Constelatii diamantine nr 49 2014

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul V, Nr. 9 (49) Septembrie 2014

Semneaz :

Ingres - Jupiter i Ganymede

Armina Flavia Adam Ionel Iacob Bencei Mihai Batog-Bujeni Emil Bucure teanu Livia Ciuperc Josef Czechowicz Eugen Deutsch Constantin Dobrescu Gelu Drago Doina Dr gu George Filip Vasile Filip Ovidiu Ghidirmic Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Mihai Horga Marian Hotca Dumitru Ichim Stej rel Ionescu Dimitrie Jega Daniel Marian Florin M ce anu Constantin Miu Rodica Moru an Gentiana H. Muhaxhiri tefan Radu Mu at Marin N stase Janet Nic Nicolae Nistor Dan Norea Ion Pachia-Tatomirescu Mugura Maria Petrescu George Petrovai George Popa Viorel Roman Florentin Smarandache Petru Solonaru Elena Spiridon Gheorghe A. Stroia Victor Tei anu Ben Todic Monica Toth Ion Turnea Leonard Ionu Voicu Mariana Zavati Gardner

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar Janet Nic , Ifigenia recidiveaz .....................p.3 Doina Dr gu , Sec iunea de aur .......................p.4 Ovidiu Ghidirmic, Autocenzura sau ceea ce ne lipse te ............................................................pp.5,6 Josef Czechowicz, Poeme ................................p.6 George Popa, Poezie i politic .................pp.7-8 Florin M ce anu, Pic tur de pictur .

Jean Auguste Dominique Ingres .....................p.8 Livia Ciuperc , Elogiul familiei cre tine ..pp.9,10 Stelian Gombo , Terra, planeta sufletelor cite .......................................................pp.11-14 George Petrovai, Încotro? ...............................p.15 Constantin Miu, pturi duhovnice ti în lirica religioas a lui Ioan Alexandru ............pp.16-17 Marian Hotca, Poeme .....................................p.17 George Filip, E toamn iar... .........................p.18 Florentin Smarandache, Amazonia .......pp.19,20 Constantin Dobrescu, Gânduri la apari ia unei i eveniment ...............................................p.21 Daniel Marian, Trandafirul inimii ...............p.22 Ion Turnea, Despre frumuse ea i importan a ii ...................................................................p.23 Ion Pachia-Tatomirescu, Parte a întregului literaturii na ional-valahe .....................pp.24-26 Armina Flavia Adam, Versuri .........................p.26 Petru Solonaru, Numele inorogului .....pp.27-29 Mariana Z. Gardner, Prima zi de coal .....p.29 Ben Todic , Interviu cu scriitorul Ioan Micl uGepianul ....................................................pp.30-32 tefan Radu Mu at, Versuri ...........................p.32 Mugura Maria Petrescu, Drag Maria, drag ... .......................................................pp.33,34 Gheorghe A. Stroia, Poezia lui Boris Ioachim sau Lirica de dragoste versus asfixiantul cotidian (pseudo)modernist .................pp.35,36 Mihai Batog-Bujeni , Sonete ........................p.36 Marin N stase, Hora ................................pp.37,38 Viorel Roman, România i Republica Moldova, în Europa ...........................................................p.39 Rodica Moru an, Versuri .................................p.40 Elena Spiridon, Versuri ...................................p.40 Dumitru Ichim, Versuri ...................................p.41 Nicolae Nistor, Versuri ....................................p.41 Petre Gigea-Gorun, Prezentarea particip rii Armatei Române la cel de-al doilea r zboi mondial, în cifre i fapte, de la “Musée de l’Armée” din Paris ...................................pp.42-45 Monica Toth, Versuri .......................................p.45 Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.46 Mihai Horga, otron (pamflet) ......................p.46 Emil Bucure teanu, La început de an colar ......................................................................pp.47,48 G. Drago , La mul i ani “Slova cre tin ”! .....p.48 Dan Norea, Creta, insula legendelor ...pp.49-51 Stej rel Ionescu, Poeme .................................p.51 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie ..........pp.52,53 Gentiana H. Muhaxhiri, Versuri ....................p.53 Vasile Filip, Urmele omului ...........................p.54 Victor Tei anu, Un jurnalist cu Oper ........p.55 I. I. Bencei, Constela ii epigramatice ..........p.56 Dimitrie Jega, Constela ii epigramatice ....p.57 Doina Dr gu , Exerci ii de luciditate ...pp.58-60

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor DTP: Doina DR GU

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul.

Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Jean Auguste Dominique Ingres Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

Janet NIC~

IFIGENIA RECIDIVEAZ{ În num rul 8 al revistei „Luceaf rul viste. Preciz m c niciodat n-am expri- vede partea plin a paharului, chiar dac de diminea ”, celembra Ifigenie î i mat nicio opinie referitoare la revista sus- se consemneaz - i e bine c se întâmpune, din nou, poalele în cap i d cu amintit . Dar, dup cum se vede, cu ta- pl a a - gre eli, stâng cii, naivit i, banalit i, aspecte care nu anuleaz , în niciun ciocul în revista „Constela ii diamantine”, lent de intrigant , sfoiegita doamn caut cu toate c i-am propus, amicalmente, înt riri, caut solda i, în vederea unui vi- fel, o întreag revist .În plus, o revist ne lase în mizeria noastr cultural , itor asediu asupra revistei noastre. Re- care apare în provincie, din pasiune i ne sim im i noi bine, c nu avem ne- amintim principiul care ne-a c uzit, i entuziasm, trebuie privit cu simpatie i voie de „serviciile” ei de doi bani, înve- care ne c uze te, anume c ne vrem, încurajat , în numele unui pedagogism tos. i, s fim consecven i pân la ninate i agramate.Duc -se cu joim rica dup putin ele, sau neputin ele noastre, pe la alte case, poate se alege cu vreun complementari altor reviste, tuturor revis- cap t, vom ar ta, concret, c Ifigenia, ou de câ , sau cu un colac, din mila gos- telor. Iar dac este vorba despre „usc - acest Mihai Viteazul al literelor române ti podarilor t mâia i. Cu orgoliul unei clo e turi”, s fim serio i, acestea se g sesc cu sutien, p store te, pe matinalul luceliterare, împ unându-se cu talentul pe peste tot, fie în revistele „aristocrate” ale ferism, gre eli elementare, adev rate care, nici dac îl cau i cu lumânarea, nu-l Centrului, fie în cele ale provincialismului boac ne gramaticale, care descalific are - scuze pentru rimele involuntare i periferic. Peste tot, valorile sunt ameste- orice talent, oricât ar fi el. Am spicuit dintr-un autor - nu spunem cine, persoapentru cele viitoare!- caut râme prin cate cu nonvalorile, dar critica s toas important ! - un dezacord de toate revistele, spre propria-i înzile mari, între subiect i predicat, destulare. Cronc nind i cotcoîntr-o recenzie, care se vrea, procind, s vad lumea cât este fund i înalt, intelectual . Zice de mare - din nou, drag cititor, autorul, doct: „...se simte, din feiertare! - face varz toate revisricire, talentul i exigen a fa tele care îi ies în cale, din întâmde scris”. S-or sim i talentul i plare, face cur enie, împro cându- i pân i confra ii de exigen a poetesei, dar ale recenzentului, nu prea! Nu cu mult mai breasl i de uniune, d cu m departe de aceast „alunecare tura, lipe te etichete i, în nude teren”, dai, vrei, nu vrei, cu mele cur eniei perfecte, scui, triumf tor, pe provincialismul piciorul în gropile unor cacofonii care, se pare, au devenit un fel tuturor care, din nefericire, nude insigne ale revistei despre i provoac fericire i intelectuacare facem vorbire: „contactul la pl cere. Creatur cameleonii târâtoare, cu verde de Pacu realitatea îns i dispare”; „O cercet toare cu rezultate anteriris în gu , ia, de fiecare dat , oare”. Toate aceste „sc ri” alt întruchipare - form sigur de incultur , care se g sesc întrde degradare! - semnând, încolit , când „Ifigenia”, când „din o revist de „ cu cultur ” i „cu renume” nu ne fac s blam m Taurida”, când „Tauridi”. revista, punând-o pe butuci, doMaestr în „Love te i rindu-i pieirea, a a cum, agresiv, fugi!”, de data aceasta, atac o face incon tienta Ifigenie, la revista „Constela ii diamantiadresa revistei noastre. ne”, c utând a ne învr jbi cu alDac are minte, s ia aminte! revist -„Apostrof”, din ClujNapoca - sus inând c am avea Ingres - Domni oara Caroline Riviere un dinte împotriva acestei re16 septembrie 2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

4

Anul V, nr. 9(49)/2014

Doina DR~GU}

SEC|IUNEA DE AUR O realitate, pe care au observat-o oamenii, înc din antichitate, este aceea c toate elementele din natur ascult de anumite legi, între ele fiind stabilite anumite rela ii ce formeaz o armonie a propor iilor. De asemenea, au observat c lucrurile se integreaz întrun fel de sistem, c se afl într-un echilibru universal, în timp i spa iu.

Pornind de la aceste constat ri i observa ii, oamenii au descoperit c la fundamentul universului stau legi numerice i geometrice, acest univers, privit atât ca o sum de componente, cât i în totalitatea lui, este subordonat unui sistem de propor ii universal.

Ideea c universul e guvernat de numere i-a fascinat mai ales pe matematicieni, pe fizicieni, pe filosofi, pe teologi.

Probabil c niciun num r nu ilustreaz mai bine aceast idee i nu a fost înconjurat de atâta faim i mister ca num rul phi, cunoscut i sub numele de „sec iunea de aur”.

Definit de Euclid, cu mai bine de dou mii de ani în urm , phi (1,618...) pare prezent peste tot în natur : de la cochiliile melcilor i dispunerea petalelor florilor, pân la forma galaxiilor.

Artele plastice, muzica, literatura, tiinele naturale respect , i ele, legea uimitorului num r.

Primul înv at al lumii care a descoperit universul este guvernat de legi matematice a fost Pitagora (c. 580-500 î.H.), filozof idealist grec i matematician. El punea la temelia interpret rii întregii realit i obiective i subiective teoria numerelor i a armoniei. În acest sens, el a spus: „La început a fost Nurul”, iar concep ia lui, cunoscut sub forma „Numerele guverneaz Lumea”, se rese te, în diverse variante, în numeroase sisteme filosofice.

La un secol dup Pitagora, care a sus inut primatul numerelor asupra formelor, filozoful grec Platon (c. 427-347 î.H.) a elaborat teoria idealist-obiectiv a Ideilor sau a Formelor, afirmând, prin aceasta, primatul formelor asupra numerelor. Se na te acum acea dualitate ireductibil între lumea numerelor i cea a formelor, considerate ca dou entit i distincte.

Abia în secolul al XVII-lea, filozoful i

savantul francez René Descartes (1596-1650) a f cut descoperiri epocale în matematic punând bazele geometriei analitice. El a demonstrat c între cele dou entit i, cea a Numerelor i cea a Formelor, nu numai c nu exist deosebiri, dar c ele se afl într-o strâns dependen , fiind forme ale aceluia i univers.

Dintre toate propor iile cunoscute în matematic (legile lui Kepler, legea lui Bode - în sistemul solar; irul lui Fibonacci, sec iunea de aur, simetria, ritmul i euritmia etc. - în natur ), sec iunea de aur este suveran în regnul animal i în cel vegetal. Corpul omenesc este alc tuit dup principiul sec iunii de aur; ombilicul împarte în imea total a corpului conform sec iunii de aur, iar cele dou p i rezultate (de la ombilic la cre tet i de la talp la ombilic), se subîmpart, la rândul lor, i ele, tot dup raportul sec iunii de aur. La floarea-soarelui, irurile de semin e sunt dispuse în curbe ce formeaz spirale logaritmice; la fel, multe specii de cochilii sunt curbate dup spirale logaritmice; de asemenea, în cosmos, nebuloasele i cozile cometelor sunt spirale logaritmice, spirala logaritmic , dup cum se tie, fiind una dintre cele mai interesante propriet i ale sec iunii de aur.

Sec iunea de aur a fost cunoscut , mai întâi, de c tre ini ia ii egipteni i greci, care o numeau împ irea în medie i extrem ra ie.

Ei o foloseau în construc ii i o ineau secret . Abia în secolul III î.H., a fost cunoscut i divulgat de filozoful grec Euclid (c. 450374 î.H.).

Matematicianul italian Luca Pacioli di Borgo (1445-1514), studiind împ irea în medie i extrem ra ie, a numit-o „proportia divina”, în cartea intitulat „De divina proportione”, ilustrat de Leonardo da Vinci.

Da Vinci preia - i el - aceast problem , în scrierile lui, i, uimit de extraordinarele ei propriet i, o nume te, pentru prima dat în istorie, sec iunea de aur.

Cel mai faimos tablou din lume, „Mona Lisa”, este un exemplu concret de utilizare a propor iei divine în art . De asemenea „Cina cea de tain ” se bazeaz pe sec iunea de aur.

Ce este, de fapt, sec iunea de aur? Vom încerca s d m o explica ie matematic simpl . Pe un segment de dreapt AB, A i B fiind punctele lui extreme, se afl o infinitate de puncte. „Dintre toate aceste puncte, unul singur, pe care-l numim C, împarte segmentul dat în dou p i inegale în a a fel încât raportul dintre segmentul întreg i partea mai mare fie egal cu raportul dintre partea mai mare i partea mai mic , adic AB/AC = AC/CB i invers, raportul dintre partea mai mare i segmentul întreg s fie egal cu raportul dintre partea mai mic i partea mai mare, adic AC/AB = CB/AC.” Când Platon define te propor ia, în general, el define te, f s tie, sec iunea de aur, care este, spune el, „unica form organic , fireasc a propor iei, chintesen a uniii în multiplicitate” i c „nu se poate face o bun corelare între dou lucruri, f un al treilea. Numai a a se realizeaz o propor ie frumoas ”.

Dac ne referim la simbolismul num rului trei, trebuie amintit c , la unele popoare, cifra 3 reprezint triada cer-p mânt-iad, la altele cer-aer-p mânt sau existen a celor trei continente ale lumii vechi (Europa, Asia, Africa), triunghiul, prin cele trei vârfuri ale sale reprezint lumea transcendent (Dumnezeu, Fiul i Sfântul Duh), în religiile orientale este prezent treimea (Trimurti = Brahma + Vi nu + iva), în filozofia religioas german exist trei faze ale evolu iei (devenire-existen pieire), în mitologia greco-german exist trei Gra ii, trei Parce etc. a cum spunea Leonardo da Vinci, „propor ia poate fi reg sit nu numai în numere i m suri, ci i în sunete, intervale de timp i locuri, ca i în orice altceva”.

Chiar dac anumite obiecte ni se par dispropor ionate, ele au, totu i, propor ii pentru c se bazeaz pe raporturi. În epoca modern i contemporan , seciunea de aur are o prioritate absolut asupra celorlalte propor ii. Cercet rile dedicate sec iunii de aur au ar tat c num rul de aur structureaz anumite elemente din natur , inclusiv psihicul uman. tim, deci, ast zi, c o corect punere în propor ie respect raportul sec iunii de aur.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 9(49)/2014

5

Ovidiu GHIDIRMIC

Autocenzura sau ceea ce ne lipse]te simt nevoit s m repet i s m întorc la un microeseu mai vechi, Reversul liberii, din volumul al doilea al c ii mele Pro Domo (Editura Scrisul Românesc, 2013) în care avansam ideea c Libertatea - problema capital a istoriei i a vie ii sociale - nu este o zei f pat i trebuie s ne-o închipuim ca pe o medalie cu dou fe e, cu aversul i reversul ei. De fapt, nu numai libertatea, ci toate lucrurile i fenomenele acestei lumi pot fi privite ca o medalie cu dou fe e, cu aversul i reversul lor. Dar noi suntem îmbiba i de prejudec i i de p reri preconcepute, ca buretele de ap . Nu cunoa tem bine istoria universal i nici istoria na ional i nu vrem s înv m nimic din ele. a se face c , pân mai deun zi, noi nu vedeam decât o fa a libert ii, cea luminoas , aversul ei, care ni se refuzase de atâta amar de vreme. Libertatea devenise, pentru noi, o obsesie, un ideal i o aspira ie, cel mai înalt ideal i cea mai puternic aspira ie, pentru care eram în stare s ne sacrific m i via a. i unii dintre noi chiar i-au sacrificat-o!

Cealalt fa a libert ii, reversul ei, ni sa dezv luit treptat, dup 1990, când am putut constata c libertatea nu are numai o fa luminoas , gra ioas , ci i una întunecat i dizgra ioas , chiar grotesc .

Dup ani de-a rândul, în care libertatea ne-a fost îngr dit , am trecut brusc, dintr-o dat , la o libertate f limite, care a degenerat repede în haos i anarhie. Ne-a fost dat, astfel, s tr im, de la o vreme, drama sau tragedia libert ii, c ci libertatea poate deveni, la un moment dat, o i mai grea povar ,decât absen a ei, atâta timp cât aceast libertate nu este con tientizat i asumat , responsabilizator.

Aceasta este drama României de ast zi, o dram a libert ii neasumate i necon tientizate, neresponsabilizate.

Tema libert ii de exprimare nu poate fi rupt de tema libert ii în general,care nu poate fi bine în eleas decât dintr-o perspectiv mitologic i filosofic ,iar pentru aceasta trebuie s facem un recurs la mitologia greac .

La vechii greci, Ananke era zei a nece-

sit ii universale, personificarea constrângeriii absolute, v zut ca o frân indispensabil , ca un obstacol ineluctabil în calea voin ei, ca o limitare a libert ii i a mi rii. În gândirea antropocentric a vechilor greci nu exista libertate f constrângere, care era reprezentat de Lege. Nemesis, fiica lui Ananke, era zei a r zbun rii i a justi iei divine, care juca un rol de restabilire a echilibrului lumii. Deviza ei, înscris petemplul de la Delfi, era m sura: ,,Nimic prea mult’’.

Dep irea m surii atr geapedeapsa divin . Între Ananke i Nemesis poate fi fixat întreg statutul libert ii în gândirea vechilor greci, ale c ror idei au trecut la romani. Lucian Blaga avea perfect dreptate când spunea, în Trilogia culturii, c vechii greci au fost cuceri i numai sub raport militar de romani, dar i-au cucerit spiritual pe ace tia.

Una dintre func iile cele mai importante exercitate de Ananke este cenzura (latinescul censura - control). Ananke efectua - se poate spune a a - o cenzur cosmic . Dup cum acela i Lucian Blaga vorbea, în cadrul sistemului s u filosofic, de o ,,cenzur transcendent ’’, pe care o instituie Marele Anonim (metafora blagian pentru divinitate) pentru a opri cunoa terea paradisiac .

Deci exist cenzur i la un nivel mai înalt, nu numai politic, ca s facem o glum metafizic .

Nu exist libertate spontan . Libertatea junglei este numai pentru animale. G. C linescu spunea, într-una din tabletele sale din Gâlceava în eleptului cu lumea, o fraz memorabil , de o mare vigoare i expresivitate: ,,Cine deschide cu ca urangutanului are o stranie idee de libertate’’.

Nu exist decât libertate trecut prin contiin .

Cenzura este impus în istorie de regimurile totalitare, de dreapta sau de stânga, de regimurile extremiste.

Subiectul dezbaterii De la cenzur la autocenzur este vast i nu se limiteaz

6

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

numai la libertatea de exprimare, la libertatea cuvântului, ci se refer la toate actele i la întregul comportament uman.

Imediat dup 1990, cenzura politic a regimului totalitar comunist,exercitat de Direc ia Presei (n.b. care fusese desfiin at oficial, ca institu ie, înc din 1982!) a c zut, a fost suprimat . Se p rea c intr m într-o epoc luminoas i de durat a libert ii normale a presei i a tip riturilor i a mass-media, dar n-a fost a a. Odat cu libertatea de exprimare necenzurat , cealalt fa , întunecat , dizgra ioas i grotesc a libert ii, reversul ei, a început s i spun din plin cuvântul.

A început s se manifeste, mai întâi, subcultura, siluirea limbii române în fel i chip.

Stric torii de limb s-au înmul it mai mult ca oricând. Abuzul de neologisme, în special de anglicisme, este ca la el acas . Eugen Simion avea dreptate când afirma, în Fragmente critice, c am ajuns s folosim, în mass-media, un jargon ciudat: ,,romgleza’’. ,,Be ia de cuvinte’’, pe care o ostraciza, la vremea lui, Titu Maiorescu, la ora actual face ravagii în presa noastr a a-zis cultural .

Ca i cum toate acestea n-ar fi suficiente i ca tot acest spectacol jalnic s fie cât mai complet, limbajul trivial i pornografic a câ tigat pretutindeni, nunumai în mass-media, dar i în literatur , tot mai mult teren. i toate acestea, în numele libert ii de exprimare!

Ce este de f cut? A disp rut cenzura, dar ne-a r mas ceva mult mai important: autocenzura, care nu poate disp rea niciodat , definitiv, pentru c este strâns legat de condi ia uman i se afl în con tiin a noastr .

Socrate vorbea despre un demon al s u, despre un spirit (gr. ,,daimon’’ - spirit) ce ac iona ca o frân moral care îl oprea de la faptele rele i ca o voce interioar ce-i optea cum s reac ioneze în anumite împrejur ri ale vie ii. Aceasta este autocenzura, o frân moral interioar , un sim al m surii i al bunei cuviin e, conform devizei: ,,Nimic prea mult’’, înscris pe templul de la Delfi, al turi de o alt maxim nu mai pu in celebr : ,,Cunoa te-te pe tine însu i!’’. Autocunoa terea este o premis a libert ii, iar autocenzura este un autocontrol, o consecin a autocunoa terii.

Autocenzura este chiar esen a democraiei, ceea ce ne lipse te cel mai mult la ora actual . De aceea suntem atât de departe, deocamdat , de democra ie, pentru c nu ne cunoa tem atât de bine pe noi în ine i navem frân moral i autocontrol.

Totul depinde de gradul de cultur al unei na iuni, pentru c numai cultura ne poate elibera. Numai prin cultur putem deveni liberi cu adev rat.

Anul V, nr. 9(49)/2014

Józef CZECHOWICZ (Polonia)

CÂNTECEL CU LACRIMI Cântece de leag n ca bocete din ferestre dep rtate luciri aurii fugu a pe perete în zadar încerci s-ajungi cu mânu a într-o carte mare zeci de desene narcotic pentru zile grele de iarn Cuvinte din jale i durere un cântecel ce se urc la cer eu îns tot m cred la norm consacru tuturor valurilor rare las’ s m poarte ele departe nimeni s nu fie la cârm ultimul tact al cântecelului se sfâr te stingher în groaznice furtuni ale mâniei de fier Cântecel înviat de ce îmi vinzi neputin a din cuvinte i-amintiri a fost cândva un lan - eu nu l-am t iat n-am reu it singur s recurg la biciuiri DESPRE CER Nu se mai aud fugind nori ori n fle i norii plini de ap plecat-au la alte dimine i din hala pustie cereasc se toarn praf ceresc filtrat printre sârme pauze i sirene ce vuiesc amiaza se presar uscat i aspr peste siluete de aeroplane i r ceala din cartiere ca o lepr Merit s -i cân i osanale doar e a noastr ori de dincolo de m ri cât e de frumoas când fumeg prin ea ai hornului stâlpi tem tori de la fabrica de c mid iar împreun deasupra p durilor dep rtate a fier azuriu sun primitiv i uria când a ezat la poarta ora ului alb se umple de fum când tie care este ziua pâinii de-acum merit s -i cân i osanale Sudul este limpede i unitar agale

amiaza- i întinde coperi ul de lemn p tat cu scurgeri de tencuial înc din copil rie mi se arcuia deasupra capului i-atunci cineva îmi optea de acolo f sfial fiule FIOLE I POCALE Peste cortegiul de înmormântare balcoane stindarde i sicrie prin nori avioane fac c rare comparabile cu omul care le-a în eles pe toate - locomotiva expresului nu este un colos în sate vacile nu se mir de ma inile de stors lapte cântecele cabaretului se-adun pe-un gard pe altul doar realitatea suport chinurile din vise fiecare st gata s nu cread cele scrise O reclam url dup alt reclam un semnal lumineaz alt semnal din uier turi ascu ite i suluri de fum scute din zbor recuno ti timpul vie ii mereu este acela i cu toat viteza rota iilor câteva zeci de milioane de lan uri trag lumea cu-ncetul se tie c nu exist perfect curat unul dar i duhurile în nenum ratele laturi pentru ochii no tri se l te mereu procesul vie ii peste tot milioane bilioane trilioane de-ngrozitoare nop i Norii se umezesc de plânsul s ciei într-o cafenea micu muza frontului trosne te cu surâsuri literatura în palat masa verde adun banii în teancurile bog iei Dac eu a putea tulbura toate astea fi deja acolo sus Privi i dincolo de u ile închise drumuri colorate ard pe-ascuns de ce oare tot ce exist nu se poate schimba odat cu noi în sfin enia parfumului de la potirul din Graal

Traducere de Al. {ERBAN-IA{I

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

George POPA

POEZIE }I POLITIC{ În elepciunea i arta politic nu pot fi acela i lucru.

Aristotel - Etica nicomahic Elementele inferioare, i nu cele mai elevate, dau tonul ansamblului. (Georg Simmel) Teoretic, homo politicus este un personaj interesat de binele public, astfel c ac ioneaîn acest sens. Este defini ia obi nuit în dic ionare.

Iat îns p reri de-a lungul mileniilor. În dialogul Republica, Platon calific oamenii politici drept „mincino i i f arnici”; Marc Aureliu, în Meditationes, îi caracterizeaz drept „jigodii” („Cât sunt de meschini, ace ti pigmei care joac pe politicienii i î i imagineaz c ac ioneaz ca filozofi! Meschinele jigodii!” - Cartea IX, 29); Nietzsche, în Wille zur Macht (Voin a spre putere), îi denume te în repetate rânduri „canalii” (iar în a vorbita Zarathustra, vorbind despre canalii; „Via a este un izvor al bucuriei, dar unde vine s bea canalia, toate fântânile se otr vesc”); Eminescu, în scrierile sale politice - îi coboar la nivel de „pornocra i”, cuvânt în premier universal . Grada ia infernal apare semnificativ .

Politicianul este un personaj obsedat de ideea c are capacitatea de conduc tor al unui grup social, grup a c rui extindere poate merge de la o a ezare comunal pân la o ar , un continent sau chiar întreaga lume. În realitate, motiva ia c vrea s instituie sau chiar s revolu ioneze fericirea oamenilor, dreptatea etc. este pur declarativ - de i prinde la credulitatea celor în ela i de politicienii anteriori. Adev ratul mobil este cel recunoscut de Schopenhauer: politicianul are exacerbat impulsul înn scut omului de a domina, de a supune pe al ii, impuls prezent în toat lumea animal .

Ca atare, cum dorin a supraetaj rii este general-uman , rezult în mod fatal lupta între politicieni. De aici, dou consecin e caracterizeaz via a politic : mijloacele paramorale utilizate pentru a învinge i, odat devenit înving tor, setea tot mai crescut de a acapara cât mai nes ios putere.

Or, având în vedere c în cadrul luptei de a învinge în context social, la lipsa de control etic, se adaug in- sau pseudo-cultura, semi-

doc ia sau sfertodoc ia, nivelul intelectual de obicei sc zut al politicienilor precum i cel i mai sc zut la mare parte a popula iei, aceasta din urm este u or manevrat de diverse curente de opinie însu ite, de obicei, discern mânt.

De aici lipsa unui control al abuzurilor politicianului, conjugat cu iner ia celor condu i de a ini ia schimb ri radicale. Schimrile apar de regul când abuzurile exced o anumit limit i se impune un nou politician, care pare salvator, dar care, cu foarte rare excep ii - iar în acest caz este i el eliminat sub o form sau alta -, va urma acela i model de dominare.

Cum se împac aceast dubl fatalitate caracterial reprezentat de politician i de cei condu i, cu afirma ia lui George Usc tescu: Politeia este tot Poiesis? Evident, aceast împ care nu poate avea loc decât la nivel pur semantic: poiein, în limba greac însemneaz „a face”. Numai c în politic a face este echivalent cu perversitatea, mascarada, cupiditatea - r ul sub diferite forme.

Comentariile politice, în volume întregi, ale lui Eminescu, sunt îns de o cu totul alt factur - singular - pe plan autohton.

Acestea constituie o revolt de cea mai pur etic împotriva politicianismului corupt, distrug tor de con tiin e i de ar . Publicistica eminescian este o poietic a celei mai înalte i imperative morale, polarizând in jurul ap rii identit ii spirituale a propriului popor împotriva complicit ii dintre ni te viituri malefice str ine i tr torii autohtoni. ci iat aparentul paradox: a a cum putem vedea înc din primele rânduri ale acestei prezent ri, cea mai lucid caracterizare a politicienilor au f cut-o mari gânditori-poe i Denkender-Dichter - cum i-a numit Heidegger: Platon, Marc Aureliu, Nietzsche, Eminescu. ci gânditorul-poet i poetul-gânditor posed cea mai lucid i necru toare con tiin a valorilor, i totodat , o ap demascând viciul politic.

i care este r spunsul poe ilor la agresiunea politicianismului? Este poezia: a lui Andrei Mure anu, a lui George Co buc, Octavian Goga i înainte de toate, a lui Eminescu - ap tori ai r cinilor, ai originilor pure, a valorilor spirituale dintâi, nealterate, ale neamului.

Capodopere precum Doin de Eminescu i Doina lui Co buc sunt exemplare ca mustr toare m rturii. Ce splendid delimitare etic i diatrib în partea a doua a Scrisorii a III-a eminesciene, i câte adev ruri perene neiert toare în versul De la Nistru p’în la Tisa! Un adev rat catehism axiologic. Poezia lui Octavian Goga - Noi - este o excep ional definire a sufletului acestor plaiuri, cu cele dou versuri geniale: „Privighetori din alte ri/ Vin doina s ne-asculte”.

Autodefinirea, „patriotismul” nu mai sunt acum la mod , ci - ca urmare a dezordinii morale i materiale provocate de pleiade funeste de politicieni - exodul, mai ales al tinerilor, pentru a servi cu munca i inteligen a lor str ine meleaguri. Astfel, tindem s devenim servitorii de lux ai altor neamuri. Numai c , afirma Rabindranath Tagore, „a dezlega arborele de leg turile care-l înr cineaz în p mânt, nu d arborelui libertatea”; mai mult înc : dac smulgi pomul din locul lui, în alt parte nu mai d fructe decât hibride culoare i arom , i lesne putrescibile.

Marile culturi ale spiritului apar in unor popoare cu puternic personalitate genetic , precum India Vedelor, i a a Upani adelor; Grecia lui Homer, Fidias i Platon ; Germania lui Kant, Beethoven, Hölderlin; Italia lui Dante, Leonardo da Vinci, Michelangelo; Fran a lui Descartes, Voltaire, Baudelaire; Spania lui Cervantes, Velasquez, El Greco; Olanda lui Rembrandt; iar Anglia, mai mult cuceritoare de p mânturi decât creatoare spiritual, a fot salvat cultural la superlativul absolut de Shakespeare.

Amestecul, dilu ia, desindividualizarea,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

8

omogenizarea heteroclit genereaz produc ii culturale modeste. Se pierde matricea creatoare primordial , identitatea, sublimul originar în favoarea unei goane generalizate dup satisfac iile imediate al zilnicului fugar. Este dec derea spiritualit ii, a culturii i înlocuirea lor cu civiliza ia materialit ii - homo manducans a lui Nietzsche i homo pornocratus eminescian - idee formulat profetic de Oswald Spengler în Untergang des Abendlandes - Apusul occidentului.

Se pierde poezia sufletului i for a creatoare ale nemuritorului Acas , precum balada Miori ei, unicat pe plan universal al nuntirii mitice dintre omul locului i paradisiacul naturii, unde î i are r cinile.

Politea i poezia sunt antagonice. Este efectul Nero: prima ac ioneaz distructiv asupra celeilalte. Nici o „utopie” Morus-ian nu le poate împ ca. Autorul este decapitat, iar cartea ars . C ci nu de capete, de creiere au nevoie gloata de pe strad i ajun ii de pe tron.

Toate acestea pentru c , afirm Cervantes, „lumea este a a cum a l sat-o Dumnezeu, uneori i mai r u decât atâta”. Iar Shakespeare conchidea în Sonetul 121: „The men are bad in their badness reign”. i s ne amintim cuvântul de plecare al lui Voltaire: „Et maintenant que je pars, je laisserai ce bas-monde aussi bête et aussi méchant que je l’ai trouvé en y arrivant”. „ i acum, când plec, am s las lumea asta tot a de proast i de tic loas pe cât am g sito când am venit într-însa.” În concluzie, de homo politicus numai poezia - cea autentic , i nu versificarea vid , proza de irat pe vertical , ne poate salva.

Mun i uria i de vorbe ale politicienilor în toate pie ele lumii amenin cerul s -l sparg cu larma lor. Dar suflul unui nuf r, care este marea poezie, sf râm fragilul Babel, iar gure ii se îneac în amara mla tin , r ninduse între dân ii cu-o infernal arm .

Ingres - Autoportret

Anul V, nr. 9(49)/2014

Florin M~CE{ANU

JEAN AUGUSTE AUGUSTE JEAN DOMINIQUE INGRES INGRES DOMINIQUE A fost fiul sculptorului, pictorului i profesorului de desen Joseph Ingres i al Annei Moulet, fiica unui cunoscut peruchier. S-a scut, la 29 august 1780, în sud-vestul Franei, la Montauban. Era cel mai mare dintre cei cinci fra i ai s i. Tat l s u reu te s -i imprime înc din copil rie propriile pasiuni: pictura i muzica. Joseph Ingras, dorind s -l încurajeze pe fiul s u s persevereze în ambele sfere ale artei, se mut împreun cu el la Toulouse, sând restul familiei la Montauban. La unsprezece ani începe s studieze artele plastice la Academia din Toulouse, la clasa maestrului Joseph Roques. Continu s cânte la vioar i, în anul 1794, devine a doua vioar în orchestra teatrului din Toulouse. În august 1797 pleac la Paris, unde particip , cu al i aizeci de studen i, la cursurile de pictur i de sculptur ale lui David. Lucreaz foarte mult, execut numeroase copii dup operele mae trilor aflate în muzeele pariziene, îmbog ite cu prada de r zboi obinut de armata napoleonian în urma zboaielor cu Italia i Olanda. În 1806 pleac în Italia. Tablourile trimise la Salonul Parizian de Arte Frumoase sufer critici aspre care-l îndârjesc s lucreze i mai mult. În 1810 i se termin bursa de studii. R mâne în continuare la Roma, unde lucrul îi permite i câ tige existen a. Traverseaz o perioad grea. Se îndr goste te, în 1812, de Laura Zoega, fiica unui arheolog danez, dar se c tore te în 1813 cu Madeleine Chapelle. derea imperiului napoleonian în 1814 îi complic situa ia financiar . În acela i an moare i tat l s u iar so ia îi na te un copil mort. În 1817 moare i

mama sa.

Operele sale sunt primite în mod defavorabil de critic . În 1819 prime te porecla ironic de pictor „gotic”.

Ingres se bucur de o glorie unanim recunoscut abia în anii celui de-al Doilea Imperiu, când devine reprezentantul de frunte al neoclasicismului, dep indu-l în reputa ie pe eternul s u rival, Eugene Delacroix. Neobositul antagonism dintre cei doi pictori, ve nica lor concuren între inut de critici î i pune amprenta asupra picturii franceze a primei jum i a secolului al XIX-lea.

Ingres este sus in torul neoclasicismului i al artei desenului. Delacroix, în schimb, se eviden iaz prin for a coloristicii, fiind mai apropiat de romantici. În decembrie 1834, so ii Ingres pleac din nou la Roma, deoarece artistul fusese numit director al Academiei Franceze de la Roma. În aprilie 1841, îi expir mandatul de conduc tor al Academiei Franceze i so ii Ingres sesc Roma. La Paris îi a teapt numeroase proiecte i gloria. Este primit de regele Ludovic Filip i se împrietene te cu succesorul la tron, Prin ul d’Orleans.

Moartea so iei, în 1849, tulbur ordinea din via a artistului, care se baza în toate pe so ia lui. Se rec tore te la aptezeci i unu de ani cu o femeie „cumsecade” de patruzeci i trei de ani care-i poart de grij . În anul 1852, nepotul lui Napoleon I reinstaureaz monarhia în Fran a i prime te numele de Napoleon al III-lea. Ingres este recunoscut în mod oficial ca pictor al Cur ii. În anul 1862, artistul devine senator.

Jean Auguste Dominique Ingres moare la 11 ianuarie 1867 r pus de pneumonie, cople it de onoruri.

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Livia CIUPERC~

Elogiul familiei cre]tine În fructuoasa-i via , Alexandru Lascarov-Moldovanu (1885-1971) s-a remarcat printr-o activitate bogat ca jurist (îndeplinind diverse func ii administrative), o ampl activitatea didactic (profesor, mentor, autor de manuale colare), o diversitate de preocuri în plan cultural. Dac în perioada interbelic era cunoscut i apreciat scriitor, publicist i traduc tor, în postbelic, o t cere vinovat planeaz asupra multor valori ale culturii române ti. Dup 1946, toate scrierile sale mân în manuscris, conservate în mai multe arhive din ar . Din vasta sa crea ie literar impresionant r mâne elogiul familiei cre tine, tem predilect , oglindit atât în proza scurt , cât mai ales în literatura de ampl respira ie, din care se cuvine a aminti - în primul rând romanele: Biserica n ruit (1932), Mamina (1934), Întoarcerea lui Andrei P tra cu (1936), T tunu (1937) i romanul manuscris Fiul risipitor.

Pentru cititorul mileniului al treilea, bombardat cu emisiuni, filme, reportaje, scrieri etc., în care libertatea de gândire i de ac iune se distan eaz tot mai mult de la morala cre tin , scrierile lui Al. Lascarov-Moldovanu au darul s limpezeasc i s potoleasc , vizibil, creierele malefic înfierbântate ale prezentului.

Formul m o invita ie generoas , spre lectur , a unor romane scrise cu circa apteopt decenii în urm , într-un stil euharistic, în care respectul fa de familia cre tin , devine model de moralitate. i-avem a re ine c : Mamina, Întoarcerea lui Andrei P tra cu i tunu sunt romane de o profund vibra ie sufleteasc . Ele înf eaz frumuse ea moral a c minului cre tin românesc tradi ional, implantarea unor principii de moral cre tin , care s-ar dori nu doar conservate în paginile unor istorii literare, ci ar trebui preluate, ca model, în via a noastr de ast zi - i de totdeauna. Toate organismele de cultur , coala i biserica ar merita s i înfr easc for ele în promovarea adev ratelor valori morale, în cultul pentru familia cre tin , cea tradi ional româneasc .

Acesta este i motivul pentru care îndr znesc a v prezenta romanele scriitorului Alexandru Lascarov-Moldovanu, dup cum urmeaz :

Romanul Biserica n ruit respect scheletul compozi ional, care l-a consacrat pe scriitor: un prolog afectat de „candelele amintirilor”, o introspec ie care înflore te într-o romantic poveste de dragoste, pentru ca epilogul s adânceasc -n regrete, dup un timp de poveste, n ruirea tuturor viselor i idealurilor cl dite cu atâta migal . Cele unsprezece capitole sunt precedate de un titlu care anticip evolu ia evenimentelor.

Tonul narativ este înmuiat în miresme de sorginte romantic , cu pasaje descriptive, pitore ti. Prezentul - oglindit prin prezen a stafidit a b trânului dasc l i a „coanei Marghioli a” - coborâtoare din „ramura curat stamatineasc ”, tot bântuie în jurul unei biserici, din care nu a r mas decât umbra ei.

Ei sunt reprezentan ii unui timp al ruinei, al decaden ei, al descuraj rii. Acest prezent al dezol rii este amprentat foarte clar, în detalii, tipic, romantice. Singur tatea, boala i neputin a sporesc suferin a: „Potolindu- i plânsul, b trâna r mase uimit în fa a propriului ei suflet...” Admirabil este subtilitatea scriitorului de a erpui frazeologic, astfel încât transferul spre-acel încânt tor trecut (povestea propriu-zis ) s fie captivant, s -mbie spre lectur , cu o curiozitate crescând : „N deau amintirile, în galopade iste e, din str fundurile luminate ale sufletului - i mai veneau înc o dat spre via a de o clip , s mai fie tr ite, s mai fie alintate, înainte de a fi din nou cotropite de acela i val mâlos al uit rii...” În aprecierea lui Perpessicius, Biserica n ruit este „mai pu in un mic roman, cât una din acele povestiri poetizate, o idil de dulce patriarhalitate, în decorul c reia retr iesc oameni, obiceiuri i sim iri înduio toare”. Ceea ce i se repro eaz scriitorului este c aceast poveste de dragoste, care poate fi invidiat chiar de zei, a fost „tratat ” ca o „rev rsare de draperii descriptive i de melancolii rustice”, precum i folosirea, excesiv, a substantivului „îmbucurare” (considerat, inestetic).

Analizând, la rece, dup atâtea decenii, structura romanescului, imaginea bisericii n ruite din prolog s-a dorit armonizat cu n ruirea unei vie i tihnite, a unei c torii, a fericirii înse i, dup acel dramatic r zboi, unde pro-

tagonistul, Sandu Chebac, i-a g sit sfâr itul.

Perpessicius are o atitudine tolerant totu i, considerând c dac s-ar elimina prologul i epilogul acestui roman, ar „r mâne o idil cu bine v dite însu iri i de o evident n zuin artistic ”. De i i se recunoa te romanului ceea ce numim ast zi - retrospec iune, tehnic folosit , m iestrit de Sadoveanu, criticul nu vrea s pun semnul egalit ii între cei doi, afirmând doar, cu delicate e: „are... dezavantajul c vine dup dânsul”. Îns „prefer ” (apreciaz ) Cohortele mor ii, unde „pecetea stilului sadovenian nu este a de ap sat ” (Perpessicius), ceea ce noi am putea spune ast zi, c scriitorului i s-ar putea recunoa te un stil personal. Oricum, la acel timp, cuvinte elogioase vor fi formulate de criticul Dumitru Mur ra u, în a sa Istorie a literaturii române (1940), apreciindu-i-se prozatorului Lascarov, „patriarhalismul fermec tor” al romanului.

