Dacia eterna 8

DACIA

ETERN

REVIST DE CULTUR - TRADI II, PROZ , TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ AN 1, NR. 8, NOIEMBRIE 2014 * APARE ÎN ZIUA DE 21 A FIEC REI LUNI

2

Anul I, nr. 8/2014

SUMAR

Pentru o Românie a Meritocra\iei!

EDITORIAL Ioan P unescu, ANUL 1933 / 3-4

Statuia regelui Decebal la Cazane

TRADI II Dorina Stoica, SUB SEMNUL LUPULUI DACIC / 5-8 ARTA PLASTIC Doina Dr gu , CORNELIU BABA - “Patriarh de vârst al breslei” / 9-10 PROZ Dorina u, TR DAREA / 11-12 Florica Bud, HUBLOUL INTERZIS CU IUBIRE / 13-16 Angela Burtea, ÎNTR-O TOAMN ... / 17 Ana Maria Ghibu, CUTIA / 18-20 Mira Lupeanu, NAVETA / 21-22 ROMAN FOILETON Corneliu Leu, VECINUL CEL BUN / 23-28 Raluca Ioana Maftei, SCRIS ÎN STELE / 29-33 TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ CONFUCIUS DESPRE POLITIC / 34-35 CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINE TEZAURUL B NCII NA IONALE A ROMÂNIEI LA MOSCOVA / 36 Coca Popescu, INCERTITUDINE / 37 MEMORII Ioan M. P unescu, UN COPIL ZBURD PE TUNURI / 38-39

DIRECTOR FONDATOR: CONSTANTIN LUPEANU REDACTOR- EF: IOAN P UNESCU Adresa: Str. Aurel Vlaicu, nr. 25, cod 330007, Deva, România Email: revistadaciaeterna@gmail.com www.scribd.com/Dacia-Eterna www.cartesiarte.ro Textele se vor trimite pe adresa de email a revistei, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului.

Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Num r ilustrat cu imagini dup lucr rile lui CORNELIU BABA Coperta I: Corneliu Baba - Studiu pentru Concert de violoncel Coperta IV: Corneliu Baba - Harlequins

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor (Codul Penal, art. 205-206).

Revista se distribuie gratuit.

ISSN 2360 – 199X ISSN–L 2360 – 199X

Anul I, nr. 8/2014

EDITORIAL

3

Ioan P unescu

ANUL 1933 (continuare din num rul anterior) Cezar Petrescu (1892-1961) Anul 1933 a fost important i în crea ia lui Cezar Petrescu. Autorul, ajuns la maturitate - publicase de la debut pân în acest an mai mult de 20 de volume -, era prezent în vitrinele libr riilor cu 4 romane: 1. Apostol a cum Ioan Slavici în nuvela sa Popa Tanda arat cum un preot, prin exemplul personal, a reu it s schimbe în bine via a unei comunit i s te ti, la fel i Cezar Petrescu în romanul Apostol prezint încercarea unui înv tor de a emancipa prin intermediul colii un sat rac. Eroul romanului este Nicolae Apostol, un str lucit absolvent al colii Normale din Bucure ti, care refuz s mân în Capital pentru a se duce într-

un sat cu oameni nevoia i, Ponoare, situat în Moldova. Se va dovedi a fi un om energic, care va reu i s înving adversiile, de i va trebui s lupte i cu grelele încerc ri la care îl supune via a (îi moare unicul copil, o feti ; va trebui s lupte cu tân ra genera ie, care îi e ostil , cu politicienii locali), devenind un înving tor...

Citind sau recitind cele dou opere literare, Popa Tanda i Apostol, influen ate de ideile sem toriste, ale începutului de secol al XX-lea, v ve i afla în fa a unor concep ii generoase, care pot resuscita în con tiin a cititorului, a dumneavoastr , o dorin de „mai bine”, prin efort propriu i exemplu personal, în dep irea iner iei, indolen ei i spiritului defetist ce a cuprins multe din sectoarele societ ii române ti actuale.

Corneliu Baba - Spaime

2. Ora patriarhal În roman este prezentat mediul târgului provincial românesc, devenind neiert tor cu unul din eroii principali, parvenitul Tudor Stoenescu-Stoian (un individ ratat, un om ce tr ia în Capital , care i caut viitorul într-un ora provincial lini tit), un ins impertinent i f scrupule, care p trunde în „ora ul patriarhal” creându- i, ca om de Bucure ti, o mitologie de persoan cu mari reu ite i rela ii sus-puse (scriitorul de renume na ional, Teofil Steriu, un pictor faimos, Iura cu i un conferen iar important Stamatiad - cu care c torise accidental în tren, în drum spre ora ul unde îl invitase s se stabileasc prietenul s u Sandu Buhu , - neschimbând cu ei opinii, adrese sau eventual s converseze - fusese de fapt un simplu spectator în compartimentul de tren, dar care în conversa iile cu noii cunoscu i îi prezenta ca prietenii s i intimi).

Cei care vor descoperi adev rul (Sandu i Adina Buhu ) vor prefera s tac , eliminându-l treptat din anturajul lor. Romanul este o construc ie solid i cu un nur important de personaje, bine zugr vite i reprezentând tipuri de indivizi u or de descoperit i azi în societatea noastr .

Citind cartea ve i descoperi un scriitor mare pe nedrept neglijat, iar când ultima pagin a c ii se va termina de lecturat ve i spune în mod sigur: „mai vreau s mai citesc asemenea c i”...

3. Nepoata hatmanului Toma 4. Floarea de Agave Romanele: Nepoata hatmanului Toma i Floarea de Agave fac parte din ciclul Miss România.

Cele dou romane constituie o satir a concursurilor de frumuse e, organizate în epoc . Dou publica i: Realita-

4 tea ilustrat i Ilustra ia colorat , organizeaz astfel de concursuri. Avocatul Armand Grindey, din târgul provincial Scovarz , descoper în ora o fat de o frumuse e r pitoare, pe Margareta, fost elev de coal profesional , devenit func ionar de po , fat a unui be iv, Iorgu C , tat a mai multor copii - pe care o consider c este un exemplar numai bun pentru a deveni Miss Scovar. Directorul Filip Filipovici, directorul Ilustra iunii colorate din Bucure ti, la propunerea avocatului i cu ajutorul secretarului de redac ie Tony Bar i a prefectului Sache Blându proclam pe Margareta, Miss Scovarz . Noua Miss, poreclit de cei apropia i V cu a ajunge apoi Miss România. Ea va fi excesiv exploatat de antreprenorii pentru reclame, spectacole, localuri i magazine. Va patrona Institutul de Frumuse e „Floarea de agave”, dar dup câteva episoade sentimentale va ajunge so ia unui poet ratat, ef de gar în B gan, Olipiodor Spancioc. Va deveni i mam a unei feti e, urât ca tat l, dar la fel de inteligent ca mama.

Prin iunie 1940, americanul Charles Upson Clarck, profesor de limbi romanice la Universitatea din New York, cunoscut în SUA ca autor a multor c i, i studii consacrate României, îi cere lui Cezar Petrescu s scoat o nou edi ie a celor dou romane. Iat discu ia dintre autor i american: - N-am s-o mai tip resc niciodat (Miss România - n.n.)! m-am înc ânat - Foarte r u! În orice caz, peste cinci ani, când ne vom revedea, am s te rog s -mi rezervi un exemplar... Dumitale nu i-o fi pl când. Mie mi-a fost o vesel companie de voiaj, ca în ara mea, c ile lui Mark Twain sau Jerom K Jerome.

Lecturând i dumneavoastr cele dou romane, ve i constata cât dreptate avea americanul.

Citind cele patru romane ale lui Cezar Petrescu, descoperi un romancier modern, cu o proz bine scris , din p cate pu in valorificat. De menionat faptul c cel care a contribuit la neglijarea lui Cezar Petrescu a fost George C linescu, care în celebra sa lucrare „Istoria literaturii române de

Anul I, nr. 8/2014 la origini pân în prezent” (1941) nu vede decât partea goal a paharului în analiza pe are o face, prezentându-i romanele ca ceva la marginea catastrofei. Dup p rerea mea e p cat c cel de-al doilea scriitor al literaturii române, ca vastitate a operei (a publicat peste 70 de volume de proz , teatru, literatur stiin ifico-fantastic i pentru copii i sute de articole literare) i complexitate scriiturilor sale, a fost tratat în asemenea fel. Sadoveanu, cel lalt mare scriitor român, n-a avut „parte” de acela i tratament... Cred c a venit timpul ca romanele sale, scrise înainte de venirea comunismului s fie puse în valoare (dup 1944 n-a mai publicat nici un roman nou sau carte de referin , la cerere a trebuit s rescrie unele mai vechi sau s aduc mici modific ri altora). În argumentarea celor de mai sus st i o experien de familie. În 1949, fratele tatei i na ul meu (ing. Ioan M. unescu) a fost arestat din motive politice. La dou zile dup arestare, patru securi ti s-au prezentat la domiciliul din Bucure ti al arestatului, pentru percheziie. De i în bibliotec erau aproape 1000 de volume, în cea mai mare parte beletristic , au ridicat doar dou volume, i anume, romanul „Întunecare” de Cezar Petrescu. Întreba i de ce au confiscat ile unui scriitor care colaboreaz cu regimul, unul din securi ti a spus: „În carte sunt pasaje cu idei jignitoare la adresa comunismului”. Unchiul mi-a relatat c unul din acele pasaje era: „Dostoievski a

Corneliu Baba - Portret de femeie

spus: Comunismul înseamn generalizarea mizeriei”. Romanul a fost peste câ iva ani retip rit, în mod sigur f paragrafele încriminate i introdus în programa colar , ca obiect de studiu. Ce vremuri!

Victor Ion Popa (1895-1946) În acest an atât de fast pentru proza româneasc Victor Ion Popa, dotat de Dumnezeu cu atâtea talente, fiind: dramaturg, romancier i poet, pictor, sculptor i caricaturist, regizor i animator de teatru, cronicar teatral i plastic, profesor la Conservator, este prezent în vitrinele libr riilor cu romanul Velerim i Veler Doamne. Este primul roman al autorului. Cartea a impresionat prin caliile sale artistice Societatea Scriitorilor români premiind-o. Pe lâng excep ionalul talent de povestitor al autorului, cartea se remarc i printr-o investigare a ascunzi urilor sufletului nesc i misterelor unor materialit i neexplorate pân atunci. Pe alocuri este un roman poli ist în care ancheta juridic este dublat de investigarea comiterii crimei. Eroul c ii, Manlache Ple a este un ocna , care fusese condamnat pentru uciderea cu toporul a ibovnicului prietenei sale. Dup 10 ani de pu rie grea, el revine în satul s u unde încearc s reia o via normal .

Se love te de suspiciunea oamenilor i autorit ilor. Lucrurile se complic , atunci când are loc o crim similar (un negustor de cereale este ucis cu muchia unui topor) ca cea pentru care fusese condamnat Ple a. Manlache speriat, de i nevinovat, fuge, fiind urm rit i r nit de jandarmi. Este g zduit i ap rat de mo Petrache, un cantonier, care este convins de nevinov ia sa. Îl va ap ra luând asupra sa crima comis de ni te igani c tori. Ple a va urm ri pe uciga i, pe care îi va preda autorit ilor.

Sfâr itul romanului care se termin cu moartea eroului principal este impresionant, drumul sufletului ucisului mergând spre o lume mai bun ... decât din cea din care pleca, în acordurile îngânate ale colindului Velerim i Veler Doamne. Romanul în cele de mai sus a fost prezentat cât mai sumar posibil, pentru a v l sa dumneavoastr pl cerea lecturii. Cartea face cu brio fa cerin elor cititorului contemporan. Citind-o v ve i convinge.

Anul I, nr. 8/2014

TRADI II

5

Dorina Stoica

SUB SEMNUL LUPULUI DACIC Lupul în mitologia i folclorul românesc Omul, fiin complex , creat dup chipul i asem narea lui Dumnezeu - este înzestrat cu fantezie i imagina ie.

Astfel, lumea real , raportat la lumea divin , cap sensuri, conota ii i culori noi în imaginarul colectiv. Via a omului, a a cum este firesc, se desf oar în strâns leg tur cu mediul natural, cu regnul vegetal i cu cel animal.

Herodot, referindu-se la neuri, îi reprezent ca pe o popula ie care tr ia pe teritoriul vechii Dacii înainte de invazia lui Darius. Dup spusele sci ilor i elinilor stabili i în Dacia pontic , „o dat pe an, fiecare dintre neuri se schimba în lup pentru pu ine zile i pe urm î i rec ta forma uman ”.

Conform mitologiei, creaturi misterioase sau animale lbatice se împreuneaz cu oamenii dând na tere unor fiin e ciudate: i om i animal. Natura acestor fiin e este dual , oscilând între firea uman i cea de animal s lbatic de fiin benefic , pe de o parte, dar i malefic , pe de alta. Cu trecerea timpului adev rata natur a acestor creaturi devine incert , preponderent uman . A putea da un singur exemplu în acest sens, amintind ritualurile de ini iere ale c lug rilor budi ti în care neofilul era întrebat dac este om sau este arpe.

Lupul a fost deosebit de respectat în regiunea istoricocultural din sud-estul Europei. Pre dacii, dacii i daco-romanii i-au acordat un cult magico-mitologic din care au r mas multe reminiscen e în folclor. În spiritualitatea i mitologia româneasc , lupul ocup din cele mai vechi timpuri i pân în zilele noastre un loc important. Cu siguran acesta este motivul pentru care nici un alt animal nu are atâtea zile de s rb toare câte are lupul. Conform unor etimologi, ar fi 35, din care 18 sunt cu dat fix , iar celelalte sunt mutabile.

Lupul este întâlnit în imaginarul religios al geto-dacilor, în ritualuri, acestea fiind atestate de descoperirile arheologice mai vechi ori de dat recent . În multe texte documentare, în folclor, dar i în literatur , vom g si referiri stranii la acest animal înzestrat cu puteri magice. În textele literare, precum i în vorbirea curent , deseori sim expresia referitoare la omul r u c „este asemenea lupului”, sau este „un lup singuratec”, caracterizând omul ce se integreaz anevoie în colectivitate. În vremuri îndep rtate, adolescen ii plecau de acas pentru a descoperi noi teritorii i se comportau asemenea lupilor

prin p duri. Protectorul lor, care îi ap ra chiar i de lupii adera i, era zeul Lup. Popoarele indo-europene î i formau tinerii zboinici înc din fraged adolescen , pentru a fi transforma i ritualic în adev rate fiare.

Numele dacilor este un derivat din epitetul unei confrerii zboinice care se afla la Dun re. „Lupii de la Dun re”, a a erau numi i dacii pe vremea lui Iulius Cezar, care se preg tea cu destul team s -i atace. Dacii erau renumi i pentru vitejia, dar i cruzimea lor, constituind un adev rat pericol. O dovad în acest sens ar putea fi i steagul lor reprezentat printr-un cap de lup i trup de dragon. El semnifica cruzime, curaj i izbând asupra du manului, dar i adora ie pentru Lup, ca zeu al r zboinicilor daci.

Lupii au fost dintotdeauna i la toate popoarele v zu i ca animale de temut, feroce i r zboinice. Homer scria în balada sa celebr Iliada: „Tocmai ca lupii, de carne hr ni i i grozavi în putere / care în mun i r pun i sfâ ie cerbul”. Lupii lui Homer din Iliada sunt ve nic fl mânzi: când nu atac cerbii, atac oile; lupii sunt animale malefice, personaje negative în scrierile lui Platon, dar i în Divina Comedie a lui Dante.

Acesta din urm ne vorbe te despre „lupa” (femela lupului), drept a treia i cea mai fioroas fiar ce se afl înc de la începuturi în Infern. În fabula lui Grigore Alexandrescu „Lupul moralist”, referindu-se la politicianism, lupul este reprezentarea demagogiei i a justi iei corupte. Fabula a fost i înc este de actualitate: „Când mantia domneasc este din piei de oaie, / Atunci judec torii fi i siguri c despoaie”. În acest context, lupul devine, pe lâng simbolul ferocit ii, i cel al pref toriei. i, iat , am ajuns în sfâr it la folclorul românesc, unde întâlnim omul-lup (pricoliciul), care reune te caracterul omului c zut cu al animalului feroce. Pricoliciul este o creatur care atac , distruge, poart bolile i nu are în comun cu omul decât aspectul exterior i faptul c merge pe dou picioare. În mitologia religioas româneasc , lupul este un animal dual, fiind întruchiparea maleficului, dar are uneori semnifica ii benefice. Acestea depind de ritual, de ceremonial, de anotimp, precum i de perioada istoric . În pastora ia cre tin , credincio ii reprezint turma, oile, cu referire la Iisus Hristos. El este p storul, dar i mielul sacri-

6 ficat, iar lupii sunt prigonitorii, a a cum spune Sf. Apostol Petru în Fapte 20: „Dup plecarea mea vor intra între voi lupii îngrozitori care nu vor cru a turma”.

