Constelatii diamantine nr 47 2014

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul V, Nr. 7 (47) Iulie 2014

Semneaz :

Nicolas Lancret -

m창ntul

Armina Flavia Adam Jean Bleakney Adrian Botez Antonia Bodea Mihai Batog Bujeni Dino Buzzati Ionu Caragea Emil Chendea Livia Ciuperc Eugen Deutsch Doina Dr gu tefan Dumitrescu Georgeta Paula Dumitru George Filip Mariana Zavati Gardner Sebastian Golomoz Stelian Gombo Dan Lupescu Daniel Marian Florin M ce anu Nicolae M tca Constantin Miu tefan Radu Mu at Ecaterina Negar Janet Nic Ion Pachia-Tatomirescu Constantin P un George Petrovai Florentin Smarandache Virgil Stan Al. Florin ene Alexandru Valukovski Leonard Ionu Voicu Constantin Voiculescu

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Janet Nic , Dintre slute de catarge ................p.3 Al. Florin ene, Complotul Literaturii Române ...........................................................................pp.4,5 Florin M ce anu, Pic tur de pictur .

Nicolas Lancret ..................................................p.5 Stelian Gombo , Despre parabole i pericope percepute ca adev ruri sacre în concep ia filozofic a lui Andrei Ple u ......................pp.6-9 tefan Dumitrescu, Versuri .............................p.9 Doina Dr gu , Farmecul arabescului ..........p.10 Adrian Botez, Îndr gostit de dragoste: Ioan Vasiu, “Târziu în cuvinte” ......................pp.11,12 Constantin Voiculescu, “Apus în deriv ”, roman de George Baciu ..........................pp.13,14 George Filip, Versuri pentru copii .................p.15 Florentin Smarandache, Poeme .............pp.16,17 Nicolae M tca , Sonete ...................................p.17 George Petrovai, Poezia - component esen ial a culturii universale ..............pp.18-20 Ion Pachia-Tatomirescu, Deznod mânt cu litere de Turn Babel i vecie marcat cu venin de sapien ial ens .....................................pp.21-26 tefan Radu Mu at, Poeme ............................p.26 Dan Lupescu, Primul spectacol Robert Wilson în România: Rinocerii, dup Eugen Ionescu ......................................................................pp.27-30 Sebastian Golomoz, Versuri ...........................p.31 Ecaterina Negar , Versuri ..............................p.31 Jean Bleakney, Versuri ...................................p.32 Mariana Zavati Gardner, Versuri ..................p.33 Dino Buzzati, Mort din gre eal ...........pp.34,35 Livia Ciuperc , Un secol de istorie în dramaturgia româneasc .......................pp.36,37 Antonia Bodea, Ecoul cuvintelor ...........pp.38,39 Alexandru Vakulovski, Poeme ....................pp.39 Daniel Marian, Poezia Rock ..........................p.40 Ecouri la articolul lui Janet Nic UN IFI-GENIU TURBAT - ap rut în num rul trecut ..........................................................pp.41-42 Virgil Stan, Sub teiul lui Eminescu s-a n scut iubirea ........................................................pp.43-45 Armina Flavia Adam, Versuri .........................p.45 Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.46 Emil Chendea, Miori a ............................pp.47-50 Constantin Miu, Statutul ................................p.51 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie .................p.52 Ionu Caragea, Poetul .....................................p.53 Mihai Batog Bujeni , Sonete .......................p.53 C-tin P un, Constela ii epigramatice .........p.54 Georgeta Paula Dumitru, Constela ii epigramatice .....................................................p.55 Doina Dr gu , Exerci ii de luciditate ...pp.56-60

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor DTP: Doina DR GU

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Nicolas Lancret

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Janet NIC~ (membru LSR, UZPR)

DINTRE SLUTE DE CATARGE Ifigenia, celebra „personaj ” a vechii antichit i dedemult i actuala chiria a „curenumitului” „Luceaf r de diminea , de prânz i de miezul nop ii”, i-a f cut o cutum din obiceiul - pleonasmul este inten ionat! de a lua la sc rm nat, lun de lun , revista „Constela ii diamantine”. B trâna doamn , dat în mintea copiilor, din lips de p pu i, i-a f cut juc rie din revista „Constela ii diamantine” i, are treab , n-are treab , îi scoate ochii, îi rupe un bra , îi spage capul i o le te prin noroi, precum „cochon”-ul, dovleacul. Într-un cuvânt, pe în elesul „tutulor”, încearc s-o maltrateze „foarte bine!”, în a a fel, încât inteligen a ei de mahala (a Ifigeniei) s par ambrozie metafizic .

Noi tiam, ca pro tii, c menirea culturii este aceea de a îmblânzi agresivitatea, de a cultiva toleran a, de a ridica brazda materialit ii la holda spiritului, i câte altele de genul acesta. Dar vine Ifigenia cu geanta plin de scule hermeneutice i d -i i lupt , nenicule, ne educe, vrem-nu-vrem, în spiritul pa optismului luceferist, de trist întunecime. Cu o ager privire de oim orb, vede râma la cinci metri în ogorul «Constela iilor diamantine» i decreteaz , de la în imea micimii sale, c aceast revist este, cit m:

«zdrean publicistic » i c ar trebui s -i «piar s mân a!». O asemenea pornire de discriminare, pân la stârpire, rar ne-a fost dat s întâlnim! Înc de la primii pa i ai revistei, ne-am rturisit inten ia de a nu fi rivali, în demersul nostru cultural, ci, cu toat dragostea, complementari. Tocmai de aceea, nu în elegem cu ce a gre it revista noastr , de fapt, a dumneavoastr , a tuturor, prin simpla ei existen .

Dac este proast , s fie l sat în pace. Dac este urât , s fie ignorat ! Suntem ca o femeie urât c reia nu-i place s i se spun , zi de zi, este urât ! V sf tuim s v uita i la frumoasa Ifigenie, cea cu ochi de Argus, care vede-tot, peste tot, dar nimic sub nasul ei de Cleopatr , nas înfundat de prea mult inteligen userist . Ia s vede i dumneavoastr , dac manelista luceferoas nu vrea s vad , ce olduri are cultura promovat de luceaf rul ifigenios! Arunca i-v ochii la rubrica «Dintre sute de catarge» (Luceaf rul de diminea , nr. 6/2014), i ve i constata c frumosul vers eminescian este spurcat de o prea înalt simire poetic , încât, rubrica se poate numi, f exagerare: «Dintre slute de catarge». Nu vrem d m nume, pentru c nu ne intereseaz persoana ca atare, de altfel, nevinovat în

Nicolas Lancret - Aprinderea focului cu lupa

tentativa ei de a cuceri Everestul sensibilit ii noastre, ci s scoatem în eviden maniera de înalt inut de a promova adev ratele valori, f de care, lumea n-ar fi decât, vorba poetului na ional, «prav» i «nemic ». i, pentru c nu ne place s vântur m furtun , iat materialul clientului, tot o Ifigenie, o clon proasp , marf serioas care se vinde pe degeaba: Dezbrac -m : Am o meserie / asexuat / nu pot s -mi ar t decolteul / pe cât a vrea / nu pot s -mi las la vedere / bretelele de la sutien / nu pot s m aplec / pentru a-mi revela chilo ii roz. / Îmi pun un decolteu imens / pe din untru / port chilo ii tanga / pe suflet / m dezbrac la comand / de orice / i r mân goal . / Îmi ar t sânii întor i / tre coaste / i respir liber / de bretelele / care m leag . / M aplec în fa a ta / i- i ar t totul.

Ei, ei, m i, constela i diamantini! Jos p ria! Acum pricepe i voi de ce sunte i gunoaie mediatice? P i, vede i voi ce art pentru hart este aici? Aici se g se te, pe tarab , tot ce vrea mu chii intelectualului: decolteu, sutien, sâni, chilo i, probabil budig i, chilo i tanga. Alt via ! i câte informa ii de specialitate! O adev rat enciclopedie ambulant ! Meseria de prostituat („m dezbrac la comand / de orice”) este, culmea, asexuat !!! Explozia se transform în implozie: sânii cresc în interior, spre coaste, decolteul se pune pe din untru, chilo ii se poart pe suflet: „port chilo ii tanga/ pe suflet”. Astea da, valori mobilizatoare! Lec ia de talent este clar : noi, „Constela iile diamantine” niciodat nu ne vom ridica la în limea subteranei luceferiste. De aceea, recunoa tem, cu umilin , c în veci vom mâne, vorba în eleapt a b trânei Ifigenii, o biat „zdrean publicistic ”. Dar, cânt rind bine lucrurile, ne întreb m de ce nu se g se te cineva de la conducerea revistei care s -i pun sârm în nas sturlubaticei Ifigenii, sau s-o scoat pe u afar i s-o declare, apoi, nul , c tot nu s-a dovedit a fi decât o mare firm de m run uri?!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul V, nr. 7(47)/2014

Al. Florin }ENE

(Academia Rom@no-American#)

COMPLOTUL LITERATURII ROMÂNE Prin anii ‘60, din secolul trecut, în presa occidental se vehicula ideea c literatura, i arta în general, va muri. Atâta timp cât exist omul, sufletul lui are nevoie de literatur .

Literatura nu va muri pentru c nu mai exist , ci pentru c e prea mult maculatur .

Dup ce citisem, în perioada întunecat a comunismului, prin anul 1961, „Istoria literaturii române de la origini pân în prezent” de George C linescu, tom editat în 1941, luat de la un prieten mai în vârst , cu grij s nu descopere securitatea comunist , prin A. Toma, i tezele lui publicate în „Scânteia” i „Gazeta Literar ”, am în eles c apare un fel de fractur antropologic în istoria literaturii noastre, un sfâr it al principiului estetic.

Acest fenomen îl încerc în prezentul secolului nostru, când citesc abera iile unor postmoderni ti care promoveaz pornografia, prostituind textul. Este vorba de o extinc ie a literaturii i de o satura ie estetic . Ace ti poeta i încearc s ridice pornografia la în limea artei. Mai grav este c astfel de literatur este promovat de unii „corifei” ai literaturii române contemporane i revistele lor.

Ace ti scriitori, în loc s promoveze frumuse ea ideilor în elepte, coboar , i se mul umesc s pun st pânire pe l turile vie ii i s inventeze o realitate resping toare. Aceste lucr ri sunt un pericol pentru tineret, i nu numai.

Problema, i de aceea exist o neîn elegere cu scriitorii i cu istoricii literari, nu este de a c uta o alternativ specific în domeniul literaturii. Tema literaturii reprezint o problematic . Ceea ce repro ez eu p zitorilor literaturii contemporane este faptul c încarneaz un mediu autoreferen ial, foarte narcisic, i se prevaleaz de la un statut imperisabil. Or, literatura, ca i realitatea, este un concept care a fost construit i care poate fi, prin urmare, deconstruit. „Sfâr it” nu înseamn c nu mai exist nimic. Problema este a ceea ce se afl dincolo de acest sfâr it. Întrebarea care se pune prive te tipul de texte transestetice care ar putea s succead rupturii dintre literatur i pornografie, f a rec dea în nostalgia textului pierdut al literaturii.

Suntem în fa a viitorului f s dispunem de o poveste a prezentului. Tr im în ulte-

riorul unei pove ti care a ajuns la sfâr it, i care dac amintirea ei mai continu , înc , s coloreze con tiin a actual , modul în care literatura a devenit plural, acest fapt face tot mai evident faptul c marea istorie a literaturii occidentale î i pierde tot mai mult for a i c nimic nu vine s-o înlocuiasc .

Problema este întrucâtva aceea i pentru istoria literaturii ca i pentru istoria propriuzis . Exist literatur , la noi, de trei secole încoace, dar aceste secole nu tr iesc sub domina ia conceptului de istorie. Acesta a creat o continuitate care, la rândul ei, a dat na tere ideii de evolu ie i de acumulare. În prezent, noi spunem c tr im în perioada cea mai bogat din punct de vedere cultural, suntem cala i pe secolele trecute ale bibliotecii imaginare. Exist un efect al scurgerii timpului, un efect de mistificare a istoriei literaturii în ea îns i, care î i atribuie o dimensiune, o origine, un el, în timp ce literatura nu ar putea avea a a ceva. Literatura nu apar ine istoriei literaturii. Când Patapievici î i scrie c ile, el scap de România, scap de orice referin i spune ce a cunoscut i simte. Nu se gânde te la faptul c eseurile sale merit s fie comentate. Singura care exist este obsesia iluziei, a punerii în form a iluziei având la baz realitatea. Nu exist excep ie artistic i nici privilegiu al literaturii - nici m car negativ . Vreau s spun c dac literatura ar fi singura care ar avea de îndurat acest destin ironic al degrad rii moravurilor, acest destin ironic i funest al nulit ii, înc ar fi un privilegiu i o onoare, dar i politicul, i moralul, i filosoficul, totul se îndreapt spre cel mai mic numitor comun al nulit ii. Aceast echivalen nefericit ar trebui s ne consoleze, dar ea nu face, în fapt, decât s adauge insignifian ei proprii literaturii faptul c aceasta nici m car nu e singura care este insignifiant . i ea nu dispune nici de un privilegiu de esen i nici de unul de situa ie. Este tocmai ceea ce ea neag , prevalându-se de o istorie panegiric reconstruit , toat , spre glorificarea ei, ca i cum literatura român trecut ar fi asudat pentru o cât mai mare glorie a scriitorilor promova i de regimul comunist (vezi cele dou „Istorii” ale lui te-

nescu i Manolescu) i de câteva excep ii contemporane care ne supun tocmai normei literaturii i a esteticului, pentru a- i afirma o predestinare f nimic comun cu restul.

Literatura român din perioada comunist este nul pentru a fi cu adev rat superficial i este prea superficial prin promovarea realismului socialist pentru a fi cu adev rat nul .

Din p cate, snobii culturali de ast zi, sunt, într-adev r, legiune, dar complicitatea e colectiv . Exist o refrac ie a efectului de cultur în toate moleculele corpului social.

Exist o total diluare a bulionului de cultur .

Fapt e c nu literatura nu mai poate fi disociat , azi, de discurs i de comentariu. Scriitorii au nevoie de ele. i fie se duc s le caute în alt parte, fie le bricoleaz ei în i.

Literatura, o dat rupt de un principiu viu al iluziei, a devenit, pe nesim ite, o idee. Tocmai în jurul acestei idei despre literatur , în jurul ideologiei cu privire la literatur , a unei literaturi sortit ideilor sau condamnate unor forme revolute, dar care devin, pe nesim ite, idei, tocmai în jurul acestei referin e nepieritoare care a devenit literatur ca idee se ese imensa conspira ie colectiv , o simulare estetic de mas pe care, pentru a simplifica lucrurile, am numit-o complotul literaturii.

Cred, îns , c acest complot exist cu aderat. În literatura român de ast zi consider exist o complicitate neavenit i ru inoas , o complicitate sub forma „delictului de ini iere”. M întreb cum pot toate acestea continue s existe, dar se întâmpl la fel ca în toate comploturile care, în general, nu servesc la nimic. Fantasma literaturii se perpetueaz prin complicitatea tuturor. Literatura nu este singura în cauz : la fel se întâmpl i cu istoria, cu scena politic misterul e al supravie uirii, nu al dispari iei lor. Asta nu înseamn c nu mai este posibil ne l m prad regresiunii, brutalit ii în literatur , a pornografiei.

Culturalul bareaz anumite procese regresive care pot deveni progresive. Ne este tot mai greu s avem acces la evenimentul pur, la inocen a în elegerii textului, deoarece

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Florin M~CE{ANU

NICOLAS NICOLAS LANCRET LANCRET La 22 ianuarie 1690 se na te, la Paris, Nicolas Lancret, pictor francez, grafician, colec ionar, continuator i imitator al marelui Watteau.

Provenea dintr-o familie de artizani francezi i i-a început ucenicia sub îndrumarea pictorului Pierre Dulin, dup ce deprinsese tehnica gravurii, fiind apoi pentru scurt vreme înscris la Academia Regal .

Din 1712 începe s lucreze în atelierul lui Claude Gillot, un pictor, gravor i ilustrator important, director de decoruri i costume la Opera din Paris i se pare c el a fost cel care l-a prezentat pe Lancret lui Jean-Antoin Watteau. Acesta avea s fie principalul model al lui Lancret, c ruia îi va imita stilul cu unele tu e personale.

Din 1719 Lancret este ales membru al Academiei Regale de Pictur i Sculptur , fiind specializat în a a-numitele fetes galantes.

Particip în 1722-1725 la Expozition de la Jeunesse i din 1737 este un participant obi nuit la Salonul Oficial. Va primi câteva comenzi din partea Cur ii Regale i se bucur de sprijinul i aprecierea unor personalit i precum regele Frederick al II-lea al Prusiei. În perioada de maturitate i va forma i un stil individual, mai decorativ dar în acela i timp mai pu in poetic i simbolic decât cel folosit de Watteau. Chiar dac a realizat i portrete i compozi ii istorice, Lancret s-a impus ca unul dintre cei mai prolifici pictori de gen, lucr rile sale fiind o expresie a spiritului i modului de a tr i al societ ii franceze

din secolul al XVIII-lea.

Dou picturi de Lancret au avut un mare succes, ceea ce a constituit baza norocului s u i l-au înstr inat de Watteau, considerat autorul lor. Lucr rile lui Lancret nu pot fi confundate cu cele ale lui Watteau. Num rul lucr rilor lui este foarte mare (dintre care peste optzeci sunt gravuri); a pictat câteva portrete i a încercat compozi ii istorice, îns subiectele lui favorite au fost balurile, bâlciurile, nun ile rurale etc. În 1719 a fost ales academician i a devenit consilier în 1735. Se c tore te în 1741 cu o nepoat de-a lui Boursault, autorul lucr rii Aesop la Curte.

E r pus de pneumonie la 14 septembrie 1743 la Paris.

Nicolas Lancret - Autoportret

culturalul înmoaie instinctele.

Literatura are legile ei. Literatura nu se compune numai din c i i biblioteci, este un aparat de percep ie i o tehnic mental .

S-a pierdut din vedere ideea c literatura s-a impus, în fond, ca un sistem de percep ie.

Literatura este un artefact i, ca orice artefact, ea trebuie s poat fi pus la îndoial , nu, îns , pentru a reg si o poveste, ci în numele unei iluzii mai puternice decât a ei. În fond, tocmai existen a întregii acestei harababuri culturale constituie, în sine, un mister. Literatura a pierdut no iunea c reprezint un artificiu, s-a naturalizat în epoca modern în conformitate cu ideea rousseauist a existen ei unui fundament natural al omului, i este de-ajuns s dai deoparte iluzia social pentru a reg si acest fundament. Ast zi, ea s-a metamorfozat în ideea existen ei unei creativit i naturale a omului, pe care este de-ajuns s-o resuscitezi. Toat lumea este capabil s creeze, suntem, cu to ii, creatori.

Vorba aceea... românul e n scut poet. Este o idee în acela i timp rousseauist i naturalist . Chiar i principiul nostru de realitate se întemeiaz pe aceea i idee, aceea c lumea are un fundament obiectiv i c este suficient s dai la o parte iluzia pentru a reg si acest fundament. La originea acestor lucruri se afl principiul egalit ii condi iilor. Din aceast perspectiv egalitar , fiecare text, carte i mai de curând CD-uri cu c i, au dreptul s figureze în biblioteci, sunt toate acolo, este democra ie absolut , transfigurare a banalit ii. Warhol face, întrucâtva, acela i lucru - universalizeaz crea ia -, ceea ce este un mod de a spune c nu mai exist creatori. Faptul c toat lumea e cretoare produce, indiferen a, vorba aceea... românul s-a n scut poet.

Literatura, în impulsul ei de a inventa o alt scen decât realul, nu se amestec cu nici un adev r analitic. Dar imediat ce se amestec , ea devine oglinda acestei realit i spulberate, aleatorii, reflexul de eului i al banalit ii.

Proza actual dovede te, într-adev r, prin deriva sangvinolent a con inuturilor, s cia nara iunilor i exprimarea artificioas , arat un dispre al prozatorilor (nici unii poe i nu sunt departe de acest fapt), fa de propriul lor instrument i fa de propria lor meserie, un dispre fa de textul ca atare, care este prostituat pe altarul celui mai m runt efect special, i, prin urmare, fa de cititor, chemat figureze ca cititor neputincios al acestei prostituiri de texte, al acestei promiscuit i a tuturor formelor sub alibiul violen ei. Descoperim sabotarea textului de c tre scriitori i poe i, acest fapt întâlnindu-se cu sabotarea politicului de c tre politicienii în i.

5

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul V, nr. 7(47)/2014

Stelian GOMBO{ Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României

Despre parabole ]i pericope percepute ca adev[ruri sacre î@n concep\ia filozofic[ a lui Andrei Ple]u Motto: i El le-a zis: Vou v este dat s cunoa te i tainele împ iei lui Dumnezeu, dar celor din afar toate li se fac în parabole. (Marcu) Volumul Parabolele lui Iisus. Adev rul ca poveste, de Andrei Ple u, ap rut la Editura Humanitas din Bucure ti, în anul 2012, arat faptul c exist întreb ri c rora li se poate r spunde prompt i pertinent. De la cele ale experien ei curente (Ce num r por i la pantofi?), pân la cele ale expertizei tiin ifice (Ce este legea gravita iei?). Exist i întreb ri, cele ale primei copil rii, care par simple sau suprarealiste, dar al c ror r spuns solicit mai curând talentul metafizic sau fantezia: De ce are mâna cinci degete?, Cine a inventat somnul?

Exist , în sfâr it, întreb rile „mari”, întreb rile ultimative, c rora îmi place s le spun „ruse ti”, c ci fac substan a multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce exist r ul?, Care este sensul vie ii? Pentru astfel de întreb ri, nu po i s propui un r spuns geometric, ci o analogie, o metafor , un „ocoli ” transfigurator. Este cea mai adecvat solu ie. Singura. În loc s spui, savant: „uite cum stau lucrurile!”, spui: „hai mai bine s i spun o poveste”. În cartea de fa , va fi vorba despre pove tile spuse de Iisus, în efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul împ iei Sale. Sarcina pe care i-o asum e imposibil , a adar e pe m sura divinit ii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit ajutor, f s cad în re et i abuz doctrinar, i are de dat nu doar materie de reflec ie, ci i motiva ie de via , suport existen ial, m r-turise te Andrei Ple u despre cartea lui.

Volumul în cauz a fost desemnat drept Cartea Anului 2012, într-o ceremonie organizat la sediul din Bucure ti al Uniunii Scriitorilor din România (USR). Premiul pentru Cartea Anului 2012, în valoare de 10.000 de lei, a fost acordat de publica ia „Romînia literar ”, cu spri-jinul financiar al Guvernului României, i a fost decernat de juriul format din: Nicolae Manolescu - pre edinte, Gabriel Chifu, Cosmin Ciotlo , Sorin Lavric, Simona Vasilache i Mihai Zamfir.

Miza parabolelor scripturistice este, de la început pân la sfâr it, una deopotriv gnoseologic i ontologic , în m sura în care aceste pilde edificatoare antreneaz , în structura lor supl , aparent frust i în expresia lor, minimal ca amplitudine formal , toate instan ele per-

sonalit ii noastre (corp, fapt , reflexivitate, gestic ). Andrei Ple u, în Parabolele lui Iisus. Adev rul ca poveste propune, în fond, prin acest dialog cu textele sacre, o „nou stilistic edificatoare”, despre care el însu i vorbea, într-o scrisoare din Epistolar. Tipul de cunoa tere pe care îl ilustreaz pildele biblice nu ine de resorturile gândirii speculative, ci î i extrage, mai degrab , substan a cognitiv din orizontul de experien e ale fiin ei, având drept int buna orientare i conduit în via . Andrei Ple u interogheaz adev rul parabolelor christice cu o privire proasp , cu o percep ie mobilizat de interesul metafizic fa de tensiunea moral i religioas a acestor nara iuni minimale din care se deslu esc iriza iile unei transcenden e eliberatoare: „Cui vorbe te Iisus? Am constatat c discursul s u nu exclude pe nimeni, c vizeaz , în final, o “descoperire” global , f discriminare, dar c ceea ce nu poate (respectiv nu vrea) s fac este siluiasc libertatea auditorilor s i. Este dreptul fiec ruia s r mân “în afar ”, s adopte o form sau alta de nereceptivitate, de surzenie programatic , cu toate riscurile pe care un asemenea amplasament le implic ”.

Adev rul sacralit ii, înscenat sub forma unei pove ti esen iale, este, în fond, contextualizat, ca vector atitudinal, prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular, ca modalitate de a apropia valen ele sacralit ii de capacitatea noastr de în elegere limitat , de o „analitic a receptivit ii” umane, ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic i gnoseologic, ca instan a ezat sub pecetea lui mysterium tremendum. Interpretarea parabolelor biblice este efectuat cu instrumente hermeneutice adecvate, printr-o subtil i sugestiv aten ie la relieful semantic al pildelor, prin articularea unor ipoteze de interpretare, ce sunt în consonan cu meandrele, inten iile i sensurile textului biblic. Astfel, pentru Andrei Ple u, cre tinismul este „dozajul optim... între autoritate supramundan i compasiune omeneasc : ne afl m fa -n fa cu un foarte sus coborâtor, care deschide astfel calea unui foarte jos în ascensiune. Se vorbe te des-pre altceva, despre cu totul altceva, în termenii

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

lui aici. Se vorbe te despre ceea ce nu tim, în termenii a ceea ce tim. Aceasta este defini ia îns i a parabolelor lui Iisus”.

Lectura lui Andrei Ple u este, cu adev rat, o lectur vie, totalizant , focalizat asupra tensiunii detaliului, dar atent i la logica dinamic a întregului. Autorul ne determin s percepem adev rul parabolelor biblice ca pe o modalitate de a ne sustrage atrac iei nocive a habitudinilor cotidiene, orientându-ne spre iriz rile unei gândiri dispuse s fac saltul spre metanoia, spre geometria esen ializat i inefabil a transcenden ei, spre un decor sacru, ce mizeaz pe verticalitate, centralitate, amplitudine spa ial i deschidere.

Ilustrative, în acest sens, sunt enun urile privitoare la dinamica rug ciunii, ca form de armonie cu Înaltul, ca modalitate de asumare a unei comuniuni, necesare, cu transcendentul, prin perseveren i o bun „a ezare” în lume: „Pentru cine are s fie i o minim experien a rug ciunii, un anumit tip de „jen ” prost plasat e un sentiment frecvent. Cum pot îndr zni s m rog, dintr-o dat , pentru ceva, când, în restul timpului, tr iesc în afara oric rei reguli duhovnice ti?

-o! Las deoparte c ldicelul „bunelor moravuri”, accept s te faci antipatic, s dep ti „m sura”, s i inoportunezi partenerul, fie el prietenul de-al turi sau Dumnezeu”.

Metabolismul parabolelor î i extrage, astfel, prestigiul semantic din mobilizarea unor sensuri, exemple, modele de conduit exemplare, ce exclud orice form de încremenire, de regres spiritual sau de comoditate a gândirii. Descifrarea registrului spa ialit ii, la care recurge filozoful, interpretarea dimensiunilor simbolice ale elementarit ii, analitica tipologiei sufletului, toate acestea reprezint trepte ale unei în elegeri empatice, subtile, riguroase, a adev rului parabolelor. În Cuvântul înainte al c ii, Andrei Ple u recunoa te existen a unor poten iale riscuri în receptarea acesteia: „Sunt perfect con tient de amplasamentul inconfortabil al întreprinderii mele. Din unghiul specializ rii teologale pot ap rea ca un intrus deopotriv prezum ios, insuficient „îmbisericit” i, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici i spa ii religioase din afara cre tinismului. Pentru crucia ii seculariz rii i, în general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotriv , figur de „reac ionar”, sensibil, în mod inexplicabil, la texte i idei revolute. Îmi asum, cu scuzele de rigoare, aceste „portrete”, dar îmi fac iluzia c încercarea mea î i poate g si un rost i într-o tab , i în cealalt . Cred ( i sper), de asemenea, c exist o sumedenie de cititori rora lectura textului meu le-ar putea face m car tot atâta bine cât bine mi-a f cut mie scrierea lui”.

Desigur, cartea lui Andrei Ple u se adreseaz , cum s-a spus, „degust torilor de stil rafinat, melomanilor livre ti, care vor ritmul unei fraze de ras , i filozofilor care vor s înve e cum po i mânui nuan e contrare f a te încurca în capcana lor” (Sorin Lavric), oferind nu doar o lectur adecvat a pildelor biblice, ci i o m rturie a modului în care metabolismul cultural al autorului s-a raportat la aceste texte.

Pildele lui Iisus sunt, pe de o parte, repere ale gândirii umane expuse soma iilor transcenden ei, plasticizate sub forma unor nara iuni eseniale i, pe de alta, ele degaj , în semantica lor dens i auster , ideea de indica ie sau interdic ie: „Pentru cei preg ti i, El trebuie s func ioneze ca o indica ie, iar pentru cei nepreg ti i - ca o piedic , sau ca o interdic ie... A g si un procedeu care s li se potriveasc tuturor implic o mare subtilitate strategic : trebuie, pe de o parte, s la i mereu deschis perspectiva «intr rii», dar, pe de alta, s ai precau ia de a revela voalând, de a bloca ferm accesul celor opaci”.

Analitica receptivit ii (transpus în plan spa ial i simbolic) pe care o întreprinde filozoful exploateaz cele dou registre distincte, care structureaz semantismul paradoxal i subtil al parabolelor - un registru al dezv luirii, al ar rii i altul al camufl rii: „Fiecare î i va

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

lua partea sa, c ci parabolele sunt semnal revelator pentru unii i camuflaj prudent pentru ceilal i. Ele ascund dezvelind i dezv luie acoperind, în func ie de amplasamentul spiritual al receptorului. Altfel spus, parabolele cheam i totodat in la distan . tiutorii recunosc valoarea indicativ a decorului, în vreme ce, pentru ne tiutori, acela i decor este opac.

Prin urmare, Parabolele seam cu un asemenea decor, cu o imagerie anume gândit pentru a conspira i deconspira în acela i timp o comoar ascuns ”. Ce altceva este, oare, Adev rul ca poveste decât modularea extazului transcenden ei în carnea catifelat a unei epici exemplare, ce transpune, inefabil, nev zutul în v zut, indeterminatul în determinat, necuprinsul în spa iul minimal al enun ului aforistic. Theodor Baconsky observa, de altfel, c „Iisus Hristos fiind Cuvântul, descifrarea parabolelor este necesarmente logocentric - dar deloc platonizant - într-o totalizatoare armonie a contrariilor. C ci Domnul Iisus Hristos însu i Se prezint (adic mâne prezent) în atmosfera atemporal a pildelor: ambiguu i fulger tor, provocator i constant, transparent i impenetrabil, simplu i labirintic, d ruit i ferm, apropiat i inaccesibil, disponibil i fugitiv, divin i uman... El este adev ratul Subiect al parabolelor i pe El îl cerceteaz , de fapt, Andrei Ple u în aceast carte discret m rturisitoare de îndoieli dep ite i certitudini mereu chestionate”.

Pentru autorul acestei c i, cunoa terea nu este o aptitudine inert a con tiin ei, o ipostaz static , ci, dimpotriv , presupune mobilizare i motiva ie inten ional („Cunoa terea nu se exprim doar ca mod de a gândi, ci i ca fel de a fi, iar ac iunea nu este doar mobilizare motrice, ci i fel de a în elege”). Relevante, pentru modul de a gândi i interpreta parabolele biblice, sunt i aser iunile privitoare la ascultare, la autoritate i smerenie: „Evident, recunoa terea unei autorit i exterioare sinelui propriu seam a cedare de suveranitate”.

Ceea ce câ tigi este îns mai pre ios decât ceea ce pierzi. Câ tigi o vindec toare comuniune cu autoritatea care «te umbre te». În spa iul evanghelic, umbra (schia) este altceva decât întunericul (skotos, skotia). Ea poate fi efectul unei rev rs ri de har, al unei iradieri benefice.

Capacitatea de a umbri (episkiazo) terapeutic este apanajul autorit ii care a trecut prin episodul adumbririi de sine, al jertfei”.

Provocatoare i erudit , cartea lui Andrei Ple u este un model de elevat demers hermeneutic, eliberat de orice prejudec i sau inhibi ii, demers ce î i afl în adecvare, sugestivitate elegant a stilului i optim raportare la Dumnezeire, calit ile sale primordiale.

(Iulian Boldea - Parabola ca adev r sacru http://limbaromana.md/ index.php? go=articole&n=2371) În alt ordine de idei, ca s sim i cât de bizar este cartea lui Andrei Ple u, o minim idee despre locul parabolelor în corpul scrierilor evanghelice se impune i este binevenit . În acest scop, metoda cea mai t ioas r mâne reducerea la absurd. Altfel spus, modul cel mai sigur de a afla rostul parabolelor este s i imaginezi i s i închipui c Iisus Hristos nu ar fi f cut uz de ele. Ar fi ocolit forma pericopic i le-a fi spus discipolilor adev rul gol-golu . Rezultatul ar fi fost fie consternarea unor min i care nu pot pricepe nimic, fie spaima dat de o perspectiv deloc înduio toare. ine de alc tuirea debil a spiritului uman ca s nu suporte prea mult adev r spus dintr-odat , iar Iisus Hristos le spune: „mai am multe a v spune, dar nu le pute i purta” (Ioan, 16,12).

Cu alte cuvinte, în miezul parabolelor, dincolo de forma încifrat a în elesului lor, st o inten ie de menajare a min ii apostolilor. A vorbi în pilde este un mod de a le cru a fragilitatea. Mai mult, este o garan ie c adev rul ajunge la urechile lor. Ca un om s fie receptiv la transcenden , trebuie îmbiat cu un ir de pove ti enigmatice.

Lipsa pove tii nu numai c ar ine numenul departe de lume, dar l-ar

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

condamna pe om la neîn elegere. În plus, în fa a marilor întreb ri ale existen ei („întreb rile ruse ti”, cum le nume te Andrei Ple u, exemplu „care este sensul vie ii?”, „ce este iubirea?”), nu po i r spunde silogistic, prin argumente logice, ci doar pe ocolite, prin secven e diegetice. Ce intrig la volum este c , vorbind despre în elesul parabolelor, Andrei Ple u se întoarce mereu la condi ia recept rii lor.

Putin a recept rii (sau a nerecept rii) devine laitmotivul c ii i deopotriv criteriul de clasificare a pericopelor hristice. Unghiul bizar în care se a eaz autorul face ca parabolele s fie pove ti autoreferen iale: mesajul lor este despre riscul de a nu le în elege mesajul.

Pân la urm , nu cheia de în elegere conteaz , ci condi ia pe care trebuie s-o îndepline ti ca s te po i apropia de spiritul pildelor.

Hot râtor i decisiv nu este dac nimere ti „interpretarea adev rat ” (expresie f sens dat fiind bog ia infinit de nuan e exegetice), ci dac te pui în situa ia de a primi interpretarea, oricare ar fi ea. Iar pentru asta e nevoie de receptivitate. Toat structura c ii lui Andrei Ple u st pe acest termen: receptivitate. E ti receptiv, înseamn c solzii i-au c zut de pe ochi i po i în elege. Nu e ti receptiv, inima împietrit va bloca întâlnirea cu mesajul evanghelic.

Sub unghiul toleran ei fa de latura ininteligibil a pildelor, Andrei Ple u este un ap tor al lui Iisus. Dac pericopele sunt ezoterice, vina neîn elegerii nu ine de obscuritatea emi torului divin, ci doar de proasta plasare a receptorului uman. Gura dumnezeiasc nu grete, doar mintea omului este failibil . Dac suntem imuni la pilde este fiindc ne-am exclus singuri de la împ rt irea misterului din ele. Am r mas în afara tainei, dar nu pentru c Iisus Hristos, ar tând cruzime selectiv , îi izgone te pe unii i îi prefer pe al ii, ci din cauza înlemnirii din suflet. Iisus Hristos a venit pentru to i, dar nu pentru oricine, asta însemnând c trebuie s te aduci în acea stare de spirit prielnic primirii parabolelor. De aceea, defectele care ne împiedic fim primitori sunt: indigen a min ii (dezinteresul i prostia), consim irea euforic (exaltarea f temei), sufocarea spiritului cu grijile lume ti, excesul de spirit critic (vigilen a încruntat care nu se angajeaz în nimic), opacitatea agresiv . De cealalt parte, însu irile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sunt: r bdarea plin de speran , îndr zneala i perseveren a, creativitatea.

Potrivit lui Andrei Ple u, în spunerea pildelor Iisus Hristos arat o tactic retoric bine cump nit : este vorba de dislocarea sim ului comun, de înl turarea cli eelor, de repudierea formulelor fixe. Din acest motiv, vorbele sale nu pot fi prinse în tiparele vreunei ideologii.

Iisus Hristos nu numai c î i contrariaz discipolii, dar chiar se contrazice singur: uneori încurajeaz smerenia, alteori laud îndr zneala, respinge p catul trupesc i totodat ia ap rarea femeilor de moravuri oare, ne vorbe te de u i care se deschid dac ba i în ele i apoi avertizeaz asupra u ilor care r mân închise, oricât ai bate, deplânge dezbinarea dintre oameni i apoi tot el m rturise te c a venit s aduc dezbinarea. Iat de ce prelucrarea politic a vorbelor sale este ilicit .

Tocmai de aceea Andrei Ple u nu rabd lectura lor ideologic (dup tiparul feminismului i al corectitudinii politice), cum de altfel nu accept alte trei tipuri de lectur deformant : 1) interpretarea literal , când nu vezi decât sensul de prim instan i ignori contextul; 2) interpretarea alegoric , când g sirea unei analogii intuitive ofer o cheie care elimin orice discu ie ulterioar („Dup ce comunici cititorului c , în cazul „F cliei sub obroc”, f clia este Iisus Hristos, obrocul - legea veterotestamentar , iar sfe nicul - Biserica dreptcredincio ilor, nici cititorul, nici exegetul nu mai au nimic de f cut.

Rien ne va plus!” - p. 284). În plus, chiar dac din principiu putem spune c hermeneutica pildelor este inepuizabil , posibilit ile de în elegere alegoric s-au încheiat. Secolele de acrivie catolic i protestant au s pat antierul evangheliilor pân la fund, nout i sub

Anul V, nr. 7(47)/2014

care culmineaz într-o concizie t ioas , de vocabule scurte i totu i simandicoase. Cine vorbe te de „musculatura moral excesiv ” a unor interpre i sau de „receptaculul optim al credin ei” face stil în timbru personal. Este ca un protocol savuros de potrivire a cuvintelor gra ie unui imbold de a g si formule memorabile în marginea a orice, de aceea aten ia cititorului este deseori absorbit de o virtuozitate expresiv care pune în umbr parabolele. Stilul cu care Andrei Ple u atinge o tem duce la eclipsarea ei treptat , gra ie unui efect de întunecare prin contrast. Str lucirea de expresie a comentariului d uneaz parabolei comentate, care r mâne stingher într-un col al paginii, ca un obiect acoperit de un goblen a c rui es tur este prea rafinat . Maniera atic a pildelor este întrecut de stilul asianic al volumului, Andrei Ple u fiind prea subtil pentru ni te tâlcuri epice care, înainte de inteligen , cer bobul de mu tar al credin ei.

Numai c Andrei Ple u are o natur rece, care împrumut c ii aerul glacial al eseului f emo ie, de aici impresia de cercetare minu ioas f cut de un spirit c ruia virtutea înfior rii îi repugn .

Mi cându-se în orizontul implicit al credin ei de ordin cre tin, volumul nu transmite o emo ie i nu treze te un sentiment, în afara desf rii subîn elese de ordin estetic. Volumul este ca un laborator aseptic în care dialectica nuan elor nu st pe un filon afectiv. Grija de a nu c dea în dulcea a omiletic a predicilor patetice l-a împins pe autor la o analiz de concepte din care ghimpele efuziunii a fost t iat. La fel, rezerva fa de accentele categorice, care tr deaz asumarea unor certitudini tari, menite a fi propov duite cu nerv prozelitic, i-a dat lui Andrei Ple u obi nuin a afirma iilor relative, i din acest motiv inteligen a lui sclipitoare are un straniu efect dizolvant: pruncii nu sunt chiar inocen i, neru inarea (anaideia) este uneori bun , iar s racii cu duhul nu sunt defel pro ti. În fond, ne mi m în t râmul speran elor, nu al certitudinilor, i de aceea orice perspectiv este posibil . i atunci cine va gusta volumul? Intelectualii gr bi i nu, c rora aplombul speculativ al lui Andrei Ple u le va insufla resemnarea neputin ei de a-l pricepe. Preo ii ortodoc i nu, care îi vor repro a c îl degradeaz pe Iisus Hristos la treapta unui povesta care se complace în basme cu tâlc. R u-voitorii nu, care îi vor imputa c împrumut prea mult din tehnica occidental de exegez evanghelic . Iar credincio ii obi nui i iar i nu, fiindc în locul unor medita ii fierbin i, d toare de consolare i mângâiere, vor da peste analiza sever a unor etimologii sofisticate. Simplu spus, volumul se adreseaz degust torilor de stil rafinat, melomanilor livre ti care vor ritmul unei fraze de ras , i filosofilor care vor s înve e cum po i mânui nuan e contrare f a te încurca în capcana lor. În contra filantropiei evanghelice, Andrei Ple u nu scrie pentru to i i în nici un caz pentru oricine. (Sorin Lavric - http://www.romlit.ro/ receptivitatea_pericopelor) Mai bine zis, este un volum oarecum în r sp r, care se adreseaz colegilor „din intelectualitatea laic ”, autorul considerându-se „de o inadecvare teribil ”, un „conservator reac ionar”, deloc „în pas cu vremea”. A insistat s scrie aceast carte pentru c „este mai bine s fii cuplat la actualitatea Bibliei decât la actualitatea jurnalelor de tiri, care devin biblia contemporan .”

Altfel spus, „În cartea de fa , va fi vorba despre pove tile spuse de Isus, în efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul împ iei Sale. Sarcina pe care i-o asum e imposibil , a adar este pe m sura divinit ii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit ajutor, f s cad în re et i abuz doctrinar, i are de dat nu doar materie de reflec ie, ci i motiva ie de via , suport existen ial”, spune Andrei Ple u. „Sunt perfect con tient de amplasamentul inconfortabil al întreprinderii mele. Din unghiul specializ rii teologale pot ap rea ca un intrus deopotriv prezum ios, insuficient «îmbisericit» i, pe alocuri, prea disponibil pentru autori necanonici

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i spa ii religioase din afara cre tinismului. Pentru crucia ii seculariz rii i, în general, pentru spiritul vremii voi face, dimpotriv , figur de «reac ionar», sensibil, în mod inexplicabil, la texte i idei revolute. Îmi asum, cu scuzele de rigoare, aceste “portrete”, dar îmi fac iluzia c încercarea mea î i poate g si un rost i într-o tab , i în cealalt . Cred ( i sper), de asemenea, c exist o sumedenie de cititori rora lectura textului meu le-ar putea face m car tot atâta bine cât bine mi-a f cut mie scrierea lui…” În concluzie, volumul Adev rul ca poveste - Parabolele lui Iisus are o bibliografie enorm , în latin , greac , ebraic , francez , german , englez , subsolurile atârn greu de note ultrasavante. Excelentul capitol introductiv este folositor oricui vrea s în eleag necesitatea parabolei ca pild camuflat . Exist aproximativ o sut de parabole, Andrei Ple u se ocup de 34 - între ele: lucr torii nevrednici ai viei, mân a bun i neghina, gr untele de mu tar, smochinul neroditor, vame ul i fariseul, slugile veghetoare, portarul, furul, s mân a care cre te singur , fiul risipitor, judec torul nedrept i v duva st ruitoare, talan ii, drahma pierdut , cele zece fecioare, casa zidit pe stânc , nunta fiului de împ rat, oaia pierdut , oile i caprele, peticul de postav nou la haina veche, vinul nou în burduf vechi, f clia sub obroc .a.m.d. „Cui vorbe te Iisus? Am constatat c discursul s u nu exclude pe nimeni, c vizeaz , în final, o «descoperire» global , f discriminare, dar c ceea ce nu poate (respectiv nu vrea) s fac este s siluiasc libertatea auditorilor s i. Este dreptul fiec ruia s r mân „în afar ”, s adopte o form sau alta de nereceptivitate, de surzenie programatic , cu toate riscurile pe care un asemenea amplasament le implic .” (Stelian urlea - http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/ parabolele-lui-iisus-de-stelian-turlea-10399307) adar, în încheiere, vom re ine i sublinia c poate pe unii i-ar putea intriga modalitatea de abordare a unor probleme de hermeneutic de c tre un filosof. Ori eu, unul, nu v d a fi nimic ne la locul lui. Al ii s-ar putea împiedica de limbajul folosit de Andrei Ple u. Pe mine m-a bucurat modul în care profesorul i-a încheiat prelegerea: un subtil îndemn la citirea Sfintei Scripturi. Biblia a ajuns un fel de relicv pentru marea partea a românilor pravoslavnici. Ne amintim de Evanghelie doar când ajungem duminica la Sfânta Liturghie. Nu mai vorbim de reflectarea pe marginea textelor sfinte. i totu i, „Parabolele lui Iisus au rezistat bini or i în vremuri mai grele ca ale noastre. Ni s-a p rut c trebuie s li se dea o ans i acum, c în nimbul lor respir , tenace, teme i solu ii f dat i f patin muzeal . Dac , din când în când, am reu it s formul m întrebarea potrivit , nu ne r mâne decât s sper m c încercarea noastr i va g si, la rândul ei, cititorul potrivit”. „C ci, altfel spus, nu uita i suntem, de cele mai mute ori, în afara regulii, în afara propriului nostru proiect, în afara rostului nostru originar. În afar . Am pierdut contactul cu interoga ia esen ial , cu interioritatea întreb rilor ultime”... (Andrei Ple u).

