Revista CONSTELATII DIAMANTINE nr 11 (51) / 2014

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul V, Nr. 11 (51) Noiembrie 2014

Semneaz : George Baciu Nicolae B la a Emil Bucure teanu Luca Cipolla Livia Ciuperc Eugen Deutsch Doina Dr gu Lauren iu Alin Dumitrache Eugen Evu George Filip Livia Fumurescu Ananie Gagniuc Mariana Zavati Gardner Petru Ioan G창rda Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Gabriela Gen iana Groza Mihai Horga Marian Hotca Dumitru Ichim George Ioni Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Nicolae M tca Irina-Lucia Mihalca Constantin Miu Rodica Moru an tefan Radu Mu at Georgeta Nedelcu Janet Nic George Petrovai Peter Philips George Popa Andrei Potcoav Viorel Roman Gheorghe A. Stroia Ben Todic Camelia Pantazi Tudor Constantin Tudorache Al. Florin ene Daniel-Ionu uc Ioan Vasiu Leonard Ionu Voicu Georgeta Blendea Zamfir

Aivazovsky - Iisus pe ap

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

2

Sumar

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine

George Popa, Via a filozofic , via a poetic ...........................................................................pp.3,4 Al. Florin ene, Erosul ca art în secolul al XVIII-lea românesc ............................................p.5 Janet Nic , Rapsodie social ...........................p.6 Doina Dr gu , amanul din Canada .............p.7 George Filip, Popas în “Timpul dintre valuri de lumin ” ..........................................................p.8 Daniel Marian, În ara lui nic ieri .................p.9 Stelian Gombo , Pelerinajul - o c torie Membri de onoare ai colectivului de redac ie spiritual-duhovniceasc de la moarte la Via , de pe p mânt în Cer... .............................pp.10-15 - Prof. univ. dr. Remus RUS Emil Bucure teanu, Sadoveniana 2014 ..pp.16,17 - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog Constantin Miu, Avatarurile eului liric .......p.18 - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor Rodica Moru an, Poeme ..................................p.18 Livia Ciuperc , Amintiri nevindecate ....pp.19,21 - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art Al. Florin ene, Doina Dr gu - “Timpul dintre valuri de lumin ” ...............................p.22 Livia Fumurescu, Cu pana înmuiat -n crin .......................................................................pp.23,24 Andrei Potcoav , Janet Nic : un juvete printre Redactor- ef: DOINA DR GU pe ti ............................................................pp.25-27 Secretar general de redac ie: JANET NIC Marian Hotca, Poeme ......................................p.27 Redactori literari: IULIAN CHIVU Gh. A. Stroia, “C tor prin suflet” .............p.28 Georgeta Blendea Zamfir, Ioana Stuparu, un BAKI YMERI isihast al timpurilor moderne .......................p.29 DANIEL MARIAN George Baciu, O carte despre românescul din Redactor artistic: FLORIN M CE ANU noi .......................................................................p.30 George Petrovai, Balade actuale ...................p.31 Mihai Horga, Versuri .......................................p.32 Redactori asocia i George Ioni , Versuri .....................................p.32 - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, Boris Marian, Borismarianisme ...................p.33 membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Ben Todic , Ecouri din cariera artistului Marcel Spineanu ......................................pp.34-36 - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, Luca Cipolla, Poeme .......................................p.36 membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Eugen Evu, Simpleroze la o nou cartde de...

Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, Dumitru Ichim ...................................................p.37 membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte Nicolae M tca , Sonete ...................................p.37 Petru Ioan Gârda, Luminile ....................pp.38,39 - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, Eugen Deutsch, Janet Nic , Duel sonetistic ...p.39 poet bilingv , critic literar, traduc tor Florin M ce anu, Pic tur de pictur - Ivan GEORGE FILIP, Canada, scriitor Konstantinovich Aivazovsky .........................p.40 George Filip, Poeme ........................................p.41 DTP: Doina DR GU Petre Gigea-Gorun, Maria T nase, o regin a Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate cântecului românesc ...............................pp.42-47 Peter Philips, Poeme .......................................p.48 în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului Lauren iu Alin Dumitrache, Versuri ............p.48 care semneaz textul.

Ioan Vasiu, Poeme ............................................p.49 Materialele se pot trimite la adresele: tefan Radu Mu at, Poeme ............................p.49 Gabriela Gen iana Groza, Poeme ..................p.50 constelatiidiamantine1@gmail.com Mariana Zavati Gardner, Poeme ...................p.50 const.diamantine@gmail.com Nicolae B la a, pt mâna oarb ... .....pp.51,52 Daniel Marian, Poeme ....................................p.53 ISSN 2069 – 0657 Dumitru Ichim, Poeme ....................................p.53 Viorel Roman, coala Ardelean i cea Moldowww.scribd.com/doina_dragut valah , ideea, fapta i orientarea na ional ..p.54 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie .................p.55 Adresa redac iei: Irina-Lucia Mihalca, Versuri .........................p.55 Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, C. Tudorache, Constela ii epigramatice .....p.56 Ionu D. uc , Constela ii epigramatice ....p.57 România, cod: 200440 Georgrta Nedelcu, Sunt un om cu vise .........p.58 Ananie Gagniuc, Umor ...................................p.58 Ilustra ia revistei: Ivan Konstantinovich Aivazovsky Camelia Pantazi Tudor, Epoca de aur a picturii chineze - Dinastia Song ..........................pp.59,60 Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar -

Redac ia

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

3

Anul III, nr. 5(21)/2012

George POPA

Via\a filozofic[, via\a poetic[ Din Dumnezeu iese opera mea. (Friedrich Hölderlin) La grecii antici filozofia nu constituia doar o form de activitate a min ii, ci era forma lor de via . Tot astfel la indieni. Pe de alt parte, Friedrich Hölderlin scria: „plin de merite, omul poetic tr ie te pe p mânt” pentru c „poe ii întemeiaz ceea ce d inuie te”. Ce leg tur poate exista între cele dou forme de via ? * Via filozofic a avut, la modul absolut, Everestul gândirii filozofice moderne, Immanuel Kant. El s-a dedicat exclusiv filozofiei i a tr it conform preceptelor etice sale, cea mai nobil ca viziune i vie uire efectiv i cea mai înalt din punct de vedere uman. Aceasta pentru c „imperativul categoric”, instituit de filozoful din Königsberg drept norm moral suprem , presupune o via superioar reprezentând un comandament al propriei noastre con tiin e, i nu sub porunca i amenin area unei divinit i care judec i pedepse te (deus irae). Exemplu unic în acest sens. Dar, dac stilul din Critica ra iunii pure este pur asertoric, vibra ia liric r zbate în finalul Criticii ra iunii practice (unde evoc entuziast sublimitatea cerului înstelat al turi de cea a legii morale din sufletul s u), pentru ca poeticitatea s fie larg prezent , sub o form decantat , în Critica puterii de judecare.

Via filozofic de exemplar etic - model stoic - a petrecut împ ratul Marc-Aureliu, a a cum ne-a transmis în medita iile sale din cartea scris în limba greac , Ta eis heauton - „ tre sine însu i” - unde pledeaz pentru respectarea naturii, temperan , bun în elegere i mai ales efortul continuu c tre perfec iunea moral de sine.

Via filozofic intens , de ordin mistic, petrecut in apex mentis, a avut Magister Eckhart, o gândire dep ind dogmele cre tine.

El concepe o Deitate - Gottheit, aflat mai sus de Gott - Dumnezeu, pe care îl creeaz pentru ca acesta din urm , la rândul lui, s creeze lumea. În acest fel, Deitatea nu este contaminat de imperfec iunea omenescului. (Similar, din acelea i ra iuni de a salva puritatea absolut a increatului, în religia hindus Brahman, neutru, creeaz pe Brahma, masculin, iar acesta creeaz lumea în conjunc ie cu Maya, iluzia). Mai sus înc , Eckhart considera c , prin via a sa spiritual , omul transcende dincolo de sine, i poate crea pe Dumnezeu. În felul acesta, cel mai de seam mistic al Evului Mediu dep te nu numai cre tinismul, ci i orice religie, c ci toate religiile concep aservirea omului de c tre divinitate. Iat un text capital: „Când sufletul se desprinde de esen a sa creat , str luce te pe el imaginea original increat în care i el se afl ca un lucru increat”. Este „moartea în Dumnezeu - moartea divin ”. Drept care, dat fiind altitudinea cvasi inaccesibil a acestei viziuni, la finele unui „microtratat”, el scrie: „Acest discurs nu este adresat nim nui decât celui care îl consider deja ca propria sa via , o arz toare dorin a inimii sale.” Iar acest lucru - „Cei ale i îl vor în elege, ceilal i vor trebui s cread ”.

Via filozofic i mistic , dar de esen intens poetic , a avut Giordano Bruno, care concepea libertatea metafizic absolut ca un

zbor ascensional neîncetat al „intelectului eroic”, parte a Divinit ii, care suie mereu c tre absoluitatea sa. A a cum am mai relevat, Eminescu inten iona s modifice Luceaf rul i mai ales „s -i înal e cu mult sfâr itul”, în viziunea zborului neîncetat al intelectului „eroic” din lirica lui Giordano Bruno. * Gânditorii presocraticii, precum i Platon, i-au creat viziunea metafizic în elan poetic exprimând îns i via a lor. În versuri presocraticii - mai ales Empedocle i Parmenide - au fundamentat toate adev rurile primordiale, toate conceptele care urmau s fie ale întregii filozofii occidentale, dup ce acele adev ruri urmau s fie sintetizate de Platon. F Pitagora, Tales, Empedocle, Heraclit, Parmenide, Zenon din Elea, Democrit etc., nu ar fi existat Platon, iar pe de alt parte, Wittgenstein afirm , pe drept cuvânt, c sis-temele filozofice euro-occidentale ulteriore antichit ii nu sunt decât „note de subsol” la Dialogurile platoniciene.

Prin urmare, din poezie s-a n scut filozofia occidental , la fel i cea indian . i amintim c tot din poezie, sub forma ei cea mai pur , s-a n scut i filozofia mor ii din balada Miori ei, în viziune unic pe plan universal: moartea ca hierofanie feeric a omului cu întreaga natur , începând cu „gura de rai” de pe plaiul p mântesc i sfâr ind cu cerul înstelat.

Iar vorbind de indieni, trebuie reliefat via a lui Rabindranath Tagore care reprezint un model paradigmatic de tr ire filozofic i poetic - în spiritul panteismului hindus, unificarea universal având loc sub semnul iubirii - kama. * La moderni, Nietzsche, a îmbinat, asemenea presocraticilor, la modul ideal gândirea cea mai profund cu poezia. Întreaga sa filozofie are vibra ie i eleva ie liric , în pisc aflându-se Also sprach Zarathustra. a fiind, Platon i Nietzsche sunt citi i mai mult decât al i filozofi, tocmai pentru poeticitatea gândirii lor. La fel i Spinoza - citit mai ales de filozofi ca Hegel i Nietzsche - din cauza purit ii poetice i a elanului intelectual - amor intellectualis Dei - din Ethica sa, dep ind infinit faptul c vorbe te în teoreme i demonstra ii cu aer rigid, more geometrico. Dar o alt atrac ie a c ii sale o constituie demnitatea pe care o confer omului de a fi una cu divinitatea. i anume, aci pe p mânt, c ci pentru Spinoza nu exist transcendent.

Desigur i Heidegger este mult citit, dar nu numai pentru c existen ialismul este la mod - i tr it i scris - ci mai ales fiindc filozofia sa a suferit o comutare radical datorit liricii lui Hölderlin, c reia i-a i dedicat o inspirat carte.

Preferin a îndreptat c tre gânditori precum cei sus aminti i se datore te faptului c adev rul uman este poetic, este crea ia imaginarului nostru - grecescul poiein însemneaz a face, a crea - pe când silogismele filozofice pot p tui prin usc ciunea lor, al turi de

4

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

preten ia de absoluitate. Or, mintea noastr tie a priori c nici o cunoa tere uman nu este absolut , i cu atât mai pu in afirma iile apodictice care se vor ultime. În schimb, imaginarul poetic deschide fereastra spre realul pur uman, - care constituie fapta faustic i grandoarea omului. * Omar Khayyam este modelul lui uomo universale care a creat nu numai pe plan tiin ific - astronomie, matematic , medicin -, dar totodat a creat i vie uit pe plan filozofic i liric - de la tonalitate melancolic : Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii, Iar moartea n-o s -i schimbe rotundul i splendoarea. i nimeni nu-i s -mi spun ascunsul tâlc al spumii: Ce sens avu venirea! i-acum - ce sens plecarea?la entuziasm: Surâs i puritate! O, r rit divin! În cupe scânteiaz câte-un imens rubin. dintr-un ram de santal o harp s vibreze i arde alt creang ca s ne parfumeze. i pân la zbor mistic ultim: La cei r i nu-mi voi spune, nici la cei buni secretul.

A gândului esen în verb s rac ar fi.

Eu v d un loc mirific, dar nim nui nu-ncredu-l O tain am pe care n-o pot dezv lui.

Pindar i Hölderlin i-au tr it via a la cea mai înalt temperatur a liricii, i anume „gândirea poetic ”. C ci, scrie cel de seam poet grec: „De orice în eles, muritorii nu- i aduc aminte, dac el nu d în floare pe în imile sofiei”. Iar autorul romanului Hyperion este poetul spiritualit ii absolute pe plan universal. „A fost arhetipul poe ilor, scrie Herman Hesse despre Hölderlin, predestinat de Dumnezeu i jertfit de Dumnezeu, str lucind în puritatea sa supraomeneasc , plin de noble e i dureroas frumuse e”. De aici dificultatea de a-l apropia. Iat avertismentul lui Heidegger, infinit dator lui Hölderlin: „Ne-ar trebui multe zile cu multe ore privilegiate pentru ca medita ia noastr s poat urm ri la modul cuvenit drumul c tre un poem”. De acest lucru Hölderlin era con tient, chiar i în perioada de penumbr a min ii: „Totul este l untric, / Aceasta separ / Acest lucru îl ap pe poet // Temerarule, ai vrea fa în fa . / -i vezi sufletul / Te-ai pr bu i în fl ri”. Aceasta pentru c - nota în aceea i perioad - „Din Dumnezeu iese opera mea”. Tâmplarul Zimmer, care, pe malul Neckarului, l-a g zduit, ultimii 37 de ani de via , p sit complet de familie i prieteni, afirma: „nu este nebun; tie prea multe”. În afar de Sonete, poezie profund gânditoare este teatrul lui Shakespeare. Monologuri precum cel al lui Hamlet („To be, or not to be, that is the question”...), al lui Macbeth („Mâine, i-apoi mâine, i iar mâine/ Cu pa i înce i se-alung de la o zi la alta/ Pân la ultima silab -nscris -n timp”...), al regelui Lear purtând pe Cordelia moart în bra e în mijlocul furtunii („V spun, nimeni nu este de vin , nimeni”), tragedia Furtuna - sunt doar câteva exemple de profund poezie.

Citim în Visul unei nop i de var un tablou expresiv al celor trei mari „condamna i” la imaginarul poetic: Nebunu, -ndr gostitul i poetul Din fantezie pe de-a-ntregul sunt f cu i; Diavoli mai numero i ca-n vastul iad Nebunul vede; îndr gostitul, în delirul s u, Vede-a Elenei frumuse e pe-o frunte din Egipt.

Rotindu- i ochiul de extaz cuprins, Poetul vede cerul pe p mânt, pe cer p mântul.

Anul V, nr. 11(51)/2014

Celor ne tiute, condeiul lui, le d un chip Iar vaporosului nimic îi afl la s locuiasc , i un nume.

Rainer Maria Rilke, cel mai de influent poet al modernit ii, i-a tr it, via a ca un neîntrerupt poem, o poezie prin excelen suprasolicitând, în neîntrecut m iestrie, metafora De aici influen a autorului Sonetelor c tre Orfeu asupra întregii lirici ulterioare, care a devenit „rilkean ”, inclusiv la Lucian Blaga - desigur fiecare poet asumând metaforismul la modul propriu. Dar, (sub influen freudian ) lirica autorului Elegiilor duineze este v dit impregnat de un erotism dus pân la obsesii antipoetice. Spre deosebire de Rilke, în lirica lui Hölderlin, metafora lipse te aproape complet; în schimb, autorul lui Hyperion sacralizeaz totul i astfel, poezia sa este cea mai pur .

La noi, cel care i-a tr it via a la cea mai înalt tensiune poetic i intui ie ideatic a fost Eminescu. A fost prin excelen DenkenderDichter, poet gânditor, lirica lui suind supremele trepte ale gândirii. În acest sens, a creat viziuni filozofice noi, de uimitoare altitudine.

Cea mai important este concep ia despre geniu, ca fiind un str in într-o lume str in , o entitate din afara Crea iei, a a încât, dup ce se va elibera din „corpul cel urât”, în care a fost captat, geniul î i va crea o lume a sa, paralel celei a lui Dumnezeu. O alt originalitate const în termenul de arheu definind identitatea ontic a fiec rui om, ADN-ul s u spiritual, unic pen-tru fiecare dintre noi. Concep ii noi a formulat pe plan universal de asemenea despre libertatea metafizic , despre prezentul poetic etern, sau despre frumuse e ca fiind - nu o armonie static , încremenit - „sec iunea de aur” a vechilor greci - ci o armonie în mi -care, a a cum are loc în dans.

Este de la sine în eles c „poezie gânditoare” nu însemneaz filozofare versificat , („fa de poezie, filozofia este o caricatur ”, afirma Schiller), ci acea poezie iluminat activ care impulsioneaz inima, sufletul, spiritul la tr irea transfigurat a unei ideatici înaripate.

Este via a ideal .

Cititorul ales, cel cu voca ia tr irii poetice, afl acest impuls transfigurator la poe i-gânditori i gânditori-poe i precum filozofii presocratici, Pindar, Platon, Khayyam, Shakespeare, Hölderlin, Nietzsche, Eminescu, Tagore - i de sigur i la al i creatori din aceea i familie cu largi deschideri lumin toare. Citi i i reciti i, de fiecare dat descoperim în operele lor alte sensuri i de fiecare dat ne na tem altfel, purifica i - mai sus de noi în ine, cum cerea Nietzsche.

Aivazovsky -

lia de la Chesma

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

5

Al. Florin }ENE

Erosul ca art[ @n secolul al XVIII-lea românesc în care eroul „s-au nebunit de dragostea Aritusei”, ca i eroina în cauz care „se arde i frige pentru dragostea lui”, ambii jurându- i în final „pîn’ la moarte s ne a tept m cu curat ficiorie” (ibidem, vol.II, p. 71).

Printre c ile gustate în spa iul dintre Carpa i i Dun re, trebuie amintite „Imberie i Margarona”, „Istoria ethiopiceasc ” i „Istoria lui Al idilas i a Zelidei” („a doi tineri libovnici”), ce îng duiau cititorului s se reg seasc în toat tr irea lor sufleteasc . Dar, trebuie s insist m asupra altei c i Istoria lui Filarot i Antusa, care se remarc prin cristalizarea în form româneasc a discursului erotic de sorginte medieval, pe care vechea mo tenire cathar din mediile cavalere ti l-a opus doctrinei iubirii cre tine, lui Agape. O medita ie asupra sim mântului se dovedea instructiv , de aceea Istoria lui Filarot i Antusa exprima i o nou atitudine fa de dragoste, sanc ionând cu un plus de în elegere prezen a ei, fiindc - se arat - „din ceasul ce r ne te de s ge ile ei”, omul devine altul, prin noua sa înc rc tur afectiv , emo ional .

Dar elogiul iubirii nu era f cut pân la cap t, considerându-se „mai fericit { …} acela carele n-a c zut în primejdia dragosti, pentru c dragostea cu cât este mai întâiu de dulce, cu

Aivazovsky - Byron în Vene ia

Veacul al XVIII-lea a fost v zut adesea de unii istorici romantici europeni ca „secolul fericirii”, dar pentru români s-a dovedit a nu fi fost „fericit”. Dimpotriv , locuitorii spa iului carpato-danubian, care nu aveau, înc , contiin a de românitate, au tr it o epoc ap toare. St pânirea str in , r zboaiele, jafurile i amput rile teritoriale au f cut ca via a s par un calvar în care traumatismele istorice sau arareori clipe de lini te. Dar cum putea o asemenea realitate istoric s procure i clipe de iubire între sexe? R spunsul este simplu. Via a i sentimentele omene ti nu puteau fi oprite de vicisitudinile vremurilor.

Omul este dotat de Dumnezeu cu acest nobil sentiment, specific numai speciei umane, i el se afirm indiferent de vremuri i anotimpuri. În acest context istoric, motivul erotic era între inut de c ile populare. Acestea s-au bucurat la noi de receptivitate abia în secolul XVIII, chiar dac în unele cazuri primele lor traduceri dateaz din perioada anterioar .

Este vorba de Alexandria, foarte mult gustat în vechea noastr cultur , scriere pigmentat de scene ale iubirii „la prima vedere”, precum aceea în care Neatinav se arat „s getat la inim de frumuse ile” Olimpiei, a a cum le sim în „C ile populare” (volumul I, pag.

14). O întreag mo tenire sentimental cathar era cuprins în aceast literatur , precum i în „Istoria Troadei”, cu portretul ideal al frumuse ii feminine, ilustrat prin Elena („mai frumoas decât toate muierile d lume, c unde o vedeai, p rea- i c iaste zugr vit , cum spun la istorii”), cu ipostazierea iubirii ( i-au g sit vremea i-au început a- i ar ta dragostile unul c tre alt), dar cu încheierea sever a moralei cre tine, ce înfiera adulterul: „Vede i, fra ilor, ce-au f cut spurcata Elena i cu spurcatul Alexandru Parij?

Aceasta agoniseau dragostele muiere ti…”.

Erotica se dovedea o component mult mai întins a vechilor c i populare. Pe acest fundal s-a întemeiat Sindipa, pres rând lec ii morale despre iubire i ispitele sexului frumos. În acest context, mai bine este reliefat în Istoria lui Imberic, povestea tinerilor îndr gosti i care au fugit în lume, sau în Erotocritul,

atât în urm este amar i plin de feluri de griji i primejdi.” (C ile populare, p.42). Nu erau pu ini cei care doreau s se ini ieze în tainele lui Eros. O f ceau pe cale livresc având la îndemân scrieri precum „Floarea darurilor”, cu un capitol „Pentru dragoste”. Nevoia cunoa terii sale era întemeiat pe ideea „c nimenea nu poate s iubeasc vreun lucru deac mai înainte nu-l va cunoa te“. De aici, nevoia definirii sentimentului în variatele sale accep ii, ca devo iune confesional „mai deasupra de toate”, dar i ca „dragostea p rin ilor, apoi pentru a priatinilor, deci, pentru dragostea muierilor”. Trebuie s amintim „Ceasornicul domnilor”, cu numeroase referiri la experien a erotic , expuse adesea, sub form de pilde i maxime: „c nici o lege cei iubi i nu suf r”; „dragostea face pre om a nu vide ace vede i a vide ace nu vede” (Arhivele Basarabiei, IX, 1938, p.27. ) Motivul iubirii ap rea i în c ile str ine în traducere româneasc . Acestea erau „Cugerile lui Oxenstiern”, „Narchis”, dup Rousseau, sau în original, precum „L’ art d‘aimer” dup Ovidiu sau „La vie et les amours du chevalier de Faubas” (14 vol.), pe care Marieta Cantacuzino le avea în biblioteca sa înainte de 1821, a a cum specific Dan Simionescu în „Probleme de educa ie i înv mânt în literature parenetic ” (1965, p. 714).

Nimic mai firesc ca Erosul s se desprindin paginile c ilor i s str bat via a secolului f a fi doar o „sugestie de lectur ”.

Ne afl m, totu i, departe de o modificare esen ial a comportamentelor, în spiritual „regulilor” din renumitul „Catechisme des gens maries”, scris de Pere Feline i publicat în 1782. Un personaj al acestei lumi în schimbare î i dest inuie printre rânduri tr irile în laconicele însemn ri f cute pe margine unui „Ceaslov” din 1795. Se numea Ioni M gur ce s-a c torit la 20 de ani cu Anica. Ea a murit în 1808 i so ul consemna evenimentul cu duio ie re inut .

Din anonima istorie a celor mul i r zbate astfel un crâmpei de via , în care, peste toate fr mânt rile zilnice, iubirea arunc câteva raze senine.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

6

Anul V, nr. 11(51)/2014

Janet NIC~

Rapsodie social[ Parodie dup „Rapsodii de toamn ” de George Topârceanu A trecut întâi o briz Cu accente critice i-au intrat, pe rând, în criz , Plaiuri mioritice.

A venit democra ia, Mai pl cute-s zilele, Se-nmul ir -n România, Peste noapte, pilele, ci politica, se tie, u încurc i ele.

Ast zi fac politichie Pân i pipi ele.

Frunze-n ram de gând, uscate, Cad, gr mad , visele, Scena se retrage-n spate, vedem culisele.

Mun ii no tri de pe hart i-au pierdut hlamidele.

Cu acorduri lungi, se ceart , Din respect, partidele.

România pitoreasc A intrat în panic , Azi, justi ia fr easc E perfect balcanic .

Bi-lunar, od ile, i, de vremea-i rea sau bun , Latr lung pot ile. urm de credin , circul palavrele, C-o suspect u urin , Se afirm javrele.

Dar, l sând de-oparte aga, Ignorând drept ile, Doctorii a teapt paga, Vreau s spun, copl ile.

Vine votul cu alaiuri, Sfinte-s osanalele, ci baronii-aduc, pe plaiuri, Micii i sarmalele.

La rani, ca-n vremi str bune, Pline-s damigenele, Prin ora e i c tune Zboar fumigenele.

Dup vot, când uica fiart Cheam mur turile,

Cu o crâncen metod , Ne conduc hienele.

De-aia, nu mai sunt la mod , Vara, sutienele.

Iar eleve, pe-o fofeaz , Dumnezeu diculpe-le, Chiar în coal i etaleaz , Foarte mândre, pulpele.

Toat ziua stând la poart , Ascultând vecinele, tiu c -n lume nu se poart , Nicidecum, virginele.

Drept de-aceea, la comand , Când se las tezele, În licee, ca pe band , Vin, la fete, berzele.

Am v zut, pe-a vie ii scen , Infamii, cu sutele, ci ne-n eal , f jen , Toate para utele.

Cu o logic de pia , Se mai schimb erele, efii no tri mint de-nghea Chiar i frigiderele.

De ar curge-n ar lapte, Inundând trotuarele, Nu se pune-accent pe fapte, ci vorbesc dosarele.

Devorate de confuzii, Unde sunt rigorile?

Din frumoasele iluzii Mu lipitorile.

Sus, în vârf de ierarhie, Ar tându- i dintele, Bea o cup de t rie Însu i pre edintele.

Orice ef ce se respect i arat toanele i-ntr-o ordine perfect Se aduc plocoanele.

Înv at cu tact s joace, Siluind manelele, A schimbat, de-o vreme-ncoace, Foarte des, pingelele.

Parlamentul î i adun ,

Se aud, cu mare art , Numa-njur turile.

Aivazovsky - Moschee

În caden de fanfar Joac organismele, -n politic intrar

parc toate cizmele.

Nu ne mai vedem de noxe, Obosite-s bra ele, Maneli tii url -n boxe, Mai s i verse ma ele.

Scriitorii, cu imune Norme-n via a public , s-au retras în Uniune i-au f cut republic .

Unde nimeni nu p trunde, Recitând catrenele Cu metafore i funde, Chiar de- i taie venele.

Ei, pl ie ii Uniunii, prelungind suspensia, Trag cu din ii ca nebunii, i dubleze pensia.

Nu tiu dac , azi, ideea Poate s mai sperie, Îns -i clar c , vorba ceea, Totul e materie.

Operele, chiar deschise, Nu mai pot s sugere, ci produc ia de vise Cre te doar pe ugere. adar i prin urmare, Sub concepte drastice, În concluzie, se pare Vremile-s elastice. i-i grozav c -n via a asta, Se p streaz viile, Epigrama i nevasta, Chiar i parodiile! Într-o lume care cere For logoreic , încearc o t cere Onomatopeic .

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

7

Anul III, nr. 5(21)/2012

Doina DR~GU}

}amanul George Filip este un scriitor prolific, n scut poet, este spontan, î i risipe te talentul cu generozitate, poate s fac o poezie i atunci când st de vorb cu cineva, fiind convins c „poezia plute te în aer, iar poetul nu are decât s o culeag i s o pun pe hârtie”. În poemele lui se îngr desc multe idei, multe metafore, adesea comunic ri cu alte entit i, fiind capabil de a intra în lumi superioare, toate acestea subliniind unicitatea poetic , dar are i multe „derap ri”, multe inutilit i. Când „t te” pe o coal de hârtie, o umple imediat cu gândurile-i ritmate i rimate în versuri. Cum „timpul probabil” se „modeleaz dup vreme”, tot a a i George Filip î i r suce te condeiul dup mersul evenimentelor.

Ca om, fiindc nu putem s delimit m opera de autorul ei, George Filip este expansiv, g gios, mereu gata s explodeze la fiecare cuvânt rostit, este un bun orator, un recitator excelent, un vulcan care arunc lav fierbinte în jur. Are mul i prieteni, dar i mul i du mani. Este de o sinceritate debordant , s-ar certa cu oricine, chiar cu Dumnezeu, pentru a i se recunoa te dreptatea. Dar trecând dincolo de aceast armur , spre interior, descoperim un om delicat, un suflet animat de aspira ii înalte, un caracter frumos i nobil.

Referindu-ne la volumul amanul”, ap rut la Editura Destine, din Canada, în 2015 (pentru George Filip timpul se soar altfel), acesta con ine poeme dedicate oamenilor de cultur , prietenilor, du manilor, rudelor i chiar lui însu i. Înc de la început, ne avertizeaz , printr-un citat din Aristotel, c „nici-o minte de calitate nu este scutit de un dram de nebunie”. Într-un „Poem social” (p.

27), remarc m un îndemn, referitor la politicieni, de o subtil batjocur : „stânga s se mute-n dreapta, / dreapta s voteze-a stânga, / astfel ara

din Canada urc treapta”, iar la final se trage concluzia: „suntem democra i cu to ii / îns au prioritate / f derogare - ho ii”. În „Bilan ” (p. 28), poem dedicat „filozofului Emil Cioran”, când „toamnele ne scald -n vin”, poetul recurge la un interesant joc ludic de cuvinte i imagini: „badea cânt pe tractor, / dentistul ne scoate din ii, / mamele ne nasc i mor, / popa ne-ngroap p rin ii”.

La pagina 103, în „Patria”, poem dedicat lui „a. p unescu”, poetul î i cânt dorurile i sim irile despre ara natal : „patria este o pl cint de adev r / patria este oceanul nostru de dor / (...) / dorul de dor este mereu patria / dorul de patrie este f m sur / (...) / patria este acolo unde totul se fur / patria este uneori chiar i seara pe deal / patria este un nesecat ideal / (...) / patria este cuibul lui Dumnezeu”.

Autorul î i respect f duial f cut lui însu i, „poete, i-am promis o carte / în care -i înjur pe to i”, i anume aceea de a-i admonesta pe to i cei de rea-credin , pe to i cei ce, prin comportamentul lor, au adus mari defavoruri patriei, dar, totodat , îi îndeamn pe tineri i pe poe i, figurile ce par a fi inocente i cu aripile îndreptate spre o lumin a esen elor pure, s poarte în con tiin a lor o

dragoste ancestral de ar i s p streze în inimi frumoasa povar a semin iei de daci: i la to i pruncii gliei mele, / le-a pune aripi - tuturor / i o porunc ancestral : / de dragoste de ARA lor. / (...) / poe ilor, pe baricade, / le-a da i lire i gârbaci, / cu ambele scrie-n versuri / c suntem semin ii de daci!” (Drag poete, pp. 225, 226). În momentele lui de sinceritate, George Filip recunoa te c el niciodat nu i-a propus s scrie, i c , pur i simplu, s-a pomenit scriind, înc de la o vârst foarte fraged jongla cu cuvintele i le „înh ma” la rime, iar de atunci scrisul a r mas unica lui arm , iar poezia este dreptul lui la cuvânt.

Volumul „ amanul” este, dup spusele autorului, un „îndreptar despre cum nu trebuie scris”, în care vrea s demonstreze c „un poet lucid poate face pe tâmpitul i c un idiot nu poate s mimeze în poet adev rat”.

Fiecare poem al acestei c i poart o dedica ie f cut , „f preferin e preconcepute i ranchiun ”, anumitor „victime de diferite culori i concep ii politice”, cu care s-a încruci at prin lunga i întortocheata lui via .

Pe ultima copert a volumului este a ternut un pergament, ce ad poste te versurile poeziei „Testament”, din care cit m: „(...) / mul i poe i dovedind m iestria / au s ltat spre Parnas - poezia, / nu m-apuc -i întrec tocmai eu / fiindc tiu - i s -ncerc mi-ar fi greu / (...) / voi vedea, am s -ncerc, cum-necum,/ s adun poezii de-un volum / i-mi doresc post-mortem, a adar, / s -mi lta i o statuie... m car!”

George Filip este un poet înn scut, un poet autentic, el trecând foarte u or de la un registru la altul, de la un ton la altul, de la o culoare la alta, el fiind deopotriv solemn, ironic, trist, îndr gostit, r zvr tit, resemnat, în versurile lui s luind o vibra ie adânc , înc rcat de o personalitate puternic .

8

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 11(51)/2014

George FILIP (Canada)

Popas @în „Timpul dintre valuri de lumin[” Aparent eliptic, titlul acestui volum de versuri pare indescifrabil. Care timp? Este normal s ne întreb m: trecut... prezent... viitor? Dar eu tiu bine c poeta este foarte consolidat pe cariatidele unor matematici superioare. Nu sunt, deci, surprins c ne pune în fa a unor ecua ii poetice cu infinite necunoscute. Remarcabil este, în buchetul liricoabscons, armonia propor iilor, fenomen semnalat i de net dui ii filozofi antici - final rezultant din anumite restric ii care ordoneaz legile fundamentale ale existen ei. Doamne... ce fraz abracadabrant am comis!!!

Poeta ne previne (pe undeva) c la fundamentul universului stau mereu legi mecanice i geometrice.

Lâng tiin ificii timpurilor, fascina i de suprema ia numerelor, vine, în mileniul nostru, de se a eaz , i poeta-filozof-matematician DOINA DR GU .

Conviva noastr co-planetar se sprijin bine i colegial pe Pitagora i Euclid - care au afirmat c „mai întâi a fost Num rul”. a cum Platon define te propor ia i aplicarea ei, tot a a i Doina Dr gu î i echilibreaz scriitura pe aceste coordonate consfin ite. Nu exemplific cu versuri, fiindc ar trebui s în ir tot volumul.

Dar vine laboriosul Leonardo da Vinci, care afirm , f echivoc, c „propor ia poate fi reg sit nu numai în numere, ci i în sunete, intervale de timp i lucruri.” Între aceste cariatide certe, inimitabile, de rezisten se leag i poezia Doinei Dr gu .

Condeiul meu, liric prin excelen , galopeaz dezinvolt i prudent printre „necunoscutele poetice” ale c ii, sim ind cert c exist solu ii pentru rezolvarea acestor ecuii poetice.

Deci, deschid volumul „Timpul dintre valuri de lumin ”, pentru a v ar ta, faptic, felul în care poeta îl contureaz pe „cel ce locuie te/ între dou rmuri” i care „r sturnând cu umbra/ în goluri forme/ se împiedic -n lumin ”. Eliptic... nu? Vi se pare... În poemul „ropot de lumin ” nu op ie i nu ova ioneaz nimeni: „în duioasa-ntindere/ spre orizont/ se desfac în ramuri/ bra e intuind izvoare-n adâncimi/ ame itoare”.

Sau în „întoarceri”: „aventuri imaginare/ de întoarceri/ m lipsesc de timpul/ care-a fost”. Versurile sunt centrate, cu fond muzical neauzit, precum în enun ul unor ecua ii, adesea, uimitor.

Sunt - printre versuri - i le auzi i, dac vre i, unele implozii. Fiindc ... v-au spus vreodat poe ii c pe fa a invizibil a Lunii mai exist vulcani în erup ie? Privi i în craterele min ii i v ve i dumiri...

Ilustra iile c ii vin, i ele, cu culorile lor aparent statice, astfel întregind volumul, aparent, în popas...

La pagina 31 - „Pas rea cerului” ne spune c „îndep rtarea de timp/ spre niciun fel/ de plutire/ concentreaz / împrejurul”. Ei?!?

La pagina 57, lâng desenul unei frunzemultifrunz , poeta cade în „neputin a cuprinderii” i spune: „strângem lucruri/ f ne fie/ de folos”. Nici vorb aici despre pesimism sau fatalism. În penultimul poem din volum, trudnica poet ne pune în fa opinia ei - cu putere de axiom : „indiferent la faim / i câ tig/ încearc s r spund / f con inut/ la o întrebare/ goal // i nutre te gândul/ de a- i

afla/ limanul”... Aici, v-o spun, cu de la sine putere, c femeile mestec uneori în ibric i cu mâna cealalt !... Înaintea Cuprinsului, la pagina 86, un desen splendid ne invit la un voiaj sau la un popas: un cal, venit din poveste, i o cosânzean ... cu minijup , care nu-i alta decât POETA noastr !

Toate poemele din volumul-bijuterie sunt aidoma unor ii oltene ti, f nasturi sau belciuge i catarame, simple i pure, cântând din inul, sau cânepa, sau bumbacul matricelor lor.

Dar unde sunt numerele despre care spuneam c poart în ele ideile de simetrie? uta i-le i le ve i afla...

Ar mai trebui spus, dar f ton de repro , poeta Doina Dr gu sfideaz ortografia actual - impus . i bine face! Trei ori Trei fac Nou , f virgulele sau apostroafele sc lâmbe i de prisos.

Când a desenat cercul, Michel Angello nu a precizat i de ce este acesta perfect i rotund... Invita ie la medita ie... a i aceste mini-macro poeme. Poeta cânt , te descânt i te invit printre tainele ei... ca printre anumite ecua ii cu mai multe necunoscute, în care dumneata, domnule X, vii i g se ti o mul ime de rezolv ri. avertizez c versurile în care m involv nu sunt pentru recitat public i n-au nevoie de aplauzele nim nui. Înainte de a semna îl laud pe lectorul de carte Petre Gigea Gorun, pe graficiana... tot Doina Dr gu ... i laud, în mod deosebit, Editura Funda ia „Scrisul Românesc”, din Craiova, care ne-a oferit aceast gata lefuit perl literar . i..., cu dreptul meu de a fi, o a ez pe poeta olteanc Doina Dr gu al turi de marele Barbilian, în aula poeziei atât de necessaria est, a acestui mileniu, probabil... recuperabil.

Nu-mi for ez eu mâna sau creionul, dar cred c dac i-a fi citit acest vl star de poezie lui Brâncu i, maestrul i-ar fi repezit barda în vreo buturug a vremii i ar fi zis: m i... poezia aceasta este cu adev rat cumin enia p mântului...

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

9

Daniel MARIAN

În \ara lui nic[ieri Ne afl m În ara lui nic ieri, de fapt e acel rost de stranie via când cerea trop ie prin cas Se nasc complementarit i decise ori pure antiteze, pornite dintr-un sâmbure de realitate învelit cu destul de complicate medita ii adunate într-un vârtej de tr iri mai toate subscrise unui alai de triste i. Sunt tr iri venite dintr-o falie temporal care permite o subtil îmbinare a memoriei cu imagina ia mergând pân la iluzia acelor lucruri c rora le este imposibil s existe cu adev rat dac nu ar fi divina atingere a poeziei.

Indiferent de unde ai pleca, parcurgând cu deplin convingere, de ce nu cu obstina ie, acele c i mai pu in tiute dar la îndemân , ca într-un ghem smotocit spre de irare, po i lesne ajungi în diverse capete fie ele luminate ori umbrite, pentru c nu depinde de tine ci de capriciile sor ii. Trebuie tiut c a merge la bra cu infinitul, poate deveni un calvar… „timpul curge,/ când ca o ap lini tit ,/ când ca un bivol negru/ rupe malurile,/ sperie p rticica noastr / muritoare...” (panta rei).

Chiar nu a zice c e deloc simplu, de aceea e nevoie mai întâi, de „reculegere”: „stau în genunchi/ în întunericul min ii mele/ i desenez opai e,/ cu degetul înmuiat într-o lacrim / nu se face mult lumin ,/ doar umbrele joac un joc/ cu r bdarea...”.

Avem deci drumul definit de nevoia unei armonii pe cât de incert , pe atât de mult dorit . Avem i preludiul necesar în curajul încerc rii. Mai avem i asumarea unei niciodat

ajungeri, dac a a ar fi s fie... „în ara lui niieri/ cerul face farse,/ lucrurile par întoarse/ de mii de ori,/ pe toate fe ele./ cumplite protuberan e/ are hârtia de scris/ i m tot împiedic,/ la orice pas/ cad în nas,/ m ridic i dansez/ sau desenez/ ceva ce nu seam cu nimic...” (în zadar).

Poezia scris de Lumini a Potîrniche poate fi privit ca o parte necesar , obligatorie chiar, a fiin ei autoarei deloc însp imântat de oricare dintre perspective, dar con tient în mod natural. Ea este cea care afirm r spicat: „joc ah cu toamna/ regina duce trena lung / de am giri./ ro iatice v i/ arunc anotimpul în agonie,/ câmpul se împarte/ în petice mici de lini te,/ de preumplere cu rod./ din turle ridicate/ peste nostalgie/ vegheaz întotdeauna cineva...” ( ah). În cuprinsul privirii peste „seara cu ecou” ajung elemente de analiz c rora se încearc a le fi dat o form de sintez , cu toate c e la limita utopicului ceea ce se întâmpl prin sim urile proprii... „ecoul are buze sub iri,/ graseiaz ./ larma ora ului se multiplic ,/ se strig cu accent fran uzesc,/ se înjur voluptuos,/ c rnos,/ fandosit./ ereticii î i fac cruci peste cruci,/ dau ocol cur ilor în care e închis/ ritul./ încotro s-o apuci acum?...”.