Acela i lup este invocat i în Predica de pe Munte: „Feri i-v de proorocii mincino i care vin la voi în haine de oaie, dar pe din untru sunt lupi r pitori”(Matei 7-9).

Iisus Hristos le spune Apostolilor: „Merge i! Iat , eu trimit ca pe ni te mei în mijlocul lupilor” (Luca 10-11). În Sfânta Evanghelie dup Ioan, lupii sunt prigonitorii cre tinilor: „Eu sunt P storul cel Bun. P storul cel bun sufletul u i-l pune pentru oi... Cel ce nu este st pân al oilor vede lupul venind i las oile i fuge i lupul r pe te i risipe te oile” (Ioan 11-13).

Arhanghelul Mihail face prevestirea la fel ca Apostolii: „Veni-vor lupii,/ urmându-le p storilor”. În tradi ia popular , mamele î i sperie copiii (mai ales la sate) cu venirea lupului care îi va mânca dac pleac de acas ori nu sunt ascult tori.

Pornind de la unele aspecte ale cultului lupului la daci, au r mas în popor o team i o credin rudimentar în vârcolaci (lupii fantastici care provoac eclipse de Lun i chiar de Soare) i a luat na tere acel cre tinism primitiv care a instituit ni te zile ale lupului sau lupini. Pentru a contracara puterea magico-mistic a lupilor, cre tinismul timpuriu i-a dat pe ace tia în st pânirea lui Sânpetru, care îi judec i îi disciplineaz , pedepsindu-i dup voia lui.

Sfântul Apostol Andrei - cel întâi chemat, a a cum este numit de noi, românii, despre care se tie c a vie uit în Dobrogea -, conform mitologiei, are un cult legat de cel al lupului.

Se spune c Sfântul era înso it pretutindeni de acest animal feroce care îi era supus. Propov duind Evanghelia lui Hristos în locuri bântuite de spirite malefice i de animale s lbatice, înso irea cu lupul ar putea fi interpretat ca fiind folosirea unui element din natura înconjur toare (din regnul animal) pentru a se ap ra de pericolele iminente ce îl pândeau în misionarismul s u într-o ar str in . O asemenea înso ire am întâlnit i la unii sfin i care au vie uit în pustiul Iordan (Sfântul Gherasim de la Iordan care era slujit de un leu). Tot în mitologia româneasc , s rb toarea Sfântului Andrei este legat de usturoi, o plant apotropaic folosit pentru alungarea duhurilor rele i a altor creaturi malefice despre care se spune c ar bântui în aceast noapte de dinaintea s rb torii de Sântandrei.

Datorit multelor tradi ii i obiceiuri, precum i a practicilor magice pentru ap rarea animalelor de lupi i a caselor de strigoi, Sfântul Andrei este cunoscut la români drept un lupt tor împotriva duhurilor întunericului i a spiritelor malefice, în mod deosebit împotriva celei mai temute dintre fiare: lupul.

Ziua de 30 noiembrie, numit i Sântandrei, este ziua în care lupul î i poate îndoi gâtul eap n, devine mai sprinten, astfel prada, indiferent c este animal domestic sau om, nu mai are sc pare. Ca urmare, acum trebuie luate m suri suplimentare de paz a vitelor i este necesar efectuarea diverselor practici ezoterice de ap rare împotriva lupilor. Se considera nici un alt moment al anului nu era atât de prielnic pentru transformarea oamenilor în pricolici, oameni cu înf are de lupi sau câini, ca în ajunul i în ziua de Sântandrei.

Anul I, nr. 8/2014 Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care î i p sesc trupul în timpul nop ii, se rostogolesc de trei ori i cap înf are de lup sau de alt vietate (câine, porc, cal, bivol, pisic , arpe, broasc ). Spre deosebire de vârcolaci, care c toresc prin v zduh, pricolicii se deplaseaz pe p mânt. Ei nu se întrupeaz în viet i sfinte (arici, oaie, cerb, porumbel, rândunic , albin ). Adesea, sunt oameni din sat, recunoscu i dup înf area i comportamentul animalului pricolici. Tr iesc pu in, cât lupul sau animalul în care se metamorfozeaz . O dat pe an, în Noaptea Strigoilor (29-30 noiembrie), s-ar întâlni cu strigoii mor i, care î i p sesc i ei mormintele, pentru a- i alege, prin lupt , st pânul. Pe timp de iarn ar intra în haita lupilor, iau conducerea i atac oamenii i turmele de vite. În vechime, moartea i rena terea divinit ii - i deci a timpului anual cu care acestea se confund - erau substituite de un sacrificiu sacru (pom, animal, pas re, om i chiar al unui obiect însufle it simbolic). Un obicei care atest suprapunerea rb torii cre?tine a Apostolului Andrei peste Anul Nou dacic este obiceiul atestat la românii din Transnistria numit Bocetul Andreiului. Fetele, dup confec ionarea unei p pu i din cârpe, numit Andreiu, substitut al vechiului an, o a ezau pe lavi (pat) ca pe un mort i o jeleau. Lipse te marele sacrificiu, jertfa ritual a animalului care personific divinitatea, specific oric rui început de an. Este posibil ca una dintre tradi iile care au migrat din toamn , de la Anul Nou dacic la Anul Nou contemporan, celebrat la solsti iul de iarn , s fi fost sacrificiul porcului. De altfel, unul dintre numele purtate de lup în zilele lui de celebrare, gadinet, în special la Filipi, când începe împerecherea pentru înmul ire, este purtat i de porcul tân r, numit popular i godin, godinet. vechii daci au avut un cult deosebit pentru lup o demonstreaz i steagul lor de lupt care are capul de lup i trupul de balaur (dragon). Istoricul Liviu Teleac , pe baza omonimiei valk - preot, respectiv valke - lup, consider c acest stindard este însemnul heraldic al corpului preoesc din vremea vechilor daci, dar i stindardul r zboinicilor.

A.D. Xenopol consider c acest steag ar fi caracteristic unui neam tracic. Dup al i cercet tori i istorici, ar reprezenta stindardul preo imii tr toare i al r zboinicilor traci.

Stindardul dacic apare pe Columna lui Traian ca unul dintre trofeele ce au fost luate de împ ratul Traian. Romanii, con tien i fiind de puterea acestui drapel, l-au preluat i folosit, spândindu-l pe întreg teritoriul Imperiului Roman. Unii istorici aduc argumente cum c steagul dacic cu trup de balaur i cap de leu era colorat în ro u, galben i albastru. Cele trei culori sunt ast zi cel mai frecvent întâlnite pe costumele populare din toate zonele României. Stindardul c lu arilor - acest joc magic i foarte vechi - se aseam cu stindardul dacic, conform descrierii f cute într-o scriere str veche.

Predispus, dar i predestinat r zboaielor, invaziilor i nenorocirilor, conform mitologiei, poporul român s-ar fi n scut sub semnul lupului. Aceasta s-ar datora apari iei lupului de trei ori în timpuri str vechi, i anume: prima apari ie o reg sim în numele str mo ilor no tri daci, a doua în genealogia poporului cuceritor i a treia în invaziile popoarelor migratoare. Aici merit amintit Genghis Han, care ar fi avut ca str mo „un lup cenuiu care ar fi coborât din cer i s-ar fi unit cu o c prioar ”.

Anul I, nr. 8/2014 istoria îndep rtat a poporului român este legat de acest animal feroce sau c vechii daci ar fi venerat un zeu gân care era lup o atest mul imea s rb torilor legate de acest animal. Scopul acestora era de a impune anumite interdic ii i anumite practici magice pentru ca oamenii i animalele domestice din gospod rie s fie ap rate de fiara s lbatic i necru toare lupul, deseori asociat cu for ele întunericului i cu duhurile malefice.

Zilele lupului începeau cu s rb toarea Sf. Petru (29 iulie), Cricovii Mariei (15-17 iulie), Martirul Lupu (23 august), Teclele (24 septembrie), Berbecarii (26-28 sept.), Osic (17 oct.), Lucinul (18 oct.), Sâmedru (26 oct.), Ziua Lupului (13 nov.), Filipii de toamn (14-21 nov.), Filipul cel chiop (21 nov.), Sâmpetru de iarn (16 ian.), Filipii de iarn (25-31 ian.), Stretenie (2 feb.), Martirii de iarn (1-3 feb.). În unele sate, la acestea se adaug i joile rele sau joile verzi.

Sfântul Petru de iarn (16 ianuarie) este considerat în folclor patronul lupilor, deoarece se spune c în acea zi lupii omorau multe animale domestice, f când b i de sânge, dar nu luau cu ei pentru hrana puilor decât un singur animal. rb toarea Filipilor este o s rb toare p gân cu semnifica ii profunde în lumea satului, unde se credea c inerea acestor zile îi ap pe s teni de lupi care vin s le omoare vitele. Filipii sunt s rb tori materne de fertilitate, datorit comportamentului acestui animal în perioada de împerechere. De asemenea, femeile de la ar cunosc grija excesiv a acestor animale pentru puii lor, dar i cât de feroce pot deveni atunci când ace tia sunt pu i în pericol. Aceste supersti ii i temeri legate de Filipi sunt bazate pe credin a ocult c fiin e misterioase s-au împreunat cu oamenii, dând na tere unor fiin e i om i animal ciudate, malefice. Perioada ianuarie-februarie este aceea în care lupii se împerecheaz .

Despre Filipul cel chiop se spune c fost ologit de Dumnezeu pentru c s-a ab tut de la dreapta credin . Se poveste te c un om a nesocotit s rb toarea i a lucrat de „Ovidenie”, iar din acea zi a r mas chiop pân la cap tul zilelor.

Ciobanii in s rb toarea ca s nu vin lupul cel chiop i s le fure oile. Cu toate acestea, ei nu v d în lup doar pr torul

Corneliu Baba - Caransebe

7 turmei, ei tiu foarte bine c lupul e singurul animal ce poate vedea dracii, alung bolile copiilor i, al turi de vidr , c uze te sufletul mortului spre lumea de dincolo.

Diferite elemente din corpul lupului au fost folosite de medicina magic : p rul de lup folosit de cei cu incontinen urinar , din i de lup ca amulete aduc toare de noroc, p rul din fruntea lupului îl foloseau unele femei ca s fie iubite de oricine voiau ele, ficatul de lup pentru oftic , ficatul de lup pentru descântat frica, urâtul, dar i pentru atragerea celui r u când era strigat printr-o gur de lup de vr jitorii care f ceau magie neagr . În piele de lup se îmbr cau unii eroi din basme, de obicei împ ra ii, în unele demersuri familiale, dar i vr jitoarele care voiau s -i pedepseasc pe cei care le jigneau profesia. În jocurile rituale din perioada solsti iului de iarn , tinerii purtau ti sau costume de lup. Se spune ca femeile sterpe care vor fi jucate de ace ti tineri masca i vor fi fecunde i prolifice.

Când tân rul îmbr cat în lup se apropia de femeia stearp , aceasta smulgea câteva fire de p r pentru a le folosi la descântece i vr ji de dezlegat na terea.

De o vitejie legendar , dacii au fost învin i doar de romani, a a cum consemneaz Mircea Eliade, care afirm : „Singurul popor care a reu it s -i înving pe daci, care le-a ocupat i colonizat ara i le-a impus limba, a fost poporul roman, un popor al c rui mit genealogic s-a construit în jurul lui Romulus i Remus, copiii Zeului-Lup Marte, al pta i i crescu i de Lupoaica de pe Capitoliu”.

Acest moment al cuceririi Daciei de catre romani ar trebui regândit de catre istorici, deoarece exist oarece dovezi precum c latinii ar fi fost un trib dacic plecat din Dacia spre sud i apoi spre vest, ajungând în peninsul , unde i-au p strat aceia i venera ie pentru Zeul Lup Martie. Chiar dac cartea lui Nicolae Densu ianu este considerat de c tre unii un roman, iar de al ii rod al imagina iei sale, alc tuit pe baza baladelor i folclorului românesc, s-ar cuveni s fie un punct de plecare într-un studiu mai am nun it despre originile poporului român i a limbii române. Îmi place s cred c latinii sunt veri buni cu dacii, iar limba latin s-a rupt din limba dac .

Poporul dac, numit de str buni „asemenea lupilor”, scut sub semnul lupului, a manifestat în-totdeauna o atitudine de team , dar i de respect pentru acest animal, încercând nu -l înfrunte i nici s -l supun , ci s -l venereze i s -l imite.

O expresie româneasc des întâlnit , atât în vorbirea curent , cât i în literatur , este „url lupii la Lun ” i arat teama de nenorocire. Lupul, ca fiin malefic , întruchipare a ului, în mitologie reprezint moartea cosmic : el devoreaz trii - Luna i Soarele - i ia cu el anumite fiin e ce revin pe mânt sub form de strigoi, vârcolaci ori pricolici. În arta popular , lupul a fost reprezentat în ceramic , sculptur în lemn i pe scoar e esute. În unele m stiri, în pictura mural de la intrarea în biseric sau în pridvor, al turi de o gur imens de balaur din care iese un râu de foc, unde ard cei to i i care reprezint Gura Iadului, este reprezentat i lupul, pe lâng alte animale feroce, înghi ind p i din corpul omenesc. Înzestrat cu capacitatea de a vedea în întuneric, lupul este considerat i simbol al luminii. Întâlnim aceast ipostaz a lupului în folclorul românesc, în unele bocete de la înmormântare - Bocet

8 de sub Parâng -, unde lupul apare ca un ini iator, dar i ca fiind cel care conduce sufletul celui mort în lumea de dincolo: i- i va mai ie i/ Lupul înainte/ Ca s te sp imânte./ S nu te spâimân i/ Frate bun s -l prinzi/ C lupul mai tie/ Seama codrilor/ i-a potecilor/ i el te va scoate/ La drumul de plai/ La-un fecior de crai,/ S te duc -n rai,/ C- acolo-i de trai/ În dealul cu jocul,/ C-acolo i-e locul,/ În câmp cu bujorul,/ C-acolo i-e dorul”. În romanul Baltagul al lui Mihail Sadoveanu, lupul împreun cu varianta domestic a fiarei, câinele-lup, au aceea i misiune de a duce sufletul din lumea aceasta în lumea cealalt . i în romanul Lupul i catedrala al lui D. Sârbu, lupul este privit din perspectiv benefic , având misiune ini iatic i transformatoare.

Este un animal plin de lumin , dar care exercit o putere magic asupra celor ce-l privesc. El apare într-un anumit loc, la un moment anume, ca s aduc o schimbare nea teptat . Din legendele Antichit ii afl m c Apollo sau Zamolxe se mai numea i Lykos, ceea ce înseamn în traducere lup, iar printr-o asem nare fonetic deloc întâmpl toare, lykos devine like, ceea ce în greac înseamn „lumin ”. Prin urmare, Apollo-Zamolxe este Marele Lup Luminos. În plan material el este Soarele, cel care d lumina atât de necesar vie ii. Lumina Alb cuprinde cele apte culori ale spectrului vizibil. În plan spiritual, el este lumina ini ierii dobândit prin cunoa terea adev rurilor transcendentale. Pe de alt parte, daoi, denumire sub care erau cunoscu i dacii din Antichitate, devine în dialectul traco-frigian daos, care în traducere înseamn „lup”. Prin urmare, dacii se identific cu lupul animal totemic ce-l reprezint pe Zamolxe-Apollo. Din cele prezentate mai sus îi putem considera pe daci ca fiind Fiii Marelui Lup Luminos, adic fiii lui Zamolxe-Apollo. Dacii preistorici (pelasgii), oriunde s-au a ezat pe tot cuprinsul lumii, i-au legat numele de cel al lupului. Întemeierea Romei se afl i ea sub semnul lupului, ceea ce ne arat c începuturile sale, cel pu in în epoca regal , se afl în leg tur cu Centrul Spiritual din Carpa i.

Dorin a mamelor de a avea copii neînfrica i asemenea lupilor se manifest prin obiceiul unor mame din inuturile Hunedoarei (platforma Luncanilor) care le d deau nou-n scu ilor lapte printr-o gur de lup, instrument ritual în form de cerc.

