lare.

re ul f

cap

Tot gonind ca un nahlap, El, în goana lui nebun , A ajuns în v un cal i f cap.

Ce mi-e smoala, ce-i catranul Dispre total Uns din na tere cu smoal , Azi dat de pe tobogan, tr it brutal din coal , S-a f cut de tot catran.

Me ter la batoze, m chini, Meprizá orice t lâmb Când acesta c lca-n str chini Ori - o, Doamne! - c lca strâmb.

Hazul i necazul

Condurii doamnei

Po i stârni din glume haz, Dar s tii cu ce obraz.

Cum s-o-ntorci i ce macaz faci haz doar de necaz?

Însurat în miezul toamnei C-o jupân prima-ntâi, Îi pupa condurii doamnei, Ba-i st tea i sub c lcâi.

17.01.1936 - a murit Mateiu I. Caragiale (n. 1885) 17.01.1985 - a murit Sorin Titel (n. 1935) 17.01.2010 - a murit Augustin Fr il (n. 1953) 18.01.1848 - s-a n scut Ioan Slavici (m. 1925) 18.01.1898 - s-a n scut F. Brunea-Fox (m. 1977) 18.01.1911 - s-a n scut Nicu Caranica (m. 2002) 18.01.1999 - a murit Marian Papahagi (n. 1948) 18.01.2002 - a murit Dimitrie P curariu (n. 1925) 18.01.2009 - a murit Grigore Vieru (n. 1935) 19.01.1921 - s-a n scut Ion Istrati (m. 1977) 19.01.1964 - a murit Constantin Arge anu (n. 1892) 19.01.1981 - a murit Catinca Ralea (n. 1929) 20.01.1757 - s-a n scut Ioan Cantacuzino (m. 1828) 20.01.1818 - a murit Dimitrie ichindeal (n. 1775) 20.01.1918 - s-a n scut Ion Frunzetti (m. 1985) 20.01.2000 - a murit Nicolae Ioana (n. 1939) 21.01.1725 - s-a n scut Matei Milu (m. 1801) 21.01.1927 - s-a n scut Petru Cre ia (m. 1997) 22.01.1966 - s-a n scut Caius Dobrescu 23.01.1834 - s-a n scut Al. Odobescu (m. 1895) 23.01.1928 - s-a n scut Mircea Horia Simionescu (m. 2011) 23.01.1940 - s-a n scut Ileana M ncioiu 23.01.1944 - s-a n scut Valentin Ta cu (m. 2008) 24.01.1866 - a murit Aron Pumnul (n. 1818) 24.01.1889 - s-a n scut Victor Eftimiu (m. 1972) 24.01.1977 - a murit Ion Istrati (n. 1921) 25.01.1931 - s-a n scut Ion Hobana (m. 2011) 25.01.1934 - s-a n scut Val Gheorghiu 25.01.1936 - s-a n scut Gabriel Dimisianu 26.01.1925 - s-a n scut Nicolae Balot (m. 2014) 26.01.1935 - s-a n scut Corneliu Sturzu (m. 1992) 26.01.1940 - s-a n scut Grigore Zanc 26.01.1941 - s-a n scut Adi Cusin (m. 2008) 26.01.2000 - a murit Pan Vizirescu (n. 1903) 27.01.1942 - s-a n scut Sergiu I. Nicolaescu 27.01.1942 - s-a n scut Alexandru Mironov 27.01.1951 - s-a n scut George Cu narencu 28.01.1889 - s-a n scut Martha Bibescu (m. 1973) 28.01.1959 - a murit Pius Servien (n. 1902) 29.01.1895 - s-a n scut Paul Constant (m. 1981) 29.01.1896 - s-a n scut Mihai Mo andrei (m. 1993) 29.01.1948 - s-a n scut Dumitru Velea 29.01.1956 - s-a n scut Matei Vi niec 29.01.1950 - s-a n scut Gheorghe Iova 29.01.1994 - a murit Valentin erbu (n. 1933) 30.01.1852 - s-a n scut I. L. Caragiale (m. 1912) 30.01.1931 - s-a n scut George ovu 30.01.1932 - s-a n scut Dinu S raru 30.01.1940 - s-a n scut Ion Covaci (m. 2010) 30.01.1942 - s-a n scut Calistrat Costin 30.01.1982 - a murit Radu Petrescu (n. 1927) 30.01.1988 - a murit Endre Karoly (n. 1893) 30.01.2000 - a murit Nicolae Ioana (n. 1939) 30.01.2007 - a murit Gheorghe Cr ciun (n.1950) 30.01.2008 - a murit Vintil Corbul (n.1916) 31.01.1843 - s-a n scut Ion Bumbac (m. 1902) 31.01.1870 - a murit Cilibi Moise (n. 1812) 31.01.1909 - s-a n scut Miron Grindea (m. 1995) 31.01.1926 - s-a n scut Dominic Stanca (m. 1976) 31.01.1929 - s-a n scut Constantin Mateescu 31.01.1937 - s-a n scut Mircea Micu (m. 2010) 31.01.1949 - s-a n scut Doina Cernica 31.01.1958 - a murit Al. Popescu-Negur (n. 1893) 31.01.1987 - a murit Nicolae Velea (n. 1936) 31.01.2003 - a murit Nicolae Fulga (n. 1935)