Se întâmpl câteodat grave transpuneri, transfigur ri, transcenderi, pân într-acolo încât anularea identit ii poate fi un fenomen

Aivazovsky - Peisaj

de a teptat în caruselul min ii, unde odat urcând, te învâr i iar i iar i iar... „pe picioare mi se urc liane,/ merg precum uierând melodii din de ert./ cu viclenie împiedic pa ii/ i-i zidesc în verdea ./ ce urât acest verde sticlos/ plin de mucegai,/ miroase a pivni ,/ a c lug r de c lug r r spopit,/ a sentiment mumificat,/ legat cu mii de fe e albe,/ din fals pudoare, din neputin ...” (sunt nimic).

Dincolo de p trunderile suficient de adânci în semantic , ar fi de mirare s mai fie vorba i de un joc? Iat c nu, deoarece Lumini a Potîrniche î i contrapune prezentul enigmatic, încifrat, cu ceea ce îi aduce via a dintr-o garderob ascuns , de undeva din nostalgia unor clipe ne tiut cât de neconvenionale: „am apte ani/ i m tem de câini./ visez noaptea/ c un elefant roz/ f cut din jeleu de zmeur / umple dugheana/ de unde mama cump erbet,/ constant./ st m la mas / i respectuo i,/ bem ceai de ment / în c ni desperecheate,/ untul e galben ca m liga,/ pu in iute./ aburii înc lzesc ochii mamei,/ înro esc obrajii copilului/de pe cutia de bomboane./ în sob bolborose te ceva/ sau bate vântul în horn./ cu cenu ninge/ pe sârma de rufe/ sau or fi vr bii mai mici,/ f vreo treab ./ tata cite te f ochelari,/ în atlase/ se modific popula ia planetei/ de la zi la zi,/ iar el ine eviden a mereu,/ corecteaz cifrele,/ num milioanele de necunoscu i/ i îi salut în gând./ ce bine o fi s c tore ti/ f s i iei niciodat bilet...” (am apte ani).

O maturitate a lirismului cred, imprecis doar intuitiv, c am g sit-o aici: „t cerea troie prin cas / ca o pas re cu aripile zdrobite./ din lamp ies cuvintele pe jum tate arse,/ pe jum tate obraznice./ inima devine transparent / pulseaz necontenit/ particole de triste e,/ albe, ro ii, ca ni te confetti/ dintr-o amintire de ucheat / în care eram veseli i tineri./ o, ce lucruri indecente/ chiar dezm ate, spune!...” ( cerea trop ie prin cas ).

Deocamdat , e o perspectiv frugal , cu buna inten ie de a urm ri i a cerceta drumul pe care a pornit Lumini a Potîrniche. A tept o carte a ei întreag , despre care înclin s m antepronun c va merita...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

10

Anul V, nr. 11(51)/2014

Stelian GOMBO{

Pelerinajul - o c[l[torie spiritual-duhovniceasc[ de la moarte la Via\[, de pe p[m`nt @în Cer...

Motto: „Mirel B nic ne-a dat un cuprinz tor i emo ionant portret colectiv al pelerinilor români cre tin-ortodoc i din România ultimilor ani. Bibliografia despre pelerinaje se îmbote cu o lucrare solid de antropologie a practicilor religioase, construit ca un documentar riguros al observa iei participative, completat de o sec iune teoretic asumat introductiv , dar în care întâlnim destule pasaje analitice utile i întrez rim reflec iile viitoare” (Sorin Antohi, în postfa a volumului „Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporan ”).

Mirel B nic s-a n scut în anul 1971 în localitatea Ianca, jude ul Br ila, fiind Doctor în tiin e politice a Universit ii din Geneva, Elve ia, 2004. Domenii de specializare: sociologia memoriei, sociologia religiilor, geopolitic . A f cut stagii de specializare la École des Hautes Études en Sciences Sociales (EHESS), Paris, i Universitatea Laval, Canada, între anii 2005 i 2006. Colaborator permanent al revistei Dilema Veche, Bucure ti. Articole publicate în revistele 22, Sfera Politicii, Observator Cultural, Courrier International (Paris) etc. În momentul de fa este cercet tor tiin ific în cadrul Institutului de Istorie a Religiilor de la Academia Român .

Cercet torul i sociologul Mirel B nic a publicat, la cap tul a cinci ani de studiu, prima lucrare tiin ific din România referitoare la pelerinajele ortodoxe, intitulat „Nevoie de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporan ”.

Mirel B nic , în vârst de 43 de ani, membru al Institutului de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române, a decis, în urm cu ase ani, s studieze pe îndelete pelerinajul la sfintele moa te, un fenomen care, la vremea respectiv , cre tea în intensitate i stârnea adev rate furtuni mediatice.

A trecut de atunci prin 24 de pelerinaje individuale i dou de grup, la m stiri din Dobrogea, din împrejurimile Bucure tiului, de la Ia i, Suceava sau Nicula, i a realizat studii de teren din discu ii cu persoane implicate direct i indirect în organizarea pelerinajului, preo i, jurnali ti, for e de ordine, pompieri, comercian i de obiecte religioase i pelerini.

Rezultatele cercet rii socio-antropologice complexe se g sesc într-o carte intitulat „Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporan ”, Una dintre concluziile c ii este c pelerinajul catolic „înseamn drumul”, iar la cel ortodox, „comprimat spa ial i temporal, ceea ce conteaz este a teptarea”. Ideea este c pelerinii, dac ajung la un astfel de eveniment religios i nu au parte de rând, se simt neîmplini i.

Sociologul i cercet torul Mirel B nic a descoperit c , la unele pelerinaje mai mici, precum cele de la Curtea de Arge sau Suceava, jandarmii îngusteaz inten ionat rândul, cu garduri metalice. „Uneori, oamenii

stau o or la rând, se bucur c au sc pat repede, dar simt c le lipse te ceva, c ritualul n-a fost performat complet. Din acest motiv, foarte mul i se întorc din nou la rând”, ne-a explicat cercet torul, br ilean la origine, una dintre concluziile studiului.

O specie foarte aparte descris în carte sunt pelerinii care iau proba a tept rii (frigul, foamea) în sensul de dezvoltare personal . „Am întâlnit oameni care lucreaz în corpora ii, care mi-au spus „Eu am un coach fizic i unul spiritual, care mi-a spus c trebuie s duc la pelerinaj ca s m construiesc interior.” „Este un bricolaj excep ional între cel mai avansat limbaj al dezvolt rii personale i limbajul spiritual al a tept rii. Pelerinajul presupune un efort de ascez , i fizic i psihic ”, mai spune Domnul Mirel B nic .

Volumul „Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporan ” se concentreaz pe pelerinajul de la Ia i i încearc s descrie un fenomen care ilustreafoarte bine vremurile actuale, este de p rere autorul. „Este vorba despre ni te oameni care- i caut o cale, genera ia care are acum 60-70 de ani, oameni care au tr it preponderent sub comunism, au ie it la pensie, unii dintre ei au i pu ini bani i vor s fac acest pelerinaj. Pentru pelerinul care pleac din sat este excursia anual . Ei nu se duc în Grecia, Bulgaria, Spania la plaj . Asta este modalitatea lor de-a face turism. De multe ori mi-au spus pelerinele-femei c mai scap i ele de rbat. Pelerinajele dau dependen . Dac te sim i bine la o nunt pentru c i place s dansezi, te duci i la a doua, la a treia”, a pre-

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

cizat cercet torul br ilean Mirel B nic .

Domnul Mirel B nic a mai descoperit , în accep iunea majorit ii pelerinilor, în jurul datei de 14 octombrie înc rc tura sacral este mai mare, iar posibilitatea de a se înf ptui miracolul este mai mare. „Sunt oameni care vor miracol într-o lume în care nimic nu-i mai uime te, nimic nu-i mai motiveaz . Sunt oameni care au probleme foarte grave cauzate de migra ie. Am v zut scene în pelerinaj, când omul ajuns la racl a spus «Mam , am ajuns, se gânde te mama la tine!»”, a mai spus sociologul Mirel B nic .

Mirel B nic crede c Biserica nu controleaz fenomenul pelerinajului, ci plecarea în pelerinaj este o decizie 100% individual : „Biserica este clar c are re ete financiare importante din pelerinaj. A a a fost dintotdeauna. Este unul dintre motivele pentru care pelerinajele au subzistat. Ce se întâmpl cu ace ti bani, câ i sunt, este o mare necunoscut . Care este destina ia lor, la fel, s-a întrebat presa. Pe mine nu m-a interesat foarte mult. Ce-am putut vedea este c oamenii care dau bani, fie c este vorba de domnul procuror, fie de Aneta Todira cu din V sc ii din Deal, nu simt c dau banii bisericii. Ei fac un schimb informal cu divinitatea pe care n-o pot vedea. Ei r spl tesc serviciile Divinit ii”.

Studiul (volumul) acesta mai constat c pelerinii îi dispre uiesc pe politicieni. „Pelerinii din rând nu-i iubesc pe politicieni. Nu iubesc prezen a lor acolo, în momentul acela, pentru c rândul se blocheaz , iar timpul de teptare este mai mare. Cei care- i închipuie , prin simpla lor prezen acolo, vor fi i accepta i i percepu i ca fiind mai credincio i, se în eal ”.

„Pelerinajul este un ritual. Rolul lui este de a reporni via a, de a pune via a pe f ga ul rural. Pentru pelerinii rurali, Sfânta Parascheva este un punct bine fixat în via a lor, care le spune c am trecut i prin asta, putem intra în iarn lini ti i. Omul modern nu mai tr ie te în ritmul acesta”… În alt ordine de idei, Mirel B nic susine cu toat convingerea faptul c „La televizor, defectele individului primeaz în fa a calit ilor rândului pelerinajului”…

Sociologul Mirel B nic este prezent, an de an, în rândurile marilor pelerinaje religioase de la noi din ar , studiind fenomenul i încercând totodat s -l tr iasc personal, în mod simplu, autentic. A a l-am întâlnit i noi în rândul format spre moa tele Sfintei Parascheva, când a acceptat s ne vorbeasc despre pelerinajul v zut atât prin ochii obiectivi ai cercet torului, cât i prin ochii plini de sensibilitate, de emo ie i de uimire ai celui care crede...

Prima întrebare se refer la tema ce v fr mânt cel mai mult acum, în ultima perioad : fenomenul pelerinajelor. Când i cum a început pasiunea pentru studiul pelerinajului, dar i practica pelerinajului? Cele dou au fost concomitente?

Eu v mul umesc i este o mare onoare pentru mine s fiu aici, cu atât mai mult cu cât Portalul dumneavoastr nu mi se pare doar foarte bun i eficient pe plan de comunicare, ci cred c este, pe viitor, una dintre porti ele de sc pare în fa a decesului presei scrise i greut ilor pe care presa scris le are.

Cred c acesta este viitorul comunic rii, nu atât celei biserice ti, cât i a celei în general.

Explica ia este una foarte simpl : pelerinajul este pentru mine, în primul rând,

Aivazovsky - Nava Cei doisprezece apostoli

11

Anul III, nr. 5(21)/2012

un subiect de cercetare, un proiect academic.

A merge i a participa la un pelerinaj constituie ceea ce se nume te teren antropologic, dar partea tiin ific nu poate r mâne disociat de pasiunea de a fi în mijlocul mul imii i de a încerca s în elegi, nu s explici - lucru foarte dificil, ceea ce se întâmpl în interiorul unui pelerinaj. Totul a început cu un pelerinaj din anul 2009, în data de 13 octombrie, pe o ploaie grozav i pe un frig de 3-4 grade, care mi-a scurtcircuitat reportofonul i telefonul mobil. V amintesc acest detaliu nu pentru a v ar ta cât de greu este în pelerinaje, ci pentru a introduce o prim idee, anume c pelerinajul se înva din mers. În primii ani de pelerinaj, cei care particip la el sunt nepreg ti i, ne tiind ce greut i presupune acesta, venind poate mai mult din încântare sau din curiozitate. Dup 2-3 ani, îns , când pelerinajul devine dependen , el se înva , iar pelerinii tiu cum s se preg teasc mai bine s înfrunte frigul i ploaia i s i ating scopul final, închinarea la sfintele moa te.

A doua întrebare se refer la istoria pelerinajului din ara noastr . Cum a evoluat pelerinajul în România postdecembrist ?

Dac este s coborâm i mai mult de atât în istorie, putem afirma c orice pelerinaj din lumea aceasta, fie c este vorba de pelerinajul de la Ia i, de la Prislop, de la Bucure ti, de la Nicula, de la Curtea de Arge sau de la Lourdes - Fran a, nu poate fi disociat de o anumit evolu ie istoric . Personal, am întâlnit citate i fragmente extraordinar de interesante în romanul „Zodia Cancerului sau Vremea Duc i-Vod ”, al lui Mihail Sadoveanu, în care autorul descrie atmosfera de pelerinaj de la Sfânta Parascheva. Imagina i-v c acum câteva sute de ani, lucrurile nu erau foarte diferite fa de ceea ce se întâmpl acum; aceea i emo ie cald , fumul de t mâie, oameni emo iona i, momentele de corporalitate i amestecul de oameni din diferite categorii sociale. Revenind la perioada contemporan , pot spune c pelerinajele sunt vechi i noi în acela i timp. Vechi pentru c sunt o practic religioas la fel de timpurie ca i cre tinismul i ca toate celelalte religii monoteiste, i noi pentru c rândul de a teptare din perioada actual , uneori de propor ii gigantice, cum s-a întâmplat i în acest an la pelerinajul de la Ia i, dateaz de pe la jum tatea anilor ’90. i dac ne uit m bine, ele coincid pe undeva i cu ie irea deplin din comunism, cu o Biseric Ortodox care începe s în eleag i s compun cu timpurile moderne, i care g se te aceast form de practic religioas , reinventând-o. Cred c în pelerinaj putem distinge mai multe momente istorice foarte clare, bine precizate: perioada de formare, de uimire i de necunoa -

12

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tere a anilor ’90, perioada de consolidare la începutul anilor 2000, perioada de cre tere, care a coincis cu acel mini boom economic al României din perioada 2006-2008, o mic perioad de rea ezare, dup 2008-2009, i saltul spectaculos ca num r de participan i din anul trecut, anul acesta, i cred c i din anii viitori. Trebuie, îns , s preciz m c un pelerinaj are legile lui: exist pelerinaje uria e care au disp rut, pelerinaje mici care s-au rit i au persistat, altele care s-au stabilizat.

Nu po i desena evolu ia unui pelerinaj.

Cine sunt ast zi, într-o lume seculariza, participan ii la pelerinaj?

Nu cred c lumea de ast zi e atât de secularizat pe cât se spune. În primul rând, in amintesc c la începutul anilor ’90 Biserica Ortodox Român nici nu accepta termenul de secularizare, privit doar ca o boal a Occidentului. Abia mai târziu a intrat în vocabularul frecvent, referindu-se la pierderea credin ei, îns eu cred c valorile spirituale i credin a nu se pierd niciodat . Sunt foarte pu ini atei în lume, iar ace tia, de multe ori, ca o stranie coinciden , sunt oameni mai credincio i decât credem noi. La ei e totul alb cu negru, nu exist acele nuan e de gri care exist la majoritatea dintre noi, i în nega ia absolut pe care o practic , ei Îl m rturisesc pe Dumnezeu într-o manier foarte interesant , pe care nu o accept , dar care este în fond o m rturisire pur . Repet, nu tr im într-o lume secularizat , iar lucrul acesta se vede în practica i în componen a pelerinajului. În cercetarea mea de teren, cât i în cartea pe care o voi scoate anul viitor, m-am ferit s fac o tipologie pelerin , pentru c paleta este atât de larg i structura rândului se schimb de la un an la altul. Pelerinii sunt muncitori, rani, oameni de la ar , corporati ti, elevi, studen i. Dac îmi cere i îns s fac un portret al pelerinului standard, acesta ar ar ta în felul urm tor: este femeie, are peste 55 de ani, condi ia financiar nu este dintre cele mai slabe, mai ales dac vine de la distan e mari, a redescoperit religia ortodox dup ’90 i este tipul de om care a prins „gustul” pelerinajului ca form de sociabilitate extraordinar i care î i poate demonstra sie i poate s reziste unor probe fizice i spirituale deosebite. Trebuie luat în considerare aici i aspectul psihologic profund al pelerinajelor, care este de multe ori neglijat, anume teama fiec ruia dintre noi, mai ales pe m sur ce înaint m în vârst , de moarte. Sfintele moa te, în mod deosebit cele ale Sfintei Parascheva, ridic o afirma ie fundamental profund : sfin ii binepl cu i lui Dumnezeu, de i sunt mor i, ei sunt vii. Cred c , cu cât omul înainteaz în vârst , cu atât în elege mai bine, i teologic, i spiritual pelerinajul;

îl spiritualizeaz mai mult. Un alt procent semnificativ din pelerini, pe care îmi este greu -l cuantific, îl reprezint cei atra i de sacru, pentru c racla Sfintei Parascheva, a Sfântului Dimitrie iradiaz divinul. Nu po i descrie ce este sacru, e asemeni magnetului care atrage pilitura de fier. Un alt aspect interesant este c pelerinajul în lumea ortodox este foarte diferit de pelerinajul catolic. Acolo se merge pe jos, 100, 200, chiar i 1.000 de kilometri pân la Compostela i ajungi la catedrala unde se g se te Sfântul Iacob, cel care a înviat un b trân care a murit pe drum, permiându-i s ajung la locul de pelerinaj, dup care a trecut la Domnul. F când o mic parantez aici, cred c mass-media nu a în eles absolut deloc ceea ce se s-a întâmplat în cazul femeii din Prahova care a decedat: în rând, pe un e antion atât de mare, nu rândul te ucide, iar acea s rman femeie, pentru care am tot respectul, putea muri i în spital, la autobuz sau mergând pe strad . Poate p rea ciudat ceea ce spun, dar cred c ea a avut o moarte pl cut lui Dumnezeu. Revenind la pelerinaj i la sacrul inerent pelerinajului, este interesant c pelerinajul ortodox are anumite tr turi care îl apropie de pelerinajul din islam, pentru c islamul are morminte ale sfinilor lor, care sunt venerate, exact cum venem noi sfin ii no tri. În lumea catolic nu exist aceast impregnare de sacru. Am spus toate aceste lucruri pentru a observa cât de universal este pelerinajul, pe de o parte, iar pe de alt parte, complex i cu forme particulare pentru fiecare religie, confesiune, ar i regiune. i în România, pelerinajele sunt acelea i, dar nu seam între ele. Cine î i închipuie c pelerinajul de la Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava seam cu cel din Bucure ti, de la Sfântul Dimitrie, se în eal amarnic. i men ionat mai devreme despre massmedia i a vrea s v întreb cum vi se par relat rile televiziunilor despre practica pelerinajului. Este corect sintagma „pup torii de moa te” atribuit pelerinilor? În primul rând, mass-media i aparatul de filmat nu pot transmite emo ia, care transpare mai bine prin fotografie, dar asta este cu totul altceva. Un mare scriitor francez spunea: „Cu sentimentele bune faci literatur proast ”. Vreau s spun prin asta c massmedia prezent la locul de pelerinaj, cu sentimente bune, face în general transmisii proaste, pentru c nu le în elege. În al doilea rând, pelerinajele reprezint un mare paradox: dac privim rândul de departe, nu înelegem mare lucru; uneori este chiar comic, cu imaginea oamenilor care se înghesuie, cu imaginea sarmalelor, a unor participan i care mai râd etc. Noi am vrea ca to i s fie sfin i, îns recunosc c , în timpul orelor pe care leam petrecut în acest an la pelerinajul Sfintei

Anul V, nr. 11(51)/2014

Parascheva, am spus i eu glume ca s treac timpul, pentru c altfel nu puteam rezista unei astfel de mari a tept ri. Nu suntem to i asce i; f ceam glume pentru a ne îmb rb ta.

Este greu de în eles lucrul acesta dac nu participi la pelerinaj. Când filmezi rândul de departe, ai impresia c este ceva care este i religie, i supersti ie, i conformism; este greu -l în elegi. Este chiar vesel. Când intri în rând îns , începe drama, care nu poate fi transmis prin mijloacele de comunicare clasic . Aceasta fiindc fiecare om are poezia lui existen ial în spate, dramele lui etc. Dup aceea, exist o mare problem , anume c moa tele dintotdeauna, relicvele, au pus mari întreb ri i teologilor, cât i sociologilor, datorit ambivalen ei lor. Sunt corpuri, trupuri moarte, dar nu sunt moarte. Calvin are celebrul lui tratat despre relicve, în care nu combate atât relicva în sine, cât forma aceasta de spiritualitate, adic de a te închina lor. Sintagma „pup torii de moa te”, care vine clar dintr-o zon neoprotestant , este folosit pentru a stigmatiza un anumit segment al popula iei pelerine, i nu numai, i este asociat i cu o anumit stare de obscurantism spiritual, cu o Românie care nu vrea s se modernizeze, care se înc âneaz s cread .

Stigmatul, în general, este folosit în scopuri sociale, pentru a-i separa i izola pe oameni.

Marea problem este c Biserica nu poate interzice accesul mass-mediei la pelerinaj, de i pe teren mi s-a întâmplat s v d lucruri foarte interesante, anume pelerini care le cereau televiziuni lor s nu mai vorbeasc urât despre ei i nu le d deau voie s -i filmeze, iar pe de alt parte, intervine o problem mare de deontologie jurnalistic , c ci oamenii simpli de la ar au dorin a de a se vedea la televizor, fiindc exist în tr irea lor acele „exvoto” - „am fost acolo”, ca o certificare a faptului c au rezistat a a de mult timp la rând, iar mass-media profit de acest lucru.

Pelerinul ortodox nu prime te certificate ca la Compostela sau Lourdes, ci el simte nevoia le spun celor din jur c au fost acolo. Iar pentru unii dintre pelerini, „am fost acolo” se traduce „am vorbit la microfon”. Invariabil, reac ia pelerinilor este „când ne da i la televizor?”, f s tie c materialul în care vor ap rea va fi complet deturnat, cu ajutorul montajului. Aceast manipulare mediatic care uneori se întâmpl în cadrul pelerinajelor este uneori extrem de complex i nu tim cum i-am putea rezista, fiindc ea se înscrie i în cadrul mai larg a derivei complete spre senza ional a presei române ti. Un alt lucru pe care l-am observat referitor la acest subiect este c niciodat , cu excep ia pelerinajului de la M stirea Nicula, nu sunt luate cadre largi, care s arate împrejurimile rân-

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dului, catedrala, sfintele moa te, ci totul este brutal, iar chipurile pelerinilor sunt luate de aproape i corporalitatea este scoas în eviden . La televiziuni, defectele individului primeaz în fa a calit ilor rândului.

Este pelerinajul o datorie sau o alegere, care poate fi refuzat ?

Aceast întrebare este una cu ridicat grad teologic, la care primul reflex a fost s nu spund. Nu sunt teolog, i teologia, dup cum spunea P rintele Ilie Cleopa, este lectur de tinere e. Când ai m sele slabe ca ale mele, este bine s nu m nânci nuci foarte tari, teologia fiind o nuc foarte tare. Ce vreau s v spun, în schimb, este c pelerinajul este o datorie dac apar ii islamului, este o chemare pentru mul i dintre pelerini i o form de curiozitate, care se poate transforma în pasiune, în dragoste i este o form de sociabilitate.

Sunt oameni c rora pelerinajele le-au crescut calitatea vie ii. Erau însingura i, tr iau într-o garsonier la etajul 10, i faptul c au participat la un pelerinaj i au vizitat o m stire îi face s se simt mai bine. Mai exist i acel pelerinaj profund spiritual, care este i cel mai greu de descris sau de surprins. Îmi este greu s spun care sunt i care nu sunt pelerinii cu adev rat spirituali, pentru c nu po i s -i masori. Am spus-o de nenum rate ori i o repet i acum: credin a nu este ceva ce poate fi m surat cu aparatul, i nu este în duhul ortodox s judeci a a. Mi s-a întâmplat, îns , cunosc la Ia i o pelerin care a f cut rândul o dat , s-a închinat, apoi s-a a ezat din nou la rând. Ce înseamn asta, îi las pe teologi s judece.

Poate fi uneori pelerinajul o form de smerenie?

Pelerinajul ar trebui s fie de fiecare dat o form de smerenie, i lucrul acesta se vede foarte bine în rând. Nu trebuie idealizat pelerinajul sau rândul, care este un exerci iu fizic foarte dificil; nu po i, doar dac e ti un sfânt, stai 20 de ore într-o atitudine de smerenie, aia e falsa smerenie, foarte periculoas i str in de duhul Ortodoxiei. Pietismele de acest gen, pe mine personal, m îngrijoreaz .

Ceea ce pot m rturisi îns cu mâna pe inim este c atunci când oamenii se apropie de racl , în general, se manifest în ei smerenia, chiar i la cei la care nu te-ai fi a teptat deloc.

Se intr în acea stare zero, care are loc de obicei cu o or înainte de a atinge sfintele moa te, când oamenii participan i la pelerinaj devin mult mai împ ca i cu gândurile lor, cu Dumnezeu i cu semenii din jur. Dup ce treci de racl i e ti expulzat din zona aia de sacru, aproape c nu tii ce se întâmpl cu tine, iar smerenia se transform în uimire. Ar fi bine dac aceast stare s-ar conserva mai mult în via a real , pentru c o parte dintre cei care vin la pelerinaj o fac ca un gest pur ritual sau pur terapeutic, se urc apoi în ma ina lor decorat cu zeci de cruciuli e i iconi e „amulete”, dar nu p streaz mare lucru din acea fulger toare întâlnire cu sacrul pe care au tr it-o. Unii, îns , devin complet transforma i i li se schimb via a. Biserica nu poate refuza ansa smereniei, chiar i celui mai tic los pelerin.

De ce ar alege un pelerin s vin s se închine la racla unui sfânt în ziua pr znuirii lui, i nu în oricare alt zi? Dumneavoastr

Aivazovsky - Grota albastr - Napoli

13

personal de ce alege i s veni i în ziua sfântului?

Eu vin dintr-un interes personal pur, fiindc în ziua pr znuirii este rândul cel mai mare i varietatea terenului antropologic cea mai evident . Pelerinii vin îns dintr-un motiv foarte simplu: nu exist satisfac ie religioas în lumea aceasta f pu in durere i suferin . Pe mine chiar m amuz , în cazul pelerinajului Sfintei Parascheva, explica iile date de ie eni, în general, care afirm c ei o au tot anul pe Sfânta, pentru a se închina. Nu sunt de acord cu aceast viziune. Dac vrei o cinste ti cu adev rat pe Sfânt , trebuie vii de ziua ei, pentru c ideea de mântuire i de smerenie este strâns legat i de pu in suferin . Nu po i ob ine nimic din nimic, asta este clar. Cu riscul de a derapa iar i spre domeniul teologiei, de i nu vreau acest lucru, pe Dumnezeu nu-L putem vedea sau palpa, ci credem în El, iar geniul cre tinismului este tocmai aceast ambiguitate fondatoare: trebuie s crezi în ceva pe care nu-l vezi. De foarte multe ori pelerinii tiu c Dumnezeu le ceva în schimb, eu însumi având câteva dovezi de vindec ri miraculoase, iar oamenii vin s i exprime mul umirea. Nu po i s -i dai ceva material lui Dumnezeu în schimb, pentru c nu vine o mân nev zut care zice „D -mi!”, iar un simplu „Mul umesc!” poate fi prea simplu, îns ceea ce-i po i da lui Dumnezeu este pu in suferin . De aceea, pelerinii îmbun i, care sunt apropia i de ideea fundamental , ultim i tare a pelerinajelor, au în eles c acestea nu pot exista f pu in suferin . De asta vin în 13-14 octombrie, pentru a suferi pu in în rând. Interesant este fac acest lucru oameni de la care nu te-ai tepta, care în via a de toate zilele poate nu sunt printre cei mai buni i one ti români, care îns î i asum suferin a. În cele ce urmeaz , vreau s adresez un îndemn de pelerin: cred c ar trebui s ne cunoa tem mai bine ara i Ortodoxia, participând la pelerinajele noastre religioase. De multe ori, regiunile noastre istorice nu- i prea vorbesc, iar pelerinajele le leag , îi unesc pe oamenii din diferite col uri ale rii i îi fac s se simt membri ai unei singure i mari comunit i na ionale, spirituale i umane. Cu atât mai mare este meritul pelerinului, cu cât el se roag , se închin i st la rând, i la Sfânta Parascheva la Ia i, i la Sfântul Dimitrie la Bucure ti, i la Sfântul Ioan cel Nou la Suceava, la M stirea Nicula sau la M stirea Prislop. (Cf. Tudorel Rusu - http://www. doxologia.ro/hramul-sfintei-cuvioaseparascheva/ interviu/sociologul-mirelbanica-la-televizor-defectele). În loc de încheiere - epilog - pelerinajele sunt un foarte bun barometru al felului în

14

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

care mass-media i noi ne raport m la fenomenul religios… Din alt unghi sau punct de vedere, Stimate Domnule Mirel B nic , ce reprezint pelerinajul pentru un sociolog?

Reprezint o form simpl i eficace de cunoa tere a modului în care func ioneaz religia ortodox ast zi. Mul i dintre noi ne întreb m încotro o va lua religia ortodox , cum r spunde ea modernit ii, ce se schimb i cum se schimb percep ia/tr irea religioas între genera ii. Nu po i r spunde îns f s te focalizezi pe un anumit aspect al s u. Eu am ales pelerinajul pentru c mi s-a p rut foarte ilustrativ, e un soi de fir ro u al comport rii Bisericii în lumea modern .

La ce v referi i când spune i „Bisericii”?

La Biserica Ortodox în ansamblu, a clerului i laicatului deopotriv . Pentru c în toate pelerinajele cre tine distingem dou componente. Una este cea de religie popular - oameni care vor s vad , s aud , s simt , stea la rând, s m nânce sarmale, nimic u în asta, s i cumpere suveniruri religioase etc. - i alta este Biserica oficial , cu ierarhia sa, care organizeaz pelerinajul, cea care are în grij moa tele i care are grij de dramaturgia evenimentului în sine…

Dramaturgie...? va oca, poate, dar un pelerinaj reu it este ca o pies de teatru în care fiecare actor are locul i rolul s u. De la for ele de ordine, Jandarmeria, la preo ii care stau la racl , la cei care organizeaz rândul, la seminari ti, la cei care împart pomana sau florile, acatistele - totul este foarte bine pus la punct.

Altfel spus, pelerinajul devine un loc de studiu...

Care îmi arat cum evolueaz practica religioas , cum r spunde Biserica provoc rilor modernit ii, cum ne adapt m noi, dar mai ales care sunt tensiunile între Biseric i religia popular , care au existat mereu în istorie.

Bine, atunci v întreb i ce reprezint pelerinajul pentru un credincios?

Mi-este greu s m pun în pielea credinciosului, pentru c este o dilem epistemologic major pentru un sociolog: cât de empatic po i s fii cu un fenomen religios. Mai mult, s-au scris c i întregi pe marginea întreb rii dac un sociolog poate fi credincios, i viceversa. Pentru c sociologia i antropologia religiilor sunt tiin e pozitive. Adic ele te „dezbrac ” de haine, de aparen e, pentru a vedea Adev rul. Dar în domeniul religios, adev rul este uneori nepl cut sau greu de afirmat. Vezi i lucrurile imperfecte, a c ror formulare public ar deranja… Oricum, un sociolog, dup mine, poate fi i un om al credin ei. Iar în lumea ortodox ai acest dublu avantaj, ca sociolog: c în elegi fenomenul

din interior. Am citit un studiu al unei cercet toare din SUA care a fost la Ia i, la jum tatea anilor ‘90, la pelerinajul de la Sfânta Parascheva; concluzia ei principal era c la Ia i este singurul loc în care românii i rromii stau împreun . Nu a putut în elege fenomenul din interior, repet.

Atât a v zut ea din acel fenomen extraordinar...?!

A fost una dintre singurele ei concluzii clare... Da, desigur, a a este, dar dac ar fi intrat mai în profunzimea lucrurilor ar fi v zut rromii care vin la Ia i aduc acolo covoare, iar acelea sunt mai mult decât ni te simple covoare, ni te ofrande. Rromii au fost întotdeauna vehicule ale disemin rii diferitelor credin e i tradi ii religioase. Ei au p truns în secolele 14-15 în Europa venind din Asia, via Grecia. Iar covoarele lor sunt un simbol i o reminiscen a spa iului sacru de la Mecca. Ei spun: „Noi facem un haram aici”.

Iar haram tim c este incinta spa iului sacru de la Mecca! Cu alte cuvinte, este o reminiscen a sacrului musulman. A a cum cuvântul „moa te” are la baz cuvântul slavon mo ti, ce însemna la început „putere miraculoas ”. Vede i deci câte sensuri sunt ascunse pe teren, în pelerinaj. revenim totu i, la întrebarea ini ial : ce este pelerinajul pentru un credincios?

Este foarte greu s define ti credinciosul, practica religioas a fiec ruia dintre noi difer , dar s încerc m totu i. Sunt mai multe categorii de credincio i la pelerinaj. Mai întâi, cei care-mi plac cel mai mult i care sunt pe cale de dispari ie: „bunicile” noastre. Oameni de la ar , din mediul rural, care vin la Cuvioasa an de an, care fac mari eforturi, cu bani strân i cu greu la batist sau la ciorap ei sunt i cei mai atin i de criz . Gesturile lor rituale sunt foarte simple, credin a lor este foarte curat , nu exist pentru ei nici un obstacol când stau în rând (ploaie, vânt, frig, ar ). Oamenii politici - aten ie! - sunt asimila i unor încerc ri pe care i le d Dumnezeu. Ei sunt i foarte toleran i fa de ceilal i.

Ca sociolog, în timpul studiilor, am jucat diferite „roluri”, stând în rând. Femeile de la ar mi-au dat busuioc, mi-au dat s m nânc, m-au înv at gesturile rituale de baz etc.

Apoi sunt acea categorie de credincio i, cei care au nevoie s vad minuni, s fie uimi i, s simt c tr iesc religia pu in altfel decât ceea ce li se spune în bisericile lor.

Este o categorie destul de amestecat , sunt oameni pe la 60-70 i un pic de ani, proasp t ie i la pensie, venituri mici, dar stabile, nu prea tiu ce s fac cu timpul liber. Î i caut identitatea foarte puternic, ei sunt i p tura cea mai interesant din perspectiva studiului, pentru c de foarte multe ori se plictisesc sau vin la pelerinaj doar fiindc este un fe-

Anul V, nr. 11(51)/2014

nomen de grup; ei socializeaz , practic, plus pu in turism m stiresc… Tot ei prezint i cea mai pu in profunzime teologic a actului religios în sine. Pelerinajul e un gest pur ritual, cu propriet i curative, i nimic mai mult.

Eu îi numesc pelerini de Formula AS; revista aceasta, pe care o stimez de altfel foarte mult pentru calitatea ei, mi se pare oarecum ilustrativ pentru aceast categorie. De fapt, ei aproape c au sc pat oarecum de sub controlul canonic al Bisericii, prin pelerinajele pe care le fac autonom cu microbuzele, prin forma lor de organizare spontan . Sunt i foarte influen abili, sunt împotriva a orice, de la actele biometrice la vaccinul anti-polio, a ti de fapt prea bine despre ce este vorba.

O alt categorie de pelerini, foarte interesant , dar restrâns , sunt acei tineri urbani care provin din p turile ASCOR ale anilor 1990 i 2000, foarte instrui i, foarte cultiva i, cu venituri bune, stabile. Ei se disting imediat în rând, pentru c îi vezi cum sunt îmbr ca i - parc pleac pe munte, echipa i cu haine de Goretex, cu bocanci tip Thinsulate etc.

Este drept c pelerinajul este o prob fizic major , mai înainte de orice. Iar acest pelerin de multina ional este foarte bine echipat pentru lupta cu elementele naturii. În sfâr it, ultima categorie de pelerini, dar din ce în ce mai numeroas în ultima vreme: pelerinii electorali. Sunt cei care combin turismul electoral cu o mic „pas ” magic …

Primarii au g sit o nou modalitate de „trezire” a electoratului, ceea ce în limbaj corporatist ar fi Corporate Social Responsability (CSR).

Ei fac o „firm ” de responsabilizare electoral pl tind autocare pentru pelerini. E o practic mai mult valah , sudic ... Se pleac diminea , se ajunge la Ia i pe la prânz, dar pelerinii nu sunt preg ti i nici fizic, nici suflete te pentru ceea ce îi a teapt . Când ajung acolo devin elemente perturbatoare, nefiind înc rca i spiritual pentrurând. „Domnu’ ofer, a i spus c st m o or , dar st m de apte!”. Rândul este o fiin vie, se încarc cu aceast tensiune i lucrul se resimte în nervozitatea jandarmilor, a preo ilor înso itori etc.

Care a fost cel mai impresionant moment pe care l-a i surprins la un pelerinaj?

La Ia i, în timpul unei averse cu 25 l/mp, cu vânt i un frig de 2-3 grade. Atunci s-a format un sentiment de comunitate, foarte special. Oamenii erau obosi i dup ore i ore i atunci s-a petrecut ceva ce nu vom vedea niciodat în via a obi nuit , la români: cu to ii au scos umbrele, nailoane, pelerine, saci de plastic i au f cut un corp comun. Rândul nu mai era individualizat, ci era o singur fiin vie. To i am devenit fra i i cre tini adera i, pentru jum tate de or !

Cum a evoluat pelerinajul în România

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

postdecembrist ?

Pelerinajele au izbucnit în spa iul public în 1995-96, atunci când a fost adus capul Sfântului Andrei. Existau i pân atunci pelerinaje, dar erau departe de amploarea public pe care o au acum. Atunci, în acei ani, Biserica a construit aproape de la zero genul acesta de pelerinaj: sub forma unui rând lung de a teptare. Motivele din spatele acestui gest eu le pot doar b nui... Motivele sunt o trezire a credin ei, ca r spuns unei cerin e din partea credincio ilor de miracol, de îmbun ire sufleteasc , de educa ie a voin ei, a fost o modalitate de vizibilitate public , dar i de colectare de fonduri pentru opera misionar i caritabil a Bisericii. Ar fi multe de spus aici...

Bine, dar Biserica îns i cheltui e mul i bani pentru organizarea acestor pelerinaje...

Da, împreun cu autorit ile locale. Este un exemplu de simfonie bizantin local ...

Este oricum un tur de for . S ne întoarcem îns la pelerinaje. Cum au evoluat? Dup ce oamenii au prins gustul pelerinajelor, asist m la un climax prin anii 2004-2005, o dat cu aducerea moa telor Sfântului Nectarie la Ia i.

Atunci s-au înregistrat cei mai mari timpi de teptare: pân la 28-30 de ore! Explica ia: Sfântul Nectarie este vindec tor de cancer, care este boala secolului. Pelerinajele au mai mas pe o pant ascendent în 2005-2008, care au fost ani de înflorire economic . Din acel an, p rerea mea este c num rul de pelerini scade. Motivele: criza, b trâne ea, plictiseala. Da, a sc zut cantitatea, dar a crescut calitatea pelerinilor! Acest lucru se manifest i în timpii de a teptare, care au sc zut, în rela iile dintre oameni i for ele de ordine, mult mai agreabile etc.

Dar de ce relat rile televiziunilor de la locul pelerinajelor sunt aproape identice?

Unul dintre capitolele c ii mele despre pelerinaj - „Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporan ”, este unul de mediologie: rela ia dintre mass-media i pelerinaj. „Omul modern este avid de consum de sacru”, o spune Michel Meslin, un mare specialist francez al istoriei religiilor. Afirma ia se refer nu numai la pelerinaje, ci i la via a monahal , la scandalurile biserice ti etc. Ei bine, televiziunile au o pasiune teribil de a prezenta din pelerinaje doar îmbulzeala, doar scandalul, doar isteria asociat . Eu am sim it instinctiv c nu e a a, unul dintre motivele care m-au împins s aleg acest subiect. Pentru pres , pelerinajele sunt o tem extrem de generoas . Ai o mul ime de chipuri, ai obo-

seal , ai atitudini dintre cele mai diferite, ai nebuni cu iz mistic, ai oameni în rug ciune, scene de posesiune veritabil , ai chipuri curate, frumoase - este o man cereasc . Apoi pelerinajele sunt un foarte bun barometru al felului în care mass-media i noi ne raport m la fenomenul religios, care este un fenomen de o mare complexitate, repet. i în cazul sta, cel mai simplu, ca om de pres , este s mergi fie pe stereotipuri, fie pe caricatural. Sau pe tenta pietist , ochi înl crima i i mâini frânte de durere, o tem care pe mine personal m deranjeaz , pentru c Ortodoxia româneasc nu a apreciat niciodat pietismul dulceag, cu iz de seminar catolic de secol XIX. Nici un credincios îns nu va refuza camera de filmat, chiar dac tie c îl va manipula. i asta pentru orice pelerin are mândria de a spune c a fost acolo i vrea s o demonstreze celor de acas . i astfel televiziunea joac rolul unei autentific ri a prezen ei lor acolo. Pare paradoxal, dar chiar a a este. Pe de alt parte, oamenii dezaprob politica televiziunilor de a lucra pe stereotipuri i pe generalit i grosiere. În plus, nu po i comunica sentimentul religios profund prin mass-media, asta este p rerea mea. i a mea!

Iar pelerinii adev ra i nu r spund la întrerile tipizate ale presei: „Ce face i aici? Cu ce gânduri a i venit? etc”! În plus, am vorbit cu unii fotoreporteri i i-am întrebat: „Ce fotografiezi?”. „P i, ce vrea Boss-ul din redacie. Odat vrea bucurie, caut cu camera bucurie, alt dat triste e, mizerie, s cie... De-pinde

15

ce comand el”.

Ce a tept ri crede i c au pelerinii din partea Bisericii?

O mai mare prezen între ei, în rând, a preo ilor, a monahilor pentru catehizare, sen-sibilizare, îmb rb tare chiar. Ar fi p cat rat m ansa rândului, ca mijloc de catehizare eficient .

Cum resimte pelerinul prezen a oamenilor politici?