Scopul era acela de a face transferul puterii lupului c tre copilul nou-n scut, laptele matern fiind considerat sacru. Dac un copil nou-n scut se îmboln vea i era amenin at cu moartea, era botezat din nou i i se punea numele de Lup, Urs ori derivate ale acestora. Prezen a masiv a numelui Lupu sau a derivatelor sale - Lupa cu, Lupeanu, Lupan, Lupei, Lupu or, Pascu, Pâscan etc. - în onomastica tradi ional româneasc se explic prin schimbarea numelui adev rat al copilului cu cel al animalului care e spaima duhurilor rele ale întunericului, ce umbl prin lume luând forme fantastice de stafii, zmei i alte creaturi însp imânt toare. Un alt ritual de transfer al puterii lupului asupra unui prunc este acela f cut de trei feciori cu o unghie de lup; unghia de lup simbolizând virtutea i puterea, cre terea rezisten ei la pericole, dar i spiritul de lupt tor. Astfel, lupul reprezentat prin acea unghie are rolul de animal protector, înlesnind trecerea pragului ce separ nonexisten a de existen .

Mitologia lupului este asociat cu na terea, schimbarea i moartea timpului. Împerecherea i înmul irea sa în perioada de iarn este un fapt rar întâlnit la alte mamifere. Prin compor-

Anul I, nr. 8/2014 tamentul de reproducere al lupilor, anul poate fi împ it în dou i: iarna (constituirea haitelor, formarea perechilor, prin selecie natural , a celor mai valoroase exemplare i na terea puilor) i vara (corespunde cre terii puilor, introducerii lor în colectivitatea haitei i maturiz rii lor). Unii cercet tori i istorici consider c suprapunerea celor mai populare s rb tori ale anotimpului rece, ale sfâr itului, dar i începutului de an, peste perioadele de împerechere ale lupilor indic începutul de an dacic, probabil octombrie-noiembrie, când avem de-a face cu s rb torile Lucinul (oct.) i Ziua Lupului (nov.). Între 13 noiembrie i 6 decembrie, exist , în tradi ia româneasc , o serie de celebr ri i obiceiuri foarte vechi, cunoscute sub numele de Filipii de Toamn , legate de credin a str veche în reînnoirea periodic a timpului. rb torile dedicate animalului sacru al dacilor, lupul, au fost asimilate de tradi ia cre tin . Acestea încep cu Ziua Lupului (13 noiembrie). Despre ritualuri de purificare i reînnoire a timpului, folcloristul Ion Ghinoiu consemneaz în „S rb tori i obiceiuri române ti”: „L satul Secului, s rb toare nocturn (13-14 noiembrie) care deschide Postul Cr ciunului de ase pt mâni (15 noiembrie-24 decembrie), ocaziona petreceri familiale cu mâncare i b utur din abunden . În unele zone, L satul Secului de Cr ciun este precedat de Ajun (13 noiembrie) i urmat de rituri de purificare (ziua de Spolocanie, 15 noiembrie)”. Întreaga istorie a umanit ii este inc rcat de mistere i de necunosute care nu se tie dac vreodat ne vor fi cunoscute. Studierea mitologiei i a scrierilor despre Dacia str veche descoper fascinate i tulbur toare posibilit i de acceptare a ideii conform c reia, poporul român, descendent din dacii pelasgi, ar fi nu numai cel mai vechi pe meleaguri europene ci, chiar pragul începutului de lumi „al legendarului inut Atlantis disp rut într-o zi i o noapte sub ape”(manuscrisul lui Solom). „Dacia cu mun ii s i cei înal i, cu câmpiile sale m noase, cu râurile sale cele multe i frumos curg toare, cu avu iile sale cele f imoase de aur de argint i aram i, în fine cu popula iile sale ospitaliere, religioase, juste, viteze i fericite, este ara cea legendar a timpurilor preistorice.”

(Nicolae Densu ianu - Dacia preistoric ) În toate periodele istoriei mai actuale ori foarte vechi, istoria a fost scris a a cum au dorit unele grupuri de interese, existând motive de a face s dispar sau s fie mistificate adev ruri despre anumite etape din istoria umanit ii.

O istorie îndep rtat , în unele locuri nescris înc , este strat în folclorul nostru deosebit de bogat în baladele i legendele populare. Dac ar fi rescris , poate ar inspira, men ine i amplifica sentimentul de mândrie na ional în acest prezent în care tr im: incert i deseori lipsit de ideal.

Bibliografie Romulus Vulc nescu - Mitologie Român ; Mircea Eliade - De la Zamolxis la Genghis-Han; Mircea Eliade - Dacii i lupii; Vasile Alecsandri - Lupul moralist; Dumitru Manolache - Sf. Apostol Andrei i protocre tinismul în spa iul românesc; Ion Ghinoiu - Vârstele timpului; Nicolae Densu ianu - Dacia preistoric ; http://arhivaneamulromanesc.wordpress.com/opinii/maria-vaida„simbolul-romanesc-al-lupului-de-la-leagan-la-mormant” http://romaniaesoterica.blogspot.ro/2008/12/simbolismul-lupuluidacic.htm

Anul I, nr. 8/2014

ART PLASTIC

9

Doina Dr gu

CORNELIU BABA “Patriarh de v`rst[ al breslei” În „Însemn ri ale unui pictor din Est”, Corneliu Baba propor ionez, s valorez i... în plus «s colorez» în alb i negru i începe albumul cu un „Preludiu la crepusculul unei vie i de cu o bucat de c rbune.”

Tot la Craiova, lui Corneliu Baba i s-a declan at pasiunea pictor”, din care cit m: „Patriarh de vârst al breslei, îmb trânit lâng palet i lâng culori, profitând de luciditatea înc neal- pentru muzic i pentru lectur . În 1921, familia Baba s-a mutat la Ia i, nostalgia marelui terat a spiritului, încerc s -mi scriu singur paginile acestui alpictor de mai târziu pentru bum a a numit de apogeu i ora ul natal nedisp rând pân de final, pe care inten ionez la moarte: „O dat cu pleca-l ilustrez i s -l redactez durea definitiv din Craiova, propria fantezie i pricepelumea copil riei mele luase re. Ajutat de paginile Jurnalusfâr it”. lui i ale caietelor mele de ateÎn lumea artistic a Ialier, folosesc o parte din acele ului, Corneliu Baba s-a imnenum rate dialoguri cu t cepus foarte repede, fiind consirea, r spunsuri la nesfâr itele derat un adev rat fenomen. interviuri cu mine însumi, un La examenul de admitere la joc pasionant de b trâne e, aAcademia de Arte din Ia i a rut odat cu nevoia de sinprezentat o map cu 12 picgur tate crescând impus de turi. A doua zi, când trebuia îns i pictura ce fac la vârsta sus in proba oral , a consdramatic la care lupt înc tatat c toate lucr rile sale au disperat cu tainele culorilor, la fost înr mate i expuse pe pefel ca Iacob în r zboiul cel de re ii s lii profesorale. Evident, neînvins cu îngerul Domnului.” nu a mai trebuit s sus in niCorneliu Baba s-a n sciun examen, iar temutul reccut pe 18 noiembrie 1906, în tor al Academiei, profesorul Craiova, „ora ul de care nu iAthanasiu, i-a cerut s -i fac a putut desprinde sufletul niportretul. Deci se contura ciodat ”. Provenea dintr-o faacea aur a marelui portretist milie de pictori, fiind fiul unui Corneliu Baba - Autoportret de mai târziu. cunoscut artist plastic b În portretele sale, Corneliu Baba a acordat o aten ie ean, Gheorghe Baba, care i-a f cut studiile la Academia de Art din Viena, fiind trimis cu burs la Viena de contele von deosebit mâinilor, ca element-cheie în caracterizarea personalit ii umane, exact ca Rembrandt i marii portreti ti din Bissingen, care îi remarcase talentul. coala olandez . În atelierul tat lui s u, Corneliu Baba a înv at elemenDup terminarea studiilor la Academia de Arte din Ia i tele de baz ale desenului i picturii: „Aici am deprins, înc înainte de a înv a s scriu i s citesc, alfabetul i gramatica a fost numit asistent al departamentului de pictur , în 1939, apoi profesor de pictur , în 1946. elementar a desenului i picturii, f alte semne de presupus Debutul oficial la Salonul de Art din Bucure ti a fost precocitate. (...) Înainte de a fi împlinit ase ani m-am v zut instalat la un evalet propriu la care desenam zilnic folosind cu pictura numit Juc torul de ah. figuri de gips, înv ând dup metode clasice s observ i s

10

Corneliu Baba - Autoportret

În anii aceia, pe când î i c uta propriul drum în art , Corneliu Baba a fost confruntat cu fenomenul de „înghe are a limbajului în formele neoacademice, conven ionale”. A avut o scurt perioad în care a pictat în stilul realismului socialist - o elari i tablouri cu rani -, dar i-a dep it repede contradicia acestui climat. În 1958, Corneliu Baba a fost numit profesor de Pictur la Institutul de Arte Frumoase Nicolae Grigorescu din Bucure ti i a primit titlul de Maestru Emerit al Artelor. În urm toarea decad , el i cu tablourile sale au c torit în toat lumea participând la expozi ii precum: Cairo, Helsinki, Viena i New Delhi, culminând cu o expozi ie personal la Bruxelles, în 1964.

Prin originalitatea, m iestria i realismul ei profund, arta lui Corneliu Baba i-a câ tigat o mare pre uire atât în ar , cât i peste hotare. În 1962, i se acord titlul de Artistul poporului, anul urm tor devenind membru corespondent al Academiei Române, iar în 1964 va fi membru al Academiei de Arte Frumoase din Berlinul de Est. Premiile i expozi iile au continuat s se acumuleze, conducându-l spre o expozi ie personal la New York, în 1970, i aducându-i decora ia Steaua Ro ie, în 1971. În timp ce devenise cunoscut în România i pu in în fostul bloc comunist, Corneliu Baba nu a avut o faim comparabil în Vest.

Aproape toate operele lui au r mas în România, ele existând în toate muzeele importante ale rii. Una dintre puinele opere din afara României este tabloul impresionist numit

Anul I, nr. 8/2014

Corneliu Baba - Juc torul de ah

Frica, aflat la Muzeul Szepmuveszeti din Budapesta. Printre cele mai importate opere sunt portretele care au determinat pe critici s -l compare cu Goya. Între aptezeci i optzeci de ani, Baba a realizat o serie de tablouri de Arlechini i Regi Nebuni, majoritatea r mânând în colec ia sa privat pân la moarte. Din nou, se observ o analogie cu perioada ultim a lui Goya, dar i cu pictura expresionismului german. În anul 1988, la vârsta de 82 de ani, pictorul Corneliu Baba a avut un accident în atelierul s u s-a r nit grav într-o c tur - i a fost imobilizat mai multe luni.

De i ultimii ani ai s i nu au fost printre cei mai productivi ai carierei sale, totu i calibrul operei sale r mâne ridicat.

Cu pu in timp înainte de moartea sa, în 1997, Corneliu Baba i-a publicat memoriile sale, Notele unui artist din Europa de est. A primit, postum, premiul de excelen al Funda iei Culturale Române.

Corneliu Baba a fost legat sentimental de Timi oara. El a donat, prin testament, toat colec ia sa de picturi ora ului în care i-a petrecut adolescen a.

Un lucru mai pu in cunoscut este acela c Baba a fost i pictor de biserici. Când a pictat Capela Hasas din Oradea, maestrul Corneliu Baba a luat ca model pentru chipul lui Iisus propria înf are: „Pe bolta de la intrare, Corneliu Baba a pictat chipul lui Iisus. Cu totul inedit e faptul ca acesta seam izbitor cu chipul din tinere e al pictorului, ce poate fi zut în autoportretul realizat în 1922”.

Arta lui Corneliu Baba e, în primul rând, o medita ie asupra lumii i a vie ii, iar nu un simplu cântec de culori. Corneliu Baba este un artist care a tiut s viseze în fa a unei pânze i s lupte ca visul s u s fie t lm cit în imagini.

Anul I, nr. 8/2014

Dorina

PROZ

11

u

TR{DAREA - Unii s-au apucat s fac hermeneutici, ori le place cum sun Hermeneutica lui X, Y sau Z i vor s par super inteligen i, ori e la mod i mie mi-a sc pat. Oricum, mul i citesc, pu ini pricep. Ce a r mas de priceput e simplu: de umplut burta, de purtat moda, de dus vorba, ba chiar i oleac de râc între dobitoace, c nu stric dac se presar pe ici pe colea.

Celan i-a scuturat palmele de cret i i-a dat p rul din ochi. Îl l sase de câ iva ani buni s creasc , mai economisea bani din tuns i, dac era la o adic , îl t ia i-l vindea, c tot se purta asta prin ora . Cu studen ii lui era deschis i sincer. La fel i ei cu Celan.

- Domnule profesor, îmi permite i?

- Te rog, Panaite, spune!

- Suntem obliga i s urm m cursul de Hermeneutic i atunci v întreb, cine este vinovat? Noi, c suntem dispu i, ori profesorul, care consider acest curs obligatoriu? Tot dumneavoastr ne spunea i cândva c „r ul se taie de la r -

cin ”, dar acum privi i i comenta i, în acceptul i admira ia colegilor mei, tocmai acest r u.

- Panaite, acesta nu-i un r u, ci o prostie. Hermeneutica asta e un ciolan, care nu-i al t u, nici al meu, nici al nepoilor copiilor no tri, pentru c de ciolan se ine boierul care v bag pe gât principiile altora i el crede la un moment dat, în prostia lui uman , c -i apar in. Osul sta, ciolanul, este pentru el o condi ie de existen , constând într-un num r de bani, drept salariu. Voi primi i, îndesat i rost, scopul unui boier de-a se realiza pe plictiseala voastr . Naivilor!

Panaite îl privea siderat. Aproape nici nu mai clipea. Nu se a tepta la un r spuns direct. Putea profesorul Celan s debiteze ceva despre planul de înv mânt ori s dea vina pe sistem, c tot e la mod .

- Domnule profesor, r spunsul dumneavoastr spune multe.

- Spune pe dracu! Nu spune ni-

Corneliu Baba - Pod pe Sena

mic. E o or de curs anormal de aiurea pentru to i. Prefer s in op ionale despre art , politic , filosofie, orice, dar pe teme libere, asta ca s nu ne mai inem a a de fixa i pe un orar f cut de idio i. Ce spune i, vre i s ne vedem s pt mâna viitoare la „Groap ”. Încropim o discu ie libe. Scrie i pe un bile el orice cuvânt care vine în minte. Extragem unul i acela fie subiectul hermeneutic data viitoare.

De acord? În clas s-a auzit deodat un zumzet i-o foial general de mul umire, de sc pare, desc tu are. Mai multe voci, pu in timide, spuneau aproape în cor: - Da, e super! Cool! De acord, domnule profesor! Ce fain!

- La treab ! Scrie i, frumo ilor, i aduce i la catedr bile elele voastre de amor. Un singur cuvânt, da?

Zis i f cut. Se rupeau coli i se scria de zor ceva. Era o fericire general .

To i senini i ferici i. Se duceau la catedr i puneau cu grij bile elul în fa a profesorului Celan, care se a ezase comod, cu picioarele pe un scaun din apropierea ferestrei. Privea pierdut afar , în direc ia parcului.

- Gata, domnule profesor. Am tat!

- Care a vorbit?

- Eu, domnule profesor. Panait.

- M i, Panaite, m i, nu mai folosi ardelenisme din astea la coal . Fii i tu neutru.

- E-he, râde i de mine, domn profesor! i dumneavoastr vorbi i...

- S vin la catedr o fat mare, extrag un bile el.

- Adic s fie gras ? Întreb i Frusina, ro ie toat la fa .

- Nu, Frusin , nu. S fie domnioar , adic virgin .

To i studen ii au început s râd

12

Anul I, nr. 8/2014

zgomotos. B ie ii mai dezghe i comentau deja în fraze de genul: „poate pe la gr dini mai g si i, domnule profesor”.

- Ei, în acest caz am s aleg eu un bile el.

Cu privirea spre tavan, profesorul întinde mâna în mald rul de hârtii i ia una, la întâmplare.

- Buuun! Ia s vedem ce scrie aici! Scrie a a: tr dare. Vom vorbi despre tr dare. S v preg ti i, copila i! Subiectul este foarte profund. S -mi argumenta i, totu i, tr darea i din punctul de vedere al autorului, cum ar fi Marin Preda, dar i în viziunea lui Iulius Cezar. Fie cei doi în inimile voastre, iar restul demonstra iei pe care o s-o face i s fie personal , v rog!

Studen ii au plecat ferici i din sala de curs, iar profesorul Celan, la fel de trist i plictisit cum venise, spre ie ire.

Era ultima or în ziua aceea. Cuvântul ales, tr dare, îl r scolise. Amintirile îl sugrumau. S-a oprit pe prima banc din parc i a aprins o igar .

Ce po i spune frumos despre tr dare? Oare tr torul s fie în stare? El poate orice, deci e posibil. Cred tr darea î i are o r cin în copacul vie ii. Nu exist om care s nu fi fost tr dat, dar s fi fost i tr tor.

