Constelatii diamantine nr. 1 ( 53) / 2015 by Doina Dragut

Per aspera ad astra

Constela\ii Constela\ii diamantine diamantine Revist# de cultur# universal# editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni

Anul VI, Nr. 1 (53) Ianuarie 2015

Semneaz : George Baciu Emil Bucure teanu Ionu Caragea Alexandru C창r u Iulian Chivu Livia Ciuperc Gheorghe Clapa Doina Dr gu George Filip Cornel Galben Petre Gigea-Gorun Stelian Gombo Dumitru Ichim Marin Ifrim Vasile Langa Boris Marian Daniel Marian Florin M ce anu Constantin Miu Rodica Moru an tefan Radu Mu at Georgeta Nedelcu Janet Nic Ion I. P ianu Virgil Petcu George Petrovai George Popa Ana-Cristina Popescu Mihaela Rotaru Paul S창rbu Florentin Smarandache Gheorghe A. Stroia Ion Pachia Tatomirescu Leonard Ionu Voicu

Van Gogh - Via ro ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Sumar George Popa, In principio fuit Eminescu ...pp.3-6 Constantin Miu, Eros i temporalitate în “Luceaf rul” ......................................................p.7 George Filip, Poeme ...........................................p.8 tefan Radu Mu at, Universul eminescian ...p.9 Rodica Moru an, Doar Eminescu... ................p.9 Livia Ciuperc , Scoar ele unei Psaltiri i-o Zi de Na tere ..........................................................p.10 Gh. A. Stroia, Tribut pentru Eminescu .........p.11 Doina Dr gu , Realitatea unei lumi fenomenale ........................................................p.12 Florentin Smarandache, Medita ii ...............p.13 Ion Pachia Tatomirescu, Poezia “m rului” între “pufoasa legalitate” i “ideal” .............pp.14-17 Stelian Gombo , Despre P rintele duhovnicesc i importan a acestuia în via a cre tinului, în viziunea Preacuviosului P rinte Arhimandrit Teofil P ian ...........................................pp.18-21 Emil Bucure teanu, Rondeluri .....................p.22 Alexandru Câr u, Un experiment poetic al spa iilor deschise .....................................pp.23,24 Florin M ce anu, Pic tur de pictur - Vincent Van Gogh ...................................................pp.25,26 Ion I. P ianu, Versuri ...................................p.26 Daniel Marian, Lacrimi de suflet pentru Înger cit ................................................................p.27 George Filip, Zâmbetul Ioanei .......................p.28 Cornel Galben, Salvarea (im)posibil ........p.29 Paul Sârbu, Nop ile Deltei .............................p.30 George Baciu, Eseuri ......................................p.31 Marin Ifrim, Din Fabricile Cerului (II) ......p.32 Boris Marian, Ce mult te-am iubit! ..............p.33 Dumitru Ichim, Ce ploaie s fi fost? ............p.33 Ionu Caragea, Fluturi - vol. I - un jurnal adolescentin ..............................................pp.34,35 Mihaela Rotaru, Dantela de prins visele ..pp.36,37 Ana-Cristina Popescu, Ce mult conteaz ambalajul! .........................................................p.38 Iulian Chivu, Aura singur ii .............pp.39,40 George Petrovai, Balade istorice ...................p.41 Petre Gigea-Gorun, Unele aspecte legate de clauza na iunii celei mai favorizate .....pp.42-46 Georgeta Nedelcu, Copil ria .................pp.47-50 Gh. Clapa, Ion N. Oprea - o voce distinct a scriitorilor români contemporani .........pp.51-53 Leonard Ionu Voicu, Funia ro ie ................p.54 Janet Nic , Capra epigrami tilor .................p.55 Virgil Petcu, Constela ii epigramatice ......p.56 Vasile Langa, Constela ii epigramatice ......p.57 Doina Dr gu , Povestea tumultuoas a taciturnului ...............................................pp.58-60

Fondatori: Al. Florin }ene, Doina Dr#gu], Janet Nic#, N.N. Negulescu

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine Revist de cultur universal Fondat la Craiova, în septembrie 2010 - apare lunar Membri de onoare ai colectivului de redac ie - Prof. univ. dr. Remus RUS - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor - Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog, critic de art

Redac ia Redactor- ef: DOINA DR GU Secretar general de redac ie: JANET NIC Redactori literari: IULIAN CHIVU BAKI YMERI DANIEL MARIAN Redactor artistic: FLORIN M CE ANU

Redactori asocia i - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, membru al Academiei Americano-Române de tiin e i Arte - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, poet bilingv , critic literar, traduc tor - GEORGE FILIP, Canada, scriitor DTP: Doina DR GU

Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului care semneaz textul. Materialele se pot trimite la adresele: constelatiidiamantine1@gmail.com const.diamantine@gmail.com

ISSN 2069 – 0657 www.scribd.com/doina_dragut Adresa redac iei: Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj, România, cod: 200440

Ilustra ia revistei: Vincent Van Gogh

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul III, nr. 5(21)/2012

George POPA

IN PRINCIPIO FUIT EMINESCU Cu numele lui magic deschidem toate por ile spiritului. Constantin Noica Ceea ce este hot râtor pentru intrarea unui poet în memoria universal este crearea unor concepte i a unor viziuni care apar pentru întâia oar în gândirea poetic . Prezent m un rezumat succint al deschiderilor eminesciene originale - gnoseologice i onto-axiologice -, deschideri pe care le-am dezvoltat în scrieri anterioare (reunite în cartea Eminescu sau dincolo de absolut, ed. Princeps, 2010)

Natura geniului Una dintre cele mai importante priorit i eminesciene este definirea geniului. Ea se se te în parte în Luceaf rul, unde natura geniului este v zut ca o entitate str in lumii mânte ti, dar apar inând sferei existen iale a Demiurgului. Rolul încredin at aici eonului de sus, geniului, este ca, unindu-se cu o f p-

tur p mânteasc , iubirea s restabileasc pe Unul primordial dinainte ca acesta s se manifeste, deoarece lumea creat a fost pieritoare. Dar tentativa reparatorie cu ajutorul iubirii nu reu te; pe de o parte, pentru c mânteana îi cere luceaf rului s coboare la starea de muritor; pe de alt parte, Demiurgul refuz lui Hyperion dezlegarea de nemurire fiindu-i team c prin aceast înc lcare a legilor eterne ale primordialit ii, ar urma pr bu irea întregii lumi a increatului, a a cum st scris într-o variant a Luceaf rului: „Tu adev r e ti datorind/ Lumin din lumin ./ i adev rul nimicind,/ M-a nimici pe mine”. Prin urmare, în concep ia lui Eminescu, „adev rul” este Dintâiul, Unul. Ie irea din pregenez , multiplul, creeaz neadev rul, deschide calea spre moarte. Eminescu nu a fost îns mul umit de aceast viziune despre geniu a a încât inteniona „s modifice legenda Luceaf rului i

Van Gogh - Cafeneaua de noapte

înal e cu mult sfâr itul à la Giordano Bruno”. Relevarea adev ratei identit i a geniului este f cut în postuma intitulat de G. C linescu Povestea magului c tor în stele, dar denumirea mai adecvat ar fi Lume i Geniu, pentru c tema acestui poem este neta delimitare dintre cele dou sfere existen iale. Aici geniul nu mai este privit drept o entitate astral , diametral opus unei f pturi p mânte ti, adic nu mai apar ine lumii noastre, ordinei ontologice a lui Dumnezeu, ci este un str in într-un spa iu existen ial str in, unde nu are „nici înger i nici stea”, aceasta d ruind omului „norocul” iubirii. Geniul este „o lume în lume”, nu se afl în planul Crea iei i, din acest motiv, Dumnezeu nu îl recunoa te, „se împiedic de cifrul s u”. El este gândire pur i dup ce se va elibera din „corpul cel urât”, geniul va crea o lume a sa proprie, paralel celei a lui Dumnezeu. De notat c iubirea intervine i în poemul la care ne referim, i anume, spre sfâr it, unde f ptura iubit apare îns drept o crea ie a cântului poetului, i nu se întrupeaz aici, ci într-o lume dincolo de a omului. inem s subliniem faptul c în acest vast poem, unde sunt puse fa în fa geniul i lumea uman , componentele antitezei nu mai sunt simple alegorii, a a cum are loc în Luceaf rul, ci sunt realit i - ireductibile una la cealalt . Rezult din acest poem c în Eminescu i-au dat întâlnire dou entit i: eul intramundan i sinele transmundan, adic geniul redat sie-însu i - „Sim indu-m deasupra omenimii, neatingând, neatins, solitar” (Sunetul p cii). Aceast diad constituie „diferen a ontologic ”, „diferen de identitate” la Eminescu. Ea nu se afl între „micul eu” al lumii materiale i eul poetic transfigurator al lumii c reia îi apar ine, ca în concep ia lui Heidegger, ci între eul entitate a lumii noastre - i geniul „coborât” intramaterial dintr-o

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

sfer existen ial str in , diferit de cea a Creatorului. i nu se afl nici între eul empiric i eul transcendental eliberat de empiric, din gândirea fenomenologic - geniul constituind o a treia realitate. Conceperea geniului ca apar inând unei alte ordini ontologice, constituie cea mai radical viziune asupra geniului, dep ind defini ia formulat de Arthur Schopenhauer în „Lumea ca voin i reprezentare”: unicitate, solitudine, inadaptabilitate, inteligen pur , gândire sub perspectiv universal i sub specie aeternitatis. Precum se tie, Eminescu a fost con tient de propria-i genialitate înc din prima tinere e, scriind în Replici: „Eu sunt un geniu,/ Tu o problem ”, iar în Geniu Pustiu: „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor a a cum soarele soarbe un nor de aur din marea lui de amar”, pentru ca mai apoi, în poemul Lume i Geniu, s se considere apar inând altei lumi, paralel celei a lui Dumnezeu, de care se izoleaz prin unicitate („Fost-am în lume unic”) i redarea sie-însu i în finalul Odei (în metru antic), dup ce a vie uit i deit experiment rile mistuitoare din lumea uman : via a ca atare, suferin a, dragostea. visul, moartea.

Arheul identitatea etern a fiec rui om În scrierea în proz , Archaeus, Eminescu formuleaz un concept personal privind individualitatea spiritual uman , i anume, arheul. Nu este vorba de arhetipul platonician, model absolut aflat în transcendent, a c rui r sfrângere pieritoare sunt entit ile lumii sensibile ale imanentului. Arheul constituie esen a, ADN-ul onto-axiologic al omului. Este principiul etern din fiecare existen ial, afirm Constantin Noica, „entitatea eteric din corpul spiritual dotat cu cea mai înalt clar viziune”, scrie Rudolf Steiner, o „minte cosmic deschis spre în elegerea ortosensurilor primordiale ale lumii”, consider Mihai Dr nescu. i Eminescu adaug faptul c suntem pedepsi i ori de câte ori ne „jignim” arheul, propria noastr identitate spiritual . În raport cu „micul eu” empiric, de serviciu în experimentarea cotidianului din lumea str in unde a fost „aruncat”, geniul eminescian î i recunoa te drept arheu luceaf rul „Ca un luceaf r am trecut prin lume”, o

entitate ce pare intermediar între planul mundan i t râmul str in, transmundan, al geniului.

Sensul cosmic al iubirii Iubirea în sens de confundare cosmic apare în diverse mituri, mai ales în gândirea hindus . Eminescu suie îns gradual la extrema posibil a sensului contopirii. Dup ce eternul feminin este v zut ca un prototipar ideal hiperboreean, în urm torul catren de model persan : „Femeia goal r sturnat -n perne/ Frumse ea ei privirilor a terne./ Nu crede tu c moare ea vreodat ,/ C ci e ca umbra unei vie i eterne, are loc mai întâi contopirea cu natura, dizolvarea în inefabilul cosmic: „Adormind de armonia/ Codrului tut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastr / Or s cad rânduri, rânduri”, apoi singur tatea în doi infuzeaz suflet naturii : „Voin a ei ‘a ta de se’mpreun ,/ Atunci e suflet în întreaga fire” - urmeaz sacralizarea iubirii : „Amorul meu este atât de sfânt/ Cum nu mai e nimica în cer i pe p mânt”, sui ul continu spre confundarea cu divinitatea unio mystica: Dou inimi când se-mbin , Când confund pe tu cu eu E lumin din lumin , Dumnezeu din Dumnezeu. Iar, în final, se transcende în preludiul genezei, substituind pe creator: „Îngere! Suntem în mijlocul universului asemenea spiritului divin înainte de crea ie… acel spirit divin eram noi... Misterul divin suntem noi - noi în momentul acesta vom purta toat lumea în inimi... O jertf infinit marelui spirit”. Ca atare, pentru Eminescu confundarea în iubire însemna reinstituirea Ajunului, substituirea Unului premerg tor crea iei, pentru a se transcende impasul f uririi unei lumi prad suferin ei i mor ii. În felul acesta, are loc extrema radicalizare a viziunii iubirii, a finalit ii ei ultime, inedit în lirica universal . „Farmecul sfânt” eminescian constituie energia magic a inimii i a spiritului care înaripeaz diada devenit monad pentru saltul radical în Neînceputul crea iei. De observat c în parcursul metafizic al iubirii, Eminescu urm re te un timp drumul platonician, adic sui ul de la iubirea pentru frumosul fizic absolut din lumea sensibil spre esen a sa arhetipal cereasc , realizându-se „Erosul divin” de care vorbe te Diotima. Dar autorul Luceaf rului dep te acest parcurs: de la Dumnezeul crea iei transcende la Primordialitatea dinaintea

Anul VI, nr. 1(53)/2015

genezei, unde are loc împlinirea absolut a confund rii în iubire. Prin iubire a fost urit lumea, Unul voind s i creeze astfel un alter ego pentru a ie i din singur tate, i tot prin iubire se face drumul înapoi, în Preludiu, scurtcircuitându-se Crea ia, care a fost imperfect . Dar nu mai este un act ontologic, ci axiologic.

Armonia – complexitatea prozodic unit cu contopirea cosmic Precum am discutat în studiul Spa iul poetic eminescian (ed. Junimea, 1982), armonia liricii lui Eminescu este foarte complex i de mare rafinament. Ea se desf oar în urm toarele planuri care se intric i se armonizeaz între ele. Pe de o parte, prozodia savant i subtil („ i eu, eu sunt copilul nefericitei secte/ P truns de-adânca sete a formelor perfecte”), unit indistinct cu devâr ita logic intern a idea iei, armonizat de la vers la vers, de la strof la strof . O alt component decisiv este constituit de melosul unic, inimitabil al versurilor, prin iastra fructificare a poten ialul de cântare a graiului românesc. Ad ug m aici c , a a cum a recunoscut înc Titu Maiorescu, o alt prioritate euristic eminescian este crearea limbii noastre literare, atât în forma ei cea mai melodioas , dar i cea mai expresiv . Pe de alt parte, în universul eminescian are loc armonizarea i dincolo de interioritatea poemului, i anume, cu exterioritatea, printr-o fenomenologie deosebit de ingenioas : convertirea l untric a lumii din afar , transformarea naturii materiale în substan sufleteasc pur . Acest lucru are loc cu ajutorul unor mi ri - fie ale elementelor naturii, fie mi ri muzicale, fie ale luminii. De exemplu, în poezia Peste vârfuri, intervin mai întâi mi ri ale firii - „Peste vârfuri trece lun / Codru- i bate frunza lin”- continuate de sunetul cornului: „Dintre ramuri de arini/ Melancolic cornul sun ”; un exemplu de interven ie a unor mi ri luminoase este poezia i dac : „ i dac norii de i se duc,/ De iese-n luciu luna,/ E ca aminte s -mi aduc/ De tine-ntotdeauna.” Într-un cuvânt, conjugarea acestor complexe procesualit i armonizatoare asigur liricii eminesciene acea fascina ie particular , acel farmec continuu. Dar aceast magie nu se datore te numai melodicit ii i concer-

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

tului de armoniz ri multiple prozodice i cosmice, ci i unui fapt cu finalitate ontologic : armonia este condi ia esen ial , sine qua non, a fiin rii lumii formelor în ordine uman . Ca atare, sentimentul armoniei ne infuzeaz certitudinea existen ial .

Muntele - matricea formatoare a culturii române ti Contrar ideii conform c reia albia stilistic a culturii noastre ar fi spa iul ondulat dealvale, prin urmare un spa iu ov itor, „ataraxic” (Lucian Blaga, Spa iul mioritic), Eminescu postuleaz c sânul aprioric modelator al spiritualit ii române ti este muntele, aflat prin destin în miezul rii, i c tre care suie vertical balada Miori ei: „Este muntele tat al râurilor i al poporului nostru. Aceasta este cump na lui, cântarul cu care î i cânre te patimile i faptele”… „C ci nu-s culori destule în lume s -nvesmânte/ A munilor Carpatici sublime idealuri”. A a cum se spune într-o doin , „acas în suflet” românul în elege în mun ii lui: „Sus în vârful muntelui,/ Unde-i drag sufletului”. Destinul eroului moldovan este cosmic: el pleac de la orizontala planului terestru - i apoi suie spre „mun ii mari”, de unde continu spre „stelele f clii” - o noapte a reînceputurilor feerice.

Poezia Lume i Geniu se petrece pe mun i, de unde magul nu vrea s coboare, de teama ca legea în rii s nu fie uitat de oameni. Prin urmare, autorul Luceaf rului ine s reliefeze faptul fundamental c nu ezitarea, resemnarea, ci în area, constituie gena noastr spiritual , matricea creativit ii române ti. Acest lucru are loc mai ales în poezia lui Eminescu. Câteva exemple. Somnoroase p rele pleac de la polul p mântesc, p rile, trece spre flori ale c ror miresme se pierd în v zduh, apare apoi leb da, simbol al cântului, al aripilor i al misterului mor ii i urmeaz ridicarea spre polul ceresc - „mândra lun ”. Poezia i dac se deschide cu apropierea iubitei anunat de b taia ramurilor în geam i se înal spre doamna luminii nocturne, eliberat de sub nori. Pe lâng plopii f so pleac de la contemplarea ferestrelor luminate, trece prin trei ordalii ale înve nicirii unei iubiri venind samsaric din începuturi („O stea sar fi aprins”, „Ai fi tr it în veci de veci”, „Acele zâne ce str bat/ Din timpurile vechi”) i sfâr te cu aprinderea candelei farmecului sfânt al iubirii. Dintre sute de catarge porne te de asemenea de la polul terestru - alunecarea cor biilor pe mare - suie spre zborul p rilor migratoare, apoi c tre sfera idealurilor i mai departe la altitudinea de neatins a gândurilor din cânturile poetului. În Povestea magului c tor în stele se porne te de la sfatul împ tesc, de pe p mânt, suim spre mun ii ame itori, apoi într-o stea, iar, în final, dincolo de lumea noastr , unde se afl geniul, acesta neapar inând lumii lui Dumnezeu.

Tragicul: sacrificarea uman a Fiin ei În afar de tragicul suferin ei - r nile materiei, sfâ ierile inimi i ale gândirii; al ului - distrug tor al valorilor - ale vie ii, ale spiritului; i tragicul mor ii - resim it înc din prima tinere e, o dat cu Mortua est! i marcând profund viziunea sa ontologic ulterioar , - Eminescu adaug dou idei originale privind tragismul vie ii omene ti. Pe de o parte, în dou poezii postume, Mure anu i O, sting -se a vie ii…, dup ce se întreab dac via a noastr , „oricât de neagr ar fi ea, are vreo solie, vreun scop al mântuirii”, autorul Luceaf rului, î i pune o alt întrebare profund tulbur toare: „Nu-njunghiem fiin a pe-altarul omenirii?” Ce vrea s spun aici Eminescu? Dac Martin Heidegger credea c omul este trimis de marea, necunoscuta Fiin s perfecteze via a - s fie „p storul Fiin ei” - autorul Luceaf rului ridic ipoteza insolit , potrivit reia Fiin a este sacrificat de c tre modelul ontologic uman, ce pare a fi unicul - idee pe care nu o reg sim în sisteme de gândire anterioare. O a doua perspectiv a tragicului ontologic deschis de Eminescu se afl în postuma Bolnav în al meu suflet. Aici apare ideea condamn rii poetului la a reveni sisific pe toat istoria eternit ii în aceea i formul de via i în acela i moment spa io-temporal, o fenomenologie funest f ie ire. Dac pentru Friedrich Nietzsche eterna întoarcere era dorit , benefic , sortit , afirma el, celor care cred în via , Eminescu împinge tragicul pân la spaima de existen . a fiind, în viziunea lui Eminescu omul nu este fiin a unei singure mor i, ca pentru Heidegger (Sein zum Tode), ci a unei mor i repetate la indefinit. Odat intrat în ordinea ontologic , Fiin a heideggerian de dincolo ne joac via a de-a moartea pe toat desf urarea eternit ii.

Sacralizarea

Van Gogh - Câmp cu maci

Al turi de Pindar i Friedrich Hölderlin, dar mai mult înc decât ace tia, Eminescu aplic atributul „sfânt” aproape exhaustiv elementelor naturii i vie ii: p mântul, luna, marea, izvoarele, mun ii, soarele, stelele, raza zilei, tainele lumii, geniile, cântul, teiul, iubirea, mormântul mamei, ora mor ii etc. Sacralizând lumea, geniul eminescian, str inul, î i pl tea

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

la modul sublim faptul c a fost oaspete al lumii umane. Iat cum se reflect , în con tiin a unor mari creatori, sacralitatea a însu i poetului: Ion Luca Caragiali scria: „Eminescu avea aerul unui sfânt tân r coborât dintro veche icoan ”. La rândul s u, Octavian Goga: „Dac ar fi tr it în vremi zbuciumate de paroxism religios, Eminescu ar fi fost beatificat”.

Libertatea metafizic dep ire a absolutului Cele dou preocup ri fundamentale de întotdeauna ale min ii umane sunt autocunoa terea i eliberarea din sistemul limitelor. Este vorba de libertatea metafizic . În gândirea universal , extreme ale eliber rii sunt Nirvana i Dao, adic , dincolo de „Existen a care exist ” i dincolo de „Existen a care nu exist ”. Dar Eminescu adaug înc o deschidere: nu numai dincolo de aporia fiin /nefiin , dar i dincolo de orice ordine existen ial care ar institui o lume, i anume, în nelume, idee care apare în Archaeus. i este revelator faptul c fizica actual cuantic admite existen a unei antilumi, opus protolumii noastre, astfel c viziunea lui Eminescu apare drept o anticipa ie tiin ific . Ca atare, pentru autorul Odei (în metru antic), eliberarea are loc prin extrema dep ire, dincolo de via , murire i nemurire - în anterioritatea absolut , abia întrez rit de mintea uman : Ah! Cum nu suntem pe când Nici fiin nu era nici nefiin , Nimic cuprinz tor, nimic cuprins. Nu era moarte, nemurire nu if suflet r sufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost. (s.n.) Prin urmare, dincolo de orice determinare, de orice datum, dincolo de posibil i imposibil „intelectul eroic” al poetului, despre care vorbea Giordano Bruno, se arunc în Marele Deschis printr-o curs a eliber rii care nu sfâr te niciodat , nici chiar în absolut, pentru c , scrie Eminescu, fiind oprire, limitare, …„absolutul este frate cu moartea”. Nu încremenirea însemneaz libertate, deirea continu , zborul neîncetat al intelectului. Uluitoare idee, când tim c elul suprem al min ii umane este absolutul. * Care a fost drumul suitor urmat de Emi-nescu

în aceast dep ire în mers continuu? Acest drum a început prin cânt, prin melodicitatea versului, muzica fiind continu dep ire a mor ii, datorit fenomenologiei în cele trei momente ce se condi ioneaz între ele: sunet, stingerea sunetului, na terea noului sunet din energia sunetului care tocmai s-a stins. Treapta urm toare a dep irii a constat în transmutarea finitudinii materiale exterioare în spa ii de suflet, sufletul fiind unduire muzical pur . Or, mi carea muzical este infinit , indefinit i incaptabil . În continuare, are loc instituirea de prezenturi eterne poetice, care însemneaz salvarea momentelor sacre de vie ii de perisabilitate. Un alt moment eminescian al eliber rii spirituale este ridicarea la sublim a existen ei, a lumii, a lucrurilor, sublimul fiind „dep ire în mers f cut de intelectul uman”, a cum a recunoscut Kant. Finalmente, spiritul hyperionic constituie elanul, tensiunea infinit a dep irii nelimitate, zborul lui Hyperion c tre Demiurg fiind un preludiu al unei asemenea eliber ri în sui f r gaz, dincolo de spa ii i timpi, dincolo de fire i nefire, dincolo de începuturi.

Instinctul metafizic. Esen a frumuse ii Ad ug m dou concepte originale de sorginte eminescian : instinctul metafizic i o defini ie personal a frumuse ii. Spre de-

Van Gogh - Chiparo i

Anul VI, nr. 1(53)/2015

osebire de predispozi ia metafizic , de care dispune orice om, instinctul metafizic din viziunea poetului este un act intuitiv al min ii, o „fulgura ie intelectual ”, concept de asemenea eminescian, prin care cei ale i au revela ia privilegiat a unor adev ruri ultime, dincolo de v zul comun, a a cum au fost cele relevate de Eminescu. Cât prive te esen a frumuse ii, Eminescu are o viziune cu totul aparte: el se întreab „cum de nu s-a gândit nimeni” c nu propor ia de forme, „sec iunea de aur” din arta statuar a vechilor greci, prin urmare, nu imobilitatea, ci „propor ia de mi ri”, armonia în desurare constituie adev rata frumuse e, a a cum, adaug poetul, are loc în ritualul dragostei - i de sigur, în arta dansului. Prin urmare, armonia este conceput de Eminescu drept o stare muzical , care, repet m, este o continu dep ire - alternativ a clipei i a stingerii clipei. Trebuie amintit de asemenea c Eminescu a formulat profe ii despre modernitate, similare celor ale lui Friedrich Nietzsche i Charles Baudelaire. Astfel, despre „moartea” lui Dumnezeu i a marilor sisteme filozofice: „E apus de zeitate ’asfin ire de idei… Nimeni soarele n-opre te s apuie-n murgul serii/ Nimeni Dumnezeu s-apuie de pe cerul cuget rii”. i mai ales, ideea din Memento mori - a universalei pr bu iri în abis: „ tim de nu tr im pe-o lume, ce pe nesim ite cade?/ Poate c în v i de caos ne-am pierdut de mult… de mult. Am reunit aceste diverse revela ii originare eminesciene sub termenul de spirit hyperionic, definind altitudinea cuget rii eminesciene. Amintindu-ne c Orfeu este zeu al ancestralit ii noastre, trebuie de spus c , prin magica sa armonie i prin idea ia cu aripi suind din abisal pân în indefinitul dincolo, lirica lui Eminescu este prin excelen orfic , adic incantatorie i ini iatic . Ini ierea are loc în misterul naturii geniului care este str in lumii umane, în misterul unicit ii noastre arheice în univers, în sensul suprem al iubirii care poart în pregenez , în neîn elesul mister al tragicului, în misterul libert ii metafizice ultime - aflat dincolo de absolut. La toate aceste probleme esen iale Eminescu d r spunsuri cu totul noi la extrema unde poate ajunge tensiunea gândirii. Cunoscutul filosof Ion Petrovici afirma: „Zborul filosofiei lui Eminescu cap îndeob te forma suprem a viziunii metafizice”. „Departele” lui Eminescu este cel mai departe: în viziunea Fiin ei, a geniului, a iubirii, a tragicului, a zborului c tre eliberarea spiritual suprem . Au fost „deschideri” infinite, experien e transliminale. Transposibile.

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul III, nr. 5(21)/2012

Constantin MIU

EROS ]i TEMPORALITATE @n LUCEAF{RUL În Luceaf rul, fabula ia poemului, cu finalul în care Luceaf rul-Hyperion î i exprim atitudinea de neimplicare a cuget torului, trebuie raportat la problematica timpului. În poemul eminsecian, Luceaf rul îi cere fetei de împ rat s accepte invita ia de a veni în lumea lui: „O, vin’ odorul meu ne-spus,/ i lumea ta o las ;/ Eu sunt luceaf rul de sus,/ Iar tu s -mi fii mireas .// O, vin’, în p rul u b lai/ S-anin cununi de stele,/ Pe-a mele ceruri s r sai/ Mai mândr decât ele.” (s.n.). Protagonistul este reprezentantul unei „religii” ce are în centrul ei o figur masculin : „Aceast figur este prin excelen o figur solar ...” (Adrian Mioc, Problema timpului în opera lui Mircea Eliade, Editura Marineasa, Timi oara, 2001, p. 178). La a doua sa metamorfozare, astrul îi prezint fetei „cartea sa de vizit ”, vorbindu-i despre unul din „p rin i”: „ i soarele e tat l meu” (s.n.). Vom în elege atitudinea fiec rui partener de dialog fa de problematica timpului, dac ne amintim versurile din prologul poemului, unde se poate lesne sesiza c cel care iube te cu adev rat este Luceaf rul, în timp ce frumoasa fat doar mimeaz , afi ând cochet ria specific oric rei femei, ce mizeaz pe arta seduc iei: „Îl vede azi, îl vede mâni,/ Astfel dorin a-i gata;/ El iar privind de s pt mâni,/ Îi cade drag fata.” (s.n.). S re inem, din versurile reproduse, mai întâi semantica verbelor „a vedea” i „a privi”, care definesc preambulul manifest rilor erosului. Primul verb se repet i intr în rela ie cu dou adverbe temporale: azi, mâni - acestea fiind caracteristice timpului profan. Al doilea verb e la gerunziu i intr , la rândul lui, în rela ie cu iterativul iar (sugerând astfel o ac iune repetabil ), precum i cu locu iunea adverbial de timp de s pt mâni. De observat c versul în care apare aceast construc ie complex informa ii despre iubirea contemplativ specific sacrului. Apoi, s se vad c registrul verbal relev pentru fiecare din cei doi protagoni ti forma specific de afirmare a erosului. Pentru fat , e vorba de un capriciu, ci ce altceva exprim verbul „a vedea”, re-

petat i intrând în rela ie cu dou adverbe ce sugereaz temporalitatea imedi#t , circumscris profanului? C a a stau lucrurile o dovede te ideea celui de-al doilea vers al strofei citate mai sus, din care decel m c totul e luat à la légère: „Astfel dorin a-i gata”. Pentru Luceaf r, erosul presupune contempla ie îndelungat : „...iar privind de s pt mâni”. La cap tul acestei perioade (versul al treilea eviden iaz , printr-un superlativ stilistic de ordin cantitativ - „de s pt mâni”, în care substantivul înso it de prepozi ie nu mai are în elesul timpului profan - o ac iune durativ , excesiv dilatat ), abia atunci „Îi cade drag fata”. Cele dou metamorfoz ri ale Luceaf rului sunt, în fond, dou hierofanii. Prin intermediul lor, astrul nocturn inten ioneaz ini ierea fetei în timpul sacru: „Pentru a putea ie i din timpul profan, omul trebuie s urmeze o anumit cale prestabilit . Aceast cale se nume te generic ini iere.” (Adrian Mioc, Op. cit., p. 90). Dup prima chemare rostit de lina, Luceaf rul ia chipul unui „tân r voievod”, ini ierea f cându-se în thanatos: „Iar umbra fe ei str vezii/ E alb ca de cear - /Un mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie-n afar .” De re inut din aceste versuri c în inten ia de a ini ia fata de împ rat, astrul metamorfozat „confer mor ii o func ie pozitiv : aceea de a preg ti o nou na tere, pur spiritual , accesul la un mod de a fi nesupus ac iunii devastatoare a Timpului.” (Mircea Eliade, Na teri mistice, Editura Humanitas, Bucure ti, 1995, p. 174). Dup cum se tie, fata î i va justifica refuzul la invita ia „tân rului voievod”, f a în elege semnifica ia acestei „mor i”, c de fapt ea „constituie o etap în scenariul ini ierii” (Adrian Mioc, Op. cit., p. 96): „Str in la vorb i la port,/ Luce ti f de via ,/ C ci eu sunt vie, tu e ti mort/ i ochiul t u m -nghea ”. * În partea a treia a poemului Luceaf rul, unde are loc zborul astrului spre origini i convorbirea acestuia cu Tat l Celest, putem observa referiri la timpul sacru. Re inem, mai întâi, c timpul zborului Luceaf rului are o

durat concentrat la maximum: „Porni luceaf rul. Cre teau/ În cer a lui aripe,/ i c i de mii de ani treceau/ În tot atâtea clipe.” (s.n.). Apoi, sesiz m c Timpul sacru, denumit de Mircea Eliade timp mitic, timp atemporal sau Marele Timp se caracterizeaz „prin circularitate i ciclicitate” (Adrian Mioc, Op. cit., p. 124). A a se explic de ce Luceaf rul asist la o nou genez : „Vedea, ca-n ziua cea dintâi,/ Cum izvorau lumine” (s.n.). Componentele acestui Timp sacru sunt neagra vecinicie i al nemuriri nimb. La acestea dou dore te Fiul s renun e, în discu ia sa cu Tat l, în schimbul unei ore de iubire - coordonat a timpului profan. Spre a în elege incompatibilitatea dintre cele dou tipuri de timp - unul sacru i nelimitat, cel lalt profan i limitat, P rintele Ceresc îi reaminte te Fiului: „Noi nu avem nici timp, nici loc/ i nu cunoa tem moarte.// Din sânul ve nicului ieri/ Tr ie te azi ce moare”. Rolul adverbelor de timp (în versurile citate) este de a eviden ia - la nivel gramatical - antinomia dintre Timpul sacru - nelimitat i ve nic spre deosebire de cel profan - limitat i perisabil. ** În actul s u de ini iere a fetei de împ rat, Luceaf rul-Hyperion a dorit ca aceasta s realizeze i o cunoa tere de sine, prin raportare la partenerul dialogului, respectiv la metamorfoz rile acestuia. Dar pentru c încerrile la care aceasta a fost supus (cele dou metamorfoz ri nu au fost recunoscute a a cum i-ar fi dorit el), ini ierea nu a fost „omologat ” (Cf. Adrian Mioc, Op. cit., p. 90). Din aceast perspectiv , discursul final al astrului are valoarea unui repro la adresa insuficien ei umanului: „Ce- i pas ie, chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul?// Tr ind în cercul vostru strâmt/ Norocul v petrece,/ Ci eu în lumea mea m simt/ Nemuritor i rece”. În versurile citate g sim referiri la coordonatele celor dou lumi: cea a C linei - „chip de lut” este definitorie printr-o spa ialitate limitat - „cercul vostru strâmt”, cea a Lucearului-Hyperion are temporalitatea explicit , prin nemurire.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

George FILIP (Canada)

ZEUL MIHAI EMINESCU de i e ti printre noi - cu dor te-a tept ni te na ti, s te rena ti mereu, tu - MIHAI - e ti astru printre a tri i e ti român - cu aripe de zeu. bine-ai venit la noi... din ve nicie,

fii stindardul altor ve nicii. duri i-am dat i râuri, Mun ii, Marea i nu-s pe lume alte Românii. ...copil fiind - p duri cutreierai. Vener i Madon i-a dat timpul. na i i-au fost mari filozofi ai lumii i-n fruntea ta s-a n rit Olimpul.

spre taina lumii ai plecat din staul. de foarte fraged ai gândit matur. cu pasul t u - la bra cu fantezia minunilor din cer le-ai dat contur. na terea ta e o bun -vestire. cu doine de la magi te leg m, i cu gr irea dacic , din datini, la geniul t u - MIHAI - ne prostern m. tu flac ne e ti - din gerul cosmic ai coborât pe-un bulg r de p mânt pe care te-a teptau sperjurii rii ce prea devreme... i-au s pat mormânt. nu-s calendare s i m soare via a. nu-s ve nicii uit rii s te dea. vestea s-a dus: prin Mihai Eminescu pe cer s-a mai aprins o nou stea!...

Poetul George Filip cu EMINESCU - Montreal

MIHAI - DIVINUL Mihai, nu tie lumea nici dac te-ai n scut. istoria se scrie mult prea târziu i greu. noi i-am g sit însemne str dincoace de Prut; aici i-a dat suflare prea bunul Dumnezeu. românii - oropsi ii, cre tin te-au botezat iar tu te-ai dus în codri - cu doinele i brazii. icu a ta - natura - pe ram te-a leg nat i i-a pus flori de geniu, s fii m re ca barzii. în inimile noastre te na ti în orice an. te-a a teptat o glie - s-o umbli i s-o cân i. te a teptau vremi tulburi, cu fr mânt ri noian, î i transpire fruntea i-n vers s te fr mân i. bine-ai venit pe lumea aceasta blestemat ! Mihai - e ti o izbând n scut din blestem. te-a pus la neodihn divinul nostru tat , nu-mpline ti destinul... desigur, nu m tem. ...aici i-a dat suflarea eternul Dumnezeu i-a fost s fii al nostru - str dincoace de Prut. povestea ta se scrie mult prea târziu i greu. Mihai, tu e ti divinul n scut au nu f cut... Ianuarie 2015, la Montreal

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

{tefan Radu MU{AT

Rodica MORU}AN

Universul

Doar

eminescian Tudor Vianu a spus: „f raci”...

Eminescu am fi mai altfel, i mai

* Eminescu a fost cel mai mare poet din ciclul romanticilor, i ultimul. Odat cu el, curentul literar în cauz , avea s ia sfâr it. Iar dac ne este permis, îl putem denumi, f nicio re inere, Chopin-ul poeziei universale, datorit faptului c expresivitatea poetic a operei sale se define te printr-o amprent genial a creativului literar-artistic. Me te ugul cuvintelor, în anvergura eminescian , este unul des vâr it i inconfundabil, alc tuind versul melodios atât prin folosirea metaforelor bogate în vocale, cât i a vocaliz rii consoanelor: De treci codri de aram , de departe vezi albind S-auzi mândra gl suire a p durii de argint… Universul eminescian este un profound de existen i de identitate a neamului românesc. Poetul a tr it, a gândit i a respirat române te. * De la Nistru pân- la Tisa Tot Românul plânsu-mi-s-a nu mai poate str bate De-atâta str inatate. Din Hotin i pân- la Mare Vin Muscalii de-a c lare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ating... Glossa l-a înscris în clasicitate, Luceaf rul - în eternitate... Eminescu r mâne portretul des vâr it al poeziei romantice universale, Acel înger palid cu privirile curate…

Eminescu... De suntem vinova i c ne iubim sub fream t de izvoare, noi ne iubim atât de mult pân nu mai r mânem nimic, crezând c suntem liberi unul în sufletul celuilalt; i ochii t i lumin noaptea mea târzie. Doar Eminescu în elege un dor trecând adesea pe lâng plopii f so ; noi, trec tori de rând pân la cap t de lume, cu luntrea la picioare, s fim cu noi, plecând din via a mea în tine i locul mor ii s dispar . i din lumini îng lbenite, scânteia focul î i aprinde, te ui i la mine cum p ru-mi cade pe obraji i clipe laolalt din via a mea în tine; nu suntem noi cei vinova i, doar Eminescu în elege un dor sc pat de lume...

Eminescian[ Las tremurul din ape, pe-al t u sân s m cobor, În privirea- i prea curat , ochii t i adânc m dor. i m pierd în universuri, prin luceferii de rând, Preafrumoas p mântean cu uvi ele în vânt. Nu imperii lucitoare, tu s -mi ceri a m iubi, Cere-mi fream t de izvoare, desfrân ri în nop i târzii, Cere-mi floare de cicoare, ir de stele, cere-mi luna! Tu, a mea nemuritoare, printre ele e ti totuna...