Nu-i suport , nu-i agreeaz , dup cum am mai spus... În ultima vreme, îns , a fost o prezen parc mai rar sau mai discret .

Rândul este un organism viu, se comport ca o form de und din fizic . Odat pornit, rândul nu-l mai opre ti. Este ca un accelerat care nu poate opri în trei metri, ci în 300! Iar când rândul se blocheaz din cauza autoriilor, nemul umirea cre te. Oamenii politici care cred c i fac publicitate la pelerinaje se în eal . Efectul este invers, oamenii cei simpli nu-i „v d”, iar or enii nu apreciaz direct prezen a lor, indiferent de culoarea politic . Li se pare o form f fond. Pe de alt parte, Biserica trebuie s -i primeasc pe to i, nu-i poate alunga, i dac din o sut de politicieni, doi se sensibilizeaz la mesajul religios, este foarte bine. Biserica i-a f cut datoria, cora-bia merge înainte... (Cf. R zvan Bucuroiu - http://www.lumeacredintei.com/ reviste/lumea-credintei/lumea-credintei-nr5-106-mai-2012/pelerinajele-un-barometrual-credintei-interviu-cu-sociologul-mirelbanica/).

Aivazovsky - Marea furtunos în noapte

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

16

Anul V, nr. 11(51)/2014

Emil BUCURE{TEANU

Sadoveniana Desigur, aproape nu exist român care nu fi auzit i s nu cunoasc câte ceva din opera lui Mihail Sadoveanu. Fiind elevi, fiecare a f cut cuno tin cu Dumbrava minunat i Lizuca, cu Domnul Trandafir, alias domnul Busuioc, cu un Om n jit sau Baltagul i Vitoria Lipan, i mul i al i eroi literari memorabili. Tot la fel de cunoscute sunt i povestirile din volumul Hanul Ancu ei.

Numele opului vine de la un han construit pe la începutul veacului XVIII, pe mo ia familiei Catargi, la întret ieri de drumuri.- Ro-

2014

privind proprietatea, hanul ajunge în st pânirea doamnei Elena Nu a Chiriac din Roman i este transformat într-un restaurant modern, dar p strând multe din caracteristicile tradi ionale: culinare, ornamenta ie, servicii. Desigur, acum nu mai este o singur hangi , ci vreo zece, dac nu mai multe.

Lâng ele, bucatele i vinul, sunt aduse i de hangii. To ii sunt serviabili i frumo i. Ca noutate, c ru ele care trag azi în curtea hanului poart nume de Mercedes, Ford, Dacia, Renault, Opel, Audi, c ru e purtate de zeci,

Muzeul Mihail Sadoveanu de la Vân tori Neam man, Ia i, Suceava, Piatra Neam - pe malul stâng al legendarului râu Moldova. Doctorul în etnografie, doamna Elena Florescu, într-o ulie din 2013, elegant editat , spune c hanul a avut o istorie zbuciumat , cu perioade de înflorire i dec dere, în 1920 revenindu-i, prin cump rare, Anic i Plugaru din Tupila i, care, în 1943, din motive de faliment, 1-a demolat, r mânând doar beciul, o mic locuin pentru familie i o crâ intitulat La Hanul Ancu ei. Cl direa a fost ref cut în 1967, dup toate regulile restituirii patrimoniului cultural, tând, pentru scurt timp str lucirea de alt dat . Dup 1989, dup multe metamorfoze

de sute de cai ...putere.

La faima hanului a contribuit i scriitorul Mihail Sadoveanu, care, dup cum ni se spune, ar fi poposit, ar fi mâncat i s-ar fi ad pat, cu vin nu cu ap , pe la începutul secolului XX. Al turi de el, se afla prietenul s u în ale literelor i ale b utului, Ionel Teodoreanu, cu care, la propunere acestuia, a înfiin at, dup cum spune doamna Florescu, Societatea bahico-literar Hanu Ancu ei.

Instructiv societate trebuie s fi fost. P rerea mea este c Sadoveanu cuno tea hanul cu mult înainte de a deveni celebru prin c ile scrise. Nu departe, la Ver eni, sat din comuna Tupila i, peste Moldova, pe malul drept, Sadoveanu î i petrecea vacan ele la bunicii dinspre mam , rani r ze i. Bunicul l-a ini iat în ale vân torii i pescuitului. Cu siguran , au trecut i pe la han, bunicul pentru un pahar de vin, iar viitorul romancier, copil fiind, pentru o pl cint poale-n brâu. vorbim pu in i despre carte, despre Hanu Ancu ei. În Istoria literaturi de la origini i pân -n prezent, prezentul fiind anul 1941, George C linescu scrie (Redau aproape în întregime pasajul). [...] „Hanul Ancu ei este capodopera idilicului jovial i al subtilit ii barbare.

Formal scrierea e un fel de Decameron în care câ iva obi nui i ai unui han spun anecdote, în sine foarte indiferente. Esen i-

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

al este starea de fericire material înf ptuit de oaspe i. Ei tr iesc modul Canaanului osp tând numai cu carne i bând vin îns dup o rânduial care cere ini iere. Fiecare poveste te cu ulcica-n mân : «...Noi, aici - explic mo Leonte Zodierul - de când in minte, înc de pe vremea Anicu ei celei de demult, am luat un obicei întemeiem sfaturi i s ne îndulcim cu vinuri din ara Sde dos.

Gustând b utur bun , ascult m întâmpl ri care au fost. Socot eu, cinstite comise Ioni , c nu se mai g se te alt han ca acesta cât ai umbla drumurile p mântului. a ziduri ca de cetate, a a z brele, a a pivni - a a vin - în alt loc nu se poate».

Vinul e adus de Ancu a în cof el cu ulcic mereu nou . Înainte ca povestitorul s i înceap istoria to i vâr ulcelele în cof el i utarii cânt . Din când în când Ancu a aduce de la foc pui frip i în igl . Când vine mu teriu, Ancu a îl întâmpin cu pui fript în talger de lut i cu pit proasp . O altfel de existen aceast lume naiv nu poate gândi”.

Prin citatul de mai sus încerc s v pun în cuno tin cu ce ne spune Sadoveanu c se întâmpla la Hanu Ancu ei. Actuala hangi încearc s reînvie acele momente. E greu.

Al i oameni sunt, altele sunt gusturile, altele nevoile, preten iile. P strarea tradi iei, în limitele posibilului, le consider nu numai o datorie, ci i o problem de marketing. Merit amintit i apreciat efortul pentru a readuce în memoria modernilor nu numai tradi ia, ci i umbra lui Sadoveanu.

De câ iva ani, cu sprijinul Societ ii Scriitorilor din jude ul Neam , a fost reluat o manifestare dedicat lui Mihail Sadoveanu, activitate început în deceniul al VII-lea al secolului trecut. Manifestarea are loc în fiecare toamn la sfâr itul lunii octombrie i începutul lui noiembrie. Mihail Sadoveanu s-a

17

Poft bun scut la 5 noiembrie 1880, la Pa cani, i a murit la Vovidenie, locuin de lâng M stirea Neam , pe 19 octombrie 1961. Anul acesta activitatea s-a desf urat sub simbolul 110 ani de la debutul în literatur al lui Mihail Sadoveanu. În 1904, a ap rut pe pia a literar cu patru volume - Povestiri, romanul oimi, Dureri în bu ite i Crâ ma lui Mo Precu ceea ce l-a f cut pe Nicolae Iorga, la o semnalare a apari iilor literare, s declare c 1904 a fost Anul lui Sadoveanu, dup ce i-a f cut elogiile cuvenite.

Aniversarea a cuprins mai multe expuneri cute de scriitori nem eni, privind diferite aspecte ale vie ii i operei lui Sadoveanu.

Au vorbit, în ordine, Lucian Strochi, Cezar ucu, Virgil Savin, iar Eugen Vr jitoru i-a lansat cartea Daniel Sihastru. Un material bogat, un adev rat eseu, oarecum inedit, a prezentat Mihai Danieliuc, stare al schitului Vovidenie i custode al Muzeului Mihail Sadoveanu de la Vân tori Neam . De la dumnealui am aflat multe date despre via a copilului Mihail Ursachi i adolescentului Mi-

Hanu Ancu ei, azi

hail Sadoveanu. A spus dumnealui c Mihail Sadoveanu este iat din flori i de pripas, Alexandru Sadoveanu, olteanul avocat de la Sadova ajuns în Moldova, nu i-a recunoscut odrasla rezultat din iubirea mincinoas pentru Profira Ursachi, fat inocent i f de carte a unor r ze i p li i i ei cu promisiuni de c torie. Numele de Sadoveanu, viitorul romancier avea s i-l ia abia când a intrat la Liceul Na ional din Ia i, unde plecase cu durerea în suflet dup maic -sa, plecat la ceruri, cum zic credincio ii, care st tuse în casa avocatului în calitate de slujnic . Aceste condi ii existen iale î i vor pune pecetea pe unele din operele sale, în multe dintre ele femeia va avea o via dramatic , plin de suferin e.

La Sadoveniana din acest an a existat i un invitat de onoare: actri a Draga Matei Olteanu, care a povestit publicului, cu talentul recunoscut, peripe ii de la turnarea unor filme dup opere ale lui Mihail Sadoveanu. *** Cu acceptul cititorilor, i cred c Nietsche nu se sup , eu împart unele manifest ri culturale, ca de pild lansarea unei c i, zile dedicate unui scriitor etc. în dou momente distincte: 1. Apolinic, când se vorbe te despre carte, oamenii gust din bunuri spirituale, se bucur de laude; 2. Dionisiac, când participan ii sunt mai aproape de cele lume ti, recte se servesc bucate, se bea vin i se discut fapte mai p mântene.

La Sadoveniana de anul acesta, momentul dionisiac a fost bine reprezentat. Gazdele au preg tit o expozi ia culinar cu bucate tradi ionale, pl cinte poale-n brâu, cârna i, sl nin afumat , drob, sarmale i multe altele. S-au degustat i vinuri de Cotnari. Toate acestea iau introdus pe participan i în atmosfera pove tilor sadoveniene. S-a mâncat pe s turate i s-a b ut bine în acompaniament muzical, s-au spus pove ti i s-a f cut... politic .

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

18

Anul V, nr. 11(51)/2014

Rodica MORU}AN

Constantin MIU

Avatarurile eului liric Chiar de la prima sa carte - Copil ria poeziei - (Editura Ex Ponto, Constan a, 2014), Loredana Ionela Toader, la cei 11 ani ai s i dovedea - a a cum aprecia semnatara prefe ei, poeta Emilia Dabu - o surprinz toare maturitate în gândirea poetic . Dovad sunt versurile din poezia Inima mea, ce dezv luie intui ia blagian bipolarit ii inimii/ sufletului omului: „Inima mea e ca o cetate, / Cu bune, cu rele/ (...) În ea vezi suferin , / În ea vezi fericire” (p. 45).

Aventura poetic a Loredanei Ionela Toader continu cu noul volum de versuri Zbor printre stele (Editura Ex Ponto, Constan a, 2014). A a cum opineaz p rintele ei spiritual - Emilia Dabu -, autoarea noului op „Reu te deseori s metamorfozeze tot ce tr ie te, simte, vede, s transforme în poezie tot ce atinge cu sufletul...” (p. 6). În Zbor printre stele, putem sesiza o poetic a definirii eului poetic. Bun oar , Ca un lupt tor al nop ii dezv luie un „arbore genealogic poetic”: „Sunt un fluture venit din amintire, / Din eterna ve nicie/ Din zâmbetul t u, / Cu sclipire de azur/ (...) Din albastrul cerului/ i al libert ii” (p. 12). Încercând s i defineasc sinele, tân ra de la malul m rii se simte irezistibil atras de ea, ca o Afrodita, n scut din spuma valurilor: „De i nu v d nici nisip,/ Nici mare,/ Sufletul m cheam c tre ele/ (...) M simt n scut din a ei putere/ Din spuma valurilor pecetluit ” ( scut din spuma valurilor, p. 15).

Spirit lucid, Loredana Ionela Toader tie lumea nu are numai frumuse ile ei, ci i asperit i, imaginate în versurile sale din Dou lumi, o sc pare... ca fiind ghimpii suferin ei. Fire optimist , ea este sigur c fiecare dintre noi are îngerul s u protector: „Ghimpii r ut ii vin i m -nconjoar / Dar nundr znesc s ip/ C ci f rug min i, / Îngerii vin/ (...) Iar r ul venit din spate/ Cade în abis, pentru eternitate!” (p. 19).

Autoarea are nostalgia eului de alt dat , avertizând care este rolul primordial de inut de amintiri: „Mi-e dor de mine, / De fosta Eu/ (...) Gânduri vechi se-adun / Iar eu înm rmurit / M i mir de propria-mi fiin , / (...)

Doar amintirile r mân! / Doar ele fac diferen a

TRECUTULUI, / PREZENTULUI i VIITORULUI!” (Timpul meu, p. 33).

Sunt câteva crea ii, în care Loredana Ionela Toader adopt o tonalitate deta at , omniscient , discursul liric fiind la persoana a II-a singular. Spre pild , în Adev rata bucurie recunoa tem tonul sf tos, necesar lu rii vie ii pe cont propriu: „Sunt atâtea ocazii/ S plângi în via , / Îns prea pu ine s fii fericit/ Sfideaz i pu in destinul/ i înva s zâmbe ti, / S iube ti, / S te bucuri de ceea ce e ti!” (p. 78).

Inocen a - crea ia care încheie volumul în discu ie - poate deschide o nou perspectiv a liricii autoarei - cea filosofico-existenialist , Loredana Ionela Toader con tientizând c cine nu re o personalitate puternic risc s fie doar un simplu pion de sacrificiu: „încerci s supor i/ S fii puternic / i s nu plângi. // (...) O lupt dur se d / Între îngerii buni i r i. // Tu, / Fiind scopul b liei/ Cazi incon tient / Pe p mântul tare al tablei de ah/ Iar precum un pion strategic/ E ti mutat iar/ i iar.” (p. 82).

Cu tine a deschide cerul...

Nu-mi g sesc locul i tu întârzii indiferent. usuc, dar înc nu mor; putea s i risipesc întunericul i teama, i r sfir printre crengi de toamn ritul, tiind c sta mi-e destinul; uita c sunt p mântul pentru mâine Al florilor.

Cu tine a deschide cerul, te reg se ti diminea a În abisul meu, Întorcându-te din trecut La mine...

Exerci iu de existen

Aivazovsky - Haos

Nu bate pasul pe loc f niciun rezultat; eaz -te lâng un om singur Care are bra ele uitate de îmbr are.

Când ai o ap sare în inim Sau anotimpul cu copaci absen i sub ploaie.

Urm re te iertarea de sine În ochii lui cerni i de singur tate. În singur tatea lui e ti mai aproape de Dumnezeu i prim vara se reîntoarce în tot ce este gol, Alungând orice durere; Te sim i speran .

Când te treze ti cu dorin a s alungi triste ea, Înseamn s iube ti i încerci exerci iul de existen Pe bra ul lui uitat.

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

19

Livia CIUPERC~

Amintiri nevindecate „Doamne, fã din suferinþã / pod de aur, pod înalt...”

(Radu Gyr - Metanie) Nevoia de a m rturisi devine eliberare din chingile uit rii. Aceast deschidere devine proba de foc a con tiin ei. i când vei reu i i înfrângi timidit ile sau rezervele, bucuria desc tu rii te va împlini. A a, se pare, a sim it i Alexandru Maier în momentul în care a scos la lumin volumul Am fost medic la Gherla.

Cei care doar am auzit de Gherla ne cutremur m, f a ti, în realitate detalii. De aceea, merit s -l ascult m pe medicul Alexandru Maier (n scut la 25.03.1934, întemni at, la Gherla, în perioada 1957-1964), cel care a isp it apte ani de închisoare, pentru îndr zneala de a fi tradus, în maghiar , un manifest. Sunt amintiri dureroase, dar ele i cer dreptul la via , la o via a m rturisirii prin intermediul foii scrise: „De ani de zile încerc s -mi dep n amintirile, de ani de zile îmi adun în memorie sute i sute de zile triste pe care... vreau s le las posterit ii. Simt nevoia s las m rturie..., s (se) tie cum sa distrus o ar , un popor, o intelectualitate, vorbesc despre oameni plini de energie i curaj care au fost adu i la starea de total renun are, ani de zile preocupa i doar de supravie uire”.

Am fost medic la Gherla este un memorial, care se dore te oglindirea unor figuri dragi: tat l - Gheorghe Maier (arestat înaintea fiului, în 1956), prof. dr. Sebastian Constantinescu (coleg de celul , la Gherla), grupul de rezisten Ioan Faliboga. Sunt dureroase amintirile care încep a fi derulate începând din anul 1953. Cum trece timpul! i ce timp de nepoveste tr it-au unii semeni de-ai no tri! Au trecut de-atunci 60 de ani.

Dar „cuvintele cer timp”, gl suie te de dincolo de timp i Lena Constante, în memorialul Evadarea t cut . Deten ia este un cuvânt care înfrico eaz . Este un cuvânt „de sintez ”, cuvânt „lovitur de ciocan”, cuvânt „însângerat”.

Se impune a ti despre ceea ce-au suferit, a cum repet , mereu, i Lucre ia Jurj (femeia partizan): „Dorin a mea, dup Revolu ie, a fost s fac cunoscut cine am fost noi, cei din grupul « man». N-am vrut s vorbesc

atâta despre mine, mai mult m-am sim it obligat s fac în a a fel, încât s tie lumea de mani, de cei care o pierit. N-am vrut r mân f s se tie cine o fost, de ce o fost fugi i (în mun i) i ce-o f cut. Pentru asta m-am zb tut, s -i scot i p ei la lumin , vorbeasc cineva i de ei!... ” (Destine în rezisten ) Ar merita s dorim a cunoa te cât mai multe detalii despre rezisten a anticomunist din Apuseni, din perioada 1948-1958. Iat ce noteaz autorii acestui memorial: „Ca zon de ac iune, grupurile de partizani s-au manifestat cu predilec ie în spa iul submontan i montan, care, fiind acoperit de vegeta ie forestier , era mai greu accesibil Securit ii i Mili iei. În plus, muntele... oferea condi ii mai sigure de aprovizionare i... de supravie uire...” Iar „geografia rezisten ei” viza câteva zone importante: Mun ii F ra - cu grupurile „Ion Gavril Ogoranu” i „Arn uoiu-Arsenescu”; Mun ii Banatului -„Bl naru-Ionescu” i colonel „U ”; Bucovina „Macoveiciuc”, „Cenu ” i „Vatamaniuc”; Mun ii Apuseni - „ man”, „Leon man”, „Dabija”, „Capota-Dejeu”, „Cruce i spad ” .a. O „geografie” a rezisten ei prin suferin : „Toate dor, toate m dor, / Toates nelalocul lor...” (Demostene Andronescu) Pare fireasc pl cerea de a reveni în locuri care te-au fermecat vreodat . Dar cum explic m gestul de a revedea locurile de tortur , mângâierea gardului ghimpat sau a ezarea pe patul de fier, unde ai sângerat? R spunsul la aceast întrebare îl fr mânt i pe dr.

Alexandru Maier. De ce s dore ti a te întoarce între „zidurile mor ii”, când ai putea, mult mai bine, s i cau i confra ii de suferin , eventual, pe... faimo ii tor ionari, ca afli „dac (nu cumva, între timp) i-au primit pedeapsa de la oameni sau de la Dumnezeu?!...”

Dar noi tim prea bine: Domnul Dumnezeu este „iubire”. PreaBunul vrea ca noi s ne redobândim cur enia i cumin enia sufleteasc i s încerc m - cu toat fiin a noastr - s ne eliber m... prin iertare de semeni, rostind, sp it: i ne iart nou gre alele

noastre, precum i noi iert m gre ilor no tri!...”

Dac fo tii camarazi de suferin nu s-au utat, nu s-au v zut i nu s-au îmbr at, dup eliberare, fire te, au avut motiva ii solide: perioada 1964-1989 „nu a fost deloc propice” sau „starea de libertate i-a pus în fa a necesit ii rezolv rii unor probleme stringente..., reînnodarea firului vie ii...”

Fiecare (cu certitudine), a sim it nevoia „s guste pu in din ceea ce le furase” anii de deten ie... Cei care nu au fost arunca i într-o groap comun i/sau au ie it, totu i, din lan urile maltrat rilor, au vrut... s i mângâie nile.

Cât dreptate are poetul: „S mul umim acelor zile / i acestor nop i ce ne p trund / cu darul chinului fecund / i-al r stignirilor fertile”. (Radu Gyr) Au fost ceasuri, zile, luni, ani, acumul ri de suferin . Îns sufletul, spune avva Porfir, este „o natur m rime, imaterial , incoruptibil , cu via ce are puterea de a tr i de la sine, posedând existen a”. Existen a impune voin , iar voin a - r bdarea i încrederea într-o lini te eternizat prin acceptare: „Urc -te, suflete, i cânt , / mai trist, dar mai înalt, din glod, / i spune lumii c-ai dat rod / din p mânteasc ran sfânt ”. (Radu Gyr) Ce înseamn „a da rod?” A supravie ui, prin evocare. Evocare senin . Sau Evadare cut , spune Lena Constante: „Timp de 400 de zile i de 400 de nop i” - se refer la cea de a doua a sa închisoare - „timp de 576.000 de minute. Am îndurat aceast siluire i acel scâr âit de aproape 288.000 de ori. Regulamentul prins de zid era categoric.

Era interzis, sub amenin area cu pedeapsa, de a r mâne în pat dup orele 5 diminea a.

Era interzis, sub amenin area cu pedeapsa, s nu fii culcat dup orele 10 seara.

Era interzis s te a ezi pe pat între orele 5 diminea a i 10 seara.

Era interzis, o dat culcat, s ii mâinile sub p tur ...

Era interzis s plângi.

20

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Era interzis s strigi.

Era interzis s râzi...” Îns : „Nu era interzis s stai în picioare...” (Lena Constante - Evadarea t cut ) i iat cum va ajunge oaspetele celulei murmure, precum Radu Gyr: „Sunt, Doamne, copt pentru cules...”

Ce înseamn a te coace? Înseamn a înfrunta sadismul unui regulament al închisorilor comuniste: „Niciun fir de iarb , nicio plant , tulpin , frunz , boboc, floare sau copac nu are dreptul s încol easc , s creasc , s înfloreasc sau s poarte rod sub ochii (vre)unui de inut politic...” (Lena Constante) i dac totu i... Un cuib de vr biu e...

Sau o ramur mângâietoare pe zidul închisorii?!... Dup cum ne poveste te Lena Constante. „Dac totu i, se întâmpl ,... se aplic pedeapsa suprem : moartea”.

Chiar i a unor vr biu e?!

Da, povestea vr biu elor merit repovestit . Merit . În zidul gros al închisorii, la exterior, în col ul de sus al ferestrei de la celula Lenei, i-au f cut cuib dou vr biu e.

Prezen a lor, ciripitul lor, agita ia lor devine balsam pentru de inut : „era... bucurie i alinare...”, ele îi „d deau mângâierea de a fi aflat”, i-n acel loc, sinistru, „ceva de iubit”. i iat cum se întrez resc dou imagini, una - într-un lag r nazist i alta într-o temni româneasc ... Dac pentru Alice Herz Sommer (1903-2014) singurele mângâieri erau pianul i zâmbetul pruncului ei, pentru Lena Constante (1909-2005) - se întrez rea mângâiere: ciripitul unor vr biu e!

Din pu inul por iei sale zilnice, Lena d ruie te micu elor viet i câteva firimituri. E 18 mai 1955. În celul p trunde un ofi er politic... „s-a îndreptat spre fereastr . Era o zi luminoas de prim var . Pe pervaz, galbenul str lucitor al câtorva firimituri de m lig însorit se profila puternic pe albastrul cerului...” Întrebat fiind dac „ra ia” nu-i prea mare, dac i permite risipa, sinceritatea Lenei pare dezarmant : „În des vâr ita singur tate la care sunt supus , ele sunt singurele mele prietene”. Se putea admite a a ceva? Nu... S-a dat dispozi ie a se... ucide cuibul.

Pentru a înfrânge orice form de tortur se impunea voin de fier, dorin de a permite gândului s evadeze i „capacitate” de a „suporta” (în tibetan se spune „sö pa”) asprimile atâtor forme de tratament special, unele imortalizate în ritmuri prozodice: „Ger cumplit! / Mi s-au f cut scrum de frig / Gânduri, doruri, / Sentimente, speran , / Toate cele dinl untrul meu. / Visele mele, flori de ghea , / S-au ve tejit pe ferestrele ciobite ale sufletului. / Numai eu, bocn , am r mas totu i, viu, / S depun m rturie...” (Demostene Andronescu - Temni ); altele - cumplite fraz ri... logice.

Acele spasme dinl untrul fiin ei întemniate au atins vreodat teama? Pentru to i neferici ii sor ii, r spunde c lug rul tibetan, Dalai Lama, cel care nu s-a însp imântat pentru sine, ci la „posibilitatea de a- i pierde compasiunea pentru c ii s i...” Genial reflec ie! În deten ie, nu este tortur mai mare decât foamea. „Anul de foamete m traumatiza-

Aivazovsky - Moscova în iarn

Anul V, nr. 11(51)/2014

se”. Lena Constante se refer la cea de a treia închisoare. „Aveam nevoie, chiar dac nu mâncam tot, cel pu in s v d în fa a mea gamela plin . Îmi potolea frica. Frica mea de foame... ” Ceea ce conteaz este starea de spirit...

Cei care sufer mai pu in sunt doar acei care ating un grad mai înalt de „sö pa”. Doar eliminând gândurile i emo iile negative po i învinge orice dificultate. S nu bomb nim, nu avem resentimente. „Esen a sö pa este o st pânire de sine neclintit în fa a adversit ilor”. i chiar dac reac ion m în fa a r ului, s o facem cu non-violen . Important este s mânem „fermi chiar dac ne temem”. În acest caz vorbim de „st pânirea de sine r btoare”.

Dac vei intra în Osuarul de la Aiud, o emo ie suprem te va cuprinde (privitorule), încol cindu- i toat fiin a; un fel de paralizie general . Vei avea în fa a ta tabloul sinistru al unui m cel general. Capacitatea noastr de empatie va primi un nume, care în tibetan are subtile subîn elesuri: „neputin a de a suporta vederea suferin ei altuia...” În istoria noastr postbelic , s-a implantat un nou termen: „a deporta”. Deportarea în gan, spre exemplu. Petre Maghiaru poveste te despre a a-zi ii: chiaburi, comercian i „exploatatori”, infractori (pentru c îndr zniser s treac frontiera), smul i din cuibu orul lor. B eni, basarabeni, macedoneni, olteni... - deporta i în pustiul B ganului... (Lumi în destine. Memoria genera iilor de început de secol din Banat) În câmp deschis... Liberi... ca pas rea cerului...

Li se înmâna, îns , câte un num r i... li se indica locul unde aveau s i construiasc o cas . Un timp, bie ii de ei, au dormit sub lumina cerului... pân i-au s pat, salvator, un bordeie în p mânt. Ce-nseamn oare a nu avea ap potabil ?! Aveau îndestul, direct din Dun re, cu cisternele. Întrebat fiind cine a alc tuit listele pentru deportare, Petre Maghiaru r spunde c „totul e secret i la ora asta..” Asta se nume te smerenie?! Infractorii (cei adev ra i) sunt, pe ici - pe colo, cunoscu i...

Dar „exist o dreptate divin ...”

Negre it! Reg sim m rturii frânte, precum acelea datorate lui Teodor Beceneag , care i aminte te cum era în Delt , în toamna lui ’59: la „Periprava am lucrat la salcie. ... ca distrugem stuful care cre tea. Am dat cu sapa i... foamete... De la lucru veneam, trebuia s ne inem de bra unul de altul, venea colonelul Fecioru... i trecea cu calul peste tine, te b tea. Noi, tineretul, c utam s protej m pe cei b trâni, dar luam noi pentru ei... norma... trei metri cubi i dou sute...

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

hrana... 50 de grame de pâine...”

Alte detalii, la fel de dureroase, le dator m lui Martin Bolovedea care a fost deportat în Dobrogea, pe un teren al fermei „gostatului”, lâng aeroport, între oseaua C ra iCiulni a-Slobozia i linia ferat C ra iSlobozia... Terenul era „etichetat dinainte i b tu i ru i în p mânt i f cut la fiecare un mu uroi ca mu uroiul de furnici i aliniate a a ca la americani, cu str zi drepte, cu întret ieri...”

Barbare „exerci ii” de reeducare - în B gan, în Delt ... sub lumina ocrotitoare a cerului sau între ziduri, s zicem, la Aiud. Iat ce- i aminte te avocat Martin B lan, unul dintre „recalcitran ii”, pedepsi i s stea în „celular”, în „zarc ” (carcer ). Are demnitatea s -l înfrunte pe colonelul care-i cerea „s ia cuvântul”. R spunsul dat este pe m sur : „Domnule colonel, ... ceea ce-mi cere i dvs. este un act politic. Eu sunt condamnat în baza articolului ..., la 15 ani închisoare corec ional ..., nu mai sunt subiect de drept, sunt obiect de drept... obiectul de drept nare niciun drept, doar obliga ii...” Amenin at va muri în închisoare, condamnatul r spunde, degajat: „nu-i nimica..., c murim to i, nu exist om pe p mânt care s nu moar , eu mor... mai înainte... i-o s mori i d-ta i când o s mori d-ta o s i spun: «Bine a i venit, d-le colonel!»”

Din fericire, pentru noi, Lena Constante a reu it s ne d ruiasc un jurnal al celor 2156 zile de deten ie, petrecut în penitenciarul Dumbr veni (15 aprilie 1954 - 10 iunie 1955): „... În via a mea de închisoare, ca i în cea a so ului meu, Harry Brauner, vr biile au fost uneori personaje importante i de mare ajutor. Pove tile lui cu vr bii sunt atât de frumoase încât î i fac inima ghem i nimeni nu le poate asculta f duio ie. Povestea mea cu vr bii este brutal ...” i totu i, extrem de multe amintiri nevindecate r mas-au, Doamne!... Cum este-a str bate peisajul l untric din inima ta ferecat cu lan uri? Cum este-a te „apleca pe iarb ” i a-i „sorbi vigoarea” din „unda rece, limpede ca zarea”? R bdare-ntr-aripat î i trebuie... întru desc tu are. „Deasupra cer, în adâncime cer, / Mistere sus, în sens invers mister...” Poetul întemni at are for a - înc o mai are - cu inima, cu gândul, cu foc mistuitor, de tain , de a schimba „Adâncul cu Înaltul...” optind, mereu, mereu optind: „Precum în cer, a a i pe p mânt!”

Dureroas este Cartea - „Cartea Alb ”, dungat , reeducat , demascat ! Voluminoas carte. Sângerânde pagini. Elabor ri - spectacol, cu actorii anchetatori, mai trii des vâr irii în arta reeduc rii. Demascarea i au-

todemascarea se-nfr esc, uneltitor. Foi scrijelate între ziduri de piatr , între z brele, turn torii cu urme i mutil ri. A se vedea „Osuarul”. Osuarul de la Aiud. Acolo au „însurit i-nc run it / pe lespezi reci i sure de granit...” (Bacovian ), mii de suflete nevinovate, c rora li s-au frânt amintirile. O opte te, l crimând, Demostene Andronescu: „Târâ , pe brânci, cu sufletul la gur , / Urc muntele cu-nchipuite creste...” (Îndoial ) Câte rnicii, Doamne! „Ceasul rupe, clipa mu / Usturând ca o biciu , / Gândul cade, carnea ip , / destram clip cu clip ...” Bocet surd, de jale, lacrimi amare, leg nat doinit, blând alint optit, cu ritm baladesc i mângâietor: „Leg nat de vis, / M înal cântând / Pe frânghii de gând, / M anin de raze, / Sorb fl mând talaze / i-n noaptea cu lun / Vibrez ca o strun ...” (Doina vis torului) Ultimul cuvânt n-a fost spus, roste te, îndurerat, Lena Constante. Ultimul cuvânt are rolul de a protesta... „împotriva puterii absolute”, împotriva „controlului gândului”, împotriva „deten iei arbitrare”, împotriva „deten iei ca mijloc de a învinge libertatea de gândire”, împotriva „puterii absolute a anchetei i a anchetatorilor”, împotriva „torturii”, împotriva „izol rii totale...”, „pentru a cere mila oamenilor pentru oameni...”

Pentru reu ita acestei „biruin e”, unicul remediu r mâne rug ciunea. „... la cap tul singur ii i al disper rii, am început s recit f un gând anume rug ciunea: «Te salut Marie, plin de har...» O dat . Înc o dat . La nesfâr it. Ritmul cuvintelor fermetoare devenea, încet, încet, un drog. Un rm de pace. Gândul, leg nat de caden , se împotmolea într-un fel de neant. M pierdeam în nefiin . Nu mai eram nic ieri. Nici aici, nici în alt parte...” (Lena Constante) Zborul gândului curat c tre acea p rticic de ve nicie este Dumnezeu Tat l!

Bibliografie: - Lena Constante, Evadarea t cut (Ed. Florile Dalbe, Bucure ti, 1995); - Alexandru Maier, Am fost medic la Gherla (Ed. Mentor, Tg. Mure , 1998); - Dalai Lama, Etica noului mileniu (Ed. tiin ific , Bucure ti, 2000); - Petre Maghiaru, Lumi în destine. Memoria genera iilor de început de secol din Banat (Ed. Nemira, 2000); - Cornel Jurju i Cosmin Budeanc , Suferin a nu se d la fra i... (Editura Dacia, ClujNapoca, 2002); - Demostene Andronescu, Reeducarea de la Aiud. Peisaj l untric. Memorii i versuri din închisoare (Ed. Christiana, Bucure ti, 2009)

21

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

22

Anul V, nr. 11(51)/2014

Al. Florin }ENE

Doina Dr[gu\ „Timpul dintre valuri de lumin[”

Autoare a opt c i de proz , eseuri i poezie, Doina Dr gu vine în întâmpinarea cititorilor s i cu al nou lea volum de poezie, intitulat metaforic „Timpul dintre valuri de lumin ”, ap rut la Editura Funda ia „Scrisul Românesc”, Craiova, 2014. Volum ce are pe ultima copert aprecieri critice semnate de prof. univ. dr. Ovidiu Ghidirmic i prof. univ. dr. George Popa. a cum scriam, titlul acestui volum este o metafor , adic o compara ie f termenul de comparat, în care timpul este mediul omogen i nedefinit, analog spa iului în care apare succesiunea ireversibil a fenomenelor, asimilat de autoare cu evenimentele vie ii, aflându-se între valurile existen ei, care, practic, sunt undele formate pe suprafa a m rilor i oceanelor prin mi carea oscilatorie a vântului i a cutremurelor, acestea fiind urcu urile i coborâ urile din via a poetei, iar lumina, care, fiind radia iile sau complexul de radia ii electromagnetice emise de corpuri incandescente ce impresioneaz ochiul omenesc, nu sunt altceva decât tr irile profunde în Poezie.

Ce, practic, salveaz existen a.

Iat , înc de la început, autoarea, prin aceast complex metafor , ne introduce, subtil, în universul poetic al s u, care cuprin-

de, în fluxul memoriei, interioritatea tulbure a sufletului.

Rafinamentul Doinei Dr gu st în recuzita filozofic a poemelor, care nu sunt altceva decât ecourile unei medita ii: „cel ce locuie te/ între dou rmuri/ r sturnând cu umbra/ în gloluri forme/ se împiedic -n lumin ” (cel ce locuie te).

Exultan a nostalgic , imageria echivoc tangen iind cu dou jum i, fabuloas i cea real , destram certitudinile în reverie vagant : i pe un cer de gânduri/ lunec des vâr it”.

Poeta oscileaz „între cer i cuvânt” cu un sentiment lucid, i logic, sensibil la temele grave ale existen ei, având o foarte educat imagina ie a scenariului abstract i a discursului liric, încât e aproape imposibil a sesiza grani a la care filozofia se desparte de mitologia poetic proprie. Aici îi dau dreptate domnului prof. Ovidiu Ghidirmic, care spune: „Doina Dr gu este o poet cerebral , la care rigoarea se împlete te, în chip admi-

rabil, cu lirismul, într-o poezie de cunoa tere, dens i substan ial , de o maxim concentrare a limbajului, pe care nu ezit m o numim intelectualist , în sensul cel mai bun al termenului”.

Doina Dr gu , fiind de forma ie tiin ific , precizia sensului (de fapt interpretativ al mesajului din consistentele poeme), uneori, devine cerebral . Imaginea e de fic iune liric prin care circul un sânge rece, înc rcat de „globule” de provenien filozofic : „merg dincolo/ de pierdere/ pân m reg sesc”. (dincolo de mine). Detaliile poetice se amestec într-o viziune caleidoscopic în care, cum spuneam, se amestec , în mod inteligent, cu prezentul tr irilor raportat la interpret ri filozofice.

Volumul „Timpul dintre valuri de lumin ” de Doina Dr gu , „având o logic intern ” ne dezv luie o poet matur , st pân pe uneltele sale, în pielea c reia clocotesc no iuni i idei vecine cu gnoseologia, fiindc „dumnezeu se afl în fiecare om”.

Aivazovsky - Pictorul i marea

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

23

Livia FUMURESCU

Cu pana @înmuiat[-n crin În domoala curgere a vremii, iubirea este totdeauna i pentru to i liantul, care le confer oamenilor bucurii i puterea de a înfrunta neb nuitele încerc ri ale Fortunei. Poate de aceea, volumul „Târziu în cuvinte” de Ioan Vasiu (Editura Eurostampa, Timi oara, 2014) se înscrie pe acela i orizont liric, purt tor al emo iei cu gust dulce-am rui, care genereaz miracolul celui mai frumos sentiment, unind partenerii într-un cuplu. Dac tinere ea erupe vulcanic, stârnit mai mult de sim uri, maturitatea aduce calmul, în elepciunea, devotamentul, nevoia iubirii împ rt ite i tr irea plenar în mijlocul naturii generoase. F a se înscrie pe linia „poeziei postmoderne” (Ion Evu), poetul Ioan Vasiu „cultiv o literatur care poart amprenta unui romantism personal i a unei viziuni existen iale izvorât dintr-o intens i îndelung tr ire de via ” ( prof. dr. Nicoleta Milea).

Titlul volumului sugereaz neiert toarea trecere a timpului, ce nu exclude bucuria cuvântului purt tor de gând al iubirii, care nu cunoa te vârst . Structurat în trei capitole care se complinesc ideatic i afectiv (Dulce i amar; Iubind în oapt ; Târziu în cuvinte), volumul recompune biografia liric a poetului, care dezv luie cititorului o larg palet de sentimente i tr iri de mare intensitate, circumscrise str mo escului mit al iubirii.

Înmugurirea sentimentului se împline te în „Iubirea sfânt ”: „într-un anotimp de pace botezat dumnezeiesc/ îmbr cat în narcise m-ai f cut s te iubesc”. Poezia „Destin” sugereaz etapele care au urmat c toriei din dragoste, fireasc în circuitul existen ial: „între iubiri/ mi-am f urit o cas / i-am îmbr cat-o/ toat -n prim var ”. Dragostea na te familia, responsabilitatea i tenacitatea cl desc c minul, iar cei doi , dup ce au urcat „pe-un drum abrupt i greu” (O singur femeie), î i unesc efortul i priceperea în a di în jurul lor frumuse e i bucurie, tr ind mul umirea împlinirilor: „simt zborul/ necurmat al unei stele”. Abia atunci, confortul psihic al stabilit ii na te patima crea iei: „Atâta vreme cât iubesc i sunt/ M risipesc în fiece cuvânt” (C ldura ultimului vers).

Definind iubirea, poetul g se te echivalent între elementele naturii: „iubirea mea eo calm libelul / ce-alunec pe-un râu vijelios; iubirea mea e vântul .../ iubirea mea eun cântec.../ e-un curcubeu...” (Iubirea mea).

Mai toate poeziile stau sub semnul iubirii, al naturii i al timpului, într-o magic i stimulativ interferen . Efuziuni lirice cu caracter personal se suprapun peste misterioasele chem ri ancestrale ale omului, în care sim urile i sentimentele se poten eaz reciproc, împingându-l la p catul biblic, folosit aici cu sens punitiv: „ de i tiu toat biblia pe de rost/ i în biserici mi-am tocit genunchii/ azi recunosc c p tos am fost...” (La fel de p tos). Intervine îns poc in a sub forma spovedaniei în efervescen a crea iei: „o s m poc iesc a a s tii/ ascuns întrun volum de poezii”. În dragoste, remarc m ipostaza chem rii (mereu te caut i mereu te chem), a dorin ei ( vrea iubita mea s mai mâi), a fiorului (visez în fânul de abia cosit/ ne iubim cum nu ne-am mai iubit), a a tept rii ( iubito te a tept s vii la noapte), a ispitei ( îmi place s te vindec c-un s rut) i a îndr znelii (îmi place s m-ascund în poala ta). A teptarea prelungit spore te dorin a reîntâlnirii (iubito a teptarea-i tot mai lun), iar în gar „ner bdarea fierbe” i „se zvr tesc s ruturi pe gura mea fl mând ”.

Poetul e provocat de ispita sim urilor (îmi place bucuria s i-o fur/ îmi place înce-

putul - ne-nceput). Ceremonialul sacru pe altarul iubirii se consum , de regul , în taina nop ii, când miracolul contopirii celor dou semisfere brâncu iene vibreaz în vers: „cade noaptea ca un clopot/ peste somnul nenceput/ când iubirea d în clocot/ într-o ciutur de lut” (Când iubirea d în clocot). În „lutul p tima ” pulseaz setea de iubire (gura mea-nsetat ... te vreau ciutur -nsetat / în fântâna mea de dor), care lumineaz i completeaz fiin a oamenilor. Frumuse ea iubitei se oglinde te în ochii ire i... c prui „ca dou s rb tori” i în glasul ei cu inflexiuni chem toare, când poetul tr ie te acel dai- nu specific etapelor iubirii care înl uie sufletul : „în dragoste sunt ca un exilat/ a evada dar tot mai mult îmi place... în dragoste sunt ca un exilat/ ce-ar vrea s plece dar s i r mân ” ( Exilat de bun voie).