{tefan DUMITRESCU (membru USR)

CE

AR , DOAMNE, I CE NEAM TRIST!

Ce ar , Doamne, ca un pahar. i ca un strig t. i ce neam trist! stignit pe mun ii Carpa i ca un Christ, Vie uind pe p mânt în zadar!

Dou mii de ani de umilin adânc .

Degeaba. Degeaba atâtea r zboaie, S-ajungem un popor de buboaie, Pline de ur ca o spelunc !

Degeaba Eminescu. Degeaba tefan.

Dac ne mânc m între noi ca ni te hiene, raci c n-avem pe fund nici izmene.

Dou mii de ani de istorie-n van!

Ce ar , Doamne, ca un pahar. i ca un strig t. i ce neam trist. stignit pe mun ii Carpa i ca un Christ.

Vie uind pe p mânt în zadar!

ARA SE DUCE, ARA SE SCUFUND ara se duce, ara se scufund , S-a descompus ca un hoit i miroase, I-au intrat viermii în fica i i în oase, Istoria este o cloac imund !

Plâng str mo ii no tri zguduitor în morminte, Le e ru ine de urma ii lor, ho i i la i, Dumnezeu s-a pr bu it în hohote peste ora , Timpul nu mai vrea s curg -nainte!

Ce ne facem, Doamne, acum?

Suntem ai nim nui, ultimii cer etori pe p mânt, Se r sucesc tefan i Mihai în mormânt, Sfin ii orbec iesc cu lumân ri în mâini pe drum!

POETUL

Nicolas Lancret - Concert în parc

9

Eram poet si plângeam Mergeam pe str zi frumos luminate Se mira lumea i se-ntreba Cine e domnul cu marea în spate !

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul V, nr. 7(47)/2014

Doina DR~GU} (membru LSR, UZPR)

Farmecul arabescului Dintotdeauna, arta i religia au urmat acela i drum, arta acceptând s se mi te, exclusiv, între limitele simbolismului religios, îns , în Evul Mediu, mai mult ca oricând i pretutindeni în lume, via a universal , inclusiv crea ia, i mai ales arta, s-au s vâr it sub dogma religiei.

Pentru a vorbi despre arabesc, trebuie ne întoarcem în timp, pân la Evul Mediu, i s facem o incursiune abstract-spa ial prin existen a spiritului arab.

Islamismul, religie monoteist , influenat de cre tinism i mozaism, fondat de Mahomed, în anul 622 e.n., i bazat pe preceptele Coranului, s-a extins într-un „elan lbatic de credin ”, de-a lungul Evului Mediu, din Iran pân în Pirinei, prin Africa de Nord. Islamicii, s raci i liberi, nomazi i cuceritori, a c ror patrie o constituiau doar corturile lor, i mâna i de un vis nebun de a atinge miracolul din galopul cailor, au pornit, cu burnusurile în vânt, s cucereasc p mântul. Este momentul când marii savan i i marii arti ti ai Atenei, izgoni i de împ ratul bizantin Iustinian, care urm rea restaurarea fostului Imperiu Roman, se refugiaser pe lâng regele sasanid al dinastiei persane.

Arabii, folosind tiin a i arta înv ilor europeni, acopereau teritoriile cucerite cu palate i moschei, într-un entuziasm fantastic, i, adaptându-se popoarelor învinse, le st pâneau i le converteau totodat la religia lor islamic . Într-o „explozie de be ie mistic ”, pretutindeni se sim eau la ei acas . Toate oazele, cu care erau pres rate de erturile din Africa, prindeau via , iar deasupra pustiurilor se în a „imaginea abstract a spiritului arab”. Ora e albe neau din p mânt, ca o împletire splendid între realitate i iluzie, turnuri rotunde cu vârful ascu it se în au într-o mi care iluzorie, ca o prelungire c tre infinit, într-o îmbinare gra ioas a elementelor componente i într-o armonizare delirant a formelor i mi rilor în echilibru. Moscheile i încruci au arcadele într-o gra ie sublim i î i în au irurile de coloane într-un sublim gra ios, cu o senzualitate plin de elegan spre infinitizarea c ut rii estetice în timp i spa iu. Pe acest fond al m re iei i triste ii de ertului, apare arabescul, care invadeaz

arcadele, bol ile, pere ii, explorând, într-o fascina ie total , ideea de echilibru, dus pâla grani ele infinitului. Într-o desf urare aproape imperceptibil , împletituri complicate de linii i motive geometrice, înl uite pân la epuizare, motive ornamentale create subtil, relev st rile suflete ti ale creatorului i ale admiratorului deopotriv . Exprimate prin verticalitatea, orizontalitatea, înclina ia liniilor, unduirea curbelor, suprapunerea poligoanelor, împletirea în cercuri, în ovale, în evantaie, trecând de la exaltare la calm i visare, de la forme ascu ite la forme rotunde i invers i de la fantezia curbelor rebele la rigoarea absolut a formelor geometrice, aceste fantastice elemente definesc farmecul arabescului. Îndep rtate i apropiate, în acela i timp, începând de niciunde i terminându-se în infinit, înl uite i eliberate, formele par aderate feerii, func ii continui, în care umanul se integreaz i totodat se prive te deta at, creeaz armonie între variet i i toate laolalt devin rev rsare abundent de r coare peste

Nicolas Lancret - Desen

ar a de ertului.

Arabescul nu a ap rut întâmpl tor, ci dintr-o nevoie absolut , dintr-un adev r indubitabil, dintr-o adaptare a spiritului la întinderea nem rginit a de ertului, unde privirea nu se poate opri, iar imagina ia este necuprinz toare. Arabescul s-a n scut, a a cum spunea Elie Faure, în Istoria artei - arta medieval , „din încol cirea de frunze i de flori ap rute în jurul arcadelor vechii moschei a lui Ibn-Tulun din Cairo, când, cucerirea luând sfâr it, imagina ia arab , mai pu in încordat , a avut r gazul s se complice i se vrea mai subtil ”.

Firi ciudate, f cute din contraste, cu atât mai pronun ate cu cât se adânceau mai mult în de ert, arabii nu cuno teau, în afar de t cere i contemplare melancolic , decât râsul frenetic i strig tele. Dispre uiau moartea i se pierdeau în uimitoare ospe e, trecerea timpului neînsemnând nimic pentru ei. În fanatismul lor, ei î i tr iau exuberant marele lor vis feeric, unde arabescul abstract î i afirma combina iile. Ca i via a lor, ce urma marile contraste din natur - de la c ldura devoratoare a întinderilor de nisip, cuprinse în cercuri mi toare, la oaza pres rat cu palmieri, prin care aerul fierbinte urc frenetic i r mâne suspendat de bolta cerului -, arta cunoa te o desc tu are, elementele arhitectonice, ca ni te voci l untrice, care r zbat în afar sau se închid în t ceri adânci, se împreun , se resping, se mi în forme libere sau se contopesc în pl cere estetic a frumosului pân la uitarea de sine.

Ceea ce impresioneaz este c , în civiliza ia i cultura islamic , arta urmeaz un cult al rug ciunii, un delir al infinitului, înl uiri i balans ri ritmice, mi ri frenetice de ansamblu, vioiciune i del sare, încordare i destindere, îmbinare de geometrie i alegorie, într-un spa iu creat cu o rigoare impecabil . În arta islamic , arabescul pare a fi un început al infinitului, cu o repetare a formelor, i o infinitizare a vie ii neîncepute pân la epuizare, o mi care ce sl be te i se stinge, se consum în ea îns i ca o învingere, ca, apoi, s renasc i s creasc , progresiv, întro încheiere natural , absolut , într-un sfâr it care abia începe.

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Adrian BOTEZ (membru USR)

Îndr[gostit de dragoste:

Ioan Vasiu, „Târziu @în cuvinte”1 preten ii de profunzimi poetice abisale (de i exist , în volumul spre cercetare, cel pu in un distih iconico-hieratic, de excep ie: „ tii c -ntr-un târziu o s te rog/ îngenuncheat precum un inorog” - cf. tii..., p. 30), IOAN VASIU se înscrie, f niciun dubiu, prin poezia sa, în zona eroticului teluric-apoteotic (cu n zuiri, rareori împlinite, de transcendere spre celest). Poezia izbutit a lui IOAN VASIU este cea cu rim i cu metru clasic - rareori, i doar în al doilea micro-ciclu al volumului, întâlnim valori (relevante i revelatorii), în cea cu vers liber i alb. Volumul este construit tripartit i asimetric (precum asimetrici sunt i coeficien ii axiologici ai poemelor celor trei p i): 1-„Dulce i amar” (con inând 48 de poeme, cu valori estetice fluctuante, dar atingând cele mai multe „vârfuri de sarcin ”, din volum); 2-„Iubind în oapt ” (con inând 44 de poeme scurte, amintind, vag i în linii foarte generale, de principiile str vechii poezii tanka2 : „izbânda/ nu e o batist / cu care i legi/la ochi/du manul”, dar nelipsind i „adierile” de haiku3 : „e iarn , iubito/ amintirile/îmi troienesc/drumul spre ziu ”); 3-„Târziu în cuvinte” (con inând 7 poeme, dintre care, valoric, doar primul, Dragoste, poate fi luat în serios... ba chiar dep ind o medie valoric a primelor dou micro-cicluri ale volumului).

Pe alocuri, poemele lui IOAN VASIU comunic un amurg fiin ial, prin care s-ar confirma, doar foarte vag i relativ, stereotipul uman/romantic, al eternit ii/eterniz rii Iubirii/Eros, prin Art : „când voi muri va ninge cu petale/de trandafiri peste iubirea mea/ i va ploua cu lacrimile tale/peste râna umed i grea// (...)când voi muri va bate-n catedral /un clopot trist când vântu-abia adie/ i va r mâne casa noastr goal /ca un poem de dragoste târzie” - cf.

Dragoste, p. 94. Mai curând, „casa noastr goal ” devine, simetric, sintagma-semnificat (concept), pentru „poem de dragoste târzie”

- deci, pân i Arta Ideal ar avea de suferit, prin „întârzierea în moarte” a Poetului. De aceea, putem concluziona i asupra semnifica iei transmise de titlul volumului: „Târziu în cuvinte” marcheaz i transmite o stare de ostenit /epuizat amurgire, nu doar a fiin ei umane-Poet, ci marcheaz /transmite i o stare de istovire i declin al luminii aureolânde a Logos-ului, al ansei/poten ialului seduc iei taumaturgice, din cuvintele sale.

Arta nu salveaz /nu poate salva, din om, decât ceea ce a apucat el a fi/a exista - i a transmis în „codul poetic” („o s m poc iesc a a s tii/ascuns într-un volum de poezii”, cf. poc iesc, p. 42). Arta nu eternizeaz , neap rat, Ideea/Arheul, ci retrovizeaz /retrospecteaz , secven ial (dac are ce i dac exist for expresiv suficient , în stih!), îns i via a.

De i, parc pentru a se contrazice, Poetul IOAN VASIU insist , în dou poeme de început ale primului microciclu, asupra inverrii temporale, i-mediate, sub fascina ia iubirii: „iubirea mea e-o calm libelul /cealunec pe-un râu vijelios/spre o cascad ve nic nes tul /ce curge invers nu de sus în jos”, cf. Iubirea mea, p. 13 - precum i: „când plângi i râzi cu fa a spre apus/e ti ca o ap care curge-n sus”, cf. Câmpie cu cercei de maci, p. 15. Sunt semne, i aici, mai curând, ale eterniz rii fiin iale nu prin Art , neap rat - ci, în primul rând, prin Erosul-caTr ire-Efectiv /Nemediat . Exist , îns , la IOAN VASIU, i poeme ale Medierii Erosului prin Logos: „ca o dovad c înc exist/câteun poem din când în când î i scriu”, cf.

Spre iarn , p. 21.

Dincolo de tentative hieratizante, de echivalare a Iubirii cu Starea-de-Rug ciune (unele chiar izbutite: „visez mereu, adeseori visez/c te recit în oapt ca pe-un crez” cf. Visez, p. 9 - sau: „e-atâta bucurie în fiecare vers/ i-atâta bucurie în fiece cuvânt/r mâne amintirea un curcubeu ne ters/când r ritul râde în ochii t i sfrânt” - cf. E-atâta frumuse e, p. 11 ) exist teluricul, frust i intens vitalist: „iubiri

rostogolite pe r zor/iubiri care alin i ne dor” - cf. Iubiri, p. 33.

De aici, i setea existen ial , exasperatdioniysiac , a lui IOAN VASIU, pus sub semnul Sânului/Originaritate MaternalFiin ial , dar i a Macului Hipnotico-Oniric: 1-„când tandr i timid te dezbraci/ ti o câmpie cu cercei de maci”, cf. Câmpie cu cercei de maci, p. 15 - dar, mai ales, finalul poemului Las -mi, p. 29, cu inviazia onirichipnotic a macilor: „las -mi iubita mea un dor nebun/s -mi in de urât o zi întreag / i-un fluture pe-o creang de alun/p zind holda de maci atât de drag ”. Fluturele, ca simbol al evanescen ei spiritual-celeste, se afl în raport de complementaritate cu Libelula, simbol al elegan ei, gra iei i mobilit ii subtil-surprinz toare: „iubirea mea e-o calm libelul /ce-alunec pe-un râu vijelios” (cf. Iubirea mea, p. 13), ajungând fac jonc iunea func ional-poetic i cosmic , în liminaritate, cu Pas rea M iastr („un murmur de chitar s îmi la i/s umplu golul în fereastr /când de la or tie pân’ la ia i / se pierde-n zbor o pas re m iastr ”, cf. Las -mi, p. 29 - „golul din fereastr ” este îns i Imaginea MisticArheic a Iubitei-ca-Iubire!), cu Cântecul Demiurgic-Curcubeu, dar i cu poten e impreca ionale, sugerând Schimbarea/recrearea de lumi/Transcenderea („iubirea mea e-un cântec care cade/ca un blestem/ e-un curcubeu ce râde cu ocheade/prin universul t u nem rginit”, cf. Iubirea mea, p. 13) i cu Floarea-Hieraticul i Hristicul Trandafir Resurec ional, i, inclusiv, cu Fulgerul Jupiterian/Revelator al Frumuse ii, ca Stare de Gra ie: „visez în floarea unui trandafir/prin ochii t i îmi place s respir” - cf. Visez, p. 9 - dar i: „când m ru i cu p ru- i despletit/e ti ca un fulger care m-ar tr sni”, cf. Câmpie cu cercei de maci, p. 15; astfel, se ajunge chiar la simbolul mistic-solar/YANG al Cocorului Alchimic i Hermetic, al Cocorului Exorcizator, simbol al cunoa terii-recunoa terii de sine, al

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Lancret - Dans în casa de var

vizionarismului vaticinar i al spiritualirii/transgres rii4 : „îmi place s privesc prin ochiu t u/cum cârduri de cocori se pierd spre sud” (n.n.: sudul solarit ii apollinico-dionysiace), cf. Îmi place, p. 19; 2-„ tii c într-un vers vreau s mascund/cum m ascund sub sânul t u rotund” (de fapt, combina ie a emisferei vizibilemergente a Sânului-Ispit Demiurgic /Divin cu emisfera imers-mistic , reversibil , a Muntelui Cosmic/Meru i a Izvorului Cosmic al Vitalit ii, tip Amaltheia - conducând la refacerea Sferei Androginic-Paradisiace, platoniciene!) - cf. tii..., p. 30. Iubita lui IOAN VASIU, prin Sfera Sânilor, este o Patrie a Umanit ii i a Poeticit ii Demiurgice, prin simbolistica Strugurilor5 : „Când sânii t i miros a struguri cop i/î i sunt acela i credincios soldat”, cf. Credincios soldat, p. 61 (oarecum similar func ional, la pagina 63, Îmi place: „îmi place s i fiu câine credincios/îmi place s m-ascund sub sânii t i”).

Alteori, exist sugestia (noi am zice: falsa/ falsificata impresie) a catului/ispitei, prin Sânul Sinecdocal: „ca un copil r mas neîn rcat/m uit la sfârcul t u ca la p cat”, cf. cat, p. 55.

Din p cate (dac tot veni vorba de... „ cat”!), jocul imaginilor (dac nu e bine strunit!) - precum i frenezia tr irilor nemediate corect, prin/de c tre Logos, derapeaz , facil (la IOAN VASIU, din fericire, rareori...), din zona arheic , fie spre zona vulgarului penibil, pur i simplu (nici m car „aerisit”, liber i barbar, de tip mironparaschivesc!): „ poc iesc sub p rul t u aten/cu mâna furi at -n sutien”, cf. poc iesc, p. 42, sau grosier, de-a dreptul: „iar gându-mi tic los î i face drum/spre sânii t i rotunzi i goi, cucoan ”, cf. La fel de p tos, p.

49. Pân i „furoul” ar putea s devin arheic, în definitiv - dar numai i numai dac se afl , pe undeva, semne ale transcenderii semni-fica iei borborotice/„platitudinii placide”, cea golit de orice vigoare de zbor, spre Sferele Logos-ului Înalt-Demiurgic... - ...dar, din nefericire, aici, nu se afl , nic ieri, astfel de semne, ci doar un aer de frond ste-ril : „maria/ca un vânt/ strecurar/prin perdele/î i etaleaz furoul/ peste visele mele”, cf. Maria, p. 57.

Cu totul altfel „se vede”/transpare Poetul-Alchimist, în progresia mistic , savant elaborat , de la elementul „ ldur ” incipent-catalizatoare a Logos-ului, la paradisiaca expresie a des vâr irii procesului ini- iatic, întru Eros, „Lumin -întruLogos” - din poemul ldura ultimului vers, p. 71: „Creionu-i obosit de-atâta

ters/ Scriu la c ldura ultimului ers//[...]

Iubirea e un dans f revers/ Scriu la lumina ultimului vers”. ...Eros-ul lui IOAN VASIU este, uneori, în mod explicit, ansa soteriologic a OmuluiPoet, ansa unui „exil” („de bun voie”!), dinspre lumea aceasta profan i degenerat (chiar la nivel de „Sân Sacru”, ajuns... „Uger Bestial”!), lume detestabil , alunecând, accelerat, spre/întru borboros-ul Anti-Logos („detest iubirile din interes/[…]detest eroul care st ascuns/de test/detest politicienii care sug/la dou ugere ce sunt de muls” – cf. nu foarte inspiratul poem Dispre , p. 25) înspreO LUME REVELAT-TRANSCENS / TRANSFIGURAT /RESUREC IONAL , întru Vis-Visare (deci, întru Suprema i Progresiva Cunoa tere Ini iatic /Esoteric , la modul eminescian!): „în dragoste sunt ca un exilat/a evada dar tot mai mult îmi place/m simt precum un înger botezat/de Dumnezeul patimii s race//în dragoste mascund ca un copil/sub poala mamei carel protejeaz /[...] în dragoste sunt ca un exilat/ce-ar vrea s plece dar i s r mân / iar dac plec m -ntorc neap rat/cu visul u inându-m de mân ”, cf. Exilat de bun voie, p. 26. ...Acest Poet-Preot Paradoxal-Tannhäuser-ian al Venerei Silvatice („ durene” i „ lbatic-p gâne”, totdeodat !), IOAN VASIU, sluje te, cu smerit-r zvr tit credin , atât la Altarul Iubitei, cât i întru Efigia Mistic IUBIRE. Ca Poet, este foarte agreabil (de i ameliorabil... chiar i la nivel lexicosemantic!), cu solu ii de versificare uneori ingenioase (dar i cu deficite metrico-ritmice, deseori!). Ca Preot al lui Venus, îns , este, în inten ie i înfl rare - des vâr it!

Anul V, nr. 7(47)/2014

Cartea sa (aparent un „Amurg al Zeilor Minori”/Ragnarökr ... „Minorus”!) este un adev rat breviar ovidian al Iubirii, ca Starede-Tr ire-Vitalist , dar i ca ans -Profund-Soteriologic , prin conjunc ia astrologic dintre Venera/Venus i Jupiter-Demiurgul. De i IOAN VASIU are ( i vrea s aib !) mult din lejeritatea ingenioas a lui George Topârceanu, de multe ori se autodep te, în mod salutar - i, atunci, „printre fulgere i zboruri temerare”, asist m la un spectacol, de bun calitate (cvasi-wagneriano-tannhäuser-ian!), al unei improvizate ...Venere întru Titanomahie! O „Venus Impromptu”... - „vasiuian ”!

1

Ioan Vasiu, „Târziu în cuvinte”, Editura Eurostampa, Timi oara, 2014.

2 -Tanka este o poezie cu form fix din literatura japonez , care const din cinci unit i cu o form a silabelor în fiecare vers de tip 5-7-5 / 7-7.

Partea care con ine 5-7-5 se nume te kami-no-ku („fraza superioar ”) ?i 7-7 shimo-no-ku („fraza inferioar ”). Tanka e o form de poezie mai veche decât haiku. În vremurile mai vechi era numit hanka („poem r sturnat”), pentru c era de fapt o adi ionare plus concluzie la o chôka.

3 -Haiku este un gen de poezie cu form fix , tradi ional japonez , (limba japonez fiind o limb silabic ), alc tuit din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate din 5, 7, 5 silabe. Haiku-urile trebuie s con in cel pu in o imagine sau un cuvânt care s exprime anotimpul (kigo) în care acesta a fost scris. Primul Simpozion interna ional contemporan de haiku s-a organizat la Tokyio, pe 11 iulie 1999, sub patronajul Asocia iei de Haiku Modern, una din cele trei organiza ii importante din Japonia. La încheiere a fost dat publicit ii „Manifestul Haiku din Tokio - 1999”, în apte puncte, cu scopul de a reorganiza regulile tradi ionale ale Haiku-ului , pentru ca acesta s se poat adapta la cultura fiec rui popor. Iat câteva dintre acestea: - Cuvintele sezonale pot fi înlocuite cu „cuvintecheie”, cu caracter universal: mare, copaci, viitor, foc, ap , f leg tur cu anotimpurile; - Criteriul esen ial pentru haiku va fi „originalitatea”; - Se vor folosi ritmul i sunetele carcteristice fie-c rei limbi, pentru a scrie un haiku, care va putea avea o structur de 3 sau 4 versuri, de câte 4, 6 sau 8 silabe; - O importan deosebit le vor avea „cuvintele penetrante”; - Va fi necesar s se fac mai multe traduceri.

4 -„Cocorul este la originea cuvântului DUMNEZEU, a cunoa terii pe care omul o are despre Dumnezeu. (...) În anumite religii germanice, Cocorul avea un rol religios: era consacrat, viu sau în efigie, zeului care împlinea func ii analoge cu cele ale lui Hermes” - cf. Alain Gheerbrant/Jea Chevalier, Dic ionar de simboluri, Ed. Artemis, Buc., 1994, vol. I, p. 343.

5 -În Vechiul Testament, STRUGURII sunt simbol al Mor ii i al Nemuririi, concomitent!

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

13

Constantin VOICULESCU

„Apus î@n deriv[”, roman de George Baciu Romanul „Apus în deriv ” a ap rut în luna februarie 2014, la Editura „Bibliostar”, din Râmnicu-Vâlcea. Scriitorul George Baciu a mai publicat „Triste ea unei iubiri” - un roman de profund analiz psihologic , cu largi deschideri spre orizonturi din diferite domenii ale culturii. Prin cele dou romane publicate pân acum, autorul dovede te c are virtu i de fin analist, c este un observator atent al st rilor suflete ti ale personajelor i al metamorfozelor acestora. Tehnica artistic se impune i prin notarea cu precizie a senza iilor organice, care accentueaz tr irile personajelor, prin descrierea erudit a arhitecturii cl dirilor, a locuin elor i a interioarelor, precum i prin frumuse ea mirific a cadrului natural. Sensibilitatea scriitorului George Baciu este în aceea i m sur a poetului i a prozatorului, ea dovedindu-se prin expresivitate stilistic de o inconfundabil originalitate. Prin cele dou romane, George Baciu se dovede te a fi un prozator cu multiple resurse de crea ie, un bun portretist, un liric reflexiv i un povestitor de o superioar cursivitate. Una dintre preocup rile constante ale spiritului domnului Baciu este setea de erudi ie, constând în preocup rile sale creative: istorie, filozofie, psihologie, eseistic , poezie, proz . Scriitorul s-a impus prin talentul de a crea în mai multe domenii ale frumosului lite-

rar, precum i prin capacitatea de exprimare artistic . Cele dou romane se impun i prin bog ia universului epic creat de autor, prin diversitatea tipologic i prin arta construirii personajelor. Elementele naturii au o valoare referen ial în relatarea simbiozei om-natur .

Romanul „Apus în deriv ” este structurat în dou sprezece capitole, fiecare având un nucleu epic, un spa iu specific i o realizare scenic adecvat . Romanul debuteaz , în tehnic realist , prin descinderea naratorului într-un anumit spa iu i timp, cu o frumoas descriere a naturii. Tehnica aceasta este reluat în toate capitolele c ii. Capitolul întâi începe cu o frumoas descriere a unei dimine i într-un cartier al periferiei bucure tene: „Lini tea dimine ilor este tulburat de strig tele unor olteni care str bat gr bi i cu cobili e înc rcate cu fel de fel de produse, cel mai adesea pe te adus spre vânzare”.

Pe una dintre str zi se afl o societate forestier , a c rei fabric se g se te undeva întro zon „intramontan , sc ldat de apele Lotrului” - afluent al râului Olt. Toat ac iunea romanului se desf oar în jurul acestei fabrici de cherestea, dar cu multiple referiri la criza economic din anul 1933 care a cuprins întreaga ar , precum i alte ri din Europa. Scriitorul înregistreaz totul cu ochiul obiectiv al realistului i contureaz imaginea artistic a societ ii române ti din deceniul al IV-lea i al V-lea din secolul trecut.

Este o perioad de mari fr mânt ri economice i social-politice, care au dus, în final, la declan area celui de-Al Doilea R zboi Mondial.

Este un domeniu în care autorul acestui roman exceleaz , el fiind i autorul unei remarcabile c i de specialitate: „Agresiuni, b lii, campanii, r zboaie din istoria lumii” (Mileniul al III-lea î.Hr.- 2 septembrie 1945).

Cartea, de factur enciclopedic , cuprinde cinci milenii de istorie.

Fabrica de cherestea se g se te „într-o frumoas depresiune subcarpatic ” de pe râul Lotru i este un complex de instala ii i birouri administrative. Prezentarea fabricii este înso it de o frumoas descriere a defileului Oltului. Directorul fabricii locuie te într-un castel situat în partea de nord a fa-

bricii. Este un om amabil, radios i agreabil în afara fabricii, dar neînduplecat cu muncitorii. Numele lui este Sieg. Secretara directorului este o tân unguroaic , plin de farmec, cu o înf are angelic i cu o privire gale . Într-un monolog interior - tehnic artistic în care exceleaz autorul - secretara i dezv luie rela iile pe care le are cu directorul fabricii: „P rin ii? Cread ce-or vrea, eu nu renun la el” - a a î i încheie secretara gândurile. rin ii secretarei sunt îngrijora i de ce crede lumea. Tat l fetei este mecanic pe o locomotiv din fabric i este pl tit mai bine decât ceilal i mecanici. Recunoa te c i se acord o favoare datorit fiicei sale, Ily. Secretara este un amestec de mister i gra ie, de luciditate i inocen . Î i asigur p rin ii nu au motive de îngrijorare. În capitolul urm tor se prezint via a muncitorilor de la fabric . Ace tia dorm în bar ci, cu aer închis i cu miros greu de înminte veche. Fabrica este vizitat de directorul general al Societ ii Forestiere. El vine cu gândul s asigure fabricii noi perspective. Inten ioneaz s extind exploatarea, care va duce la cre terea valorii ac iunilor i la o cre tere a produc iei. Î i propune rezolve stocurile masive de cherestea existente. Suntem în anul crizei economice din anul 1933. În mod surprinz tor, pentru cititor, directorul general i cu directorul fabricii, Sieg pun la cale incendierea fabricii. Ei sunt convin i c „încas rile de la Asigur ri vor fi pe m sura pierderilor”. Incendierea s-a produs într-o noapte. Era un adev rat spectacol de dimensiuni apocaliptice. Cl dirile i stivele de cherestea au r mas îns neatinse.

Dup anul 1933 se va construi o nou fabric de cherestea. A luat fiin un nou lot silvic pentru exploatarea forestier care va alimenta fabrica cu materie prim cel pu in zece ani.

Au fost angaja i ca muncitori la bu teni rani veni i de la coarnele plugului, iar pentru transportul bu tenilor au angajat muncitori din Maramure . În subsolul unor pagini se fac numeroase referiri la situa ia politic din ar i influen a

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

acesteia asupra st rii economice. Cititorul este informat de asasinarea prim-ministrului I. Gh. Duca de c tre legionari, în Gara Sinaia, la 29 decembrie 1933. Autorul asasinatului este legionarul Nic. Constantinescu. La începutul anului 1934 au loc numeroase greve muncitore ti la Timi oara, Bra ov, Anina i în alte centre. Se men ioneaz i procesul din iunie 1933 de la Craiova, când, printre condamna i au fost i Chivu Stoica, Gh. Gheorghiu-Dej, Constantin Doncea. Se face i o scurt prezentare a Ligii Na iunilor - organiza ie interna ional înfiin at în iunie 1919, în urma Tratatului de la Versailles. Au loc i multe comentarii politice între func ionarii fabricii, autorul prezentând aspecte din via a acestora în contrast cu cea a muncitorilor forestieri. Se vorbe te i despre Pactul de În elegere Balcanic - semnat de Grecia, Turcia, România, Iugoslavia, la 9 februarie 1934. În vara acestui an a luat fiin io organiza ie de mas numit „Amicii U.R.S.S”, creat de Petre ConstantinescuIa i - activist al P.C.R. Printre membrii asocia iei se aflau: N. D. Cocea, Alexandru Sahia, Mihai Beniuc, Petre Pandrea, Teodor Bugnariu, Iorgu Iordan, Demostene Botez, Zaharia Stancu .a.

La 29 august 1936, Nicolae Titulescu a fost îndep rtat din func ia de Ministru de Externe pentru inten ia sa de a încheia un tratat de asisten mutual cu Uniunea Sovietic . Într-un alt capitol sunt informa ii despre Garda de Fier, care a fost interzis în decembrie 1933, dar a reap rut dup un an sub numele de „Totul pentru ar ”, avându-l în frunte pe generalul Gheorghe CantacuzinoGr nicerul.

Din discu iile celor din conducerea fabricii afl m i despre Acordul de la Munchen semnat de Hitler, „acord care reprezint spunea unul dintre ei - începutul dezmembr rii Cehoslovaciei”. La 24 noiembrie 1938 a avut loc, la Berghof, o întâlnire între regele României Carol al II-lea i Hitler, care îi cerea regelui s rup toate leg turile cu Fran a i Anglia i s încheie o alian cu Germania în toate domeniile, s aduc la putere Garda de Fier. Imediat Carol al II-lea a ordonat execu ia lui Corneliu Zelea Codreanu, împreun cu al i 13 conduc tori legionari. Execu ia a avut loc la 13 noiembrie 1938. Dup aceast dat , regele a înfiin at „Frontul Rena terii Na ionale”. Tot acum a fost creat i organiza ia „Straja rii”, din care f ceau parte b ie ii cuprin i între 7 i 18 ani, precum i fetele cu vârsta cuprins între 7 i 21 ani. Comandantul suprem al „Str jeriei” era regele Carol al II-lea, iar deviza str jerilor era „Credin i munc pentru ar i rege”.

În anul 1940, organiza ia a fost desfiin at dup înl turarea lui Carol al II-lea de la putere. Revenind la Fabrica de Cherestea, autorul prezint atmosfera de munc din întreprindere, de diminea a pân seara târziu. La nivelul conducerii au loc discu ii despre extinderea depozitului de material lemnos.

Fabrica începe s dea randament. Acum sunt muncitori români, maghiari, italieni, sa i, polonezi, cehi, ru i, num rul acestora dep ind dou mii. Anul 1938 s-a încheiat cu realiz ri remarcabile: 50.000 de metri cubi de cherestea, în valoare de aproape 300 milioane lei. Fabrica s-a modernizat i a început s livreze m rfuri în Germania, Cipru, Grecia, Egipt, Ungaria, Bulgaria, Siria, Fran a, Anglia. În Europa, politica a devenit tot mai agresiv . În prima jum tate a lunii septembrie 1939, trupele germane au ocupat Polonia, fapt ce a gr bit izbucnirea celui de-Al Doilea zboi Mondial. La Moscova, la 23 august 1939 se semnase „Pactul RibentropMolotov”, cunoscut i sub numele de Pactul Stalin-Hitler. În Fabrica de Cherestea au loc tot mai multe defec iuni la utilaje, fapt ce împiedic realizarea produc iei: vagonete care sar de pe linie i se r stoarn , locomotive care intr în repara ii capitale, pânze care se rup în bu tenii de brad etc. Juristul fabricii crede c toate acestea sunt provocate de muncitori pentru a sabota produc ia. E nevoie de con-

Anul V, nr. 7(47)/2014

di ii mai bune i de salarii mai mari - crede inginerul tân r Mihai. a prezenta desf urarea r zboiului, istoricul George Baciu, în subsolul câtorva pagini prezint date ale opera iunii „Valul nimicitor”. Primul raid anglo-american asupra României s-a desf urat la 1 august 1943, s-a intensificat în lunile iunie-iulie 1944, când s-au efectuat 25 de incursiuni aeriene de zi i de noapte. Au fost bombardate zonele petrolifere, depozitele i conductele de petrol.

S-a mai urm rit distrugerea c ilor ferate, a nodurilor de comunica ie, a industriei aeronautice i distrugerea avioanelor aflate la sol.

Romanul se încheie cu prezentarea, în subsolul ultimelor pagini, a Proclama iei c tre ar a Regelui Mihai I, la radio, în seara zilei de 23 August 1944. Cu o propozi ie metaforic i sugestiv , care cuprinde i tema acestui izbutit roman, se încheie cartea scriitorului i profesorului George Baciu: „Era apusul unei epoci… Un apus în deriv .”

Romanul captiveaz aten ia cititorului prin mai multe caracteristici, pe care le relu m într-o scurt sintez : prin harul de povestitor al autorului, prin bog ia, obiectivitatea i importan a datelor istorice transmise, prin magistralele descrieri de natur , care devin adev rate poeme în proz , prin capacitatea cu care autorul creeaz i prezint via a în mi care, realizând personaje vii, prin bog ia i frumuse ea procedeelor stilistice.

Nicolas Lancret - Iarna

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 7(47)/2014

15

George FILIP (Canada)

Fabul cu proverb la o punte - mic tare, au venit din întâmplare un Iedu i-un ap mai greu. zice pu tiul: s trec eu primul - s vedem de ine, crede-m , a a e bine. apul mare, îngâmfat, îi r spunde r spicat: - cum s treci m i, n fle , înaintea-mi, pe pode ?! nu cumva te crezi, vezi bine, tu - mai în elept ca mine?... i cu lauri fal i pe frunte apul s-a urcat pe punte, dar în centru... trosc!.. necaz: s-a dat berbeleac în iaz. Întâmplarea nu-i banal i-are pân i MORAL : Prostul... dac nu-i fudul, Parc nu e prost destul! Întâmplare cu o fat nepo ica mea - Lucica, musafirii i-a primit i îl scuz pe t ticu, dus în zori - la pescuit. de i mic , fata tie multe prin gospod rie: le serve te o cafea i-i invit s mai stea, dar în gând, de sup rare, pl nuia o r zbunare. când s-au plictisit mai-marii, lcând rar, ca to i pescarii, iat c t ticul vine cu dou rucsacuri pline, povestind cu tâlc, fudul, i azi a prins destul! toat lumea îl prive te când zâmbre c tre pe te, (pofta-i poft , ce s -i faci, udându-l pe dibaci) dar Lucica, pui trengar, îl întreab pe pescar uite-a a, din tam-nisam: - cât ai dat pe kilogram ? to i au râs cu gluma-n gur sperând la o saramur .

Nici pescarul... în epat, sigur - nu s-a sup rat, iar când masa a fost gata rut ri i-a dat... tot tata!

Co mar milioane de mu te se reped s m mu te! zbat de mai bine de-un ceas, îmi intr în ureche, în nas; imbecilele carnivore au t rît s m devore! nu m iart de loc, vreau s ip... m sufoc! îmi dau palme, cele r nite sunt de altele înlocuite, numai eu - singur, singurel, victima acestui m cel, armur , sudoare tot trezesc urlînd, nu mai pot! ...privesc prin perdeaua ca roua: atac desantul seria doua. deci nu visasem precum sperasem; iau lupta de la cap t, alte împuns turi cap t, caut pompa cu flit, n-am MUSCAMOR, sunt r nit, îmi regret zadarnic momentul când am vrut s -mi scriu testamentul; adio lume, sunt istovit, poate, deja, am murit! ...în clipa fatal , un Bâzgoi, cel mai al dracului din t boi, îmi zice: poete, î i cerem scuze dar am vrut i noi s i fim... MUZE! Gloria melcului La concursul de-alergare s-a înscris, cumva, i-un melc.

Are dreptul fiecare, zicea el, a a c -ncerc.

Se-ntrecea cu Iepura ul, campion de pân -atunci, Cel ce ia-n picior ima ul într-o clip - i trei lunci.

S-au scris frunze i reclame despre Melcul - campion, Dar în loc s îl aclame prin p dure umbla zvon Cum c Melcu-l mituiese cu o traist de alune.

MORALA: Treab care, pare-mi-se, se mai poart i prin lume!

Mo tenirea un mo neag i o b trân au agonisit prin via un bordei i o fântân lâng-un petec de verdea . sub o raz-a dimine ii s-au culcat visând condori i-au r mas la umbra vie ii dup ei - ase feciori care-n grab , grab mare, ro i de intrigi i-nvr jbire, au pornit cu-nver unare lupta pentru mo tenire. fiecare din cei ase de la legi cerea putere pe ceilal i dorind s -i lase partea de avere. mul i judec tori au vina n-au vrut s sparg sfada da-ntre fra ii cu pricina i vârâse dracul - coada. a dar rozând din trud i visând la cozonaci într-o diminea crud cei ase-au r mas s raci. de pe prispa vechii ere, trânii când au plecat au l sat un pumn de-avere îns minte nu le-au dat. tot ce scriu nu-i vis, dar este de prin via - o poveste.

Poveste cu tâlc Dar s vezi încurc tur , Iepuril n-a venit.

Circula din gur -n gur zvonul c s-a-nboln vit.

Chiar în clpa anun at , evident, startul s-a dat.

Iar oldanul, ce surpriz , nu s-a mai calificat.

Iedul cu corni e mici i cu ochi de licurici, într-o zi se-ntinse arc i-o zbughi, f los, prin parc. op- op... op- op, a pornit-o în galop colinde curtea mare ce-i p rea ne-nc toare;

Dar de-odat , din verdea , îi apare, cert rea , drept în cale, o mo at de pui mul i înconjurat care-n mare, mare prip i se-adun sub arip : - Cot-cot... cine e ti i r spunde-mi: ce pofte ti?

- Sunt un Ied, cum vezi, breaz, dar s tii c sunt viteaz!

- Cot-cot... eu socot c-ai putea s i vezi de drum...

- Nici de cum!

- Te fac ghem!

- Nu m tem! i mo ata, sup rat , Se repede dintr-o dat Drept la Iedul mic în coarne; Gata-gata s -l r stoarne...

Cum fugea viteazul nostru v spun, nu- i are rostul, Dar de-atuncea, micul Ied, Sprintenelul patruped, Când se plimb pu intel i ia Muica - dup el...

Tinere e f

b trâne e

tiu un vis în care Fe i-frumo ii se ascund în vise de copii i când zmeii lumii - fioro ii, pasc prin paji ti verezi de nostalgii...

Soarele pe cer atunci ne pare jos, de s arunci c ciula-n el i când Luna, Luna când r sare navig m în arca ei ni el; de la r rit spre-a serii buz colindam cu-o nuc i-un covrig; Fe i-frumo i pe cai hr ni i cu spuz ne pierdeam prin nop i de ipirig. nu era nimic foarte departe, tot ce era vis - era f cut! ...visele acestea-s azi o carte lâng care, teaf r, am crescut i când to i nepo ii m în eal , (un s rut îmi dau pe-un manuscris) nu îi las pleca cu mâna goal i cioplind din amintiri - un vis, eu le spun un basm cu Fe i-frumo ii ce se-ascund în vârste de copii, pe când zmeii lumii - fioro ii, pasc prin paji ti verzi de nostalgii...

16

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 7(47)/2014

Florentin SMARANDACHE (SUA, membru USR)

Un mod de via De ce jurnal „instantaneu”?

Pentru ca sentimentele s fie proaspete, Nealterate, nefabricate. iau pulsul vie ii intru în vorb cu omul obi nuit bat trotuarele Ori s stau la o teras privind la trec tori.

Turismul ca un modus vivendi.

Ca o adaptare continu .

Ca o aventur cultural .

Excursiile sunt relaxante Excursiile sunt obositoare Excursiile sunt foarte costisitoare Devii mai s rac material i mai bogat spiritual.

Amazon la Infinit!

Amazon al Lini tii Profunde. Îmi place curentul de aer Care-mi flutur p rul…

Valurile-s ro ii la mal.

Mai mult exotic decât frumos.

Mai pu in excitant…

Eu m scald în toate b ile Lumii...

La Barikatuba înot Cu delfinii, Prietenii de Suflet ai No tri.

Atât de blânzi sunt po i s -i iei în bra e.

Din cauza valurilor alupa sare i cade pe ap dur De parc am merge pe pietre!

Râd c torii: ho-pa, ho-pa!

Fiecare pe limba lui.

Un canal panoramic Cu pomi în ap pân la brâu: Este foresta inundada...

- În sezonul viitor, dac vii aici, îmi explic ghidul, o s po i merge pe fundul iazului sta!

Apa se retrage… Îmi place c în Amazônia Totul e colorat.

Nuan e aprinse la case, garduri.

Oamenii bronza i.

Diminea a e r coare i umbr ,

Atât de mult dorite Sub torida tropical .

Manausul v zut de sus Este în pâlcuri-pâlcuri: Case, p duri; case, p duri... facem baie în Rio Rezemat de zidul pietros La ad post de soarele r u Îmi scriu jurnalul pe Plaja Urca din Rio. Apa e rece la început, Pân te înve i cu ea.

Ce nisip interesant!

Luce te în soare Parc-ar fi din m rgele cristaline Cu gr un e mari ca icrele de salmon. i p ri cu ciocul lung Ce cad ca ghiuleaua în ap i în fac pe tii.

Decât s ii banii la ciorap Mai bine te plimbi Prin America Latin . ...O aglomera ie pe oselele din Riooo... i autobuzele circul bar la bar Cu-o vitez ...

Istovi i de mers, Rup i de picioare, Toat ziua pe str zi.

Acum vorbim i noi Portu ol: câteva cuvinte portugheze i mai multe spaniole…

O aventur în noapte Pantanalul ca i Amazonul Fiind terenuri ml tinoase Pe hart sunt colorate în albastru Ca ni te m ri interioare.

Plou continuu la Campo Grande i minivanul despic acest orizont plat Cu crânguri pe alocuri i vaci albe p scând iarba mustoas .

Pe râul Miranda în aval i amonte Într-o barc cu motor. ri negre, mai mari i mai mici, Pe crengi, cu ciripituri abia perceptibile.

De un verde închis i apa i frunzele i p durea deas ...

Totul se reflect în oglinda fluvial .

E o lini teee... ca o terapie psihic .

Vidre lungi în valuri.

Tr iesc i papagali Macaw în Pantanal.

Iat dou lumini fosforescente de caiman.

Bag mâna în ap . Ce cald , Po i s faci baie... de i afar e pâcl , i frig i lapovi . i nori negri se adun .

Noi plutim deasupra h ului...

Doar farul b rcii str luce te În întuneric...

Uma aventura em uma noite.

Plimbare în Nhecolandia, Peste pod.

Noul ghid este indigen Din tribul Khadu Wel. Tribul s u num sub cinci sute de membri, Iar limba vorbit se nume te tupi guarani.

Circa 150 triburi locuiesc în Pantanal, i în Amazônia mai mult de 300 Unele f vreun contact cu civiliza ia modern ... C su e s cioase prin zon , Din bl ni i acoperite cu azbest.

Guvernul brazilian face eforturi În rezervarea de locuri La universit ile publice i private Pentru minoritatea neagr i cea indigen .

Prin arbu ti vie uiesc jaguari.

Se v d urme ale labelor în mâl.

Nu trebuie s fugi prea tare Ca s nu te m nânce un jaguar, Ci... mai repede decât ultimul om din grup!

Când te debarasezi de haine vechi Ori le abandonezi în hotel, Parc întinere ti... Fiindc te eliberezi De un trecut ap tor. În canoe de unul singur.