Romanul Mamina, în schimb, se dore te o pledoarie-omagiu femeii-mame, devotat so ie, „str jer de veghe al casei ei”, protector, sf tuitor, confident; fiin blajin , calm i în eleapt . Imaginea casei ne ti, a tihnei patriarhale trimite la imaginarul poetic descris i de Ion Pillat în multe dintre crea iile sale lirico-epice, „la casa amintirii cu obloane i pridvor...” (Aci sosi pe vremuri) Scriitorul reflect în culori luminiscente mediul nesc, singurul capabil s p streze, neîntinat, verticalitatea familiei, credin a i cultul p mântului. Via a, ce e drept, poate fi la fel de învolburat , oriunde te-ai afla, a a c familia Ian i Irinuca nu este vitregit de suferin , lipsuri, primejdii i moarte. Uneori, „timpul î i pierde în elesul...” Nu pot fi evitate „apusurile de soare triste”, dar, prin credin a sa, nezdruncinat , omul e dator s con tientizeze c „noaptea se preface i ea într-o fiin de întuneric, plin de oapte i de halucin ri - i, din nou, zori palizi de toamn , de dezn dejde”, pentru a retr i bucuria reîntâmpin rii altor „zori” - lumina binetoare a speran ei, a faptelor bune, a împlinirilor (mai mici sau mai mari), cu egal binecuvântare. Dac doi tineri, Ian i Irinuca, se

10

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

bucur de iubirea lor frumoas , apoi de na terea celor cinci prunci, era firesc s intervin i lacrimile, suferin a, moartea unei feti e, r zboiul (cu implica iile lui, la care se adaug i importante pagini dedicate Primului R zboi Mondial, cu prec dere, jertfei românilor în b lia de la M ti) - i moartea unui fecior, experien a nefericit a unei fiice - în vârtejul corupt al vie ii de la ora , complica ii financiare, i câte alte „întâmpl ri i m run uri ale vie ii...” Ceea ce mâne neviciat este armonia familiei, iubirea nestr mutat pentru mama Irina, dezmierdat , Mamina. Pentru cititorul mileniului al III-lea, fire te, acest romanesc pare idilic, subiectivist, îmbr cat în armur romantic , poetizat (pentru al ii, un surogat). E drept, astfel de scrieri conserv un timp, o epoc , un anumit curent literar, i pare oarecum firesc, pentru acel timp al confesiunii, august 1933, conform nota iei autorului, pe ultima pagin a ii. Finalitatea acestei pove ti de via (a a, idilic , cum nu putem a evita afirma ia) este poetic ( i prin titlurile care compun cele trei i ale naratologicului), memorabil . E drept, conserv un timp apus, pe care merit -l cunoa tem. El a existat, cu adev rat. Nu este doar poveste. S privim pu in prin perdeaua timpului care a devenit poveste: „Câte s-au perindat pe-aici!... Cerdacul acesta a fost ca un rate la drumul mare al ve niciei, pe unde au trecut necontenit chervanele vie ii... Lumina îi mângâie pe to i... Valea îi cheam s le limpezeasc sufletele... Dumnezeu st ascuns undeva ca s -i mângâie pe to i, - i s -i fereasc de melancolii...”

(Partea a treia: La rmul oceanului tainic se afl uneori flori i zâmbete) La fel ca celelalte romane, i Întoarcerea lui Andrei P tra cu p streaz structura romanesc impus de viziunea compozi ional preferat de scriitor. Un prolog amplu, dispus în segmente care anticip complexitatea tr irilor unui preot, ajuns la b trâne e, cople it de suferin e (moartea copilului, a preotesei Elena), r it de remu ri sau de neîmpliniri duhovnice ti, „retr ind trecutul în cuprinsul câtorva clipe de foc”.

De i incipitul pare a ilustra un sfâr it, preotul va deveni liantul pentru un copilandru orfan, finul s u, Mihai i care, împreun cu Maghi a, trâna credincioas a familiei, vor înfrunta ale valuri ale vie ii. Tonul sf to elnic, bine pl cut scriitorului, prin abunden a descripticului, împrumut fine nestemate graiului cu arom str veche, pentru a str fulgera un timp - într-o urbe viciat , în continu prefacere.

Devenim martorii mai multor învolbur ri dramatice, a a cum e via a, de altfel, cu ni te reflec ii optite, în tain : „Andrei P tra cu

se las slobod uvoiului de gânduri, care-l lu din nou pe spinarea apelor de amintiri...” În toate aceste înv luiri, lumina credin ei domin : „Dup o iarn de gânduri, unele furtunoase, altele uscate i prea puine potolitoare, Andrei P tra cu ie ise în prim var , cu o tres rire de n dejde în zarea cea necontenit alta a sufletului”. Scriitorului îi plac detaliile i z bove te, îndelung, vorbindu-ne despre Mihai, copilul orfan, luat în grija preotului, copilul care a cunoscut de mic lipsurile i suferin a, maturizându-se înainte de vreme. Toate aceste metamorfoz ri în psihologia copilului cunosc sub pana scriitoriceasc detalii de fine e: „Mersul, privirea, toat mi carea fiin ei lui, pierduser nesiguran a i nel murirea vârstei copil re ti, i luaser o prematur seriozitate. Mai ales privirea i re inerea vorbirii aveau un cump t de început de maturitate...”

Necredin a i duhul r ului sporesc în portretiz ri umane, prin înv luiri cotidiene, sfredeliri de un sfâ ietor realism. Cu referire la tipuri inumane, spre exemplu: Grind , poliistul, r zvr tit asupra oamenilor i asupra lui Dumnezeu; profesorul Popescu sau gazetarul Laz r Froihmann - cu gesturile, comportamentul i excentricit ile lor verbale.

Preotul Andrei P tra cu nu g se te rezolvare acestor nefire ti ale lumii, nu tie cum s r spund ira iunilor acestora i cum s le potoleasc trufia. Multe gânduri îi „vântur ” prin suflet, se adâncesc în „pe tera duhului”, dar nu g sesc dezlegare. Ispita na te trufia. Putem în elege miezul rostirii: „s ne zim de trufia umilin ei?!” „E cea mai grea cump !” „În noi” s luie te „du manul cel mare..., cancerul care roade...” Multiple fr mânt ri, întreb ri r scolitoare - „ca o pajur de întuneric”, înv luie „întreaga poian a cuget rii”, neputin e ale echilibrului sufletesc se cer consemnate în pagini de jurnal. Ideal ar fi s dorim, cu toat fiin a noastr s dobândim „dulcea a suferin ei”, o îmbr m, s o mângâiem... ca pe o favoare... Suferin a „spulber tot praful de plumb de pe aripile sufletului - i le face... bat în voie i s se ridice spre culmile cele curate ale înaltului”. Suferin a este „pav za împotriva c derilor, a p catelor...”, prin ea „nu mai poate r zbate stric ciunea...” În epoc , romanele lui Al. Lascarov-Moldovanu au fost pre uite, au cunoscut cronici literare favorabile, au dobândit multe premii.

Imortalizarea casei ne ti i a familiei de buni cre tini devine bun prilej de a în elege i-n timpuri îndep rtate, mai precis, înainte de jum tatea secolului al XX-lea, cur enia întru sfin enie era, totu i, lucru de mirare, dar de aleas binecuvântare. Nici bucuriilor,

Anul V, nr. 9(49)/2014

nici necazurilor, nu le po i pune stavil . Ne este prea cunoscut „lec ia” lui Iov - cea din Vechiul Testament - pentru a în elege c via a î i are-ale ei cotloane de tain . Multe valuri du noase pot umbri tihna unei familii, dar armonia, credin a, „mângâierea dejdei” - r mân piloni de neînvins. De o Mamina i un tunu e nevoie oricând. Mama i Tata înseamn prunci frumo i, s to i i iubitori. Mamina i tunu, plus copiii ar trebui s pecetluiasc mereu ceea ce numim Familie.

Vorbim de modernitate, ne înv luim în vâltorile noului, ne încercuiesc striden ele, uitând (adeseori) de ceea ce este sfânt: respectul fa de tot ceea ce am mo tenit din mo i-str mo i. Ne arunc m în vârtejul zgomotelor ocante, crezând c a a vom atrage aten ia. În scris, uit m de majuscul , uit m de virgul , uit m de termenii bunului-sim .

Adopt m i-o anume vestimenta ie, i-un anumit stil - nestilat, crezând c suntem interesan i. Ne arunc m în iure ul învârto at al banului, al succesului, al unui fotoliu (zicese) pre ios, uitând de cele sfinte. i dintre toate, cel mai grav, uit m de rolul i rosturile familiei.

Mai tim ce înseamn Familia Cre tin ?

Mama + Tata = Copiii!

Cât tain divin în durerea z mislitoare de prunc! Cât emo ie, în a teptarea pruncului-z mislire din tine, carne din carnea ta, trup din trupul t u, fruct al iubirii întru înflorirea familiei tale - a marii familii care este Neamul t u str bun, Neamul t u Îndumnezeit de la Tat l Ceresc.

Se tie prea bine, tema maternit ii este reflectat , genial, i în pictur , i în sculptur .

Dar în literatur , frazele-s r scolitoare. Ele ne ajut s refacem, acel firicel de busuioc sfin it, s recompunem sfânta ctitorie a ceea ce merit s r mân Familia: Tat l i Mama egal Copiii! Ce poate fi mai sfânt pe lume decât acel moment unic, de tres ltare, „me terul faur al existen elor”? El este acela care „porunce te vie ii celei noi s se mi te i s i cear dreptul la trai...” Porunca sa dicteaz i durerii. El, doar el, „me terul faur al existen elor” „d dreptul” durerii de-a se ar ta i de a consfin i... frumuse ea. Durerea z mislitoare de prunc! Din marea iubire de semeni, din d ruirea întru armonie a unei familii trainice, armonioase, p str toare a ritmurilor eticii str bune, î i au obâr ia ialinturile Mamina sau tunu. încuraj m, s protej m i s îmbr m Familia Cre tin : o Mamina i-un tunu împreun cu Pruncii lor, cu-aleas admira ie – i în miez de mileniul al III-lea! i împreun cu literatura lui Alexandru Lascarov-Moldovanu.

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

Stelian GOMBO{

Terra, planeta sufletelor r[t[cite Domnul General Gheorghe Dragomir este un apologet, un misionar, un propov duitor i un m rturisitor al cuvântului scris, cu mult har, cu mult talent i cu mult d ruire, un cuvânt plin de miez i de consisten de care avem foarte mult nevoie, deoarece este cuvântul specialistului, istoricului, diplomatului, militarului, românului serios i patriotului autentic.

Gheorghe Dragomir - n scut la 16 decembrie 1948 în comuna Bolintin-Vale, jude ul Giurgiu, este absolvent al Facult ii de Drept Bucure ti în anul 1971, i al cursurilor post universitare de Rela ii Interna ionale i de Comer Exterior (1987-1989). Din anul 1973 pân în anul 1992 a fost ofi er în Centrul de Informa ii Externe, perioad în care a executat mai multe misiuni în ri din Asia, Africa, Orientul Mijlociu i Europa Occidental . Ajunge Adjunct al efului S.I.E. (1990-1992) când este avansat la gradul de General de Brigad ; se pensioneaz la cerere, din motive medicale în luna februarie 1992. Între anii 1998 - 2005 a fost Consilier la Comisia de Politic Extern a Senatului României. Din anul 2001 pân în prezent este membru fondator i pre edinte executiv al Asocia iei Culturale “România în Lume”. De asemenea, este membru fondator i pre edinte al Camerei Bilaterale de Comer i Industrie România-Azerbaidjan (2005-2007).

Domnul General Gheorghe Dragomir este expert policito-militar i autor a numeroase studii i articole de politic extern , strategie geopolitic i geoeconomic , privind zona M rii Negre, Asia Central , Marea Caspic i Orientul Mijlociu.

Ca scriitor i publicist, sub egida Editurii “România în Lume” Domnul General Gheorghe Dragomir a publicat malte studii, volume, lucr ri tin ifice i i, din care le amintim pe urm toarele: Lucrarea Recviem pentru spioni, vol. I, a fost scris din necesitatea de a dezv lui cititorilor români i celor str ini interesa i, unele aspecte mai pu in vizibile ale activit ii de informa ii externe, pornind de la experiena proprie, dobândit în dou decenii de lupt , pe frontul nev zut al confrunrii i uneori cooper rii tacite, între servicii de spionaj,

apar inând unor state cu sisteme politice diferite.

Lucrarea Recviem pentru spioni, vol. II, se dore te a fi un omagiu adus cadrelor i agen ilor S.I.E. care, cu devotament i profesionalism i-au adus contribu ia la ap rarea i promovarea intereselor na ionale, de multe ori nedrept i de istorie i de societate i, totodat , un îndemn adresat tinerei genera ii de a aborda cu încredere, responsabilitate i respect aceast profesie, cu atât mai mult cu cât pericolele i amenin rile asimetrice care stau în fa a secolului XXI, cer angajarea în aceste organisme, a celor mai luminate min i i a exper ilor din cele mai diverse domenii.

Volumul Europa cu capul în stele i trupul însângerat încearc g seasc r spunsuri cât mai concrete i lipsite de prejudec i la unele întreb ri care fr mânt i îngrijoreaz diferite organiza ii sau grup ri elitiste la nivel planetar i anume: Criza economic actual este semnalul declinului moral al occidentului? Agnola cre tinismului va produce o nou religie, alta decât cele cunoscute? Europa este amenin at cu islamizarea în urm toarele decenii? Civiliza ia urm toare va fi spiritualizat sau r zboinic ? Este o lege între Evanghelie i zboi?

Dup toate acestea, i multe alte contribu ii deosebite, Domnul Gheorghe Dragomir vine acum în întâmpinarea noastr cu o alt carte, ce poart titlul: Terra, planeta sufletelor r cite - o altfel de carte, impozant , monumental , a ezat în cuprinsul a 468 de pagini i structurat pe 13 capitole tematice, bucurându-se de un “ Cuvânt Înainte” semnat de c tre P rintele Dr. Ioan Mircea Ghitea - Parohul Bisericii Ortodoxe Române din localitatea Husas u de Cri , jude ul Bihor, de o “Prefa ” semnat de teologul i publicistul Dr. Stelian Gombo i de o “Postfa ” semnat de eruditul cercet tor i istoric - prof. univ. dr. Mihai Drecin de la Universitatea din municipiul Oradea, jude ul Bihor.

Altfel spus, aici i acum avem de-a face cu o carte, cu un volum, consistent i substantial, care ne cheam i ne provoac la medita ie i reflec ie religioas i spiritual , i toate acestea, fiinc ne referim la o lucrare ce face trimitere la sufletul omenesc, cu toate ale sale; de asemenea este o lucrare ce face o analiz serioas i profund asupra fenomenului religios de ast zi, asupra importan ei religiei în via a omului, (post)modern i contemporan, de secol XXI i început de mileniu III. Cu alte cuvinte, aceast carte, a a cum se poate observa chiar i dintr-o prim ori simpl r sfoire a ei, pune în discu ie i dezbatere lucruri i probleme foarte importante, fundamentale, ale omenirii, de natur existen ial , spiritual , dogmatic , filozofic , moral , într-un cuvânt teologic .

Spicuind i rezumând din aceast vast , consistent i bogat lucrare doar preocup rile, întreb rile i fr mânt rile autorului, cu privire la problema religioas , spiritual , a cosmosului, universului i omenirii întregi, sau preocup rile domniei sale cu privire la importan a religiei, implicit a culturii sacre, spirituale, în via a omului,

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dintotdeauna, inclusiv a omului de ast zi, vom re ine i sublinia faptul c , tim cu to ii c omul este un univers deschis, limitele acestui univers fiind acelea i dintotdeauna: abisurile tenebroase ale derii, ale p catului i ale patimilor i în imile sau piscurile senine ale virtu ilor. P catele, patimile, ca fiind isbucnirile cele mai violente i grosiere ale energiilor i resurselor umane, i virtu ile, care constituie adev rata voca ie i lucrare a omului, au fost acelea i de la început, de i au fost numite diferit. Ceea ce s-a schimbat nu este atât modul lor de desf urare, cât mai ales intensitatea i generalizarea lor - sus ine P rintele Ioan Cristinel Te u, în lucrarea sa „Omul Tain Teologic ” - ap rut la Editura ,,Christiana” din Bucure ti. catele contemporane sunt acelea i cu p catele primilor oameni dup c dere. ,,Îns , în timp ce oamenii de atunci experiau p catul ca pe o c dere, o rupere i o înstr inare de Izvorul vie ii i de temeliile ontologice ale lumii i tr iau aceast ,,sfâ iere a firii” în poc in neîncetat i cu speran a necontenit a mântuirii, ast zi, ceea ce alt dat însemna o grav abatere, accidental totu i, a firii de la chemarea ei divin , tinde s se generalizeze i s devin normalitate, chiar o a doua natur , la nivel planetar” - sus ine acela i P rinte Profeosr Ioan Cristinel Te u.

Dup veacuri de cercetare i investigare anatomic i medical , trupul omului, constitu ia sa fizic , este bine cunoscut . Ceea ce r -mâne o tain , pe care teologia o expune în toat bog ia i frumuse ea sa, este infinit via spiritual , duhovniceasc , a acestuia. Lumea, timpul, omul fac tot mai mult obiectul analizei i al reflexiei tiin elor descriptive, naturale, fizice i exacte.

Concluziile la care conduce, îns , acest mod de abordare nu sunt dintre cele mai mul umitoare pentru filosof sau moralist. Reducerea faptului sufletesc la sfera fiziologicului i a psihologicului, a evolu iei la dizolvare pot satisface, poate, doar o curiozitate tiin ific , nu i dorul i efortul moral. Spa iul i timpul sunt privite doar în perspectiva fizic , în baza interac iunii lor, iar omul, într-un astfel de cadru, se simte stingher i str in.

Trebuie s re inem faptul c taina omului nu se cuprinde i nu se închide în el însu i. Într-o abunden de antropologii i psihologii, solu ia teologic întrege te i încununeaz toate celelalte elemente ale discursului antropologic, i aceasta la un mod ontologic, profund optimist i pozitiv, într-o perioad în care, datorit egocentrismului luciferic, recursul la cuvintele inspirate ale adev ra ilor P rin i duhovnice ti pare inoportun, perimat i anacronic.

Criza sau drama omului modern i a lumii în care tr ie te, cum pe bun dreptate constata marele moralist român - Profesorul Constantin Pavel în lucrarea sa ,,Problema r ului la Fericitul Augustin” este c ,,piere i nu- i d seama de unde-i vine pieirea. Arunc vina pe crizele economice, sociale i politice, socotindu-le ultimele i singurele cauze ale r ului de care sufer , dar ignor cauza adev rat a tuturor relelor: p catul”. Cauza acestei tragedii a omului contemporan o constituie antropologia gre it de la care se porne te în deslu irrea i explicarea tainei umane, din perspectiva originii i finalit ii sale. ,,Nu s-a în eles c omul este o fiin natural , îns , în acela i timp i într-un anumit sens, i supranatural , corupt i f har, dar având un scop supranatural. Omul a fost considerat numai în chip natural. indu-i-se leg tura cu Dumnezeu i fiind redus la propriile lui for e naturale, omul a devenit robul nevoilor i pl cerilor. Lipsit fiind de suportul spiritual al religiei, nimic nu-l mai poate ap ra împotriva haosului. Umanismul antropocentric nu sfâr te, cum s-ar crede, printr-o afirmare a omului, ci printr-o negare a lui...”, afirm acela i Profesor Constantin Pavel în aceea i lucrare. Convingerea noastr este c singur antropologia cre tin are puterea de a aduce lini tea atât de mult c utat , pentru om i pentru lume, lini te izvorât din

Anul V, nr. 9(49)/2014

iubirea lui Dumnezeu i împ rt it lumii prin om. În alt ordine de idei, cu prec dere în ultimii ani s-au f cut studii de specialitate în care s-a analizat rolul pe care-l are credin a sau spiritualitatea asupra s ii omului. Vreme de zece ani au fost intervievate i analizate 22.000 de pesoane în cadrul universit ilor Texas, Colorado i Florida1. Dup strângerea i sistematizarea rezultatelor s-a ajuns clar la constatarea: cine crede, tr ie te mai mult.

S-a ajuns din perspectiva tiin elor religioase s se constate c „ cre tinu se întristeaz i trece prin perioada de doliu altfel” 2. Au urmat alte numeroase studii f cute de medici, psihologi i sociologi care au ad ugat: cei credincio i se vindec dup opera ii mai bine i mai repede decât cei necredincio i. Cei care cred ajung foarte rar în depresii, iar când ajung scap mult mai repede. De asemenea, s-a precizat c riscul de a suferi de tensiune arterial de c tre ateii fum tori este de patru ori mai mare, decât la credincio ii fum tori. Doi medici londonezi: Alex Bunn i David Randall au analizat 1.200 de studii interna ionale i 400 de articole de specialitate i au ajuns la concluzia cine crede în Hristos Domnul tr ie te mai mult (cu 7 pân la 14 ani) i mai s tos3.

Foarte multe studii i analize arat avantajele credin ei pentru tate i doar 4% sus in i influen e negative. În modul cel mai pregnant sunt eviden iate avantajele credin ei asupra sufletului (Psyche), adic un sentiment de mai bun sim ire, de confort psihic, de mul umire, optimism, sens al vie ii i mai pu in sentimentul singuii, al fricii, al depresiilor ori gânduri de autodistrugere. Profesorul psihiatru i neurolog Dr. Raphael Bonelli a scris despre influen a benefic i psihohigienic a religiozit ii. „Oamenii religio i sunt mai ocroti i i mai feri i de pericolul dependen ei (droguri, alcool), al depresiilor i al sinuciderii” 4. Aceasta nu însemn c religiozitatea se poate oferi în locul medicinii. Omul religios tr ie te adesea mai s tos fiindc el nu face exces de alcool, nu consum droguri, nânc cu cump tare, duce o via sexual ordonat , apreciaz familia, lupt împotriva egoismului. Religia în calitatea i sensul ei de leg tur cu Divinitatea poate birui i dep i frici i st ri suflete ti ap toare. Oamenii pot s se vindece într-adev r în biserici atunci când ating sfintele moa te sau obiectele sfin ite. Oameni de tiin din Sankt Petersburg au dovedit-o i au descoperit i mecanismul „material” al acestui fenomen dumnezeiesc.

S-a afirmat i din perspectiv nereligioas i tiin ific : „Rug ciune este un remediu puternic… Rug ciunea nu numai c regleaz toate procesele din organismul uman, ea repar i structura grav afectat a con tiin ei” 5. Treapta superioar a convorbirii cu Dumnezeu este rug ciunea curat , cea f cut , cum ne înva Sfin ii P rin i „în mintea nefurat de gânduri, de concepte, de închipuiri, i este rezultat al unei cur iri profunde a omului de p cate i de patimi… o minte supra-plin de Prezen a lui Dumnezeu”6. Profesorul Slezin a surat puterea rug ciunii.

El a înregistrat electroencefalogramele unor c lug ri în timp ce se rugau i a ob inut un fenomen neobi nuit - „stingerea” complet a cortexului cerebral. Aceast stare poate fi observat numai la bebelu ii de trei luni, atunci când se afl lâng mamele lor, în siguran absolut .

Pe masur ce persoana cre te, aceast senza ie de siguran dispare, activitatea creierului cre te i acest ritm al biocuren ilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rug ciunii, a a dup cum a dovedit omul de tiin . Valeri Slezin a nu-mit aceasta stare necunoscut „ trezie u oar , în rug ciune” i a dovedit c are o importan vital pentru orice persoan . Rug ciunea este - spunea în anul 2005 generalul Phillippe Morillon, parlamentar european - un mijloc pe care noi îl de inem i prin care putem s schimb m multe.

Este un fapt cunoscut c bolile sunt cauzate mai ales de situa ii

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

negative i afronturi care ne r mân înfipte în minte. În timpul ruciunii, îns , grijile se mut pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibil atât vindecarea psihic i moral , cât i cea fizic .

Slujbele biserice ti ajut i ele la ameliorarea s ii. Inginera i electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medical i Biologic Sankt Petersburg a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile s ii unor enoria i înainte i dup slujb . A rezultat c slujba în biseric normalizeaza tensiunea i valorile analizei sângelui.

Se pare c rug ciunile pot s neutralizeze chiar i radia iile. Se tie c dup explozia de la Cernobâl, instrumentele de masur pentru radia ii au ar tat valori care dep eau capacitatea de m surare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, îns , aflat la patru km de reactoare, valoarea radia iilor era normal . „Loca ul de închinare este centrul liturgic al crea iei, el este locul prezen ei i lucr rii lui Dumnezeu cel în Sfânta Treime, a C rui sfin enei transfigureaz acest spa iu i sfin te astfel pe om i întreaga crea ie”7. Biserica este un loca al lucr rii harului, energiile divine necreate sunt prezente i lucr toare în lumea noastr material , creat .

Oamenii de tiin din Sankt Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, c apa sfin it , semnul Crucii i b tutul clopotelor pot s aib , de asemenea, propriet i vindec toare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.

Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoar viru ii de grip , hepatit i tifos, acelea i sunete împr tie i risipe te norii amenin tori cu grindini i furtuni nimicitoare. Proteinele viru ilor se încovoaie i nu mai poart infec ia, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect i mai semnificativ: omoar microbii patogeni (bacilul de colon i stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci i în râuri i lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfec ie cu radia ie magnetic . Bunii i str bunii no tri nu începeau s m nânce din pâinea nou înainte de a o însemna de trei ori cu semnul crucii, de asemenea, înainte de a bea ap - pe câmp, pe dealuri sau prin p duri - se însemnau cu semnul sfintei cruci..

Laboratorul tiin ific al Institutului de Medicin Industrial i Naval Sankt Petersburg a analizat apa înainte i dup sfin ire. A rezultat c dac se cite te rug ciunea Tat l Nostru i se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentra ia bacteriilor d un toare va fi

Ingres - Anii de aur

13

de o sut de ori mai mic . Radia ia electromagnetic d rezultate mult inferioare. Astfel, îndrum rile ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau b utur nu au numai o valoare spiritual , ci i una preventiv , real i absolut benefic .

Apa sfin it nu este numai purificat , ci ea î i schimb i structura, devine inofensiv i poate s vindece. Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale. Spectrograful indic o densitate optic mai mare a apei sfin ite, ca i cum aceasta ar fi în eles sensul rug ciunilor i l-ar fi p strat. În mod l murit este cauza acestei puteri unice de a vindeca8.

Dumnezeu Ziditorul lumii materiale i spirituale, prin purtarea de grij asupra firii înconjur toare, lucreaz prin harul Duhului Sfânt, prin energiile Sale necreate asupra lumii i a supra omului pe calea noastr spre împ ia ve nic . De fapt, unii oameni de tiin , au fost capabili s m soare unele efecte, dovedind cu mijloacele tiin ifice actuale ceea ce Sfin ii P rin i tiu, prin experin , de 2000 de ani, dar „mecanismul”, fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omene ti.

Oameni care erau la un pas de moarte sau pacien i în spitale de boli mentale au suferit transform ri miraculoase. Nu numai c le-a disp rut obsesia alcoolului, dar au ajuns s aib o bun s tate.

Pentru a- i men ine aceast stare, continu s se roage, s practice cei doisprezece Pa i i s se ab in de la orice substan cu propriet i psihotrope recomand P rintele Meletios Webber9, în cartea sa: Twelve Steps of Transformation. Religia reprezint calea cea mai bun i sigur de ie ire din starea de neiubire sau de ur , credin a în Dumnezeul iubirii îmi d mie putere s m vindec de r nile urii10, mâniei, egoismului i de toate p catele, m pot cura i ca s m apropii de Dumnezeul Iubire, Lumina i Des vâr ire.

Omul religios cu toate c tr ie te în acea i lume cu cei nereligio i, dar el tr ie te altfel, c ci el are perspectiva ve niciei. Credin a în Dumnezeu îmi d o alt atitudine de via atât social cât i familial . comport în societate ca unul ce am convingerea existen ei lui Dumnezeu i îmi rânduiesc via a social având o con tiin treaz i o leg tura cu Domnul vie ii. În familie credinciosul va avea o atitudine încununat de iubire agapic i nu de calcule egoiste, sociale sau materialiste. Copiii sunt primi i i trata i de c tre omul religios ca daruri ale lui Dumnezeu11, prin prezen a lor inocent i ginga vine Dumnezeu în casele noastre. Ei sunt o prezen divin în familie, iar Sfânta Treime este simbolul supremei iubiri în via a de familie. În familia cre tin este acas comuniunea membrilor întreolalt , dar i cu celal i oameni i mai ales cu Dumnezeul iubirii i al comuniunii.

Cu alte cuvinte, a adar, atunci când define te omul, spirirualitatea ortodox , de exemplu, vorbe te despre el cu sfial duhovniceasc i îl nume te ,”tain teologic ”. La fel, întreaga sa via sau întregul dinamism al vie ii sale duhovnice ti, în centrul c ruia se afl sistemul minte - inim , constituie o tain . De aceea, teologia are o cunoa tere mai adânc , interioar despre elementele acestei taine. Încerc rile tiin elor naturale i experimentale de a o exprima, în termenii conceptelor închise, structuraliste, se lovesc de insuficien a obiectelor i metodelor de cercetare i de neputin a min ii noastre sl bite de p cat. ,,Problema vie ii i a bog iei sale de semnifica ii spirituale n-a putut fi epuizat sau m car par ial rezolvat nici de psihologia experimental i nici de psihanaliza abisal sau a profunzimilor. Încerc rile de a ra ionaliza sau conceptualiza taina vie ii omene ti, pe care o exprim existen a uman spiritual , de a explica prin categoriile limitate i prin intermediul metodelor i demonstraiilor tiin ifice taina sa inefabil e ueaz . Ea nu poate fi epuizat prin metodele obi nuite ale tiin ei expe-

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

rimentale i logice, nu poate fi circumscris în cadrul limitat al cunoa terii tiin ifice. Orice astfel de abordare a tainei sufletului omenesc reperezint o cunoa tere aparent i cel mult par ial ” - afirm acela i P rinte Ioan Cristinel Te u de la Ia i.

Precum Dumnezeu este infinit, iar urcu ul spre El are caracterul unei permanente epectaze, se pot exprima anumite r turi ale cre tinului, aflat pe diferite trepte ale des vâr irii, f , îns , a se putea exprima totul. Persoana uman nu poate fi limitat la calcul aritmetic sau cantitativ, pentru c taina sa este inepuizabil , este inepuizabil , este un univers de taine.

A încerca s în elegi omul înseamn , pentru p rin ii duhovnice ti ai R ritului, a încerca s în elegi eforturile fiin ei umane în dorin a neîncetat de a înainta spre Arhetipul ei, altfel aceast în elegere este doar una par ial , fragmentar , înseamn o exprimare a relativului uman în raport inegal cu ceea ce nu este el - Absolutul divin - sus ine Paul Evdokimov. Oricât ar fi analizat, omul se ridic deasupra oric ror examene, anamneze, r mânând permanent o enigm sau un mister, o tain , un ; - o ,,fiin necunoscut ” - dup cum spune Alexis Carrel - în cartea sa ,,Omul, fiin necunoscut ” cea mai mare necunoscut , tain , enigm i mister al lumii create. În concluzie vom re ine c spiritualitatea ortodox este de o foarte mare bog ie, valorizând persoana uman i dând un sens precis existen ei p mânte ti. Omul nu este singur în existen a lui, ci se afl într-un permanent dialog de iubire cu Dumnezeu, în eles ca Treime de persoane, i cu aproapele s u, pe baza virtu ilor cre tine. i Ortodoxia se prezint în acest sens ca o teologie personalist contrar individualismului care caracterizeaz societ ile moderne contemporane. Acest dialog de iubire pe care îl putem în elege sub forma crucii eliberatoare din Golgota este un dialog impregnat de umanism cu un foarte puternic accent comunitar care vizeaz transformarea oric rei fiin e umane prin desp timirea complet pentru o îndumnezeire total , altfel zis omul trebuie s se goleasc pe el însu i pentru a se umple de Dumnezeu. Atitudinea pe care ar trebui s o aib omul în fa a lumii i raportul om-lume este un raport optimist, bazat pe comuniunea i leg tura permanent cu Dumnezeul - Treime prin harul prezent în Biseric , anulând la fel de chinuitoarea fric de moarte.

Omul, dup gândirea P rintelui Profesor St niloae, nu este sortit mor ii, ci eternit ii. În spiritualitatea ortodox , moartea reprezint condi ia ontologic a Învierii i a restaur rii omului în Iisus Hristos. rintele Profesor Dumitru St niloae nu se înscrie în tradi ia gândirii ortodoxe a diasporei ruse (Nicolae Berdiaev, Vladimir Losski). El critic apofatismul exagerat, pentru a repune în valoare catafatismul i reexamineaz din punct de vedere spiritual persoana uman -din comunitate, care se opune individualismului i particularului. Biserica Ortodox respinge orice form de înnoire spiritual care nu- i g se te sursele în edificiul doctrinar mo tenit de la Domnul Iisus Hristos prin tradi ia apostolic a Bisericii ini iale.

Prin urmare, vom sublinia faptul c Ortodoxia are o spiritualitate echilibrat i foarte bine structurat , în armonie cu tradi ia relevat i cu nevoile i cu temerile omului contemporan. Ea propune, printre altele, pentru cre tinismul celui de-al treilea mileniu, pe de o parte, o via de comuniune, înso it de un dialog permanent cu Dumnezeu i cu viitorul, pe de alt parte, un monahism viguros i activ, c ci Biserica nu este în fond, doar comunitatea cu num r mare sau foarte mare de membri ci chiar i cea cu num rul cel mai mic, dar în care sluie te m rturia cea duhovniceasc despre tr irea în via a noastr a vie ii Domnului Iisus Hristos, cea autentic . „Astfel în eleas , misiunea nu este reprezentat de un proiect grandios, asemeni unei caracati e care cuprinde totul în sine - acesta este de dorit numai pentru a conferi unitate de plan i ac iune sistemului - ci de interven ia

Anul V, nr. 9(49)/2014

în micro, de îndeplinirea misiunii de p stor de suflete i a aceleia de urm tor al Mântuitorului, calitate pe care o are orice cre tin botezat, nu numai clericul i nu numai cei cu anumite r spunderi în Biseric .”12. adar, iat i de aici constat m faptul c Ortodoxia este o form de cre tinism (nesecularizat în con inutul i fondul ei intrisec) extrem de rafinat , de nobil , de fin , pe care pu ini o tiu ast zi, aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rug m Lui Dumnezeu - Cel în Treime pream rit, s ne ajute i s ne lumineze min ile noastre, cele acoperite de umbra p catului i a mor ii!...

Iar acum, în încheiere, doresc s -i adresez sincere felicit ri autorului, pentru elaborarea acestui volum foarte important i necesar adev rat tratat, tiin ific i teologic (incluzînd aici toate ramurile i tiin ele teologiei: antropologie, cosmologie, cosmogonie, eshatologie, mistagogie, hristologie i multe altele) i s -i doresc ca, în continuare, s publice c i cel pu in la fel de interesante, bucurânduse de un real i binemeritat succes în urma lor i având parte, în continuare, de mult putere de munc , mult succes i multe împliniri!...

Câteva referin e bibliografice: *De mare ajutor, în elaborarea acestui material (acestui eseu teologic), mi-a fost articolul: „ Religia i s tatea omului” , semnat de c tre Pr. Dr. Nicolae Dura de la Viena, i publicat în revista „Telegraful Român” de la Sibiu, nr. 25 - 28/1 i 15 iulie 2012, pag. 7. *Capitolul 2.3 prescurtat din referatul sus inut la Facultatea de Teologie Andreiana din Sibiu (7 i 8 iunie 2012) în cadrul programului Erasmus (Teaching Mobility. Teaching programme. Academic year 2011/2012) încheiat între Universitatea Lucian Blaga din Sibiu i Colegiul Uni-versitar de Pedagogie bisericeasc Viena/Krems din Austria.

1.Rezultatele acestor studii au fost publicate în lucrarea: Glauben heilt Beten hilft - Und Ärzte können es beweisen. Wer glaubt, lebt länger, Verlag Ueberreuter, Wien 2000, de c tre Hermi Amberger. Autoare s-a n scut în Viena i a studiat: englez , francez i teatru. Este jurnalist i public în: Vogue, Profil und Kurier, tr ie te la New York i Viena.

2. Engelbert GROß, Religion als Wahrnehmung. Konzepte und Praxis in unterscxhiedlichen Kulturen und Kirchen, Lit Verlag, Berlin 2006, p. 27.

3. Das Ergebnis einer Untersuchung der Christian Medical Fellowship (CMF/Christliche Mediziner-Gemeinschaft) mit Sitz in London. Qelle: www.idea.de (28.04.2011). Tot aici poate fi amintit i lucrarea: Raimar KREMER, Religiosität und Schlaganfall, Petr lang Verlag, Frankfurt am Main, 2010, p. 290.

4. Psychiater: Religion kann Ihre Gesundheit fördern, Der Sonntag, Kathpress Wien, 14.02.10.

5. Valeri SLEZIN este eful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare i Dezvoltare Psihoneurologic Bekhterev din Sankt Petersburg.

6. Adrian LEMENI, Pr. R zvan IONESCU, Teologie ortodox i tiin , Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti 2007, p. 291.

7. Dr. LAUREN IU Streza, Arhiepiscopul Sibiului i Mitropolitul Ardealului, Catedrala spa iul ve niciei, în Catedrala mitropolitan din Sibiu, Editura Andreaian Sibiu 2011, p. 7-8.

8. Maria NEAGU, Oamenii de tiin din Petersburg au descoperit „mecanismul” puterii vindec toare a sfintelor moa te, în Via a cultelor, Buletin pt mânal de informare religioas , Anul XX, nr. 941-942, 15 iunie 2012; Tradus din rus în englez de Julia Bulighina, iar din englez în român de Cristina M. C1999-2009 „Pravda Ru” 9. Pa ii transform rii. Un preot ortodox vorbe te despre cei 12 Pa i, Traducere din limba engleza i note Nicoleta Amariei i Claudia Varga, Editura Kolos, Ia i - 2008. Autorul este arhimandrit i sluje te în Biserica Ortodox din America.

10. Klaus Dieter MÜLLER, Ist Religion noch ein pädagogisch bedeutsamer Anspruch?, în: Anzeiger für die Seelsorge. Zeitschrift für Pastoral und Gemeinde, ianuarie 2012, p. 34.

11. BUNDSCHUH-SCHRAMM Christiane, Mit Kindern kommt Gott ins Haus. We religiöse Erziehung gelingt, Ostfildern: Schwabenverlag AG, 2007, 175.

12. Pr. Dr. tefan ILOAIE, Misiunea Bisericii în contextual seculariz rii, în rev.“ Rena terea”, Anul XVII, serie nou , noiembrie 2006, 11 (199), p. 2.

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

15

George PETROVAI

Încotro?

Când lumea cu civiliza ia ei absurd a luato îngrijorator la vale, iar în aceast lume a nesim irii i tic lo iei România postdecembrist cu greu î i mai trage sufletul, este firesc în aceste condi ii nu doar s -i lu m la întreri pe tâlharii c ra i la putere, ci mai ales ca fiecare dintre noi s se întrebe zi de zi i ceas de ceas: Doamne, încotro ne îndreptam?

De-abia atunci banala întrebare adresat de circumstan semenilor (aproape la fel de banal ca mult mai frecvent „Ce faci?”) va avea capacitatea s fecundeze con tiin a i responsabilitatea fiec ruia, c ci ea va activa toate acele componente care confer farmec i vigoare unei micu e dar profunde filosofii: 1) Componenta ontologic - va pune mai pregnant în eviden pe cei pu ini care se str duiesc s existe i pe cei mul i care se dau de ceasul mor ii s tr iasc tot mai bine; 2) Componenta moral - resortul divin din „Non multa sed multum” (Nu multe cantitativ, ci mult calitativ), respectiv „Non nova sed nove” (Nu lucruri noi, ci prezentate întro form nou ), care - din fericire - înc izbute te s contracareze ofensiva dezumanizantului dosit în „Traie te- i clipa” i „Dup noi, potopul!”, men inând speran a armoniei i omeniei în inimile mereu însetate de frumos i adev r; 3) Componenta social-identitar prin care noi, to i, avem nemeritata ansa de-a face parte din marea familie uman i de-a ne împlini ca oameni prin credin a statornic în Atoatef tor, dar mai avem totodat obligaia de-a fi membri demni i de n dejde ai poporului pe al c rui p mânt ne-am n scut i din a c rui fiin spiritual ne-am hr nit.

Din p cate, în acest ultim sfert de veac tot mai mul i dintre românii ie i din universul sterilizant al bol evismului (firesc i justificat, genera ia tân chiar într-o m sur mai mare!) au atât de pu in din ceea ce-i strict necesar pentru un cet ean vrednic, încât au ajuns simpli locuitori pe aceste meleaguri: i declin orice responsabilitate familial i/ sau civic (unii dintre ei nici m car nu se sinchisesc de spusele Apostolului Pavel - Cine nu munce te s nici nu m nânce, ci tr iesc din ciupit sau cer it, mândri nevoie mare c

se descurc ), supravie uiesc din firimiturile zute de la masa statului i, prin votul dat în schimb, a eaz minciuna, necinstea i impostura în capul mesei cu bucatele na iunii, iar când resursele locale se sub iaz , ei se pornesc ba pe înjurat i cârtit, ba - cei trecu i prin ciur i dârmon - se pun pe utit în ar sau în str in tate, i de cumva le surâde norocul, revin la vatra str mo easc cu buzunarele doldora, dup care ine-te trai pe vatrai...

Dar nu, s nu cread cineva c numai subanalfabe ii cu obraz gros procedeaz în acest mod degradant. Dat mi-a fost cândva aud un politruc semianalfabet, cu obraz tuciuriu i lan de aur pe grumazu-i de taur, când urm toarea afirma ie stupefiant doar pentru mine dintre to i cei prezen i la mas : „Ma doare-n cot de românism i celelalte marafeturi! Ce-mi pas c -ntr-o bun zi Ardealul nu va mai intra în componen a României? Mie s -mi fie bine...”

Ast zi, respectiva sec tur este parlamentar din partea Partidului Social Democrat (PSD) i cu siguran c în structura lui intim (dac o fi având vreuna) a r mas acela i. Ba mai mult, dac grosul aleg torilor români nu schimb pe viitor macazul op iunii politice, ci continu s i vând votul pe promisiuni abil ticluite sau pe avantaje materiale

Ingres - Victoria

extrem de nocive pentru viitorul na iei i al rii, atunci exist posibilitatea ca acest ipochimen i al ii asemeni lui s fie reale i, iar ul i tic lo ia s i arunce umbrele lor descurajante peste prezentul i viitorul României. ci, o fi posibilitatea solu ia de rezerv a lui Dumnezeu, dar pentru oameni în general, pentru români în special, ea este într-atât de incontrolabil din punct de vedere ra ional, încât devine o adevarat sabie a lui Damocles, inut de istoria pozna i neiert toare deasupra capetelor noastre, ale tuturor, nu doar deasupra c ânilor micilor tirani i punga i cu taif.

P.S. Alegerile preziden iale din toamna acestui an vor ar ta dac românii au dobândit ni ic minte în acest sfert de secol de grea ru ine pentru istoria na ional i de cumplite încerc ri pentru atâ ia dintre ei.

Tocmai de aceea, pentru un minim echilibru politico-social în urm torii cinci ani, votul românilor serios preocupa i de soarta lor, a urma ilor i a rii lor trebuie s revin reprezentantului dreptei, care (sunt convins de-acuma) nu va fi nici pe departe omul providen ial, dar îi va fi superior Pontaurului m car prin aceea c nu va deveni marionet în mâinile murdare ale a a-zisilor baroni, deci putem fi siguri c promulgarea legilor nu se va face la presiunea lor.