Dragostea e proiectat la nivel macro i microcosmos („alearg fluturii prin noaptea mut / când stelele cu luna se s rut ” i „undeva se coace dragostea-n amiaz / cerul i cu marea se îmbr eaz / undeva sub talp iarba mai suspin / de pe mun i coboar bulg ri de lumin ”), finalizânduse în embrionul unei vie i noi: „undeva pe lume via a na te via / dragostea iubitei iar i m r sfa ” (undeva).

Pe de alt parte, momentele de derut , când afec iunea dintre parteneri scade în intensitate, aduc nelini te i suspiciune (pe cine-a tep i privind lung pe fereastr / de care anotimp î i este dor... de ce nu dai crezare niciodat fiorului...) lacrimi i triste e.

Poetul e convins c tr darea iubirii lui va genera tardive p reri de r u în sufletul iubitei: „vei regreta târziu ori mai devreme/ când glasul meu nu o s te mai cheme” (Vei regreta). Deziluziile motiveaz blestemul, împrumutat din recuzita folcloric , dobândind scânteieri contextuale inedite: „te blestem nu ui i niciodat / soarele din ochii mei când pleci” (Blestem). De altfel, înc din 1984, Luren iu Ulici aprecia poeziile lirice ale lui Ioan Vasiu ca fiind „ de un sentimentalism acut în tr ire, discret în exprimare, scrise cu talent i u urin versificatorie”.

Ioan Vasiu opereaz cu un ansamblu de

24

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

simboluri plurivalente, ale c ror semnifica ii se es în urzeala versului liric: noaptea (ca un clopot), curcubeul (tu zâmbind precum un curcubeu), macii (se aprind în lanuri ro ii maci) surprinzând cromatica universului vegetal, vântul (se-ascunde,... î i recit poezii) etc.

Admirabile tablouri de natur surprinse în secven ele unor pasteluri dezv luie sensibilit i ale celui care descoper farmecul anotimpurilor i bucuriile simple ce-l înconjoar , dorind s le împ rt easc iubitei: i-a oferi o toamn ar mie/ o iarn ca-n pove ti id rui/ o var despletit pe câmpie/ o prim var grea de gelozii” (o prim var grea de gelozii). Iarna „ca o n luc ” predispune la amintiri, melancolii, triste i, stârnind disponibilit ile scriitorului, în timp ce „ninge mereu ca-ntr-un prelung colind/ de parc îngerii se-aud optind” (Elegie de iarn ).

Remarc m i noi c „În poezia lui Ioan Vasiu se petrec anotimpuri, o iubire nest pânit configureaz un peisaj i un timp nem rginit...” (Ion Horea). Impresionat de frumuse ile înconjur toare, poetul tr ie te bucurii generatoare de poten ial creator: „în jurul meu e-atâta poezie/ amurgul e un ghem imens de jar/ ce se rostogole te pe câmpie/ când toaca ploii bate tot mai rar” (Atâta poezie). Sentimentul trecerii timpului revine i în poeziile de dragoste, amplificat prin repetarea sintagmei „mai am timp”, scriitorul con tientizând ireversibilitatea momentelor fericite care s -i lumineze anii: „mai am timp destul pentru iubire/ mai am timp s plec i revin/ mai am timp s-admir iarba sub ire/ mai am timp s sorb un strop de vin” (Mai am timp). Comunicând succint st ri poetice de mare intensitate, Ioan Vasiu împlete te

constant aspecte din natur cu st rile sale suflete ti, precum în prefigurarea sfâr itului: „când voi muri va ninge cu petale/de trandafiri peste iubirea mea/ i va ploua cu lacrimile tale/ peste râna umed i grea” (Dragoste).

Doar accidental, atitudinea civic a jurnalistului-poet trece prin „buzunarul gol”, fiindc „anormalul e normal/ în ara care geme i suspin ”, sem nând dezn deje (Apogeu).

Ultimele dou capitole grupeaz , chiar repetitiv, secven e din laboratorul crea iei poetice, fie prin formul ri aforistice, sub form de versete sau metafore (Iubind în oapt ), fie reluând motive anterioare, poate chiar cu inten ia de a sublinia titlul c ii (Târziu în cuvinte). Poezia „La Or tie” încheie volumul cu declararea apartenen ei la ora ul drag sufletului, r cind boem pe deal, str zi, mun i, pod i în gar , simbolizând ple-c rile i revenirile între care se ese via a noastr .

Poeziile de autentic tr ire liric sunt infuzate cu sugestive metafore (p duri de vise, i de vise, pana înmuiat -n crin), compara ii (te privesc... ca pe-o icoan , se scurg... ca printr-o firid ) i personific ri (vântul moare, d n val toamna), realizând imagini artistice de mare vibra ie. Scrise cu liter mic , titlurile, ca i cuvintele de la începutul versurilor, deschid cititorului perspectiva în elegerii afectivit ii spiralate a scriitorului, c ci: „E salutar muzicalitatea organic , intrinsec a versurilor lui Ioan Vasiu, care se revars firesc din tr irile sincere ale poetului” (Ion Dodu B lan).

Coperta sugestiv realizat de C lin Marius Mo , dar i oportunele ilustra ii, semnate de Miron Simedrea, complementare ca semnifica ie poeziilor al turate, deschid interesul pentru volumul amintit.

Aivazovsky - Printre valuri

Anul V, nr. 11(51)/2014

C[r\i primite la redac\ie

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

25

Andrei POTCOAV~

Janet Nic[: Un juvete printre peî]ti Într-o zi c ldu de toamn a anului 2014 confratele Janet Nic , bardul de la Ostroveni, ne-a surprins cu un nou volum - al treisprezecelea în ordinea apari iei - intitulat cu galnica exprimare „Un juvete printre pe ti”, cu „mottoul” cu bonomie ales, „Numai dac mori de râs sim i c tr ie ti” (deoarece trecerea în eternitate se poate realiza în varii ipostaze, în mare majoritate dureroase, pe care al i ugube i le-au transpus în folclorica exprimare, „Dac diminea a când te scoli nu te doare nimic înseamn c e ti mort!”).

Vocabula „epigram ” lipse te de pe coperta volumului, de i define te în totalitate apartenen a produc iilor incluse...care apar in speciei de poezie liric , de propor ii reduse, cu caracter satiric, ce se finalizeaz cu o „poant ” ironic , „mu toare”, la adresa unui personaj, unei situa ii etc.

Dar, pornind de la ini iala afirma ie a autorului care ne precizeaz c lucrarea pe care a realizato de-a lungul mai multor ani dore te s o d ruiasc fanilor f plat deoarece nu voie te lase mo tenire urma ilor s i decât „praful de

pe o carte”, noi ne g sim datori s afirm m aceast mo tenire are o valoare intrinsec deo-sebit pe care mul i al i scriitori contemporani i-o doresc.

Eu, ce nu-s un critic mare i nici pus pe har , i-am rumegat cartea din scoar -n scoar i cu mult pertinen încerc s precizez, spre nemul umirea multor colegi de cenaclu c , „în sfâr it avem posibilitatea afirm m c avem printre noi un poet intelectual cu o dotare nativ de invidiat...”; de i s-a plasat într-o loca ie rural , cu o activitate de multe ori hulit de contemporani, el a reu it s conexeze munca de la catedr cu activitatea de îndrum tor, dirijor, i de ce s nu afirm m cu aceea de „mentor” al unui cenaclu literar la Bechet, demonstrând prin aceasta corectitudinea afirma iei marelui Blaga c „ve nicia s-a n scut la ar ”, iar noi azi avem posibilitatea s -l complet m cu precizarea c activitatea unor persoane ca Janet Nic îi va asigura perenitatea...

Volumul de care ne ocup m este

structurat pe opt capitole ce grupeaz catrene reu ite ce încearc s „biciuiasc ” aspectele negative ale societ ii române ti contemporane - din politic , economie, educa ie - în care se remarc diverse personalit i ce populeaz varii nivele ale acesteia, cu caractere i defecte specifice acestora. În „capul” fiec rui segment de volum este plasat, în „chip de prezentare” un pamflet, care reu te s creioneze atât „personalit ile” avute în vedere cât i „apuc turile” acestora, definitorii, pentru a ob ine totul în scurt timp în lupta pentru a accede pe treptele superioare ale societ ii i a obine beneficiile acestor pozi ii. Semnificativ pentru a ilustra aceast afirma ie este catrenul „Acolo”: „Acolo unde lenea-i munte/ Prostia deal, iar eful, stea,/ i paga te plaseaz -n frunte,/ Acolo este ara mea”, situie determinat de „Somnul na iunii” al rui rezultat este elocvent: „În virtutea ra iunii,/ Unii-n oapt , printre din i,/ Spun c «Somnul na iunii/ Na te efi i pre edin i»”/... i, atât pentru zona urban cât i în cea rural , Janet Nic „adevere te” aceast afirma ie prin catrenul „La ora , cât i-n comun ,/ Când ne-alegem pre edinte,/ Noi avem o vorb bun : „Punem r ul înainte”, deoarece autorul privind cu nostalgie în urm precizeaz c „Str mo ii, oameni din popor,/ O via -aveau ; de i s rac ,/ Ei i-o ceau cu mâna lor!/ Azi vin str inii s ne-o fac .” i în final concluzioneaz despre români: „La un neam de piatr , vai,/ Comentarii nu încap: / Pe acest picior de plai/ Au mas cei tari de cap”, deoarece este definitorie situa ia actual : „Vre i s fim cu totul drep i,/ nu frico i ca ni te clo ti?/ efii no tri-s mun i de tep i/ Pe câmpiile de pro ti!” deoarece în fiecare zi se prolifereaz afirma ia „Nu e zi s n-auzim/ C-am dormit, prin timp întruna,/ Iar acuma ne trezim/ C

26

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dormim ca-ntotdeauna!”, i-n final repet m ac iunile anterioare când „Ale ii no tri, sinceri, într-un glas,/ Î i cer iertare c ne-au dus de nas/ i, buni cre tini, în suflete cu har,/ Noi îi iert m i îi alegem iar”, deoarece „La noi prezentul nu prea are «mâine»/ Nimic nui bun pe vechea noastr vatr ;/ Dovad c avem un trai de câine,/ E-aceea c mai toat lumea... latr !”.

La un al doilea segment al volumului, intitulat cu mult dezinvoltur „Demoncra ie”, Janet Nic plaseaz ca „motto” afirma ia: „Senatorii i deputa ii se ur sc atât de mult încât dorm în camere separate!”, iar pamfletul acestuia se încheie cu afirma ia „ce noroc pe noi c avem literatura la pi-cioare i n-o c lc m în picioare! Se vede c avem picioare în elepte, citite...de aceea se spune despre noi, românii, c , gândim mai mult cu picioarele!... Oare s fie adev rat?...

Autorul dezam git afirm c „Dou camere de vis/ Parlamentul nostru are/ Ce p cat - mereu am zis - / C-amândou -s dormitoare!”, i apreciaz c se realizeaz pentru cele dou „înc peri” o selec ie con tient : „Noi nu mai suntem infantili ca iezii!/ Din patru-n patru ani, c-un gest decent,/ Ne adun m în arcuri maidanezii/ i câinii cei mai i în parlament”; deoarece „Doar o liter ades,/ Declan eaz un progres,/ Dac azi vot m un ou,/ Mâine vom vota un bou.”, în suport afirm „Sunt, de-a dreptul, sup rat!/ Porc am fost adesea, dar,/ De eram cu-aderat,/ Ajungeam parlamentar! ”, pentru c la alegeri „Mo tenite de la Noe,/ Mulse, tunse permanent,/ Oile î i duc, de voie,/ To i ciobanii-n parlament.” i afirm , în final, cu modestie „La cei ce cred c am talent/ de demnitar, le dau r spuns:/ Eu nu-s corupt îndeajuns/ S pot ajunge-n parlament.”

Sistemul educa ional este o nou int a catrenelor lui Janet Nic , catrene pe care le consider m realizate în cuno tin de cauz , cu mult pertinen , deoarece autorul este un om al sistemului pe care l-a slujit mereu, i nu gre te când afirm c în pre-zent „cultiv m gânduri pe schiuri, afectivi-tate pe patine i un comportament pe s nii cu zurg i!”

Pe panoplia sistemului identific pentru activitatea de înv mânt c „Urcând spre performan anevoie,/ Înv mântu-i trenul plin de larm / Profesorul e, f dubiu, Goe/ Ce trage-n van, semnalul de alarm ”, iar „Sfânta coal ”: „Efect al unor nev zute frâie,/ Azi coala e-o biseric deplin :/ Profesorii stau smirn i se-nchin ,/ C ci mul i elevi sunt, vai de ei t mâie!”, iar dasc lii se pot asimila unor „Doici cu lapte i orgolii,/ Pricepute-n toate cele,/ Foarte tari în porto-

folii,/ Îns nu i-n portofele”, în timp ce elevele de azi „Pe strad parc -s iconi e,/ Le sco i la tabl , dau din coate;/ La discotec -s uni e,/ Iar la examen curci plouate!...”. În sistemul de înv mânt nu se a teapt ve nic recuno tin din partea nim nui: „O, Doamne-nv mântul, fericeasc -l,/ Acolon ceruri Sfântul Nicolae,/ C am ie it la pensie, ca dasc l/ i n-am luat, de la elevi, b taie”, de i se manifest mereu îngrijorarea „E terorismu-n coala româneasc / Se vede clar, ajuns la-nalte cote/ i-oricine-ar trebui s recunoasc / Aproape to i eleviimpu note!”.

La capitolul „Nu e vorba de cuvinte” autorul plaseaz ca „motto” afirma ia „Un om inteligent este acela care î i d seama c nui folose te la nimic s fie de tept”. Pamfletul „Scriitorii”, care premerge capitolul aduce în aten ie afirma ia c „valorile nu se v d, ci se presupun, se ghicesc”, motiv pentru care „pu ini nu mai sunt modele de urmat, nu mai sunt citi i nici la coal ... pentru contemporaneitate „scriitorul ar trebui s coboare la nivelul instinctului, s intre în tagma celor care vând zarzavaturi, s i cumpere tarab , ca omul care pl te te impozite... s i fac singur reclam , c de-aia este particoler i s strige: «Ia metafora neamule!, Ia metafora!

Ia epitetul, fr ioare! Avem marf proasp , avem figuri de stil pe toate gusturile...», iar seara, dac a vândut ceva, s i numere cr iarii...asta e cultura de pia !”. În tagma scriitorilor Janet Nic identific : - epigramistul: „Ca rod al vie ii democrate,/ Epigramistul - tiu ce zic - / E-o acritur de amic/ Ce face glume nes rate”, deoarece despre epigram se afirm : „Cântându-i logicii în strun / O spun glume ii de-azi i fo tii:/ O epigram -i bun - bun ,/ Când i de tep ii râd... ca pro tii” deoarece „Spun cu gra ie divin ,/ Nicidecum cu h ulita/ Epigrama-i o ma in / Care trage cu copita”, iar creatorii lor, umori tii, nu au viitor pentru c , „Creatorii de umor,/ Nu au niciun viitor/ Cu i f de temei,/ Se m nânc între ei”, deoarece „Umori tii, mari sau mici,/ Se claseaz din priviri:/ Una e s ai sclipici,/ Alta e s ai sclipiri!” ; - poetul: „N scându-se poet, se pare,/ Românul, gol în buzunar,/ Ar vrea, ca dulce zbunare,/ S moar critic literar.” deoarece „poetul arunc undi a cu har/ S prind din a literelor lig ,/ M car de gust, un critic literar,/ Dar tia nu prea trag la ...m lig .”

- criticul literar: „Bat -l bunul Dumnezeu,/ Pe cutare - critic mare!/ Ce refuz , cu tupeu,/ Dreptul meu de ...sexprimare!”, deoarece „V zând dorin a arz toare/ De-a înjura, mi-e totul clar:/ Tu e ti un taur prin n scare,/ Prin educa ie un m gar”.

Un alt capitol al volumului este intitulat

Anul V, nr. 11(51)/2014

„Proust s fii noroc s ai”, în care, în încheierea pamfletului ce-l prefa eaz , conform regulii jocului adoptat de autor, se concluzioneaz „cum relativu-i singurul adev r absolut, adev rata exactitate absolut este norocul... deci, prin urmare, rezult c , în concluzie, Proust s fii noroc s ai!”. Sunt cuprinse în acest segment al volumului un num r de catrene în care autorul devoaleaz diverse ipostaze în care se reg se te femeia în societate, cas , etc.. f s in cont de mediul din care provin sau în care î i desf oar activitatea, demonstrând, dac mai era nevoie c pentru fiecare dintre noi „femeia este eterna poveste...”

Se d defini ia în elepciunii la care ajunge omul la o anumit vârst : „Înv toarea meai realitatea,/ Ea spune c - i are-adânc temei - / În elepciunea este calitatea / De a uita de fete i femei”.

Pentru femeie se insereaz defini ia: „E-o fiin f pat ,/ E-o minune-ntruchipat , / apari ie cereasc .../ Pân -ncepe s vorbeas!”, f a uita s se precizeze c „familia” din care aceasta face parte „E un cuib, un cuib uman,/ C-o puicu co ofan , / Unde so u-adesea-n pan ,/ Se treze te c -i ...fazan” iar mama, „E mama, pentru ori icare,/ i stea i lun , chiar i soare,/ Fiin cald , drag , pur .../ de care al ii ne înjur . Dar familia este o solu ie deoarece „A fi burlac e o n past ,/ i-e traiul fad, banal, inert,/ Ce bine e c am nevast / i am cu cine s m cert.”

Autorul face afirma ia necesit ii instituirii unei „zile a b rba ilor” determinat de motiva ia c „ Luptând cu for ele contrare/ rba ii lumii vor, cu sete,/ O zi a lor, de s rb toare.../ Un nou motiv ca s se-mbete!”, i nu uit s precizeze c pentru femeie „Afirm gurile-n elepte/ C , dulce-ntâi, la urm , acr ,/ E ca racheta-n patru trepte: / Copil , soa , mam , soacr ”, încheind cu aprecierea c so ia „Se poart -n toate tinere te,/ Precum la munc i acas ...,/ i zilnic mi se înt re te/ Convingerea c e frumoas ” context în care Tat l ceresc ne-a d ruit tuturor varianta „La suflet bun, cerescul Tat ,/ Ca s evite tragedia,/ Otrava n-o d du de-odat ,/ Ci dete-n schimb c toria”.

Volumul se încheie cu dou prefe e („Cuvânt înainte”): „Stomatolog pe-o gur de rai” i „Purgatoriu de rezerv ”, de fapt înc dou minicapitole de epigrame, cu cuvenitele pamflete ce le premerg; pentru aceste „calupuri” de catrene identific m ca „motto” afirma iile „Eroare humanum est” i „Errare humanum... vest”, variante ale cunoscutei „ziceri” latine... În primul „cuvânt...” g sim tratat problema activit ii medico-sanitare inclusiv fa eta cotidian a alimenta iei... în cadrul c -

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

27

Marian HOTCA ruia referindu-se la stomatologi afirm c în cazul lor „Cu epigrame tari, en vogue,/ Ne rupse gura menestrelul,/ i- i umfl bine portofelul/ Din slujba de stomatolog.”; pentru medici, referindu-se la sistemul „coplat ”, aplicat în unit ile sanitare precizeaz c : „Luând salarii cu desaga,/ Ai no tri medici sunt pe val,/ Dar noi ne-am prins: Coplata-i paga/ Luat -n mod oficial!”

Alimenta ia cotidian este sursa multor necazuri afirm poetul: „Mâncând atâtea Euri bune/ Din carnea ce se d pe pia ,/ Cuatât mai repede, se spune,/ Ajungi la locul cu verdea !” În „Purgatoriul de rezerv ” Janet Nic se transpune în ograda casei sale, în a c rei curte a p rilor, utilizând varianta fabulei, identific via a acestora similar celei a oamenilor din societatea contemporan ; se poate reg si „lupta pentru gr un e”, „jumuleala”, inclusiv alte ac iuni, înso ite de ciripit, cu glas mai ridicat sau stins, ce- i reg sesc conota iile cu modalit ile concuren iale ale activit ilor umane, demonstrând, dac mai era cazul, abilit ile poetului în utilizarea procedeelor literare la dispozi ie...

Este impresionant „Scrisoarea de la ora ” a celui plecat de acas , de la ar , care în patru versuri î i deplânge situa ia: „A vrea s vin din nou la voi,/ C ci nu-mi ajung aici bi tarii;/ De ce m-a i dus de lâng boi,/ am de-a face cu m garii?!”, sau „Eu nu avui banalul viciu/ De-a sta la u a barului/ i sunt chiar dac am serviciu,/ S rac lipit... salariului.” *** Doresc în final s remarc deosebita grij a epigramistului, „literat de meserie” pentru asigurarea calit ii „produselor” sale, în care cu toat acribia de care am încercat s-o folosesc, nu am reu it s g sesc abateri de la normele statuate pentru prozodie - structura versurilor sale, durata, în imea i intensitatea sunetelor, a regulilor tehnice de versifica ie, etc..., motiv pentru care m v d obligat s afirm, c în final, am identificat un „scriitor profesionist” în cadrul nostru, al amatorilor ce ne prezent m produc iile în cenaclul epigrami tilor olteni...

Revenind la titlul volumului, „Un juvete printre pe ti”, îmi manifest nedumerirea plarii sintagmei „un juvete” în conexiune cu vocabula „pe ti”, chiar dac autorul a dorit surprind prin alegoria adoptat (în context, prin vocabula „juvete” se identific , conform DEX porecla acordat oltenilor dar i un termen ce se folose te pentru a preciza dimensiunea unor pe ti - pe ti de m rime mic sau mijlocie.

sunt atât de reci z rile de piatr

pa i

sunt atât de reci z rile de piatr încât noaptea lacrimile de sub pleoape zici c sunt hârburi ce- i spintec din r cini visele

seara pa ii metaforei fac drum b printre gândurile stignite în hârtie

sunt atât de reci z rile de piatr i nu tiu de ce ochiul îng lbenit mi se deschide doar în umbra infinitului ce s-a întins atât de tare printre cuvintele unui poem limfatic

la fiecare pas muzica oaptelor înal din mine poemul

sunt atât de reci z rile de piatr o mân de i-o întinzi la ceruri mângâi o stea istovit i se preface în zgur pe drumul pustiului ce se înal ca fumul în sufletele noastre stinse

gura satului satul meu are o gur slobod e un fel de poem nesfâr it în fiecare zi urma ele lui Calliope lipite cu nasul de gardul sprijinit în proptele adaug noi ingambamente înc rcate cu savoarea unei metafore rurale scoas dintre cartofi i maz re oloag pe uli ve tile c toresc în c ru ele cu fân i se mai opresc din când în când într-un an lase ocara s i fac de cap printre babele sifonate

torit

poem de noapte noaptea sufletele de iasc abia mai pot s ruta mu chiul de la atâta întuneric sângerând sub frunze alte entit i îi ridic p ria încercând a mai s ruta universul suspendat în crengile unui fag

contract poeziile, flori de hârtie scufundate în lacrimi, cristale de suflet mânjite, rupte uneori din abisul inimii, absorbind la fiecare pas al secundei gândurile i toat îndr zneala metaforei oarbe naufragiind prin ochiul lui Homer; atâtea lumân ri drepte precum Coloana Infinitului ard în fiecare vis al poetului culcat pe-un mu uroi supraaglomerat de stele policrome; odat o stea cu temperatur mai sc zut i s-a a ezat ex abrupto pe retin , îns nu i-a topit câmpul vizual de tot, privirea i s-a îndr gostit nebune te de cuvintele stelei optite în fiecare sear sub cupola v zduhului; mai târziu a fost obligat de mâinile cl ditoare de fantezii semneze un contact nelimitat cu poezia

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

28

Anul V, nr. 11(51)/2014

Gheorghe A. STROIA

“C[l[tor prin suflet” Poeziei, ca specie a genului liric, i s-au dedicat pe parcursul fiec rei epoci din istoria literaturii (fie ea na ional sau universal ), ample anamneze, studii, hermeneutici, exegeze, atingând varii conota ii psihologice, filosofice, profund literare, ceea ce a determinat l rgirea viziunii lirice, arhitecturii sinteticmetaforice, apropierea de esen e i, mai ales, posibilitatea disip rii energiilor rev rsate din rugul s u nestins.

Fiec rei ere din dezvoltarea umanit ii iau fost arondate curente, poe i i sisteme de versifica ie proprii, ce au ad ugat - întotdeauna - genului tipic, diferen ele specifice.

Omenirea a tiut s fie mereu divers , furtunoas , versatil , orientat - când spre arta zboiului, când spre redescoperirea nevoii vocativ-pacifiste, rezultând culorile filonului liric, uneori puternic individualizate, alteori îngem nate în spectre cromatice speciale. În acest areal extins al liricii contemporane române ti, figuri ilustre ale literaturii române sunt date jos de pe piedestal, le este întinat memoria, le sunt ostentativ ignorate meritele de a fi fost fondatorii limbii române moderne, le este cu bun tiin comb tut statutul de stele orânduite de ve nicie pe cerul plin de poezie, în constela ii pline de lumin , înc vie. Aceia i patetici „epigoni” reneag vehement valorile care au consfin it locul i rolul poeziei române ti în panteonul poeziei universale. Orgolii m runte, nejustificate, ce fac u moralei i moralit ii, ce spoliaz poezia de tot cea are ea mai frumos: DRAGOSTEA. În România ultimilor ani, în abunden a de poe i postdecembri ti, în valurile de c i de poezie publicate, apare ca tendin , reîntoarcerea la poezia în metro clasic, poezia cu rim , ritm, m sur , (in)cantabilitate, o liric nou ( i totu i, cu str vechi r cini), în care au reap rut sentimente, st ri, idei, din care IUBIREA rena te din cenu , precum pas rea Phoenix.

Indiferent dac poate deveni sau nu subiect de blam, poezia cu rim (nu orice catren de versuri cu rim este... poezie!) se resusciteaz , încercând s redevin ce era odinioar - sentiment, pasiune, for . Acest în l-

tor sentiment - iubirea - conjug simplu verbul a iubi, la toate diatezele, modurile i timpurile efemerei existen e umane, având în centrul s u nevoia de astral i, bineîn eles, acerba nevoie de sacru. În acest cadru general se înscrie i lirica Marianei MIHAI, cu o puternic înc rc tur emotiv , o empatie special cu sufletul cititorului, c ruia i se adreseaz i pe care dore te -l „mituiasc ”. Zborul - simbol al dorin ei de împlinire (aripi inerte (parvenire), aripi zburând (for e i resurse proprii)) i mai apoi visul - ca t râm de transcendere în ireal a lumii reale, sunt st rile definitorii ale poeziei Marianei Mihai, prin care se caut febril motiva ia reg sirii i reinvent rii: Am s -n eleg ce noaptea nu-n elege -/ c visele n-au cas , nici hotare,/ de las iubirea-n lan uri s m lege/ i lac te s -mi pun pe uitare.

Viziunea poetic incumb o nestins încredere în posibilitatea omului de a se împ ca rezerve cu destinul s u, un optimism molipsitor, prin care se acord o nou ans la via vie ii. Acestea devin, f îndoial , valen ele profund umane ale liricii poetei ilfovene, ce îndeamn omul s spere, s cread i s se încread în divin, în iertarea ce vindec i a terne balsamul curat peste r nile deschise: O, Doamne, acum, cât nu-i târziu,/ Cât Ast zi se mai zice i mai este.../ F -mi,

Doamne, loc i mie în poveste,/ Povestea mea i-a Ta... atât s tiu! ori... O, Doamne, ochii mei, risipitori,/ Din toate-ar aduna i-ar vrea s tie/ Minunile- i cere ti în poezie.../ De ce-ai turnat splendoarea Ta în flori?...

Indiferent dac modul de adresare este direct sau indirect, b ile inimii converg în versuri, catrenele purtând parfumul floral cules de pe câmpiile întinse, din poienile pline de soare, din albastrul cerurilor s getat de rugile fierbin i, care - uneori - primesc r spuns, alteori doar t cere. Poezia, pentru Mariana Mihai, este - i trebuie s fie - un modus vivendi, o cale prin care lumea s devin mai bun , mai iubitoare, chiar dac universul nou creat con ine doar sâmburii tangen iali realit ii, îns cu o inimaginabil for de a panorama spa iile necesare evad rii din cotidian, în care orice sl biciune a trupului este convertit în atu al sufletului. O întreag lume, cu siguran , mai bun … Poete,/ f s sar / m rg ritare/ pe câmpia inimii mele/ însetate!// Întinde- i/ dulcea a slovei/ pe pâinea sufletului meu/ fl mând de tine!// Te-a tept/ la marginea înser rii/ în fiecare anotimp/ s -i culegem roadele!...

TOR PRIN SUFLET reprezint o subtil invita ie pentru c toria în imaginar, fiecare b taie de arip deschizând noi orizonturi, conturând noi cromatici, apropiind spiritul de cosmic-sacral, împlinind i, de ce nu, des vâr ind. Autoarea nutre te - astfel dorin a de a- i împlini visele, iar pentru aceasta caut i g se te, prin poezie, calea de a- i atinge scopul.

Relevant nu este anvergura propriului succes, ci consecven a împlinirii spirituale, prin care se dobânde te împ -carea cu sine i împ carea cu Dumnezeu. Pentru un suflet ales, o dorin fireasc a c rei intensitate aminte te de una dintre confesiunile scriitoarei engleze Emily Brontë: N-am decât o singur dorin , i întreaga mea fiin i toate puterile mele intesc spre împlinirea ei. Am dorit-o atât de mult vreme i atât de neclintit, încât sunt convins c se va împlini.

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

29

Georgeta BLENDEA ZAMFIR

Ioana Stuparu, un isihast al timpurilor moderne

Într-un decor de rai, la Sâmb ta de Sus, bunica mea m-a dus la Preotul Arsene, când aveam patru ani. Erau m icu e îmbr cate în alb i P rintele avea o mantie alb , ochi alba tri, r ma i pentru mine simbolul fundamental în crea ie. Niciodat ca pân în ultimul timp de când am diplom în gicung i theta healing nu am în eles influen a genelor ancestrale de la vechii isiha tri daci în g sirea momentelor de suprem fericire.

De asemenea bunica mea, m ducea pe dealul M rcu ului Bra ov, unde o femeie vorbea cu Dumnezeu. Acolo, într-o vale verde esut cu flori multicolore, parfumate, nop ile erau b tute de gânduri dumnezeie ti. Nepoata acelei femei a ridicat M stirea M rcu ului în locul donat de unchiul meu, fratele bunicii.

Am studiat Theta healing i Vianna Stibal îl invoc pe Atotputernic i a vindecat aproximativ 20.000 de clien i. Metoda invoc rii Atotputernicului este asem toare metodelor prin care Ioana Stuparu intr în „Clipele de Lumin ”. Deosebirea este c autoarea Ioana Stuparu se folose te de mijloacele artistice

pentru ca într-un ritm alert, intens, colorat cu expresii literare s ne poarte în revela iile ei divine.

Arta portretistic se relev cu asupra de sur în descrierea Cristinei i a lui Cristi.

Mi-a amintit de ceea ce m-a fascinat când am cut preg tirea pentru intrarea la facultate.

Profesorul a prezentat în dou ore, doar cele câteva rânduri ale descrierii lui Grigore Ureche, a portretului lui tefan cel Mare. A fost un piedestal pentru mine pentru a pune în lumin personajele predate la clas sau cele din romanele scrise de mine.

Medita ia este în momentul actual cea mai înalt form de manifestare a spiritului uman, venind pe fir argintiu din Preistoria Prea Înal ilor Înv i. Ve i g si i la Brandon Bays i în Keiki medita ii aduc toare de fericire absolut .

Ioana Stuparu înal medita iei care o duce în Cer pe treptele credin ei, aureolând cu stilul literar tot ceea ce pune pe hârtie.

Citit de cineva care nu este neap rat religios, cartea Ioanei Stuparu este o înrâurire de povestiri, str tut de firul ro u al artei povestirii.

Portretul Laurei cu un destin monahal se deruleaz în con inutul arz tor al autoarei de a deveni scriitoare. Beethoven, la fel, cel care ne-a dat imnul nemaipomenit al Europei Unite, i-a legat destinul p mântesc de absolutul crea iei. Imboldul creativit ii este fierbinte, înv luitor de a forma buchetul de lumin , sc rând în artificiile realiz rilor artistice.

Povestirea „Ultima noapte a Patriarhului Teoctist” începe cu viziunea care ne introduce în descrierea de interioare, amintindune de Balzac. Dar povestirea se intensific în emo ii, având punct culminant o evideniere a importan ei pe care Patriarhul Teoctist a avut-o în via a Ioanei Stuparu. Mesajul transmis de autoare televiziunii este mesajul suprem al Lui Hristos de iubire necondi ionat pe care scrierile moderne le pun în centrul

realiz rilor lor.

La Ioana Suparu arta este pentru art , foloase materiale cum ne-au dat marii creatori ai lumii. în esen ce ne-am face art ? Ce am face cu momentele de relache, când nu muncim, când ne odihnim sau medit m? Arta este fir din Dumnezeire i Ioana Stuparu î i aduce revela ia divin , energia interioar s o cunoa tem i noi. În Preistorie, preotesele Zei ei P mântului, mama Geea, mama ge ilor aveau energii uria e de vehiculare a ploii sau a focului.

Ast zi, autori de renume indiscutabil ca Anthony Robbins fac apel la „Puterea nem rginit ” din noi pentru a ne realiza pe toate planurile.

Ioana Stuparu, nume în cercul de lumin al credin ei, ne face cunoscute viziunile izvorâte din energia debordant a iubirii de Dumnezeu, ad ugând talentul literar ca s ne bucur m întreg de parcursul paginilor din cartea „Viziune i Credin ”.

Aivazovsky - Preot catolic

30

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 11(51)/2014

George BACIU

O carte despre românescul din noi

Scriitorul i compozitorul Marin VoicanGhioroiu este unul dintre valoro ii creatori de opere literare i muzicale, tr itor în România tainic , în acea ar a neamului acesta unde sufletul i inima sunt dou coordonate spa iului unde dorul ne suspin pe um r ve nicindu-ne. Spun asta pentru c i-am citit fiecare carte ap rut pân acum, i-am ascultat crea iile prin vocea inegalabilei soprane Rodica Anghelescu observând c ele poart în sine dragostea românesc.

Recenta carte ap rut la Editgraph, Buu, intitulat sugestiv „Doina de jale. Gheorghe Zamfir pream rind pe Eminescu”, arat , în prima parte, i talentul de eseist al lui Marin Voican-Ghioroiu. Un eseu despre muzic i frumos cu referire la Doina de Jale a maestrului Gheorghe Zamfir, cel mai mare artist al naiului ivit din seva p mântului pe care a it cu vreme în urm Mihai Eminescu.

Doina a fost cântat la Ateneul Român, pe 15 ianuarie 2014, unde a avut loc un spectacol omagial ÎNCHINAREA LA LUCEAR, dedicat poetului na ional la 125 de ani de la trecerea în eternitate. Participant la aceast manifestare, Marin Voican-Ghioroiu se te prilejul de a ne face cunoscut , mai din aproapele inimii, Doina de jale (combi-

na ie între nai i org ), o capodoper a lucr rilor muzicale române ti.

Explicând în detaliu tr irea s vâr it prin ascultarea doinei, autorul p trunde în pove tile copil riei sale, cu haiduci pe care-i chema Iancu Jianu, Pintea Viteazul, Gruia lu’ Novac, Toma Alimo , eroi doini i cu jale de fluierul i versul ranului nec jit de neiubire. Modul cum e descris curgerea doinei din naiul maestrului, când lin, când aprig, asemenea dorului nostru i referirea la dulcea a copil riei petrecute printre neînfrica ii lupt tori întru libertate, arat c Marin Voican-Ghioroiu este un fin analist al interiorului uman românesc, a de bine exprimat auditiv de naiul lui Gheorghe Zamfir.

Doina din naiul Zamfirului jeluie te atât rostul românului oropsit, prin veacuri, cât i pribegia compozitorului printre str ini, departe de t cerea p mântului i de of-ul mamei stând pe prisp cu ochii spre zarea cea mare, teptându- i feciorul.

Eseul lui Marin Voican-Ghioroiu arat , uneori, prin vers, deslu iri ale semnifica iilor doinei, ca lacrim a bucuriilor i necazurilor românului: Triste e mânca-te-ar corbii,/ S te bag sub firul ierbii,/ i peste tine s calc!...

Sau: Maic , m icul i a mea!.../ Pâinea, miere de-ar avea,/ Apa, vin de s-ar f cea.../ Nu este ca-n ara mea...

Dac prin nai sim im zbaterea sufletului românesc, prin org ni se preveste te învierea Mântuitorului (aceast Doin de jale a

fost coloana sonor a filmului ADORA IA SFINTEI FECIOARE MARIA). Semnificându-se prin aceast crea ie a Zamfirului, îngeresul din firea neamului românesc.

Din când în când, cu abilitate reportericeasc , în eseul s u, autorul revine la realitatea spectacolului închinat Eminescului, fapt ce demonstreaz c în spatele eseistului st reporterul de suflet Marin Voican-Ghioroiu.

A doua parte a c ii cuprinde o dest inuirea autorului, pe o margine de inim : Dor de Eminescu: rinte drag, Poet iubit!/ Tu po i cu Dumnezeu s stai/ În poarta sfânt de la Rai;/ C aimuncit si ai tot trudit.../ Ca versului s -i dai m rire,/ Iar chipul mamei ai cioplit,/ i-n aur fin, cuvântu-ai d ltuit,/ În inimi pentru nemurire.// Prin armonii nepieritoare,/ i-n ritmul muzicii cere ti,/ Ai pus arome p mânte ti/ i murmur dulce de izvoare,/În simfonii nemuritoare.../ Caden timpului ai dat;/ Spre în imi le-ai ridicat/ Spre glorie nepieritoare!

Pe o alt margine de inim se de ir versurile din partea a treia a c ii - Dor i numai dor din dealul Ghioroilor -, ele fiind fragmente din amintirile autorului când copil rea în satul natal, jucându-se cu poeziile lui Eminescu, laolalt cu doinele ori baladele l utarilor ce încâlceau limbile i lini teau, pentru o vreme, sufletele celor ce poposeau în cârciumioara lui Ilie Voican. O carte frumos scris , un autor cu talent i aplecare c tre valorile românescului din noi.

Aivazovsky - Marea t

zuit

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

31

George PETROVAI

Balada jertfei inutile

- ba pentru ru i, ba pentru vestici i naibii toate s le dai.

s-ajung -n iad nez ticni i...

În lumea asta undeva - pe-un picior de plai unde de toate ai de tii cu ghearele s-apuci i raiu-n incisivi s -l duci tr ia odat un popor, nici lene foarte, nici prea muncitor.

Dup jumatea-nrobitoare de secol sovietizat, când rosturi, eluri i deprinderi îndat peste cap s-au dat,

De-aceea, fa de str buni i de urma i suntem datori cur m odat ara de tic lo i i tr tori!

ci darurile Sale Domnul le-mparte cu atâta socoteal , încât ce prisose te într-o parte, de gol e cump nit în media final . i-acest popor în elep it de a r bd rii aspr coal , a dus-o greu, dar împ cat cu-a sa istorie domoal , în care doar i-a ap rat cu-nver unare la via dreptul avea numai în ceruri datorii i s-a trezit dator vândut cu totul...

Atunci s-a dumerit deplin jertfa-i pentru ho i doar floare la ureche i c un stat ticsit cu tic lo i nu poate fi decât tâlhar f pereche. i iar i el s-a-ncurajat cu resemnarea sa de neclintit: „E r u cu r u, dar i mai r u când r ul neao este-nlocuit.

Decât un r u str in de noi, mai bine unul cunoscut, c-atuncea toate le vom duce i iar vom fi ca la-nceput!...”

Balad pentru viitor Suntem ai timpului captivi: Trecutu-i pe vecie dus, prezentu-n clip -ntemni at, iar viitoru-i doar pe pozne pus!

Cu-atât mai mult când prin minciuni prezentul ho ilor revine prin legi, ei celor mul i impun un viitor mort de ru ine...

Românii tiu cu prisosin ce-nseamn s ajungi cobai

venit-a alt r sturnare (pentru str ini man cereasc ) i-n mai pu in de-un sfert de veac din România pitoreasc ce-i fermeca pe-nainta i, ca prin minune au r mas numai acele guri de rai în seam neb gate de borfa i. În rest, doar mun i i dealuri rase prin zelul marilor tâlhari, câmpii întinse pârlogite i-afaceri derulate de samsari.

Din când în când, pe drumuri proaste mai treci prin sate-mpu inate, unde b trânii da i uit rii tr iesc gândindu-se la moarte...

Iar în ora ele doldora de praf, ma ini i g gie, doar mitocani i fe e triste ca în întreaga Românie. ci cum po i fi binedispus când românismul st s moar i când atâ ia demni români i duc vie ile-ntr-o doar ?!

Din paradox în paradox, rmana ar cu de toate este împins spre dezastru de impostorii tari în coate.

Cu toate astea, cum se tie nu mor caii când vor câinii, nici România nu va face la nesfâr it ce vor hainii.

Ei, hoard de ciocoi oldie i bat joc de-o ar -ntreag i-apoi, de nimeni deranja i, caimacul vie ii s -l culeag ca leprele de activi ti i asasinii-mb trâni i?

Nu-i drept ca to i ace ti strigoi

Probalad Plictisit i-ofensat de manelizarea-n for , în cochilie de melc s-a ascuns balada-tor .

Doar din când în când ea- i scoate capul divin la lumin urletele o-ngrozesc, în jur vede doar ruin ...

Geaba-ncerc ca din g oace i r sar -nfiorarea, îngânând un trist descântec mai r scolitor ca marea: „Vino iar i printre noi, a sim irii-mp teas , fii zei a poeziei i în inimi fii acas !

Mi -te ca alt dat de la mare pân’ la munte, aburcând albastrul fluviu pe a Rodnei nalt frunte. de când te-ai pustnicit, doar durere am prânzit i ru ine am cinat sco i cu ara la mezat.”