Am vâslit cum (n-)am putut!

M-a r sucit curentul râului de câteva ori, Dar mi-am inut echilibrul. ducea canoea când cu fa a, Când mai ales... cu spatele! Închiriasem canoea de la o cas Pe piloni, în mijlocul junglei, Unde tr ia o singur familie.

Uite, zic, asta via izolat !

Am v zut i capibara: Un animal cafeniu, mare, Ce mergea ca un urs. i maimu e negre s rind.

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Încet, s nu speriem animalele...

Tranquilo...

De i m -mbr casem cu o pelerin galben M-a udat burni a ciuciulete.

N-am nici pantaloni de schimb, Nici pulov r, nici adida i...

Hainele nu se usuc în camer Din cauza climei extrem de umede.

17

Nicolae M~TCA{ (membru USR)

Beregata diavolului Cu url apele Iguaçului brazilian În acest r zboi infernal De multiple c deri Într-o cascad La Infinit.

Un curcubeu. Al veseliei. Întretaie Simfonia valurilor. Nu e frumos E minunat. Un Grand Canion American apos.

O defilare a spiritului.

Ame te ridicarea. În jos! i vine r u. De la Suflet.

Ca o plapum nuclear .

Se n puste te Perdeaua stropilor.

De parc tot Universul Într în noi. Cum s te înal i. În abis?

Un torent de sentimente, Un Uragan de Vise. Apa rece ca ghea a Fierbe. La izbirea de p mânt.

Cum se bulucesc . V lurile .

Parc dau cu ur . Într-o vitez . Nebun .

Cât energie. Artistic !

Formoso... Impresionante...

Un amfiteatru .De Idei.

Viva a experiência! Nu doar s vezi i auzi, Ci S SIM I. Iguazú argentinian i mai stra nic...

- Mam , Doamne!

Deasupra cataractei cea mai învolburat , Cea mai mare din lume. Într-un climat subtropical, Cu temperaturi înalte i precipita ii abundente. „Nu hr ni i animalele, Ca s nu le altera i Habitatul.”

Atâta ap curge continuu, continuu Cu for divin În Garganta del Diablo.

Parc s-ar scufunda P mântul, Sau... ca la Sfâr itul Lumii!

Pe circuitele superior i inferior Facem popasuri la url toare mai mici, Dar periculoase. i maiestoase.

Trecem pe lâng colonii de lilieci Ce miros urââât...

Ne „sc ld m” din nou De stropii abunden i. - Dac nu te uzi, Nu e interesant!

N-am mari preten ii. Una simpl , minim

Canari i noi, vându i pe trei parale

Aríp sângerând , Basarabia.

Ar vrea s i uite r nile-n trecut.

Se-mb t’ cu-agheasm podurile pe Prut, i smulge gardul, col i de sârm , tabia.

Legat în lan uri cobz de catarg. nu m fure cântul de sirene, Sub trilurile tale indigene i mun i de fiare-a fi putut s sparg.

i nu mai doarme podul, drum durut.

Pe malul drept, s i vad sora, vrabia, Pe malul stâng, s i duc dorul, salbia.

Rigizi doar gr nicerii, stâlpi de lut:

Acum te zba i ca apele-n avene În colivie,-n doping un La Fargue, Doar glasul t u r sun ca în larg De dor de zbor, de boarea din morene.

- De unde vii? - De-acas , de la fra i.

- i unde mergi? - Acas , la surori.

Privirea lor, holbat ,- i d fiori.

Se-nfige-n cord câinia de geala i.

Canari i noi, vându i pe trei parale, În arc închi i ca mor ii-n intirim, Doar cântul nostru sfânt de dor i jale Ne-a ajutat s supravie uim.

N-am mari preten ii. Una simpl , minim : Nu-mi mai ara i, nici boroni i prin inim .

i liberi azi, arípile ni-s pale, Orbec im, dar ara n-o g sim.

Sleit i singur, trist, c runte plai

Nu-i arc. Pe apa sâmbetei s-a dus

Din cronici mai auzi mugít de zimbru, Semnal de dropii, tril de ciocârlie. pturi de sfin i ce tot mai rar învie, Gravate-n lemn. Nici zvon de corn sau timbru.

Nu-i arc. Pe apa sâmbetei s-a dus.

Vi elu’, -n oc, e slobod la breakfast.

Capcan -i? Man ? Libertate? Test?

Spre CSI, UE sau Belarus?

Nici nu mai sim i, de pesticide,-n glie Mirós de corovatic sau cimbru i, poate,-n biodom sau pe vreun timbru De mai adulm a copil rie.

De-atuncea suge, l comos, pe est La dou vaci, netrebnicul intrus: La una, uger suplu, de la est, La alta, mai pulpoas , din apus.

Fatal se-mpu ineaz i românul Ca negrii, alt dat , pe planta ii, i nu-i excus, de-i vrea s -l vezi, st pânul, -l ca i, iarb de leac, în rezerva ii.

tiind c n-o s -l dea din mâini nicicând, Îl las -n du i s i fac marafetul, Chiar dac -i trece, inte , câte-un gând -i mai închid -aórea robinetul.

Sleit i singur, trist, c runte plai: Ne-au prins sirene-n alte guri de rai.

La ce l-ar priponi sau s -l alunge?

Ce cre te din vi el tot bou ajunge.

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul V, nr. 7(47)/2014

George PETROVAI

Poezia – component[ esen\ial[ a culturii universale Este de presupus c prima faz a crea iei literare, ap rut înc din stadiul comunei primitive, revine literaturii orale, însumând produc ii ca: mituri, legende, proverbe, ghicitori, cântece de munc , de lupt , de vân toare sau de înmormântare. i iar i este de presupus c poezia nu putea s lipseasc din formele de redare ale acestor produc ii, chiar dac ea avea chipul neatr tor al versifica iei brute i stângace, ce înso ea de regul dansul, muzica i incanta iile magilor vr jitori.

Odat cu apari ia societ ilor împ ite în clase i a scrisului, produc iile literare încep s fie fixate în scris (pe t bli e de argil , papirus, t bli e cerate etc.), transmi ându-se astfel posterit ii. Vechea literatur oral se continu în noile condi ii. Îns în ea se asimileaz i ecouri din scrierile culte, i astfel se na te literatura oral popular , deosebit de vechea literatur oral primitiv sau a comunei primitive.

Primele literaturi scrise s-au constituit în ariile de cultur ale celor mai vechi civiliza ii cunoscute pân în prezent, i anume în ariile orientale: egiptean , sumero-babilonean , ebraic , indian i chinez .

Acest fapt nu este deloc întâmpl tor, întrucât cultura în general, literatura în special, din totdeauna a avut rolul unei semnificative c i de rulare a istoriei unui popor, precum i a civiliza iei sale înso itoare.

Problema care se pune în perspectiva unei juste i lesnicioase abord ri a poeziei ca parte component a literaturii universale, este aceea a periodiz rii. C ci se tie c împ irea istoriei în perioadele prea bine cunoscute, este pur arbitrar , dictat de nevoile didactice de studiu, clasificare i cercetare.

Cum Rena terea a efectuat o adev rat t ietur în profilul moral, spiritual, cultural i economic al omenirii, iat de ce filosoful român Nae Ionescu vedea în Rena tere singurul i adev ratul moment de referin din istorie, prin urmare, opta pentru împ irea istoriei în dou mari perioade: prerenascentist i postrenascentist .

Deoarece Rena terea a ac ionat în domeniul artelor chiar mai tran ant i mai distinct decât în alte sfere de activitate uman , nu d nici un impediment ca literatura în general, poezia universal în particular, s fie împ it în trei mari grupe: A. Prerenascentist ; B. Renascentist ; C. Postrenascentist . strând aceast clasificare, poezia prerenascentist va cuprinde: A1. Literatura antic oriental ; A2. Poezia antic greac ; A3. Poezia latin ; A4. Poezia Evului Mediu.

Rena terea, la rândul ei, va trata curentul cultural numit umanism i poezia aferent din Italia, Fran a i alte ri, inclusiv din Principatele române.

Cât prive te poezia postrenascentist , ea va îmbr a o multitudine de mari i fecunde curente europene i universale, prin care va ajunge pân în zilele noastre: C1. Clasicismul; C2. Iluminismul; C3. Neoumanismul german; C4. Romantismul; C5. Realismul; C6. Parnasianismul i simbolismul; C7. Futurismul, expresionismul i suprarealismul; C8. Poezia secolului XX. A. Prerenascentismul A1. Literatura antic oriental a) Literatura egiptean , cu o vechime ce urc pân aproape de anul 3000 î.e.n., are o mare varietate de produc ii care, cu o real valoare artistic , reflect realit i istorice, concep ii i st ri de spirit din diferite perioade ale istoriei egiptene.

Dintre aceste produc ii literare, cea mai mare valoare artistic o au imnurile i povestirile. O adev rat capodoper este celebrul Imn al lui Eknaton (sec XIV î.e.n.), compus de Amenofis al IV-lea, faraonul care a încercat s limiteze puterea clerului printr-o reform curajoas . În acest imn, Soarele devine zeul iubirii dintre oameni i popoare, al fertilit ii i al p cii. Merit deasemenea subliniat iradierea culturii faraonice în tot bazinul mediteranean. b) Literatura sumero-babilonean cuprinde produc ii literare create înc de la începutul mileniului al III-lea î.e.n.: imnuri, rug ciuni, mituri i eposuri. Dintre aceste produc ii, cea mai important este Epopeea lui Ghilgame , poem eroic din mileniul al III-lea, înscris pe 12 t bli e de argil ars , ce au fost descoperite în biblioteca regelui Assurbanipal al Asiriei. El a fost transmis fragmentar în mai multe versiuni redactate în diferite limbi din Asia Mic .

Epopeea lui Ghilgame ne apare ca un poem al prieteniei, al ataamentului fa de via a p mânteasc i al întreb rilor nelini titoare despre “via a de dup moarte”. c) Literatura ebraic antic este aproape în întregime cuprins în Vechiul Testament, carte care însumeaz scrieri cu un caracter extrem de variat, datând din epoci foarte diferite. Dintre scrierile cu caracter literar se remarc operele lirice (Psalmii, Cântarea cânt rilor) i ile profe ilor.

Psalmii (Cântecele de laud ) este partea cea mai întins a Bibliei. Cei 150 de Psalmi au fost scri i într-o perioad de aproape 1000 de ani, începând cu vremea lui Moise, pân dup revenirea din robia babilonian . Cea mai mare parte a Psalmilor (circa un sfert) îl au ca autor pe regele David, dar printre autori se mai num : Moise (Psalmii 90 i 91), Etan (Psalmul 89) etc.

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Psalmii sunt adev rate culmi de lirism, cu o mare intensitate sentimental i emo ional , cu metafore foarte sugestive.

Cântarea cânt rilor, atribuit lui Solomon (Eclesiastul), este un poem de dragoste, la a c rui form definitiv s-a ajuns în ultimele veacuri ale erei vechi. Tensiunea sentimentelor din acest frumos poem se transmite fie direct, fie prin intermediul unor sugestive compara ii i metafore, înc rcate de un îmb tor parfum exotic. d) Poezia antic indian a sporit tezaurul literaturii universale prin cele peste o mie de imnuri închinate elementelor naturii i mitologiei, care alc tuiesc Rig-Veda, prin cele dou colosale poeme: Mahabharata i Ramayana (Mahabharata este considerat cea mai ampl oper de imagina ie a Asiei) i prin opera lui Kalidasa (sec. V e.n.), apreciat ca fiind cel mai mare poet indian din toate timpurile.

Din crea iile lirice, epice i dramatice ale lui Kalidasa, celebr în toat lumea a devenit Sakuntala, drama mult admirat de Goethe i Schiller i atât de frumos tradus de George Co buc. e) Poezia antic chinez a intrat în literatura universal prin Cartea cântecelor, o antologie de 300 de poezii populare, i prin doi mari poe i: Li Tai-pe, poet al iubirii i al vie ii pl cute, i prin Tu Fu (sec. VIII e.n.), considerat a fi cel mai mare poet chinez din toate timpurile prin for a expresiei, profunzimea sentimentelor artistice i realismul viziunii (nedrept i sociale, ororile r zboiului).

A2. Poezia antic greac Literatura greac pe ansamblul ei este una dintre cele mai str lucite literaturi a tuturor timpurilor, care continu s farmece prin generalul uman exprimat în forme de înalt valoare artistic i care a exercitat o influen decisiv nu doar asupra literaturii latine, ci i asupra întregii literaturi renascentiste.

Poezia antic greac poate fi grupat astfel: a) Poemele homerice; b) Poezia liric ; c) Comedia; d) Tragedia; e) Fabula. a) Iliada i Odiseea, cele dou faimoase poeme homerice ce au fost pl dite în forma actual cel mai târziu în secolul al IX-lea, sunt de fapt operele unor poe i de geniu, dar care - gra ie unit ii lor excep ionale de compozi ie - au fost asamblate f cusur i au sfâr it prin a fi atribuite legendarului Homer.

Se tie, îns , c evenimentele care s-au petrecut în timpul r zboiului troian, subiectul central al poemelor, au fost cântate de aezi, poe i care se înso eau cu lira atunci când la ospe e, povesteau în versuri multe episoade din r zboiul dus de greci împotriva Troiei pe la anul 1210 î.e.n.

Dar oricare ar fi autorul sau autorii, cele dou poeme exist aidoma unor falnice coloane printre care omul avid de cultur p trunde în imensul templu al literaturii universale. Nararea impresioneaz nu numai prin expunerea clar a faptelor, ci i prin mijloacele principale de plasticizare poetic : epitetul, compara ia, discursul în cazul Iliadei, iar în cazul Odiseei - poemul care relateaz extraordinarele peripe ii ale lui Ulise pe mare, în drumul spre cas de dup r zboi - se mai învedereaz superba îmbinare dintre real i fantastic. b) Lirica greac Cu toate c elementele de poezie liric se fac sim ite în Iliada i Odiseea, cu adev rat poezia liric greac se dezvolt în secolele VIIVI î.e.n. Principalele specii ale liricii grece ti sunt: elegia, iambul i oda, iar cei mai de seam reprezentan i ai ei au fost Sappho, Anacreon i Pindar.

19

Sappho (sec. VII) a fost înainte de toate o poet a iubirii, a a cum rezult din ode. S-a n scut pe insula Lesbos, a fost exilat în Sicilia, iar iubirea a fost pentru ea unicul ideal i unicul sens al vie ii.

Anacreon cânt în versurile sale (a compus elegii, epigrame i imnuri) pl cerea i vinul: “Eu beau în cinstea voastr , ce pa nic beau./Adu-mi la pat clondirul, b iete, iar!/ mai bine beat i-ntins pe turi,/ Decât cadavru-ntins în moarte.”

Pindar (521-441 î.e.n.) este cel mai str lucit reprezentatnt al liricii ocaziilor solemne. El caut peste tot sublimul i eleva ia. Bunurile pe care le celebreaz sunt bog ia, puterea, gloria, tinere ea înso it de frumuse e i dragoste. În concep ia lui, condi ia fericirii este virtutea, zut ca totalitatea însu irilor morale, intelectuale i fizice: “C ci i suferin a amar se stinge/ i-i domesticit în dulci bucurii,/ Atunci când o soart sl vit ridic / În sus fericirea, mereu spre zenit”.

Dac lirica la Sappho i Anacreon este simpl i aproape familiar , Pindar face ca în lirica lui, ideile abstracte s se amestece cu imaginile concrete.

De men ionat c prin poezia liric , literatura greac a f cut un pas mare înspre analiza propriilor gânduri i sentimente ale poetului, i prin aceasta ea a exercitat o fecund influen asupra poe ilor ce iau urmat peste veacuri. c) Comedia greac îl are ca ilustru reprezentant pe Aristofan. În piesele sale, poetul satirizeaz oameni i st ri de lucruri contemporane cu el. Astfel, în Norii Aristofan îi satirizeaz pe sofi ti i educa ia amoral pe ace tia o d deau elevilor lor, în Viespile inte te mania judec ilor de care erau cuprin i atenienii, pe când în Pacea este vorba de pacea încheiat între atenieni i peloponezieni, cunoscut sub numele de pacea lui Nicias. d) Marea tragedie greac este reprezentat de triada de aur: Eschil, Sofocle i Euripide. e) Dintre fabuli ti, o men iune special merit Esop i Fedru, modelele literare ale marelui fabulist francez Jean de La Fontaine.

A3. Poezia latin În dezvoltarea poeziei latine, în general a literaturii latine, se disting trei mari perioade: a) Prima perioad , care începe dup cucerirea sudului Italiei, când romanii au venit în contact cu literatura greac i au început s cultive epopeea, poezia liric , poezia dramatic , elocin a, istoriografia, ci pîn atunci (aprox. 270 î.e.n.), ei aveau o poezie religioas i profan , în care - într-un vers simplu i cu ritm nedefinit - exprimau sentimente colective, invocau zeii sau f ceau ur ri la na terea unui copil.

Dac în unele genuri literare, precum: epopeea, tragedia, drama ori istoriografia, literatura latin a fost copios influen at de literatura greac , genurile literare de felul satirei i epigramei sunt specific latine.

Acestei prime perioade îi apar ine Plaut (254-184 î.e.n.), f îndoial cel mai mare poet comic latin. Printre cele 21 de piese autentice (tradi ia antic îi atribuie 130 de piese!), se num Aulularia (Ulcica), cea din care s-a inspirat Moli re în piesa sa Avarul. b) A doua perioad corespunde r boaielor civile: 133-44 î.e.n.

Este perioada clasic în care au tr it i scris Cicero i Caesar, perioada în care poetul Catul a cîntat în nemuritoare versuri pe Lesbia, iar poetul Lucre iu (99-55 î.e.n.) a scris poemul filosofic în ase p i De rerum natura (Despre natura lucrurilor). c) În fine, cea de-a treia perioad (43 î.e.n.-14 e.n.) este epoca principatului lui Augustus, cînd literatura latin cunoa te “epoca sa de aur”. Acum tr iesc i scriu cei mai mari poe i ai Romei: Virgiliu, Hora iu, Ovidiu; acum î i scriu versurile Tibul i Proper iu i tot acum se înfiin eaz celebrul cerc literar al lui Maecenas, prietenul lui Augustus i marele protector al literelor.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

deschis drumul spre Rena tere: François Villon, Geoffrey Chaucer (c.1340-1400), cel mai mare scriitor medieval englez, i Dante Alighieri. d) Cronologic vorbind, tot în acest capitol intr catrenele persane (robaiurile) scrise de poe ii: Omar Khayyam (1022-1122), Saadi (12131292) i Hafez (1326-1396). Iat spre exemplificare un admirabil robai din crea ia lui Omar Khayyam, om de tiin i autor al unor importante tratate de matematic i astronomie: “Cine-n rai i iad a fost anume/ i se-ntoarse din cealalt lume?/ Teama i speran a noastr izvor sc/ din ceva ce-l tim doar dup nume”.

Dup cum se tie, spre sfâr itul vie ii Goethe a alc tuit culegerea liric Divanul occidental-oriental, marcat de influen a marilor poe i persani... * În procesul cultural-istoric al trecerii de la Evul Mediu c tre epoca modern , Italia a avut un rol de frunte. Patru sunt cauzele care i-au conferit aceast pozi ie de lider mondial: 1) Poporul italian s-a dezvoltat pe spa iul istoric al vechii Rome, i astfel el a beneficiat mai direct ca alte popoare de mo tenirea ei cultural ; 2) A ezarea geografic a Italiei îi creeaz o admirabil pozi ie economic , gra ie c reia porturile sale vor fi primele centre din Evul Mediu unde apare marele capital, iar comer ul cunoa te un deosebit avânt. De unde va decurge în chip logic gradul lor de prosperitate i rolul important ce le revenea în politica timpului; 3) Chiar dac uneori papa nu era de origine italian , totu i, întrucât Scaunul papal se afla pe teritoriul Italiei (îns f acel scurt i nostim interludiu de pe vremea lui Filip cel Frumos, când au existat doi papi!) i întrucât papii pretindeau s fie nu doar capii bisericii universale, ci i ai politicii mondiale, faptul acesta - în pofida r zboaielor pentru putere pe care le-au generat - a dus totodat la apari ia unor formidabile fluxuri diplomatice orientate din toate p ile lumii deatunci înspre cet ile-state italiene, ceea ce deasemenea a contribuit la sporirea prestigiului lor interna ional; 4) Italia a fost prima ar european în care s-a desfiin at iob gia.

va urma

Lancret - Evadarea p rii

A4. Poezia Evului Mediu Evul Mediu a durat aproximativ 1000 de ani. Este perioada în care au loc însemnate acumul ri spirituale sub stricta supraveghere a clerului, care monopolizeaz înv mântul, studiul filosofiei (transformat în slujnica teologiei) i cercetarea tiin ific .

Invazia arabilor în Peninsula Iberic (sec. al VIII-lea), înseamn o benefic influen din partea oamenilor de tiin , filosofilor i poeilor asupra culturii europene. C ci arabii cuno teau în mod direct gândirea tiin ific i filosofic a antichit ii greco-latine, pe care au difuzat-o prin traduceri i comentarii.

Cele mai reprezentative genuri din literatura Evului Mediu au fost: poezia epic , poezia liric , literatura satiric i dramaturgia.

Poezia Evului Mediu cunoa te urm toarele patru direc ii: a) Poemele eroice; b) Poezia liric ; c) Poezia lui François Villon; d) Poezia persan . le lu m pe rând i s vedem prin ce se remarc fiecare dintre ele. a) Epoca migra iei popoarelor se caracterizeaz prin r zboaie sângeroase i expedi ii de jaf. Evenimentele acestei perioade au fost evocate prin scurte compozi ii versificate, recitate de cânt re i ambulan i cu diverse ocazii ce adunau un auditoriu numeros: târguri, rb tori, nun i, pelerinaje etc.

Faptele i figurile evocate aveau în ele un sâmbure de adev r istoric, alterat îns fie de fantezia cânt re ului popular, fie de necesit ile compozi iei sale, dictate de efectul scontat asupra ascult torilor. Cu timpul, aceste cântece scurte au fost contopite în compuneri ample i unitare, centrate pe un eveniment sau un personaj. În felul acesta au ap rut cântecele de vitejie sau poemele eroice, cele mai cunoscute fiind Cântecul lui Roland în Fran a, Cântecul Nibelungilor în Germania, Cântecul Cidului în Spania i Cântecul despre oastea lui Igor în Rusia. b) Poezia liric medieval apare mai târziu (aprox. sec. al XII-lea) la cur ile senioriale, la o dat când moravurile se mai rafinaser dup ce cruciadele îi puseser pe europeni în contact cu forme avansate de cultur , ca de pild cea bizantin . Centrul de dezvoltare al acestei poezii a fost sudul Fran ei (regiunea Provencei), de unde apoi s-a spândit în nordul rii, în Germania, Spania i Sicilia.

Aceast poezie a fost cultivat de trubaduri, care în nord erau numi i truveri, iar în Germania Minnesängeri. Trubadurii erau poe i de origine nobil sau modest , stabili i pe la cur ile marilor seniori.

Lirica lor este în esen o poezie de dragoste, adesea conven ional i cu o form de exprimare îngrijit , manierat i ornamental .

Cu toate neîmplinirile sale, totu i poezia trubadurilor a reprezentat o etap deloc neglijabil în evolu ia liricii universale, prin interesul ar tat de ei pentru natur , pentru exprimarea îngrijit i pentru cultivarea unor specii ale liricii de dragoste, a a ca rondelul sau alba. c) François Villon (1431-?1463), considerat cel mai mare poet francez medieval i unul dintre marii poe i ai tuturor timpurilor, a avut o via aventuroas i dezordonat , care l-a dus nu numai la cunoa terea lumii s racilor, ci i a celor dec zu i din punct de vedere moral: ho i, t inuitori, pu ria i, prostituate.

Poetul porne te de la faptele tr ite de el însu i, iar exprimarea sa este frust , deseori în jargon, i de-o sinceritate de-a dreptul brutal , îndeosebi atunci când se uit la comportarea sa nedemn : “Eu sunt François - i d-aia-s breaz,/ f t din Paris lâng Pontoise./ În treang va ti bietu-mi grumaz/ cât trage curul la necaz” (Patruversul pe care l-a f cut Villon când a fost osândit la moarte).

N.B. În Evul Mediu au ap rut trei mari scriitori, ale c ror opere au

Anul V, nr. 7(47)/2014

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Ion PACHIA-TATOMIRESCU (membru USR)

Deznodãmânt cu litere de Turn Babel ]i vecie marcat[ cu venin de sapien\ial ens Prim-v tor al „cuantelor de foame” la nenum ra ii scribi din universul / cosmosul nostru cel de toate zilele, cel ce observ mai întâi c scribocra ia a produs ni te „muta ii genetice în text” (inclusiv în cel poetic), „muta ii” potrivit c rora „vocalele au din i”, consoanele-s înzestrate cu gheare lipicioase, cu aderen mai ales la „sub-harduita” sticl de tele-ecran, într-o alarmant-aneantizatoare m sur («zicerea înghite nezicerea» - SEtem, 27 -, ceea ce, dup întemeietorul paradoxismului ontologic, îns pe alt nivel întru Logos, înseamn : „cuvântul îngurgiteaz necuvântul”), este admirabilul poet bine temperat-paradoxist, Constantin Stancu (n scut în zodia Scorpionului, la Ha eg-Dacia, în 2 brumar 1954, licen iat al Facult ii de Drept din Cluj-Napoca, în 1988, debutant, în toamna anului 1981, cu poezii publicate aproape „în acela i timp” de revista Orizont din Timi oara i de periodicul Bra ovul literar i artistic, cu debut editorial colectiv - prin ciclul de stihuri Fructul din fruct - în antologia Argonau ii, întocmit de Eugen Dorcescu, în urma concursului na ional pentru tinerii condeieri volum, organizat de Editura Facla, în 1988, membru al Uniunii Scriitorilor din 2009), a c rui oper liric încoroleaz (între anii 19982014) volume de marc „de refluxgenera ionist val” (sau de „Generation of the Deep Clearness”): rile plâng cu aripi (Timi oara, Editura Helicon, 1998), A privi cu ochii inimii - poemele roadelor (Hunedoara, Editura Polidava, 2002), Pomul cu scribi (Timi oara, Editura Eubeea, 2006), Greutatea gândului nerostit (Vulcan, Editura Realitatea Româneasc , 2012), Cu fantezia pe fantezie c lcând (Sibiu, Editura Cenaclului de la P ltini , 2013), la care s-a ad ugat, în prezentul florar, i volumul de sub lupa noastr critic , Etemenanki - Ultima pt mân * (2014).

Critica literar - care a întâmpinat volumele de poeme publicate pân acum de Constantin Stancu (supra), sau „ante-Etemenanki”, evident, dinspre valorile estetice incontestabile ale liricii contemporane - eviden iaz în „esen ialele buchetului”: «Ceea ce înlumin cu frumuse e versul lui Constantin Stancu [...] este „senin tatea în patim ”; este evident c poetul tr ie te ni te experien e spirituale de anvergur (precum Marii Orbi-Prooroci ai Vechiului Testament) i, deci, de mare p timire interioar - dar lec ia / implicita porunc divin a în eles-o: calmul senin este o sl vire a lui Dumnezeu iar mâhnirea[-i] p cat!» (Adrian Botez, în revista Noua Provincia Corvina, 2009); «Poezia lui Constantin Stancu [...] are, drept strat semnificativ i generativ-bazal, transfigurarea, în accep iunea biblic , non-testamentar , a termenului. Lumea, în întregul ei, de la minerale la fiin ele vii, de la un orizont la cel lalt i de la cer la p mânt, este,

pentru ochiul inimii, pentru ochiul poetului [...], altfel decât pare a fi, la prima vedere, continuând s fie, pentru sim uri, afect i ra iune, ceea ce este ea în aparen . Aceast uimitoare i minunat schimbare la fa se petrece, desigur, sub puterea i lucrarea tainic a harului...»

(Eugen Dorcescu, în revista Reflex, nr. 1-6 / 2010 / Literatur i ideologie, Editura Calameo, 2014); referitor la poezia lui Constantin Stancu a mai scris o serie de poe i, critici, editori: Ladislau Daradici, Ioan Evu, Dumitru Hurub , Lorinczi Francisc-Mihai, Maria-Daniela zan . a.

Vrednic-atentul poet ce poart i rob de critic, Adrian Botez, este deja autorul primei cronici, de scribul-poet-în-revela ie, nu exist mântuire..., despre volumul de poeme, Etemenanki (Ultima pt mân ), de Constantin Stancu, intrat în „planetarul circuit” literar de prier-florar-2014, gra ie câtorva reviste online de cultur Starpress (ISSN 1844-7546), Armonia (din 14 aprilie 2014), Omniscop (Craiova, ISSN 2069-8674, 16 aprilie 2014) etc. - cronic din care re inem pentru Distinsul Receptor de Poezie cele privitoare la stancian-etemenankiana structurare i la vectorizare autentic în orizontul cunoa terii metaforice: «Cartea lui Constantin Stancu (un calofil i filocalic str lucit, un bijutier perfect) are 64 de pagini, împ ite astfel: 1. Câteva cuvinte, prin care autorul nu doar c explic sensul i etimologia cuvântului etemenanki, ci sugereaz , de fapt, i temele abordate în cartea care acum se deschide - principala tem fiind aceea a ro ii / rotirii / ciclicit ii implacabile, infinit-deschise, a existen ei cosmico-fiin iale, dar aceast tem principal î i subsumeaz , printre altele, tema lansat de mult vreme, dar neprimind, pân acum (cel pu in) chip poetic, a Muntelui Sacru, cu doi versan i (Religia i Cunoa terea tiin ific-Ra ional ), Piscul semnificând împ carea i resintetizarea spiritual a celor dou for e ale Cunoa terii, întru Dumnezeu-Atoatecreatorul [...] - chiar i acest Cuvânt înainte are ritmicit i i dispuneri, semantice i formale, de stihuire liturgic .

[Etemenanki] Ultima s pt mân este, de fapt, prima s pt mân , eterna / originara s pt mân , „temelia Crea iei”, s pt mâna cea mistic-„meree”, paradisiac , f m surare, f de ceas...; 2. un argument - intitulat Memoria luminii; 3. i patru p i notate cu cifre romane (punând Vechiul Testament sub semnul i st pânirea spiritual a Noului Testament / Crucii prin care geneticul (mo tenirea genetic ) este / va fi dominat( ) de Spirit / al cincilea element al Crucii Umane): I. Turnul Babel (Flac ra verde i câmpia inear); II. Semn într-o lume de fosfor (Septembrie cu ore moi); III. Ultima pt mân (Cau i locul perfect: e ultima s pt mân ...); IV. Starea de veghe ([ce] con ine 31 de poeme, fiecare fiind un microcosmos poetico-liturgic [...]). Dintr-o privire fugar asupra titlurilor, se observ obsesia lui Constantin Stancu pentru Scrib, pentru Construc ia Divin („catedrala albastr ”). Ceea ce nu se observ , la o prim privire fugar , este reinterpretarea mitului Turnului Babel (pus în

22

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rela ie cu Creatorul-Om-N zuitor-spre-Dumnezeul-s u, dar i cu Însu i Dumnezeu). Turnul Babel, la Constantin Stancu, nu mai apare ca o rezultant a tendin elor arogant-luciferice, din spiritualitatea lumii umano-terestre, ci ca [...] Legitimat , de Însu i Dumnezeu, zuire spre Cer / Originaritate [...]».

Deosebit de interesant este i ceea ce scrie criticul Constantin Stancu - în epistola de „autorecomandare” pus între coperta celui de-al aselea volum al s u de poeme, Etemenanki (Ultima s pt mân ), i prima-i pagin , cea cu autograful c tre subsemnatul, din plicul pe care l-am primit în 22 mai 2014 -, între altele, despre poetul Constantin Stancu: «Volumul de versuri red limitele omului în fa a universului, vremurile pe care le tr im, cuvintele care s-au spus întro s pt mân din aprilie cu îngeri, memoria luminii i uitarea cea de toate zilele, întoarcere la rigoarea primelor cuvinte optite i [la] luciditatea scribilor sub entropia haosului melodios. Din provincia mea de cuvinte...».

Imediat „l muririi” celor legate de „misterele” din mitonimul / toponimul asiro- / sumero-babilonian, Etemenanki, r rit în titlul de pe-o copert de carte valah-liric de azi, vom cerceta dac nu cumva, cel de-al VI-lea volum de poeme al lui Constantin Stancu se comport aidoma unei „rachete cosmice în trei trepte” - în zborurile sale întru „cucerirea” priveli tii de Poezie de pe raz de ciclopic telescop -, trepte desemnate în epistol cu mult-magnetizator-fermec toare „sintagme”: 1) cuvinte rostite / rostuite într-o s pt mân de-april’ cu îngeri; 2) revenirea (celest-acvatic-primordial ) la rigoarea primelor cuvinte optite întru „Genez ”; 3) luciditatea scribilor sub entropia haosului melodios.

Poetul Constantin Stancu, cercetând „zari tea” dintre „valahodacicul zigurat de aur de-acas ”, adic vârful Jidovu (din Mun ii Metaliferi), cel foto-eternizat, din Zlatna bunicii (cf. coperta, supra / fotografia, infra), i „ziguratul” asiro-babilonian, Etemenanki, de la Tigru i Eufrat (v. infra, fig. a i b).

De la Etemenanki la Tor[i]da[va] > Turda. În „deschiderea” volumului, Constantin Stancu întâmpin Distinsul Receptor cu Câteva cuvinte, într-adev r-l muritoare nu numai din punct de vedere lirico-semantic-sincretic, ci i întru „fixarea” unit ii de loc (arie i relief de orizont metaforic) i a unit ii de poematic timp. Simbolul relnic-dominator de orizont metaforic, polivalent-misteriosul simbol din centrul „galaxiedric” al textelor stanciene este Turnul Babel, „zigurat” desemnat de sumerologi „cu aproxima ie cuneiform “ dinspre limbile sumeriene / asiro-babiloniene, cu „intermedieri” persane etc., prin mitonimul i deopotriv toponimul Etemenanki / E.temen.an.ki („baz “ la Câteva cuvinte - SEtem, 3 - i la „poemul-cheie”, I. Turnul Babel - Flac ra verde i câmpia inear…

- SEtem, 9 sq.), „zigurat“ cu simbolul brumat de epoci cu potoape i cu atlantide, extras în litera articolului lexicologic de poetul Constantin Stancu dintr-un Dic ionar biblic (de Oradea, 1995, p. 119): «Cl direa platformei de temelie a cerului i a p mântului al c rei vârf ajunge în cer» - v. infra fig. a i fig. b - / «Cl direa al c rei vârf este în cer», ori - în litera majorit ii dic ionarelor str ine: «the name of the large temple tower in Babylon, also known as the Tower of Babel. Its Sumerian name E-temen-an-ki means...».

Anul V, nr. 7(47)/2014

b a a / b) Turn Babel / Etemenanki;

c d c / d ) Pelasgo->valaho-daca Zei -Gaie: 9000 î. H., în Pe tera Chindiei-Dacia (c); 7500, în Catal Hüyük, Anatolia-Turcia (d).

Cele patru „cardinale” imagini pentru în elegerea „simbolisticii polivalente” a Turnului Babel / Etemenanki (cf. supra, fig. a, b, c, d), surprinzând „macheta centrului asiro-babilonian” (a, b) în oglindirea arheologilor i a arhitec ilor de ast zi, pe baza dezvelirii ruinelor dintre fluviile Tigru i Eufrat, de sub o „plapum ” p relnicetern-conservatoare a vestitei civiliza ii antice, în grosime de aisprezece metri de nisip de ertic, dar surprinzând i „zboruri” ale Zei ei-Gaie, divinitate celest-ascensional / descensional a mor ii i renvierii, „zboruri” fixate de cele mai vechi „picturi” rupestre i arhaic-parietale cu p ri-zeit i din Eurasia - mai exact, (c) din DaciaRomânia (Pe tera Chindiei / Gaura Chindiei, de pe malul Dun rii de la Pescari, în amonte de Or ova, din orizonturile cultural-rupestre al anilor 10 000 i 8 000 î. H.) i (d) dintr-un „templu” mezolitico-neolitic din orizontul anului 7500 î. H. încoace, descoperit în Anatolia-Turcia (Catal Hüyük) - sunt reproduse pentru Distinsul Receptor din dou motive:

„Valaho-dacic zigurat de aur”, vârful Jidovu, înalt de 936 metri, din Mun ii Metaliferi - provincia Ardeal, Dacia (de România), fotografiat de Constantin Stancu, „de lâng gardul de la gr dina bunicii” sale din Zlatna.

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

1) pentru a- i lega curcubeul privirii „sugestiv-dezleg toare de mister” de o imagine a Turnului Babel / Etemenanki (a) i de fotografia (v. supra) de pe coperta volumului de poeme - având, nu întâmpl tor, în prim-plan, o parte dintr-un gard, alta dintr-o gr din din „spatele” unei jum i de case tradi ional-pelasge > valahe (a bunicii poetului, aflat în aria aurifer a Zlatnei, jud. Alba), i, pe fundalul celest, în lumin bej-movie, central, „piramida” / „ziguratul” unui vârf de munte, Jidovu, din Carpa ii Apuseni-Metaliferi cu vestitul aur-de-Dacia, cu capacitate „inductiv-lirico-semanticsincretic ” i „proiec ie” / „pro-jetare” a Eroului poematic, nu în pelasg->valah-eternele Valea Galben i Valea Plângerii, ci într-un „relief cu zigurat autohton-spiritual”; pentru „verosimilitatea conexiunii noastre“, Distinsul Receptor poate afla o incontestabil „baz de date” în dou lucr ri mai vechi ale noastre: Mihai Eminescu i mitul etnogenezei dacoromâne ti (Timi oara, Editura Aethicus, 1996 - capitolul Panorama civiliza iei arhetipale asiro-babiloniene..., pp. 11-14) i Istoria religiilor (Timi oara, Editura Aethicus, 2001; vol. I, Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, pân în Cre tinismul Cosmic..., cap. Cultul craniului / capului, pp. 193224); simbolica de pe copert i con inutul poematic din volumul Etemenanki..., de Constantin Stancu, sugereaz „babilonizarea” lumii, indiferent dac -i vorba de cea cre tin , sau dac -i de alt religie, indiferent c -i pornit din Pelasgimea > Valahimea bazinului dacicsacrului fluviu al planetei, Dun rea (Donares > Dun- re[s], „casa zelui r zboinicilor, Ares-thracul”), ori din Babilonimea dintre fluviile Tigru i Eufrat;

Zlatna „valaho-dacicelor zigurate de aur”.

2) pentru a- i lega (peste ere / spa ii) curcubeul privirii „sugestivdezleg toare de mister” de o imagine a Turnului Babel / Etemenanki (b) ce, în profil, nu-i altceva decât „capul G ii”, zeitate ascensional / descensional (supra, fig. c i fig. d), cea care, dup moarte, transport întru reînviere la Tat l-Cer cele dou capete de so ie i de so , de pereche „re-editând” pe p mânt perechea edenic ; reînsufle ite, capetele „perechii” so ie - so sunt readuse în aceast lume a templului Gaiei, Etemenanki (picturile rupestre, dup cum s-a mai spus, supra, reprezentând înaripata zei -Gaie, s-au conservat dintre orizonturile anilor 10 000 i 8 175 î. H., în Pe tera Chindiei din Clisura Dun rii, comuna Pescari-Dacia / România, de-aici luându- i sacrul zbor c tre alte spa ii culturale euro-asiatice, nu invers, mai întâi, în orizonturile unit ii culturale / civilizatorii, euro-central-balcano-anatoliene, Old European Civilization, dup Marija Gimbutas, apoi, „la o s ritur de iepure chiop”, între fluviile etemankiene, Tigru i Eufrat, ori, pe direc ia Dun rea de Jos / Dacia - Masagaetia - Caucaz - Moesopotamia Asiro- / Sumerian ).

23

În viziunea poetului, simbolul Etemenanki, guvernat de atotcuprinz tor-cosmica memorie a luminii («Lumina î i p streaz memoria, [...] / î i aduce aminte de / începuturile lumii i de obsesiile tale oranj sau mov, / de insomniile galbene în care se odihnesc gutui. // Lumina este aceea i ieri, azi i mâine [...] // Lumina cuprinde totul [...] // Lumina înflore te în bra ele lui Dumnezeu» - Argument / Memoria luminii - SEtem, 7), simbol [atot]cuprinz tor, mai ales, de Patrie-Dacie-Cre tin-Cosmic (gra ie neuit rii din colile „oralit ii culte” ale Zalmoxianismului, gra ie neuit rii din fibrele fiin rii Pelasgului > Valahului), are o uimitoare polivalen lirico-semanticsincretic alimentat de mustul, de sevele p mântului pe care s-a scut întru fotonic nemurire; flac ra edenic-verde a Daciei are perenitate / eternitate ca de „gr din a Maicii Domnului” (cum ne încredin a în Bucure tii / România luminosului april-2009 i Papa Ioan-Paul al II-lea), în vreme ce antic-edenica flac verde din Câmpia inear, câmpia dintre Tigru i Eufrat, a intrat în dunele de ertice, cu Turnul Babel cu tot. i Dacia - partea din Dacia Nord-Dun rean ce se nume te România - este nede ertizat înc în întregime, ca inear-Câmpia, dar mâne amenin at de „etemenankizare” deoarece i aici, pe p mântul na terii eroului poematic, „încurcatu-s-au limbile zidarilor de zigurat”, „limbi ale migratorilor, ale scursorilor imperiale etc.” («unele capete mai clipesc [...] / altele vorbesc într-o limb numai de ei tiut » SEtem, 9), deoarece i aici, mai ales aici, în Dacia na terii sale, „tr rile de Neam / Patrie se in lan de-aproape 2000 de ani”, „religiile s-au ghiveciuit infernal” etc. - chiar i pe Valea Sarmisegetusei cercetat zilnic de ochii poetului din Ha eg.

Acuitatea percep iei lirice a istoriei neamului s u Pelasg > Valah, biblic percep ie dinspre „p gân-sângerosul dans al Salomeii” («Pân la urm toate capetele / vor ajunge pe o tav a Salomeii, / capetele rba ilor...»), dinspre dansul cu tava capetelor t iate, este prezent în „orice loc / timp”, i în antichitatea asiro-babilonian , i în contemporaneitatea „programatic-haotizat ” de „clanuri”, de mafii etc., din România-i natal . rba ii - a se citi conduc torii de ar / Popor, „vârf-piramidalii” - „nu tiu nimic despre satanica dansatoare cu capete t iate, puse pe tava thanatic ”: «Unele capete mai clipesc din ochi obosi i, / [...] / altele trupul i-au pierdut la Torda, / unele memoria gri» (s. n. SEtem, 9; „memoria gri” de decodific în „omeneasca memorie a materiei cenu ii”).

Distinsul Receptor tie c pelasgo->valaho-dacic-anticul toponim, Toridava („sacra cetate cu turn dac de veghe“), din centrul Daciei Nord-Dun rene, adic din Arutela > Arudela > Arudeal > Ardeal (sau din Transilvania, rebotezare incert-barbar-asemantic , adic „[ inutul] de peste p dure / p duri”, c astfel vrut-au evmezicele imperii s numeasc din nou aria intracarpatic , prin „vitrege istorii”, unul dintre medievalele state valahe, azi „euroregiune” din U. E., „rebotezare” f cut de scribii str ini de Pelasgime > Valahime întru diminuarea con tiin ei na ionale a înc marelui Popor Pelasg > Valah - a se re ine c vocabula scrib are frecven „special ” în textele stanciene), Toridava > Turidava, toponim devenit în evul mediu al Valahimii, Torda ce, în lucrarea legilor fonetic-valahe (de „închidere” a lui -o- în -u-), este ast zi Turda Daciei (de România).

Torda > Turda, se relev , prin „memoria” luminii poetului, chiar din istoria tragic a regelui („ales al Poporului”) / domnului („alesul”, sau „unsul” Dumnezeului) Valahimii, Mihai Viteazul, cel tr dat i decapitat mi ele te în noaptea armatei sale de eroi, cantonat în Câmpia Turzii, la 9 august 1601, pentru c , în ciuda imperiilor evmezice, în anul 1600 d. H., a f urit re-Unirea par ial a Valahimii din („ rile de râuri / mun i”, adic din) provinciile Daciei Nord-Dun rene

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

(nu din Dacia Burebistan / Regalian , despre a c rei parte dintre Dun re, peste Peninsula Balcanic , peste Marea Thracic / Egee, peste Frigia Troian etc., pân în Capadochia / „capul Dochiei / Daciei”, adic despre Dacia Sud-Dun rean , adic despre Pelasgimea > Valahimea sud-dun reano-anatolian , istoricii mancur i, ori, cum s-ar zice cronic re te, istoricii „cu blan de iepure la spate” tac mâlc, nu scriu vreun cuvânt).