Van Gogh - Înger

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Livia CIUPERC~

Scoar\ele unei Psaltiri ]i-o Zi de Na]tere br veni! Când rostim „Boto ani”, e sigur, „Ca un luceaf r am trecut prin lume, Dezbateri pro i contra, supozi ii, cât În ceruri am privit i pe p mânt frunz i iarb , contraziceri - a derea. Ade- Uspenia i Sfântul Botez! Despre Ipote ti i i-am coborât la tine, mândre zeu, rul? Quid est enim veritas? Ce este - sau Dumbr -veni, dac spunem: copil ria, nu-i i la consor ii t i cei plini de glorii. unde-i, m ria sa, Adev rul? Unde s-o fi as- suficient? i ce atâta fr mântare, i atâta cerneal De cântec este sufletul meu plin. cunzând? Subiect tabu sau dezinteres? AseDe vrei s-auzi al iernii glas vuind menea, ca-n problema limbii traco-daco-ge- risipit -n vânt? Propun o frumoas i sfânt deciziune: i lunecând prin strunele-mi de fier, ilor no tri, str bunii. Fug oamenii, pardon, Între 20 decembrie i 15 ianuarie, frumos De vrei s-auzi cum viscole te-n arfa-mi licen ia ii, ca la de t mâie... De ce? În fond timp, ca s ne bucur m, cu rostiri binecuvânUn cântec b trân i r scolind din fundu-i care-i baiul? Sunete-adânci i nemaiauzite, 20 decembrie vs 15 ianuarie (de i corect tate! O perioad propice, pentru a-i auzi peai no tri tineri, care înva în România miOrdon numai - sau de vrei ca fluviul s-ar cuveni, 5 ianuarie!)?! De foc al gândurilor mele mari Oricum, Mihai Eminescu e-al nostru, leniului cu num rul trei sau vie uiesc - în orice alt col or al Lumii acesteia, rostind versurile curg -n volbur de aur pe picioare oricând! De stânci b trâne, într-o limb aspr i-aceste puerile fr mânt ri, mi-amin-tesc Poetului i foarte important, vorbindu-li-se i despre activitatea sa de jurnalist! De asei veche - îns clar i înalt i de ziua de na tere a filosofului Ioan Petru Ca bol ile cerului t u, o, Odin, Culianu - scut la 5 ianuarie 1950, pentru menea, s se afle cine-au fost: Vasile EmiSpune-mi atunci, s -nstrun ale ei coarde care - în parantez fie spus -, o per-soan , novici, Gheorghe i Raluca Eminovici, PaCa s -mi câ tig cununa mea de laur...” distins specie a frumosului desîn-florit , e raschiva Brehnescu, Vasile Iura cu etc. (Po(Odin i Poetul) înver unat r u... M tot fr mânt de ceva meni-vom numele lor, cu evlavie, sunt rudele r mânem, mereu, dragilor, Fii ai Lutimp, i nu-n eleg, defel, motiva ia, de i ar de sânge ale Poetului!) Deopotriv , s se tie ce reprezint pentru noi: C line tii lui minii! cam trebui s realizez c doar a a pot ie i Fie ca 2015 - v -nso easc pe c ri unele persoane în frunce, prin opozi- iune!... Kuparenko, C line tii lui Ienaki, Costâna, ne ti, P rh i, P tr i, Todire ti, er- ceva mai pu in întortocheate! Cum altfel s intri în Istorie?!... i uite cum i, Fântânele etc. Fie ca în 2015 - fi i s to i, voio i, stru nicul gând îmi fuge spre alte Dac manualele înv mântului nostru prieteno i i altrui ti! numeroase nume care... au r scolit lumea, Fie ca în 2015 - v bucura i de împliniri, dar mai bine... tac! Cic t cerea-ar fi de aur! preuniversitar sunt s cu e (în detalii, dar cu e r u de tot), în ceea ce prive te via a pe m sura evlaviei i a bunului gând! Ba nu-i adev rat, deloc! S-a dovedit c vorbai opera Poetului, acum e momentul prelec ii totu i, dac umbra s-ar a terne peste i chiar de... auleu!...] „Ast zi, 20 decembrie 1849 (de Sf. unilor - în coli, Universit i, Biblioteci, în fiin a noastr , cu mult evlavie s rostim Rulile de Spectacol, ba chiar i în discoteci... ciunea aceasta (darul Poetului pentru noi, Ignat), la patru ceasuri i cincisprezece minute evropene ti, s-au n scut fiul nostru, În fond, pu in pauz de desnebunie... ar fi cre tinii), încredin i fiind c Maica Maicilor benefic ... pentru creiera ele rebelilor i fr - Divine ne va îmbr a, pe to i, deopotriv , Mihai!...” gezeilor no tri, rostind, împreun : mângâietor: Informa ie transmis , cu generozitate, f „N dejde i-nt rire/ i zid de mânîns a pip i nici Psaltirea, nici înscrisul. tuire/ pe tine câ tigându-te:/ de chiPrecizarea apar ine fratelui Matei (Eminuri ce ne bântuie,/ Marie, tu ne mânnovici, dup scriptele vremii, Eminescu, tuie!/ O, Sfânt Marie!/ Tu, Maica duzicem corect). i de ce n-am crede, dac rerilor,/ regina t riilor,/ t ria soliilor,/ e vorba de a a sfinte detalii?! Dac a izvoru-ndur rilor/ luceaf r al m rire inut el atâtea informa iuni, cu o a a lor,/ îndur -te, pleac -te,/ n dejdea preciziune, înseamn c sfânta carte a corabiei,/ învingerea sabiei,/ limanul existat, altfel cum?! De unde era el, Marmanilor/ i soarele anilor,/ balsatei i-ai lui urma i, s i închipuie c mul r ni ilor,/ norocul iubi ilor,/ o, posteritatea va crede doar în m rturiile -ne t rie,/ Sfânt Marie!// Iisuse înso ite i de dovezi palpabile... Altfel Hristoase,/ de oameni iubitorule,/ inea cartea-ntre din i, nu?! Mântuitorule,/ izvor mântuirilor,/ deGrea dilem , necânt rit , îns , de cei acum i pururea/ i-n vecii vecilor!” pe care ni i-am fi dorit!... Mul i Ani Ferici i, tuturor cititorilor Ei, dar i locul na terii, se oglinde te-n fel i chip: Ipote ti, Boto ani, Dum- Van Gogh - Natur moart cu Biblie revistei „Constela ii Diamantine”!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Anul III, nr. 5(21)/2012

Gheorghe A. STROIA

TRIBUT PENTRU EMINESCU Ne iart , M rite ! Unicului La ceas de t cere ascuns , Cu ochii în lacrimi de sear , Doar gândul plecat spre luceferi Pe suflete picur cear . Din cer se aude un scâncet Copilul de aur iar plânge i plânsetu-i arde în noapte Cu urme i slove de sânge. Lumina-i din ochi se r sfrânge Spre dealuri i mun i, c tre mare mântul întreg îl cuprinde Departe, din zare în zare. Triste ea pe chip se cite te

În jur îi stau stele aprinse mântu-i trecut în uitare, De veghe, doar candele stinse. Luceaf r la vreme de sear , Luceaf r aprins peste lume, Din ce supernov r sari De cazi spre întins genune? Ne iart , M rite Luceaf r: Lumina din candele-am stins i-n cerul cu mâini ca de cear Iubirea Ta, nicicând, n-am atins! Ne iart , M rite Luceaf r: mântu-n genune-am schimbat, Tot cerul în râuri de sânge, Lumina, din noi, am uitat!

optind… EMINESCU! optind Eminescu în cuvinte de dor, optim... Cerului albastra-i culoare, optim codrilor seculari verdea lor frunz în picuri de floare. optind Eminescu în cuvinte de-alint, optim... P mântului boreala-i auror , optim marginilor sale rotunde ca sânii de fecioar frumuse ea zorilor alba tri. optind Eminescu în cuvinte alese, optim... Luminii în elepciunea-i net duit , optim istoriei faptele pream ri ilor voievozi, transforma i în catedrale. optind Eminescu în inocente cuvinte, optim... Copil riei noastre vis, candoare, vr jit p dure, optim pa ilor m run i timpii regretului str lucirii de-o clip . optind Eminescu în cuvinte de dor, optim... Fiin ei noastre Luceaf rul cunoa terii, optim Limbii Române Calea spre Nemurire, Eternitatea sufletului românesc.

Van Gogh -

rci pe plaja Saintes-Maries-de-la-Mer

optind EMINESCU, Strig m... ROMÂNIA!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Doina DR~GU}

Realitatea unei lumi fenomenale Deprima i de spectacolul realit ii, v zut ca extensie în s lb ticie i inform, c dere în impostur i corup ie, cu imagini dizolvate în culori tenebroase, crisp ri interioare i disimul ri consecutive, incapabili de a ne dezmetici din aceast agonie sumbr , înstr ina i de noi în ine, erpuim, în derut , spre jungla economiei de pia . Sc pa i dintr-o lume a încorset rii, aceea a comunismului, care ne fusese impus , ca o acceptare treptat i definitiv , i proiecta i la întâmplare, parc la un semn al timpului, într-un spa iu necunoscut i f margini, continu m s ne zbatem i s ne pr bu im, în noi în ine, ca într-un haos. Suferim de nepotrivirea legilor cu grava realitate, purt m cu noi gânduri goale într-o lume f rost, iar pa ii, pierdu i într-o nesfâr it a teptare, o iau acum înaintea ideilor, într-un avânt absurd. Am fi vrut s fie cu totul altfel; intuiam, cu ochii plini de speran , un lumini spre care s înaint m, într-o mi care continu i discret , pe drumul cel f de cuprins în trecerea unei v mi imaginare. Ca într-o aventur urât , plutim într-un spa iu totalmente straniu i ne adâncim, du i de for e incon tiente, ce se atrag i se resping în acela i timp, spre un întuneric ce devine din ce în ce mai intens. Jungla realit ii se întinde, adev rul se sub iaz , nel muritele întreb ri se înmul esc mereu, omul devine o durere i î i caut cu privirea un punct de sprijin în chemarea îndep rtat a dang tului de clopot, în închipuirea unei forme concrete de plinire i eliberare, convins fiind, cum spunea Bernardin de Saint-Pierre, c „nenorocirea nu e mai presus de puterile unui om”. Dezgusta i de spectacolul realit ii, înfrico i de o existen destructiv , în care sentimentele frumoase nu- i mai au rostul, i incapabili s ne desprindem din agonia sumbr în care suntem expulza i, ne întoarcem în golul din noi, str ini de noi în ine i destr ma i în nimic, tr im vremuri când „se cump sentimente i se vând iluzii”, tr im vremuri de sfidare i umilin , râvnim la idea-

luri, în timp ce în jurul nostru planeaz , ca o fatalitate, e ecul. Desf urarea imperfect a evenimentelor, cu ascensiuni în el toare, determinate de iluzia intr rii în natural, într-un adev r relativ, este, de fapt, semnul dec derii, al iremediabilului, al tr irii unei vie i periferice i conven ionale. Ne doream, cu to ii, o mi care real i des vâr it pe un drum ce ne cunoa te mersul, în încercarea unui efort de desp timire. Intelectuali adev ra i i fal i intelectuali, într-un joc de spectre - unii chinui i de îndoieli asupra conceptului de gândire, ca adev r ce st înaintea tuturor existen elor i tuturor certitudinilor, privit ca o continu devenire i un continuu proces de transformare i schimbare a ceea ce e fix i invariabil; al ii anima i de dorin e f margini de a- i m ri capitalul pecuniar -, merg împreun , de-a valma, prin nepotrivirea legilor subiective cu cele obiective, fiecare dup legea inimii lui. Exist , actualmente, o criz a literaturii sau mai degrab o criz a judec ii literare, ba mai mult o criz a interesului pentru literatur . Suntem asfixia i de a a-zisa „pres literar i de cultur ” care oscileaz între sexologie, pornografie i documente politice; combina ii verbale foarte limitate i de prost gust umplu pagini întregi, limbajul este colorat i denigrator la adresa adev ratelor valori. Afacerile din înv mântul superior încep s ias la suprafa : diplome false de absolvire a facult ii sau de licen , doctorate ob inute prin plagiere, titluri acordate f merite etc. Constantin Daicoviciu, renumit istoric i arheolog, profesor, rector al Universit ii Babe -Bolyai din Cluj-Napoca (1957-1968), membru al Academiei Române, avansa glume referitoare la cei afla i în func ii mari f s aib coal i nici chemare. Spunea adeseori anecdote, cu un farmec deosebit, vis-a-vis de cei f coal , dar iubitori i alerg tori dup titluri. Una dintre acestea este urm toarea: „Zice-se c pe vremuri, înainte de 1918, era la Debre in o universitate, care d dea

pe bani diplome diverse celor cu putere sau boga i. Într-o zi, groful Teleki merge într-o splendid tr sur tras de patru cai. I-a cerut vizitiului s opreasc i l-a trimis la rectorul Universit ii s -i cumpere o diplom de doctor în Drept. Dup câteva minute, în care Teleki a ut o cafea pe o teras , vizitiul a adus diploma cerut . Groful s-a bucurat, a strâns diploma la piept. Apoi i-a dat bani vizitiului i cumpere i el una - nu de doctor, ci doar de absolvent al facult ii de Drept. Vizitiul s-a întors i i-a spus grofului Teleki c diploma lui e mai scump decât cea de doctor i a mai cerut bani. «De ce-i mai scump ?», s-a mirat groful. «A zis c eu sunt mai mic în grad ca st pânul meu» a dat explica ia vizitiul. Teleki i-a mai dat bani, dar l-a oprit. Ia mai venit o idee: «cump i pentru cai diplome de liceu. Numai de liceu!» Oameni i cai au pornit în promenad vad lumea cât de diploma i sunt. Groful s-a amuzat teribil.” Cât de bine se potrive te aceast istorioar amuzant vremurilor noastre, când, în varii incinte de înalt nivel din societatea româneasc actual , multe „personalit i, persoane sau personaje” î i expun silueta având ca singular variant de îmbr minte... o diplom , ob inut f niciun efort intelectual. * Înaint m prin via ca într-o rug ciune i ne punem mereu sui uri în inimi, spre des vâr irea pân la epuizarea tuturor posibiliilor, c ut m s p str m mereu o simetrie între succesiunea dorin elor i împlinirea lor, dar drumul anevoios se pierde adeseori în clipe de descump nire. Înaint m printr-un gol lipsit de margini, într-o peregrinare nesfâr it i într-o continu lupt cu ceea ce e fix i straniu orânduit. În acest declin, unic i ireversibil, numai o str mutare spiritual într-o subtil copil rie, ca într-o ultim finalitate, ne mai poate salva sufletele.

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Florentin SMARANDACHE (SUA)

Medita\ii Dac vrei s creezi ceva durabil, s nu mergi pe drumuri b tute. cându-i ferici i pe al ii, te faci i pe tine. Dac alegi i tot alegi, pân la urm nu mai ai de unde alege… Gânde ti cu fundul, pl te ti cu capul! Fiecare cu ce... n-are! gânde ti cu o mutare înaintea adversarului. Tr im într-un sistem în care fiecare îl urm re te pe cel lalt. Du manii te men in în form . lupt cu singur tatea. M r scole te s plec iar... Am pierdut ce nu aveam... Treci de la form la... lipsa de form ... Ceea ce nu- i place... de aia nu scapi! Când m rad în caaap, parc întineresc! O excursie foarte... „zbur toare”... tot s rind dintr-un avion într-altul... Parc am ochii plini de nisip... în epa i de nesomn. Femeile blonde sunt mai frumoase, femeile brunete mai sexi. Am vizitat atâtea în lumea asta... c nu-mi pare r u c mor... Dup ce înve i o limb începi s-o iube ti. toria înseamn cunoa tere. De ce jurnal „instantaneu”? Pentru ca sentimentele s fie proaspete, nealterate, nefabricate. Bucuria unora se realizeaz prin suferin a altora. Lucruri în echilibru înseamn neutralitate? A fi mereu în lupt înseamn a te perfec iona continuu. Fiecare conducere î i creeaz mijloacele ei de constrângere. Omul vrednic când munce te se odihne te. Mersul pe jos face piciorul frumos (proverb). Te trage a a la buturug (proverb). Am atâta de lucruuu, c nu termin niciodat ... ti bun, te-njur lumea. E ti al dracu, tot te-njur . Atunci... s tii de ce te-njur ! Cu cât e ti mai bun, cu-atât te-njur mai tare! Pe viu l-acoper hârtia, i pe mort p mântul. Mai e i pl cerea de a putea cump ra... nu doar cump turile în sine. Ce e r u pentru unul este bun pentru altul. Carte mult nu se cere / Prost s fii, s ai putere! (folclor) Nu e bine cu du mani, dar nu e bine nici f du mani. torind mult, gânde ti mult. Decât un erou mort, mai bine un la viu! Ai dreptate, dar depinde cin’ i-o d . Noi ne ducem, c ile noastre r mân... Boal cu care s mori, nu boal de care s mori. i dep ti condi ia. Omul este întotdeauna în conflict cu el însu i. Dorin a este mama nenorocirii. Mâncarea e fudulie, b utura e unde e. Cum s m cert cu tine, c nu mai am timp s m -mpac. Adev rul î i zburle te p rul. Gr bit i agitat... Aceasta-i starea mea de nestare! Fiecare loc î i are frumuse ile lui - oricât de urât ar p rea...

Acum orice înjur pe oricine, mai ales în jungla Internetului. Orice lucru în exces are efecte negative. Doi oameni dac r mân pe p mânt, i unul tot vrea s fie ef. Nu e nimeni de neînlocuit. Sistemul te corupe. Prime ti câte o palm de la via . Pentru a se men ine echilibrul, trebuie s existe mereu p i antagoniste dar i neutre. O persoan cu care stai î i umple via a. F aceasta, e ti gol. Când ai plecat, mi-ai luat dragostea cu tine... Exist ceva f început i f sfâr it? [Timpul ??] La bucurie vin to i în speran a de vreun câ tig, dar la necaz te las to i. În extrema economie de pia , suntem lega i de job ca iobagul de glie... N-am de ce s m -mpac cu el... pentru c nu ne-am certat! Cel care vede în <A> pe <nonA> este în elept. m las de crea ie înseamn s mor. tiu c sunt plin de p cate, dar cei care m critic m dep esc. Bucuria unora, din p cate, se realizeaz pe nenorocirea altora. Exist un echilibru în natur : ceea ce faci cuiva, se va întoarce împotriva ta. i cuno ti limitele... i s nu le for ezi... Tr tura contradictorie este sarea i piperul care trebuie unei personalit i pentru a fi mai interesant . Nimic i nimeni nu este invulnerabil. - Cu ce s te-ajut? - S nu m -ncurci! fii cel mai bun prieten al t u însu i. Fiecare om trebuie s i cunoasc m sura. Problemele mici degenereaz în probleme mari. O mare personalitate nu poate s nu comit abuzuri... Dup patruzeci de ani îmb trâne ti de dou ori mai repede... Fiecare sfâr te tinzând spre ceea ce nu poate! Fericirea unora se cl de te pe nefericirea altora. Întotdeauna, când se trece de la o societate la alta, apare o categorie de mul umi i, una de nemul umi i, i alta de indiferen i. [Ca în mul imea neutrosofic .] Faci treab mai bun cu bine ea decât cu for a. Orie-ai face i orice-ai drege nu po i s -i mul ume ti pe to i. Da, da, ti vulnerabil... oricât de invulnerabil te-ai crede! Urc m. Urc m. lu m energie de la... gravita ie! În orice societate exist trei categorii de oameni: cei mul umi i, cei nemul umi i, i cea mai mare parte - cei indiferen i. Când se trece de la o societate la alta, componen a acestor categorii, evident, se schimb . Mereu va fi o dinamic între aceste trei categorii, care va duce fie la men inerea societ ii respective, fie la schimbarea ei. N-o s po i vizita totul niciodat . Trebuie s te mai întorci... Dac cineva m dep te în trafic, m simt inferior. Ce e ilegal azi va fi legal mâine.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Ion PACHIA TATOMIRESCU

Poezia „m[rului” @între „pufoasa legalitate” ]i „ideal” Poet, traduc tor, publicist i eseist, redactor- ef al revistelor Albanezul / Shqiptari i Kosova, Baki Ymeri s-a n scut în zodia Leului, la 1 august 1949, în familia tinerei valahe, Aurelia Graur (originar din Dacia de Nord, provincia Arutela > Ardeal, jude ul Marisia > Mure , comuna Band, adic , în România cea ivit între ro ile din ate ale celor trei imperii de la Dun re / Carpa i: Otoman, Austro-ungar i Rus), i a tân rului albanez, Ajvaz Ymeri Voka (originar din Dacia SudDun rean , provincia Dardania-Aureliana, din localitatea ipcovi a, inutul natal al celui mai mare traduc tor din literatura dacoromân / valah în literatura albanez i invers). Între anii 1969 i 1973, îl afl m pe Baki Ymeri student i absolvent al Facult ii de Filosofie - sec ia de Limba i Literatura Albanez - de la Universitatea din Pri tina (Republika e Kosovës).

Baki Ymeri în 1974, eminent student albanez al prof. univ. dr. Vasile erban, Gastprofessor la Universitatea din Viena, cercetând atent sistemul celor apte vocale ale limbii mamei sale, Aurelia Graur, din Ardealul Daciei. În anul 1974 - tot dup datele confirmate nou , telefonic, de autorul Poemelor pufoase -, Baki Ymeri a fost student la Universitatea din Viena, unde a frecventat i cursurile profesorului univ. dr. Vasile erban, de la Facultatea de Filologie a Universit ii din Timi oara, Gastprofessor (între anii 1972 -

1974) al Catedrei de limbi romanice (de la celebra institu ie de înv mânt superior vienez). În anul urm tor, 1975, Baki Ymeri continu , aprofundeaz studiile-i de Limba i Literatura Valah , la Facultatea de Litere de la Universitatea din Bucure ti. Din 1993 spune cu mult umor poetul Baki Ymeri - a devenit doctorand „ve nic” al Universit ii din Bucure ti, cu o tez despre istoria relaiilor culturale dacoromâno-albaneze. Înc din primul an al mileniului al III-lea s-a stabilit în capitala României, unde-l afl m în prezent ca redactor- ef al importantului periodic, Albanezul / Shqiptari (ISSN 12216925). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România i al Uniunii Scriitorilor din Kosova. „Gura Capitalei” spune c Baki Ymeri este - în spa iul valahofon - un „poliedric” (poet, eseist, publicist, traduc tor etc.) ce „st pâne te” comunicarea, aproape cantemirianenciclopedic, în apte limbi ale Europei: «albanez , „macedonean ”, francez , german , italian , sârbo-croat i român (adic pelasg / dacoromân )». Desigur, am „ghilimelat” (pe lista „urechistic a eurogurii”, supra), a a-zisa „limb macedonean / macedoromân (armân , etc.)”, care-i în realitate un conglomerat lingvistic ivit la interferen a limbii-mume / pivot, pelasga > valaha, cu limbile popoarelor ce i-au aflat arie de întemeiere între anticele hotare ale Daciei / Traciei (în ordine cronologic : grea, albanez , bulgar , sârb , turc etc.), o mul ime de dialecte ale îmburuienatei limbi pelasge > valahe dun reano-anatoliene („îmburuienat ” pelasg > valah - pentru n-a fost i nu este nici ast zi cultivat prin „ coli de stat”, doar cu dou efemere excep ii: prima, în vremea colii Iluministe Valahe Sud-Dun rene de la Moscopole, din orizontul anului 1740, cu caracter antiimperial-otoman; i a doua, cea dintre anul 1864, când domnul / regele României, Al. Ioan Cuza, înfiin eaz cola Valah de la TârnovaMacedonia, i anul 1948, al dictaturii stalinist-

bol evice), evident, dialecte necercetate academic / tiin ific (nu de-altceva, ci pentru a continua - cei interesa i, statele balcano-capadochiene - s camufleze o realitate social / lingvistic de necontestat, potrivit c reia pelasgii, anticii vorbitori de limb pelasg > valah , sunt valahii lumii contemporane; pelasga atât de des pomenit de Herodot în Istorii, este valaha îmburuienat / necultivat , mereu barbarizat , începând din antica Macedonie a celui mai vestit conduc torzboinic al tuturor timpurilor, împ ratul Alexandru Macedon - „l sat”, „f cut” / „dat”, „cu neru inare”, plocon, istoriei Helladei / Greciei - dup cum am demonstrat în mai multe rânduri - cf. I. P.-T., La început fost-au sâga, sîgetul, siginii, apoi Sarmisegetusa…, Timi oara, Waldpress, 2012, pp. 59 109; aceea i soart au avut-o în jugul Imperiului Otoman / Turc atât Poporul Albanez cât i Poporul Valah Sud-Dun reanoAnatolian; i men ionat-am în mai marea parantez de fa aceast stare a adev rului istoric-balcanic, pentru c poetul, omul de cultur , Baki Ymeri, valah dup mam i albanez dup tat , prin toate fibrele fiin ei sale a tr it / tr ie te intens, de peste o jum tate de secol, drama „îngem nat “ a celor dou popoare de care apar ine întru lumina veacului prezent: Poporul Albanez i Poporul Pelasg > Valah). Prin opera-i realizat pân în prezent, Baki Ymeri se dovede te, în primul rând, un poet paradoxist bine temperat (cu aleas „ucenicie” la coala poetic a întemeietorilor: Vasile / Vasko Popa, Nichita St nescu, Marin Sorescu, Anghel Dumbr veanu .a.), ca autor al unor volume de versuri deosebit de originale, de înalt timbru liric - Kaltrina („bibliografie liric-bilingv , în valah i în albanez ”, Bucure ti, Editura Kriterion, 1994), Dardania (în valah i în albanez , Bucure ti, Editura Deliana, 1999), Lumina Dardaniei (edi ie secund a anteriorului volum, dar augmentat - la „titlu” cu lumin i,

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

dincolo de el, cu un ciclu de poeme noi -, carte ap rut sub egida Muzeului Literaturii Române, Bucure ti, 2004), Zjarr i Shenjtë / Foc Sacru (Tetova-Macedonia, 2001), Drumul Iadului spre Rai (Bucure ti, Editura Academiei Interna ionale Orient-Occident, 2005), Poeme pufoase (Ia i, Tipo Moldova [colec ia Opera Omnia. Poezie contemporan ; ISBN 978-973-168-672-1], 2011; pagini A-5: 188, volum intrat, infra, sub „lupa radiografierii noastre de fidelitate”) etc. Calitatea lui Baki Ymeri de excep ional traduc tor este dublat i înr rit , evident, de marele poet Baki Ymeri. Aceast calitate ymerian se vede - în chipu-i de maxim fidelitate (la transferurile lirico-semanticsincretice dintr-o limb într-alta) - într-o serie de traduceri de marc din opere ale scriitorilor contemporani: Nichita St nescu, Ekspozitë e të palindurve / Expozi ia celor nen scu i, Pri tina, 1986; Anghel Dumbr veanu, Kënga e mullibardhës / Cântecul sturzului, Scopie, 1986; Slavco Alm jan, Xhuxhmaxhuxhët harruan të rriten / Piticii au uitat s creasc , Pri tina, 1989; Marin Sorescu, Eja të ta them një fjalë / Vino s i spun un cuvânt, Pri tina, 1990; Halil Hageosai, Umbra cuvintelor / Hija e ëndrrave, Bucure ti, 2004; Sali Bashota, Exilul sufletului / Ekzili i shpirtit, Bucuresti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2004; .a. / etc. Admirabilul publicist Baki Ymeri se observ nu numai în func ia de redactor- ef al revistelor Albanezul / Shqiptari i Kosova, deja amintite mai sus, ci i în valoarea estetico-literar , în acribia cercet rilor sale tiin ifice / eseistice întâlnite în nenum ratele poeme, articole, studii etc. cu care colaboreaz la reviste de cultur ca: Rilindja - din Prishtina, Flaka e vëllazërimit - din Skopje, Jehona, Gëzimi, Jeta ere, Bota e re, Koha, Zëri i rinisë, Kosovarja, Vlera, Razgledi, România literar , Luceaf rul, Ramuri, Oglinda literar etc. Ca de zari te alpin scâteiaz eseistul Baki Ymeri nu numai în cele publicate prin reviste (supra), ci i în cele ce-i apar in în calitate de coautor de c i : Shqiptarët e Rumanisë / Albanezii din România (1995), Emigracioni i Maqedonisë Perëndimore në Rumani / Emigra ia Macedoniei Occidentale în România (2004) etc. Oferim mai jos - pentru Distinsul Receptor - „o spicuire” din cele scrise în „critica literar de întâmpinare” cu privire la personalitatea / opera lui Baki Ymeri. Marin Sorescu: «N scut pe meleagurile aromâno-albaneze din Macedonia, Baki Ymeri este un mesager inspirat al poeziei în ambele direc ii: din Albania

spre România i din România spre Albania. Prin t lm cirile sale laborioase, el a reu it s cucereasc simpatia i preuirea, atât ale cititorilor din Kosova, Albania i Macedonia, cât i ale confrailor s i din partea stâng i din partea dreapt a Prutului. Bucuria lui B. Y. de a crea în cele trei limbi materne: român , albanez i limba poeziei, este bucuria unui cercet tor pasionat în domeniul rela iilor spirituale româno-albaneze, privite i cercetate cu temeinicie i respect, pân la Eminescu i de la El încoace. Poezia lui Baki Ymeri are menirea sfânt de a ine nestins flac ra cea vie a unui destin comun, str vechi i zbuciumat, al celor dou popoare, care izbucne te str lucind, din mu uroaiele stelelor...». Hristu Cândroveanu: «...Baki Ymeri este un poet albano-român [...], un poet autentic, în clipele lui de gra ie. Poezia original a lui Baki Ymeri, se remarc prin reflec ie profund , perpetuu polemic , de situare în lume, ca i în universul interior. Vers liber, înnobilat de metafora dens i expresiv ...».

gostea carnal , instinctual , efemerul din lucruri, aparen a, nu femeia ideal . Epicureic, poetul se las fascinat de trupul femeii, nu de sufletul ei care se arat când am gitor, când curat [...] În descrierea foarte sumar a femeilor iubite (sâni, buze, ochi) reg sim mitul genezei Afroditei din spumele m rii [...] Lumina Dardaniei nu e numai un volum de poezii de dragoste. Întâlnim preocup ri filologice legate de cuvintele comune ale limbilor albanez i român , medita ii existen iale i o frumoas tr ire a spaiului mioritic pe care numai cineva care are în sânge tradi ia noastr comun o poate sim i: „Nic ieri nu se aude ca aici / Trenul timpului / Alunecând ritmic pe ine. / Greierii sar / Din coaja de nuc a somnului / i iarba vibreaz . / Dar iat acum, / În locul trenului / În fa a noastr se-ntinde / O colin / care nemblânze te.” (Gar transilvan )». Dan Anghelescu: «...Spiritualitatea, arta, miturile, datinile albanezilor - asupra c rora i Nicolae Iorga se pronun a sus inând c „sunt întocmai cu acelea ale românilor […] din Principate[le

Lucian Gruia: «Ca absolvent al Faculii de Filosofie din Pri tina, Baki Ymeri a aflat desigur de Cetatea Ideal imaginat de Platon [...]. Revoltat de aceast viziune, îmi place s cred c Baki Ymeri a construit în replic o Cetate a Bucuriei în care troneaz poetul i muza sa [...]. Cetatea Bucuriei este desigur Cetatea Iubirii în care s-a n scut zeul Eros ca reprezentant al iubirii trupe ti, partea pl cerii din iubirea cre tineasc adus de Iisus Cristos [...] i tot în replic la Platon, Baki Ymeri cânt dra-

Reunite ale Valahilor]” - atest temelia str vechilor d inuiri iliro-traco-dacice pe teritoriile dintre Carpa i, Dun re i Mediterana. Poetul Baki Ymeri este nu numai un scriitor remarcabil, ci i un spirit con tient c în exprim rile sale se reprezint nu doar pe sine, ci i o întreai str veche lume spiritual . [...] În egal m sur , poetul, ca i cercet torul Baki Ymeri se afl - în mod cât se poate de evident - sub fascina ia acestor tulbur toare efluvii spirituale venind de

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

peste milenii. Prin ele, gândirea, sensibilit ile i nu mai pu in credin a contribuie la configurarea unor forme cu totul speciale în sfera exprim rilor Poeticului. [...] Plasticitatea transparent a fantastelor lui piruete discursive aduce în prim plan o con tiin în ale c rei profunzimi nici întunecimile tragicului, nici interoga iile nu mai au de unde primi un r spuns [...] A devenit, cred, limpede Poezia lui Baki Ymeri este - înainte de toate - o viziune în care Fiin area se caut pe sine venind de peste mari - dene-cuprins - întinderi temporale. i î i afl lumina îmbr cat atât în cuvinte cât i într-un dincolo al cuvintelor acolo unde, cum se rostise cândva Hrisostomul, Cuvântul este mai mare decât vederea [...] Baki Ymeri posed rafinamentul decant rilor solemne, dar i severitatea autoscopiilor devoratoare evadate dintr-un anotimp sufletesc sans rivage...». * rul din Rai între „pufoas legalitate” i ideal. Originala poezie a lui Baki Ymeri realizat pân în orizontul anului 2014 se circumscrie noii estetici din cea de-a doua jum tate a secolului al XX-lea i din „deschiderea” mileniului al III-lea, estetica paradoxismuui bine temperat, ori, mai exact spus, apar ine rafinatului paradoxism al valului refluxgenera ionist (the Generation of Deep Clearness), evident, i prin recent-admirabilul volum, Poeme pufoase (Ia i, 2011). Liricul câmp magnetic al sferelor-p dii care se consteleaz în acest recent volum ymerian este - macrotematic - bipolarizat de Eros i de Thanatos, „poli” între care se arat arcul de wolfram incandescent, rafinat-paradoxist, dintre androginicele emisfere ale fiinrii ideale, Femina / Yin i Vir / Yang.

Distinsul Receptor de Poezie vrea s tie mai întâi în ce const polivalen a liricosemantic-sincretic a epitetului „pufos”, nu numai din titlul volumului - i al cronicii noastre -, ci i din diferite sintagme, metaforesimbol etc., de sub „poliedricitatea” întregului poematic, nefiind exclus nici conexiunea în ars poetica ymerian (nu sumerian ), în sura în care penele de la p rile mari, ascu ite bine i utilizate de poe ii „de dincoace de stilet”, îndeosebi, de romanticii secolului al XIX-lea, în caligrafierea operelor, au fost trimise la „reciclare” i transformate în „p diosul” puf înalt-vibrator-înregistrator, din zestrea / ereditatea mi toarelor planetei noastre de ast zi, în sacre ipostaze de seismografe sociale, „globalizator-internetizatoare”. Mai mult ca sigur, paradoxist / paradoxizator, obsesiei simbolist-bacoviene a epitetului plumb i se opune obsesia epitetului pufos din poezia lui Baki Ymeri: revolu iile lumilor se ivesc dintr-o ideal „pufo enie”, printr-o legisla ie / legalitate democratic-pufoas , printr-o „lupt ” / „b lie” (inclusiv a fiin ei iubite) mirositoare a „moarte pufoas ”, dup care (pentru unii) i fericirea - ca „surpriz pufos-pofticioas ” - se metamorfozeaz întro „realitate pufoas ”, într-un „a ternut pufos”: Revolu ia se face În numele unui ideal pufos Într-o legalitate pufoas . Lupta miroase a moarte pufoas i iubitei mele i se înmoaie picioarele Dup o b lie pufoas . Fericirea devine o realitate pufoas În a ternutul pufos.

Macedonia, în orizontul anului 1980: dou tinere perechi - prima, albanez , i a doua, valah - în costume na ionale (fotografie din „arhiva-Ymeri”). Pân aici e totul simplu Ca într-un roman. Fericirea începe Când se deschide Poarta Raiului Pentru un vulcan setos Ca o surpriz pufoas

Anul VI, nr. 1(53)/2015

i foarte pofticioas . («Poem pufos»). Macrotema dorului - în reverber ri sinonimice totale / par iale cu „amor”, „dragoste”, „eros”, „iubire”, „nuntire” / „înmiresire” etc. - este abordat de poetul Baki Ymeri cu toat gama firescului, de la „a ternutul purpuriu”, marcator i declan ator tradi ional de „lun de miere”, ori de la „orbirea din iubire”, de la „murmurarea” sufletului (prin vorbe „din lun i stele”), de la „turnul cu od i fermecate”, de la mu cate - florile dorului, flori de culoarea sângelui, a purit ii, a luminii (prin mu cat este desemneaz planta ornamental Pelargonium odorantissimum; termenul a fost împrumutat din pelasg > valah i în limbile bulgar , maghiar etc., nu cum sus in dic ionarele fals-etimologice scoase în România, de c tre scursorile imperiilor din Evul Mediu încoace, chiar sub egida cosmopolitei Academii de Bucure ti) -, de la „s rutul divin” al „jum ilor” etc., pân la cele vectorizate lirico-semanticsincretic în originalul s u relief poetic, a adar, cu drept de luare în st pânire i de rafinare spre a ivi acele „cuvinte potrivite” (în arghezianul sens al sintagmei), acele metafore / simboluri de înalt materie sensibil , circumscrise mai totdeauna panoului central al textului: „lumin a inimii” (chiar în „mierea tr rii” - cf. «Fragilitate»), caligrafierea în aur a papirusului trup-de-iubit (cf. «Versuri de dragoste»), „vara fulgerului cu arip de înger” (id. / ibid.), „diamant înflorit” (cf. «Colind de dragoste» - cu o petrarchizat Laura, în „declinarea” vr jit-autohtonizatoare: Laura - laur - aur, «darul de durere al laurului»), „dezbr catul pe întuneric” al pom-îndr gostitului erou liric „dup cum a dat Dumnezeu” (cf. «De dragoste / 2»), somnul «gustat cu lingura pleoapelor», triada sacr de sub pecetea lui Eros, Iubire - Iertare - P cat etc.: Când vorbim despre femei, Parc -am mâna O turm de cuvinte suspecte: Fidelitate, tr dare, Iubire i ur , vorbe Pe care gustându-le mâi cu gura amar Ca-n urma unei înjur turi De care e ti vinovat. Doamne, ce s-a-ntâmplat De-mi trimi i mesaje divine nu pot s m -mpac Cu aceste vorbe-aruncate în van, Despre acele fiin e care ne frâng Mersul nostru spre Tine?