Mi-a r spuns într-un târziu: „Vrei s renun la izolare, când e tiut c prim vara nu poate fi cazat într-o floare?

Va fi cândva. Dar pân-atunci redeveni i în inimi prunci, ci doar murind via a toat , în Domnul ea nu moare niciodat .

Iar eu, voi cânta i m-oi bucura, c-arzând în voi de când m tiu, nestinsu-m-am în cerul viu.”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

32 Mihai HORGA

SÂMBURELE Culca i în fân Ne înfruptam Din pepeni dulci...

Sirop-un gram, ri atunci Pe al t u sân i-un sâmbur r u (Ce derbedeu!)

Alunec în decolteu...

Priveam, gelos Cum, p tos, torea, mai jos, Mai jos...

Stai! nu-i permis În spa iul-interzis Bermude... zis Cu buze ude -l prind-am vrut Nu s-a putut tu, atunci Cu buze dulci Nu mai l sat M-ai s rutat...

Cum s-a brodit sâmburele a -ncol it?!...

Un pepene a rotunjit Pântecul t u-p cat!

-ntreb mereu Tot eu Sunt oare, vinovat?...

ÎNGERUL A STRIGAT (Lui F nu , Neagu) Stra nic b rbat al câmpiei Într-un col de B gan, Din anii copil riei strând suflet de ran.

Venerând ca pom, salcâmul i pelinul - dar în vin!

Frate fiind cu ciulinul Care l-a-n epat din plin…

Vântul, ploaia i cu praful L-au b tut în drume ie, Le-a venit de hac... Cu leacul vinului de veselie. ci românul nu se pierde (De are vi a de vie) Ca stejarul este, verde Chiar de cre te la câmpie.

Vraja b ilor Br ilei...

Anul V, nr. 11(51)/2014

George IONI}~

Mitul ho ului Terente… i povestea Chiralinei…

Ah, Terente, ho de fete!

Boarea Dun rii b trâne…

Livada, bost ria…

La suflet le ine bine Ca a vinului - t ria!

Cu amici în crame boltite Pân se revars zorii, Din ulcele sm uite Soarbe via a prin to i porii.

Elev al lui Sadoveanu, Urma a lui P storel, Lui F nu Neagu - munteanul Îi închin un p rel!

i scriu... i scriu pe-o frunz ar mie Sau pe o r suflare de vânt Cât de toamn îmi este mie rostirea mi-e f cuvânt i scriu pe o raz de lun Când nop ii îi alung abisul i tu nu mai vii ca o zân Doar co marul îmi bântuie visul i scriu pe clipa ce bate Cât ne-am irosit noi amândoi le uit apoi pe toate Nescrise r mân teancuri de foi

VINUL Motto: ,, Aroma vinului trecut Încet la cap se suie Era pe când nu s-a b ut Azi îl vedem i nu e...”

(P storel) Se vars podgoria-n cram Butoaie cu guri însetate Se-mbat din nou, c e toamn Bând mustul pe ner suflate Cuprins de a doagelor hain Fierbând, mustul trece în vin În beci, în firide de tain Ulcica la vran o in... vrea s fiu eu, primul, care Buchetul, aroma s -i gust Culoarea-i s-admir în pahare Vin limpede din dulce must!

Tu, mustule ai scurt via Dar fierbi, te agi i, îmi vorbe ti, Pe semne c îmi dai pova : ,,Ai grij cum bei... S tr ie ti!” ci vinul e de via lung De leac, dac -l bei câte-un pic O sticl -i prea mult.S i ajung !

De nu, vinu- i e inamic...

Vezi, vinul nu-l bea ca pe ap -i cân i vrea, s te-nvesele ti Nu singur, cu-amici de agap i mândre, precum în pove ti!

Pe o frunz uscat Pe o frunz uscat i-a scrie Rând dup rând De toamna asta pustie Ce-mi picur -n gând rupe-o apoi pe jum tate fie o toamn la doi i poate cândva adunate Ne-om întomna amândoi

e toamn e toamn iar în frunze în zbor de cocori e toamn pân în suflet i în petale de flori e toamn în dimine i argintii în firul de iarb pârjolit e toamn când nu m tii ce e visul s u s mai crezi când ziua parc e roas i cerul coboar pe la amiezi de sim i cum te apas te apas ...

singur tatea poetului te-am a teptat s vii întreaga noapte pe-aceea i banc doar de noi tiut ploua i vântul m izbea-ntr-o parte

din toamn abia început dar tu nu ai venit i-am strâns la piept numai regrete spunându-mi trist abia optit ti singur iar poete

de toamn plou m runt peste câmpul gol i cerul pare atât de aproape au plecat cocorii domol mâna i de toamna ce nu-i mai încape mi-e gândul tot mai pustiu se scutur iar roze de tine nimic nu mai tiu str in îmi e ti chiar i în poze i vântul îmi biciuie fa a noaptea încet coboar simt aerul rece ca ghea a la fel e în cas ca i afar optind abia încep s v strig pe tine iubito pe tine var de ce m-a i dezgolit în frig i-a i pus în loc toamna -mi fie povar

când cerul mi-e toamn -n suflet când cocorii pleac i vântul e vuiet când frigul usuc i rozele-s decolorate petalele ninse iar zilele trec în irate anost întunecoase când tu nu-mi e ti aproape i dorul meu te strig i cerul picura ape s -l sting

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

33

Boris MARIAN

Vân torul sau ce este iubirea? „Vân torul o vede, ah el o vede, la ea se repede, ah, se repede, draga mea, bun ziua, fat mare, fat mare, ce faci singur -n rare” ...Un cântecel mai vechi. „Vânare de vânt”, zice Eccleziastul. Eu nu am vânat nimic. Cel mai bine tiu s inventez.

Când mergeam în taberele de pionieri, le povesteam noaptea colegilor de camer din proza fantastic a lui Gogol, cu multe adaosuri. Cred c nimeni nu dormea o juma de noapte. Eram rugat continui în noaptea urm toare. Pe verii mei mai mici îi încântam cu pove ti. Ei, uite c nu m-am f cut prozator. Nu tiu de ce. Nu am sim ul realit ii. A a zic al ii. O fat care nu m iubea deloc, Olga din Moscova, îi spunea viitoarei mele so ii, cu care era prieten , c scrisorile mele îi plac foarte mult, numai scrisorile.

Când a aflat c m însor, a venit la mine, m-a felicitat, cu oarecare triste e, a a am vrut s cred. Nu cred c minciunile mele au f cut u cuiva. Dimpotriv , momentele de sinceritate mi-au adus numai necazuri. Ce este via a. O minciun frumoas pentru unii. Dac o iei în serios, mori devreme. Cineva îmi spune - de ce te cau i doar în afar ? Ok, dar în afar nu e nimic interesant. Desigur, în interiorul meu nu este o org de lumini, ci multe oglinzi. Ne vân m propriile vise. Dup curcubeu r sare soarele. Vorbim. Miroase a cafea, tutun, c ldur uman . Ce vân m? Destine. Am fost orice, numai cinic nu. Nici vampir. Nici Don Juan. Nici înger. Nimic din ce este omenesc nu-mi este str in, vorba latinului. Ce este mai r u, s spui c min i sau s min i... cu adev rat? M-am gândit s te iubesc, zice un cântec albanez. Paler dorea s fie un rac autentic, poat iubi ca în tinere e. Neru inat, dar cornurat ca melcul, scria un poet. Un vân tor cu degete lungi p trunde printre ramuri i fire de p ianjen. Setos î i beau mireasma i î i cuprind obrajii, scria cel ce a scris nemuritoarele cuvinte - Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. M opresc aici, cred c am spus tot ce aveam pe suflet.

Eram un licurici, eram un cavaler uitat În sfânta solitudine, nu am un frate mai mare, De ce o fi s nu te crezi niciodat profet, nu e ti.

Nimeni nu se ur te cu sinceritate pe sine, nici nu trebuie.

Trist este spectacolul c in ei, derutant.

Tu nu m admiri pe mine, eu nu te admir pe tine, totu i convie uim.

Mul i oameni sunt plictico i pentru c prea se iau în serios. Nu spunea bietul Will c lumea este o scen ?

Câte ambi ii se pierd în neant i neantul nu se umple.

Nu este orgoliul artistului o busol stricat ? i totu i...

Resemnarea nu este bun , dar e s toas .

Cine te-a scuipat o dat , o va mai face.

Orice justificare ascunde un dram de neadev r sau chiar o minciun întreag .

De oboseal ajungi s dormi între lupi.

Multe idei noi par inutile, dar verdictul îl d timpul.

Las -i pe Socrate, Schopenhauer .a., gânde te liber.

Egolatria nu-i p se te nici pe siha tri.

Din trând vie s-au n scut uneori idei geniale.

Cine nu tie multe, nu se r ce te niciodat .

Când nu reu ti s i învingi defectele, începi s le consideri calit i.

Scriitorii se deosebesc fundamental de savan i ei nu demonstreaz nimic. În momentul când accep i orice, devii o plant fericit .

Nici un om nu este de prisos decât în ochii unora. Între logic i fantezie este o du nie de moarte.

Orice convingere este o capcan .

Adev rata s cie este izolarea de lume

Un ochi smuls Un ochi smuls, ce se închide, O clip lung precum o tenie, Nimicul gata de lupt , Albul prive te apa, Aerul nu are pleoape, Aerul nu vorbe te, Oglinda nu reflect ideea, Vocile stinse devine lentile Prin care vezi ce este dincolo. mântul apropiat, imprecis, El nu vorbe te despre pasiuni, Aminte te de Bach, un Bach albastru, Golul e cuibul luminii, mâinile mint, Pe perete e chipul meu sau al str bunicului.

Or de vals, nebunii devin interesan i.

Nici urm de nefericire.

Aivazovsky - În lumina lunii

34

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 11(51)/2014

Ben TODIC~ (Australia)

Ecouri din cariera artistului Marcel Spineanu Ben Todic : Când a i plecat din ar ?

Marcel Spinei: Era vara anului 1989... România era sufocat de c ldur i de Ceau escu... Provin dintr-o familie de preo i din Basarabia, de 5 genera ii. Ca muzician-compozitor, violoncelist-solist, dirijor, muzicolog, editor i profesor doctor cu dou doctorate - în România i Grecia, am avut ansa ca în perioada 1979-1981, printr-un contract cu ARIA (Asocia ia Român de ImpresariatArtistic), s cânt în Orchestra Simfonic Sicilian de Stat din Palermo, de unde pl team lunar 47% din salariu, statului român... La mijlocul lunii august 1989 am ob inut un pa aport pentru a face un turneu în Italia, cu un recital de violoncel i pian, la pian so ia mea Sanda Spinei. Ca s putem pleca, am avut - garan ie în Banca de Comer Român - ceva bani aduna i din Italia, iar dac a fi r mas în afara grani elor, statul ar fi luat ace ti bani... Mai erau i alte garan ii - din partea familiilor noastre, care ar fi intrat la pu rie dac ceream azil politic... Am vrut plec m în turneul nostru pe ruta Grecia spre Italia, pentru c sunt un mare admirator al culturii antice grece ti - am în bibliotec toat filosofia i în general cultura antic greceasc , i a fi vrut s cunosc direct aceast ar .

B.T.: Care a fost obstacolul cel mare pe care l-a i înfruntat ca emigrant, la început i dup aceea? Ce a fost cel mai greu?

M.S.: În Grecia am avut i pu in noroc - vezi cu lux de am nunte în

primul nostru CD f cut cu Ministerul de Externe al Greciei („Compozitori greci din diaspora - 2500 de ani de la întemeierea primei democra ii din lume”, 1992) întâlnirea absolut întâmpl toare cu cel mai mare muzician grec din perioada respectiv - Iannis Papaioannou (+ 2001). Fac multe paranteze... Eu am organizat, înc din 1981, un grup muzical intitulat CONTEMPORAN, cu care cânt m i ast zi, muzic din antichitate i pân în contemporaneitate. În fiecare an, din 1971, avem concerte la Ateneul Român din Bucure ti, R-Tv. etc. În concertele noastre am prezentat mult muzic din diferite ri, iar în 1989 eram interesat de a cunoa te i muzic scris de confra ii compozitori greci. Ajungând la Atena, am c utat o institu ie muzical , care s fie deschis la mijlocul lunii august - lun de concedii... i, pe strada Bucure ti din Atena (o strad mic din centrul Atenei, apropiat de Palatul Parlamentului, care este considerat cea mai „bogat ” din Atena - cu cele mai multe aur rii...) am g sit Sala de Concerte PALLAS, unde aveam s cânt i eu dup câ iva ani, cu Orchestra Simfonic a Atenei, un concert pentru violoncel i orchestr , în premier mondial . La Sala de Concerte PALLAS, la Casa de bilete, unde încercam s aflu câte ceva despre compozitori greci, am întâlnit un om de o inteligen i spiritualitate extraordinar : Iannis Papaioannou, prieten cu Iannis Xenakis - cel mai mare compozitor al secolului trecut (n scut la Br ila), cu Stravinsky, Takemitsu, Skalkottas, .a. Ne-a întrebat în ce limb vrem s vorbim (vorbea curent vreo 8 limbi moderne...), era arhitect, compozitor, pianist, muzicolog, director adjunct al Centrului de Cercet ri Muzicale din Atena - KSYME, al rui pre edinte era - de la Paris, Iannis Xenakis. Ne-am reîntâlnit a doua zi, am cântat - eu câte ceva, ne-a cântat el câte ceva, iar la urm am cântat împreun . În s pt mâna urm toare imprimam la R-Tv. Greece din Atena o serie de lucr ri solo i împreun cu el, i cu so ia mea. Câ iva compozitori greci m-au abordat s le interpretez o serie de compozi ii. Un compozitor - Michalis Travlos a venit la mine cu o lucrare pentru violoncel solo, pe care încerca de 8 ani s o asculte (era considerat extrem de dificil , scris parc pentru vioar - nu pentru violoncel, etc.) i nimeni nu putea s i-o cânte... Mi-a dat-o mie i mi-a dat i un termen... o s pt mân pentru studiu..., ca s fac imprimare special în R-Tv. Greece. Am f cut-o, i a ie it excep ional!

B.T.: Ce s-a întâmplat dup aceea?

M.S.: Apoi, noi am plecat s cânt m în Italia, pentru o s pt mân , iar la întoarcere, Iannis Papaioannou ne-a propus s facem o serie de concerte i s pred m la câteva Conservatoare renumite din Atena.

Am acceptat... Atunci au început o serie de probleme... Noi am cerut prelungire de viz ... dar autorit ile române nu doreau s ne dea...

Consulul român de atunci striga la telefon c a expirat viza i trebuie venim imediat la Ambasad ... Pe de alt parte, câ iva compozitori greci ne spuneau c au fost unele cazuri, precum cel de la Ambasada

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cehoslovaciei, unde, un artist c ruia îi expirase viza, i care s-a dus la Ambasad ... a fost dus pe bra e la avion... Erau i probleme cu autorit ile grece ti, deoarece viza noastr era expirat ..., dar ei ne tolerau i a a...

B.T.: i atunci ce a i f cut? V-a i întors?

M.S.: Stai s vezi! Pe 22 decembrie 1989 am avut un mare concert în Atena. În pauza concertului, un prieten compozitor grec ne spune Ceau escu a fost arestat... Credeam c glume te... dar, ne-au confirmat atunci i al i prieteni compozitori... Dup concert, ni s-a spus am cântat extraordinar, c a fost un recital de o mare însufle ire - în special partea a doua a concertului... Eram ferici i, c ci problemele noastre începeau s se rezolve...

B.T.: Ce face i sau a i f cut pentru România (în România i-n str in tate), pentru schimbarea imaginii)?

M.S.: În luna februarie 1990 am organizat la Atena primul Concert Festival în favoarea Revolu iei Române, împreun cu Prim ria Atenei, concerte la care am invitat i mari personalit i din Grecia i Italia.

Apoi m-am apucat de cercet ri pe plan muzical bizantin. Am mers la Muntele Athos i la alte m stiri i biblioteci din Grecia, Italia, România, etc., am descoperit compozitori români necunoscu i, din sec. XIV, XV, XVI... În fiecare var , m car o parte din timp o petrecem în România.

B.T.: Deci în to i ace ti ani nu a i încetat s v gândi i la România, i tr it pentru ea.

M.S.: În anul 2002 am terminat primul doctorat, la Universitatea Naional de Muzic din Bucure ti, cu tema: Rela iile culturii muzicale dintre Grecia i România (1350 pp.), coordonator prof. univ. dr. Gr. Constantinescu. i, pentru c cercet rile nu se terminaser , m-am înscris la un al doilea doctorat, la Universitatea Na ional Kapodistria din Atena, sec ia Muzicologie, cu o lucrare ce urma s completeze pe prima, cu alte date. Aceasta a fost în bizantinologie, cu tema: Tradi ia muzicii psaltice române ti i leg tura cu muzica bizantin (1000 pp.), coordonator prof. univ. dr. Gr. Stathis, doctorat terminat

35

în februarie 2011.

B.T.: Avea i dou case acum. Dar pe plan artistic, compozi ional i continuat? Vorbi i-ne de succese? Realiz ri?

M.S.: Pe plan compozi ional, am scris peste 250 opusuri muzicale, câteva luând i premii interna ionale, precum: - POEM „DIALOGOS - MEDITATION” op. 4 nr. 3, for Piano and Electronic Music / C.D. Solist piano - Iannis Papaioannou. Work honored with the Grand Prize from the Greek Center for Contemporary Music Research in Athens / KSYME (1995), President Iannis Xenakis. - 3rd SYMPHONY „PSALMS” op. 71 / C.D., FINALE, for Soloists - 4 Saxophones, 3 Percussions and Wind Orchestra. Soloists: Bogdan Petre - Sax Soprano, George Cobuz - Sax Alto, Ionel Burcea - Sax Tenoro, Tache Aurel - bSax Baritono, Percussions: Marian Micu, Bogdan Andrei, Ion Marin and the Wind Orchestra of Romanian Army, conductor lt. col. Aurel Gheorghita.Work honored with the Grand Prize from the Romanian Union Composers / UCMR, at the 7th Musical Creations Concurs of the Musical Romanian Army (2012), President col.

Valentin Neac u, etc. O serie de edituri mi-au tip rit i îmi tip resc i acum din compozi iile mele, în: România - peste 100 de lucr ri, în Grecia - 25 de compozi ii, în Italia - 5 lucr ri, în USA - 5 lucr ri, etc.

B.T.: i ca solist?

M.S.: Ca solist violoncelist am cântat în peste 2.500 concerte, al turi de mari dirijori i orchestre, de celebri piani ti, etc, colaborând cu diverse R-Tv. din Europa. Am fost invita i s cânt m în fa a unor pre edin i de state i de guverne, precum pre edintele Greciei, dl.

Kostis Stefanopoulos, pre edintele României, dl. Ion Iliescu, .a. Cu ansamblul meu CONTEMPORAN am cântat în nenum rate concerte, în România i în aproape toat Europa. Compozitori din întreaga lume ne-au dedicat lucr ri pentru a fi cântate în premier mondial .

B.T.: pute i considera un artist împlinit, consacrat ast zi?

M.S.: Ca artist, este greu s te afirmi - atât în ara ta, dar mai ales în str in tate... Nu tiu dac , sincer, colegii chiar m i iubesc - în Grecia, dar sigur, m respect .

B.T.: Ave i discuri pe pia ?

M.S.: Am imprimat 8 C.D. de compozitor i de interpret, ap rute în România - sub egida Uniunii Compozitorilor din România, în Grecia - sub egida Ministerului Afacerilor Externe al Greciei, a Centrului de Cercet ri Muzicale Contemporane din Atena, la diferite Case de Disc din Grecia, Italia, Germania, USA, etc. Cel mai recent C.D. apare acum, la începutul lunii septembrie, în Germania i va cuprinde lucr ri pentru violoncelul cu 5 corzi pe care l-am proiectat, dup însemn rile lui Johann Sebastian Bach, care a scris i dou lucr ri pentru acest instrument, care a fost apoi uitat... (vezi am nunte în bro ura care înso te C.D-ul din Germania).

B.T.: Cu ce alte realiz ri v mai pute i mândri?

M.S.: Pe plan muzicologic, am descoperit compozitori români necunoscu i - chiar pe primul compozitor de origine român - Grigorie Bunu Aliatu (1370-1453), apoi pe B la u preotul arigr deanul (1610-1701), Damian protopsaltul Moldovlahiei, Vlatiru Vlahu, Ioan Vlahu, .a. M-am bucurat c , prin descoperirile mele din Grecia, am putut s a ez i eu o mic piatr la postamentul culturii române ti... Muzicologul Viorel Cosma - patriarhul muzicologiei române ti, cercetând descoperirile mele, le-a inclus deja în LEXICONUL MUZICIENILOR DIN ROMÂNIA, tomul nr.10, iar acum - în apari ie tom 11 i urmeaz tom 12. Am scris i tip rit deja câteva c i despre via a i activitatea acestor titani români din afara rii.

B.T.: Ave i regrete?

M.S.: Pentru c ile mele, de mult timp sunt în c utare de sponsori... De exemplu, primul Capitol din primul doctorat ar

36

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fi inte-resant de publicat: el aduce în lumin via a cultural în Dacia, din perioada 800 î.H. - 700.d.H., perioad din care prezint cultura i arta în inuturile locuite de daci. De exemplu, în teatrele de la malul rii Negre se jucau operele anticilor elini, la Tomis am descoperit o plac de marmur pe care este gravat primul dirijor cunoscut Valerianus - anul 300 î.H., i multe alte - am adunat cca.400 de reproduceri din perioada respectiv ... A tept de aproape 15 ani s tip resc aceast carte... i nici un sponsor... i Academia Român ar fi interesat în publicarea ei, dac g sesc un sponsor... Câteva lucr ri de mai mici dimensiuni, precum cele din bizantinologie, le-am tip rit în Editura mea, într-un tiraj modest.

Tot acolo am tip rit i primele partituri de pian, vioar , violoncel, canto, muzic de camer , etc., din România de dup Ceau escu.

Aproape to i elevii din ar cânt dup partiturile noastre... Dar, niciodat nu ne-am luat salariile de la Editur , nu au ajuns banii... abia pl tim d rile c tre stat...

B.T.: Ce p rere ave i de cultura muzical din România?

M.S.: Din p cate, cultura muzical din România contemporan este pe cale de dispari ie... La Conservatorul / Universitatea de Muzic din Bucure ti, în fiecare an se desfiin eaz clase de studiu, nu mai exist studen i, la fel i la Universitatea de Muzic din Pite ti, unde am predat câ iva ani, nu mai exist studen i interesa i de muzic clasic ... În Grecia - unde locuim, probleme economice sunt foarte mari (câ iva politicieni au furat enorm iar acum poporul pl te te...), rata omajului, neoficial este de peste 40%... A a c , i aici arta i cultura muzical sunt pe cale de dispari ie, chiar dac au existat peste 3.000 de conservatoare, într-o ar relativ mic , de cca. 9 mil. de locuitori...

B.T.: Dumneavoastr cum tr i?

M.S.: Noi suntem doar profesori, iar banii sunt împ i cu grij , pentru a putea tr i... Nu avem copii. Cu atâtea concerte nu am mai avut grij i de noi... Dar, avem mul i elevi care cânt acum în mari orchestre, precum Opera din Roma, al ii în Germania, Fran a, Belgia, unii cânt muzic clasic în croaziere pe diverse m ri i oceane... Te bucuri pentru ei, pentru c ai putut s -i aju i s se descopere i s se împlineasc profesional... i acum, de la Bucure ti - unde am locuit i muncit la computer în aceast var , prin intermediul SKYPE îmi ascult elevii din Grecia... facem lec ii de la distan , progres m, chiar dac ei sunt în vacan ...

B.T.: Cum v petrece i timpul liber?

M.S.: De s pt mâna trecut cercetez zilnic la Biblioteca Academiei Române o serie de manuscrise muzicale psaltice din perioada 14001700..., sunt înc multe de descifrat... ti i ce senza ie ai atunci când ii în mân un codice de la anul 900-1000? Atunci se scria pe piele de oaie, în general, iar un manuscris de cca. 250 de file însemna o turm întreag sacrificat pentru o carte...

Acestea le-am descoperit în m stirile de la Muntele Athos, din insula Lesbos, de la Vatican, la Biblioteca Marciana din Vene ia, stirea de la Grota Ferratta, etc., unde eram în c utare de manuscrise române ti... Via a este complex ...

B.T.: Ave i prieteni?

M.S.: Mi-am f cut, cu ocazia descoperirilor mele i prieteni, dar i du mani... (c nu ar fi trebuit s descop r eu...) În orice domeniu exist soare i nori...

B.T.: V rog s -mi permite i s oprim aici interviul. (Începusem s crimez pentru ara i poporul ei.)

M.S.: A avea tare multe de povestit... Poate ne vom întâlni vreodat , i atunci, al turi de un reportofon, a putea s v povestesc o mul ime de întâmpl ri din via a noastr de arti ti...

B.T.: Sunte i un înger! V mul umesc.

Anul V, nr. 11(51)/2014

Luca CIPOLLA (Italia)

Psicosi Lasciai lo zaino ov’è il camino e fissai un limbo di trascorsi, lì i sogni eran reali e la realtà una mia invenzione.

Il cherosene lento bruciava la fiamma, così come la logica d’un bimbo non si capacita del carbone a Natale non senti niente e la terra diventa pane quando più non rifletti il volto d’un senso nascosto.

Psihoz Îmi l sai rucsacul unde e emineul i m uitai fix la un limb de trecuturi, acolo visele erau reale i realitatea o inven ie a mea.

Kerosenul încet ardea flac ra, a cum logica unui copil nu în elege c rbunele de Cr ciun nu sim i nimic i p mântul devine pâine când nu mai reflectezi chipul unui sim ascuns.

Lampadina E pure esterno da un idioma italo-ghego, sento la riva dell’Eire, 7 colpi sordi di fucile ed un corpo trasmigrato

il mio davanti a un muretto sulla rogia vecia, gente stupita, lì ancora nell’agonia dell’ultima notte, lenti e cannocchiali, quale età, l’uomo nei pressi di Saturno e noi a contemplare, a occhio nudo?

Due poli, una sola resistenza, ma è quella che ti nasce, propaggine tra gli opposti che genera la vita e vita, sempre.

Bec i chiar str in de un idiom italo-gheg, aud malul de Eire, 7 lovituri surde cu pu ca i un trup transmigrat al meu în fa a unui zid mic peste rogia vecia, lumea surprins , acolo din nou în agonia ultimei nop i, lentile i ocheane, ce vârst , omul lâng Saturn i noi contemplând, cu ochiul liber?

Doi poli, o singur rezisten , dar e cea care te na te, buta printre opusuri ce genereaz via a i tot via .

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

37

Nicolae M~TCA{

Eugen EVU

Simpleroze

la o nou[ carte de... Dumitru ICHIM „Whill have the wild taste of the light/ from earth’s hunger”.

Artist rar al rostirii psalmodiene, dezpresurat prin ea de îngreun rile ce le depunestratific limbajul poetic prin îndelungul exerci iu al auto-cunoa terii, introspectiv i vizionar, poetul româno-canadian Dumitru Ichim ne d ruie o nou carte în versiune bilingv , româno-englez , prin traducerea pe sura originalului, de Mugura Maria Petrescu, una dintre cele mai str lucite translatoare din ar .

Dumitru Ichim vine - odat - din sorgintea memoriei deja ancestrale (Platon, Aristotel, Socrate...), în opinia mea pe filiera arghezian blagian , în ând prin ornamentica proprie rafinat , enteleheic, lirica de dragoste la parametrii unici în poezia român din alte ri. Am avut încântarea de a-l auzi, repetat, recitândumi la telefon poemele diurne-nocturne, ale proiectelor d-sale. Sentimentul acestor desinuiri este unul de încredin are, din comunicare-cuminecare. Eseismul con inut aphoritic în poeme este nu doar al unei vaste culturi filosofice-filologice, ci i al unei familiariz ri depline cu simbolistica marilor teme, pe firmamentul confesiv-evocator al Iubirii, ca stare imuabil în divina ie. „Jum tate de inel deasupra unui ocean, sugereaz fiorul apheironic al Genesei, r dindu-se din Sinea Lumei prin cuvânt, reziditor i dezmierd tor pentru Femeie: iubit , so ie, mam . Când eladic, când levantin, când mitosofic românesc, ultraalegoric i fabulatoriu, poetul ofer prin aceast carte un recital de verv sufleteasc , de erudi ie i tiin a artei lirice ca un sfin itor travaliu transfigurativ întru re-ligare. Fiecare substantiv se reumple de semnifica ia mithosului primordial, incantantoriu, de oratio vechio: „Libelula întreab / n luca de lotus/Încotro dus/ descântecul?”. Dup „fr mântul d ruirii” reciproce, „pâinea va avea s lbaticul gust al luminii/ din foamea p mântului”. (Desen, pag. 202). „Whill have the

wild taste of the light/ from earth’s hunger”.

Darul fiec rei împreun ri este ca într-o splendoare a Hierofaniei - logodnei-nuntirii i re-facerii din tiparni a post-adamaic , arhetipal ( din Arhaeus): „Un curcubeu/ din acela i neam/ cu cel al fecioarei/ i al crinului” (Zi de na tere, pag. 208.). „a rainbow/ from the same kinship/ with the one of the Virgin/ and lily”.

Repetat, Dumitru Ichim invoc pe contrasensul viziunilor medievale ale lui Jeronimus Bosh, în noime cantabile-hieratice-lecuitoare-, cheruvii, „sabia” lor, care poate a fost un lasser cu func ie îmblânzitoare a „fiarei” din omul paradizic, ulterior expulzat în extramurros... Mereu afl m un frison metafizic, transfigurativ, sacerdotic în modernitatea Facerii i desfacerii excranajelor mistice, poetul fiind uneori polemic, prin marea for asociativ i tranesi-trans-moderniste, cum ar spune Ion Popescu Br diceni.

Inocen a paradiziac , pierdut i apoi resit prin Verb, eufonic, o nume te undeva „prostie”: „Atât de pro ti am fost/ i-atât de puri în toate/ ca primii oameni/dinainte” „când nu erau cuvinte” „ci din privire i t ceri/ ne-n elegeam (telepatic, v. Freud, Heidegger, n) - „în limba florilor de meri”.

Frecvent publicat i în ara de origine, i pe meridiane, Dumitru Ichim îmi aminte te de Lucian Blaga care numea poe ii lumii „un popor” global: „Nu v mira i, poe ii, to i poe ii, sunt un popor”...

Dumitru Ichim caut - i afl !,- a a cum marele antemerg tor scria „izvorul din care curcubeul î i bea frumuse ea i nemurirea”.

Poemele sale sunt ulcioare cu vrana îmbietoare i altuia, semn c a suit la Izvoare... Cu fiece poem din aceast splendid carte de dragoste, restituie în sublim Binecuvântul care reîntemeiaz , imitatio- Dei, - „ca un copil aiurea i pozna ”... Prin aceea c „de n-ar fi stihul” (stihariul, nu stihialul, voila”, n) „n luca s-o cuprind / n-ar mai fi îngeri”...

Cumplit spectacol nou cu scen mut Nu poate omu-n Grecia fi cum i-i De Cel-de-Sus uns neamul - ca mai ba!

La grec ori e ti din start elin sadea, Ori – în pomelnic anii t i, postumii.

Ce-ar zice, de n-ar cre te-n brazda humii Nici grec, nici neam , nici turc et caetera, Ci cet eanul X de mucava În Statele Unite ale Lumii?

Armânca mea, lilicea mea mu at , Cu Dumnezeu în suflet, vruta mea, Prive ti acest - cu inima- i durut Cumplit spectacol nou cu scena mut .

Trezit din somnul s u, Socrate-ar bea Paharul cu cucut înc -o dat .

Cum s i oprim derea ta din mers? nesc din soare razele rapnele, Oceanu-arunc ghea a peste bord, Se pup Polul Sud cu Polul Nord, Solvesc meridiane-n paralele. mântul d cu oi tea-n babord, Taifunul face lainerul surcele, Scot uri g uri negre din pl sele i stresul lunetist inte te-n cord.

Catarg sfidând furtuna-n agonie, Minuscul punct pierdut în Univers, Cum s i oprim c derea ta din mers, te men ii, cu noi, în ve nicie? rite inginer din Siracuza, Ne d pârghia s salv m cambuza.

38

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 11(51)/2014

Petru-Ioan G^RDA

Luminile Se-ntunecase de-a binelea. Ploua m runt i des, o ploaie enervant , c zut pe parbrizul vechii Dacii, ale c rei terg toare mai mult sporeau tainele drumului na ional DN... Farurile erau ca vai de mama lor, cel din dreapta avea geamul spart i fusese cârpit cu o bucat de plexiglas alb, lipit cu Super Glue. Din fericire, cei aizeci de kilometri pe care îi avea de parcurs pân la marele ora îi erau cunoscu i pân în cel mai mic detaliu. Îi parcursese de sute de ori înspre i dinspre satul natal, pe care îl p sise în tinere e, în speran a unui trai mai bun. Acum, în casa p rinteasc mai tr ia doar tat l. Îl vizita cel târziu la dou s pt mâni, s -i duc una-alta (de atâtea ori î i c rase el de acas bun parte din roadele muncii tat lui i mamei!), s vad ce mai face, s mai repare câte ceva prin curte, s schimbe o vorb , s mai bea un pahar de uic sau de vin, s i aduc aminte a mia oar micile întâmpl ri hazlii din copil rie, sau marile întâmpl ri din via a familiei. Mergea întotdeauna cu o floare i cu o lumânare i la mormântul mamei.

De data aceasta venise i pentru a-l ajuta s se preg teasc de rb tori. Mâine era Ajunul Cr ciunului. Ani de zile venise în aceast perioad s i ia porcul crescut pentru el. Participa la tot ritualul „t iatului”, mai pu in la momentul „crimei”. Era o s rb toare. De-acum, trânul nu mai putea ine decât câteva g ini... Bine c mai tr ia!

Ar fi plecat mai devreme, n-ar fi dorit s -l prind noaptea pe drum i nici a teptarea la trecere, dar a vrut s se asigure c las totul în ordine, destule lemne t iate i duse lâng sob , g inile închise, pentru ca tata s nu mai trebuiasc s ias . Cu ploaia asta, dac se r cea peste noapte, se putea face polei. Oricum nu-l prea mai ineau picioarele de un timp, mereu era cu gândul la el, c dea mereu, anul trecut pe timpul sta era s nu- i revin dup o c dere pe ghea . Se lovise la cap i st tuse dou s pt mâni în com . Î i revenise în mod miraculos, în ciuda speran elor personalului medical de la neuro... În plus, z bovise pu in cu împodobirea micului brad pe care i-l adusese. Nu-i mai veneau colind tori, ca pe vremuri, dar ce Cr ciun era la f un pom împodobit? Copil, mergea i fura câteva crengi de brad din p dure. Le lega i le împodobea cu hârtie creponat i cu „argint” din ambalajul bomboanelor. „Bomboane de argint”... Colorate nu se g seau înc . Tot cu „argint” i cu hârtie creponat î i împodobea steaua, apoi viflaimul, „capela” de la costumul lui Melchior, unul dintre Cei Trei Crai de la R rit... Ce vremuri! Drumul nu prea era circulat, cu atât mai bine. Ar fi fost orbit de farurile celor care veneau din sens contrar i ar fi trebuit s conduc i mai încet. Deodat v zu cu coada ochiului o mogâldea pe dreapta. Frân instinctiv, dar era târziu. Trecuse cu ambele ro i peste ea. Ce naiba o fi fost? Încetini, cu gând s verifice, apoi acceler din nou. Ce putea fi pe vremea asta câineasc ? Cel mult un câine... Poate c deja mort, c lcat de altcineva...

Oricum, nu mai avea ce face... Doar dac ... Nu, n-avea cum! Î i aminti, de felul în care murise Guri a, un be iv din sat, c lcat cu tractorul de un alt be iv... Da, dar la era tractor. Cel pu in a a se stabilise la anchet . Tractoristul fusese condamnat la ani grei de pu rie, dar lumea vorbea c , de fapt, autorul era un mah r din sat care l-a c lcat cu Dacia i care îl pl tise cu bani grei ca s se dea drept vinovat. Ar trece Dacia peste...? Dacia... Cum s-or face i anchetele astea? Doar

se spune c r mân urme pe ro i, pe ma in . Da, dar dac ma ina nu ajunge s fie verificat ... Dac o fi fost, totu i, un be iv? Sau, doamne fere te, un bolnav? L-ar mai putea ajuta? Dac l-a omorât? Se va întoarce, nu e la . Va face pu rie, dac trebuie, de i, la urma urmei, ce c uta cineva pe drum, seara, în locul acela? Poate c ar fi g sit nevinovat. Dar a p sit locul accidentului... Asta se pedepse te oricum... Doamne i ce mul umit era cu doar câteva minute înainte? Îl aranjase pe tata, vorbise cu Mariana la telefon... Mariana... Ce va zice Mariana? De atâtea ori îl chinuise c e neatent, c e vis tor, c e poet... Rar îl l sa s plece la drum mai lung f s -l înso easc . Mereu în dreapta, mereu atent , mereu cu observa ii. Era enervant , dar util , în fond. De multe ori i-a fost de ajutor. Nu-l va ierta niciodat ... Nu, trebuie s v d ce a fost. Trase pe dreapta, î i puse mâinile la tâmple. Îi zvâcneau... Nu putea merge mai departe. S mearg i s a tepte, ce?

Vreun anun la radio sau la televizor c în apropierea localit ii... a avut loc un accident cu p sirea... poli ia face cercet ri... S ascund maina? Era preg tit s o dea în programul rabla, strânsese cu greu ni te bani i ofertele la rabla erau din ce în ce mai bune... Ce s-ar mai bucura nu de un Logan nou! F cuse coala de oferi în a dou sprezecea.

Acum era student la Calculatoare. D nu ... La ar , pe drumuri necirculate, îl l sase de când avea patru ani s poarte volanul din bra e de la el. Când avea doisprezece ani, conducea singur. i-a luat carnetul în ziua în care a împlinit 18 ani. Dup o lun s-a r sturnat de dou ori într-o curb periculoas . Scosese o coleg la plimbare, probabil f cuse pe grozavul, de i nu era genul... L-ar fi putut pierde. Bine c aveau centurile puse. Mereu se întreba dac a f cut bine înv ându-l s conduc înainte de a fi venit vremea... Oricum, n-a fost g sit vinovat. Un turist, accelerase când era dep it (câ i or fi nenorocit unii dintre tia i nu i-a tiut nimeni...). Da, dar fusese tare sup rat pe el. Eu conduc de dou zeci i cinci de ani i n-am avut un accident, iar tu...

Acum... Nu, trebuie s se întoarc ! Se asigur i întoarse ma ina.

Mersese vreo zece kilometri. Dup ce se întoarse vreo doi, fu dep it de o salvare cu girofarul în func iune. I se înmuiaser picioarele...

Doamne, nu e posibil! A a de repede? Acceler din ce în ce mai tare.

Când se apropie la câteva zeci de metri, încetini din nou... Locul nu era luminat. Salvarea nu p rea a fi acolo i nici n-o reîntâlnise în drum. Î i mai reveni. Trase pe dreapta, în dreptul mogâlde ei. Era acolo, inert . Lu lanterna din bord. O inea pentru momentele în care ma ina îi f cea figuri. Mai umbla la bornele bateriei, mai regla carburatorul... Coborî i se apropie hot rât. Fie ce-o fi! Se uit în fa i în spate. Nu veneau ma ini. Aprinse lanterna... Ceeeeee? Plimb lumina în lungul momâiei. Un sac cu ceap ! Un sac cu ceap , c zut din vreo c ru sau din vreo camionet ! Ha! Ha,ha, ha! Doamne, ce urare! Ceaaap ! Ce frumoas poate fi uneori via a! Exi ti, Doaaamneeeee! Fericirea exiiiist ! Se l pe vine i r sturn încoace i încolo sacul de ceap , apoi îl împinse în an . Se întoarse în ma in , dar nu era înc în stare s mearg mai departe. Se uit la ceasul mobilului. Deja ar fi trebuit s fie acas . O sun pe Mariana.

Draga mea, ajung mai târziu... nu prea e vizibilitate, tii tu... decât s se întâmple ceva... nu îmi tremur glasul... cum s beau, am condus

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii Eugen DEUTSCH

eu vreodat b ut? Pa, pa. Sigur. Da. Pa. Se întoarse „la locul faptei”, ridic sacul i-l duse în portbagajul ma inii. Ura, am ceap pentru un an! Oricum, cu seceta din var , nu se f cuse anul acesta în gr dina de la ar ...

Fericirea... Ce-i fericirea? E clar c nu tii c ti fericit atunci când e ti fericit. Ba tii! Eu nu tiu acum?

Porni din nou motorul i demar . Doaaaameee!

Luni m duc la Catedral i aprind zece lumân ri.

O sut aprind! Apoi m duc i m înscriu cu rabla! trânico, i-ai tr it traiul. S nu te superi, ne-ai fost de folos, dar nu prea mai po i, recunoa te!

Merit m atâta i eu i D nu i Mariana! Nu va mai risca vreodat s calce pe cineva cu ma ina. No voi mai sup ra vreodat pe... Doamne ce drag mi-e! M nec je te cu cic lelile ei, dar întotdeauna cu cele mai bune inten ii! N-o mai sup r în veci! Ce se întâmpla dac ... Poate mergeam la închisoare. Ar fi rezistat Mariana unui asemenea oc? D nu ... Ifi putut face una ca asta? Abia acum realiz c ploaia încetase. Dintre norii tot mai rari se ivise o jum tate de lun care mângâia discret dealurile din dreapta i din stânga V ii Broa tei. Avea lacrimi în ochi. O fi i de la ceap , glumi în gând. De fapt, la cât era de izolat portbagajul i la câte cepe erau strivite de ro i... Era beat de fericire. Mâine e Cr ciunul. Va fi cel mai fericit Cr ciun de când nu mai sunt copil. Ca atunci, nu va fi...