Anul X, nr. 1(101)/2019

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Aristotel CRUCEANU (23.04.1922 - 15.11.2004) scut la Tecuci, decedat la Cluj-Napoca. A urmat Liceul militar i a fost admis la coala militar de ofi eri activi de infanterie Bucure ti, dar în 1942 a plecat pe front i la sfâr itul r zboiului a fost trecut în rezerv cu gradul de maior. A urmat studii universitare muzicale la Cluj, unde a lucrat ca profesor de muzic (inclusiv director de liceu i inspector colar), compozitor i dirijor (inclusiv al Coralei Universitarilor) .

A fost membru al Cenaclului „Satiricon” din Cluj Napoca..Apari ii editoriale epigramatice: „Epigrame / Restituiri” (2010, edi ie postum , îngrijit de Ion Bindea i Valentin Vi inescu).

Paralel Cu-nv atu-Aristotel Pot s m compar ni el; Totu i, el, cu-al s u renume Nu da glume-a a de bune.

Unei pianiste Punând tocata-n repeti ii, Ne-ai demonstrat c ai ambi ii, Dar am dedus, când ne-ai cântat-o, mult prea tare ai tocat-o.

Pentru reconciliere Spre dorita împ care Au pornit pe varii c i, Dialog deschis, din care S-au ales cu vân i Preparative Fata se tot preg te te Ca s fac -n via saltul, -n tranzi ie tr ie te Când cu unul, când cu altul.

Spovedanie la doctor Mi-am cump rat ulei, f in , Salam i carne, unt, sl nin , Dar fi’ndc -a i spus s mai sl besc, Permite i: vi le d ruiesc!

Unui mecanic auto Amabil, a-nceput s -mi spun el ma ina sigur poate S-o fac -a merge ca pe roate, În caz c „ungerea” e bun .

Rezolv ri Locuri noi de munci fertile S-au ivit printre zidarii Ce cl desc garaje, vile, Pentru to i parlamentarii.

Ion GRIGORE (22.10.1907 - 27.09.1990) scut în localitatea T rani, jude ul Dâmbovi a, mort la Ploie ti. A absolvit Facultatea de tiin e a Universit ii din Bucure ti, Sec ia Matematic i Sec ia Fizic -Chimie i a lucrat ca profesor (emerit) de matematic la Liceul ”Ion Luca Caragiale”, din Ploie ti.

A fost membru fondator al Clubului Epigrami tilor Prahoveni „Ion Ionescu-Quintus”, membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România. Apari ii editoriale: „Epigrame” (1982).

Destinul epigramei Adesea epigrama mea, Subtil, în omul prost inte te, Dar cel vizat ori n-o cite te, Ori nu se recunoa te-n ea.

Destin În bloc, exact deasupra lor, Sta un b rbat fermec tor i soarta ei, cred c-a i dedus, A fost cum vrut-a „ l de sus!”

Amintiri despre dragoste Ce bucurii îmi oferea, Alinturi, buze s rutate i… parc mai era ceva, Dar am un lapsus, din p cate.