Mihai Viteazu (regele - „alesul poporului” / Domn - ori Domnitor, „unsul lui Dumnezeu” - în Valahimea evmezic , n scut în anul 1558, în Târgude-Floci / com. Giurgeni, provincia Muntenia-Dacia - mort pe frontul anti-imperial-habsburgic de la Turda, provincia Ardeal-Dacia, la 9/19 august 1601, Mihai Viteazu este des vâr itorul, între anii 1599 i 1601, al celei de-a VII-a re-Uniri par iale a Daciei Nord-Dun rene; despre moartea lui Mihai Viteazu, „Istoria Românilor...”, de Constantin C. Giurescu i Dinu C. Giurescu - Bucure ti, Ed. Albatros, 1971, p. 380 - scrie: «„ i c zu trupul lui cel frumos ca un copaciu - ne spune Cronica rii Române ti - pentru c nu tiuse, nici se prilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea viteaz ”; uciga ii îi t iar capul...»; din acest adev r istoric se ive te i stihul lui Constantin Stancu: „trupul i-au pierdut la Torda”).

Dincoace de „versul Tordei”, mai în „valea textului poematic”, Distinsul Receptor g se te „ napse str vezii” în realit ile noastre de la Revolu ia Valah Anticomunist din Decembrie 1989, în România „postrevolu ionar-decembrist-babilonizat ”, în societatea / economia noastr „polidirec ional-haotizat ”, ori „melodios-haotizat ” de trâni / tineri mancur i-deciden i / conduc tori neostalini ti / neopaukeri ti, proletkulti ti . a., încât îndurera ii din Valahime, ale c ror lacrimi „cad în cer”, invoc „în de ertic oapt ”, Etemenanki, Etemenanki: «Medicii au descoperit o tehnic de a transplanta / capetele obosite pe trupurile tinere, / a a c se organizeaz periodic câte o revolu ie, / tineri curajo i ies în strad , în fa a tancurilor, / cu trupuri fragile de sticl , / privesc glon ul în ochi, / [...] // To i cei pe trupuri tinere vorbesc între ei, / au congresul lor, biserica lor, / muzeul lor de vi de argint. // Într-o zi Dumnezeu i-a adunat i i-a pus / s construiasc Turnul Babel / i de atunci, ei duc ferici i c mizi din p mânt

Anul V, nr. 7(47)/2014

ro u / tot mai sus, mai sus. // Unii ajung în vârf / i-n plin orgie î i amestec trupurile între ei, / privesc de acolo, din înalt, câmpia inear, / lacrimile lor picur în cer / i optesc: etemenanki, etemenanki...» (I. Turnul Babel / Flac ra verde i câmpia inear... - SEtem, 9 sq.).

Convergen lirico-semantic-sincretic , temperat-modernistparadoxist , întru cele relevate mai sus, au mai toate poemele acestui volum al lui Constantin Stancu. Îns „Ariadna liricii stanciene” dup cum s-a mai spus (supra) - mai are de acompaniat Distinsul Receptor de Poezie pe „trei meridiane“. „Primul meridian” este cel desemnat prin sintagma: Cuvinte rostite / rostuite „într-o s pt mân de-april’ cu îngeri”. Dup „distihuirea” problemei fundamentale a planetei de azi - «Oamenii de tiin au constatat c resursele planetei / pentru un an se sfâr esc în luna septembrie.» (s. n.) -, accentul „înainte-cuvânt torului” cade cre tine te, eviden iind pentru Distinsul Receptor în ce const ultima pt mân la care se face privire înc din titlu, dincoace de Etemenanki: «A existat o ultim s pt mân pentru Iisus în care a / l sat lumii câteva principii [...] / Era în aprilie, dup calendarul modern... / Glasul mieilor se auzea în cetate...», spre a „închide” simetric i sub semnul interoga iei „sfâr itul resurselor planetei”: «Exist o ultim pt mân , în septembrie, pentru / fiecare din noi?» (SEtem, 5).

Amplul poem, Cau i locul perfect: e ultima s pt mân … (SEtem, 12-17), conjug la un mod liric inconfundabil principiile l sate de Iisus Hristos în „ultima s pt mân ” întru „locuirea” fiec rui ens de tre acestea, dar nu în luminos april’, ci în luna r pciune, a Sfintei Marii; în ultima s pt mân - suntem încredin i de eroul poematic stancian - trebuie s intri în cetate «ducând ziua pe umeri, / împins de vântul r ritului», trebuie „s vorbe ti tare”, s calci «în picioare monezile de aur / pe care este imprimat chipul» de împ rat / dictator, trebuie s stai «în trupul t u ca în Templu», spre a te metamorfoza în «tainic flac , / [în] lujer de crin care arde...», apoi trebuie s ie i din Templu spre a privi «la cei care cump adev rul, dragostea, dreptatea lor, libertatea lor, / con tiin a cu bani de argint, / [la cei] care cred c tiu pre ul corect în pia a de sclavi», ori la cei ce «î i schimb trupurile moarte în trupuri de aur»; în „ultima s pt mân ” trebuie „s i pl te ti impozitele”, s te rogi «în camera ta, închis cantr-o celul », spre a putea «iubi cerul senin, f icoane, / mieii ducând diamante în gura lor neatins de iarba otr vitoare»; mai trebuie înv at de c tre fiecare dintre noi «tehnica subtil a mor ii», mai trebuie vizitat v duva locuitoare «pe-o moned veche, ca-ntr-un palat, / întins pe cear aful de argint al zilei», spre a constata c i «cerul este umbra gândurilor / pe obsesia mineralelor», unde «începe polenul luminii», unde «s-a murit totul, / sub greutatea m slinilor / care poart în coaja lor mesajul», spre a constata c i «bibliotecile ca pântecul femeilor îns rcinate, / preg tite[-s] s nasc », în vreme ce poetul «arunc substan e / în dreapta cuvintelor i / preg te te jarul». „Al doilea meridian” este cel desemnat prin sintagma: Revenirea (celest-acvatic-primordial ) la puterea / „rigoarea” Cuvântului Întâi (adic întrup tor de Genez ). Un loc aparte în economia acestui volum de poeme al lui Constantin Stancu î i face i mitul Cuvântului. Reamintim Distinsului Receptor c mitul Cuvântului primordial, al Unicei Limbi a Începuturilor, planetar în arhaitate, s-a conservat aproape „integral” numai într-o arie spiritual lateral / izolat a planetei, aria Eschimo ilor Alaskani, îns „miteme de panou central” s-au p strat atât în spa iul pelasgo->valaho-dac / thrac (dacoromân), cât i în spa iile culturale / civilizatorii, sumerian, ebraic - „esen ializat-hermetizat”, ca în Biblie (Evanghelia dup

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ioan: «La început era Cuvântul i Cuvântul era la Dumnezeu i Dumnezeu era Cuvântul»), indian, chinez etc., spa ii unde se mai înr resc „miteme” din constela ia Cuvântului primordial. Potrivit „mitului integral” al Cuvântului Primordial, puterea de „Genez ” / „Facere” a vorbei din gura lui Dumnezeu s-a transmis primilor oameni încât semnificantul, în func ie de „închipuirea” rostitorului ( i închipuirea lucrului - dup cum, de altfel, relev i William James - face respectivul lucru imaginat în timpul T-1 s fie ceva mai mult în „realitatea” timpului T-2, adic respectivul lucru închipuit „este mai mult decât înainte de a fi imaginat”), deci semnificantul „se materializeaz ”, devine „palpabil” / „material” semnificat - i aceast „realitate” din orizontul cunoa terii metaforice nu poate servi decât în chip benefic lui homo creator. Potrivit paradoxismului ontologic al Logosului / Limbii, întâlnit mai întâi la Nichita St nescu (autorul celebrului poem, Omul-Fant , din volumul 11 elegii, ap rut în anul 1966, dar i al volumului Necuvintele, din 1969, necuvinte, adic „vorbele” / „verbele” Fant-Omului / Omului Fant , cel alc tuit din „antimaterie”, evident, deloc „pe în elesul” pelicanilor-criticiliterari proletkulti ti / post-proletkulti ti, sau neoproletkulti ti, creatori / lansatori ai vocabulei peiorative la adresa-i, cea de „nichitisme”), Materia decurge din Cuvânt (am tot relevat acest adev r istoric-literar din 1972 încoace i-l mai rostesc „în puterea Cuvântului dintâi”, pân când plesni-vor gu ile doldora de pe ti i de batracieni ale majorit ii pelicanilor i cocostârcilor-critici-de-poezie din Dacia de România, pentru c paradoxismul nu s-a n scut în Americi, în Africa de Nord, ori altundeva, ci aici, în Sfânta Literatur Valah ).

La Constantin Stancu, mitemele Cuvântului se consteleaz întrun poliedric-original chip al bucuriei divine a catharsis-ului, cu „nimicul ce înmugure te”, cu vocabule-„berline” în care eroul poematic se poate plimba o noapte, ori o eternitate («Cuvinte locuite de c tori, / doar pentru o noapte, / doar pentru o eternitate, / doar pentru o singur tate… // Spre munte, spre mare, / spre cuvânt sau precuvânt, / raiul începe cu un singur cuvânt, / dar cine s mai creac / nimicul înmugure te?» - SEtem, 23), cu catedrale albastre, unde-i «profetul pref cut în cuvânt» (SEtem, 29), cu un soi aparte de jertf ana-manolic de zidire în Poem (c ci «Poemul se destr ma în timp ce poetul îl scria, / cuvânt de cuvânt, / s reau în aureola zilei atomii, / celulele poemului, / [...] / D aten ie cuvintelor, îmi spunea necunoscutul din poem, / fii atent la cuvinte, / la restul materiei inteligente din poem…» - SEtem, 35), ori în istoria unei lumi ale c rei statui «plâng cu sfin i», ale unei lumi cu edenic pereche - unde Ea «pune un cuvânt», El «pune un alt cuvânt» i «Dumnezeu le une te cu sânge, / le zide te cu sânge» (SEtem, 50), cu semnifican i tori pe aripi de negru înfipte în gâturi sub care-s gu i cu pene ro ii («cuvintele c toresc pe aripi de rândunic , / ajung la urechile scribului i / el sunete schimb pe cuvinte / ca pe o tarab în pia a de flori...» - SEtem, 37), cu un soi aparte de cuvinte care nu se mai întrupeaz - fiecare în parte -, nici nu mai „las în urma lor un trup”, ca la Nichita St nescu, dup puterea dintâi a Cuvântului, ci, supozi ional / condi ional-optaviv, prudent, «puse cap la cap / ar putea forma un trup de carne» (SEtem, 21) etc. „Al treilea meridian” este cel desemnat prin sintagma: „Luciditatea” ecriturii, „entropia” i „haosul melodios”. Noble e de „calm” / „solar” cogaionic are luciditatea ecriturii lui Constantin Stancu, de vreme ce vede poet-b rbatul drept rândunica de «duce în ciocul ei / s geata otr vit » i «apoi se odihne te / pe strea ina Templului», când «parte din ornamentele de aur ale cerului» (SEtem, 25). Dar ecritura nu înseamn la acest poet doar „cuvinte puse cap-la-cap”, adic „potrivite cuvinte”, „formând un trup”, ci i

25

aspectul tehnic al compozi iei adaptate la „muzica sferelor”, de unde i circumscrierea / i irea în texte a unui epitet, melodios, ce dintotdeauna se conecteaz armoniei cosmice.

Ars poetica stancian relev , în ultim instan , «...un cântec care schimb lumea / cu sunete sub iri», pe când tace i prive te uimit cum îi «ard buzele melodios, / cum se evapor umerii cu îngeri cu tot, / [...] / … i la început a fost începutul, / la sfâr it e tot începutul, / pân i la mijloc e începutul… // Din aceast cauz cerul i p mântul / se cuprind într-un cântec, / oapt în furtun , // ip t pur / ca mintea din afara min ii…» (SEtem, 28).

Entropic - fie ca „m rime de stare a poeziei”, cu cre tere în procesul de „ireversibilitate a metamofozelor”, ori cu „constan ” în cursul „schimb rilor ireversibile”, fie indicându-se „cantitatea de informa ie” din orizontul cunoa terii metaforice prin raportare la „elementul mesajului transmis” -, i numai în «catedrala de frig» (mai ales în cea „din euro-nordul-celorlal i”), distan a «dintre chemare i r spuns» este numit de poet, „dup înv tura b trânlui eremit”, drept timp melodios; tot într-o astfel de misterioas catedral întemeiat de parnasienii fiordurilor de sub aurora boreal , dar trecut din anul 1965, al „marii explozii lirice”, în proprietatea paradoxi tilor, se constat chiar i „absen a de gam major ”: «E o absen melodioas în catedrala de frig / i eu o tiu i nu tiu, / cântând am s m eliberez de trup…» (SEtem, 41), dac „nimicul se sprijin ” «pe o infinitate de cuvinte...» (SEtem, 47).

Dar nu numai „melodios timp” exist , ci i spa iu melodios (spaiu-capcan în care poetul mai respir «prin poeme ca Iona în chitul u» - SEtem, 32 -, spa iu de Fat Morgan etc.), „Turn Babel”, palat / labirint reverberant, camere melodioase, f / cu Prin i Scribi ce «alearg pe coridoare lungi, strig , / se cheam unii pe al ii - / ecou labirintic într-un palat / în care s-au r cit mul i. // Se opresc, brusc, uimi i: / Prin ul este manuscrisul, / [...] // Prin ul ie ea din camerele melodioase, / ei, scribii, nu în elegeau, / fiecare se str duia s i aminteasc / limba în care au rostit primele cuvinte, // prin arterele lor curge cerneala nemuririi, / plângeau cu lichide cuvinte...» (SEtem, 47); scribul - cel ce satisface «foamea de scribi din univers», cel cu umbra-i «pe cuvintele sale nescrise» -, în ultima instan a textului, se declar „monovalent-poten ial“: «Atât pot face: scriu textul / cu un stilet vechi pe t bli de p mânt uscat, / apoi textul m înghite…»

(SEtem, 27); cauza-i analfabetismul „polivalent-poten ial”, faptul c scrie «într-o vreme când nimeni nu cite te» (SEtem, 43).

Fie poet, fie scrib, ori, în general, ens din orizontul cunoa terii tiin ifice / metaforice, întotdeauna «s-ar întoarce la Dumnezeu, / dar îl împiedic trupul», pentru c -ntotdeauna «îi scap ceva important, / [ i] din cauza aceasta nu- i vede umbra / pe mâinile lui Dumnezeu» (SEtem, 46).

Totu i, poetul Constantin Stancu trebuie s se bucure etern, fiindc în amiaza acestei duminici prime de cire ar eu v zui umbra volumului Etemenanki (Ultima s pt mân ) chiar între cei cinci fluturi de pe mâna dreapt a lui Dumnezeu (citind).

(Aceast ultim cronic de carte beletristic ** de la Piramida Extraplat ... dateaz din 1 iunie, 2014) _____________________ * Constantin Stancu, Etemenanki (Ultima s pt mân ), poeme, Sibiu, Editura CronoLogia (ISBN 978–606–93497–5–5), 2014 (sigl : SEtem). ** Aceast ultim cronic de carte beletristic , pe care am întocmit-o ast zi, duminic , 1 iunie, 2014, în Dacia-mi str mo easc , la Piramida Extraplat de Tibissiara > Timi oara, desigur, „închide” - cibernetic vorbind -, dup patru decenii i jum tate, activitatea-mi / opera-mi de „critic literar de întâmpinare”, care, cu bun voin a Zeilor din Litere, „s-a deschis” în 1969 tot cibernetic vorbind -, cu mai rar (nu „cu m rar”, cum, poate, s-o fi g sind vreun „gr bit-prezbit s cread ”, deoarece, pe-atunci, la numai patru ani de

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 7(47)/2014

{tefan Radu MU{AT la marea explozie liric valah antiproletcultist , func iona înc o „puterniccentralizat cenzur ceau ist ”), ori f feedback, cu o „dens ” recenzie, Clamor de toamn , publicat , gra ie marelui jurnalist i om de cultur , redactor- ef-adjunctul, Alexandru Firescu (Craiova, 1935, mai, 3-8 aprilie 2008, Sibiu), în ziarul Înainte (Craiova), nr. 7720, 26 decembrie 1969, p. 2. Pentru Distinsul Receptor dornic de un curcubeu „de litere” între anii 1969 i 2014, reproducem - ca „soclu” / „subsol” cronicii Deznod mânt cu litere de Turn Babel i vecie marcat cu venin de sapien ial ens - „densa” mea recenzie la volumul-antologie de poezii „pres rate într-o arie de trei decenii” (1938-1968), Clamor, de Ion Potopin (Bucure ti, Editura pentru Literatur , 1969).

Poetul rom eano-bucure tean, Ion Potopin (Dobrosloveni-Olt, 1916, septembrie, 2-10 mai 1998, Bucure ti), cu studii la Facultatea de Litere i Filosofie - Universitatea din Bucure ti, întrerupte în 1941, de al doilea zboi mondial, apoi cu studii de teatrologie i licen iat, în 1959, al Institutului „I. L. Caragiale“ din Bucure ti, studii încununate - în anul 1970 - de un doctorat în istoria teatrului, cu o interesant tez , Dialectica eroului tragic, a debutat cu poezie, în periodicul Zorile Romana iului, în anul 1934, apoi, dup a doua conflagra ie mondial , în 1946, î i face i debutul editorial cu Cartea r nilor, reunind versuri dintre anii 1934-1946. Parnasiana oper poetic a lui Ion Potopin, în afar de Cartea r nilor (1946) i de Clamor (1969), mai încoroleaz volumele: Discobolul (1972), Murmurul statuilor (1974), Profil de ivoriu (1976), Poema român (1980), Maieutica luminii (1985) i Drumul luminilor (1987); în „întregul operei tip rite”, se relev i monografia Gheorghe Lovendal (Bucure ti, Editura Meridiane, 1987).

Recenzia Clamor de toamn , de Ion Pachia-Tatomirescu, publicat în ziarul Înainte (Craiova), anul XXVI, nr. 7720, 26 decembrie 1969, p. 2., prin care- i face „debutul” în critica literar : Una dintre cele mai reprezentative c i semnate de Ion Potopin este Clamor. Ap rut la Editura pentru Literatur (Bucure ti, 1969), cartea lui Ion Potopin este o substan ial selec ie liric raportat cronosian la „tinere ea” anului 1938 i la „maturitatea” poetic a lui 1968. E vorba de o arie liric de trei decenii în care se poate urm ri „glasul” poetului într-o frumoas evolu ie. În acest volum antologic, Ion Potopin pare s descind din Arghezi («Într-o zi / de prim var sau toamn , / f s tiu ce-nseamn , / jocul nu va mai fi» - Elegie pentru ziua de-atunci), apoi, când vocea sa devine cert , se elibereaz sub consemnul asocia iei metaforice de o distinct rezonan (P durea electric ), reu ind s traverseze moda poetic a vremii - nu f a-i fi dat un tribut considerabil. Într-adev r, pân spre mijlocul vârstei sale poetice, Ion Potopin mâne, poate, „un palid trubadur” (Casa copil riei). Apoi, la harpai bine acordat , bine inspirat , cântecele sale cap ceva vechi, de balad rostit pentru a ni se p rea drumul mai scurt, ori clocotesc juvenil aidoma unui torent purificator. G sim i destule note de roman veche sau modern (Ca lacrima fu clipa, vrea un cântec..., O, crinul alb..., Numai extazul de-ar fi, M-ajunge pasul, Bra ul t u, Miai fost extaz etc.).

«Clamor»-ul lui Ion Potopin ne îndeamn spre lini tea i farmecul fructelor, la firea lucrurilor, la sublim. În ultimele poeme (Din totdeauna, -de-ochi etc.), poetul conjug în plan liric raportul dintre Fiin i Neant, propunându-ne o ecua ie dificil , de factur existen ial , pe care n-o rezolv . În poezia Din totdeauna, dedicat lui Al. Philippide, se încearc descrierea unui spa iu al legendei române ti proiectat «sub iezerele galaxiei oarbe»; c tre finalul poemului, poetul cade (inexplicabil) «într-un exod damnat f escal », în prolixitate. În -de-ochi, poemul cel mai consistent din volum i de o întindere considerabil , poetul aduce în prim-plan pe Oedip ( i suita: Orpheu, Euridice, Athena, Antigona, Apollo) cu care dialogheaz despre absoluta cognoscibilitate a lumii, tratând la modul „liric” raportul individ - destin.

P. S. i din aceast „fereastr de tân r / debutant critic-literar”, rog pe Distinsul Receptor ca, înainte de-a „ciber-închide-o”, s vectorizeze Curcubeul în Priveli tea Aproape-Semisecular , evident, între anii-mi 1969 i 2014. i-i mul umesc anticipat...! (I. P.-T.)

Frumoasa mea vener cu trup alb de vânt...

De n-ai s m p strezi la col ul gurii tale, Ia-mi stelele din noapte i dreptul de la soare .

Arunc -m din cer, strive te-m -n p mânt, Frumoasa mea vener cu trup alb de vânt!...

Nu-mi face jur minte, cuvintele m dor, Fragila mea rebel din zbuciumat amor ; Sl ve te-m duios în desfrân ri târzii, Nostalgic minune din anotimpul gri.

-mi tremurul din oapte, pe buze mi-l revars , Venera mea prea dulce din noaptea neîn eleas !...

Ispit e ti, femeie, în lungul meu amor, faci a fi excentric i mult prea vis tor...

se te-mi ad post în ochii t i de lacrimi ...

Vorbe te-mi, iubito, de cer, de eternitate Pe patul de spital cu ziduri reci, cr pate. În pacea din iubire, r mas pân’ la moarte, Nu-mi spune necuvinte, de lacrimi fiind s pate.

Tu arzi în mine i moartea nu mi-a pus z brele, Zei p mântean a nop ilor cu stele...

Doar strânge-m la sân în clipele de arte, i-am fost des vâr it, î i sunt i dup moarte...

Nu voi s tiu nimic de ceasuri trec toare Pe patul de spital cu ziduri reci i goale, De calendarul meu ce mâine nu mi -e de folos, De versul cel amarnic, la vremea care-a fost. se te-mi ad post în ochii t i de lacrimi, fiu nemuritor cu ale mele patimi; Prive te-m duios de vezi c trec prin moarte, În râna alb , spre eternitate!...

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Dan LUPESCU (membru UZPR)

Primul spectacol Robert Wilson î@n România:

RINOCERII, dup[ Eugen Ionescu Celebrul regizor nord-american Robert (Bob) Wilson monteaz pentru prima oar în România. El reu te, la Craiova, un spectacol ocant - ca un desant aerian necru tor - pornind de la capodopera Rinocerii, care l-a catapultat, în deceniul al aptelea, pe dramaturgul francez de origine român , Eugen Ionescu, în elita creatorilor de gen, um r la um r cu Brecht, Beckett, Genet.

1. Rinocerizare la extrem Apreciat ca o veritabil efigie a spiritului european i, în ansamblu, al omenirii din veacul al XX-lea -, piesa Rinocerii a constituit, prin sutele sale de versiuni scenice, începând din 6 noiembrie 1959, unul dintre cele mai r sun toare succese de public din perioada postbelic , având în proximitate doar crea ii antologice precum En attendent Godot de Samuel Beckett i The Mousetrap de Agatha Christie. Ea constituia o reac ie la râia nazismului, care se transformase incredibil de repede în pandemie european , în anii 30-40, ducând la declan area celui de-al doilea r zboi mondial.

Pentru a testa cu subtilitate reac ia spectatorilor i, în func ie de feed-back, a- i redimensiona, dac era cazul, anumite accente, Robert Wilson a experimentat, în Cetatea B niei, nu una ori dou , ci nu mai pu in de cinci avanpremiere (repeti ii generale cu public), programate în serile zilelor de 27 iunie - 1 iulie 2014. Premiera din 2 iulie a fost urmat de înc dou reprezenta ii, pe 3 i 4, dup care colectivul Na ionalului din Craiova le va relua la începutul lunii octombrie a.c.

Aceast microstagiune estival Rinocerii s-a derulat, simbolic, sub acolada de lumin a Zilei Iei Române ti i Zilei Independen ei S.U.A. În preambulul prietenos al fiec reia dintre cele cinci seri, regizorul american a m rturisit c l-a întâlnit, pentru prima oar , pe Eugen Ionescu în 1971. Nu tia cine este i a fost cu atât mai ocat când dramaturgul i-a propus s -i monteze Rinocerii. A declinat oferta nu pentru c îi era str in specificul crea iei ionesciene, ci deoarece „nu tiam prea multe despre teatru, eu venind dintr-un or el din Texas unde... nu exista teatru” - precizeaz autoironic, cu dezarmant candoare, dar, credem noi, i cu spirit ludic, oaspetele din S.U.A. Cei doi aveau s se reîntâlneasc la Paris dup 15 ani, apoi la Boston. i în acele noi împrejur ri, regizorul considerase c înc nu sosise momentul s se angajeze într-un asemenea travaliu de orchestra ie extrem de dificil. A participat, îns , la Craiova Shakespeare Festival, în 2008,cu spectacolul Femeia m rii de H. Ibsen, în 2010 cu conferin a „Have I been here before?”, care a prefa at filmul realizat în 1995 dup reprezenta ia de la Alley Theater Hamlet - Un monolog (în regia i interpretarea sa), iar în 2012 Berliner Ensemble i-a prezentat Sonetele lui William Shakespeare, care s-au bucurat de o primire triumfal .

Cu aceste prilejuri, a cunoscut colectivul Teatrului Na ional Marin Sorescu, s-a convins de func ionalitatea incintei (aici incluzând echipa de profesioni ti, începând cu compartimentele tehnice).

La insisten ele directorului general al primei scene din Craiova, reputatul regizor Mircea Corni teanu, i-a spus: „De ce nu ? Dup 44 de ani (n.n. de la prima cuno tin cu Eugen Ionescu) poate c trebuie s fac i o asemenea încercare”.

Performan a pe care o izbute te Robert Wilson, aici, în inima Olteniei, la Craiova - posibil Capital Cultural European 2021 este dezarmant . L udabil din foarte multe puncte de vedere, dar i contrariant , provocatoare pân la a deveni demn de o critic sever , a a dup cum - b nuim - extrem de exigent a fost el însu i, fa de tot materialul pus la dispozi ie, începând, desigur, cu acela numit „resurs uman ”.

Directorul de scen american duce la extrem procesul de rinocerizare, extinzându-l de la spa iile de joc (care, în afara scenei, cuprind fosa - loc al mla tinii ce poate exploda oricând, contaminândui pe spectatori!), de la „coloana sonor ” bulversant i de la toate elementele vizual-auditive de o materialitate atât de palpabil încât i dau frisoane, î i fac pielea de g in , te fac s sal i de pe fotoliul de spectator, î i strâng inima în menghina angoaselor cu aur extinctiv ... pân la rinocerizarea chiar a textului piesei, prag atât de insolit încât nici m car Eugen Ionescu - poate unicul dramaturg din lume în fa a c ruia nu au existat bariere - nu l-a intuit, nu l-a visat i, desigur, nu avea cum s i-l asume.

2. Replici scurte, repetate pân la aneantizare În concep ia artistului vizual Robert Wilson despre Rinocerii, totul, dar absolut totul se afl sub semnul automatismelor depersonalizante, tembelizante, aneantizante. Aici sunt inclu i, înainte de toate, actorii - privi i nu ca actori f umbr , ci ca simple umbre ale actorilor, cum ar afirma George Banu. Nu am întâlnit pân acum, în patru decenii de urm rire scrupuloas a vie ii teatrale de aici i de aiurea, un regizor care s lase impresia c este, pur i simplu, „asasinul” actorului, c nu-l intereseaz câtu i de pu in personalitatea

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

acestuia, disponibilit ile interpretative, capacitatea individual de tr ire a destinului unui personaj i de transmitere a fiorului (dramatic, tragic, liric, comic) dincolo de luminile rampei. Subliniem: lase impresia.

Din piscul unei pozi ii poruncitoare, inchizitoriale, pe Robert Wilson nu-l intereseaz , cel pu in în Rinocerii de la Craiova, actorulom i profesionist, actorul ca unicitate i personalitate distinct , ale rui virtu i s fie valorificate, ci exclusiv Echipa, ansamblul componen ilor acesteia, care se impune s func ioneze perfect, ca un ceas elve ian Schaffausen - dac nu cumva pân dincolo de perfec iunea terestr îndeob te acceptat . V zând în automatisme, în repetitivitate chintesen a teatrului ionescian, autorul mont rii scenice selecteaz o avalan de replici scurte, reluate - în spectacol - parc la infinit, speculând astfel îns i o practic a lui Eugen Ionescu, cultivat în Rinocerii prin repeti ii de genul: „Ca s vezi! (...) Ca s vezi! (...) Ca vezi!” (de apte ori), „Un rinocer! (...) Un rinocer i gata. (...) Un rinocer alergând singur prin ora ...”, „Oh! Un rinocer!” (n.n. totalizând num rul cel mai mare de repeti ii, nou , într-o secven care nu dep te 30 de cuvinte), „Biata pisicu !” (de patru ori), „Numai propaganda (...) Care propagand ? (...) Nicio propagand (...) Auzi dumneata: propagand ! Propagand pentru ce?”, „Dup dumneata” (repetat tot de nou ori, în scena evacu rii din finalul primului tablou al actului al doilea), „Morala” (cuvânt reluat, în pies , de ase ori).

Acest comportament papagalicesc constituie anticiparea celui al robo ilor, al globaliz rii de acum.

Numai c Robert Wilson nu se rezum la acestea. El selecteaz alte i alte replici succinte, cu fine ea chirurgului care opereaz nu cu tradi ionalul bisturiu, ci cu tehnica/tehnologia secolului al XXlea: laserul. Suntem tenta i s preciz m: laserul vagului, citându-l pe Marin Sorescu, laureat al Premiului Herder.

Artistul vizual ignor indica iile scenografice ale dramaturgului Eugen Ionescu i concepe o nou partitur , într-o viziune proprie, cu totul original , ostentativ frapant prin declan area unui autentic zboi împotriva spectatorilor, c rora le mitraliaz , le bombardeaz i le suprasolicit , în fiecare frac iune de secund , toate cele cinci sim uri cu care i-a înzestrat Dumnezeu. În indica iile privind Decorul, autorul piesei oferise detalii clasice, realiste, poate enervant de exacte. Înainte de ridicarea cortinei, în spectacolul realizat la Craiova de Robert Wilson nu se aude dang tul clopotului bisericii din apropiere (care chema enoria ii la liturghia de duminic ),dang t care ar fi trebuit - în gândirea dramaturgului - s sune câteva secunde i dup ridicarea cortinei...

Dintre toate indica iile autorului, Robert Wilson o re ine pe aceea privind „lumina crud ” - transcris scenic la modul cel mai agresiv cu putin , din prima pân la cea din urm clip a reprezenta iei: un lan de tuburi cu leduri orbitoare, montate pe toat l imea scenei, la marginea dinspre fosa orchestrei - metamorfozat , de regizor, în mla tin . Artistul vizual a avut, probabil, în vedere generarea unui soi de halou între public i farsa tragi-comic de pe scen , pentru ca „baza reprezenta iei” (partea cea mai de jos) s fie cufundat într-o cea ultrafin , într-o ambiguitate cu sensuri de toate felurile.

Secven a de început (înainte de ridicarea primei cortine) las impresia c dureaz cel pu in 166 de secunde, r stimp în care, pe fundalul unui groh it fioros i al pa ilor grei, ai unei namile nev zute, sunt repetate sacadat, sunt reluate iar i iar sintagme din primele apte pagini de text ale piesei: „Bun diminea a”, „Pis-pis”, „S-a tept”, „Nu-mi place s-a tept”, „Pis-pis”, „C ma a ta”, „Pis-pis”, „Calculez”, „F un efort de voin ”, „Pis-pis”.,.

Totul, pe fondul groh itului cople itor, încât nu mai ai timp s te întrebi: cioburile de replici sunt punctul, iar mugetele rinocerului contrapunctul acestui concert animalic? Ori viceversa...

Anul V, nr. 7(47)/2014

3. Balet mecanic pe buza infernului Starea de isterie devine contagioas aproape instantaneu, atât de contagioas încât cele 13 c âni (ce simbolizeaz tot atâ ia rinoceri) cu priviri tâmpe, intind toate punctele cardinale i toate subpunctele acestora, c âni r rite din mla tina devoratoare (infern, purgatoriu? plasat în fos ) intr în jocul acustic asurzitor din spatele cortinei i reiau la nesfâr it replicile trunchiate.

Peste culmea vacarmului isterizant ne te sunetul unei orgi electronice. S fie contrapunctul (catolic) la neauzitul/ nesesizatul dang t de clopot prescris de dramaturg ?!...

Cortina ro ie se ridic brusc i, pe fondul groh itului apocaliptic, asist m la intrarea în scen , din laterala dreapt , rând pe rând, a celor 17 personaje din pies - caricaturizate îngro at, sculptate parc în font (mla tin înt rit , solidificat ), îmbr cate cu ve minte de-a gata... rinocerizate.

Machiate strident, pentru a li se scoate în eviden chipurile cadaverice, sprâncenele bine arcuite, limbile i buzele intens colorate, podoabele capilare ciudate -, aceste fanto e par dansatori rup i dintrun vodevil, dintr-o lume de bâlci, dintr-un iarmaroc al vorbelor i gesturilor în dev lm ie...

Revine obsedant ghilotina cuvântului „In-cre-di-bil!... In-cre-dibil!... Incredibil!”. De parc regizorul vrea s ne atrag aten ia, cu obstina ie, asupra sigiliului inconfundabil pe care a inut s -l pun , ap sat, pe produc ia sa.

Cortina neagr - care l sase „dansatorilor”/ baletului mecanic o fâ ie de fiin are de doar doi-trei metri în profunzimea scenei - dispare instantaneu. Pe o platform de circa cinci metri adâncime - un decor minimalist. Patru mese, plus aceea la care se afl actorul Ilie Gheorghe, sugerând c el este organistul ce opune mugetelor rinocerului un sunet electronic atât de „tandru” încât poate sugera c , între cele dou entit i sonore (mugetul i sabia acustic a orgii), poate înflori o neb nuit poveste de amor.

Dansul „felinelor” (Doamna Boeuf/ Mirela Cioab , So ia b canului/ Tamara Popescu), care prevestesc, parc , primul act criminal al rinocerului (strivirea pisicii), este înf urat în alul insolit al replicii acuzatoare: „Nu mai vrea s cumpere de la noi... Nu mai vrea s cumpere de la noi...”. În sfâr it, intr în scen Berenger - neras, nepiept nat, cu hainele ifonate: „îns i imaginea neglijen ei” - subliniaz Eugen Ionescu, care, pentru a-i p stra doza necesar de credibilitate i de omenesc, îl descrie ca având „aerul obosit, somnolent”, nicidecum ca pe un... matol în ultimul hal, emanând o nesiguran total .

4. Un Chaplin care l-a citit pe Pascal Nu tim cât de dictatoriale au fost indica iile de regie date de Robert Wilson lui Valentin Mihali - i, prin extensie, lui Valler Dellakeza (Dudard), Constantin Cicort (Botard), Claudiu Bleon (Jean), Angel Rababoc (B canul), Nicolae Poghirc (Domnul b trân), George Albert Costea (Patronul cafenelei), Cosmin R descu (Dl Papillon), Iuliei Laz r-Bleon (Daisy), Monic i Ardeleanu (Chelneri a), lui Ion Colan i Iuliei Colan (Vecinii b trâni), Raluc i P un (Gospodina), lui Drago ce eanu (Un pompier) i celor13 actori (care figureaz rinocerii din mla tin ), c rora li se v d doar c ânile: Corina Druc, Geni Macsim, Nata a Raab, Costinela Ungureanu, Clara Vulpe, C lin icu , Cosmin Dolea, Claudiu Mihail, tefan Mirea, Marian Politic, Anca Maria Ghi , Eugen Titu, C lin Vieru -, dar din presta iile scenice de calibru indiscutabil deducem c Valentin Mihali (urmat cu devo iune de colegii s i) i-a însu it ca pe un imperativ idealul lui

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Eugen Ionescu de a comunica incomunicabilul („Descriu lucrurile care nu se las descrise”), propunându- i cât se poate de clar, înc din1934: „Mai bine s sfin esc fleacurile decât s compromit sfin ii”. Într-o lume a tuturor vanit ilor, abandon rilor i tr rilor, a rinoceriz rii iminente, rinocerizare radical instantanee i cumplit de violent (fie ea de sorginte nazist , bol evic ori, pur i simplu, ecou, val eruptiv venit din str fundurile lungului ir de animale s lbatice care ne locuie te) -, Robert Wilson îi biciuie te pe actori f pic de cru are, le înfige pân la sângerare pintenii obsedantelor sale tablouri vizual-auditive, determinându-i pe Ilie Gheorghe, Valentin Mihali et company s descopere chintesen a capodoperei lui Eugen Ionescu.

Cu to ii, împreun , în ritm de metronom implacabil (precum curgerea timpului), ei dau via pachetului miraculos de mijloace histrionice i vizual-auditive prin care cople esc spectatorii prin transmiterea genuin a unui fior metafizic de dimensiunile unui tsunami.

Se pare c Robert Wilson nu e str in de r cina incendiar a acestui fior metafizic, care î i are geneza în profilul fugos creionat de Emil Cioran lui Eugen Ionesco: „Un Charlie Chaplin care l-a citit pe Pascal”.

Instala ia vizual Rinocerii, de sub cupola Teatrului Na ional „Marin Sorescu” din Craiova, a fost construit de Robert Wilson pornind de la ideea c spectatorii din zorii mileniului al treilea nu mai au disponibilitatea de a asista la o reprezenta ie de circa trei ore - cât ar fi durat, dac regizorul urm rea, pas cu pas, textul lui Eugen Ionescu. În spectacolul s u, Robert Wilson face apel la toate artele, de la coregrafie, pantomim , arte plastice pân la euritmie, arhitectur , cinematografie - cu pondere peremptorie pe mijloacele celei de-a aptea arte. Nutrim convingerea c , a a cum a procedat cu Hamlet Un monolog, Robert Wilson va dispune filmarea Rinocerilor din Craiova, distribuind apoi pelicula (DVD) marilor re ele interna ionale de cinematografe din lume.

5. Bob Wilson creeaz personajul Eugen Ionescu Pentru a concentra întregul angrenaj în 88-90 de minute, Robert Wilson g se te o cale inspirat , inventând un rol inexistent în pies : acela al autorului, al lui Eugen Ionescu însu i, încredin at actorului Ilie Gheorghe, care cite te, cu o dic ie i o imposta ie impecabile, în ritm antrenant, cu putere de nuan are i cu aplomb, acolo unde e cazul, cvasitotalitatea partiturii dramatice. Cu vocea sa percutant , bogat în inflexiuni de violoncel astral, acest mare actor european, singurul din România care a jucat o stagiune întreag la Londra, în Furtuna de Shakespeare, cite te (ca într-un dicteu automat, ca i cum le-ar scrie chiar atunci, în fa a spectatorilor) 99 la sut din toate replicile piesei Rinocerii.

Lui Ilie Gheorghe îi revine, a adar, acest rol insolit, dar i acela al Logicianului, pe care dramaturgul l-a gândit ca alter ego al s u. Îndr znim s afirm m c omul de art nord-american a amânat 44 de ani montarea Rinocerilor tocmai pentru c nu g sise actorul potrivit, nu-l g sise pe Ilie Gheorghe.

Singurul actor craiovean pe care Robert Wilson îl pune în valoare la parametri maximali este Ilie Gheorghe. Pentru el a creat marele artist vizual de peste ocean aceast galerie cu lucr ri de art vii (actorii din B nie), aceast saraband de tablouri animate.

Una dintre cheile spectacolului s u, poate cea mai important , a descoperit-o Robert Wilson în urm toarele preciz ri ale lui Eugen Ionescu din preludiul actului II: „Câteva secunde dup ridicarea cortinei, personajele r mân imobile (s.n.), în pozi ia în care va fi

29

rostit prima replic , un moment de genul „tableau vivant“ (la fel trebuia s se întâmple i la începutul actului I).

Stârnindu- i fiori reci ca ghea a, pe ira spin rii, f cându-te s respiri aerul rarefiat al unor lumi extraterestre, în care Timpul pare o chie s rit din dalta unei metafizici neb nuite - dar a chie zbur toare spre infinit -, tablourile scenice din Rinocerii lui Robert Wilson sunt gemene cu celebrele picturi din lumea încremenit în neant create de plasticieni unici prin bizareria universului lor de semne precum De Chirico, Magritte, Dali.

Dac te la i cu totul furat de universul metaforelor regizoralscenografice ale lui Robert Wilson, este imposibil s nu te înfiorezi de frigul existen ial ce coboar din aceste tablouri metafizice, cu orizonturi onirice, din tensiunea halucinant a galopului de imagini bântuite de spectrul mali iei.

Simplificând la extrem formele, ca în Minimal art, Robert Wilson pare urm rit de m rturisirea lui Yves Kleinconform c ruia acesta fusese str fulgerat, din 1947, de ideea de a umple, riguros i uniform, câmpul tablourilor sale cu o singur culoare. În Rinocerii de la Craiova ai lui Robert Wilson, toate tablourile vivante - în care actorii pot fi asemui i, nu rareori, cu marionete metafizice sau „convivi de piatr ” - sunt pictate în unica, fada culoare a rinocerilor, culoarea noroiului ordinar (sau de cea mai pur esen ... noroioas !) în care ei se cufund , clip de clip , cu o pl cere satanist .

Parafrazându-l, parc , pe pictorul rus Malevici, care, în 1915, expunea la Galeria Tretiakov din Moscova tabloul trat negru pe fond alb, urmat, în 1918, la New York, de trat alb pe fond alb -, Robert Wilson ne invit într-o galerie colosal doldora de o sumedie de tablouri scenice Rinocer pe fond (de) rinocer, varia iuni cvasimonocromee o tem dat de Eugen Ionescu. tiind, odat cu Pablo Casals, c „Severitatea este expresia dragostei supreme”, Robert Wilson este atât de nemilos cu actorii craioveni încât le cere s se aplatiseze la maximum, s par simple coji, panouri extraplate, de grosimea unei foi e de igar sau de ceap , dar de o plasticitate deloc t cut , ci, dimpotriv , de o plasticitate de gheizer pornit spre zenit.

6. Artist vizual nebun de bun în utopia sa avangardist Frumo ii actori craioveni demonstreaz c au voin a, în elepciunea i rafinamentul de a se metamorfoza, la cererea unui regizor nebun de bun în utopia sa matematizant , în simple panouri care, dea lungul reprezenta iei (în frecventele momente în care li se cere s danseze), tind s ating perfec iunea coregrafilor de prim mân ai lumii, Isadora Duncan ori Serghei Diaghilev - recunoscu i peste tot în lume ca personalit i de r scruce în dezvoltarea baletului i muzicii clasice, a operei i artelor vizuale.

Mobilitatea l untric a actorilor craioveni, dup zecile de turnee pe toate continentele lumii, atinge cote siderale - la solicitarea expres a artistului vizual nord-american, pentru care plasticitatea, de o expresivitate dus (dincolo de orice paradox) pân la virtuozitate, este doar prima prob de foc.

Ei dau via scenic unei lumi alienate i alienante, în care pasul de la incertitudinea difuz , apoi din ce în ce mai grea (lespede de piatr de greutatea Everestului, de i misterioas , incredibil , stropit cu vermorelul vagului), pasul spre frica dezarmant , spre spaima galactic i angoasa devastatoare, dezumanizant , s fie la fel de urie esc i strivitor ca acela al turmei de rinoceri care iau înst pânire totul, demoleaz nu doar zidurile institu iilor/edificiilor intrate în tradi ie, ci întregul sistem de valori cl dit de omenire de-a lungul mileniilor.

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

În prima parte a spectacolului, scena este dominat de imensul fundal - stop-cadru al unui prag de infern: perdeaua celor 9 brazi despuia i de ve nicia verde a frunzelor pârjolite de un suflu incendiar trecut ca fulgerul prin pântecul p durii seculare. Brazii ace tia, dezbr ca i de orice urm de demnitate, f crengi i cu vârfurile retezate, au culoarea alb-gri. Nu este acel gri- obolan (gri-jeg, gri-antijeg), pe care destui proprietari comozi de automobile îl prefer , ci gri-rinocer - avertisment straniu, îns nedescifrat i neluat în seam de cei ce ocup vremelnic scena vie ii.

Cu o voce când difuz cald sau neutr , când oracular , ori sinilie i rece -, actorul Ilie Gheorghe (Eugen Ionescu) d cep uvoiului de replici din pies . Pe una dintre ele o reia mereu i mereu, aceasta trecând, la a opta repetare, de la ecou de robot humanoid la ...l trat de câine singur în noapte. Limbajul celorlal i interpre i este, aproape exclusiv, gestual i corporal. Nesfâr itul fuior de vorbe ine locul scrisului din filmele mute. Se succed rapid scena cravatei (la existen ial), a pieptenului, a oglinzii... În rolul lui Berenger - aparent mutilat de Robert Wilson, de i avea ponderea covâr itoare în pies , finalmente dovedindu-se unicul imun dintre personaje, singurul r mas om, cu misiunea de a regenera omenirea disp rut prin rinocerizare -, Valentin Mihali aduce cu legendarul Charlot - omagiu, voluntar ori involuntar al regizorului, la un secol de celebritate a lui Charlie Chaplin. Sunt momente care ne readuc în memorie mersul sincopat, de stru , al lui Chaplin din filmul Goana dup aur.

Secven a urm toare: Dansul chelneri ei - inventat de Robert Wilson, ca toate celelalte - pare desprins dintr-un can-can din buricul Parisului, de la Moulin Rouge.