Porni CD Player-ul pe care D nu îl instalase recent. O afacere de-a lui. Era în untru un CD cu Phoenix. Ce bine c are gusturi b iatul. M rog, gusturile i le formeaz i familia... tia c sunt studen i care ascult manele. Ce oroare! „Cine trece-n Valea seac ...”. Urla: Cine trece Valea Broa tei i-are ceap -ndosu hoa tei? N-am g sit alt rim ... B tea ritmul cu podul palmei în bord.

Peste linia dealului din fa se ghiceau luminile marelui ora ... Intra deja în satul care în curând va deveni cartier. De o parte i de alta a drumului era plin de lumini multicolore, erau i ornamente cu globuri mai mari i mai mici care traversau strada, pomi de Cr ciun împodobi i în cur ile unor magazine i în ogr zile unor cet eni înst ri i ( i snobi, i zise). Unul mare, pus probabil de c tre Prim rie, trona în mijlocul noului sens giratoriu din intersecia cu drumul spre... Ce mod e acum cu sensurile astea giratorii, cum e o mic intersec ie, cum... Totul era feeric. Pretutindeni pâlpâiri, amplificate de lacrimile de bucurie din ochi. Undeva, în dreapta pâlpâia alternativ un glob mare ro u...

Trecu de el i sim i gâlmele terasamentului.

Realiz . Bunul sim , care îi ceru s i repare greeala, o lu înaintea ra iunii, care i-ar fi cerut s accelereze... Frân i se str dui cu disperare s bage în mar a-rier. Mar arierul Daciei 1300...

Nu sim i nimic. Doar plutirea într-o lumin orbitoare, ca într-un film derulat cu încetinitorul.

Plutirea în lumin , c tre lumina ve nic sau c tre întunericul nesfâr...

39 Janet NIC~

SONET DE… INTERNET

SONET ÂN

De-a fi ân ar, Chiar agasant, C-un vers savant storn i-un ar!

Maestre, chiar c e ti ân ar!

Se vede clar din avion.

Când cân i sfin itul axion, Adorm i frunzele-n ar ar.

fi un star Cam flamboaiant, Dar elegant, Precum un far!

Vampir de noapte, a adar, Desprins de fra i - un milion Infuzi în versuri bulion, Sperând s-ajungi un arm sar.

pune-n gaj La carnaval Un brav Mirage

Cu bâzâitul de trompet , În ochii lumii e ti vedet .

Dar, dac vrei s -mi fii amic,

Cu avantaj De car naval…

De am i-un paj.

pune-n acul t u pitic Un fir lucios de borangic, -mi co i, maestre, o carpet !

Eugen Deutsch, 7 martie 2013

RESC

Janet Nic 7 martie 2013

SONET EXTREM DE NET

SONET NET

tii c ahu-i jocul pentru minte Cel mai subtil, mai mult decât sonetul, Iar cel ce îi deprinde alfabetul Se-apropie de-o zon prea fierbinte.

De este jocul pentru minte, Eu minte n-am, de-aceea, ah!

Eu n-am jucat vrodat AH i n-am de gând de-acu-nainte.

Un vers subtil seduce exegetul, Ce cere doar un blid micu de linte Spre a te antrena spre-nalturi sfinte, De reu ti a evita concretul,

-ndemne Yahve sau Alah, Momit cu miere i pl cinte, S-ajung pe tabl pre edinte Cu p rei de padi ah!

i-ncaleci, cu speran , inorogii, Spre bolta unde str luce te steaua Unui poet pe care filologii

În consecin , azi m rog fug de jocu-ngândurat.

Poet cu zvon de filolog,

N-au reu it nicicând s -l fac mat, De i e evident c-a a, paraua Nu vine… chiar de-n joc a câ tigat!

Mai bine, seara, merg la MAT i vin de-acolo ca un stog Pe care mândra-l pune-n PAT.

Eugen Deutsch, 8 martie 2013

Janet Nic 8 martie 2013

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

40

Contemporary Literature Press, sub auspiciile urm toarelor foruri: Universitatea din Bucure ti, The British Council, Institutul Cultural Român i Ambasada Irlandei,

Anul V, nr. 11(51)/2014

Florin M~CE{ANU

Anun publicarea volumului Florin Constantin Pavlovici Frica i pânda ISBN 978-606-8592-78-7

Editat de Lidia Vianu

Volumul Frica i pânda de Florin Constantin Pavlovici poate fi consultat i desc rcat la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/florin-pavlovici-frica.html

IVAN IVAN KONSTANTINOVICH KONSTANTINOVICH AIVAZOVSKY AIVAZOVSKY Aivazovsky s-a n scut în ora ul Feodosiya, Crimea, la 29 iulie 1817, întro familie armean s rac . Numele de familie al p rin ilor lui era Aivazian.

Talentul s u artistic l-a ajutat s câ tige o sponsorizare pentru a urma cursurile gimnaziului nr. 1 din Simferopol, iar mai târziu, cursurile Academiei de Art din St. Petersburg Academy of Art, pe care a absolvit-o cu medalia de aur.

A pictat peisaje - peisaje marine i o serie de peisaje ale ora elor de pe coasta Crimeii, apoi a c torit prin toat Europa. În 1845, Aivazovsky a plecat la Constantinople, r spunzând invita iei

Aivazovsky- Autoportret

Ce anume define te cel mai bine via a în "comunism"?

A doua carte scris de Florin Pavlovici, pe care o public m acum, r spunde tocmai la aceast întrebare.

Este vorba de dou activit i, care apar in fiecare altei tabere - sistemul având, din acest unghi de vedere, dou tabere în total. Uneori, în cazurile foarte nefericite, un singur individ ajunge la performan a de a ac iona în ambele direc ii. Cum ne spune chiar titlul emblematic - al c ii, ele sunt Frica i Pânda.

Pentru autor, "comunismul" este un pat al lui Procust în care timp de jum tate de veac au înv at s doarm mai to i cei prin i în aceast capcan sinistr a istoriei.

Ei au înghi it mai întâi neajunsurile minore - lipsa ldurii ori a apei calde, lipsa alimentelor, lipsa hainelor, lipsa c ilor... -, pentru ca la un moment dat s cad prad acelui somn al ra iunii care na te mon tri.

"G gio ii" sistemului au fost aceia care nu s-au l sat convin i s doarm în orice condi ii, aceia care au citit c i pe care al ii nu le mai citeau, au ascultat posturi pe care tot românul se ferea s le asculte; ei au fost vocile care s-au înc ânat s spun tuturor: Împ ratul e gol!

Cartea lui Florin Pavlovici ne cere s nu-i uit m pe ace tia din urm . Frica am tr it-o cu to ii. Nu e un merit, ci un dat cronologic: ne-am n scut sub comunism.

Pânda îns a fost op iunea fiec ruia. Volumul publicat acum de Contemporary Literature Press blestem aceast op iune, care este în cele din urm o lips de caracter, de moral , de t rie spiritual . Frica i Pânda este un Memento necesar trezirii Ra iunii. Ea a fost scris pentru genera ia care, ie ind din comunism, a fost condamnat inevitabil la trecerea de ertului biblic, dar este la fel de necesar acelora care se inflameaz ast zi în fa a televizoarelor la auzul unor vorbe precum "tor ionar", f s aib habar ce înseamn ele cu adev rat.

Florin Pavlovici define te pe scurt comunismul - cu mult ironie, chiar cu umor, dar i cu demnitatea celui care nu a f cut absolut niciodat absolut niciun compromis cu con tiin a lui. Pe lâng aceast restituire a caracterului uman, de care este nevoie dup orice ie ire din totalitarism, a a cum este nevoie de o baie fierbinte dup un drum lung prin maidanele cu gunoaie, Frica i Pânda pred tafeta tinerei genera ii, în ideea c , a a cum a spus George Santayana în trecutul secol XX, Cei care nu- i in minte trecutul cu siguran îl vor repeta.

Lidia Vianu

Sultanului din Abdulmecid, i a vizitat ora ul de opt ori, între 1845-1890. În timpul sejurului în Constantinople, Aivazovskz a primit comenzi pentru multe lucr ri în calitatea sa de pictor al cur ii Sultanilor otomani Abdulmecid, Abdulaziz i Abdulhamid, 30 dintre ele fiind în Palatul Imperial otoman, în Muzeul Dolmabahce i în multe alte muzee din Turcia. Lucr rile lui se g sesc i în multe muzee din Rusia i fostele republici sovietice, incluzând Muzeul Hermitage din Saint Petersburg i Galeria de Art Aivazovsky din Feodosya, Ucraina.

La 31 de ani, Aivazovsky s-a c torit cu Julia Graves, o guvernatoare englezoaic în St. Petersburg. Au avut patru fiice. Au divor at, iar la vârsta de 65 de ani, Aivazovsky s-a c torit cu Anna Boomazian, o v duv tân din Theodosiya.

Aivazovsky a fost foarte afectat de masacrele armenilor în Asia Mic din anul 1895, pictând câteva lucr ri având ca subiect aceste masacre. i-a petrecut ultimii ani din via în Feodosiya unde a aprovizionat cu ap ora ul de pe proprieile sale, a deschis o coal de art , a început primele excava ii arheologice din regiune i a construit un muzeu de istorie.

Datorit eforturilor sale, s-a înfiin at un port comercial în Feodosiya i s-a f cut conexiunea cu re eaua de c i ferate.

Aivazovsky a murit în Feodosiya în anul 1900, 5 mai.

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

41

George FILIP (Canada)

„Dumnezeul meu m-a întrebat: pentru ce poete îi hule ti pe semenii i? i eu i-am r spuns: pentru acela i motiv - DOAMNE - pentru care, sup rat, HRISTOSUL s-a dus în templu i i-a biciuit pe negu torii cei excroci...” (george FILIP) IMNUL TABLAGIILOR microbi tilor de table, f deosebire de culoare politic sau orient ri sexuale

curg microbii de pe Lun tr iasc americanii!

BILAN Foaie verde trei erable Toat lumea joac table.

Ne batem ca la Verdun i câ tig cel mai bun. cu zarul... iute... mut !

Muza - dac te ajut , Dintre mul ii juc tori Campion ie i... uneori.

filozofului Emil Cioran Motto: „la popa la poart o pisic moart ” popa ne-ngroap p rin ii. dentistul ne scoate din ii. mamele ne nasc i mor. badea cânt pe tractor.

Table... table... când r sun To i românii se adun ; Mama ei de via -amar , Mai uit m dorul de ar ...

toamnele ne scald -n vin. din ziar citim - venin. croitorii ne m soar . sacii se duc grei la moar .

IUBI I PRIETENI

Marea mea Neagr d pe te. doar vorbim pe române te. un primar este obez. via a n-are... chichirez.

viermii tia sunt scorni i de Dante. ei rânjesc la marile destine ce-i dau lumii sensuri elegante. cauza sfâr te cu efectul. i efectul trist, la râme, ce e? scobeasc ele artefectul într-un pâr de onomatopee. îns sunt imuni poe ii ve nici. nu-i contamineaz tiriplicii. cei mai buni poe i ne r mân sfe nici prin maidanul infestat de vicii. stignesc eu râmele-n cârlige. când mai pescuiesc - m nânc i pe te, prin noroaie trec pe catalige, sfântule ul meu m ocrote te.

SIM neamurilor din ar care a teapt mereu pachete v-am trimis prezervative pe-aici timpul e probabil nu ceda i la tentative politic... insuportabil draga mea nu e prea moart cu amoru-o ducem bine noi am pus anun la poart : primul... prima... care vine vecina e iar gravid servim zilnic vitamine avem bor de agurid iar la balamuc - e bine

mânc m to i fotbal pe pâine. a fugit din sat un câine. dou ra e se m rit . starea vremii e cumplit . badea cânt pe tractor. dentistul ne scoate din ii. mamele ne nasc i mor. popa ne-ngroap p rin ii.

DESPRE HOMO-RÂME

gripa EBOLA nu-i bun simpatici gagii - golanii

buc tarului mircea dinescu limbile str ine - tim bine se scriu cu litere-aldine i nu mai c m guturai de la fra ii de la R rit - a a-i? ara mea importeaz petrol subsolul dânsei este nasol i ce-a fost de furat s-a furat de c tre marii b rba i de stat. noi muncim - pe cuvânt de onoare. m cu laserele în caldul Soare i nu mai suport m stavile-n cale ca pe când s-a compus...Macarale...

pentru ierbivori i alte dobitoace Motto: „Nihil sine DEO”

rb torile de iarn iar i au schimbat indexul fulgii scumpi încep s cad m-am decis: o s -mi schimb sexul

PATRIOTIC

am v zut eu ni te homo-râme care se tot screm prin erezie cu dorin a cert - s d râme zeii pl zmui i de poezie. râmele sunt ni te viermi - tim bine.

noi la un orizont avem scopul unii mai trag prin pivni e dopul dar societatea de azi îi sfideaz pe trântorii care chiar emigreaz la munc fra ilor - precum str bunii care-i b tur pe turci i chiar hunii i doar a a Patria noastr va prospera ta-ta-ra-ta-ta... i iar: ra-ta-ta!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

42

Anul V, nr. 11(51)/2014

Petre GIGEA-GORUN

Maria T[nase, o regin[ a cântecului românesc Motto: „Maria este din toate satele.” (Tudor Arghezi)

Maria T nase, pas rea m iastr a cântecului românesc

Despre Maria T nase, Tudor Arghezi, scria: „Maria este din toate satele. Ea tie s calce cuvântul i silaba, s arunce zbenghiul accentului unui vers în punctul unde cade i pasul ideii, s dea gre întotdeauna - ghirlande în relief al unui cântec de opinc .”

La rândul s u, marea interpret Maria T nase, m rturise te: „Uneori m încearc sentimentul c melodiile îmi vin de undeva, de departe, din str fundul con tiin ei populare, se furi eaz în mine, visând parc , le ascult i le interpretez.”

Întâmplarea a f cut ca în anul 1969, la Craiova, s bat gongul inaugural pentru «Festivalul i Concursul interpre ilor de muzic popular „Maria T nase”», la care eu s fiu primul pre edinte de onoare al acestui festival, cât i la a doua edi ie din anul 1971. În anii aizeci, am cunoscut-o personal la Craiova, unde câ iva ani buni a fost colaboratoare, angajat la Ansamblul de Cântece i Dansuri „Nicolae B lcescu”, la „Doina Olteniei” din cadrul Filarmonicii de Stat Craiova i la „Trofeul Gorjului” din ora ul Târgu Jiu. Pe atunci îndeplineam func ia de ef al Sec iunii financiare a regiunii Oltenia i administram bugetele mai multor jude e ale Olteniei istorice. În plus, so ia mea, Marieta, a fost 25 de ani ef-contabil al Filarmonicii de Stat Oltenia, unde Maria T nase era angajat , cu care era în rela ii apropiate, mergând împreun în unele turnee din jude ele Olteniei, ajungând s -i încânte i pe cons tenii mei din Goicea Mic , unde a dat un concert la C minul Cultural din localitate. a cum o tiu, mi-a r mas în suflet ca o fiin drag , de ne tears amintire.

Puteam eu, oare, ca în c ile mele pe care le-am scris i tip rit s nu vorbesc i despre marea noastr artist i interpret Maria T nase, a cum am cunoscut-o?!

Desigur c nu puteam face asta, ar fi fost o impietate pentru memoria i marea ei personalitate.

Genera iile mai vechi au v zut-o i au ascultat glasul ei m iastru fie direct, fie prin intermediul radioului sau al televizorului. Genera iile mai tinere o pot face dup înregistr rile audio i video, precum i din scrierea unor relat ri despre ea, a a cum o fac i eu, prin prezen a acestor rânduri.

Festivalul de la Craiova, care îi poart numele - i despre care voi vorbi în continuare - a intrat în tradi ii i se desf oar din doi în doi ani, pân în prezent i în viitor, c tând o anvergur binemeritat .

1. Scurt biografie la prezen a Mariei T nase pe „Aleea Marilor Personalit i din Craiova” Se poate spune, pe drept cuvânt, c amplasarea, în Craiova, a 24 de busturi în bronz, reprezentând personalit i importante legate de via a politic , administrativ sau cultural- tiin ific desf urat în Cetatea Banilor, este una dintre cele mai de seam realiz ri a autoriilor locale. Acest muzeu în aer liber este permanent prezent în

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

con tiin a cet enilor Craiovei i va r mâne peste ani i ani, m surându-se în decenii i secole.

Aleea Marilor Personalit i din Craiova cuprinde 24 de personalit i, din care marea noastr artist liric nu putea s lipseasc .

Figurile în bronz, ezând pe socluri de marmur , reprezint pe: Theodor Aman (1831-1891), Gheorghe Anghel (1904-1966), Tudor Arghezi (1880-1967), Constantin Brîncu i (1876-1957), Gheorghe Chi u (1828-1897), Henri Coand (1886-1965), Gogu (George) Constantinescu (1881-1965), Traian Demetrescu (Tradem – 18661896), Elena Farago (1878-1954), Grigore Gabrielescu (1859-1915), Alexandru Macedonski (1854-1920), C.S. Nicol escu-Plop or (19001968), Vasile G. Paleolog (1891-1979), Amza Pellea (1931-1983), Petrache Poenaru (1899-1975), Aristitza Romanescu (1864-1931), Ion D. Sârbu (1919-1989), Marin Sorescu (1936-1996), Maria T nase (1913-1963), Nicolae Titulescu (1882-1941), Ion uculescu (19101962), Ion Vasilescu (1903-1960), Nestor Vornicescu (1927-2000).

Dintre ace tia, 11 sunt membri ai Academiei Române, trei sunt Arti ti ai Poporului sau Arti ti Emeri i, trei au fost mini tri, iar doi primari ai Craiovei. ase personalit i sunt i Cet eni de Onoare ai municipiului Craiova.

Voi reda în continuare modul cum este prezent Maria T nase în cartea „Aleea Marilor Personalit i”, ap rut în anul 2006: «S-a n scut la Bucure ti, la 25 septembrie 1913, i a decedat la 22 iunie 1963, la Bucure ti, i a r mas în con tiin a oamenilor ca o legend . Tat l s u, Ioan Coand T nase, din comuna Mierea Birnici, jude ul Gorj, în c utare pentru un trai mai bun a stat o perioad la Craiova, unde vindea zarzavaturi cu cobili a, apoi în anul 1905 se stabile te la Bucure ti, unde devine gr dinar. Se tore te cu Ana Munteanu, o f eanc , care avea un glas frumos i împreun i-au înjghebat o c su în strada Livada cu duzi, pe care au înconjurat-o cu o frumoas gr din cu flori.

Aici se va na te, la 13 septembrie 1913, Maria T nase, cea care avea s devin regina cântecului românesc. Cursurile primare le face la coala elementar din strada T cari, dup care urmeaz cursurile liceale la „Spiru Haret” i la „Ioan Heliade dulescu”. La serb rile ce au avut loc la licee, Maria T nase a cântat, a dansat i a recitat din cele mai frumoase poezii. Este apreciat i aplaudat . Temporar este angajat la un bufet în calitate de chelneri , munc pe care o p se te destul de repede. Intr în cercul artistic din Blocul Bazaltin, unde se desf urau manifest ri culturale. Aici cunoa te pe scriitorii Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu, Cicerone Theodorescu, tefan Rolhl, precum i pe folcloristul Harry Brauner, care o recomand celebrului etnomuzicolog Constantin Br iloiu. La 1 iunie 1931, Maria T nase p te pentru prima oar pe scena vestitului teatru „C bu ” al lui Constantin nase, unde reu ise la un examen cu roman e. În vara anului 1939 a înregistrat ase cântece populare române ti i roman e la vestita cas de discuri londoneze „Columbia”. C tore te la Viena, Londra i Paris.

La 20 februarie 1937 este primul s u concert la Radio Bucure ti, la „Ora Satului”, f cându-se apreciat cu cântecul: „Cine iube te i las Dumnezeu s -i dea pedeaps Târâitul arpelui i pasul gândacului Vâjâitul vântului Pulberea p mântului” Se bucur de aprecieri elogioase exprimate atunci de scriitorii Octavian Goga, Geo Bogza. În vara anului 1938, Maria T nase a cântat la Cursurile

43

Universit ii Populare de la V lenii de Munte, conduse de marele nostru istoric Nicolae Iorga. Plin de farmec, Maria T nase a cucerit integral auditoriul prezent la V lenii de Munte. Nicolae Iorga nu s-a putut ab ine s nu-i spun : „Te felicit din inim , domni oar cânt rea ! E ti o adev rat pas re m iastr , care tii s zici cântecele noastre cum pân la vârsta mea de aproape 70 de ani n-am auzit pe nimeni. De aceea, domni oar cânt rea , înc o dat te felicit, î i mul umesc i- i urez succes, s r zbe ti unde meri i, sp rgând toate zidurile pizma e care i se vor ridica în cale. Trebuie s biruie ti...” (Tudor Nedelcea, Pas rea m iastr , Funda ia „Scrisul Românesc”, Craiova, 1999, pg. 13) Se angajeaz la teatrul de revist „Alhambra” din Bucure ti, unde Ion Vasilescu, p rintele colii române ti de muzic u oar , pe versurile lui Nicu Kamer a compus pentru Maria T nase cântecul „Mi-am pus busuioc în p r”, cu care a avut un succes nemaipomenit, cântec devenit lag r, cântat i în zilele noastre. Scriitorii Victor Eftimiu i Cezar Petrescu o felicit i scriu elogios despre vocea i interpretarea celei ce avea s devin marea noastr artist -cânt rea . În anul 1938 cânt la restaurantul „Neptun” din cartierul bucure tean Buze ti. Tot aici, mai cântau vesti i rapsozi i cânt re i ai timpului i cânt re i ai timpului: Ion Luican, Ioana Radu, Zavaidoc, Petre Gusti, Maria L re u, Alla Baianova.

La mesele de la acest restaurant se aflau aproape în fiecare sear celebri scriitori i c rturari precum Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Ion Pillat, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Ion Vasilescu, Ion Marin Sadoveanu, George Folescu, Gheorghe Ciprian, Petre tef nescu Goang , arti ti, pictori, ziari ti, al i oameni de cultur .

La 16 aprilie 1939, Maria T nase este recomandat de savantul Dimitrie Gusti de a participa la o expozi ie ce avea loc în luna mai 1939. Împreun cu orchestrele lui Grigora Dinicu i F nic Luca traverseaz oceanul i, la 5 mai 1939, în prezen a doamnei Sarah Delano, mama pre edintelui S.U.A., Theodore Roosevelt, are loc inaugurarea oficial . Dup ce Grigora Dinicu a executat cu mare virtuozitate lucr rile „Ciocârlia” i „Hora stacato”, a cântat Maria T nase, în fa a lui Edgar Hoover, fost pre edinte al SUA, scriitorul André Gide, compozitorul Yehudi Menuhin i alte personalit i politice i artistice.

George Enescu o viziteaz i o felicit cu c ldur .

Tot aici îl cunoa te i pe marele sculptor Constantin Brâncu i, de care se apropie suflete te. În vara anului 1939, Constantin Br iloiu a organizat un festival la Craiova, pe scena Teatrului Na ional. Este invitat i Maria nase, care este primit în gara Craiovei, în sunetul muzicii, p ind pe un covor special a ezat în onoarea sa. Avea atunci doar 26 de ani. În octombrie 1943, Maria T nase revine din nou la Craiova, la „S pt mâna cultural a Olteniei”, printre cei prezen i fiind Elena Farago, organizator, Ion Minulescu, Mircea Damian, Gib Mih escu .a. Aici execut cu m iestrie neasemuit cântecele „Lung e drumul Gorjului”, „M dusei s trec la Olt”, „Doin din Dolj” i „Doina Oltului”. În anii celui de-al doilea r zboi mondial, Maria T nase, c tore te în Italia, S.U.A. i Turcia, cu spectacole la Istambul i Ankara. În anul 1941 se c tore te cu Clery Papadopol Sachelarie.

Este apreciat i încurajat de vestitul dirijor Ionel Perlea, George Ciprian, Ion Manolescu, Ion Vasilescu. În timpul r zboiului cânt la spitalele de r ni i i c minele de orfani.

44

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Scriitoarea Lucia Demetrius afirm cu sinceritate „A a cum cânt Maria T nase, nu mai cânt nimeni”.

Maria T nase a jucat i în unele spectacole, piese, comedii, cuplete precum: „Dor de duc ”, „Un cântec de inim ”, „Iat femeia pe care o iubesc”, „Nu vreau s mor”, „Mascata”, „Parada vedetelor”, „Cadavrul viu”, „Sfinxul din Hollywood”. Îl încurajeaz pe talentatul acordeonist i cânt re F mi Lambru, lansându-l în lumea cântecelor. În anul 1953, lanseaz cântecele „Doina Oltului”, „Cântec din ara Oa ului”, „Drag mi-s cântecele mele”.

Mai târziu alte cântece f ceau înconjurul rii precum „Ciuleandra”, „Habar n-ai tu”, „B trâne e haine grele”, „Dorule, dorule”, „Trandafirul”, „Î i mai aduci aminte, doamn ” (pe versuri de Cincinat Pavelescu), „Butelcu a mea”, „H ulita din Gorj”, „În gar la Leordeni”, „M dusei s trec la Olt”, „Uh i bade”, „V leleu” .a. În total Maria T nase avea în repertoriul s u peste 350 de cântece. În anul 1962, la cererea sa, s-a transferat de la Teatrul Satiric Muzical „Constantin T nase” la Orchestra popular „Taraful Gorjului”, sec ie a Ansamblului artistic „Nicolae B lcescu” din Craiova i a devenit colaboratoare permanent la „Orchestra popular ” a Filarmonicii de Stat „Oltenia” din Craiova. Cu ambele orchestre, Maria T nase efectueaz o serie de turnee de mare succes în jude ele Dolj, Gorj, Mehedin i, Olt, Vâlcea i alte jude e.

Peste tot era primit ca o regin .

Maria T nase, ca solist vocal , împreun cu orchestrele de muzic popular i instrumenti ti virtuo i, au transmis din genera ie în genera ie comorile muzicii populare române ti. Amintim doar câteva nume: Ionel Budi teanu, F nic Luca, Nicu St nescu, Ioana Radu, Maria L re u, Victor Predescu, Ion Luican, Emil Gavri , tefan L rescu, Ion Cristoreanu, Felician F rca u, Ana Balaci, Ioan Bogza, Victoria Darvai, Aurelia F tu R du u, Angela Moldovan, Doina Badea, Dorina Dr ghici, Ileana S roiu .a.

Unul dintre autorii acestor rânduri a cunoscut-o personal i a primit-o într-o audine , înso it de Ariton Rogneanu, directorul Ansamblului „Nicolae B lcescu”, în care a solicitat o sum de bani - pe care a primit-o pentru a cump ra instrumente importate din Marea Britanie. Acest întâlnire, interesant , amiabil , este scris cu am nunte în cartea „Din amintirile Craiovei”. (Petre Gigea-Gorun, „Din amintirile Craiovei”, Funda ia „Scrisul Românesc”, Craiova, 2005) Credem c e foarte potrivit, ca în încheiere, s fie redate cele mai sugestive cuvinte care apar in scriitorului i filosofului Lucian Blaga: „Am convingerea c femeia aceasta a fost sortit s scormoneasc sufletul poporului nostru pân -n str fund, s -i smulg

Maria T nase, acompaniat la cobz

Anul V, nr. 11(51)/2014

comorile de cântece i în elepciune, s se strecoare, reamintinduni-le, fiorul ve niciei i prin for a ei interpretativ , s zvârle pretutindeni în lume lumina lor inedit , obâr it de straturile vulcanice ale melodiei i filosofiei.”

Chipul s u frumos, de data aceasta turnat în bronz, nemure te „Aleea Marilor Personalit i din Craiova”, cu privirea sa blând i p trunz toare, în semn de cinstire i pre uit demnitate a urmailor olteni pe care i-a iubit cu sinceritate i dragoste. În prezent un ansamblu de cântece i dansuri din Craiova ce poart numele de „Maria T nase” este a teptat cu ner bdare pe scenele din principalele ora e ale Olteniei i la sate, unde s tenii sorb cu pl cere m iestria orchestran ilor i a soli tilor, dar i amintirea celei ce a fost regina cântecului românesc.» *** Pentru aceste mari personalit i - în partea unu a c ii amintite, am ad ugat un capitol intitulat „Exegi monumentum aere perenius”, deci „Am des rvâr it un moment mai tare decât bronzul”, în care pentru fiecare dintre ace tia, am selectat din oper sau aprecieri despre ele.

Despre Maria T nase am scris cele ce urmeaz : * „Maria este din toate satele. Ea tie s calce cuvântul i silaba, s anime zbenghiul accentului unui viers în punctele unde cade i pasul ideii, s dea f gre - întotdeauna - ghirlande în relief a unui cântec de opinc . Cine calc silaba româneasc , stihul i cântarea, ca subtila Maria T nase? Diavolul. Nici el.”

(Tudor Arghezi) * „Ast zi, Maria T nase a încetat de a mai fi o fiin . Ea este numai cântec. i cum po i plânge oare un cântec?” (Ion Vinea) * „Eu cred c Maria T nase deschide cu excep ionala-i personalitate, epoca adev ratei interpret ri a cântecului nostru popular.” (Ionel Perlea) * „Când o aud pe Maria, glasul i cântecele ei le intuiesc venind din str fundul milenarei pl made tracice. M reg sesc, cu tot ce-i mai bun în mine, în stihurile i melodiile interpretate de ea.” (Mihail Sadoveanu) * „Maria reprezint f îndoial , o personalitate complet original în via a noastr artistic . Când o ascult retr iesc puternic via a complex , vibrant a satului nostru.” (Ion Pillat) * „Am convingerea c femeia aceasta a fost sortit s scormoneasc sufletul poporului nostru pân -n str fund, s -i smulg comorile de cântece i în elepciune, s se strecoare, reamintinduni-le, fiorul ve niciei i prin for a ei interpretativ , s zvârle pretutindeni în lume lumina lor inedit , obâr it de straturile vulcanice ale melodiei i filosofiei noastre populare.” (Lucian Blaga) *„M rie, M rie / Ia s -mi spui tu mie / Care floare-nfloare / Noaptea pe r coare / Floarea crinului / i cu-a dorului / Ast floarenfloare / Noaptea pe r coare. // M rie, M rie, / Ia s -mi spui tu mie / Care frunz bate / Când vântul nu bate? / Frunza plopului / i cua dorului / Ast frunz bate / Când vântul nu bate.” * „Maria T nase a fost i r mâne creatoarea incomparabil a cântecului popular românesc, interpretat în stil tiin ific, cu respectarea fonetismelor regionale, dar i cu acel talent indefinisabil, care-i confer unicitatea. M rturisesc c dispari ia ei mi s-a p rut mai dureroas decât aceea a unui bun i vechi prieten. Cu ea a pierit parc i cântecul popular, în expresia lui cea mai pur .

Care va fi, oare, marele poet de azi, h zit cu darul de a nemuri amintirea minunatei Maria T nase?” erban Cioculescu) * «„Doamna cântecului românesc” mi-a inspirat dragoste pentru folclor i de la care am înv at i cum s privesc o floare i cum s îndr gesc doinele noastre.» (Mariana B doiu) * „Numele Mariei T nase a devenit un simbol pentru tot ce

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înseamn d ruire, pasiune, în are în nobila slujire a cântecului românesc.” (Doina Badea) * „În întreaga mea str danie de culegere i pre uire a comorilor de cântec românesc m-am întâlnit în tot locul cu Maria T nase - cu cântecul ei, cu prezen a ei cuceritoare printre oameni, cu spiritul pio eniei i neasemuitei sale iubiri pentru folclor. Nu pot s nu recunosc c -n momente de restri te, pilda ei m-a încurajat i mi-a dat puterea de a urma o chemare, cu modeste mijloace, dar cu suflet d ruit pe de-a-ntregul.” (Gh. M. Dumitrescu Bistri a) (Petre Gigea-Gorun, Antonie Solomon, „Aleea Marilor Personalit i din Craiova”, Editura Sim Art, 2006, pg 91-94; 151-152)

2. Din cântecele Mariei T nase Când s-a spus c Maria T nase este „pas rea m iastr ” a rii, nu s-a gre it cu nimic. Ea a fost toat via a numai cântec i tot a a va mâne i dup moarte, deci de-a pururi. Înainte de a muri i-a dictat câteva versuri so ului ei, Clery Sachelarie, ca într-un testament pentru un ideal dincolo de moarte: „Cu racheta o s sui / În t ria cerului / i fac halt de ajustare / Doar în cele dou Care / Eu m urc în Carul Mic / i cu-un fir de borangic, / Trag cu mine la plimbare / Tot tarafu-n Carul Mare.” (Dana Andronic: „Ea este numai cântec”, Jurnalul Na inal, 25 iunie 2008) Dar ea, pe patul de moarte, a l sat i un testament, pe care l-a semnat i pe care îl voi reda în continuare, la timpul potrivit.

La rândul s u, Tudor Arghezi ne-a l sat i el un testament, ca de altfel i poeta Elena V rescu, to i fiind lega i cu trup i suflet de poporul lor, în care s-au n scut i pe care l-au iubit pân la ultima suflare.

Nu m pot ab ine, ca prin frumuse e i similitudine a con inutului, nu scriu, mai jos, poemul „Testament”, scris de Tudor Arghezi: „Testament Nu- i voi l sa drept bunuri, dup moarte, / Decât un nume adunat pe o carte. / În seara r zvr tit care vine / De la str bunii mei pân la tine, / Prin râpi i gropi adânci, / Suite de b trânii mei pe brânci / i care, tân r, s le urci te-a teapt , / Cartea mea-i, fiule, o treapt . // A eaz-o cu credin c tâi. / Ea e hrisovul vostru cel dintâi, / Al robilor cu saricile pline / De osemintele rsate-n mine. / Ca s schimb m, acum, întâia oar , / Sapa-n condei i brazda-n c limar , / B trânii au adunat, printre pl vani, / Sudoarea muncii sutelor de ani. / Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite / Eu am ivit cuvinte potrivite / i leag ne urma ilor st pâni. / i, fr mântate mii de s pt mâni, / Le-am pref cut în visuri i-n icoane. / F cui din zdren e muguri i icoane. / Veninul strâns l-am preschimbat în miere, / L sând întreag dulcea lui putere. / Am luat ocara, i torcând u ure / Am pus-o când s -mbie când s -njure. // Am luat cenu a mor ilor din vatr / i am f cut-o Dumnezeu de piatr , / Hotar înalt, cu dou lumi pe poale, / P zind în piscul datoriei tale. // Durerea nostr surd i amar / O gr dii pe-o singur vioar , / Pe care ascultând-o a jucat / St pânul, ca un ap înjunghiat. / Din bube, mucegaiuri i noroi / Iscat-am frumuse i i pre uri noi. / Biciul r bdat se-ntoarce în cuvinte / i izb ve te-ncet pedepsitor / Odrasla vie-a crimei tuturor. / Endrept irea ramurei obscure / Ie it la lumin din p dure / i dând în vânt, ca un ciorchin de negi, / Rodul durerii de vecii întregi. // Întins lene pe canapea, Domni a sufer în cartea mea. / Slova de foc i slova f urit / Împ rechiate-n carte se m rit , / Ca fierul cald îmbr at în cle te. / Robul a scris-o, Domnul o cite te, / F r-a cunoa te c -n adâncul ei / Zace mania bunilor mei.”

Eu, ca scriitor, parc m simt mai bine dup ce am pus al turi acest testament, ca în final s vin i cu testamentul scris al Mariei

45

nase. Dar s trecem la cântecele marei noastre cânt re e, artiste i interprete.

a) Cântece de dragoste Marea cânt rea Maria T nase a selec ionat cu grij cântecele din repertoriul s u, fiind atras suflete te doar de anumite melodii.

Dar nu numai melodiile au contat pentru ea, ci i textul, respectiv mesajul pe care îl transmite cântecul respectiv. Fac aceast afirma ie în cuno tin de cauz . Astfel, în deceniul al cincelea din secolul trecut, o perioad de timp a fost solist a Ansamblului de Cântece i Dansuri „Nicolae B lcescu” din Craiova, Ansamblul de muzic popular „Doina Olteniei” din cadrul Filarmonicii de Stat „Oltenia” Craiova i la „Taraful Gorjului” din Târgu Jiu. În acea perioad , dup cum am amintit, so ia mea, Marieta Gigea, era ef-contabil la Filarmonica de Stat „Oltenia” Craiova i asigura drepturile b ne ti ale tuturor colaboratorilor. Era în leg tur strâns cu Maria T nase, atât în Craiova, cât i în unele turnee în care mergeau împreun . Într-o discu ie, când so ia mea îi l uda cântecele i interpretarea, marea artist i-a spus, completând: „Coan Marieta, eu îmi aleg cântecele care-mi plac. Altfel, nu pot s cânt pe scen . Parc m opre te cineva, l untric, din mine. Eu nu pot s cânt vreo melodie cu tractori ti, pentru c nu pot, nu pentru c am ceva cu ei.”

A spus-o, râzând cu subîn eles, întrucât în timpul cât au fost împreun la o cafea, la mas , în deplas ri, se apropiaser suflete te.

Firea sa exuberant i romantic o ducea c tre sentimentul cel mai nobil al omului, i anume cel al dragostei. De aceea, cele mai multe cântece din repertoriul s u, de peste 1300 melodii, sunt de dragoste. Sim ind acest fapt, compozitorul Ion Vasilescu, poate cel mai mare compozitor al muzicii u oare române ti, a compus special pentru Maria T nase, în toamna anului 1938, cântecul „Mi-am pus busuioc în p r”.

Dup cum m rturise te muzicologul George Sbârcea, cântecul a fost compus într-o singur sear , la Bu teni, pentru a fi cântat la premiera Teatrului „Alhambra” în noul an 1938, scriind urm toarele: „Dup ce, în vila de la Bu teni, Ion Vasilescu s-a instalat la pianul de lâng fereastra deschis c tre mun i, inima Mariei T nase a prins s bat cu putere. Ce era asta? Cântec sau descântec? Pe sur ce asculta, era cuprins parc de be ie. Melodia curgea cu dulce opot i la gândul c ei îi fusese destinat , frem ta de bucurie f seam n. În clipa când Maria T nase a ap rut, c tre miezul nop ii, la repeti ia general a noului spectacol de revist , ca s cânte compozi ia maestrului Ion Vasilescu, ochii ei aveau luciri de perle.” i mai departe, muzicologul George Sbârcea afirm : «Cântecul „Mi-am pus busuioc în p r” a iscat vraja prim verii în sala cufundat în t cere. A fost, nu doar un cântec al lui Ion Vasilescu, ci a fost în aceea i m sur i un cântec al Mariei T nase. L-au cântat dup ea multe interprete cu voci frumoase i cu daruri teatrale.

Dar ca ea, nu l-a cântat nici una. Cântecul „Mi-am pus busuioc în r” a fost i r mâne un cântec al primei lui interprete, al singurei lui interprete adev rate.»

Pe bun dreptate, în con tiin a multor genera ii care l-au ascultat i înc la altele care îl vor asculta în viitor, cântecul, atât ca m iastr melodie, cât i ca text, este extraordinar: „Mi-am pus busuioc în p r, i, / S pot avea pe vino-ncoa’ / S fiu ochioas , n ioas / se-mbulzeasc i s m iubeasc b ie ii. // M i busuiocule, i nu fii r u / Hai i ajut -mi cu farmecul t u. // Mi-am pus busuioc în sân, m i / Pe sufle el s -mi ad el, / S m mângâie i s nu spuie / Cine-i iubitul i cine îmi este sortitul. // M i busuioace, m i busuiocel / Vezi i-l alege p- l mai frumu el. // C zic lumea ori i

46

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ce / Poate s spun c sunt nebun / C e prostie, vr jitorie / P i, zic lumea ori i ce / Eu tot cred în farmece.”

Desigur, textierul a avut în vedere faptul c busuiocul în concep ia popular a ranului are efect afrodisiac i ajut la na terea i meninerea dragostei între un b iat i o fat . La sate, multe fete pun busuiocul sub pern sau îl poart la ureche, în speran a c le va ajuta i apropie iubitul de care se îndr gostesc. Dar s continu m cu textul cântecului, atât de fermec tor: „Mi-am pus busuioc la poart / Ca s -l vr jesc p- l de-l iubesc / S i uite casa, s i uite masa / i cu tot dragul pe sear s -mi treac el pragul. // M i busuioace, i, nu fi sanchiu / Adu-l devreme i ine-l târziu. // C mi-am pus busuioc în pat, m i / S -i plac lui, iubitului / S -i fie bine când e cu mine / S mi-l îmbete ca s i uite de alte fete. // M i busuioace, tu tii ce vreau eu / ine-mi-l mie, doar mie mereu. // C zic lumea ori i ce / Poate s spun c sunt nebun / C e prostie, vr jitorie / Zic lumea ori i ce / Eu tot cred în farmece.” i acum, o melodie popular , izvorât din nelini tea îndr gostitului, intitulat „Pân când nu te iubeam”: „Pân când nu te iubeam, / Unde m culcam dormeam, / Dar acum când te iubesc, / Nu pot s m odihnesc. / Ies din cas s m duc, / Nu tiu încotro s-apuc / S raca inima mea / De la tin’ nu se mai ia.”

Declara ia de dragoste a tân rului este sincer i direct , f ocoli uri, a a cum o spune în cântecul „Am iubit i-am s iubesc” pe care interpreta ni le comunic cu optimism i farmec: „Draga mea, draga mea, / Foaie verde m r domnesc, / Am iubit i-am s iubesc, of, of / M car s m pr desc / Cel ce-mi place tot iubesc. // Haida, haida de trei ori, / C i miroase gura a flori / i buzele mic unele / Moare neica dup ele. // Las -te puic de mine / S fie bine de tine / De-a mai trage cât am tras / i de tine nu m las // Fac doi pa i i-o s ritur / i-s la tine-n b tur // i mai fac doi pa i de-ai mei / S rut ochi orii t i // Haida, haida de trei ori, / C i miroase gura a flori / i buzele mic unele / Moare neica dup ele.” În melosul popular, dorul, acest sentiment omenesc, este prezent în numeroase cântece. Se pare c acest cuvânt este intraductibil în alte limbi str ine, el fiind specific poporului român.