Altminteri, noi cu totii vom fi acuza i c direct sau indirect, voluntar sau involuntar, con tient sau incon tient - am contribuit la revenirea în for a baroniadei iliesciene, care nici vorb s regrete relele f ptuite cu bun tiint în trecut i în prezent. M car a a baronii vor avea ocazia s regrete dezastrul pe care nu-l vor putea des vâr i în viitorul apropiat prin tr dare (vezi privatiz rile, Ro ia Montan , fracturarea hidraulic ), megafurtiaguri (vezi penalii din parlament, guvern i teritoriu), precum i prin programe temeinic întocmite pentru imbecilizarea în mas (vezi rezultatele elevilor i profesorilor la examene, presa aservit sau cultura româneasc dat pe mâna unei unguroaice, care sus ine sus i tare c în Oradea, gra ie m surilor energice întreprinse de autorit i, n-au mai r mas decât vreo doi-trei bipezi).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constantin MIU

F{PTURI DUHOVNICE}TI @n lirica religioas[ a lui Ioan Alexandru Într-un articol publicat în revista Lucearul (martie, 1968), criticul Vladimir Streinu decela dou aspecte caracteristice liricii lui Ioan Alexandru, acestea eviden iind „...dou mi ri contrare, una a voin ei aprige de modernitate, care ia forma densit ii i a violen ei expresiei, iar alta, mai autentic , a instinctului vetrei str mo ti, despic evident lirismul acestui poet.”1) De re inut c cele „dou mi ri contrare” se vor reg si de-a lungul carierei literare, de peste 30 de ani, a lui Ioan Alexandru. În perioada totalitarismului comunist, Ioan Alexandru a fost unul dintre pu inii poe i care s-a manifestat i pe t râmul poeziei de inspira ie religioas . Dup Revolu ia din 1989, Ioan Alexandru a fost inclus în dou antologii de poezie religioas , una ap rut în 1996,2) cealalt în 1999.3) Textele alese de Florentin Popescu, cel care a realizat antologia poeziei române ti religioase, ap rut în colec ia Biblioteca pentru to i a Editurii Minerva, fac referiri la câteva pturi duhovnice ti - personalit i

ale Vechiului Testament: Abraham, Iacob, Ieremia, Iov i Moise. În poezia Moise, protagonistul este simbolul epectazei. Aceasta „înseamn progres în virtute i ac iune”.4) În aceast crea ie, rintele spiritual al Iudeilor parcurge calea dureroas a devenirii întru fiin a duhovniceasc . Om care a primit chemarea Tat lui Ceresc, spre a împlini voia Sa (aceea de a duce în ara F duin ei poporul ales), Moise este surprins în versurile poetului în plin urcu spiritual: de la purificare, la iluminare. Purificarea dublat de n dejde („În dejde e un plus de eviden , un plus de cunoa tere”5)), are loc în pustiu: „Nu din na tere ci-n sanctuar/ Descoperi c -i gângav în rostire/ V zu c -i ubred organul, c -i barbar/ i socoti pustia isp ire.”(s.n.). Aici are loc comuniunea cu P rintele Luminilor: „...deodat , iubirea se contope te cu Lumina i Lumina p trunde în suflet.”6) Versurile lui Ioan Alexandru ilustreaz metaforic aceast comuniune, prin intermediul unei imagini vizuale: i în pustie l-a p truns/ Nestinsa flac mistuitoare”(s.n.). De observat c dublul determinant ofer am nunte de ordin mistic în privin a sfin eniei acestei fl ri. Ultima strof eviden iaz treapta ilumin rii duhovnice ti, pe care o atinge Moise, prin împu inarea cuvintelor: 7) „Vorbea de-a drept f de cuvânt/ Graiu-n el a devenit f ptur .” Aspectul acesta de sorginte mistic , i anume împuinarea cuvintelor, este punctat în versurile citate mai sus printr-un paradox ca i prin sinecdoc , acest din urm procedeu artistic reliefând cu pregnan faptul c nu e vorba de cuvântul profanului, ci al sacrului.

Dac în poezia Moise asist m la inhabitarea divinului în uman, încât poporul ales i recunoa te mentorul spiritual, urmândul spre ara F duin ei, („ i în pustie l-a truns/ Nestinsa flac mistuitoare/ i un popor în jurul s u s-a strâns” - s.n.), în poezia Ieremia, profetul este hulit pentru c „el eran cuvânt întemni at”. Cu alte cuvinte, hula

provine din faptul c Ieremia este „prizonierul” Cuvântului sacrului. Plecând de la textul biblic, ce f cea referiri la pedeapsa lui Ieremia, ca s se dezic de Cuvântul Sfânt („Oamenii l-au amenin at cu moartea, pentru a-l opri s mai prooroceasc ... Acuzat de dezertare i de încercare de a trece la du mani, este aruncat într-o groap , pentru a muri de foame.”8)), poetul re-creeaz artistic acest episod, fiind preocupat de modalit ile narative decât de reliefarea cu mijloacele poeticului ale implica iilor teologice ale episodului: „Într-o fântân fost-a aruncat/ Doar va pleca de-a binelea din ar / Dar el era-n cuvânt întemni at/(…)// To i îl urau în juru-i rotocol/ S -nceteze-odat s vorbeasc / i îl vârâr -n pu ul cu n mol/(…)// Doar se va dezice de cuvânt/ i s r mân simpl creatur .” Imaginea manifest rii mul imii în versurile citate este antitetic celei din poezia Moise: acolo ea îl aproba urmându-l pe Moise, pentru c intrase în comuniune cu sacrul, aici îl dezaprob pe prooroc, cerândui imperativ s se lepede de Cuvânt. În manier narativ despre un alt Patriarh al Vechiului Testament - Iov -, în poezia cu acela i nume, autorul aduce în prim plan componentele cunoa terii apofatice, de care Iov are parte, din momentul când aflat în tov ia mor ii, începe o alt via : „Dup ce Iov i pierdu ultimul fiu/ începu s se conving moartea de-acum/ e singura lui tov ie. Într-atât se apropie de ea/ i i se dest inui treptat, c pentru Iov începe o alt via ./ Cea f risc, f sfaturi, f speran e,/ f cel mai elementar dor, f c in ,/ f prihan .”(s.n.). S observ m c în fragmentul reprodus, apofatismul (cunoa terea negati) este reliefat la nivel gramatical prin repetarea prepozi iei de esen negativ „f ”.

Abraham - din poezia cu acela i nume este primul Patriarh care intr în comuniune cu Lumina Sfânt ,9) dup ce mai înainte avusese parte de o serie de priva iuni. Despre

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

acestea, poetul nareaz în primele trei strofe: „La toate cele din trecut/ I se ceruse-n tain renun e/(…)// Apoi i pruncul i-a fost râvnit/(…)// Cas i prunc, muiere i p rin i/ I sau smuls încet din r cin ”. În momentul intr rii în comuniune cu Sfânta Lumin , „Ea face duhului nostru cunoscut o alt Fiin”10) - cea duhovniceasc : „A început s mestece lumin .// S m nânce vorbele pe rând/ S r mân greu dinspre fiin .” Poetul surprinde în aceste versuri na terea omului spiritual în i prin Lumina Sfânt .

Iat câteva pturi duhovnice ti care în epoca Vechiului Testament au avut parte de comuniune cu Sfânta Lumin . Din aceast perspectiv , poeziile lui Ioan Alexandru cavaloare etic i didactico-religioas .

NOTE: 1. Vladimir Streinu, Poezie i poe i români, Editura Minerva, Bucure ti, 1983, p. 433.

2. Poezie cre tin româneasc , edi ie îngri-jit de Magda Ursache i Petru Ursache; post-fa de Petru Ursache, Editura Institutului european, Ia i, 1996.

3. Poezia român religioas , volumul al II-lea: De la Ion Pillat pân azi, Editura Minerva, colec ia Biblioteca pentru to i, Bucure ti, 1999.

4. Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dic ionar de teologie ortodox , Editura Institutului biblic i de Misiune al BOR, edi ia a II-a, Bucure ti, 1994, p. 143.

5. Pr. Prof. Dr. Dumitru St niloaie, Spiritualitatea Ortodox , Editura Institutului biblic i de Misiune al BOR, Bucure ti, 1992, p. 143.

6. Arhim. Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Editura Adonai, Bucure ti, 1995, p. 104.

7. Cf. Pr. Prof. Dr. Dumitru St niloaie, op. cit., p. 212.

8. Dic ionar Biblic, volumul al II-lea, Editura Stephanus, Bucure ti, 1996, p. 31.

9. Cf. Arhim. Sofronie, op. cit., p. 117.

10. Idem, p. 110.

Ingres - Angelica

17

Marian HOTCA

Lec ia despre murire

Lec ia de poetic

a trebuit s treac înc o ve nicie ca s deschid ochiul pe care p ianjenii l-au esut cu vise la biserica unde se înva somnul

eram la ora de mitologie urban , tocmai am adunat în grajd to i caii verzi ce nechezau pe pere ii od ii plini de rezerva ii de penicillium ca s -i adap cu saliva unui c scat abisal

un cutremur î i desface nimicul din evanghelii p gâne; lira articuleaz rugina ultimelor versete ascunse în pelinul din rai i scriu pe Biblie: vrea s o bat pe Eva o mie de ani cu nuiaua cea mai spinoas din gardul Edenului s o dezv de gustul p catului din mere, iar pe Adam l-a pune în genuchi pe coji zdrobite de nuci s -i ar t ce se întâmpl când înve i f tii lec ia despre murire

Ecou de toamn ecoul unui cuvânt m tur frunze în solitudinea mea abisal mântul se stinge într-o cea i eu n-am tiut cum s iubesc crizantemele ci în unduirea lor era toamn ap sa pe pleoap acest anotimp de urubându-mi visele ce le-am hr nit aproape o eternitate cu lic riri de oapte i r sufl ri virginale de trandafir îns azi ghimpele mi-a l sat o cicatrice incoagulabil pe suflet melancolia plângea într-o inim zdren uit la marginea unui univers golit de vegetal i eu alergam în ploaie utându-mi emisfera conturul lumii devine incert ca o zacusc de ciuperci zilele devin istorie, iar toamna face ravagii în clepsidra umplut cu f in difuz

ora 12:45 in pixul între buzele locvace i sug o bucat calcinat de vers ceasul chinezesc de pe perete avea de ceva vreme osteoporoz la baterie; minutele scâr âiau între oasele ubrede i erau gata s -mi spintece emisfera unde am înv at s sculptez taina aburelii umbra florii de m tr gun cre tea pe strada plin de gropi selenare; eu mi-am luat aripile vâscoase din cuier i-am început s zbor printre cuvintele nude sându-mi mintea într-o gaur de oarece în mân aveam o saco doldora cu tomate neprih nite, coapte i suculente; automobilele treceau dizarmonic prin ochii mei convec i i totul era ca o pi tur blând de înger, dar deodat , reînviat de clopotul Bisericii Reformate am sim it realitatea cum st suspendat pe un b de chibrit ars i buf! ma ina Dacia mi-a strivit saco a i tot arsenalul de vorbe ce-l aveam cu mine în momentul acela crucial acum pe marginea str zii zace un recipient plin cu ketchup, o entitate plin de sânge lins de mu te ce a putut fi cândva o poezie frumoas i mul i critici literari cu f lci groase de sl nin ce in parastase îndrugând versete din propriile lor Sfinte Scripturi cere: l sa i-m cinci minute singur rescriu lec ia de poetic , s m rog pentru sufletul poeziei i pentru poe ii supravie uitori masacrului înf ptuit de marii terori ti ai literaturii!

18

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul V, nr. 9(49)/2014

George FILIP (Canada)

E toamn[ iar...

Pe 15 septembrie 2014 s-au împlinit 5 ani Eu, fl mînzind prin Bucure ti, cu buzunarele de când marele actor comic român NICU doldora de poezioare, aflasem c NICU deveCONSTANTIN a plecat la cer - nu chiar nise actor. Nu-l c utam dintr-o total jen zîmbind. ...R ina persistent din coala financiar . El se realizase... eu - nu! Cu greu imaculat de sub priviri îmi miroase tare a m-am înfiripat i eu, dar mereu cu coarnele sfârcuri de lumânare. Trebuie s scriu despre de berbec spre nelegiuirile timpului. Ne-am prietenul meu i-al întregii ri - actorul rev zut sporadic, Dar ruptura total s-a prorisipitor de voie bun i chiar râsete în hohot. dus când Nicu Constantin a r mas în ar Dar îmi tremur mâna. i glasul, i sufletul... iar eu am fost huiduit de destin spre exil.

-ncerc.

Nicu, cu trupa lor, cu M ndi a lui, veneau reîntorc pe aripi de fantezie în para- adesea pe la Montreal. Eu m l udam pe dedisul trist al copil riei noastre. Adic la acel a rândul c-am fost colegi de clas i etc... petec de rai pu ind a trotil i praf de pu etc. Dar nici dracul nu m credea. Fiindc de pe malul M rii noastre cea Neagr . Este prin exilul nostru blestemat nimeni nu crede prima oar când zic i scriu NOASTRE, absolut nimic de bine despre ceilal i. Se salfiindc ... da!... Marea mea cea Neagr de la veaz cine poate!

Tuzla i Eforie Sud este i-a prietenului meu Nicu a aflat de t enie i-ntr-o sear , la de o via . A adar m-am întors în vreme cu o cârcium mai de soi, dup spectacol, în vreo 65 de toamne. C atunci ne-am împrie- toiul sindrofiei a strigat tare la microfon: este tenit - toamna. Când cr pa coaja pe nuc iar adev rat, poetul acesta al vostru a fost colenoi reg seam prin clasele primare b ncile gul meu de banc ! Suntem fra i de sânge i ponosite, ca iezlele pentru cai, mânjite i pu- seara aceasta i-o dedic lui. Vom bea, vom ind a plo ni e i motorin . Dar nu climatul fuma i vom plînge împreun ... i chiar a a cazon al colii a legat prietenia noastr - ci am f cut.

Marea, cu pericolele ei, uli ele Tuzlei, str duNe-am reîntîlnit prin România. Amândoi ele micu ului ora cu asfalt topit, vara, care eram realiza i materialice te. Numai c M nni se lipea de t lpile goale, bost riile tur- di a lui era tare îngrijorat de s tatea vesece ti din care furam noaptea, cu cotiga tras lului actor. Medicii prieteni forfoteau cu de noi, pepenii cei melemeni, cariera de piatr droaia în jurul lui, la spital. Spre dezam gia acelui mo Bekir, pesc ria lui Tomescu, rea tuturor..., Nicu a tras cortina dup ultimul ci meaua de la Kainaci, de unde c rau tuzlenii skeci - a murit! ap la ora cu sacalele, tr surile cu cai zdraAu trecut deja cinci ani. În acest septemveni care plimbau pe tabii comuni ti cu pre- brie ar fi împlinit 76 de ani. A fost înmormântat supusele lor cucoane, cuptorul de la c mi- pe aleea principal , chiar la intrare, pe stânga, rie, Lacul Tekirghiol, pe care-l treceam îno- în cimitirul din Eforie-Sud. L-am vizitat i tînd câine te, pân la castelul lui Frunzescu, pentru a fura lubeni e... i Soarele dogorâtor i Luna, cu care ne înveleam noaptea prin fânul de pe cîmp i toate minunile copil riei noastre incon tient . i iac -a a am inut-o noi un bun fuior de ani. Pân când pubertatea ne-a desp it gonindu-ne în valurile mari i periculoase ale vie ii impreviGeorge Filip i Nicu Constantin - la mare zibil din pruncia noastr trist .

acolo, însp imântat la rându-mi, înso it de pu-ternica i iubitoarea lui M ndi . Nicu nu rostea o vorb , m privea adânc i parc miar fi cerut o igar . ...Sper m c în toamna aceasta un bust al artistului va fi a ezat într-un parc din apropierea locuin ei lui din Bucure ti. Voi fi acolo, -i recit versuri i s ne dep m alte i alte amintiri.

E toamn iar... i multe vor mai trece...

UN ZÂMBET PRIN CER acolo... sus... prin v ile veciei, în cer - pe scena marelui AMIN, printre cei paji, la poarta ve niciei, un înger este - NICU CONSTANTIN. el a trecut pe-aici ca o clipit i ne-a privit duios prin ochelari. nu l-au tîrît argin ii în ispit , nici rânjetele mah rilor mari. pe scena vie ii n-a fost o paia . din zâmbete îi izvorau idei i mari simboluri spre-o mai bun via cu noi orânduiri - cu nou temei. îl plîngem noi, c fructele de geniu n-au pîrguit din marele actor. a a fost s fie... prin mileniu artistul a trecut - un c tor... mîne trist Doamna lui M ndi . noi ne l m privirile în bern . nea NICU a r mas ca o ml di de verde - c tre dragostea etern . ’l-aplaud prin slava lumii sfin ii. ne las -atâtea lacrimi în irag...

- te-a teapt Dumnezeul i p rin ii; ia- i trupul t u i du-te, prieten drag. acum - la Eforie-Sud e noapte i cerul M rii Negre e senin. ...se-aud domoale murmure de oapte: sunt semne de la NICU CONSTANTIN. Septembrie 2014, Montreal

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Amazonia Bem-Vindo = Bine a i venit! (în portughez ).

O ri oar mai pu in decât jum tate din România, Portugalia a f cut un imperiu (cel brazilian). În afara altor colonii, precum Angola i Mozambic în Africa, plus Capo Verde, Madeira i Azore (insul în Oceanul Atlantic). A pierdut îns portul Macao, trecut înapoi la chinezi.

Cu autobusul 306, de la aeroportul din Manaus pân la Rua 10 de Julho, unde se afl Hotelul 10 de Julho, camera 408, la 18 km distan . Costul transportului e 2,75 reali.

Moneda lor se noteaz R$. Rata de schimb: 1$=2,35, îns în aeroport e mai mic , 2,07, plus un comision de 25 R$. 120 R$ o noapte la hotel.

Trei zile i jum tate în Manaus. in la mine un Dic ionar Larousse brazilian-francez, în ambele sensuri. Aveam i prin român , de Paul Mocanu, Editura tiin ific i Enciclopedic , 1981, dar era prea gros i numai întrun sens.

Acuma fac eforturi de memorie. Cum se spune în francez „cu it”? Couteau. Iar în portugheza brazilian , faca, diferit de spanio, cuchillo, c ci dic ionarul din spaniol îl am prin... englez ! Ni te exerci ii de memorie între patru limbi, zilnic. În englez , knife (cuit). Pe strad , mul i brazilieni m în eleg în spaniol , dar r spund în portughez . Lilia luase i ea o clas de spaniol la UNM în Gallup.

16.05.2014 - La micul dejun din hotel, inclus în pre ul camerei, am avut, pur i simplu, o felie de m lig ! Nu mai mâncasem de un an de zile.

Ghidul, Orlando, ne-a spus c el vorbe te portuñol. Portughez amestecat cu spaniol : português + español. Bom Dia! (Bun ziua). [De fapt, dia se cite te gia.]

Case în Manaus

Plec m cu barca pân la Pont o Rio Negro, un punct plutitor. Apa are mult acid din cauza rocilor care se descompun, de aceea sunt pu ini pe ti.

David din Portugalia spune c el în elege 95% din dialectul brazilian; majoritatea portughezilor în eleg spaniola.

Navig m pe Râul Negru (apa este neagr ). O fabric Heineken (olandez ) de bere.

Trecem pe sub podul de 3,5 km lungime (cea mai mic lungime a acestui râu, care este un afluent al Amazonului). Ora ul se aprovizioneaz cu aceast ap dulce din Rio Negro (3,2 Ph aciditate). La 60 de m deasupra este podul. La fiecare 6 luni, apa se ridic (în sezonul ploios) 20 m i, apoi, scade în cel secetos.

Scriu în alupa cu motor. Vreo 30 de turi ti. Vântul bate tare. Motorul b rcii zbârnâie.

Ghidul explic în portughez . Nu prea înelegem. Revenim cu întreb ri în spaniol sau englez .

Zona de Vest a Amazonului e cea mai important . Aici tr iesc politicienii. Au o plaj celebr : Ponta Negra. Sunt boga i.

Exist aici anotimpul cald, anotimpul foarte cald, anotimpul umed! (Clim tropical .) Râul-lac este Rio Negro, iar Amazonul... râul-mare curg toare!

Ap cât vezi cu ochii. Parc -i o oglind , apa!

Bateria de la aparatul foto al Liliei s-a terminat. Îi dau altul din rucsacul albastru (avem trei camere de fotografiat, patru carduri de memorie, dou duzine de baterii AA Energizer de 1,5 V pentru aparatul Nikon i înc o baterie lat Lumix de 3,6V 660 mAh 2,4 Wh Li ion cu înc rc tor la priz ). Suntem funny ai pozelor!

Amazon la Infinit.

Amazon al Lini tii Profunde. Îmi place curentul de aer care-mi flutur rul...

- i acum, va urma un nou fotojurnal!, îmi scrisese Tavi Blaga, noul editor, într-un email dinainte de plecare. alupa despic apele cu 45 km/or spre Satul Indigen din jungla Amazonului, lâng o baz militar .

Limba general în zona amazonian de

aici se nume te Tokano, dar desigur, to i tiu portughez .

Un concert cu tobe, naiuri i dansuri indigene. Femeile au fuste a oase, b rba ii frunze legate în spate i pe cap. Indigenii sunt mici i umbl goi.

Casa este dreptunghiular la baz , cu bârne i acoperit cu plante uscate. Este preg tit pentru turi ti.

Un alt instrument - capivaya -, care-i un tub lung în care sufl .

Stâlpii sunt încrusta i cu motive geometrice colorate viu.

Autorul cu eful tribului Tokano Valurile sunt ro ii la mal. Mai mult exotic, decât frumos. Mai mult interesant, decât incitant.

Eu m scald în toate b ile. La Barikatuba înot m cu delfinii. Mai mul i oameni decât delfini. Bineîn eles, eu m arunc în ap . Ni se atrage aten ia c delfinii sunt sensibili la zgomot... Mângâi i eu un delfin cu pielea moale, în timp ce îngrijitoarea îl mome te cu pe te la suprafa a apei.

Avem colaci de salvare (Salva Vida). Pe punte bem limonade locale: açai (de culoare ro ie), maracuja (verzui) i caja (g lbui).

- Cum se zice suc în portughez ?

- Suco, r spunde Orlando.

- Ca-n român , îng im.

Am cump rat câte un pahar de fiecare (5R$). Ca de obicei, s (de)gust m. Lilia (cic ) ar vrea s tr iasc aici i s picteze.

Din palmieri o companie face produse cosmetice.

Ne-a prins ploaia în alup . O rafal scurt .

Trecem pe lâng un arhipelag de insule

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

minuscule. Când nivelul râului scade, insulele ies mai mult la suprafa .

Cas în stilul Indigenilor Tokano în Amazonia, Brazilia Paletele care se învârt sub ap s-au umplut de frunze i crengi. Din cauza valurilor, alupa sare i cade pe ap , dur, de parc am merge pe pietre.

Turi tii se amuz : - Hooo-paaa!

Un canal mui panoramiku: pomi în ap pân la brâu. Este foresta inundada. Aici tr iesc pe ti „vegetarieni”, piranha i aligatori. În iarb , p ri ro iatice, cu alb sub aripi: jaçana.

Pilotul alupei poart un tricou ro u (cu Marinha Mercante!).

Cocostârci i condori la Rio Negro.

Restaurante Rainha da Selva (Regina Junglei).

Aici lu m prânzul. Pentru bere Brahma pl tesc 5R$. Iar, în spate, parcul „Victoria”, cu Nuferi Albi (ca omagiu adus Reginei Angliei).

- Anul viitor, dac vii aici, îmi explic Orlando, o s po i merge pe lungul iazului sta. Apa se retrage sezonier.

Casa de um pescadoru - ca la ar .

Un sat de case pe ap . Copiii sunt transporta i la coal cu barca.

Ajungem la Întâlnirea Apelor: Râul Negru cu Râul Solimoes care formeaz Amazonul.

Cel mai lung fluviu din lume este Nilul, iar al doilea Amazonul.

Nu se amestec apele, deoarece densitatea-i diferit . Când e soare, diferen a se observ mai bine, deoarece apa neagr absoarbe razele, iar apa g lbuie le reflect . Apa g lbuie are mai multe sedimente, deci densitatea mai mare!

Adâncimea: 70 m la Întâlnirea Apelor.

Manaus este cel mai mare ora aflat în mijlocul junglei. Distan a pe Amazon pân la Atlantic este de 1500 km.

O rafin rie de petrol construit de brazilieni împreun cu o companie din Singapore.

Ne leag valurile ca într-un dalnaius.

Jungla este pu in populat , iar între a erile omene ti nu sunt osele. Se circul pe Panteonul dup canale deTurner ap sau cu-avionul.

Brazilienii au cea mai bun armat de lupt tori în jungl .

Din punct de vedere natural, Brazilia are cele mai bogate resurse datorit Amazoniei i, recent, a rezervelor de petrol din apele teritoriale atlantice.

Ne-am înapoiat în port. Intrat în Marketul Municipal.

Ce frumos e s te plimbi! Pe strada de lâng port: Marques de Santa Cruz.

Campionatul Mondial de Fotbal 20014 se va ine în Brazilia, care-a câ tigat pân acum de cinci ori Campionatul Mondial. În portughez , se zice futebal.

La TV Brasil se estimeaz milioane de reais câ tig de pe urma campionatului.

Vizit , în Manaus, la pas: › Laboratório de Análises Clinicas Vânia Rocha; › Santa Casa de Mizericordia; › Palacio Rio Branco, construit în 1905 i reamenajat în 1938 i 2010; › Vechiul Tribunal (acum abandonat cl direa); › Museu do Porto de Manaus, inaugurat la 28 ianuarie 1985, promovat de scriitorul Rubério Braga i de administratorul Fernando Lima Barbosa Vianna în 1998; › Marinha do Brasil, Comando d’Instituto Naval; › Casa da Cultura; › Cl diri coloniale din sec. 19 i 20, cu arhitectur în stil latin, cu multe decoruri artistice; › Picturi murale; › Colegio Militar › Associaçao Atlética Banco de Brasil etc. Îmi place c aici totul este colorat. Nuan e aprinse la case, ziduri cu grafitti în multicolore. Oamenii, bronza i... E atâta c ldur i umiditate c nu putem dormi noaptea nici cu aer condi ionat.

Autorul, cu o cobra giboia 18.05.2014 - Duminic , pe bulevardul Eduardo Ribeiro, în centrul ora ului Manaus, s-au instalat tarabe ca la un talcioc. Eu cumr reviste („Atualidades”, 21R$) i c i po tale (1R$ fiecare), Lilia bijuterii.

Un stand de c i în portughez , spaniol i englez .

O s rb toare relaxant , mai ales c diminea a e r coare i umbr , dorite atât de mult incendiu sub torida tropical .

Anul V, nr. 9(49)/2014

Iar m-a apucat boala. Mi-a fost foarte r u dis-de-diminea . Am vomitat. Din cauza mânc rii. Am cump rat frig rui de carne (stricat , probabil) de pe strad , de la tarabe.

Am b ut doar ap toat ziua. Eram le uit, dar m-am for at s ies din hotel.

Bâlciul duminical din Manaus Am pornit-o pe strada 10 de Julho, spre Teatrul de Opera „Amazonas” (cu o cupol splendid , în mozaic), Biserica Sao Sebastiao care duminica la slujba e plin ochi. Parcul Mare i Biblioteca în fa , Palatul de Justi ie, Centro Cultural Luso-Brasiliero do Amazonas. Piata Dom Bosco, apoi Igreja Matriz (Nossa Senhora da Conceiçao) i Turnul cu Ceas.

La televizor este prezentat Festivalul din Parintis, alt ora din Amazonia. Colec ia cea mai variat de flor i faun de pe glob (20% din toate speciile) rezid în zona Amazonului. În aeroportul din Manaus, a tept m zborul spre Rio de Janiero cu compania local TAM. - Dos Capuccinos Grandes, comand m în spaniolî.

Ne corecteaz vânz toarea în portughe: Dois Capuc-cinos Grandes, cu „s” ap sat la sfâr itul fiec rui cuvânt... Ca într-un dialect alintat...

Manausul vazut de sus este pâlcuripâlcuri: case-paduri, case-paduri...

Favor apertar o cinto enquando estiver sentando (V rug m s v pune i centurile de siguran când v a eza i!).

Pe stadionul Arena de Amazônia din Manaus, terminat recent, cu o arhitectur avangardista (l-am v zut doar pe dinafar ) se va juca meciul de fotbal Anglia - Italia în Copa Do Mundo, pe 14 iunie 2014.

Mai vizitasem Brazilia acum 22 de ani, într-un turneu paradoxist în Bello Horizonte, Ouro Preto, Brasilia, Joao Pessoa, Rio de Janeiro, Florianopolis. Tot cu avionul, pocpoc!, dintr-un loc în altul.

Art artizanal brazilian

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

21

Constantin DOBRESCU

Gânduri la apari\ia unei c[r\i eveniment devreme. Amintim aici pe C. R dulescu-Motru, prof. univ. Petre Brânzei, acad. tefan Odobleja, Onisifor Ghibu, soprana Teodora Lucaciu, Mircea Vulc nescu, pictorul baron George Lovendal, istoricul de excep ie Corneliu Tama , care a f cut cinste colii arhivistice nai onale i al ii.

Autorii au inclus în volumele ap rute pân acum personalit i din 32 domenii de activitate care s-au remarcat nu numai în ar dar i în alte 16 ri str ine în perioada 1950-2014.

Apar în lista celor men iona i în volumele anterioare deja publicate, Nicolae Labi , Adrian P unescu, Ioan Alexandru etc.

Ne face o deosebit onoare s consemm c în volumul 59, asupra c ruia ne-am aplecat, figureaz i p rintele Radu Boti , om de profund cultur ,spirit enciclopedic, ini iatorul unor reviste online. „Slova cre tin ”, cu suplimentul „Slova copiilor”, i „Glas comun”. P rintelui Radu Boti , alc tuitorii volumului în cauz i-au acordat un spa iu consistent de 35 de pagini, ceea ce spune ceva. În incheiere nu ne r mâne decât s felicit m pe responsabilii Dic ionarului de personalit i i s le ur m s continue s publice i alte volume care sunt atât de necesare.

Ingres - Apoteoza lui Homer

De curând am primit prin bun voin a preotului stavrofor Radu Boti ,distins om de cultur din Ulmenii Maramure ului interesanta lucrare datorat lui Constantin Toni Dâr u i intitulat „Personalit i române i faptele lor 1950 -2010 ”, care a v zut lumina tiparului sub egida editurii Studis din Ia i, 2014.

De fapt, lucrarea asupra c reia z bovim este un Dic ionar întocmit la ini iativa acad.

Cristofor Simionescu pre edintele Academiei Oamenilor de tiin din România-Ia i.

Acest volum de colec ie, care este editat sub îndrumarea Mariei Magdalena Balantyne din Anglia i are un sumar compartimentat în mod judicios dup cum urmeaz : via spiritual , drept financiar, fiscal i bancar, tiin i cultur , mari proiecte de infrastructur , literatur i art , tehnic i medicin . De asemenea volumul cuprinde i o list cu personalit ile cuprinse în volumele LV-LVIII. Printre aceste personalit i care au binemeritat un loc în aceste volume amintim i pe ploie tenii no tri de excep ie i anume Nichita St nescu i Elis Râpeanu al turi de nume grele ale culturii i tiin ei na ionale ca: Constantin Brâncu i, Gh. Buzatu, Grigore Vieru, Geo Saizescu etc., precum i personalit i din diaspora.

În volumul 59, de care ne vom ocupa, descoperim oameni care prin d ruire, sacrificii, inteligen , profesionalism i talent i, de ce nu, mult credin în Dumnezeu au l sat sau las în urma lor profunde semne ale trecerii lor prin via .

To i cei prezen i în acest volum au demonstrat viziune, integritate moral i sens asupra obliga iilor lor sociale. Aceste personalit i cuprinse în prezentul volum dar i în cele precedente au s dit în rândul genera iilor actuale i vor s di în rândul celor viitoare principii de via ca: în elepciune, generozitate, prestan , echilibru, onoare, dragoste fa de Dumnezeu, fa de ar i fa de oameni. În cele 58 de volume anterioare care cuprind peste 1000 de personalit i men ion m 25 de membri ai Academiei Române, 45 de membri ai altor academii din str in tate, ase mitropoli i, 18 arhiepiscopi i episcopi, 326 profesori universitari, 223 doctori în tiin e medicale, 338 poe i, esei ti, epigrami ti etc.

Ini iatorii acestei lucr ri de excep ie i de suflet i-au f cut o datorie de onoare s includ i numele unor personalit i ale tiin ei i culturii na ionale disp rute pe nedrept prea

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul V, nr. 9(49)/2014

Daniel MARIAN

Trandafirul inimiii Întâi e Trandafirul inimii; sau întâi e albastru cel dintâi; sunt împreun

Dac e s ne privim atent, am putea spune oricare profil existen ial este definit mai întâi de dimensiunile propriei individualit i, dar într-o consonan obligatorie cu acea lume disjuns din crea ia în sine, de jur-împrejurul fiin ei, luând din universul reglabil acele elemente necesare de i foarte rar suficiente.

Atunci când nu sunt întocmai elementele care trebuie la îndemân , ele pot fi convenite prin asocieri convenabile, sau pot fi inventate. Ar fi o perspectiv logic , iar într-o anumit m sur s-ar potrivi i spa iului de cristalizare a min ii altfel numit i poetic.

Esen ializarea firii i a tr irilor vine de multe ori odat cu asumarea riscului mai greu pentru în elesul larg, de rupere din context a punctelor de sprijin i c ilor de manifestare, fiind una din modalit ile prin care o identitate incontestabil se recunoa te pe ea îni. Limbajul prin care sunt transpuse formulele la care se ajunge, este tot ce mai trebuie. În m sura în care acest limbaj este încifrat atingând pe um r subtilul dar precisul matematic, atunci cu atât mai bine pentru ideea de esen , chiar dac din rostuirile melodice date de ritm, se pierde un fragment de partitur sau altul.

Este un moment prin care cred c oricare poet a trecut la un moment dat, în încercarea de a cuprinde cât mai mult i mai clar, în cât mai pu ine cuvinte. Astfel se poate prinde o palet vast de culoare la bra cu ideea, f a sta (doar aparent) prea mult pe gânduri.

Iat : „Destine în cerc -/ întuneric lumin / ochii cerului// La rmul m rii -/ a tept ri deghizate/ valuri fl mânde// Croazier -/ amintirile noastre/ p ri albastre”. Întreaga trecere prin contrarii, repetabil , con tient metaforizat înspre sublimare, în decorul spa ial-temporal de care are nevoie memoria pentru a scânteia i a s geta necuprinsul...

Spuneam despre sublim, care însu i, u or comport metamorfoze ce in întocmai de universul propriu fiin ei, a a cum este, în contrapuneri care conduc în cele din urm c tre un punct/contrapunct luminos... „Se las noaptea -/ sublimul sângereaz / sufletul rab// Lumin i foc -/ ieslea sufletului meu/ crimeaz viu// Copil rie -/ lacrima veseliei/ miroase a dor”. Într-un registru asem tor, mult mai fluid, i care refract , diverge înspre exterior, reg sim puritatea metaforei, f vreo exagerare, ca i când o recreare a metaforei s-ar fi întâmplat acum... „Înseninare -/ p ri mirate la geam/ alb sfredelitor// Mi-e dor de tine -/ lumin din lumin / o clip nou // Nunt în lun -/ jum tate pas re/ jum tate vis”.

În exerci iul acesta al min ii i spiritului, Nicoleta Milea face astfel încât lucrurile, st rile s fie greu de dizolvat, deoarece odat aduse în prim-plan astfel, prind de au puterea sâmburelui care promite dup îns mân are, un fruct... „Ocean de lacrimi -/ inim înspinat / cetatea arde// Paznicul umbrei -/ judecata de apoi/ t lpile goale// Singur tate -/ poetul privegheaz / vârtej în sânge”. Întrev d aici clar conturat „Trandafirul albastru”, pe care poeta îl aduce cu sine, prin sine, ca pe ceva care fiind de la sine...

Se încumet poezia pân într-acolo încât (re)formuleze condi ia poetului, este o ars poetica discret , care trebuia s existe în cuprinsul dat de maniera aceasta concentrat a scrierii... „Fat pribeag -/ uraganul fierbinte/ amurgul umbrit// Adesea un leac -/ serata poe ilor/ glasul muzelor// Dup furtun -/ acela i la azi i ieri/ mâine Iubirea”. rturisesc c atât de clar, cu emo ie nedisimulat , pân la elul suprem, m-a determinat spun c este s fie spre aducere aminte...

Iar identificarea celui/ celei care scrie nu lipse te nicidecum... „Ecouri târzii -/ dintul negurii/ vioaie marea// Cine-i Poetul -/ nici nebun, nici în elept/ lumina din zori/ Biruitorul -/ singuratic e drumul pân la tine”.

E un drum care, cu adev rat, merit parcurs!

Ingres - Baia turceasc

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Ion TURNEA

Despre frumuse\ea ]i importan\a c[r\ii Cartea este o pas re cu mai mult de o sut de aripi gata de zbor (Ramon Gomez de la Serena) Despre frumuse ea i importan a c ii în via a omului am amintit în multe din scrierile mele. De acest dat o s vorbesc despre carte prezentând trei apari ii editoriale din anul 2014 ale profesoarei Ana-Cristina Popescu, membr în Liga Scriitorilor, Filiala Banat-Timi oara. „O carte bun nu are niciodat sfâr it.”

(R.D.Cumming) Imediat ce este tip rit , cartea înva s zboare. La început face acest lucru timid, asemenea p relelor prim var , pe urm , dac place, supravie uie te în timp i î i f ure te infinite aripi. C ile profesoarei Ana-Cristina Popescu sunt convins c vor supravie ui timpului, c aripile lor nu vor fi nite niciodat de uitare i spun acest lucru datorit felului unic în care Ana-Cristina Popescu mânuie te cuvântul spre a prezenta frumuse ea vie ii.

Dac tot am prezentat cartea ca pe o pare cu sute de aripi o s spun în primul rând câteva cuvinte despre volumul de poezie Destin f aripi al scriitoarei Ana-Cristina Popescu. Prin poeziile din acest volum ea define te lumea sufletului ei, lume în care î i caut aripile eternit ii, încearc s se re-

seasc pe sine. În încercarea de a se reg si pe sine îns i, de a- i g si aripile scrie mai multe poezii în care arat cum a luat na tere pentru ea îns i fiin a metaforic a cuvântului ce a devenit vers „Au picurat cuvinte / din suflet sângerând / i-au adunat nectarul / pe file-ng lbenite / i din lumini i umbre / în jocuri lin s-au rupt / i s-au pierdut în veacuri nesfâr ite.” (Pe aripi de vers) De fapt ea se reg se te pe sine, î i f ure te aripile prin cuvânt, chiar dac în poezii prezint acest lucru, fie prin imaginea naturii, tema iubirii, tr irile ei religioase etc. „Petal de mac, peste fân uscat, / Peste flori, prin iarba deas , / Te-am z rit c utând dulcea , / Din zborul t u fermecat, aripile i-am furat.”

(Dor de flutur)

Volumul Paradigme cuprinde ase piese de teatru. Iubitoare a cuvântului Ana-Cristina Popescu prin personajele Riana i Relu din Coad de rândunic vorbe te despre descoperirea albastrului din tine însu i, iar acest albastru nu e altul decât verbul a scrie. „Riana: (citând) [...] O, prietene, cum este albastrul t u ?...” (Enghidu, Nichita St nescu.) /

Relu: Care este albastrul t u Riana? / Riana: Albastrul meu este asemenea unui apus de soare. […] Riana: Am renun at s mai scriu.

Scrisul a fost via a mea. […] / Relu: Scrie! ...

Las acea parte din tine care ai ascuns-o ani de zile s ard ...” Fiecare personaj din piesele de teatru ale scriitoarei Ana-Cristina Popescu are un ideal, o pecete a destinului pe care o urmeaz toat via , fie c e vorba de glasul clopotelor în Mesagerul sau chemarea iubirii în Printre pic turi.

Volumul ciri prezint pe parcursul a dou zeci de capitole via a i tr irile interioare

ale personajului principal feminin Edwina tef nescu. Întreaga via a a acestui personaj este marcat de dragostea fa de Pavel, prietenul ei din copil rie, dragoste care merge pân la sacrificiul suprem. încheia prezentarea celor trei apari ii editoriale ale scriitoarei Ana-Cristina Popescu tot cu un citat despre carte care are ca mesaj un îndemn. Mereu am îndemnat-o pe fiica mea duhovniceasc , Ana-Cristina Popescu, s scrie, s nu renun e la a face acest lucru, pentru c am v zut în ea un talent unic. „Scrie ca s nu pierzi florile gândului t u, pe care, altfel le ia vântul.” (Nicolae Iorga)

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 8(49)/20149

Ion PACHIA-TATOMIRESCU Laudat

io: Alex andru

Ruja 70

Parte a @ntregului literaturii na\ional-valahe

Între recentele lucr ri legate de „sincronism” (în acep iunea înalt-lovinescian ), sau - resurec ional-modernist-luceferist spus între op[us]urile de marc pentru geografia literar valah , relevând „în exactitatea admira iei” reliefurile spirituale ale vestului / sudvestului Daciei / României, î i face un loc distinct cea de-a doua carte de eseuri (din aria criticii literare) semnat de Alexandru Ruja - carte pus i sub un inspirat-zalmoxian titlu (adic nemuritor-cogaionic) -, Parte din întreg (Timi oara, Editura de Vest, 1994).

Alexandru Ruja (n scut la 20 iulie 1944, în P dureni-Timi , p rin i fiindu-i Rozalia dup numele-i de dinainte de c torie, Ardelean - i Petru Ruja, cu postbelic-secundvremuit copil rie i coal elementar în localitatea imand, jude ul Arad, cu adolescen i cursuri liceale, între anii 1951 i 1958, la Chi ineu-Cri , într-o perioad de „culmina ie” i de „de „declan are” a lunec rii / c derii stalinismului / paukerismului din România „în marea noapte...”, fiindc Iosif Vissarionovici Stalin moare în 1953, fiindc regimul terorist-moscovit al Anei Pauker se pr bu te în Bucure ti i, gra ie în eleptei politici „u or-na ional-valahe” a noului con-

duc tor, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Armata Ro ie se retrage, în 1958, din ara noastr , în Imperiul Sovietic-Rus / U.R.S.S., cu studen ie între anii 1962 i 1967, ani ai „ie irii române ticomuniste” a culturii / înv mântului din conul de umbr al stalinismului / proletkultismului, tân rul Ruja luându- i Diploma de licen în filologie la Universitatea din Timi oara, dar i cu „aleas ucenicie”, între 1965 i 1967, în cadrul elevat al Cenaclului „Pavel Dan“ de la Casa Studen ilor din Timi oara*, condus o vreme de criticul universitar, Nicolae Ciobanu, care, în anul 1966, îi faciliteaz debutu-i literar în revista Orizont, cu o bogat activitate didactic preuniversitar - ca profesor de limba i literatura valah i ca director la Liceul din Chi ineu-Cri , între anii 1967 i 1990, perioad marcat i de debutu-i editorial din 1979, cu un interesant volum de eseuri despre „actuale valori lirice”, activitatea-i didactic-preuniversitar continuându- i-o, între anii 1991 i 2000, ca profesor la coala Normal „Eftimie Murgu“ din Timi oara, cu un str lucit doctorat în filologie - la Facultatea de Litere de la Universitatea de Vest - ob inut în 1994, dup sus inerea tezei, Aron Cotru via a i opera), în autoprefa area-i de la volumul Parte din întreg, autoprefa pus sub titlul O privire sintetic (pp. 7-16), dup ce mure te titlul cu oglinda raportului filosofic, parte - întreg («Zona de vest a României - o parte din Transilvania i Banatul - cuprinde o literatur valoroas ce se integreaz

firesc în contextul literaturii române; Parte din întreg se ocup de scriitori apar inând literaturii contemporane; ie it din complexul provincialismului, din cantonarea în probleme zonale i scrieri dialectale, literatura din vestul rii se impune prin scriitori valoro i i prin crea ii care o desemneaz drept parte din întregul literaturii na ionale» - ceea ce în spiritul înv turii-de-nucleu din Zalmoxianism, elogiat i de Platon, în Charmides, solicit precizarea: i dac partea este pur , tos-frumoas întru catharsis, atunci i întregului îi merge bine), fire te, atrage atenia Distinsului Receptor asupra celor dinspre cristaliz rile conceptuale din dezbaterile literare ale disipativ-grupului luceferist** cu privire la (noua) geografie literar : «O hart exact a literaturii contemporane tre buie s in cont de diversitatea i bog ia operelor ap rute în a doua jum tate a secolului nostru. [...] Geografia literaturii române este divers i policrom . Pentru ca s-o surprinzi cât mai exact (într-o hart cât mai fidel ) trebuie s -i vezi toate piscurile (nu doar unele), s -i distingi toate formele, nu doar cele care- i convin pentru o anumit direc ie.» (p. 8).