Costumele de baie Sunt pline de decen Aceste capodopere, scot în eviden Exact ce vor s-acopere.

Deturn ri Pe cei ce deturneaz avioane Îi socotim fiin e inumane, Atunci, în Art , cum tax m pe-acei Ce-o deturneaz de la inta ei?!

Lingu itorul La Luvru-ajunse în sfâr it i-aici v zând pe Venus zâna, Precum era obi nuit i ei îi zise: „S ru’ mâna!”

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Nivel de via Când pe-un câine, la r scruci, Îl întrebi prietene te: „Hei, amice! Cum o duci?” i r spune: „Omene te!”

Muzican ii din restaurant Aten ie pot s le dau i muzica nu le-o acuz; Ei cânt pentru cei ce au Deficien e de auz.

Duminica în poieni Nici vorb de privighetoare, Doar pupeze i tranzistoare.

Hidrocentralele Vezi, chiar i apele-au ajuns i verse focul lor ascuns.

Nedumerire Când v d ce-apare-n libr rie Nu cred în criza de hârtie.

Regim Mai iau i câte-o carte, e firesc, Dar pot s dorm i f s-o citesc. În via i dup Viu - scandal îi face d bani pe rochii.

Mort - o las -n pace: Mai închide ochii!

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul X, nr. 1(101)/2019

Florin M{CE}ANU

LEON WYCZÓLCOWSKI scut în Huta Miastkowska, jude ul Garwolin, în casa bunicului u, Jan Fali ski, în 11 aprilie 1852, potrivit calendarului iulian (care era în vigoare în zona anexat Rusiei), pe 24 aprilie, în conformitate cu calendarul gregorian, a copil rit în Podlasie, în casa familiei tat lui u, Mateusz Wyczó kowski, în Ostrów, în zona paji tilor i p durilor, a inunda iilor din râul Wieprz, a zonelor care pulsau cu via a p rilor, a pe tilor i animalelor. Aceste experien e misterioase pentru un copil au fost o inspira ie constant pentru realizarea multor lucr ri mature, dedicate iubirii frumuse ii naturii, sprijinindu-se pe detaliile sale fragile (frunze, coaj , un pic de înghe ) i puterea neobi nuit a siluetelor imense i vechi ale copacilor polonezi. Începând cu anul 1863, urmeaz o coal de mijloc în Siedlce, tr ind cu bunicii s i în timpul revoltei na ionale. Dup moartea prematur a tat lui s u i vânzarea patrimoniului, Leon, împreun cu mama sa, care s-a rec torit, s-a mutat la Var ovia. În 1869, s-a înscris la cursurile de desen, la „ coala lui Gerson”.

Picturile istorice ale lui Leon au fost cele mai populare picturi din Var ovia.

Urm torul stadiu de dezvoltare i modelare a tehnicii lui Wyczó kowski a avut loc la München (1875-1876) sub îndrumarea lui Alexander Wagner (în spiritul influen ei lucr rilor lui Delaroche i Piloty). Din München, s-a mutat la Cracovia, la coala de masterat a lui Matejko (1877-1879) i în propriul s u apartament pe strada Florianska i studioul s u de pe strada Golebia. Influen at de Maestru, Wyczó kowski a revenit la crearea de scene istorice. A pictat Evadarea lui Maryna Mniszech, în 1877 (plasarea modelului în aer liber); Leon a f cut o replic a acestei piese în 1881. Face „portrete” ale arhitecturii ora ului regal. Era pasionat s priveasc Cracovia de pe acoperi uri, turnuri i alte locuri ascunse.

Aceast perioad special „impresionist ” în activitatea lui Wyczó kowski a durat aproximativ ase ani.