Un cântec arhicunoscut este i „Lung îi drumul Gorjului”, care de fiecare dat când este ascultat, r mâne proasp t în mintea ascul-t torului: „Foaie verde-a bobului / Lung îi drumul Gorjului / Da-i mai lung al dorului / C la Gorj te duci i vii / Dorul n-are c tâi. // M rioar de la Gorj / Ia la neica vreo doi zlo i / i nu te iubi cu to i. / ine- i neica plata ta, / Mie-mi place dragostea / i când îl pup pe neica. // M rie cu ochi ca mura / Pupa- i-ar neicu a gura / Pe mine m mustr lumea / C te pup în toat ziua / i eu nu te v z cu luna.”

Dintre toate numele femeie ti, M ria, sau M rioara, este cel mai des întâlnit în cântecele populare.

Maria T nase i orchestra acompaniatoare

Anul V, nr. 11(51)/2014

Unul dintre ele este i binecunoscutul cântec „M rie i M rioar ”, cu o melodie ritmic i pl cut : i-am zis verde s lcioar / M rie si M rioar / Ia un par de ma omoar / Parul s fie de plop / S nu m omori de tot / De trei zile zac în boal / i nu-mi zice nimeni „scoal ” / Dar de-i zice dumneata / M-ar mai trage inima.»

Cu mult patos, Maria T nase a interpretat cântecul „Asear vântul b tea”, în care fata î i spune întâlnirea sa cu b iatul care o iube te: „Asear vântul b tea / Badea-n bra e m strângea. / De-ar fi b tut vântul mult / M-ar fi strâns de m-ar fi rupt. / Dar noroc c vântu-a stat / i b di a m-a l sat. / Dar a plecat sup rat / C n-am stat la s rutat. / C eu cât tr iesc pe lume / B di ei nu-i zic pe nume / C -i zic pui or i pui / Este-al meu i sunt a lui.”

Umorul nesc este prezent în unele cântece populare, ca i în cele cuprinse în repertoriul marei noastre interprete. Aceasta se poate vedea i în cântecul „V leleu”, pe o melodie transmis cu farmec publicului ascult tor: „Mi-o zis mama c mi-o da, / V leleu, v leleu / Zestre când m-oi m rita / V leu, v leu, v leleu, / Dou zeci de perne mari / Toate pline cu ân ari. / Dou zeci de perne mici / Toate pline cu furnici. / Dou zeci de perne moi / Toate pline de gunoi. / Dou zeci de poloboace / F r’ de fund i f r’ de doage / Dou ra e cr nate / Astea cic -s vaci cu lapte / V leu, v leu, leleu.”

Un cântec vesel i accesibil unui num r mare de iubitori de muzic popular este cântecul „Colo-n vale-n gr dini ”, cules dintr-un sat din Muntenia. El a fost prelucrat pentru solist i cor de c tre Dumitru G. Kiriac, ceea ce i-a f cut o i mai mare audien la public: i-am zis verde l mâi / Colea-n vale-n gr dini / Pa te calul lui Gheorghi / i-aoleu, leli o; i-aoleu, feti o / Ce-ai cu mine, ? Iube te-m , m . / Pa te calul lui Gheorghi / Priponit de-o garofi / Garofi a s-a uscat / Calul lui Gheorghe-a sc pat / Alearg , Gheorghi -alearg , / Alearg cu capul gol / C i scap calu-n mohor.”

Dup fiecare dou versuri, se repet refrenul, spus pe un ton vesel i pl cut.

Tot atât de cunoscut este i cântecul „M dusei s trec la Olt”.

Dup cum se vede, gama cântecelor oltene ti este variat i localizat chiar prin textul versurilor, fie c este vorba de Gorj, de Craiova sau de Olt, a a cum rezult i din textul ce urmeaz : „M dusei, i m dusei s trec la Olt / Cu a mea, cu a mea, cu a mea mândr cu tot. / Tra-la-la-la-la-la-la-la. / i podariul, ai podariu-mi cere-un zlot / i pe-a mea, i pe-a mea, i pe-a mea mândr de tot. / Dar decât, dar decât s -i dau un zlot / Mai bine, mai bine, mai bine îl trec înot / Mai bine, mai bine, mai bine trec Oltu-not / C unde-o fi, c unde-o fi Oltul mai mare / M-o trece, m-o trece, m-o trece mândra-n spinare / i unde-o fi, i unde-o fi mai mititel / Unde-o fi, i unde-o fi mai mititel / Îl trec eu, îl trec eu, îl trec eu c -s voinicel.”

Un cântec suav i care a fost cântat de mult lume, adic fredonându-l, prin frumuse ea i naturale ea lui despre dor i dragostea oamenilor.

Compara ia cu mielul i vi elul care se in dup mamele lor, este superb , a a cum este în textul cântecului „Pe deal pe la Corl el”, astfel: „Foaie verde didi el, / Pe deal pe la Corn el, / Trece Doru run el / Cu dragostea dup el. / Ca vaca dup vi el / Ca oi a dup miel.”

Necazul tân rului îndr gostit, ca i sup rarea sa atunci când iubita nu mai poart m rgelele, cerceii sau basmaua ce-i fuseser f cute cadou, sunt spuse direct i cu am ciune în cântecul „Asear iam luat basma”, deseori auzit la ez tori, serb ri sau la nun i: „Asear i-am luat basma / i-acum te v d f ea / P i, cine io mai lua basma / S se destrame ca ea. / Asear i-am luat m rgele / i-acum te v d f ele / Cine i-o mai lua m rgele / S stea

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

spânzurat ca ele. / Asear i-am luat cercei / i-acum te v d f ei / Cine i-o mai lua cercei / S stea ag at ca ei.”

Dup cum se vede, sup rarea face ca pentru refuzul de a purta darurile primite s duc la un autoblestem destul de acid.

Dintre cântecele de petrecere „Bun îi vinul ghiurghiuliu”, în care pe lâng calit ile pe care le are prelucrând pl ceri specifice, se remarc faptul c atunci când bei vinul cu un om frumos, acesta este mai bun i mai gustos i se opre te în gât, atunci când îl bei împreun cu un om urât: „Bun îi vinul ghiurghiuliu / Cules toamna prin târziu / Mai pe brum , mai pe-om t / Mult mai beu i nu m -mb t. / M-am jurat c n-oi mai be, / Dar eu nu m pot ine. / Bun îi vinul, bine-mi place, / Nu tiu viei ce i-oi face. / Vini or de poam rar / Se suie-n cap f r’ de scar / Vini or de boghizi verzi / Face pe om de nu-l vezi. / Bun îi vinul i gustos / Când îl bei cu om frumos, / Dar de-l bei cu om urât / Se opre te vinu-n gât.”

Cântecul popular n-a ocolit i starea sufleteasc a celui care constat c iubita lui îl tr deaz cu un altul, a a cum rezult i din melodia „Când toca la Radu Vod ”.

Este doar o constatare, f a m rturisi i surprinderea fa de aceast stare de lucruri: „Când toca la Radu Vod ? / edeam cu puica de vorb / i-o ineam de cing toare / i-mi jura pe sfântul soare / C de altul n-o mai doare. / Dar asear -am prins-o-n fa / Cum o inea altu-n bra e / i r zima i in covili / Î i d deau de zor guri .”

Fata are îndoial dac badea o mai iube te sau nu i a teapt totu i un semn din partea lui, dup cum se vede din cântecul „Bade, din dragostea noastr ”: „Bade, din dragostea noastr / R riseo cas -n coast , / Dar de când al i ochi î i plac / Bade, nu vezi lumea de s rac. / Bade, pentru gura mea / Îndr gisei perina / Azi i-ai vândut caru’ cu boi / i- i iei alta, oale noi / i dup cum zice popa / Nici eu, bade, nu zic ba. / Fie, dac -i voia ta, / Dar eu tiu c nu-i a a. / C eu a tept pân la var / Pân’ la strânsu’ de secar / nu iube ti a doua oar / i eu a tept pân la var .”

Un dialog sincer i nevinovat între un b iat i o fat , la sat, în ton optimist, îl g sim i în cântecul popular „Fir-ar s fii, m i b iete”: „Foaie verde trei rozete / Fir-ai s fii, m i b iete / Cu ciucurii de la bete / C m s ruta i cu sete / De-mi rupse i rochi a-n spete / i trei nasturi de la ghete / Parc la voi nu sunt fete.”

Desigur, r spunsul b iatului nu întârzie s -l dea, motivând cu sinceritate deplin : „Ba sunt fete i la noi / Dar nu-s frumoase ca voi. / Ochii mei se uit -n sus / i iubesc pe sub ascuns / Ochii mei se uit n jos / i iubesc ce e frumos / P rul t u cel m sos / Mult îi galben i frumos, / Dar de nu l-ai piept na / i mai galben mi-ar p rea.” ci dragostea este puternic , fidelitatea merge pân la moarte.

Aceasta se vede în cântecul „Neghini neagr ”, cu o melodie trist , dar pl cut ascultând-o: „Neghinu neagr , / Mândruli o drag / Vino dupa mine! / Ioane, Ioane / Decât dup tine / Mai bine m fac / Trestie pe lac! / i-oi tr i cu drag / Departe de lume / Cu gândul la tine. / F -te, mândro, f -te, / C i eu m-oi face / Mic seceruic / in trestie-oi t ia, / i pe tine te-oi lua, / Pân ne-o lua moartea / Tu s fii a mea!”

Leana are la Mizil un ibovnic, pe Ionel, pe care-l iube te i dore te vin la ea cât mai des i s r mân peste noapte acas la ea.

Cântecul „Am ibovnic la Mizil” e pl cut la audi ie, creeaz o stare de bun -dispozi ie: „Foaie verde lin pelin, / Ionelule, Leana mea, Am ibovnic la Mizil, Ionelule / i-ar veni, dar n-are trin, m i, / P i, vino neic i pe jos, Ionelule / C e ti tân r i frumos. / A dracului noaptea mic / Ziua pe osea m-apuc , / Venind de la ibovnic ! / Leana mea! / Las neic s te-apuce, / C-atuncea-i dragostea dulce. / Ridic de tot perdeaua, / Ca s v d s -mi iau mantaua, / Mantaua i cu tunica, Ionelule, / C te-apuc ziulica!”

Un cântec „v ietat” este „Ast noapte n-a fost noapte”, pe care

47

Maria T nase îl cânt t nat i transfigurat . Dorul pentru iubita lui este pentru tân rul îndr gostit greu i aproape de nesuportat: „Ast noapte n-a fost noapte / A fost jumatat’de noapte / i-ast noapte te-am visat / Mândr c te-am s rutat / M-am trezit si-am pip it / Dar nimica n-am g sit! / Numa’ doru’ inimii / Scris pe fa a perinii / Cu cerneala ochilor / i cu geana genelor! / Diminea a când m scol, / i v d a ternutul gol / M mir, Doamne, cum nu mor! / Cum nu mor de-atâta dor.”

Rela iile de dragoste se spun în cântec i cu veselie, a a cum o face ciobanul, cât i ciob ni a atunci când se întâlnesc i îi apuc dorul de a se vedea i îmbr a. Un astfel de cântec, îndr git de marea noastr cânt rea este i „Uh i, bade”, cunoscut mai ales în mediul ciob nesc: „Uh i bade, uh i bade, uh i m / Uh i bade, uh i bade, uc -i m / i m reazim de-o salc / i m uc pân’ te calc / Hai ca vin acum, C lare pe Vân tu. / Vine badea de la miei / Ai i dac vine ce-i? / Au, pe lâng stân / S se fac brânz bun / S nu fie usturoaie / Ca gura de jin roaie. / Uh i bade, cum s fac / S te-apuc i s te uc / S te uc i s m duc / Dup capre s te-aduc / Ai, ui, pe sub br dui / Cu mândru a nu tiu cui / Ba o tiu, dar nu v spui / Ast var -ai fost mânzar / i la var e ti brânzar / C tii seama la g leat / La b ci câte-odat / Hai, ca vin amu, amu, / C lare pe Vân tu.”

Fata se dest inuie la un pahar de vin, pe care-l bea cu pl cere, spunând în cântecul „Dod , dod ”, cu sinceritate: „Dragu-mi-i unde-am intrat, Dod , dod , / i cu cin’ m-am adunat / P ru uacest de vin / Nu tiu, Doamne, cu-i s -nchin / P i v d aci un om frumos / Închina-i-a bucuros / C st pahar de oi be / tiu c n-a fi moartea me / C i moartea de mi-ar fi / Tot a bea vreo dou -trii / Pe aista-l dau în sus / C mi-i drag cine l-o pus / i pe cine l-o adus. / Dragu-mi-i unde-am venit / i cu cin’ m-am întâlnit / Dragumi-i unde-am intrat / i cu cin’ m-am adunat, Dod , dod .”

De altfel, dup fiecare versuri se cânt refrenul „Dod , dod ”.

Cântece în care numele Maria sau Marioara nu lipsesc le-am prezentat i mai înainte, cuprinse în repertoriul marii noastre interprete. În continuare voi prezenta cântecele „M ria neichii, M rie”, plin de dragoste i dezn dejde, cât i „Uite dealul, uite via”, unde iubirea î i spune cuvântul. „Foaie verde iasomie, / M ria neichii, M rie, / Cât de drag mi-e ti tu mie, / Nimeni pe lume nu tie, / i nici tu nu tii, M rie! / Când vii sara de la grâu, / Cu fuiorul prins în brau, / Eu te-a tept lâng pârâu, / Dar când treci cu Ion prin crâng / Eu te v d i-ncep plâng! / Plang, fat , i-mi pare r u, / C nu-s eu alesul t u! / ria neichii, M rie!”

Aceea i stare de spirit este i în cel lalt cântec: „Uite dealul, uite via / Unde iubeam pe M ria / Uite i t litura / Unde-mi da M ria gura / Uuu, p i, uuu, / Na guri i te du. / Foaie verde i-un popas / Sui mândru o-n deal la peri / S te-ntreb unde-ai fost ieri / C de-ai fost dup iubit / Mare p cat i-ai f cut. / Uuu, p i, uuu, / i iarna cu leag nu’. / De n-ai fost dup surcele / Vai de p catele tale / De-ar fi fost vreo s rb toare / Nu i-ar fi catul mare / Da’ e zi bun de luni / Nu i-ar mai ajuta sfântu’.”

Enumerarea unor cântece, cu textul lor s-a f cut pentru a ar ta atât melodicitatea lor, dar mai ales exprimarea trist i sincer a sentimentelor de dragoste, de dor, de sup rare sau de necaz a omului de la ar , pentru care marea noastr cânt rea avea atrac ie i apropiere sufleteasc .

Alte cântece precum „Lunc , lunc ”, „Câte mute, câte slute”, „Nici acela nu-i fecior”, „A ofta s -mi iese focul”, „Pârâu , ap vioar ”, „R u m doare inima”, ca s men ion m doar câteva din bogatul s u repertoriu, d dimensiunea i caracterul integru i sincer al dragostei sale fa de cântecul popular românesc. (va urma)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

48

Anul V, nr. 11(51)/2014

Peter PHILIPS

A fi diferit

E dou diminea a

Un b iat era b iat dac marca goluri – sau nu se str duia prea mult la ore.

Te duc jos i dau lapte cald. Capul t u

Mul i un observau asta; doar în ochii unuia Eram un afurisit de evreu.

st pe bra ul meu - nu ti o b utoare înr it ca fratele t u,

St tea pe vine în umbr , urm rea, l sând

iei biberonul, sugând înceti or în somn.

stima mea de sine s se scurg în rezervorul u.

Pe un culoar lini tit, de duminic

Te bat pe spate. M r spl te ti cu un râgâit afabil

Un b iat comerciant din ora mi-a zis

m-a prins. Ne-am rostogolit pe podea, dar când i-am zis c îl voi omorî se terminase. În acea dup -amiaz am fost la teatru i am dat audi ie pentru Afurisitul de Sergent în Scena Unu.

în fond e ti nepoata mea.

Aceste poeme sunt traduse în cadrul Proiectului Interna ional coordonat de Lidia Vianu, Director al Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan Universitatea Bucure ti, http://mttlc.ro Traducere de Ana Vartolomei

În fiecare decembrie îmi evaluez casa dup , locuin a din Toscana, însumez pre urile finale în Financial Times, adaug valoarea Ferrariului meu.

I-am zis, „Ai un puternic sim al propriet ii?”

Ce vrei s spui? M-a întrebat, privindu-m , gândindu-se poate e o întrebare capcan . „Cum te pre uie ti?” i-am zis.

Oo, spunse el, Credeam c te iei de mine.

Prietenii i familia se iau mereu. i terminase paharul de vin ro u, apucând altul de pe o tav trecând i începu s fumeze un joint.

Lauren]iu Alin DUMITRACHE Triste ea mea Triste ea mea e durerea nespus a ploii în plin impact cu asfaltul.

Triste ea mea e un tablou pustiu de toamn în care mere putrede se duc pe str zi în rostogol.

Triste ea mea e surogatul absolutului, e bucuria de a-mi smulge sufletul i a-mi trangula inima.

Lini tea unei viori Vioara lui Ceaikovski îmi murmur al petalelor colorate ca de neon voiaj i fini pentru c

fiecare astru ce-l port cu mine-n vânturile timpului poate fi mai mult de-o scânteie în infinita mea central energetic .

Apusul lebedei Au apus lacrimile florilor de tei pe mormântul lebedei ce n-a apucat i vad ultimul cânt cum îmbr eaz norii în finalul vals macabru al sorilor ce va s vin , dup .

Taine de neon (Neon III) mân în taina foamei ce m roade psihic, fizic, Taina ce m preschimb din suflet în neant. mân în taina foamei destinat ca om de spini s port boala omenirii ascuns în zbârcituri. mân în taina foamei menit ca om de neon devin corol .

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii {tefan Radu MU{AT

Ioan VASIU

i iarna vine Iar vine iarna ca un lup fl mând Cu p ru-i lung desfuiorat pe spate i noi ne umplem de t cere când durile adorm neleg nate.

Dospe te vântu-n v ile adânci i cârduri de cocori se pierd în zare, O cea deas lunec pe stânci Ca o povar grea care ne doare.

port desaga viselor prea plin , râd când al ii plâng i s te chem pe prispa dimine ii ce-o s vin .

Se na te parc -n mine un torent nest vilit de nicio bucurie, strig lini tea cu glas strident i poposesc în câte-o POEZIE...

Simfonia iernii Copiii ies pe uli e râzând, Cu cizme înc i ca s nu cad i iarna vine ca un lup fl mând i-i mu -ncet cu din ii-i de z pad .

Nemurire Ninge m runt în mun i la Or tie.

Copacii goi privesc spre nic ieri.

Cet ile nu dorm i cine tie Ce lumi ascund sub lespezi de t ceri.

Dospe te vântul într-o vale-adânc .

Ruinele se-mbrac -n dep rt ri, Clocotitoare ape curg din stânc De parc dacii vin spre noi c ri.

Peste p durile ce înc -s crude pada se a terne ca un voal.

E-atâta pace-n jur încât se-aude Trecând prin nemurire Decebal...

Scrisoare III Stimat doamn , ninge iar domol peste t cerea care ne desparte, mereu acelea i p ri dau ocol singur ii, pân h t, departe.

De-o vreme simt c ard între dorin i, atras de somnul v ilor natale i-mi pare c m scuip printre din i aceast iarn -n patimile tale.

Sunt oropsit s suf r în poem,

49

ninge-ncet de patru zile ca-ntr-un basm f sfâr it parcul doarme i viseaz sub om turi de cle tar ferici i sunt cei ce ast zi mai au timp pentru iubit fericit e femeia ce rode te-n februar ninge molcom i fantastic peste v i i peste mun i prin fereastra cât o palm noi privim spre nic ieri parc bat la poarta casei doi b trâni p rin i c run i dar nu-s ei ci dou ramuri rupte dintr-un plop stingher

Maria, se-apropie iarna Maria, prive te cum pleac i ultimul cârd de cocori, când ochiul câmpiei se-neac sub pleoapa imens de nori.

E toamn tine ... miros de frunze moarte în sta ia de toamn , miroase a uic i p mânt; un birt î i scoase la vedere triste i pe strun de vioar ce mu insistent din orice amintire... vara pe care am respirat-o cu tine i ne-am risipit cu d rnicie c ldura trupurilor în iure ul torid, s-a dus demult; acum toamna are gust de singur tate, de inima în care nu mai locuie te nimeni. nuan ele surprinz toare se aprind în ploaie i copaci cu cearc ne de toamn îngusteaz aleile; mi-e dor de prim vara ta pe care a umple-o cu des vâr irea fiin ei mele. dac n-a avea lacrimi în ochi, revedea bucuria prim verii în privirea ta; atâtea am s i spun despre singur tate, aceast sfâ ietoare durere în care nu mai tiu ce sunt tine.

Maria, atât de aproape e cerul. Fântânile tac i vântul alearg pe ape i mu din rmuri, buimac.

tot ce a murit în tine, tr ie te în mine i r cesc nostalgic printre amintiri; e toamn f tine, e înfrigurare; -nf or cu îmbr area ta i adorm cu cerul în bra e...

Maria, se-apropie iarna, mântul e parc mai greu, durea î i leap haina i-adoarme-ntre dealuri, mereu...

vrea s tii c te a tept i mâine în sta ia de toamn pentru c nu mai tiu ce sunt tine...

50

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Gabriela Gen]iana GROZA

GENIUL, FLOARE RAR (acrostih) Mijit ca sâmburele-n roc , Izbuc, al verbului tribun, Hotar cuvintelor, epoc , Amnar, iubirilor st pân, Ivit spre pild , temelie Etern harului str bun, Monumental, ca o solie Intrat -n opul ce compun; Noian de stihuri, când poe ii, Emuli pigmei i vanito i Se str duiau s -nving sor ii Cântând din lira lor, f lo i, Un bulg r de cenu -amar L sau în urma lor, prejos, Umbri i de geniul, floare rar , Crescut al lumii scump prinos.

E tare limpede fântâna A toare în amurg, Fermec toare codrul, stâna, Aduse-n scris de demiurg; Râuri-lumini în cale curg…

SCRISOARE C TRE BASARABIA i scriu cu sufletul acum, Spre tine cartea face drum.

Te-a tept surioar ca s vii, Sosi-va clipa într-o zi, Destinul chiar de ne desparte Cu gândul suntem mai aproape.

Din stele mici de caprifoi, Suave flori de pe la noi, i-oi împleti alb cunun Înmiresmat -n voal de lun …

Tu, strânge- i pieptul într-o ie A str bunicii lui Ilie Cusut -n seri la ez tori, În cânt de fete i feciori.

O fot coapsa s i mângâie, În adorare s r mâie Chiar cei care nesocotesc ai tot sânge românesc i-aceia i ochi plini de lumin ,

Nedrept e s te sim i str in !

Eu tiu, puterile cere ti Sparg vicleniile lume ti!... Încinge- i brâul cu verbin i curcubeu, în zi senin , Cu ro ii maci clipind la stele, Mul imi petale printre ele…

Sânziene galbene s i fie Pe portativ, o melodie i flori albastre de glicin -ncheie brâul de lumin .

Ne-om strânge-atunci în b tur i-om trage-n hor strig tur , Iar doinele ne-or încânta, Cum tii, de la str buna ta. vii, surioar , c te-a tept mare dor îmi arde-n piept!

A ÎNFLORIT DIN NOU CASTANUL A înflorit a doua oar Castanul ce sl bit p rea, Întinerit, nu vrea s piar pus u or, de vreme rea. În ambian a nefireasc , Întreaga var a tânjit Un pic de ploaie s -l stropeasc Un nour mic, abia ivit.

Acum luce te mândr salb În p rul toamnei ruginii, Pe ramuri, câte-o floare alb Ici-acolo-n orele târzii. mir de unde-atâta vlag În trunchi de sete chinuit Un biet castan putu s trag , O sev nou s-a pornit!

E toamn lung . Cui îi pas ?

Castanul flori i-a desf cut, Nep toare, vremea las Paingul, pânz la esut… i cine st s -l mai admire Când rod i frunze s-au uscat, Iar bruma cade peste fire i rândunelele-au plecat?...

Anul V, nr. 11(51)/2014

Mariana ZAVATI GARDNER (Anglia)

În Pia a Florescu Atunci m-ai strâns în bra e în labirintul cu biciclete la coala cu flori i fantome cu frunze uscate de Ziua Recoltei M-ai s rutat lâng tractorul din câmpul cu usturoi eram ascun i în cea între minul cultural i liceu Focuri de artificii pe cer, explozii, eroziuni astrale din strig tul profei de la fereastra clasei noastre de la primul etaj Nu m-ai s rutat în Pia a Florescu din Bac ul bacovian - furtuna se balansa în scrânciob, ploaia b tea sacadat în tufe muribunde Târziu, erai pe-un tandem la oseaua cu trafic nebun - eram într-o c torie spre nic ieri, la col - confuz ! Str fulgera i cocorii plecau în toamn

Fluturi i vise Erai un alt vis cu buze fantom în parcul cu havuz i colivii solare cu ascunse locuri de vân toare i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu ochii alba tri în alte lumi cu preerii fragmentate ti i totem, cioplituri senzuale i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu trupul atletic la distan m-ai iubit la Podul cu Lan uri vedenii de nop i i zile trecute pe web i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu haine de marc stingherit în patul din lemn ecologic amintiri colare cu m ti de v paie i b tute de fluturi, c i b tute de vise Erai un alt vis cu maniere rebele bani, muzici, arcu uri, naiuri, l ute, ge i, himere, alaiuri din pene i b tute de fluturi, c i b tute de vise

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

51

Nicolae B~LA{A

S[pt[mâna oarb[ sau zilele @în care ai limbrici La plecare, am umplut rezervorul ma inii cu benzin , mi-am cumrat ap , un pachet cu biscui i i dou ciocolate cu arahide. Prima oprire am f cut-o undeva, aproape de Buz u, lâng un popas turistic, loc înv luit în fum i miros de mici. Nu am poftit. Mi-am cump rat îns covrigi i o sticl cu suc. Urm toarea oprire a fost pe Valea Râ noavei, în fa a cabanei Belvedere. M-am dezmor it pu in i mi-am odihnit ochii, privind peste munte, spre cabana „Trei Brazi”. Aproape de Sibiu, când am cotit la stânga, spre Valea Oltului, m sim eam obosit . La prima parcare, am oprit. Am a ipit câteva minute, apoi am sat ma in s curg la pas, spre C ciulata. Acolo, în bazinul cu ap termal , am vrut s m r coresc i s -mi reamintesc momentul în care m-am ag at de um rul lui Avi. Am ezitat. M-am înviorat la C lim ne ti i abia acolo mi-am optit: ,,cât s m mai odihnesc i eu pu in’’. La doar o or mai târziu, am traversat, cu emo ie, ora ul Râmnicul Vâlcea i, în acela i fel, am f cut drumul pân la Ol ne ti. Odat ajuns la destina ie, nici nu am apucat s parchez ma ina i l-am z rit pe Avi. Era la o teras , împreun cu Maria. P rea ab tut i îngrijorat, chiar dac încerca s zâmbeasc când i când, în timpul conversa iei. Am vrut s strig, îns m-am refugiat ca o panter pân în spatele lui. I-am acoperit, cu palmele, ochii, m-am întins peste mas , la Maria, i am rutat-o.

- Ghici?! - i-am încercat eu curiozitatea.

Nu mi-a r spuns, îns am sim it cum mi se umezesc palmele, semn l crima. Dup câteva minute, mi-a luat mâinile i le-a s rutat. Abia atunci Maria a în eles c Avi inea la mine nu doar ca la o pu toaic guraliv i apetisant , ci ca la o femeie pe care i-o dorea cu team .

- Puiul meu mic, îngera ul meu!... - mi-a zis el în timp ce s-a ridicat, m-a s rutat pe frunte i, ru inat, cu lacrimile prinse între gene, s-a îndreptat spre toalet .

Am r mas cu Maria. Iradia i de bucurie, i de uimire.

- Ne-ai dat emo ii, unde ai fost?

- Brambura, la mare...

- M uime ti! Sper s fii fericit . Avi te iube te.

- Da?! Adic , da, dar cu tine cum r mâne? Spune-mi, dar sincer, cum e ca b rbat?

- Sarraa! Cum po i pune asemenea întreb ri? Avi e doar o cuno tin . Tu l-ai adus în familie. Apoi... M rog... Degeaba î i explic.

- E, gândeam i eu! Voiam s tiu a a... i m-am gândit c voi doi deja a i f cut-o. În plus, uite ce: dac îl vrei, i-l pot l sa. Sigur c am suf r, îns eu poate mai g sesc un b rbat. Am tot timpul înainte, pe când tu?!...

- Sarra, mam , nu mai vorbi prostii?! Repet, Avi te iube te.

- Atunci cu el am s m c toresc! Te deranjeaz ?

- Nu, dimpotriv . Sunt convins c va ti s aib grij de tine.

Totul e ca i tu s ... Trebuie s î i mai vin min ile la cap... În rest, mi se pare a fi totul în regul .

- Da, dar ai v zut ce a zis mamaie?

- Mama?! Mama e cu ale ei. A tr it în alte vremuri i acolo a r mas.

Pentru ea, în lumea de acum, grav e c nu mai vin copiii cu plugu orul, nu mai vin c lu arii... C femeia trece pe dinaintea b rbatului i nui spune dumneata...

- Ca s vezi? P i, lui tataie nu-i zicea nicicum?! Doar îl tachina.

Parc o aud: „f Ioan , Gheorghe sta, al t u, s-a prostit r u!”, iar cotoroan a în loc s îi ia ap rarea „Tu de-acum tii, c îl cuno ti de mult”. „Fir-ar al focului s fie, o s m pun cu un par pe el!” „N-ar strica, numai s nu te r zbeasc sta, c atunci s vezi dandana!”

- De-ale lor, dintr-o lume ce abia mai pâlpâie... Asta e via a!

- În consecin , cum s fac?

- Cum î i spune sufle elul, numai s te v d fericit . Doar pe tine te am.

- Atunci, m m rit. Î i fac un nepot i musai s treci pe post de mamaie. - am apucat eu s -i mai spun.

Avi era la doar câ iva pa i de noi. Când a ajuns, m-a prins pe duumeri i mi-a masat u or ceafa. Îmi pl cea, îns ardeam de ner bdare s -l v d iar i pe scaun în fa a mea. În cele din urm , s-a a ezat.

- Acum e altceva. Pot s m uit la tine, s aud ce spui i s v d ca nu cumva m p le ti, c te strâng de gât. Uite ce!... - am vrut eu s i spun, îns m-am blocat. - Mami, zii tu!

- Eu?! Doamne, fere te! S î i spun el... C a a e firesc, omenesc i... nu tiu cum s mai zic. - s-a fâstâcit i Maria, îns a scos-o din încurc tur telefonul care tocmai a sunat. Tabitha!!! De unde suni, iubita?

- Din Sicilia... Abia acum am ajuns. Sunt în Catania.

- P i, de unde i pân unde?

- Am fost acas , în Tunisia. Am trecut Mediterana i acum, ca de obicei, caut ceva de lucru. Voi? - Noi? Una, alta... În România! Uite, Sarra e lâng mine i tocmai voia s i spun ceva. - a zâmbit Maria i mi-a întins telefonul.

- Eu? - m-am emo ionat pe moment.

- Sarra! Nu m mai iube ti!

- Ba daaa...

- Atunci, spune!

- My dear, I’m married! (Draga mea, m-am c torit) - Când, unde, cu cine? Te-ai m ritat i eu s nu tiu?!

- Stai, c nu e chiar a a, s vedem dac m vrea?!

- Ca de obicei, î i arde de otii.

- Nuu! Uite, e aici, lâng mine, s-a f cut ghem i tace ca mutul. il dau la telefon.

- Bun , Tabitha! - s-a fâstâcit i Avi. - Tu e ti fericitul?

- Da! ...Adic nu tiu! Despre ce e vorba?

- Ai cerut-o sau nu de nevast pe Sarra?

- Eu? Nu tiu...

- Drag , i-ai dat inelul de logodn i i-ai spus: Sarra, vrei s fii so ia mea?

- Eu? Nu... Cu siguran ... Adic , vreau s zic, în sufletul meu, da... Dar am s o întreb. Tu ce zici, o s vrea?

- Fata se mistuie ca o flac , acolo, lâng tine, iar tu m întrebi pe mine, în Sicilia. Ia-o în bra e, s rut-o i spune-i: „Sarra, vrei s te ri i cu mine?”. Hai, zii, c mi se termin cartela i vreau s tr iesc momentul sta. Luna de miere, o face i aici. E soare, e mare...

- P i, da, dar nu e a a de simplu... Întreab-o tu!

52

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Of! Om în toat puterea cuvântului i nu e ti în stare s ... D mi-o la telefon!

Avi mi-a pus aparatul la ureche.

- Scumpa mea, vrei s te m ri i cu Avi? - Da! - am r spuns, râzând cu lacrimi i i-am împins telefonul spre urechea lui.

- Alo! - Da, eu, Avi...

- Ai auzit? A spus „da”? Acum, Avi, o iei de so ie pe Sarra?

- Da! - Au, au, au! Ce o s se fac fata asta cu un a a mototol?! Zii, m , tare, cât s aud i eu, de aici, de la mare, din Italia.

- Daaa!

- Bravo! A a te vreau! Vezi, asta era tot. Ce mare scofal ?! V tept! C doar aici, în Sicilia, la soare i la mare, se concep copiii frumo i. V a tept!

- Ai spus „da”? a întrebat Maria zâmbind.

- Da! A a am spus. - i-a r spuns Avi n uc.

- Atunci, ce mai stai, s rut i mireasa!

M-am emo ionat. Nu tiam cum o s reac ionez când m va s ruta pe buze. Pe moment, am vrut s m ridic i s plec. Ba, mai mult, s o iau la fug , îns îmi doream un alt început, îmi doream firescul ca firesc func ional, oricând. Am pus privirea în p mânt i am a teptat.

Mi s-a p rut c a trecut o via pân ce Avi m-a prins pe dup umeri, mi-a ridicat capul i mi-a spus optit ,,te iubesc, pui mic!’’. M-am repezit ca un fulger i l-am s rutat eu.

- E, a a, bravo! Înc o dat ! ... i mai p tima , mai la obiect, cât s fac o poz ! - s-a amuzat Maria, apoi a plecat s cumpere o sticl cu ampanie. i eu i Avi am r mas mu i. Nu mai eram în stare s -i sar de gât i -l smotocesc ca pe un pisoi somnoros. În cele din urm , el a rupt cerea.

- Vis? Realitate? Joc de copii, pe maidanul de la marginea urbei?!

- Ce joac , m , ce joac ? Eu am spus ,,da’’ cu toat convingerea.

Cu toat inimioara mea. Iar acum, ai vrea s o întorci... Nu ai cum, c i tu ai zis la fel, c am sim it.

- Eu?! Da...

- Da? Cum „da”, m , cum „da”?

- Adic , nu...

- Nu?! Eu m dau de ceasul mor ii, iar el, ca s vezi, „nu!” B , te strâng de gât cât e ti tu de... Ce s-o mai cotim? Când ajungem acas , îmbrac mireas i merg cu tine la pop . S m pupi în fa a altarului i atunci s te v d?!... C dac m min i, pune tataie joarda pe tine. ...Sau o s te bat cu urzici.

- Ce-i drept, fac bine la durerile de ale. ... i la buci.

- Ai fi vreun pervers?! I-auzi, buci i urzici?! Dar ale mele, a a, simple, evident, f chilo ei pe ele, ce au?

- Limbrici!

- Adic , ai vrea s spui c bucile mele au... Ce sunt ia?!

- Ceva care, când te m nânc , musai s te scarpini.

- ... i pe mine m m nânc ?

- Te cam...

- P i atunci, ce mai stai, scarpin -m ! *** - Înc nu v-a i certat? - ne-a întrebat Maria parc mai bucuroas ca oricând.

- Ba da. - i-am r spuns eu la fel de vesel .

- Cum nu se poate mai bine! Împ carea e ca mierea. i dac mai ciocnim i un pahar cu ampanie...

- Aici, pe teras , sau acas ? Ce zici, mutulic ?

- Cum vrei tu, îngera .

- Cum vrei tu i dup aceea... Cunoa tem. - a zâmbit, complice, Maria. - „Mutulic ! Aoleu, muiculi !...” - ar fi zis mamaie - „Pe vremea

Anul V, nr. 11(51)/2014

mea, femeia î i avea socotelile ei. Nu puteai s -i vezi mai mult decât glezna piciorului, iar de vorbit... Pe b rbatul s u, nu-l scotea din dumneata. Voi, tia de acum, v pupa i în v zul lumii i nu v ru ina i nici chiar dac vi se v d chilo ii” „Ehe, mamaie, pe vremea dumitale, pogoanele i salbele m ritau slutele. Se trezea bietul om în pat cu cine tie ce sfoiegit , de i se t ia cum se taie maioneza deocheat .

Ast zi, vede, pip ie i dac d în bâlbâial , culege.” - i-a fi r spuns eu. Voi? - P i i noi, tot în s pt mâna oarb , numai c mi-e fric . M , tu nai s m violezi, a a-i?

Avi s-a ro it mai ceva decât o fat mare. S-a ridicat de la mas i a vrut iar i s plece.

- Nu, stai aici i spune-mi ce ai de gând s faci cu mine?

- Copii!...

- A, da?! Copii vreau. Îmi plac. ...Dar nu-i aduce barza?

- Sarra, draga mea, nu mai face pe naiva?! - Avi te iube te. i, ca orice b rbat, te i dore te.

- Da, în eleg, dar stai, nu a a, hodoronc-tronc... Uit -te i tu cum trec fiorii?!

Spre camera de la hotel, îmi tremurau i mâinile, i picioarele. ceam fe e, fe e. Singura mea speran era Maria. De cum am intrat, ea a destupat sticla cu ampanie. Pocnitura aceea o mai am i acum în minte. A r sunat ca tunetul unei arme desc rcate la voia întâmpl rii spre un cârd de c prioare.

- S fie într-un ceas bun! S fi i ferici i împreun ! ... i eu, al turea vou . - ne-a urat ea i a turnat ampania în ni te pahare obi nuite, dintr-un hotel categoria a treia.

- P i s fii, c f tine... Mai ales dac are de gând s facem copii.

Treci pe post de mamaie. Abia a tept s te v d! - m-am amuzat eu în timp ce am v zut-o pe Maria cum discret a luat cheile ma inii de pe noptiera, unde abia apucasem s le pun. Nu am zis nimic. Am încercat gust momentul i ampania ce-mi p rea mai aromat ca oricând.

Dintr-o dat , Avi m-a s rutat cum nu o mai f cuse pân atunci, apoi a pupat-o i pe Maria pe obraz. Am îmbr at-o i eu.

- O s fiu fericit ? - am întrebat-o în oapt , la ureche.

- Da, cred c da... Sau cel pu in o s ai lini te. Acum, totul depinde de tine. - mi-a r spuns ea înainte de a ne da drumul una alteia.

De sete, am b ut repede paharul. Avi, atent la orice gest al meu, mi l-a umplut din nou.

- i dup asta, ce facem?

- P i, o s merge i în luna de miere... - mi-a r spuns Maria.

- În Sicilia, la Tabitha, nu?

- Acolo, în alt parte, ce mai conteaz ... Voi s v sim i bine!

- Da, dar eu nu plec niciunde f tine. Tu ce zici, o lu m cu noi?

Sau o lu m pe mamaie?... S vad i ea lumea, mun ii, marea!...

- Sarra, nu te mai prosti, Avi vrea s fi i singuri. Mai întâi, îns mergem la casa de cununii, v c tori i cu acte, c a a se cade i pe aci i-e drumul.

- Eu vreau i la Biseric ! S citeasc din scriptur preo i, s cânte corul i s coboare îngerii din cer. Acolo, în fa a altarului, va fi, cu siguran , i tataie. Mi-a promis.

- E, dac i-a promis, cu siguran vine!

- Când îl tr geam de must i, îi spuneam c o s fiu mireasa lui. Îmi cea p sat cu jum ri din g leata cu untur . O minune! Ehe, ce ti i voi?! ... i varz c lit , apoi mergeam la cârcium la R tana i-mi lua halvi . Când se întorcea cu mine de mân , parc era Dumnezeu, prin sat, la plimbare. Doar baba Ioana îl lua pe furca a lung : „Iar b i, omule? Fir-ar al focului s fie! Nu te mai saturi? Mâine, poimâine, vine la cu fonceara! Sau i mai i, moartea, iar asta cere. Cere, nu glum ! Iar bani de unde? Ai?...! Taci, f , dracului, c te aude lumea! Sau i se f cu de sc rpinat?” - îi r spundea el moroc nos. Sc rpinat?! - am repetat eu în timp ce m-a bufnit râsul. tiu sigur, „sc rpinat”, a a a zis. Aaa! Da, baba Ioana avea limbrici! Zii, m , zii, c tu tii cum e cu limbricii!

Avea? Avea, c prea o mânca! Hai, îmi spui? Spune, avea?

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Daniel MARIAN

53

Dumitru ICHIM (Canada)

nebunia ca no iune relativ vorbim aici de-o floare poate chiar de-o div ezat -ntre f ptura vrajbei i-o iubire deopotriv inima timpului când tic ie de fapt e captiv în carapace de o el de font de kevlar cam primitiv cum e Dumnezeu la ceas de restri te de eschiv chiar toat nebunia nu se face chiar e nativ

se poate între etilism i elitism când petrecerea e-n toi prieteni cu tot cu noi e cerul sunt vr biile nu penele-n angrenajul lor definesc zborul ci zbaterea prelung pân la fuga prin nori

feri i linia unu, c vin ! sunt plin de scântei poate de i nu cred am i venin oricum sunt pe aproape de indubitabil tembel cretin mai sta i pu in - pentru c acum dup bere tot vin!

ce umbl un oarece pe tine o giraf pe mine sau g se te de pune ce vrei în loc cheile de la gr dina zoologic i-s la brâu tii tu prea bine o gu tereal maimu eal papagaleal pe amândoi asta ar merge cât be ie poate s încap în boaba de porumb sau de otr vi te pân s ne fac pe amândoi de mândru ca de balaur balamuc minune cu scântei: azi nu ca ieri poimâine dac mai vrei

gând de poman aspru bubuit prin vene seci de memorii din cuiburile cerului s zburde îngerii-n cât de larg mierea culeas cu grij din sim ire s se împart prin amfiteatre unde înc se joac via a

nimic ca niciodat vei muri ca o jumulit idee de mâine de parc pân’acum n-ai fost tot la fel nu-mi pas în timp ce m gândesc eu pe mine unde la cine s -mi duc por ia mea de via mas ag at dup ce-a fost smuls între cer i p mânt

TOPILA DE IN Cândva m -ntrebai: Ce poate s viseze oare îndr gostita piatr de râu dup atâtea mângâieri ale arpelui?