Corneliu Baba - Pont-Neuf De ce iubea Cezar tr darea? De ce s nu o iubeasc ? Beneficia din ea. Dar tu? Om al unei civiliza ii înalte, mereu înaintate, dar cu acelea i min i bolnave, cum s iube ti tr darea? Dac avea pu in ra iune, a accepta rostul acestei vie i mizerabile care ma l sat întotdeauna singur. A putea num ra de câte ori am fost tr dat?

Of, pe multe le-am uitat! Sunt un la .

La ul din cear , sugrumat de ignoran i. Am fost tr dat prin minciunile unor oameni care r cneau la infinit vulgarit i, sperând s câ tige o treapt mai sus prin înjosirea altora.

Iar eu ce am f cut? Am înflorit în t cerea mea ciudat . Doar nu era s intru în cocina porcilor. Ur sc mirosul lor. Nu tiu, frate, ce-i cu mine! Mi-e a fugi spre undeva unde s nu g sesc din mine, din trecut, s am creierul sp lat i s pot tr i ca un fugar al propriei mele vie i. Sunt dat dracu’ de romantic azi. Soarele acesta m proste te. Oricum, e lini te. Cred. Asta vreau? S raca, mama! Niciodat nu s-a bucurat de vreo realizare de-a mea. Mereu spunea: „Celan, de ce nu faci i tu ceva cum fac ceilal i oameni? S munce ti undeva de unde iei bani mul i, s ai i tu ma ina ta, familia ta. Nu mai scrie, mam , prostiile alea de c i! Ce, alt treab nu ai, mama?” Avea i ea dreptatea ei.

- Ave i un ceas, v rog!

- Nu am, dar trebuie s fie trecut de ora cinci.

- S fie? Mul umesc, b iete!

- Nu ave i de ce, domnule!

Corneliu Baba - Venice

trânelul acesta îmi pare cunoscut. Este simpatic. Uite ce frumos merge el cu bastona ul lui. Cred c a fost i el tr dat de multe ori în via .

Acum îi e bine, cred. Probabil face o partid de ah cu vreun coleg pensionar, c , ce alt grab s aib el? Nu tu munc , nu tu stres! B trâne ea e un remediu cumva. Sunt sigur. Cred c e vremea s merg la c min. Îmi ajunge atâta leneveal . În fond, timpul acesta îl voi pl ti al dracului de scump.

13

Anul I, nr. 8/2014

Florica Bud

HUBLOUL INTERZIS CU IUBIRE (proz cuminte, cu... minte, cum... minte) Armand Roca urca f grab scara avionului. Pasager întârziat al zborului 601 de la Cluj-Napoca la Bucure ti, rbatul grizonat privea zâmbitor peste um r spre grupul vesel care în curând va deveni istorie. Stewardesa îl a tepta, cu un rictus înghe at, în capul sc rilor.

Fata nu d dea semne de nervozitate.

Dar Armand nu se l sa în elat de aparen e. Sim ea nevoia s î i cear scuze.

Fa a imobil a angajatei Tarom nu-i spunea nimic bun. Dezarmat el renun la orice fel de polite e lasându- i ochii s se plimbe în voie pe bluza impecabil de alb a femeii. Armanda A. Averescu… citi el pe ecusonul cu însemnele firmei.

Neavând ce pierde b rbatul c runt p i alene spre culoarul avionului. Se îndrept suportând cu stoicism vocifer rile celorla i pasageri, impacienta i de întârziere.

Nu li se d duse nicio explica ie. Dar venirea lui târzie le clarific misterul. Vinovatul era printre ei. Armand se îndrept spre singurul loc r mas gol. Tacticos scoase pa aportul i î i c ut biletul. Cu toate privirile a intite asupra lui, Armand i scoase ochelarii din etuiul de piele maro. Locul Opt C Culoar, silabisi el zâmbindu-i larg vecinei din dreapta sa. Fire te, scaunul liber doar al s u putea fi!

Dar avea chef s braveze. Dintr-o privire i d du seama c avionul era ocupat mai mult de c tre femei. B rba ii se a ezasepe primele locuri, sorbind-o din spatele ziarelor deschise alandala pe frumoasa stewardes . i aveau motive! Fata ar ta sexi în inuta sa office. Costumul negru, cu haina la doi nasturi, pantalonii trapez i c ma a închis pân la ultimul nasture nu puteau s ascund vreunui ochi versat linia de clepsidr a trupului. P rul negru cu reflexe alb strui era prins în cocul an-

tic, gen rulou, l sându-i liber fruntea înalt i bombat . Aerul distant era imprimat fe ei de privirea întunecat , cu reflexe gri-petrol. Armand î i a ez grijuliu geanta la locul pentru bagaje. Era o geant de voiaj elegant , din piele, în ton cu inuta îngrijit . În sfâr it, se a ez .

Vecina Opt D Hublou î i întoarse trei sferturi din tors, spre stânga deranjat de vraful de reviste care îi aterizaser accidental în bra e. Între timp în avion se f cuse lini te. Ceilal i pasageri îl l saser în plata Domnului pe întârziat i urm reau, mimând interesul, explica iile, în caz de pericol, date de înzestrata stewardes . Armand Roca era mul umit de faptul c nu fusese recunoscut. Cel pu in aici se va bucura de lini te. Avusese trei zile obositoare. Cunoscuse mult lume. Cele trei lans ri ale c ii sale Destin abject cu Abigail, tradus în române te de Cristian Ostachie, s-au desf urat pe parcursul a trei zile. În acest r stimp a vorbit, a mâncat, a zâmbit i... a acordat autografe. La Aeroportul Interna ional Cluj-Napoca îl condusese Ilinca Radu, fosta sa coleg de facultate. De altfel, întreaga lui edere în ora ul de pe Some a fost organizat de c tre ea. Armand venise de atâtea ori în ar dar refuzase elegant invita iile din partea aceasta de lume.

De vechiul Cluj îl lega amintirea Viorelei, fata lâng care cunoscuse multiplele fe e ale unei pasiuni mistuitoare. Îl cople ise o avalan de gânduri. Parc ieri o l sase pe Alessia Gabrian trist , pe un scaun în sala de a teptare a Aeroportului B neasa. Se învârtea f rost la intrarea aeroportului i, culmea, se simea u or trist. Avea i el bilet de avion, dar în ultimul moment se r zgândise. O

voce glacial anun ase întârzierea de dou ore a avionului i nu avea dispozi ia a tepte al turi de o Alessie apatic .

Invoc fetei motivul banal de a fi uitat întâlnirea programat cu editorul s u i o zbughi mi ele te de lâng ea. Nu îl lega de fata blond i slab decât inelul de logodn ; un aranjament între dou familii de universitari, ce î i doreau copiii a eza i la casa lor. Alessia era traduc toare din limba englez , iar el tocmai î i tip rise primul volum de versuiri, Hublou interzis cu iubire. Cartea avusese un oarecare ecou în presa literar . Crescuse al turi de Alessia Gabrian, înc din gr dini .

Ea era o f ptur delicat ce se purta ca un copil alintat i ne tiutor. Nu era vina lui c fiin a pl pând nu îi trezea decât un sim mânt de protec ie, înt rit de-a lungul anilor. Momentele lor de intimitate se desf urau sub supravegherea atent mascat a familiei i p reau un ritual religios de împerechere, desf urat într-un laborator steril. Se sim eau stingheri i unul i altul când g seau cutia cu prezervative pe noptier , al turi de ampania fran uzeasc .

De câtva timp, Armand c uta motive care s r reasc întâlnirile cu Alessia. F cuser deja logodna dar el sim ea o strângere de inim când se gândea la ei ca la un cuplu pe via . Respir u urat la gândul c fata pleac la Cluj în schimb de experien , pentru o lun . Cu cât se îndep rta mai mult de ea cu atât devenea mai agitat. În zadar încerca s se calmeze spunându- i c avea doar dou zeci i trei de ani i toat via a va fi cu ea. Î i scosese nervos verigheta, aruncând-o neglijent în buzunarul hainei. Prezen a lui era de obicei remarcat i femeile îl pri-

14 veau cu interes. Mo tenise tr turile i rul negru, u or cârlion at, de la mama sa, Evelyn Canela. Fost actri a Na ionalului, ea preda, de un timp, al turi de so ul ei, Alexandru Roca, la Academia de Art Teatral . Ochii negri, cu privire nesigur , îi d deau tân rului Roca un aer neajutorat. Chiar se sim ea n uc, uneori.

Cine era el i care îi era rostul în lumea nesigur din afara c minului? se întreba mereu proasp tul poet. Acas era puiul mamei, ea sufocându-l cu mângâierile sale materne. R ceala tat lui era binevenit . P rin ii lui f ceau înc un cuplu frumos. Pasiunea nu se stinsese.

Ochii lor se c utau cu dor. Dar el… care va fi destinul s u? Parc mult prea repede fusese acceptat în lumea literar . Îl ap sa gândul negru: Oare nu fuseser ai lui cei care îi neteziser calea?

Când îndoielile îl n deau, respira greu, sim ind nevoia s inspire cu gura întredeschis .

Buzele c rnoase, bine conturate, aidoma celor ale mamei, cereau, parc , ajutor. Nu era de mirare c femeile din jurul s u se sim eau atrase de el. Posesiv , mama sa încercase s îl apere de comia feminin . De mic îi inoculase ideea c oamenii de calitate au doar o mare iubire. Singura alternativ în accep iunea mamei era Alessia. Elev i student de excep ie, ea se preg tea sau... era preg tit de c tre cele dou mame s devin , din toate punctele de vedere, jum tatea lui. Armand se maturizase repede i silit, ca s poat face fa cerin elor celor trei femei, atât de importante. Se afla în ultima clas de liceu, sec ia real . Crescuse repede i, ap rându-se parc de cei din jur, mergea or aplecat. Se preg tea la matematic , punctul s u slab, cu Octavia Sav, asistenta viitorului socru, erban Gabrian, eful catedrei de matematici aplicate a Universit ii Bucure ti.

Orele de medita ii se desf urau acas la Octavia, o femeie plinu , pl cut , mereu cu bluze i rochii ce pocneau peste sâni. Locuia întru-un bloc situat pe Calea Victoriei. Fusese construit dup zboi, iar apartamentul r sese cu mobila de atunci Atmosfera degajat de lucrurile vechi era ap toare. Cele dou sofale, una îmbr cat în piele maro i alta în plu galben-solar, fiind moi te în-

Anul I, nr. 8/2014 demnau la... lene. Ei lucrau stând unul în fa a celuilalt, la vetustul birou din lemn de nuc cu intarsii florale. În acea zi de început de prim var Armand întârziase.

Când în sfâr it a ajuns, Octavia îi deschisese cu ostilitate u a. Studioas , ea i dorea o str lucit carier universitar .

Cele dou ore petrecute zilnic împreun cu tân rul Roca îi d deau programul strict peste cap. Dar nu putea s î i refuze conduc torul de doctorat. În sfâr it, abia st pânindu- i furia, Octavia îl pofti în cas . Armand se a ez inert pe scaun, cu spatele la geam. Fata îi verific temele tratate superficial i începu s -i explice r bd toare toate gre elile. Dup mai bine de o or , s tul de monotonia vocii i de sunetul agasant al ploii ce b tea în geam, Armand sim i c nu mai rezist .

Se sufoca. Ridicându-se, arunc cât colo caietul în care curba lui Gauss dep ise orice limite, punându-l la grea încercare.

Deschise larg geamul i respir cu nesa aerul jilav al ploii, cu picuri cât bobul de grâu. i totu i... nesigurul matematician nu se calmase. Brusc s-a întors cu fa a spre înc pere. Octavia îl urm rea nemulumit de lipsa lui de interes pentru matematic . O speria gândul c erban Gabrian, eful s u, va fi nemul umit. Meditatoarea de ocazie nu reu ea s -l fac pe tân rul Roca s în eleag analiza matematic . Îi venea s -l plesneasc peste degete, s -l trag de p r, ori s -l dea, cu frumosul s u cap, de to i pere ii. Privindo pe Octavia cum st tea u or gârbovit sub povara grea a sânilor i a neputin ei sale pedagogice, Armand Roca î i d du în sfâr it seama de unde venea r ul...

Se îndrept furios spre Octavia.

Femeia se ridic în picioare, ca împins de un arc. Armand se apropie i dintr-o mi care îi deschise cu furie bluza alb , apretat , cu nasturi mici, sidefa i. De ce, naiba, femeile plinu e nu î i cump lucruri pe m sur ?! O ura pe Octavia, dar îi era mil de sânii ei chinui i. Doi nasturi aterizar zgomoto i pe caietul deschis. Elibera i de strânsoarea bluzei, sânii Octaviei se umflar victorios, rec tându- i forma. Femeia începuse s plâng . Doctoratul, clopotul lui Gauss i sânii ei o luaser razna. Sub privirile insistente ale tân rului Roca. Încrimina ii puteau forma un triunghi care s îi amenin e cariera. Nep tor de reac ia femeii, Armand nu î i putea dezlipi ochii

de pe pieptul ei alb. Firesc, începu s -i mângâie sânii protector. Erau rotunzi, calzi i vibrau în mâinile lui. Octavia devenise o entitate ce nu mai conta; un apostol greoi ce nu era în stare s -l fac priceap analiza Dar sânii ei nu aveau nicio vin ! Nu îi merita! Îi chinuia în chingile bluzelor apretate. Se incet jos, îngenunchind în fa a femeii care nu în elegea în ce fel a gre it. Era con tient c nu are voie s cedeze mângâierilor unui tân r, f nicio leg tur cu fiin a sa intim . O desp ea diferena de vârst i mai ales educa ia, educaia catolic . Nu! Nu va da curs unui moft de adolescent c ruia via a nu-i refuz nimic! Îi sim ea r suflarea fierbinte, când pe un sân, când pe cel lalt.

Dar altceva o îngrozea cel mai tare. Simea cum ei se zbat asemenea unor hulubi grei de dorin . Sub palmele lui insistente deveniser ni te tr tori str ini, gata oricând s o fac de râs. Octavia Sav obosise stând nemi cat în picioare.

Avea de ales în a-l îndep rta înfuriindul i mai r u ori... a încerca s -l lini teas. Alunec încet pozi ionându-se în genunchi. Erau acum fa în fa . Se aflau pe aceea i pozi ie de inferioritate. Armand sim indu-i r suflarea atât de aproape se retrase brusc ascunzându- i mâinile la spate, ca un colar sp it. În sfâr it, avusese curajul s o priveasc în ochi.

Pe chipul femeii se putea citi ur , dar i dorin . Sentimentele ei stranii îi induser i lui o emo ie puternic . Mai apucase se prind de gâtul Octaviei. Apoi totul se învârtise în jurul lui. Se trezise dezorientat la spitalul Elias unde fusese nevoit r mân internat o lun i mai bine. În prima s pt mân nu scosese o vorb .

Doctorii nu în elegeau de ce devenise autist peste noapte. I s-au f cut o mul ime de analize. Întors acas î i reluase cu greu via a de dinainte, dup ce aflase sufer de o afec iune rar , numit cataplexie. Crizele ei se declan eaz din cauza emo iilor. Va fi nevoit s le evite. Înc o dat mama îi atr sese aten ia cât de necesar va fi Alessia pentru echilibrul s u emo ional.

Dup bacalaureat via a i s-a schimbat total. Alungase amintirea Octaviei Sav în col ul cel mai întunecat al memoriei. Dorea s uite de matematici i de femei. Le considera inutile i pe unele

15

Anul I, nr. 8/2014 i pe altele. Pe logodnic nu o putea socoti femeie. Alessia era Alessia i gata! Începuse s î i în eleag mama; ul se contura abia în femeile care asemenea Octaviei î i stranguleaz inocent rotunjimile i pe urm le revars sufocând pe cine le pic în mreje. Atunci i promisese c Alessia va fi singura femeie din via a lui. Î i dorea s devin peste noapte b trân, ca s se poat privi neprih nit în ochii ei cura i. Prins în mrejele vie ii de zi cu zi reu ise s rup cu trecutul. Devenise un b rbat manierat, con tient de locul s u în societate. Absolvise facultatea pe care o frecventase cot la cot cu Alessia. Î i adunase poemele în prima plachet de versuri i parc se mai aplecase pu in de spate. Imediat dulogodn Alessia era cât pe ce s -l fatat . Se sim ea ajuns la sfâr itul vie ii.

Ce altceva i se mai putea întâmpla?

Problema copilului nedorit a fost rezolvat de cele dou mame grijulii. Nu era mo-

mentul lui acum, ci dup c torie. Dar avortul suferit cu stoicism de Alessia, draga de ea î i dorea copilul, îi îndep rtase i mai mult. Alessia devenise tot mai str vezie i t cut . Strângând-o ocrotitor la piept, îi reveni pe nea teptate imaginea Octaviei Sav. Sim ea, parc , pe obraji presiunea sânilor ei. Ochii tri ti ai Alessiei se suprapuneau peste cei ai Octaviei.