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

17 De pe buzele tale am cules.

i totu i, Doamne, ce s-a întâmplat Trei cuvinte: Iubire, Iertare, P cat? Când pe buzele mele ai mai s pat... («Despre iubire, iertare i p cat»). Esen ial este pentru „erou-binom” / „perechea-de-eroi” din lirica erotic ymerian , nu s intri în „starea absolut ” a cuplului edenic de dinaintea vreunei „c deri în p cat”, ci s i afli - pe coordonatele efemerului sortit - «stropul de Rai i nebunie», s i spargi secundele „în dou ” (pentru Ea / Iubita, prima parte, i pentru El / Eroul liric, secunda parte), astfel înregistrându-se (pentru „binom”) un spor temporal-existen ial, o trâmb de secunde înmul ite prin divizare („programat ”) cu scopul de a feri de ochiul ciclopic al Lumii / Divinit ii Sfântul-Trup-al-Iubitei, dintre Cuvântul - „f puterea dintâi” - i „puterea” gândului: Oare cu-adev rat s fie Un strop de Rai i nebunie? S-au spart secundele în dou Pe carnea ei sclipind de rou , Pierdut în pajistea str bun , latr câinii de pe Lun , În timp ce caut trupul sfânt Ascuns între cuvânt i gând. («Plutind»). „Plutirea” eroului liric se las pe valea anilor doar dintr-a bucuriei insule „specializate” în p cate („f sinonimizarea Raiului”: «Mi s-a topit în fug via a / În insula catelor pl cute» - ibid.), p cate de care-i paradoxist de con tient c -l duc „prad întunericului”: Nu tiu ce o fi gândit Dumnezeu Despre p catele mele Din nou mi-a trimis O femeie cu chip îngeresc Ce faci acolo, m-a întrebat Ne tiind c eu scriam deja despre ea Chiar dac nu tiam c ea va veni Cu chip îngeresc Ce o fi crezând Dumnezeu Despre p catele mele Ve mintele ei aruncate-ntr-o parte Incon tien a mea Prad întunericului («Prad »). De semnalat - pe acest filon tematic - sunt i câteva „exerci ii de salvare” din sfera magnetic a p tuirii, a p catului - „adânc ran ” (f a c dea în vreo sufocant paremiologie a liricului):

«Înva arta de a fugi! Adopt tactica fulgerului! Ia de la nori suple ea insinu rii! Înva s spargi literele Ca pe ni te alune, Ca s alc tuie ti miezul cuvintelor! sfa -te precum un tezaur Pân p trunzi taina r sf ului! Înva Tao i alte milenare secrete Ale longevit ii! Înva s -nflore ti Folosind fantezia magnetului! cele trei mii de s ruturi Pe milimetru p trat Pân când al s rut rii e trupul. Cum s te dezve i de p cat, înva ! Îmb trâne te ca i când ai întineri! Ascunde ceea ce nu e de ascuns! Arat ceea ce al ii ascund! Apoi î i va fi cu mult mai u or. («Fantezia magnetului»). Paradoxismul rafinat al distinsului poet refluxgenera ionist (adic al bardului din valul retragerii la matc antistalinistpaukerist / antiproletcultist a lirismului i a cristaliz rilor în profunzime - the Generation of Deep Clearness - dup cum s-a mai spus), Baki Ymeri, st pâne te acea tiin / strategie de a birui întotdeauna thanaticul / moartea, gra ie divinei, invincibilei puteri a dorului - ars amandi -, însu it de la Orfeu (sec. IX-VIII î.H.) - fiul regelui Thraciei, Oiagru -, din Cântarea cânt rilor lui Solomon (aprox. 971-931), de la Ovidiu, „exilatul” din Tomis Dacia Sud-Dun reano-Pontic (43 î.H. - 18 d.H.: «Ca Ovidiu am venit / Pe Marea cea Dulce / Spre rmul înflorit / Al trupului t u.» - Drumul spre Rai), i de la marele romantic al lumii, Mihai Eminescu (1850-1889), pân la Lucian Blaga (1895-1961), Nichita St nescu (1933-1983) i Marin Sorescu (1936-1996). Când eroul poematic-ymerian cunoa te dorul / iubirea în deplin tatea tr irilor (cu „cununi de s ruturi” al c ror „greu aur” îmbat firea binomului, cu „plutiri în alba iasomie”, „cu fragi dintre cei ce dau în pârg ”, cu sâni-cupe sfericizând palmele, cu „sfâr it înflorit” ca metamorfoz în cântec „din moartea de dup cântec” - cf. ti cântec -, «...îmniresmat punte / peste râul umil...», „s geat ” mai totdeauna „în moarte zbur toare” - cf. geat ; etc.) fiin a efemer „uit de fidelitatea mor ii”, altfel i pillatian-ymerian spus, aceasta cunoa te „eternizarea” deo clip spart -n dou : Fragi da i în pârg , Ca-n miezul de var

Sânii t i Mi-au rotunjit palmele Aidoma gutuilor, toamna. Gura ta Strivea o mireasm De busuioc înfocat. Dragostea ta f cuse s uit Cât de fidel e moartea. («Ter ine de dragoste»). Ici-colo, în vecin tatea reliefului liricymerian de sub pecetea lui Eros, mai sar i greieri-de-rachete în belico enie eurobalcanic , punând în pericol istoria adev rat («Trecutul se îngroap de viu - / [...] / Din istorie, iat / Urlând se aude / Un câine - / St pânul s u / Megalomanicus Balcanicus / Îl înt rât , / Ar tându-i un os.» - Homo balcanicus), amenin ând cu moartea elementul vir / Yang din binomul fiin ial ce nui poate afla salvarea decât în elementul femina / Yin, înzestrat(a) cu puterea de a transforma gândurile în pietri uri, ori de a se îmbr ca în izvoare etc.(«De timp, de timpuri, iubito / ascunde-m , / [...] / gândurile pref le-n pietri uri, / cu toate secundele, / undele...» - Septembrie), ori relevând „talciocul” maselor de dup c derea dictaturilor de tip stalinist din secolul al XX-lea, imagine apocaliptic de care n-ai sc pare decât prin cartea de sub pern („carte-treapt ” întru cunoa terea planului sincronic i - în ales spirit eviden iat de Tudor Arghezi, în anul 1927, în volumul Cuvinte potrivite - „hrisov dintâi” întru fenomenologia celor din planul diacronic): În zori, dup c derea Dictaturii Ca ni te furnici Oamenii se duc la talcioc. // [...] // A venit i îngerul acolo Prin valul blând mi tor. Vino, scoate-ne de aici ipau dup el Homer, Balzac, Kadare... Speria i de surâsul lui Stalin. // [...] // Atunci îngerul Mi-a f cut semn Cu aripa: Ia o carte! i mi-a optit: Pune-o sub pern i viseaz-o! («La talcioc“).

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Stelian GOMBO{

Despre P[rintele duhovnicesc ]i importan\a acestuia î@n via\a cre]tinului, @în viziunea Preacuviosului P[rinte Arhimandrit Teofil P[r[ian Iat c de dou milenii încoace, adic de la întemeierea credin ei cre tine, ne str duim s ne cinstim i s ne omagiem eroii istoriei sau martirii credin ei precum i personalit ile marcante, universale i na ionale, care au amprentat istoria, veacurile i locurile cu activitatea, cu via a i cu înv turile ori scrierile lor mult folositoare!... Drept urmare, mi-am adus aminte pentru câteva momente, cuprins fiind de emo ie, respect i venera ie, de Preacuviosul rinte Arhimandrit Teofil P ian - duhovnicul m stirii „Sfântul Constantin Brâncoveanu” din localitatea Sâmb ta de Sus, jude ul Bra ov, acum, la împlinirea a cinci ani de la momentul na terii sale în via a cea cereasc , eveniment ce s-a petrecut în ziua de joi - 29 octombrie anul 2009, la Spitalul Militar din municipiul Cluj-Napoca. Dup o suferin de câteva luni, timp în care a fost internat la mai multe spitale din Bucure ti, Deva, Bra ov i Cluj-Napoca, rintele Arhimandrit Teofil P ian s-a mutat din aceast via la venerabila vârst de 80 de ani, pe care i-a împlinit în anul 2009, la data de 3 martie. Totodat i în timpul slujbei prohodirii i înmormânt rii sale, care s-a desf urat în ziua de sâmb , 31 octombrie anul 2009, la stirea sa de metanie, mai sus men ionat , unde se nevoia i ostenea în cele duhovnice ti din anul 1953, sfânt slujb la care am reu it s particip i eu al turi de foarte mul i slujitori ai altarului bisericesc str bun i ai cinului c lug resc, precum i de mul i fii duhovnice ti i ucenici, cunoscu i ori apropia i!...

Preacuviosul P rinte Arhimandrit Teofil P ian

Pentru a fi sincer, doresc s recunosc c , în iure ul acelor zile dintre moartea i înmormântarea sa, am constatat cu oarecare strângere de inim , c nu este u or s vorbe ti ori s scrii despre rintele Teofil P ian, mai ales pentru unul ca mine care l-am cunoscut de relativ pu in vreme, adic de numai 17 ani!... De ce? Pentru c rintele Arhimandrit Teofil ian s-a conturat i s-a identificat în mintea i în inima mea, prin câteva tr turi i calit i distincte: - în primul rând caracterul, onoarea i demnitatea p rintelui; dup aceea cultura teologic-duhovniceasc i nu numai, cu care a fost înzestrat datorit muncii i tenacit ii preacuvio iei sale; luciditatea i spiritul u critic înso it de foarte mult în elegere i condescenden ; pe urm spiritul de disciplin , în primul rând cu el însu i, de rigoare academic , doctrinar , liturgic i canonic revelat cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predic sau cuvântare, sus inute într-un mod foarte coerent i elevat în diferite împrejur ri i cu diferite ocazii; comportamentul, felul s u de a fi i de a se raporta la semenii s i, la fiecare în parte într-un mod deosebit i unic, fiind foarte respectuos, accesibil i deschis, chiar natura, spiritual i, de ce nu, i cu acut sim al umorului, s tos i autentic, toate acestea ducând la descoperirea în persoana sa a eticii bunului sim , pe care a cultivat-o de-a lungul întregii sale vie i i care ast zi o întâlne ti tot mai rar!... rintele Teofil P ian a mai avut i calitatea de a fi un om de o sinceritate, discre ie i modestie ie ite din comun, care mi-au inspirat foarte mult încredere, confort sufletesc i dragoste fa de valorile perene ale spiritualit ii i culturii noastre autentice!... Totodat , sfin ia sa a fost unul dintre cei mai lumino i i mai înv i c lug ri ai no tri, duhovnic aspru cu p catul dar mereu blând cu p tosul, plin de harul p cii i al bucuriei. Chiar dac avea i unele p reri pe care nu i le puteam împ rt i, l-am apreciat mereu pentru felul în care tia s i argumenteze opiniile i s i le spun simplu i înv luindu-le în bun tate, spre a nu r ni. i, totodat , sfin ia sa realiza faptul c p storul duhovnicesc trebuie s arate în toate bun -rânduial . Fiindc în bun -cuviin stau toate chipurile unei purt ri frumoase. P storul duhovnicesc î i p ze te buna cuviin în rela iile sale când: - nu î i neglijeaz îndatoririle sfinte i apostolia sa; - când î i aminte te c trebuie s fie, oriunde i oricând, un model cre tin, când vorbe te i când tace; - când se conformeaz el însu i responsabilit ilor care decurg din grija pentru con tiin a turmei sale. P storul duhovnicesc care nu (se) neglijeaz i î i aminte te cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lep da caracterul cuviincios, fiindc acesta este cu neputin de îndep rtat de la el, deoarece nu îi îng duie aceasta îni vrednicia preo easc , care este nedesp it de cuvio ie. Chipul preo esc de neschimbat îl constrânge pe preot s se armonizeze cu mult luare aminte i aten ie cu rela iile din ob tea lui i s î i fac aceste rela ii cu mult prevedere. Mai întâi i mai presus de toate, se armonizeaz caracterului sfânt ce i se impune. Trebuie s nu se arate în adun ri f vreo pricin impus de slujirea lui, ori s le caute pe acestea cu tot dinadinsul, sau s se fac pl cut acestora. Trebuie s

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

i fac rela iile cu mul chibzuin i dup o îndelung i atent cercetare a petrecerii i caracterului i a cugetului persoanelor cu care urmeaz s aib rela ii. Dac acestea sunt în a a fel încât prietenia i rela ia cu ele s îi aduc lui cinste i bun renume, atunci poate s se împrieteneasc i s intre în rela ie cu ele. Dar dac , dimpotriv , reputa ia acestora nu este bun ori sunt socotite de o moralitate îndoielnic , sau de un cuget stricat, sau de o petrecere i vie uire r u famate, atunci prietenia fa de acestea i rela ia cu ele cu cât este mai apropiat , cu atât este mai v toare i mai insult toare. Aceasta ne înva pe noi Sfântul Apostol Pavel când zice: „Nu v în ela i, ci vorbirile rele stric obiceiurile bune”1 . Asemenea rela ii îl vat foarte mult mai ales pe preot, fiindc , în împreun -petrecerea cu persoanele prost v zute din punct de vedere moral, pe nesim ite, se derteaz cuvio ia lui i este pr dat pu in câte pu in bog ia buneicuviin e preo ti, i la urm se va afla i el gol de toat cinstea i respectul din parte celor p stori i de el. Despre acest preot se poate spune, în chip foarte potrivit, cuvântul profetului Osea: „ i al ii au mâncat puterea lui, iar el nu a tiut”2 . Prin urmare prietenia i filia ia duhovniceasc se constituie a fi un criteriu indispensabil în vederea realiz rii i des vâr irii unei rela ii duhovnice ti, bazat pe încredere, deschidere i dragoste reciproc , ziditoare i mult folositoare!... Vocea profetic a Bisericii i a P rintelui duhovnicesc din Ea, se aude în istorie, c ci nu se concepe ca, propov duind adev rul s nu mustri p catul, cur indu-l i îndep rtându-l prin baia celui de-al doilea botez, adic prin lacrimile poc in ei. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii: „Iat Eu stau la u i bat”... Chemarea ei i a duhovnicului numai în ea sau din interiorul ei, se îndreapt c tre to i, i face acest lucru din ziua Cincizecimii, de-a lungul spa iului mântesc, traversând toate vicisitudinile istoriei. Glasul ei str bate veacurile, c ci m rturisirea credin ei cre tine îi apar ine doar Ei, în acest fel ajungându-se la o rela ie simfonic dintre Biserica lupt toare i cea triumf toare. Trecând pu in, într-un alt registru al acestui material, vom sus ine înainte de a s vâr i Sfânta Tain a Spovedaniei, Duhovnicul trebuie s se preg teasc „cel pu in atât cât se preg te te pentru slujba Sfintei Liturghii i pentru predic ” sau chiar mai mult decât atât. Spovedania este Taina dumnezeiasc în care lucreaz harul divin cur itor al sufletului, prin m rturisirea p catelor cu sinceritate i poc in , în fa a lui Iisus Hristos, prin mijlocirea duhovnicului, lucrare ce înt re te hot rârea de îndreptare i deschide omului calea mântuirii. Dup Sfântul Ioan Damaschin: „Poc in a este întoarcerea, prin ascez i osteneli, de la starea cea contra naturii la starea natural i de la diavol la Dumnezeu”. Cunoa tem cu to ii adev rul c Taina M rturisirii a instituit-o Mântuitorul nostru dup Învierea Sa din mor i, când a dat ucenicilor i puterea de a lega i dezlega p catele oamenilor, suflând asupra lor, ca act v zut i zicându-le: „Lua i Duh Sfânt; c rora ve i ierta catele, le vor fi iertate i c rora le ve i ine, vor fi inute” (Ioan 20, 22-23), c ci pentru a ne putea apropia de Pomul Vie ii, de Sfânta Euharistie, nu putem r mâne „goi”, precum Adam cel ce p tuise, ci trebuie s ne îmbr m în haina curat a harului pe care Dumnezeu îl revars în Biserica Sa. Fiecare credincios redobânde te haina curat a Sfântului Botez prin Taina Sfintei Spovedanii, numit de Sfin ii rin i „al doilea botez” sau „botezul lacrimilor”. adar, „duhovnicia este o lucrare de mare importan în misiunea pastoral a Bisericii, o lucrare a Duhului Sfânt de purificare i înt rire sufleteasc i o adev rat art de conducere pe calea mântuirii, realizat prin persoane de voca ie, anume instituite. De aceea, ea poate fi considerat ca o adev rat „institu ie”, atât prin valoarea i importan a sa, cât i prin permanenta ei necesitate. Ca atare, „pentru Sfin ii

rin i, duhovnicul este „omul duhului”, c ruia i s-a încredin at „toat puterea cereasc ”, este omul „ce nu mai vie uie te dup trup, ci este purtat de Duhul lui Dumnezeu i se face fiu al lui Dumnezeu i a ajuns asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu”. Printre altele i, dincolo de „paternitatea sa spiritual ” ce are dou sensuri: - acela de „p rinte” i acela de „b trân - avv ”, care avea ucenici, responsabilit ile p rintelui duhovnicesc sunt: acceptarea i asumarea delicatei meniri de p rinte spiritual, rug ciunea continu pentru fiii s i duhovnice ti, iubirea dezinteresat a acestora i purtarea sarcinilor acestora, în duhul iubirii lui Iisus Hristos. În alt ordine de idei, „lucrarea sacramental care se s vâr te în Biseric are i latura sa t duitoare. Lucrarea preotului duhovnic se completeaz i cu cea de mijlocitor în t duirea sufleteasc , putând fi numit cu un tehnic modern: „psihoterapeut”. Termenul acesta este pus în ghilimele pentru a nu reduce sau limita lucrarea duhovniceasc , care este „sinergie”. P rintele duhovnicesc „îl ajut pe credincios s treac de la stadiul de „chip” al lui Dumnezeu la cel al „asem rii” cu Dumnezeu. C uzindu-l spre îndumnezeire, îl c uze te de fapt spre vindecare ci îndumnezeirea este vindecare”. Deci, „via a duhovniceasc pentru to i cre tinii, clerici i mireni este hot râtor influen at de leg tura lor cu duhovnicul. În situa ia actual a Bisericii i pentru folosul credincio ilor, preotul paroh poate i trebuie s fie un bun duhovnic” (p. 13 din cartea Sfântului Ierarh Nectarie de Eghina). În acest fel, „valoarea i rolul Tainei Spovedaniei în Biserica Ortodox se afl în strâns leg tur cu importan a Sfintelor Taine în via a Bisericii i a credincio ilor, cu caracterul hristologic i eclesiologic al acestora, precum i cu „via a în Iisus Hristos” realizat prin Sfintele Taine, fiindc Sfintele Taine reprezint „poarta” i „calea” prin care via a lui Dumnezeu lucreaz în crea ie, o izb ve te de p cat i de moarte, o face vie i o sfin te. Cincizecimea care a avut loc odinioar se împline te mereu în sânul Bisericii, în Sfintele Taine, prin mijlocirea ierarhiei sfin itoare” - potrivit afirma iilor spicuite din aceast carte, la pagina 13. „Prin Sfintele Taine, dup Sfântul Nicolae Cabasila, trecem prin toate câte a trecut Iisus Hristos, repetând sacramental drumul firii umane asumate de Iisus Hristos spre unirea deplin cu firea dumnezeiasc ”. Sfintele Taine apar in Bisericii ca acte ale Capului ei, Iisus Hristos. „Aceasta înseamn c pe cât de sacramental este Biserica, pe atât de eclesiologice sunt Tainele” (p. 14) Via a duhovniceasc este „via în Iisus Hristos” i se realizeaz prin con tientizarea tot mai deplin a vie ii sacramentale. Prin harul mântuitor pe care îl împ rt esc Sfintele Taine, ele ne nasc i ne înt resc în via a cea nou în Iisus Hristos, unindu-ne tot mai des vâr it cu El. Prin Sfintele Taine devenim fii ai trupului bisericesc, cu posibilitatea i ansa urc rii noastre la Cer, ca fii ai împ iei. Mai preciz m faptul Sfânta Tain a Spovedaniei în Biserica Ortodox poate fi prezentat din perspectiv dogmatic , scripturistic , precum i în lumina horârilor sinoadelor ecumenice i locale. Necesitatea acestei Sfinte Taine se impune datorit universalit ii p catului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a f cut de Mântuitorul Iisus Hristos dup învierea Sa din mor i (Ioan 20, 22-23). Remarc m faptul c în limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri - Poc in , M rturisire, Spovedanie, in - fiecare dintre ele punând în lumin unul sau altul dintre aspectele specifice ei. Mai re inem c puterea de a ierta p catele a dato Domnul i Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfin ilor Apostoli i urma ilor acestora printr-un act cât se poate de probatoriu i de obiectiv. Ca urma al Sfin ilor Apostoli, episcopul are puterea i dreptul de a lega i dezlega p catele oamenilor. Aceast putere el transmite i preo ilor care, prin hirotonie primesc în chip virtual puterea dezleg rii p catelor, dar dreptul de a o exercita în practic se acord prin hirotesia întru duhovnic. adar, Sfânta Tain a Spovedaniei are o profund fundamentare

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

scripturistic i patristic . Înv tura despre aceast Sfânt Tain este înt rit i de hot rârile dogmatice i canonice ale Sinoadelor ecumenice i locale, precum i de canoanele Sfin ilor P rin i. Aceast Sfânt Tain în Biserica Ortodox (conform afirma iilor autorului), are o deosebit semnifica ie liturgic i pastoral , constituind pentru preotul slujitor i duhovnic cel mai important mijloc de pastora ie individual sau personal , deci duhovnicul (adic p rintele duhovnicesc) în scaunul m rturisirii este un fel de judec tor, dar „nu ca s rosteasc sentin e, ci ca s aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) i cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spiritual foarte evident . Ca persoan , omul nu este o fiin singuratic , ci este întotdeauna în rela ie cu Dumnezeu i cu semenii, i prin aceasta cu societatea, cu crea ia întreag . Ontologic vorbind, omul este întradev r legat de Creator i de creatura Sa, chiar dac nu are con tiin a i cuno tin a acestei rela ii. Înzestrat de Creator cu aspira ia spre comuniune, omul simte nevoia s comunice i altuia via a sa interioar . A dialoga cu altul despre lucruri exterioare, nu-l mul ume te, ci simte dorin a de a- i comunica gândurile, sentimentele, înclina iile sau neputin ele sale interioare. Acest fapt implic i un efort deosebit atunci când prin spovedanie se în elege nu dest inuirea a ceea ce este bun în fiin a sa, ci dimpotriv , descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedic , deficien , neputin sau izvor al unor fapte i gânduri rele” - potrivit afirma iilor f cute de P rintele Profesor Dumitru St niloae, care aminte te i de faptul c : „dou sunt ispitele care îl opresc pe cre tin de la spovedanie. Este vorba de ru inea i teama c p catele i sl biciunile dezv luite vor fi folosite ca motive de dispre sau ca arme împotriva lui, de c tre cel care le ascult . Sfin ii P rin i, foarte buni cunosc tori ai luptelor duhovnice ti ne previn spunându-ne c diavolul ne d curaj i ia ru inea de la noi atunci când s vâr im p catul, i aduce asupra noastr ruine i team , când dorim s ne spovedim. Cunoscând aceast perfid strategie a celui r u, trebuie s alerg m cât mai repede la duhovnicul nostru ca s ne m rturisim. Numai procedând a a vom putea învinge ru inea i teama i vom progresa în via a duhovniceasc ”. Responsabilitatea preotului-duhovnic (potrivit afirma iilor f cute de c tre Sfântul Ioan Gur de Aur în „Tratatul s u despre Preo ie”), are în vedere mul imea sufletelor ce nu pot fi pre uite în lumea aceasta. Turma cuvânt toare este atacat de du mani de natur moral cum ar fi: „adulterul, necur enia, neru inarea, idolatria, înveninarea, vr iile, certurile, mânia, clevetirile, murmurele, îngâmf rile, neîn elegerile i altele, toate numite faptele c rnii”. Îns exist o mare deosebire între p storul oilor i cel al oamenilor: oamenii nu pot fi nicidecum trata i cu aceea i autoritate cu care sunt tratate animalele. Preotul nu poate folosi violen a nici în acel mod în care o pot face judec torii laici. A adar este nevoi de convingere, nu de constrângere. Trebuie p strat i echilibrul între acrivie i iconomie în func ie de situa ia i de starea sufleteasc a credinciosului respectiv cu toate predispozi iile ei. i aici, autorul acestei însemnate lucr ri, face compara ia cu recuperarea „oii pierdute”: omul r cit este mult mai mult greu de adus înapoi f for , ci numai prin sfaturi (2 Tim. II, 25; Tit. I, 9; Tim. IV, 20). Dac vom pune fa în fa primele dintre faptele milosteniei trupe ti i suflete ti, i anume: a s tura pe cel fl mând, respectiv a îndrepta pe cel ce gre te, vedem de îndat superioritatea milosteniei suflete ti (cap.10). Revenind la cele afirmate mai sus cu privire la dragostea fa de p stori i, se aminte te c : „Prin aceasta vor cunoa te oamenii c sunte i ucenicii Mei dac v ve i iubi unul pe altul pân la sacrificiul propriei vie i: c ci cea mai mare dovad de iubire este de a muri pentru cel pe care-l iube te cineva”.

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Sfântul Ioan Hrisostom compar , apoi, preo ia cre tin cu cea a lui Aaron. Diferen a radical const în aceea c preo ia cre tin a fost instituit de Însu i Duhul Sfânt. O alt deosebire decurge din jertfa adus la altar de slujitor: preotul cre tin oficiaz jertfa cea f de sânge în care prin pogorârea duhului Sfânt pâinea i vinul se prefac în chip tainic în Trupul i Sângele Domnului i Mântuitorului nostrum Iisus Hristos. Compara ia cu jertfa f cut de proorocul Ilie ne d , iar i, dimensiunea înfrico at a preo iei cre tine (cap. 14). Desigur c sufletele omene ti create nu pot s suporte vederea acestor minuni, drept care ele se petrec a a cum am ar tat sub forma v zut i gustat a pâinii i a vinului. S nu uit m, a adar, c minunea prefacerii din cadrul Sfintei Euharistii este cea mai mare de pe p mânt! Nu numai atât, dar preo ilor cre tini li s-a dat o putere care covâr te toate f pturile create, v zute i nev zute: „Aceia ale c ror cate le ve i ierta vor fi iertate; i pe ale c rora le ve i ine vor fi inute”. Acest lucru petrecându-se atât pe p mânt cât i în ceruri preo ii devin conlucr tori în iconomia mântuirii cu Însu i Dumnezeu (1 Cor. III, 6-9; XV, 10; 2 Cor. VI, 1). Dac ad ug m la aceste dou taine (Spovedania i Împ rt ania) i Taina Botezului - poarta de intrare în comuniunea cu Dumnezeu i cu Biserica Sa, vedem c puterea i r spunderea preo easc nu au asem nare nici în cer, nici pe p mânt. Cât de puerile, ca s ne exprim m cu prea mult blânde e, ne par prin compara ie „minunile” OZN-iste i „puterile” paranormale cu care suntem asedia i în mass media contemporan . Acestea pot avea aderen i succes numai la acei la care leg tura cu Biserica, Tainele - deci Harul - înv tura i liturghia s-au diluat la extrem prin fenomenul seculariz rii. Doar în condi iile acestea se poate explica i pierderea acelei facult i esen iale dobândit în chip haric la Taina Mirungerii: - pentru a dobândi darul deosebirii duhurilor (diakrisis), discern mântul ori dreapta socoteal . Aceasta s-a petrecut, desigur, în mod treptat pe parcursul ultimelor veacuri, i s-a datorat, în cea mai mare m sur , percep iei distorsionate, de tip nestorian i augustinian, conform c rora cele cere ti r mâneau tot mai mult „acolo i apoi”, oamenii gândind, din ce în ce mai mult, în sensul eshatonului iudaic de tip liniar-mesianic. i astfel în locul contactului cu Împ ia i Tainele ei, acel eshaton adev rat cre tin, care este un ve nic prezent s-a instaurat, gradual, acea percep ie filozofic idealist i abstract , culminând cu necredin a, agnosticismul i chiar ateismul de care am amintit, fie el de tip marxist, fie de tip new-age. Drept urmare, P storul Duhovnicesc trebuie s foloseasc îndeosebi arma rug ciunii, carel ajut s uneasc neputin a i nedes vâr irea lui cu atotputernicia i binecuvântarea lui Dumnezeu3 . În alt ordine de idei, citindu-i datele sale biografice m uit, cu mult admira ie, la faptul c rintele Teofil P ian s-a n scut la 03 martie anul 1929, într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan i fiind primul dintre cei patru fra i. S-a n scut f vedere, motiv pentru care urmeaz cursurile unei coli primare pentru nev tori la Cluj-Napoca, între anii 1935-1940. Î i continu cursurile la o coal de nev tori la Timi oara, între anii 1942-1943, iar pân în anul 1948 urmeaz tot la Timi oara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru v tori. În aceast perioad îl cunoa te pe p rintele Arsenie Boca de la care deprinde rug ciunea min ii: „Doamne Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-m pe mine p tosul”, rug ciune pe care continu s o exerseze înc înainte de intra în monahism. Preocuparea pentru via a religioas i pentru aprofundarea cuno tin elor teologice îl determin urmeze cursurile Facult ii de Teologie din Sibiu, între anii 19481952, iar la 1 aprilie anul 1953 ia hot rârea de a intra în ob tea M stirii Brâncoveanu din localitatea Sâmb ta de Sus, jude ul Bra ov. Dup patru luni este c lug rit în ziua praznicului Adormirii Maicii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Domnului i prime te numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greac ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La apte ani de la lug rie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, p rintele Teofil este hirotonit diacon de c tre Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai anul 1983, dup 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de tre Mitropolitul Antonie Pl deal . Tot atunci prime te i hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 rintele Teofil P ian este hirotesit protesinghel, iar în anul 1988 arhimandrit. Din anul 1992 rintele Arhimandrit Teofil P ian a început s r spund invita ilor din ar i participe în aproape toate ora ele importante din România la conferin e duhovnice ti, de obicei în perioada Postului Mare sau în perioada Postului Cr ciunului. Preacuviosul P rinte Arhimandrit Teofil P ian a fost un om al bucuriei, un om care i-a propus s înmul easc bucuria i credem a reu it cu prisosin . Darul deosebit al P rintelui Teofil de a vorbi i mai ales de a aprofunda cuvintele Scripturii i în special ale Noului Testament, preocuparea pentru c ile fundamentale ale spiritualit ii ortodoxe, cum ar fi Patericul i Filocalia, dar i pentru textele liturgice cuprinse în c ile de slujb , l-au f cut s fie iubit i în acela i timp s fie un p rinte duhovnicesc cu autoritate i discern mânt. ci echilibrul moral al preotului-duhovnic nu trebuie s se clatine nici în fa a laudelor nici în fa a criticilor nemeritate pe care le prime te de la credincio ii i, mai cu seam , de la colegii s i (cap. 27, p. 159). Scopul predicii nu este asemenea discursului electoral al politicianului populist, acela de a- i atrage simpatia i voturile ascult torilor. Prin sinceritatea, prin cultura sa duhovniceasc , prin tr ire dar mai ales printr-o neclintit voin în Mântuitorul Iisus Hristos, c ci a voi i a face în Domnul Iisus Hristos au fost dou daruri, îndelung lucrate i cultivate de c tre rintele Teofil P ian. i acest lucru pentru c p storul spiritual, ca s poat s -l ajute esen ial pe fiul s u duhovnicesc i s i împlineasc misiunea sa ultim trebuie s dispun de calit i religioase, morale i ra ionale eminente, d ruit prin ascez slujirii lui4 . Reprezentarea Domnului de c tre preot sau p stor în timpul exerci iului slujirii sale aduce ca rezultat asumarea din partea lui a responsabilit ilor celor mai mari, ce impun mobilizarea tuturor puterilor i a capacit ilor lui pentru realizarea deplin ii virtu ilor, prin urmarea lui Iisus Hristos „dup m sura întrup rii”5 . Astfel, preotul ar putea s devin „modelul credincio ilor” i „Evanghelie vie”, propov duind prin personalitatea lui6 caracterul izb vitor i mântuitor al vie ii în Iisus Hristos i oferindu-se pe sine însu i ca dovad i chez ie c poruncile lui Iisus Hristos se pot înf ptui, împlini i des vâr i cu adev rat7 . Într-o alt ordine de idei, rintele Arhimandrit Teofil P ian a primit cu mult dragoste pe foarte mul i tineri la sfat, încurajându-i i ajutându-i pe mul i dintre studen ii teologi s se preg teasc pentru ap rarea i promovarea credin ei ortodoxe în anii grei ai dictaturii comuniste. A fost în acela i timp un bun p str tor al Tradi iei i un stor receptiv la noile probleme ap rute în societate. Era ele-gant i ordonat, ospitalier i erudit. Un preot distins al cultului ortodox i un om al culturii în elepte, un slujitor al Bisericii i al poporului român. tiind, din propria-mi experien , c fiecare întâlnire cu rintele Teofil P ian a fost un prilej de mare în are sufleteasc i de s rtoare, asemeni întâlnirilor înv ceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pild demn de urmat, de în elepciune, abnega ie i d ruire, m (mai) gândesc c avem tendin a, capcana ori ispita de a-i uita foarte repede pe ace ti oameni, spori i duhovnice te i îmbun i din punct de vedere moral, pe aceste personalit i ale culturii i spiritualit ii noastre, fiindu-le prea pu in recunosc tori pentru toate câte ne-au f cut i ne-au d ruit ei nou , cu toate c ar trebui s ne aducem aminte „de mai marii no tri”!...

Al turi de mentorii i p rin ii s i duhovnice ti: Arsenie Boca, Serafim Popescu, Veniamin Toh neanu ori mitropoli ii: Nicolae B lan, Nicolae Colan, Nicolae Mladin i Antonie Pl deal , Avva Teofil a fost darul lui Dumnezeu, om al bucuriei, b trân frumos, duhovnic odihnitor de oameni, echilibrat, realist, cu zâmbetul mereu pe chip, rintele Teofil P ian a fost un om împlinit, un om fericit. Nev tor, dar luminat, om al rug ciunii, rintele Teofil P ian i-a întemeiat via pe credin i cultur . Totodat , P rintele Teofil a fost i r mâne un reper luminos i sigur, o persoan care a întrupat concret bucuria i certitudinea credin ei, un propov duitor al credin ei lucr toare prin iubire. A fost un ziditor de suflete i a ren scut pe mul i la via a duhovniceasc în Iisus Hristos i în Biseric prin predicile, conferin ele sau îndrum rile sfin iei sale. A plecat din aceast via cu n dejdea c Domnul nostru Iisus Hristos îl va primi în Împ ia Sa al turi de Maica Domnului i de to i sfin ii, pentru c toat via a i-a închinat-o slujirii lui Dumnezeu i a oamenilor. Prin mutarea la cele ve nice, rintele Teofil ian ne las aici o mo tenire impresionant întrupat în via a sa, în cuvintele sfin iei sale, în c ile, în înregistr rile cu predicile, conferin ele sau interviurile realizate în ultimii 20 de ani în toat ara. Am vorbit, acum i aici, despre acest mare P rinte al Ortodoxiei noastre, pe care noi nu-l numim sfânt, c ci ne temem de asta. Dar pentru noi aceste persoane ori personalit i duhovnice ti au fost ca ni te sfin i. A a i-am sim it, a a i-am perceput. Fiindc i-am v zut împlinind sub ochii no tri Evanghelia, pentru c ne-au înv at cre tinismul practic prin exemplul personal: au fl mânzit ei ca s sature pe cei fl mânzi, au privegheat ei ca s se odihneasc cei osteni i, au timit ei ca s ia mâng iere cei întrista i, s-au sacrificat ei ca s tr iasc ceilal i. Bunul Dumnezeu s -l odihneasc cu sfin ii pe rintele Teofil P ian - cel care a ajuns acum al turi de marii s i îndrum tori, slujitori i înainta i, iar pentru rug ciunile lui s ne miluiasc i s ne mântuiasc i pe noi to i. Amin Acum, în încheiere voi sus ine c eu personal, m simt foarte împlinit i onorat pentru faptul c am avut fericitul prilej i marea ans de a-l întâlni i (de) a-l cunoa te pe rintele Teofil P ian - mare personalitate a culturii i spiritualit ii noastre monahale române ti, autentice i m rturisitoare din aceste r zvr tite vremuri, având convingerea i n dejdea c vom ti cu to ii pe mai departe, s ne cinstim înainta ii, potrivit meritelor i vredniciilor fiec ruia, cu toate c în aceste vremuri, pre uim mai mult pe al ii de oriunde i de aiurea, c ci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculo i, mai senza ionali!... Îns , r mânem convin i de faptul c ce este nobil r mâne iar ce este ieftin, apune!... adar, cei alunga i din turnurile babilonice pot bate la por ile cet ii noului Ierusalim - cel bisericesc i ceresc ce „nu are trebuin de soare, nici de lun , ca s o lumineze, c ci slava lui Dumnezeu a luminat-o, f clia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Aceast personalitate duhovniceasc i binecuvântat , cu alte cuvinte, este una de referin în cadrul Bisericii i spiritualit ii noastre autentice, care ar trebui s fie cunoscut , recunoscut i apreciat pentru totdeauna, de c tre to i cei ce cred c „Biserica este cetatea pe care nici por ile iadului nu o vor birui”!... 1 2 3

I Cor. 15, 33 Os. 7, 9

, . , p. 109. 4 Sf. Vasile cel Mare, Regulile vieþii monahale 22, PG 13, 1409 a. 5 Extensiunea termenilor, 43, PG 31, 1028 b c. 6 , ’ , , 1961, p. 33. 7 Cf. Extensiunea termenilor, 43, PG 31, 1028 b.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Emil BUCURE{TEANU

Rondelul Penelopei Întins pe nisip, mângâiat de soare Penelopa prive te în larg. Îmbr cat în spume, ie it din mare Ulise apare legat de catarg. Valurile vin, de rm se sparg, Pe creste cu iubirea ei cea mare. Întins pe nisip, mângâiat de soare Penelopa prive te spre larg. Sunt clipe de dor de omul drag, Amintirile dor, se in irag La chipul iubirii ce-l vede în zare Penelopa viseaz i-adoarme Întins pe nisip, mângâiat de soare.

Rondelul toamnei Vara a plecat prea iute, Toamna bate trist în geam Ploile nu-mi sunt iubite i la coal m înham. Pleac berzele gr bite, Frigul vine tam-nisam. Vara a plecat prea iute Toamna bate trist în geam. Livezile sunt desfrunzite, Dou ciori ip pe-un ram. În sob eu foc nu am Hai, închide u a frate! Vara a plecat prea iute.

Soarele e mai anemic. Toamna vine i se duce, Frigul bate-n u harnic. Vântul se strecoar , rece, Printre crengi i vine, vine! Vine criv ul, suspine, i nu vrea ca s mai plece -

Sigur e ti poet cu nume.

Toamna vine i se duce.

În fiecare zi te scoli Cu gând nebun de duc Când dorul te apuc , Devii cuprins de boli.

Rondelul colarului

Toamna, iarna-s la r scruce

Rondelul unui îndr gostit

coala e aproape: gata Cu vacan i plimbare Nicio clip nu am stare La coal m-o duce Tan a.

Ai petrecut trei ani nasoli Umblând haihui prin lunc . În fiecare zi te scoli Cu gând nebun de duc .

Haine noi mi-a luat tata De la i ic; Strada Mare. coala e aproape;gata Cu vacan i plimbare

Cer ti iubire de trei poli, Nu ai un gând de munc De i mai ai putere înc . Tehui i plin de idoli

Sunt colar, scofal mare; To i privesc ale mele haine Nu mai sunt un oarecine, Mama mare e mândr tare -

În fiecare zi te scoli.

Rondelul ora ului Piatra Neam

coala e aproape; Gata!

Rondelul poetului postmodern

Ora ul Piatra Neam se vrea mare: Un municipiu cum nu e altul. Telegondola î i rupe gâtul Urc încet i coboar tare.

Sigur e ti poet cu nume Descrii pagini dup pagini. Cu gramatica-n paragini Versul alb u or mai vine.

De coconete este plin parcul, Cu catalige la picioare. Ora ul Piatra Neam se vrea mare Un municipiu cum nu e altul

Ieri citind versuri cu rime Început-ai s te legeni. Sigur e ti poet cu nume Descrii pagini dup pagini,

Pe str zi de piatr se plimb leatul Mânat de o dorin care O au de când le-a fost datul aib o cale de plimbare-

De când ai ie it în lume i-ai g sit i câ iva semeni;

Ora ul Piatra-Neam se vrea mare.

Rondelul vremii Toamna vine i se duce Frigul bate-n u harnic gândesc cât de amarnic Va fi iarna; e in nuce.