Muget de rinocer: „Ce-i asta?”, „In-cre-dibil!... Un rinocer!...”. Pe parcursul spectacolului, mugetul cap atribute de limbaj matusalemic, pierdut, de personaj cu centrul vorbirii blocat, dar care culmea! - comunic incomunicabilul. Nu rareori, regizorul american modernizeaz în stil Broadway genul burlesc perpetuat anterior de granzii comediei mute Charlie Chaplin i Buster Keaton.

Trecem subit la scena celor cinci becuri atârnate deasupra tot atâtor scaune („Gr dina zoologic ... P durile ml tinoase...”), revine Balerina în alb ( inut i gesturi de p pu de por elan). Succesiunea de decupaje vizuale, în caden cinematografic , las spectatorului libertatea de a des vâr i (cu/ în imagina ia sa) montajul, de a complini produc ia lui Robert Wilson cu secven ele de trecere.

Pe fundalul imens, adulmec frenetic un rinocer, c utându- i hrana. Actorii (dota i, fiecare, cu microfoane la vedere, pentru ca sonoritatea replicii s -i cutremure pe spectatori, iar sunetele onomatopeice sau mugetele s ating m car pragul de 120 de decibeli) se dueleaz repetând, ca un tonomat stricat, replici aiuritoare de tipul „Câte picioare are o pisic ?”...

7. Sub spectrul New Age al Rinoceriadei Tabloul scenic urm tor frapeaz prin mesele r sturnate i reducerea la doar trei a num rului de scaune... Cineva a dat iama... „Un rinocer... Un rinocer... Un rinocer INVERS... Un rinocer nu-i motiv s spargi pahare...” Pe imensul fundal cade, retezat de un fier str u/ joag r nev zut, un brad. Daisy reia, boln vicios, uimirea hohotitoare exprimat prin cuvântul „In-cre-di-bil... I-a strivit pisoiul...” Mai cade un brad... Actorul Ilie Gheorghe, într-o form de zile mari, a a cum, de altfel, este totdeauna, începe tiradele, în crescendo, despre „rinoceri”: „Oh! Un rinocer!” - repetat de nou ori... Tot nou sunt brazii despuia i, care cad rând pe rând, secera i de spectrul invizibil al noii lumi (New Age?) a rinocerilor.

Anul V, nr. 7(47)/2014

„Nu, nu era acela i rinocer. Cel dintâi avea dou coarne pe nas, era un rinocer din Asia. sta din urm n-avea decât un corn, era un rinocer de Africa! (...) Spui prostii! Cum ai fi putut s -i distingi coarnele! Fiara a trecut cu o a a vitez , încât abia am apucat s -l vedem... (...) Rinocerii din Asia au un corn, iar cei din Africa dou . i invers. (...) Logician profesionist - iat permisul meu. (...) Era posibil fi v zut de dou ori acela i rinocer cu un singur corn... Ha, ha...

Aoleu, ce chestie... Nu-n eleg nimic. Mdeah, mdeah! (...) Este de asemenea posibil ca ambii rinoceri s fi fost din cei cu dou coarne i s i le fi pierdut pe toate-ntre timp.(...) African sau asiatic... Asiatic sau african... (n.n. se repet de înc dou ori)... O fi logic, dar oare putem noi admite ca pisicile noastre s fie strivite sub ochii no tri de ni te rinoceri cu un corn sau cu dou , fie ei asiatici sau africani?... Nu, nu, a a ceva nu putem îng dui!”

Imediat dup aceast pozi ie tran ant exprimat de B can („Nu, nu, a a ceva nu putem îng dui!”), textul lui Eugen Ionescu are, în finalul primului act, tânguirea lui Berenger: „N-ar fi trebuit s m cert cu Jean! N-ar fi trebuit s -mi ies din fire!”, încheiat cu o fraz absurd prin faptul c nu are nici pic de noim în contextul/ peisajul r scolit de rinoceri de pân acum: „Am inima prea grea ca s m duc la muzeu. Îmi voi cultiva spiritul alt dat ”.

Robert Wilson inventeaz , în spectacolul s u, o scen care anticipeaz atmosfera, din ce în ce mai r itoare, din actul al II-lea. Ea are, deci, rol de interludiu i direc ioneaz aten ia publicului spre mla tina/ fosa orchestrei. Pe un fundal sonor de balamuc - mugete în cascad nest vilit -, se z resc doar ase dintre cele 13 moace patibulare de rinoceri, care zbiar cu disperare existen ialist : „Eu nu d nimic!... Direc ia General e de vin !... A i c rit vreodat ?”

Saxofon, jazz, dixilen -, atmosfera de cabaret sugereaz substratul muzical în care debuteaz primul tablou din actul II... Dezordinea troneaz ca o epidemie de cium f leac. „Snoave, pove ti de adormit copiii... Dar l-am v zut, am v zut rinocerul... Scrie la gazet , e clar, nu po i nega... Pfff!... Dac scrie, scrie! Poftim, cite te la fapte diverse. Citi i tirea, domnule ef!” În editur , ef e Domnul Papillon, îns , în spectacolul lui Robert Wilson, lider este actorul cu for de Anteu i expresivitate renascentist : Ilie Gheorghe. Din vârful unui scaun/ tron suppraîn at la trei-patru metri, divinul actor, citind cu voce tare ziarul, scandeaz ca în anticul Imperiu Roman: „Ieri, duminic , în Pia a Bisericii din ora ul nostru, la ora aperitivului, un pachiderm a c lcat în picioare o pisic .

Asta-i tot. Nu se dau alte detalii.”

Haosul din capul i din sufletele personajelor trece vijelios un nou prag al absurdului, pe care actorii craioveni îl joac la cote frizând perfec iunea: „Domni oara Daisy a v zut un rinocer unicorn.

Rinocerul dv. tot un corn avea, sau dou ?... P i aici e toat problema.

E cam ciudat chestia asta, nu vi se pare? Of! (...) Despre ce fel de pachiderm e vorba? Ce în elege un redactor de fapt divers printr-un pachiderm? Nu ne zice. i nu ne zice nici ce în elege prin pisic .

Toat lumea tie ce-i aia o pisic . Dar e o pisic sau un motan? i ce culoare avea? De ce ras era?”

Discu ia absurd , mereu în contradictoriu, totdeauna pus sub semnul îndoielii, al suspiciunii exacerbate sare un nou pârleaz, aproape cosmic, atunci când trece de la pisic i rinocer la ...rasism, termen repetat de „convivii de piatr ” de opt ori în 14 rânduri de text.

Doamne, cât de repede se poate luneca pe panta rasismului, a extremismului...

Culmea ironiei dramaturgului fa de stirpea b rba ilor, candida chelneri Daisy (Iulia Laz r-Bleon ) este cea care pune degetul de ran : „Dar v-am spus c aici nu-i nimeni rasist. A i deplasat problema, aici e vorba pur i simplu de-o pisic strivit de-un pachiderm. Mai precis, de un rinocer.”

(continuare în nr. urm tor)

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

Ecaterina NEGARA (R. Moldova)

Sebastian GOLOMOZ

DEZAM GIREA TR IE TE O ZI pt mâna debuteaz cu pove ti de zah r ars care nu au ajuns la destina ie asear , parfumul lor a r mas încurcat în buclele mele cu pa i feminini acum, trebuie s m hot sc în ce inut voi întâmpina noul dar al vie ii din garderoba sentimentelor primul care îmi d „Bun diminea a!” este zâmbetul - haina ce nu se va demoda niciodat speran a intr brusc în camera mea îmi spune c m-a c utat toat noaptea speriat c-o voi uita definitiv în buzunarul c ii tate de minciun a fostei iubite umorul m convinge c se asorteaz perfect cu zâmbetul speran a îi vine ca turnat credin ei elul se gudur printre picioarele mele vrând parc s m aten ioneze nu ies pe u desc at unde o fi v zut el porumbei în pantofi?

RONDELUL PREF CU ILOR Tu te prefaci c spui adev rul Te las s crezi c m-ai convins Nu po i da pe prietenie amorul Sau s p ti pe focul aprins Degetele mele î i s rut p rul Gura ta îmi arat dorul stins Tu te prefaci c spui adev rul Te las s crezi c m-ai convins Cu oapte î i dezvelesc um rul Îmi zâmbe te sufletu- i încins Te zba i, m iei cu bini orul Spui c accidental te-am prins Tu te prefaci c spui adev rul.

BILET DE DRAGOSTE Blues-ul visurilor noastre Intrigat de doamna lun L murit va fi de astre.

Elegan i, noi împreun Trecem goi printre speran e Dorin a o facem destin, Edelvais i rozmarin Din dragoste decup m R ni, rutin , resentimente A ugând în locul lor Ginga e flori, sinceritate O gean de priviri latente S ruturi - palme peste nor Tendin e roz evidente...

Ene zâmbe te când vis m.

DE BUN VOIE/ SILIT DE-MPREJUR RI Povestea noastr a luat fiin Sub priviri de muzic sideral Când Eol ne-a f cut cuno tin Aveam chipul ud, tu pulpa goal Cu ochii i-am ters glezna fin Îndr gostindu-m grav în ploaie June inocent în p durea virgin Hipnotizat de trupul t u iroaie În inima mea i-am f cut ad post Cerându- i zâmbetul drept plat Sensul vie ii pentru mine ai fost M-ai avut ca amic, iubit i tat Acum ne-nvinge cruda desp ire mâi cu nop ile de foc suvenir Mama ta i-a ales deja alt mire Iubirea vrea s îi devin martir tiu c-are pentru tine vise mari Sunt sigur c-o s -i faci pe plac Eu nu mai am nevoie de ochelari Dac lentilele roz se sting, tac De bun voie/silit de-mprejur ri Tu o s î i faci p rin ii ferici i Optând pentru ale averii c ri Nu tii cu ce regrete te m ri i.

*** Eu nu sunt Pasarea Pe te nici b utura din paharul be ivului, copita de ied, craniul Frumoasei Calipso, ochiul plâng tor de imagini, uterul terestru, minunea ultim a lumii; Turnul Babel r sturnat, nici punctul de intersec ie între paradisul pierdut i paradisul viiitor, sunt str ina din lumea pe care am creat-o din nimic.

*** Crezi c i pot fi utile c derii tale unele fragmente ale vie ii mele?

Dac da, atunci ia aceste scoici i acest schelet de pe te, cioburile colorate, cutiile de tot felul, aceste a e, mosoare, aceast lumânare, cear aful, buchetul de flori, reqwiemul lui Mozzart i îndeosebi creierul meu unde po i gasi totul înmagazinat; / fie c a venit pe calea vederii fie c a venit pe calea inimii, a auzului, a sângelui./ cu aceast tav , po i p i în Salonul de sus.

ca mine, spre tine E chiar a a; nisipurile înghit mersul c milei albastre i mirajul ierbii pe ici, pe colo, bezmetic, mântul acela, nesfâr it de mult poart pecetea buzelor cu care te strig, f când ecourile s se întoarc cu porumbei i anemone, pe repeti ie.

Nu vei c lca, mai dureros un cer scurs pe sub ghea a sub ire a lacului t cut, ca mine, dar tiu, când voi pleca, retragându-mi toate tr irile i gândurile, i mai dureros ca mine îl vei ruga pe Dumnezeu i refac revenirea mea spre tine, cât de pu in.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32

Anul V, nr. 7(47)/2014

Jean BLEAKNEY (Irlanda)

Jean Bleakney (n. 1956) - s-a n scut în Newry, Irlanda de Nord, i locuie te în prezent în Belfast, unde lucreaz într-un centru de gr din . A studiat biochimia la Universitatea Queen din Belfast, îndreptându-se c tre poezie abia în jurul vârstei de treizeci de ani, dup na terea copiilor s i. Pasiunea crescând pentru poezie a coincis cu cea pentru horticultur , multe dintre poeziile sale ilustrând simbolistica i paradoxurile gr dinilor. I s-a încredin at amenajarea gr dinii pentru Centrul de Poezie Seamus Heaney din cadrul Universit ii Queen, rezultând astfel, metaforic vorbind, o gr din -poezie.

Am parcurs 60.000 de mile cât ai fost plecat în ora ul cicli tilor; mile la fel de pustii ca oceanele, tiind c la niciun col , de-a lungul niciunei benzi separatoare nu te voi putea z ri la volanul micu ei tale ma ini modeste cu u în spate.

M-ai sunat într-o zi, spunându-mi: Sunt acas , te voi c uta.

Ai z bovit doar atât cât s -mi prezin i noua ta ma in una micu , cu u în spate, îmbun it ; o nuan mai închis de albastru.

Ai grij de tine i s m suni atât am putut rosti.

Te-am urm rit cum ai pornit la drum, înspre s pt mâni i luni i Fie- i mil , Doamne - ani f niciun cuvânt. tiu c ar trebui s i scriu, ori s te sun, dar telefoanele sunt paratr snete, iar s i trimit din senin o scrisoare disperat ca i cum a dep i în curb nu cutez...

Locuim în aceea i parte a ora ului. Casa ta e într-o fund tur (departe de o fund tur ) cu un afurisit de cerc de întoarcere ce asigur ni te sosiri epice. a c scrutez suburbiile, s g sesc nicicând viteza a cincea, s am nicicând nevoie de faruri cu faz lung .

Cât de primejdios am început s conduc de când te-ai întors. Ziua, m uit atent dup indigo.

Noaptea, filtrez numere de înmatriculare, dat în l turi de farurile orbitoare.

Pedala de ambreiaj anevoioas i frâna nesigur îmi spun e timpul pentru o nou ma in . M tem, îns .

O voi face eu s mearg cu n dejdea într-o zi vei conduce spre mine, nev zut, dintr-un amurg orbitor; vei recunoa te aceast berlin uzat , devenit rar acum - c î i vei aminti...

Dragul meu, se apropie ceasul când ne vom întâlni, orfani de tat , la r scrucea cimitirului.

Acolo, îmbr i stingher de durere, ne vom da seama - tu i cu mine cât de risipitori am fost cu milele i anii.

Traducere de Alexandra Munteanu, masterand MTTLC

Condus primejdios

Aceste versuri sunt traduse în cadrul Proiectului Interna ional Poetry PRO, coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan - Universitatea din Bucure ti, http://mttlc.ro

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia, membru USR)

În Pia a Florescu

La aisprezece ani

Atunci m-ai strâns în bra e în labirintul cu biciclete la coala cu flori i fantome cu frunze uscate de Ziua Recoltei

chemi din oglinda cu vise te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie ruginit de-atâta r sf în croaziere pe cor bii albastre

M-ai s rutat lâng tractorul din câmpul cu usturoi eram ascun i în cea între c minul cultural i liceu Focuri de artificii pe cer, explozii, eroziuni astrale din strig tul profei de la fereastra clasei noastre de la primul etaj Nu m-ai s rutat în Pia a Florescu din Bac ul bacovian - furtuna se balansa în scrânciob, ploaia b tea sacadat în tufe muribunde Târziu, erai pe-un tandem la oseaua cu trafic nebun - eram într-o c torie spre nic ieri, la col - confuz ! Str fulgera i cocorii plecau în toamn

Fluturi i vise Erai un alt vis cu buze fantom în parcul cu havuz i colivii solare cu ascunse locuri de vân toare i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu ochii alba tri în alte lumi cu preeri fragmentate ti i totem, cioplituri senzuale c i tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu trupul atletic la distan m-ai iubit la Podul cu Lan uri vedenii de nop i i zile trecute pe web i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu haine de marc stingherit în patul din lemn ecologic amintiri colare cu m ti de v paie i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu maniere rebele bani, muzici, arcu uri, naiuri, l ute, ge i, himere, alaiuri din pene i b tute de fluturi, c i b tute de vise

În visul meu la aisprezece ani te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie imagini dintr-o plimbare lunar în epenite gr mad într-un s rut Etern, împletit, înserat în foi de vise te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie în arcuri peste dune m runte, fluent, prezent peste dune uria e Tulburat mi-ai gr it din nisipuri te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie castele din vise i abalone absconse amândoi form i int - tot una Erai ibis conturat de frunze te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie descoperire lunar , stelar , solar în visul meu la aisprezece ani Eram amândoi actori de himer te-am adorat sub mareea de adjective albastre te-am iubit la nebunie dune mai mici, dune mai mari tu înc acolo... eu înc aici.

Ploaie cu poame de fulger

Se face noapte în vis es tori ne brod m iubirea pe-un tapet cu poame de fulger

Unde e ti acum? iarn f sfâr it, straturi de devieri în vise albastre peste lumea din casa bunicii cu melci i carusel ruginit rulezi nisipul clepsidrei plute ti în lacul cu ascunzi uri, cu vise bizare în cadre de fum i de ghea te petreci în canoe de vis str mutat în islazuri formale în furtuni sacre i interdic ii în tranzit e ti cenu i fum -

La Soare-apune Ce-a r mas din ce-a fost eclip peste oceanul din mine eclip peste oceanul din tine lume la amurg în prognoz pe web taifas sau furtun a celor r ma i nu se aud , s nu se vad , s nu...

Ce-a r mas din ce-a fost eclip peste oceanul din mine eclip peste oceanul din tine cheie i sim iri prinse-n u , pe-un alt p mânt, pe-un alt ocean nu se aud , s nu se vad , s nu...

Barc f

vâsle

ne-am iubit la intrarea de la bloc iubirea nostr consumat în trenuri cu navete albastre

Se face noapte în vis în iatacul cu jar i saltimbanci pe pere i

ne-am iubit într-o barc f

Se face noapte în vis tu apari fermecat, z cit pe tapiseria gr dinii

m-ai iubit în barca din nuiele nebul i magie sumar furtun ... fulgere... zbor...

vâsle

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

34

Anul V, nr. 7(47)/2014

Dino BUZZATI (Italia)

MORT DIN GRE}EAL{ Prozator, dramaturg, pictor i jurnalist, Dino Buzzati s-a n scut în 1906 i a murit în 1972. Notorietatea literar i-a adus-o romanul Il deserto dei tartari (De ertul t tarilor), publicat în 1940, devenit faimos dup traducerea acestuia în francez . De o circula ie deosebit s-au bucurat i povestirile lui care, în 1958, vor câ tiga renumitul premiu italian Strega pentru proz , sub titlul Sessanta racconti (60 de povestiri). Mul i italieni, care îl pre uiesc, se plâng de faptul c Dino Buzzati „este, poate, mai faimos în afar decât în Italia” (v. Wikipedia). Un exemplu de proz scurt în care ironia, nota ia aparent fugar dar plin de semnifica ii, am ciunea mascat , la început, sub aripa absurdului, apoi devenit sarcasm fa de o pres amoral (Dino Buzzati a fost unul dintre cei mai renumi i jurnali ti ai ziarului Corriere della Sera, deci profund cunosc tor al metehnelor institu iei autointitulat „a patra putere în stat”), pe care o flageleaz cu mijloacele cele mai rafinate i mai penetrante ale narativei, în care nu se simte nicio urm de vulgaritate. În esen , Mort din gre eal este un pamflet. Dar un pamflet trist, al c rui autor se retrage discret i distins în spatele celor ce le spune. Dino Buzzati ne avertizeaz c i oaptele pot deveni strig te.

(Traducere i procesare: Marin Budic ) Într-o diminea , cunoscutul pictor Lucio Predonzani, de 46 de ani, care de mult vreme se retr sese la casa lui de la ar din Vimercate, mase împietrit când, deschizând jurnalul din ziua aceea, z ri pe pagina a treia, la dreapta jos, pe patru coloane, titlul: DOLIU ÎN ARTA ITALIAN . A MURIT PICTORUL PREDONZANI Sub o tire, cu litere cursive, se spunea: Vimercate, 21 februarie, noaptea. În urma unei scurte maladii, care n-a inut seam de îngrijirile medicilor, s-a stins acum dou zile pictorul Lucio Predonzani. tirea, în urma voin ei defunctului, a fost f cut public la funeraliile care au avut loc.

Urma un necrolog, cam de o coloan , plin de elogii, semnat de criticul Giovanni Steffani. i mai era i o fotografie, f cut decedatului cu dou zeci de ani în urm .

Uluit, necrezându- i ochilor, Predonzani arunc o privire fugar peste necrolog, observând, cu viteza fulgerului, în ciuda grabei, câteva propozi ii care tr dau o rezerv veninoas , plasate ici i colea, cu o inegalabil diploma ie, printre adjectivele encomiastice care se rev rsau la adresa lui.

«Matilde! Matilde!», strig Predonzani, reluându- i cu greu respira ia.

«Ce e?» r spunse so ia din camera al turat .

«Vino, vino, Matilde!» o chem .

«A teapt un moment. Calc rufele.»

«Dar î i zic s vii!»

Vocea îi era atât de însp imântat , încât Matilde l fierul de c lcat a a cum se g sea, i î i f cu apari ia.

«Prive te, prive te! gemea pictorul întinzându-i jurnalul.

Ea privi, deveni palid i, cu absurditatea minunat a femeilor, izbucni într-un plâns disperat. «Oh, Lucio al meu, bietul meu Lucio, comoara mea», bolborosea printre hohote de plâns.

Scena ajunse s -l exaspereze pe b rbat.

«Ai înnebunit. Matilde? Nu te ui i la mine?

Nu în elegi c e o confuzie, o confuzie îngrozitoare?» i, într-adev r, Matilde încet subit s mai plâng , î i privi so ul, chipul ei se însenin i, pe nea teptate, cu aceea i u urin cu care o clip mai devreme se sim ea v duv , lovit de partea comic a situa iei, fu târât spre ilaritate. «Oh, Dumnezeul meu, ce caraghios! Oh, oh, oh! ce râs... scuz -m , dar tii Lucio... un doliu în art ... i e ti aici, s tos tun! se v ita printre cascade de râs, sucindu-se pur i simplu.

«Ajunge! Ajunge!» o rug , scos din fire.

«Nu- i dai seama? E teribil, e teribil! Acum voi judeca cu directorul jurnalului. Ah! îl va costa scump aceast glum !»

Ie ind repede în ora , Predonzani alerg

la ziar. Directorul îl primi cu amabilitate.

«V rog, scumpe maestre, lua i loc. Nu, nu acolo. Fotoliul cel lalt este mai comod. O igaret ?... Brichetele astea care nu func ioneaz niciodat , o adev rat disperare, sunt... Iat scrumiera... i acum, spune i-mi: rei pl ceri datorez vizita dumneavoastr ?»

Simula sau, într-adev r, nu tia ce publicase ziarul lui? Predonzani r mase îngrozit în fa a acestei atitudini.

«Dar... dar... în jurnalul de ast zi... în pagina a treia... se comunic moartea mea...»

«Moartea dumneavoastr ?» Directorul lu un exemplar al jurnalului, care se afla împ turit pe birou, îl deschise, v zu, în elese (sau se f cu c în elese), tr o o scurt încurc tur , chestiune de o frac iune de secun, î i reveni într-un mod minunat, tu i slab.

«Ei, ei, ei, ceva nu func ioneaz , adev rat?

Aici se afl o ciudat discrepan .» P rea un tat care- i dojenea de form copilul c insultase pe cineva.

Predonzani î i pierdu r bdarea.

«Discrepan ?», url . «M-a i omorât, mi o-mo-rât! E monstruos!»

«Da, da», zise directorul placid. «Poate... zicem a a... contextul tirii a mers mai mult decât erau inten iile... Pe de alt parte, sper dumneavoastr ve i aprecia în mod just omagiul adus de jurnalul meu artei dumneavoastr ...»

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

«Frumos omagiu! M-a i distrus, ruinat.»

«Eh, nu neg c au fost comise unele inexactit i...»

«M prezenta i ca mort, dar sunt viu... iar dumneavoastr numi i asta inexactitate!

O chestie care te înnebune te. Pretind o dezmin ire în mod formal, exact în acela i loc. În elegându-se bine c îmi rezerv orice aciune împotriva daunelor morale!

«Daune? Dar, scumpul meu domn» - de la „maestru” trecuse la simplul „domn”, semn urât -, «dumneavoastr nu realiza i extraordinarul noroc care a dat peste dumneavoastr . Oricare alt pictor ar fi s rit în sus la a ceva.»

«Noroc?»

«Noroc, se în elege. Când un artist moare, operele lui cresc imediat în pre . F s se vrea asta, da, f s se vrea, v-am f cut un serviciu formidabil.» i eu... eu ar trebui s fac pe mortul?... m volatilizez?»

«Desigur, dac dumneavoastr a i vrea profita i de minunata ocazie... La dracu, doar n-a i vrea s-o sc pa i... Gândi i-v : o frumoas expozi ie postum , un battage bine organizat. Noi în ine vom face tot posibilul s-o lans m. Vor fi milioane, scumpe maestre, chiar foarte multe.

«Dar eu? Eu ar trebui s dispar din circula ie?»

«A a a zice: dumneavoastr , din întâmplare, ave i un frate?»

«Ba da. De ce? Tr ie te în Africa de Sud.» «Magnific. i v seam ?»

«Destul de mult. Totu i, el are barb .»

«De minune! S-o l sa i i pe-a dumneavoastr s creasc . i s face i în a a fel încât trece i drept fratele dumneavoastr ! Totul va merge brici. Asculta i-m : e mai bine s sa i lucrurile s mearg pe f ga ul lor... i apoi ve i în elege... O transformare de felul acesta... Nu tiu cui îi va folosi în cele din urm ... Dumneavoastr , personal, ierta i-mi sinceritatea, a i face o figur cam meschin ...

N-ar avea rost, reînvia ii n-au reu it niciodat devin simpatici... Chiar în lumea artistic , ti i bine cum merg lucrurile astea, învierea dumneavoastr , dup atâtea t mâieri, ar face o impresie foarte rea...»

N-a putut s spun nu. S-a întors la casa lui de la ar . S-a ascuns într-o camer , l sând -i creasc barba. So ia lui s-a îmbr cat în doliu. Prietenii veneau la el acas , mai ales Oscar Prandelli, pictor i el, care st tuse mereu în umbra lui Predonzani. Apoi începur vin i cump torii: negustori, colec ionari, oameni care adulmecau afacerea. Tablouri care, înainte, cu greu ajungeau la pa-

truzeci, cincizeci de mii, acum, s se vând cu dou sute de mii, era floare la ureche. i acolo, în retragerea lui clandestin , Predonzani lucra, pânz dup pânz , datându-le se în elege - cu anii din în urm .

Dup o lun , - barba îi crescuse destul de mult - Predonzani se încumet s ias , prezentându-se drept fratele lui întors din Africa de Sud. Î i pusese ni te ochelari i simula un accent exotic. i a a, oamenii se mirau cât de mult îi sem na.

Din curiozitate, în una din primele lui plimb ri dup claustrare, se aventur pân la cimitir. Pe lespedea mare din marmur de pe pardoseala din capela familiei, un pietrar pase numele lui, cu datele de na tere i de moarte. i zise c putea fi fratele lui. Deschise cu cheia porti a de bronz. Coborî în cripta unde sicriele rudelor se îngr deau unul peste altul. Câte! Era acolo unul nou, foarte frumos.

Pe t bli a de alam era scris: „Lucio Predonzani”. Capacul era fixat cu uruburi. Cu o team obscur , b tu cu nodurile degetelor pe o latur a co ciugului. Co ciugul scoase un sunet de gol. Slav Domnului!

Fapt curios. Cu timpul, vizitele lui Oscar Prandelli deveneau din ce în ce mai frecvente, iar Matilde p rea c întinere te. Doliul, printre altele, îi priia. Predonzani o urm rea cu satisfac ie i în elegere. Într-o sear î i d du seama c o dore te, a a cum nu se mai întâmplase de ani de zile. O dorea pe v duva lui. În ce privea pe Prandelli, asiduitatea lui nu era inoportun ? Dar când Predonzani f cu aceast observa ie Matildei, ea reac ion cu animozitate: «Ce- i trece prin minte? Bietul Oscar! Singurul t u prieten cu adev rat. Singurul care te regret cu adev rat. El nu tie ce s mai fac s -mi mângâie singur tatea, iar tu îl suspectezi. Ar trebui s i fie ru ine.» Între timp, în ora se deschisese expozi ia postum , cu un succes magnific. Rodul: du-

35

sc derea tuturor cheltuielilor, cinci milioane i jum tate. Dup care, cu o rapiditate impresionant , uitarea c zu peste Predonzani i peste opera sa. Tot mai rar era citat numele lui în rubricile i în revistele de art . i curând, nu mai fu citat deloc.

Cu o stupoare dezolant , el constata c i f Lucio Predonzani lumea reu ea s se salveze prin ea îns i; soarele r rea i apunea ca mai înainte, ca înainte ea î i b tea covoarele diminea a, lumea mânca i se distra, iar noaptea tinerii i fetele se s rutau, în picioare, de-a lungul gardurilor negre din parc, la fel ca înainte.

Pân când, într-o zi, întorcându-se acas dup o plimbare prin sat, recunoscu ag at în anticamer impermeabilul prietenului drag, Oscar Prandelli. Casa era lini tit , într-un fel ciudat, intim i primitoare. Dar dincolo, voci optite, murmure, suspine tandre. În vârful picioarelor, se retrase pân în prag. Încet-încet ie i, îndreptându-se spre cimitir. Era o sear pl cut , cu ploaie.

Când se afl în fa a capelei, privi în jur.

Nu era niciun suflet viu. Atunci deschise oblonul de bronz. grab , în timp ce întunericul c dea încet, scoase cu un briceag uruburile care închideau cel mai nou sicriu, sicriul lui, al lui Lucio Predonzani. Îl deschise cu mult calm, se întinse pe spate în el, luând poza pe care presupunea o luau defunc ii pentru somnul etern. O si mai comod decât o credea. s se tulbure, treptat-treptat trase peste el capacul. Când mai r mase o deschitur îngust , el ascult câteva momente, sperând s -l strige cineva. Dar nimeni nu-l strig .

Atunci l s cad complet capacul peste el.

Traducere: Marin Budic

Nicolas Lancret - Decernarea ordinului Duhul Sfânt

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 7(47)/2014

Livia CIUPERC~ (membru UZPR)

Un secol de istorie î@n î dramaturgia româneascã O noapte dintre ani. O noapte-a vegherii.

O noapte a speran elor îndoliate prin tr dare.

Tr dare de frate.

Sângerând -i neacceptarea!

Pentru câ iva argin i? În mod cert, un urma de-a lui Iuda, întro întunecat noapte a min ii!

Da, în vârtejul istoric românesc, str fulger memoria unui anume timp, coborând în piept de secol al XVIII-lea, la anul una mie apte sute optzeci i patru. Documentat istoric sau cu mijloacele artei literare, aceast înfrico toare pagin sângerând s-a cerut scris , re-scris , evocat . Iar în istoria literaturii române sunt multe consemn ri despre diversitatea de genuri i specii literare, prin care s-a cerut evocat momentul R scoalei ne ti condus de Horia, Clo ca i Cri an.

Cel care reface - acum un secol - acest zguduitor moment istoric, cel al tr rii, este scriitorul Zaharia Bârsan (1878-1948). În viziunea sa, noaptea dintre ani (1784-1785) devine noaptea privegherii. „În colibele române ti ard candelele... de jale...” Buciumele r sun jelind mistuirile sufletelor prigonite sau torturate. Se face ziu . A a se nume te drama lui Zaharia Bârsan. Dar acea Zi nu este o zi salvatoare, ci o Zi care ilumi-

neaz con tiin ele. Românii în eleg (a câta oar ?) c via a lor înseamn lacrimi, durere, sacrificii.

Drama Se face ziu (Ed. „Minerva”, Bucure ti, 1914) poart în ea emblema unei sângeroase file din istoria neamului românesc. Textul dramatic este dispus într-un act i ase scene. Ac iunea se desf oar în satul Gura Cornii, „din jos de Abrud”, mai precis, în casa b trânului preot Costan, octogenar, cu anumite r sfrângeri zvârcolinde în trupu-i neputincios, dar cu mintea treaz , cu gl suire vulcanic , de b rbat care a retr it în toate fibrele sale durerea de veacuri a poporului român transilvan. O gl suire dublat de precepte biblice, atunci când se refer la ruirea total a fiec rui cre tin fa de Horea (Vasile Ursu Nicola): „S -l urmeze! S -l urmeze cum a urmat Petru pe Hristos!...” Întru netr dare. În juru-i, Ilica, nora b trânului preot, are motive de îngrijorare. În sufletul acestor români s luiesc - întru înfr ire - i teama, dar i speran a. Sunt români li i. Tr iesc vremuri tulburi, evenimente primejdioase.

Orice r zvr tire na te speran e. Dar i mult foc i moarte... „A ars satele, a s cit lumea i a sdrobit sufletele oamenilor...”

Mesajul scriitorului este unul îndr zne , de neuitat: Românii nu se las înfrân i. Aspir spre lumin . „Când i-e dor de lumin , spargi zidurile i ie i!...”

Românii sunt fl mânzi de „lumin ”. Au suferit mult, mereu, în valuri succesive, dar sunt con tien i c numai prin jertf pot dobândi „lumina”. i-avem a crede. „Nimeni nu i-o d altfel: po i s te rogi i s te plângi! Când ne-am dus la Sibiu s ne plângem, cu ce ne-am ales? Ne-au b tut când ne-am întors acas ... v ru-meu, Gavril Todea, s racul, a murit din b taia asta...”

Sunt reale m rturiile istorice care confirm aceste ziceri. i la 1784, dar i la 1514 (vaminti i? jertfa lui Gheorghe Doja!); la 1892 (Procesul Memorandumului), dar i la 1914; la 1919, dar i la 1940... suferin i moarte.

Sunt momente de încordare, mai ales

pentru cei implica i direct în r zmeri . Fiul trânului s u, Nu u - este c pitan al lui Horea, iar nepotul, Mihai - este c prar. Sufer , dar nu uit ( i nu vor uita niciodat ) c Horea le-a c lcat pragul casei, c a mâncat la masa lor, c au v zut hârtiile i „cruciuli a de aur” ruite de-mp ratul (în cuvântul c ruia, Horea credea cu religiozitate), c Horea l-a rutat pe Mihai pe frunte, c vorbele lui Horea arunc limbi de foc în sufletele lor: „Crede i cuvintelor mele i în i-v credin a pe ele cum a i în a o cas pe piatr !...” rutul lui Horea este vr jit. Ne-o m rturise te i Dominic Stanca (în ciclul de povestiri Pentr-un ho de împ rat...) - descriind întâmpl rile cu... opincile lui Horea... „Glasul lui Horea ar fi mi cat i stâncile câtu-s de în elenite...” Asemenea, i vocea lui Cri an, „tr snetul lui Dumnezeu!...”: „A b tut ceasul!... S se ridice pân i pruncul din pântecele maic -si i s vie cu mine!...” „S nu r mân piatr de piatr !...”

Cea mai mare durere este cea a a tept rii, când orice semn na te descump nirea. Se stinge lumina de la icoan - „Nu ne mai vine norocul în cas !...” i-n adev r, olde aduce triste ve ti: „s-a frânt pornirea noastr cum s-ar frânge zborul unui vultur izbit de glonte...” despre doi dintre capii r scoalei.

Horea i Clo ca sunt surprin i „în fundul durii de la Scor cet, din mun ii Albacului”, în timp ce edeau la un foc sub un brad scorburos în pragul unei colibe de nuiele” Scenariul dramatic surprinde o crunt realitate, pe de o parte - neputin a bie ilor oameni de a învinge hidra, deopotriv - sl biciunea tr rii. i-n aceast real îmbr are, ce r mâne? Plânsul, jelania i blestemul - prin vocea b trânului preot: „Doamne Dumnezeule, carele e ti în ceruri, r scumlacrimile mele i d drumul tr snetelor tale s cad pe capul vânz torilor. Închidele, Doamne, Ierusalimul ceresc! Sufletul lor chinuit fie de toat Gheena i puterea cerului i a p mântului s -i sting i s -i nimiceasc !...”

Anul V, nr. 6(46)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

La trecerea dintre ani (1784-1785), tradi ionalele ur ri sunt formulate de Cri an, imortalizat în acest text dramatic ca un vestitor al unor promi toare prefaceri: „Scula i oameni nu dormi i, / Scula i i v ’mpodobi i, / C nu-i vreme de dormit / Ci-i vreme de’mpodobit... / C Iuda’n raiu a intrat / i raiul ni l’a pr dat!...”

Prezen a lui Cri an în mijlocul acestei familii torturate de nelini te, groaz i durere, are rolul de implantare a unor posibile speran e de viitor: „Anul Nou cu pace i cu s tate, cu spor întru toate. S fie aceast cas întru toate mai aleas , tot cu man i cu hran ... din neam în neam, din semin ie în semin ie...”

Buciumele care s-aud vestesc „alte semne”: Horia i Clo ca - prin i, Cri an utat cu înfrigurare (ascuns într-o cas de cre tini, acolo unde s luie te ambiguitatea). Elocvent este secven a în care un tân r baron cere s i se salveze via a, urm rit fiind de r scula i. Firesc, b trânul preot, cunosc tor al repetatelor mi elii s vâr ite de baronii tr itori în acest spa iu românesc, îi spunde îndurerat i hot rât c „în casa asta nu e loc pentru tine!...” Dar Ilina, suflet neîntinat, îl ocrote te. i cât de târziu va în elege c ea a cru at via a aceluia care i-a omorât pe unicul ei fiu!

O mare lec ie de via , asemenea, replicii lui Cri an, în momentul confrunt rii sale cu tân rul baron: „Sufletul nu ni-l pute i omorî.

El iese din toate astea cum iese lumina din bezn ... În el ne e tot sprijinul i e o elit de nici tr snetul nu-l mai p trunde, necum

uneltirile voastre!...”

To i a teapt zorile. Dinspre coline - doar focurile, iar „dinspre v uni” - „url ” viforul... Încordat atmosfer . Scriitorul recompune sim mintele omului confruntat cu pieptul unui munte, nevoit s doboare cu securea un stejar. Dar stejarul „geme” - „ca un om...” Viforni a iernii anului 1784 este viforni a unor neputin e, a a cum gl suie te i olde : „s-a frânt pornirea noastr cum s-ar frânge sborul unui vultur izbit de glonte...” Întruchiparea lui Cri an - în chip de „cer etor” întru dreptate, amplific durerea str bunilor no tri, ceva mult mai aproape de viziunea scriitoriceasc decât a noastr , a acestor fii de români tr itori în mileniul al IIIlea: „Focule foc orule / Eu te’nvelesc, tu nu te’nveli. / Eu te potolesc, tu nu te potoli. / Eu voi adormi, tu nu adormi. / Ci te desvele te / i despotole te / i te f laur, balaur / Cu aripi i solzi de aur / i te du peste hotare / S’avem i noi rod la var !” În zorii marii conflagra ii mondiale, în 1914, mesajul dramaturgului se dore te optimist: „În noi s credem” i „numai a a are s se fac odat ziu ...” Tonalitate optimist - i prin reprezentarea, în premier , în martie 1914, pe scena Teatrului Na ional din Bucure ti, cu o distribu ie de neuitat: George Ciprian (1883-1968) - cunoscut actor, dramaturg, om de teatru - în rolul lui Cri an, Ion Manolescu (1881-1959) - figur proeminent a scenei române ti, Aurel Athanasescu (c. 1890 - c. 1965), Olimpia Bârsan (so ia dramaturgului) .a.

Lumin întru amintirea bravilor eroi români din toate timpurile!

Nicolas Lancret - Dans în fa a fântânii

37 C#r]i primite la redac]ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

38

Anul V, nr. 7(47)/2014

Antonia BODEA (membru LSR)

ECOUL CUVINTELOR Volumul ,,Promisiunea”, al foarte tinerei scriitoare Maria Lucia Rebrean, ap rut la Ed. Napoca Nova, Cluj-Napoca, în 2014, surprinde atât prin vârsta autoarei, aflat doar la 15 ani, cât mai ales prin temeritatea cu care abordeaz un subiect atât de complex, dintro zon atât de disputat ce se înscrie în spaiul suprarealismului, al supranaturalului.

De i precizat în timp i în spa iu, anume în or elul numit Neversober, din America, în anul al VII-lea dup vizita unor oaspe i din alt galaxie, ac iunea, ca i personajele, aparin timpului cosmic ie it de sub imperiul istoricit ii, de sub accidentul cronologiz rii.

Personajul principal, cu un nume sugestiv ,,Clara”, sugestie a nevoii de Adev r, î i înscrie destinul în zona predestin rii care, al turi de alte prezen e ini iate, ini iatice în magie, mister i paranormal, urm re te dezlegarea vr jii ,,Promisiunii”. Aparen ele ne proiecteaz în modernit i, eroii sunt antrena i întrun spa iu existen ial dintre cele mai importante care le ofer i le solicit totodat ansa i datoria de a se sacrifica pentru Adev r, i anume un trust de pres , cel mai de prestigiu din zon : ,,Newersober News”. Ini ia i în toa-

te problemele vitale, cunosc tori ai psihologiei individului i mul imilor, buni profesioni ti, un nucleu de redactori în frunte cu Fleonc, directorul, se înscriu în cursa tragic împotriva timpului du nos, prelungit prin ve nicie spre jertfa vie ii în ghearele urii i ale mor ii, sub for a blestemului. Reiterarea unor scene într-un anume spa iu, precum acel al p durii aflate sub for a maleficului, unde blestemul ,,Promisiunii” a prins contur, induce ideea prelungirii în infinitate. Astfel, spre finalul nara iunii, Clara, amenin at de blestemul ,,îngerului r u” - Maia - se reg se te în aceea i ipostaz , a fetei sacrificat de vr jitoare, deasupra unui rug în fl ri, de intensitatea distructiv a iadului. În b lie sunt antrenate for e ale binelui i r ului care alternativ se dep esc sau se egaleaz , dar de fiecare dat r mâne un spa iu ter , acel mister care parc ine în echilibru cele dou for e ce ar putea deveni distructive. Ac iunea poart însemnele paradoxale ale spiritului de Ev Mediu Timpuriu, când vr jitoria, magia, destinul se exersau ca modalit i ale fiin ei, când omul apela la mit, la simboluri, la imagini feti izate ca forme cu care se umpleau golurile, contradic iile necunoa terii. Prin ele omul c uta s se salveze de amenin area cu dispari ia, a lumii c zut în isterie, încercând s-o reînscrie în ordinea cosmosului care p rea articulat i semnificativ. Prezen a îngerilor, a c ror substan este explicat la un moment dat, ca mesageri, salvatori, sau uneori adversari ai omului, având o via lung dar nefiind nemuritori, aduce aminte de antichitatea greac , unde zeii erau direct implica i în conflictele p mânte ti. Acest aspect conduce la ideea sus inut de istoricul religiilor Ion Petru Culianu, care, spre deosebire de Mircea Eliade, consider sacralitatea ca o reac ie mental a omului nevoit s i caute salvarea în solicitarea sacrului într-o ipostaz morfodinamic . Cu alte cuvinte, asist m la umanizarea substan ei sacralit ii, investirea uneori cu duble atribute, umane i supranaturale, g sindu- i sensul în sprijinul umaniii pentru care este dealtfel r spunz toare.

Adolescenta Clara, personajul purt tor al mesajului c ii, este o fiin cuceritoare prin frumuse e, inteligen , curiozitate, curaj i sensibilitate. Cu o deosebit deschidere spre a cunoa te totul, spre a descoperi logica în ordinea lucrurilor, eroina are prilejul de a traversa unele experien e excep ionale, consumate la grani a dintre real i fantastic, în care sunt implicate personaje tot atât de complexe ca în ,,Nop ile de sânziene” a lui Mircea Eliade. Unii, ini ia i cu o clar percep ie de deschidere spre ,,dincolo”, al ii, întruchip ri ai sacralit ii în ipostazele ei pozitive i negative, cu to ii se afl sub imperiul implacabil al Destinului care practic traduce legitatea cosmic . La o simpl înc lcare a acestui echilibru apare o fisur care presupune sacrificiu pentru reinstalarea armoniei. Astfel, un anume ,,blestem”, ce plute te asupra unei familii reputate din or elul Neversober, se na te din ur , gelozie i tr dare i se prelunge te în urm rirea stingerii neamului respectiv.

Reg sim aici ideea blestemului str mo esc i constat m o coinciden în ordinea religiei i cea a miturilor, ca o crea ie a omului arhaic, preocupat s se g seasc în sacralitate. Nu întâmpl tor, Clara, eroina realizeaz vârsta adolescen ei, ca vârst propice ini ierii. Numai în aceste condi ii i cu privilegiul unei min i iscoditoare, eroina cunoa te fa a misterioas a vie ii. Ea are capacitatea i inteligen a de a naviga printre obstacole, verificându- i astfel for a st pânirii de sine, horârea i disponibilitatea spre cunoa tere, toate datorit unei inteligen e ascu ite i a cunoa terii psihologiei umane.