Fa a r it a Octaviei de atunci, când el a avut prima criz de cataplexie declan at de triunghiul ochi-sâni-clopotul uitat al lui Gauss, lu locul fe ei Alessiei.

Armand Roca st tea tol nit în avionul ce îl ducea spre Bucure ti, îndep rtândul de ora ul în care i-a tr it pasiunea cu zeci de ani în urm . În ultima sear a ederii sale la Cluj-Napoca o rugase pe Ilinca s -l conduc pe strada Mo ilor.

Dar num rul 7 bis nu mai exista. Disp ruse asemeni Viorelei. R sese doar el s dea r spunsuri târzii. Care fusese de fapt cu adev rat prima lui femeie?

Pe Octavia o nega. Nici pe Alessia nu o

Corneliu Baba - Pieta

dorea pe acest loc. Acum avea curajul recunoasc . Prima lui femeie i singura pe care a iubit-o a fost Viorela Lingurari. Asta dac i se d dreptul s înceap ierarhizarea dup cum vrea, respectiv cu aceea pe care a în eles, în cele din urm , c i s-a strecurat necondiionat în suflet. L-a f cut s simt ce înseamn s fii unic proprietar. S te predai f condi ii celuilalt. Gândul îl întorsese în timp pe aeroportul B neasa., acolo unde Alessia r sese uimit pe acel scaun ro u, deosebit de celelate, gri.

Fugise ca un la de femeia care urma -i devin so ie. Dorea s hoin reasc de unul singur prin ora ul în care tr ia i de care nu se putea s tura. Singur, ca î i poat limpezi gândurile. Dep ise cu bine ideea de boal , de i suferin a putea reveni oricând. Înv ase s se st pâneasc . Se scutura de ostilitatea întreb rilor de genul: De ce tocmai mie mi-a fost dat ? Unde am gre it încât s fiu însemnat de soart ? Toate aceste fr mânt ri au r mas în trecut. Ajuns la ie irea din aeroport se ciocnise neglijent de o tân . Sunt multe tinere în lumea larg !

Dar ea, cea care i-a strecurat în sânge pasiunea, nu sem na cu niciuna dintre ele.

A fost s fie a a! N tâng, i-a cerut scuze. Le accept, domnule Armand Roca, doar cu o condi ie. Uimit s î i aud numele, Armand, revenit brusc la realitate, privise în ochii ei tulbur tori de negri. De ce oare nu î i putuse desprinde privirea de cea a fetei care îi zâmbise etalând o dantur impecabil ? Auzise c sunt femei ce pot s fac vr ji, s lege i s dezlege destine.

Dar aceste pove ti lui i se p reau penibile. i totu i... chiar el era b rbatul care nu reu ea s î i rup privirea de privirea ei. Bruneta sub ire era îmbr cat într-o bluz de m tase roz, ce îi scotea bustul în eviden . Fusta neagr , scurt , abia de îi acoperea posteriorul cambrat ispititor. Dar în acel moment ar fi putut s fie gras , leamp sau schiload . Blocaser intrarea i lumea îi împingea de colo-colo. Fata îl prinsese de bra , tr gându-l u or. El se inea ca un c elu docil dup ea. Avea un mers unduios, accentuat de pantofii cu tocul cui, ce îi scoteau în eviden pulpele frumos conturate.

Ajun i într-un col mai ferit, tân ra se întoarse brusc spre el. Îi zâmbi intuindu-l

16 cu privirea sa întunecat . Se apropie de el atât cât s îi simt r suflarea fierbinte. Buzele lor s-au întâlnit ori... poate... doar i s-a p rut. Î i mai aducea aminte c se aflau pe scara unui avion i c s-au a ezat unul lâng altul pe ultimul rând. Armand Roca se trezise mirat într-un pat roz. Primele care îi zâmbiser bonbon au fost perdelele de m tase. A rei pantere s fie patul înve mântat în satinul ce are aceea i nuan cu perdelele? U a se deschisese. B rbatul buimac de somn i de prea mult roz pentru gustul s u auster z ri pentru început doar o m su cu rotile, plin ochi. Apoi urmar bucli oarele negre abia st pânite de benti a roz care descoperea fruntea slinie a st pânei. Tân ra femeie purta un neglije din acela i satin ca i cear aful pe care se odihnea el. Talia sub ire era strangulat cu un cordon de l imea benti ei. Fata înainta radioas , împingând cu dib cie masa-c rucior cu ro ile tot din lemn de mahon. Zâmbetul ei luminos îi aducea aminte faptul c pierduse irul ultimelor zile. Unde sunt ? fusese prima întrebare pe care o adresase femeii ce îl ucise cu gustul ei pueril pentru o anumit culoare. Apari ia roz se încrunt or: Stai, s m gândesc! Dac nu te-au r pit extratere trii, dac nici pira ii Caraibelor nu au cerut r scumrare pentru tine, dac nu e ti ostaticul lui Terente înseamn c te-am r pit eu!, eu, Viorela Lingurari, de profesie stewardes ... 25 de ani... domicilat în ora ul Cluj, Strada Mo ilor, 7 bis. Respir zâmbind u urat la finalul discursului, f cându-l i pe el s se însenineze. Fata îi întinse paharul cu suc de portocale. Însetat, Armand b use licoarea acri oar pe ner suflate vrând alunge senza ia de prea mult dulce pe care femeia i-o crease. A b ut cu sete de parc nu mai b use nimic de o via .

Firesc, Viorela se strecurase lâng el i i se cuib ri nestingherit la piept. Acum o s dormi, îi opti fata.

Când te vei trezi, via a ta nu va fi la fel. Nici eu nu voi mai fi aceea i. Îl cuprinse cu mâinile de dup gât, lipindu-se de el. O sim i cum se încol ce te ca o lian de foc imposibil de înl turat. a a fost s fie! Abia acum, dup atâta timp, stând comod în cursa 601, avea curajul s se întoarc la acei ani. Relaxat

Anul I, nr. 8/2014 i spion printre gene vecinele: Coapta, scoapta, Cruda... Apoi începu a r sfoi revistele pe care le primise de peste tot din ar . Prezen a lor îi provocau un nod dureros în gât. În tinere e fusese colaborator la multe dintre ele. Acum ar fi putut fi redactor- ef. Dar el a plecat din ar . Clipelor de iubire nebun cu Viorela le-au urmat zilele de scandal. P rin ii lui l-au c utat luni de zile, la morg , în toat ara, crezând c a suferit un atac de cataplexie. Indiferent în fericirea lui, nu a catadicsit s le dea m car un telefon.

Descoperise al turi de Viorela Lingurari dragostea, o dragoste bine ascuns în existen a ei roz. Se sim ea pentru prima oar în via sigur pe el i... b rbat, Posesiv , Viorela îl inea închis în cas , cople indu-l. Rareori ie eau, la l sarea serii, când lungi plimb ri. Iubita lui î i luase concediu. Erau împreun de pu in timp i totu i se sim eau de parc s-ar fi cunoscut de când lumea. Grijulie, fata îi f cuse muta ia, declarându-l chiria . Poate de acolo a venit i dezastrul. Viorela începuse s mearg din nou în curse. La plecare îl d cea mereu s nu deschid nim nui u a. În lipsa ei s-a apucat de scris. Î i alesese i un pseudonim literar, Petru Nestorescu. Voia s trimit articole i poeme la reviste. Se sim ea inutil.

Prins de articolul la care lucra, auzise cu greu soneria. Într-un târziu lu act de sunetul ei insistent. Se gr bi spre u , a b nui c ar putea fi altcineva decât Viorela. Deschise u a. Stupoare! În fa a lui, cu fe ele chinuite de griji, se aflau p rin ii. Nu tia ce s le spun . Ce era de zis? Nu ar fi trebuit s vin neanun i. Era cazul s înceteze s i mai controleze via a. Iubirea Viorelei îi ajungea. So ii Roca nu puteau s -l îneleag nicidecum. Aproape c i-a alungat. Îi aduceau aminte de Alessia pe care el dorea s o uite. Au tr it cu to ii zile cumplite. P rin ii se mutaser i ei la Cluj, în chirie. Nu se puteau desp i de el.

Apoi, a urmat întâlnirea cu Alessia, greu de crezut întâmpl toare. Lacrimi din partea ei, înver unare dintr-a lui. Tân rul Roca se schimbase. R spundea cu violen agas rilor. P rin ii l-au dus cu greu în casa unui colonel de securitate, fost coleg de liceu cu Alexandru Roca. Acesta a încercat s -l conving pe Armand c Viorela o femeie de etnie rom , ducea o via u oar . Ea a fost retras

de pe cursele externe, fiindc flirta cu pasagerii str ini, persoane care nu arareori îi deveneau clien i. Nimic nu îl putea determina pe tân rul Roca s renun e la dragostea, în sfâr it... descoperit . Dimpotriv , insisten ele celor apropia i f cuser din Viorela o victim pe care el încerca s o protejeze. Se iubeau cu nesa i disperare.

Din ziua în care Viorela nu mai venise acas Armand începuse s bea.

Dup luni întregi de chin i be ii crunte ajunsese în arestul Mili iei Feroviare.

Exaspera i, p rin ii l-au urcat în ma in i l-au dus cu for a la dezalcoolizare. Tot ceea ce a urmat nu a mai avut însemtate în via a lui Armand: c toria cu Alessia, o c snicie f copii, catedra primit la Roma i, de acolo, exilul american. Devenise i el un om plictisit, printre al i oameni al c ror plictis devine cu timpul un modus vivendi. Î i omorâse spleen-ul în bra ele femeilor de ocazie.

O c uta cu înfrigurare pe Viorela. Dar nu a g sit decât dezgustul de sine. rbatul grizonat, de pe Locul Opt C Culoar, a a ipit. Cartea sa, Destin abject cu Abigail, alunecase. Armanda se opre te s o ridice. Ea cite te cu uimire: Armand Roca. Î i mut privirea de pe copert pe fa a celui adormit. O înv luie un sentiment straniu. B rbatul îi aminte te de un tân r cu p r cârlion at, din albumul mamei sale, Viorela. Mai cite te o dat numele de pe coperta c ii.

Auzind-o, el tresare i deschide ochii.

Privirea i se opre te pe tân ra ce îl scruta. Armand Roca, se recomand u or ironic. Armand Roca? se mir fata.

Ave i acela i nume cu al tat lui meu. i adaug stins: Ne tiutul meu tat ! Armanda simte brusc cum îi fuge p mântul de sub picioare. Surprins, Armand se ridic i o sus ine la timp. O a eaz pe scaunul de pe care tocmai se ridicase.

Prive te în jur, disperat, dup ajutor. Ca din senin, lâng el se ive te cealalt stewardes . Viorela sufer de cataplexie! Numai eu tiu. Nu putem s o ajum cu nimic. For at s i p streze calmul, b rbatul îngân : Mie îmi spui, domni oar ? Pilotul anun apropiata aterizare pe aeroportul Otopeni. Armand Roca, îngenuncheat lâng fata ce p rea moart , se simte, în sfâr it, dureros de viu, trezit brusc din starea îndelungat de maladiv apatie.

17

Anul I, nr. 8/2014

Angela Burtea

#NTR-O TOAMN{...

Un m nunchi de vise brumate cu sclipiri de toamn miapar în calea b torit de alte toamne. Le r sfir... i-ncep a le sorta. Le a ez pe compartimente i le etichetez. Pe unele dintre ele le strâng la piept, le mângâi i le s rut, dup care le-arunc cu ambele mâini deasupra capului i le las s pluteasc prin aer asemenea frunzelor ruginii; pe altele le privesc cu ne-încredere i le-ncui într-un col al inimii, iar când timpul îmi va spune c a spulberat orice ov ial , atunci vor fi scoase la lumin .

Se-nserase deja când am ajuns la destina ie. C torisem câteva ore, iar atmosfera din compartiment fusese tare pl cut . Persoane de diferite vârste, femei i b rba i, sporoiser f a se jelui, glumiser i- i f cuser curaj unii altora cum s treac mai u or peste hopurile vie ii.

Am coborât i eu din tren râzând cu gura pân la urechi, iar la primul pas f cut pe peronul g rii, râsul mi-a îngheat pe buze, iar mersul mi s-a-ngreunat. În fa a mea, îmbr cat într-o inut elegant , un b rbat privea iscoditor peste capetele pasagerilor, încercând s cuprind cu privirea întreaga suflare. Îl tiam. Era Mircea, cel care cu mul i ani în urm îmi duse de furc . Aceia i ochi verzi care str pungeau pân departe, aceea i inut milit reasc ce te f cea s i controlezi continuu mi rile, acela i zâmbet plin de mister. Doar p rul era c runt. Nu ne v zusem de peste 20 de ani.

Nici n-am apucat s ne salut m c-am i auzit: - Ilinca! Draga de tine! Ghici ce am în buzunarul de la piept?

- O floare! am r spuns cu iu eala de alt dat .

- Nu!... Nu e pentru tine! a r spuns Mircea.

- Lac pentru unghii! am repetat eu.

- Nu se poate, e ti col ri !

- Parfum! am continuat.

- Nu, nici pe departe, doar domni oarele se parfumeaz !

- Un inel! Hai, d -mi-l mie pe acesta! Corinei i-ai mai dat unul! am început a m smiorc i a a cum f ceam odinioar .

- E ti mic , Ilinca! ie o s i d ruiasc , la timpul potrivit, logodnicul t u, a a cum i-am d ruit eu Corinei. Uite, ie i-am adus ciocolat !

- Nu, s n-aud de ciocolat ! am strigat ca ars . De zece ani fac crize de fiere de la ciocolata cu care m-ai îndopat în copil rie, numai s-o fac pe curierul.

Am râs cu poft i de-abia dup aceea ne-am dat bine e, îmbr ându-ne de bucuria revederii. În îmbr area aceea miraculoas mi-am lipit obrazul de fa a lui proasp t b rbierit ,

st ruind ademenitor, apoi am sim it c ldura buzelor lui s rutându-mi prelung mâinile.

- Doamne, ce frumoas te-ai f cut! a exclamat el, inându-m strâns la bra ul s u.

- i-acum 20 de ani eram la fel de frumoas , dar te-ai temut de tinere ea mea, am optind zâmbind complicitar...

Mircea o curtase mul i ani pe una dintre vecinele mele, iar eu, copil fiind, îi ajutam s se întâlneasc cât mai des. M recompensa de fiecare dat cu dulciuri, iar eu eram cel mai fe-ricit copil având toate buzunarele pline cu bun i. To i trei aveam de câ tigat câte ceva, numai c mie îmi cam pl cea Mircea sta i-l rugam adesea s se însoare cu mine. Se distra de fiecare dat , m mângâia pe cre tetul capului, m s ruta pe frunte i-mi spunea: ti mic , prea mic , iar eu o iubesc pe Corina!

Dar Corina n-a fost s fie nici a lui, nici a altuia: a ales -l slujeasc pe Dumnezeu, luând drumul unei m stiri, iar Mircea s-a tot dus de n-a mai tiut nimeni mult vreme de el.

De atunci, l-am reîntâlnit întâmpl tor dup ce-mi sus inusem examenul de bacalaureat. M privea cu drag i-n amintirile lui n-o uitase pe Corina. Glumind, mi-a zis: Te-ai f cut frumoas , Ilinc ! Mai c te-a cere de nevast , dar v d pe degetul t u str luce te un inel! Ai un logodnic?

De data aceasta, peste al i mul i ani, îl reg seam pe Mircea la fel de atr tor ca-n vremea copil riei mele, dar mult mai cump tat i parc ... tot mai vis tor. Am stat mult de vorb . Târziu, în noapte, l-am rugat s -mi spun trei dorin e iar eu, pe ti orul de aur, încercam s le îndeplinesc pe toate.

- S fiu s tos i s pot munci! a r spuns el. S -i pot ajuta pe cei care au nevoie de ajutorul meu, iar eu s fiu demn de respectul lor! i a treia, s -mi pot construi amintiri de care m pot bucura mai târziu! a încheiat el.

- Întâlnirea din seara asta poate fi o amintire pentru mai târziu? am întrebat scormonindu-i în inim tenta ii ascunse.

- Deja începi s m chinuie ti, Ilinc ! tii doar c te iubesc i c i-am dus dorul! Îl urm ream pe Mircea cum nu mai urm risem pe nimeni în ultima vreme! M captase deja i m atr gea cu o for uimitoare. Îl sim eam st pân pe tot ceea ce spune, iar privirea lui seduc toare m f cea s -mi st pânesc cu greu emo ii i impulsuri pe care le crezusem disp rute. Mircea r mânea un om deosebit i un b rbat care înc avea puterea de a alege i nu de a fi ales...