La pus semne te asemeni, De asemenea la prime-

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Alexandru C^R}U

Un experiment poetic al spa\iilor deschise Volumul realizat împreun de Isabela Nicoar i Daniel Marian nu m-a convins de la început. Din vechi prejudec i. Citindul, încetul cu încetul am ajuns la concluzia c o idee inspirat s-a materializat, într-un text tip rit. Începând cu titlul marcat de o alitera ie evident : „Înver unare între elitele etilismului”. Î i trebuie mult tupeu i înc i mai mult siguran de sine pentru una ca asta. Mai mult, deasupra exist un alt titlu, „Din firescul sublimului”. Sunt dou titluri pe coperta întâi, fiecare apar inând unui autor i, în acela i timp, amândurora într-o împreunare, aparent, sens. Pe coperta a patra, desp ite de o fotografie romantic , sunt dou poeme atât de diferite prin modul de a scrie cât i prin con inut. Primul, apar inând Isabelei Nicoar , este intitulat „ad post de frig doar pentru suflet”. Declamativ i teatral, prin îns i structura lui, purtând pecetea psalmilor arghezieni, m-a impresionat prin sinceritatea transmiterii tr irii. Al doilea, „doar de decor”, e scris de Daniel Marian i se vede c îi apar ine întru totul. E o tem sensibil pentru mine - cea a lupilor dacici. Întru frumuse ea inegalabil a versurilor ar fi de dorit s îl cit m integral: „arunc -m lupilor i am s m întorc conducând haita a s tii în timp ce m alungi

în gheare i col i cre te iubirea de nu-i rezist nicio prad ” Acest experiment poetic f precedent, cel pu in din ceea ce cunosc, a fost conceput ca un fel de dialog între doi poe i care au foarte pu ine lucruri în comun. Cu atât mai uimitor! În prima parte a volumului nu putem vorbi de un dialog. Fiecare î i pune textul s u, or de recunoscut nu numai dup stil ci i conform modului de culegere: ce e cu italice îi apar ine, normal, ei. Câteva poze str bat paginile; sunt foarte reu ite, în nuan e de galben ar miu. Îmi aduc aminte de toamna pe care-o port, de prea mult timp, în suflet. Cine tie cum m voi elibera de ea, poate stând mai mult în penumbra peni ei? N-am avut niciodat încredere în femeile care scriu poezie. Nu sunt un misogin. Din contr , aidoma vechiului meu prieten Daniel Marian. Cred c literatura scris de femei se adreseaz anume femeilor i, din start, sfâr te prost, estetic i, mai ales, valoric. Privind de aici, poezia Isabelei Nicoar e o surpriz destul de pl cut : e mai bun , prin compara ie, fa de multe altele. Ce o define te este descrierea senza iilor, tipic pentru orice femeie care crede c ar putea face literatur : „prin mâinile mele altcineva te atinge curgând” ( i aici trec,

cu mare în elegere, peste fundamentala greeal dogmatic : „eram vie i alegeam numele viet ilor” ... e de în eles... ). O realizare enigmatic , de excep ie, o constituie poezia numit „nu sunt muritoare, zeus privind spre narcis înaintea na terii tale, nu m-a visat” (p.15) din care citez: „arderea are s i scape/ devenind o t mâie amar risipit din ceea ce e ti [...] cine scoate din mine aceast lumin , e cu mult prea de/ moarte”. În acela i registru al sufletului care se contempl pe sine însu i se afl i „tu vezi întristarea frumuse ii adus spre întâmplare” (p.34). <„trec prin tine f nicio a teptare neconstruite trepte înaintând spre contemplare”> În cu totul alte spa ii, ale bucuriei, ale libert ii i ale observa iei atent-ironice plute te spiritul coautorului Daniel Marian: „ai l sat loc la dou înf ri pada i iarba pe care-ai cosi-o prima” (din ghind în trefl ) <p.33> De la cele dou chipuri ale asem rii („la dou înf ri”) nu mai e decât un singur pas spre spa iul subteran, atent sugerat: „iubirii pe sub z pad / z pezii pe sub iarb / – dedesubt suntem noi” (id.). În aceea i ordine strict a gândirii se afl i urm toarele mari versuri: „s rac pretutindeni amplu nic ieri în drumul ocolit nu pe calea larg unde nu-i atât de trist cum a fost ieri în care lumea s se sparg ” (mai vine o data) <p.40> care descriu, într-un rar fel, destinul i tr irile aceluia care, printr-o introspec ie dureroas , se autodefinise drept „ sta-i un suflet prins în menghin / i este al meu” (alt prostie marcat cu cod de bare) <p.40> Replica, firesc feminin , de la p.41, se intituleaz „eram prea strâmt dar î i veneam aprig de bine” din care citez numai o imagine ie it din comun a actului erotic: „rotindune pân când totul plute te prin pardoseala de/ ghea ”. Dac salvarea omului ar fi atât de simpl , dac m car s-ar putea realiza/ ori dac ne-am putea pe deplin împlini prin erotic, cum teoretiza Evdokimov (...) cât de u or sar desf ura toate! Totu i - mereu apare! - se pare c pân i

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

aceast fiin senzitiv , capricioas , aberant i cu neputin de suportat, f de care nu putem tr i, în rarele sale momente „ra ionale”, realizeaz c exist „o stranie senza ie c te izbe ti mereu de tine însu i, inutil/ te aprinde” i, meritoriu i complet nea teptat, încearc caute „mereu însemnele îngropate în locul luminii” (ecranizare unind dou t râmuri înalte) <p.43> Sigur c un b rbat, încercând s i împace aleasa, va declama, pe deplin adev rat: „unde nu erai c nu erai c nu erai” (simplu de felul în care poate fi simplu) <p.45>; suntem pe malul vechiului fluviu, atât de plastic descris de marele mitropolit al Moldovei, pe vremea când mitropoli ii erau nu numai c rturari ci i mari poe i: Dosoftei. Aici se plânge pierderea aceluia i spa iu dar mult mai important fa de cel geografic. Este spa iul comun, al dragostei eterne, dintre b rbat i femeia lui, a a cum este el, atât de plastic descris în Ev: „urma pe telui în ap , a p rii în vazduh i a b rbatului în femeie”. Ce-i mai r mâne de f cut? O alt , penultim , unificare a spa iilor contrare: „un suflet subit mângâiat la marginea luminii/ nu poate decât s se confunde cu minun iile f seam n/ care stau la intersec ia dintre mai multe contrarii/ pe unde treceau cândva cor biile legau lumile certate/ între ele” (leg tura din nori nu neap rat cu tunete i fulgere) <p.45> Dialogul efectiv se desf oar pe ultimele opt pagini ale volumului, prin intermediul internetului nostru cel de toate zilele. Un adânc sentiment de triste e plute te peste ultimele pagini. E o descriere a spa iului nostru, cel în care înc mai tr im, a „vie ii noastre cea de leac”, a începutului i a sfâr itului pe deplin previzibil. El spune: „a fi, a vrea, a avea / în ri barbare” (p.50) Ea îi r spunde: „s-a trezit în mine ploaia / asta e bine” (p.51) El: „cresc no iunile din sânge” Ea: „ ... nu vorbe ti tu-n poezie, ci Poezia vorbe te în tine” „fum sunt pe buzele frunzei r spândind ierburi” El: „e ti brum de-nceput de toamn scânteind semnul ideii” Ea: „deja suntem postumi nu vezi?” El: „ [...] suntem mai vii decât am putea crede. / suntem ...” Ea: „la minte am s ning!” El: „bau, oare ce-ar zice Nichita?” Acest volum dificil ne pune pe gânduri pentru simplul motiv c reprezint , în esen , o reflectare a vie ii noastre mai profunde. Nu-i un dialog poetic, nici m car un experiment (cum zice titlul). Este expresia estetic a unor suflete atinse, atât de rar, de o binecunoscut arip protectoare.

Anul VI, nr. 1(53)/2015

C[r\i primite la redac\ie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Florin M~CE{ANU

VINCENT VAN GOGH GOGH La 30 martie 1853, la Groot Zundert, în nordul Brabantului, în Olanda, se na te Vincent Van Gogh, cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei preotului reformat, Theodorius. Cel mai apropiat de el a fost fratele mai mic cu patru ani, Theo, care l-a ajutat întotdeauna atât pe plan spiritual cât i pe plan material. La 17 ani se angajeaz la renumita Galeria Goupil din Haga, unde a fost un salariat perfect fiind îns rcinat cu conducerea reprezenta iei din Londra, apoi a celei din Paris, deoarece tân rul vorbea cursiv engleza i franceza. Dorin a lui Van Gogh de a deveni preot i de a predica, îl face s p seasc definitiv galeria în 1876. Dar dup doi ani î i întrerupe totu i studiile de teologie. Se mut printre s raci în zona exploat rii carbonifere belgiene Borinage. Îi înva pe

Van Gogh -

copiii minerilor s scrie, s citeasc , îi înva catehismul, îngrije te bolnavii, iar în timpul liber deseneaz . Din aceast perioad dateaz primele sale peisaje. La mijlocul anului 1879 comunitatea evanghelic , al c rei predicator fusese, nu îi prelunge te mandatul. Zdrobit, se întoarce la p rin ii s i, în Nuen. La scurt timp - imediat cum prime te bani de la Theo - pleac din nou în zona Borinage. Picteaz din ce în ce mai mult i copiaz tablourile admiratului Millet. În aprilie anul urm tor se întoarce acas . Theo, împreun cu v rul s u, cunoscutul pictor Anton Mauve, îl conving s picteze mai mult. Van Gogh se îndr goste te de veri oara sa r mas v duv , Kee Voss, îns atunci când îi cere mâna, aceasta îl refuz hot rât. În zadar face noi i noi încerc ri. Se apropie Cr ciunul. Tat l s u îl face netrebnic i îl d afar din cas , pe motiv c a ie it din biseric , sind slujba. În1881 Van Gogh se refugiaz la Haga. Mauve îl zduie te, dar dup pu in timp se ceart . Pe Van Gogh, mas singur, nu-l mai intereseaz pictura; umbl din cârcium în cârcium .Întro sear o cunoa te pe Christine, care pe lâng faptul c era femeie de serviciu i croitoreas , era pe deasupra i prostituat . Se mut împreun , Van Gogh î i g se te în ea un model i crede sincer c poate salva un suflet r cit. Familia i cunoscu ii s i nu privesc cu ochi buni aceast rela ie i rup rela iile cu el. Van Gogh o p se te pe Christine doar atunci când î i d seama c protejata lui nu poate fi subiectul încerc rilor sale Autoportret de a o aduce pe calea cea

dreapt . Avea atunci 29 de ani. Pe 26 martie 1885 tat l s u, Theodorius Van Gogh, moare subit. Dup moartea acestuia, familia se îndep rteaz de Vincent. Singura excep ie r mâne Theo, cu care rela ia devine mai strâns ca înainte. În 1886 Van Gogh c tore te la Paris la Theo, care conducea reprezentan a parizian a Galeriei Goupil. Se decide s studieze pictura i se înscrie la atelierul lui Cormon, pictorul academic al temelor istorice. Aici se împrietene te cu pictorul debutant, baronul Henri de Toulouse-Lautrec, eternul oaspete al localurilor de noapte. În scurt timp amândoi ajung la concluzia c trebuie s p seasc atelierul, ca fiind necorespunz tor a tept rilor lor. Datorit fratelui s u mai mic cunoa te îns un alt stil de pictur . Theo credea în impresionism i colec iona tablourile pictorilor amatori: Monet, Pissaro, Sisley i Degas. La el a v zut una din crea iile lui Monet. A fost fascinat de tehnica picturii i de universul culorilor acestuia. Tot la Theo îl cunoa te i pe Gauguin. Înfl rarea impresionist nu ine mult. Van Gogh î i caut propriul drum. Recunoa te c pictura sa difer de acest stil i de aceea are nevoie de o alt lume din afara Parisului. Nostalgia soarelui viu îl poart în Sud. Fie c picteaz un peisaj sau un interior, flori sau portret, intensific tonurile, le satureaz le etaleaz i, prin juxtapunerea complementarelor, le d r sunet de fanfar . În acela i timp î i fortific desenul, ce nu va înceta s joace în opera lui un rol capital i a c rui autoritate e de altfel la fel de mare ca i a culorii. Mai târziu, va fi considerat ca unul din precursorii expresionismului, i existen a unor tendin e expresioniste în opera lui nici n-ar putea fi negat . Dar la fel de sigur este ele nu-l duc c tre o factur neglijent , tre dispre ul frumuse ii picturale. Sim indu-se însingurat, îl invit în vizit pe Gauguin, care pe 23 octombrie 1888 d

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

curs invita iei. Îl g se te pe Van Gogh epuizat de munc . Bucuria vie ii împreun nu dureaz mult. Gauguin încearc s impun propriul stil de via , începând cu atelierul i cu problemele financiare comune, apoi încearc s i impun lui Van Gogh i concep iile sale despre pictur . Nu au multe variante de distrac ie în afara femeilor i a absintului. În acea perioad Van Gogh nu suporta alcoolul. Odat cu venirea iernii, strig tele i certurile sunt din ce în ce mai dese. Pân la urm , în seara zilei de 23 decembrie Van Gogh îl love te pe Gauguin în fa cu un pahar. Gauguin î i face bagajele. Când iese în curte, Van Gogh alearg dup el cu briciul în mân . Gauguin se duce direct la hotel, iar Van Gogh acas . Acas î i taie o ureche, o spal cu gri, o pune într-un plic i i-o d Rachelei, o prieten dintr-o cas de toleran , care le in . Gauguin pleac f s i ia r mas bun, iar Van Gogh este închis într-un ospiciu. Încep halucina iile groaznice i criza de epilepsie, dup care urmeaz o perioad de lini te. Pe 1 ianuarie i se permite o plimbare cu Roulin. Pe 7 ianuarie i se d drumul acas . Îl întâmpin ve ti proaste. Nu are niciun ban, fratele mai mic s-a logodit i nu-l mai poate sprijini financiar, proprietarul casei refuz s l mai g zduiasc , iar singurul s u prieten, Roulin, trebuie s p seasc Arlesul. Îl chinuie gândul reîntoarcerii i singur tatea, st rile sale de spirit trec de la euforie la disperare. Picteaz în continuare mult. Este con tient de starea sa i pe 8 mai pleac la sanatoriul din Saint-Rey-de-Provence. Are frecvent perioade de crize de nervi urmate de calm. Picteaz . P se te sanatoriul i într-o perioad de criz , pe 27 iulie 1890, Van Gogh se împu în piept. Moare dou zile mai târziu. Van Gogh, nefericitul, chinuitul, ne las o oper care e nu numai una dintre cele mai sfâ ietoare din istoria picturii, ci i una dintre cele mai dense, mai armonioase, mai trainice.

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Ion I. P~R~IANU

PRIMELE SEMNE Caiere de negri nori tuci le face vântul i le poart ca un fulger, De încinge tot P mântul. Printre ele ca fulgi negri Rândunici se-nv lm esc i în zborul lor tomnatic Nop i, zile... c toresc. Frunzele ca mii de fluturi Rotesc în înalt vârtej i pe rând cad tot mai grele Ca dovlecii dintre vreji. De pe crivinile-ntinse De mult s-a cules porumbul; Pân -n z ri se vede negru Tot p mântu-ntors cu plugul. A c zut pe vie bruma; Strânse sunt în stiv lemne; Iarna este pe aproape... i-a trimis primele semne.

VIS DE TOAMN Sufl vântul de trei zile turând praful pe drum,

Frunzele ca ni te file Danseaz -n vârtej duim. Stau privind stupii-n gr din Str jui i de-un b trân nuc. Nu mai zboar o albin ; Nici nu vin, nici nu se duc. S-a-nte it parc i gerul Luna tremur pe lac; Cât senin e-n noapte cerul, Toate-n zori de brum zac! Soarele- i pierde puterea; Rândunici, berze s-au dus, Unde nu le-a fost cu vrerea Înspre sud dintr-un apus.

Gânduri multe m fr mânt ... Privesc cum liliecii zboar ; Idei izvor sc sub tâmpl : Ne mai iubim? A câta oar ?

ÎNTR-UN SFÂR IT DE TOAMN

Toamna i-a intrat în drepturi; Parc toate s-au schimbat; Cum a p truns iubirea Pretutindeni numai resturi În sufletu-mi adânc, Din atâta rod bogat. -ntreb de mult vreme i caut la oblânc. fi vrut un vis s fie Ce se-ntâmpl în brumar! Cutreierând prin codri Dar toamna oricine tie: te-ntâlnesc pe tine, Se întoarce an de an. Mai bine-mpu cam calul. Poate mi-era mai bine.

NE MAI IUBIM? Ies seara lilieci la zbor, Îi urm resc doar cu privirea Stând aplecat peste pridvor i meditând ce e iubirea. La anii mei ce-i port acum, Trecutul e o amintire, E-o igaret f fum; Toate sunt boli, nu i iubire! Aud c lcând pa ii m run i Prin iarba crud din gr din , E semn c nu vrei s m ui i, inima de dor i-e plin .

Van Gogh - Siesta

Când lumea d s te iubeasc .

las supus gândului t u i fie s i se-mplineasc ! Nu poate fi un r u mai r u,

Natura-mi tot optea: - Ea nu este de tine! Iar eu tot c utam Ce nu era de mine. Îmi povesteai adesea De-un vis neîmplit; Cum c stângaci a fi, Din to i ce te-au iubit. Dar timpul galopând Pe toate le destram ; Iubirii i-am pus punct Într-un sfâr it de toamn . Po i ti i tu acum De te-am iubit ori ba. De via a care-o duci Te-ntreab cineva?

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Daniel MARIAN

Lacrimi de suflet pentru Înger r[t[cit

Se întâmpl tot mai rar, dar nu v d nimic u în faptul c se întâmpl , s sim im nevoia lucrurilor directe, mai pu in încifrate, în timp ce ne afl m de regul , pe punctul de fug la marginea dintre câte realit i percepem între a fi i a vrea s fim. Suntem tenta i s uit m de spa iul limbajului elementar, atunci când mergem departe-n metalimbaj, nici noi nu tim de ce. Probabil c , fiind obi nui i s ne complic m în elegerea, având por ile infinitului chiar lâng noi. Nu cred c este obligatoriu îns , s trecem permanent din echlibristic în acroba ie, purtându-ne ca un tr snet peste ceea ce de fapt înseamn comunicare mai pu in preten ioas . Dintr-o simplitate caracteristic , nu trebuie s ne a tept m s se ajung la rosturi de o greutate semnificativ , pe un cântar cu care inevitabil evolutiv, ne-am înv at de câteva genera ii literare încoace. Mi-am asumat în mod evident riscul de a fi criticat, oho, aspru de tot, atunci când voi enun a, dar de ce nu, din cele scrise clar ingenuu, de c tre Camelia Ardelean... „St m îmbr i/ La o margine de lume,/ Unde fericirea/ Nu se m soar în cuvinte,/ Ci în b i de inim / i fiori calzi/ De emo ie târzie...” ( tori prin timp). Nu are sens de a c uta vreun cap t de

metafor , vreun textualism ascuns cine tie pe unde, ceva de genul acesta fiind din start exclus, i practic nu a avea cum stiliza, pentru c nu exist nicio faz incipient de figur de stil pe m sura practicilor literare de secol dou zeci i unu. E atât, doar un discurs sincer, pornit dintr-un incurs spre anumite origini ale sim urilor c rora iner ial ne-am înv at le atribuim func ii la frecven e înalte. Cât de comprehensiv se manifest cea care scrie, poate fi lesne discutat la rece chiar polar, f urm de patim . M înc ânez în a continua... „Mi-ai cuprins inima în palm / Ca pe o floare rar / i te-ai jucat cu petalele ei imaculate,/ F s i pese c ai putea s le strive ti/ Sub povara degetelor...” (N-ai îneles). Camelia Ardelean poate fi i declarativ , atunci când se impune nevoia de a fi categoric ... „N-ai cum s te saturi de mine,/ Oricâte nop i vom mai avea/ Sau câte dimine i senine,/ Eu sunt eherezada ta!... (Uraganul i zefirul). i, de ce n-ar fi i imperativ , pân la urm -ntr-un registru chiar suficient denspre prozaic, asumat f a cere voie niciunui tipar consim it... „Iube te-m a a cum sunt,/ F regrete sau am giri,/ F iluzii sau a tept ri de arte,/ Cu toat fiin a ta, mereu pân la cap t!// Iube te-m ... i-atât!”

(Iube te-m !). Într-o încercare de a fi definitorie, exprimarea cap nuan a retorismului pe carel v d ca într-un limbaj basic, aducând mesajul brut f a fi i brutal... „Cine sunt eu?/ Sunt focul ce arde mocnit în pieptul t u/ i nu se poate stinge/ Decât cu lacrimi de dor.../ ... / Cine sunt eu?/ Sunt cupa care- i sus ine inima/ Ce bate numai pentru mine/ Cu tic-tacuri înfiorate, într-un ritm uniform i constant... (Cine sunt eu?). Un Înger r cit era necesar s apar , de unde-ar fi, pentru a nu se n rui întreg castelul din c i de joc împerecheat cu imediatul acesta, deloc conclusiv ci care se vrea doar respirând... „ i nu-mi doresc s plec niciunde,/ Ci doar s vin iar i ieri,/ S m ridici din nou pe aripi,/ S ne-ndrept m spre nic ieri...” În Lacrimi de suflet, se petrece un cap t de drum, pe care Camelia Ardelean poate îl va continua sau nu. Tot ce se poate ca valenelor simple i directe ale limbajului, s le ia locul, treptat, grafice complicate ale tr irilor celor de toate zilele. Cum nu citesc în stele, n-am de unde s tiu mai departe. Cert e c nu trebuie neap rat s ducem cu for a, cu încrâncenare, o lupt cu în elesurile. Sau nu to i...

Van Gogh - Dou floarea soarelui t iate

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

George FILIP (Canada)

ZÂMBETUL IOANEI Chiar dac Soarele degerat de pe cerul de afar nu-i de acord, eu îmi pun tinere ea la rever i-mi mân ducipalii spre un anotimp adolescentin... i nu a a, într-o doar . Acolo îmbr ez cu „Zâmbetul Ioanei”, adic al Doamnei Ioana Zamfir. Zâmbet pe care îl zidesc cu sfin enie în ve nicie. De ce? Fiindc la az vada acestui zâmbet feminin, matern i fraternitar, mi-am odihnit eu un pogon de tinere e pe la vremea când m „exmatriculase” o pu rie de pe la Severin. Îmi propun, sincer v spun, s scrijelez pe sfânta hârtie imaculat portretul unei Damne românce - al minunatei Doamne IOANA ZAMFIR. i... fiindc m tem de suspiciunile compamondienilor mei, v spun c nu mi-am proptit copitele startului în portretele feminine celebre ale literaturilor lumii sau... c-a încerca un plagiat subtil la „Zâmbetul Giocondei”. NU! Deoarece segnor Da Vinci a f cut din opera lui o arad , o enigm feudal pe care ordinatoarele noastre de azi înc nu le prea elucideaz ... Iaca... ba c-ar fi fost vorba de un autoportret, ba c-a avut model muierea unui cizmar vecin etc... Cititorule drag, eu cioplesc în cuvinte zâmbetul real al D-nei Ioana Zamfir. Mneaei s-a n scut într-un modest sat românesc de câmpie - Moldoveni - din Ialomi a. Aripile tinere ii au dus-o pe la Liceul bucure tean „Aurel Vlaicu”, pe la fabrica de scriitori inventat de ideologii comuni ti ai timpului i

Ioana Zamfir

pe la Facultatea de Filologie din Bucure ti. Zâmbetul nostalgic al câmpiilor tinere ii au retopit-o în reporteri , redactor, pân la în imea de realizator de emisiuni la Radiodifuziunea Român . Acolo, i a a, am cunoscut-o cândva pe aceast zâmb rea t duitoare. run ic , plinu i blondin , ea ilumina coridoarele lungi i largi ale Castelului radiofonic. În biroul ei nu te cutremurai... erai de-a dreptul hipnotizat de zâmbetul ei fermec tor i protector, de glasul ei de dropie i de podoaba-i capilar furat incon tient din tasea de porumb. Trebuie s -mi justific scrisele acestea. Cândva... obosit de prigoan , i-am b tut i eu la u a de la „Magazinul Femeilor”. A privit senin peste cele câteva poeme... - Bine... o s le pun într-o emisiune. - Dar Doamn ... ti i... eu tocmai am ie it... - Poete, acum nu ai ie it, acum ai intrat în biroul meu. Bine ai venit! ... i am fost bine-venit mult vreme. O bun parte din cumplita mea existen îmi era asigurat de colaborarea cu zâmb rea a Ioana Zamfir. -ntrebam mereu dac tie „cine sunt” i m-am convins ulterior c tia! Tocmai de aceea în ir acum aceste baliverne. Zâmbetul Ioanei devenise pentru mine un simbol al reu itei. toria cu realizatorul de filme Atanasie Toma îi pria. Am scris odinioar , pe undeva ilea, c la nunt i-a fost oaspete i poetul Nicolae Labi - care i-a d ruit un poem în manuscris. Din c toria ei a r rit i DANA, azi Doamn - i ea - cu multiple carate. Timpul pervers a tot curs i s-a întâmplat ca prin exilul meu inimaginabil de lung s-o reg sesc pe IOANA. Gra ie incomensurabilului scriitor liric Ioan Barbu din Vâlcea. - Alo... Montrealul? ugub , ca de obicei, am r spuns: nu doamn , aici este poetul total G.F. - P i... pe el îl caut. Ce mai faci, Omule? - Iaca bine... Dar cine sunte i? - Sunt eu... Ioana Zamfir. - Ioana... zâmbet etern! Unde e ti?!? - La Bucure ti... cu b trâne ea... - Ioano... Ioano... - George... George!...

Dup ce a arat bine miri tea ei de via , D-na Ioana Zamfir a oferit semenilor ei cititori volumul de povestiri „Din dragoste pentru ei”. De i, cândva, eu tiam c chiria ii vie ii ei erau papagalii Piculin i Piculina. Ea a scris ulia aceasta ca o m rturisire a ve nicelor nop i petrecute la masa de scris, testament la sat în memoria oamenilor. i dac n-a i îneles - acestea sunt ni te însemn ri literare dedicate vie ii, inteligen ei i ata amentului total al câinilor fa de Om. Dar zâmbetul Ioanei s-a topit i într-un volum de versuri. „Cine-a spus c moartea-i moart minte. Ea va fi o ve nicie - vie. Geam cu via a, os de oseminte via , moartea n-are cum s fie.” (Din poemul SUVERANA) Dup vreo patruzeci de ani, volumul „Din team de Da, din spaim de NU” mi-a sosit la Montreal, prin po , cu urm torul autograf: „pentru M riuca i iubitul ei so ... s fi i mereu tineri i frumo i”. P i... se poate, c doar „eternitatea s-a n scut la sat”, ne înva poetul Lucian Blaga. Iar noi, Ioana, Maria-mea i eu suntem originari de prin sate române ti. Ne-apas ei, anii, dar zâmbetul Ioanei este cu noi. La revedere Doamn !... Pe (care?) curând... Ianuarie 2015, la Montreal

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Cornel GALBEN

Salvarea (im)posibil[

O figur aparte între membrii grup rii one te de la „Junimea nou ” a f cut Viceniu Ghioldum (1944-1995), boemul incurabil ce s-a aprins i a ars ca o tor întru poezie, sând în urm o mul ime de texte risipite prin reviste, dar un singur volum: Oaza posibil . Neputând debuta înainte de 1989, datorit nonconformismului s u, a fost primul dintre uani care a exploatat ansa libert ii, tirindu- i pe cont propriu, în 1990, la One ti, volumul ce s-a dovedit a fi, în cele din urm , cântecul de leb al celui trecut, nu dup mult timp, dincolo de Styx. Dedicat p rin ilor i celor ce-i sunt „fra i în credin a iubirii”, acesta reune te o bun parte din crea iile anilor 1970-1990, grupate în cinci cicluri, alc tuite din unul sau mai multe poeme: Poema iernilor din vis, Oaza posibil , Tentativa de salvare, Câinele Phoenix i Starea vremii. Intuindu- i sfâritul iminent, a jucat „Totul pe via i toate pe moarte”, încercând s se salveze prin poezie i urm rind cu înfrigurare un „Calendar sens / la vama norocului - gol i imens”. Tragedia ce o poart cu sine („ i e cumplit s n-ai / unde zbura ori te întoarce”) îi face nu doar sufletul, ci i vârsta vrai te, teama lui de lut amplificând spaima i disperarea ce-l cuprind: „S i h uie ti anii de care depinzi

/ întru trecerea marilor pun i / i s smulgi zborului greu al frun ii / toat disperarea unei nun i”. Autor al „Morii de Vânt”, el chiar se las prins într-un asemenea dans r scolitor, pe care îl descrie cu o for impresionant : „Purtam în suflet tangouri celebre / i fire de gheaprintre vertebre / Dansam dureros, elegant i timid / dansam printr-un spa iu trecut i perfid / Dansam i dansam, ne fluiera strana / dar nu ne p sa, dansam ca la Cana / Dansam i peste a noastr na tere / i peste semnul de recunoa tere / Dansam uneori peste vama vis rii / peste punctul de sprijin i semnul mir rii / Dansam alteori pe a noastr ninsoare / dansam câte-n lun i-n stele i-n soare / i-aproape, aproape de-ntreruperea jocului / dansam, cum barbarii, la stingerea focului / Dansam în noroi, dar i pe altare / cu team i cu înver unare / Dansam violent, câteodat baroc / peste vipera lumii i peste noroc / praznic dansam, dansam f mil / i rampa era colorat - inutil / Dansam dispera i, dansam i strigam / i dansul era, noi nu mai eram / i peste a noastr iarb de rug / dansam i dansam în genunchi i pe fug / Dansam i peste a noastr na tere / i peste semnul de recunoa tere…” Însu i „Minutul de cear / danseaz prin ora / ce nu s-a ivit”, în a teptarea ei fatala se-cund începând s cearn , s ard , s geam , s urle i s bat : „Poatei secunda / cea de teroare / poatei senina / mea remu care. // Nu mai e timp / totu-i pe fug / ne mai salveaz / iarba de rug . // Fulgere-ncepe / ochiul s-a tearn / lacrima iernii / cade pe iarn ”. Alunecând tot mai mult „spre margine de timp” („Suntem ai distan ei / i nu exist sc pare”), poetul se întreab ce va l sa în urm i în vreme ce „Somnul z pezilor n ruie noaptea”, „pagina (lui) arde ca jarul”. Tot mai repede „s pt mânile trec în rezerv / poate pe via , poate pe moarte”, iar duminicile se transform în „atroce s pt Van mâni / ale sufletului”. Are înc pu-

terea s se roage, îns „Ruga acestui b rbat al distan ei / terorizat i iubit de etern” pare a nu avea sor i de izbând : „Dar peste ruga poetului / apele, Doamne, se cern”. De i î i impune s r mân mereu treaz („Alearg prin somn / i peste ruine, / treci peste tine!”) i are o tentativ de salvare tragica i sugestiva Scrisoare mamei (un alt fel de Miori ) - singura clip „sare din or / (via a i moartea - frate i sor )”, iar „judecata poetului” cade implacabil, în timp ce pas rea lir las locul crucii: „Cine i cum i unde se duce? / pas rea-lir : parc e-n tren / poart pe umeri ascuns o cruce - / refren”. Din fericire, balada-n „form de cartu ” care este aceast zguduitoare m rturie scris ne va aminti înc mult vreme de Poet i de focurile ve nice zidite de el pe creste, f de care ne-ar „fi fost mai urât pe p mânt”. La sfertul de veac de la debutul editorial i la dou decenii scurse de la trecerea sa la cele ve nice, s-ar impune ca actualii junimi ti fac un gest de aducere aminte i s -i reediteze, în condi ii grafice mult mai bune, cartea care l-ar putea readuce în aten ia noii i tot mai sub iri genera ii de cititori îndr gosti i de poezie.

Gogh - Biserica din Auvers

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Paul S^RBU

NOP|ILE DELTEI -I În lungile, nesfâr itele nop i de iarn , în delt sunt atâtea întrup ri ale singur ii!... În nesfâr itele nop i de iarn auzeam cocori întârzia i ipând în apropierea ferestrei!... Ochii lor ro ii, obosi i, înotau prin troiene, sub lun , în c utarea limanului... i o veche i cunoscut triste e reîncepea!... Atunci, dintr-un instinct de ap rare redeschideam vechile tale scrisori care-mi luminau fa a ca ni te fulgere în pustiu!... Îmi revenea în minte uluirea cu care ascultai cuvinte de dragoste!... i lupta prin care reu eam s supravie uim!... i apoi eu care speram c mai r sese o speran sub d râm turi!... N-ai s tii niciodat c în acele nesfâr ite nop i de iarn erai un fel de „sta ie terminus” a închipuirilor mele! Apoi am aflat „fusesem victima ta cea mai de pre ”, ca o medalie ce- i str lucea pe piept! Iar eu mai speram!... Îmi aliniasem anii precum scândurile unei scene împodobit de s rb toare în a teptarea pa ilor t i! Memoria îmi sl bea, dar eu f ceam cu disperare inventarul tuturor amintirilor!... Acum, pân i luntrea aceea în care timpul s-a reîntors a putrezit teptând! A r mas doar lan ul cu care-am priponit-o de ru ul aceleia i înc ân ri!... i apoi, venea totdeauna un moment în lungile nop i de iarn , în delt , când nu m mai putea salva decât un fel de m cel al închipuirii: „Prim vara !” De i sângele r zb tea mereu Prin bandajul acelei iluzii!...

- II În lungile, nesfâr itele nop i de iarn , în delt , dup ce deschisesem ultima ta scrisoare, ca pecetea unui mormânt , ag am neîncetat de orice iluzie, s -n eleg c a teptarea e una din fe ele mor ii!.. Îmi r sunau mereu în minte pa ii t i îndep rtându-se, precum ecoul nesfâr it al unei arme a disper rii îndreptat spre mine pe tr gaciul c reia ap sasem, dup plecarea ta! i de atunci, în to i anii care au urmat, tr gând din greu la galerele singur ii pe o mare de oameni, de valuri potrivnice, arareori am avut curajul s m dezbar de închipuirea c mai tr iesc înc !... În lungile, pustiitoarele nop i de iarn , mintea mea precum un dinam învârtit de furtunile disper rii, reu ea s aprind lumina unui vers, care se lua la-ntrecere cu moartea pentru tine!... În lungile nop i de iarn n-a fi tiut de unde r sare luna i unde apune, dac nu m-a fi orientat dup acele amintiri fixe pe care mi le l sase i precum fl rile ce sclipesc deasupra mormintelor, de parc acolo ar fi îngropate comori!... i au r mas mereu statornice aceste „puncte cardinale” precum cifrele fosforescente de pe cadranul întunecat al nop ilor mele, surându-mi timpul atât de precis, încât a fi putut s potrivesc mersul stelelor dup ele, dac aceste astre, în drumul lor, ar fi luat-o înainte ori ar fi r mas în urm ! ci, în lungile nop i de iarn nu-mi r mânea decât s -mi folosesc cu îndârjire memoria, ca pe o cazma tocit , lucioas , ca un arheolog ce c uta comori!... i toate aceste dovezi ale îndep rtatei tale existen e eu le pref ceam în cuvinte ca i când a fi b tut monede de aur singura bog ie pe care am avut-o i pe care am chivernisit-o

ca s -mi ajung pân la cap tul zilelor i chiar dup aceea... În nesfâr itele nop i de iarn în delt , îmi îndreptam gândul spre tine ca un fascicul de raze amplificat de o lentil aflat în trecut, reflectând lumina departe, în viitor, când s ard cor biile cu pânze ale mor ii i ale uit rii, ce se îndreptau înspre noi!... Iar în urma acestui r zboi la care tu luai parte al turi de mine s tii deasupra epavelor coborâte-n adânc, deasupra talazurilor, mânea mereu în noapte un felinar care lumina neîncetat - amintirea care, contrar legilor tuturor felinarelor ce se scufund în valuri i se sting st ruia precum un Iisus peste ape, justificându-mi, luminându-mi existen a!... Iar dup aceea, iarna în delt , ca într-o nesfâr it noapte polar , n-a mai existat decât un fel de auror având nuan ele dezn dejdii, speran elor i a tept rilor mele!... Dar aceast luminiscen de curcubee nocturne nu era prevestirea unui viitor, a teptat rit, ci a unui tot mai îndep rtat, ireversibil apus!... Dar, pân la urm , în nesfâr itele nop i de iarn , moartea umplea clepsidra tuturor viselor!... Mana cuvintelor nu mai c dea în pustiul deltei! Poemele pe care le trimiteam s te caute ca pe ni e stâlpi de foc, se stingeau în furtuni, cenu a ciclic a zilelor risipindu-se!... Iar eu trebuia s înv pe de rost alfabetul absen ei tale!... Atunci, în nesfâr itele nop i de iarn , în delt , auzeam, în apropierea ferestrei, în z pad , sub lun , un cântec de leb ! Atunci tiam c doar acest poem precum o inim va continua s mai bat -n pustiu ci la sfâr it, dup orice apocalips mâne doar Cuvântul din care vor izvorî alte noi lumi...

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

George BACIU

Gânduri de la marginea lumii

Despre mine M-am uitat în mine i am sim it lutul, poate orgolios, poate melancolic, prelingându-se înspre cer, ca într-o rebeliune a necuprinsului. ci sunt asemenea ora ului cu noaptea la gur , unde gândurile m luiesc pe trotuare de p reri, iar singur tatea are sângele-n gât. Nu m parcurge nimeni, sim urile zorn ie pe claviatura plictisului, în timp ce dinapoia mea, zilele- i arunc spinarea pe fereastr . Am r stignit mirarea într-o eclips de lun i-am evadat înspre arhipelagul dezm ului meu, ce ridic zvonuri de insule abandonate, cu mirosuri de cataclisme. Printre clipele mele î i trec copacii liber-

Gândindu-m loveam în delirurile mele ca de-un felinar frustrat de întunericul din preajm . Via a mi-e asemenea unei pr lii, plin cu obiectele ontologiei tale a c ror identitate

Van Gogh - Portretul doctorului Gachet

A fost o vreme când împodobit cu putreziciunea semenilor mei am pornit-o c tre deertul cu duhori de lux, c utând t duirea în cataclismele neprih nitelor sl biciuni ale primei zile de dup POTOP. Îmi zorn iau gândurile asemenea nisipurilor printre oseminte i-n dezordinea lumii lutul mi-era o amfor pe umerii singurei stele ce atârna în abisul vecerniei ca un temnicer devastat de iluzia ispitelor. Am în eles c lumea e o lehuz c reia avorturile i-au scurs sângele cald, saliva i sudoarea. O auzeam v itându-se, la lumina mpii de sear , iar agonia ei sem na a rebeliune moral . Aceasta era, în fapt, rodirea existen ial sub care ne des vâr eam sensul gramaticii. i mi-am adus aminte de mama cum m îmbiserica în fiece diminea când, supus de mizeria social , se umplea de dulcea a dezdejdii sfin indu-se în eternitatea casei, ce purta în ea tot satul. Nu s-a schimbat nimic! Înc bolnavi i g uno i, avem genunchii decapita i de t cerea pietrelor cu care ne hulim visele, avem buzele dospite-n licoarea cucutei ce ne-a ros rug ciunile... i-am devenit vite. Aceea i putreziciune devenit ofrand se-nal pe catargul cor biei ce ne duce spre inevitabilul POTOP.

tatea, folosindu-se de trecutul lor ca de-o priveli te m rginit de rana frunzelor cuib rite în uitare, ca-ntr-un pirat reflux. Numai r cina conteaz . Fiindc ea leadiversitatea în unitate, suprim imperiile i leag oamenii într-un templu, singur tatea devenind, în acest fel, un fruct al sufletului infirm. Oare sunt singur? Tr iesc într-o lume ce nu apar ine lucrurilor, ci sensului lucrurilor. Iat pentru ce m însp imânt mai tare suferin a t cut decât aceea care strig . Fiindc ea este un viciu al sufletului i nu o ran a trupului. Nu cumva am devenit un eveniment sprijinit în b rbia istoriei, m rturisit în ceremonialul inevitabilului ceasornic ce m soar Destr marea?

st în etichet . Afar , metafizica prezentului suspin ca un asasin gra ios violat de o victim discret . Ce infern m picur peste emo iile epidermei? Ce rai îmi mântuie te omajul sufletului? Sfor itul gândurilor e ca un excitant inofensiv ce m descompune spre a-mi concilia ortodoxiile patului în care-mi osândesc liturghiile desf rilor. Îmi gândesc senza iile. Dar m repudiaz religia. Instinctele îmi arat suple ea, pl cerile - nedes vâr irea, sexualitatea - tiin a. Dev lia pervers a ra iunii m arunc în monotonia digestiei. Tocmai pentru asta moartea î i schimb cravatele, tr ind angoasa alegerii i meditându- i putreziciunea. Fiindc ea doar tr ie te, pe când eu exist. Îmi uzez deliciile înclina iilor i m gândesc la un Eleusis al inimilor ce nu mai sunt în elate, la un Mister limpede, zei i vehementele iluziei” (Emil Cioran).

Despre viciu Iubesc viciile, fiindc mi-e fric de sfinenie. Nostalgia dezm ului duce la adev r. Iat de ce-l ur sc pe Kant, moralistul! Construie te o lume f dezgust, f geam t. Existen a pur e dincolo de „cerul înstelat i de legea moral -n mine”. Nuditatea amantei ce- i desfat înclina iile e mai dulce decât slova ra iunii. Doar ruina c rnii î i treze te con tiin a finitudinii. Te scoate din ordinea lumii, des vâr indu- i r stignirea între cer i vulgaritate. Aud clinchetul rug ciunii dispre uindumi intelectul. Vreau s m t lesc în Eul pasiunii izb vit de seduc iile gramaticii amor ite de obsesia logicii. Sentimentul nu m poate salva, ci ofili. cuget pentru a crede c exist? Teologia viciului este un principiu etic ce nu are nevoie de ra iune. Ea se relev sim ului, singurul altar în care po i gusta împ rt ania l untric a Sinelui sinucis în imunitatea domestic a Cumin eniei. uit în metafora inimii mele i simt cum Dumnezeu mi-atinge coasta ca unui complice oarecare...

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Marin IFRIM

Din Fabricile Cerului (II) Nedumerire o întrebare ilegal pentru cei care vor s tie totul: eu am voie dorm în propriul meu somn de veci ?