Floare de in, poveste de in, albastrul târziului doare... teptând, mi-am adus aminte de piatra din spusele undei i-am pus-o în palm s-o ispitesc despre vis.

Mirosea ca topila de in zit cu arip nou de libelula cu piperul de rou .

Floare de in, poveste de in... f a-mi da seama, aproape, degetele s-au închis ca ni te pleoape, peste ochiul i rodul de ape. fi fost i piatra curioas de ce mâna ta nu-i acas ?

A CA DIN SENIN... a ca din senin...

Ce mult senin era în senin!

De unde ap rur scoru ii i sturzul cântând peste v i de luceaf r i iar i înapoi? a ca din senin: -mi cântecul în palm s -l in!

Ce mult senin se f cuse-n senin!

Liniile palmelor noastre se îmb tau c rilor ghicindu-se una din alta, sorbind Cântarea Cânt rilor. a ca din senin, praznic senin, cumplit de senin! ...sturzul i-a atârnat de luceaf r verzui cântecul precum un râu albastru pe hart .

Scoru ul, cu ochi de viezure, cum e argintul viu, ne pândea printre frunzele lui urcu ul intr rii spre povestea cu heruvim la poart .

CÂNTEC PENTRU HOA A MIC Neastâmp rat -o stea s-a prins nop ii-n catifea...

(Dormi, dormi norului, treng ri -a dorului.)

Nu tiu.

Dar mi se pare, pietrei i-am auzit un suspin.

Prin lunca de chiparoas se-ntorc drumurile-acas ...

Apoi a-nchis ochii în palma mea ud .

Se f cuse atât de târziu albastrului, ce înc mai doare, -i auzeai mireasma, din topila de in, sfirat prin visul ursit spre albele, incredibil de albe fuioare...

Dorm l stunii, stelele trag u or perdelele, numai unuia mai ui mama-i sufl pe cucui...

(Dormi, dormi c ruie, t Frumos spre noi se suie.)

Pe sub cetini apele i-au închis pleoapele, leag -te, leag ...

- Sst! C doarme hoa a-mi drag !

54

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 11(51)/2014

Viorel ROMAN (Germania)

Românii au dou curente religioase, culturale, politice: primul: Biserica Unit cu Roma, Papa de la Roma, Preafericitul Lucian Mure an, al treilea cardinal român, coala Ardelean i al doilea: Biserica ortodox moldo-valah , pre edintele rii, Preafericitul patriarh Daniel, orienta i spre Constantinopol i Moscova. Prima na reu it în trei sute de ani s treac Carpa ii spre R rit, iar cea de a doua a lichidat-o 1948 pe prima cu ajutorul Moscovei i încearc s streze i s consolideze azi situa ia dominant din perioada când era protejat de Cortina de Fier turco-fanarioar , apoi ruseasc i sovietic .

Când ru ii i americanii termin R zboiul Rece, românii intr , cum era i firesc 1944 i 1989, în sfera de influen a Moscovei (Constantinopolului), care impun pre edin i ortodoc i moldo-valahi.

Refacerea Bisericii unite cu Roma i integrarea în UE / NATO confer duplicit ii de la Bucure ti o aparen de credibilitate, dar milioane de români emigreaz spre Vest, pu ini caut salvarea în

Aivazovsky - Vederea ora ului Tbilisi

proiectul greco-pravoslavnic. De aicea necesitatea de a se folosi de paleative orientale mai mult sau mai pu in sofisticate.

Incapacitatea, refuzul ortodoxiei moldo-valahe de a dialoga, de a coopera cu Vestul este dep it de bine de r u de curentele culturale pro-ocidentale ale a a zisei societ i civile, de masoni, evrei, maghiari, germani, igani rromi, armeni, greci etc., care trag cu to ii targa pe uscat. „Toat lumea vede c împ ratul este gol!”. Nimeni nu intervine i senza ia de neputin devine general . Asta l-a f cut pe academicianul Florin Constantiniu s remarce public c acum este mai r u decât sub Stalin i nimeni nu l-a contrazis!

Ideea, proiectul emancip rii na ionale i sociale apar ine colii Ardelene (1791, 1848), fapta unit ii statale este a moldo-valahilor (1859, 1918), de aici pleac confuzia! Moldo-valahii vor s le apar in lor atât ideea cât i fapta na ional . Ei vor s fie modelul de urmat pentru to i românii din afara vechiului Regat (n.r. ardeleni, b eni, basarabeni), ceea ce nu se poate realiza decât cu for a. Au desfiin at, marginalizat Biserica Unit cu Roma i, concomitent, au degradat coala Ardelean la nivelul iluminismului ateu. Corifeii colii Ardelene erau catolici, nu puteau fi masoni laici, f a fi excomunica i. În ciuda evidentei propagande antioccidental ortodox moldovalah continu i în colii.

Proiectul moldo-valah a fost sus inut masiv de Stalin i de urma ii i. În 1989 peste 30.000 de agen i condu i de la Moscova au asigurat continuarea cursului dorit. Este înc incert orientarea românilor.

Vor continua pe linia moldo-valah ortodox dictat de Moscova / Constantinopol sau vor realiza o sintez a ideii i faptei na ionale?

Roma nu s-a construit într-o singur zi, a a c acest proces de emancipare na ional i social este de durat . Vizita Fericitului papa Ioan Paul II la Bucure ti în mai 1999, urmat de conduc torii Europei, a deschis calea spre emanciparea în Europa occidental . Ajunge aceasta?

Integrarea în UE / NATO este perceput de moldo-valahi ca un paravan care permite continuarea cutumelor orientale, fanariotopravoslavnice, ca în perioada interbelic . Nu este pentru prima dat când Roma, punctul de plecare i aspira ie al tuturor, întinde o mân de ajutor românilor, dup care ei, de la Mihai Viteazul la Nicolae Ceau escu, când î i v d sacii în c ru , întorc spatele cu consecin e tragice pentru ei i pentru neamul lor.

Europa de ast zi creeaz un cadru propice ca Pre edintele rii, Preafericitul Daniel i Preafericitul Lucian, cardinal Mure an s înceap un dialog între ei privind ideea i fapta na ional spre binele tuturora i cu to ii, împreun , cu papa Benedict XVII, pentru c tim mai bine ca toat lumea, pentru c de acolo venim: Toate drumurile duc la Roma!

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

55

Irina-Lucia MIHALCA

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

(continuare din num rul anterior) mic ! M mic ! Ia uite la Dan cum râde de mine.

- Da ce i-a f cut?

- Râde de mine c adun baleg pentru chirpici i am mâinile murdare!

Laura era rud cu Dan Vardan i o bun prieten de joac . Împreun cu Doina, sora ei, g seau mereu ceva de f cut i timpul trecea pe nesim ite. De fapt, unchiul Marin, fratele bunicii lui Dan, avea patru fete - Nona, Marga, Laura i Doina. Nona i Marga erau prea mari ca s se joace cu Dan Vardan, aveau peste zece ani diferen de vârst . Nu acea i diferen era între el Laura i Doina. To i trei erau aproape de aceea i vârst , Laura fiind cea mai mare. Pe so ia unchiului Marin o chema Marioara, iar pentru c numele de familie al unchiului Marin era C lug ru, lumea îi spunea Marioarei - C lug reasa.

- Ale cui sunte i maic ? auzea Dan Vardan oamenii întrebându-le câteodat pe Laura i pe Doina.

- Ale lui Marin, a lui C lug reasa de! spundeau cele dou surori la unison. i fiecare se l murea cu cine are de-a face, ca apoi s plece satisf cu i pe drumurile lor, în timp ce copiii continuau joaca.

Câteodat , trec torii îl întrebau i pe Dan: - Da’ tu maic , al cui e ti?

Pentru Dan era mai greu s r spund . Ai lui muriser într-un accident pe un antier, timpul trecuse i uitarea se a ternuse de atunci. A a i-a spus unchiul Tudor, i Dan asta tia - c nimeni nu vroia s i aduc aminte de ei i este mai bine s nu vorbeasc despre aceasta. A a c Dan Vardan r spundea de obicei: - Eu nu sunt de aici! Am venit numai în vizit ; sc pând astfel de alte eventuale l muriri. Când a crescut, i era mai dificil s scape a a u or, spunea c este un nepot deal lui mo Florea i se îndep rta repede ca s nu mai poat nimeni s -i cear mai multe preciz ri. Unii tiau al cui este, i nu îl întrebau niciodat nimic. A a a sim it când Nicu lui Moraru i-a strigat într-o bun zi în timp ce se

juca pe lâng pr lia din mijlocul satului cu mai mul i b ie i: - Mi-a spus mie tata al cui e ti b . E ti al lui Marin ! la de-o...

- Taci m ! Nu te b ga unde nu- i fierbe oala, îl repezi un om ce desc rca marfa din camioanele care aprovizionau pr lia satului i care îl auzise pe Nicu. Acestui om copiii îi ziceau Chelu, a a îi spuneau to i oamenii din sat de altfel, dar nimeni nu tia cu precizie dac avea chelie ori nu, pentru c niciodat nu-i v zuser capul descoperit. Iarna purta o c ciul neagr , de miel, ce i-o înfunda pe cap pân la urechi, iar vara avea o p rie mare, tot neagr , pe care de asemenea, o purta tot timpul, chiar i atunci când desc rca saci cu zah r, cu f in , ori l zi cu bere, i era atât de cald c i-era mil s la i c eaua la soare. inea p ria pe cap i când dormea întins la umbr pe saci cu cartofi, în plin zi, lâng magazin. Drept îmbr minte, purta mereu acelea i haine rupte i cârpite petec peste petec. Probabil avea numai un pantalon, o c ma i o hain , i ele negre toate în afar de c ma , care a fost alb o dat de mult, acum având o culoare greu de definit, ceva între gri i p mântiu. Dan Vardan nu inea cont de aceste am nunte, ci l-a privit mereu direct, drept în fa , f ezitare, i dac la început Chelu l-a evitat, ori nu era atent, de la un timp, a putut citi o lic rire ciudat în ochi s i. Dan tia c acel om nu era sup rat pe el - nici nu avea de ce. De aceea, î i spunea o fi poate mai nevoia , dar are un suflet bun i îl saluta cu respect de fiecare dat .

Dan Vardan vedea uneori pe Chelu vorbind cu unchiul Tudor când acesta venea din când în când la pr lie; de fiecare dat g seau dou -trei minute s schimbe câteva vorbe de parc ar fi fost prieteni vechi. Poate de aceea i Dan considera c e normal s -l salute. Nu a în eles prea bine interven ia lui Chelu când ia spus lui Nicu al lui Moraru s tac . De fapt, Dan ar fi vrut s afle mai multe despre tat l u, dar se pare c trebuia s mai a tepte.

(va urma)

Unde este ziua de ieri?

Sc ldat de albastrul cerului, m uit la florile-soarelui din întinsul z rii, leg nate de briza m rii, petale de petale, se spal de culoare, stropii galbeni de lumin , în inim , îmi trimit iubirea, izvorul de via nesecat. În labirintul timpului, curgerea lui nu se mai sfâr te, azi caut ziua de ieri.

Undeva s-a ascuns, nu tiu exact, nedumerit privesc în urma de boare a pa ilor mei, acolo am l sat-o, e sigur, dar unde anume nu-mi amintesc.

Aripa vântului a risipit fiece clip preg tit s zboare în miez adânc de tain .

Pe drumuri neumblate, continui s merg, s caut, s caut, dup un timp, în r rit de zori, m opresc i strig: - Vântule, vântule, unde c toresc clipele, spune-mi?

Vântule, n ucule, unde se duc gândurile tr irile, iubirile, visele, miresmele, culorile i imaginile zilei tr ite?

Vântule, vântule, unde-mi sunt filele trecutului?

De parc a fi uitat drumul spre mine, în umbra nem rginirii trec prin unda oglinzii t cute, vreau s ies, prin coloana cerului, din vârtejul acestui prim vis spre celelalte ceruri, ultima barier o str bat pe puntea îngust i lung cât un curcubeu.

Oare, clipa aceasta o voi reg si mâine dispus s se nasc din neuitare?

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

56

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constantin TUDORACHE (n.11.09.1948) scut în satul Valea Dulce, com. Podenii Noi, jud. Prahova. A absolvit Liceul în Ploie ti i Facultatea de Construc ii Civile, Industriale i Agricole, la Universitatea Tehnic de Construc ii Bucure ti. A lucrat ca inginer proiectant la IEELIF Prahova, ca responsabil investi ii pentru Monumente Istorice i de Arhitectur la Inspectoratul pentru Cultur Prahova, la OMV Petrom ca supervizor, diriginte antier i responsabil proiect lucr ri de suprafa , în prezent fiind pensionar.

Membru al Clubului Umori tilor Prahoveni (1981); membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti (1981); membru al Asocia iei Caricaturi tilor „Cartoonist Right - Network” (1999); membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România (1981); membru fondator al Cercului Epigrami tilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR (2013). Este de in torul unor premii locale i na ionale ca epigramist i caricaturist, participant la reuniunile epigramatice na ionale i în juriile unor concursuri de gen. A mai semnat Kalomfirescu Hodorogea, iar în revista „Gura lumii”, difuzat pe internet, a folosit i alte pseudonime. A publicat „Antidot pentru triste e” (epigrame, desene i catrene, 2010) i „Acorduri i ritornele” (2013). Este inclus în peste 80 de antologii sau volume colective de epigram .

Credo În lumea asta infernal Cu nebunia în deriv , Prefer gre eala personal Decât prostia colectiv .

Declara ie de avere Amicii mei - cinstit s fiu Declar c , pe al vie ii drum rac am fost de când m tiu, Dar niciodat ca acum.

Alternativ fi acum un om bogat i c utat cu interes, De-a ti un sfert din ce-am uitat i-un sfert din ce n-am în eles.

Spectacolul lumii Captiva i, b tu-ne-ar vina, Stând în loj sau pe prag, To i privim aten i cortina, Nu i sforile ce-o trag.

*** Observ, pe a Timpului scar , -n lumea aceasta tehuie, Pe unii talentu-i coboar , Pe al ii n ravul îi suie!

Via a ca un pendul Ca s -mi treac de urât, Pendulez dezam git Între cei ce-mi stau în gât i acei ce nu m -nghit.

Cotidian str duiesc din r sputeri, Privind bucata mea de pâine, fiu ceva mai bun ca ieri i mai pu in de tept ca mâine.

Axiom (1) Dim multitudinea de fiare Ce Dumnezeu le p store te, Doar omul poate fi în stare mu te mâna ce-l hr ne te!

Sfaturi Po i fi plin de masterate, ai diplome cu roaba, Atest ri i doctorate, Dac nu e ti om… degeaba!

Utopie Geaba cau i infinitul i-nve i totul pe de rost, Dac pâinea i cu itul Sunt în mâna unui prost.

Ascensiuni Când, cu fast, spre culmi te sui, Ai sus in tori destui; Când cobori i-i grea povara, Nimeni nu- i mai ine scara!

Circumspec ie Pe-ale vie ii aspre c i, Cu surpriz stând la pând , Nu m tem de câinii r i, Cât m tem de mâ a blând !

Minuni…

Zadarnic sper s v d minuni, De-a lungul sau de-a latul v ii; Mai lesne se-nr iesc cei buni, Decât s se-mbuneze r ii.

Muta ii Azi, f când o constatare, d c multe s-au schimbat: Lupii au ajuns pe mare, Iar rechinii… pe uscat.

Ale ilor no tri Când au pus pe toate „gheara”, Dragii no tri corifei N-au mai vrut s vând ara, Ci s-o-mpart între ei.

Actualele puteri Ieri strigau pe la r scruci e ara pe butuci.

Dar, în doi ani de mandat i butucii i-au furat. Întrebare Azi, când toate-s cenu ii, u c te întrebi proste te: Pentru cine s mai scrii, Dac nimeni nu cite te?!

Acas la rebusist Într-o t cere de mormânt, Interveni a lui so ie: „Mai spune, drag , un cuvânt!” „Din câte litere s fie?”

Dragoste la vârsta a treia Când pe-ale dragostei alei, Ne întâlnim, din interes, -mi ceri, iubito, tot ce vrei, Dar nu prea mult i nici prea des.

Indiscre ie Pe-o coleg o-ntrebai: „Dar cu dragostea, cum stai?” „Stau oricum dore ti, mi-a spus, De la… dou mii în sus.”

Oaspe ilor mei Eu pretind o disciplin , De la bunii mei confra i: Nici s -i chem i s nu vin , Nici s vin nechema i.

Axiom (2) Într-o lume bulversat , De iluzii i teroare, Moartea vine, câteodat , Ca o… binecuvântare!

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Laud prostiei nu ignori prostia niciodat , Trateaz-o cu încredere total , , dac e abil manipulat , Prostia e o for colosal .

Cutia Pandorei Atât de bine ancorate Sunt relele pe-acest p mânt, Încât de vrei s faci dreptate, Te lup i cu morile de vânt.

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

57

Ionu]-Daniel }UC~ (29.11.1978) scut în Medgidia, jud. Constan a. A absolvit Grupul colar Industrial Materiale de Construc ii, din Medgidia i Facultatea de Istorie, Drept i tiin e Administrative a Universit ii „Ovidius” din Consta a i lucreaz ca procuror la Constan a.

Membru al Clubului Umori tilor Const eni „Pr lia cu umor” (2009), al Uniunii Epigrami tilor din România (2009) i al Cenaclului Literar „Mihail Sadoveanu”, din Constan a.

Scrie în special epigram - de prin 1996, ini ial avându-l ca mentor pe regretatul Stelian Ionescu-Astralus, dar i poezie umoristic . Apare în publica iile de gen din ar , a primit câteva premii pentru crea iile sale i este inclus în peste zece antologii sau volume colective de epigram . A publicat „Epigrame” (2007) i „Str jer pe reduta Satyricon” (2013), ambele cu ilustra ii semnate de Leonte N stase. „Optimismul” pensionarului Adio, p toaselor nevoi!

De azi, cu pensia recorelat , tept o via mult mai u urat .

(Semn c mai cred în via a „de apoi”).

Hipocrate în medicina româneasc Dotarea actual din spitale Concluzia te-ndeamn s o pui: str m i azi îndemnurile sale… i-aparatura de pe vremea lui).

Ho ul profesionist Cursuri nu prea a urmat, N-are, deci, calificare; d totu i c-a fost în stare De un furt… calificat.

Timpul De i – ce-i drept – nu ni-i fidel, -ntreb i eu: Cum s nu-l doar , Când unii „trag” abil de el, Iar cei mai cruzi chiar îl „omoar ”?! cia Extins , iat , alarmant i antrenând dureri acute, Ea penetreaz mult mai iute Când lenea-i este aghiotant. „Cine nu are b trâni…” În cazul sta, orice-a i spune, Resursele nu ni-s sterile, C-avem destul -n elepciune…

Acumulat prin azile.

Ultima solu ie De-alegem munca drept deviz i-ad ug m ambi ia, În doi, trei ani ie im din criz i… relu m tranzi ia.

Unui ministru al înv mântului Ajuns la oarece etate, Am terminat o facultate, Dar dumnealui, rapid ca vântul, A „terminat”… înv mântul.

Pre ul înavu irii De când îi merge firma strun , Se simte dânsul împlinit, ci a intrat în „lumea bun ” i uite-a a s-a înr it.

Paradox domestic Mi s-a-ntâmplat – i nu o dat – Când mai f ceam câte-o tr znaie, încasez, chiar de la tat , O „mam ” bun de b taie.

Reclama – sufletul comer ului Sintagma nu-i deloc de art , Ascunde-un adev r t ios: Reclama a ajuns o art …

(Aceea de-a min i frumos).

De ce nu avem autostr zi Prefixul i-a f cut s cread Pe guvernan i a a de bine, , dac e autostrad , Se construie te de la sine.

Se poate tr i „din scris” „Acelora care au zis Cum c nu po i tr i din scris, Eu le imput enorma gaf !”

Semneaz : o dactilograf .

Barack Obama L-am z rit dup votare, Printre crini, narcise, nalbe, Ca o pat „de culoare” În gr dina Casei Albe…

Moldoveanul i cele sfinte Îs evlavia-n persoan , Cu smerenie m -nchin, Ba la câte o icoan , Ba la un pahar „di vin”. omerul De-al s u patron abandonat, Uitând odihna somnului, El e un fost salariat sat în plata… Domnului.

Poli istul i canoanele ortodoxiei Un gând nu-l las s se culce i-l perpele te f rost: O via a mâncat „de dulce”, Ca azi s-ajung ef „de post”?!...

Pre ul „la raft” în supermarket Am auzit când stam la coad , Spunându-se cu voce tare, pre ul sta o s scad …

(Puterea mea de cump rare). ansa delincventului Prins pentru delapidare, Nu se-arat disperat, ci, intrând la închisoare, Iese din anonimat.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

oferului disponibilizat E via a plin de belele, i- i râde soarta crud -n nas; Ai mers o via pe osele, Iar azi pe drumuri ai r mas.

Românilor de peste Prut Citind prezentul i trecutul Tu, frate drag, te l mure te ne desparte numai Prutul, Dar contrabanda ne une te!

În plin criz economic O spune orice analist lucid Al mult prea crâncenei realit i: Pe pia ast zi ca s fii solid i trebuie din plin… lichidit i.

Bigamului Ne-ai luat cam f veste, lcând slova legii sacre; Treac -mearg trei neveste, Dar ce faci cu-atâtea soacre?

Gânduri de pace M-a împ ca – O, slav sor ii! – Cu to i du manii mei în cor i asta chiar pe patul mor ii.

(Pe patul mor ii dumnealor…)

58

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Georgeta NEDELCU

Sunt un om cu vise... tiu c nu am mai iubit niciodat ca acum.

Cu tine am râs i am plâns, cu tine am tr it i am murit. Nu regret nimic din ce am tr it al turi de tine. Dar, cum tot ce e frumos se termiodat , va trebui, ca de acum înainte s m obi nuiesc f tine... tiu c trebuie s te uit i s merg mai departe... i mai tiu c via a nu va mai fi la fel ca atunci când f ceai parte din via a mea. Nu o s m pr bu esc... Sunt sigur Dumnezeu m va ajuta s închid aceast i s revin la via a de dinainte. Via a e prea scurt ca s tr iesc suferind. i-apoi, nu vreau s alerg dup cineva, care niciodat nu a vrut s mearg al turi de mine.

Ce a putea s fac pentru ca s nu te pierd?

Ar trebui ca eu s -mi anulez identitatea i personalitatea? Sunt un om cu vise i dorin e i voi face în a a fel, încât s le v d împlinite, deoarece mie îmi place s tr iesc, nu s m târ sc. Întotdeauna am evitat compromisurile, îns pentru tine am f cut orice ca s fim împreun . Aici am gre it! M-am mul umit cu o existen mediocr i am purtat tot timpul în suflet am ciunea acestor compromisuri. Iar acum... pl tesc! Nu am crezut niciodat c vom ajunge aici, dar trebuie s m în elegi i pe mine: nu pot tr i lâng un om care nu- i dore te acela i lucru. Nu îmi pot bloca via a într-o rela ie f viitor. tiu, e gre eala mea c am avut prea mari a tept ri de la tine.

Sunt singur , trist , dar nu învins . Atunci când te-am întâlnit, am fost omul cu suflet curat, care nu tia ce-nseamn vina de-a iubi. i cum nu am lovit în via a mea niciodat , via a a fost cea care m-a lovit. Înv s plâng, când, i s suf r, zâmbind. Nu va exista nici un moment de regret. Te-am iubit din ziua în care ne-am cunoscut. Pentru toat dragostea pe care mi-ai oferit-o, tiu c trebuie s g sesc puterea de a spune: ,,Nu trebuie s m pr bu esc, s -mi ar t inima r nit ”... Ai aruncat cu pietre în toate visele mele i ai rupt aripile destinului. O s iubesc din nou, chiar dac inima mi-e frânt i... chiar dac o s -mi ia o via s trec peste tot ce-am tr it cu tine... Nimeni nu poate ocupa locul t u, dar trebuie s merg înainte. Nu am alt variant ... ,,A muri nu înseamn a fi învins. Dar a tr i învins i f glorie înseamn a muri în fiecare zi.”, spunea John F. Kennedy.

Anul V, nr. 11(51)/2014

Ananie GAGNIUC

Povestea porcului Se întâmpl în via i minuni mai mari, dapoi s auzi un porc vorbind i povestind!

Totul s-a întâmplat într-o diminea , în ajun de Cr ciun, când gospodarul intr în cote cu un cu it mare de buc rie i spuse: - Pân aici i-a fost, porcule! Neam de neam, din neamul t u n-am avut parte decât de cap i de picioare. Mo ii i str mo ii t i au tot plecat în str in tate. De-acum, unde- i stau picioarele î i va sta i capul, dar i res-tul. Al meu e ti, porcule! Gata cu nutre ul, gata cu cote ul. F i cruce i spune- i ultima dorin !

Apoi... la t iat! Zii merci dac vei fi asomnizat.

Asomat... Proprietarul a crezut c porcul a groh it, dar el (dânsul, în unele zone ale rii) i-a dres glasul i-a început s vorbeasc : - St pâne, tiu c aici se încheie povestea vie ii mele. De mic purcel îmi tiam soarta, dar speram s ies din iarn i s m tai de Pa te. Î i mai d deam dou zeci de kilograme de carne. În ultimele zile am v zut c nu prea ai cu ce m hr ni. tiu c nu sunt alimente i nu sunt eu singurul porc din satul sta. Speran a de via pentru noi sunt posturile lungi.

Acum tiu c vine Cr ciunul i-o s -mi aprinzi paie-n cap. Spre deosebire de oi, la care executa i sentin a cu suspendare... de grind , pe noi ne incinera i, dar nu duce i niciodat treaba pân la cap t. M pârli i i-apoi m despuia i de oric. Povestea vie ii mele s-a dep nat în acest cote . Eu n-am ie it în lume, n-am furat, n-am intrat în politic i iat -m condamnat la moarte. Am trei dorin e: normal ar fi s cer o scroaf , s v d i eu cum e. N-am, ca alii, noroc porcesc. A a am v zut c e... omene te. Spun asta i nu vreau s -i dai pomana mea vecinului t u care, de câte ori veneai acas , pe nepus mas , se ascundea la minen cote , iar nevast -ta se f cea c împr tie fânul... A doua dorin este s -i dai codi a iatului, pentru c , de câte ori îi l sa i supa s-o m nânce, când venea de la coal , el mio d dea mie. Ultima dorin este s m termina i dintr-o lovitur . Anul trecut, l-ai chinuit u pe tat l meu. Eu î i spun adio, o s -mi bag picioarele în ea, de piftie i-o s -mi prind urechile-n ea, a a c î i urez poft bun ! Ai grij , de s rb tori, s nu te murd re ti i s te îm-

be i ca porcul, c-a a ne jigni i voi. R mâi cu bine i... s i fie de bine!

Transpirat i speriat, tres rind, gospodarul se trezi.

- Ce-ai visat drag , îl întreb nevast -sa, de m tot chionte ti cu mâinile.

- Nevast , mare porc e vecinul nostru! i iatul, mare mecher! Vezi c azi t iem porcul.

La anul ne lu m scroaf . Ai auzit? Scroaf !

Mi-a disp rut... soacra!

Doar trei lucruri m enerveaz la soacr mea: tot ce face, tot ce spune i c st la noi!

Nu este adev rat c asem rile între o soacr i o bere sunt c ambele fac spume la gur i sunt bune reci, pe mas . Deosebirile sunt c berea te înc lze te suflete te i te face s mai ui i de rele, iar eu sunt sloi i îmi aduc aminte de toate relele! De 3 s pt mâni nu vorbesc cu soacra, c nu îndr znesc s-o întrerup. Am încercat cu „lugu lugu, liru liru”, cu tromboane (am cump rat dou !), am luat i toba mic i toba mare. N-am încercat cu stricnin sau cianur . A a c , final, am ie it... la produs. La produs scandal, în birtul din col , unde un chefliu m-a întrebat: „De ce bei a a mult?” „Pentru c soacr -mea mi-a spus c , dac mai beau mult, pleac de la noi!” Azi diminea , când am venit acas , soacr -mea... iao de unde nu-i! Am c utat-o în balcon, în debara, sub pre , în ifoniere, în sertare, în co ul de gunoi. Inclusiv în co ul de fum, de pe cas !

Alertat de dispari ia mamei fratelui so iei mele (ca s nu-i zic soacr ), m-am adresat Poli iei, care mi-a pus câteva întreb ri...

Prima: dac sunt s tos. Le-am r spuns „Relativ, mul umesc de întrebare!”

A doua, dac tiu cum o cheam . „Cred c «f », c a a o cheam , tot timpul, socrul meu.” i ultima, care e ultimul domiciliu la care m gândesc c ar putea fi. Cum s le spun la ce adres gândesc ( i doresc, d Doamne!) s-o sesc? (Cimitirul central, aleea 8, figura 14)...

La ie irea din sediu, un b rbat bine (bine ut i b tut bine) tocmai î i reclama soacra pentru... violen în familie! I-am spus de necazul meu, cu dispari ia soacrei i m-a repezit: „E ti tâmpit? Ce, e Elodia? Zi mersi i n-o mai uta!”

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

59

Camelia PANTAZI TUDOR

Epoca de aur a picturii chineze - Dinastia Song (960-1279) Principiile i procedeele tehnice folosite în pictura chinez , total diferite de cele ale pictorilor europeni, purtau amprenta confucianismului, care a conferit picturii o tonalitate moral . Poate c temele confucianiste par banale, dar ele cuprind în elesuri profunde, sunt o glorificare a vie ii închinate studiului ca aspira ie ideal a omului.

Potrivit concep iei confucianiste, un pictor nu poate crea o oper de art dac el însu i nu are un caracter moral. Acesta trebuie s se in departe de renume pentru c spiritul nu se apropie decât de cei care sunt cu adev rat receptivi. Spiritul trebuie p strat pur, eliberat de orice l-ar putea profana. Un pictor depinde de talentul s u înn scut i i se cere s i p streze naturale ea neîntinat , îns nu- i poate perfec iona harurile naturale decât dup ce ajunge la în elepciunea clasicilor. Maturizându-se, devenind multilateral, exerseaz o mare diversitate de stiluri pân i-l creeaz pe cel propriu, iar când ajunge la un stil personal, trebuie s fie în stare s exprime mult prin mijloace pu ine. Un pictor întruchipeaz în acela i timp un confucianist i un taoist. Cele dou doctrine s-au contopit în fiin a artistului care, fiind de obicei înv at confucianist prin forma ie, are imagina ia marcat de modul de gândire liber i oarecum misterios al taoi tilor. Confucianismul amplific virtu ile morale ale pictorilor i cultiv intelectul, iar taoismul î i las amprenta prin medita ie i spontaneitate.

Asemenea dinastiilor anterioare, Sui (589-617) i Tang (618-907), i în Song cele trei mari curente de gândire - confucianismul, budismul i taoismul - se influen eaz reciproc, se întrep trund. În dinastia Song, pictorii merg pe calea tradi iei, dar nu se limiteaz la imita ie, creând lucr ri de o valoare inegalabil . Se consider c pictura din timpul Song a atins o perfec iune ce nu a putut fi întrecut sau egalat în perioadele ulterioare, ilustrând mai bine decât orice cronic detaliat sau oper literar spiritul civiliza iei chineze de dinaintea cuceririi teritoriului chinez de c tre mongoli. În pictura epocii Song apar tendin e noi, promovându-se ideea reprezent rii metamorfozelor fiin ei prin apelarea la intui ia autorului.

Se picteaz flori, p ri, figuri umane, dar o dezvoltare multilateral o cunoa te peisagistica, atingând o perfec iune a tehnicii.

S-a ajuns la o mai bun în elegere a naturii. În Song de Nord (960-1127), spiritul naturii este redat prin multiplicarea formelor. Îngr dind munte peste munte, reprezentarea artistic sugereaz momente succesive de tr iri, de experien e i o mi care care trece peste limitele picturii. Mai târziu, în Song de Sud (1127-1279), sunt folosite mijloace opuse, tainele naturii fiind dezv luite în mod subtil, prin camuflarea formei, peisajul devenind un simbol vizual perceptibil al universului atotcuprinz tor. În picturi apar doar câteva elemente, cum ar fi un înv at dus de o barc sau meditând în fa a unei cascade i un munte solitar în fundal.

Folosind tehnica monocrom , pictorii duc peisajele pe cele mai înalte culmi ale genului.

Este perioada în care a tr it i a pictat Guo Xi (cca.1020-1090), considerat cel mai mare peisagist chinez. În opinia sa, un artist „ar

trebui s se identifice cu peisajul i s -l observe pân în momentul în care semnifica ia lui profund i se dezv luie.” Pentru el, mun ii „sunt lucruri m re e. În configura ia lor se înal drept în sus sau se încovoaie, se întind maiestuos sau se ghemuiesc cu umilin . Ei pot ap rea îndr zne i i puternici sau grei i masivi, mândri i arogan i sau vii i plini de însufle ire sau, uneori, austeri i gravi. Anumi i mun i au aerul c se privesc unii pe al ii sau c se salut , înclinânduse reciproc. Sunt astfel situa ii încât par s aib deasupra lor un acoperi iar dedesubt un jil , în fa a lor un reaz m i înapoia lor un sp tar. Î i pot ridica privirile ca i pentru a contempla un spectacol în în imi; pot privi în jos ca i când ar porunci. Acestea sunt înf rile grandioase ale muntelui.” Ilustrul artist considera c „Apa este un lucru viu. Ea poate fi adânc i secret , calm i lin . Când vast ca un ocean, când îngust i plin de meandre, ea poate oferi o aparen uleioas i lucioas sau spumoas i clocotitoare. Ea se poate împ i în izvoare multiple sau angaja într-o goan prelungit , s irump în jeturi tumultoase spre înalt sau s curg la vale, în cascade, spre câmpie. Ea aduce fericire atât pescarilor cât i arborilor i ierburilor. Înv luit în ce uri i de nori, ea î i dezv luie cu atât mai mult farmecul; str lucind în soare pe fundul unei v i, ea va fi cu atât mai minunat .

Acestea sunt aspectele vii ale apei.” Despre figurile umane scria c „ele sunt distincte, bine afirmate în cazul perspectivei în în ime, or fragmentate i abia schi ate în adâncime, simple i estompate în perspectiva plan ”.

Guo Xi îi sf tuia pe cei ce doreau s ating perfec iunea în peisagistic : „Dac vre i s da i în ime unui munte face i în a a fel încât el s nu se z reasc integral. Va ap rea cu atât mai înalt dac va fi înconjurat de ce uri i de nori. Dac vre i s da i impresia c apa curge în dep rtare, face i în a a fel încât s nu se iveasc întregu-i curs. Ea se va vedea cu atât mai îndep rtat cu cât parcursul s u va fi din loc în loc ascuns i parc întrerupt. Când un munte este vizibil din toate p ile el va fi întrerupt de acea prestan trufa ce îl caracterizeaz , e ca i cum ai desena un mojar de pisat orezul! Când este reprezentat f nici un obstacol, apa este lipsit de farmecul pe care i-l dau meandrele, ce diferen ar mai fi atunci între înf area ei i a unei râme”. „Când înv m s desen m flori, înfigem o tulpin înflorit într-o gaur adânc i o privim de sus pentru a o putea percepe din toate p ile. Când înv m s desen m bambu i, într-o noapte cu lun , contempl m umbra unui bambus reflectat pe zid, pentru a-i în elege forma adev rat . Cel ce înva a picta peisaje nu trebuie s procedeze altfel. El trebuie s umble pe lâng mun i i ape i s se lase în întregime p truns de spiritul lor. Un peisaj adev rat, trebuie s -l privim de departe pentru a-i percepe liniile de for , i de aproape, pentru a-i sustrage substan a...”.

Un alt pictor, Cao Wuyi, întrebat dac are vreo re et privind arta sa des vâr it de a picta insecte i mai ales greieri, a r spuns: „aceasta nu este deloc o chestiune de re et . Când eram tân r puneam greierii

60

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

în cutie pentru a-i observa. i aceasta zi de zi, noapte de noapte, f a m plictisi. Apoi, din grij pentru adev r, îi observam în mediul lor natural, printre ierburi. Atunci am început s le sesizez natura profund pân într-acolo încât m-am identificat cu ea. A a încât, în momentul când îi desenez, nu mai tiu dac eu am devenit greiere sau ei, greierii, s-au transformat în mine, pictorul. Acest mod de a proceda este chiar cel al Crea iei; mai este cazul s vorbim de re et ? „Despre talentul lui Hua Guang, primul care a pictat pruni în tu , de a reprezenta florile, renumitul poet Huang Tingjian scria: „florile pictate sunt aidoma celor pe care le contempli atunci când, într-o diminea luminoas i proasp , te plimbi de-a lungul gardurilor unui sat solitar. Nu le lipse te decât parfumul!” Împ ra ii au încurajat poe ii i pictorii. Hui Zong (1100-1125) este un exemplu elocvent. Din tinere e, pasionat de arta caligrafic i pictur , el continu s picteze dup urcarea pe tron, fiind celebru pentru pictura cu p ri i flori, picteaz i peisaje i personaje. Pictura „Porumbel pe o ramur de piersic ” este tipic pentru maniera chinezeasc de tratare a temelor cu viet i. O alt pictur renumit a acestui împ rat-pictor, reprezentativ pentru înaltul nivel la care a ajuns pictura chinez în Song, este pictura „Ascultând itera”. Un om îmbr cat în costum de curte cânt la iter sub un copac înalt. În dreapta i stânga lui stau doi demnitari. Cel îmbr cat în hain ro ie ine în mân un evantai, ascultând cu capul plecat muzica. Cel cu mantie verde pare a asculta cu mult aten ie. Printr-o tehnic realist i întrun stil perfect este descris un aspect din via a aristocra iei chineze, tabloul degajând armonie i lini te prin culorile sobre i clare, prin echilibrul i armonia compozi iei, fiind în acela i timp p truns de un lirism profund. Cele trei semne caligrafice cu linii sub iri, în partea superioar a desenului apar in împ ratului. Eminent pictor i caligraf, patron al tuturor artelor, a adunat la Curte pictorii importan i ai vremii i i-a încurajat pe cei noi. El a fondat prima academie de pictur din China, organizând-o dup modelul confucianist. Impunând pictorilor atât anumite teme - flori i p ri - cât i stilul caracterizat prin realism, respectarea regulilor, detalii îngrijite i policrome, se dezvolt o pictur „academic ”. Galeria imperial avea în acea perioad cea

Anul V, nr. 11(51)/2014

mai mare colec ie de picturi care a existat în Orientul Îndep rtat. În ultimii ani ai dinastiei Song de Nord, se public un catalog al acestei colec ii de bronzuri i picturi, o capodoper a caligrafiei, care con ine informa ii i comentarii cu privire la 231 pictori i titlurile a mai bine de 6192 picturi. În cadrul Academiei de pictur existau mai multe tendin e, care aveau ca punct comun respectarea regulilor, rigoarea tehnic , specializarea pe genuri. Se aflau îns i pictori în afara Academiei care se delimitau de ea: Mi Fu, Fan Guan, Li Gonglin i mul i al ii. Dorind s exprime prin intermediul elementelor naturii o stare de suflet, o dispozi ie a spiritului, pictorii-litera i recurg la pictur folosind tr turi ale pensulei mai apropiate de caligrafie, luând astfel na tere o pictur practicat de pictorii neprofesioni ti. Cel mai ilustru dintre ei este Su Shi, care afirma: „Înainte de a picta un bambus, trebuie ca el s creasmai întâi în forul t u interior.” El, al turi de al ii, cum ar fi: Huang Tingjian i Mi Fu vor consacra practica de a înscrie poeme în spa iul liber al tabloului.

Dezastrul din 1125 - invadarea teritoriului de c tre nomazii jin - a determinat restrângerea arti tilor în sudul Chinei, la Hangzhou. Este perioada în care se p streaz tradi iile, iar pictorii î i întrec predecesorii. Pictura litera ilor va fi cu adev rat consacrat în epoca dinastiei Song de sud de Cheng Seuxiao, Zhao Mengjian i Yang Wujiu, care se vor specializa în pictura de orhidee, narcise i respectiv flori de prun.

Al turi de pictorii preciza i mai sus, au existat mul i al ii de o valoare inegalabil care, potrivit speciali tilor în domeniu, au adus arta picturii la un grad de rafinament i perfec iune ce nu va mai fi atins niciodat , deoarece dup cucerirea mongol epoca de aur a picturii se va sfâr i, pictorii altor epoci nu vor mai dovedi decât cu pu ine excep ii geniul arti tilor Song.

Bibliografie 1. CHENG, FRANÇOIS, Arta picturii chineze, Ed. Meridiane, Buc., 1996.

2. FRITZGERALD, CP, Istoria cultural a Chinei, Ed. Humanitas, Buc., 1998.

3. Filozofia chinez , Editura Humanitas, Bucure ti, 1995.

4. KAMENAROVIC, P. IVAN, China clasic , Ed. BIC ALL, Buc., 2002.

5. ROWLEY, GEORGE, Principiile picturii chineze, Ed. Meridiane, Buc., 1982.

Aivazovsky - Bricul Mercur atacat de turci

Anul V, nr. 11(51)/2014

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

61

SALON DU LIVRE DE MONTREAL, 2014

Foto: Maria Filip

62

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul V, nr. 11(51)/2014

SALONUL INTERNA|IONAL DE CARTE MONTREAL, 2014 Standul 523 A - Scriitori rom`ni

Foto: Maria Filip