Din perspectiv axiologic , substan a estetico-literar din spa iul spiritual vestic / sud-vestic al României se reliefeaz astfel în radiografierea lui Al. Ruja: I) Continuitatea. Spre împlinirea unei aspira ii, capitolul întâi, se consacr genera iei de tranzien (the transience generation), având ca reprezentan i, la apreciabil distan de „complexul provincialismului” amendat dinspre Maiorescu: Ani oara Odeanu - în ipostaza de poet psalmodiind expresionist noua „Cântare a cânt rilor” i în cea de prozatoare proustian prin „reflectarea poliedric “, Petru Sfetca - poetul suflului expresionist-cosmic, secundat de Pavel Bellu i de Dorian Grozdan, ori de neoparnasianul Alexandru Jebeleanu; II) Reg sirea de sine. Consolidarea tradi iei i deschiderea spre modern - proza cu liniile de „for epic ”: „mit i istorie, text i metatext” (Sorin Titel, Paul Eugen Banciu

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

.a.), „sensul condi iei umane i valoarea eticului“ (I. Arie anu, Al. Deal . a.), „vitalitatea ruralului i experien a citadin ” (Ion Marin Alm jan, Ion Jurca Rovina . a.), „între ironie i comic; virtu ile parabolei” (Lauren iu Cerne , Gh. Schwartz), „romanul de familie” (Sofia Arcan, Alexandra Indrie .a.); aceste filoane ale epicului sunt urm rite pe celelalte dou genera ii tipice antrenate de orice mare seism social: fluxgenera ia / the high-tide generation i refluxgenera ia / the generation of deep clearness ; poezia se înf eaz „pentadimensional”: „infuzia culturalului; livresc i ludic” (Eugen Dorcescu, erban Foar ), „poezia expresiei”, prin care în elege în primul rând „voluptatea celebr rii for elor naturii” (Anghel Dumbr veanu, Sabin Opreanu .a.), „poezia arhetipului” (Ilie M du-

Cronica din Rena terea b 1505 / 2 f urar 1995, p. 10.

ean ,

25

a, Ion Pachia-Tatomirescu . a.), având în complementaritate „chemarea izvoarelor” (Aurel Turcu , N. Dolâng ), „cântecul trubaduresc“ (Damian Ureche, Gh. Azap, Octavian Doclin .a.), „ermetism sau ironie” (Marcel Turcu, L. Bureriu, E. Bunaru, M. Tolcea, Gheorghe Mocu a .a.). Lipse te compartimentul dramaturgiei. În „închiderea” lucr rii, Alexandru Ruja amplaseaz capitolul Deschideri, cuprinzând prozatori / poe i lansa i în ultimii ani cu câteun volum notabil (de la T. F. Arie anu, Simona G. Dima, O. Neagu, C. Marcu, D. E. Popin, pân la debutan ii din 1993 /1 994: R. erban, Horiana âru . a.).

Prin Critici / istorici literari - bibliografie, din ultimele pagini ale admirabilei lucr ri, Parte din întreg, Alexandru Ruja las a se în elege c inten ioneaz o „secund edi ie augmentat ” - edi ie în care s-ar putea renun a la pagini „redundantiere”, ori cu „amintiri i judec i estetic-cenacliere” sporitotoare de zâmbet (ca, de pild : «Viorel Marineasa a frecventat Cenaclul „Pavel Dan”, fiind, apoi, el însu i, în acest cenaclu, cel care a observat crea iile literare ale multor tineri - unii dintre ei aprecia i în contextul literar contemporan. [...] Viorel Marineasa tie i pre ul muncii de prozator. A reap rut puternic în proza contemporan cu texte proaspete, evident valoroase...» - p. 81; «Cred Iosif Costina ar putea folosi mai atent izvoarele adânci ale folclorului în mitologia sa epic ...” - p. 313; «Din Cenaclul studen esc „Pavel Dan” a pornit spre poezie i George Lân [...]. Poetul tr ie te ardent, mu fraga timpului...» - p. 321; «O poezie crud , într-o derutant a ezare a cuvintelor scrie Robert erban...» - p. 325; etc), neîndoielnic, în favoarea spa iului de judecat de certe valori estetic-literare i în care i-ar putea afla oglindirea i alte „relief ri” inconfundabile ale h ii spirituale a României de Vest: Ioan Baba (de Novi Sad), Vasile Barbu (de Uzdin), Marian Drumur, Ivo Muncian, Mircea Pora, Cristea Sandu-Timoc, Ana PopSârbu .a.

girat de Miron Radu Paraschivescu, în revista Ramuri i în suplimentul „de versuri i proz ” al acesteia, Povestea Vorbii, din 15 septembrie 1966, evident, angajând polemici aprinse la reuniunile / „ edin ele” Cenaclului „Pavel Dan” de la Casa Studen ilor din Timi oara. Mi-amintesc c la una dintre „ edinele de lucru” ale cenaclului studen esc, în care Al. Ruja a citit un „eseu de direc ie criticliterar ” în trena „marii explozii lirice din 1965”, pare-mi-se, prin brumar 1966, ori, mai degrab , în „luminosul prier” 1967, edin condus de tân rul critic, lector universitar, Nicolae Ciobanu, ne-am angajat cu „patos lucid“ într-o discu ie „la subiect”, f a mai ine seama de „îng duitoarea cenzur ceauist ” a anotimpului; dar pentru c Nicolae Ciobanu a intervenit în favoarea autoruluistudent al eseului supus dezbaterii, am încheiat discu ia printr-o „ironie constructivbifurcat ”, a zice, deloc „r ut cioas ”: Alexandru Ruja se arat a fi un cavaler al criticii, aflat în solemn inut / pozi ie, cu dreapta-i pe teaca i pe mânerul cu pl sele de aur, dar ale unei s bii cu din i de rugi... C ile publicate de Al. Ruja, indiscutabil, arat c i sabia criticului este din el inoxidabil. ** S l murim i de ce am folosit în deschiderea cronicii noastre, o sintagm ca lan ul adverbial-modal-epitetic, resurec ionalmodernist-luceferist, ori mai la vale, sintagma disipativ-grup cu epitetul determinativ luceferist.

(Cronica Parte a întregului literaturii na ional-valahe, de I. P.-T., a fost publicat - cu o u oar „contractare de f urar-95”, din economic spirit spa ial-tipografic, nu de alt fel -, în ziarul Rena terea b ean Timi oara, ISSN 1221-4051 -, nr. 1505 / 2 februarie, 1995, p. 10.) ________________________ * Ne-am cunoscut ca studen i ai Faculii de Filologie de la Universitatea din Timi oara - Al. Ruja fiind „mai mare cu trei ani decât mine”, eu fiind „mai mic decât Ruja”, dar cu un debut literar „mai mare” / „mai str lucitor” (dup cum, pe-atunci, m -mp unam),

Din 1967, tot „trecut-au anii ca nori lungi pe esuri” - cum romantic-eminescian se cuvine-a zice -, pân prin orizontul anului 1980, când ne-am reg sit - subsemnatul i Al. Ruja – în calitate de „colaboratori permanen i” ai revistei bucure tene, Luceaf rul, gra ie tân rului critic-redactor din genera ia noastr , Artur Silvestri - ce, în plan gazet resc-literar, reu ise s creeze un paradoxist „disipativ-grup” de ac iune literar / cultural în toat România, dup modelul izbutit de Miron Radu Paraschivescu, între anii 1965 i 1968, la Povestea Vorbii - supliment de

1988, mai, 20 - Ziua „Luceaf rului” la Chi ineu-Cri : Al. Ruja (primul, de la stânga la dreapta privitorului fotografiei), Ion Pachia-Tatomirescu, Artur Silvestri i Adrian Dinu Rachieru.

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

poezie i proz al revistei Ramuri.

Bro ura - program de la edi ia a XI V-a a Prim verii ar dene i de la edi ia a IX-a a simpozionului ini iat / patronat de Al. Ruja la Chi ineu-Cri , Valori ale limbii / literaturii române. Între ac iunile „disipativ-grupului luceferist” coordonate de Artur Silvestri s-a aflat relansarea conceptului de geografie literar de pe rampa propriu-zis-bucure tean a revistei Luceaf rul, nu numai teoretic, ci i practic, prin „ ez tori” / „seri”, „dezbateri” literare ale Luceaf rului în diferite ora e ale rii - începând cu „deplasarea Redac iei i a colaboratorilor luceferi ti” pentru ez torile de la D buleni / Bechet, din anul 1980, întru afirmarea „poe ilor / poeziei de Câmpie Danubian ” (poezia „M tcii”, cum îmi pl cea mie s spun pe-atunci), apoi întru o tot mai bun cunoa tere /circuit a poeziei „Muntelui”, i încheind cu „dezbaterea luceferist ”, Valori ale limbii / literaturii române, din 20 mai 1988, g zduit de Liceul din Chi ineu-Cri (prin directorul Al. Ruja), în cadrul generos al Prim verii ar dene, a XIV-a edi ie, între invita i fiind i subsemnatul, în calitatea de „colaborator permanent” al revistei bucure tene.

Subliniez acest fapt pentru a ar ta c i în formarea criticului literar Al. Ruja, Luceaf rul s-a constituit într-o ramp de lan-

sare în cele patru puncte cardinale ale noii geografii a tinerei literaturi valahe.

Dup cele dou c i de critic literar , scoase „cu parcimonie” - Valori lirice actuale (Timi oara, Editura Facla, 1979) i Parte din întreg (Timi oara, Editura de Vest, 1994) -, mai la vale de anul îndoctor rii, 1994, i pân în 2014 (adic pân ast zi, duminic , 20 iulie, când îi preg tim capitolul ca „bun de tipar” pentru lucrarea-mi de fa , Pagini de istorie literar valah de mâine, i când Al. Ruja î i s rb tore te ziua-i de na tere cu num rul de aur: 70, prilej cu care-i spunem i de-aici : La mul i ani ferici i, la cele mai multe zile frumoase, s rb torite în paralel cu înalt-justi iarul Gebeleizis / Sfântul Ilie, zalmoxian-cre tinul nostru critic-galactic, la cele mai multe veri s toase i-n rod minunoase... !) -, corola operei rujiene i-a „împetalat” alte lucr ri de referin : Aron Cotru - via a i opera (având în temei tezai de doctorat - Timi oara, 1996), Parte din întreg, volumul al II-lea (Timi oara, Editura Excelsior, 1999), Ipostaze critice (Timi oara, 2001), Literatura român contemporan .

Poezia, I (Timi oara, 2002), Literatura prin vremi (Timi oara, Editura Universit ii de Vest, 2004), Dic ionar al scriitorilor din Banat (Timi oara, Editura Universit ii de Vest, 2005), Printre c i (Timi oara, Editura Universit ii de Vest, 2006), Printre c i, printre ani (Timi oara, Editura Universit ii de Vest, 2012) etc.

Anul V, nr. 9(49)/2014

Armina Flavia ADAM

Noi, poe ii Noi, poe ii, n-avem via , Numai moartea ne îmbie Atârnând ca o paia , Spaim vi elor-de-vie. mesi i de sensuri crude, Roadem miezul din cuvinte; Deghizat în paparude Sâmburele gri ne minte. Înghi im în treac t cerul Dibuit pe pip ite, Cum topesc în ro u fierul Dou buze obosite.

Mestec m pe s turate Visul descântat în piatr Sub baticuri înflorate, De ig ncile din atr Arde-le-ar s le tot ard Focul inimii-n suflare, Spiritelor prinse-n hoard Când le-aprindem lumânare!

Rug ciune de lun nou Lun nou , bob de linte, Taie-ne inima-n cuvinte, Scald lin în ochiul serii Lacrimile învierii!

Spal cer în alb de piatr , se-ntoarc fiii-n vatr Plânsului de sub n fram , Nu-i mai cere, Doamne, vam !

Anei prinse în perete, Nu-i însângera regrete, Las-o artei jeluire, Sfin ilor t duire!

1988-05-20: Pagina-chestionar-adhoc scris de Artur Silvestri, coordonatorul Dezbaterii - „Luceaf rul”, i înmânat lui Ion Pachia-Tatomirescu (pentru „vectorizarea” / „tetra-focalizarea” discu iilor) la intrarea participan ilor în Sala de edin e a Liceului din Chi ineu-Cri , jud. Arad.

Nu cresta în os durere, Ia-i-o, Doamne, cui i-o cere, C-au în epenit str bunii Rugi ‘n ând sub coapsa lumii!

Iar pe mine, sclava crucii, -m chip de fum n lucii Ori psaltire dimine ii, Vers pictat în praful vie ii!

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Petru SOLONARU

NUMELE INOROGULUI* O poveste glifo-smaraldic îl cheam pe abatele toledan Bernardo Gaizca Mendieta y Savayo y Alcantara (n scut chiar în an cu Luis de Gongora, 1561!) pe o cale a cunoa terii spre „Dincolo”, locul fericirii, în Triunghiul Emiliei-Romagna, care las vederii Edenul, Romania hiperborean -Dacia Trigonului cu baza în „Po”, Pontus, oaspetele Oceanului Potamos, acolo unde Cerul s rut p mântul.

Ne afl m la momentul primordiei timpului, ci, st ruie autorul ADRIAN BOTEZ, este „prim vara devreme” când, tim, planeta noastr a fost odr slit s jur-împrejureze Soarele. Întâiul echinoc iu!.... ... i suindu-se pe c rile purific rii prin ara ce iese din margini spre a intra în nem rginiri, Romagna, pe Axa plaiului/raiului, magul (abatele/c torul ini ierii) ajunge la un Han/puntea, meleag al rug ciunii i medita iei, locul unde somnul i visarea sunt în simetria „mor ii”, peste podul luminilor „Po”, Iordanul valah, În elesul a adar, arc trecut într-o alt poveste, la îndemnul Circei, chiar de sofianicul Ulisse, întru-a poposi la cimmerienii pelasgi din miaz noaptea Euxinului la cetatea Halmyris, str juielnic a rmurilor s vâr irii. Aici ( i acum!) întâmplarea (cea din templu...) îl face s asiste i s primeasc ceremonia confesiunii unui strainic muribund ce î i încheia hagia fr mântatei vie i printr-o fantastic istorisire inând de taina sa, al turat rug min ii, de-ar fi demn acela, s capete în ultimele clipe ale sale trupul lui Crist, ecleziologica mântuire. Misteriosul peregrin, ucenic al mrejelor, supus a trece harurile, era în descenden a unui conte de Ferrara/ Ferrum Daciae, Dava Magiei Fierului, i, de i de dou ori n scut spre des vâr ire, fu despuiat de rang i vl st rie de fratele mai mare i trimis s împ rt easc neodihna colbului drumului. Nobil, el are t ria de a uita povara vinov iei distrugerii familiei i d lupta vie ii înscris în Pravil , asemeni lui Arjuna din Bhagavad-Gita, i î i recucere te Numele în fa a zeilor p mântului într-o ucenicie a faptei jertfitoare. Astfel, ca neofit, ce a înv at deocamdat totul de la via , ur-

mând a muri spre a înv a ce-i a muri, el accede la tiutura osebirii între cerc/ domeniul trupului i cunosc torul cercului, Divinul, Punctul, Centrul, descoperind în vremelnicia lucrurilor statornicia lui Dumnezeu i, mai ales, c doar timpurile confuze se n ruiesc în fa a citadelei Clipei ve nice a Aceluia din noi. În cei 60 de ani (nunta de Smarald!... ce se va deslu i mai târziu) se încruci ase/predestinase cu însemnate tr iri ale fream tului i fascina iei, între pulsiunile p rtinitor-individuale i prevenirile impar iale, cosmice trimi ând c tre un sens al Decindei fenomenelor, c tre Enigm . În elesese ca atare fatuitatea credin ei c timpul curgerii/istoriei ar însemna un lucru oarecare dincolo de obâr iale ez ri mnezice... Iubise, ucisese în c in- i nec in . Într-o amiaz a tinere ii sale (Ceasul dou sprezecimii!... punctele cardinale în cele trei dimensiuni) sub angoasa sinuciderii chiar, s-a apropiat de vârtejuitele ape ale râului „Po”/simbol al dizolv rii, cel al gnosticii orale str toare a cheii c ii f de file, unde peste câmpia/aludelul regener rii de un verde singular a luat aminte cu inima Cumin eniei la ce se întâmpla în Lumea Cealalt .

Pe bolt se scurgeau nori, urma i în nedesp ire pe p mânt de umbre, maculaturi ale unui joc apocaliptic dintre splendori i abise. Din fiece umbr pe arina romagnol , rturie a ceea ce urmeaz , se întruchipa câte o lumin cumplit precum a fulger turii.

Apoi oricare adânc i hieroglific reflexie, molcomindu-se ascendent, c ta menire transparent de înger, i astfel sute de mesageri ai eterului, între drumul arpelui i Calea Fulgerului, între ideograme, numere i Cuvânt sub jocul cabalistic al ahului, amintea de Ghematria celor Treizeci i dou de poteci minunate i esotere ale În elepciunii, adic zece infinit i i dou zeci i dou de litere ale plec rii i întoarcerii la UNU. Dup aceea, centrifugal, s-au constituit într-o hor de v i întoarse c tre copacii dumbr vii din apropiere, sub articularea unui dulce rug ciunar/ teurgie a iubirii. La serafima invoca ie, de sub coaja unui ulm ( el însu i l ca al zânelor/

*Distingeri la glifo - smaraldica ,,ÎNTÂLNIREA ABATELUI CU MOARTEA” de ADRIAN BOTEZ

dryade, adulmec torul lui Hypnos dar i kathartic sapient) printr-un abur (deochetor vis al volburei, al polimorfiei) apare chipul paradisiac al unei Femei marmoreene (a adar, iat , epifania Ascunsului!), fiind chiar Fantasma, N luca, Moartea, ce, acum ( i aici!), dansa exaltat în mijlocul transparen ei îngerilor, prenumind parc str lucirea Verbului.

Sub descântecul focului cherubimilor tân rul se înamora de fermecata moarte ce, semnalându-l, îl chem îmbietor sase azvârle, i el, în vâltorile Ciuleandrei, cea între un „ieri” matrice i un „mâine” în afar de soroc, musai în Centru, locul obâr iei ce face contingen a între sus i jos, astfel neclintirea viii (eternitatea), deprinderea „a muri”. Îns în aceea i clipit când mirele-apostol al caduceului hermesian, cel al trezirii, spunândui: „Eu sunt Aceea!”, se însufle i spre sâmburele vâlvoarei, toat angelitatea s-a velnicit iar în par nest pânit i, deasupra acesteia, chipe a moarte deveni o vast f clie într-o prorupere de incendiu cosmic („Focul Timpului de Apoi”, kalanala hindu ilor, distrutorul universului la încheierea unui ciclu din devenire). Dar, minune!... În inima Ro ii nimic nu ardea...totul era dincolo de aparen e.

Foc incombustial, f crema iune de substan . V zu baletând fiare i arbori în sui ul providen ei, iar în mijloc DansatoareaMoarte închipuia un Inorog în fl ri, sfera celui de-al aptelea Cer, Vindec torul, pe a rui frunte scap ra smaraldul sapientei mântuielnice. Se trezi peste un puhoi de vremuri tre valurile aceluia i „Po”... În luciul instabilului lichid îl privea îns alteritatea, de data aceasta un mo neag înso it de o c lc tur de lumin ca un balaur bicefal, unul de leb aletheic i unul arpe/ vasiliscul Lethei, ucig torul cu privirea, ce-l înv luia i-l parodia i parc scrutând întâlnirea a doi copii, juc i i cruzi (Adam i Eva) „care se ascundeau unul dup altul, unul prin altul, pentru o ptu-ire cumplit de simpl - legic , barbar , tainic i uciga , precum sunt toate f ptuirile lumii”. În miraza îngânatului, a impurit ii min ii, Narcis, efemerul, tres rea o alta, adev rat , Oglinda, cea a t cutului Androgin, Încreatul.

28

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Umbra orbitoare a celor doi arbori paradisiaci, ai Vie ii i Cunoa terii Binelui i R ului, cerea se uneasc în Oglinda divin cu adev rul luminii acelora i.

Prin m rturisire, iat , peregrinul vizeaz mântuirea sufletului s u atât de ignoran cât i de durere!... Ajungând la realitatea eternei mor i, cea noumenal , el dep te fiin area vie ii, fenomenalitatea, adic transleaz de la clintire la neclintire, de la cerc la vârf/culme într-o eleva ie spiritual . Iar aceasta concomitent prin exerci iu (hora) i într-o deta are de larma mental tributar deert ciunii, când ultima reflexie este spre zeu ( cum a fost în illo tempore), spre Oglind nu spre oglindiri. Astfel el cap puterea de a ti ce este a fi, drept hiero-silaba OM, cea ne-n ruitoare. Intrând în Hor /Anamnez , el nu se se mai leag de cercuire, ci trece spovedire naturii l untrice a axului, a statorniciei.... În continuare, peste istorisirea pelerinului, spre a o împiedica s se pr bu easc , povestea abatelui, în valen cu Ouroboros, vine i o înconjoar cu un alt cerc cu taina/ esen a iar i în Pomul de lumin / Moartea pur , cel al resorb iei ciclice, etern întoarcere, ca aprindere a stingerii în via , adic moartea ce purcede din via i via a ce intr din moarte. i astfel lumea se asigur de echilibru: „coincidentia oppositorum”! (reunirea coagul rii cu dizolvarea), dându-i dreptate lui Heraclit c „Drumul în sus i drumul în jos sunt acela i lucru” (Ipolit), întrucât potrivnicele in de iluzie numai.

Ca prin cea din cârnosirile celui în agonie un fum arz tor-veninos se prelungea spre chipul aba ial drept trup geam n al b trânului peregrin, „iscându-se, astfel, în fiin a lui un balaur cu dou capete, unul de leb i unul de arpe”, acest al doilea corp al umbrei era o femeie a pojarului luxuriei. „Limbi de foc turbate, ro ii i albe - îngân ri ciudate, tot mai ascu it- uier toare, începur s se înal e, începur s -i ling fa a abatelui, cu tumorile i leprele t ciunoase ale unei boli febrile, de nelecuit i întru totul înrobitoare, prin fascina ie...”

Sacerdo iul, cu disperare, fuge din/ i spre uciga a bezn ... În urma-i hohotul mor ii, iar pe ve mântul s u negru „crescur aripi de aur”/straiele agatâr ilor.... El se rostogole te (prime te deci rostul golului) din coasta dealului într-un fus (iar i, grindei!) dincolo de z ri/ de a privi, în lumea îngerilor zduhului (unde se vede duhul!), ajungând în „iarba înalt ”/ în ascensional, la r scruce de drumuri (deci în Cale!) i este, la rându-i, aflat când prin pâcla dumbr vilor se topea un fantastic unicorn cu smarald în frunte, iar un viitor pelerin dintr-o nou poveste i

mai tulburoas începe, din iert ciunea gurii, a vorbi sibilinic, sub aripa inspira iei poetice.

Era discu ia, ne dumerim, iar de licorna buvestirii, de salvatorul Arcei lui Noe, de raza spiritual pogorâtoare a divinit ii în creatur i, peste acestea, de drumul spre aurul filosofiei.

Adrian Botez tie cum, sub arcanele fl rii inimii înnodate de t ciunele min ii, nui timp s d ruim mult trupului/fumului, întrucât prin aceasta, invers, în adânc, sc m sufletul/lumina, pierdem cristosul i, astfel, încearc a ne inspira c al turi de inorogul (De-Ne-Nimeritul, De-Ne- intitul) ce- i s rut moartea, drept Fecioara (Ne-cunoa terea), noi trebuie s ne re-întoarcem în durea Verde ( Raiul ve nicului R rit!), unde sunt sacrele r cini ale Pomului Vie ii îmbr ate de cele ale Pomului Cunoa terii Binelui i R ului, încotro iubirea ese în elepciunea, deci pânza lui Lethe (sfâr itul unui ciclu cosmic) spre dragostea sapient a Aletheei (nirvana), fiind el Al Treilea Ochi. La „Po”-Veste!... Unde, respectând alchimia l untrului, unicornul neutralizeaz substanele, în elegând nelini tea/ toxicitatea apelor terane (valurile narcisiste), dar i reflexiile/ orbirile Oglinzii ca pricin a C derii Dintâi.

Acesta e Calea înturn rii atroposeice (Atropos cea Neîndur toare!), sfoar între lumi a Androginului „hic et nunc!”, c ci pecizeaz psalmistul (91:10): „...Se va în a puterea mea, ca a inorogului i b trâne ile mele unse din bel ug”.

Cu fiecare poveste din poveste Adrian Botez ne prenume te c : INOROGUL ESTE ÎN NOI! i c el, unicornul, prin noi poart smaraldul fidelit ii fa de divinitate în aspira ia noastr c tre Absolut.

Numirea Facerii (iat poesia „in nuce”!) s-a iscat, se cunoa te, chiar cu „Numele Inorogului”, iar lumina sa verde, smaraldin reprezentând Logosul divin, descoper arta ini ierii, frumuse ea sacrului i inspir pe cel ales la cunoa tere direct , c utarea centripet .

Adic cel ce trece/transcende „Po”-ul (podul lumilor)/povestea, în elegerea/ învierea în apte zile de ardere kogaionic spre Hanul (Noul Ierusalim) cu îndemnul: „Visita Interiora Terre Rectificando Inveniens Occulum Lapidem” (Viziteaz interiorul p mântului i, rectificând/ distilând, afla-vei Piatra Ascuns , Filosofal )... Cunoa te-te pe tine!... în duh aerial, foc spiritual, în osialitate, unde legile locului i timpului nu-s în clintire. Asemeni abatelui, a c rui haine obi nuite, noviceale, ale treptei smereniei de jos (nigredo), ale izgonirii primordiale, altfel zis, dobândesc prin trezirea centripet sub irimea duhovniceasc , a spi ei de sus (rubedo), tot a a, sub înrâurirea Marelui T cut, cel ini iat, sub straiele cunoa terii i soteriei, se apropie de chipul de lumin al fl rii mor ii, închizând

Anul V, nr. 9(49)/2014

ile sim irii („nemuritor i rece”, previne Eminescu). În ascultare!....

El se dezbrac de trup, îmbr cându-se în od jdiile splendorii pentru a traversa v mile zduhului prin auzirea t cerii, în medita ie i contempla ie spre o realitate mai înalt .

Ie irea din trup st a adar în cerul intr rii în Sine. Prin moarte sufletul se „taie„ de corp; prin înviere amândou se unesc i îndreapt astfel p catul neascult rii... pieritorul nepierindu-se.

A ie i intrând, „a înv a muri” (cum spune Confucius), este a umbla pe Calea împ teasc a timpului mistic, nu pe cea a abaterii horei/mi rii vremurilor. C ci cel de a odr slit în sine foc i c ldur nepieritoare, sugereaAdian Botez, nu se teme de flac ra mor ii; lep dând leg turile preget rii, prime te dezlegul senin ii inorogului, al nemi rii grindeale. Flac ra mor ii este o scar teurgic spre Sfânta Sfintelor, între profan i sacru, pe care urc numai cel ce se desminte te, în revela ia dreptei cuget ri, vindecându-se de pomenirea vie ii, aceasta pentru dobândirea celor suprafire ti. A înv a muri este a te ini ia „ ti OM”, c în tine s uie te Dumnezeu, iar visul eternei mor i este chiar „jutatea” ce omul o caut st ruitor spre reandroginizare, re-urcare la ceruri. De la discursivitate la intui ia inimii... citind în „semne”, lectio, în elegând „urzeala semnifica iilor”, meditatio, i cunoscând „centrul”, contemplatio, sinea ro ii, vizitiul (mintea) trebuie s asculte isihastic Spectatorul din car (sufletul).

Dezlegarea horei, de data aceasta serafimic , ce este înc mundan , legat a adar, nu se poate face decât prin îmbr area/s rutarea axei, numai învâ ând a muri în ie irea din paralizia iluzivului i participarea la transcendental. Îns , volens-nolens, f a muri nu se poate a înv a muri, iar centrul nu-i de l murit decât prin atributele cercului/dansului, astfel tot apologul sapient, ca o esen near tat , este de binefacere în aceast sedimenta ie a povestei repovestite/ înpovestite cu atâta distinc ie i har de autorul de fa . Ontologia lumii este prin urmare recuperat , re-întemeiat prin aceast curiozitate vrednic fa de sacru sub amprentele nostalgiei începutului, când timpul cristic este Clipa prezent , a eternit ii. adar tanatofania, ca indiciu imaginarcriptic de alegere insolit a mor ii spre a revela sacrul prin simboluri adresându-se împ rt aniei dintre caden ele omului i cele cosmice!...

Acest ritual imaginar-emblematic, inând în desena ia sa aprioric de con tiin a ultim , la care invit eseul-poveste a lui Adrian Botez paradoxal este o realitate simultan persona-

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

jelor tripletei: peregrin, abate, povestitor. ci, în fond, ce-i leag de aceast cruce?...

Pe firul perfec iunii l untrice a ini ierii lor în moarte, a înv rii mor ii, cei trei, ca într-un dans cherubimic, schimb mereu pozi ia pe scara/ arborele Clipei, îns i c utarea mântuirii spirituale în experien ele din illo tempore ca fiind „acum i aici”. Prin dansul îngerilor se recupereaz o „stare” (de nu întâmpl tor centrul este osia, ba chiar la vechii chinezi el se numea Jilin, Yin-Yang, adic unicornul!), unde contrariile intr în coinciden i, astfel, se cap fericirea de dup moarte/ cerc în nemoartea sufletului/punctului. Deci, de la o tr ire extatic la alinierea cu temelia, de la realitatea tranzitorie a d uirii la Izvor, la t duire eliberatorie. Mântuirea fiin ei de iluzie/Maya, deta area de povara ignoran ei, poart pe poteca aducerii aminte a adev ratei identit i a omului: lumina, nu reflec ia! Lethe este îmbr at de Alethe(ia)... Prin coeren a povestei cei trei identific arta alchimic a aurului ce scânteiaz eliberat de coaja plumburie i astfel apare flac ra incombust , aura sfin eniei, cunoa terea în cuminecare. Mintea se stinge iar inima lumineaz spre cele ase R ri uri, v zând în curgere izvorul necurgerii... Prin moarte, dezlega i de toate îndoielile (nodurile mentale), ne smerim la o na tere înalt , la fiin a luminii, imuabil i nepieritoare. Nimic indestructibil, moartea înv luie însu i Nimicul a a cum be ia cristalului din Pahar Vinul Laten ei. Ea poart însu irile Peregrinului ce, c utate i cunoscute în om, vor fi Calea spre fericire, c ci, trebuie s afl m, ne îmbie Adrian Botez, c energia ve nic e în vidul grindeiului ro ii/în centrul Horei... pe când în talpa obezilor numai risipire.

29

Mariana ZAVATI GARDNER

(Anglia)

Prima zi de ]coal[ - Haide! Repede, grabe te-te! O s i plac la coal ! Ce n-a da s fiu din nou elev ! Uite buchetul! S -l dai înv toarei! ti pe mâini bune! Sunte i ultima ei serie de elevi! Mult experien i r bdare!

- Vreau s mai stau înc un an acas !

Poate m scute ti! Stau s înv cu bunica!

- Nu se poate! Ai apte ani i jum tate!

Lumea o s cread ca ai r mas repetent !

Linii de plopi de-a lungul str zii Negel din Bac u i gr mezi de frunze pe trotuarul tut de elevi mai noi i mai vechi. Pantofi negri i pantofi maro. Aici i acolo o pereche de cizme negre.

Dep ti Turnul cu ap . Sari pe un otron imaginar. Imediat dai de un bunc r în dou p i, unul pentru coala primar i altul pentru gr dini i toalete. Aroma iute de chimicale...

Peste tot zgomote i voci pi ig iate. Pantofi lustrui i trezesc praful din curtea colii.

Mai multe sute de copii. Fete în or uri negre i rochii albe i negre în carouri i b ie i în pantaloni scur i, cama alb i sacou de

Ingres - Odalisc cu scalv

culoarea c rbunelui.

To i cu buchete de trandafiri, gladiole, garoafe sau crizanteme într-o mân i câte un ghiozdan pe spate. To i în iruri destul de ordonate.

Profesoarele le strig numele de pe o list i liniile i rândurile se reformeaz cu precizia unui ceas solar în mi care perpetu .

Se aude un fluierat i to i se lini tesc.

Directoarea cite te câte i mai câte de pe o hârtie. To i par s o asculte, dar nimeni nu aude nimic, gândurile le zboar înc pe dealurile vacan ei. Nici eu nu ascult. M uit în jur s v d care dintre vecinele mele este în aceea i clas cu mine. Sunt nedumerit . Nu identific pe niciuna dintre vecininele mele de aceea i vârst . Marieta, vecina mea, este cu ochii rosii i cu lacrimi pe obraji. Este în irul de la alt clas . Încearc s i tearg fa a, dar buchetul de flori i ghiozdanul o împiedic .

Un elev din clasele mai mari recit o poezie patriotic . Soarele dimine ii i se reflect în p rul proasp t sp lat. Unii elevi vorbesc în oapt . O voce de bariton m treze te la realitate. Încerc s m concentrez.

Vine de la viitoarea mea înv toare, care m geat cu o privire de toreador. Pare s -mi verifice pantofii. Tresar când îi aud vocea mugind în ureche.

- Fato, m ascul i? mut de pe un picior pe altul. M uit în jur nedumerit .

- Fato, nu te uita în jur! Cu tine vorbesc!

Ascul i ce i se spune? M îndrept din spate i priveasc înainte.

- Clasele întâi încep lec iile dup -amiaz .

Duce i-v acas acum i întorce i-v la 12.45 fix. În caz contrar, v voi marca absen i. Înv toarea mea ne întoarce spatele i intr în cl direa colii pe u a principal împreun cu celelalte cadre didactice. Unii elevi pleac acas pe poarta colii, cu un buchet de flori într-o mân i servieta în cealalt sau cu ghiozdanul în spate.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

30

Anul V, nr. 9(49)/2014

Ben TODIC~ (Australia)

Interviu cu scriitorul Ioan Micl[u-Gepianul Ben Todic : De ce a i plecat din ar ?

Ioan Micl u: Stimate d-le Ben Todic , bunul meu prieten, acum dup aproape o jumate de via tr it într-o ar nou , adoptiv , cum se spune, aceast invita ie a dumitale la acest interviu îmi aduce o mare pl cere; cum s-ar zice b ene te, o invita ie „la givan”, dup expresia poetului Petre Talianu i a confra ilor dumitale or vi eni.

Eu, la o vârsta septuagenar , ca to i cei asemenea mie, trecu i prin bune i rele, un asemenea dialog îl g sesc binevenit. Ce-i drept, nu sunt omul care s vorbesc mult prin acel fastuos egou al fiin ei umane, fiindc întotdeauna am considerat faptele a fi m sura valorii unui caracter uman s tos, dar a l sa urme i sfat celor tineri, din ar sau str in tate, este chiar o obliga ie a p rin ilor, a celor trecu i prin via , de aceea, apreciez mult ideea acestui interviu. Dumneata, drag Benule, fiind în aceea i c ma a sor ii ca i mine, vei în elege exact ceea ce spun; deci, referitor la întrebarea dumitale: Eu nu am plecat din ar fiindc nu mi-am iubit neamul i cultura, limba i credin a noastr româneasc . Altele erau pe acea vreme condi iile unei emigr ri, i altele sunt azi. Doar visele noastre omene ti pentru o libertate i o via omeneasc sunt i azi acelea i. Am publicat recent cartea mea „Pe drumurile artei”, pe care o consider o adev rat autobiografie, iar cine va citi aceast carte va în elege c eu trebuia -mi urmez ceea ce mi-a fost dat de bunul Dumnezeu. Nu chiar neaparat lipsa unei buc i de pâine, m-a f cut s -mi iau lumea-n cap, ci grija i frica de viitorul copiilor mei, sub un sistem politic tot mai presant, mai neomenos, comunismul dovedindu-se pe parcurs forma cea mai crunt de exploatare posibil . Dar, a emigra atunci, în acea vreme a anilor 1979-80, era un adev rat joc cu moartea, la fiecare r scruce de drum, p dure sau râu de trecere te putea a tepta un glon .

Cu mine a fost cu siguran Îngerul cel bun al sufletului meu, care ma purtat pe c ile salv rii, ajungând cu bine, în aceast minunat i

primitoare ar , Australia. Cum trebuie apoi s se comporte un om care ajunge s i lase familia, rudeniile, prietenii, într-un cuvânt ara, este îns i istoria str in ii, a emigrantului plecat de dorul libert ii sale i al familiei? Cu mult , foarte mult responsabilitate.

B.T.: Care a fost obstacolul cel mare pe care l-a i înfruntat ca emigrant, la început i dup aceea? Ce a fost cel mai greu?

I.M.: Am zis i am recunoscut de multe ori, i la alte interviuri date ci, obstacolele unui emigrant din vremea mea, nu erau numai unul sau dou , erau nenum rate. Primul i cel mai greu de suportat era acela c de acolo de unde ai plecat, deci de acas , de-acolo erai imediat catalogat de cei cu catalogarea direct un tr tor, un aventurier aiurea, care murd re te prestigiul regimului i al partidului comunist.

O întreag batjocur pus pe capul meu i al familiei mele, ca s fiu discreditat fa de oameni. Din anii 1979 când am ie it din ar , trimis de fabrica Alfa la care lucram, pentru a repara mobilierul reclamat de o firma vest-german , i de aici refugiat în lag rul din Viena, i pân în anii 1989, a fost timp suficient de f cut praf i nimica, du man al clasei muncitoare. Nu? Eu, un fost utecist i comunist, mare ru ine!

Ei, i acum încep obstacolele cele f de num r, fiindc odat emigrat, ne constrângea lipsa de comunicare în limba englez , lipsa de bani i utarea unui loc de munc , apropierea de comunitatea româneasc unde s i g se ti un prieten, un sf tuitor de cum s i porne ti i tu noua via . Când mi-amintesc c -mi veni i familia, trei copii i nevasta, vorba ardeleanului: „No amu ce-i de f cut?” La Dumnezeu mia fost n dejdea întotdeauna. Nu m b team cu c mida în piept de mare religios, dar Duhul credin ei mele tie nop ile albe i nedormite rugându-m Dumnezeului cel drept, pentru ajutor, s tate i luminarea min ii mele. Drag Benule, tu tii, astea nu-s palavre, nici vorbe goale c ci le-ai cunoscut i dumitale la vremea aceea.

Situa ia a fost a a s fiu angajat la O el riile Port Kemblei de lâng orasul Wollongong. Acest ora este la o bun distan i de Sydney, dar i de Melbourne, ora e metropole, unde comunit ile române ti erau mai dense, cu asocia ii i societ i de mult existente. Nu le aveam direct la îndemân deocamdat , fapt ce mi-ar fi fost folositor, zic, dar nu am nici a m plânge c ci pe undeva eram mai dep rtat de gâlcevuri, ce deseori m cinau convie uirile acestora. Adev rul era la început m sim eam c un pustnic singuratic, dar speran a în Dumnezeu, dorin a de realizare în aceast ar frumoas i primitoare, îmi înt rea convingerea c am s înving toate obstacolele, muncind a cum am muncit i în România, alt cale nu exista. rile occidentale ne primeau spre a muncii, tiam asta, nu ne dorea s ne vad plimbându-ne pe str zi, f când lucruri nepl cute. Cine a în eles asta, s-a realizat, iar cine nu, i-a ales fiecare calea vie ii pe care i-o tr ie te.

Vorba proverbului, „cine ce- i caut , aia g se te”.

Nu am nesocotit eventualul sprijin al Ambasadei din Canberra i Consulatelor române ti din zon . M-au încurajat ulterior în înt rirea

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

speran elor mele de ridicare literar , dar asta numai dup anii 1989, când se d râmase sistemul comunist, i numai dup ce eforturile mele proprii m aduser în pragul editurilor i al public rii unora din ile mele. Mi s-au d ruit i c i de literatur româneasc , fapt ce m-a bucurat la vremea respectiv .

Dar cel mai greu i mai dureros sentiment te încearc atunci când cel de-un Neam cu tine, i asta am sim it uneori, te rupe i te coase f tii, f s te mai po i motiva. Dar, aveam un dar al meu de-a fi, întotdeauna îmi ziceam un proverb, o glum româneasc , i trimi ând totul la judecata lui Dumnezeu, îmi lini team sufletul. i probabil c erau destule ocazii de reu isem s adun o întreag carte de ziceri i proverbe sub titlul Cuvinte de Minte, încheiat prin anii 2012.

B.T.: Ce sim i pentru România, acum i de-a lungul anilor?

I.M.: Întrebare cu inima! Pentru aceast Românie tainic , am sim it întotdeauna iubire i respect, fiindc este Neamul meu din care m trag, i a a voi sim i mereu. Oriunde te-ai duce în lume i azi, e ti întrebat de unde e ti, adic ce na ionalitate ai? Deci e vorba de identitatea ta. Dac te-ai n scut român, român r mii în vecii vecilor în aceast globalizare a Terrei, ori pe unde ne-ar duce pa ii vie ii noastre.

Cu crea ia lui Dumnezeu nu avem cum ne juca, nici ascunde, nici min i; dac te consideri bineîn eles, om integru. Am fost întotdeauna mândru de Limba i Cultura Româneasc , de simplitatea i naivitatea poporului acesta, fiindc este oglinda în care m privesc i m recunosc.

B.T.: Ce face i sau a i f cut pentru România (în România i-n str in tate), pentru schimbarea imaginii)?

I.M.: Drag Benule, întrebarea aceasta parc îmi aduce mângâiere, cu atât mai mult cu cât este una de anvergur . În cei peste treizeci i trei de ani tr ind aici, ani în care am fost apropia i, prieteni, din multele noastre convorbiri, fie i telefonice, fie fa c tre fa , fie la Emisiunile Postului de Radio Românesc 3zzz-Melbourne, al c rui director i crainic e ti, cred c azi am avea câteva interviuri sau c i de scris.