18

Anul I, nr. 8/2014

Ana Maria Gibu

CUTIA Este trecut de miezul nop ii, îmi este frig i plou . Alerg.

Trebuie s -mi salvez via a prin p durea transformat , ca din senin, într-o mla tin . Vine dup mine, îi simt furia atingândumi um rul cu degetele ca de ghea , aud fâ âitul hainelor rupte prin crengi, amestecat cu urletul lui, în timp ce ploaia mocnit le cur de sânge. Adrenalina îmi amplific sim urile. Îmi aud numele, la început undeva departe, apoi mai aproape, apoi lâng mine. M împiedic de întuneric, m rostogolesc prin mla tin , m ridic foarte repede, continuîndu-mi cursa spre eliberare. Îmi aud pa ii, sunetul grotesc pe care-l scot pantofii în timp ce se afund tot mai mult în n mol. Nu mai aud ploaia, nu-mi mai aud numele. Este trecut de miezul nop ii, mi-e frig, plou , iar eu sunt tot mai aproape s termin aceast curs contra cronometru, început demult... rbatul cu ochii de culoarea cuvintelor nespuse, inea în mân un caiet din care ie eau col uri îng lbenite ale unor fotografii vechi i col uri de scrisori care p reau citite în grab i l sate neglijent printre foi. A fi întins mâna spre el, m-a fi aplecat peste mas s -l s rut pe frunte a a cum obi nuiam s fac în fiecare zi, dar nu, ast zi era altceva.

- Putem rezolva altcumva aceast problem ? l-am întrebat.

- A trecut un an de când nu ne-am mai v zut, este cazul s oficializ m totul. Este simplu, iubito, nu trebuie decât s semnezi jos, în col ul din dreapta.

Purta acela i costum cenu iu pe care îl îmbr case la petrecerea de Cr ciun, c ma alb i o cravat pe care n-o mai v zusem pân atunci. Acel gol pe care l-am sim it în stomac i în suflet din ziua în care el se hot râse s m p seasc , revenise.

- Îmi pare r u! am ad ugat eu, mai mult ca pentru mine.

- S nu- i par ! Vei fi mult mai fericit f mine, sunt sigur de asta.

- Nu regre i absolut deloc c trebuie s ne desp im definitiv?

Pentru a doua oar de când se a ezase la mas , a ridicat ochii spre mine. M-a privit cu o secund mai mult decât rezistam eu s -l privesc, apoi s-a cufundat în gândurile sale.

- Sunt atâtea lucruri pe care nu pot s le în eleg.

- Am putea ie i la o cafea. Nu e ti singura care are nemuriri.

- E ti sigur c nu putem rezolva problema aceasta întrun alt fel, Namir?

- Ba sigur c da, iubito!

Namir semnase în grab divor ul, î i luase caietul în mâna stâng , iar cu dreapta mi-a f cut un semn de adio. Eu am mai r mas câteva minute, privind îndelung stiloul. „E simplu, iubito, nu trebuie decât s semnezi jos, în col ul din dreapta.”

Zeul pe care-l g zduiam în craniul meu s pa furios în creier i fluiera indiferent. Purta acelea i zdren e ca în fiecare zi pentru c nu eram capabil s -mi imaginez altceva în afar de o c ma cenu ie i o salopet de blugi.

Zeul meu ar ta ca un ran în picioarele goale, cu o sap în mân i un pai de grâu între din i, preocupat de timpul probabil i dac produc ia scoas de pe bucata de p mânt îi va fi suficient s i hr neasc familia neexistent înc .

Nu-l botezasem, îi ziceam „zeul meu” i p rea c -i este total indiferent dac -i spun a a sau îl fluier ca pe un câine.

Treaba lui era s se plimbe peste creierul meu ca pe o planet mic i înghesuit într-o cutie, gata s fie livrat i desf cut într-o galaxie inexistent .

Zeul meu era electrician, îmi repara nervii atunci când ace tia f ceau scurt-circuite i c deau mor i ca p rile împu cate din zbor, era un tobo ar enervant, pentru c î i inea reprezenta iile numai în timpul certurilor mele cu cei din jur.

Era i un buc tar groaznic, care-mi afuma mintea cu toate balivernele auzite pe la col ul str zii. Sem na leit cu Namir, diferen a fiind c zeul meu purta pe mâna stâng o verighet , zâmbea cu dragoste i p rea c m iube te.

- Nimic pe lumea asta nu doare mai tare ca prima gur de aer pe care o iei, acea gur de aer care- i poate schimba radical via a, ori te poate trezi din visul în care crezi c tr ie ti i, cu toate c o sim i intens ca pe o ultim suflare care te doboar , continui s inspiri pân când pl mânii î i cedeaz .

Zâmbe ti. Nu mai ai alt op iune decât s -i râzi destinului în fa , s te ridici i s continui s inspiri pentru c asta înseamn tr ie ti.

- Frumos spus, iubita! Tu ai scris asta?

- Da, gândindu-m la ziua de azi.

Fiica mea, Bella, a ezat pe patul meu, îmbr cat în pijamalele roz cu iepura i primite de la Namir, m privea comtimitoare. Aveam impresia c în elege situa ia în care m aflu mult mai bine decât mine i c -i face fa cu brio. Poate chiar a a era. Când aflase de divor , scâncise o s pt mân ,

Anul I, nr. 8/2014 apoi se împ case cu ideea, pe când eu nu m mai opream din plâns nici noaptea.

Bella începuse s m sperie îns de la o vreme, se transformase foarte mult, sem nând izbitor cu Namir. Îi preluase gesturile, ticurile, chiar i scrisul. Aveam senza ia c divor ul nostru o afectase într-un mod foarte ciudat, neb nuit.

Caietul pe care notase acele rânduri, îi tremura în mâinile mici.

- tii c -l po i vizita pe tati ori de câte ori vrei?

- Mami? De ce v-a i desp it?

Nu m întrebase pân atunci de ce eu i Namir am divor at. Am considerat c este prea mic pentru a-i explica astfel de lucruri, a a c am evitat r spunsul.

- Mâine eu i tati ie im la o cafea.

- Nu mi-ai r spuns la întrebare.

- Nici nu am de gând s i r spund.

- Noapte bun , mami!

Noaptea târziu înc mai aud singur tatea b tându-mi în geam cu degete reci. Uneori m trezesc plângând, alteori m treze te Bella, spunându-mi c strigam dup Namir. Nu voiam m vad în starea aceea, îns nu-mi puteam controla somnul. Încercasem în acele zile s nu m mai gândesc la el ori s -mi reprim sentimentele fa de cel ce fusese omul drag, odat .

- Ne vedem la 5 la cafenea?

- La 6 am edin la coal . Nu pot lipsi. Ce zici de ora 2?

- Mie îmi convine.

Diminea a, Bella mi-a l sat pe masa din buc rie un bile el i un trandafir. Stomacul mi se strânse ghem. Bile elul avea urme din parfumul lui vechi i scris cu literele sale rotunjite. L-am citit.

Corneliu Baba - Familia

19 „Toamna frunzele cad, se usuc , mor, dar prim vara copacul care i-a pierdut podoaba i-o recap mai frumoas , mai bogat . La fel cred c este i cu iubirea.” În acel moment o i uram pe Bella, o i iubeam. Zeul meu repeta dansul ploii, iar eu m preg team s fac acela i lucru. Eram aproape sigur c biletul era scris de Namir, cu toate c o urm risem în acea sear pe Bella i am v zut-o scriind i aruncând la co bilete de genul celui g sit pe mas .

Am s rutat biletul, am inspirat cu nesa parfumul din el i, plângând, am îndesat hârtiu a în geant .

Eu eram copacul gol, ars pe jum tate, lipsit de speran , cum naiba aveam s înmuguresc în prim var ? Priveam cu ochii min ii, neputincioas la coroana mea distrus sistematic, zilnic de orice cuvânt nelalocul lui, rostit f re ineri de cel ce mi-a fost aproape. Nu era vina mea c toamna venise mai devreme decât m a teptam. El, un Dumnezeu al dezastrului, parc o adusese cu o sut de ani mai devreme, o instalase în cas i o l sase s m rup , s îmi fure mugurii, s m ard .

Am ajuns prima la locul întâlnirii. Dialogul a început sec, f nicio preg tire, nicio introducere.

- Am nevoie de cas . Vreau s te mu i la ai t i.

- i cu Bella ce fac?

- Bella nu pleac nic ieri. R mâne cu mine. Numai tu trebuie s pleci. Te poate vizita oricând. Po i veni i tu oricând la noi, e ti binevenit .

- Crezi c te las s mi-o iei de lâng mine?! Eu lucrez în ora ul sta, nu pot pleca dintr-o dat ! Idiotule, mereu te-ai gândit numai la tine!

- La mine i la Bella. Va fi alegerea ei, bine?

- Fiica mea nu va sta în cas cu...

- Lena.

- De ce s -i spun pe nume? Sunt zeci de animale existente pe P mânt.

A sorbit din cafea i a mu cat cu poft dintr-o gogoa . rugam la Dumnezeu s se înece cu buc ica de pâine i nu-l salveze nimeni.

- Uite, Namir, Bella e afectat de desp irea noastr i pare c m sus ine pe mine. Refuz s vorbeasc despre tine i m încurajeaz s -mi continui via a f s m gândesc la divor ul nostru.

- Ca de fiecare dat i-ai b gat în cap prostii despre mine.

- Nu i-am spus nimic despre divor i despre tine, am sat-o s interpreteze singur , a a cum pricepe ea. Vreau s tiu de ce ai f cut asta.

- Te-am iubit, recunosc. Ai fost iubirea vie ii mele i nu te pot înlocui.

Vocea i se înmuiase, avea acel ton cu care-mi vorbea diminea a. În minte, reconstituiam zâmbetul cu care m cucerise.

- De la un timp te-ai dep rtat de mine i am sim it nevoia de acea iubire pe care nu mi-o mai d deai. M s turasem s iube ti o cutie de lemn mai mult decât pe mine. Ce po i iubi la o cutie, explic -mi!!!

- Dragul meu, acolo, în acea cutie de lemn neimportant pentru tine, eu am strâns toat averea mea. Sunt dou buc i de hârtie, po i s le iei ca pe dou file de cec. În acea cutie se

20

Anul I, nr. 8/2014

afl tot ce am eu. Sau mai bine zis, tot ce am avut eu mai de pre pân la un moment dat.

Nodul din gât m ap sa. Inventasem noi înjur turi i litere în alfabet.

- Îmi voi c uta un apartament i m voi muta, îns î i voi l sa ie averea mea, pentru ace ti ani în care am fost fericit . Las -mi-o pe Bella înc o s pt mân , bine?

- Sigur.

Zeul meu dansa salsa i uda florile crescute pe propriul mormânt. Zeul meu purta rochie de catifea i p rie de paie cu flori uscate, era înc at cu bocanci plini de noroi i avea rul lung. Î i schimbase fizionomia, fa a i se schimonosise, afi a un zâmbet mizerabil, r ut cios i o privire intens , adânc .

Avea mâinile murdare i obrajii plini de vân i. Acum s pa mai adânc ca oricând, r scolea amintiri i c lca nep tor peste nervii mei. Înnebunise. La fel i eu.

Este trecut de miezul nop ii. Este frig. Plou . Alerg.

Vreau s -mi salvez via a prin p durea care acum s-a transformat într-o mla tin . Este în spatele meu, îi simt furia atingându-m pe umeri cu degete de ghea , îi aud hainele aproape sfâ iate, în timp ce ploaia le cur de sânge, url . Adrenalina îmi amplific sim urile. Îmi aud numele undeva departe, apoi mai aproape, apoi lâng mine. Privesc în urm i m împiedic de întuneric, m rostogolesc prin mla tin i m ridic fulger tor de repede, apoi continui s alerg. Îmi aud pa ii, sunetul grotesc pe care-l scot pantofii în timp ce se afund în n mol. Nu mai aud ploaia, nu-mi mai aud numele. Este trecut de miezul nop ii.

Este frig. Plou . Sunt aproape gata s termin aceast curs contra cronometru început demult...

- Mami, mami, treze te-te!

- Iar strigam prin somn?

- Alergai, mami, prin somn! a r spuns, chicotind.

Am s rutat-o pe frunte i i-am f cut loc lâng mine.

Mi-am îngropat fa a în p rul ei ro cat i cârlion at, inspirând mirosul amponului de mu el.

- Trebuie s -mi caut un apartament.

- Tati ne d afar din cas ?

- Nu, scumpa, tati nu ne d afar , am decis eu c este mai bine s m mut de aici.

- i cu mine cum r mâne? Vreau s merg cu tine!

- E ti sigur ?

- tiu de Lena, mam . Tata mi-a povestit totul, a spus este spre binele meu s tiu. În loc de r spuns, am s rutat-o pe frunte.

- Mi te-a mai l sat o s pt mân .

- Nu sunt animal de companie. Am dreptul s aleg cu cine vreau s r mân, nu?! Putem s fugim dac este cazul, putem pleca la bunici sau în alt ora . Poate chiar în alt ar .

- Nu te pot r pi.

- E alegerea mea, nu m r pe ti. Promite-mi c nu m la i cu el! Promite-mi!

- Promit! am r spuns, îmbr ând-o cu mare drag.

Promit, iubirea mea!

Pe crengile copacilor cresc poame gustoase, se aga leag ne pentru copii. Din crengile copacilor se construiesc su e din lemn vopsite i în roz. Pe crengile copacilor se atârn , de asemenea i treanguri, î i fac cuiburi p rile i apoi devin sicrie când sunt p site, în care dorm pene albe, iar proviziile veveri elor uituce se transform în scrum.

Aveam impresia c pe ramurile mele cre teau mai multe treanguri decât poame. treanguri pentru amintiri, pentru zilele senine din via a mea, pentru zâmbete.

Namir se mutase în fosta noastr cas cu noua lui iubit , eu o luasem pe Bella umflat de plâns, dup cearta zdrav cu tat l ei, înainte de plecare i am pornit spre bunici. i-am l sat averea mea, i-am l sat tot.

Mi-am respectat cuvântul. Repetam mereu, f m gândesc c m aude cineva.

- Ce i-ai l sat lui tati? Despre ce avere vorbeai?

- tii cutia aia de lemn, de dup pat?

- Da. - Ani de zile am umplut-o cu iubire. Cu mult iubire. I-am l sat tot ce a contat pentru mine pe acest p mânt, pân la apari ia ta. Ieri am mai pus ceva!

- Tot, mami?

- Tot. În cutia de lemn pictat cu flori lila i verzi se afl , a a cum am spus, averea mea mânteasc .

Presupun c , imediat dup plecarea mea, Namir a c utat în cutie s vad dac , într-adev r, i-am l sat ceva valoros.

Corneliu Baba -

rani

În cutia de lemn, pictat cu flori lila i verzi se aflau fotografia lui i bile elul de la Bella.

21

Anul I, nr. 8/2014

Mira Lupeanu

NAVETA Ca s vezi ce mi s-a întâmplat tocmai mie! Eram pe ruta spa ial dintre Venus i Marte, a teptând lâng un senalizator - Coad de comet - o ocazie, de i eu îns mi sunt un prilej de rar încântare pentru mul i: sunt o stea bine, am dou zeci i cinci de milioane de ani lumin , dar nu îmi dai mai mult de optsprezece. Port în zilele mari maxi ultratransparent la orice fel de raze, fie ele i din ochii indscre i, iar în mod obi nuit, recurg la decolteu integral pân la bikini. În aceast inut de serviciu, m uitam în susul i-n josul ii Lactee, cu o min romantic i aerian , precum o aur gata s cad la drum de sear , pe capul oricui. Cum nu se z rea de nic ieri nimic, mi-am scos din po et luneta telescopic , pe care mi-o oferise un adorator de pe p mânt i m-am c utat în ea s fiu sigur c nu mi-a terpelit vrun zefir aluni a de pe obrazul stâng - obrazul inimii - c de lungul nasului nici c -mi sa, nu s-ar fi gândit nici un spiridu ceresc s mi-l m soare, ca s nu mai spun s mi-l terpeleasc . A adar, mi-am aranjat zulufii câtorva fire de lumini aurii-ro cate, cârlion ate, m-am pudrat cu Roz de Zori Îmbujora i, mi-am adumbrit ochii i pleoapele, cu Misterul Albastru Al Celei de a dou zeci i patra Minuni din Noapte i, fire te, n-am uitat s -mi trec peste buze Eternul Feminin al Chem rii în Ro u, pentru efectul de Zodie Taur.