De la Sine e de la Sine în eles de când lumea în jur toate semnele sunt un fel de etern avertizare meteorologic

Eco cât ve(r)de! ca ochiul a r rit soarele i iarna se dezbrac dansând în pielea goal !

eu m-am n scut direct în form de dosar doldora cu nimicuri lume ti

mântul exist Apoi i dup via a ajuns la Ceruri aici totul e altfel din oglind un orb prive te pâmântul prin tine

Indispozi ie testamentar

Ora exact ca frunza i iarba câ i ne(-) om fi adunat aici nu auzi i rugile celor de afar ?

pe cruce în locul acela unde se trec eroii încolona i cu litere de aur numele celor care mi-au gr bit odihna

Rustic

e timpul s ie im la tabl la ora practic de apocalips

DUI-ul nu-mi mai asculta i vorbele nu-mi mai goli i sifoanele nu m mai secura i nu-mi mai xerocopia i umbra pierde i timpul

din mijlocul p durii brazii urc direct în fabrica de cherestea din partea nev zut a Selenei jos se z resc doar turme de oi i-o mul ime de ciobani în negru cu camilafc

ascult femeie dintr-o lacrim Fiul omului e lâng noi ca un mic cutremur crescând dintr-un cui na terea i moartea-s dou por i stelare restul e mereu dincolo i dincoace (1 ianuarie 2015, la un an de la trecerea Fl oarei Ifrim)

Priveli te iat cupola bisericii sfâr itul primului Cer sub care uneori mor chiar i medicamentele; deasupra e lumea îngerilor vânturile sub iri suflând r bd toare în miracole lume ti inflamabile

Din Fabricile Cerului (II)

Apo(ca)li(p)tic -mi pune i crucea la picioare v d tot timpul scrisul car aici la cantina viermilor nu fiu înlocuit de ideologiile voastre putrede

Dincolo i dincoace

Van Gogh - Flori

via a e dur i se schimb de la un gând la altul; la una din ferestrele Edenului în contumacie iat -l pe Andrei cu o baghet muiat -n smirn scolind prin de euri filozofice eclozate

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Boris MARIAN

Ce mult te-am iubit! Ce mult te-am iubit/ la timpul pasat, doare gâtlejul/de când, spânzurat de turnul lui Hoelderlin/m-am atârnat, ce mult te-am iubit,/ smintit, smântânit. Astfel Maiakovski se duse i el, Mare p rea, era porumbel, La fel i Esenin, la gât este rana, Acolo e locul, sufletul-hrana. mâne în mine, /Ca în feline,/ Adânca durere,/ Aurifere, Co maruri, alearg /Ghepardul spre moarte, Ce mult te-am iubit,/Tu nu avu i parte. Alerg i sar gardul/În cimitir, sar pe morminte Pe jur minte, /Eterna b ltoac , via a de om, Sunt arpele care p ze te-acel Pom, Un deget prelung,/Excesul i somnul, doar acvila tie ce-i via a de-apoi. arpele este un ve nic orgasm el poate fi i o boal , un spasm Poate - un ir de mor i mai suspecte, poate - speran a în stângile drepte Nu te l sa am git de un arpe este viitorul, trecutul desparte Dau un regat pentru o voce durea vorbe te, stejarul - un bocet, Euridice i Beatrice eu v-am iubit din adânci cicatrice ti bolnav îmi spune Moartea, vecina mi-a preg tit groapa i motorina recalcitrant i neiubit/am fost în otii de neprevenit ce culturale semne, ce sinca, mony i sony se scald -n ironii,/fecaliforme, cameleonic oricare crede c gra iile, pronii,/re elele de spionaj literar cu doinimic, cea cu p rul mai rar i violet ca episcopii Romei, ce mult te-am iubit, fecioar a Sodomii scrii cu inima? Mu chi doar i sânge, creierul este computerul - rânjet, Mâna - un os pentru câinii viitorului,/ numai talentul, Bunul poporului, numai iertarea cunoa te iubire, Piatr vei fi în haos, ne tire, zadarnic vorbe ti de lumin , de raze, Prostia, minciuna vegheaz , fandeaz , Ce mult te-am iubit, dar uit mereu glasul Care coboar , destul, sun ceasul.

Dumitru ICHIM (Canada)

Ce fel de ploaie s[ fi fost? Ce fel de ploaie s fi fost, c-asemeni nou , cum eram limpezi, f mâl de ieri din nic ieri s-a n pustit zburdalnic prin parc, i-abia apoi i-a amintit c-ar trebui s aib -un nor, c-a a e logic ca s plou . Pe vremea-aceea de liceu erau altfel de ploi si-al i trandafiri în glastre! Senin de cer îndr gostit era i sus, dar mult mai mult era în noi! Pe timpul uniformelor albastre, nu ca acum când plou , cântau pe-atunci altfel de ploi. Aveai rochi alb carouri verzi cu buburuze, când ropotul de ploaie s-a pornit. Ca un copil aiurea i pozna a început s bat cu palmele-amândou , râzând în hohote, pe-acoperi zdr ng nitor de tabl i pe tramvaie vechi i-autobuze... În bra e te-am luat, nu te plou ! Aveai fundi i rochi a alb carouri verzi i buburuze... Se t lea prin colb, rind

zvârlea pe caldarâm, râzând, leat cu g leat , iar eu ineam în bra e cea mai frumoas fat , cum zarea m rii basmul ei viking, eu care nici m car nu îndr znisem de zorii mâinii ei s m ating. i ploaia, cum f cea din ochi, mai r sturnând înc -o g leat din hohotul fântânii. Sim eam cum îi r sufl sânii sub rochia de ploaie s rutat când stropi din apa vie ii ispiteau culesului, pe buze. Avea rochi alb carouri verzi cu buburuze, iar în privire se furi ase spre rod amar cire ul înflorind întregul lui poem despre iubire. Ca dintr-o joac ploaia s-a trezit totul e senin în jurul ei si f nor de care s se in a disp rut prin frunze, dintr-odat , sându-m ca-n vis inând în bra e cea mai frumoas fat . Nu mai avea pe buze stropi de ploaie, ci numai pârguitul din gr din , iar în sprâncean întreb torul zbor de rândunic : „La început, spun drept mi-a fost fric , dar crezi c s-ar putea mai revin ?”

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Ionu] CARAGEA

Fluturi - vol. I un jurnal adolescentin Cartea autobiografic scris de Irina Binder începe cu o autodescriere destul de reu it (pag. 5), men ionându-se calit i i defecte, chiar dac repeti ia expresiei „Sunt un om” tr deaz o anumit stâng cie artistii o anumit admira ie pentru propria persoan . Ar fi i câteva contradic ii care eviden iaz incapabilitatea personajului principal de a comunica limpede cu ceilal i („sunt un om respins, neîn eles, judecat” etc., dar care „are nevoie de pace interioar , de echilibru”; dou afirma ii care se contrazic, întrucât un om care caut pacea interioar , echilibrul, nu ajunge în situa ia de a fi respins, neîn eles, el având o atitudine pasiv , detaat , pa nic , în eleapt ). În linii generale, dincolo de contradic iile specifice tinerilor neîn ele i de oamenii maturi, care se victimizeaz adesea din dorin a de a atrage aten ia asupra lor, introducerea pare plauzibil pentru un jurnal adolescentin, mai pu in pentru un roman care se vrea a fi de calitate. Îns , poezia „Eu” (pag. 7) este o catastro, nerespectând regulile versifica iei clasice (metric , rim ), chiar dac se vrea a fi o poezie în dulcele stil clasic. Autoarea încearc rima încruci at , dar d în majoritatea cazurilor rateuri grave, iar rimele de la sfâr itul ver-

surilor sunt for ate, scrise dup ureche, demonstrând o lips cras de cultur poetic . Nu este suficient s folose ti ultima liter sau ultimele dou litere dintr-un cuvânt pentru a crea o rim onorabil . În plus, folosirea acelora i p i de propozi ie la rime i excluderea rimelor combinate demonstreaz lips de imagina ie, lips de lectur i vocabular limitat (vocabularul limitat se vede i din conversa iile între personaje). Poezia pare scris cu sufletul, dar este o ofens adus poeziei adev rate. La începutul propriu-zis al romanului, a rui ac iune începe în preajma Cr ciunului, sunt alte contradic ii care demonstreaz c personajul principal este foarte confuz în ceea ce prive te sentimentul pur al iubirii. Irina e atras de fostul ei iubit, Robert, acesta fiind adoptat în copil rie de familia actualului ei iubit, Matei, în urma unui accident de main . Îns Irina si Matei erau într-o perioad de pauz , în care trebuiau s i reevalueze rela ia, iar îndreptarea aten iei Irinei c tre Robert ne face s ne punem primele întreb ri despre moralitatea acestei tinere femei. De altfel, Irina se vede c nu i-a însu it corect lec ia pe care i-o oferise tat l ei... sau poate nu a luat-o în considera ie atunci când acesta i-a spus s i p streze sufletul curat i s nu primeasc pe oricine în untru (pag. 15). Autoarea recunoa te c a primit în sufletul ei pe oricine, ba chiar c ceilal i au n lit cu tot felul de minciuni i te iubesc-uri pline de ipocrizie, ceea ce denot c ori nu tia s se protejeze, ori a vrut s profite la maxim de ie irea în decorul dorin elor carnale. Culmea este c autoarea, care pare confuz în ceea ce prive te iubirea i dore te s se ierte pentru gre elile din trecut, ne spune (la pag. 19) c înc de la 17 ani „eram o fat modest , cu a tept ri realiste” care „cânt rea bine fiecare lucru f cut i fiecare decizie”. Aceste contradic ii între paragrafe ne îngreuneaz din ce în ce mai mult lectura, personajul principal fiind un fel de „rulet ” care vorbe te despre sine a a cum cade bila pe disc, având un caracter foarte schimb tor. Cu alte cuvinte, haos. Un haos periculos pentru cititorii sensibili care caut r spunsuri despre via în aceast carte. Dar tot Irina ne

dezv luie c Matei, atunci când l-a cunoscut, avea o afacere proprie care-i aducea venituri considerabile... Matei, în acest caz, pare nurul câ tig tor. Ac iunea romanului, derulându-se înapoi în timp, continu cu episodul de la o discotec în care Irina se întâlne te cu Matei i Robert, în timp ce ea era înso it de Simona, una dintre prietene. Dar Irina era cu gândul i la o persoan necunoscut care o suna în fiecare zi. Matei, care afl i el num rul de telefon al Irinei, aruncând cu bancnote verzi în stânga i-n dreapta, o sun pe aceasta i, dumai multe conversa ii, ajung s se îndr geasc . Apoi, cu aerele unui tip st pân pe situa ie, o invit într-un restaurant din Poiana Bra ov, iar pe timpul discu iei îi laud tat l pentru educa ia pe care i-o oferise. Dar r spunsul Irinei ne ia un pic prin surprindere: „tata i-a dedicat tot timpul i toat energia ca s m educe. Î i dai seama c nu a reu it tot ce i-a propus.” (pag. 36). Irina accept cu lejeritate invita ia în vila lui Matei, iar apoi în casa p rin ilor lui Matei din Snagov. Nu tim dac familia ei care tr ia în Germania tia de aceste escapade i nici nu tim dac era o fat între inut . tim doar c Irina a plecat la Snagov. Din dorin a de a intra în dormitorul lui Matei, aceasta intr pe întuneric în dormitorul lui Robert, l sându-se mângâiat i rutat (incredibil confuzie, s nu- i recuno ti fiin a de care e ti îndr gostit ; iar toat scena m trimite mai degrab cu gândul la traiul în promiscuitate). Secretul confuziei mâne p strat, iar peste pu in timp Irina ajunge s fac amor cu Matei. Dar Matei îi laun bilet în care o roag s nu se îndr gosteasc de el. Confuz i naiv , Irina se întoarce acas , fiind condus de Robert, care se comport în aceast carte ca adjunctul lui Matei. Dup ce se despart, Irina intr în discu ie cu prietenul ei necunoscut i îi poveste te toate aventurile intime. Apoi Matei o caut din nou pe Irina, spunându-i s uite de acel bile el, i cei doi î i continu aventura pentru mai multe zile. Într-un final, Matei îi propune Irinei s se mute definitiv la Snagov. Dup ce se acomodeaz cu via a de la Snagov, Irina intr de mai multe ori în discu ie cu Ro-

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

bert, creându-se între ei o anumit chimie. La un moment dat, Irina dore te s se întoarc pentru pu in timp la Bra ov, iar Robert o înso te. În acest timp ajunge s -i povesteasdespre fostul iubit, Rare , care murise întrun accident, dar i despre un profesor apropiat sufletului ei, pe care ajung amândoi s l întâlneasc ceva mai târziu. Pe urm se întorc la Snagov. În ciuda faptului c Irina declar în repetate rânduri cât de mult îl iube te pe Matei, ea devine din ce în ce mai curioas în ce-l prive te pe Robert. Matei are de f cut o deplasare în interes de serviciu la ferma sa din nordul rii i le propune amândurora s plece într-o excursie pe durata absen ei sale. În felul acesta, Irina i Robert ajung s doarm în aceea i înc pere dintr-o pensiune, iar Irina declar c „sim eam o nevoie nebun de a m apropia de el, de a-l atinge, o atrac ie fizic extrem de puternic ” (pag. 89). Remarc m atitudinea ciudat , cam lipsit de seriozitate, a unei tinere femei îndr gostit pân peste cap de fratele vitreg al lui Matei: „Îmi imaginam tot felul de scene în care eu i Robert ne apropiam i f ceam dragoste”. Ace tia ajung s practice jocuri nup iale, dar f finalitate. A doua sear , Robert îi poveste te Irinei despre o prieten de-a sa, iar Irina adoarme cu gândul la Matei. În cele din urm se întorc la Snagov. Ca i când Matei nu mai f cea parte din peisajul iubirii, Irina î i îndreapt toat aten ia asupra lui Robert, cu toate c tr iau cu to ii în aceea i cas . Se îmbr eaz , î i scriu bile ele i apeleaz fiecare la tot felul de flecu te e pentru a se b ga în seam . Deodat Irina confund iubirea pur cu responsabilitatea,

cându-ne s ne îndoim în-c o dat de valorile ei morale: „Aveam o mare responsabilitate de a ine la distan un om care se îndr gostise i de care m îndr gostisem” (pag. 105). Responsabilitatea îns nu o opre te s se lase din nou mângâiat de Robert, iar dup acest episod se îndep rteaz de Matei, nemaidorind s fac amor cu el. Într-una din zile, Irina afl c Matei fusese la o petrecere, înso it de o alt femeie. Se sui dore te s se întoarc la Bra ov. Robert se ofer s o conduc cu ma ina, a a cum o f cuse i în d ile precedente. Apoi Irina se hot te s plece la p rin ii ei din Germania, urmând s fie tatonat de la distan de Matei i Robert. Pân la urm , Robert se decide i pleac în Germania, pentru a o vedea pe Irina. Urmeaz alte confuzii în mintea i în inima Irinei, ne tiind între cine s aleag . Robert venise s o aduc înapoi la Snagov i pân la urm reu te s o conving . Chiar dac alege s se întoarc , Irina continu s fie confuz , starea fiind descris chiar de ea îns i: „Încercam s -mi dau seama de ce alesesem s m întorc. Era, oare, pentru Matei? Sau Matei era doar un pretext, iar eu îmi doream s fiu aproape de Robert?” (pag. 138). Pe urm , Irina începe s se simt captiv în rela ia cu Matei, în timp ce Robert încerca s i fac toate pl cerile. Dup perioada în care s-a sim it captiv , a urmat o alt perioad în care Matei era mai mult plecat de acas cu afacerile sale personale. Robert, care nu putea avea acces la pre iosul trup al Irinei, o aduce pe Lumini a în cas , iar Irina începe s fie geloas . Gelozia Irinei fu atenuat când Robert veni sub plapuma ei i dormir împreun pân în zorii zilei. Oricum, gelozia se dovedi a fi nejustificat , deoarece Lumini a

Van Gogh - Ogor cu ciori

era bolnav de cancer, iar Robert nu f cea decât s o sus in , aceasta fiind cea mai bun prieten a lui. Imediat, în via a sentimental a Irinei mai apare un personaj, Angel. Dar ea continu s fie indecis , nevoindu-l nici pe acesta. Pe urm , în via a lui Robert apare Alexandra. În clipa în care Irina îi surprinde pe Robert i Alexandra f când dragoste, aceasta sufer i se apropie mai mult de Matei. Dar dup o vreme urmeaz o nou repriz de mângâieri i s rut ri cu Robert, coroborat cu alte episoade de confuzie sentimental . Spre finalul c ii încep certurile, Irina repro ându-i lui Matei c acea via nu era cea pe care voia s o tr iasc i a a mai departe. Dintr-o dat , ea spune c „am fost crescut cu valori, nu vreau s m transform” (pag. 237). Cam târzie aceast constatare, ar spune unii. Apoi urmeaz disperarea lui Matei, care nu vrea s o piard pe Irina i îi rupe pa a-portul, buletinul i certificatul de na tere. Evident, urmeaz i consolarea tandr a lui Robert. La ac iunile lui Matei, r spunsul Irinei a fost urm torul: „Eram atât de ofticat i de tensionat , încât nu-mi doream decât s m r zbun, s -i terorizez i s le fac via a imposibil . i cum nu duceam lips de imagina ie, ei aveau s înfrunte multe. Câteva zile i-am inut numai la dispozi ia mea, am f cut tot posibilul ca mesele s con in doar mânc ruri care nu le pl ceau, f ceam g gie mult , d deam muzica foarte tare, dis-de-diminea , trezindui pe to i. M purtam ca o nebun într-un azil, iar ei suportau cu stoicism totul, spre mirarea i disperarea mea.” (p. 245). Pentru ca, la final, întreaga trup s se aventureze într-o c torie spre Plaiul Foii, pentru binemeritata lor lini te, dar i pentru lini tea cititorilor obosi i de atâta lectur obositoare, enervant i lipsit de substan . Am citit mii de i la via a mea, iar Fluturi vol. I, de Irina Binder este una dintre cele mai slabe. O carte plin de dialoguri f profunzime, în care confuziile personajului principal i contradic iile dintre paragrafe umplu paginile f rost. O carte din care nu ai ce îna, o carte care nu face apel la con tiin i înaltele valori umane. Poate c singurul mod în care atrage aten ia este felul în care fluturele zboar din floare în floare, pân când r mâne f aripioare.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Mihaela ROTARU

Dantela de prins visele „S[ aib[ nunt[ c`nd se va dezlega nodul” Din copil rie î i aducea aminte prea pu in... S-au cernut toate. Sau risipit precum praful, precum colbul suflat de pe o carte veche. Dintr-o palid vreme, neguri se adunar i-l f cur s uite tot: fr mânt ri, nelini ti, întreb ri damnate s r mân f r spuns. Doar chipul mamei îi r mânea puternic întip rit în minte, în tulburata sa fiin . A a era el, docil, obedient pân la depersonalizare, îns demn, nicio clip dezertor, ci mereu acela i, zâmbitor, cu lumin pentru ceilal i. Alteritatea, oh, alteritatea! Cum s tr iasc pentru sine, când mama lui 1-a înv at s tr iasc pentru ceilal i?! Da, i mai câte 1-a înv at buna sa Mam ! Nu cuno tea c ile, dar avea acea tiin de via pe care toate c ile la un loc nu i-o pot da. O pânz de vise i se esea pe dinainte, era vis sau trezie? Nici el nu tia. Pe Basil îl tia de mult. Vasile era el, Bazil îl chemau to i. De pe lâng Prut veneau b trânii lui, venituri, da, ca el, c nici ai s i nu erau de pe-aici, numai c te duc pa ii. Doamne p ze te, î i zice în sine- i. Omul e f cut s aib soa , s se împlineasc prin rodire, prin na tere de prunci. Gândea el, cum e posibil? Un coleg de coal îi predica despre celibat. Iart -l, Doamne, c nu era cu toate! Bine m car c fiica lui era mare acum, la casa ei, avusese el grij s o c tuiasc . Pân la o vârst , te c tore ti tu, apoi lelea din sat, apoi cel cu coarne, dac mai are vreme i de asta, c doar are multe de dres, are o gr mad de sarcini pe cap, are de umblat ca leul, r cnind, cum zicea mama. Ah, da, pe cine s apuce. O palid lumin invada odaia. Durerea de cap îl mai l sase, parc , un pic, dar tot îl mai sâcâia. Ah, i Bazil care nu voia s se însoare! Babele din sat i-au scos pove ti, gura satului ca roata morii. De încerci s o opre ti, î i prinzi urechile. Oare pic turile i le-a luat? De la o vârst , î i cam ui i adresa. M i, tolomacule, unde i-e capul? Iai pastilele, reumatismul mai doare înc dou s pt mâni dup ce î i cânt popa prohodul. Odihneasc -se robul lui Dumnezeu. Otita, noroc cu pic turile prescrise de medic, c altfel turba de durere. Dup o pt mân , parc 1-a mai l sat. Ce sear ap toare, î i zise, o încruntare de nori, o bolt impregnat de gânduri, ca viespile, nu altceva! Oft . Nu departe, de cealalt parte a uli ei, un l trat surd. Câinele Domnic i? Ce nume plin! O doamn mai mic s fie? Da, numai ea, surda, mai are câine pe uli a noastr . Ceilal i? Cum ceilal i? A, unul lcat, altul otr vit. Care, care? Nu- i mai amintea. Parc cel al Stanc i lcat i c eaua lui Bazil otr vit . Sau invers, memoria încurcat . Oft . Circula ia m las i asta, frig la mâini i la picioare, în rest cald. Am sudoare pe frunte, i se privi într-un cap t de oglind , ce mai sese din oglinda în care o via se b rbierise. Cu lighean, afar , în curte, când era soare i era de mers la biseric . Iarna, în cas , la lumina l mpii. Fotoghin mai este? petrol, a a zic domnii, mai bine merge cu fotoghin. Zâmbi moale. Chipul alb al lui Bazil îl vedea iar. Capul sta al meu gol, bostan greu i gol, ce am de nu m îmbie patul,

ca în alte seri? Cu g inile m culcam, nevasta m osândea cu asta. Se ra i m frigea mereu. Cu asta i cu altele, odihneasc-o în pace! El, bat r, a avut nevast , dar Bazil... Vr juri la mort a auzit el c i s-au cut. Vr juri... Iscoade spurcate, babele astea! Au minte hodinit , au vreme de n scocit boscoane, de înnodat cununii. De legat. Se corect îndat . ...când s-a deznoda nodu aista, atuncea s te însori tu. S miro i ca hoitu, s fug de tine femeia, s nu po i fi cu ea, s te ame easc , s te n uceasc , da s nu po i avea muiere, s fii tâmp, s fii sterp, s nu po i nimica face cu muierea p care -o alegi, s te râd satu, s piei ca fumu, ca ceara de la fa a focului, ca cea a de diminea , ciorile s te plâng , nime s nu hie lâng tine, f lumin s mori, calea c rai s î i hie întins , s nu vad sufletu t u drumu c fa a cea sfânt a lui Dumnez u, s tie lumea c ..., se cutremur la gândul memoria îl mai ajut . La rele, c la cele bune vede c nu. Smintit e omul, cât tr ie te, numai de ghidu ii se ine. Mama pomenea de lelea Veronica, Nica i se zicea. S te fere ti din calea ei, de-a pururi, cât îi tr i tu, fiul meu drag! Nu vede, nu aude, dar aude i vede ce omul nu vede i nu aude. Legiuni de demoni joac în calea ei, umbl cu ea, o mân dracul. Are oamenii lui, ce crezi tu?! Tu e ti ne tiutor, îi face coli multe, fiule, la ora îi alt ceva, dar la sat... Oameni slabi de injer, da r i, cu dracu umbl i nu cu Dumnez u. Da tu, fiule, numa p tine te am. O lumin fulger în odaie, nu de la lamp , fulger afar . E Sfântul Ilie poimâine. Se uit în calendar, pe perete, Ilie, Palie, Foca, trei rb tori mari, praznice împ te ti, ba nu, numai Ilie, restul cu cruce albastr . Dar se in toate trei, c ci e pericol mare. Oamenii din sat tiu. Se tem i nu o dat a auzit de fulger pe cer senin, c l-o tr znit p cutare. tii tu p ginerele lui badea David de la Coaste? Ala da om! rbat cât p rul sta din fa a casei, înalt, n zdr van. L-a mai prins, dar nu mult, c 1-a tr znit. Strângea snopi în sfânt zi de Ilie, vezi, tu mamii? Bazil... O smucitur îi zgudui mama. No, s i fie de întur . Praznicele împ te ti îs de la cer, nu de la oameni. S le ii cu sfin enie. Auzi tu?! Ilie love te cu bota. S nu lucri, s la i lucru. Mânios p cel care lucr , în loc s ad , nu iart , d , d r u. P rul acela de om, zdrav n la minte s strâng snopi de Ilie?! L-au aflat ars pe câmp, era cerc mare înjurul lui, ielele au jucat, i-au cântat, l-au horit jalnic. Nu a mai apucat s o ia pe Angela, chipe vulpe! Acum se întreba care din cei doi?! Bota ii cu bota au f cut deja chem rile, popa strig rile, maic -sa preg tirile, zestre f cut , carele umplute, perinele urcate, oalele c rate în vârf i mirele mort. Tr znetul, oh, tr znetul mâniei lui Ilie. mântul î i cere z log an de an, din cei mai zdraveni fii. Cad fl i nu pe front, nu se mai fac r zboaie, ci pe hotar, la lucrul câmpului, orbi i de munc i de avere. Numai asta le trebuie, în loc s i tr iasc

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

via a i tinere ea. Îngrop ciunea i-au f cut, da, tie, el tie. L-au însurat cu o creang de brad, îmbr cat în mireas , nunta mortului, cu mult durere în zâmbetele celor prezen i. i de pe alte sate au venit s vad mortul. Era frumos, cânt re ul a pus pânza pe fa , a cerut familia. Prea se uitau femeile la ochii lui, ce gând era în privirile lor? Bocea Nica, bocea... Te speriai mai mult de ea decât de mort. Ochii mortului erau frumo i i ochii Nic i ardeau. Tinere ea, uite, el, de pild , era ca floarea câmpului, u or de tot, mânca seara, ori la mama, ori unde era... Toate îl a teptau cu cina gata, îl cuno teau de mânc cios. i, în plus, nu era ginga la mâncare, preten ios, cum zic domnii. G ina b trân , bine fript , era fraged , mai fraged era clipa... Nu de buc reas avea el nevoie. Ca mama lui nu g tea nimeni. Da nu refuza, cu burta goal nu po i strânge cum ai vrea... Câte a inut el în bra e? Nu- i mai amintea, era mult de atunci. El, spinul din c lcâiul b rba ilor. Avea rivali mul i, ie eau la iveal duminica i în s rb tori, la joc, când se b teau pentru una frumoas . Toate erau frumoase, pricin de sfad . Era de Cr ciun, nui aducea aminte, da..., de Cr ciun. Era tize , spundere mare. Îl lovise tare în fa ! Avea pumn greu Bazil, pumn greu... Un somn adânc îl dobora acum. Pleoapele îi ardeau, inima îi ardea atunci de dorul, de dragul Ilenei lui Toader. i ce fraged era...! O dat a avuto, numai o dat , prea cu sete îl lovise atunci Bazil, a doua oar nu a mai încercat. E una s vrei, alta s i po i. Bazil era pe urmele lui mai tot timpul, î i strigau ca holteii, de pe un câmp pe altul, gata, Bazil? ta i? Dumnez u s ajute, s mearg coasa cu spor. În carne ar fi mers, dar suntem cu fric de pedeaps . Coasa mergea, da cu inima era mai greu. Cu sângele lupt i mai mare. Numai cine cunoa te tie chemarea sângelui. Atunci faci i moarte de om. O mai dorea pe Ileana, Ileana era promis lui Bazil, promis , el era s rac, Bazil era cu stare, oi i avere mult . Ciobani din tat în fiu era neamul lui, tot neamul. Oameni cu stare, adic . Gândea el, lumina l mpii p rea a se stinge, a se sub ia. O durere mare în tâmple îl str fulgera, Sfinte Ilie, duc, m duc... Noapte rece, o ploaie nesperat . Toate vor cre te i munca lui nu va fi în zadar. Norocu-i schimb tor, a a auzea el din b trâni, dar i-l mai faci i tu. În caz c nu i-l fac al ii, da, al ii... i chipul lelii cu vr jurile îi ap rea insistent. Ce o fi? î i f cu cruce, duhule r u, du-te la cine te-a trimis. Se scuip în sân, se însemn iar. Fiica lui nem ritat atâta vreme. De la m stire i s-a zis s aduc mânt de pe mormânt. Multe drumuri la m stire, posturi i liturghii nenum rate. Bine c facerea are i desfacere. Un vânticel sub ire se strecura pe sub ferestrele mici cât palma. Aveau cruce de lemn, ca la ar , casa lui era dintre cele mai bune, bune, adic puteai tr i omene te în ea, acoperi peticit, pere ii alba tri, avea peretar, cosele, cute de mâna maicii lui, drag , dr gu / Când la tine m-oi uita/ Inima mi-a tresalta, a a scria m icu a lui cu litere de pe bucata de pânz de pe perete. Soba cizm , da, soba care scotea fum, dar s-a obi nuit cu ea, tie cum s bage pe foc, cum s îl a âe ca s nu ias fum, ...sau s ias mai pu in. S nu uite de perdele, pu ine case au perdele, acolo unde este femeie, unde doar b rbat trân, nu prea. Sticl goal , cas pustie, muiere dus , prunci pleca i. Care pe unde, al ii în cer, al ii departe. Destinul te mân pe unde nici nu cutezi s gânde ti. Fata lui? Pe unde o fi ea, draga, draga de ea. Miruna tatei drag ... Un rând de stropi udar ferestrele, sudori reci îl treceau f s tie de ce. I se p rea sau aievea b teau clopotele? Nu aveau s fie clopotele, era prea târziu i noapte. Clopotarul doarme acum, cine s trag clopotele? i pentru cine? I se pare. Bazil avea, da, f urm de îndoial , legate cununiile. Când s-a dezlega nodu, atuncea s aib femeie, da nodu nu s deznoad . Bazil nu s mai însoar , fie-i râna u oar . Preotul cel tân r (mai mândru glas avea cel b trân sau poate c oamenii s-au obi nuit cu el), tare frumos i-a

zis! Mai cu seam când 1-au dus la groap . To i aveau ochii în lacrimi, greu de imaginat, dar i mai greu de tr it. Mam -sa mare, la cam optzeci de ani, bocea, urla c vrea s intre cu el în mormânt, c locul ei era acolo, nu al lui nepotu-s u. Sfântul Ilie nu s-a îndurat de b trâne ile ei. S rmana lelea Onica, a a i-o amintea el, m runt , dar aspr din fire. Mai suduia, lui îi displ cea sudalma, era calm i împ ciuitor. De câte ori nu intrase el între feciori? Erau încin i, mai dup joc, mai dup c ldura a ternutului, se g sea mai întotdeauna gazd la cei frumo i i cu stare. Ileana lui la câ i o fi fost gazd , uite c acuma, la b trâne e î i punea i el întrebarea?! Pe câ i i-a ascultat, pe câ i i-a a teptat, ca pe el, cu l comie? ...hm, Ileana, ca o zvârlug ... Întunericul p trundea prin geamurile mici cât palma, acelea cu perdele vechi, dar curate. Îi pl cea s fie curat, la armat înv ase cum st cu rânduiala lucrurilor i a firii. B rba ii de odinioar , c li i în zboi sau fiecare unde era trimis. El la Neam fu trimis, vai, ce mai povar pe biata sa mum ! Prin negura timpului abia întrez rea chipuri. Blajinul Bazil, calda lui Ileana, blânda sa mam . Numai el a mai r mas, dar vine ea, vremea, da, vine... Flac ra l mpii cu petrol pâlpâia, un abur u or zvâcnea par, un iuit auzea în urechi. Icoana lui sfânt c zuse ieri de pe perete, a, din senin, da, icoana, ah, canceul cu vin se cr pase, a a, brusc, da, îl vedea i acum, era cu badea Miron asear , sau poate în alt zi, nu- i mai aducea aminte. Pentru el, timpul de mult nu mai are nume. i cum beau ei, se cr pase canceul, numai fundul r mase pe ma, t iat ca de un cu it, de o mân nev zut , oh, s cad i el, nu altceva, Doamne, ce tr ire! S vezi, a a, cum ceva, cineva, taie sticla. Sângele strugurilor mirosea a trup fraged, al Ilenei lui? Nu în elegi? Nu a ta, era promis lui Bazil, de ce nu mai tii? Sângele t u e vechi, numai vinul vechi e bun, n tângule! O perdea grea de întuneric c dea peste lamp , o mân dojenitoare îi ap sa umerii. Culc -te, ce mai stai, nu vezi cât e de târziu? To i au adormit i tu stai treaz ca atunci când erai holtei i te prindeau zorii spre mama. Icoana de jos privea canceul retezat pe la jum tate. O transpira ie rece uda ferestrele mici, cât palma, cu perdele curate.

Van Gogh - Terasa cafenelei de noapte

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI nr. 1(53)/2015

Ana-Cristina POPESCU

Ce mult conteaz[ ambalajul! Era o diminea umed . În copacii b tu i de toamna ce a trecut mai r ceau câteva frunze. Erau a a de triste. Fiecare frunz p rea s poarte o poveste, o poveste care va pieri odat cu ele. Am sim it i eu un moment triste ea frunzelor. A a umede, ar mii, leg nate de vânt în toate p ile, p reau ni te umbre r cite întro lume a de ert ciunii. Teama c vor c dea i ultimele frunze a început s pun st pânire pe mine. Nu doream s plece regina culorilor, dar ea a l sat demult locul anotimpului alb. Am v zut, într-o diminea , copacul din fa a casei, pe jum tate dezbr cat de frunze, i m rugam de toamn s mai r mân . Acum îl v d aproape gol, doar pe alocuri pictat cu câte o frunz ce se clatin asemeni unui dinte ce se preg te te s p seasc trupul b trânului ce s-a înc ânat s tr iasc prea mult. În fiecare an m îndr gostesc de toamn . Îi a tept frumuse ea câteva luni i când o simt în toat fiin a mea m cuprinde teama. Mi-e team c va pleca cel mai frumos vis i în urm va r mâne triste ea goliciunii. i-n acest an s-a întâmplat prea repede acest lucru. În timp ce priveam chipul toamnei r mase departe, o frunz ce se ag a cu disperare de copacul din fa a casei a fost smuls de vânt i purtat prin v zduh câteva momente ca

într-un zbor al eternit ii. Înainte ca frunza ating p mântul cu lacrima-i, a s rutat um rul unui tân r dezorientat. Pân ce frunza -l ating , nici nu l-am observat. St tea pe banca din fa a casei mele i r sfoia o revist banal a presei. Am început s -i studiez fiecare mi care. Era nesigur în toate. Nici nu cred c tia ce- i dore te. Revista o fr mânta în mâini f sens. Î i mai arunca privirile din când în când peste filele ei nec utând ceva anume. Obosit de fr mântarea revistei, s-a ridicat de pe banc i a început s fac câ iva pa i, strângând revista în mâna stâng . Pe urm s-a întors de unde a plecat i a început se r suceasc în toate p ile. F cea trei pa i la dreapta, pe urm trei pa i la stânga. Poate a tepta pe cineva. O alt frunz i-a atins de acest dat fruntea. Ca trezit dintr-un vis, a tres rit. i-a aruncat privirile în zare i a v zut venind spre el o tân . Îmbr mintea fetei era modest . Nu purta nimic extravagant. i ea avea în mân o revist . Revista fetei era o revist cultural . S-a apropiat de b iat i au schimbat câteva vorbe, pe urm fiecare i-a v zut de drumul s u. B iatul p rea nemul umit. Simplitatea frumuse ii ce i-a ap rut în cale nu l-a încântat. Am urm rit cu privirea pe cei doi tineri. Fata s-a pierdut departe, dar tân rul s-a reîn-

Van Gogh - Iri i

tors la locul unde cu câteva minute în urm a a teptat ceva. i-a reluat fr mânt rile. Peste zece minute, o alt tân p rea s schimbe monotonia nelini tii. Aceast tân î i r pea privirea. Hainele de firm , coafura, mersul ei or ce î i d dea senza ia c plute te, revista de modeling ce o avea în mâna dreapt , îi d deau un aer de vedet . Era o vedet într-un peisaj ters de zilele posomorâte ale anotimpului rece. Tân rul a tres rit la vederea încânt toarei prezen e. Fa a a început s i se lumineze. Au schimbat câteva vorbe, pe urm s-au pierdut împreun în cafeneaua din zon . Peste alte zece minute, o alt tân s-a ivit sub crengile speriate de frig ale copacului. A stat acolo cincisprezece minute ca s plece dezam git . Am p sit geamul i peisajul gri de afar i mi-am aruncat privirile pe biroul din camera mea. Erau dou c i. Una dintre c i avea o copert gri, iar liniile i formele imaginii ce decorau coperta te invitau într-un labirint al cunoa terii. O alt carte avea coperta plin de culoare i via . Aceasta a doua carte era o agend telefonic . Mi-am amintit c într-o zi am ales dintrun magazin un pachet de biscui i ce aveau un amabalaj ce î i fura privirea, în defavoarea biscui ilor pe care-i cuno team. E trist c în via omul se c uze te dup imaginea ambalajului ce î i fur privirea. Face alegeri gre ite f a cerceta profunzimea lucrurilor, faptele gr itoare. Alege prima imagine i vorba lingu itoare. Adesea l m s ne scape printre degete cele mai valoroase lucruri, fura i de iluzia ambalajului. Fata mo neagului din povestea cu acela i nume a scriitorului Ion Creang , o fat modest , frumoas i harnic a tiut s aleag cu în elepciune lada cea mai neînsemnat , dar atât de valoroas prin con inutul ei de la Sfânta Duminic , în timp ce fata babei a ales lada cea mai mare i mai frumoas , dar plin cu balauri. R nile balaurilor ce se ascund sub coaja de ert ciunii provoac doar suferin . Copacul trist din fa a casei plângea durerea frunzelor, în timp ce eu priveam un tân r ce a ie it dintr-o cafenea i p ea fericit lâng o domni oar cochet .