Timp de 10 ani cât am scos revista de art i cultur „Iosif Vulcan”, alt timp în care am adunat i investit în constituirea Bibliotecii române ti „Mihai Eminescu” din Cringila, a c ilor mele scrise i publicate, aceasta am f cut, s redau imaginea cea adev rat a României, în lumea liber în care tr iam, i tr im. Am fost în acela i timp recunosc tor i voi fi întotdeauna acestei bune Mame Adoptive Australia care ma primit la vreme de necaz. În România am fost acela i om de bun caracter, uneori prost de bun, dar acolo am crescut, înv at, acolo am tiut rostul muncii, credeam în cinstea i onestitatea omului din popor, fiindc oameni simpli mi-au fost i p rin ii, de la ei am cred acest sim al moralei i respectului pentru cel de lâng mine. Cu toate aceste bune i omene ti calit i am emigrat, c ci eram om matur la acea vreme. R zbunarea i invidia tiam c nu-mi pot folosi la nimic, ca atare pot spune ca îi iubeam i pe cei care m nesocoteau de multe ori. Le c utam prietenia, cu sinceritate, nu cu lingu eal . i unde nu reu eam, rugam pe Dumnezeu s m lumineze cu în elepciune. a mi-a fost via a i-mi va fi i de-acu înainte. În via a comunit ii române ti am fost i eu implicat atât cât posibilit ile i timpul mi-au permis, fiindc aveam i o familie de între inut i crescut, iar de certuri i insulte m-am ferit ca de foc, pentru c acestea umbresc numai prestigiul i imaginea noastr româneasc .

Am scris multe lucr ri prin care elogiam bunul caracter al emigrantului român, aprecierile l udabile ale guvernelor rilor unde comunit ile române ti muncesc i tr iesc. Îmi amintesc i acum de anii 2011, când am fost invitat la s rb toarea Zilei Australiei, aici în ora ul Wollongong, i desemnat a vorbi i eu la aceast festivitate. Mi-a înflorit inima de bucurie i de cet ean australian, dar i de român care-mi cinsteam originea româneasc . Ziarul Mercury, publica ia municipiului, In the Weekender din 29 septembrie, 2001, îmi prezenta activitatea literar i comunitar pe o întreag pagin A3, inclusiv

31

poza, numindu-m „The Illawarra Muse”. Pentru România am scos din suflet i con tiin cele mai iubite versuri: Mi-e dor de sat, Dragi copii din România, Ardealul, i multe de tot, c ile mele majoritatea în România le-am publicat. Pe cheltuial propie, bucuros c o editur privat româneasc î i va realiza un mic venit, muncind la publicarea ilor românilor din str in tate. Pentru meritul enorm adus comunit ii române ti australiene de îns i intervietorul meu de acum d-l Benoni, cu cea mai mare pl cere i con tiin am trimis pe la anii 2010 acea nominalizare c tre National Australia Day Council, care a fost recunoscut i acceptat pentru Award. Bun i cre tineasc rela ie am avut la Biserica „Sf. Ioan Botez torul”, preot paroh Ioan Vasile Prundu , care nu ne uit de Sfânta Boboteaz a veni s ne sfin easc familia i casa, gr dina i pomii fructiferi. Anul 2006 este anul când mi-am prezentat la Sydney, cartea mea „Poezii alese”, în prezen a unui mare num r de români aduna i la Consulatul General Român, pe vremea aceea Consul General fiind d-l Ovidiu Grecea. În anii 2001 am fost în vizit în România, s -mi vizitez p rin ii i rudeniile din satul natal Gepiu. S-a instituit atunci la Biserica din sat o zi special de rug ciune pentru holdele i recoltele s tenilor, ziua de 17 iunie, 2001, care a r mas calendaristic pentru locuitori satului. Mult bucurie am sim it atunci la Sfânta Biseric din sat, mai ales c a avut loc i Taina Sfântului Maslu, cu participarea a 10 preo i din localit ile vecine. Aceast bucurie am adus-o cu mine în Australia, fiindu-mi i azi, zi de amintire. Cu acea ocazie am vizitat localitatea Holod, locul unde la 31 martie, 1841 se n tea Iosif Vulcan. Am rev zut coala General (azi Gimnazial ) din satul natal Gepiu, unde înv asem a scrie i a citi române te. Am l crimat privind geamurile dinspre curtea în care ne jucam noi copiii oina, geamuri pe care le-am construit eu pe vremea când directorul colii era profesorul Pantea Toma, iar eu terminasem coala de Meserii la Beiu .

Aici în Australia eram membru la distinse societ i literare din Sydney i Wollongong, dar i contributor la emisiunile posturilor de radio române ti din Melbourne.

La pensionarea mea Societatea Literar South Coast Writer’CentreWollongong mi-a acordat calitatea de Membru pe via (Life Member), iar acum, în acest an 2014, prin recuno tin a concet enilor mei din satul natal, numit Cet ean de Onoare al comunei Gepiu-Bihor.

Frace Benule, am satisfac ia sufleteasc acum la b trâne e, a m ti demn de originea mea român , prin tot ceea ce am f cut i muncit în România i Australia.

B.T.: Dac a i avea mul i bani, cum a i ajuta România?

I.M.: Da, asta mi se pare cea mai interesant întrebare! Drag Benule, dac a avea mul i bani, a sta s -mi fac o socoteal ; bazat pe ce v d azi, acum dup anii 1989 încoace, când perceperea ideii de capitalism a fost gre it în eleas i gre it interpretat , eu nu bani le-a trimite, -i toac pe ce nu- i vine a crede, ori se fur , ci le-a investi de aici direct în mijloace de munc , cu care s i produc bani cu o continu investi ie de viitor. Asta ar fi sus in tor. S nu se obi nuiasc omul zilei cu pozi ia plebeului din vremile Romei antice. i nici guvernatorii zilei a da mese gratuite pân ce doar devin guvernan i! S nu uit m înv tura hristic ce zice: Cu sudoarea frun ii tale s i câ tigi pâinea cea de toate zilele. i asta valabil de la opincâ pân la vl dic .

B.T.: Neavând mul i bani ce face i pentru România?

I.M.: Neavând mul i bani, m simt ca acel om s rac dar care a primit pe Dumnezeu i pe Sfântul Petru la masa sa, cu pu in, dar cu mult iubire i credin . Din pu inul ce am, iat am trimis i trimit câte ceva, un pachet, dou de haine pentru iarn , donez câ iva lei parohiei bisericii din satul natal care m recunoa te i apreciaz , cump r o carte, dou din România, d ruiesc din c ile mele, i ce cred c este mai valoros, m str duiesc s fiu un român adev rat prin purtarea mea în str in tate pentru a crea o frumoas imagine României. Pare-se

32

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aceasta valoreaz mai mult ca banii.

B.T.: Crede i c românul emigrant dup ’89 simte diferit pentru România?

I.M.: Bun întrebarea! Fiin a uman o v d a a de când a creat-o ziditorul Dumnezeu. A evoluat prin inven iile tehnologice, i-a cizelat i via a, dar cu sufletul înc mai are mult de cizelat. Vreau s spun c indiferent de sistemele sociale subiective i schimb toare, omul, genera iile, fiin eaz prin acelea i legi ale fiin ei, adic dornice de libertate, de asigurarea unor condi ii existen iale potrivite, de o fericire pentru familia propie, siguran a vetrei geografice în care exist .a.m.d.

Emigr rile acestea îns depind mult de sistemele sociale ale vremii, cum zic, care pot favoriza sau nefavoriza pe un emigrant. i ca s revin la întrebarea dumitale, emigra ia româneasc de dup 1989, sa u urat fantastic. Cine vrea i unde vrea. i de data aceasta, în general observ, românii pleca i simt drag i dor de România, de cei dragi l sa i acas . Unii pleac temporar i se reîntorc, al ii se stabilesc în alte ri definitiv, dar tot nu- i uit ara i locurile natale, prin modul în care î i tr iesc zilele vie ii. Trimit acas diferite ajutoare, bani, haine, medicamente, viziteaz România, .a.m.d. Dar, plecând din ara ta începe i marea epopee a emigra iei i emigran ilor. Nici rile spre care se emigreaz nu sunt f de lipsuri i greut i, au cum se zice i ele acel procent al omajului în cre tere, i atunci încep pentru emigrant fr mânt rile de tot felul. Greu de g sit loc de munc , visul banilor i al îmbog irii prin str in tate începe a se spulbera. A adar, aceast u urin de a pleca, cine vrea i unde vrea, nu ar fi neaparat una ce-ar ine de liberalizare i democra ie. Acestea sunt no iuni filosofice. Omul trebuie s tie ce vrea de la via , s aib ochii deschi i a privi în jurul s u, altfel e mai bine s stea acas . Opinia mea.

B.T.: Despre atitudinea pentru limb ?

I.M.: Ei, aci intr m la r cina identit ii de Neam. Cât Limba Româneasc exist , exist i Neamul acesta al nostru. Ca emigrant eu am mai fost favorizat i de aceea c nevast -mea fiind tot românc , ba chiar n scu i i crescu i în aceea i comun , aici continuar m a vorbi române te în familie, fapt ce a devenit o continuitate pân în ziua de azi. Scrierile mele, c ile mele în Limba Român au ap rut, reu ind a ne p stra limba noastr i mai ales acea limb literar prin care nu se deosebea deloc c nu am tr i în România. În familiile în care partenerii sunt de na ionalit i diferite, i m refer la fiicele mele torite astfel, limba englez este o necesitate direct , altfel n-au cum s se în eleag în familiile lor. Acoperirea acestor situa ii in de acea Iubire d ruit de Dumnezeu i Duhul S u Sfânt tuturor oamenilor, din începuturi, i, mai pu in în eleg eu teama filosofiilor i doctrinelor s-ar pierde ceva; nimic nu se pierde din Crea ia Divin a Creatorului lumii. Oamenii sunt oameni peste tot. R mâne doar s mai înv m limba Sufletului, care este aceea i în toate fiin ele omene ti. Limba Româneasc este fiin a noastr , iubirea noastr pe care o extindem înspre acea iubire dumnezeiasc prin care exist m! Zicea Al. Vlahu într-un proverb de duh i inspira ie c , „Nu se împu ineaz cu nimic soarele dac înc lze te i pe cel de lâng mine!” Acest Soare, simbolic, ar fi tocmai iubirea între oameni, indiferent de ce Neam suntem, c ci un Duh comun ne-a fost izvorul Facerii. Cerul i P mântul.

B.T.: Dac ave i vreo întrebare sau un sfat, ascult m cu pl cere.

I.M.: Drag Benule, eu a încheia vorba de azi cu un proverb care mi se pare mie valabil oriunde în lume, i oric rui nivel i rang social.

Iat -l: „Arhitec ii i constructorii întâi ridic scheletul unei cl diri, apoi preg tesc ornamenta iile dorite. La fel i despre oameni: mai întâi s li se asigure în area moralei, apoi s li se dea func ii sociale”.

B.T.: Mul umim domnului IOAN MICL U-GEPIANUL, CET EAN DE ONOARE AL COMUNEI GEPIU-BIHOR.

Anul V, nr. 8(48)/2014

{tefan Radu MU{AT

reinventeaz -m din oapte la col ul gurii tale... mâne iarn între noi dac ne e team s ne îndr gostim... rut -m pân o s m doar i dezl uie vis torul din mine care te-a ascuns prea adânc în lacrima de la miezul nop ii, reinventeaz -m din oapte la col ul gurii tale nu-mi treac via a prin nimicuri. rena tem bucat cu bucat din lacrima strivit în surâs i respir m dintr-un s rut de parc -ar fi cel din urm destin r cit de ploi; ne ag m în ochii celuilalt, asemeni unui mugur de lumin printre nori, atingem o fereastr de cer de care s ne prindem r cini. am tr it destul durerea mor ilor r pu i de întuneric i ne desprindem f râm cu f râm de truda plânsului amar al nop ilor trecute prin suspine... rode ti femeie, fertil e ti de via ; înal numele de mam acolo unde timpul s-a sfâr it. ne deschidem unul pe cel lalt i rupem cu l comie din clipa reg sirii. mânem indiferen i la durere de fric s nu frângem tremurul bra elor; când e ti la un pas de mine deja mi-e dor de tine; emo ii juvenile, preaplin de dorin ... rescrie-mi iubirea din t cerea aprins în ochii t i nu sângerez vreodat de singur tate. mâi în clipa mea! cu mine fruntea i-e senin ca dup rug ciune. mâi în prim vara mea! e loc i pentru tine, e loc de infinit. deasupra infinitului, fric i disperare c într-o zi am s te pierd i atunci voi avea nevoie de mai mult curaj s tr iesc decât s mor pentru a te reg si în ultima dorin ...

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Mugura[ Maria PETRESCU

DRAG{ MARIA....

DRAG{ În trecut, domnitorii trimeteau domni elor sufletului lor câte o „carte”, adic o scrisoare.

Iat c acum George Filip îi trimite Mariei Sale o carte cu versuri de dragoste, poeme de dor din care atât el, cel care le-a scris, cât i Maria, cea c reia îi sunt adresate, dar i noi cititorii, care ne delect m cu frumuse ea lor, tânjind dup o astfel de declara ie de dragoste întins pe vreo 160 de pagini, ne putem ad pa la nesfâr it din ea, f s ne plictisim vreodat . Ultima fotografie din acest volum de versuri, care-i înf eaz pe Maria i George Filip inându-se de mân , ca doi adolescen i, este elocvent din acest punct de vedere. Exist la ei o pace interioar , un ceva care spune din zâmbetul lor adresat i celor care-i privesc, c , în sfâr it s-au lini tit pentru divinitatea „a poruncit” ca ei s se întâlneasc i s se contopeasc în „sufletul pereche”, pentru ca apoi îndemnul s fie „iade mân i hai s pornim amândoi mai departe prin univers!” drag Maria, - versuri de dragoste -

poeme de dor c tre Ma-ria-Sa (Editura DESTINE, Montreal, Canada, 2014, 169 pp.) este cartea unui gând de dragoste i pio enie încredin at M riei Sale, Maria. scrii despre Maria este un lucru ce se poate întrupa într-o carte, dar s o a tep i pe Maria, s o anticipezi i s o tr ie ti, sau s tr ie ti cu ea i al turi de ea, este un alt lucru care se concretizeaz în aceste versuri de dragoste. Cartea aceasta este rela ia fireasc , revelatorie care sun clar, luminos i curat.

Prin ea i m rturisindu- i iubirea pentru Maria, i George Filip, la rândul lui, încearc s se explice, s se auto-explice în primul rând fa de el însu i, dându- i r spunsul la întrebarea „cine este el?” - „un poet din seu i sânge/ unde i destinul plânge” (Fecioara din polen - p. 102), apoi fa de Maria sau în antitez cu cine este ea „ i fecioara mea s mi fie/ lumânare-n ve nicie/ poleit în poeme/ i-n cele mai sfinte steme.// fecioara dintre fecioare/ MARIA - raza de soare” (Fecioara din polen - p. 103) i apoi fa de cititorii lui.

Astfel, întreb rile încep s curg înc de la prima pagin a c ii: justificarea scrisului lui „Scriu mereu i mult fiindc acesta este blestemul meu Divin. Nu am unde s m ascund, decât printre cuvinte. Muntele sisific pe carel urc prin poemele mele de m rturisire, m îng duie.” (Adev rul - p. 3). În contrapartid este reac ia lumii la ac iunea lui permanent de a scrie, care nu este altceva decât îns i ra iunea lui de a fi: „«CE-I PAS UNEI LUMI ÎNTREGI...» cum îmi potcovesc eu” ( urarul cuvintelor n.n.) „ - hefaistic - c milele lirice cu care m tot pierd prin saharele mele despre dragoste?” (Adev rul - p. 3). Aici trebuie s ne oprim i s -i recunoa tem lui George Filip faptul c poezia lui pare uneori, mai ales la o prim abordare, u or de citit i de în eles. Dar nu v l sa i am gi i de acest lucru. Este doar una din stratagemele poetului, un iretlic care îi este mereu la îndemân , exprimat clar chiar în citatul de mai sus. „Saharele lui lirice” nu sunt altceva decât peisajul imens mi tor, unduios, într-o

permanent schimbare, fata Morgana ademenitoare în universul poeziei lui, în care, o dat intrat, nu mai po i ie i, pentru c universul poeziei, sau universul de ertic te absorb cu aceea i sete nesfâr it în nisipurile lor mi toare. Dar în acela i timp, te i abandonezi lor cu voluptate. Din acest punct de vedere, aproape c i se pare o impietate s i analizezi poezia la rece, disecând-o semantic sau din punctul de vedere al tehnicii literare i totu i, muzica ei psaltic-oriental te duce departe într-un dans meandric i misterios al tept rii unei iubiri arzânde, divine: „Habar n-am dac am iubit vreodat ... Habar n-am despre dragoste... Parc tie careva ilea de ce albinele culeg polenul, de ce duc furnicile mun ii în spinare, de ce ne iube te Marea... înghi indu-ne, de ce pl nuim r zboaie, de ce am inventat pra tia, roata i halebardele... i de ce, i de ce?!?” (Adev rul - pp. 3-4).

Aceasta este în mare poezia lui George Filip, pe care poate c în niciuna din scrierile lui nu a definit-o mai bine decât în aceast carte. În lumea lui, „în gulagul viselor de arte” (Drumul - p. 65), evolu ia st rilor lui penduleaz în permanen de la agonie la extaz i invers, dar acest lucru nu înseamn c George Filip ar repro a ceva cuiva. Nicidecum. El î i asum singur responsabilitatea existen ei lui, a vie ii lui, încercând s -i dea o defini ie cât mai aproape de adev rul precarit ii ei „via a se reduce la o hart ./ navig m prin ea f busol ” (Drag Maria - p. 51), dar mai presus de orice, bucuria de a- i împ rt i sau de a- i striga iubirea lui pentru Maria, ca s o afle toat lumea. i atunci, normal, î i pune întrebarea cine este el vis- -vis de Maria (iubita lui, „prin esa mea prin poezii” Punct magic - p. 61, so ie, mam care-l îngrije te i îl ocrote te i pe care el o ador ca pe îns i Sfânta Fecioar ): „sunt nimeni acela ce face minuni./ sunt marele Nimeni ce tiu s v -njur./ sunt nimeni - alesul de printre nebuni,/ sunt cel mai ciudatul frumos i sperjur” ( ie, Maria - p. 5). Concluzia

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la care ajunge, despre cine este el, este exprimat clar i succint printr-un cuvânt inventat (tehnic uzitat foarte des de George Filip) „sunt Nimeniul ce mor i înviez” ( ie, Maria - p. 5). P sind tonul autoritar i grav, George Filip simte acut nevoia de a se destu a al turi de iubita lui. i atunci introduce în diafanul iubirii lor, folosindu-se de elementul ludic, cuplul „Nimeniul” (adic el) i Maria lui „fii Nimenea mea” ( ie, Maria - p.

6). i ca s fie i mai conving tor, î i permite cu u urin a poetului care este, s prezinte acest cuplu ca pe doi adolescen i liberi i exuberan i, care nu vor decât s i tr iasc via a: „trecem descul i prin b i de galaxii./ suntem aman ii evada i din noi” ( ie, Maria - p. 5). Din acest punct de vedere trebuie neap rat s men ion m aici ilustra ia deosebit de sensibil i inspirat a binecunoscutei artiste plastice Victoria Du u, care de-a lungul întregii c i a mers mân în mân cu textul, analizând sau redând pictural i prin imagini, cuplul real George - Maria, sau cuplul ridicat la rang de universal Nimeniul Nimenea.

Dar când se tr ie te toat aceast frumoas poveste de dragoste? În dimensiunea realului, tocmai în mileniul al III-lea, în care omenirea obosit de experien a vie ilor anterioare, înc rcate de durere i lipsuri a teapt o lung perioad de pace i a ezare sufleteasc , dar i de primenire a lumii, de sire i abandonare a „copiilor b trâni care au fugit din p rin i” (Eu regret, Maria - p. 7) utând fizic dar i s absoarb „zgomotul lini tii” (Eu regret, Maria - p. 7) îns nu aceea amenin toare i lipsit de senin dinaintea furtunii. Anotimpul preferat al iubirii lor este prim vara „Maria,/ iar i va fi privar / cu meri în floare, p ri i furnici/ i ie iar i o s i se par / c-ai mai trecut descul , pe aici” (Pe rm cu Maria - p. 21), iar timpul exact al iubirii lor sacre este diminea a (remarc m predilec ia c tre începuturile de vreme, primenite i curate). Din acest punct de vedere, Maria i-a fost dat în dar ,,Omule, Omule, iat o stea” (Cântec de stea - p. 67), ea este steaua lui c uzitoare, lumina care-l ze te blând „O Stea Polar vreau s -mi fii - atât !” (Pe rm cu Maria - p. 21), cea care îl tie i îl vede în permanen , oriunde s-ar afla ,,nici când ninge, nici când plou / tu nu te ascunzi sub stele/ stai sub strea ina speran ei/ i-auzi gândurile mele”’ (Tu i luna p. 10). i de aici, afl m i cum a ap rut Maria în via a lui, trimis ca o binecuvântare „a venit ca o lumânare etern / de departe, poate din Dumnezeu/ în grota sufletului meu c zut în bern ./ eu, la un pas de aptezeci de toamne - eu/ scoteam apa sfin it dintr-o fântân / în care izvorul aproape secase;/ oaza speran ei

sem na cu o b trân ” (Maria - celei trimise din cer - p. 81). Acesta a fost momentul în care el i-a f cut cur enie în trecutul din via a lui pentru a o primi pe Maria Sa, Maria primenit suflete te „- lumânare pl pând , intr -mi în cas ./ iat , am dat cu m tura, am ruit./ vreau s începem în doi o via frumoas ./ am s te botez MARIA, bine-ai venit!...” (Maria - celei trimise din cer - p. 81).

Desigur c întâlnirea cu o astfel de fiin special nu putea fi decât tot una special , predestinat i magic . Doamna îi transform visul în realitate vie, palpabil , c ci cine era el înainte de aceast clip , ce pare mult prea lung în imensitatea i intensitatea tr irii ei i-ntr-o noapte de m tase,/ esut poate din chitaiuri/ mi-a poposit în cas Doamna/ cu degete sculptate-n naiuri.// eram b trân de tinere e./ scriam poeme insalubre/ i m mpu cau în plin strad / cu gloan e ce zâmbeau lugubre” (Vis cu Maria - p. 12). i ca s fie i mai conving tor de ceea ce spune, poetul revine cu o completare pe care o crede absolut necesar „tu ai dibuit prezentul/ intre clipele abjecte/ m-ai sfin it - era momentul” ( fii… - p. 15). Din acest punct de vedere, drag Maria este o permanent rug de mul umire închinat Mariei pentru c exist i a venit în via a i în casa lui „spun ruga asta/ în imense clipe/ sorbind licori de datin din stea./ prin via a scurt / mi-ai croit aripe;/ fii prea m rita-n veci - Maria mea!”

(Od Mariei - p. 19).

Poetul nu insist asupra i nici nu are în vedere teoria reîncarn rii, a unor posibile vie i anterior tr ite, el vine s descrie cu fiecare poezie închinat Mariei i s adauge noi tu e i nuan e iubirii sufletului lui pereche. Totul se învârte în jurul cuvântului luminos, al personajului real i de suflet Maria, Maria (spus la nesfâr it aproape obsesiv, ca un izvor d tor de via , ca un ecou prelungit), f a fi o repeti ie deranjant , ci mai degrab o nevoie de lumin , ocrotire, protec ie i iubire. „Te fac mireasa mea pentru vecii” (Maria - p. 22) este versul care demonstreaz (dac mai era cazul, dar era, pentru c poetul simte nevoia s i descrie i s ne povesteasc sufletul lui i iubirea lui iar i iar ), c a teptarea de o via a meritat pe deplin deoarece înainte de a o cunoa te, via a lui era într-o deriv total „nava se zbate c tre ve nicii;/ spre care rm?... mâne un mister” (Maria - p. 26). De aceea alegerea Mariei, „fat bun ,/ zâmbet de lun ,/ inimii mele de leac” (La logodna noastr – p. 71) transpus într-o întrebare fireasc i natural pus „nu tiu de ce te-am ales?” (La logodna noastr - p. 71), aminte te de celebrele versuri din melodia „Cum am ajuns s te iubesc?/ Nici pân azi nu tiu”. Ce l-a determinat s o iubeasc ? Ocrotirea ei per-

Anul V, nr. 9(49)/2014

manent , blajin i blând , în special acum în mileniul al III-lea, c utând evadarea, ne tiind de ce c ut m evadarea în alt parte, „spre partea invizibil a Lunii” (Maria vine…

- p. 72), în loc s o afl m chiar lâng noi.

Numai Ea, atunci când el obosit î i pune capul ,,pe genunchii unei epoci triste” (Ascultând t cerea - p. 74) este cea care îl înv luie cu o alt stare care lui îi place nespus: s asculte t cerea, acea t cere absolut la ad postul c reia el i se poate confesa, f team , pentru c se simte înv luit, ad postit, ocrotit. Oglinda, în care el vede în permanen chipul ei sfânt, este obiectul ce ajut la invocarea unei amintiri, a unei invita ii la un dans în tor i gra ios „d -mi bra ele aripi s mi le fac” (Invoca ie - p. 77) ce se repet doar în serile în care el se îmbrac în frac, la momentul unic al nun ii lor, peste care pare c plute te semnul divin ce aminte te de Miori a „cu tinere ea ve nic la rever/ i gloria peste eternitate,/ la nunta noastr va dea din cer/ un înger poleit cu pietate” (La nunta noastr - p. 105).

George Filip s-a n scut la Tuzla, pe malul rii Negre, pe care a iubit-o i o iube te nespus. Marea cu rmul ei par s -i fi transmis poetului ceva din sufletul i firea marinarilor: dorin a de a vedea din larg farul care o lumineaz , acolo este p mântul, uscatul, siguran a, dar i iubita i speran a lui: „a tept la poarta viselor de arte,/ din carapace roade ve nicia/ i iat c pe rmuri, t... departe,/ un far îmi face semne: e MARIA!” (Maria - p. 31). Aceasta este Maria: „cea mai blând muz ” (Septembrie - p. 34), aceasta este cartea lui ,,de dragoste, de ploaie i de dans’’, în care singurul lucru sigur este doar MARIA, pe de o parte i îndoiala lui „morganele sunt aproximative”, precaritatea existen ei „ i st destinul lumii în balans” (La fântân – p. 68), iar el este cu siguran , muncitorul cu sapa care caut întotdeauna în straturile cele mai adânci ale unei soarte stâncoase i abrupte. A a cum o recunoa te chiar el însu i, drag MARIA este un frumos tablou impresionist ce prefigureaz un abia întrez rit zâmbet de speran .

Culoarea predominant este albastrul, cu infinitul nuan elor lui de stelar, de aurore abia colorate, exprimate prin mângâieri de „culori crepusculare” (Fragment de zei a - p. 112).

Diafanul culorii se transform dintr-un inefabil într-o realitate palpabil , ce abia aminte te de crea ia Evei, reluat mai apoi i dezvoltat concluziv în definirea cuplului adamic pe p mânt, aceea i i aceea i de fiecare dat , reluat cu constituirea unei noi leg turi tainice ce repet acel moment ancestral al creaiei originare „noi doi am marcat Facerea Lumii,/ primii oameni suntem: Adam i Eva” (Invoca ie femeii - p. 114).

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

35

Gheorghe A. STROIA

Poezia lui Boris Ioachim sau Lirica de dragoste versus asfixiantul cotidian (pseudo)modernist Love is an act of endless forgiveness, a tender look which becomes a habit… (Peter Ustinov) Printre atâtea „himere” tehnologice, printre atâtea „cunoscute” necunoscute, eul devine - cu certitudine - din ce în ce mai asfixiat de noxele politicii, moralei i, de ce nu, ale unei culturi ce reu te s i piard subacut, acut i apoi cronicizant - reperele, axiomele i teoremele incontestabilei sale perenit i. Cu alte cuvinte, tot ceea ce a transformat cultura român în fort rea a invincibil a sufletului românesc, un strop al dumnezeirii ce a supravie uit oric rui val de dezastre i a scut - în fiecare etap a cre terii sau descre terii sale - vârfuri de munte, titani, eroi de legend , pentru ca mai apoi s le converteasc în valori ale universalit ii.

Interesul pentru lectur , în ultima vreme, a suferit grave prejudicii, având în vedere invazia distrug toare a inter(liter)netului, care „decoloreaz ” clipele copilului sau adolescentului în formare, prin puterea „aderurilor” falsificate, realit ilor terifiante, poluându-le (pervertindu-le) iremediabil sen-

sibilitatea, expresia, sim ul comunic rii, conexiunea cu realitatea. Se întrev d, din ce în ce mai des, cazuri aberante, ce sfideaz legile moralei sau bunului sim , devenind parte a nevoii de comercializare excesiv - prin publicitatea constant-negativ - ce învenineaz i ucide lent, dar sigur. În tot acest spectru cotidian, care pare distrus f drept de echivoc, mai exist , din fericire, oameni cu sufletul curat, cu sim irea strat înc vie, cu o capacitate fantastic de reinventare, în pofida incapacit ilor de moment ori suferin elor proprii. Plin de doruri, delimitând albul fir al vie ii înscris în palma muritorului, cartea a putut vedea lumina zilei, prin generozitatea unui om ales, doamna RODICA TEI ANU, din Timi oara - un suflet care nu ofer doar sprijin, ci împline te vise, din dragoste i respect fa de po-ezia i cultura de bun calitate.

Exist , a a cum s-a mai spus, oameni ce reu esc s readuc veste despre minun iile dragostei, ale iubirii pure, în toare, dragostea care zide te i orânduie te lumea dup o cu totul alt scar a valorilor. O ecua ie subcuantic , în care Dumnezeu are un rol fundamental, c ci numai sufletul iluminat de steaua divin dobânde te capacitatea de a sim i i, apoi, de a exprima toate aceste minunate lucruri. Un astfel de suflet, înc rcat de noble e, cu un sim liric spectaculos, este i poetul BORIS IOACHIM, care aduce bun VESTIRE, prin aceast plachet de versuri de dragoste, frumos intitulat IMN IUBIRII i închinat fiului s u Emmanuel, care nu a mai avut r bdare, a a dup cum însu i autorul consemneaz . În poezie, Boris Ioachim este un veritabil Don Quijote, care nu numai c alearg dup himere, ci este el însu i creator de himere, cea mai important dintre ele fiind IUBIREA, un cuvânt devenit aproape sacru, pe care poetul îl pronun cu insisten de 92 de ori, pe parcursul liric al c ii. O iubire tandr ,

urm de frivol, desf urat în cadrul mirific în care anotimpurile se succed într-o ordine interioar bine gândit , în tandem cu orânduirea divinului. În aceast iubire, personajul central este iubita, c reia poetul i se adreseaz , folosind un derivat al cuvântului iubire - apelativul iubito - pronun at i el de 88 de ori în con inuturile c ii. În succederea cronologic a anotimpurilor, fenomenele specifice sunt traduse liric, construind, prin imagini metaforice de o frumuse e rar , un întreg univers: vântul - zbatere de aripi, cea a - cufundare în adânc, parea - prefigurare a zborului, cerul - întregul univers interior captiv în Eu, dorul - manifestare mimetic a iubirii, rev rsând în cascade plângeri ale umilin ei dep rt rii, ochii - reflexia propriei vie i în oglinda indubitabil a sufletului.

Poezia lui Boris Ioachim cânt i încânt auzul, având rime fericit alese, atent m surate i cânt rite. Pe finele sale arcu uri se pot intui uneori acorduri pastorale enesciene, alteori zbuciumuri wagneriene ori inflorescen ele mozartiene. În aceast construc ie liric , versurile îndeamn cititorul s rememoreze frumuse ea shakespearean a unei nop i de var sau transparen a culorilor din pastelurile eminesciene, intensitatea meditativ a metafizicii de tip blagian, zâmbetele roman elor minulesciene sau nostalgia lacustrelor bacoviene.

Fiecare sentiment poart dup el, cuvinte care se repet precum într-o obsesie furibund , un joc misterios al vie ii cu moartea, al dorului cu durerea, al june ii cu maturitatea, al amneziei cu amintirea, al sacrului cu profanul, toate înl uite sub spectrul iubirii, ca starea cea dintâi, tr it pân în ceasul din urm , cu putere i patim , cu încrâncenare dar i obedien . Precum într-un vis, sem nând a m rturisire, al lui Khalil Gibran: Când iubirea v face semn, urma i-i îndemnul, chiar dac drumurile-i sunt grele i pr stioase, i când aripile-i v cuprind, supune i-v ei, chiar dac sabia-i ascuns -n penaju-i v-ar putea r ni, iar când v vorbe te da i-i crezare, chiar dac vocea-i ar putea

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 9(49)/2014

Mihai BATOG-BUJENI}~

TOAMN CU CRIZANTEME O s-o pun de Saturnalii!

Vreau la mare, vreau la soare, -mi bronzez iar pectoralii...

E toat toamna-n crizanteme Privind ginga spre-albastru cer; i-o clip n-avem a ne teme, De nop ile ce-or fi cu ger.

Nu mai vreau s-ascult canalii Versuri ticluind, amare, Despre-adâncuri bacanalii, D-aia strig cât pot de tare,

Cl dim iluzii pentr-o vreme i care-apoi ca fumul pier…

E toat toamna-n crizanteme, Privind ginga spre-albastrul cer.

Vreau la mare, vreau la soare!

RONDELUL FILOZOFILOR

Nevoi ce te-ncol esc, supreme, Alung gândul spre-un prier, În care frigul nu mai geme Iar eu s sper c nu mai zbier,

Gândea Socrate ab tut Privindu-l crunt pe Diogene Ce în butoiul prea tiut Dormea visând la Melpomene

toat toamna-i criza-n teme…

vezi c vinul l-a b ut!

Sau l-o fi tras în damigene?!

Gândea Socrate ab tut Privindu-l crunt pe Diogene.

RONDEL ESTIVAL Vreau la mare, vreau la soare!

-mi bronzez iar pectoralii calc valuri în picioare, m -mb t cu salvamarii...

Cum ca un pe te este mut i e-n pozi ii cam obscene, Cred nesim itul c-a b ut Nutrind speran e ambigene!

Iar de-mi iau vreo lipitoare,

Gândea Socrate ab tut…

Ingres - Femeie care se îmb iaz

v sfarme visurile, asemenea vântului din miaz noapte care v pustie te gr dinile. În acest tablou (cvasi)vivaldian, se cuvine s reiter m i alte elemente ale universului liric al autorului, cuvinte care sunt repetate întru combinarea esen elor, întrep trunderea nuan elor, accentuarea angelicelor corale, conservarea însinguratului refugiu, în lb strirea cerurilor, dar i prevestirea culorilor gri ale toamnei, adierilor eoliene pustiind firea sau ochilor plângându- i lacrimile: cer - de 77 ori, dor - de 86 ori, vis - 76 ori, ochi - 55 ori, suflet - 55 ori, gând - 66 ori, vânt - 33 ori, inim - 13 ori, prim var - 7 ori, var - 9 ori, toamn - 14 ori, iarn - 6 ori, moarte - 14 ori, copil - 10 ori, b trân - 4 ori, amar - 6 ori, dulci - 7 ori.

Poezia lui Boris Ioachim inspir încredere, speran i poart o aur special . Este, f umbr de îndoial , aura unui înving tor care, în ciuda vremurilor de restri te pe care le traverseaz societatea româneasc i, implicit, cultura român , î i p streaz intact senin tatea sufletului, a ternut în mod miraculos în versete de tainic rug ciune. Este - sau nu - poezia lui Boris Ioachim atins de degetul divinit ii? R spunsul se afl la îndemâna cititorului avid de a descoperi noi frumuse i, de a se ad pa din izvorul cu limpede ap , de a- i reprofila cerurile interioare, cându-le mai curate i mai albastre. O carte cu versuri de dragoste, care poate inspira pe oricine s tr iasc , s calce peste neputin e i s se ridice, a a dup cum însu i Serafim de Sarov îndemna: Iar tu, omule care-ai c zut, nu îndr zni s r mâi a a cum e ti, ci ridic -te, iar dac din nou vei c dea, din nou s te ridici, pentru ca via a s i fie o lupt , pân la moarte!...

Confirmând întrutotul îndemnul martiric sus-men ionat, a cita din cartea poetului boto nean e ca i cum ai desprinde filele unui jurnal intim, afectând curgerea fireasc a zilelor, ca i cum ai rupe florile, pentru a le sim i neap rat aroma, ca i cum ai fi pus în situa ia de a alege dintre toate culorile spectrului numai una. L m cititorului pl cerea de a se delecta cu o lectur cu adev rat agreabil , interesant , de a descoperi valen ele unei poezii venit din alt lume - mai ales în vremurile când nu orice vers cu rim însemn poezie - i de a transforma filele acestei c i în candel aprins , în pragul înser rii.

Parafrazându-l pe Erich Fromm, f a dovedi o dragoste imatur , care ar spune Te iubesc pentru c am nevoie de tine, putem spunde poeziei, recitând versurile acestei i, cu o dragoste matur , spunându-i: Am nevoie de tine pentru c te iubesc.

RONDEL MILITANT Cât de mult împ durit Vreau s fie ara mea?

Pot r spunde-ntr-o clipit : Cum e i o bidinea!

Ca popcornul de pe plit Creasc tufe cum or vrea Tare mult împ durit Vreau s fie ara mea!

Dar privind spre o smintit La solar când se pr jea, O duduie r stignit , Trist gândeam c ara mea Nu-i a a de-mp durit .

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Marin N~STASE

HORA Motto: Hora satului atinge o semnifica ie din „substratul” str vechimii noastre: este un joc al sor ii i al mor ii, iar „ideea de cerc” trimite la lumea „închis ” a satului - la întâia „democra ie a lumii” din spa iul traco-geto-dac - unde dramele i au proiec ia lor cosmic . Era de pe timpul dansului cu s biile în din i. (Nazaria Buga: „Fenomenul horal, la români”) Fermecata hor care a disp rut... Frânturile imaginilor ce au zburat, le-am prins din zborul lor prin Timp i le-am a ezat cu grij aici. M tem de cariile Uit rii i m gr besc s vi le redau pentru îndelung strare.

Eu am apucat acele mirifice hore din duminicile cu înser ri aurii...

Când soarele uimit alinta cu razele sale obrajii fetelor prinse-n hor i se juca cu fluturii sclipitori ai iilor înflorate, s rutându-le ghidu umerii i sânii. Horele de atunci aveau „ceva” invizibil, inefabil, acel tainic fir care lega deopotriv pe l utari, dansatori i privitori, cu tr iri intense care le curgeau în suflete. La hor se-nfiripau izvoarele de bucurii i triste i, cu leg ri i dezleg ri de prietenii, iubiri... c snicii...

Nu era doar cântec i joc. Era i locul de întâlnire s pt mânal , fericit prilej de vedere la fa , vorbe i înv minte. Acolo turuia „gura satului”, acolo se-nc lzeau i se r coreau sufletele i avea loc o „parad ” fantastic : Prostia sfida Inteligen a, iar aceasta din urm o ironiza elegant. Trufa a Bog ie îmbrâncea pe mândra S cie, care, la rândul ei, o sfida cu Frumuse ea i Priceperea la joc. Neobr zata Lene c lca an înaintea Cumin eniei i Vredniciei, care priveau stupefiate la enia ei. Se tr ia intens, pentru c Hora cuprindea tot Universul satului. To i veneau aici cu vise, iluzii, speran e, dorin e...

Eram copil prin anii treizeci-patruzeci... M v d în fa a casei noastre, dincolo de pârâul frumos i lini tit, în locul numit de toat lumea „Pia a”, de i acolo nu se vindea nimic, nu era târg, nu erau magazine. Mai degrab era un fel de parc de distrac ii, unde erau aduse uneori b rci, leag ne i carusele, în special în zilele de Pa ti, spre bucuria copiilor i a tinerilor fl i i fete.

Tot acolo se jucau oina, ri ca, urca i alte jocuri care mi-au încântat copil ria. Duminica, de diminea , Pia a era plin de chiote, râsete i hârjoneli, care se terminau pe la prânz, când to i plecau acas , obosi i i fl mânzi.

Dup amiaz venea un grup de fl i cu l utarii. Mergeau în partea de nord a Pie ei sub cei doi duzi b trâni, gro i, de nu puteau fi cuprin i de trei-patru oameni. Coroanele lor formau o bolt înalt sub care cântau l utarii, iar mul imea de tineri juca hora.

Acolo, sub b trânii duzi, începeau s cânte l utarii i fl ii s chiuie. Semn c hora începea... Auzeai câte-o vecin : - Leano, e ti gata, ghia? A-nceput hora!

- Stai, f , s m premenesc!

Cântecul l utarilor nu se auzea pân la marginea satului, dar valul de bucurie sonor se transmitea din suflet în suflet i to i tiau a-nceput hora. Toat suflarea satului se cuprindea de acel tainic fior. Atunci intrau cu to ii-n febra preg tirilor. Se agitau, se chemau, se-ntrebau:

-Unde mi-ai pus rochia, mam ? Nu g sesc pantofii!

Ce mai! Începea primeneala... Toate fetele se-nghesuiau la oglind . Se... „g teau”.

- Hai, f , odat ! Ce te mai mo monde ti?

- Stai, ghia, s -mi pun m rgelele! i floarea…

Nu puteau ie i la hor oricum, dar nu era timp de „mo mondeal ”.

Hora începuse... Odat primenite, cu fe e zâmbitoare i poft de joc, ie eau pe uli , unde se formau grupuri-grupuri. De pe toate liniile, grupurile curgeau spre hor în pas vioi, parc atrase de un misterios magnet. Pe acas r mâneau doar unele babe neputincioase i mo negii moroc no i. Dar i ace tia ie eau la por i, pe b ncu e, sau direct pe an . Ori î i ar tau doar nasurile pe la gard. Priveau cu invidie la cei care se-ndreptau spre hor i-i bârfeau: - O v zu i, f , pe sluta asta…a lu’…

- Aha! Ce caut , ghia, la hor ?

- Ce s caute? Asta nici cu naiba nu se m rit !

- Ba se m rit , dac-o pe te moartea.

Bârfele leli elor de pe an forfecau pe toate care treceau pe drum: - Da’, p-asta lu’... O vezi, f , cum se ine mare?

- P i! Moartea o caut pe-acas i ea alearg -ntr-un picior la hor .

- Cum s-a mai împopo onat , pa achina!

- Asta sparge hora, f ! Sparge hora dac-ajunge-n Pia ! a se distrau cele care nu puteau sau nu voiau s mearg la hor . Ceilal i i celelalte mergeau pe drum inându-se de mâini sau de bra , glumind i râzând, f s ia seama leli elor de pe an sau a babelor de la garduri.

Când ajungeau în Pia , grupurile de fete se plimbau sfioase.

Treceau pe lâng alte grupuri de pe alte uli e, se studiau reciproc cu priviri piezi e i f ceau remarci ironice cu oteli i chicoteli.

Soseau alte grupuri, de femei, b rba i, copii i se a eza fiecare în anumite locuri. De i nu era nicio regul sau restric ie, fiecare î i cuno tea locul i distan a fa de hor . rba ii însura i se a ezau mai departe, în apropierea unei crâ me. ceau roate-roate i discutau despre vreme, politic i alte „probleme” de-ale lor. La-nceput vorbeau pe rând, apoi to i odat , f s se mai asculte.

Grupurile de femei se a ezau chiar lâng hor ca s urm reasc dansatorii. Ochii de „cerber” ai femeilor analizau pe fiecare cum joac , la cine prive te, cui zâmbe te, cum este îmbr cat. Sau... ca viitoare mame-soacre, alegeau posibilii gineri, respectiv nurori. Fetele i fl ii erau studia i, „scana i” i „piept na i”, evalua i cu aten ie, dup

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

zestre, dup neamuri, înf are i comportament. Doamne, cum mai cerneau privirile mamelor! Cum le mai înfloreau fe ele în zâmbete largi, dac le convenea i cum li se întuneca privirea i strângeau din gur , dac nu le pl cea! Le auzeai, bomb nind: - Ce se ine mare sta lu’ Ciriflea ? Am râtu’!... Cu dou pogoane?... Hmm!...