Scris cu un real talent narativ, cartea ofer discursul ideal al unei crea ii moderne care, în lumea supranaturalului, tie s creeze situa ii conflictuale, tie s realizeze i s men in suspansul, intuie te jocul întâmpl rilor care face ac iunea s înainteze. Este uimitoare priceperea cu care autoarea gliseaz între scene surprinz toare, uneori chiar neverosimile, f când ca mersul narativ s devin credibil. O acuitate a observa iei aduce

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în detaliu gesturi, replici i priviri care tr deaz tensiunea momentului i prelunge te misterul, camufleaz sacrul, în scene de foarte bun calitate. În mod deosebit este observat , analizat i pus sub semnul codific rii privirea personajelor care nicio clip nu renun la autocenzur reu ind s se înscrie în ceea ce literatura de specialitate apreciaz ca prezen parapsihologic . Apari iile i dispari iile unor personaje cu puteri paranormale aduc în prim plan tehnici parapsihologice, ca teleportarea, transgresarea unor corpuri opace, intui ia gândului celuilalt, metamorfozarea, desigur prezente în literatura S.F., dar realizate aici într-un angrenaj mai complex, ce le confer originalitate. Fraza armonioas , replicile fire ti, gesturile spontane dau nara iunii veridicitate, savoare i frumuse e. Nu lipsesc descrierile cadrului în care se consum unele sau altele dintre evenimente, adesea fascinate prin grandoarea, coloritul, atmosfera i aerul ce îl degaj , amplificând momentele de maxim tensiune. mas sub semnul misterului nu întru-totul elucidat, nara iunea a teapt geniul autoarei -i hot rasc destinul care, sunt convins va fi din cele mai str lucitoare.

39

Alexandru VAKULOVSKI (R. Moldova)

Fat iubire fat iubire acum trenul probabil te duce din ora ul nostru înainte de a urca în tren te-ai fi gândit la la care acum scrie care venea la tine i acum nu fat iubire eu plec eu în toat ziua plec din capitala lor (voastr ? noastr ?) tii cât ur sc drumurile dar trebuie trebuie s uit i nu pot fat iubire las i capul pe um rul meu s plec m amândoi

Basarabia go home

Nicolas Lancret - Petrecere rustic

da a a e mai bine ultima oar când ne-am zut erai trist c plec i totu i tu ai plecat prima eu î i f ceam cu mâna când troleul te ducea eu îmi dezlipeam posterele cu Jim de pe pere i eu îmi f ceam bagajele i m gândeam la tine la mu turile de pe urechi la zgârieturile de pe spate eu beam i i-am promis nu mai fumez iarb eu i-am promis c totul va fi bine ce bine ar fi pot s am grij de tine mi-ai zis da i coboram sc rile i pe pere i am zut Basarabia go home i am înjurat i am dat cu pumnul în perete i am zis I'll be back

Patrie amputat în ora ul sta to i sunt neferici i pe p mânturile astea e o lini te înainte de explozie da iubit plec plec pe p mânturile patriei mele acolo to i î i tr iesc bucuria de a nu cunoa te bucuria de a pierde de-a nu fi c lcat de-o ma in de-a cre te copii neferici i de a mânca i a nu borî (sorry, vomita) niciodat plec acolo iubit patria mea e acolo unde sunt eu dragoste dragoste dragoste tu m-ai f cut fericit m-ai f cut s uit totul asta n-am s i-o uit niciodat plec

Eu fat dragostea noastr a fost un lung gard de sârm o desp ire sadic atunci când te petreceam la gar când m a teptai privesc copacii printre gratii i e atât de u or ies din camer afaaar afar i s culeg porumbrele un copac de porumbrele i jos o tuf de cânep un câine vagabond cu curelu la gât mai fac 20 de flot ri ascultând trosniturile mu chilor & sepultura

40

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 7(47)/2014

Daniel MARIAN

Poezia rock Pentru fat frumoas / fat iubire, fii în stare de orice.

Dup ce ai promis c totul / va fi bine ce bine ar fi

Îndr gostit i neîmp cat, decât aparent, iluzoriu. Plecând una-ntr-una, premeditândui plecarea cea care în mod straniu chiar fiind conceptual la bra cu dragostea. Nu e niciodat prea devreme cum nici prea târziu, pentru plecare i deopotriv pentru dragoste. La urma urmei fiind vorba despre „Poezia rock”, de ce n-ar fi oarecare st ruin , cum aceast perpetu plecare, un lait-motiv, un underground pe care s se sprijine strident sunetele, ca pe un portativ plin de culoare (?)...

Fie-ntre noi, e un fel de plecare-neplecare, o suspinare a unei clipe i un balans în care nu- i g se te loc crunta desp ire, Doamne fere te !... „Fat iubire”: „fat iubire acum trenul/ probabil te duce din/ ora ul nostru/ înainte de a urca în/ tren te-ai fi gândit/ la acela care acum scrie/ care venea la tine i acum/ nu/ fat iubire eu plec/ eu în toat ziua plec/ din capitala lor (voastr ?/ noastr ?)/ tii cât ur sc drumurile dar/ trebuie trebuie s uit i nu pot/ fat iubire las i capul/ pe um rul meu s plec m/ amândoi”. Imediat vine i contradictoriul care s închid cercul, sau elipsa, unei fr mânt ri teribile care înghite spa iul i timpul o dat pentru totdeauna: „... plec acolo iubita/ patria mea e acolo unde/ sunt eu/ dragoste dragoste dragoste/ tu m-ai cut fericit/ m-ai f cut/ s uit totul/ asta n-am i-o uit/ niciodat / plec” (Patrie amputat ).

Dac inem seama c e vorba de o mai grea, neiert toare iubire de patrie, contrapus iubirii celei fire ti, inerente, cu care ne întâlnim odat i-odat în via , lucrurile se simplific , chiar printr-un „Eu”: „fat dragostea noastr a/ fost un lung gard de sârm / o desp ire sadic atunci/ când te petreceam la gar / ... / Eu: totul nu e decât un joc/ totul nu e decât o nebunie/ cuvinte afurisite/ capul în c ldare/ Tu: s râdem ca s nu/ fim tri ti”.

Poate p rea ciudat, dar a zice c se face remarcat un fel de ritual al plec rii, care subliminal, nu tiu dac i tangent rock-ului, de-

termin poezia se manifeste ca o arip fâlfâind a unei existen e care altfel ar fi fost (doar) uman i atât (!). Dar, a fost s fie, ca omul s se cheme i poet; i iat : Alexandru Vakulovski este acela care sfin te locul tocmai prin acest joc al plec rii din i înspre acest loc, oricare ar fi el, iar când e vorba de patrie atunci cu atât mai mult... „da a a e mai bine/ ultima oar când ne-am/ v zut erai trist plec/ i totu i tu ai plecat prima/ ... / eu iam promis c totul/ va fi bine ce bine ar fi/ s pot s am grij de tine/ mi-ai zis/ da i coboram/ sc rile i pe pere i am/ v zut Basarabia go home/ i am înjurat i am dat/ cu pumnii în perete/ i am zis/ I’ll be back” (Basarabia go home). Într-un „Zats”, parc s-ar împ ca viitorul unei plec ri cu trecutul altei / aceleia i (?) plec ri, într-un prezent construit fie i numai pentru a fi o chestiune tranzitorie: „fat frumoas / fat iubire/ sunt terminat iat / privirile mele se îndreapt / înapoi când încerc s / privesc înainte// plec dar te rog/ mai târziu vin / i sufl -mi cu gura ta/ un fum de igar /

în pl mânii mor i/ vreau mort s fumez o igar cu tine// fat iubire/ încerc ri disperate/ de-a vedea viitorul/ în za ul cafelei/ ce tocmai am ut-o”. În aceea i not liric , f a-mi p rea trist ci doar iremediabil vis tor-nostalgic, îl g sim pe poet „Unplugged” (deconectat - n.n.): „merg pe str zile pe care/ fat am trecut cu tine/ pe care am fost/ cu tine în unplugged/ fantomele bântuie prin apropiere/ sângele se ridic pân la genunchi/ ridic un pumn i îmi cl tesc gura/ fat dar mi se face i mai dor/ fat dar mi se face i mai sete/ pl mânii sunt usca i/ i mai aprind o igar / ... / eu cu mâna stâng ridicat / în sus în care in o frânghie/ cu capul meu ce se ridic / la cer ca un balon plin de fum”.

Am putea spune deci, iat , c nu pleac nic ieri de-adev ratelea, Alexandru Vakulovski e un maestru al plec rii-neplec rii, poetul care se joac într-un propriu carusel existen ial. i, foarte important, care iube te. i, la fel de important sau mai mult, î i iube te enorm Patria.

Nicolas Lancret - Petrecerea prânzului în parc

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

Ecouri la articolul lui Janet Nic[ – UN IFI-GENIU TURBAT - ap[rut @î n nr. trecut From: Florentin Smarandache, Date: 8 iunie 2014, 17:58 Doina i Janet, i strâns în paginile CD un colectiv de scriitori de frunte, talenta i, renumi i. Rev d acum edi ia din mai 2014 (am fost plecat trei s pt mâni în Brazilia i Argentina - i de aceea r spund abia acum; am avut i o prezentare la Buenos Aires despre logica neutrosofic a mea).

Nu lua i în seam r ut ile unor scriitori împotriva altora. ut m s calm m min ile încinse.Face i o adev rat coal literar , care nu va fi neglijat de istoria literaturii. ine i-o tot a a: de la foarte bine... în sus!

Eu m mândresc c sunt prietenul vostru, atât literar cât i de suflet - cu... un adev rat oltenism.

Mentine i-v energia literar prin aceast revist superb .

Al vostru colaborator întru spirit, Florentin Smarandache, SUA From: Aurel Buricea, Date 18 iunie la 21:27 În revista Constela ii Diamantine semneaz personalit ile literaturii române...

A. Buricea From: Stefan Dumitrescu, Date: 20 iunie 2014, 09:49 La mul i ani, drag Doina, ie i revistei minunate pe care o sco i! Felicit ri pentru revista extraordnar pe care o gânde ti i cu care îmbog ti cultura român . Fie ca domnul s te ajute s faci ca aceast revist minunat s se impun i mai mult în con tiin a i în sufletul cititorilor! Revista creat de tine este mult mai bun decât multe reviste care apar sub egida uniunii scriitorilor! Te felicit pentru truda ta i pentru revista exraordinar pe care o creezi tu, reu ind s strângi pe lâng tine scriitori talenta i! i spune lucrul acesta, te felcit i se bucur pentru tine, colegul i prietenul t u, tefan Dumitrecsu, membru al Uniunii Scriitorilor, cu voia Domnului scriitor cu o oper literar bogat , propus pentru Premiul Nobel! Sunt cât se poate de regretabile invidia i asasinatul moral din lumea scriitorilor, ca i publicarea prea multor nonvalori! Sunt al turi de tine, te încurajez i te sus in. vrea s publici acest mesaj al meu! Pentru c el este desigur i pentru colegii no tri, scriitorii! Mul umesc, felicit ri i mult succes pe drumul pe care ai apucat, acela de a fi Creator de reviste de cultur ! Cu pre uire i prietenie, tefan Dumitrescu, membru al Uniunii Scriitorilor From: ion n. oprea, Date: 20 iunie 2014, 19:39 Mul umesc, l-am citit din revist (articolul - n.n.) i l-am apreciat, este un r spuns înc blând împotriva g tilor literare care dup ce rod un os i nu se îngrijesc de promovarea literaturii autohtone mai i lovesc cu neru inare.

Constela iile este o publica ie bun , de succes i nu avem pentru ce a ne umili. Felicit ri!

INO From: Petrovai George, Date: 20 iunie 2014, 20:05 Delicios pamflet, domnule Janet Nic . Dar cine este acest ipochimen, c ruia îi spune i Ifi-geniu (tradus de mine în geniu de debara, sau mai degrab de hazna)? De fapt n-are importan . tiu foarte bine c cei mai mul i dintre useri ti sunt nulit i cu ifose.

Mai exact, nu sunt nici pe departe creatori i veritabili oameni de cultur , ci doar activi ti, culturnici i gari. Cu stim , George Petrovai

From: Dimitrie Grama, Date: 20 iunie 2014, 20:07 Dragi prieteni, Eu apreciez revista Constela ii Diamantine i m simt onorat de to i cei care îmi trimit revistele sau textele lor. Unele p reri critice sunt bine inten ionate i ajut de multe ori pe oricine spre mai bine, pe când, dup câte îmi dau seama din acest text, o critic nest pânit , general , nu dezv luie nimic, doar îngustimea sau prostia criticului.

Sunt intru totul de acord cu cele spuse de Janet Nic .

D. Grama From: DUSESCU CONSTANTIN, Date: 2014-06-21 0:27 NU VA ENERVA I. ine i-o tot a a! Faptul c sunte i buni, asta deranjeaz ! Continua i.

Constantin Du escu – Montreal From: Elena Buica Buni, Date: 21 iunie 2014, 05:13 Într-adev r PL CUT LECTUR - m-a delectat copios. Cam tiu cine se ascunde sub acest pseudonim.

Dumneavoastr s merge i înainte f s v împiedica i de câteva borne care v ies în cale. citesc cu interes. Succes în continuare!

Elena Buica -Toronto From: George ROCA,Date: 21 iunie 2014, 06:20 rog s îmi trimite i materialul în format WORD ca s -l pot publica i eu la revistele cu care colaborez.

Am înercat s -l extrag din formatul PDF dar nu se vede decât par ial... i articolul trebuie s circule! Salut ri George Roca - Australia From: Ion Pachia, Date: 21 iunie 2014, 12:50 mul umesc pentru trimiterea pamfletului...!

Ifi-geniul b nuiesc a fi fiind ing-doctorul-în-metale-ruginite de la “luceaf rul de diminea ”, horia gârbea...

Dar..., e binevenit i câte-o rafal de mitralier spre “vârfi tiiusr”... ! Cu deosebit stim i încredere, IPT From: Ion Urda, Date: 21 iunie 2014, 12:58 Extraordinar replic ! Felicit ri d-lui Janet! A putea intra în posesia articolului în format .doc pentru o reluare în Noua Provincia Corvina? Cu stim , Ion Urda From: mihai stirbu, Date: 2014-06-21 13:02 GMT+03:00 i, turba ilor li se administreaz antirabicul!

Mihai tirbu From: dan lupescu, Date: 21 iunie 2014, 13:13 E prea încifrat... Cine-i ipokimenul... C Janet nu-i d numele, i bine face... ca s nu-i ofere i reclam pe gratis...

DL From: Ioan Vasiu, Date: 21 iunie 2014, 14:17 Mul umesc pentru minunatul comentariu, semnat Janet Nic , referitor la ceea ce mai n scocesc cei de la revista Luceaf rul, referitor la unele reviste literare ce le fac o concuren care-i deranjeaz , a a cum se întâmpl bun oar cu tot mai buna i interesanta revist Constela ii Diamantine.

42

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 7(47)/2014

Rezult , clar, din comentariile ce apar în Luceaf rul, de cât incultUR d dovad semnatarul care-i împroa bine cu noroi pe cei care sunt mai talenta i decât unii ce semneaza în revistele USR. comentarii. Cu bine i ine i-o tot a a, în continuare, s crape de ciud to i infatua ii i încrezu ii...

Ioan Vasiu, scriitor i jurnalist

From: Ioan Ghiocel, Date: 22 iunie 2014, 23:37 mul umesc pentru consecven a trimiterii revistei „CONSTELA II DIAMANTINE”, publica ie mult pre uit de mine i de to i cei c rora, la rându-mi, le-o „prezint”.

Aprecieri superlative d-lui JANET NIC , al c rui editorial (vizând denigratorii) mi-a amintit validitatea versurilor argheziene: „E parc un f cut, ca nim nui / S nu-i miroase murd ria lui; Pe când, pe vrute, sau nevrute, / Parfumul altuia îi pute!”

Considera ie f frontiere, Ioan Ghiocel

From: Mariana Gheorghe, Date: 21 iunie 2014, 16:22 Mul umesc i eu pentru lectur . M întristez c mai exist atâta ur , i mi-e greu s -i în eleg izvorul... i-apoi mi se face mil de neputin a acestor ifi-genii de a se iubi pe ei în i, de ace ti dezr cina i ai bunului sim , de ace ti dezbr ca i de har... mi se face o mil care umple paharul indiferen ei.

Mariana Gheorghe, Canada

From: Mircea Coro , Date: 25 iunie 2014, 00:14 Bravo, domnule Janet Nic . D -le la gioale, dar de ce nu-i nume ti (m car cu liter mic ) pe numele lor de IFIGENI- ti? S -i cunoa tem i noi, c mare drag avem de a a-zi ii culturnici. Curaj ave i, condei de asemenea, în revist ap re i... a a c ap ra i-v de lighioanele care fac pui.

Cu prietenie i sus inere de la Mircea Coro .

From: <mehedinti@agerpres.ro>, Date: 21 iunie 2014, 17:57 Mul umesc, ave i mult dreptate. Ar trebui s facem front comun împotriva non-valorilor.

Cu pre uire, Florian Copcea

From: muresanu stefan lucian, Date: 26 iunie 2014, 11:37 Domnule Janet NIC , Am citit cu foarte mult aten ie i iritat, totodat , articolul respectiv. Din prea mult îngâmfare i lips a bunului sim unii cred în superioritatea proprie. Cândva, am scris un articol legat de misiunea criticului i doresc s îl ata ez pentru aduceri aminte acelora care î i dep esc, când nu au ce face, limitele care încadreaz un literat cu bun sim .

Mult respect pentru munca pe care o depune i în sprijinul culturii i a sus inerii talentelor scriitorice ti. Articolul dumneavoastr este foarte binevenit, iar cei lipsi i de respect fa de autorii care public în revista „Constela ii Diamantine” ar trebui s i cear iertare de cuvintele gratuite i lipsite de valoare. La drept vorbind, autorii care public în revist nu au nevoie de p rerea personajului implicat în calomnie, îl sfideaz i îl ridiculizeaz .

Cu stim , tefan Lucian MURE ANU

From: marinus vartosu, Date: 21 iunie 2014, 19:37 DA! Subscriu. Pertinent i respectos punctul dvs de vedere.

Felicit ri pentru dreptul la replic , stimate confrate de... cum ai spus? cu/cultura?...

V. Vârtosu From: Iustinian Zegreanu, Date: 22 iunie 2014, 09:21 Bun ziua. Am citit articolul i chiar m bucur de r spunsul dat. Îmi pare r u c exist astfel de oameni de anticultur , mai mult vor distrug decât s construiasc .

La Cluj situa ia este similar , de i sunt membru în Liga scriitorilor dar i în Uniunea scriitorilor, constat c avem i noi cozile noastre de m tur . În loc s ne bucur m c avem reviste de literatur , c avem unde s public m, c un grup de oameni se sacrific pentru o idee, pentru o revist ca ea s mearg mai departe, noi arunc m cu gunoaie i distrugem tot.

Chiar dac mai exist autori care las de dorit, nu revista este de vin , vina ne apar ine nou scriitorilor c nu de multe ori dorim s spunem ceva, dar nu st m s finis m produsul final, din dorin a i emo ia scrisului, uit m s d m o form final , bun de tipar.

Revista în sine este foarte bun .

Domnilor i Doamnelor - merge i mai departe pentru c face i o treab ca lumea. Vorba aceea Câinii latr - Caravana trece. dr. Iustinian Zegreanu, medic specialist neurolog, medic specialist medicina de familie, doctor în tiin e medicale From: Dominic Diamant, Date: 22 iunie 2014, 11:55 Mul umesc, stimabile domn! Te urm resc cu o mare satisfac ie în paginile revistei, ai humor cu carul, pot spune, f s exagerez c ti o comoar la casa Omului. Am zis i eu!

Zi-i mai departe, c le zici tr znet.

Noi nu avem nevoie nici de Cucu nici de Cur, decât în via a privat , nu? O zi minunat !

D. Diamant From: Gabi Sonnenberg, Date: 2014-06-22 11:56 GMT+03:00 Super! Vai ce-mi place! E scris elegant, curat i inspirat. Mul umesc!

Gabriela From: Marian Patrascu, Date: 22 iunie 2014, 18:07 Cine este dom’le persoana? Vreau a o ti, a a - de’un curiosite, nu spui la nimeni, parol! C nu vreau s m obosesc a c uta revista aia i apoi articolul cu pricina. tate i mult succes redac iei CD! Toat stima i aprecierea, Marian P tra cu, Râmnicu Vâlcea

On Monday, July 21, 2014 5:48 AM, Leonard Voicu Bun ziua Dna Dr gu , Mul umesc pentru revist . Am citit-o cu mult interes.

Cât prive te “loviturile sub centur ’’... (care vi se dau) ce s spun? Numai dac cineva este remarcat devine inta unor atacuri.

De insignifian i nu se sichise te nimeni. Dar aceasta tia i i dvs.

Leonard Ionu Voicu, Canada From: Marioara Bujoreanu, Date: 19 iunie 2014 Cine a îndr znit s critice frumoasa revist ?Ac. Ifigenie IFI-GENIU s-a pricopsit cu un r spuns acid i colorat din partea genialului scriitor Janet Nic !

From: Virgil Stan, Date: 19 iunie 2014 O revist de prestigiu în care am avut i eu onoarea s apar.

Sunt mândru c i numele meu a ap rut uneori al turi de ilu trii scriitori publica i în paginile acestei prestigioase revist .

From: Filip George, Date: 19 iunie 2014 Stimat Doina Dr gu , dar v d c Dl. JANET folose te un limbaj superior, de i este în LUPT cu un neini iat în materie de jurnalistic sau de dialog From: Nicolae Rotaru, Date: 19 iunie 2014 Excelent! Adev rat! Ei i? Tot ei sunt cei mai i. Ga ca sau gâsca! i banii din cotiza ii, subven ii, reparti ii guvernamentale etc.

N. Rotaru From: Dumitru Ichim, Date: 20 iunie 2014 Pentru mine este o onoare s apar în CONSTELA II DIAMANTINE. Felicit ri, Doamna Doina Dr gut! Mul umesc! pr. D. Ichim, Canada

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

43

Virgil STAN (membru LSR)

Sub teiul lui Eminescu, s-a n[scut iubirea Lumina zilei se estompeaz cu fiecare clip . Înc nu s-a m rit ziua, chiar dac la sfâr itul lunii se va introduce ora de var . Pe litoral vremea este mohorât , se simte în atmosfer umezeala adus de norii înc rca i cu precipita ii. Împreun cu amicul meu mai tân r, Gogu, ducem fiecare spre gar câte un bagaj. M înso te la tren. tie cum este s cari bagaje prin g ri i aeroporturi, fiind mai mult plecat spre alte noi z ri i locuri de munc , pe unde îl poart necazurile i nevoile: prin America, Italia, Germania sau, ultima dat , în Anglia.

Ce poate face în ar un român cu maximum 10 lei pe or cât îi dau patronii particulari? Cum s i hr neasc cele 5 guri din cas i s i pl teasc i ratele la banc ? Nici m car nu e ti sigur c i se pl tesc tre stat asigur rile de s tate i de pensie, ca în caz de nevoie s nu te treze ti s nu ai niciun drept pentru anii de munc efectua i la diverse firme private.

Pân va sosi în gar motorul ce face cursa Mangalia-Constan a, mai sunt cincisprezece minute, a a c în timp ce Gogu mai fumeaz o igar asistându-mi cele dou gen i, eu îmi iau tichetul de c torie pe ruta Mangalia-Ia i. Plec la edin a anual a Ligii Scriitorilor Filiala Ia i, din care fac i eu parte. În ultimul timp pentru mine s-au creat mai multe oportunit i.

Poate c a a le-a rânduit hazardul sau Bunul Dumnezeu. S pot finaliza romanul început cu un an în urm i, mai ales, s cunosc pe internet persoana care m v-a sprijini la finalizarea romanului, dândumi ansa de a-i g si un final pe care nu-l prev zusem în timpul scrierii lui i mai ales de a m înso i i feri de orice neprev zut într-un ora atât de mare i frumos precum Ia ul. Apari ia sa, în activitatea mea creativ , mi-a influen at hot râtor i dorin a de a participa la edin a anual a filialei, prilej care din nou mi-a deschis o nou porti i anume oportunitatea de a lansa romanul „Parfum de orhidee” în fa a colegelor i colegilor mei de filial , scriitori i poe i cu experien i renume i cu multe scrieri recunoscute ca valoare artistic .

Curând a sosit motorul (garniturile de tren între Constan a i Mangalia circul doar în timpul sezonului estival) ce m va duce timp de aproape o or i jum tate pân în gara Constan a, a a c miam luat la revedere de la amicul meu Gogu i mi-am ocupat un loc la fereastr , s pot revedea, dup mul i ani, partea maritim a litoralului, pe cea rutier v zând-o destul de des. Întunericul, ce apas peste acoperi urile ora ului, este spart de luminile g rii destul de firave. Cobor din motorul parcat la linia a patra i, prin tunel, m gr besc s urc în trenul Constan a-Ia i ce teapt lini tit la linia întâi. Îmi g sesc locul i r mân surprins de confortul compartimentului. Parc a fi într-un vagon de clasa I. În sfâr it se pune în mi care. Din ce în ce este mai întuneric i peronul dispare în urma garniturii, r mânând tot mai departe, în timp ce luminile se împu ineaz , iar trenul înainteaz spre periferia ora ului Constan a.

De acum pân diminea a, la ora opt trecute, am timp destul s m preg tesc suflete te la ce voi descoperi în capitala cultural a Moldovei i a coanei Chiri a lui Bârzoi din comediile marelui poet i dramaturg Vasile Alecsandri.

Spre surprinderea mea, care nu am mai c torit cu trenul de ani buni, am descoperit un nou tip de vagon, mai confortabil, cu doar ase locuri în compartiment, exact ca la clasa I, a a cum am mai spus, îns inconvenientul era c nu exista u care s -l închid , iar luminile mân pe tot timpul c toriei permanent aprinse, chiar dac ai prefera a ipe ti câteva minute.

Mai erau doi c tori, doi moldoveni de undeva de pe la optzeci de kilometri dep rtare de Foc ani, unde trebuiau s coboare, dup cum am aflat mai târziu, i apoi s a tepte un alt tren sau autobuz, nam în eles ce, pân în localitatea lor. Un tip mai sl bu , de puteai s ezi doi ca el pe un singur loc, a adormit cum a terminat de servit cina frugal , compus din pâine i ceva mezeluri, care din când în când erau acompaniate cu o gur de bere dintr-un PET de doi litri, îns cel lalt, mai înalt i mai robust, cum îi st bine unui ran înv at cu greut ile câmpului, la vreo cincizeci i ceva de ani, mi-a inut companie pân la coborârea lor la Foc ani. De la el am aflat c de fapt erau angaja ii firmei Chevron i mai existau caza i în Venus circa patru sute de al i salaria i care erau pl ti i s contribuie la prospectarea i descoperirea gazelor de ist în Dobrogea. Dup trei s pmâni de c utare pe câmpurile dobrogene cu ni te aparate care înregistrau coduri pe care numai speciali tii Chevron le cuno teau semnifica ia, plecau spre casele lor pe banii firmei, ca apoi s revin dup alte apte zile la hotelul din Venus, unde erau caza i, pentru alte trei s pt mâni de alergat pe câmpiile Dobrogei.

Trenul se mi ca în noapte, când alene de parc era o moc ni de munte, când alerga sprin ar spre destina ia final . Undeva prin nu tiu ce gar sensul de mers s-a schimbat, de parc mecanicul de locomotiv a uitat ceva în ultima gar abia p sit i ne întoarcem spre locul de plecare. Am în eles de la vrâncean c se schimbase traseul iar o parte dintre vagoane au pornit spre alt destina ie. Pe la miezul nop ii iar s-a schimbat locomotiva. În sfâr it, când zorile începeau s sparg întunericul, mu când fl mânde din negura nop ii, ne aflam în gara Vaslui. Eram, cred, în via a mea de c tor cu trenul, pentru a treia oar în aceast gar . Am mai fost odat la Ia i imediat dup cutremurul din 1977 i acum vreo patru-cinci ani în urm , torind spre Suceava, ca s ajung la Vatra Dornei, într-un concediu. sind Vasluiul, nu peste mult timp trenul alerga printr-o cea din ce în ce mai dens , amintindu-mi de dimine ile petrecute pe mare, când cea a cuprindea, cu umezeala sa, întreaga întindere nemi cat a apei, asemenea unei oglinzi de cle tar din camera vreunei prin ese din basmele lui Petre Ispirescu. Uneori, când m aflam la pescuit, se întâmpla ca, din cauza ce ii dense c zut din timpul nop ii, s m întâmpine i o mare neprietenoas , cu valuri rebele, înspumate, ce se loveau cu t rie de corpul din fibr de sticl al b rcii mele. Speram s nu se întâmple a a i cu Ia ul. S fiu întâmpinat cu aceea i r ceal i umezeal .

Acum eram printre dealurile Vasluiului i cea a st tea ag at de ramurile plopilor de pe marginea c ii ferate, sp lând ghemotoacele

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de vâsc atârnate ca ni te cuiburi de ciori de crengile gola e. Erau atât de multe încât mi-a fi dorit s le fotografiez dac era posibil. Era o diminea umed , ce oas , cum numai Bacovia ar fi fost capabil so descrie în poeziile sale pline de umezeal .

Se luminase de ziu . i cea a se mai disipase. Doar umiditatea din atmosfer o sim eai cum persist prin g rile unde oprea trenul. La un moment dat, prin fereastr , se distingeau, în dep rtare, parc ruinele unor construc ii megalomane de pe timpurile apuse acum mai bine de dou zeci i patru de ani. Nu tiu ce puteau fi. Dac în dreapta era gara Nicolina, înseamn c puteau s fi fost cândva renumitele uzine „Nicolina”? În timp ce m apropiam de punctul final, sim eam cum prin corp încep s m în epe ni te ace care se tot mi cau continuu creându-mi un disconfort vizibil, nemaiputând sta pe fotoliul confortabil din compartiment. Nu tiam cum va ar ta persoana ce ar fi trebuit s fie la cap tul peronului. tiam doar c sunt a teptat de cineva pe care trebuia s-o descop r doar din imaginea v zut pe un avatar de messenger. Dar dac nu va fi ajuns la timp în gar ? M gândeam eu cu teama în suflet. Nu-i nimic. tiu unde am întâlnirea pentru edin a de a doua zi, merg s m cazez într-un hotel i la ora stabilit voi fi la întrunirea cu ceilal i membri ai filialei Ligii Scriitorilor.

La coborârea din vagon, cu bagajele în mân , am descoperit spre lini tea mea l untric cum o doamn elegant , sub iric , îmbr cat într-un pardesiu de culoare verde, cu p rul bine aranjat, de un ro u închis, cred la fel de emo ionat ca i mine, dac nu mai mult, m tepta renun ând la dulcele somn al dimine ii.

Eram doar prieteni virtuali internau i i, ca în orice prietenie virtual , atunci când faptic ajungi în situa ia de a te cunoa te personal, aceast întâlnire nu poate decât s i creeze o stare emo ional pe care numai cei ce-o tr iesc pot s-o în eleag . Nu mai sim eam oboseala unei nop i nedormite i nici a alteia în care nu m-am odihnit tot din cauza emo iilor mai mult de dou ore. Sim eam doar cum pulsul a ajuns la maximul b ilor admise înaintea infarctului i cum picioarele nu m mai ajut s merg mai departe. Trebuia s trec i peste aceasta.

Doar am mai fost adeseori în asemenea situa ii emo ionale, îns pe atunci eram mai tân r, nu cu o s pt mân înainte de a deveni septuagenar. O strângere în bra e, o s rutare de mân i alta pe obraji i parc s-ar fi îndep rtat cea a în care intrasem odat cu trecerea prin gara Vaslui. Doar r coarea mai persista, dar aceea nu era r coarea dimine ii, ci cea a emo iilor pe care le sim eam amândoi ca ni te adolescen i.

Lâng mine p ea o doamna elegant , cu un chip luminos, un ten fin, zâmbitoare, cu mersul drept, sprin ar, un pic jenat , chiar dac încerca s i ascund starea emo ional . M-am l sat condus spre sta ia de tramvai i am refuzat de a fi ajutat la bagaje. Dup cât era de sub ire la trup, a a cum se distingea prin pardesiul din stof fin , asortat cu o e arf elegant din m tase, imprimat cu desene mari, florale, ce-i acoper un întreg um r, m gândeam c oricât de or ar fi fost bagajul meu, tot s-ar fi sim it presiunea lui asupra mâinilor sale delicate, cu degetele lungi i sub iri i cu o manichiur impecabil . F s vreau eram atent la toate detaliile în ceea ce o privea. Nu tiam unde i cine m înso te i cât de puritan va fi fa de un individ necunoscut, venit de la malul m rii s cunoasc Ia ul i, de ce nu i, ie encele? toria cu tramvaiul, la ora dimine ii, când c torii înc se mai îndreptau spre locurile de munc sau spre coli, a durat poate o jum tate de or . Ne îndreptam spre o alt parte a ora ului, spre cartierul T ra i. Auzisem de aceast denumire de cartier, dar nu aveam habar unde este ca zon sau direc ie. Tramvaiul a trecut pe str zi largi, cu blocuri înalte i elegante, construc ii vechi având o arhitectur impresionant , dar i pe altele înguste, unde casele erau

Anul V, nr. 7(47)/2014

modeste, unele destul de degradate, ceva firesc pentru marile ora e de la noi din ar , unde se v d pregnant nu numai urm rile cutremurului devastator din 1977, cât mai ales neglijen a condamnabil a edililor tuturor ora elor.

Pe la amiaz , dup ce m-am ref cut printr-un somn odihnitor i am servit un prânz regal, oferit de amabila i frumoasa mea gazd , amândoi aveam aceea i dorin : eu s vad ora ul seara în toat splendoarea lui, gazda s -mi fie ghid, a a c am hot rât s mergem vizit m pentru început parcul Copou pe care nu l-am putut vedea în prima mea vizit la Ia i, de prin anul 1979-1980.

Eu chiar mi-am dorit s mergem pân la cap tul liniei de tramvai, v d i m stirea de maici din parcul Copou, unde este maic i o fost vecin , a c rei familie are locuin a lipit de a mea, îns era prea târziu i puteam pierde alte locuri interesant de v zut din parc.

La pas, um r lâng um r, am pornit s colind m prin parcul Copou, pe aleile sale bine iluminate, pline cu statui reprezentând diferite personalit i culturale, sau reprezentative ale unor timpuri de distins i memorabil glorie ale Moldovei. a am ajuns în fa a teiului lui Eminescu, acum încins cu un rezistent brâu metalic pentru a nu i se risipi în zeci de buc i trunchiul secular, ajuns într-un real grad de putrezire. Cum Eminescu va d inui pentru cultura româneasc de-a lungul timpurilor viitoare, în pofida faptului c aceasta a devenit o sor vitreg atât pentru guvernan ii acestei ri oare greu încercat în ultimii dou zeci i patru de ani, cât i pentru noua genera ie care este complet dezinteresat de c i i con inutul lor, indiferent de tematica acestora, teiul lui Eminescu va inui i va fi permanent în inimile ie enilor i, prin ei, ale tuturor românilor, de aceea Bunul Dumnezeu a f cut ca din r cinile teiului secular s r sar o nou ml di de via care s continue spiritul eminescian în inimile locuitorilor acestui minunat ora .

Luminile proiectoarelor scoteau în relief m re ia teiului i frumuse ea lui, în ciuda faptului c în acest anotimp era dezbr cat de cea mai frumoas podoab a sa, frunzi ul i florile pl cut mirositoare.

Eram gelos pe ie eni care, aflându-se în compania unei fiin e dragi, puteau, stând pe banca de sub tei în companiei iubitei, s simt vibra ia energetic a poeziei eminesciene, a a c ne-am mul umit facem fotografii lâng tei i lâng statuia marelui poet na ional, fotografiindu-ne reciproc.

Plimbarea noastr nocturn a continuat dup ie irea din parc, coborând colina Copoului, spre centrul ora ului. Am f cut fotografii în poarta Centrului Militar, cu o poart m rea de parc te aflai în fa a por ii Brandenburgului, la fel de bine iluminat de proiectoarele amplasate în fa a por ii, ca i cl direa Centrului Militar, ce se profila maiestuos în fundalul cur ii. Pentru Ia i este un important simbol al ora ului i concomitent un simbol de stat de care sunt legate multe evenimente importante din istoria armatei române de-a lungul timpurilor. Pe frontispiciul por ii st tea scris cu litere mari aurite: ONOARE I PATRIE. Aceste litere aurite te umpleau de emo ie gândindu-te la trecutul glorios al o tirii române pe câmpurile de b lie.

A urmat vizitarea holului de intrare în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, unde am admirat tablourile marelui pictor Sabin B la a, ce acopereau pere ii s lii „Pa ilor pierdu i”, cum era denumit acest hol m re , tablouri în care predomina culoarea de azuriu. i de o parte i de cealalt a bulevardului str juiau cl diri m re e, cu o arhitectur plin de istorie, fie c acum func ionau în ele spitale, teatre sau sediile diferitelor institu ii de stat.

Timpul devenise atemporal. Nici nu sim eam cum se scurge pe lâng mine. Nu tiam c tre ce s -mi îndrept obiectivul aparatului de fotografiat. Spre m re ia statuilor sau frumuse ea cl dirilor. A a am ajuns în central ora ului, în fa a hotelului „Unirea”, hotel de care m legau singurele amintiri din prima mea vizit la Ia i, când am admirat

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

45

Armina Flavia ADAM ora ul de la etajul patrusprezece, unde exista un bar. Doar hotelul i restaurantul „Traian” îmi erau cunoscute cât de cât. Acum le revedeam sub o alt perspectiv . Una a realit ii actuale, nu ca o imagine vag mas din vremuri trecute. Centrul Ia ului, ce se profila în întunericul spart de luminile proiectoarelor amplasate peste tot, î i creea certitudinea c este un ora interesant, viu iluminat, frumos din punct de vedere arhitectonic, un ora ce merit s fie vizitat pentru c are ce i ofere la tot pasul.

Nici nu am sim it cum a trecut timpul pe lâng noi i nu numai coarea serii de început de martie, cât mai ales oboseala mersului pe jos, mers ce nu m caracterizeaz , fiind comod în aceast privin , fa de gazda mea, pe care puteam s-o numesc o adev rat globe trotter local, dup câ i kilometri f cea zilnic pe jos pentru men inerea condi iei fizice, s dorim a ne îndrepta spre cas , cu speran a i inten ia de a relua aceast vizit nocturn într-o alta diurn , la lumina zilei, dup edin a filialei ce avea loc a doua zi.

Teiul lui Eminescu mi-a r mas întip rit în memorie i în visul nop ii ce a urmat, l-am v zut din nou sub o alt apari ie. Avea ramurile puternice pline de verdea , în al c rui frunzi se auzea trilul p rilor ca o melodie cântat de o tân îmbr cat într-o rochie lung , vaporoas , din m tase alb , ciupind cu delicate e corzile unei harpe, ca o chemare spre iubire, spre acel sentiment în tor ce numai inegalabilul poet a fost capabil s -l defineasc cu m iestrie în versurile sale nemuritoare.

Tân ra în a, în eter, prin melodia ce-o interpreta, un imn al iubirii ce înv luia cu mantia sa fermecat perechea a ezat , pe banca îndr gosti ilor, cum o pot numi ie enii, de sub ramurile pline cu flori albe, pl cut mirositoare, deoarece orice pereche s-ar a eza pe ea, nu poate decât s fie cuprins de vibra iile energetice ale teiului, d toare a unei c lduri suflete ti i a unei dorin e de via , cum numai acolo o po i g si cu atâta pregnan . Sim i cum te p trunde senza ia te afli într-un loc vr jit, unde gândirea nu poate deveni decât una pozitiv , una plin de bun tate, de iubire, de nevoia de a- i împ rt i sentimentele cu o alt fiin indispensabil vie ii tale viitoare. În vis, sub tei se afla o pereche ce- i spunea jur minte de dragoste unul celuilalt i ca un laitmotiv repetau cuvinte de iubire, s rutânduse. Florile parfumate picurau asupra lor boabe de nectar, ca pe un mir al împ rt aniei sfinte în tainele spiritual-cre tine. Era mirul iubirii ce se n tea în inima celor ce poposeau pe banca fermecat . Era pecetea ce marca leg tura ancestral a iubirii mo tenit din vremurile când pe aceste meleaguri marele tefan ap ra cu sabia, dreptul de mo tenire a neamului românesc i dreptul la iubire a p mântului str bun.

Spiritul marelui voievod i al lui Eminescu va veghea de-a lungul anilor asupra celor ce poposesc în Dealul Copoului, sub teiul secular, marcându-i definitiv cu acele sentimente în toare, cântate atât de m iestru de poetul f de seam n, sentimentul de iubire. Atâta timp cât teiul va pulsa de via , sub coroana sa m rea , mereu se va na te o nou dragoste, iar perechile ce se vor a eza pe acea b ncu plin de farmec, indiferent de vârsta celor ce se odihnesc pe ea, vor sim i cum sunt cuprin i de dulcea a sentimentului de iubire i de bucurie a vie ii. În vis sim eam cum m cuprinde dorin a de a fi i eu sub teiul fermecat, în prezen a unei femei care s -mi d ruiasc acea c ldur sufleteasc de care numai iubirea i-o poate da. Somnul mi-a fost dulce i visarea pl cut . Eram, în sfâr it, sub teiul lui Eminescu, mereu d tor de dragoste, a ezat pe banca fermecat în compania unei femei cum numai visul i-o pate ar ta cât de frumoas este. Mam d ruit vis rii i poate c mai visez i ast zi la pl cutele zile petrecute la Ia i, cu dorin a pregnant a revenirii. Iat c se adevere te înc o dat faptul c sub teiul lui Eminescu mereu a r rit iubirea.

În toate exist un Dumnezeu În toate exist , Îl simt în cerul gurii cum îmi întinde o mân i îmi opre te cuvintele pe vârful limbii Sale. În anotimpul cu ploaie, Dumnezeu va înflori în m rul din fa a casei i î i va scutura pletele peste inim .

Semin e La ceasul când luna va curge prin mine ca printr-o pâlnie, voi smulge toate cuvintele din pântec i sufletul meu f prunci va îmbr ca p ri negre.

Mâinile îmi vor acoperi irisul cu lacrimi i în pântecul gol oarb voi desena semin ele clipei, nasc muguri de cuvinte pe care îi voi al pta la sânul negru al nop ii.

Ploaia va da muguri i simt buzele, abia îmi ating inima, de team nu-mi r ceasc suflarea în plasa cu fluturi.

Trupul meu s-a f cut pas re.

Zborul lui i deseneaz în ochi cuvinte îmbr cate în alb.

Doar întinde o mân , ploaia va da muguri i- i va acoperi degetele pân la vârfuri...

Nu, nu m tem de moarte Nu, nu m tem de moarte, îi respir aerul uscat i n rile ei ard ca o noapte în care ielele au uitat s adoarm . Într-o bun zi, copiii ei nelegitimi m vor stigni i pe mine, cea c reia întunericul i-a mânjit inima cu lut str in.

Sub luna coapt ca un pepene cu pumnalul înfipt în dreptul inimii, mama îmi va zâmbi a flori de iasomie, din albul pietrei rotunde. În dimine ile cu îngeri În dimine ile cu îngeri, când mâinile tale gust pielea dulce i buzele coapte rodesc soare, mi-e dor s taci iubirea într-un fel numai de tine tiut, îmi pronun i pe silabe albastrul, te ru inezi c-ai d ruit al nu tiu câtelea r rit prim verii descul e de noi.

Atinge-m cu fâlfâirea unei aripi, sub epiderm rutul t u îmi umple fântânile de cântec pân la ultima sângerare...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46 Eugen DEUTSCH

Janet NIC~

SONET CU APRO… COT

SONET CROCANT

Dac vii cu… cotcodac Nu po i trage cu s ge i ci du manii sunt procle i Iar coco ii umbl -n frac;

Cred c e ti un bun strateg Sturlubatic i abil.

Furi ându-te tiptil, Mic i negru ca un neg,

Iar de râvne ti colac, Cat câinii n fle i, Care au în cozi scaie i, ci fac gard la malac…

Spargi, ca parte, un ÎNTREG, i, cu biciul de vechil, Rupi al verbului pistil, Drag i scump, onor coleg!

Iar eu, ca pui de drac, Nen scut în Paradis, Nu pot nicidecum s tac

Poate-i bun acest travaliu De-a ciopli întregul mond Dup chipul t u de zbir…

Deci gr iesc a a cum pot tre cel ce mi-a trimis Veste… dar m doare-n… cot!

De crocantul t u empir, Nu m doare în detaliu, Nu m doare nici în… fond!

Eugen Deutsch, 4 martie 2013

Janet Nic 5 martie 2013

SONET MAR IAN

SONET MAR A-FOI

Azi este mar i… sonetul mar ian, Aduce ve ti din galaxii uitate, Pe unde luptele sunt controlate De min i ce nu lovesc nicicând în van…

Te trec fiori? Aha, te-am prins!

Eu doar o fent îti f cui i nasul t u se-nfipse - cui! În huma drumului încins,

Dar tu ai scos, se pare, din ghiozdan, Idei tr snite cam… necalibrate În mici c pu e, palid, deghizate, i care-mi par buc i de mar ipan…

Probând c e ti ca orice ins.

Acuma pot s spun oricui e ti, pe ramur , cucui, Pleo tit, de fric , i învins.

Eu l-am citit pe bravul MAR IAL, Cel ce scria pe vremea celor daci, Dar i pe cam ciudatul Arrabal,

Tu l-ai citit pe MAR IAL i pe ciudatul ARRABAL, Dar eu pe TINE te citii

Cel ce punea c tu e unor flori, Probabil inspirat de ni te draci…

Când te citesc… m prind, vai!, reci fiori!

Ca pe o carte din ghiozdan. i, morcovit, pe-aici de vii, Te bag cu elina-n borcan!