Mul umit de nuan ele împrosp tate ale decorului meu, mi-am pus oglinda în po etu , iar celorlalte dresuri i ustensile cosmetice le-am dat un bobârnac în vânt. Asta pentru c nic ieri nu sunt ele mai la îndemâna oricui, precum la noi în cosmos, iar nu cum se întâmpl pe P mânt sau pe alte planete cu lumi evoluate, ajunse la specia sapiens sau trecute de ea. Din aceste zone vin i tot vin cosmonau ii, în c utarea probelor i dresurilor rare, a a cum odinioar debarcau str mo ii acestor aventurieri din rile îndep rtate, din basme, h mesi i de aur i diamante, oferindu-le în schimb b tina ilor cioburi colorate, cochilii de melci i scoici seci, tot astfel cum urma ii lor ne fericesc pe noi cu lunete i lentile, de care avem i nu prea avem nevoie, fiindc ne e la îndemân oglinda des vâr it a Cerului, în care ne vedem i sufletul, nu numai chipul. Iat de ce nu e de ici pân colo - adic are b taie lung - sentimentul de a te descoperi într-o imagine înfrumuse at i de contemplat. Ori chiar acesta este idealul nostru cosmic, pe când al planetarilor, p mânteni sau de aiurea, este acela de a- i r scump ra gre elile sau pur i simplu de a- i oferi câ tigul unor dimensiuni epopeice, în deplina str lucire a ochilor frumo i ai sexului supersensibil, pe cât de intransigent, pe atât de capricios, într-un cuvânt de circula ie araic , slab ( i p gubos). Aci st discordan a de strun , dintre el i ideal. elul vibreaz în strune, sub degete pricepute

i nepricepute, idealul este necru tor ca strun : o face praf.

Dar, în sfâr it, s nu mai întind i eu vorba, c nu se tie niciodat ce plesne te. Eram a adar lâng o coad de co-met i a teptam, nuuu, nu mai a teptam, fiindc dinspre Marte nise vertiginos un Bolid. Fire te c nu avea nici o important direc ia lui, atâta timp cât eu eram la mijloc i sensul c toriei mele era invers, adic dinspre Venus, spre Marte. Am trecut în colbul sideral splendid ca un tr snet la prima vedere, cu o ac iune sensibil profund , pân în c lcâiele victimei de ocazie. Bolidul s-a oprit lâng mine, ultima sa învârtitur înclinându-l la picioarele mele, binevoitor pe direc ia Venus-Marte. În clipele urm toare, el a deschis primitor o u mare spre inima sa, gest de care eu a profitat din plin - c doar atât (dac nu chiar mai mult) a teptam. i trebuie s recunosc c a urmat o c torie fantastic , ilustrat de poezia înaltelor sentimente oferite de peisajele cere ti. Dar mai grozav decât orice a fost o discu ie grandioas pe m sura eleva iei i elegan ei Vehicolului cosmic, care avea s m transporte prin dimensiuni din mine i din afara mea, spectaculare.

- S rut mâna! Ce dulcic domni oar , a început înso itorul meu de bord cu desertul.

- Ce mai dulcic , pentru c ar trebui s m vede i în lumina de miere din raiul de mai, când n-a i putea s v dezlipi i privirea de la mine.

- Nu mi-a dori altceva mai frumos decât s pun la asemenea lipeal tot ce am.

- Dumneata vorbe ti serios? E ti într-un asemenea hal de dezlipit?

- Mai mult sunt un dezr cinat: cad i cad nebune te din mine i nu m pot fixa nic ieri.

- Nu te cred! Ai doar c deri orientate. Chiar adineauri aveai o direc ie fix , iar acum, uite, te-ai înfundat în alta, cu bun tiin .

- Pe naiba! De una singur , întâmplarea - oricât de bine inten iona i suntem - nu face un traseu singur. Pr bu irea, doar pr bu irea de jos în sus face gaur -n cer i-n p mânt. i atunci ce te-ar unge mai bine la inim , dac nu un traseu care te-ar aventura în destin sideral?

- În mod sigur, altceva decât un bolid, s zicem o stea, o planet , un satelit, statornici pe locul lor fix sau pe traseele lor, într-un cuvânt, ba chiar mai multe, ceva care s in de cosmos, într-un rost care, motivând o existen , o i consum i se transform totul, prin unul în altul, la nefinit.

- Chiar i-ar pl cea monotonia, plictiseala asta a conserrilor?

22 - Oleac mai mult decât cea a distrugerilor totale.

- A aa! Când nu mai avem încotro, o lu m într-acolo, unde nu mai avem nimic de ales, g sind în asta solu ia cea mai bun . i iat c solu iile necesare sunt deciziile momentelor strâmte, a a cum ni se întâmpl acum.

- Acum? Ni se întâmpl ceva?

- Bineîn eles, chiar ni s-a întâmplat. Ne-am aprins unul de la altul.

- Nu se poate! Nu am nimic inflamabil cu mine.

- Ba da! E ti doar o stea. Ai de toate, ca s nu mai zic focul, din cap pân ’ n picioare.

- Bine, s zicem c ard eu întrucâtva la rece, dar dumneata e ti Bolid, te aprinzi numai prin frecarea cu aerul, în plic dere. Cum s i se întâmple asta acum?

- De ner bdare, din accelera ia intens a crudului meu motor sensibilizat de prezenta dumitale.

- Fugi de aici, domnule, c în iri bazaconii!

- Nu fug, zbor, dar împreun cu dumneata. Arunc doar o privirea asupra vehicolului nostru! Ce vezi? C eu tiu mai mult, dar n-am crezut s fii atât de indiferent .

- Vai de mine, arde într-adev r! Ce ne facem, cum îl stingem?

- Ce atâta emo ie, ce atâta zarv , ce atâta panic ? i ce dac arde, eu m simt foarte înc lzit, fapt pentru care te înv lui în cuvânt i cânt.

- Sigur e ti în mediul t u. Dar eu de când m-am pomenit n-am avut alt foc decât lumina rece care-am cultivat-o în ghe ari.

Acum m simt în fl ri i chiar miros a ars din cre tet la c lcâie. i e vreo pagub în asta, când mai înainte aproape c convinsese i cu teoria conserv rilor prin rosturi care trec prin noi din una-n altu-n existen a perpetu ?

- E bine c ai re inut numai c teoria asta nu se mai armonizeaz cu inten iile mele e uate. Se duc în eter toate eforturile mele de pân acum de a cl di pe baze universal valabile o carier Super Stea deasupra planetei destinului meu singular, pus cu mult înainte de mine, în meteorul care e ti râzând în hohote de plâns prin suspine.

- Lini te te-te, scumpa mea drag . Prin ce trecem noi acum e o revela ie cu totul i cu totul singular . Eclipse din lumini cere ti ne-au v zut, i înc o groaz , dar ce experiment m acum e un miracol reluat la câteva milenii, anume pr bu irea cerului din slav -n noi. Dar ca s nu te mai consumi, te conectez numaidecât la bateria înc rcat a inimii mele pe care i-o ofer întreag . Deci, deocamdat intr m în rolul sta ce ar putea s fie salvator pentru amândoi.

- Doar dumneata vei ti s -l joci conving tor. Ai fost un As aplaudat în teatru.

- Nu trebuie s faci chiar teatru, pentru a fi veridic i conving tor în via . Eu m-am n scut cu acest talent pe care îl tr iesc cât m firesc posibil. Dar am oarecare îndoieli în privin a dumitale. E ti prea limpede ca s nu transpar orice artificiu al gestului trucat, i-al mimicii for ate ca ceva str in, falsificat.

- Ai dreptate, eu nu tiu în alt rol, decât acel al meu, s fiu fireasc . Dar teatrul vie ii nu s-a putut, atât cât am tr it pân acum, lipsi de mine, pentru c îmi sunt prin mine îns mi

Anul I, nr. 8/2014 rolul, fapt prin care î i dau i replica momentului de acum: „Sa l sat Stea pe p mânt/ s ne joace jur mânt/ Ea s zic Ba, la Da/ i Pa-Pa, pe vecie A TA.” - Pe asta n-ai spus-o chiar r u. Dar ai dat de sus în jos, din cap, la Ba, iar la Da, i-ai vânturat capul de la stânga spre dreapta i invers de câteva ori. La Pa-Pa mi-ai f cut cu ochiul, iar la A TA, mi-ai ar tat cotul. Preferam ceva mai adecvat, ca sus in textul. ine jocul dumitale de vreo viziune de teatru?

- Fire te, e o concep ie personal , care, dup mine, e chiar indispensabil teatrului de comedie, de când stelele-s pe lume i juc m f cortine, sub machiaje i costume. Nu e de ajuns s zicem: Iat teatrul! Asta-i scena! (Nu v îngropa i sub ea!). Ea e Steaua! (N-o atinge i c apune!) El Bolidul! (Se încinge i-arde tot ce e cuvânt! Ca s nu mai spun de suflet p timit ca i un Sfânt.) Spectatoru-i receptorul luminat prin v z i-auz dintr-un diamant de suflet pr lit din vârf de gând, într-o mare r scolit n al S u Lut. - Cu alte cuvinte, propriu teatrul teatrului, adic spectacol la p trat i de ce n-ar fi teatru la p trat, când viata îns i îl dubleaz ? Uite aici zace firescul firescului, pe care dumneata nu îl descoperi la mine, de la prima privire i chiar de la privirile multor altora care m urmeaz . Nu le pun la socoteal pe acelea dinainte.

- Da, în cazul când la prima i la celelalte priviri mi se pun la dispozi ie sau în cale, tot felul de atrac ii palpabile care oblig s fac abstrac ie de ce nu e expus. Ei, bine, una ca tine tr ie te din expozi ii ale universului s u interior.

- Dar dumneata din ce tr ie ti, c nu te v d câtu i de pu in expus?

- Ba, dimpotriv , m expun la multe, dar n-a spune c din asta tr iesc, ci, în fapt, îi ajut pe al ii s tr iasc prin mine.

Ca de pild acum, pe dumneata... Dar îmi face pl cere... Cu dumneata tr iesc chiar clipele de fat . i pot s i spun c tr iesc doar ce e via real . S nu tr ie ti visând. Visurile sunt nocive, îmboln vesc. Ele sunt drogul cel mai riscant.

- Prin ce sfere te învârte ti simpatice Bolid? Gra ie naturii mele astrale sunt în permanen drogat cu ceruri, luceferi i sori, a a c eu îns mi pot fi un drog pentru cei are sus in c tr iesc în realitate, aievea. Bie ii de ei, se cred paravane la Vis. Eu nu m întreb dac halucinez, dar ar fi cazul, în acest moment transparent, s -ti descoperi adev rul. Încearc i aminte ti cine e ti, de unde vii, încotro te duci i în ce scop.

- S ai cumva dreptate? Pentru ochii dumitale astrali, o fac cinstit: m numesc Bolid, nume care î i trage originea din cuvântul slav Boleti - nu le mai implic pe altele de i ar putea s fie i Bolând, dar i Bolis din latina literar . În rest, nu prea sunt cine tie cine. Venind dinspre Marte, o aveam în obiectiv pe Venus, dar Dumnezeu s-o bat pe ea, cu norocul m car de a fi a mea, de i între timp m-ai cam tr snit dumneata i am f -cut ca sergentul stânga împrejur, din nou înspre Marte i-mi joc acu pe o Stea, carte i Parte. elul meu de Robot Meteor m-a f cut întrun fel Om nebun dup Steaua care ar putea fi a mea. E a a? (va urma) (din cartea Poeme din flori acreditate de scrisori, Editura Qilinul din Jad, 1997)

Anul I, nr. 8/2014

ROMAN FOILETON

23

Corneliu Leu

VECINUL CEL BUN (continuare din num rul anterior) CAPITOLUL }APTESPREZECE Ca-n fa a unei opera ii grave, ar fi avut nevoie de camera sa de chibzuin - acea înc pere s pat -n stânca unde se aflau i grotele binef toare, cu micul altar de rug ciune, unde tat l s u se retr gea când sim ea nevoia a se sf tui cu Zeul asupra soartei oamenilor pe care-i îngrijea cu tiin a mo tenit . Ar fi avut nevoie de singur tate i concentrare spre a eza al turi, cuvânt cu cuvânt, într-o fraz categoric prin care Vincen ius s în eleag c niciodat , când e vorba de neamul lui, el nu va umbla cu o jum tate de m sur i c nu are de ales dintre prizonieri, ci de salvat vie ile tuturor. Ar fi avut nevoie de un mediu mai prielnic pentru întâlnirea transcendent cu zeul care trebuia s -l sf tuiasc i de tihna convingerii c era înconjurat, chiar dac pe departe, de suflete mai clare i mai calme decât zurbagiii aceia r zboinici veni i din lupte ca s petreac ceasurile de pl cere disperat a unor oameni care nu tiau ce avea s se întâmple în ziua de mâine.

Ar fi avut nevoie de nemuritorii lui, în ochii lini ti i ai c rora se putea uita altfel. De asta prefer ca m car el s r mân singur, spunându-i centurionului care, cu comportament incitat de rolul u organizatoric, îl adusese în auritul apartament unde trebuia se-mb ieze i s se schimbe pentru osp ul cu mare gal de spectacol: - Las -m cu gândurile mele; f ajutoare. Închide u a i las -m singur. Când generalul e gata, vii i m chemi. i, îndep rtându-se de bazinul cu abur care i se preg tise, deschise fereastra c utând aerul unor p duri puternice, pe care s -l trag în piept adânc, pân va sim i cum un duh de oxigen îi limpeze te creierul legându-i treptat comunic rile cu infinitul în elepciunii.

- Cum s fac, pream rite, ca un gând bun, de-o clip doar, atâta cât se spune „da”, s -l cuprind deodat pe el ca i pe mine, repede, înainte de-a avea vreme de îndoial sau refuz?... Înva -m cum s fac! mase astfel, stan , a teptând revela ia sau lucrând cu interioar voin la provocarea ei. Nu mai era f ptur , nu mai era el, nu mai era nici doctorul, nici preotul, nici seniorul; era o voin imens care se concentra asupra acelor suflete ce trebuiau salvate, asupra acelor cuvinte ce trebuiau rostite, asupra acelor fapte ce trebuiau f cute pentru ca toate alien rile romane ale lui Vincen ius s nu mai func ioneze alterându-i ra iunile superioare care exist , desigur exist , în sufletul fiec rui om.

Dar cine tie când, în vreme ce apa din bazin se r cea pierzându- i aburii care-i pluteau pe luciu, totul se n rui. Toat voin a i concentrarea lui se pr bu ir la strig tele ce loveau a sa explodând în ecoul altor înc peri: - Salveaz -l!... Salveaz -mi-l, doctore!... Salveaz -l cum po i; zeii au f cut s fii aici întru salvarea noastr !... Doctore, str lucitule, salveaz -l!

Disperarea lui Vincen ius îl descump ni i pe el. Alergau amândoi în direc ia în care-l conducea generalul ce nu- i putea ab ine bocetele i î i d du seama despre ce era vorba de-abia când, pe marmurele fastuosului cubiculum al comandantului general, legat imperial i st pân al Moesiei a a cum ar tau toate insemnele aurite ale mobilierului, v zu scurgându-se sângele pe lâng trupul c zut al oficialului amant, în vreme ce

VECINUL CEL BUN un roman de

Corneliu Leu

24

Anul I, nr. 8/2014

dou g rzi ineau lâng pat, în spume i spasme, o despletit femeie aproape dezbr cat , la picioarele c reia, un bulg re de piatr cu aur sângera i el printre cristalele t ioase ce i se desprinseser în c derea pe lespezile podelei. Îi d du la o parte pe cei ce încercau primul ajutor, poruncindu-le s -l in nemi cat pe Dulcius iar, când v zu c lovitura era la cap, le porunci chiar s se culce pe trupul lui spre nemi carea total .

- E grav, doctore; mi-l salvezi, doctore?!... - întreba atât de disperat generalul, încât ar fi trebuit i el imobilizat la fel Are anse? Mi-l salvezi?... Nebuna i-a înfipt în creier epii pietrei!...

El folosi lav de vulcan spre a opri cât putea din sângerare, dar asta era pentru vasele sub iri din pielea despicat ; pentru creierul din sp rtura care-l doborâse total pe centurion, nu avu ce face decât s -i lege gâtul pe un scut spre a r mâne nemi cat în starea aceea de adânc le in, dac nu chiar mai mult decât atât.

- M-au ajutat zeii s fii tu aici! - se c ina mai mult decât mul umea generalul. i, fiindc i se ag a de haine împiedicându-l, Zanes îl puse la punct deducând ceea ce era de dedus din prezen a femeii aceleia inut de g rzi: - Mi-ai spus c e irascibil la femei; nu trebuia s -l provoci!

- Nu m-am gândit - se v ic rea îmb trânit i îndobitocit de durere dar i de viciu generalul - îmi d dea târcoale de mult isterica asta care, când a intrat la mine a tiut c el lipsea...