- Ce tii tu? îi da replica cea de lâng ea, zâmbind ironic. Are el ceva care-i place fie-tii! Mama fetei înghi ea în sec.

Uneori, în rândul femeilor de pe margine se strecura i câte o dan , ce se voia pioas , dar cu ochii int pe fl ii mai vâno i.

La început, fl ii care veniser cu l utarii jucau hora cu foc. O încingeau cu strig turi, atr gând fl ii i fetele de pe margine. Se prindeau în hor i ceilal i fl i. Fetele priveau sfioase, ezitând...

Pân la urm se prindeau cele mai îndr zne e. Dup ele, îndr zneau i celelalte.

Prinsul în hor era un moment important i deosebit de ginga .

Fiecare fat se gândea toat s pt mâna la fl ul drag. Ajuns la hor , îl c uta cu privirea i ardea de ner bdare s joace lâng el. Ei... dar nu era a a de simplu! Când ajungea în dreptul celui care i-a c zut cu tronc, o cuprindeau emo iile, se înro ea, se fâstâcea. Î i închipuia peste ea plou toate privirile. C to i optesc: „uite la asta!” Atunci, ezita.

Alte fete se prindeau în hor f s ezite. Aoleu! Dac se prinde alta lâng el?..Dar ce-o s zic lumea? Ei, i? De ce-a venit la hor ?

Ce, dac se prinde lâng ... Dac-aici a ajuns hora! Ro ie foc, îl desprindea din hor , îl apuca de mân , zâmbind stânjenit . iatul... o primea lâng el, c a a-i la hor . Acum... o cuprindea fiorul atingerii (ce mân puternic !) Se întâmpla ca EL nici s nu se uite la ea. Sau, m car s -i arunce o privire, a a...

Mai grav, i se p rea c o prive te cu dispre . Adic ... „ce vrei, ?” Ce putea s fac biata fat ? Juca lâng el, c doar se prinsesen hor , îns în sufletul ei se stârnea furtuna dezam girii. Auzea ca prin vis melodia horei i f cea pa ii ca o p pu mecanic . Îl privea cu coada ochiului, din când în când, i observa înciudat c se uit indiferent înainte, la l utari sau în dud, ori... zâmbea cu subîn eles la alt fat din hor . Zâmbea i ea trist, cugetând: „Toat s pt mâna m-am gândit numai la el. i... acum? M crede toant , sau urât ?... sau... hmm!... prea s rac . I-o fi spus m -sa: „m , nu te ui i la orice nenorocit !” Proasta de mine!... Vreau s -mi fie -sa soacr ?!... Ha! Dar... dac -mi place de el!... Iar el, prive te aiurea i nu-i pas c eu fierb lâng el.”

Erau i situa ii când ea se prindea-n hor lâng EL, care-i zâmbea dulce, îi strângea degetul cu mâna lui puternic i la fiecare pas o privea dr stos. Din ochii lui izvorau razele care-i îmboboceau obrajii i-i luminau ochii, f cându-i s str luceasc . Atunci, pa ii ei u ori se armonizau cu pa ii fl ului, iar oldurile ei se arcuiau pe linia sinuoas a ml dierilor s lt re e ale lui.

Toate aceste consonan e sau disonan e ale celor prin i în joc reprezentau acel „ceva” care da farmec horei din copil ria mea.

Pe marginea horei, fe ele femeilor se luminau sau se întunecau în func ie de mul umirea sau nemul umirea odraslelor prinse-n hor .

Dac b iatul uneia juca lâng cineva de care nu-i pl cea, fa a ei înghe a. F cea m runt din buze, iar cu gura strâns „mu ca z bala”.

Bineîn eles, dup cum îi plouau în minte gândurile întunecate. Moria: - Uite la el, am râtu’! I-am spus acas : m , s nu te mai ii dup ro cat , c te m nânc! Nici nu tii ce zace-n fundu’ ei! C i m -sa este-un pui de lele!... Auzi, tu? Te omor cu mâna mea dac -mi aduci în cas ro cata! C ro cata mi-a mâncat sufletul! C i taic -t u!..

Bietul b iat! S-a inut departe de ro cat , dar... când a v zut-o

Anul V, nr. 9(49)/2014

jucând în hor , s-a prins lâng ea, parc atras de un magnet. Iar când lv ile din p rul i privirea ei l-au cuprins, s-a topit în joc, purtându- i pa ii i zâmbetul dup unduirea oldurilor ei.

Pe alt femeie care „ron ia z bala” o sim eai c morm ie i ea-n gând: - Ia uite i la-mbro-bo-di-ta mea! ine, de, lâng sta lu’ Piciontea.

Nu vede, tâmpita, c pe mecher nu-l intereseaz decât pogoanele i galbenii din salba ei? C ochii lui alearg dup scârba lu’ Scârmoci?

Pe ea... o târ te ca pe Vaca Domnului! Cât am mai tocat-o! Da’... degeaba!

De regul , tinerii ascultau de mamele lor, care ineau frâiele casei.

Dar pârdalnicele de inimi o luau razna aici la hor , vr jite de farmecele ei. Hora îi prindea în mrejele ei miraculoase, indiferent de pogoanele i zestrea lor. Am auzit de unele cazuri când, la sfâr itul horei, câte-o astfel de mam c tr nit î i c uta copila neascult toare. Întreba disperat -n jurul ei: - N-a i v zut pe fata mea?

Câte-odat , r spunsul venea prea târziu, ca o lovitur de satâr: - Am v zut-o, Drino! A fugit cu Ghi a’ lu’ P duche acum o or . Cred c pân-acum...

Ghi a f cut-o ferfeni ! C Ghi ... (chicotea codana) e dat dreacului!...

Respectiva fat murea de invidie c Ghi a f cut-o ferfeni pe aia i nu pe ea. C ea tia ce poate Ghi ... Biata mam îndurerat alerga la neatentul ei b rbat i, împreun alergau la casa b iatului.

Ie ea Ghi , mândru de fapta lui i le spunea cu un aer obraznic: - B ! Fata voastr nu mai e fat ! Începea scandalul. Bie ii p rin i încercau s o-nduplece s mearg acas a a cum era. Dar ea, dedulcit la fructul pl cerii, b tea din picior: nu i nu! C ea... numai pe Ghi ... numai cu Ghi ... Ce s fac bie ii p rin ii? Dac a a se întâmplase... Dup îndelungate negocieri cu f losul Ghi , acceptau situa ia, cedând i pogoanele de rigoare.

Ca s-o in de nevast .

Hora avea i astfel de efecte, care se dovedeau deseori binef toare pentru tinerii îndr gosti i. Alteori, fierbin eala fetei, ap rut la hor , putea deveni un adev rat calvar, dac nemernicul urm rise doar averea ei. Dup ce i-o toca, îi f cea zile fripte pân pleca singur de la el. Câteodat , ducând dup ea i un copil.

De i se cuno teau astfel de experien e, de i mamele le atr geau mereu aten ia, mirajul horei pârjolea fetele i fl ii, ca lampa pe fluturi.

Farmecul horei era acel fior care-i cuprindea pe to i cei care jucau, atunci când se prindeau în ea, inându-se strâns de degete. Acolo, în vârful degetelor îi fulgera pe tineri. Când fetele i fl ii erau electriza i de acel fulger, jucau a a de u or, plutind leg na i, ca spicelen b taia vântului, purta i de ritmul melodiei. Priveai cum joac i i se reau foarte simpli pa ii lor.

Nici ei n-ar fi fost în stare s i explice cum îi f ceau. Jucau, precum bobocii arunca i în ap . Pentru c aveau hora-n gena lor. Pa ii lor erau simpli doar în aparen . Stânga, unu, dreapta, doi. Sau, un pas înainte i doi înapoi. Ori invers. Ei, nu-i chiar a a! C melodia horei are un chichirez: atunci când joci, trebuie s faci un pas „min it”.

Dup pa ii normali, la urm torul, r mâi în aer cu piciorul, sau ba i sura cu vârful ori pe c lcâi. Dac nu ai în gen aceast m sur , nu o sim i i nu o ba i. Atunci faci „pa ii câinelui pe gard”, spre hazul celor din jur, sau... zâmbetele lor „amabile”.

Str inii care se prind în hora noastr cad în capcana pasului „min it”, mirându-se c ies din ritm. Ei nu pricep c ritmul horei este ritmul sufletului românesc. a erau horele din anii copil riei mele!... (din volumul de povestiri „FERMECATE OBICEIURI”)

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

39

Viorel ROMAN (Germania)

România ]i Republica Moldova,î @n Europa Uniunea European este o crea ie occi- vivre”. Germanii sunt, în mod tradi ional, mai ar g si, în schimb, un mare debit în acelea i ri. În fine, Fran a va avea toate avantajele dental , de aceea ortodoc ii greci, bulgari i aproape de modelul anglo-mozáic decât de români, urma ii Imperiului Roman de R rit, cel francez, dar sunt obliga i s fac mereu unei colonii, f a avea cheltuielile pe care ai Imperiului Otoman i, respectiv, ai celei de compromisuri, a a cum se întâmpl în cazul aceasta le ocazioneaz “.

Statul Român e pe linia celui francez i în A Treia Rome - Moscova -, au mari dificult i oric rui protectorat cu suveranitate limitat . de adaptare. Transilv nenii, b enii, ungu- Grecii refuz disciplina financiar , respectiv, zilele noastre, pre edin ii ortodoc i români, sper într-o Înalt Poart suprana ional , oririi, croa ii, slovenii .a. în eleg ra iunea Sfân- impozitarea occidental .

Ortodoc ii greci, bulgari i români, unde s-ar afla ea, dar care s le rezolve protului Imperiu Roman de na iune german , pentru c au f cut parte din el. Nu numai prizonieri, vreme de 500 de ani, ai celei mai blemele socio-economice, precum i cele legreco-ortodoc ii, în Est, ci i anglicanii, în stupide administra ii, cea turco-fanariot , au gate de corup ie, clientelism, fanariotism etc.

Modelul german, demascat, recent, de Vest, accept cu greu o Europ Unit , care fost elibera i în Secolul XIX, dar, de fapt, au se vrea altceva decât civiliza ia anglo-mo- tranzitat de la periferia otoman la cea occi- Armata ortodox din Ucraina ca fiind unul záic , victorioas în dou r zboaie mondiale, dental . Iat cum vede tranzi ia I.C. Br tianu, fascist, este perceput, în Est, ca un corp str i care este impus , de 70 de ani încoace, mai într-un Memoriu adresat Împ ratului Na- in. Confuzia între institu iile UE, decalajul de ales Germaniei, reeducat cu succes, dar poleon III: „Constituirea acestui Stat Român democra ie, faptul c Parlamentul European tratat i controlat ca un protectorat. Vezi ar fi cea mai frumoas cucerire pe care Fran a nu are atribu ii similare cu cel na ional (pân afacerea de spionaj NSA, GSHQ, spionul a f cut-o vreodat în afara teritoriului ei. când nu va exista o na iune european ) sunt SUA din BND (Serviciul german de Infor- Armata Statului Român ar fi armata Fran ei atotprezente în aceast zon . E greu de spus cât anume, din aceast atitudine, reprezint ma ii) i interzicerea public rii c ii ,,Mein în Orient, porturile sale de la Marea Neagr i de pe Dun re ar fi antrepozitele comer ului o form subtil de rezisten în fa a necunosKampf”, a lui Adolf Hitler.

Ru ii, spre deosebire de anglo-saxoni, i- francez i, datorit abunden ei lemnelor cutului, a eternului hegemon, i cât e propaau retras armata de ocupa ie din Germania, noastre de construc ie, aceste porturi ar fi, gand antioccidental , motivat religios. În ciuda tuturor, România a f cut, în anii sperând probabil - în van - c SUA i Marea totodat , antierele Marinei franceze; produsele brute ale acestor ri avute ar alimen- de apartenen la Europa, un salt înainte reBritanie vor face la fel, dar asta nu-i împiedic -i amenin e mereu pe români, pe georgieni ta, în mod avantajos, fabricile Fran ei, care marcabil. Republica Moldova merge pe aceea i cale. i pe ucrainieni s nu se orienteze Ast zi, o reunificare într-o Europ spre Occident, s r mân fideli ,,laUnit , care dep te Marea Schism rului” ortodox, adic Moscovei. din anul 1054, este mai mult decât Vezi ,,Vocea Rusiei”, situa ia din Ucraioricând realizabil . Sfatul i Marele na de Est, Crimeea i marele proiect Sinod Panortodox, care va avea loc, Eurasia, care se vrea o alternativ la în curând, în Fanarul din ConstantiUE, f a avea, îns , puterea ei de nopol/Istanbul, va pleda pentru refaconvingere, pe cale pa nic . cerea unit ii tuturor cre tinilor, va i, din nou, Europa e amenin at clarifica i va ameliora situa ia ortodin Est i din Vest, cu toate c nu dedoc ilor, mai cu seam a celor din Euine o armat comparabil , fie i de ropa, astfel încât ortodoc ii, de jure departe, cu armata anglo-american , în UE, s se simt acas i de facto. sau cu aceea ruseasc i c , mai ales, Chestiunea fundamental a Românu are nici cea mai mic inten ie beniei i a Republicii Moldova e Statul licoas . Dar chiar i în sânul ei sunt i Biserica. deosebiri de vederi. Englezii, pragmaPentru cei interesa i în aprofuntici, vor economie de pia i demodarea tematicii, recomand modesta cra ie de tip Westminster, peste tot, mea contribu ie, mai ales în: i au oroare de o administra ie contiStatul la români nental . Francezii, cartezieni, cred c Statul i Biserica 2014 un Guvern suprana ional, în care ei Statul i Marele Sinod Panar conduce Clubul Mediteranean, ar Ingres - Martirul Sf. Symphorian ortodox 2016. salva ceva din modelul lor de ,,savoir

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40 Rodica MORU}AN

Elena SPIRIDON

Iubiri feline i merii au înflorit a doua oar ...

Adu-mi o dragoste târzie si cred În ziua de mâine, ansa de a m trezi s -mi des vâr esc gândurile, Întorcându-m la tine Cu o disperat îmbr are de copil, nu-mi pot cump ta cuvintele Înaintea oric rei iluzii Pentru c doar via a îmi vindec aripile frânte.

Cu o inim de iarn , dar înc vie, Te iubesc.

Te-am visat adeseori i nimic nu se mai milc În irul lung de toamn , Nici galbenul târziu, Nici soarele indiferent; E prim var limpede i merii au înflorit a doua oar ...

teptare Mirosul t u r sare din col uri singulare Printre amintiri; Cândva am ie it din mine i am întâlnit copil ria ta la prima z pad ; De-atunci noaptea mea se împr tie în univers cu tine.

Miros de tine r sare la fiecare respira ie i m arde încet pân la lacrimi...

Dorul are vocea ta, Ai l sat clipa în timpul meu Ca o be ie a sim urilor, vinovate de inten ii, i se revars În ziua de mâine...

Ingres - Jupiter i Antiope

Anul V, nr. 9(49)/2014

i de una, i de alta, Am sculptat cerul cu dalta; i iubirea tot a a, Când în nu, i când în da... tiu, iubirea-i lucru greu, N-o cioplesc cum a vrea eu; La rindea nu st nebuna, Cum nu st pe ceruri luna... În starea de agregare Tu e ti mic, i dealu-i mare, La iubire n-ai c rare; i încerci i un sens unic, Pare-mi-se de-arsenic, i a i în iad v paia, i de asta, i de aia, i de una, i de alta, Dar la mine-nchis -i poarta, ci sculptez iubiri feline, Din cuvinte alcaline...

lcii i lut Mi-am pus în gând s te uit i pentru c nu pot am preg tit un plan luni, din în imi m voi rostogoli buc i de stânc m lefuiesc într-o apî zglobie mar i, m împrietenesc cu str vii, s m înve e cum s str pung labirintul apoi, miercuri, ies pentru o gur de aer, ating frunza c zut odat cu fruntea mea joi, prizonier între lespezi, ascult mierla cea înspumat vineri, post, nici soare, nici cânt sâmb , din s lcii i lut, aripi de vânt iar urm toarea, s rb toare.

N-a fi crezut Într-o sâmb sfin itoare a Celui ce „a f cut cerurile, mântul i marea, i tot ce este în ele” am v zut o pas re ro ie i, descul , am plecat la drum pentru c bunica mi-a spus c e semn bun.

Câte flori n-am întâlnit în cale dar dintre toate am ales alb strele i mi-am f cut un buchet (n-a fi crezut c va fi de mireas ) pentru c mireasa de la nunta unde am poposit avea unul cu trandafiri f spini i erau destule fete care teptau s -l prind Ce lumin i ce umbr ... fiecare fo net se transforma în chipul t u te-ai r cit, dar te-am g sit... în c ma de noapte m-ai luat de mân i m-ai dus la altarul lini tii.

i decorez casa plou de când m tiu plou i cât m-am rugat car acum, în amurg, fi stat. iroaiele înmoaie lutul ce l-a fost fr..mântat Dumnezeu ca s fiu eu, i care, atunci când am f cut ochi i mi-a descântat de deochi. acum m duce la vale spre o r scruce, cicp a a e mersul, m împart în dou o parte trupul frumos de p mânt în leg mânt, alta o vrea în cer cu statut de prizonier.

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Dumitru ICHIM (Canada)

41

Nicolae NISTOR

Nebunia vie ii...

CEREA PRIMELOR CUVINTE

VEDENIA CUVÂNTULUI

Atât de pro ti am fost i-atât de puri în toate, ca primii oameni dinainte când nu erau cuvinte, ci din privire i t ceri se-n elegeau în limba florilor de meri.

Sfântul, în repejunea de abis a r pirii, a v zut Cuvântul, ne-ng duit în grai, sau privirii.

Cum o fi fost t cerea mea crai nou ori lun plin ?

A ta, în neastâmp r de lumin , tre cuvânt f cu un pas, dar tot t cere a r mas... i totu i...

Tu i-aduci aminte când buzele t cânde ne certar : Prostu ilor, cum n-a i tiut de prima oar cerea primelor cuvinte?

AR ARUL ECOURILOR ALBE Adev r zic vou : Merge i la fratele vostru ar ar, când toamna în frunz se prinde, spre a deprinde chei a de har rostitoare de rug i rou !

rea urzire de vultur, mi-a zis, într-un cer sub iat în hieratic ca dorul.

Avea i aripi, dar nu le fâlfâia el însu i fiind zborul de dincolo de fire.

Opritu-s-a în fa a Luminii, genunii sorbindu-i oglinda-n plutire.

Hieroglif cu t lm cire spre vultur, îmi repet sfântul.

Oare cum de plutea peste sine ca Lumina nu- i soarb Cuvântul?

VIS CU GREIER...

Cât mi-am dorit acest cântec nou Era înserare de ape în or , ce nu l-au prins în cuvinte când ar arul a-nceput s se roage. nici acul, penelul sau runa!... de vorb ondulat cu drot, ci cu fiecare frunz - ardere de tot! ...luna Puhoaiele nop ii cu negru puhoi cu patru degete trei zile cercar s -l sting , îmi lua m sura de cântec da’-n fiecare diminea -mi fac o hain ramii cântau asemeni izvorului. fl ri mai crude, fl ri mai noi.

Ca dup -o noapte de velni m-a trezit greierul Când iarna destr mându-mi hainele vechi, veni cu b tutul la u iar apoi dep nând, sese din el rând pe rând, numai psalmul curat, firul de aur din frunzele mele i din el începur s ning pe aceea i vârtelni albe ecouri de vis i cenu

Jur mânt târziu O noapte În care luna adormise, Cu s rut ri ce las urme Pe nisip!

O noapte a desp irilor cute, În burgul lini tit i adormit.

Tu vrei s pleci, Eu s r mân. Însingurat i prea târziu te mai mint!

Revin Stingher pe banca Aman ilor frumo i, Când luna se trezise Dintre nori!

Te desenez cu inima Pe nisip, Înfuriatei m ri Eu m dezmint, i jur pe cer te-am iubit!!?

Fentând destinul... i eu am lacrimi ca i tine Ascunse în perna nop ii. i eu am vrut i am avut torii ascunse. i eu am vise r cite Pe care le-am pierdut ucitoarele iubiri De nimeni ne tiute Fentând destinul uneori Ca orice om cu suflet Am vârsta trupului secat Pierdut în anotimpuri Un munte greu de p lit Îmi este existen a Dar am tr it i am învins pasta i triste ea i eu am lacrimi ca i tine Pe care s le vezi Sunt semnele de bucurie.

Când vorbesc despre mine, Ceilal i privesc în gol!

Indiferen a Nu are leg tur cu Ce sim i tu!

Tu e ti cel care tr ie te Intensit ile personale, Tu mergi cu tine, Aparent cu cei de lâng tine.

Numai tu Te bucuri ascuns, Altfel treze ti curiozit i!

Tu e ti un nebun Pe o banc uitat , Care prive te Lumea!

Ai fost cineva, Ceva i-a sc pat cu regrete.

Ai urma i Care au zborul lor!

O reuniune de familie, Ocazie de pred ri de tafet , Inutilit ile devin importante, Pasiunile vie ii te caut !

Vrei totul acum, Irosind ce ai avut La îndemân !

Nu mai e ti la ramp Poate amprentele existen iale ternute în lume!

Adori reflectoarele, Ele sunt înc lumin !

Mai ai o sc pare, întorci clepsidra i s faci ceva tineresc, Zbanghiu!

Nebunia asta te face fericit, Dac o transmi i la nepo i!

Nu uita c ile, toriile, Ele sunt ca o spiral nemuritoare!

Acum ai timp pentru ce ai ocolit, Pentru ce ai pierdut, Pentru a fi ce al ii nu b nuiau!

Hai s facem figuri vie ii!!!

Lumea te va privi cu uimire, Privi i un om nebun!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul V, nr. 9(49)/2014

Petre GIGEA-GORUN

Prezentarea particip[rii Armatei Române la cel de-al doilea r[zboi mondial, @î n cifre ]îi fapte, de la “Musée de l’Armée” din Paris Contribu\ia Rom`niei la victoria celui de-al doilea r[zboi mondial Motto: Dragostea de patrie este cea dintâi virtute a omului civilizat.

Napoleon În anul 1986, am fost numit Ambasador Extraordinar i Plenipoten iar al României la Paris cât i Ambasador al României la UNESCO. Aici, am g sit printre altele, câteva probleme nesolu ionate cu autorit ile franceze.

Astfel, la „Musée de l’Armée” din Paris, care este o important institu ie cultural , cu mul i vizitatori i cercet tori în istorie, timp de 43 de ani, din anul 1945, i s-a f cut României, din motive pe care nu le cunosc, o mare nedreptate istoric . În prezentarea efortului de zboi i a sacrificiilor umane, România era prezentat cu o participare de numai 14.000 de osta i, ca partizani în mun ii Semenicului, de i ara noastr d duse un tribut de sânge de 880.000 de militari i civili, jertfi i în cel de-al Doilea R zboi Mondial.

Vizitând muzeul i v zând aceasta m-am cutremurat de acest neadev r. Mi-am propus s fac lumin în acest caz, ca fiind o datorie de onoare a mea ca ambasador, ca cet ean român.

Dreptatea fiind de partea mea, respectiv a rii mele, am reu it s rezolv cu bine acest important episod, documentele respective aflându-se în arhivele Ministerului Afacerilor Externe i al Ministerului Ap rii Na ionale, trimise de mine în anul 1988. În continuare, voi relata pe scurt, tratativele i modul de soluionare a unei pagini de istorie. * a cum am prezentat într-un episod legat de discu ia cu colonelul Petre Neculai, ata atul militar al Ambasadei Române, o problem nesolu ionat era la muzeul militar francez, denumit „Musée de l’Armée”, în „l’Hotel National des invalides”.

Când eu m-am interesat de aceast situa ie existent i nerezolvat înc , ata atul militar român mi-a spus: - O alt problem este legat de Muzeul Militar al Fran ei, situat lâng Mausoleul împ ratului Napoleon Bonaparte. Aici, se poate vedea c România este prezentat din punct de vedere militar superficial i a spune chiar tenden ios...

- În ce sens? îl întrerup eu.

- În sensul c referitor la cel de-Al Doilea R zboi Mondial, România nu este prezent cu sacrificiile enorme, materiale i umane, i cu contribu ia sa însemnat la învingerea fascismului german, eliberarea unor teritorii i scurtarea r zboiului cu circa 200 de

zile, prin întoarcerea armelor i al turarea noastr alia ilor occidentali. Într-o sumar prezentare, a continuat ata atul militar român, România este prezent cu o mic „armat de partizani” în mun ii Semenicului, cu o participare de 14.000 de osta i. Atât.

Celelalte for e aliate sunt prezente cu efective importante, cu sacrificii materiale însemnate.

- A i discutat cu directorul Muzeului Militar?

- Da, am discutat în vreo dou rânduri, dar f nici un rezultat concret. Într-o convorbire, a participat i un cadru de conducere din Ministerul nostru, care a fost anul trecut la Paris, dar problema a r mas ca la început.

Am citit durerea i dezam girea ata atului militar. Poate c la Bucure ti, superiorii s i îl considerau un... neputincios. În zilele urm toare, am început împreun documentarea, legat de participarea României la cel de-Al Doilea R zboi Mondial...

Totodat , s-au f cut demersurile necesare la organele de resort, competente, din România, cât i din Fran a.

Solu ionarea a c zut în exclusivitatea speciali tilor de la „Musée de l’Armée” din Paris, pe baz de documente veridice, consemnate de istorie.

La începutul anului 1987, dup ce am primit documenta ia întocmit de c tre Ministerul Ap rii Na ionale, Muzeul Militar din Bucure ti i Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, am solicitat o întrevedere cu dl. general de armat Raymond Boissau, director general al Muzeului Militar Francez. Întrevederea fiind acceptat în ziua de 11 martie, fiind înso it de ata atul militar român, colonelul Neculai Petre i de consilierul cultural Oancea, ne-am prezentat la directorul general al Muzeului Acesta ne-a primit cu bun voin i polite e, dar nu prea c lduros.

Probabil c tia subiectul delicat care trebuia discutat împreun i „preten iile” noastre, interlocutorul având parc o oarecare re inere.

I-am explicat, pe larg, dolean ele noastre, prezentându-i documente, fotografii, copii de pe studiile militare ale unor speciali ti i institu ii române i str ine, inclusiv autori francezi, contribu ia însemnat a armatei române în desf urarea opera iunii de r zboi în partea de vest a Europei. Dar n-am uitat s ar m i ce sacrificii au

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fost f cute de România pe frontul de est. Pe m sur ce explicam, îi puneam pe biroul s u, spre a fi v zute, documente care s confirme afirma iile mele. Generalul francez privea i citea cu interes. În biroul s u, era prezent , în uniform militar , cu grad de c pitan, o doamn pe care ne-a prezentat-o drept „colaboratoare” a muzeului...

Aceasta a notat sau cred c a stenografiat întreaga discu ie.

Era frumoas , supl , ingenu , iar prezen a ei era discret , limitându-se numai la o not în scris, ceea ce reie ea din discu ia avut cu directorul s u.

Pe m sura document rii sale, generalul francez R. Boissau î i descre ea fruntea i avea o fa mai luminat . A devenit amabil i comunicativ, cooperant, fiind de acord cu unele sugestii ale noastre.

- Eu a dori domnule general, s judeca i la Solomon... Eu, ca ambasador, nu solicit nici un privilegiu pentru ara mea. Eu solicit restabilirea unui adev r. S se fac dreptate într-un caz în care realitatea este deformat , am spus eu, sentimental.

- V în eleg, domnule ambasador... Dumneavoastr a i ridicat o problem în care eu personal nu am nici un fel de vin ... Aceasta o spun, nu pentru a m scuza i nici pentru a acuza pe cineva... Eu sunt aici, director al muzeului de foarte curând.

- În nici un caz eu nu m refer la Dumneavoastr sau la cineva anume... Eu descriu o realitate. Cu ce impresie pleac un vizitator francez - am spus eu - oricine ar fi el acesta, sau un str in oarecare, când uitându-se pe hârtia întins pe un lung perete cu desf urarea celui de-Al Doilea R zboi Mondial cite te c , spre exemplu, Belgia a dat tribut de sânge de aproape 200.000 militari i civili, Grecia peste 150.000 de persoane, Olanda peste 200.000 de persoane, Ungaria 300.000 de persoane, Polonia, aceast ar martir peste 6 milioane, Cehoslovacia 400.000 de persoane sau Iugoslavia cu circa un milion i jum tate de persoane? În schimb, la România cifra de 14.000 de oameni reprezint aportul s u de partizani din mun ii Semenicului prin câteva s ge i scurte care arat teritoriul str tut de români în aceast zon a rii. Este drept fa de istorie, fa de urma i?! am zis eu.

- Nu cunosc în ce împrejur ri a fost întocmit harta respectiv i tabelul al turat. Desigur, noi va trebui s examin m cu cea mai mare aten ie situa ia ridicat de Dumneavoastr , mi-a r spuns în eleg tor generalul francez.

Desigur, dreptatea era de partea mea. Aici cifrele prezentate rezult noi, pe frontul de vest, pierdusem sute de mii de osta i, mor i i disp ru i.

- A a cum suntem prezenta i noi, aici, în acest muzeu, domnule general, ca ni te „partizani”, este neverosimil i contrar spiritului românesc. Noi suntem lupt tori pe fa . De regul , cei mai mul i partizani s-au organizat de c tre ru i i iugoslavi pe teritoriile lor, contra agresorului. E în firea lor. Ori noi, românii, suntem latini, de origine latin , ca i Fran a, ca i Dumneavoastr . Osta ul român lupt i corp la corp dac situa ia o cere, a a cum am f cuto în Primul R zboi Mondial la M ti sau precum a i f cut-o dumneavoastr , francezii la Verdun. Dup cum vede i, avem multe puncte în comun ca na iune i ca istorie. i în Primul R zboi Mondial, am avut acela i agresor comun.

- Da, da, a zâmbit generalul ...ave i cumva studii de istorie, domnule ambasador ?

- Nu, eu sunt de forma ie economist, ajungând de la inspector de finan e, ierarhic, pân la ministru de Finan e. Dar, în coala româneasc , elementar sau în licee, istoria este la loc de cinste.

Fiecare absolvent de liceu este obligat, potrivit programelor de înv mânt, s studieze „Istoria României”, Istoria Veche i Istoria Universal . Principalele momente istorice ale lumii sunt ingerate

43

de min ile i memoriile absolven ilor români. Profesorii de istorie români sunt patrio i, prin istoria pe care o predau i înva pe viitorii adul i, indiferent c ace tia merg mai departe la facultate sau nu. Înv mântul nostru românesc, de la începuturi i pân de curând, în zilele noastre, a fost împrumutat din înv mântul francez. A avut o c dere printr-o reform gre it prin anul 1948, dar au corectat-o în timp. În orice caz, istoria se înva serios, ca v r spund la întrebare. În acest timp, domni oara (doamna) c pitan, aceast tân ra pl cut , care lua noti e pentru eful s u (dac -i era într-adev r colaboratoare), i-a ridicat privirea c tre mine i ata atul militar român, îmbr cat în uniform albastr , de gal , i care îi st tea frumos, ne-a zâmbit prietenos, încurajându-ne în demersul nostru.

- V mul umesc, domnule ambasador pentru explica iile pe care a i binevoit a mi le da, a g sit de cuviin s spun generalul francez. Îmi dau seama c , revenind la solicitarea dumneavoastr , reexaminez situa ia i restabilirea adev rului se impune. Este chiar o obliga ie moral . mai vrea s v mai spun ceva. Ave i, acum printre documentele pe care vi le-am înmânat (toate erau traduse i în limba francez ), h i care arat c armata român a fost în est pân la Stalingrad, iar în vest a eliberat Transilvania, a participat efectiv la eliberarea Ungariei a unei p i din Cehoslovacia i Austria, pân când for ele aliate au spus c trupele române s se opreasc aici... s nu înainteze spre Berlin. La Berlin, mergeau acum numai ru ii... De ce ?! Este o alt fa a istoriei din în elegerea celor „Mari”. S ge ile de pe h ile aflate în fa a dumneavoastr arat drumul str tut de osta ii români, pe drumul acestora de victorie i de sacrificii de vie i omene ti i de sacrificii materiale. Cimitirele cu osta i români din Ungaria i Cehoslovacia, arat pe unde au trecut. Al ii dorm în neuitare în locuri necunoscute, departe de ar i de casele lor. De aceea, lupt i eu pentru adev r în fa a dumneavoastr , care pentru mine reprezenta i Fran a în aceast problem . Domnul colonel Petre, ata atul militar care este cu mine, sus ine logistic i sentimental. Este militar i simte i milit re te, am zâmbit eu.

- Desigur, domnule ambasador, v d c v-a i preg tit i trage i, ca s folosesc un termen militar, cu toate armele, i din orice... pozi ie, a c utat s g seasc o formul mai destins , interlocutorul meu, autoritate în materie.

- Da, domnule general: Îmi permite i „s v raportez: sunt locotenent major de rezerv ”, am r spuns eu zâmbind.

- Sunte i ofi er de rezerv , domnule ambasador?

- Acesta este gradul pe care l-am ob inut dup terminarea facult ii.

- Un ofi er în elege mai bine decât unul care nu este.

Ca s ne apropiem de finalul întrevederii, generalul francez a încercat o ie ire: - V propun, domnule ambasador, s ne l sa i documentele acestea la noi. V promitem c le vom analiza cu cea mai mare aten ie i vom restabili adev rul.

- V mul umesc, din inim , m-am declarat, imediat, de acord.

- Totodat , v propun s vizit m împreun , segmentul acesta, cu România în cel de-Al Doilea R zboi Mondial.

Ne-am ridicat i am plecat împreun , to i cei cinci. Am str tut o parte însemnat din muzeu. Apropiindu-ne, în segmentul în care erau prezentate date i documente, h i i documente legate de Primul R zboi Mondial, am observat, cu bucurie, c în general, România este bine prezentat . Nu pe larg, dar adev rat, cu teatrul de lupt din perioada 1914-1918, cu tributul de jertf al armatei române în fa a unui agresor redutabil, preg tit i bine înarmat. Aici se g sesc

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 9(49)/2014

1

i dou uniforme militare române ti, frumos prezentate. Dar, românii au învins, la M ti, în alte locuri, pentru c ei î i ap rau „s cia i nevoile i neamul”, cum spune marele nostru poet na ional Mihai Eminescu. În ceea ce prive te cel de-Al Doilea R zboi Mondial, lucrurile ar tau altfel din punct de vedere al adev rului. Românii nu erau prezen i pe teritoriul Transilvaniei, Ungariei, Cehoslovaciei i Austriei cu trupe i participare la lupte. Acum, domnul general Boissau, director al Muzeului Militar Francez, fiind, mai documentat, a c utat s ne spun .

- Într-adev r, interven ia Dumneavoastr , domnule ambasador i domnule colonel, este justificat . Ce v pot spune eu în acest moment... C voi examina cu toat aten ia, împreun cu speciali tii în domeniu, documentele dumneavoastr pe care a i avut amabilitatea de a ni le l sa i vom proceda în consecin , în slujba adev rului. Avem aceast posibilitate, pentru c muzeul nostru este în reorganizare i în dou -trei luni, vom prezenta mai bine documentele vremii. Deci, a i venit la timp...

Am mai discutat câteva lucruri, s-au f cut aprecieri în leg tur cu importan a muzeului, bog ia faptelor prezentate i mul umind înc odat pentru primire, pentru amabilitate i pentru promisiunile cute, ne-am luat la revedere, cu speran a c ne vom revedea.

Ne-am fotografiat împreun ... Am admirat înc odat muzeul, pe interlocutori, din care frumuse ea colaboratoarei sale, a c rei uniform militar „Îi st tea bine”, sco ându-i în relief un corp frumos, suplu, feminin. În drum spre ambasad , atât eu, cât i ata atul militar, eram bucuro i de rezultatul discu iilor purtate, de principialitatea de care a dat dovad generalul Boissau, directorul Muzeului, în examinarea i solu ionarea unei probleme militare române ti, care punea în joc restabilirea adev rului istoric referitor la prestigiul armatei române. * La 30 mai 1988, deci dup dou luni i jum tate, am primit adresa cu num rul 252-88 din partea Cabinetului Directorului General, pentru al c rui con inut, mul umirile mele sunt sincere i recunosc toare. O redau integral în cele ce urmeaz :

Recunoa terea în scris, c în ceea ce prive te România, s-au produs omisiuni, fiind o abera ie, ori pe bun dreptate, eu am cerut aceast modificare, pentru restabilirea adev rului, face cinste domnului gene-ral BOISSAU, un om drept i principial, cinste care prin gestul unui reprezentant al s u se r sfrânge asupra Fran ei c are astfel de fii. În muzeu, dup reorganizare, în segmentul în care erau prezentate evenimentele celui de-Al Doilea R zboi Mondial, lucrurile-au fost mai bine prezentate ...Un tablou prezenta un num r de 23 de ri cu pierderile în vie i omene ti cu trei coloane: militari, civili i totalul.

Aici, România este prezentat cu exactitate, tablou pe care îl voi prezenta integral în însemn rile mele, în continuare, În luna octombrie, am vizitat din nou muzeul când era complet reorganizat.

La 2 noiembrie 1988, i-am adresat o scrisoare de mul umire domnului general Raymond Boissau, al c rui con inut tradus în limba român îl redau în continuare: „Domnule General, Doresc ca, în numele meu personal i al colegilor mei, s v mul umesc c lduros, Dumneavoastr i colaboratorilor, pentru ca România s fie prezent în Muzeul Armatei din Paris, al turi de celelalte state participante la cel de-Al Doilea R zboi Mondial cu pierderile umane suferite, în acest r zboi.

Prin aceast prezen româneasc în muzeul pe care cu onoare îl conduce i, se eviden iaz odat în plus tradi ionalele rela ii existente între Fran a i România, rela ii prietene ti, pe care le dorim s se dezvolte continuu.

Primi i i cu aceast ocazie, Domnule General, din partea mea i a colegilor mei, asigurarea distinsei noastre considera iuni.

Ambasador (ss) Petre Gigea Domnului General C.A. RAYMOND BOISSAU Director General al Muzeului Armatei, PARIS2 ” În acela i timp, am adresat o scrisoare ministrului Ioan V. Totu, Ministru al Afacerilor Externe, ce poart num rul 858/3 Nov. 1938, cu urm torul text: „Urmare interven iilor i discu iilor pe care le-am avut cu generalul Raymond BOISSAU, directorul Muzeului Armatei din Paris, la care a participat colonelul Neculai PETRE, ata at militar i Andrei OANCEA, consilier cultural, cu privire la faptul c România nu este prezent cu contribu ia sa, în cel de-Al Doilea zboi Mondial, mi s-a promis c problema ridicat de partea român fiind just , va c uta s remedieze aceast omisiune. În acest sens, dup vizita efectuat , ne-a comunicat i în scris.

Ambasada Român la Paris a predat Conducerii Muzeului Armatei materiale în limbile francez i român , primite de la Ministerul Ap rii Na ionale în anul 1987, în leg tur cu contribu ia României i pierderile suferite în cel de-Al Doilea zboi Mondial. inform m c în prezent, începând cu luna octombrie, a. c. în cadrul Muzeului Armatei din Paris, este prezentat un tabel în care sunt men ionate un num r de 23 ri, cu eviden ierea pierderilor în personal militar i civil suferite de c tre statele participante în cel de-Al Doilea R zboi Mondial.

Men ion m c în ceea ce prive te România, se arat pierderi de 530.000 militari i 350.000 civili, fiind ca num r de militari în Europa pe locul trei, dup Uniunea Sovietic i Germania (în tabel, francezii men ioneaz Republica Federal Germania”).

Totodat , în afar de rile participante în Europa, sunt prezentate Canada, Japonia i China.

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Este pentru prima oar când în Muzeul Armatei din Paris, dup 43 de ani, de la încetarea marii conflagra ii mondiale, este prezentat în acest fel contribu ia României.

Anex m tabelul cu pierderile în personal militar i civil, apar inând statelor participante la cel de-Al Doilea R zboi Mondial, eviden iat în Muzeul Armatei Franceze din Paris. Un exemplar din acest tabel a fost înaintat i la Ministerul Ap rii Na ionale.

Ambasador, Petre Gigea3 Aceast ac iune este deosebit de important pentru ara noastr .

Modul cum s-a realizat este demn de remarcat. Am insistat, am documentat, am perseverat.

Membrii unei ambasade pot s fac mult mai multe pentru ara lor, dac in la demnitatea de diploma i i se consider permanen i reprezentan i ai rii care i-a trimis s îi apere interesele legitime. În acest caz, f fals modestie, consider c Ambasada noastr din Paris i-a f cut pe deplin datoria. În încheiere, a vrea s prezint tabelul existent în „Musée de l’Armée” din Paris, în care România este trecut cu pierderile suferite pe frontul de vest i de est. Iat -l:

45

Mónica TÓTH

sunt sunt servitoare trist dimine ilor însorite pescar de gânduri o fa f masc un trup moale i totu i a nu am ans fiu etern în inima ta argintie

când ai plecat Lui Gh. când ai plecat au plâns florile în gr din bijuteriile pe care le-am purtat la prima întâlnire au ruginit

tirea zilei ai devenit în poezie nu ai devenit un trifoi uitat în iarb câmp de maci frunze reci diminea de m tase un fluture f aripi ori un fior de adiere în poezie ai devenit glasul doinei neobosite

Mi-ajunge rânduri pentru prietenul meu turc A.K.

Pentru tabelul existent în muzeu, se face urm toarea specifica ie: pentru URSS, China i Japonia, cifrele nu sunt cunoscute cu certitudine4.

Pentru adev r, în aceste zile, în „Musée de l’Armée”, s-a scris o pagin memorabil . La aceasta, am i eu o mic contribu ie care la timpul respectiv mi-a adus lini te sufleteasc . * Se poate spune, pe drept cuvânt, f a se considera c se d dovad de lips de modestie, c a fost o ac iune a Ambasadei noastre, încununat de succes.

1 „Musée de l’Armée” - Le General Directeur, num rul 252-88/ Cab din 30 mai 1988 - adres original .

2 Arhiv personal Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 17.

3 Adresa Ambasadei Române din Paris, nr. 858/3 noiembrie 1987. Arhiv personal Petre Gigea-Gorun.

4 Muzeul Francez Militar. Arhivã personalã Petre Gigea-Gorun, Dosar nr. 17

Mi-ajunge s te tiu aproape Ca ritmul unor poezii Ca un gând p tos Ca un vis frumos în fiecare sear .

Mi-ajunge s cred în poeziile tale pe care le-ai scris pentru mine.

O buc ic din inima ta îmi îndulce te sufletul

o veste cutremur toare s-a sinucis poezia

ai ap rut, iubite! ai ap rut când orhideele se nasc din iubirea naturii ai crescut în casele cuno tin elor noastre cu miros de câmp i vânt într-o zi ai l sat totul ca s fii aproape de gr dina poeziilor mele

Ce este poezia?

O frumoas floare de lotus?

Un cer cu mii de pete?

Umbra casei?

O toamn cu miros de frunze ruginite?