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Iulian CHIVU

Aura singur[t[\ii - Tii, ce ora frumos! i toate barurile sunt închise pentru aprovizionare. Ooooo, ia uite câ i pomi sunt usca i în Parcul Central! i câte b nci stau scrise cursiv pe pietonal, înconjurate cu coji de semin e ca de ni te grani e pustii. Trebuie s fie aici o via de noapte destul de palpitant , cu igani fuduli i ma ini fi oase, luate second hand din Regatul Unit. Se dau bengo i cu ele i, cu boxele pâla blan de manele, sucesc gâtul panaramelor de la centrul de plasament. Apoi se iau de gât împ ciuitori cu poli ti h mesi i i dau mit o Cola cu vodc . Diminea a vin somnoro i cei cu ajutor social i stârnesc praful cu m turi rigide înghesuind printre blocuri câinii comunitari care schiaun a îndurare alunga i cu pietre i huiduieli triviale. Se trezesc sensibiliza i iubitorii de animale i ies în balcoane ame i, gata s sar la gâtul hingherilor ca s lase în pace patrupedele prip ite în haite pe lâng pubele. - Ce ave i cu câinii, b animalelor? C ei sunt cei mai fideli prieteni ai omului i tia nu tr deaz niciodat . A i auzit? La clubul pensionarilor se deschide ceva mai târziu i se pune de ceai imediat într-o crati recuperat de la o cantin dezafectat ; aici se bea ceai de izm în draci. E mai ieftin i e un bun colagog, lipsit de reac ii adverse. Doar la impozite i taxe se lucreaz peste program, iar primarul î i bea cafeaua de diminea în sala de protocol i prime te ziari ti din presa local . Acord interviuri pe tema rigolelor colmatate dup ploaia de fix acum o pt mân i jum tate. i ce miros apetisant pe strada G rii de Vest! La cantina s racilor se fierbe varz murat . Pompierii trebuie felicita i cât mai curând într-un ceremonial solemn, sub drapelul uniii, pentru c au evacuat un apartament ticsit cu de euri u or inflamabile, adunate de la containere de un b trân nostalgic i emotiv. Ce dac deratizarea se face cu regularitate o data la doi ani? În numele echilibrului ecologic, guzganii nu ar trebui stârpi i orbe te,

ra iune. Radioul local anun în reluare la tiri înc de asear c doi b trâni amnezici, evada i ast toamn din azilul municipal au fost g si i zâmbind glacial, ca la fotograf, a doua zi de Boboteaz la poligonul de tir olimpic i au fost înhuma i ca Tutankamon, mumifica i pe cale natural , la minus cincisprezece grade. Sic face parte din decor. Are rolul lui i umple un gol. El se a eaz de diminea la chio cul de ziare, cu o jum tate de or pân se deschid . Vrea s prind presa central , fiindc în televiziuni nu mai crede; se consider manipulat prin sumar i diferen e subtile de conota ii. tia de la ziare nu mint, e convingerea lui neclintit . El locuie te singur, pe o strad f canal i neasfaltat . E v duv de cinci ani, dou luni i câteva zile; î i rememoreaz în fiecare zi timpul pierdut, mai ales tre sear , când î i face o salat de ro ii i ascult pân adoarme muzic simfonic . E pasionat dup Händel i dup Bach. Ce dac confund adesea Messiah cu Magnificat i Israel în Egipt cu Oratoriul de Cr ciun. Un Magnificat are i Antonio Vivaldi, din câte tie b trânul. Despre Clavecinul bine temperat e sigur c -i apar ine lui Bach. Câte o dat se las ademenit de o votc în plus i atunci ascult cu relu ri obsesive Simfoniile lui Enescu. Cade în reverie i adoarme târziu cu lumina aprins în hol i cu fereastra deschis prin care se aude sfor ind gâlgâit ca un hohot de râs. În cartierul lui, c ruia refuz îi spun mahala, vecinii cresc vaci i numai câ iva cresc suine i de aceea miroase al naibii a agricultur ecologic printre pomi, pe rigole i prin fereastra de la sufragerie. Ma ina Salv rii, b nindu-se încet, dup conturul pietrelor i al câtorva gropi de pe strad , îndeob te cunoscute de oferi, adun pacien ii pentru dializ ; asistenta bate în poart i-l strig cu vocea ei pi ig iat pe fiecare, ca la catalog. Doar un copil mai trece pe aici, când i când, i pân la bunic -sa la poart , la Anastasia, înt rât câinii prin gard cu un b uscat, de salcâm. tiu to i c e vi-

neri sau c începe vacan a, altfel pe strada asta copii vin mai rar, doar la colind, mai ales pui de igani, cu ochii holba i s vad ce ar mai fi de furat. Dup ce cump ziare, Sic trece cu regularitate de metronom pe la brut ria lui Tase. O, ce femeie ciudat are brutarul! Îi d pâinea i se uit pe geam: - Ave i restul. V mul umim! Urm torul, v rog! Care naiba urm tor, c nu i se deschide a de prea multe ori pe zi. Dar ce s -i faci? a e ea, o acritur . Nici Tase nu se satur de vorb cu ea. Drumul spre cas e mereu acela i, printre cohorta de câini i vârtejuri de praf care ridic de jos hârtii i ambalaje de biscui i. i totu i, ce ora frumos! Sic e mul umit de tot i de toate pân în ziua când vine po ta ul cu pensia i trebuie s -i lase restul, din polite e, desigur. Un cârcota . Recunoa te, dar a a fac to i i nu vrea s intre în gura vecinilor, s fie blamat pentru asta. Altfel i po ta ul se uit strâmb i luna viitoare vine cu o zi mai târziu. Te ine minte, e ranchiunos... Sidonia l-a reclamat i acum îi tie de fric . Trece mai întâi pe la ea i îi d pân i m run , tot ce e mai pu in de un leu. Pe strada lui mai trec, tot a a regulat, cititorii de contoare, c poli tii nu au de ce s vin . iganii stau în centru, iar ei sunt mai mult pensionari i câ iva naveti ti. Facturile le are puse pe mas , în ordinea scaden ei, marcate cu bile ele. De acolo le ia cu o zi mai devreme i se duce personal s le achite la casieria unit ii furnizoare de servicii. Nimeni nu îl cunoa te i nici nu e trist pentru asta. Sau poate c îl cunoa te, ar trebui s -l cunoasc . A lucrat la o coal de cartier, ca secretar, vreo patruzeci de ani. O vreme îl mai salutau profesorii i fo tii elevi, îns or crede e amnezic i c nu-i mai cunoa te. De aceea se absolv de datoria... Ce datorie? Polite ea e un moft aristocrat! Sic îi tie bine pe to i, îi cunoa te înc de când erau copii. Celor mai mul i le mai tie

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

înc volumul matricol, le tie notele de la purtare, tie la ce erau corigen i sau în ce clas au r mas repeten i. Acum au ajuns mari i îl ignor ca i cum ar vrea s se ascund de stigmatul unei copil rii ce se motiveaz nu numai prin sine. i totu i, gânde te b trânul, tarele vârstei adolescente doar se ascund, se disimuleaz , dar nu pot fi eradicate nici dac acum sunt primari, sunt medici sau oameni de afaceri. Senatorul Ontic a fost o potaie de mic. Avea totu i spirit de lider. Nici când era demascat nu î i asuma vreo parte de vin sfidând orice eviden . Se b tea pentru complici i pleda cu vehemen tiind c el minte mai bine i nu se tr deaz . Nu se tie dac avea timp i pentru adev r. Se spune tia sunt bolnavi, au un sindrom al mitomaniei; desfiin eaz adev rul lumii ca s -l impun în locul lui pe cel personalizat, cosmetizat într-un original contract social. Sic î i pune o cea de cafea i ascult Anotimpurile lui Vivaldi. Bietul Antonio! Ce înseamn tinere ea... Ce înseamn gloria... O, Doamne i cât optimism în armoniile Prim verii lui! Barocul concertistic vivaldian aducea caden a înainte de coda, un câ tig de expresivitate. Asta îi va inspira mai apoi pe francezul Rameau, pe Telemann i pe mul i al ii. i ce înseamn via a... Vivaldi, bolnav, dup ce a uimit lumea muzical la Roma, Vene ia, Floren a, la Dresda, la Darmstadt, la Praga i la Viena, se stinge uitat de rude i de prieteni în capitala universal a muzicii simfonice. Tam-tam-tam-ta-ra-ram! Tam-tam-tam-tara-ram! Sic murmur dup sunetul muzicii i î i savureaz cafeaua de diminea la m su a de pe balconul dinspre gr din . Au înflorit cire ii. Se uit în livad i imediat prive te la un tablou cumparat dintr-o expozi ie din Bucure ti, Inflorit a doua oar . E chiar în stânga ferestrei din sufragerie.Uitel, se vede de aici i gândul îi zboar la tradi ia nipon Hanami, sau privitul florilor. Japonezii au peste patru sute de specii de cire , de aceea la ei Hanami secolului al optulea sa transformat în Sakura. Ce tiu tinerii tia de azi despre Vivaldi, despre Hanami, despre pictur . Uite aici! O invita ie la un vernisaj i o pictur cu Flori de cire , semnat indescifrabil, dar scrie pe verso numele celei ce l-a pictat: Liliana Chiriac. Hm, ce ora frumos! Sic î i pune întreri grave despre soarta culturii i genera ia manelofililor. Tam-tam-tam-ta-ra-ram! Tam-tam-tam-tara-ram! Cine mai ascult ast zi Vivaldi?

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Contemporary Literature Press, sub auspiciile urm toarelor foruri: Universitatea din Bucure ti, The British Council, Institutul Cultural Român i Ambasada Irlandei, Anun publicarea volumului Mihail C. Vl descu Opere Complete Editate de C. George Sandulescu i Lidia Vianu Începem anul 2015 cu Operele Complete ale unui scriitor care este fiul Alexandrinei Noica i face parte din familia Noica, familie care a întemeiat ora ul Alexandria. El s-a n scut cam în acela i timp cu T.S. Eliot i James Joyce. Un scriitor român care ne vorbe te despre "neastâmp r", "sete de observa ie nemiloas i crud ", "str ini prip i de prin toate p ile", "dorin e" i "violen ": l-am citat pe Mihail C. Vl descu. Expresiile surprind esen a operei lui moderniste. "Fluxul Con tiin ei" i "monologul interior" au încol it, a adar, i în România anilor 1920. Tocmai pentru acest motiv, unul dintre volumele pe care le public m acum apare bilingv, în limbile român i englez . Cine era Mihail C. Vl descu? În mod sigur un "Fost Deputat" (cum apare pe coperta câtorva dintre c ile lui), absolvent de Drept la Universitatea din Bucure ti, ofi er în primul r zboi mondial, gazetar, membru în Parlament i comentator politic. Dar mai presus de toate, mare iubitor de c torii. Teoretic, domiciliat în Bucure ti, pe strada Pictor Romano num rul 18, sa n scut în anul 1886 i a murit foarte tân r, la numai 45 de ani. Blocul Vl descu, unde locuia cu familia lui, era la doi pa i de strada Plantelor num rul 9, locul unde a murit Mihail Eminescu cu trei ani dup na terea lui Vl descu, în anul 1889... ile pe care le public m acum se împart în dou categorii: c ile realit ii i c ile imaginate. Pe primele, scriitorul le semneaz cu numele lui adev rat. Celelalte au ap rut sub pseudonimul Alexis V. Dr culea. "Alexis" trimite la numele mamei, Alexandrina Noica, i al localit ii unde tat l s u a fost primar, Alexandria. Ini iala "V" inidic numele de familie, Vl descu. "Dr culea" trimite la personalitatea tat lui, prin sugerarea mo iei Dr cule ti, pe care acesta o inuse în arend înainte de anul 1900, sub domnia regelui Carol I. Nu figureaz în Istoria Literaturii a lui George C linescu. Marile biblioteci ale rii nu tiu mare lucru despre el i nici nu au toate c ile lui. Atunci când te a tep i mai pu in, mai descoperi printr-o întâmplare înc un volum pe care îl vinde un anticar obscur. Mihail C. Vl descu a fost nu numai unul dintre scriitorii moderni ti ai României: el a fost i om politic. Dovedesc acest lucru discursurile lui în Parlamentul României, ca Deputat de Teleorman. G sim în aceste discursuri o remarcabil inteligen vie, o ironie mu toare, o prezen de spirit cuceritoare, i o cunoa tere impecabil a situa iei interna ionale interbelice. O adev rat personalitate a anului 1922... Ca s -l parafraz m pe cronicarul Miron Costin din veacul al XVII-lea, "Nasc i la Alexandria oameni." Contemporary Literature Press î i invit cititorii s intre în jocul acesta i s descopere cine a fost scriitorul care a b tut lumea, a f cut r zboiul, a scris aproape la aceea i mas cu marii moderni ti, i care înc se ascunde în mantia enigmatic a pseudonimului Alexis V. Dr culea! Bucure ti-Monaco, 2015 George Sandulescu i Lidia Vianu Mihail C. Vl descu: Opere Complete, editate de George Sandulescu i Lidia Vianu s-a lanseaz oficial la data de luni 6 ianuarie 2015, dar volumele pot fi consultate i desc rcate la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/vladescu-opere-complete.html

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

George PETROVAI

Balade istorice Balada lui Iancu

Ba mai mult, în ofensiv la Abrud i M ri el, ungurii numai prin fug s-au v zut sc pa i de el...

Balada lui Tudor

O Românie f -Ardeal eroare-i de neconceput, iar un Ardeal f r’ de-Apuseni era un monoton inut,

La un secol i mai bine dup palma încasat , ei încearc busuiocul -l dreag prin alt fapt -

Tudorel cel h cuit i-n fântân azvârlit de niscaiva greci poltroni ca Mihai de-ai s i valoni,

pu in tentant pentru str inii purta i de nestatornicie, ca rost istoric s i croiasc prin cotropiri i silnicie.

o cumplit josnicie mai de soi ca la itatea: Vor lui Iancu din istorii -i retrag calitatea

fii din nou ce-ai fost odat pentru fra i i a ta ar cu s rmanii pâine cald , cu ciocoii foc i par !

Cu-atât mai bine dac -s mun i cu bur i de aur pline-pline, unde de veacuri mo ii sap -ngra e lipitori str ine.

de erou între români, român verde-ntre eroi! Pentru asta necinstesc venera ia din noi

Floare de nu te-om uita în uitarea-nfloritoare, au nu tii c orice-ar fi un român verde nu moare,

ci mun ii mo ilor le-au dat pe lâng crunta împilare, un Horea la taifas cu împ ratul i-un cr or pe unguri de-a lare.

i, condu i înspre ridicol de-o smintit r zbunare, jubileaz c -n efigii Iancu-i spânzurat i moare.

ci el moartea o învinge ca voinicii din pove ti? Al i panduri azi te a teapt -i conduci spre Bucure ti,

Dar ace ti hido i c i ce judec tori se vor, uit c-orice profanare se-ntoarce-mpotriva lor.

unde ho ii s-au pr sit mai ceva ca-n vremea ta. Ie i din pu i f -i s joace jocul t u îndrept it,

Mai repede sau mai târziu totu-n lume se pl te te binele-i un cec în alb, ul moartea o gr be te!

cum a op it Divanul în esat de grecotei, de-au prins aripi la picioare i-a sc pat ara de ei.

Ferecat în Apuseni c-o armat de munteni, Iancu, Craiul Mun ilor, cu tifla ungurilor când ace tia-n draci atac i el capul nu i-l pleac , ci mai tare din caval cânt -ntregului Ardeal.

Chiar i mort, tu ai r mas Domnul Tudor pentru to i, încât turcii pu i pe gânduri s-au lipsit de fanario i...

Van Gogh - Sem

torul

Îns dup dou veacuri de istorie-nghi ite, jegul din min i i n ravuri greu se las -ndep rtat, chiar de Tudor i Hercule prin eforturi înfr ite ar face munca-mpreun primul cu sabia-n mân , iar semizeul procedând în institu ii rând pe rând, cum grajdul rig i l-a sp lat cu apa dintr-un curs schimbat.

Balada lui Pintea Copil fiind eu îmi doream s-ajung ceea ce-n era nuclear e de râsul curcilor: mândru voinicel tras prin inelul dorului de cai, pistoale i-ndr zne e fapte ascunse-n fund de cu me haiduce ti. Liceu-odat ispr vit, eu m-am gândit , Doamne, bine-ar fi m specializez în ceea ce visez. Am colindat prin coli, dar cum în ele se preda doar cai verzi pe pere i, ce ca-n istorii de demult potcoavele i le-au pierdut, m-am hot rât pe dat iau calea codrului unde-i Pintea cu ai lui. Dintâi M goaj-am vizitat i cu trecutu-am conversat; apoi, duhul casei s-a ivit i în tain mi-a optit -n asaltul de la Baia, bravul Pintea n-a muritu doar oleac a dormitu; iar de-atunci i pân-acum, la sigur i-a aflat pe piepti ul muntelui în trunchiul molidului, unde timpii stau la sfat.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Petre GIGEA-GORUN

Unele aspecte legate de clauza na\iunii celei mai favorizate În perioada 1981-1986, am îndeplinit func ia de ministru de Finan e i Guvernator al României la Fondul Monetar Interna ional i Banca Mondial . Am fost numit ministru ca s iau m suri pentru a rezolva cu b ncile creditoare, guverne creditoare i organisme interna ionale, reglementarea pl ilor scadente i reluarea circuitului normal al rela iilor financiare bi i multilaterale. În acest scop, am avut întâlniri cu 210 b nci occidentale creditoare, 16 guverne, Clubul de la Paris, Fondul Monetar Interna ional i Banca

Petre Gigea-Gorun, guvernator al României la Fondul Monetar Interna ional, guvernator al României la Banca Mondial , rostind cuvântul s u la sesiunea anual a F.M.I. i a B ncii Mondiale (Washington, 1 octombrie 1981)

Mondial , cât i al i creditori. deplasam, pentru negocieri, la Washington, de 3-4 ori pe an, cât i în alte ri cu care aveam rela ii economice i financiare din Europa, America i Asia. Voi relata, în continuare, câteva aspecte din întâlnirile avute în Statele Unite ale Americii. La discu ia final cu Directorul General al Fondului Monetar Interna ional s-au f cut aprecieri favorabile, dar au intervenit din partea acestuia noi elemente, noi major ri de pre uri pentru anul 1983, cre terea dobânzilor la creditele acordate întreprinderilor de stat, ajust ri la sumele prev zute la anumite cheltuieli social-culturale i cu caracter administrativ, reducerea volumului de credite acordate în economie, încheierea acordurilor de ree alonare pentru datoria extern exigibil în anul 1983 cu bancherii occidentali i cu guvernele în cadrul „Clubului de la Paris” cât i alte m suri restrictive. Se cerea, în continuare, devalorizarea monedei na ionale prin modificarea cursului necomercial de la 12,50 lei pentru un dolar la 17,50 lei pentru un dolar în prima etap i 22 lei pentru un dolar într-o etap ulterioar . Discu iile au fost lungi i obositoare. Analizate, punct cu punct, am stabilit nivelurile definitive, de regul cele mai multe fiind cele dorite de Fondul Monetar Interna ional, cu unele corecturi propuse de România, urmând a primi în continuare pentru început dou tran e de împrumut a câte 250 milioane de dolari fiecare. A r mas în suspensie, i de data aceasta, ca nesolu ionat problema devaloriz rii monedei na ionale, fapt ce a produs o anumit sup rare la Fondul Monetar Interna ional, r mânând în continuare o problem în discu ie pentru alt etap , în cursul anului. Nu s-a mai solicitat s fiu înso it de un membru al guvernului român cu „func ie înalt ”, delega ia r mânând aceea i, adic aceasta condus de mine. La Banca Mondial , discu iile s-au purtat în prezen a pre edintelui W. A. Clausen, care, apreciind rezultatele ob inute, sus inea condi iile pe care Fondul Monetar Interna ional le negociase cu noi. S-a stabilit c vom primi peste 500 milioane de dolari în anul acesta pentru finan area proiectelor de investi ii negociate. Pentru alte proiecte, urma s vin în ara noastr o misiune a B ncii Mondiale. În acele zile, ne-am întâlnit cu conducerile unor importante b nci americane. Totodat , am fost solicitat s am o întrevedere cu secretarul de stat adjunct Clark al Departamentului Statelor Unite ale Americii. Aci, diminea a a fost agreabil i constructiv . Pentru început, am fost întrebat de c tre demnitarul american: „cum merg negocierile

Anul V, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Vede i, domnule ministru, c se inten ioneaz ca guvernul român s renun e la clauz . Dac o va face, este una din marile cu Fondul Monetar Interna ional i Banca Mondial , cu b ncile gre eli care se pot face nu numai în rela iile bilaterale cu SUA, occidentale i cu guvernele”. dar i cu alte ri. V rog, când v duce i în România, s vorbi i cu Am explicat stadiul acestora. De asemenea am socotit necesar factorii de decizie, cu conducerea rii, c , dac este a a, consespun: cin ele vor fi dintre cele mai rele pentru România. Noi, americanii, „- A dori s mul umesc guvernului S.U.A. pentru acordul s u nu dorim s renun i la clauza na iunii cele mai favorizate. Vrem favorabil privind programul de restructurare a datoriei externe s-o p str m. garantat de guvernul U.S.A. pentru anii 1981 i 1982, semnat la Nu cuno team aceast problem , de care se ocupa în mod exclusiv Paris. Totodat , v adresez rug mintea ca i pentru anii 1983 i Ministerul Afacerilor Externe i bineîn eles pre edintele României. 1984 guvernul S.U.A. s aib aceea i în elegere”. Domnule ministru, am r spuns eu, de aceast problem se Secretarul de stat adjunct Clark a notat i a promis c va examina ocup Ministerul Afacerilor Externe. cu „în elegere” cele solicitate. Am r spuns, în continuare, prezentiu, tiu! a venit imediat r spunsul. Dar Dumneavoastr pute i tând indicatorii economici i financiari pentru anii 1982 i 1983. Î i interveni i opri aceast m sur . tiu c ave i accesul necesar. S lua noti e i aproba din când în când, dând din cap, a a cum se proti i c succesele Dumneavoastr pe plan interna ional în ree acedeaz de obicei, pentru a nu întrerupe pe cel care vorbe te. lonarea datoriei externe cu b ncile occidentale, cu guvernele creLa un moment dat m-a întrebat: ditoare, cu Fondul Monetar Interna ional i Banca Mondial se - Domnule ministru, v-a ruga s -mi spune i i mie cum a i datoreaz i faptului c beneficia i de „clauza na iunii celei mai reu it s r mâne i i s v dezvolta i ca români, fiind o insul favorizate” de care beneficia i din partea S.U.A. Dac n-ar fi aceast latin într-o mare slav ... „clauz ”, demersurile Dumneavoastr ar fi mult îngreunate. - Cum s v explic?! Mai scurt sau mai detaliat?! Gândi i-v la aceasta i opri i, prin demersurile Dumneavoastr , - Nici lung nici scurt. Atâta cât este necesar ca s în eleg câte ca aceast ruptur s se produc . Iat , înc o dat , v spun, ceva din istoria rii Dumneavoastr . Dumneavoastr ave i un rol important, atr gând aten ia asupra i am început de la r zboiul daco-roman, formarea cnezatelor i consecin elor. i a ad ugat, zâmbind: „Chiar dac nu intr în atrivoievodatelor, unirea realizat sub Mihai Vod Viteazul, Unirea Prinbu iile Dumneavoastr i ale ministerului pe care îl conduce i”… cipatelor Române, R zboiul de Independen , Unirea de la 1 DeAm mai vorbit de alte probleme, în continuare, dar mesajul princicembrie 1918, cele dou r zboaie mondiale i consecin ele acestora pentru România. Am insistat pe unitatea de limb a provinciilor mol- pal al întâlnirii fusese transmis: „clauza na iunii celei mai favorizate”. Plecând de la Departamentul de Stat, eram îngrijorat. Nu tiam dovene, transilv nene i ale Valahiei. nimic despre aceast inten ie a pre edintelui român, care mi se p rea - Da, da în eleg, acum, mai bine zbuciumul istoriei Dumnea„sinuciga ”. voastr - a afirmat adjunctul secretarului de Stat. Atunci, în februarie 1983, când m aflam la Washington, a c zut Apoi m întreab brusc: o z pad de circa 25-30 centimetri. Acest fenomen era neobi nuit - ti i c „guvernul Dumneavoastr ” inten ioneaz s renun e pentru clima S.U.A. Toat circula ia a fost paralizat , pe toate arla „clauza na iunii celei mai favorizate” cu Statele Unite ale Americii?! terele. Pe autostrad erau ma ini bar la bar , f a putea înainta Luat prin surprindere, am r spuns sincer: decât în mic m sur . Nefiind z pad atât de mult în fiecare an, - Nu, nu cunosc aceast inten ie. Nu am auzit acest lucru i nici americanii nu au dotarea nece-sar pentru dez pezirea c ilor de acces. nu am fost prezent la vreo discu ie în care s se ridice aceast Aeroporturile au fost i ele blocate. problem . Trebuia s ajung la New York, dar compania aerian ne-a spus c Adjunctul Secretarului de Stat al Departamentului S.U.A. m-a nu exist zboruri decât peste circa dou zile. Am luat decizia s plec privit, cred, cu simpatie i interes i mi-a spus: cu trenul pe ruta Washington - New York. Foloseam pentru prima oar calea ferat american . Am fost pl cut impresionat de serviciile acesteia. Vagoanele nu au compartimente ci sunt „comune”, dar dispun la clasa întâi de fotolii confortabile, rabatabile, care se transform în fotoliu-pat, la dorin . F nici o întârziere am ajuns în gara subteran „Pennsilvania”, cu o ie ire în mijlocul New York-ului. * Am ajuns în ar i prima discu ie am avut-o cu tefan Andrei, ministrul Afacerilor Externe, care îmi era apropiat i tiam c poate fi sincer cu mine. I-am spus despre întâlnirea de la Departamentul de Stat al S.U.A. A dat din cap i mi-a spus: Delega ia Ministerului de Finan e, condus de Petre Gigea [Gorun], - Din p cate, drag Petric , asta este realitatea. Acolo, sus, la Conducere, sministru, la recep ia dat de Jacques de Larosiere, pre edinte F.M.I., i W. A. Clausen, pre edintele B ncii Mondiale. Particip : Nicolae Eremia, a pus aceast problem . Totul a pornit de la faptul c anual se aprob prelunGh. Popescu, Marin Stelian, Liviu Ionescu, cu so ia. girea „Clauzei” i de fiecare dat în

(Washington, 30 septembrie 1981)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

trecut lucrurile. Eremia, care este al turi de mine, poate s confirme. i atunci am explicat, pe larg, toat discu ia purtat cu Congres se pun noi i noi condi ii legate în special de „drepturile adjunctul Secretarului de Stat al Departamentului S.U.A. omului”, „emigrarea în str in tate ”, „libertatea cuvântului” i S-a ridicat de pe scaun. Ne-am ridicat i noi. „libertatea religioas ”. Acum se pune problema s se accepte triti i voi c , eu, a a cum se poart americanii cu noi, nu miterea unui num r important de biblii pentru anumite culte reli„am nevoie” de „Clauza lor”. În fiecare an, este o batjocur pentru gioase. Deci, problema e încurcat . noi. Ne pun fel de fel de condi ii umilitoare, ne pun în discu ie po- i nu se poate face nimic? am întrebat eu nelini tit. litica intern i ne critic în toate felurile. În fiecare an ne pun la - tiu, eu?! a r spuns tefan Andrei. Eu zic s explici „la Conzid. Le-am cerut s ne dea „Clauza” permanent . Parc nici n-au ducere” consecin ele pe care le-ar avea ara din punct de vedere auzit. În astfel de condi ii, eu renun la „Clauz , chiar dac va fi economic, financiar i politic. De i este greu, s-ar putea s reu ti. nevoie s pl tim în plus taxe vamale de 200-300 milioane de dolari Eu am explicat aceasta, dar pozi ia este în continuare neclintit , pentru exportul în S.U.A. Este o sum important , dar prestigiul cel pu in pân acum. României este i mai important. Acum, vii dumneata i-mi pui în Eram hot rât s încerc, cu toate urm rile care ar fi fost. discu ie problema clauzei. Eu nu admit jignirile, indiferent din M-am prezentat cu Nicolae Eremia la Nicolae Ceau escu, prepartea cui ar veni. edintele României. Ne-a primit cu bun voin . Am explicat cele Se ro ise la fa . Ridicase tonul. Am intervenit: discutate la Fondul Monetar Interna ional i Banca Mondial , cât i rog s nu interpreta i c am intervenit într-un sector care în elegerile la care am ajuns i de care a fost mul umit. nu-mi apar ine... Dar dac ni s-a ridicat în mod oficial aceast Era îns interesat dac am acceptat, cumva, „devalorizarea leuproblem , consider c era de datoria mea s v-o spun exact a a lui” prin schimbarea raportului curs-dolar. Am r spuns c este înc cum mi-a fost relatat . Mai r u ar fi fost dac v-a fi ascuns o problem în suspensie pentru c Fondul Monetar Interna ional nu aceast întrevedere. renun în mod definitiv la ea. S-a mai lini tit. Ne-am a ezat din nou pe scaune. M-a fixat cu A intervenit. privirea: - Va r mâne „în suspensie” mereu. Pentru c eu nu voi admite - i care este p rerea dumitale? niciodat ca leul s i piard din valoarea lui. Suta de lei de anul Eram preg tit s merg cu sus inerea mea pân la cap t: acesta trebuie s aib aceea i valoare i la anul i în continuare. - Eu cred c nu este cazul s renun m la „Clauza na iunii În elege i voi?! celei mai favorizate”. Desigur, noi beneficiem de reduceri de taxe, S-a creat o mic pauz ... Am intervenit i am spus c mai e o pe care nu le pl tim, cam de 200-300 de milioane de dolari pe an. „problem ” care ni s-a ridicat la Departamentul de Stat al S.U.A. Acest lucru face ca m rfurile noastre s fie competitive ca pre , - Despre ce este vorba?! M-a întrebat, pu in r stit, pu in curios. la aceea i calitate, în compara ie cu al i vânz tori. Dar nu este - Este vorba de „clauza na iunii celei mai favorizate” în rela iile numai aceast problem . cu S.U.A. Au informa ii România are inten ia de a renun a uniToate demersurile mele din ultimii ani pentru ree alonarea lateral la ea. datoriei externe au avut succes pentru c toate guvernele i b ncile M-a „str fulgerat” cu privirea i m-a întrebat cu ton ceva mai creditoare occidentale tiau c beneficiem de „clauza na iunii ridicat, decât fusese pân atunci: celei mai favorizate” cu S.U.A. - Ce leg tur ai dumneata cu „clauza na iunii celei mai faDac noi n-am beneficia de aceast clauz , demersurile noastre vorizate”?! De când te ocupi, dumneata, de aceast problem i în continuare, pentru reglementarea datoriilor, pentru împrumutul cine te-a împuternicit?! cu Fondul Monetar Interna ional i creditele de la Banca Mondial Am c utat s m in tare pe pozi ie: ar fi îngreunat sau chiar stopat. Asta este sigur. Clauza este o - Eu nu m ocup de „Clauz ” pentru c nu intr în atribu iile garan ie în negocierile cu celelalte state. Ministerului de Finan e. Dar v rog s m asculta i cum s-au pe- i noi s suport m în continuare batjocura americanilor?! În fiecare an s spun despre noi tot ce le vine la gur ?! Asta vrei?! - Eu nu vreau asta. Eu sus in c nu este cazul s renun m la aceast clauz . Discu ia pe care am avut-o la Washington, la cererea p ii americane, n-a fost întâmpl toare. A fost ca un mesaj c tre România. V rog s nu v sup ra i, dar aceasta este p rerea mea sincer . Delega ia noastr mai are înc multe negocieri de acum încolo, vom primi importante sume de la Fondul Monetar Interna ional i Banca Mondial i eventual noi credite de la b nci. Dar, acum, extrem de important este ree alonarea anual a datoriei externe. Nu m-a întrerupt, dar „a tras o înjutur ”, lucru pe care l-am auzit pentru prima i, cum aveam s constat, pentru Ioan V. Totu, viceprimministru, ministru de Externe i delega ia M. F. ultima oar .

condus de Petre Gigea-Gorun, ministru (Washington, septembrie 1982)

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Apoi, cu un ton mai concesiv, a spus: - Bine, bine. Vom mai analiza aceast problem . Dumneata s te ocupi în continuare de finan e i de datoria extern . Eram sigur c , pentru anul 1983, problema „Clauzei” era rezolvat i nu se cere renun area la ea. Eram bucuros c am câ tigat, dar nu tiam pentru cât vreme. Am plecat din biroul s u mai lini tit. L-am informat i pe tefan Andrei. M-a felicitat pentru „curaj” i era bucuros c avea un aliat în mine, în aceast important problem , pe care amândoi o aprobam de pe acelea i pozi ii. Mi-a mai mul umit prietene te. * Rela iile mele, în cadrul negocierilor, cu organismele financiare interna ionale, Clubul de la Paris sau b nci occidentale, au r mas normale, inten iile pre edintelui Nicolae Ceau escu de a renun a la Clauza na iunii cele mai favorizate cu SUA, nefiind cunoscute înc . La 14 martie 1983, am purtat negocieri, la Paris, cu conducerea „Clubului de la Paris”, pre edintele Michel Camdessus, pe baza rezultatelor ob inute la finele anului trecut, stabilind demersurile necesare pentru datoria anului 1983 c tre guvernele occidentale. În ar , orice fel de sum în valut , încasat din exporturile române ti, era „dr muit ”, cându-se o list de a a-zise priorit i, pl tindu-se importurile strict necesare, datoria extern r mas de plat dup ree alonare i dobânzile aferente, rata de credit c tre Fondul Monetar Interna ional i Banca Mondial , servicii externe, ambasade i altele. La stabilirea acestor priorit i, au participat mai mul i speciali ti de la Ministerul de Finan e, Ministerul Comer ului Exterior, Banca Român de Comer Exterior i alte ministere interesate. Dar s continui despre rela iile noastre cu Fondul Monetar Interna ional cât i ale mele ca guvernator în aceste organisme. La 25 martie 1983, am primit un telex din partea directorului general al Fondului Monetar Interna ional Jacques de Larosière, ca spuns la felicit rile transmise pentru un nou mandat. „Domnului Petre Gigea Ministrul Finan elor- Bucure ti

neavoastr ur ri i frumoasele cuvinte de încurajare. Cu cele mai bune ur ri, Jacques de Larosière INTERFOND”1

Totdeauna, am observat din partea sa un comportament ireproabil. Dup discu ia purtat cu pre edintele Ceau escu, a insisten elor mele eram sigur, c pentru anul 1983, problema „clauzei na iunii celei mai favorizate” era rezolvat în sensul c nu se va cere renunarea la ea. Eram bucuros de acest succes, pentru c câ tigasem, în aceast discu ie, dar nu tiam pentru cât vreme. Eram decis, s insist în continuare, cât voi r mâne în func ie pentru men inerea clauzei. Dar lupta cea mai grea în aceast privin , o ducea ministrul Afacerilor Externe, tefan Andrei. * Participarea mea la reuniunile anuale ale FMI i B ncii Mondiale de la Washington era un prilej de numeroase contacte cu mini trii de Finan e i pre edin i de b nci din lume pentru discu ii legate de realonarea datoriei externe i de noi credite financiare i bancare. Unele relat ri în pres au ar tat inten iile mele f cute în plenul acestei reuniuni. Astfel, în anul 1984, cotidianul vest-german „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, scria: „Washington, 27 septembrie (A.P). Ministrul de Finan e român Petre Gigea a propus, la sesiunea anual a Fondului Monetar Interna ional i a B ncii Mondiale, s se anuleze datoriile rilor cele mai s race din lume. În cuvântarea sa, ministrul a solicitat o nou solu ie pentru dep irea (rezolvarea) problemei datoriilor Lumii a Treia. Pentru rile s race, Gigea sugereaz ree alonarea datoriilor pe termen lung. Dimpotriv , datoriile celor mai s race ri ar trebui anulate. Ca un alt pas în continuare pentru solu ionarea problemei datoriilor, Gigea a cerut o sim itoare reducere a 2 dobânzilor”. Agen ia român de pres „Agerpress” a informat în presa româneasc despre sesiunea anual a Fondului Monetar Interna ional i a B ncii Mondiale, în care dup ce s-au prezentat ideile rapoartelor prezentate de conducerea acestor organisme interna ionale, a mai Doresc s v mul umesc c lduros pentru amabilul Dumnearelatat: voastr telex din 19 martie. Apreciez în mod deosebit bunele Dum„La aceast reuniune, ara noastr particip cu o delega ie condus de Petre Gigea, ministru de Finan e, guvernator al rii noastre la Fondul Monetar Interna ional i B.I.R.D. Cu acest prilej, delega ia româneasc a avut o serie de întâlniri i convorbiri cu mini tri de finan e i conduc tori de b nci dintr-o serie de ri, prezen i la sesiune. În cadrul discu iilor, au fost prezentate rezultatele ob inute de ara noastr în domeniul economic, social în vederea datoriei externe i a prezentat punctul de 3 vedere al rii noastre.” * Ajun i la Bucure ti, potrivit obliga iei intrat în obi nuin , eu i Nicolae Eremia ne-am prezentat la Nicolae Ceau escu, pre edintele României, informându-l despre modul cum s-a desf urat sesiunea anual . Delega ia Ministerului de Finan e la F.M.I., Era curios s tie tot ce se întâmpl

condus de Petre Gigea Gorun, ministru (SUA, Casa Alb , 1981)

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Am relatat întâlnirile avute, mersul normal al rela iilor cu Fondul Monetar Interna ional i Banca Mondial . Am adus în discu ie faptul unii interlocutori erau nelini ti i c circul tot mai intens un zvon România ar renun a la „Clauza na iunii celei mai favorizate”. A rit ca ars. - Iar îmi ridici problema asta? Nu e de resortul dumitale, de i i-am mai spus în câteva rânduri care este situa ia. Nu este vina noastr , este a lor. N-am luat înc o decizie pân acum. L-am l sat s se mai lini teasc i am intervenit: - ti i, a vrea s v spun c atunci în mod automat se va schimba pozi ia Fondului Monetar Interna ional i a B ncii Mondiale. Ar putea g si motive s nu ne acorde integral un miliard i jum tate de dolari. Ori pân acum lucrurile merg bine. - N-au decât s renun e. De ce Fondul Monetar Interna ional nu influen eaz S.U.A. pentru o „clauz ” permanent ? Eu pot renun a la banii lor. Voi cre te exporturile. - tiu, am zis. În acest caz i b ncile occidentale vor fi mai reticente. Ori noi suntem în perioada de gra ie i mai avem înc 34 ani de ree alonare. Clauza ne ajut . De aceea insist. - Ne ajut , ne ajut , dar în ce condi ii? Avem i noi demnitatea noastr . S ne-o respecte americanii. Apoi, lini tindu-se, a afirmat în stilul s u obi nuit, în astfel de cazuri. - Bine, bine, o s vedem. Ne mai gândim. Era un succes, i pentru acest an, în ceea ce prive te „clauza”. Iam dat un telefon i lui tefan Andrei i i-am spus rezultatul convorbirii. S-a bucurat. Ne-am întâlnit apoi, stabilind împreun modul de a ac iona i discuta aceast problem cu pre edintele rii în perioada urm toare. tefan Andrei avea un carne el de buzunar în care nota ideile principale ale discu iei noastre.

pe glob. Mai curios decât o femeie, a a cum, de altfel, am mai men ionat. Am extras din comunic rile f cute, acele date mai importante. De exemplu faptul c o cre tere normal economic este de 2-3 la sut , datoria extern a rilor în curs de dezvoltare este de circa 700 miliarde de dolari, iar cheltuielile de înarmare sunt tot de circa 700 miliarde de dolari (poate simpl coinciden ), c este necesar ca angajamentele pe plan interna ional trebuie respectate, i altele. i de aceast dat am expus faptul c se men in unele zvonuri cum c România ar renun a la „Clauza na iunii celei mai favorizate” cu SUA ceea ce ar fi o mare gre eal . Aceast problem am ridicat-o, de fiecare dat , fiindu-mi pus la rându-mi cu prilejul unor întrevederi pe care le aveam în capitala american . tiam c acest lucru îl mai face doar tefan Andrei, ca ministru de Externe, problem care c dea i în atribu iile lui. Toat greutatea ap sa pe umerii acestuia. În discu iile pe care le aveam cu acesta i-am spus: „În privin a «clauzei» pe mine m ai aliat. Eu o voi ridica permanent i din punct de vedere al îngrijor rii americane.” tia i mi-a mul umit. De i lui Nicolae Ceau escu nu-i pl cea s -i repet aceast problem , de fiecare dat reac iona, ridicând tonul, r spunzând: „S nu ne mai fac icane americanii în fiecare an. S ne-o acorde permanent i atunci i noi ne vom comporta corespunz tor. Ne trateaz de sus i ne jignesc”. Totu i, constatam c recepta mesajul, fiindu-i team , în conjunctura economic i financiar în care ne aflam, c nu trebuie s fac acest gest. Repetam mereu problema clauzei, amintindu-i-o pentru a men ine 1 Arhiva M.F.; arhiv personal , dosar nr. 9 aceast team i a nu face gestul sinuciga pentru interesele Ro- 2 Frankfurter Allgmeine Zeitung, 28 sept. 1984; dosar nr. 10 3 mâniei. Aceasta era inten ia mea, ac ionând psihologic. Agen ia român de pres Agerpres Totdeauna, în demersurile mele, am avut în vedere faptul c sunt român i datoria mea suprem este de a ara cu toat fiin a interesele rii în care m-am n scut, nu interesa r mânerea în func ie cu orice pre . În întâlnirile mele cu pre edintele României, ca i cu alte oficialit i de partid i de stat, mam men inut pe o pozi ie de principiu, ca în toate ac iunile mele s servesc numai interesele României, atât cât o puteam face. Faptul c nu am inut la func ie la „scaunul pe care îl ocupam”, cum se zice, mi-a dat îndemn i curaj ca s procedez numai cum credeam eu c m surile întreprinse sunt favorabile rii mele. i în anul 1985, dup participarea mea la Reuniunea anual de la Washington, am avut o întâlnire cu Nicolae Ceau escu, pre edintele RoVan Gogh - Casa plugarului mâniei.