Eugen Deutsch, 5 martie 2013

Janet Nic 5 martie,2013

Anul V, nr. 7(47)/2014

C#r]i primite la redac]ie

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Emil CHENDEA (SUA)

MIORI|A continuare din nr. anterior Comitetul Jude ean de Cultur din Piatra Neam avea în plan organizarea Salonului de Carte i vroiau ca în cadrul salonului s aib loc lansarea Miori ei c de, s nu fie mai prejos de Capital , drept pentru care, Elvira Popescu - tot Elvira - îmi spune c va trebui m duc la Piatra Neam împreun cu Tudor Gheorghe. Îl sun pe Tudor la Craiova, vorbesc cu Geta, so ia lui, care-mi spune c a doua zi vor fi amândoi în Bucure ti i c vor trece i pe la noi, ceea ce au i f cut. Geta cu Luisa - ca dou mame - aveau ce s i povesteasc una alteia. Eu cu Tudor, intru direct în subiect: - Tudore, trebuie s vii cu mine la Piatra Neam , auzi, nu m la i pe mine s i cânt eu Miori a!

Tudor se întoarce spre nevast -sa i, cu o voce pref cut a lingu ire, o întreab pe Geta: - Getu o, m la i s m duc cu Chendea la Piatra Neam ?

- Du-te, Tudore, m mir c m mai i întrebi! Da’ chiar, ce- i veni i ceri voie de la mine?

- Ei, i tu...

Gata! Aranj m plecarea peste dou zile. În ziua respectiv urma ne întâlnim în Gara de Nord, cred c pe la orele dou dup amiaza aveam tren spre Bac u. A doua zi, Elvira îmi înmâneaz un document foarte important, i anume un citat din Ceau escu ce trebuia expus la Salon. Era ditamai sulul de hârtie fotografic , cu un text lung pe care oricum n-am avut curiozitatea de a-l citi. Atunci, zis i f cut. M duc acas , iau masa de prânz i, cu geamantanul gata preg tit (bineîn eles, cu sulul sub bra ), îmi s rut copiii i pe Luisa i plec la gar . v d cu Tudor, ne ducem la rapidul de Suceava, ne urc m în tren i ne a ez m în compartimentul de clasa-ntâi, punându-ne geamantanele, ghitara lui i sulul meu, dragul de el, în plas , c mai bine mi l-a fi legat de gât. O s vede i de ce, mai încolo. Conform regula-

mentului CFR, vagonul restaurant unde vroiam s bem i noi o bere nu se deschidea decât la un sfert de or dup plecarea trenului, a a am mai a teptat i noi pân când am v zut c se pune trenul în mi care. În fine, ajungem în vagonul cu pricina, ne a ez m la o mas vis-a-vis la geam, fire te, ca s ne mai cl tim pu in ochii când vom ajunge pe frumoasele plaiuri moldovene ti.

- Ce vrei s m nânci? - m întreab Tudor - c eu iau un pe te. Nam apucat s m nânc nimic acas , pe unde doar am trecut, venind de la teatru.

- Nu, mul am, abia am luat prânzul acas înainte de plecare - îi spund - am avut timp destul. Poate o bere...

- Da, i eu vreau o bere - zice el. M întrebam cum dracu merge pe tele cu berea, c de, a a ceva înc n-am auzit, dar probabil c a a se obi nuie te la olteni...

St m de vorb , de una de alta, despre ce mai preg te te ca repertoriu, îi povestesc cum s-a terminat cu Omagiul i, uite-a a, pân când sosesc doi tovar i care politicos ne întreab dac nu deranjeaz i dac pot s stea la mas cu noi. Bineîn eles, vagonul se umpluse.

Intr m cu ei în vorb i afl m c sunt amândoi deputa i în Marea Adunare Na ional i, cum lucr rile sesiunii s-au terminat, se întorceau acas . Mai in minte c unul era de pe la Adjud, dar de cel lalt, inginer agronom, nu mai tiu de pe unde era, tot de pe acolo, pe undeva. Vorbe, ca s treac timpul mai repede... Cu recoltele, cu Marea Adunare, cu Divizia A i altele.

La un moment dat, de la masa vecin se ridic un b rbat cam la vreo cincizeci de ani, v dit bine b ut care, abia inându-se pe picioare, se apropie i, sprijinindu-se cu o mân de col ul mesei i cu cealalt gesticulând prin aer, î i d drumul: - Va’zic s-s-sunte i deputa i în M-m-area Adunare Na ional , auz’?

- Da, suntem!, r spunde unul din cei doi comeseni, pu in agasat de intruziunea individului.

- i a ’ votat legile astea, adic a ’ avut curajul s le vota ’, a a-i? continu individul...

- Da, le-am votat!

- P i de ce, c n-aduc nimic bun, da m rog...

- Ca s bei dumneata mai mult! îi replic inginerul.

- Da, da’ eu beau de necaz! i v salut!

Ne întoarse spatele i plec . Am schimbat subiectul: în exclusivitate fotbal. Fotbal stropit cu bere. Deputa ii au ajuns i ei la destina ii, am r mas singuri la mas comentând întâmplarea. Revolta popula iei era justificat . Se adoptase o nou lege a spa iului locativ care restrângea i mai mult drepturile oamenilor la câ i metri p tra i aveau voie ca s i duc via a i a a chinuit de lipsurile zilnice.

Am ajuns la Bac u, unde trebuia s schimb m trenul: cursa de Bicaz cu oprire la Piatra Neam . Se întunecase de-a binelea. În gar , ni te solda i am râ i tare ar fi vrut i ei s bea o bere, dar n-aveau voie s intre în restaurantul g rii. Tudor m-a l sat cu bagajele, s-a dus în restaurant, a cump rat câteva sticle de bere venind cu ele pe

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 7(47)/2014

pensie. Da’ ce - le-am zâs - io am luptat p ntru ei, de ce nu-s buni?

Nu-s buni i gata. Apoi am luptat i cu ru ii împotriva nem ilor, daa...

La 23 August m-o pus p caru alegoric c eram veteran de r zboi.

Mi-am pus decora iile pe chept. Aci aveam decora iile de la nem i, aci aveam decora iile de la ceilal i. M-o dat jos de pe car. O zâs c decora iile de la nem i nu-s bune. Daa, a e o fost...

A venit timpul s plec m la tren. Ne-am luat r mas bun de la mo u’, am trecut peste câmp pe întuneric i am urcat în vagonul nostru care, între timp, se cam umpluse de lume. Tudor î i ia ghitara furios i începe s cânte „Ursul Românesc”. Lumea se adun în jurul nostru: ca... la urs. Din când în când, Tudor î i întrerupe cântecul: - Auzi, Emile, optzeci de lei pensia lui mo u, mama lor! i d -i mai departe cu cântecul.

Eram obosit de drum, berea mi se cam urcase la cap. M-am întins pe o banc goal spre cap tul vagonului i am adormit. Tudor cânta mai departe s i descarce furia pe nedreptatea f cut b trânului veteran de r zboi. treze te un tân r cu o sticl de cherry wine chinezesc în mân : - Domnu’, lua i o gur de lichior. E bun!

- Nu, mul umesc! - atâta mi-ar mai fi trebuit. Unde suntem?

- Am ajuns la Piatra.

Ne-am luat lucrurile i ne-am dat jos din tren amândoi. Era trecut de unu noaptea. Tudor, c vrea un taxi, numai c nu era nici urm de taxiuri. Cineva ne întreab unde mergem. Îi spunem c la hotelul „Ceahl ul”, la care ne zice c putem merge pe jos c e aproape. O lu m pe jos, ce s facem? Pe drum, de-a curmezi ul str zii, ag at între doi stâlpi de iluminat, o pânz mare, alb , pe care scria „BUN VENIT, TUDOR GHEORGHE!”. Aha, carevas zic , tie tot satul de venirea noastr , ba, mai bine spus, de venirea lui. Ajungem la hotel. m buletinele, lu m cheia de la camer i recep ionerul ne spune c lu m liftul pân la etajul trei. La lift, înc vreo dou , trei persoane teptând. Urc m. Eu fiind ultimul, stau cu fa a spre u a care se deschide la etajul trei. M uit în stânga, în dreapta, v d camera 306 i, pân s întorc capul, Tudor nic ieri. U ile liftului se închiseser .

Ei, las c vine el, mi-am spus. Intru. Camer curat , cu dou paturi. Îmi a ez lucrurile, m dezbrac i m bag în pat s -l a tept pe Tudor. Într-un târziu, adorm... Pe la ase, ase jum’ate m trezesc. M uit la patul de al turi.

Neatins... Unde-o fi nebunu’ la?

La un moment dat, u a se deschide brusc, izbit de perete: - ...’tu- i Dumnezeii m -tii, m-ai uitat în lift, auzi, m-ai uitat în lift! apare Tudor în paltonul lui din stof întoars , fâlfâind- i aripile, cu ghitara într-o mân i saco a de voiaj în cealalt .

- Stai, m omule, cum adic te-am uitat în lift?

- Da, m-ai l sat în lift cu plasticii t i.

Ce se întâmplase? Cum toate localurile de noapte în Piatra Neam se închideau pe la miezul nop ii, singurul loc de refugiu era terasa de la ultimul etaj al restaurantului „Ceahl ul” unde, la ultima oprire, ascensorul se deschidea exact pe teras . Tudor, în loc s m urmeze, adic s ias la etajul trei, s-a trezit pe teras , în plin atmosfer de chef: - Bine a i venit, domnu’ Tudor! i-au strigat cei de la mese. i doar atâta a trebuit! Arti ti, plastici sau nu, dar bucuro i de

bra , cum ii lemnele cr pate gata s le pui pe foc: - Ia lua i i voi o bere rece, m i fl i!

- Mul umim, de-a-v Dumnezeu s tate domnule, c tare bun inim ave i! i avea. Are. Tudor este de o d ruire f margini, un suflet generos, mare, pe cât de mare este talentul lui. A a l-am cunoscut. a va r mâne pentru mine. În sfâr it, a venit i trenul de Piatra, adic de Bicaz. Ne urc m.

Vagon de clasa a doua, necompartimentat, tren muncitoresc. Ne ez m. Suntem cam obosi i. Drum lung, bere îndeajuns, ba poate chiar prea mult . Se a eaz lâng noi un tân r la vreo dou zeci de ani, nevenindu-i s cread c -l vede pe domnul Tudor Gheorghe în carne i oase. Intr în vorb cu noi i discut m de una de alta. Trenul se oprea în fiecare sta ie. Tren personal. La un moment dat, se opre te în plin câmp i st . i st ... Îl întreb m pe tân r de ce st trenul atâta acolo, s-a întâmplat ceva?

- Nuu, - ne r spunde el - a teapt s ias muncitorii din schimbul doi de la Post ria din Buhu i.

- Aha, ne-am l murit noi...

- Da’ ti i, este i un bar, uita i-v pe geam, acolo, peste câmp, unde se v d luminile alea. „Bar” la Buhu i. De... Ce-ar fi s vedem i noi ce e cu „barul” la. m toate lucrurile în tren i hai s vedem minunea. O lu m peste câmp avându-l drept ghid pe tân rul moldovean i în câteva minute ajungem. Intr m, urc m sc rile, pân când d m de o hal mare, unde pu ea a borâtur , a fum de ig ri, a transpira ie, a iuft. Mesele pline. ut m o mas mai liber i o g sim. Un b rbat spre aptezeci de ani, slab, neras i cu chef de vorb , ne pofte te s ne a ez m. Nu a tept m a doua invita ie.

- Da’ ce bei mo ule? - îl întreab Tudor.

- Beau bere, c doftorii aia mi-o zâs c po’ s beau, c ti i, io-s cam beteag, da’ bere po’ s beau. C , uite-ai i! i î i desface aripile ponosite ale hainei, ar tându-ne buzunarele interioare pline cu sticlu e i cutii cu tot felul de doctorii. Iau medicamente, astea m mai in..., c de mâncat nu po’ s mânc, c uite, mai am un dinte ai i.

Ca s i dovedeasc spusele, deschise gura ar tându-ne un dinte singuratic ag at de o gingie sângerând . Da’ bere po’ s beau...

Comand m bere i mici i a tept m...

- Ai slujb , mo ule? îl întreab Tudor.

- Nu, n-am slujb c sunt pensionar la CAP. Îmi dau optz ci de lei lun , daaa... mai tai un lemn, mai cur o ograd , c de...

- Daaa... copii ai?

- Am, dea-le Dumnez u s tate! Am dou fete la Bucure ti, acolo! Curve mari, ce mai, da’ nu m v d cu ele c le e ru âni cu mine!

Mai am un ficior la Co’stan a acolo, maior la Securitate. sta vine la mine o dat pe an, cam înainte de Cr ciun... Vine, ia porcu’ i se duce. C tr ‘ s ti i c io tai porc în fiecare an. Daaa... tai porc! Pun lcile la afumat în pod. C io la porci le dau nume: la-i Stalin, lai Hitler, la-i Dej. i ast iarn am iat unu i i-am dat nume, da’ nu spun...

Nu mai puteam de râs. B trânul avea mult haz.

- i, zi a a, mo ule, optzeci de lei pensie, nu?, zice Tudor.

- Io am fo’ în rezbel, am luptat cu nem ii, am fo’ pân la Odesa Marin Sorescu acolo... Eee, anii ia no fo’ buni la

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

un a a oaspete. i d -i cu whisky i ce-or mai fi b ut ei acolo. Când s-a închis barul, s-au mutat acas la pictorul Radu Ceontea, pe care-l cuno team de la una din admiterile de la Grigorescu, unde au continuat pân diminea . A a c astfel s-a dezlegat misterul uitatului în lift.

Tudor s-a culcat i dus a fost...

Prea devreme pentru orice activitate, am mai z cut în pat cu o carte în mân , chipurile s citesc ceva. Ochii îmi erau înc împ ienjeni i de oboseal , de toat ziua i noaptea trecut . La un moment dat, las cartea din mân , str fulgerat de un gând: citatul. Unde e citatul lui Ceau escu? Sar din pat, m uit peste tot în camer ; citatul nu-i nic ieri.

L-am uitat undeva. Unde? În acceleratul de Suceava? În trenul de Bicaz? Unde Dumnezeu l-am uitat? Nu-i citatul. i acu, ce-ai s faci, Emile? Ai b gat-o pe mânec ! Nu se poate Salon de Carte f citat, clar!? Mi-a trecut toat oboseala. Am intrat în panic . Cum o scot la cap t? Îmi fac toaleta de diminea , m îmbrac i dup ora opt dau un telefon la Comitetul Jude ean de Cultur i Art s aranjez o întrevedere cu pre edintele. Zis i f cut. M duc la Comitet. Organizarea salonului era în sarcina lor. M prime te un tân r foarte amabil i mai ales foarte în eleg tor, care dup ce i-am povestit toat istoria a încercat s m ajute. Dar cum? Am g sit solu ia: - Tovar e pre edinte, dac -mi da i voie, am s dau un telefon la Centrala C ii i am s o rog pe Elvira Popescu s -mi dicteze citatul - care mai era i lung al dracului - i am s -l scriu de mân , c doar am scris o carte întreag , îi spun eu zâmbind mânze te. Zis i f cut. Sun la Central , o g sesc pe Elvira îi spun ce s-a întâmplat, caut citatul i mi-l dicteaz la telefon râzând.

- Elvira, drag , nu po i s -l faci mai scurt, m apuc groaza la cât o s am de scris! - îi spun.

- Nu, Emile, e o fraz întreag , f punct i tii c nu poate fi trunchiat. Ce, vrei s d m de bucluc?

- Bine, las , am s -l scriu tot, zic, înjurându-l în gând pe cel care-l concepuse.

Cu pre ioasa foaie de hârtie în mân , cu gândul la pierduta fotocopie f cut de Agerpres, m-am dus la libr rie, am cump rat o coal mare de hârtie mai groas , ba chiar dou în caz c stric ceva, tu , creion, gum de ters, toc i peni e redis, un liniar i valea spre „Salon”. Am g sit o mas i m-am apucat de lucru. Dup vreo patru, cinci ore de scris, citatul era gata. Între timp, apare Tudor proasp t odihnit - era spre dup -mas se uit la mine i, v zându-m cum trudesc la litere, îmi zice: - A a-i, dac nu i-a pl cut cartea!

- Taci dracului i las -m -n pace! Asta mai îmi lipsea.

A venit i deschiderea Salonului de Carte. Cuvânt ri, autografe, complimente. Tudor a cântat „Miori a”, pot s spun, lamentabil. tiam ce spun pentru c o cuno team pe dinafar , nu ca versuri, ci ca melos, dar, în fine, a trecut i asta. Principalul e c totul s-a sfâr it cu bine. În timp ce Tudor cânta, m uitam la citatul spânzurat sub inevitabilul portret al ilustrului conduc tor. Dar era acolo. Nimeni nu a observat c e scris de mân , spre norocul meu. i, la urma urmelor, dac s-ar fi observat?

Seara a avut loc un spectacol Tudor Gheorghe la Teatrul Na ional din Piatra Neam , recital de mare succes, dup care a urmat o mas festiv în foaierul teatrului unde au fost invita i intelectualii ora ului.

Ini iatorul acestui festin nu a fost altul decât directorul teatrului, actorul Cornel Nicoar , bun prieten al amândurora, coleg de facultate al lui Tudor i coleg de pat cu mine la admitere. Da, coleg de pat.

Cum? În 1961, când am dat admiterea la Institut, am fost caza i la minul studen esc de pe General Budi teanu, i noi, cei de la arte plastice, i candida ii de la Institutul de Teatru. Cum paturile erau pu ine, trebuia s dormim doi într-un pat, pân când se f cea prima

49

triere la „teatrali ti” i se mai r reau candida ii. În treac t fie spus, primele dou nop i am dormit sus, pe dou dulapuri, având drept saltea doar o p tur . Apoi ne-am înghesuit într-un pat, eu i Cornel Nicoar alte câteva nop i pân când, dup a doua triere, am avut fiecare patul nostru. i nu aveam o statur firav nici eu, nici el. A a s-a legat între noi o prietenie care avea s dureze peste ani. Ardelean din Câmpia Turzii, cu o voce grav i cu o statur de voivod, Cornel era un excelent povestitor, fiind de altfel i un foarte bun director de teatru. Nu voi uita niciodat ce ne-a povestit Cornel despre vizita lui Harry Barnes Junior, ambasadorul SUA la Bucure ti, care s-a dus la Piatra Neam la premiera piesei de treatru a lui Marin Sorescu, „Iona”.

Era deschiderea stagiunii. Cornel îl invit pe ambasador la premiera piesei, tiindu-l mare amator de teatru, i ambasadorul r spunde invita iei sosind la Piatra Neam cu ma ina ambasadei. La teatru, pretiri în toi. Securitatea - în alert c a venit ambasadorul - î i plasase oamenii în „obiectiv” de-a lungul scurtului drum dintre hotelul „Ceahl ul” i teatru. Harry Barnes o ia frumos pe jos nefiind recunoscut de „b ie i” i, ajungând acolo, se duce la intrare, întreab de director i e poftit în biroul lui Nicoar , care îl serve te cu un ceai, i încep s povesteasc despre una, alta. Era o zi senin , cald , de început de toamn . Fereastra biroului deschis . La un moment dat, Cornel îl vede pe eful Securit ii ag at de pervazul geamului, în strad : - Tov’ director, unde e ambasadorul la c nu-l g sim nic ieri!? i trage o înjur tur , furios la culme.

- Stai lini tit, e aici cu mine, nu- i mai f probleme tovar u’...

Dar, s revin la ale mele...

Dup spectacol i banchet - c doar nu se putea termina numai cu atât - ne-am adunat cu câ iva actori în subsolul teatrului, Tudor continuând s cânte pân diminea a. Câte amintiri, câte momente pl cute am tr it de-a lungul acelor ani în tov ia lui i a celorla i prieteni, Romulus i Ileana Vulpescu, Valentin Hossu Longin, Marin i Virginia Sorescu, Adrian Dohotaru, Petre Ghelmez, ca s numesc doar câ iva dintre ei.

Elvira Popescu împreun cu Directorul adjunct al Bibliotecii Centrale de Stat aranjeaz în „secret” cu cei de la Târgovi te, de la Comitetul de Cultur , s se înfiin eze un „premiu Na ional de Bibliofilie” i care s -mi fie decernat în cadrul Salonului C ii. A adar, dup premiul Publicului de la Salon, mai aveam s iau i premiul Societ ii Române de Bibliofilie, Societate de a c rei existen n-am avut habar i al c rei prim i ultim laureat am fost eu. Asta, ca s compenseze faptul c la concursul „Cele mai frumoase c i ale anului” Miori a nu fusese selectat sub pretextul c ap ruse în 1973, i nu în 1972. Anul urm tor nici nu a mai fost luat în considera ie la concurs.

Uitat . A a s-a scris istoria. În acela i an a venit în ar împreun cu so ia William David Snodgrass, traduc torul versiunii engleze al „Miori ei”. Ne-am întâlnit la editura Albatros, în biroul lui Ghelmez. Un irlandez înalt cu p rul i barba ro covan , ochi alba tri, foarte pl cut la vorb . Conversa ie prin translator. Cum, împreun cu Ghelmez, inten ionam s continu m seria Miori ei cu „Me terul Manole”, l-am întrebat dac nu ar fi dispus s traduc în englez i aceast balad : - Trebuie s m consult cu so ia mea - ne-a r spuns poetul american - pentru c trebuie s ti i c avem i noi ceea ce voi numi i „diviziunea muncii”. De exemplu, so ia mea se ocup de treburile runte ca amenajarea locuin ei, cump rarea mobilei, plata facturilor, i a a mai departe. Eu m ocup de treburile majore: r zboiul din Vietnam, criza economic , situa ia politic american ...

Am în eles... N-am mai insistat.

Ar fi trebuit s închei aici capitolul Miori ei. A fost un eveniment editorial deosebit. Distins cu premiul publicului la cel de-al treilea Salon Na ional al C ii, cu o diplom de onoare la Expozi ia „Cele

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

mai frumoase c i din lume” din Berlin, RDG, în 1973, i cu o distinc ie la Salonul Interna ional al C ii din Los Angeles, SUA, în 1974, „Miori a” a început s circule în lume. În volumul „Pagini din istoria c ii române ti” de Dan Simionescu i Gheorghe Bulu , ap rut la editura Ion Creang în 1981, este reprodus volumul (pp. 154) i comentat (pp. 153): „O lucrare care ilustreaz faptul c industrializarea tiparului nu a eliminat pasiunea pentru c ile frumoase, ci, dimpotriv , o i sus ine, este volumul „Miori a”... Edi ia poliglot a celebrei balade populare române ti ap rut la Editura Albatros, tip rit cu litere special desenate pe sorturi diferite de hârtie, cuprinde i un disc cu dou interpret ri, una popular , i alta cult , întrunind astfel toate atributele ii frumoase i, în acela i timp, deosebite prin concep ie i realizare tipografic .” adar, nici o vorb despre cel care a desenat - nu literele, ci toat cartea - autorul, nomen odiosa - c utându- i norocul prin lume, dar s nu-l pomeneasc pe Tudor Gheorghe, care nu era transfug ca mine!? A a s-a scris istoria în acei ani de trist amintire. Acest citat ar l sa impresia c sunt pomenite doar c ile. Nu e chiar a a. Câteva rânduri mai jos, citesc despre graficienii Val Munteanu, Ligia Macovei, Done Stan. Deci... nu am fost bine v zut de colegii de breasl !? i asta e adev rat!

Nu am fost primit în Uniunea Arti tilor Plastici. Am depus o cerere odat i mi-a fost respins . Nici nu am mai insistat dup aceea. Îmi era de ajuns c puteam s -mi iau drepturile de autor prin Fondul Plastic. Mai târziu, dup apari ia altor c i concepute i „gândite” de mine, Val Munteanu m-a acuzat c nu am „personalitate”.

- Drag Val, vezi tu, personalitatea mea const tocmai în lipsa de personalitate, în sensul în care o în elegi tu i ceilal i colegi de meserie.

- Nu te în eleg. Explic -te!

- Eu „concep” o carte: sunt proiectant, arhitect, inginer, decorator.

Sunt totul. Orice alt element, la mine se supune întregului. Nu v d numai ilustra ii. V d cartea ca un ansamblu, în elegi?

- Mda... i m-a l sat în pace. Am fost buni prieteni, dar la meserie nu ne-am în eles. Vorba lui Robert Morel: c i c mizi... *** Nota ii pe un exemplar al „Miori ei”, exemplar pe care-l p strez cu sfin enie în bibliotec : „Era la sfâr itul lui August ori la începutul lui Septembrie 1971 când s-a n scut un gând frumos ca un cântec de fluier, pentru o carte dureroas ca o lumin de stea umbl toare, când, împreun cu tine, împ timitule de slov aleas , menestrelule de tu i peni zbur toarte - Emil Chendea - am pus temelie acestei zidiri a „Miori ei”. Zilele au trecut, anii s-au petrecut, nici noi nu mai suntem cei de atunci pentru c , ascult ! Din fibra de hârtie îng lbenit bate sângele nostru nesupus. i, cine tie, poate c acel sânge va ilumina frunza mai mult decât noi. Pentru c totul nu a fost decât o datorie care trebuia împlinit .”

Petre Ghelmez

Anul V, nr. 7(47)/2014

„La noi în mun i se zice: „Nu oricui îi e dat s spun „Miori a”, dac cineva o spune, acela trebuie s o tr iasc , dac o cânt , s moar , i dac o scrie, s învie din tot ce n-a fost s fie!”

Marcel Petri or „Emile, prietenul sufletului meu, venit de departe, din vetrele noastre de mioritic spa iu, spa iu de frumuse e, unde se tânguie ciobanii, unde avem i noi o stea, îmi plec u or genunchiul în fa a cumintei i durei tale for e din care ne ad m cu to ii, cei al turi i asemeni ie; un dor nebun m încearc pentru plecatul dintre noi (vai, iart -m , trebuie s -l pomenesc aici, aici e i el, aripa lui o sim im ori de câte ori st m um r lâng um r, sfidând nem rginirea)...”

Valentin Hossu-Longin DINTR-UN CATALOG DE EXPOZI IE „Universul lui Emil Chendea pare a fi cel al fluturelui palpitând - petal policrom pe vibrarea de culoare a aripilor imobile ale unei lepidoptere florale.

Grafica lui are zigzagul acelui sbor (dezordonat în aparen a imediat , înscriindu-se de fapt, pe un subtil itinerar dramatic al demonstra iei c în negru, în alb, în gri tr ie te latent în substan , exuberan a policromiei), zigzagul acelui zbor de la corol pân la corol , printre lujeri, i printre miresme, spre a lega într-o re ea - hart strategic a visului liniilor - popasuri de referin cultural în timp, etape i repere de civiliza ie în spa iu...

Dedat c ii i ve mintelor ei de gal cu impenitenta pasiune a unui amator de rarit i, Chendea reu te performan a de a restitui publicului marea bucurie a c ii frumoase, elegante i scumpe, cândva privilegiu al câtorva, azi dar oferit tuturor, înscriind în terminologia bibliologic o nou realitate artistic : „bibliofilia pentru to i”. Caligraf cu abnega ie de copist anonim multiplicând manuscrise pentru performan a istoriei, dar i cu iscusin a plin de umilitate a unui artist n scocind semne inedite, înl uiri de litere pe care numai ochiul lui atent la drumul gâzei i la c ile clorofilei a tiut s le discearn în nervura frunzei i-n elitra libelulei. Chendea s-a-ncumetat s „scrie” oralitatea baladei, s adune-n geometria plan a hârtiei dimensiuni spa iale ale cântecului popular.

Bard anonim al desenului precum rapsodul necunoscut - poet al vorbei, pagina lui realizeaz un echivalent de miracol: r spunde melodic, azi, ochiului, precum, în timpii arhaici, str lucea urechii policromia incanta iei. La Chendea, hârtia cânt ca un fluier mioritic.

Romulus Vulpescu

„... c tre Emil Chendea cu atâta admira ie i uimire fa de pasiunea i migala sa, care dep te limitele iubirii i r bd rii omene ti!”

Zoe Dumitrescu Bu ulenga „Combien je suis heureux de voir qu’une si belle oeuvre a été realisée avec une telle simplicité par un ami cher à qui, du fond du coeur, je souhaite beaucoup de bonheur et d’autres succés”.

Louis Truffault

Lancret - D-ra Camargo dansând

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Constantin MIU (membru USR)

STATUTUL - Ai v zut cum vorbe te sta? Întreb în oapt Marina Cochilescu pe Delma Avram, care nu se mai s tura s -l asculte pe directorul colii.

La ultimul consiliu profesoral din acel an colar, acesta a inut s elogieze activitatea didactic a doamnei Carmen ibanu, care dup dou zeci i cinci de ani va pleca la Bra ov. Vorbitorul a f cut-o în termeni superlativi cantitativi i calitativi, ceea ce pe mul i dintre cei prezen i la acel consiliu de pomin i-a f cut s strâmbe din nas.

- N-am v zut!... Ce s v d? repet Delma, plictisit de insisten a amicei sale.

- Ei, na, chiar n-ai v zut? se mir Marina.

Sigur ai orbu’ inii!

- De-aici nu se vede, s-aude! aten ion cea care fusese ironizat .

- Fato, acesta-i face necrologu’, remarc Marina.

Delma Avram se uit cu aten ie la persoanele aflate la masa mare din cancelarie.

- Ai dreptate. Ia, uite ce fe e de mormântare au!

- Mai au pu in i o s le pi e ochii!

- Pun pariu c madam Pelteu o s boceasc ! Se bucur Delma.

-De-aia a venit toat în negru n ica lu’ madam ibanu, d du Marina aprobativ din cap. Ce prev toare e babeta!

Scoase din po et o batist i mim c i terge coada ochilor.

- Vaai, tu, ce sensibil e ti! suspin cea de lâng Marina. i se gr bi s fac la fel i i tearg ochii.

- Te-oi fi molipsit? Spuse grijulie Marina.

Ce suflet mare ai!

- N-o s mai vedem poze din excursii!

Scânci Delma. Eu am înv at geografie de la Carmen ibanu. Noroc cu itinerarele ei pe mapamond c pot s v d i eu lumea, f s fac un pas afar din cas !

- Cic î i continu cursurile de Geografie prin c torie…

- Ooo, ce bine, ce bine! aplaud în surdin Delma Avram. M car o dat pe semestru o m -nvoiesc, s pot s merg i eu la Bra ov, poate îmi d calificativ Fe Be… - Nu-i nevoie, cursurile o s le in prin coresponden , prin e-mail, l muri Marina.

- Da’, de unde tii tu toate-astea?

- P i, m-a f cut purt toarea ei de cuvânt, se l ud Marina.

- D-aia e a a mut azi, remarc femeia.

- Vezi c înscrierile pentru cursuri tot la mine se fac!

Delma Avram se sim ea mândr c are o amic a a destoinic , al c rei prestigiu a fost vizibil augmentat cu ocazia apropiatei descinderi la Bra ov a doamnei Carmen ibanu.

- Dac tot te-ai l udat c le tii pe toate, poate ai habar dac madam ibanu se mai duce la n mol, la Techirghiol…

- Pensiunea de la râu, unde o s stea patroana, are în dotare i împachet ri cu mol, se l ud Marina.

- De toate are femeia-asta! se minun Delma. Halal de mama ei!

- So ul doamnei, domnu’ Floricel, e plecat deja acolo, cu zece tiruri…

- Car n mol cu tirurile? se sperie Delma.

- Nu, drag , tirurile-astea sunt pline cu pahare de unic folosin , s vând n mol.

- i-atunci, de unde au atâta n mol?

- La cât a plouat în ultima lun în tot soiu’ la, era de-a teptat… Doamna a dat dispozi ie s se ia igla de pe acoperi i s se pun plas de ân ari.

- Da’, la ce e bun plasa de ân ari?

Lancret - Prânz cu jambon

- Noi nu oferim decât n mol ultra-fin!

- Noi? - Da, drag , i eu m-am implicat în afacere… Am filmat deja câteva spoturi publicitare, în care eu recomand tuturor împachet ri cu n mol de la Casa ibanu.

- S vorbe te tu cu patroana, poate m ia i pe mine la despachet ri…

- S tii c vom avea nevoie i de asemenea prest ri.

- Cum le tii tu pe toate, Marina!

- Mi-ai dat o idee grozav . Se întinse ii s rut amica pe obraz.

- Ce idee?

- Te iau asociat în colectivul de redactare a monografiei pentru Pensiunea de la râu.

- O s m duc la preotu’ Demirel i-i cer binecuvântare, i poate scrie i o prefa …

Marina se lumin la fa . Avea într-adev r o amic s ritoare.

- O s dea bine la public, când o s citeasAp rut cu binecuvântarea preotului…

Delma Avram se foi pe scaun, semn v dit nu mai are r bdare.

- Ai dreptate! Recunoscu ea. sta chiar îi face necrologu’… De mai bine de juma’ de or o ridic în sl vi! coment ea, uitându-se la ceas.

- i-am zis eu, da’ nu m-ai crezut…

- Dac te tot lauzi c le tii pe toate, tu crezi c patroana pleac la Bra ov numai pentru comer u’ cu n mol?

- Vrea s fie în preajma prin orului!

- De Sorinel?

Marina Cochilescu d du din cap de mai multe ori, semn c a a e.

- Orice mam vrea s -i fie copilului în apropiere!... Mai cu seam când e i student…

- Da, drag , tre’ s se sacrifice… Nu l-a putut în rca i acesta cum e m mos, îi cere i-acu’ !

- Neîn rcatu’ nostru drag!

- Poate înfiin m o asocia ie sau un club, ceva-acolo…

- Ce asocia ie?... Ce club?

- Asocia ia sau clubul mamelor cu copii neîn rca i.

- Statutul conteaz ! Eu sunt dotat ! se ud Delma, s ltându- i sânii boga i, cu palmele f cute evantai.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 7(47)/2014

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

continuare din nr. trecut Toate acestea apar ineau trecutului, erau uitate ast zi, fiind ultima zi a anului colar, penultimul pentru Dan Vardan înainte de sfâr itul liceului. Elevii terminau la prânz cursurile, predau dormitoarele i lenjeria de pat, î i luau bagajele i... cu to ii plecau în vacan a mare. Soneria ce îi de tepta în fiecare diminea fiind semnalul începutului unei noi zile de calvar, ast zi, era muzic a teptat cu ner bdare pentru urechile tinerilor. În toate celelalte zile o urau când o auzeau, to i se pref ceau surzi, se întorceau pe partea cealalt i adormeau iar i în grab , dornici s mai fure câteva minute de somn. Încercarea lor de evadare spre bra ele lui Morfeu nu inea prea mult, vreo trei - patru minute. Otrava de sonerie suna a doua oar i de data aceasta chiar mai lung. Apoi to i auzeau vocea de stentor a pedagogului: - Care mai sunte i în pat... m ? Mai doarme careva? ile de la camere era izbite de pere i în mod violent una câte una. Repede trebuiau s deschid geamurile, chiar dac afar erau -200 C i în pas alerg tor, s mearg fiecare la baie. Apa rece îi trezea definitiv, alungându-le orice urm de atrac ie spre ad postul cuverturii patului i lumii viselor.

- Ce este mai rece decât apa rece? se întreba Dan Vardan invariabil când ajungea la sp tor. R spunsul era acela i - Apa cal. Înc lzirea în dormitoare era aproape inexistent , iar apa cald lipsea cu des vâr ire la robinetele de la sp tor. O dat pe s pt mân aveau acces la ap cald i la du . De aceea, nici nu se mai oboseau s fac vreo alegere - care din robinete s deschid , era tot una, în fiecare diminea , apa era glacial pe amândou conductele. Precum ni te robo i, elevii se aliniau disciplina i i se sp lau pe fa . Pe atunci, Dan credea c este normal -l doar din ii când se sp la cu periu a, mai târziu a în eles c era numai din cauza temperaturii sc zute a apei.

Prin anul doi, vechiul pedagog - domnul Cavania Nicolae a plecat mutându-se cu serviciul mai aproape de cas . A a s-au trezit

cu Iurin Petre, un tip foarte înalt, de aproape doi metri, slab, i cu un gât lung ca de cocostârc. Mergea coco at, în timp ce capul s u, prea mic în compara ie cu corpul, se b nnea precum inflorescen a maronie a unui lujer de papur spre stânga, spre dreapta, ori de sus în jos, dup cum b tea vântul, credeau elevii, dup cum se întorcea s priveasc spre ei, îi asigura Iurin.

Seara, afar , în curtea liceului, înainte de a intra în dormitoare, se f cea prezen a. Acele momente puneau r bdarea adolescen ilor la mare încercare.

- Alinieeeerea! zbiera Iurin ca un apucat.

Fiecare la clasa lui! Mi ca i-v mai repede!

Muco ilor! Abia v târâ i picioarele.

Noul pedagog întindea gâtul s u lung, bulbucându- i ochii de la în imea sa de stâlp de telegraf, astfel încât to i elevii se sim eau v zu i, chiar dac erau a eza i în ultimul rând.

- Drep i! Nici unul s nu mi te! continuau ordinele lui Iurin. Aten ie la apel!

Urmau minute lungi i penibile în care zgribuli i de frig, elevii st teau în ploaie, vânt, ori ninsoare, în timp ce el striga pe nume pe fiecare din cei peste dou sute de copii. Câteodat , dac vreunul nu r spundea „Prezent!” destul de repede i clar cum îi pl cea lui, ori dac î i aducea aminte de vreo gre eal anterioar f cut de cel ce era strigat, se lansa într-o prelungit serie de insulte adresate ghinionistului, aceasta, prelungind agonia tuturor.

Iar când, în sfâr it, intrau la dormitoare, venea dup ei i îi controla s i cure e înc lmintea, s a eze hainele în dulapuri, s deschid geamurile i câte i mai câte reguli de disciplin strict , unele inventate chiar de Iurin în persoan , f cându-i pe bie ii copiii se simt ca într-o închisoare chiar în locul unde ar fi trebuit s aib i ei un pic de lini te i intimitate.

Excesul de zel al pedagogului i-a împins pe elevi spre ceva nea teptat - exasperarea lor s-a transformat în ironie. Câ iva s-au vor-

bit între ei i indiferent ce nume era strigat la prezen a de sear , aceea i patru-cinci b ie i spundeau întotdeauna. Cum unii dintre elevi aveau vocea mai pi ig iat , iar al ii mai grav , s-au intercalat p strând o anumit ordine. Astfel se auzea un ir de „Prezent!”uri pe note când mai înalte - când mai joase, formând parc o melodie a batjocurii. Iar când au început s strige „Prezent!” la auzul numai al primei silabe al vreunui nume, unii, nu au mai putut s se ab in i hohote de râs în bu ite s-au auzit printre rânduri. În elegând ce se întâmpl , Iurin Petre, a zvârlit o privire mânioas spre copii ridicând capul în acela i timp i lungindu- i gâtul, de au crezut cu to ii c este extensibil. Ochii i sau înro it ie indu-i din orbite ca la un melc, iar venele de la tâmple i s-au înverzit. Cu un gest de nebun turbat a aruncat în aer hârtiile ce le avea în mân i a strigat, ori mai bine spus a zbierat: - Aceasta o s mi-o pl ti i voi! Cine este responsabil va fi exmatriculat! gu it de furie, nu a mai fost în stare s adauge nimic.

Apoi a f cut stânga împrejur i a plecat ca un bezmetic gesticulând i vorbind singur.

A doua zi, unii elevi l-au v zut când a intrat în biroul doamnei Me te ugaru, directoarea liceului. De afar , auzeau cu to ii cum continua s zbiere f s fie capabil s se controleze. Nu se tie ce i-a spus doamna directoare, dar când a ie it din birou era alb ca varul i mergea coco at, p rând mult mai mic. Acesta a fost ultima dat când a mai fost v zut, apoi s-a aflat c în aceea i zi i-a cut bagajul i a plecat, spre satisfac ia tuturor.

Nimeni nu a venit s ancheteze ce s-a întâmplat cu adev rat. Via a de internat a revenit la o monotonie acceptabil pentru elevi i drept recuno tin , au salutat-o cu respect pe directoarea liceului pân la sfâr itul ultimului an i chiar mai târziu dup absolvire, când au mai avut ocazia s o întâlneasc . va urma

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Ionu] CARAGEA (membru USR)

Mihai BATOG-BUJENI}~ÂÞÃ (membru USR)

P o e tu l * Poe ii-mpreun însum o voce, menit s schimbe iubiri i destine. * Poe ii - îngerii între orgoliu i etic . * Mul i vorbesc din suflet, dar nici unul nu d suflet vorbei a a cum o face un poet. * În fa a mor ii, poetul are întotdeauna un as în mânec : metafora. * Poetul - pas rea care plute te pe aripi de vise i mister. * Poetul - r stignitul pe crucea propriului gând. * Cu to ii ne na tem poe i, unii doar urmeaz calea... * Poetul cultiv miracole pe câmpiile elocin ei. * Poetul - pas rea oarb cu ciocul încovoiat spre propria inim . * i chiar dac -i r citor printre cuvinte sau exilat departe pe o insul pustie, poetul tot poet r mâne, cu inima lui uria , cât o Patrie, b tând în pieptul unui copil. * Poetul - exemplul e ecului reinventat în art , dar i exemplul zborului frânt din prea mult iubire... * Poetul - magicianul cuvântului i creatorul libert ilor personale pentru fiecare individ, mai pu in pentru sine însu i. * Poe ii - piscurile pe care z pezile cuvintelor nu se topesc niciodat . * Poe ii - apele r zvr tite de propria curgere, întorcându-se în propriul izvor sec tuit de dor. * Vrei s cuno ti i cuvântul care te face poet? Nu c uta-n manuale cel mai frumos epitet. Scrie pe pagina alb ceea ce sim i i ce vrei, spune- i cu drag rug ciunea, chiar i în groapa cu lei. Las i iubirea s plece i nu privi cu necaz. Tot ce ai dat te va face mai fericit i cu haz... * Poetul se hr ne te singur cu dragoste, prin gura cuvintelor sale... * Cel mai mare chin pentru un poet este s nu aib cititori. S moar de propria lui poezie, înecat în propriul s u sânge, asfixiat cu propriul s u suflet... * Cu cât e ti mai profund, cu atât oamenilor le este team s i piard nimicurile în profunzimea ta. i totu i poe ii sunt o categorie aparte de oameni profunzi. Ei spun ceea ce este, în acela i timp, profund pentru omul profund i folositor pentru cei care caut în elesuri la suprafa . * Unui poet, numai chipul tandru al muzei îi poate abate aten ia de la ploaia de lovituri a cuvintelor. * Poetul î i închide sufletul într-un poem, l sând cheia pe dinafar . * O oper demn de un mare poet este aceea care, chiar dac e scris în singur tate, este îndreptata mai mult c tre iubirea de oameni i mai pu in c tre iubirea de sine. * S nu- i plângi de mil în fa a oamenilor, poetule. Datoria ta este s mergi cu iubirea pân dincolo de nori, chiar dac durerea î i pune lan uri la fiecare pas, chiar dac amintirile î i toarn plumb în oase i-n inim . * Poetul este ca un vulcan aflat la marginea civiliza iei. Unii îi admir m re ia, solitudinea i erup ia, al ii fug ca s nu fie atin i de lava i cenu a inimii sale. Dar când poetul erupe în mare, formând o nou insul , nu devine acel petec de p mânt locul cel mai exotic pentru aventura îndr gosti ilor? * Un poet devine esen ial atunci când atac marile teme ale omenirii i scrie versuri care pot rezona oricând cu sentimentele celor care le citesc, chiar i atunci când bruma mileniilor se va a terne peste contemporaneitate. Ridicându-se deasupra propriei vie i prin for a l untric creatoare, poetul devine un far luminos care cheam vasele r cite din marea dezavuare înspre portul lini tii suflete ti. * Poetul are un singur profesor care-i pred toate materiile la coala vie ii. Oricât de bine ar înv a, oricât de bine ar scrie, nu- i poate dep i profesorul. Uneori îi în eleg certurile cu profesorul s u, chiar dac nu-i folosesc la nimic... * Cartea unui poet este ca lacul unui munte de om cu izvor de inspira ie. Câ iva cititori pescuiesc sensuri i metafore pentru cina cea de tain cu sufletul lor, câ iva se scald , revigorându-se, iar cei mai mul i merg pe marginea lacului, mul uminduse cu imaginea i mirosul proasp t al coper ilor.

53

SONETUL PLOII Cu trupul meu de ertului dau via , Iar curcubee-mi st jiuesc aleea; ci f mine via nu-i, de-aceea, Sunt a v zduhului prea bun soa .

Când nimeni nu-mi ascult melopeea, cheam paparude i mi-e grea , amani invoc -n cântec a mea fa ...

Cu voi mi-e îns trist odiseea...

To i aranjeaz ploi, într-o durere, Cei vinova i se fac ades c plou , i-ap de ploaie-i or ice gargar !

M-am s turat de soarta mea amar , Am s m -nchin cu mâinile-amândou , fiu potop, divinului voi cere!

RONDELUL TOAMNEI POETULUI -nnebune te toamna asta Când în gr dini mor trandafiri i o iubit , ca n pasta, Plec spre alte n luciri Molanul doar îmi d porniri ci cu rachiul am spus: basta! i iluzorii fericiri Îmi mai ofer doar nevasta… În proz plâng, nu ca Iocasta Blocând poetice porniri Nu pot s -mi onorez nici casta!