Impresionismul lui Wyczó kowski a fost, de asemenea, descriptiv; el i-a concentrat eforturile asupra realismului în reprezentarea oamenilor i a naturii, nerespectând în mod consecvent principiile cromatismului. În 1898, Maestrul a devenit manager artistic al revistei ycie”, care s-a încheiat cu dezam giri i pierderi financiare. În perioada 1895-1911, Leon Wyczó kowski a lucrat ca profesor la coala de Arte Frumoase din Cracovia, care a fost redenumit Academia. A fost rector în perioada 1909-1910. Wyczó kowski a tr it în Cracovia pân în 1929. În studioul de la Cracovia al maestrului, pe strada Starowi lna, pianul era obiectul dominant, folosit de Artur Rubinstein, Feliks Jasiehski - pseudonimul Manggha - i al ii, influeni de atmosfera special a acestui loc. Wyczó kowski însu i spunea a v zut muzic în culori i culori prin muzic transferând aceast percep ie nu numai asupra culorii, ci i asupra formei. Ca profesor, a fost foarte bun i prietenos cu studen ii. Din Cracovia trebuia s toreasc în locuri din mun i. Picteaz mun ii Tatra, oamenii locali;

serii de lucr ri dezvoltate, câteva duzini de lucr ri în mai multe luni.

A ob inut un mare succes la Expozi ia Universal de la Paris din 1900. La acea vreme, a primit Marea Medalie de Argint pentru Portret. În 1904, a realizat mai multe zeci de pasteluri de munte în Zakopane, 60-70 de picturi. Înc o dat , a primit premiul Academiei Poloneze de Înv are pentru autoportretul s u .

Dup anul 1900, artistul a pictat numeroase peisaje, adesea cu motive de munte. Leon Wyczó kowski a disp rut din atelierul s u pentru o anumit perioad de timp, pentru a merge pe vârfurile de munte îndep rtate, la Lacul Czarny Staw, la T trii, urm torul pleinaer dup loca iile ucrainene. În martie 1916, a devenit pictor de r zboi al Legiunii Poloneze.

Leon a fost repartizat la sediul central în tab ra de iarn a Legiunii poloneze din Volynia, unde a r mas pân în luna iunie a acelui an.

Aceasta a dus la producerea unui portofoliu intitulat Memorii din Legionowo . La 29 noiembrie, s-a c torit cu menajera Franciszka Panek din biserica Sf Florian. Aceast perioad a fost urmat de excursii în toat ara, spre Zakopane, Kazimierz nad Wis a, Lublin i Bia owie a. Dup ce a atins propriul „vârf” al culorilor, a redus culoarea. Era tot mai fascinat de desen.

Wyczó kowski a pictat mai pu ine picturi în ulei; pân în 1912, aproximativ dou picturi pe an, urmat de o lung pauz în opera de art petrolier . Începutul celei de-a treia perioade dateaz din anii 1921-1925, culoarea aproape dispare, variet i de tonuri, halteoane, achromatism; în tehnica sa, toate experien ele anterioare i texturile introduse în plus se reflect .

Anul 1921 a fost anul jubiliar, marcând cea de-a cincizecea aniversare a operei sale artistice. Cu aceast ocazie, Wyczó kowski a primit premiul Ordinul Polonia Restituta.

Anul 1934 a adus mai multe premii i recompense lui Wyczó kowski. A devenit laureat al premiului de art al Ministerului Cultelor i Iluminismului Public. În 1935, a primit premiul Laurel de Aur Academic pentru realiz rile sale în domeniul artei poloneze. În var , a suferit de insola ie. St tea în spitalul din Poznan, de unde a plecat la iubita sa . Nu a muncit prea mult, a r cit i a fost slab. Un an mai târziu, cu pu in înainte de moartea sa, a primit o diplom de onoare - ca patron - la expozi ia unui nou grup de arti ti numit „Negru i Alb”. În timpul Cr ciunului, în 1936, a mas în Var ovia, suferind de pneumonie. A murit dup o boal grav , pe 27 decembrie 1936, la Var ovia. A fost îngropat în cimitirul parohial din Wtelno, în conformitate cu voin a lui, pe 30 decembrie, pe drumul pe care îl c torea frecvent între Bydgoszcz i Go cieradz. „Arta este cea mai mare religie. Misticism. O tor , care urc întro noapte înstelat . Gândirea uman , sufletul omenesc se ridic la Dumnezeu”. El a spus acest motto la b trâne e, poate în timpul realiz rii lucr rii sale Starry Sky în tempera (1930).