Sau al cincilea element?

am mai ramas stau am mai r mas din tot ce-am fost un zâmbet palid o rim cu buze sub iri o liter cu p r lung un c tor f bagaj um miros nepl cut de buc rie atât am mai r mas eu suflet întunecat

stau în coridorul cuvântului uneori rima ine conpanie iubite, f tine începe îmi fie frig în locul t u numai un haiku îmi împrumut geaca sub ire i veche

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

46 Eugen DEUTSCH

Janet NIC~

Anul V, nr. 9(49)/2014

Mihai HORGA

OTRON (pamflet) SONETASCU IT

SONET DESUET

Po i s ai un FOND de aur, Dac-o fi a a cum spui, Dar te-alegi cu un cucui Dac te-ncontrezi c-un Taur.

Oricâte-a spune, nu-n elegi, Tendonul verbului i-e slab, Dar tu te por i ca mare tab i-ndrugi, emfatic, poante blegi.

Dat fiind c m n scui În april, m simt un faur; Nu-s gelos precum un maur i spun asta ori icui.

Mai ai potol, vom fi mo negi, Un pa , eu, iar tu, nabab, Janet, biped, iar Deutsch, un crab, Repotcovind f delegi…

Aflu c al t u sonet, Ce se crede prea abil, E un antic… CROCO-ZAUR; Deci fiind cam desuet,

Cerneal -albastr -n sânge- i torni i fie sângele albastru, Apoi, argotic, m r storni, Dar faultezi un vesel astru…

Ori un picule senil…

N-are stof de balaur!

De m mai superi c-o epu , Eu te trimit s stai pe… tu !

Janet Nic 6 martie 2013

Eugen Deutsch, 6 martie 2013 SONET EZOTERIC

SONET SENIL

Ai mintea toat în ghiozdan?

Atunci ce ai în alt parte, Cea care cre te, dup carte, Când, mai aduni, grav, înc-un an?

O, nu-i nevoie s repe i -s prost cu studii i licen , Prostia are-audien La soneti tii cu sticle i

Deduc deci c e ti om aparte, Ca fostul, al Craiovei, ban; i, dup-un ezoteric plan, Aduni, la u i, ferestre sparte.

Ce deseneaz pe pere i Cai verzi, ca aspr peniten n-au oleac de decen i c se cred, v leu, poe i.

Observ c e ti i juc , Ca un… urson lipsit de blan , Ce poate-a fost cândva din plu ; Dar, ca s nu se strice iarba,

În ce prive te «baba-oarba», Eu n-o mai joc, e joc pl pând, i a c lca-n picioare iarba. În plus, mi-aflai, prin vreme, rostu’

i s ii r mân goal pana, Mai bine-ncearc … baba-oarba!

i te invit s fim, pe rând, Câ tig tori la „POPA-PROSTU’”

Eugen Deutsch, 6 martie 2013

Janet Nic 6 martie 2013

Vâslind prin mul ime sp l de p cate fiu la-n ime Sf râm vechi l cate Când cred c-am dat totul E un nou început De tept e netotul Ce înc nu-i n scut Prin rai umbl sfin ii Prea-sfin ii doar în iad Adun argin ii i b rbile î i rad Ce clar e v zduhul Pe vreme de cea Când codru- i d duhul În plin via Mi-e sloi de sudoare ma a în spate Dar urc la izvoare La ape curate culc pe-o ureche Mai las i pe mâine În trei e-o pereche (Încape i-un câine) Noroiu-mi descal Piciorul stâng înfipt Iar fumul se-nal Într-un eucalipt Pe plita încins Ceaunul înghea În stuf e distins O trestie crea i-n cadrul mirific De orizont - închis Pe jar îmi purific Cafeaua, cu dichis...

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

47

Emil BUCURE{TEANU

La @nceput de an ]colar Acum, la început de an colar, consider necesar o opinie despre subiectele date la Evaluarea Na ional 2014, terminarea clasei a VIII-a, la obiectul de studiu Limba i literatura român . Îmi d acest drept calitatea de cet ean al României i de fost slujitor al colii române ti timp de aproape jum tate de secol. facem o analiz pe text, cu de-am nuntul, apelând pu in la semantic , la logica formal , la egalitatea de anse i la alte probleme. S pornim! Metodic, doar este vorba de coal .

La început, Subiectul I. Este scris un text, o parte din poezia Rânduri pentru Anul Nou de Ion Minulescu.

Punctul A: Scrie pe foaia de examen r spunsul corect pentru fiecare din întreb rile de mai jos: De ce la persoana a II-a singular i nu la plural? În clas a fost un singur elev? Le-o fi fost fric examinatorilor ca elevii s nu fac oper colectiv . De ce scrie pe foaia de examen? S-or fi gândind ca elevii s nu scrie pe pere i, pe b nci... De ce r spunsul corect?

Elevul scrie ce tie, examinatorul apreciaz dac r spunsul este corect sau nu. R spunsurile trebuie date pentru fiecare din întrerile de mai jos. Nu v d nici un semn specific interoga iei, sunt doar cinci propozi ii imperative, toate la persoana a II-a singular.

Ultima propozi ie cere elevilor s prezinte în 30-50 de cuvinte semnifica ia titlului poeziei amintite mai sus. Imediat la punctul B., negru pe alb: Redacteaz o compunere de 150-250 de cuvinte în care s i exprimi opinia despre semnifica ia mesajului din poezia Rânduri pentru Anul Nou de Ion Minulescu. Nedumerire: Titlul poeziei nu se include în mesajul poeziei? Dar de ce elevul s i exprime opinia despre semnifica ia mesajului i s nu fie prezentat mesajul poeziei. Pu in aten ie în plus la aceast cerin . Nu este vorba s prezin i semnifica ia mesajului, ci s i exprimi opinia despre semnifica ia mesajului. Într-o formulare pe în elesul tuturor ar fi cam a a: Spune i p rerea despre p rerea lui Ion despre ce a spus Vasile despre Catinca

lui Be leag .

Dar de ce opinia? E drept, coala româneasc s-a democratizat, elevul poate avea opinii despre lec ii, despre profesori, despre programele de înv mânt, despre c i. La examene se verific cuno tin e, priceperi, deprinderi. O opinie de 250 de cuvinte poate fi un scurt eseu. O opinie poate fi exprimat într-o singur propozi ie, ba i printr-un singur cuvânt, un epitet, de pild , i care s con in mai mult valoare cognitiv decât o mie de cuvinte.

Mai departe. S c ut m poezia Rânduri pentru Anul Nou. Dac nu ave i o carte cu ea, tasta i numele autorului i titlul poeziei i uta i pe Google. Ve i constata c textul dat pentru evaluare este alc tuit din fragmente din poezie, selectate cu un anumit scop, oarecum logic, unitar. De ce nu li se aminte te elevilor c nu este întreaga poezie. Or fi tiind elevii ce semnifica ie au parantezele drepte cu trei puncte între el? Dar la punctul B cerin a este: Redacteaz o compunere... despre semnifica ia mesajului poeziei Rânduri pentru Anul Nou. Prin urmare, a adar, este vorba despre întreaga poezie. Dac prin cele scrise pân aici m pute i încadra la categoria cârcota i, prin cele ce voi scrie în continuare sper s închid gura Ministerului.

La subiectul al II-lea este prezentat un fragment din articolul Empatia, o abilitate dobândit prin lectur , ap rut în publica ia online, dup cât îmi dau seama, adev rul.ro, semnat Corina Zorzor. Cic , cercet torii ame-

Ingres - Cap de femeie

ricani de la Universitatea York având ca obiect de studiu copii cu vârsta între 4-6 ani au ajuns la concluzia c prichindeii care au fost expu i (Copii se expun la soare, sau pot fi expu i unor situa ii critice. Mai tii, sunt fori s vad i desene animate sau s asculte pove ti?) mai mult timp la literatura pentru copii decât la desene animate televizate (Desenele animate sunt ori la televizor, ori la cinematograf. Pe hârtie sunt doar desene.) au o mai mare capacitate de empatie.

Empatie (< fr.) s. f. 1.(psih.) Modalitate de în elegere, de cunoa tere a unei persoane prin fuziune afectiv , prin identificare par ial sau total cu sentimentele acesteia. 2. Atitudine estetic prin care se p trunde afectiv în atmosfera interioar a unei opere de art .

(Mic Dic ionar Enciclopedic, Editura tiinific i Enciclopedic , Bucure ti, 1986) Îmi permit s nu fiu de acord nici cu doamna care se zore te s dea crezare absolut americanilor i nici cu americanii de la Universitatea York. Dac ar fi a a, ar însemna neg m rolul cinematografiei. Problema care se pune este ce desene animate transmitem prin televiziune i nu desenele animate în sine. La fel, un efect diferit are i lectura pove tilor, depinde de povestea ascultat i nu povestea în sine. Apare i o chestiune de ordin practic: copiii de 4-6 ani nu tiu s citeasc . În România câ i p rin i au c i pentru copii i le citesc pove ti? Televiziunea mâne un mijloc de educare foarte important. Depinde ce con inut au emisiunile pentru copii. Citind fragmentul amintit, elevii trebuiau s r spund , (scris - fire te) la câteva chestiuni ce te uimesc prin nivelul lor de dificultate: Care este universitatea unde s-a f cut cercetarea, categoria de copii cu o capacitate mai mare de empatie, numele autorului i titlul articolului. Poate era mai „simpatic” un astfel de subiect. S fi fost scris textul pove tii Pup za din tei de Ion Crean, iar elevii s fi avut de r spuns la întreb rile: în ce copac cânta pup za?; ce pas re cânta în tei?; cine este autorul pove tii Puza din tei?

48

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Gelu DRAGO{

La mul\i ani, “Slova cre]tin[“!

Cu p rintele stravrofor iconom Radu Boti m tiu de ceva vreme din cele ce leam scris amândoi în diferite publica ii, dar fa în fa ne-am întâlnit la Ulmeni, acum vreo cinci ani, la vizita academicianului Mihai Cimpoi din Republica Moldova la Zilele oraului Ulmeni. De atunci, pot s spun cu mâna pe inim c am r mas prieteni i orice izbând a Domniei sale m-a bucurat sincer, fie c vorbim de lucr ri tiin ifice, de volume de poezii, de albume video pe care le-a sponsorizat, de monografia pe care a realizat-o împreun cu fratele s u Mircea. De fapt preotul Boti este o personalitate a Transilvaniei, fiind inclus în Dic ionarul personalit ilor române ti, recent, iar prin faptul c promoveaz tinerii i îi aduce înspre cultur i cunoa terea istoriei neamului românesc nu poate decât s -i sporeasc „talantul” din toate punctele de vedere. Un mijloc pentru acest lucru este i s-a dovedit a fi i revista on-line, cu un nume atât de sugestiv numit „Slova cre tin ”, fondat într-un august, acum ase ani!

Publica ia „Slova cre tin ” de ine 12 sec iuni: „Chipuri de sfin i”, „Poezie”, „Proz ”, „Religie”, „Istorie”, „Literatu”, „Diaspora”, „Iubitori de slov ”, „Pictur ”, „Românii de pretutindeni”, „Slova copiilor”, „Diverse”.

Redactorul ei ef, p rintele Radu Boti s-a gândit la o palet variat de domenii literare în care s atrag i s

cuprind cât mai mul i tineri înspre cultura neamului românesc. Al turi de tinerele vl stare, în cei ase ani au semnat scriitori contemporani de mare valoare, atât din ar cât i din str in tate. În acest sens v invit s accesa i revista la adresa www. http://slovacrestina.ro. Iat ce spune prof. dr. Elena Trifan despre aceast revist - izvor de lumin : „De remarcat calitatea articolelor publicate, trecute prin filtrul de gândire, sim ire i exprimare demn i corect a preotului Radu Boti , ceea ce a f cut ca revista s devin i o form de salvare a spiritului uman într-o lume în care superficialitatea i vulgaritatea, promovarea nonvalorii au atins cote îngrijotoare.”

Scriitorul Radu Boti , în generiozitatea sa, a publicat, de-a lungul celor ase ani, scriitori din arealul Codru-Chioar, dar i elevi, în special din zona Ulmeni.

Fiind „înfr it ” cu revista tip rit i blogul „Izvoare codrene”, noi îi dorim mult succes în continuare, colabor ri fructuoase, s mearg pe aceea i linie privind calitatea i subiectele abordate, iar în august 2018, cam pe la sfâritul lunii gustar s ciocnim un pahar de ampanie! La mul i ani!

Ingres - Oedip i Sfinxul

Se laud mult perioada dintre cele dou zboaie mondiale. S v spun cum am susinut eu examenul de capacitate, în 1947, la Liceul „Petru Rare ”. Au fost cinci obiecte studiate: Limba i literatura român i Matematic , scris i oral, Istoria României, Geografia României i Franceza, oral. Examenul l-am dat în fa a propriilor profesori. La oral, lam sus inut într-o singur zi, în fa a tuturor profesorilor examinatori, plus pre edintele de comisie i nimeni nu s-a plâns c a fost traumatizat, nedrept it, obosit.

Subiectul cel mai prost ales este al II-lea, punctul B. Cerin : Redacteaz în 80-150 de cuvinte o scurt nara iune în care s prezin i o întâmplare petrecut în timpul particip rii la o întâlnire organizat de coal cu un scriitor contemporan. întreb: Se poate oare o întâlnire cu un scriitor necontemporan? Dac da, atunci care ar putea fi scriitorul? Sadoveanu? Crean? Slavici?...

Oare în toate colile din ar au fost prezen i scriitori, pentru ca un absolvent poat scrie despre o asemenea întâlnire? Acest subiect a înc lcat flagrant principiul egalit ii de anse. Ce ar fi zis bucure tenii dac subiectul ar fi prev zut obliga ia ca elevii se prezinte o întâmplare de la o ferm de vaci, de la o stân ? Cum ar fi notat evaluatorii, care toat via a au c lcat doar pe trotuare, o asemenea compunere? mai analiz m un text. Implicarea în pove tile fictive din c i aduce informa ii noi despre via a social . S citim din dic ionar, (acela i pe care l-am amintit mai înainte). „Fictiv - adjectiv, ceva care nu exist în realitate, pl smuit, imaginar, aparent, fals.” Or, pove tile nu sunt un fals, exist în realitate.

Despre altceva este vorba, pove tile sunt ficiuni, sunt imagina ii. Imagina ii creatoare.

Prin fic iune, artistul creeaz o lume nou , posibil . No iunile fictiv i fic iune nu se suprapun, doar for at putem admite o tr tur comun , aceea a lipsei obiectului, de i în ambele cazuri se n scoce te ceva. N scocirea artistului este opera de art . i contabilul poate n scoci ceva, ni te acte fictive, false, mincinoase, pentru care poate intra la mititica. Artistul poate primi laude, premii.

Copiilor, spunându-le pove ti, nu le spui minciuni. Lumea pove tilor, fie citite de pe carte, fie transmise prin imagini la televizor, copiilor le pare real . De aceea intr în pielea eroilor, suf r odat cu ei, în sfâr it, empatizeaz , se transpun în situa ia lor, au tr iri psihice asetoare. Doamna Zorzor spune îns despre ile de fic iune c ne ajut s empatiz m cu oamenii din jur. Dar dac ei nu vor, ce facem? Sau noi citim c ile i ei dau din coad .

Complicat treab e limba român !

Anul V, nr. 9(49)/2014

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

49

Dan NOREA

Creta, insula legendelor Pentru cei care n-au citit „Clanul sicilienilor”, vin cu o mic introducere. Grupul colegilor mei de facultate, grup inclusiv în sensul internetului (grup yahoo), a hot rât ca în 2012, la aniversarea a 40 ani de la absolvire, s organizeze o întâlnire mai special , în plus fa de cea oficial de la facultate.

Pentru c atât ca vârst , cât i din punct de vedere al agen iilor de turism, suntem seniori, am votat i am mers în Sicilia pe la sfâr itul lunii aprilie. Ne-a pl cut atât de mult încât în 2013 am repetat figura. De data asta am ales Creta. A a se face c în mai, imediat dup Pa te, ne-am reunit pe aeroport to i „sicilienii”, la care s-au ad ugat i alte familii, dovaa promov rii eficiente în rândul colegilor.

Am fost caza i la un hotel pe malul m rii, destul de aproape de Heraklion, capitala insulei. La recep ie ne-au înmânat cheile, neau fixat fiec ruia la încheietura mâinii câte o br ar portocalie din plastic i ne-au rugat a tept m o or , pân sunt gata camerele.

Mai întâi am admirat priveli tea i am f cut câteva zeci de fotografii, c zut în extaz. Ce poate fi mai frumos decât un hotel modern într-un decor exotic? Dup care am început iscodesc în stânga i-n dreapta în c utarea unei cafele. Cu ocazia asta am constatat c br ara portocalie f cea minuni. Am primit gratis nu numai cafeaua, ci i un cocktail.

Le-am dus vestea cea bun colegilor pe teras i, în cinci minute, mesele erau pline cu pahare. Într-o s pt mân , cât am stat în Creta, am devenit cu to ii exper i în cocktailuri. Am epuizat pe rând toat lista de la bar, am c tat preferin e, am creat topuri personale. Dup mai bine de un an, îmi amintesc cu pl cere de savurosul Tequila Sunrise sau excitantul Sex on the Beach. E vorba de un cocktail, nu v gândi i la prostii, doar suntem ni te seniori!

Nu trebuia s fii prea insistent, hotelul era mare, avea trei piscine i în fiecare col exista câte un bar. A devenit un obicei ca, ziua sau seara, s ne adun m pe teras la un pahar.

Ve i spune: ce atâta entuziasm? N-ai mai auzit de „all inclusive”? Ba da, dar la pre ul modic al excursiei, ne a teptam s avem cel mult un pahar de vin la mas , nu o cascad de b uturi, disponibil la orice or . În ciuda minunilor v zute pe insul , sejurul din Creta

mi-a r mas în amintire mai degrab ca unul al cocktailurilor. Înc de a doua zi au început excursiile. În paralel cu prezentarea diverselor obiective turistice, ghida ne-a povestit în rezumat istoria Cretei. Insula, curtezan la col de strad ca i Sicilia, a fost cucerit pe rând de oricine trecea pe acolo cu cor biile - grecii, romanii, bizantinii, arabii, apoi iar bizantinii. Pe la 1200 a fost vândut Vene iei care, la fel ca orice achizitor serios din ziua de azi, a investit în fortifica ii, monumente, cl diri, biserici. Urmele perioadei vene iene se v d peste tot.

Pe la 1650, Creta a fost cucerit de turci, drept care vene ienii i-au luat juc riile i au plecat.

Dar nici musulmani nu vezi pe insul . Dup ce au fost înfrân i pe la începutul secolului XIX, a avut loc un schimb masiv de popula ii cu greci din Asia Mic . În 1913, Creta s-a unit cu Grecia. Dar locuitorii se consider în continuare cretani, nu greci, a a încât nu se anun nicio festivitate cu ocazia împlinirii a 100 ani de la unire. Drept dovad , ghida nea povestit c exist undeva, în mun ii înal i i inaccesibili, trei sate izolate, unde cretanii tr iesc din ocupa ii tradi ionale - vânat, cre terea animalelor, manufactur manual . Intimitatea i-o ap cu pu ca, nu ajung acolo nici turi tii, nici oficialit ile, nici m car fiscul.

Raiul pe p mânt!

Dar mult mai interesant decât istoria recent a Cretei este cea str veche, împ nat cu legende. Legende care au totdeauna un sâmbure de adev r, singura problem este îl detectezi în noianul de întâmpl ri fantastice. Legende care fac parte, în marea lor majoritate, din mitologia elen . Fac o parantez . Cei mai mul i cititori români au f cut cuno tin cu miturile Greciei antice prin intermediul volumelor lui Alexandru Mitru Legendele Olimpului. Dar c ile lui Mitru nu sunt altceva decât o transpunere pentru copii a volumului scriitorului rus N.A. Kun - Legendele i miturile Greciei Antice, mult mai riguros, care indic sursele i în care cronologia i leg turile dintre personaje sunt mult mai bine eviden iate. Ei bine, eu am avut norocul în copil rie s -mi cad mai întâi în mân cartea lui Kun, pe care o am i acum la loc de cinste în bibliotec . Am citit-o i recitit-o cu

pasiune, a a încât mi-am permis s o completez pe ghid în câteva rânduri. De i sunt convins c nu v sunt necunoscute, voi relua i aici câteva din aceste legende.

Legenda nr. 1 Cronologic vorbind, cea mai veche dintre legende se refer la copil ria lui Zeus, st pânul suprem al Olimpului. M rog, st pân în sura în care îi permitea sora i so ia lui, Hera. Ca o parantez , toate religiile i mitologiile sunt pline de incesturi. Cu cine crede i s-au c torit Abel i Cain? Revenind, legenda subliniaz c lupta dintre genera ii nu e un fenomen al epocii moderne, ci a existat înc de la începuturi. Primul zeu suprem a fost Uranus, n scut din Chaos. Nimic nu este întâmpl tor, de aici i expresia „La început a fost haosul”. Uranus a avut mul i copii - titani, ciclopi, hecatonhiri, erinii... Cel mai puternic dintre titani, Cronos, i-a detronat tat l i, pentru a nu p i acela i lucru de la vreunul dintre copii, îi înghi ea pe m sur ce se n teau. Asta da lupt între genera ii! Dar Rhea, mama sa, l-a ascuns pe Zeus într-o pe ter din insula Creta. Acesta a fost crescut de nimfe, hr nit cu lapte de capr i a ajuns atât de puternic încât i-a detronat tat l, la rândul u. De ce i-e fric nu scapi! Ce nu pricep este de ce nu este folosit legenda în reclamele pentru laptele de capr .

Legenda nr. 2 Ca o continuare, de i nu are leg tur cu Creta, Zeus s-a dovedit mai în elept decât tat l i bunicul lui. Fustangiu cum era, pusese ochii pe o zei , Thetis. Dar i s-a prezis fiul lui Thetis va fi mai puternic decât tat l lui, a a c s-a ab inut i a c torit-o pe Thetis cu un rege p mântean, Peleu. La nunta lor, zei a discordiei n-a fost invitat , drept care a a ezat pe masa nunta ilor un m r pe care scria „Celei mai frumoase”. Hera, Atena i Afrodita au revendicat m rul i l-au invitat pe Zeus s fie arbitru. Dar acesta a dat înc o dat dovad de în elepciune i l-a desemnat pe Paris. Mai departe ti i povestea i, dac n-o ti i, citi i Iliada! În particular, prezicerea s-a dovedit adev rat , fiul lui Thetis era Ahile, unul din supereroii epocii, mult mai puternic decât tat l lui, Peleu. Dup cum ve-

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de i, toate legendele Olimpului sunt ca basmele eherezadei, trec din una în alta i nu se termin niciodat .

Ei bine, am vizitat Pe tera lui Zeus. Drumul pân acolo e pl cut, platoul respectiv este plin de mori de vânt i mici eoliene. Nimic nu e întâmpl tor, vremea pe platou este destul de capricioas - vânt în rafale i ploi intermitente. Ultima por iune, fiind în pant , poate fi parcurs cu m ru ii. Dar pe tera în sine nu e cine tie ce, avem în ar pe teri mai frumoase. Dac le-am al tura ni te legende i le-am denumi, de exemplu, Pe tera lui Zalmoxis (sau Decebal, sau Dracula), cred c ar deveni brusc interesante pentru o mul ime de turi ti.

La întoarcerea de la pe ter s-a pornit o ploaie toren ial , care m-a udat pân la piele.

Eram singurul care nu î i luase canadiana din autocar. Eu aveam cu mine doar o românc , Leni. Mai bun decât o canadian , la primul popas mi-a cump rat dou tricouri noi, pe care le port i ast zi cu pl cere.

Legenda nr. 3 Urm toarele legende formeaz un ciclu, al c ror numitor comun este taurul, un simbol sacru al Cretei. Se spune c Zeus, cel mai mare afemeiat din mitologie, s-a îndr gostit de Europa, o tân frumoas din Fenicia. A luat forma unui taur, a îmbiat-o s se urce pe el pentru a face o plimbare, dup care i-a luat zborul c tre Creta. Din leg tura lor au ap rut trei b ie i, cel mai mare i mai ambi ios fiind Minos. Legenda merit un comentariu.

Nimic nu e întâmpl tor, numele fetei sugereac civiliza ia cretan , considerat unanim cea mai veche din Europa, î i are obâr ia în Fenicia.

Legenda nr. 4 Povestea spune în continuare c Minos, pentru a ajunge rege pe insul , rivali fiind cei doi fra i, i-a cerut ajutor lui Poseidon. Zeul rii i-a trimis drept cadou un taur alb, în semn de recunoa tere, cu condi ia ca dup ce va ajunge rege s sacrifice animalul pe altarul zeului. Lui Minos taurul îi pl cea atât de mult, încât i-a înc lcat promisiunea i a sacrificat un alt taur. S nu uit m c Minos era cretan, nu neam . Expresia „Ein mann, ein wort” a ap rut mult mai târziu. Dar un zeu nu poate fi p lit. Drept pedeaps , Poseidon a f cut-o pe so ia lui Minos, Pasifae, s se îndr gosteasc de taurul alb. Nu era ceva nou, doar i soacra ei, Europa, se îndr gostise de un taur. E adev rat, era o dragoste contra naturii, dar de ce ne mir m, ast zi amorurile contra naturii sunt nu numai considerate normale, ci chiar promovate. Nu mai e mult i vor fi date legi care s permit c toria cu animalele de companie. Regina i-a

comandat o vac din lemn, goal pe din untru, arhitectului regal, Dedal, un nume ajuns în istorie mai cunoscut decât al lui Minos.

Pe vremea aceea a a se întâmpla, intelectualii erau mai pre ui i decât nobilii. Din rela ia reginei cu taurul iubit a ap rut pe lume Minotaurul, o ar tare cu trup de om i cap de taur.

La maturitate, Minotaurul era atât de periculos, încât Minos i-a comandat aceluia i Dedal un Labirint, primul din istorie, pe post de închisoare.

Legenda nr. 5 Povestea continu . Cum pe vremea aceea, regatul lui Minos era cel mai puternic din regiune, i-a înfrânt pe atenieni în r zboi i l-a obligat pe regele Atenei, Egeu, s -i trimit periodic drept tribut apte fl i i apte fecioare, pentru a-i potoli poftele Minotaurului. Teoretic pofte gastronomice, nu sexuale, dar po i s tii ce se petrecea în str fundurile Labirintului? Motivul oficial al r zboiului cu Atena se cunoa te, dar nu merit s l povestim, tim cu to ii c motivele declarate ale r zboaielor nu sunt niciodat cele reale.

Tezeu, fiul lui Egeu, s-a oferit s fie unul din cei apte i, odat ajuns în Creta, a sedus-o pe Ariadna, fiica lui Pasifae i a lui Minos.

Ariadna, la sfatul lui Dedal, foarte binevoitor cu to i membrii familiei regale, i-a dat lui Tezeu un ghem de sfoar pentru a putea ie i din Labirint dup ce-l omoar pe Minotaur. V zându-se înving tor, Tezeu s-a urcat pe corabie cu Ariadna i a plecat spre cas . Doar pe drum a f cut câteva boac ne. Mai întâi a p sit-o pe Ariadna pe o insul . Asta e, recuno tin a e o floare rar . La fel ca Minos i ca mul i al i oameni politici din istorie (inclusiv i mai ales din istoria recent ), nici Tezeu nu obi nuia s se in de cuvânt. În plus, probabil c Ariadna era urât în draci.

De altfel, pân acum n-am v zut grecoaic frumoas . A doua boac a fost i ea, dup rerea mea, premeditat i dovede te caracterul urât al lui Tezeu, de i nicio legend nu spune asta. Tezeu îi promisese tat lui s u, Egeu, c dac se întoarce victorios, va schimba pânzele negre ale cor biei în unele albe. Dar a uitat s-o fac . Egeu, crezând c Tezeu a murit, de durere s-a aruncat de pe o stânc în marea care, de atunci, se cheam Marea Egee. i uite a a Tezeu a ajuns rege în Atena. Nimic nu e întâmpl tor pe lume.

Legenda nr. 6 Revenim la Minos. Om inteligent (de altfel, dup moarte a fost numit judec tor în Infern), i-a dat seama c Tezeu i Ariadna nu aveau atâta minte i c singurul vinovat era Dedal. Furios, l-a închis în Labirint împreun cu fiul lui, Icar. S ias din Labirint nu era o problem pentru Dedal. Dar s p seasc insula era mai greu, toate porturile erau p zite de solda i. „Dar aeroporturile?”

Anul V, nr. 9(49)/2014

s-a gândit Dedal. i a inventat pentru el i fiul s u ni te aripi din pene lipite cu cear .

Au zburat amândoi, Icar s-a în at prea sus i... ti i povestea. De atunci, Icar a devenit simbolul celui care încearc s i dep easc limitele, care urc spre culmi, cu un risc asumat de a r mâne f aripi. Uite-a a, un copil minte a ajuns s fie mai admirat decât un rinte în elept. Nimic nu e întâmpl tor pe lume, meritele nu sunt niciodat apreciate la adev rata lor valoare. Dedal, îndurerat, a zburat mai departe i a aterizat în Sicilia. Unde Minos a plecat s -l caute ca s se r zbune...

Dar m opresc aici, cum spuneam, legendele nu se termin niciodat .

Revenim în epoca modern . Pe la sfâr itul secolului XIX, arheologul german Heinrich Schliemann a descoperit pe rând loca iile Troiei i ale re edin ei lui Agamemnon din Micene, folosind exclusiv indica iile lui Homer din Iliada i Odiseea. Un arheolog englez, Arthur Evans, invidios pe succesele lui Schliemann, a folosit metode similare i pe la 1900, pornind de la legenda lui Minos, a început s fac s turi la 5 kilometri de Heraklion. A a a ap rut la suprafa palatul din Knossos, unul din cele mai celebre situri arheologice din lume. Pornind de la vestigiile palatului i artefactele g site, Evans a considerat c acestea apar in unei civiliza ii pe care a botezat-o minoic . Altfel spus, era chiar palatul lui Minos. Un palat imens, având 1300 camere, construit pe la 2000 î.Hr. i reconstruit pe la 1700 î.Hr., în urma unui cutremur.

Ceea ce face situl unic în lume este modul de refacere aplicat de Evans. Acesta i-a folosit imagina ia pentru a completa lipsurile (lucru condamnat de al i arheologi) i a apelat la pictori pentru a reface frescele. Ca urmare, palatul este vizitat zilnic de mii de turi ti, care i pot da seama mult mai bine cum ar tau construc iile în vremea aceea. Personal nu-l condamn pe Evans. Imagina i-v cum ar ar ta ruinele de la Histria reconstruite par ial, cu fresce viu colorate pe pere i i ce atrac ie ar fi asta pentru turismul românesc.

Am f cut ultima excursie la Santorini, o insul aflat la 100 kilometri nord de Creta.

Dac merge i în Creta, nici s nu v gândi i nu ajunge i i la Santorini!

Legenda nr. 7 Povestea insulei este cel pu in la fel de tulbur toare. Se spune c mai mult decât Creta, insula este primul leag n al unei civiliza ii din întreaga lume. În vechime i se spunea Thera, lucru cât se poate de semnificativ.

De fapt, nimic nu e întâmpl tor pe lume.

Atlantida îl are drept na pe Platon, acesta o situase în Oceanul Atlantic, de unde i numele. Dar, dup unele teorii, vechea Atlantid era insula Thera, un p mânt bogat, prosper,

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

puternic, civilizat, care a disp rut în ape în urma unui cutremur devastator. Exist dovezi puternice în favoarea teoriei. Thera împreun cu alia ii din Creta controlau tot comer ul din Mediteran , de aici bog ia. În Santorini, ca i în Creta, au fost g site vestigii i artefacte ce dovedeau existen a unei str vechi civiliza ii. Ultima parte, dezastrul, este i ea aderat . Thera era o insul vulcanic , iar vulcanul a erupt pe la 1500 î.Hr., provocând mari cutremure în întreaga regiune i un tsunami cu valuri de 200 m în ime, care au m turat toat coasta de nord a Cretei. Este în mod unanim considerat cea mai puternic erup ie vulcanic din toat istoria cunoscut a omenirii. În urma dezastrului, o bun parte a insulei s-a scufundat. Forma actual a insulei reflect atât de bine urm rile erup iei, încât este deja un brand, vizibil pân i pe erveelele i fe ele de mas .

Valuri r mase de pe vremea tsunami-ului din 1500 î.Hr. ne-au înso it pe drumul spre i de la Santorini, astfel încât jum tate din pasagerii ferry-boat-ului s-au sim it r u. Printre ei, m rturisesc cu jen , m-am aflat i eu. Cu jen pentru c sunt fiu de marinar. Dar, ca i ploaia de la Pe tera lui Zeus, impresiile urâte mi s-au ters din memorie, au r mas doar amintirile, motive de amuzament.

Ast zi, Santorini este un punct de mare atrac ie pentru turi ti. Casele viu colorate, ezate pitoresc pe coastele abrupte, i se întip resc în minte pentru totdeauna. Pe terasele însorite po i comanda o mare varietate de caracati e, preparate în modalit i neîntâlnite pân atunci. La tarabe g se ti cel mai bun fistic, dar i b uturi locale, din care trebuie ne-a-p -rat s duci acas cadouri.

Ne-au surprins acoperi urile rotunde ale multor case. Explica ia ghidei a fost c a emintele religioase sunt scutite de impozit.

Ca urmare, foarte mul i i-au declarat locuinele drept viitoare biserici i au dovedit asta cu forma construc iei.

Despre Creta i Santorini ar mai fi multe de spus. La Phaistos, un alt sit arheologic din Creta, a fost g sit un disc cu o scriere sub form de hieroglife, probabil cea mai veche din Europa, nedescifrat nici pân azi.

El Greco, celebrul pictor spaniol, s-a n scut la Heraklion, în Creta, unde a înv at s picteze în stil bizantin. Numele lui real era Domenikos Theotokopoulos.

Se pot face excursii în diverse locuri cu peisaje, cl diri i biserici frumoase i interesante: Rethimnon, Agios Nikolaos, Chania, Spinalonga, Gramvousa.

Dar pentru a le vedea pe toate ne-ar fi trebuit multe s pt mâni. A a încât eu, Leni i colegii mei v spunem „La revedere!” pân la viitoarea excursie.

51

Stej#rel IONESCU

jocul nu sunt r citorul nim nui dar in aripa mor ii ca pe un stindard la strea ina casei când doar alcoolul i femeia înso esc în jocul meu cu singur tatea.

picturi pe pere i în fiecare zi spre nem rginire trece un convoi de moarte, la poarta cimitirului tehnicienii fac normarea gropilor, eternitatea vine odat cu fiul adus pe lume, nimeni nu vrea s plâng nici la na tere, nici la moarte înainte s î i cear iertarea de la via , diminea a î i beau cafeaua i seara ceaiul, iar la miezul nop ii î i picteaz pe pere i, umbrele.

stignirea na iei racii nu mai au cimitir peste tot r ni i proaspete dureri, parcurile au fost devastate lbatica revolu ie a nimicirii poporului român a început,p rintele Daniel vrea Catedrala Neamului, sompuozitatea imbecilit ii peste cimitirul s racilor, osemintele lor sunt purtate de ape i vânturi în de ert, uit m s ne închin m la sfin i i le vindem moa tele pe sufletul satanei din mediocra clas politic , copii înc nen scu i ne deseneaz sufletele pe altarele goale i ne stropesc

întru trezire cu ap sfin it , trânul ceas înc mai bate în turla p sit a bisericii, preo ii fiind pleca i la o nou edin de partid pentru r stignirea na iei.

buletinul de vot mizerie i excremente peste tot e ale umanit ii din cretacic, monosticlar i bicarpian în caraprisma cuaternarului, ap de vase decantat în bidoane de plastic pentru o nou zi, nefiresc, omul g se te carnivori prin estele g urite i începe c toria spre refluxul fluxului, cu lingura bea apa infect indu- i câte o felie din paneul min ii, miroase deja a este înmuiate în actuala urin a politicului, scârba de pe buletinul de vot nu poate fi decât tampila feudaliz rii în moarte.

moarte inghinal crucea c zuse de pe cas când am intrat în sanctuarul mor ii încercând s dau s rutul de bun venit, pe câmp îi g sisem banana i dou prune, ce catifelate erau, murise atât de inghinal încât s-a degustat felie cu felie mânând deschis într-un desen de arabescuri sexuale, era deja putred îi c zu-se o ureche, îmi era a a de foame, nu tiu dac r citurile se vor prinde, le-am ad ugat i gelatin , ghearele, urechile i unghiile ce crescuser dup darea duhului, doamne, dar sicriul era gol ldura îl scursese prin podeau îngropându-l în putoarea p mântului.

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 9(49)/2014

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

(continuare din num rul anterior) - Vine!, strig cineva i to i s-au îmbulzit de fric s nu r mân pe jos. i uite a a, un autobuz, care în mod normal a fost proiectat încarce maximum 120 de persoane, trebuia se l rgeasc pentru a primi mai mult de 200. Sardinele în conservele lor au mai mult spa iu. Pasagerii, abia puteau s respire.

Chiar dac i s-ar fi n rit cuiva s le ine, nu ar fi putut s cad . Nu era loc. Fiecare trebuia aib grij s intre în autobuz cu mâinile ridicate, altfel ar fi fost prinse între corpurile persoanelor învecinate i ar fi fost imposibil le mai îndoaie pentru a le ridica i a se ine de vreo bar . Mirosuri? Era var i cald, z pueal nu glum , sigura dorin a fiec ruia era nu fie strivit, în rest nu conta nimic.

D-aia mai auzeai câte un oltean: ! Io la iarn nu mai fac focul în sob , vin s iau autobuzul, s m înc lzec de, i nu mai dau banii pe lemne, nu mai dau banii pe lemne, ce mai.

Ori, mecherii de la ora : -Ia uite ce a c zut la! i to i pasagerii priveau cu curiozitate în toate direc iile pentru a vedea ce se întâmpl .

- Nu pe partea asta... pe partea cealalt ! continua glume ul nostru i dezumfla pe unii, iar pe al ii îi f cea s pufneasc în râs, la vederea curio ilor care nu se prindeau de poani continuau s se r suceasc în toate direc iile.

- Hai b , las-o moart ! mai ofta câte unul mai pu in bine dispus. În cele din urm , autobuzul ajungea la autogar , cap tul de linie. Numai c , traseele pasagerilor nu se terminau aici, mai aveau de mers pân s ajung acas . Unii locuiau mai aproape, erau mai noroco i într-un fel.

Dan Vardan i unchiul s u aveau de luat trenul din Gara Basarab, r mânându-le câteva ore bune de drum pân s ajung la destinaia final - acas . Drumul era lung, îns merita efortul. Odat urca i în tren, unchiul Tudor alegea cu rapiditate un compartiment gol i ocupa locurile de la fereastr . Pe el nu-l interesa s priveasc afar , dar tia c lui Dan Vardan îi place. Motivul principal pentru care vroia locurile acelea erau cele dou mese rabatabile pe care le fixa în pozi ie orizontal .

Apoi, f grab , dar cu o pl cere evident , scotea din geanta lui o litr cu uic . Aceasta, pentru a deschide pofta de mâncare, spunea el, ne tiind ce foame îi era lui Dan i f ui. Urmau bun urile preg tite cu grij de tanti Tan a, so ia lui Tudor Vardan, cârna i de porc afuma i, pui fript la ceaun cu mujdei de usturoi, pâine coapt în est cu spuz , brânz de capr , ceap verde, ridichi, toate îndulcite la sfâr it cu gogo i i magiun de prune.

Pe nesim ite trenul se punea în mi care, balansându-se, scâr iind pe la macazuri, avansând molcom pe drumul s u de fier. Gara, apoi ora ul, r mâneau în urm i pe geam se vedeau sate i câmpuri cultivate. Nu departe dup ie irea din gar , treceau ca de obicei pe lâng ruinele unei biserici. Mai târziu, Dan Vardan a aflat c era vorba despre biserica Chiajna, numit astfel datorit Doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rare domn al Moldovei, ce s-a c torit cu domnitorul Munteniei Mircea Ciobanul, în secolul al XVI-lea.

Vremuri apuse ce amintesc istoria înainta ilor.

Cu foamea astâmp rat , leg nat de tren, Dan Vardan privea cu aviditate afar . Câmpii cât vedea cu ochii. Unele proasp t arate, altele cultivate. O în iruire de culori diferite îi distrau vederea alternând la intervale inegale, stimulându-i curiozitatea. Câmpia nu este monoton dup cum ar spune unii.

Câmpia d posibilitatea de a vedea departe, la propriu i la figurat. D senza ia c întotdeauna mai este de mers, destina ia atins nefiind niciodat ultima. Privind orizontul, curio i, vrem s pornim spre el, câmpia ne îndeamn s continu m cursa spre noi descoperiri. Câmpia este locul omului deschis, care nu are nevoie s se ascund , cel ce nu caut ad postul codrului pentru a a tepta -i pice o prad . i în ultim instan este forma de relief cea mai c utat , deoarece fiind propice agriculturii a hr nit genera ii i genera ii de-a lungul veacurilor. Tot ranul iube te p mântul s u pe care p rin ii l-au muncit, l-au ap rat i l-au udat cu sudoarea frun ii, ori l-au îngr at cu sângele cotropitorilor i în care în ultim instan s-au îngropat. Dan nu se gândea în mod precis la

aceste no iuni. F ceau parte din bagajul s u de cuno tin e, no iuni pe care nu era nevoie le explice. Le tia.

Unele câmpuri se diferen iau prin prezen a sondelor de petrol ce f ceau plec ciuni repetate, asemenea unor paji la o curte regal , salutând parc trecerea trenului. Peste ani, Dan Vardan a remarcat c unele dintre aceste sonde au încetat s mai salute, r mânând nemi cate. Unele aplecate, altele cu capul sus, dar triste, imobile i ruginite. Deveniser prea b trâne i inutile gândea Dan, ca Petre a lui Ologu, care de anchilozat ce era, zicea el, îi era greu s se mi te i nici nu putea mânca singur. Trebuia s -i duc cineva mâncarea la gur . Într-o sear , n zdr vanii satului s-au apropiat de casa lui Petre, au aprins un balot de paie ca s fac fum sub fereastra lui, iar apoi au început s strige ca din gur de arpe: - Foc! Foc! Fugi i oameni buni c a luat foc casa lui Ologu.

Spre surpriza tuturor, nu a durat mult i Petre a ap rut în prag inându- i izmenele s nu cad , luând-o la fug spre fundul cur ii.

Numai hohotele de râs ale oamenilor l-au oprit.

- Hai b ... da’ ce-ave i cu mine? C m dor toate alea, se smiorc i Petre.

De atunci, mul i dintre oamenii din sat, când vorbesc despre unul mai lene , spun îi trebuie Focu’ lui Ologu.

Trenul avansa uneori mai repede, alteori mai încet, oprind în toate haltele. Muncitori ce lucrau la ora se întorceau acas , dar nu pentru a se odihni, ci pentru a se ocupa de gr dinile cu legume din cur ile proprii, pentru a face s rodeasc fiecare palm de p mânt pe care o mai aveau. Paporni e, saci, butelii, uneori chiar animale - purcei, miei, g ini ori ra e, f ceau parte din bagajele c torilor.

Acest spectacol de târg, de înv lm eal , condimentat uneori cu strig te de chemare, cu saluturi i îndemnuri, completau în mod firesc, uneori caraghios, graba de a urca ori coborî din tren. Dan Vardan privea indiferent, plecat fiind cu gândul spre destina ia c toriei sale. Ar fi vrut s întrebe câteodat cât

Anul V, nr. 8(48)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

53

Gentiana H. MUHAXHIRI (Albania)

Versuri

Gentiana Muhaxhiri s-a n scut pe data de 25 octombrie 1984, la Gjakova (Kosovo).