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Georgeta NEDELCU

Copil[ria Când grâul b tea în combin , eu b team la por ile vie ii. Ziua când m-am n scut nu a fost nici pe departe o s rb toare. Mama m-a scut acas , la bunici, asistat de bunica dinspre mam i o m tu . La interval de câteva minute, mama a mai n scut înc o fat , sora mea geam . Era o zi canicular de iulie. Intrasem cu stângul în via a tat lui nostru, deoarece el î i dorea un b iat, b iatul pe care-l pierduse cu doi ani în urm . O s pt mân nici nu a dat pe acas , de ciud c are dou fete. Habar n-avea el c mama d duse mâna cu moartea... De mic f ceam impresia unui copil cu personalitate foarte puternic . Pân când m-am dus la coal , via a a curs lini tit . Când am mers în clasa întâi, tiam deja s citesc i s scriu. Mai târziu, aplecat la firul ierbii, mirosind flori, rosteam t cut poezii cu litere înc arzând. Când eram domni oar , c utam cu înfrigurare formele de via miraculoase care s m împace cu mine, cu lumea i cu Tat l Ceresc! Dar nu g seam nimic din toate astea, fiindc îmi doream prea multe deodat . Voiam s fac atât de multe lucruri, care s sfideze timpul i... moartea! Cu lumea nu m prea împ cam, deoarece mi se p rea c a teapt de la mine numai ceea ce eu nu îi puteam oferi. Nici cu Dumnezeu nu eram prea împ cat pentru c , de multe ori î i întorsese fa a de la mine. F o familie a mea, întemeiat dup ni te reguli s toase, nu puteam s am un sens în via . M întrebam de multe ori: ,,Oare, voi fi eu atât de puternic , încât s sper atât de mult?’’ Fiecare zi însemna pasul f cut pe înc o treapt a cunoa terii, o nou etap de munc pentru noul asalt. Mama trecuse prin multe greut i. La vârsta de dou zeci de ani îi

Van Gogh - Ramuri cu flori de

moare primul copil, iar un an i jum tate mai târziu, moare sora mea geam . Dup un an i jum tate de la acest eveniment se mai na te o fat - Violeta. C su a ei de atunci era o postav . Ochii mamei o priveau cu mult dragoste. Era micu i firav . A trecut mult vreme pân când a prins s mearg în brânci. Mai târziu a înv at s p easc , inut de mânu e. Dup un timp a pornit i prin curte. Ar fi vrut s ajung la poart , îns a r mas pe loc, deoarece cei doi curcani ai bunicii se înfoiau la ea. Violeta a luat de jos o nuielu i s-a îndreptat spre ei. Alungarea lor a fost prima ei victorie. i-a continuat drumul, vrând s treac peste pragul de la poart , dar nu a putut, fiind prea înalt. Gata de plâns, s-a a ezat jos i cu nuielu a a început bat p mântul, apoi i-a dus palmele la urechi i a stat a a câteva minute. A mai privit odat spre poart i a zâmbit. În ochii ei frumo i, râdea cerul! Cre team i nu ne doream nimic mai mult decât aveam: o cas , doi p rin i minuna i, bunici i strada cu copii unde ne jucam zilnic. rin ii no tri se respectau foarte mult i îngrijeau de noi cu mult trud . Niciodat nu avuseser loc, în casa noastr , certuri. i eram atât de s raci... Nu aveam lumin , ci lamp cu gaz, g team pe godin... dar ne iubeam atât de mult! Acum, nimic nu mai e ca alt dat ! Nici anotimpurile nu se mai desf oar întocmai. Doamne, ce curcubeu frumos r rea dup ploaie! Azi, rar dac mai z rim a a ceva. Nici cozonacul nu mai are gustul celui de a-tunci, când eram copii. Mama ne f cea cozonaci în cr ticioare mici i dup ce îi scotea din cuptor îi rupea, iar noi îi mâncam cu atâta poft ... Doamne, ce buni erau! Unele întâmpl ri din via a noastr , în loc s ni se tearg din minte, ne r mân fixate în memorie, cu o limpezime atât de clar în ceea ce prive te detaliile în care ne angajeaz soarta, încât ai impresia c toate astea s-au întâmplat ieri... ...Era o zi superb de prim var . P mântul i cu prim vara sunt dou corpuri goale, ce stau încol cite sub cerul larg. Tot v zduhul mirosea a iarb , iar crângurile erau pline de violete. Soarele str lucea pe cer, aruncând suli ele sale aurii pe cerul senin. Plec m cu ma ina din Craiova, împreun cu rin ii, i trecem Jiul, aproape secat, iar dup câ iva kilometri de asfalt oseaua devine o spinare osoas acoperit cu mult praf. În vârful dealurilor se z resc perii solitari, la umbra c rora oamenii î i l sau desaga cu mâncare atunci când se duceau la lucru pe ogor. La prânz, satul este toropit de c ldur . Casele din chirpici sunt spoite cu p mânt galben amestecat cu paie i sunt atât de joase, încât po i s te ui i deasupra lor din oricare pom. mase drept z log p durii, câteva pete de lumin mai lic reau stinghere în apele adormite castan

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

ale izvoarelor. Sprintene, ca ni te c prioare, eu i Violeta înaintam printre copaci i p ream rupte din întuneric... La marginea satului, unde deseori ne petreceam copil ria, m desfac de umbre, r mânând o vreme încremenit lâng un dud. Satul Mârza este satul unde locuiesc bunicii no tri. Acest sat este unul dintre pu inele localit i doljene în care nu exist biseric . Locuitorii de aici sunt nevoi i s parcurg aproximativ 7 km pân la cel mai apropiat l ca de cult situat în satul vecin, M cine, pentru cele mai diverse ocazii: cununii, înmormânt ri, slujba de duminic i altele. Iar elevii din sat trebuie s parcurg peste 7 km pe jos pân la coala din Tenc u, unde înva , pentru c nu au la dispozi ie nici un mijloc de transport i acela i drum trebuie s -l fac i la întoarcere. Pentru a veni la ora , bunicii veneau pe jos cale de 25 de km. Alteori veneau cu carul cu boi, dar plecau cu noaptea-n cap pentru a ajunge aici când mijeau zorii. Satul p rea la fel de adormit ca i p durea. Uli a pe care stau bunicii no tri e firav i goal . Numai p mânt i piatr . i e t cut ... Seara e tulburat de vacile i oile care se întorc de la p une. Nu departe de locul unde ne afl m acum, apare casa bunicii, locul unde ne-am petrecut multe zile fericite. Acela i acoperi , acelea i ziduri ca alt dat . Totul este neschimbat. Am împins poarta care a scâr âit prelung i m-am îndreptat spre casa bunicilor, dar am fost întâmpinat de a tept ri neîmplinite. Atunci, am cioc nit de câteva ori în u . - Cine-i acolo? - se auzi din untru, glasul bunicii. - Eu sunt, bunico! vorul cl mp ni scurt i, cu pu in opinteal , lunec hodorogit, iar în pragul u ii, luminat slab de pâlpâitul l mpii, ap ru bunica. - Ei, bat -te s te bat ! Tu e ti, Gabriela! se minun ea de cum du cu ochii de mine. - Eu, bunico... S rut mâna i bine v-am g sit! - Cu cine ai venit? - Cu mami, cu tati i cu Violeta. Dar bunicul ce face? - Intra i i fi i bine veni i! zise bunica i i se umplur ochii de lacrimi. Bunicu-t u doarme, dar se va trezi când î i va auzi glasul - fii grij . În casa bunicilor, aceea i t cere blajin . Bunica, cât ai clipi din ochi, a ternu masa cea cu trei picioare, pe care puse brânz , unc i saramur de pui cu m lig rece. M liga o t ie cu a a. Dup ce ne potolir m foamea i setea ne a ezar m la taifas vreme de vreo dou ceasuri, apoi o ajutai pe bunica s strâng masa i s a tearn paturile pentru a ne odihni. În dep rtare, luna ap rea printre nori ca un licurici. Spre sear ,

Van Gogh - Patru floarea soarelui t

Anul VI, nr. 1(53)/2015

durile deveneau fumurii, iar glasul p relelor str pungea desimea tainic a aerului. Îmi pl cea s le ascult pân toamna târziu, când pe uli i în cur ile oamenilor se ardeau gr mezi de frunze i gunoaie, iar coco ii cântau prelung. Începuse s bat vântul tot mai tare i, ca din senin, s-a pornit o ploaie m runt i rece care br zda p mântul cu stropii ei mari i grei. Ad postite sub plapum , cu ochii închi i, eu i Violeta ne sim eam atât de bine! Priveam clipind spre razele lunii, care ne lumina camera. În noaptea de afar , t cerea cuprindea tot satul. R puse de oboseal am adormit, în timp ce vântul puternic deschidea por ile i le trântea cu repeziciune. Furia vântului s-a potolit pân spre diminea . Pe la prânz, p rin ii no tri au plecat, întorcându-se acas , iar eu i sora mea am r mas la bunici. La chindie, soarele str lucea i toat valea se acoperise cu o broboad sângerie. Se apropia luna septembrie. Toamna era pe aproape. O sim eai în culesul roadelor bogate. În gr din , o furtun scurt dar puternic biruia crengile pomilor. Gr dina bunicii era plin de pomi fructiferi, iar curtea de bujori albi i ro ii, de crini i lalele. Dup treburile zilei, ochii umezi ai bunicilor priveau poarta sau uli a de unde ap ream noi, obosite, dup fuga împreun cu fluturii de toate culorile. Dup ce pa ii no tri treceau pragul casei, ne sp lam pe mâini i fiecare ne a ezam pe sc unelul preferat. Bunica ne punea pe mas tot ce avea mai bun, iar noi nu mai conteneam cu sporov itul. Ochii lor ne sorbeau cuvintele i bucuria noastr îi molipsea i pe ei. Rev d imagini cu mine, când mic fiind, m duceam diminea a cu c nu a în mân dup bunica, atunci când mulgea vaca, s -mi pun lapte i îl beam direct de la ,,surs ” i dup ce m s turam, luam tele i le b gam cu capul în can s ,,pape” i ele lapte. Pân s vin bunica, omoram dou -trei r te. Într-o diminea m-am trezit cu temperatur . Asta însemna medicamente, paz , griji... Numai eu aveam temperatur ; parc surorii mele i-a fost lene s se îmboln veasc . Bunica o pune s aib grij de mine, s nu m dezvelesc, ca s transpir. La un moment dat, am auzit-o oftând i am întrebat-o: - Ce ai, surioar , de oftezi? Violeta tace, iar eu m uit la ea a întrebare. Pân la urm se îndur îmi r spund : - Of! Ce greu e s fii s tos! - S nu mai zici una ca asta nici-odat ! - r sun de dincolo glasul bu-nicii. Bunicul ofteaz i el. - Tu de ce oftezi, Nicolae? - vine glasul bunicii, ca tunetul. Bunicul nu-i r spunde. Aprinde o igar i zâmbe te pe sub musta . - Ce faci Nicolae? - se aude de dincolo, glasul bunicii. - Nu-mi g sesc ochelarii, Leno. Nu i-ai zut pe undeva? Uitându-se la el, bunica î i face cruce ii spune zâmbind: - Sunt pe nasul t u, nu-i mai tot c uta. Offf! Ai îmb trânit, de tot... i bunicul râde pe-nfundate. Bunica se retrage în camer i se culc . Somnul bunicii seam cu joag rul din p dure. Noi continu m s vorbim în oapt . - De ce nu te culci, Nicolae? Ce ai de discutat atât cu Gabriela? Nu vezi cât este ceasul? - zice bunica deodat . i noi care credeam c doarme... Bunicul s-a speriat atât de tare, încât i-au sc pat oiate chelarii din mân .

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

- Ei... punem ara la cale... - Gabriela, nici tu nu ai somn? Îl s rut pe bunicul i plec în vârful picioarelor în camera unde doarme sora mea. Iau o par din strachina de pe mas i mu c din ea. Stropii dulci se rostogolesc din miezul moale, udându-mi b rbia i rochia. Dup ce termin de mâncat para, îmi iau c a de noapte i a ez în pat lâng Violeta care doarme de o or . Motanul se culc la picioarele mele, acoperindu-mi-le cu lâna toars din fuiorul lui. Stelele de pe cer str lucesc i noaptea începe s zâmbeasc . Ceasul din perete tic ie atât de tare, încât îmi astup urechile s nu-l mai aud i abia adorm. Noapte bun , noapte! * E duminic . Diminea a m trezesc mai devreme decât dac a fi la Craiova. M scoal din somn or niile din curte i sunt atât de somnoroas ... Sora mea înc nu s-a trezit. Afar ninge ca în basme! Cu toate c e cam ger, o mul ime de copii se dau cu s niile la vale pân în dreptul cooperativei sau se bat cu bulg ri de z pad . Ajuns acas , bunicul î i scoate cizmele de cauciuc i le las în prisp . Î i ia o igar i o aprinde direct din sob . Eu cu bunica a ternem masa s mânc m. Vine i sora mea somnoroas , frecându-se la ochi. Dup ce mânc m, bunica ne îmbrac cu h inu e groase s ie im la derdelu . Ne suim amândou în sanie i ne d m drumul la vale. Fulgii ne intr în ochi, în gur sau se topesc în palme. Oriunde te-ai uita, nu vezi decât o întindere alb ! Din cauza gerului, eu i Violeta ne întoarcem repede acas . Ne scutur m afar de z pad , ne desc m la u i intr m în cas . Avem obrajii ro ii i mâinile înghe ate. Ce cald i bine e aici i e atât de curat! Toat ziua deretic bunica prin cas , de i-e drag s stai în ea. Pe pat are scoar e alese esute chiar de ea, perne de diferite culori, iar pe peretele de la r rit, are o icoan a Maicii Domnului cu Iisus în bra e. Deasupra icoanei, bunica a pus un m nunchi de busuioc, luat de la biseric în ziua de Boboteaz . Sub icoan , arde candela zi i noapte. Bunicul î i ia din tabachere o igar i d s ias afar . - Pe unde mi-ai colindat azi, Nicolae? - îl întreab bunica. - Am fost la cooperativ , Leno, zice el mândru, zâmbind pe sub musta a neagr .

Van Gogh - Seceri ul

- Bine, Nicolae, bine... Dup ce am mâncat, ne-am strâns amândou lâng sob i priveam la z pada de afar . Somnul ne-a luat pe aripa lui i-am adormit imediat. Moartea a b tut azi noapte la poarta unei vecine. E singur i e trân ! Dac a v zut c nu-i r spunde nimeni, a plecat. Se va întoarce oare? * Ne trezim de diminea . Ra ele fac o g gie atât de mare atunci când le e foame, de zici c se ceart . Focul arde în sob . Lemnele trosnesc de sar scântei prin cr tura u ii de la sob . - Somnoroaselor, mai dormi i mult, c soarele e sus pe cer? ne zice bunica. Încetul cu încetul, pânza visului se destram , noi clipim, c sc m, ne întindem, dar mai r mânem în pat, prelungind pl cerea somnului odihnitor. Dup vreo zece minute ne d m jos din pat, ne îmbr m în rochicioare curate, ne punem papucii i ne ducem la ,,ogeac” s ne sp m pe ochi i pe mâini. Bunica ne a teapt cu masa preg tit . Ce foame ne este! La desert mânc m budinc de orez stropit cu rom. Bunicul î i linge degetele dup ce gust din budinc . - Vou v place? ne întreab ea. - Mai întrebi, bunico?... spunem amândou deodat . Dup ce mânc m, bunica strânge masa i o ajut i eu. Întotdeauna mi-a pl cut s fac câte ceva prin cas , s nu stau degeaba, s dau o mân de ajutor. Bunicul pare sup rat i, cum bunica îl vede cam ab tut, îl întreab ce are, iar el nu-i r spunde i cite te mai departe ziarul. Eu i sora mea st m cu nasurile lipite de geam i ne uit m afar cum ninge, iar bunica fr mânt pâine, în timp ce bunicul se duce afar s ia un bra de lemne. Ninge de câteva zile de zici c nu se mai opre te. Fulgii mari i pufo i coboar din cer, valsând. Prima z pad a fiec rui an este precum zâmbetul unui copilul. Odat cu prima ninsoare, se a terne în sufletul meu atâta lini te, încât pot s o aud... Întotdeauna, prima ninsoare trebuie tr it cu bucurie, cu pl cint de mere, al turi de un pahar cu vin fiert la gura sobei, împreun de cei dragi. Iarna are o înf are de vis i ne încarc de bucurie. Pomii înrca i de z pad sunt plini de ciori îmbr cate în fuste negre, care cronc ne mereu de zici c rup surcele pentru foc. Îmi iau paltonul i cismuli ele i m duc s fac potec pân la poart , c e atâta z pad , de nu ai unde s pui piciorul... În imensitatea alb care ne înconjoar , privesc p durile în dep rtare, iar tulpinile lor par fumurii ca i cerul. Corbii cronc ne în zborul lor, de se aud dinspre p duri. Viscolul se înte te. Vîrtejurile trec dintr-o uli într-alta. E cumplit de frig afar ! Crap pietrele, iar gura nu mai poate vorbi de ger. Începe s se întunece i bunica aprinde lampa. Ninge! Fulgii par petece de z pad , atât sunt de mari... Nero s-a f cut covrig în cu . I-a pus bunicul paie ca s îi fie cald. De câte ori ne vede, m tur z pada cu coada i tare mult se bucur . E un câine foarte de tept. Latr decât atunci când intr un str -in în curte. Dou pisici ale bunicii stau dup cuptorul sobei. ,,Când pisicile stau gr mad pe sob , înseamn c va fi iarn grea” - zice bunica, gonind pisicile de acolo. Închidem ochii s vis m... Ceru-i plin de stele. Bunica pune o pânz la geam i acoper stelele, apoi stinge lumina i ne închin pe fiecare, urându-ne noapte bun . O v d cum se apleac de spate i face o cruce la icoana Maicii Domnului, rugându-se s fim ap ra i de rele. Noaptea, dup rug ciune, la mijloc între bunici,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

adoarme sfo-r itul lor u or i teama de ,,bau-bau” pe care îl nuiam a fi aproape. Nu aveam nicio grij i nici nu b nuiam c pe lume exist a a ceva, dar erau vremuri pe care le-am în eles mai târziu. tiu c timpul care vine e plin de ani, iar anii vor fi plini de multe zile minunate. A a e când e ti copil! Adolescen a este str tut de furtuna sentimentelor, a conflictelor, de multe ori a dezam girilor, dar i de foarte multe bucurii, care ne transform printr-o în iruire de clipe în toare, în omul matur, sigur pe propriile-i puteri. A a cugetam de fiecare dat , înainte de a veni Mo Ene pe la gene, în timp ce pleoapele deveneau din ce în ce mai grele... * E ora nou i noi înc mai dormim. Bunica intr în camer , ia pânza de la geam i spune: ,,Lene elor, nu v mai trezi i? Hai, c veni Tan a cu Petric s v ia la Craiova”! Când am auzit una ca asta, am fugit imediat în bra ele lor. Tata ne-a s rutat pe frunte, luându-ne pe amândou în bra e. E o diminea foarte geroas i ast zi. P mântul e înghe at ,,tun”. Iarna asta este atât de lung , de parc nu se mai sfâr te. Ma ina tatei are lan uri la ro i; altfel nu ar putea s r zbeasc prin z pada asta mare. Ninge necontenit de câteva zile, încât z pada a ajuns pân la strea ina caselor. To i oamenii de pe strada noastr au f cut potec , de ziceai c e ti într-un tunel. Ieri a murit tat l lui Leonor - sunt cinci fra i. Abia au reu it s -l duc pân la groap pe o a a z pad de mare, iar copiii lui - to i m run ei - plângeau de i se rupea sufletul. Era atâta z pad pe acoperi , de trosnea sub greutatea ei. Casa noastr este f cut din chirpici. O bucat mare de tencuial s-a rupt din tavan i a c zut în mijlocul camerei. Atât de r u ne-am speriat - eu i sora mea - încât am început plângem. Inimile noastre bubuiau de fric . Ne-am dus lâng mama i am cuprins-o cu mânu ele. Ea ne-a zis s nu mai plângem c o s vin tata i o s repare el tavanul, apoi s-a f cut c are treab prin camera al turat ca s nu vedem noi c i ei îi d duser lacrimile. Se întunec i noi st m lâng sob s ne înc lzim. Aud ma ina tatei. Vreau s ies înaintea lui, dar mama spune c e tare frig afar i ar vrea s r mân în cas . Îi aud vorbind pe amândoi. Tata întreab de noi, apoi vorbesc de ale lor, în timp ce eu i sora mea ne minun m de luna care p trunde prin perdeaua de la geam. Parc se leag , iar pada pufoas de afar pare c arde sub lumina lunii. Violeta m întreab uitându-se pe geam: - Cine stinge becurile cerului? Tata i mama, care intraser în camer f s îi auzim, au început râd . Ce bine i cald e în cas ! Seara vine mai repede decât ne a tept m. Ne suim în pat i somnul întârzie s apar . S-a iscat un vânt de ziceai c se ia cu iarna la trânt . Cred c vrea s o ia cu el, s o duc departe. i ciorile astea nu mai pleac odat s vin prim vara... Stau strânse în dudul din fa a casei i fac o g gie de parc in conferin . Luna ne bate în geam i uitându-te la ea ai impresia c ne spune: ,,Noapte bun !” iar noi închidem ochii i adormim imediat. În diminea a urm toare, mama ne face gogo i. Le preg te te cu mâinile pline de grij i tain . Doamne, ce gogo i bune face mama! De i e întâi martie, e înc z pad . ur urii de la strea ina caselor încep s se topeasc . Au început ,,babele”. În fiecare nor e câte o bab ! Ieri a fost ,,baba” mea. Pe la prânz a ie it soarele. Înseamn c nu sunt chiar atât de rea precum spune Violeta... c m mai îmbunez pân la urm . Eu i sora mea ne uit m spre cer cum cad fulgii mari i grei. Casc gura i m nânc din zbor o mul ime de fulgi i m simt atât de s tul , de parc a fi mâncat o tav cu pr jituri f cut de bunica. Violeta îi spune mamei c îi e foame.

Anul VI, nr. 1(53)/2015

- Gabriela, ie nu i-e foame? m întreab mama. - Sunt atât de s tul de câ i fulgi am mâncat, c îmi crap burta! Tata începe s râd i m ia în bra e, strângându-m la piept. Simt cât de mult m iube te! Dar i mama m iube te. Ne iubesc pe amândou , c doar pe noi ne au. Ast zi e foarte frumos afar ! Este baba sorei mele. De ce e vremea atât de frumoas ast zi i ieri a fost cam frig? Asta înseamn c Violeta e mai bun decât mine? Îmi dau lacrimile. Aud ma ina tatei cum claxoneaz . Nero zgârie cu labele u a de la intrare, ca i cum ar vrea s -i spun mamei: ,,Hai, d fuga i deschide por ile, c vine st pânul!” Mama deschide por ile larg, iar câinele ne te în strad i-i ine calea tatei, care îi deschide portiera, se urc lâng el i-i tare mândru! Dup ce ma ina intr în curte, mama închide por ile i-l întâmpin pe tata care o s rut i îi umple bra ele cu bui, iar pe noi dou ne s rut . Cu toat r utatea oamenilor, prim vara vine la vreme, sem nând în suflet speran i bucurie. i ne d ruie te atâtea flori! Zilele acestea de prim var , când sufletul se pierde în amintiri, renasc în noi toate visele de pân acum. Martie este anotimpul care veste te trezirea la via . În cur ile oamenilor de la ar se d foc la gunoaiele de prin ogr zi. Prim vara ne face s ne sim im adolescen i, s ne purt m nebune te indiferent de vârsta pe care o avem, s uit m de toate surile i de oricâte greut i ne-ar ap sa sufletul i oricât ger au turnat în inimile noastre lungile nop i ale iernii. E bine s ne a ez m în fa a ferestrei cu inima deschis , s încuiem toate grijile undeva i d m frâu liber speran elor. Prim vara înverzesc p durile, iar zumzetul albinelor domne te peste t cerea amiezii. E o zi superb pentru medita ie! S-a f cut foarte frumos afar i e cald. S-a retras b trâna iarcu coada între picioare. Mâine plec m iar la ar . Mama ne spune la plecare s fim cumin i i s ascult m de bunici. Cum am putea s facem altfel? Doar ne e atât de bine acolo, iar bunicii ne iubesc i ne fac toate poftele! De cum ajungem, bunica ne a terne o rogojin la umbra casei. Ne lu m p pu ile i juc riile i trasând o linie imaginar cu degetul pe rogojin , o împ im în dou - eu jum tate, iar Violeta cealalt jum tate. La strea ina casei i-au f cut cuib rândunelele. Vin, intr , aduc mâncare la puii lor, spun ceva i pleac . M uit la ele cât sunt de pricepute! Stau zile întregi pentru a- i cl di cuibul, aducând materiale, de multe ori, de la foarte mare distan , iar când termin i cuibul este gata pentru a depune ou le, intemperiile vremii, r utatea oamenilor sau a vreunui animal îl distruge, ruinând astfel tot ce au cl dit cu atâta trud ! Dar p rile nu plâng i nici nu abandoneaz . Încep din nou, înc o dat i înc o dat , pân ce în cuib apar primele ou . Se întâmpl ca înainte s ias puii, tot ca atunci când au vrut s construiasc cuibul, totul s fie distrus, dar de data asta împreun cu pre iosul con inut - puii - care ar fi trebuit s ias din ou. Doare s o iei mereu de la început... Chiar i a a, p rile nu dau înapoi... Continu s cânte i s construiasc ... Dumnezeu le-a dat puterea s lupte. i oamenii lupt , dar unii abandoneaz lupta prea devreme. Cu privirea îndreptat c tre aceste p ri minunate, ni se închid ochii de somn. Când ne trezim, bunica ne îmbrac cu h inu e curate i ne las s ne juc m pe b tur . Vara, primul meu gând când ies din cas , este s m duc la gâldanul ra elor i s m bag acolo sau s m duc în fundul gr dinii, unde bunica pune cenu a pe care o adun din sob . M a ez pe ciuci, iau cenu cu pumnii i îmi pun în cap. Bunica vine ca un nor de grindin , iar ochii îi fulger de sup rare. Mai întâi m smuce te de um r, apoi m apuc de ureche i-mi zice: ,,Fir-ai închinat s fii! Ia uite la ea, ce face... Doar te primenii!” i m ia de mân , ducându-m în cas , unde m schimb de hainele pe care tocmai le murd risem.

(Va urma)

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Gheorghe CLAPA

Ion N. Oprea – o voce distinct[ a scriitorilor români contemporani Motto: „Frica de nereu it poate frânge visul oricui de a duce o via cu adev rat remarcabil . Iar modul în care po i învinge aceast team este s ai încredere în pasiunea ta”. (Bill Stickland) Pu ini dintre noi pot tr i f cartea tip rit pe hârtie. Cartea mâne o bucurie pentru mul i cititori care doresc s se informeze, dar i s simt în mân pre iosul volum cu fo netul paginilor i mirosul inconfundabil de hârtie i cerneal tipografic . Când e i frumoas , dar i bine realizat editorial, nu- i mai po i dori decât r gazul i petreci nu un strop de vreme, ci poate chiar o noapte, umplândui sufletul de nesecate bucurii. Cartea este o apari ie necesar care reu te s fac lumin într-o zon a cunoa terii unde nu rareori amatorismul este la el acas . Frumos sistematizat i bine organizat ca structur , cartea promite s devin un instrument important în utilizarea informa iei, în egal m sur pentru specialist i utilizatorul obi nuit. Orice informa ie este bun , dar cea care provine dintr-o carte este baza. Ion N. Oprea este un adev rat Negruzzi contemporan care a reuit s pun la dispozi ia noastr un material atât de vast i de cuprintor, care altfel ar fi r mas înmormântat în arhive i peste el s-ar fi ternut un i mai gros i greu „colb” al uit rii. Scriitor-cet ean, s-a identificat organic cu via a local , cu durerile, bucuriile i aspira iile autohtonilor, i-a pus con tient i consecvent talentul i munca în slujba adev rului, purtând i ducând cu el mesajul social-uman care a dat sens condi iei umane i destinului istoric în epoc . Cititorii c ilor lui Ion N. Oprea, valoros scriitor de literatur documentar , vor g si în ele adev rate cronici ale vremurilor de alt dat , vor afla lucruri interesante i inedite care îi vor ajuta s în eleag mai bine lumea în care tr iesc. Scriitorul Ion N. Oprea este un deschiz tor de noi orizonturi în cercetarea documentar , domeniu nu îndeajuns explorat. Autorul se mi mai mult singur în toate ipostazele, i prin toate locurile labirintice, atât cele îndep rtate în timp, unele din perioada dacic , altele mai apropiate aducându-le spre actualitate pentru „tân rul cercet tor de mâine”, care va dori s tie cine suntem” i „de unde venim”. Este fidel scotocitor coborând în subsolurile Arhivelor de stat i ale marilor biblioteci, alergând în variate locuri istorice, localit i, sco ând la lumin evenimente i oameni uita i, r ci i, neglija i în negura vrafului i a timpului cert; dar mereu erodant, comentându-le i eviden iindu-i. Ca rezultat al str daniei sale, a dorin ei i voin ei de a- i însu i i folosi mai direct tainele Internetului, are realizate 46 de c i cu circa 40.000 de pagini, plus zece ca îndrum tor sau colaborator la proiect, unele scoase de la „subsol” i dup 20-25 de ani de la... depozitare în arhivele institu iei abilitate.

Scrisul înseamn sensul vie ii sale. Munca i scrisul îl vor face „nemuritor” pentru c „nemurirea este un fel de via pe care o dobânde ti în memoria oamenilor”. C ile lui cuprind o tematic variat care place cercet torilor. În iruirea elementelor de cultur sau referitoare la istoria sau literatura documentar , toate îmbr cate în citate ca exemplificare i sus inere tiin ific , extrase adesea din presa scris sau din c ile consultate, abund , atrag, intereseaz i conving cititorul. Cartea, în via a lui Ion N. Oprea, este suveran , este instrument de studiu dar i de lucru. Analiza documentar cu care se ocup face parte din metodologia utilizat în tiin ele filologice. Totul cuprins în accep iunea de „cercetare a textelor scrise” (ziare, c i, legisla ia timpului, arhivele, în general), iar din punct de vedere al autenticit ii, el se folose te de dat ri i localiz ri în spa iu i timp, apelând i la compara ii cu alte versiuni asem toare. Uneori sintetizarea informa iei ob inute nu se limiteaz numai la semnalarea simpl (autor, titlu, date editoriale), ci se apleac asupra consult rii textului, a con inutului de idei, i-l interpreteaz ca un analist în specialitatea sa. Nu- i arog niciodat titlul de autor al descrierii bibliografice, încât pentru cercet torul interesat de subiect, el r mâne un anonim sau un simplu... intermediar. În cartea respectiv , informa ia ob inut cu atâta migal este oferit cu mult pl cere i gratuit, i numai el se bucur c a putut fi util cititorului prezent i posterit ii. Enorma cantitate de informa ie a fost colectat , prelucrat i pus în oper în circa un deceniu, privirile sale prin arhive i biblioteci au zburat peste zeci de mii de pagini documentare, la care se mai adaug un num r impresionant de colabor ri la ziare, reviste, almanahuri i publica ii de specialitate. Ion N. Oprea cite te i scrie zi i noapte, taie i adaug , cânt re te i apoi scoate la lumin doar ce este luminos. Activitatea sa, manifestat într-un ritm sus inut, circa cinci c i publicate anual, a coincis i cu lupta acerb pe care o d pentru dep irea tacit pentru a învinge unele suferin e fizice, dincolo de cele morale, care nu-s pu ine. Neobosita sa munc i imensa sa abnega ie pentru reu ita scrisului s u au reliefat tocmai calitatea de împ timit al „universului c ilor sale”. A avut de rezolvat i disputele privind supravie uirea c ilor scrise în concordan cu electronbooks-urile. Cu o energie, ce nou ni se pare a-i fi inepuizabil , filon genealogic, poate, cu o responsabilitate pe m sur a cuvântului scris, Ion N. Oprea i-a impus trecerea de la scrierea c ilor în manuscris la scrierea direct pe calculator,

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

câ tigând timp în ultimii cinci ani, cucerind performan e. Reu te îndeplinirea cu succes a idealului ce i-l propune, pus în binele i a celor din universul s u scriitoricesc, a prietenilor i a tuturor cunoscu ilor s i. Nu a avut întotdeauna timp material pentru lansarea ilor. Astfel de manifest ri mai necesit i „obliga ii” de care nu dispune un „simplu’ i „solo” pensionar care a teapt în fiecare lun po ta ul. Tr ie te în lumea lui interioar , aparent uneori stingher, f preten ii ambi ioase, ceea ce înseamn c a fost i va r mâne un singuratic în lumea lui de idealuri, cu suflet larg, iert tor i profund în eleg tor a tot ce este omenesc. Aproape de c i, nu are timp pentru amici ie ieftin , aduc toare de avantaje nici morale, nici materiale, nu-i plac „interven iile”, nici manifest rile de ordin protocolar, fie i în a teptatul în ante-camer . C ile lui niciodat nu ne-au fost prezentate prin lans ri zgomotoase, de el organizate i sus inute în scop comercial. Are destule volume care înseamn oper literar , comentarii, recenzii i prezent ri de c i, opinii prezentate în contradictoriu cu al i autori, lucr ri realizate în colaborare, prefe e sau postfe e la c ile autorilor. Cititorii c ilor lui Ion N. Oprea, valoros scriitor de literatur documentar , g sesc în ceea ce scrie i public , adev rate cronici ale vremurilor de alt dat , a a cum au fost ele prezentate atunci, lucruri interesante, chiar inedite, care îi pot ajuta, mai ales pe tineri, în eleag mai bine lumea i vremea de ast zi. Pornind de la prezentarea unor elemente de cercetare i interpretare local , unele chiar inedite, el a ajuns la descrieri de natur integrate în fapte petrecute nu numai în locurile sale natale, la realizarea a numeroase recenzii de c i cu semnifica ii majore, eseuri i monografii, portretiz ri cu deosebite valori, epistole i memorii, întâmpl ri cu povestiri de r zboi, acte legislative cu forme de m suri punitive, scrieri cu tematic nu numai literar-istorice, ci i religioas , multe alte descrieri introduse în c i, unele cu elemente de critic literar pertinent . Multitudinea tematic , descrierile calde, uneori înc rcate de duio ie, sunt reg site i în multele articole publicate în periodicele i revistele prezente. Unele dintre ele trateaz i probleme

Van Gogh - Peisaj de toamn

Anul VI, nr. 1(53)/2015

din actualitate, despre bulvers rile acestei perioade de „continu tranzi ie”, cum o nume te el cu am ciune i repro justificat, probleme de educa ie, de moral , de comportare a celor inclu i în via a scriitoriceasc , folosindu-se chiar de replicile unor speciali ti, anali ti, unii cu preten ii, dar cu lipsa unor competen e necesare pentru a convinge. Ion N. Oprea apeleaz uneori, într-un mod inedit, la procedeul unor enumer ri de termeni sau de nume, fapte i oameni care derulându-se în lecturile noastre, ca într-un film, sugereaz obiectiv tocmai gravitatea acelor probleme insurmontabile majorit ii popula iei române ti la momentul respectiv. Uneori scrie articole care doar noteaz , semnaleaz evenimentul, interesele partizane ale celor din conducerea diferitelor sectoare, probleme care, astfel tratate, r mân în a teptare... spre rezolvare. ile lui I.N.O., cum îi zicem noi prietenii, eviden iaz la unison, iubirea de ar i de neam, tradi ionalismul pe care îl îmbr eaz . Din fiecare interven ie i opinie exprimat , citim t ria de caracter a românului. El este cititorul ce se exprim , î i reliefeaz plenar capacitatea intelectual i sensibilitatea covâr itoare a românului responsabil pentru p strarea, valorificarea cât mai deplin , prin punerea în pagin a limbii române, mereu generatoare de noutate i dorin a expres a românului de a dep i vicisitudinile. Promovarea graiului simplu, dar pitoresc i firesc, cu o curgere a cuvintelor într-o consecvent armonie în limbajul folosit de Ion N. Oprea are elemente corecte, predilecte epocii la care se refer nara iunea. Respectând regulile limbii literare, el ne transfer grija pe care trebuie s o manifest m pentru impunerea ei în con tiin a na ional , ca purt toare a solidarit ii i continuit ii poporului român. Scrierile sale, sub raportul respect rii limbii române, eviden iaz însu i profilul s u moralcet enesc, de lupt tor împotriva cuvintelor denigratoare, a temelor sau subiectelor „mici”, a vulgarit ii strecurate de unii litera i în propriul lor spa iu, oferit de edituri i conducerea nu suficient exigent a unora. Onestitatea în scris i în fapt sunt atribute care con in la Ion N. Oprea voca ia adev rului i sim ul gratitudinii fa de locurile i limba str mo ilor. Cartea i-a fost i i-a r mas stimulent în activitatea zilnic , speran de ideal, furnizor i hr nitor al optimismului s u, indiferent de împrejurare. Este cel mai apropiat i nedesp it prieten. Ion N. Oprea a beneficiat întotdeauna de o minte uimitor de clar i o capacitate de munc prolific , în orice domeniu. El a trecut cu o voin de fier peste toate vicisitudinile vremurilor, dar i peste pierderile materiale i suflete ti, inerente momentelor vie ii, peste suferin ele i groz viile unor opera ii, care l-au inut departe un timp de masa de scris, dar cu bucuria întov irii cu cartea sau presa pân i pe patul de sub observa ia medicilor. A r mas fidel i onorant depozitar al memoriei timpurilor tr ite cu personalitate cultivat prin studiul c ilor din variate domenii i care i-au oferit acea pondere valoric special . Sufletul s u cel mare i-l împarte cu credin în ile sale în cele care îl a teapt în depozitele înc nu destul cercetate. Se autosugestioneaz i taina creaiei îl determin din nou s parcurg momente de ascensiune imaginar . De lini te i calm, aparent. Privind