Cu crize i omaj, scumpiri -nnebune te toamna asta!

SONETUL IERNII ÎMBLÂNZITE N-a spune c îmi place iarna, este frig Nasu-mi curge, la troiene dau mereu i cum ceaiul nu e singur panaceu Nici nu pot, precum un câine, sta covrig, reped pân la crâ , ca un zmeu Vreau o uic , deci la bar iute m -nfig i pe barman, bun prieten, tare-l strig: grab , c suntem la matineu!

Una mic , s nu calc pe rele c i La-nceput, îns dup-aia, mare iau Dar mai multe, c afar e om t, Cald e-aicea i aud chiar zurg i Sun -n în cap. Uit ce-am spus, c nu mai beau!

Fiindc iarna-mi place! Numai de m -mb t!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constantin P~UN (n. 22.03.1936) scut în com. Bradu de Jos, jud. Arge . A absolvit coala Profesional CFR Pite ti, coala Tehnic Exploatare i Ferate, din Bucure ti, i Facultatea de Exploatare C i Ferate, la Institutul Politehnic Bucure ti, dup care a lucrat ca inginer la CFR Craiova, în prezent fiind pensionar, stabilit la Pite ti.

Poet i epigramist, membru fondator al Cenaclului Umori tilor C.S.Nicol escu-Plop or (vicepre edinte) i al revistei „P cal ”, ambele din Craiova (1980), al Uniunii Epigrami tilor din România (1990), al Societ ii Scriitorilor Olteni (1995), al Cenaclului Epigrami tilor Olteni i revistei „Cugetul” (2008), ambele din Craiova, precum i membru al Cenaclului Literar Alexandru Macedonski din Craiova i Cenaclului Funda iei Liviu Rebreanu din Pite ti (2009).

Apari ii editoriale epigramatice: Cu ochii-n patru (epigrame, 1991), Sfere umoristice (epigrame, fabule, cronici rimate, 1992), Stele verzi (epigrame, 1995), Epigrame (1996), AsteRISCuri (epigrame i dueluri, 1997), Drumuri împu cate (epigrame, poezii, proz , 1999), Ni te epigrami ti (epigrame, replici, încondeieri, 2002), Inscrip ii cu o frunz de cactus (epigrame - retrospectiv , 2004), Zbor f aripi (epigrame, tristihuri, cronici rimate, poezii, proz , fabule, poeme haiku, vol.I, II, 2011), iar între anii 2005-2009 a realizat o minicolec ie cu 23 de c i de epigram , în format liliput i cu tiraj redus. La cele de mai sus, se adaug 9 c i de poezii i haiku.

Etern Proces Reper oltenesc Fericirea e o stea „Inculpat, pricepi de ce Românu-acesta dezinvolt Ce zadarnic lumineaz , Reclamanta nu consimte?”

Ce-a luat istoria în piept, Fug atâ ia dup ea, „Cic dragoste nu e!

E frate bun cu râul Olt, Îns ea se dep rteaz . i e, dom’le, dar nu simte!”

Dar mai ales cu malul drept!

Elegie Pe Dun re de-ar curge vin, M-a închina dumnezeie te: „Isuse! Scap -m de chin i f -m cât mai iute pe te!”

Timidul Toat lumea tura-vura St ce st i d cu gura, Numai el, în tot ce face St ce st i iar i tace.

Prim vara Când se-ntorc la destina ii Berzele, plutind sub soare, Au emo ie b rba ii, Dar i unele fecioare.

Femeia, eterna...

Femeia, eterna poveste...

O spune i ades cu sfial ; Poveste tim i noi c este, Dar tim i cât e de real .

TIR (Transporturi interna .auto) Are mama dou fete, Doi boboci pe-acela i fir!

Amândou sunt cochete i-amândou „trag” la... TIR. În Iad Pe femeie-a dezbr cat-o Dracu-mpins c tre ispit , Da-n cazan n-a aruncat-o, era deja pr jit !

Medicul Dumnezeu dac e sfânt, O spun f nici o ur , Medicul e pe p mânt Omul lui de leg tur !

Premierul i ara Ne tiind cum e povara i f când-o pe eroul, Premierul d cu ara Cum a dat Columb cu oul!

Juponul E o fust , ca tampon Sub rochi a str vezie, reia îi spun jupon i ascunde-o colivie.

Directorul adjunct Cu firea lui curtenitoare, Atent i foarte maleabil, El este pentru directoare Mai mult decât indispensabil!

Femeia Femeia este ca un joc, Un fel de roat cu noroc La care, dup cum tim bine, Nu poate câ tiga oricine! Însur elul S-a dus la fat , la ferestre, vad dac are zestre, Dar ea a replicat a a: „Prezint -mi-o i tu pe-a ta!”

Diferen de combustie Unele f noroc, Sting ca apa – orice foc! În schimb altele, de crude Se aprind i-n paie ude!

Existen ial În minciun se cam tie C-ar mai fi i adev r; Dar exact ca-ntr-o chelie, Cât mai vezi un fir de p r. trânul regizor Ca spectacolul s vad , Zice-o dam mititic : „Las cortina s mai cad , Numai dac se ridic !”

Urm rirea Soa a-l urm rea întruna Pe stimabilul Georgic i-n sfâr it, l-a prins la una!

Dar zice, c una mic !

Clipe de gra ie Domnul a luat o coast i-a f cut din ea nevast , N-a tiut în clipa-aceea C-a sc pat din mâini femeia. „Na ul” CFR-ul l-a-mbr cat i-i st bine cu vestonul, Dar se-ntoarce înc rcat Mai ceva decât vagonul!

Cocostârcul Nu i-a f urit un nume i probabil ca remediu, El aduce prunci pe lume!

Când e barza în concediu...

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Motivul motivelor Bine-a fost în lumea asta, Când s-a inventat nevasta; Dar a ap rut i patul i-a proliferat p catul!

Bucurie De la târg la prefectur , Se ridic osanale... se d mult c ldur , Prin organele locale!

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Georgeta Paula DUMITRU (28.04.1929) scut la Ia i, unde a urmat coala primar , liceul i Facultatea de Medicin . A lucrat trei ani ca asistent universitar la Spitalul de Boli Contagioase Ia i, apoi a lucrat, pân la pensionare, ca medic de laborator la Spitalul „C.I.Parhon”, din aceea i localitate. A absolvit i cursuri de Art Dramatic i Canto la Conservatorul „George Enescu” din Ia i.

Este membru fondator al Cenaclului „Flac ra Ia ului” (1975), devenit ulterior Academia Liber „P storel” i membru al Uniunii Epigrami tilor din România. Scrie poezii, epigrame, rondeluri, sonete, semnând i cu pseudonimul Dana Dinea, apare în numeroase publica ii de gen, a primit mai multe distinc ii pentru crea iile sale. A publicat dou volume de versuri (unul în colaborare), precum i: Epigrame (2006), Candela (sonete i rondeluri, 2006), rg ritare (sonete i rondeluri, 2007), oare (epigrame i catrene, 2009), Amalgam (epigrame, catrene, versuri, 2013). Este inclus în peste 40 de volume colective de epigram .

Epigrama E un atac versificat i cred c e ti de-acord, ori icum e preferat Atacului de cord.

So ului meu Sever, chiar dac nu-mi convine, Dar e b rbat i eu socot îl ascult când predici ine, Fi’ndc mi-i so , dar nu DES POT. Vecinele de palier Eu am plecat c-aveam un curs, Dar nu tiu vremea cum s-a scurs; Le-am reg sit pe-aceea i scar i tot cu vorbe de ocar .

Sfat moi pâinea e-o pl cere, moi glasu-i mângâiere, moi inima când cere, Se fac toate prin muiere!

Unui ef intransigent -i duci un plic la el nu merge, Nu pot s -i reproduc limbajul; i de la prim chiar te terge…

Dac nu-i umpli portbagajul.

Unui vânz tor de vinuri Spunea c dou sorturi are i nu-l pot face s priceap au perfect -asem nare Ca dou pic turi de ap !

La magazinul de muzic De Schubert când i s-a propus O simfonie,-a spus mirat : „De ce n-o fi la pre redus este doar Neterminat !”

Pensionarii din România La vârsta-a treia-n mod real, Sunt într-un hal f de hal i eu m rturisesc de-aceea sunt de fapt în „lumea treia”.

Câinii vecinului Sunt îngriji i, parc -s copii…

Eu îmi dau pensia pe pâine, Dar când mai fac i datorii, Tânjesc la via a cea de câine!

Martie oare-atunci se dau; De i fetele-s curtate, Singurul moment când au Babele întâietate.

Toamna Fiindc unii se mai tem De vremea iernii care-nghea , i fac conserve i dulcea , În timp ce al ii numai gem.

Incendiu Înspre vecin focu-avanseaz , Dar el nicicum n-ac ioneaz ; Consider c-ar fi ridicol i pun via a în pericol.

Nemul umita Pe primul so ea l-a l sat nu-i d dea nici o le caie; Al doilea mereu i-a dat…

Dar r mânea cu vân taie!

Pe strada mea Pavajul ieri l-au terminat i chiar spuneam c -i o splendoare, Dar azi sparg tot, c-ar fi p cat uite de canalizare.

Dou gemene Fiind nervoase, iu i din fire, motiv se iau la rost: „N-ar trebui s mai mire Soro, doar tiu c e ti neam prost!” cerea e de aur tiind zicala cu-acest tâlc, El la examen t cu mâlc; Dar a luat o not care…

Fu dus la reexaminare.

Durerea de m sea Chiar dac suf r tot n-a vrea La dentist nepoate…

Cum mai trag eu la m sea Dac el mi-o scoate?

Avocatul Un avocat, poate s scoat Un criminal basma curat , Cu care-mbrobode te-ndat Acel complet de judecat .

Unui adept al lui Bachus E afumat i ame te i casele se-nvârt hai-hui…

El st i cheia- i potrive te, Pân’ va veni i casa lui.

La oper Strig Otello-nfuriat: „S -mi dai batista imediat!”

Dar Desdemona calm zise: „Cred c-am uitat-o în culise!”

Unui crai În drumul t u c tre mormânt Tu dovede ti c n-ai fost sfânt: În via ai avut iubite…

Azi bocitoare nepl tite.

Asocia ii Tutungeri a-aceea Stela, cu contract cu cimitirul: Cu cât î i pierde clientela, Îngroa tot mai mult chimirul!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

snicie ideal Ei au pornit odat Cu lucru-n mod egal: Ea face treaba toat Iar dumnealui scandal!

Dup edin a cu p rin ii Vezi, tu e ti chiar atât de prost, Cic -ai creat poeme; Ca fiul efei s fi fost: El a creat probleme!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul V, nr. 7(47)/2014

Doina DR~GU}

EXERCI|II DE LUCIDITATE Dramatizare dup# romanul JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL, de I. D. S@rbu continuare din nr. anterior Personaje: - Gary (profesor, 65 de ani) - Candid (un „alter-ego” al lui Gary); este un personaj invizibil; o voce interioar , o completare a gândurilor nerostite. Este „o voce” din culise.

- Xantipa (so ia lui Gary - al treilea personaj care relateaz întâmpl ri din via a real , de la cozi etc.).

Deasupra scenei este scris un motto ce caracterizeaz însu i secolul XX. Motto: To i cei care î i pierd încrederea în Umanitate i în Istorie se întorc, cu fa a sau pre-fa a, spre Dumnezeu...

Asta, dac nu alunec în apathia îndobitocirii sau a cinismului tic lo iei cotidiene.

Actul II Ac iunea se petrece în aceea i garsonier . Gary i Xantipa stau de vorb . Sunt relaxa i. Gary fumeaz i bea cafea. Xantipa î i face de lucru prin camer . terge praful, a eaz florile în glastr etc.

Se aude o muzic de Bach.

(Xantipa se întoarce în camer cu o farfurie cu mere.)

Xantipa: Uite ce mere frumoase am g sit la Aprozar. Am stat dou ore la coad . Sunt din stocul refuzat la export. Norocul nostru... Sper c mâine poate voi prinde i eu câteva portocale.

Gary: Ce frumos calmant al durerilor: speran a. Care înseamn amânare, poate mâine, poate la anul, cu siguran pân în 1990, nu se poate s nu... Speran a presupune încredere în istorie, valori i evolu ie; în circula ia freatic a adev rului i a binelui.

Între disperarea unui om i cea a poporului s u poate s treac i o sut de ani.

Xantipa: S ne aducem aminte de Xenopol, cu a sa teorie despre serii i sec iuni în istorie. Toate gloriile au fost, de fapt, uria e deri, urmate de pr bu iri; c derea unui erou urmat de pr bu irea operei sale imperiale. A a s-a întâmplat cu Alexandru Macedon, cu Caesar, cu Napoleon.

Gary: facem bilan ul deceniilor „glorioase” pe care le-am tr it noi doi. Anii ’50 au însemnat ruptura URSS-ului de Tito, anii ’60 au adus ruptura înc nevindecat de China lui Mao, anii ’70 au determinat ruptura partidelor comuniste europene i apari ia acestor partide hibride numite „euro-comunism”. Anii ’80, în care am intrat, nu se poate s nu aduc ruptura comunismului de sine însu i, chiar în URSS. (Xantipa iese din camer ) Gary: (Vorbind de unul singur.) Tr ind în umbra unui „mare anonim”, dar având diferite nume trec toare, am cunoscut o cenzur imanent , crud , tenace, direct i permanent . Am i în subcon tientul meu un cenzor care, ramolit i plictisit, acum, la b trâne e, m las în pace. Nici nu-mi pot închipui via a cenzur . Tot luptând cu ei, am ajuns s -i în eleg, tot ocolindu-i sau driblându-i, i-am inclus în defini ia propriei mele libert i. Asta îmi aduce aminte de acel nenorocit pe care cei din camera supra-aglomerat 85 din Gherla, l-au pus s doarm lâng tinet . Apoi l-au uitat. Peste trei luni, am ridicat problema rota iei: s treac i al ii la locul de lâng tinet . Atunci, l-am auzit pe acel ran nenorocit, strigând: „nu m mi c de aici nici mort; acesta e locul meu, e tineta mea, nu ave i nici un drept s m muta i unde vre i voi!”. Tat l meu, gânditor naiv în felul s u, îmi spunea a a: „Lumea e bântuit de dou mari rele: de foame i de fric . Unii încep îndreptarea lumii prin eliminarea foametei, al ii prin eliminarea fricii. Dar, din nenorocire, ele sunt surori siameze, trebuie s ne gândim s le gonim deodat , împreun , în aceea i zi”.

(Xantipa intr în camer ) Xantipa: Când m gândesc c lumea asta e condus de militari i

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

economi ti, sunt nevoit s recurg la rug ciune: doar bunul Dumnezeu mai tie dialectic i moral . Numai el ar mai avea puterea de a ne salva in extremis.

Gary: (Vorbind ca pentru sine.) Fiind Bufon, ca voca ie i destin, din când în când simt nevoia s le povestesc celor tineri.

Ace tia râd, dar râd de mine, nu de p aniile mele. C toream într-un personal aproape gol spre Simeria. Mergând de-a lungul culoarului pustiu în c utarea unui compartiment mai cald, deodat z resc o figur de doamn ce m face s tresar.

O recunosc. Deschid u a i o strig: „Marta!”. Ea se uit îngrozit la mine, m recunoa te, î i acoper fa a cu mâinile ei zbârcite i pline de pete hepatice, i-mi strig cu ur : „Car te, Gary, car -te, nu vreau s m vezi a a!”... Aceast Marta fusese una din frumuse ile Sibiului studen iei mele: student str lucit la englez i francez , apar inea unei vechi familii din Clopotiva. În sfâr it... Alt dat , treceam distrat i melancolic pe Bulevardul B lcescu. În dreptul Bisericii italiene, la câ iva pa i de mine, z resc o fat de o rar frumuse e. Ca str luminat, îmi deschid bra ele i strig: „Bombonica”. Fata, surprins , se las îmbr at i chiar s rutat pe frunte. Aveam în jur de 52-53 de ani. Apoi, cu hot râre, îmi pune în piept o mân de zei , ia distan , i, zâmbindu-mi ironic, dar i cu mil , îmi spune: „Da, domnule, numai c eu sunt fiica Bombonicii dumitale!”.

(Xantipa râde în hohote. Gary o prive te cu mil .)

Gary: Dac tot suntem la ora confesiunilor i a m rturisirilor, vreau i spun ce am p it în Occident. În cele trei luni cât am circulat prin Apus, suferind de ni te insomnii nevrotice groaznice, neavând nici posibilitatea de a-mi procura o re et pentru barbiturice, am sim it tot timpul c ceva esen ial îmi lipse te în permanen . Nu mai eram deloc inteligent, încetasem s func ionez critic, verva mea spiritual p rea a fi secat total.

La întoarcere, abia mi-am dat oarecum seama c , în conformitate cu „starea mea de rumânie” continu , de-a lungul a cinci decenii de marginalizare i urgisire, mi s-a format un fel de reflex condi ionat, la nivelul func iilor mele spirituale: nu pot gândi decât în lan uri, prin lan uri, contra lan urilor. Nu pot dansa decât ca ursul românesc, pe tipsie fierbinte. Nu pot fi inteligent decât prin dialectic contrast cu marea mâzgoas a prostiei autohtone în continu expansiune. Sunt i mân un fiu al mizeriei i oprim rii. De i am devenit comunist ilegalist în 1940, din 1945 nu func ionez decât într-un fel de vag , dar consecvent , postur de c rturar jignit în fiin a sa.

Toate aceste categorii de sens i baz îmi fuseser anulate în Apus, devenisem acolo o jalnic memorie r ritean de care nimeni nu avea nevoie i din care existau cu sutele de mii pe toate bulevardele i în toate ora ele. Paradoxal, a trebuit s recunosc c nu pot tr i i func iona inteligent i sensibil f du manii mei de moarte, singurii care dau un sens i un coninut creator vie ii i chiar mor ii mele.

(Gary se plimb prin camer , se opre te în fa a bibliotecii, ia o carte, o pune la loc, ia alta i o r sfoie te. În bibliotec , ca i pe birou, domne te dezordinea) Gary: Nu am nici un fel de ordine în mica mea bibliotec , între hârtii, în munca mea de zi cu zi. Nu pot avea ordine nici în ceea ce gândesc i scriu. Cuvântul „ordine” m oripileaz . Am fost un an ucenic, patru ani (cursul superior de liceu) am stat în internat, trei ani de r zboi, pe front. M-am format în internate i caz rmi. De pu rie, s uit m acum! Peste tot, ordine i disciplin . Hitler urla: „Vreau o nou ordine european !”. Stalin i ale sale diferen iale cretine nu au mai urlat, dar au realizat

57

aceast nou ordine. Consider dezordinea mea (în care m orientez perfect, g sesc tot ce caut) ca fiind „f cut de zei”.

Ideile i scrierile se adun singure i se în iruie când bate un clopot sau sun o goarn . ...Dar nu mai bate demult nici un clopot, goarnele toate sunt mobilizate, nimeni nu are nevoie de ce e în bietul meu cap. A regreta, totu i, s nu se observe cândva c dezordinea mea e o metod , totu i! (Ia un caiet din bibliotec , îl r sfoie te, i cite te.) „Noaptea de Cr ciun.

Sunt atât de singur, atât de departe de oameni i izolat de lume, încât, nu ar fi deloc exclus ca tot ce visez i gândesc s fie atât de fals încât s fie adev rul-adev rat.”

Xantipa: Se pare c în fiecare om exist un c u care doarme, în fiecare partid exist , al turi de lozinca de pace, dreptate i progres, un arsenal de cnuturi i pistoale. În orice form de societate exist un cuantum de crime i monstruozit i ce trebuie tr ite, consumate i pl tite.

Gary: Pân i cuvântul „dragoste” e mânjit de sânge, iar cuvintele „dreptate” i „libertate” sunt înarmate pân în din i.

Xantipa: Ideea c am putea fi o simpl ser experimental a unei civiliza ii infinit superioare, care ne viziteaz regulat, intervenind atât în evolu ia speciei umane, cât i în istoria socieilor de pe Terra, îmi d un sentiment de ame eal disperat i de speran stupid .

Gary: Dac ei exist i ne manipuleaz „ tiin ific”, trebuie s m consider egal cu orice microb dintr-o cultur de laborator, cu orice cobai sau câine supus unor experien e de care habar nu am. Revin la metafor chinez : „sem m cu viermele c lcat de roatele carului regal, ce poate ti viermele ce este în capul regelui?”. Îmi amintesc c în anii „obsedantului deceniu”, prin potopul de edin e din acele cumplite vremuri, s-au impus dou stiluri de vorbire: cel evreiesc - sofist, interogativ - i cel rusesc - d nos, basarabean.

Xantipa: Orice atac împotriva Culturii - indiferent cum i de unde vine - de-acum trebuie considerat un atac împotriva granielor rii. Dar am avut un Eminescu, Brâncu i, Blaga, Arghezi, linescu, Lovinescu, Iorga, Ionesco, Eliade... Ei ne ap acum hotarele spirituale, ultimele noastre hotare. Ei ne ap i de du mani, punându- i opera între neputin a noastr de acum i acei barbari partizani ai pieirii noastre.

Gary: simt mutat într-o singur metafor , ca într-o cochilie a unui melc mort de mult. Adorm foarte, foarte greu. Visez multe, uneori adev rate seriale. Foarte rar in minte con inutul acestor vise, care, ziua, mi se par lipsite i de sens i de semnifica ie. Doar visele cu pu ria i cele cu p rin ii mei le re in uneori aproape în întregime. Visele în care, iar i iar, sunt arestat, b tut i trimis înapoi la lag r sau la celul . Uneori, m prezint singur i cer s îmi termin pedeapsa. M întreb dac trauma cumplit a celor trei condamn ri succesive pe care leam îndurat în crescendo - 1 an, apoi 3 ani administrativi, apoi 7 ani munc silnic , urma i de domiciliu obligatoriu la mina Petrila i Craiova - nu au engramat în incon tientul meu un complex de frustrare i claustrofilie.

Xantipa: La coad la cartofi, îmi spunea prietenul nostru Costi, profesorul de latin , care i el ascult Europa liber , c ungurii ne dispre uiesc profund. Poate c , la ora asta, merit m acest dispre . Ei nu admit Ardealul decât ca unguresc i nu vorbesc de români decât ca de ni te barbari n litori.

Gary: În Ardeal, românii au fost aceia care s-au opus, fizic i ideologic, atât fascismului, cât i comunismului de tip rusesc.

Ungurii au trecut cu gr mada. Clujul, în anii 1947-1956, era un ora în care noi ne sufocam i ei erau ferici i. Nu aveam voie

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

public, aveam voie doar s traduc din maghiar , dar f isc lesc. Pe o poart a ora ului disp reau c rturarii no tri (spre Canal, spre Aiud, spre sinucidere), pe alte trei por i leau fo tii szála ti cu dosare de partid curate, ca s fie cu i universitari. Blaga, Liviu Rusu, D.D. Ro ca, Naum, Bezdechi, Marica mureau de foame. În schimb, Gáal Gábor, Csehi Gyula, Gaal Ernu etc. triumfau zgomotos. Eram inspectat la lec iile mele de literatur român de o comisie de inspectori dintre care nici unul nu tia române te, iar din discu ia cu ei reie ea c eu sunt cel care vorbesc maghiara cea mai corect i mai cult . Agârbiceanu, pe ai c rui umeri plângeam când nu mai puteam de nefericire, era izolat i p zit. Nagy Istvan i Asztalos, prolet-cul i barbari, se predau în coli. Sütö Andras debuta i avea succese cu diferite porc rii staliniste. În Valea Jiului, to i stahanovi tii erau unguri (Haydu Gyula, Kopetin Geza etc.), to i cei patru mini tri ridica i dintre mineri erau tot unguri: Muzsik Mihaly, fra ii uler, fra ii Kovacs. Pân în 1968, prin dispozi ie de la C.C., to i secretarii de partid din Valea Jiului trebuiau, obligatoriu, s fie unguri. De i procentul de mineri unguri nu dep te nici azi 10% din popula ie. Nu pot s uit c cele trei atacuri organizate de partid împotriva „reac iunii” (atacul C minului studen esc „Avram Iancu”, manifesta ia de 1 Mai 1947 i spargerea s lbatic a tipografiei ziarului „Patria”) s-au f cut de c tre muncitorii care vorbeau numai ungure te... i, totu i, azi, fiindc sunt în primul rând european i doar dup aceea un bun român, m doare i îmi este ru ine de politica ovin a morome ilor din Bucure ti.

Antenele românilor din Ardeal se întorc spre Televiziunea budapestan , inimile lor î i v d istoria iob giei trecutului tears de ucazele proste ti i s lbatice ale unor pecenegi barbari pu i de ru i s ne sfâ ie prin „divide et impera”.

Xantipa: Dup 40 de ani de construire a socialismului de tip sovietic, noi nu am f cut, de fapt, decât s lichid m cu elitele i valorile noastre europene, dezbr cându-ne de sub irele noastre ve minte de liberalism i democra ie, pentru ca s ajungem, repede i pe cheltuiala noastr , la nivelul continental de suferin , nerentabilitate, s cie i criz .

Gary: Drag Xantipa, via a mea se poate reduce la 2-3 gafe fatale.

Prin anii ’47-’48, în Cluj, am comis prima mea gaf politic : am cerut, în public, drepturi egale cu colegii mei maghiari. Am zburat din Universitate, din pres , a trebuit s fug din ora ...

La Bucure ti, în 1956, lucrând la revista „Teatru”, am comis cea de-a doua, i cea mai grav , gaf a vie ii mele. Am cerut drepturi egale cu colegii mei evrei. Am zburat din literatur , libertate, pres , teatru, cinematografie. Ajuns, dup mul i ani, în Craiova (cu domiciliu obligatoriu), am reu it s supravieuiesc, al turi de tine, ce e drept, tocmai fiindc , fiind ars i cu ciorb i cu iaurt, nici prin gând nu mi-a trecut s m ridic în vreo mare edin i s cer, chiar i în oapt , drepturi egale cu colegii mei olteni. M simt foarte bine în situa ia în care sunt. Nu fac parte dintre cei care sunt prefera i, promova i, propulsa i, sunt în schimb suspectat, suportat, tolerat în limitele unei vie i onorabile de lepros politic. Am libertatea de a scrie despre lepr i lepre i... te am pe tine, drag Xantipa.

Mi se asigur toate condi iile de a putea s mor înainte de a muri... Baranga îmi spunea, cu cinism: „În cultur , domnule, noi nu admitem decât români pro ti sau foarte pro ti, cu condi ia s fie cât mai mari lichele!”.

Xantipa: Ar trebui scris o foarte documentat istorie a non-literaturii: cu biografii precise i detaliate, cu drepturi de autor încasate,

Anul V, nr. 7(47)/2014

cu vile i c torii; cu case de odihn , case de oaspe i, case de crea ie; cu multe citate din acele opere pe care istoria le va arunca la co . Cu masc ri i demasc ri, denun uri i turn torii benevole etc.

(Xantipa iese din camer .)

Gary: (Singur.) Sunt nevoit s admit c Diavolul exist i c el este cel cu care stau cel mai des de vorb . În curând am s -l i d, nu este exclus s devenim nedesp i prieteni. „Tovaul Dracu” este alter-ego-ul meu dialectic, lui îi adresez întreb rile la care nu am r spuns i îndoielile ce mi se par f de speran sau noroc. Dracul meu p zitor este un biet înger trimis la munca de jos pentru grave abateri de la morala revolu ionar . Nu are nici o putere special : ver-bele „a fi, a putea i a avea” i-au fost luate. Acum, ca i mine, nu este, nu poate i nu are nimic. Are un dispre suveran fa de mai marii i care fac politic , istorie, cultur . Sper ca, prin mine, s ajung s i piard coarnele, s i uite coada. A a cum i eu, prin el, sper s uit cât de infinit e infernul i cât de lung e drumul prin iad, spre iad. Eu îl înv s se roage, promi ândui c , într-o zi, o s -i fac cuno tin cu un arhanghel de la cadre; el m înva istorie i politic , teologie i marxism, promi ându-mi c dac voi fi cuminte i ascult tor, într-o frumoas sear are s -mi dezv luie taina R ului ca Bine, i a Binelui ca u, în noi i în lume.

(Xantipa se întoarce în camer .)

Xantipa: Cinstit ar fi a a: fiecare om, înainte de a muri, s poat , car în ultimul ceas al vie ii sale, s citeasc ce scrie, i cine scrie, acolo, în acel dosar al destinului s u. Ar putea astfel i cunoasc „prietenii” casei i pe du manii carierei sale.

Ar muri mai u or, ar muri cu pl cere...

Gary: Am prieteni numai printre universitarii care predau matematica i fizica. Fiindc sunt pasiona i dup discu ii de filozofie. Cei de la Filologie, de i tiu c am fost cadru universitar la Cluj, ocolesc. Din pruden sau fric ... Un decan - T., care a dat examen cu mine cândva, a spus unde trebuie: „miroase a pu rie”. Acest ipochimen jalnic a atins cota ideal de ignoran i sterilitate. Nu a scris nici o carte, nici un studiu. A fost prins i demascat fiindc a plagiat pe Nedioglu, din manualele liceale de odinioar .

Xantipa: Doamne, cât risip de oameni mari am f cut în acest caraghios secol XX. Ne-am pl tit datoriile de r zboi în aur, grâne, petrol i p duri, dar i prin câteva sute de mii de caractere, talente, poate i genii virtuale pe care le-am sacrificat.

Gary: Avem regimente întregi de tehnicieni, doctori, semidoctori, ingineri i inginera i, economi ti, egonomi ti, iconomi ti etc.

Dar foarte pu ine, din ce în ce mai pu ine caractere. Adic , personalit i libere, capabile s tr iasc i s moar pentru adev rul i binele în care cred atât din punct de vedere moral, cât i din punct de vedere tiin ific i politic. În Clujul meu tr iau: Blaga, D.D. Ro ca, Liviu Rusu, Ghibu, N. M rgineanu, Bezdechi, Naum, Silviu Dragomir, Lupa , Ha ieganu, Borza i mul i al ii. La to i ace ti dasc li noi ne uitam în sus, cu respect, mândrie i admira ie. Au murit, discret, în mare anonimat.

Unde e lista celor care i-au urmat?

Xantipa: S nu disper m, totu i. Num rul copiilor capabili i inteligen i, al oamenilor-oameni e în continu cre tere. S cia e o coal , întunericul o bibliotec , sclavia poate deveni o academie a libert ii i democra iei adev rate. Se scriu o mul ime de c i foarte bune, se ascult radio ca niciodat , se cite te enorm. Exist un instinct de conservare care a devenit teribil de elastic, de tept i iret.

Anul V, nr. 7(47)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Gary: Pier gânditorii, gazetarii, dirigin ii de opinie i atitudine; nu-i nimic, apar filosofii de bulevard, navet , coad sau sal de teptare. Devenim o nou na iune? Tupeul triumfalist al puterii oficiale e în rapid sc dere. „Umbl bie ii activi ti - îmi spunea un vecin - de parc ar fi scopi i de-a-mpicioarelea...”.

Circul prin clinici i între pensionari diferite „studii” despre existen a sufletului dup moarte: Life after life. E vorba de anchete întreprinse printre cei în com lung , chiar i printre cei „deceda i clinic” i reveni i la via dup câteva ore sau zile, printr-o minune. Se vorbe te de o desprindere spre lumin i fericire a sufletului care, separat de trup, î i vede trupul mort, pe medici, rudele, auzind chiar ce vorbesc ace tia. Apoi, mai to i ace ti reveni i î i exprim imensul regret de a fi fost readu i în via i de a nu fi l sa i „acolo” unde erau ferici i, unde se reîntâlneau cu p rin ii lor mor i demult etc...

Xantipa: A existat, mai demult, o emisiune la TV: „Cine tie câ tig ”, destul de interesant . Acum, ea s-a reluat sub titlul „Tinere ea noastr , tinere ea epocii Lui”. E fals , stupid , aleluiatic .

Gary: Este cât se poate de adev rat teribila fraz a lui Bismark: „Popoarele ar fi înnebunite de spaim , dac ar afla cu cât de pu in în elepciune sunt conduse”. Îmi amintesc, când eram pe front la Odesa, sergent artilerist. Comandantul diviziei, un fiu de boier craiovean, blând i fricos i ignorant, acest general de salon nu cuno tea harta, habar nu avea de liniile de teren, de cote etc. Eram student la filozofie, dar terminasem un bun liceu la sec ia matematic i eram i absolvent al unei coli de ofi eri de rezerv din Craiova. tiam topografie. Comandantul diviziei mele dicta ordine aiurea, obligând s se fixeze pe teren, în contra-pant , batalioane, baterii observatoare... sub b taia brandurilor, la vedere, a inamicului. Era asistat de doi c pitani. Ace tia vedeau gre elile comandantului, dar nu îndr zneau s -i atrag aten ia. Între timp, în linie, se murea cu gr mada, gratuit, absurd. Nu m-am putut st pâni i le-am raportat celor doi „cuci” p rerea mea. M-au b tut cu crava a, spunându-mi: „în armat , disciplina e mai sfânt decât via a”.

Xantipa: Suntem un popor de rani, chiar i dup ce am pierdut ograda i satul. În loc s ne unim cât de cât, noi suntem mâna i de egoismul meschin i de individualismul crâncen nesc.

Gary: La Cluj, scriitorii români (cei unguri, cinste lor, sunt fier-beton uni i) sunt diviza i pe clanuri, g ti, bisericu e de ur , dispre , interese mici i meschine. Cei de la „Tribuna” nu vorbesc cu cei de la „Steaua”. Universitarii s-au desp it de Asocia ie, teatrul e certat cu editura i ambele cu Capitala. La Craiova, e destul s ies într-o singur zi în urbe, întâlnind doar doi sau trei colegi de la teatru, revist , universitate, ca s am senza ia am intrat într-o brosc rie de lucr turi i patimi f sfâr it i f leac. Sfor rii, bârfe, lucr turi.

Xantipa: Exist o cumplit i total indiferen a stelelor fa de soarta noastr . La indiferen a cosmosului i la cea a istoriei se adaug cinica i cruda r ceal i indiferen a efilor no tri de stat, care î i consider supu ii ca fiind cifre sau materii prime.

Gary: A vorbit la Europa liber cea mai odioas lichea a proletcultismului: fostul mare-inchizitor al Teatrului, redactor la pagina a II-a a „Scânteii”, tovar ul Andrei B leanu. „E-hei, declar el acum, el, de când încerca s i dea doctoratul în marxism la Moscova, în 1954, i-a dat seama c ...”. Asta nu la împiedicat ca, în plin dezghe antistalinist, în 1956-57, timp de 6 luni, s organizeze o campanie în pres împotriva mea, numai i numai fiindc am îndr znit s critic un pic piesa

59

foarte stalinist a tân rului s u prieten, coleg la „Scânteia”, genialul Al. Mirodan. Campanie terminat cu arestarea mea i condamnarea, în trei trepte de groaz i anchet , la apte ani munc silnic i confiscarea averii. Iar dup executarea pedepsei, acela i cabinet R utu-B leanu-Mirodan aranjeaz cu Dr ghici s plec în domiciliu for at la mina Petrila, iar mai târziu la Craiova. Dup câte tiu, a fi singurul de inut ale c rui c i i manuscrise au fost „date la topit”, singurul care nu am primit înapoi buletinul de Bucure ti, singurul care nu am primit dreptul de a publica doar în 1967, dar f s am voie s fac filme, s fiu jucat în Bucure ti, Cluj i Ia i, interzis de a fi jucat cu o comedie, interzis de a ie i din ar ... Domnul Andrei leanu - c ul i groparul meu - a cerut azil politic în R.F.G. i a ob inut. Va primi acolo i o catedr universitar (de marxism, antimarxism, nu are importan ), în timp ce eu, citind Biblia i studiind Cabala, voi continua s -mi execut condamnarea mea silnic pe via , în cadrul statutului de lepros pe care el i mafia lui l-au fixat odat pentru totdeauna. Mene, mene, teke, upharsin, ceea ce în limba noastr înseamn Num rat, num rat, cânt rit i împ it.

Xantipa: Noi st m pe tu i a tept m. A tept m ca un înger cu sabie de foc s coboare din cer i s -i pun în ram pe El i pe Ea, ar tându-i întregii lumi: „iat , va striga îngerul, imaginea cea mai vie a stalinismului: ei doi sunt contribu ia tiin ific a poporului României la marele experiment care se cheam comunism; iat cum arat drumul cel mai scurt i mai sigur între bun stare i mizerie, democra ie i dictatur , cre tinism i totetism calmuco-african...”...

Gary: Pentru mama, toate relele familiei erau concentrate în cuvântul „So alist”, pe care ea, care vorbea stâlcit i române te i ungure te, îl deducea logic din cuvântul, drag ei, „so ”. So aliste erau, a adar, toate necazurile i îngrijor rile legate de activitatea sindical a tat lui meu: edin ele, grevele, pl tirea oalelor sparte, certurile cu „domnii de la Werk”; dar i chefurile i escapadele so ului intrau în acest larg concept de „so alist”. ranc ceho-german din Banat, fost servitoare la Belgrad, mama era structural i religios convins c Dumnezeu a f cut lumea în a a fel ca s fie, oricând i peste tot, oameni s rmani i domni îngâmfa i. „Chiar de a fi s veni i voi la putere, ne zicea ea, cineva de jos va trebui s m ture str zile, s pliveasc gr dina, s v spele izmenele i s scoat c rbunii din min !” Când, în toamna lui 1963, fiind nevoit s îmbrac hainele de ut ale tat lui meu, care murise abia de 3 ani, i s intru ca simplu vagonetar în mina str mo ilor mei, ea, preg tindu-m , ca i pe tata, atât a avut s -mi spun : „Vezi, ai fost mare profesor, ziarist, filosof, tot aici te-ai întors. Miner te-ai scut, miner e soarta ta. Din Valea asta nu poate pleca nimeni...” Între 1967-71, când am adus-o pe mama la câteva din premierele mele craiovene (Frunze care ard, A doua fa a medaliei, Întoarcerea tat lui risipitor...) i am întrebat-o ce rere are ea despre piesele mele, a r bufnit cu ciud i revolt : „Nu mi-au pl cut deloc! Sunt s tul de min , accidente, produc ie. M mir c tu nu te-ai s turat de ele. Doamne, când ai scrii i tu o pies cu prin ese, cu rochii frumoase, cu baluri?!” A fi un mare prost s consider piesele mele cu mineri ca fiind scrise pentru a fi jucate în Valea Jiului, pentru minerii de acolo. Eu le-am scris pentru Bucure ti, pentru ziari tii, activi tii, mini trii care hot sc, acolo, departe i sus, soarta celor din Vale. Plângând pe umerii mamei c iar am fost dat afar de la Teatru, cu calmul ei de ranc p it mi-a spus a: „dac nu te las s scrii în limba român , d i demisia de

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la români, i treci în alt limb . Nu scrie nic ieri c trebuie s murim în limba în care ne-am n scut...”

Xantipa: Un b trân, dasc l de profesie, spunea, la coad la lapte, într-un cerc restrâns, despre un fenomen bizar: „acum 20 de ani, zicea el, se spunea a a: « tia au scumpit ro iile!»; acum 10 ani, se spunea deja: «au scumpit ro iile!» (nu se tie cine); iar mai nou, se spune simplu: «s-au scumpit ro iile!»”. Adic ro iile, ele, au provocat propria lor scumpire. De la „ tia ne dau carne” s-a ajuns la „se d carne”.

(Gary, cople it de amintirea p rin ilor s i, continu .)

Gary: Nu i-am auzit niciodat pe p rin ii mei alintându-se sau spunându- i vorbe de dragoste. i totu i - acum îmi dau seama ei s-au iubit enorm. Erau, într-adev r, un singur trup i un singur suflet. Mi-aduc aminte, eram tân r universitar, prin ’47-’49, în vacan . Trebuia s mergem toat familia în vizit undeva. Eu i tata, g ti i „ca ni te grofi”, am ie it în uli i am luat-o încet spre biseric . Deodat , observ c tata nu era deloc atent la ce îi povesteam eu. Se c uta în buzunare, morind: „Acte am, bani am, batiste am, ochelarii sunt...”. Ceva, totu i, îi lipsea, era nelini tit. Apoi, deodat , tres ri, iluminat.

Se întoarse din drum (eu îl urmam mirat i nedumerit), se duse pân sub geamul casei noastre i acolo, cu teatral ciud rb teasc , strig : „Ce te g te ti ca o mireas ?! Nu vezi c nu pot pleca? Hai, odat , tu, muiere, nu-mi place s te a tept...” A a a fost. Nu era întreg f mama. Dup moartea lui, mama nu a încetat s -l pomeneasc : „mereu îl visez, ne spunea, visez c vine i îmi cânt frumos sub geam”.

Xantipa: Adev rul e c , între cele dou r zboaie mondiale, eram un popor blând, tolerant, ospitalier în toate. În ultimul timp, dup 40 de ani de involu ie, coordonatele s-au mai r sturnat.

Gary: Îmi amintesc c , prin 1954, l-am v zut pe Blaga, în Cluj, în fa a bisericii reformate, rezemat de un castan i plângând: „Voi fi uitat, opera mea va pieri, chiar i voi, cei mai buni studen i ai mei, v ve i lep da de mine...”. A murit cu un imens gol în jurul s u. Noi, majoritatea în deten ie; fiica înstr inat , Clujul devenit agresiv i timorat ca un lag r de r uf tori. Dar, iat , s-a ar tat for a în sine a valorii: opera sa a înviat în întregime, dup ce în întregime fusese îngropat sub cenu . Am scris nuvela satiric oarecele B, prin 1955, în a a-zisul plindezghe . Trebuia s apar în volum, în 1957, dar acest volum, împreun cu toate manuscrisele, fi ele i caietele mele, din ordinul direct al ministrului Dr ghici, au fost date la topit... Lam rescris din memorie, prin 1964. Dup un an, l-am dus la „Via a Româneasc ”. Nu tiam c nu am dreptul de a isc li i publica. Redactorii m primesc, m citesc. Remus Luca - dr gu , ardelean, ipocrit i stalinist - îmi spune: „Frate Ioane, noi nu facem experien e cu oareci. Uite ce î i propun eu. Nuvela este bun , e p cat s o ratezi. Mut tu ac iunea undeva în Germania. Tot e ti tu un pic de neam , n-are s i fie greu...”

Am transcris nuvela, mutând totul într-o universitate din Germania. Citit , de ast dat de al i redactori, mi s-a comunicat urm toarea hot râre: „P cat! Chiar acum vine în vizit Willy Brandt, nem ii sunt hipersensibili la satir , ce-ar fi s mu i dumneata ac iunea în Statele Unite!? Acolo, având ei peste o mie de universit i, fac i experien e cu oarecii i cu oamenii...”. Înc ânat, am mutat toat povestea într-o universitate american . Din nou ghinion. De ast dat , refuzul îmi este comunicat de ardeleanul Vlaicu Bârna: „Frate Ioane, n-ai noroc, vine în vizit Nixon...”. Ioanichie Olteanu, f cândui-se mil de mine, i necunoscând prima versiune a nuvelei,

Anul V, nr. 7(47)/2014

îmi propune prietene te: „De ce te înc ânezi s umbli prin str in i? Mut-o la Cluj, doar acolo ai audiat cursurile de psihologie gestaltist cu Beniuc i Al Ro ca...”. M-am înfuriat i am inventat un ora fictiv: Genopolis.

Xantipa: Nimeni nu mai are siguran a zilei de mâine. Ni s-a f cut fric de orice schimbare, fiindc ea nu poate fi decât înspre mai r u.

Mai a tept m Schimbarea, care trebuie s porneasc din cer.

Gary: Grija zilnic pentru hran i lini te, frica zilnic pentru libertatea mea i a muncii mele, angoasa continu - i în somn, i în vise - nu în leg tur cu moartea mea ( tiu s mor, am avut ocazia înv ), ci cu moartea rii i a poporului meu, m urm resc ca o umbr rea i dureroas . Mai nou, a sc pa de coal e o urare, a intra în pensie, o eliberare, a muri e singura salvare.

Xantipa: Munca ar fi singurul scop al vie ii, produc ia mult i ieftin , pentru export, e singurul scop al muncii. Ridicol, jalnic...

Gary: De ani de zile, de zeci de ani, parc de o via întreag , tr iesc melcoid, într-o singur tate eremit , vie uind doar prin filozofie, pentru literatur . Dup o tinere e în care am discutat enorm (fiind înconjurat de amici iubitori de conversa ie, idei i comunicare), dup o maturitate petrecut în pu rie i în min (unde am fost dasc l luminator), iat -m singur, doar cu tine, Xantipa, tu care e ti coeficientul meu de singur tate. Stau baricadat între c ile, obsesiile, scrierile mele, cu sentimentul asist, din turnul de paz al cet ii, la asediul acesteia nu de tre ni te barbari, ci de o barbarie ce url i amenin cumplit.

Xantipa: Începi s semeni cu lumea pe care o contrazici i o negi.

Suntem atât de porci, încât pân i dracilor le e scârb de noi.

La noi, vorba lui Dr ghicescu, nici nu apuci s contrazici pe cineva, c a i trecut de partea ta.

(continuare în nr. urm tor)

Nicolas Lancret - Vara