Masterat la Universitatea din Prishtina, Facultatea de Filologie, sec ia Literatura Albanez . Actualmente este doctorand la Universitatea din Tirana, Facultatea Istorie-Filologie, Departamentul Literaturii. Opere literare: Vis ri (poeme, Gjakova, 2008); Cine sunt eu (culegere de poezie, Gjakova, 2004); Antologie a poe ilor din Muntenia Gjakovei, 2013; Corsetul deschis (antologie) etc.

POEZIE Ia-m i f -m s dispar Ca o magie Acolo nu exist nimeni Cu visul s m -mb t iar pentru tine m transform în cenu Poezie

MONOTONIE Dimine ile din nou se sparg În monotonie Din uitare-n uitare Odat fugim, alt dat venim Dincolo de ziua nou Exist o alt zi O zi care aduce întunericul Nop ii pe care soarele îl na te

DEZAM GIRE Sunt dezam git pe drumurile tale Ora ul meu Visele în buc i mi se rup Fiindc nebunii ob in merite Ora ul meu Iar tu continu s cre ti fantome

Via a mi-o las la p mânt Dar o iubesc

E ceva vreme de când nu plâng nu m -ndurerez Pentru tine i ploaia Pentru tine i tine

Orice pas îl fac alergând i din nou

E ceva vreme de când nu mai trec prin mahalaua veche E ceva vreme de când nu mai v d cum plou

Via a o las la p mânt ... Ea m las s m târ sc

NETIMP

EU

Este un netimp

i iat ...

Acolo undeva... m aprind Acolo undeva... m arde acela i foc Acolo undeva... t cerea îmi ucide cuvântul Acolo undeva... m a teapt acela i dor

Nimeni nu crede în Dumnezeu Nimeni în om

CU TINE Las -m s fiu vânt Val înspumat în nop ile cu lun Înva -m s merg râzând al turi de tine Când alarmele cutremurelor se sting

Nu-ncetez s-o iubesc

Traducere de Baki Ymeri

DOR

CA ÎN PLOAIE

Este un netimp Mi-e fric s fiu Dumnezeu Nu vreau s fiu om Este un netimp

FUG

împart în scrumurile trecutului Peste pa ii versului de cristal Prezentul m înfl reaz Sunt visul, sunt cenu a, sunt fiica lui

În lupt cu sinele Câ tig eu i atât

Între ploaie i soare voi alege altceva Ceva ce nimeni nu cunoa te Între na tere i moarte urmez o alt cale blestem i noroi pe ea Între cale i cuvânt voi alege mersul Numai s nu fie pasul meu Între pas i alergare voi alege fuga Nu voi fi atunci în ora ul meuCineva a furat cântecul trezirii

timp mai este de mers, dar tia r spunsul unchiului Tudor, mereu acela i -’’ teapt !

Ajungem ! ‘’ Resemnat, se întorcea în scenariile sale mentale f s se întrebe ce gar urmeaz .

Dan cuno tea drumul pe de rost, fiecare curb , fiecare arbore, fiecare cas , de aceea, privea calm pe ferestr în timp ce se imagina deja vorbind cu b ie ii i fetele din sat, mângâind caii unchiului Marin i plimbându-

se cu c ru a la câmp. Iar din când în când, revenind în prezent, î i îndulcea ner bdarea, înghi ind una câte una, ultimele gogo i mase în traist . (va urma)

DINCOLO DE SINE

SINGUR Printre poluri inverse Stau neclintit

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

54

Anul V, nr. 9(49)/2014

Vasile FILIP

Urmele omului Comentarii la cartea „Astea-mi r mân, Referin e, referin e”, de Ion N. Oprea, 376 p, Ed. Pim , Ia i, 2014 Pa ii pe care omul îi face în existen a lui mai scurt sau mai lung - las de obicei urme. În p mântul reav n, pe prundi ul proasp t umezit de ploaie, pe asfaltul acoperit de spuza colbului adunat în timp. Unele din aceste urme st ruie mai îndelung vreme; altele sunt mai efemere. Cele mai durabile sunt, îns , faptele omului, care tot ca un fel de urme ni se arat nou . Mult mai proeminente, îns ... În aceast nou carte a sa - Astea-mi mân - recent tip rit la Editura PIM, Ia i, Ion N. Oprea despre asemenea urme scrie: cele care r mân dup ce f torul lor se petrece pe alte t râmuri. Ideea de baz ce st în argumentarea c ii aceasta este: prin moarte, via a omului se înve nice te. Desigur, ideea este veche i statornic în universul gândirii umane, inten ia lui I.N.O. nefiind alta decât a o sus ine prin alte noi exemple, culese din propria preocupare de mânuitor al condeiului.

Activitatea de jurnalist este o pasiune veche în cazul lui Ion N. Oprea. Mi-l amintesc de prin anii 60, pe când intrasem i eu în frontul gazetarilor. Dup 1989, îns , nelini tile i atrac iile gazetarului s-au amplificat, p trunzând în universul ispititor i mirabil al literaturii, mai cu seam pe partea istoricomemorialistic a acesteia. Punându-le în cârca celor vrea 60 de ani de munc , autorul însu i î i bine rânduie te eforturile, asemenea celui ce- i adun roadele câmpului. Într-o sumar socoteal aritmetic , am b gat de seac Ion N. Oprea - l sat, pân în prezent, pe drumurile scrisului, are vreo 30 de titluri de volum - urme l sate de el pentru posteritate. Se pot al tura aici i cele vreo zece i scrise în colaborare, precum i zecile de articole, pe diverse teme, publicate într-un num r impresionant de ziare i reviste. Dac punem în balan i referin ele unui impresionant num r de autori, care au în vedere lucr rile lui I.N.O., putem trage concluzia c urmele despre care scriu se înscriu în categoria celor perene. Care nu se vor terge, nici prin ploaie, nici prin z pad , nici prin vânt. i, sper, nici prin indiferenta ignoran a oamenilor... Poate sub semnul acestui destin, poate nu, Ion N. Oprea se dest inuie - nu chiar la modul direct - recunoscând c „Naiv la întâmpl rile vie ii, dar intoxicat de strâns suferin e ca s probeze c p rin ii i rudele nu sunt a a i a a” (...) „Asta-mi r mân” am intitulat volumul de fa , cu referin e despre

mine ca autor... i c ile mele, referin e care cuprinzând opinii elogioase, asem toare cu ale referen ilor-scriitori...”

Din acela i „În loc de prefa ”, am re inut bucuria rodului împlinit i cules gospod re te de autor, dar i umbra de nemul umire determinat de „tratamentul” ce i s-a aplicat, nu doar de cei ce „administreaz ” Uniunea Scriitorilor din România, dar i cei ce p storesc Uniunea Ziari tilor Profesioni ti din România (dac acesta o mai fi fiind numele actual de botez al acestei grup ri, în bun m sur compus din amatori... veritabili. Ca i cea de mai sus, scriitoriceasc , de altfel. Remarc Nicolae Busuioc, în interven ia sa din aceast carte: „La I.N.O. timpul doare i irit ” - „Un paradox constatat în zilele noastre pe care-l sim im c func ioneaz din plin i noi nu tim ce atitudine s lu m, mai exact r mânem indiferen i. Paradoxul este c se tot aminte te de valorile morale într-o lume uluitoare, care lume prin îns i structura ei anuleaz tocmai valorile”.

Ilustrativ pentru preocup rile întru ale scrisului ale lui Ion N. Oprea, dar i pentru raporturile lui cu ceilal i, îndeosebi oameni de valoare, moral în primul rând, este i Mini-jurnalul cuprins în aceast carte. De unde se vede c pe autor îl intereseaz p rerile altora despre propriile ispr vi, dar dore te se pronun e i el în privin a celor pe care i-a cunoscut i pre uit. De unde se poate înelege c urmele l sate de oameni valoro i se întâlnesc într-o admirabil armonie. Cu toate c implic o perioad scurt (1 august 2010 - 11 februarie 2011), însemn rile sunt doldora de informa ii, pertinente comentarii, emo ionante tr iri, substan iale idei).

Mai toate scrierile lui Ion N. Oprea ema, printre altele, i un spirit polemic. Acesta are, îns , o motiva ie pe care nimeni nu o poate contesta: afirmarea valorii. Tocmai pentru a sus ine aceast generoas i nobil idee, autorul apeleaz la personalit i în m sur -i sus in demersul. Nume precum cele ale profesorilor universitari acad. Constantin D. Dimoftache (C. D. Zeletin), pre edinte de onoare a Academiei Române i a Societ ii literare Academia bârl dean , acad. Constantin Romanescu i profesorul univ. dr. ing.

Mandache Leocov, prof. dr. ing. Dumitru D. uceanu din Ia i, profesorilor universitari dr. ing. Florin P ncescu, dr. Mihai Ghiur, me-

dic, din Bucure ti, profesorului Emanoil R. Datcu, din Sibiu, prof. univ. Ion PopescuSireteanu din Pite ti, prof. univ. Ioan D nil din Bac u, profesorului Gheorghe Clapa, din Bârlad, profesorului Petru Bejinariu, rectorul Universit ii Populare „Ion Nistor” din R i, prof. Traian Nistiriuc-Ivanciu, din Câmpulung-Moldovenesc, profesorului dr. ing.

Avram D. Tudosie, din Hu i, generalilor de brigad ® doctor Gheorghe Cre u i prof. univ. dr. Constantin Ni u, din Bucure ti. Marian Malciu, scriitor, vicepre edinte al Filialei Olt al Ligii scriitorilor români din zon , medicul i poetul Ion Hurjui, Ia i, i, nu în cele din urm , criticul i istoricul literar Nicolae Busuioc, din Ia i, poetul i prozatorul Emilian Marcu, din Ia i. actualitatea acestui demers este cu atât mai prezent cu cât, din nenorocire, identitatea na iunii române se afl întro profund cea , produs de maxim toxicitate în via a politic de ieri, de azi, i, m tem, de mâine, fa de care, Ion N. Oprea, i în calitate de gazetar, r mâne un lupt tor. Dac mai exist Statul român, dac institu iile sale de cultur nu s-ar afla în dizolvare provocat , de starea buimac i mult d un toare s ii morale a dezm ului politic, dac b rba i de înalt inut intelectual i uman s-ar preface în port-drapelul salv rii valorilor naionale (de toate felurile) imaginea României nu ar mai sem na cu un chip n dit de lacrimi din nefericire, îns , am devenit prea comozi i prea grijulii cu propria piele. „S vin al ii s i asume cutezan a, c eu...” Prin „al ii” îi în elegem pe cei mai în puteri, pe tineri, adic . Dar, m întorc i spun: parc tinerii no tri au mai murit o dat , pentru ca noi ne orânduim în chip gospod resc existena. i ce s-a ales din sângele v rsat, din vie ile sacrificate? Noi, cei... salva i, ce am reu it s facem din propriile noastre vie i? A mea este vina; a ta este vina; a noastr este vina! Peste crea ia divin s-a suprapus lucrarea diavolului, iar noi ne împ m cu situa ia i sper m în ne tire ca negrul diavolului s se prefac în cenu iu. C în alb oricum nu se poate, deocamdat ...

Acesta, cred eu, este sensul scrierilor lui Ion N. Oprea, scrutând n dit de actualitatea deprimant , dar care nu se las prad disperii. El se d ruie în continuare înaltului s u crez, iar eu am ferma convingere c urmele sale nu se vor terge. Uitarea îl va ocoli.

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Victor TEI{ANU

Un jurnalist cu Oper[: Ion N. Oprea Edificatoare sunt i titlurile volumelor cu caracter antologic, cuprinzând proz scurt a unor autori din întreaga ar , semnate Ion N. Oprea, care r mân o oper colectiv : Românii a a cum sunt, 2011, 383 p., Cu prieteni despre prietenie, 2012, 499 p., Singur tate, 2013, 338 p., Darul vie ii: Dragostea, vol. I i II, 2014, 305 p. i 298 p., toate la Editura Pim, Ia i.

(Din Mucenicia Eu-lui meu, În loc de prefa la volumul Astea-mi r mân, Referin e, referin e, de Ion N. Oprea, Ed. PIM, Ia i, 2014).

Ion N. Oprea îndoial , Ion N. Oprea este jurnalist prin voca ie. Nimic, nici un fel de piedici nau reu it s z zuiasc elanul s u creativ, acea energie debordant care-l împinge, precum un demon romantic, înspre masa de scris.

Ion N. Oprea reprezint o fericit combina ie între discursivitatea ziaristului, acribia cercet torului prin arhive i fiorul sentimental, temperat cu elegan stilistic , al memorialistului.

Multe din c ile sale se bazeaz pe formula eseului, emanând meticulozitate tiinific . Are clare propensiuni i c tre zona de istorie i critic literar , precum rezult din volumul Oameni i Opera (2013), în care comenteaz , ca un veritabil specialist, momente faste sau conflictuale din arealul literaturii române de ieri i de ast zi. G sim aici alega ii proprii sau citate din al i autori, argumentate i mai ales total neinhibate, despre Sadoveanu, Nichifor Crainic, Panait Istrati, Enescu, Noica sau Mircea C rt rescu i Dan Lungu.

Contactul jurnalistului cu trecutul i prezentul cultural românesc pare a fi neîntrerupt.

Iar tribula iile unei societ i în care se pos-

teaz adesea ca observator i analist, gata de sinteze pe cât de îndr zne e pe atât de folositoare publicului larg, cap , sub condeiul propriu sau al colaboratorilor, definiri dintre cele mai inspirate. În context, e onorant pentru d neni c Ion N. Oprea consacr , de câteva ori, pagini m gulitoare i despre noi, cultura i istoria Darabaniului.

Dup numeroase lucr ri în care este autor unic, de câ iva ani Ion N. Oprea încearc o experien jurnalistic nou , aceea de coordonator i realizator de antologii tematice O astfel de experien este i recenta culegere în 2 volume cu titlul Darul vie ii: Dragostea, tip rit la Ia i, Ed. PIM, 2014. Sentimentul iubirii, ca filon primordial al umaniii, este descris în toate valorile sale prismatice: de la cele sacrale, privind rela ia cu Dumnezeu i credin a neamului, trecând prin fluxurile afective care ne leag de p rin i i profesori, familie i diverse situa ii conjuncturale, pân la ceea ce înseamn comuniunea cu ara, semenii i graiul str mo esc. Pentru ca tabloul s fie cât mai cuprinz tor, Ion N. Oprea recurge la colaboratori dintre cei mai diferi i, atât ca profesie i vârst , cât i ca apartenen geografic . Tot în ideea unei viziuni ample, care s nu lase nimic de-o parte din bogata gam de tr iri omene ti, coordonatorul antologiei amalgameaz , cu efecte benefice, partituri jurnalistico-literare la fel de variate precum autorii lor. De la interviu i relatare gen reportaj, la eseu, poezie sau analiz critic . Fire te, numitorul comun, liantul care coaguleaz imensa materie prim , este axa tematic a iubirii. i ar mai fi ceva comun tuturor textelor: grija pentru ve mântul în care se ofer publicului, o tachet ce oscileaz mereu între demersul jurnalistic i cel literar. Altfel spus, paginile c ii, în marea lor majoritate, intersecteaz constant indici care definesc zona beletristic . Se realizeaz astfel un soi de echilibru între vocea aspiran ilor la teritoriile

artei i cea a profesioni tilor, st pâni pe instrumentarul lor expresiv.

Ceea ce r mâne ca not distinct este cultul tuturor fa de cuvântul scris i tip rit, demonstrându-se astfel c , dincolo de pragmatismul care guverneaz lumea de azi, r zbate, precum un mugur de speran , setea neostoit a fiin ei pentru frumuse e i spiritualitate. Între antologa i figureaz i poetul basarabean tefan Ba tovoi, ast zi retras în via a monahal cu numele de Savatie, dar activ i pe plan literar. Re in aten ia, între altele, i aforismele prof. Vasile Ghica din Tecuci, unele dintre ele cu adev rat sclipitoare. Impresioneaz i povestea podgoriilor de la Hu i, cu coala de viticultur i vinoteca na ional , existând acolo un fel de mic academie a vi ei de vie i vinului. Calitatea colii i savoarea vinului din Hu i au atras în ora celebrit i diverse, de la efi de stat i mini tri, la oameni de tiin i cultur sau arti ti.

Cu noile produse editoriale, Ion N. Oprea adaug tu e speciale personalit ii sale de jurnalist, dând seam despre nesecate disponibilit i de crea ie.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul V, nr. 9(49)/2014

Ionel IACOB BENCEI (18.12.1940) scut în localitatea Bencecu de Jos, jud. Timi , cu numele Ionel Iacob. A absolvit Liceul „Constantin Diaconovici Loga”, din Timi oara, i mai multe cursuri de administra ie local , sector în care a lucrat ca inspector i ca tehnician.

Membru al Cenaclului „Ridendo”, din Timi oara (pre edinte din 29 ianuarie 1996), membru fondator (1990) i „Membru de Onoare” (2000) al Uniunii Epigrami tilor din România, membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, al altor societ i literar-artistice, „Cet ean de Onoare” al comunei Pi chia (care include satul natal). Scrie cronici rimate, fabule, poeme, epigrame, rondeluri, pamflete, poezie dialectal , proz scurt , memorialistic , public în numeroase reviste i ziare, colaboreaz la radio i TV, a primit zeci de premii pentru crea iile sale, este inclus în peste 60 de volume colective de epigram etc. A publicat: Din sertarele cenzurii (epitafuri, epigrame, cronici rimate, rondeluri, 1993), Epigrame i epitafuri (1994), De la rondel la duel epigramatic (1995), Epigrama Iacobin de la începuturi pân în… 2006 (2007), Epigrama iacobin 2 (2013). A îngrijit volumele: Epigrami ti din Banat (2000), Studen i(me)a v zut de epigrami ti (2003; ed.a II-a - 2013), Ridendo - 35 (2004), In memoriam Dimitrie Jega (2006), Ridendo la 40 de ani (2009).

Carte de vizit utând în tot Banatul, Mari epigrami ti sunt trei (Accepta i de subsemnatul): Ionel, Iacob i Bencei. „Coloana Infinitului” La p rerea ancestral Eu de-a pururea r mân: E coloana vertebral A poporului român!

Axiom De-ar tr i acum calvarul Jafului f cut pe viu, „Nea M rin miliardarul” Ar fi doar un ageamiu.

Singura solu ie Pe str bunul nostru plai Poate-nl tura necazul Doar un rege ca Mihai… Îns ca Mihai Viteazul!

Op iune neelectoral Prefer s in o lun post, Cu ap , c mai mult r mâne, Decât la capul unui prost cânt: „De teapt -te, române!”

Schimb ri spectaculoase Pu ini aveau ceva de spus Pe vremea fostului st pân; „Democra ia” a adus Trei diziden i la un român!

Demnitarul Are cont în b nci str ine, Iaht i ceasuri cu carate, Un palat cu trei piscine, Îns n-are demnitate.

Unui fost…

Pe-acest senil din fundul cu tii, Ce plagiaz -n mod rebel, L-a prinde în c tarea pu tii, Dar n-a strica un glon pe el!

Top 500 Acesta-i topu-adev rat i, orice-ar fi, n-ai ce s -i faci: Avem un „putred de bogat”, La mii de… „putrezi de s raci”.

Jugul Accesoriu nu prea drag, Definit ca scop i form , Pentru boii care trag…

Ca românii la reform .

Reflec ie Nu pretind c spun nimic Nou, dar fac o precizare: Ba i copilul când e mic, Nu te bate când e mare.

Paradox Fântânarul sap , sap , Pân când g se te ap , Iar be ivul bea i bea i nicicând nu d de ea!

Masa tratativelor E un fel de mas mare i-nc la nivel înalt, Unde taie fiecare Din felia celuilalt…

Anacronism E curios cum pot s treac Prin lumea hâd i nedreapt , Infatua i, ce nu se-apleac , Servili, ce nu se mai îndreapt .

La un dispensar s tesc Vrui s -i dau o gâsc gras , Dar m-a refuzat a a: „Du-te, omule, acas … te-a teapt soacr -mea!”

Unui june tomnatic Atât l-a consumat femeia i uica ce-a îngurgitat-o, Încât trecu în vârsta-a treia…

(Pe-a doua n-a mai apucat-o!).

Bigotism Soacra a înm rmurit Când îi povestise nora Ce urgii s-au s vâr it La… Sovata i Govora!

Unui revizor Acela i lucru se remarc La un control „inopinat”: Gestionarul se descarc Iar dânsul pleac … înc rcat.

Control în zootehnie Într-un grajd, de Anul Nou, O juninc -a le inat Când v zu intrând un BOU… Cu o geant „diplomat”.

La penitenciar „Cin’se ia cu mine bine, Îi dau haina de pe mine…”

Zise un recidivist tre domnul poli ist.

La înhumarea unui magistrat Fie-i lespedea u oar !

Ce n-a da ca s -l de tept i s -i spun c -i prima oar Când, într-adev r, e drept!

Epitaf Zace-aici un fost st pân Ce-a trecut în nefiin Dup -o lung suferin …

A poporului român.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Unui politician ajuns Ce-mi opte te mie muza, ine minte i în somn: Ai tu barb ca i Cuza, Îns Cuza a fost… DOMN!

Avantajele sistemului bicameral Spre „mul umirea”-ntregii na ii, Se judec de dou ori: Ce nu fac bine deputa ii Aprob domnii senatori.

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Dimitrie JEGA (21.04.1912 - 22.03.1986) scut în loc. Gogo u, jud. Dolj, decedat în Timi oara i înmormântat în loc. Co teiu, jud. Timi . A urmat cursurile liceale la Craiova i/sau Drobeta Turnu-Severin, apoi pe cele ale Academiei de Înalte Studii Economice i Industriale din Bucure ti, continuate în Germania, la Munchen. A lucrat ca economist (inclusiv contabil- ef) în mai multe unit i din Banat, iar în perioada 1963-1972, ca inspector la Banca Agricol .

Membru al Cenaclului „Ridendo”, din Timi oara (pre edinte între 1972-1983).Încercând în tinere e poezia, avea se dedice catrenului de duh, sonetului satiric, arjelor amicale, duelului epigramatic, cochetând i cu fabula. A fost publicat într-o sumedenie de ziare, reviste, almanahuri, culegeri i antologii, între care peste 40 de volume colective de epigram . A publicat: Strofe cu apostrofe (1976), Muze cu ventuze (1977), oapte i indiscre ii (1979), Cu inima în palm (1980), Chipuri retu ate (1982) Al 5-lea mu chetar (1983), Bra la bra cu epigrama (1865).

I-au fost publicate postum, prin grija lui Ionel Iacob-Bencei, volumele: elu ul Fulger-Viu (povestire versificat , 1993) i In memoriam Dimitrie Jega (2006). I-a r mas în manuscris volumul de fabule intitulat Para focului.

Profesiune de credin Pornit dintr-o faimoas gint , În plin delir, n-am ov it; Am fost un arc întins spre int , Dar niciodat - „arcuit”!

Epigrama Epigrama-i muz calm , Care-atunci când se ive te, Te alint blând c-o palm i cu alta te cârpe te.

Unui autor de catrene Privind catrenele-i trimise, L-întreb cu tact i simpatie: Când slabe sunt, de ce le scrie, Când bune sunt, de cine-s scrise?!

Unuia Spune dânsul c n-am „sare”, Vrând cu asta s m-ating .

Eu am cât o ocn mare, Dar nu tie el s-o ling !

Amici ie Cu dânsul, mai presus de toate, Tr iesc, ce-i drept, în bun pace; Eu pâine-i dau pe s turate, El st de-o parte i mi-o… coace!

Performere Iubita mea nu- i pierde firea, Str bate via a cu-ndr zneal , Ieri, o-nv am ce e iubirea, Azi face ea cu al ii coal !

Confesiune Momentul greu a fost trecut i iat -m -nsurat i eu; O, dac -a fi un pref cut, I-a mul umi lui Dumnezeu!

Prietenul casei Îl invi i la un pahar, Îns nu tii ce te pa te; Un prieten, a adar, La nevast se cunoa te.

Refacerea c minului S-au întors la c snicie i de-atunci e trai i pace: Dânsul face tot ce tie, Dânsa - tie ea ce face. În familie Mama-soacr m-a-ntrebat Ce m-a face dac moare; I-am r spuns, îndurerat, m pun la-ncercare…

Ca la jocul de c i Se-ntâmpl fel de fel de drame În lumea asta interlop : Alergi dup -un careu de dame i- i vine-un am rât de pop .

Final de experien conjugal Rând pe rând au cam trecut Anii no tri cei frumo i; Toat via a m-ai cusut, Iar acuma m desco i!...

Ipocri ii Când îi v d c -ncet se plimb , Flec rind a a-ntr-o doar , Ori se trag abil de limb Ori se trag cumplit pe sfoar .

La restaurant Ca s -nl turi plictiseala, Pân când î i vine-un pe te, Trebuie s-arunci momeala…

Insului ce te serve te.

Bahic În miez de noapte, pe teras , Stau patru indivizi, la mas , Dar când se num -ntre ei…

Ies, ca prin farmec, înc trei.

Capul Logic , idei, pova , Toate-n dumnealui încap i cu toate astea-n via , Se fac multe f cap.

Vizit medical De i eram de vlag supt, Cum doctoru-mi tot da târcol, Examenul i l-a-ntrerupt…

La cioc nit sunam… „a gol”!

Dilem Trec ani i ani i nu se-ndur i schimbe via a. St i-a teapt . i, cum s-apuce calea dreapt , Când to i îi cer o cotitur ?!...

Spitalizarea E-un fenomen paradoxal Cu cauze subtile: Pierzi zeci de zile la spital i, totu i… mori cu zile! rturisiri Cum vii ades la cripta mea Iubito, ar tându- i dragul, Sunt gata s rostesc un „da” i s te trec în bra e pragul.

Epitaful E-un giuvaer de pietre rare Închis în câteva cuvinte, Sau, dac vre i, o simpl floare Ce cre te numai pe morminte.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Urare Vr jma ilor din preajma mea – -s, slav Domnului, destui – S-ajung cât mai sus a vrea i cât mai repede… statui.

snicie „model” Menajul nostru mult sporit S-a transformat pe nesim ite, de la lingur -am pornit i-acuma suntem… la cu ite.

Autoepitaf Acum c totul s-a sfâr it, O m rturie se cuvine: Sunt pur i simplu fericit, C-am fost contemporan… cu mine!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

58

Anul V, nr. 9(49)/2014

Doina DR~GU}

EXERCI|II DE LUCIDITATE Dramatizare dup# romanul JURNALUL UNUI JURNALIST F~R~ JURNAL, de I. D. S@rbu (continuare din nrum rul anterior) Intr în camer Xantipa.

Xantipa: (zâmbind treng re te) Tot e bine! Nu mai trebuie s cheltuie ti pe cucut , funie sau barbiturice. Statul nostru socialist î i asigur o moarte sigur i gratuit . Du-te, tu, în gara Petro ani i, ca un viteaz ilegalist de partid ce ai fost în anii r zboiului, strig tu acolo lozinca de baz : „Proletari din Valea Jiului, uni i-v !”. Vei disp rea ca i ridicat de îngeri la cer. Rochia de doliu o am gata, bocitoare g sim noi în Oltenia, tu s te descurci.

Gary: Unele lucruri, la noi, trebuie spuse tare de tot. Strigate în pie e, la catedr , pe toate culoarele universit ilor. Citesc ziarul local i fac tensiune, m uit la televizor i simt c m apropii de congestie cerebral , ascult un recital de poezie totemic i simt, între stomac i pancreas, un arpe verde ce m mu de diabet i angin . Ieri, în frigul cumplit de la biblioteca universit ii, în care eram singurul cititor, am strigat c tre bietele bibliotecare, înfofolite ca la Cercul polar: „a sosit timpul s încerc m a inventa focul!”.

Xantipa: Ca i indienii din secolul trecut, am intrat, pe nesim ite, întro rezerva ie politic , în care avem create toate condi iile s ne stingem discret i nedemn, mânca i de râie, p duchi i plo ni e.

Gary: Soarta (sau norocul) în care credeam i pe care o a teptam s intervin s-a defectat grav: nu mai func ioneaz . Maneta schimb rii, frâna de oprire sau mar arier-ul sunt blocate.

Xantipa: Dumnezeu a plecat luându- i mâna de pe noi, chiar i diavolii de paz sunt de cea mai proast calitate, plictisi i pân -n gât i s tui de putere i dispre .

Gary: Dintre toate pu riile mele, Craiova mi se pare ast zi a fi cea mai cumplit i cea mai absurd . Fiindc e pe via . Am dreptul la pachet i vorbitor, la plimbare, dar nimeni nu îmi trimite pachet, nimeni nu m cere la vorbitor, chiar i la plimbare, merg totdeauna singur, singur, singur. De aproape 15 ani (pân în 1972 mai aveam câ iva colegi de bârf i cârcium ) nu mi-a mai intrat nici un prieten în cas ; nici nu am prieteni în acest ora (cel mai mare sat universitar din ar , faima universit ii sale reducându-se la faima echipei de fotbal), am

doar câteva cuno tin e prudente i mai mul i vecini sau colegi respectuo i, dar timora i. Nimeni nu mi-a cerut o p rere; e îngrozitor s fii dasc l, un dasc l b trân, cât de cât înv at, într-un ora în care, conform unui tacit consens semioficial, trebuie s umblu cu luminile stinse i s tr iesc total izolat, ca un Robinson pe o insul a umbrelor i amneziei. O am pe sfânta Vineri, celesta mea so ie, ea e delegat de limba român -mi in de urât i s m p zeasc de sinucidere sau, mai u, de urlat sau nebunie. Am scris 10 c i în acest ora , mai am în preg tire vreo 3-4; piesele, ca i romanele mele - chiar i cele publicate - sunt, ca i mine, suspectate, suportate, tolerate. A tept m împreun o amnistie sau o gra iere. Evadarea e imposibil .

Xantipa: M tot gândesc la macabrul calambur auzit la policlinic : „avem o apocalips dup Ioan i o epoc -lips dup Nicolae”.

Sinistru.

(Xantipa iese din camer .)

Candid: Ivan Ilici, al lui Tolstoi, striga: „cu to ii vom muri!”. Ungurii la chef strig : „nu vom muri niciodat !”. Dar mor i ei, i polonezii, i cehii, i sârbii. Noi, cu fric , optim în paharul din care bem din ce în ce mai des singuri: „am murit demult”.

Gary: Am murit din ziua în care am strigat prima oar „tr iasc eliberatorii”.

Candid: „Nimic nu se na te, nimic nu se rezolv , ci totul se amân !”

- cam a a ar suna principiul lui Lavoisier, aplicat secolului acesta care se încheie stupid i rece. Ru ii î i v d lini ti i de programul lor, iar Occidentul sufer de hedonism, cecitate i stupizenie.

Gary: Dup o via întreag tr it sub 7 dictaturi (Antonescu, Hitler, Stalin, Dej, Hrusciov, Brejnev, Ceau escu) am dreptul, cred, la câteva idei generale care s in loc de testament sau de cerere de demisie din etnie, clas social , secol, via ...

- Toate dictaturile sunt imperialiste: nu se mul umesc s conduc armata, internele, externele i finan ele, ci vor s dirijeze i înv mântul, i cultura, i pe copii, i pe str mo i; vor s fac ordine în istorie.

- Puterea politic e secondat de o armat politic , a c rei

Anul V, nr. 9(49)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

putere e nesfâr it i de nimeni controlat . Poporul devine o minoritate suspect .

- Absolut toate valorile, bunurile i institu iile ob inute prin acest viol politic generalizat, dup o scurt faz de aparen i succes, devin ceea ce sunt de fapt: ni te falsuri, ni te kitschuri. Avem, astfel, o industrie kitsch, o agricultur kitsch, un urbanism kitsch, un folclor, un tineret, un cinema, un teatru i chiar o via kitsch. i copii kitsch, ca-ractere kitsch, s rb tori i anivers ri kitsch. Pân i preo i, înv tori i scriitori kitsch.

(Intr Xantipa.)

Xantipa: Pân una-alta, tr im din ce se refuz la export. Am avut toat iarna mere, din cauza Cernobâlului, avem în cas un covor oltenesc, refuzat în USA, ai purtat un costum-confec ie, refuzat de englezi, am cump rat pentru sora ta o p tur de lân bulg reasc , cu etichet german , cump m deodorante refuzate de ru ii etc.

(Iese Xantipa.)

Candid: Puterea este problema cheie a societ ii umane. Puterea politic , puterea economic , puterea militar , puterea massmedia, puterea educa ional , puterea dictatorului, a efului de birou, a sectoristului sau a prietenului casei, informator voluntar. Puterea ca ierarhie, ca magie, ca religie, ca sistem.

Gary: Puterea transform totul i pe to i în uneltele sale. Ea poate s ne urm reasc i s ne g seasc oricând i oriunde ne-am ascunde. Un om care tie c are cancer i c va muri curând gânde te, vorbe te i viseaz altfel decât unul care e s tos i crede c mai are mult de tr it. Nu m simt bolnav în sinea mea, dar am devenit con tient c sunt o biat celul treaz ce face parte dintr-un organism obosit, bolnav condamnat; nu la moarte, ci la pieire. Dac a fi mai tân r, ca s pot suferi frumos i demn înainte de a fi ucis de bie ii jandarmi ai dezastrului nostru, a c uta c rarea pe care o cunosc i a merge s mor (din mândrie i respect fa de p rin ii i dasc lii mei) nu în codrul-frate, ci spre sora-pu rie, undeva în beciurile Jilavei sau ale Gherlei, singurul loc unde am cunoscut lumina romantic a socialismului într-adev r real. Dar sunt trân i bolnav, a expia pe drum. Via a mea a fost o succesiune stupid de jertfe inutile, neduse la cap t, ratate totdeauna în final.

Candid: Pentru noi, Evul Mediu nu s-a terminat. La o sut de ani dup ob inerea Independen ei na ionale, reintr m în tunel, aceast independen a devenit un simplu cuvânt, compromis de tribune, demagogi i tirani barbari.

Gary: Nu am uitat mina. În copil rie, aflasem de la tat l meu c , spre deosebire de rani (care se zbat i se bat pentru arin i avere), minerii nu au nimic în afar de copii, obraz i ortaci.

Zestrea mea moral - o spuneam du manilor mei - const într-o imperativ form de mândrie, cinste, curaj. Lucrurile sau schimbat mult la minele noastre. Începând din primii ani de dup 23 August, au venit valuri-valuri de rani, solda i, proletari care au g sit aici o pâine grea, dar sigur . i au adus cu ei o alt mentalitate bazat , de cele mai multe ori, pe o cinic descurcare cu orice pre : cât mai pu in munc , cât mai pu ine riscuri, cât mai bun salariu. Astfel au ap rut „minerii de suprafa ”. Exist , dup p re-rea mea, trei categorii de mineri: oameni cumsecade (oameni simpli, cu mul i copii, cinsti i), învârti ii (b tori de seam , nima-n drum, trasîmpin ii, fute-vânt, ciripitori, epole i sub casc ) i tabi sau efi. Pân în 1968, to i secretarii de partid erau obligatoriu unguri. Din 1965, 90% din directorii de exploat ri sau între-

59

prinderi sunt olteni. Tinerii, ranii, fo tii solda i care au lucrat în min fug cât pot de subteran. În cel mai r u caz îngroa rândurile învârti ilor de tot felul. Au devenit foarte rare familiile de mineri care s vrea s î i fac copiii tot mineri. Un miner priceput i harnic munce te pe rupte ca s i ridice copiii sc pându-i de subteran. Îi fac ingineri. Curg inginerii spre exploat ri. Infla ia de diplome cre te mereu. Minerii îi numesc pe ace ti tineri ingineri „ omeri în praftic ”. La mina Petrila (a doua min ca m rime din Valea Jiului, dup Lupeni), în copil ria mea, func ionau 3 ingineri, dintre care numai unul cobora la abataje. Azi sunt peste 70.

Candid: Prin Isarlâcul nostru circul o vorb : „ ranul nu e decât un muncitor ultra-lumpenizat, iar muncitorul nu e decât un ran de ser ”.

Gary: Am acceptat o invita ie a Liceului din Strehaia s merg la o a-zis sesiune de comunic ri, s le vorbesc despre Blaga.

Totul a decurs frumos, dar am constatat c exist elevi din clasele X-XII care nu tiu s citeasc , nu tiu s scrie, nu tiu tabla înmul irii.

Candid: S l m elevii i s ne gândim la alte categorii.

Gary: Economi tii, de pild , sunt, la ora asta, total dep i de problemele bancare (împrumuturi, investi ii, concuren valutar pe pie e etc.), militarii au r mas mult în urma armelor pe care le posed , ideologii par a fi simpli martori sau victime ale furtunii pe care singuri au stârnit-o, diploma ii umbl lelea prin lume, transformând istoria prezent în carnaval al nebunilor.

(Intr Xantipa.)

Xantipa: Ne construim fiecare dintre noi iadul pe care îl merit m. Cu mijloace proprii, din de euri, f s recurgem la împrumuturi.

Obi nuin a nu mai este a doua noastr natur : este natura îns i a modului nostru de a supravie ui. Ea const într-o succesiune gradat de dezobi nuiri. Ne-am dezobi nuit s mai vedem în jurul nostru oameni bine-crescu i, politico i, copii care s vorbeasc frumos, vitrine bogate, pia plin cu de toate; ne-am dezobi nuit s citim ziare, s ne interes m de ce ne a teapt , cum vom tr i, în ce lume; ne-am dezobi nuit mai fim oameni. Dresajul i-a atins scopul, la to i parametri antecalcula i.

Gary: Boii i sclavii, spunea Cato cel B trân, trebuie bine hr ni i. Boii i sclavii, nefiind bine hr ni i, se comport ca boii i sclavii fl mânzi: preg tesc moartea st pânului lor, prost i r u.

Xantipa: Orice român poate ajunge un moromete, dac se las morometizat de o so ie, prieten sau de o ispit . Orice moromete poate ajunge ciocoi, fiindc el poart în traist condeiul sau pumnalul de ciocoi. Dar nici un moromete sau ciocoi nu poate redeveni un român oarecare, chiar dac e trimis la munca de jos, el r mâne un hibrid i un de eu nerecuperabil.

Gary: (glumind) În tinere e, prin 1955, coborând eu, foarte transilvanul tân r c rturar, la Bucure ti, am fost nevoit s constat neamul sta românesc e alc tuit din ardeleni, mitici... i restul popula iei. Azi, încercând aceea i sintez , m simt obligat a zice c poporul, mai bine zis popula ia acestei ri, e alc tuit din români, morome i i... ciocoi. Prin români în eleg masele largi ale celor ce rabd , muncesc i înjur . Prin morome i (s m ierte Preda) cuprind num rul tot mai mare de mecheri, lichele, napani, burt -verde, b tori de seam etc. cu care e împ nat jungla democra iei noastre. Iar prin ciocoi în eleg pe cinicii fanario i de tip nou, parveni i prin politic , gr mada de învârti i capabili de orice mâr vie numai ca s i salveze nu „vila, curva i ma ina”, ci diploma, fotoliul, epole ii.

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

(Se anun la radio c azi va sosi, în vizit , la Bucure ti, Gorbaciov.)

Gary: Toat ara î i ine respira ia: ast zi va sosi, în sever vizit ideologic , tovar ul Gorbaciov. Se sper c acest rus, foarte abil i inteligent, îl va pune la punct pe înc ânatul nostru suleiman magnificul. Se în eal .

Xantipa: Ceea ce nu au reu it, pe vremea lui Stalin, zecile de mii de consilieri ai rusific rii for ate, a reu it suleimanul nostru, pe cheltuiala noastr , împotriva noastr . La ora asta, a tâm-pirii unui întreg popor, a tept m ca rusul acesta, calculat i mândru, ne înve e s cânt m De teapt -te, române. Nu ne va înv a. eful nostru este, exact a a cum este, drumul cel mai scurt ce duce la ig nirea i bulgarizarea României.

Gary: Va veni o vreme când vom striga urm toarea arz toare lozinc : restituim agriculturii p mânturile ocupate stupid de industrii total nerentabile. Numai o minune mai poate salva lumea asta!

Xantipa: Dictatorii nu mor uci i de bombe sau pistol, mor strivi i de uria a lor putere politic .

Gary: Acum, la fini , ne d m seama c am tr it inutil, ne-am jertfit proste te i vom muri ca ni te biete efemeride, în seara unei singure ore din aceast istorie a cumplitului veac... Am mai tr it o condamnare la moarte; am supravie uit. Acum, f s fiu judecat, urc încet treptele unei ghilotine, ultimul ip t.

Xantipa: Constat, cu spaim i neputin , modul în care publicul mediu se proste te, decade, se vulgarizeaz în mas . Simt asta din reac iile sale de la cinema, în teatru, la vernisaje i conferin e.

Gary: Scriitorii no tri „moderni” (onirici, textuali ti, suprareali ti, hermeneu i etc.) sunt plini de talent. Dar talentul acesta al lor macin cuvinte, stil, formule, realizând ni te jocuri i artificii

Anul V, nr. 9(49)/2014

pe care cititorul de rând le diger foarte greu i f niciun câ tig sau pl cere. Critica nu face decât s -i încurajeze pe ace ti fii risipitori de stil i limb . Aceste scrieri i-ar putea face pe Maiorescu i pe Caragiale s se r suceasc în mormânt. Cenzura - inteligent , calculat , cinic - scrie pe aceste manuscrise: „bune de tipar - nu pun probleme”. Ca s prezin i la cenzura de ast zi, care nu permite cuvinte ca grev , sindicat, cruce, circa 500 de pagini de proz , i s ob ii bunul de tipar nici un cuvânt cenzurat, este o performan fantastic .

Dar cui îi folose te? Cunosc un asemenea roman „ionic” de 600 de pagini, despre care prietenii mei critici din Capital spun: „To i cei care au reu it s -l citeasc au i scris despre el”.

Xantipa: Nu se mai tie cine e de tept i cine e prost, cine e ta-lentat sau cine e un simplu ageamiu; cine poate, angajeaz cu 100 lei ora, profesori particulari pentru copiii lui.

Gary: Observ c acei tineri inteligen i pe care i-am sf tuit s intre în politic , au intrat, dar nu au schimbat nimic, ei au fost cei schimba i. Dar, nu-i nimic, m-am obi nuit. Sfâr itul mi-e foarte aproape. Inima-mi spune c în curând, de i sunt din ce în ce mai surd, voi auzi clar b taia în u , discreta b taie în u a Ei. De 20 de ani m tot preg tesc s -mi scriu cu adev rat i reala mea autobiografie i nu reu esc nici m car s o încep: dor inima, carnea, oasele toate. Nu am reu it s supravie uiesc pe aceast insul a erpilor, decât uitând i iertând.

Ca s fiu i eu uitat i iertat dincolo. Acesta e paradoxul genera iei mele tragice: nu putem tr i decât dac reu im s uit m ce am tr it. i nu putem exista decât amintindu-ne mereu ce a fost i cum a putut s fie a a cum a fost.

Xantipa: Vechea expresie a str mo ilor „s nu dea Dumnezeu cât poate duce omul” trebuie completat cu „s nu-mi dea Dumnezeu i r ul vecinului meu”. (va urma)

Ingres - Romulus, înving torul lui Akron

va urma