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

discret spre tainicul s u destin i motivat de impulsul optimismului, se îndreapt spre teancurile de hârtii care îl înconjoar i se a eaz din nou la lucru. La mas , unde îl mai a teapt ceva de completat, la birou unde are de trimis ni te articole la publica iile care a teapt , la calculator unde ni te texte se cer corectate, dincolo în camera cu ile care se cer expediate... Personalit ile descoperite de Ion N. Oprea i-au pus amprenta lor spiritual pe întreaga cultur româneasc ; surprinde fapte inedite i intervine cu propriile comentarii la situa iile scoase din praful arhivelor, desf oar o activitate prodigioas de cercetare, excelând prin scrupulozitate în redarea documentelor i printr-o activitate tenace, cu pasiune. Ceea ce scrie i cât scrie reprezint o munc asidu , o minte limpede i sclipitor mi toare pentru a re ine esen ialul, acel esen ial care nu-i serve te lui personal. Mereu se gânde te va fi util celor care „vor veni:, celor care vor cerceta dup scrierile lui, pentru a- i cunoa te trecutul, str mo ii, preocup rile i limba lor, îns i via a, via a rii, a neamului românesc din care vor face parte i „urma ii urma ilor”! Ceea ce scrie nu este o în iruire de nume, ci o enumerare de fapte ce apar ineau unor figuri ilustre i portretizarea acestora este alc tuit cu o exactitate des vâr it într-un ir de metafore ce par a avea propria unicitate. Totul este veridic, cu o exactitate exemplar , re inând istoria timpului respectiv, cultura epocii i contribu ia concret a celor implica i cu calit i dar i cu neajunsuri. „C ile lui I.N.O. îndeamn la medita ii, ca cel mai de seam dar al naturii, la con tientizarea faptului c venim dintr-o lume a amintirilor, dintr-un trecut obligatoriu s fie cunoscut, fie pentru compara ie, fie pentru originea noastr na ional i social , fie îndrum tor spre cele bune, cinstite i morale”. Cuvintele folosite exprim propria sa contiin , împlinind modele demne de urmat. Al turi de frânturi de crea ii literare, portrete, întâmpl ri, microbiografii, Ion N. Oprea reg se te i elemente de folclor. Prin rela iile dintre aceste personalit i i familiile lor, p rin ii, rude, cuvinte exprimate în versuri în care predomin durerea, bucuria i toate celelalte st ri suflete ti, reconstituie paradisul pierdut (casa, satul, locul natal în special devine ca expresie a unei voci interioare exprimate prin for a cuvântului). Ion N. Oprea merge înainte. Acela i program de ase ore la Biblioteca Universitar „Mihai Eminescu”, Serviciul Jude ean Ia i a Arhivelor Na ionale ale României (S.J.I.A.N.R.) sau alte biblioteci, acela i num r de ore pentru lecturi, calculator, edit ri. I.N.O. merge înainte cu devotamentul s u, cu abilitatea sa de a gândi pozitiv, cu altruismul exemplar, cu onestitatea i modestia dus la extreme. Scrie. El lucreaz în paralel la 2-3 articole, mai trimite i la biblioteca virtual i nu se opre te. Este impresionant entuziasmul cu care scrie, pasiunea, mâna care se mi de parc ar fi purtat de un mecanism special i cu o vitez pe m sura min ii care îi dicteaz cu sclipiri aureolate de o Putere Divin . Mâna care, pentru cine vrea tie, are bete ugurile ei, tot de la opera iile amintite... Totul este atât de firesc la el, în figura lui, în faptele lui i modul de comunicare - amplu, jovial... i frazele curg pline de sens, ac iuni concrete, analize cu migal i redate fâ iei albe în cel mai curat grai românesc. Scrie pentru a- i consuma timpul în mod util i mereu este foarte ocupat. Scrie i pentru a- i oferi o bucurie, pentru el, „cartea este stâlpul vie ii mele”. Dar mai ales scrie pentru cei care vor veni peste ani i vor c uta surse de cercetare, cunoa tere i în are spiritual a neamului românesc. El tie c peste ani timpul se va a terne peste to i, i tineri i b trâni, dar lumea care va veni nu va trebui s uite. Scrie neîntrerupt despre Vaslui i Hu i, despre Bârlad i Ia i, cu familiaritatea-i protectoare i uneori acaparatoare. Condei prolific, combativ, competitiv, cu drag despre istoria locurilor i pentru oamenii de aici din Moldova noastr . „Tradi ionalismul” nu-i singura caracteristic a acestor numeroase c i pe care le realizeaz autorul, constant

i mereu entuziast cu gândul la p mântul str mo esc. „Vaslui - itinerarii - macin i readuce amintirile de alt dat prin bog ia a ez rilor i descrierea evenimentelor care au trecut peste locuri”. Vasluiul lui Constantin T nase, Bârladul lui Vasile Pârvan i George Tutoveanu... „Vaslui - itinerarii” este o culegere enciclopedic , de oameni i locuri i date mai vechi i mai noi, o întreag istorie a zonei geografice, cuprins i descris mig los i cu acribie. tefan cel Mare i Sfânt mâne emblema noastr a tuturor, i ziaristul Ion N. Oprea tie i reu te s se foloseasc de ea. Autorul numeroaselor volume nu poate fi decât fericit. Unele, dintre acestea, sunt ele însele puncte de reper care îl fac pe Ion N. Oprea autor inconfundabil prin tematica tratat , tenacitatea de care d dovad i prin voca ie întru scriere de i care vor da seama de-a lungul timpului, men inându- i mereu interesul. Personalit i numeroase, care populeaz c ile, fac greu de abordat tematici, dintre cele discutate cu har i cu trud ... Cititorii, dar i eforturile depuse de Ion N. Oprea, l-au ajutat s pun în eviden i alte nume de ziare sau de reviste „descoperite” ulterior, unele eviden iate în volumele de pres ap rute la Vaslui sau Hu i, redactate ulterior celui de la Bârlad. Perioade îndelungate din istoria sa inutul Tutovei, i chiar jude ul, s-a contopit cu cel al Vasluiului sau F lciului, fie i par ial, teritorial ori numai suflete te, tustrele fiind totalul a ceea ce a fost i este Eparhia Hu ului. Prin perseveren i migal , dublate de pasiune, vigoare i respect pentru cuvântul tip rit, Ion N. Oprea las genera iilor prezente i viitoare adev rate cronici ale vremurilor de alt dat , informa ii bogate despre oameni, locuri, personalit i marcante, despre cultura i modul de via al tr itorilor din spa iul moldav i bucovinean, ajutându-le s în eleag mai bine lumea în care tr iesc. I.N.O. a f cut gazet rie, meseria lui de o via (66 de ani n.n.), dup care a trecut la scrierea de c i, un fel de Istoria presei. Preocupat de descoperirea trecutului istoric a jude ului Vaslui, i nu numai, a frecventat sala de lectur a periodicelor Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu”, apoi a Serviciului Jude ean Ia i a Arhivelor Na ionale ale României, scotocind prin presa i documentele timpurilor duse. A fost i este mereu preocupat de documentele arhivistice i de presa timpurilor trecute, consultând tot cei cade în mân , monografii mai ales, reviste i ziare, tot felul de foi colbuite, referitoare la personalit i i evenimente care atest lucruri de dânsul tiute. A selectat cu r bdare i mult migal tot ce a crezut merit s fie adus la cuno tin a noastr . Ion N. Oprea este un om simplu i modest, dar cu o disponibilitate uria pentru cunoa tere i aducerea în aten ia publicului a unei comori l sat în trecutul nostru, mai mult sau mai pu in îndep rtat, cu oamenii i faptele lor bune sau mai pu in bune din care putem înv a mereu. Efortul jurnalistului documentarist Ion N. Oprea de a scotoci în arhive, are o importan extrem de mare pentru a ti cine am fost, ce suntem, de ce suntem astfel i ce trebuie s devenim. Prin ile publicate, documentaristul ne aminte te c viitorul nu ni-l putem proiecta decât dac ne cunoa tem trecutul. Cartea documentar ne arat nu numai cine am fost i cine suntem, dar ne poate înv a s con tientiz m cine trebuie s fim. Cartea documentar , prin dezv luirile ei, de foarte multe ori spectaculoase, chiar dac îmbrac o form rigid , enervant de precis , are marele merit s ne arate c au existat oameni i fapte de excep ie, iar de multe ori avem tendin a s ne supraestim m realiz rile, proiectele, în compara ie cu al i semeni care au f cut lucruri mult mai spectaculoase, mai importante i cu sacrificii extrem de mari, dar au avut un vis i au crezut în acesta. Ion N. Oprea are marele merit s ne înve e într-o manier discret s cunoa tem acest trecut dezbr cat de prejudec i i de povara consecin elor dac s-ar fi tiut într-un moment prezent. Scrisul a fost i va r mâne nemuritor, restul depinde de noi cât de dispu i vom fi s citim.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Leonard Ionu] VOICU (Canada)

(continuare din num rul anterior) - Pe unde umbli... m i maic ? - întreba tanti Tan a când Dan ajungea seara acas , întrebare pus cu o intona ie specific din care str teau îngrijorarea i dojana, mai ales în aceste simple cuvinte: „...m i maic ...”. În acela i timp privindu-l cu o expresie greu de descris. Era un amestec între - i-a mai zice eu câte ceva... dar îmi pare prea bine c ai venit i tiu c nu i s-a întâmplat nimic r u. Acum, lâng fusta mea, trecutul e trecut - nu mai conteaz , iar ceo fi mai târziu... vom vedea noi. Un oftat adânc f cea s -i cutremure pieptul s u larg înainte de a continua: - i bine m i Dane... tu tii de când te a tept m cu masa? Hai spal -te mai repede pe mâini! Pe timpul dojenilor, Dan era cu gândurile pe coclaurile pe unde hoin rise. Într-un cuvânt, nu-i d dea aten ie m tu ii sale i o l sa s vorbeasc dând din cap aprobator în timp ce se supunea cu umilin comenzilor primite. - ine tergarul! Dan Vardan lu tergarul s i usuce fa a i mâinile, l sându-se în acela i timp examinat cu minu iozitate de c tre m tu a sa, care dorea s se conving f t gad , c Dan era întreg i nev mat. Apoi porni spre buc rie i când a întors capul s -i mul umeasc , a observat un zâmbet de satisfac ie pe fa a ei pe care Tan a, se gr bi -l ascund înlocuindu-l cu o privire ce se dorea aspr , în timp ce cu o mi care rapid î i ascunse sub basmaua înflorat câteva din buclele sale blonde. Niciodat Dan nu a în eles de ce sentimentul cel mai frumos - iubirea, trebuie ascuns sub valuri de repro uri, critici i sublinieri ale gre elilor. E ceva în neregul cu lumea aceasta - î i zicea câteodat în sinea lui. Intrând în buc rie, un miros puternic de pui fript i mujdei de usturoi îl îmbr pe Dan Vardan i se strecur direct spre stomacul u, unde se transform într-o ghear care îi râcâia pere ii interiori groaznic de insistent i dureros. Acest miros predominant de friptur acoperea aburii ciorbei parfumate cu leu tean verde din gr din . Se ezar cu to ii pe sc unele mici cu dou sau trei picioare, ori pe prag, în jurul mesei rotunde din lemn. M liga sosea prima, era sturnat direct pe mas , iar cu a a era împ it pe lungime i pe ime în por ii dreptunghiulare relativ egale. Bunica lui Dan, Gherghina Vardan, ori tanti Tan a, f ceau aceast opera ie ce necesita rapiditate i îndemânare. Aburind , aurie, f cut cu un m lai mai zgrun os de cele mai multe ori, le aducea ap în gur i le deschidea pofta de mâncare. Sosirea m ligii era semnul ce confirma începutul cinei. Ciorba era servit într-un castron mare de lut sm uit a ezat la mijlocul mesei, linguri aveau fiecare, i a a... într-o anumit ordine tacit stabilit , începeau s m nânce, având grij s nu piard rândul i s in pasul cu ritmul celorlal i. Acest mod, de a mânca cu to ii din acela i castron, f cea imposibil ca cineva s m nânce la repezeal , obicei foarte nes tos pe care mul i îl au în prezent. Pentru a se tura fiecare, se mai servea un al doilea rând de ciorb înainte de a se ajunge la friptur cu sos. Bunicul, Florea Vardan, vorbea cel mai pu in. Cu p rul alb tuns scurt, cu o musta i ea alb i foarte scurt , cu mâini puternice, obi nuite cu munca, mergea adus de spate acum la b trâne e. Privirea ochilor s i alba tri era calm i întreb toare de parc mereu ar fi vrut afle ce gândesc ceilal i ori s afle ce este nou. Povara anilor tre-

cu i ap sa greu pe umerii s i, dar aceasta nu-l împiedica s fie înc în putere, iar când era al turi de fiul s u Tudor, Dan Vardan a v zut cu ochii s i, cum bunicul avea un spate mult mai lat decât al unchiului. Bunica, Gherghina Vardan, prefera s asculte pove tile celorlal i. Cu un trup firav i mâini aproape transparente, foarte delicate, purta întotdeauna o broboad neagr groas i un cojoc de miel tivit cu o piele lucioas . F broboad i cojoc era atât de pl pând i pu in la trup, de ai fi zis c este un copil de zece ani. Unchiul Tudor, ori tanti Tan a îi cereau lui Dan Vardan s povesteasc pe unde a umblat ziua întreag i ce a f cut. Numai c lui Dan îi era prea foame, iar cu gura plin , nu se vorbe te u or. C tre sfâr itul cinei, se planifica ziua de mâine. - Florian al lui Tudor... al lui unchiu Stelic de, se duce cu caprele pe miri te. Vrei s te duci i tu cu el? întreb bunicul pe Dan Vardan, a a ca din senin. - M duc bunicule! a r spuns Dan dup ce într-o frac iune de secund analizase poten ialul de a se întâlni cu al i b ie i din sat i a juca fotbal împreun , în timp ce caprele urmau s pasc . Dan gândi era o afacere bun s împlineasc dorin a bunicului s u, iar în acela i timp s joace fotbal cu b ie ii. Din grab , nu lu în considera ie i alte date ale situa iei, am nunte importante pe care urma s le descopere singur a doua zi, spre nepl cerea sa. - i bine atunci. Te scul m mâine când va fi timpul s pleci. concluzion bunicul i se ridic de la mas , acesta fiind semnul c au terminat cu to ii de mâncat i este timpul s se preg teasc de culcare. Casa familiei Vardan era asem toare altor case de la es. Mai mult lung decât larg , avea cele trei camere principale puse una lâng alta, cu cea de la drum - cea mai curat , frumos decorat i în acela i timp, cea mai pu in folosit . Culmea era c nimeni nu dormea în ele. Din buc rie, care avea u a sa proprie spre curte, se putea trece într-o camer pe direc ia opus camerelor principale. Aceast odaie, altfel spus, era cea mai confortabil i mai pl cut . Nu prea mare, cu plafonul foarte jos, avea lâng u o sob vopsit cu var. Mobilat cu dou paturi duble separate de o mas pe care cele mai importante obiecte erau un radio la care ascultau tirile ori muzic popular , i un ceas cu cadran mare rotund, pe care îl întorceau în fiecare sear i îl potriveau s sune, s îi trezeasc la munc diminea a, era înc perea cea ai folosit , bineîn eles, dup buc rie. În aceast camer dormeau Dan Vardan, tanti Tan a i unchiul Tudor. Bunicii dormeau într-o marchiz îngust ce d dea spre camerele principale, iar vara, pe un pat instalat pe prisp , direct la lumina stelelor. - Întinde picioarele! Nu sta ghemuit! îi spunea tanti Tan a lui Dan, dându-i în acela i timp prima lec ie de relaxare. Toat ziua muncim, alerg m, iar mu chii picioarelor i articula iile suport greutatea corpului. Acum la culcare, ine-le întinse s se odihneasc i ele. Iar Dan, ascult tor, se întorcea pe spate, întindea picioarele i începea s simt c ldura patului. Î i f cea rug ciunea de sear , iar apoi închidea ochii, mul umit de ziua ce trecuse i cu speran e de mai bine pentru ziua de mâine. Dac tanti Tan a mai avea ceva de spus, ori vroia s -l mai întrebe câte ceva, era prea târziu. Tân rul nu o mai auzea, într-un interval de câteva secunde adormea bu tean.

(va urma)

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Janet NIC~

Din dragoste, CAPRA EPIGRAMI}TILOR a, a, a, c pri , a, Pe Cuvânt ne-om coco a, i voio i vom trâmbi a! Asta-i capr din popor, Nu d lapte, ci umor! Asta-i capr , nu e mâ , i ne d , de-a pururi, . Nu e capr de can-can, Cu picioarele-n tavan, Vine-ncet, dar vine-acu , rind un m ru . Se mai suie prin copaci m nânce cozonaci, Prin stejarii scorburo i m nânce caltabo i, Se opre te prin coclauri, La o por ie de grauri, La vrun cuib de nev stuic mai beie câte-o uic … a, a, a, c pri , a, De Cuvânt ne-om ag a Din r runchi vom trâmbi a, Nici b tu i, n-om renun a! Asta-i capr din UER, Coapt -n glume cu piper reziste mult, în ger, Chiar la cel din frigider; Vede limpede i orbu’ C-a-ngrijit-o bine CORBU, Trimi ând pe S LCU AN o pasc pe maidan, Dar Mihai, cu mintea-n prun, A legat-o de GORUN, Pân-aproape de Cr ciun, Ca s fac lapte bun! Asta-i capr special , ine mult la t leal , Este capr alfabet , Cum rezult din anchet , Din Banat, Ardeal, Moldova, tie foarte bine slova, Iar din z rile valahe, Are-n capu-i, almanahe! Asta-i capra lui PETRONE, În rcat cu Danone, Dar, cu crampe de la SCÂR , Se mai scap câte-o rim ;

Asta-i capra lui BUNDURI De la marginea p durii, El, t cut cu mare art , Ea, mereu, o gur spart , Care - spune lumea rea Cic s-a votat pe ea. a, a, a, c pri , a, De Cuvânt ne-om ag a, Ne-om smuci i ne-om sfor a Cu folos a trâmbi a! Rupte firele urzelii-s, C-ajungând la doamna ELIS, Se chirce te, mamma mia, Timorat , prozodia i se face ca piftia; Mai încolo, la porti , Ne a teapt LAUR GHI vedem un fapt bizar, Bun de tire la ziar: Dintre sute de peni e Care bag be e-n spi e i a -n oameni dracii, Câte î i vor rupe cracii? Unde-i deal i unde-i vale, Ca haiducul r u, în cale, St ROTARU, buzoianu’, Ca s -i prind , cu arcanu’, Pe acei ce-n portofel, Au valut fel de fel, Chiar i indigenii roni, Nu pe cei cu neuroni, Nu pe-acei ce au umor, Ca s -i bage-n „Plugu or”! Mai încolo, la Petrila, PETRONELA, juvenila, St cu diplomele-n strad , Foarte multe, o gr mad , Toat lumea s le vad ; i, la câte premii are, Vin i zic o vorb mare, O repet i o sus in: Ea-i un B LICI feminin. Haide, hai, c pri , a, Nicidecum nu renun a! oprim la CAZIMIR, Poate iese chilipir

i ajung, dar nu insist, În Partidul lui, Schimbist; oprim, un pic, la NOREA -i cinstim, pe drept, glagorea; Parc m-a vedea-n ora , cu Premiatul TODERA CU Ca s -i dau o veste-n cale Despre soacra dumisale, Chiar de-ar fi s m potoape: ÎNVIEREA E APROAPE! i mai am un kilometru Pân-ajung la G RDA PETRU, Dup ritul românesc -l descânt, s -l fabulesc; a, a, a, c pri , a, Înc vom mai trâmbi a! Cu puterea lui Heracle, Ne uitar m în cenacle i v zum, prin ur turi, Recital de-njur turi; Asta-i capra de la CUC, De la CUC-ul lui GAGNIUC, Care, toat lumea tie, St cuminte-n colivie! rind pe „Epigrama”, m o rait pe la Vama Ca s -i num m, divina, Ou le lui C LINA, Mult mai multe, mai frumoase Ca decât avu N stase! Asta-i capra lui BENCEI, Cam adus din condei, Vai i-amar de mama ei, Ca stupina lui URSEI, Azi, bor oas -n Timi oara, Mâine, iezi, în toat ara; Asta-i capra de la Cluj Priponit -n cucuruj, Are, cic , handicap, -i cam vine, des, de ap! Asta-i capra de la Ia i, Vine dintre cârcota i Ce, cu felul lor n uc, Bag ara în Booklook. Asta-i capra de la CEO, Tol nit pe Dormeo, N-ar lapte, n-are muget, Dar în coarne are CUGET;

Sus, sus, sus, c pri , sus, De la munte te-am adus, Despre unii bine-am spus, De la Mare la Apus, Despre al ii, neam, deloc, Îns , pot s fac un troc: mai zice i de ANY, Îns , st cam prost cu banii, Pomeni-l-a pe DOBREANU, Dar s pun -n palm banu’; Cât prive te pe IONIC , De la el nimic nu pic , Are pensia prea mic , Dar a zice de FLORINA, De pl ti-mi-ar spirulina Ce dizolv calamina; i de ICA, mie, drag , De mi-ar pune-n traist , pag , i de URD -a zice-n dung , De mi-ar pune mita-n pung ! mai spune de GAVRIL, Îns nu mai am fitil; De VASILE TURBURELU Ce-mi înghea antigelu’; Capra-n fa de i-o pui, sta crede c e-a lui i –destui amici mi-au zis c , De o vede, mi-o confisc . Poposir-a la ZARAFU Da’-mi opti, în tain , stafu’ , în cap cu mii de glume, sta este dus…prin lume; Ce-a mai spune i de CHITUL, dar s-a stins, încet, chibritul; l-a bârfi chiar pe C PRUCIU, dar benzin -n uger, ciuciu! Caprei, cât b tur m glia, I se îmbâcsi bujia i e frânt -acum, b trâna… Drept de-aceea, punem frâna! sind c rile, tept m ur rile, Nervii i facturile, Poate i fracturile, Toate-njur turile! suii pe capr …Sta i, Rog s nu interpreta i! suii pe capr -n a, i, la anu’, tot a a!

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Virgil PETCU (n.26.01.1935) scut în localitatea Co ofene ti, comuna V rbil u, jude ul Prahova, cu numele Virgiliu Petcu. A absolvit coala Medie i coala Tehnic Postliceal de Proiectan i, ambele la Plopeni, jude ul Prahova. A lucrat ca tehnician proiectant metalurg la Uzina Mecanic Plopeni, în prezent fiind pensionar. Membru al Clubului Epigrami tilor „Cincinat Pavelescu”, din Bucure ti (1985) i al Clubului Umori tilor Prahoveni „Ion Ionescu Quintus”, din Ploie ti (1985) i membru fondator al Uniunii Epigrami tilor din România. Membru fondator i vicepre edinte al Cercului Epigrami tilor Ingineri ING-EPIGRAMA, din cadrul AGIR. Scrie epigram i poezie satiric , semnând cu pseudonimul Virgil Petcu, apare în numeroase publica ii de gen i a primit mai multe premii pentru crea iile sale. Este inclus în peste 30 de volume colective de epigram . geata epigramei O me terim frumos, din pix i o trimitem mai departe; Îl nimere te-n plin pe Ics i-l doare fix… în alt parte. Unui epigramist bra ovean Cu poante scoase din ceasloave Vrei s -mi ar i cam cine e ti, Dar le primesc ca pe bra oave i i le-ntorc… ca la Ploie ti! Femeia E ca un zvon de prim var , Este fiin a mult dorit , E mai ceva ca o comoar , Atunci... când e descoperit . Certitudine Familia îmi e cam numeroas Dar pot s jur c -i prim var -n cas , Iar când apare soacr -mea la noi, E semn c vine iarna înapoi.

Infidelitate Iubirea lor s-a spulberat, Având la baz un temei, ci i-a surprins b rbatu-n pat Al turi de iubitul ei. Inegalitate E greu a m lupta cu-acei Ce prin necinste n-au egal. Eu am drept arm un condei, Ei au, în schimb, un arsenal! Efectele tranzi iei Costumul meu luat în rate, S-a cam r rit în tur i-n coate i simt de-o vreme pe la spate Cum bate vânt de libertate.

Minifabul i-a dat duhu-ncet m garul, cinat de-un of mai vechi: Nu c -l sup samarul Ci… mi catul din urechi. Guvernan ilor Adu i de al schimb rii val, Prin iure ul învolburat, Ei duc corabia la mal, Iar noi o tragem pe uscat! Guvernul Guvernul e un Mo Cr ciun Care- i aduce ceva bun, Dar uneori când intr -n cas i ia i ce aveai pe mas ! Ale ilor no tri Pân’ s-ajung la putere Vorba lor e numai miere; Dup ce votarea trece, E… rahat cu ap rece! Parvenitul În perioada tinere ii A studiat la “ coala” vie ii i n-a fost munca în zadar, ast zi… e parlamentar. Unui demnitar… de profesie Pe vremea care a apus, Amicul m privea de sus. Acum, când dânsul iar e boss Îl pot privi i eu… de jos! Audien la prim rie Cu acte puse cap la cap, Ca s ob ii o aprobare, Te duci cu jalba în pro ap i pleci… cu coada-ntre picioare!

Prostia Maladia ce de-o vreme, O-ntâlne ti când nu te-a tep i; Generând ades probleme, Celor ce se cred de tep i. Lupul î i schimb p rul Proverbul pare perimat Salvând i oile i iezii, Cum trul lup l-a abrogat prea îl concurau bipezii. Dezam gire De i tr iam la ar bine Tot mai strigam la dictatur , Dar azi gândind la ieri îmi vine -mi dau cu palma peste gur . ru a Atelaj tiut de to i Ca un car cu patru ro i, Dar de n-ai spor la pingea Repede r mâi de ea. Buturuga mic … De-a r sturnat un singur car, E de salcâm sau de stejar. De-a r sturnat mai multe care, Precis c e de… Dealu Mare. Testamentul Averea pus pe hârtie, sat -adesea la copil, Într-un cuvânt, o garan ie po i ajunge la azil. paga – vechea poveste pag -am dat la mul i, mereu, Dar ajuns în fa a gropii, m ierte Dumnezeu, Nu mai dau... nici ortul popii! Autoepitaf În locul sta din r scruce, Pe drumul cunoscut de tine, Te-a tept iubito sub o cruce Cât nu e alta lâng mine.

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

La vârsta a treia Dragostea, cum e norocul, Arde-ntruna ca i focul! Dar mai mult în foc de paie: Când e fum, când vâlv taie.

Filozofia lene ului Tol nit pe patul moale, Mângâindu-se pe piept, Zise-n gândurile sale : „Prost a fi s m de tept!”

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Vasile LANGA (01.01.1927 - 19.12.1989) scut în localitatea S rata-Bistri a, jude ul Bistri a-N ud, decedat la Cluj-Napoca. A lucrat ca profesor de limba i literatura român la Liceul „Mihai Viteazul” din Turda, director al Teatrului de Stat din acela i ora , director al Întreprinderii Cinematografice Regionale Cluj, apoi, mul i ani, director al Liceului „George Co buc” din Cluj-Napoca. A ini iat i fondat Cenaclul Epigrami tilor Clujeni „Satiricon” (25 iunie 1979), fiind primul pre edinte. În 1986 a organizat prima edi ie a unui festival de epigram la Cluj-Napoca. A scris schi e, nuvele, eseuri, medalioane literare, pagini critice, poezie, impunându-se îns în epigram , scrierile sale ap rând în mai multe publica ii, sau r mânând în manuscris. A semnat i cu pseudonimul Val. Poenaru. A îngrijit, în colaborare, antologia „Eterna Epigram ” (1981), iar postum i s-a publicat volumul „Restituiri / Epigrame” (2008), prin grija profesorilor Valentin Vi inescu i Ion Bindea. Este inclus în peste 35 de volume colective de epigram . Epigrama Catren sprin ar, str in mâniei, O-mpuns tur de t un, Ascuns arj -a ironiei Sub coada-i mândr de p un. Concluzie Dintre gânduri efemere Unul vreau ca s se tie: Ca s fii normal, se cere i un pic… de nebunie.

Contradic ie Cum pot s merg pe drumul drept, Când, la edin , ca m sur , Mi-a i spus cu to ii s m -ndrept i s mai fac o cotitur ! Vâslind Pe-a vie ii zbuciumat mare, De i spre-un el mai efemer, Pu ini ajung prin caracter, Mai mul i prin caracterizare! Cumul Lucrând pe diferite game, Sunt unit i pe la presta ii, Ce au o groaz de reclame i tot atâtea… reclama ii. Hamletian „A fi sau a nu fi”-nsurat Cum e mai bine-acuma tiu; spunsul îns l-am aflat Ca to i b rba ii, prea târziu. Conjugal De-o via -ntreag , ne-ncetat, Tot cat în ochii t i frumo i v d ce fir mi-e încurcat, ba m i, ba m desco i…

Naveta în familie E-o goan cam demen ial , Un du-te vino infernal: Ea cu ma ina personal , Iar el cu… trenul personal. Compasiune Când soacr -mea z cea-n iatac i-afl c boala-i f leac, A început subit s tac … Eu m-am cam speriat: Dar dac ? Colaborare extern O temeinic fr ie Între doi ce conlucreaz : Unul cuget i scrie, Altu-aprob i semneaz . Bilan profesional Din r sputeri m-am str duit -nv pe-elevi ortografie, Cu unii nu am reu it… Inspectori totu i pot s fie! Amabilit i e de tept i-am spus odat’, Iar el c -s idiot de soi; Dar lumea s-a convins treptat ne-n elar m amândoi. Lingu itorul Ins cu miere în cuvinte i dulcea în silabe; Multora le-o ia-nainte, Chiar de umbl -n patru labe. Unui tehnolog cu mul i copii Te-ntreb pe tine, om mai cult, Ce i-a-nsu it pedagogia: „Î i plac copiii-atât de mult?” „Copiii nu, tehnologia!”

Unui frazeolog Cu cuvinte de festin i încarc rândurile, Ca sub ele, filistin, i ascund gândurile. Unui arhitect, mare crai E-un Don Juan ce a stricat Atâtea case-n patru z ri, Încât mi l-au repartizat Ca arhitect… la demol ri! Parvenitul De când e mare, ne desfide, Dar cred c i mai sus ajunge, ci u ile când le deschide, Ca s nu scâr âie, le unge! Of, po ta! O veste rea, cinstit s fiu, Eu o trimit recomandat , ori sose te prea târziu, Ori nu ajunge niciodat … Ipotez De ba i întregul litoral, Ca s g se ti i un local C-o deservire exemplar , tem c ri ti s ie i din ar … „De mortuis nil nisi bene” Un necrolog a vrea, de viu, -l public în ziar, vezi bine, v d confra ii dac scriu Ceva i bine despre mine. Consacrare La Acheron când voi ajunge, Voi da ciubucul cel mai gras, Da-ntâi pe Caron mi l-oi unge, Ca s m treac în Parnas. Avertisment postum Din groap fi-voi generos Doar cu femeile cu flori, C-am fost min it de mii de ori, Dar ele o f ceau frumos…

Grupaj realizat de Nelu Vasile-NEVA

Geniu E-o himer oarecare Ce-o g sim i prin istorii, E o boal grea de care Sufer to i scriitorii.

Medita ie amar O spun lucid, iau martori zeii, frumuse ea-i iad sadea: E primul dar f cut femeii i primul care i se ia.

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Doina DR~GU}

POVESTEA TUMULTUOAS{ A TACITURNULUI Vincent van Gogh s-a n scut pe 30 martie 1853, la Zundert (Olanda), în aceea i zi în care se împlinea un an de la na terea fratelui u Vincent, n scut mort. El a primit numele de Vincent, în amintirea fratelui mort, ca o tain a z mislirii i ca o învingere a mor ii. Încetul cu încetul, casa s-a umplut de copii, cu to ii num rând ase. Vincent era cu totul deosebit de ceilal i: taciturn, cu o fire închis , mai retras, nesociabil, cu o statur scund , un trup osos i pu in de elat, din care se desprindea o for , vecin cu brutalitatea. Avea în el ceva îngrijor tor, fa a lui prezenta o oarecare asimetrie, rul era blond ro cat, craniul era u or ascuit, fruntea te it , sprâncenele puternic arcuite, ochii mici - când alba tri, când verzi -, avea privirea trist sau aspr , în ea aprinzându-se uneori o flac întunecat . Era instabil, plin de contradic ii, capricios, irascibil. La coal se purta atât de agresiv cu colegii, încât tat l s u, pastorul Theodorius, a trebuit -1retrag . Dar sub carapacea aceasta aspr se ascundeau prospe imi i ging ii neb nuite, se ascundea o mare dragoste pentru de-

sen i pentru lucruri frumoase i delicate. Vincent avea o natur de primitiv, de o sinceritate i o brutalitate cu adev rat extraordinare; dar o natur extrem de sim itoare la foarte multe lucruri. La 16 ani, cu o preg tire intelectual mediocr , Vincent începea o perioad de c torii nenum rate, în vederea adapt rii lui la o situa ie, c torii care nu se termin decât în 1886, când trece definitiv frontierele rii sale pentru a se stabili în Fran a. Via a lui Vincent este pres rat de episoade dramatice, cu peripe ii, care vor avea influen asupra vie ii sale artistice. ÎI g sim la Londra, ca vânz tor de tablouri, misionar la Borinaj, în Belgia, i la Haga, ca pictor încep tor. La Londra, îndr gostit fiind de fata gazdei, el este respins cu brutalitate, iubirea lui sincer fiind v zut ca o insult . Este prima dram din via a lui van Gogh. De aici încolo decurg toate nenorocirile vie ii sale. Ceea ce era latent în el, ereditatea lui tulbure, în urma acestei lovituri izbucne te cu putere. Disperarea accentueaz în el aspira iile

Van Gogh - Mânc torii de cartofi

umanitare, care începuser s ia na tere în urma lecturilor. Se îndreapt brusc spre religie. Se simte menit, el, nenorocitul, care coborâse toate treptele suferin ei i dezn dejdii umane, s consoleze pe ceilal i nenoroci i. La vârsta de 23 de ani se întoarce acas , de unde, dup scurt timp, în urma unor neînelegeri cu p rin ii, revine în Anglia ca profesor de limba francez la un pension. Dar nici aceast meserie nu-1 atrage i i se pare este predestinat s devin pastor, ca i tat l s u. Studiaz la Amsterdam 15 luni, dar este din nou dezam git. Î i închipuia c aceast tiin înseamn mai ales explicarea ilor sfinte, p trunderea în spiritualitate i tainele credin ei, dar, în realitate, el se vede obligat s înve e latine te i grece te. Dezagit, renun la teologie i pleac în Belgia ca misionar, unde dovede te mult zel în tot ceea ce face, dar îi lipse te darul de a vorbi cu claritate, de a se exprima în chip convintor, cu alte cuvinte de a fi un bun orator. Renun i la acest post de misionar diplomat i decide s ia leg tura cu predicatorii liberi. Prin ei ajunge la minele de c rbuni, în Borinaj. Aici g se te o popula ie s rac i nenorocit . Dintr-o dat î i afl un scop imediat; s slujeasc pe ace ti oameni i s se pun în serviciul lor, s tr iasc via a lor, s i conving de binefacerile religiei i s -i adupe calea cea bun . Acum, în preajma acestor dec zu i, i se relev marea lui pasiune ascuns , pictura, adic arta care, de acum încolo, îl reconciliaz cu via a. De abia acum el i descoper un scop în lume i un mijloc de a fi util, de a servi pe semenii s i. „Sunt bun la ceva, simt c am pentru ce tr i”, exclama el într-una din scrisorile sale. nu ne închipuim c Vincent i-a g sit locul aici, în aceast regiune mizerabil . Pleac de mai multe ori acas , de unde revine atras de ceva irezistibil, de o for nev zut care îl leag tot mai mult de omul simplu cu o condi ie de trai precar sau, cum spunea el,

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

de „toate adâncurile dureroase ale vie ii minerilor”. El apare ca un maniac, care nu se poate hot rî s se stabileasc într-un loc; cum se opre te undeva mai mult vreme, ceva în interiorul lui îl împinge s plece mai departe, s înceap o nou experien . Începe s -1 preocupe din ce în ce mai mult pictura i se înscrie la Academia de Arte Frumoase din Bruxelles, ora în care nu va r mâne mult timp, întorcându-se acas . Este de observat c ori de câte ori a r mas busol , ca un pui care are nevoie de c ldura cuibului, el a revenit în casa p rinteasc , în care totu i nu se în elegea cu nimeni. Avea 28 de ani când se întâmpla o alt dram în via a lui van Gogh. S-a îndr gostit de o veri oar a sa, c reia îi murise b rbatul cu pu in timp în urm , i a cerut-o în c torie. Familia s-a scandalizat i nu a fost de acord cu aceast fapt nesocotit . În urma acestei neîn elegeri, Vincent a sit casa p rinteasc i a plecat la Haga, unde i-a luat în serios pasiunea lui de pictor. Ajuns la Haga, începe s frecventeze localurile de noapte i s bea. Întâlne te o prostituat cu patru copii, pe care el o ia acas la el, închipuindu- i c a g sit într-adev r fiin a pentru care trebuie s fie devotat. Tr ie te al turi de ea aproape doi ani. Familia afl , se scandalizeaz din nou, i este p sit i l sat se zbat într-o mizerie crunt . Acum, singura leg tur a lui era cu Theo, fratele mai mic cu patru ani decât el, singurul din familie spre care are o aplecare i o înelegere înc din perioada copil riei. Acesta,

Van Gogh negustor de tablouri, îl mai ajut din când în când cu bani. În aceast perioad , van Gogh picteaz în acuarel , interesându-1tot mai mult culoarea, acordul complementarelor, raportul dintre umbr i lumin . Îl preocup ob inerea formei i a modeleului ei, a liniilor importante i a maselor. În decembrie 1883, dup ce Theo îl sc pase de prostituat , van Gogh vine din nou acas . Dar aici îl a teapt alt dram , produs

Van Gogh - Noapte înstelat

slini

tot din dragoste. O tân fat din vecini se îndr goste te de el. Numaidecât, el o cere în torie. Bineîn eles c este refuzat de p rin ii fetei, deoarece trecutul lui atârna greu i nu-1 recomanda deloc ca un so bun. Dar tân ra fat se sinucide. Nenorocirea îl urm re te ca în tragediile antice pe cei persecuta i de zei. Totu i nu pleac de acas i aici î i închiriaz un atelier unde picteaz dup multe studii tabloul „ ranii mâncând cartofi”, cea mai important lucrare din perioada sa de început. Anul 1886, anul plec rii în Fran a, marcheaz întâlnirea lui van Gogh cu pictura lui Rubens i mai ales cu stampele japoneze, ceea ce-1 va face deosebit de atent la problemele mi rii, c utând s surprind instantaneul, chipul nemijlocit al realului, una din ambi iile arti tilor impresioni ti. Tot acum se împrietene te cu Paul Gauguin, cu care va lucra un timp. Recep ioneaz influen e din arta impresionist . Natur boln vicioas , van Gogh nu suporta iernile friguroase din Paris. Încep crizele de neurastenie, devine irascibil, egoist, înc ânat. Pornind de la influen e impresioniste i neoimpresioniste, van Gogh ajunge curând, datorit puternicului s u temperament, la o viziune personal . Culorile pure, a ezate direct din tub, f intermediul pensulei sau al cu itului, libere, pline de nerv, transcriu, cu fidelitate, nelini tile interioare ale artistului. Peisajele, naturile statice, portretele, sunt, de

Constela\ii diamantine diamantine Constela\ii

fapt, ni te autoportrete, m rturii ale propriei fr mânt ri spirituale. În toate se vede o pasiune, o grab , o ardoare. A a ceva nu se întâlne te la impresioni ti; arta lui anun mai degrab , prin sublinierea conflictului dintre st rile l untrice ale individului i societate, patetismul picturii expresioniste. În iarna anului 1888, urmeaz o nou criz de neurastenie. Se hot te s plece în sudul Fran ei, unde clima era mai blând , la Arles, un vechi ora cu urme romane. Acum începe o nou etap în via a sa, cea mai glorioas i cea mai important dintre toate. Aici se simte ca un om fermecat, picteaz tot ce vede, ca un somnambul, pân la uitarea de sine, pân la epuizarea fizic . Fascinat de exuberan a vegeta iei, de culorile pure ale luminii mediteraneene în care lucrurile i fiin ele î i exalt formele, el ajunge la perfecta st pânire a mijloacelor de expresie. Pentru a valorifica glorioasa lumin de aici, el proiecteaz înfiin area unei colonii de arti ti, a unui „atelier al sudului” al c rui oaspete - temporar - va fi prietenul s u Gauguin. Fiind temperamente diferite, ei ajung repede la discu ii contradictorii i la certuri. Acum apare primul atac de epilepsie. Erau în strad , în fa a casei. Van Gogh scoate un brici i se repede la prietenul s u s -1omoare. Gauguin, foarte st pân pe sine, îl fixeaz cu privirea în a a fel, încât briciul îi cade din mân . Aflându-se în fa a unei ac iuni necugetate, ca un somnambul, cu gesturi aproape mecanice, intr în cas i cu acela i brici î i taie o ureche, o împacheteaz i o trimite iubitei sale. Urmeaz apoi o criz teribil i este, de urgen , internat într-un ospiciu, dar

Anul VI, nr. 1(53)/2015

Van Gogh - Lan de grâu cu chiparo i dup câteva s pt mâni starea s ii se amelioreaz i el î i reia cu aceea i patim activitatea sa de pictor. În aceast perioad , în opera sa, elementul expresionist, starea de agitare, atmosfera de puternic tensiune dramatic se accentueaz . Crizele se înte esc i boala de care sufer van Gogh este incurabil , astfel c , în iulie 1890, presim ind o nou criz , el încearc s se sinucid cu un foc de revolver. Rana îns nu-1omoar . Este dus la spital. Petrece câteva zile, foarte calm, a teptând moartea, care vine, în sfâr it. Deci, în 1890, se termin cariera i via a lui van Gogh; are, prin urmare, 37 de ani de

via , din care numai 10 ani de activitate artistic i înc cei care conteaz cu adev rat, în opera sa, sunt cei dup stabilirea în Fran a, adic , în realitate, 4 ani, ultimii 2 ani reprezentând perioada „flamboiant ”, ceea ce înseamn tocmai vârtejul, izbucnirea de flac din tablourile sale - „Noapte înstelat ”, „M slinii”, „Lan de grâu cu chiparo i”, „Câmp sub un cer amenin tor” etc. -, documente de unic valoare artistic a efortului s u creator. Opera lui van Gogh este produc ia unui om, incontestabil, anormal, deci un prilej pentru a ne întreba ce leg tur poate exista între sistemul nervos atins de boal al unui creator i crea ia îns i. Se constat , a adar, o a a strâns rela ie între om i oper , încât cu greu s-ar putea explica ultima f o cunoa tere des vâr it a biografiei. O via este întotdeauna un destin. Reconstituirea acestei vie i, a drumului parcurs prin înl uirea situa iilor i ac iunilor, ne face s în elegem individualitatea caracterizat de un destin; destin ce a fost ales i suportat sau destin care a ales i a c uzit tre finalitate. Bibliog r afie Cabbane, P., Van Gogh, Paris, 1961 Gognat, R., Van Gogh, Paris, 1953 Estienne, Ch., Sibert, C.H., Van Gogh, Geneva, 1953 Florissone, A., Van Gogh, Paris, 1937 Gogh, Vincent Van, Scrisori, 2 vol. Bucure ti, 1970 Huyghe, R., Van Gogh, Paris, 1958 James, Ph., Van Gogh, Londra, 1949 Leymarie, Jean, Que étais van Gogh, Geneva, 1968 Marica, Viorica Guy, Van Gogh, Bucure ti, 1976 Perruchot, H., La vie de Vincent van Gogh, Paris, 1955

Van Gogh - Noapte înstelat pe Rhone

[Din volumul INDIVIDUALITATEA DESTINULUI (Eseuri asupra individialit ii destinului în art ) - de Doina Dr gu ]