Atunci, întorcând privirile de la figura jalnic a b trânului

Corneliu Baba - Concet eni

posedat, Zanes v zu ochii mari ai centurionului deschi i c tre el i-ngenunche cu bucurie cercetându-l. Se-ntâmplase o mare minune, sau un act de mare voin se petrecuse cu victima care auzise ceva fiindc , aplecându- i urechea la buzele lui, Zanes îl auzi spunând cu dureroas înc ânare: - N-am fost irascibil... Dulcius v-a servit... Dulcius n-a vrut ast zi pl ceri!... i rec zu în le inul adânc, ceea ce doctorului îi confirm fusese capabil atât s aud ce se vorbea, cât i de marea concentrare de a se trezi i a rosti; deci - îi spunea tiin a lui avea anse s mai ajung la alte etape de concentrare prin care s supravie uiasc . A a c -i îndrum cu ordine precise pe to i cei care-l ajutau, f cându-i treptat i targ sub trup i un fel de casc pe fe ele ap sând easta spart , cu f râme de os ajunse-n creier.

- Ce-a spus?... Zei mari, e viu; a putut vorbi!... Ce-a spus? - nu se mai putu ab ine generalul dep ind iar i ru inarea de dup prima mustrare a lui Zanes - Ce-a spus, sau ce-a vrut s spun ? - se rug el disperat.

- A vrut s spun c s-a inut de promisiune. C n-a fost irascibil i n-a vrut pentru el pl ceri! - îi r spunse ritos Zanes, ca i cum i-ar fi dat o lec ie. Ceea ce, prin labilitatea caracteristic inverti ilor, pe general îl scoase din min i: - Întrutocmai!... Eu am fost canalia i-am acceptat-o pe asta în lipsa lui... - i, înl crimat, sim i nevoia s se m rturiseasc - El, s rmanul, de data asta fost cuminte i doar a întrebat uimit ce fac?... Dar pe târf , c reia tocmai i-a împiedicat orgasmul, a apucat-o isteria i l-a lovit... Cu bulg rele sta de aur al vostru, l-a lovit, când el doar o tr gea de sub mine... Mititelul!... B ie elul meu drag!...

Spune-mi, spune-mi doctore, îl po i salva?!... Îl po i salva?...

Se milogea, se ruga de Zanes care se scutur brutal ca s scape de el: - Las -m s v d! - îi porunci ascultând, cioc nind, palpând i testând în diferite locuri ale trupului aceluia.

- Salveaz -l!... Salveaz -mi-l!... Î i dau orice!... Orice vrei! - striga i repeta acela pân când, ridicându-se încet de lâng sufletul aflat înc în trupul celui consultat, crispat, Zanes întreb : - i-l vrei s tos, chiar i atâta cât ar mai putea ie i dup lovitura aceasta?

- Cum s nu-l vreau! - plângea b trâne te, ca un b trân neputincios acum, Vincen ius.

- Atunci îl iau la mine i i-l refac; dar dac dai drumul oamenilor adu i pentru fiare! - îi puse el neiert tor condi ia, ca i cum ar fi punctat faptul c orice rela ie sentimental între ei nu mai avea cum s existe.

Spre a- i confirma totu i puterea, marele comandant ar spre femeia ridicat din patul s u:

Anul I, nr. 8/2014 - Da, îl vreau s tos; chiar dac asta a vrut s -mi arate m face ea b rbat! - i strig , ca i cum ar fi cerut o sentin a Senatului: Toate nimfomanele astea din paturile împ ra ilor vor s înmoaie b rba ii ca s aib ele puterea!

Livid de încordare, solemn în obliga ia de a dep i ca i de a face s fie dep it orice re inere, Zanes persever cu glas netremurat: - Are a chii de os în creier, dar poate i de la piatr . Îmi dai to i prizonierii din circ i-l iau s -l vindec.

Generalul f cu ochii mari i se îndrept la trup preg tinduse de înfruntare. Apoi dovedi c se-nfrunta pe sine însu i: - i-i dau - scrâ ni el învingându-se cu ap sare - dar s tii c vin asupra ta cu foc, dac nu mi-l vindeci!

- Ai fi venit oricum - rosti la fel de încordat Zanes, spre a mul umi prin aceasta zeului s u care-i optea din înalt tocmai ceea ce rostea i el cu glas împ ciuitor c tre fostul prieten: Roma, nu sunt romanii; cu cet enii Romei te po i în elege.

Dar Roma a devenit ea îns i un instinct al provoc rii armelor.

- Nu te atinge de Roma - î i f cu, totu i, Vincen ius, datoria patriotic de a protesta - Roma e binef toarea lumii, aducând lumii Pax Romana; imperatorii i cu noi facem r zboaiele.

- Le provoca i.

- Da. Fiindc suntem puterea care poate domina lumea si Vincen ius, m car astfel, un mod de a amenin a pentru înfrângerea ce-o tr ise cedând prizonierii.

- Tocmai asta spuneam i eu - confirm cu calm Zanes: Roma î i g se te întotdeauna provocatorii. Iar, dac nu i-i se te, i-i na te ca s i foloseasc armele i armatele.

- Dac suntem pricepu i în f urirea lor, e normal s vrem le folosim!... Le folosim, ba chiar le vindem i altora! - r spunse generalul ca o r zbunare, redevenind cump tatul cinic. i, sim indu-se redresat, se dezl ui ca-ntr-un act de demnitate: Lua i târfa de-aici i duce i-o-n aren ; eu sunt om de cuvânt, a c n-o mai avem decât pe ea pentru lupi!

CAPITOLUL OPTSPREZECE i-au pierdut de fapt capacitatea de a avea alte sentimente omene ti în-afara obsesiilor carnale. S-au coborât atât de jos, încât i dragostea, care s-ar p rea c -i preocup , o terfelesc într-un asemenea nesa de sex încât instinctele le covâr esc judecata. Instincte de fiare în lupt , chiar dac folosesc armele noi; instincte de furnici în construc ii, chiar dac fac cele mai mari cl diri, instincte de soboli în afaceri, chiar dac strâng cele mai mari averi, instincte de buhai în pat, chiar dac au cele mai frumoase femei... Are dreptate protosul: e coborârea omului, e pierderea lui. Toat bog ia i puterea lor le ascunde micimea i nesim irea. Nu le mai ajung bog iile lumii i, prin asta, î i distrug bog ia fiin ei lor!”...

Ar fi vrut s -i spun toate acestea regelui, dar se sim i oprit de la a spune ceva printr-un gest ferm i prin porunca: - Acum, Zanes, s -mi spui dac despre cel ce i-l voi aduce-n fa era vorba în vestea pe care ne-ai trimis-o.

La semnul s u, se apropie mai întâi de ei preotuljudec tor întrebând prin gest dac i se permitea s apuce cithera de la picioarele tronului, iar regele încuviin urcând i a ezându-se.

25 Atunci, g rzile din adâncul marii s li se desp ir -n dou trecând pe l turi iar, prin irul lor înaint o escort formând, ca semn de acuzare, gard de suli i în jurul celui ce era adus.

- El este, m rite.

Regele f cu semn spre instrumentul sacru: un fel de cithedin mâinile preotului-judec tor, ale c rui degete ciupir corzile precipitat. Ceea ce, pentru un cunosc tor al sunetelor însemna c nu era vorba de nimic bun, c spiritele trebuiau s ia aminte la un pericol, o amenin are sau o mâr vie, c , în ori ce caz, era vorba de ceva perfid i neprietenos. Pesemne c , spre a cultiva demnitatea rostirii se foloseau asemenea sunete de avertizare, cum în alte situa ii se foloseau sunete de îndulcire, mângâiere sau apropiere, tocmai pentru ca glasul omenesc s nu se precipite sau s se o rasc în nedemnitate, ci s spun surat i f inflexiuni: - M rite Doamne, în regatul t u i f învoirea ta, acest om a fost g sit iscodind. El se declar a nu fi iscoad ci c tor cu misii ca cet ean al Romei, nu spion ci alc tuitor de h i, nu fur de morminte ci strâng tor de urme, nu du man iscoditor ci om al tiin elor. Îns , fiind roman, el folosea cuvinte asem toare vorbirii ce noi o mo tenim de la Zalmoxis, dar care tot de aici au ajuns la ei pe alt cale, a a c noi le în elegem pe ale lor, iar ei pe ale noastre. Cuvinte care, iat , le g sir m pe t blii ce-avea la dânsul, cu drumuri sacre pentru noi i înt riri de garnizoane, cu vaduri c rora le m soar i adâncimi pentru piciorul omului sau al podului, cu râuri c rora le caut turile de unde ies i firele de aur pe care le aduc, cu locuri locuite i nelocuite, cu grani e p zite i nep zite... El zice a fost într-o solie la tronul t u cu generalul Romei, dar nici de unde are însemnarea ce noi nu ne-o permitem s-o a ternem pe nic ieri în scris, ci doar în suflet precum mai mult alt nv tur ; i nici de ce acele drumuri sacre le-a însemnat f r’ a avea credin a noastr prin care tim unde duc ele cu adev rat i nu doar aici, pe p mânt; f voia ta i f tiin a noastr , el le-a însemnat i le-a purtat cu dânsul... - i, ridicând tonul, dând isonului s u melodios inflexiuni acuzatoare, ciupind corzile într-un mod care lovea în multe direc ii, trase concluzia: El nu vrea s ne spun i-o-ntoarce cu minciuni!...

Apoi, acuzator fiind prin rostul s u, ridic glasul i mai mult i î i rev rs baritonal gravitatea pledoariei repetând cuvintele cu alte tonuri, punând alte accente, ridicând alte acute i coborând alte pedale ap toare care parc înfundau i incriminau mai mult fapta veneticului.

Cunosc tor al ritualului unei asemenea judec i, lui Zanes îi fu limpede mânia produs nu numai lui de acel personaj nu prea înalt i în epat care acum îi ocolea privirile f a i se mai adresa cu „str lucitorule confrate i coleg al meu”, ci i celorlal i, c rora nu li se prezentase ca doctor, ci fie ca legat roman, ca inginer militar, ca negu tor, ca vânz tor de plante felurite, ca... în fine: cu zeci de identit i, dintre care era curios s-o vad acum, în fa a regelui, pe care i-o va alege.

Se ar ta ca un cui drept înfipt într-o pozi ie arogant , îmbr cat straniu, aproape indecent pentru modul în care î i aveau ei portul muntenesc din haine aspre i, exact a a cum îl descrisese el prin mesagerul trimis s alarmeze, seme ea un cap mic, precum o t rt cu din care se zburleau în p i dou ciufuri

26

Anul I, nr. 8/2014

negre ce parc i-ar fi umbrit sau i-ar fi prelungit urechile, iar pe mijlocul c reia lucea o chelie cu un îngust i cl tin tor smoc pe care el i-l lipea din când în când cu scuipat pe frunte, ca i cum i-ar fi tras o palm . Asupra acelei palme, dinspre degetul mic, parc alungat de pe inelarul a c rui grosime n-o mai înc pea, venea str lucirea unui inel mare, lat i mult lustruit, carei avea anumite semnifica ii de func ie i putere în cadrul imperiului s u, de vreme ce straniul personaj cu gesturi impulsive i-l tot flutura, cu toate c ace ti oameni, în marea lor dertare fa de Roma, nu-i pricepeau insemnele i drepturile pe care i le d dea.

Dar ceea ce atr gea cel mai mult aten ia la acest fals sacerdot care alt dat c uta cu umilit iretenie s i intre-n voie, iar acum se dovedea împuns de-un neastâmp r prin care ar fi tot vorbit, ar fi r spuns, contrazis i protestat, era teribila mobilitate a fe ii sale; a buzelor sub iri i mali ioase, a b rbiei îngâmfate i a nasului dispre uitor, curbat asupra unor n ri ce nu d deau doi bani pe r suflarea altuia. Un nas a c rui agresivitate se schimba în nep sare fa de al ii numai din pricina privirilor strâmbe, pe cât de neastâmp rate i de iscoditoare pe atât de ironice i de atot tiutoare care, în sticlirile lor verzui, i atr geau aten ia c totu-i o glum în afar de ce tie el, în afar de ce se afl sub fruntea desenat între chelie i sprâncenele stufoase, pornite tot în direc ii strâmbe, ca i privirile, încercând a repeta ciufurile de deasupra urechilor. Un amestec de clovn saltimbanc i ambi ios impulsiv care- i strig caraghios ideile, dar vrea s -i i terorizeze pe al ii cu ele. O fa care se întindea, se deschidea i se strângea schimbându- i forma

Corneliu Baba - Lucr tori în o el

obrazului, a buzelor i a pleoapelor, parc atacând cu ciufurile, cu sprâncenele i cu nasul; o histrionic prezen de buric al p mântului, ce nu- i d dea deloc seama de gravitatea momentului i de r spunderile la care era tras în fa a unor legi neiert toare.

Incon tien a aceluia, modul cum înc mai credea c fapta-i incriminat era dovad de de tept ciune îl înfiorau pe Zanes care, dac nu i-ar fi fost bine cunoscut smerenia la care obliga ritualul, cu toate instinctele care-i spuneau c r ul venea de la acel Vincen ius a c rui trufie public se supunea în secret ordinelor pe care le demonstrau gesturile atotputernice ale saltimbancului, s-ar fi repezit i, cu un singur pumnal, i-ar fi luat i aceluia via a, i-ar fi luat-o i pe a sa; spre a sp la ru inea de a fi b nuit, de a putea fi b nuit de vreo înclinare spre lumea perfid-str lucitoare a du manului. O lume condus la parad de mândri detraca i precum Vincen ius, iar în dedesubturile intereselor ascunse de perfide stârpituri ambi ioase precum acest a a zis sacerdot.

CAPITOLUL NOU{SPREZECE Dar ciuda lui cea mare, ciud ru inat , ca i cum ar fi avut vreun amestec în încurajarea acelui histrion, era c nu putea transmite în nici un fel smerenie agitatului personaj care nu luase în serios rechizitoriul preotului.

Abia se stinser ecourile corzilor dintre bra ele curbate ale instrumentului sacru, c mâna cu inelul, a c rui greutate îi tr gea în jos degetul, de-ndat f cu un gest emfatic iar, din schimonoseala buzelor lui îngâmfate ie ir vorbe de unic pre uitor: - Îmi place! Îmi place c face i art aici, în dep r-t rile barbare!... Glorie cânt re ului!... Dac am fi la Roma i-am pune coroane de flori... Sunte i arti ti! Nero ar fi avut ce s nve e de la voi. Dac ar fi tiut c voi cânta i legile i deciziile i soliile, ar fi f cut la Roma la fel!

- Se poate - rosti preotul-judec tor dup ce primi tacita încuviin are a regelui. Dar ast zi, noi ne-am rostit acuza iile.

- i, vre i s r spund la fel? - se ar personajul gata preia instrumentul sacru, imitându-i sunetele i chiar caricaturizând: - M rite rege, nici nu tii ce mari bog ii sunt în jurul rii tale; cu Roma le vei împ i dac as-cul i solia mea!...

Dar preotul îi feri nedorita atingere cu instrumentul sacru: - Nu le vrem pe-ale altora; vrem s r spunzi de ce le iscode ti pe ale noastre!

Ne l sându-se impresionat de lipsa instrumentului, personajul î i relu pozi ia de cui înfipt direct în ochii lor dispre uindu-i: - Pe mine zeii m-au f cut s am tiin a bog iilor lumii.

Eu port acest inel imperial care ordon tuturor plec ciune în fa a cercet rilor mele. Cu el întorc armate i cor bii. Iar din rapoartele pe care cu el le sigilez pornesc r zboaiele noastre!

- Conduci armate?

- Pentru armate sunt mul i generali!

- Atuncea e ti spion, ef de iscoade.

- Sunt geograful marelui imperiu.

27

Anul I, nr. 8/2014 - Dar nu al nostru. Ce cau i la noi?

- La voi?... La voi eu caut nodurile lumii. Vreau Via Appia s-o leg cu drumul spre Extremul Nord ce-ncepe dincolo de Tyras, pavat cu pietre-atât de mari, c n-a fost om ca noi cel ce le-a a ezat. Iar Tyrasul se vars lâng gurile Istrosului pe unde Vespasian a trimis flota Moesica.

- Vespasian s-a trecut ca împ rat, iar tu nu ba i numai drumurile spre Extremul Nord, ci drumurile mun ilor no tri. Ai cercetat toate salinele. El se f cu a nu auzi.

- Da, s-au schimbat pe tron Flavienii, dar inelul meu a mas!

- Nu pe p mântul nostru. tiai c nu îng duim i, totu i, ai sfidat.

Dar el sfid în continuare: - În fa a inelului acestuia se va deschide odat i comoara ta, m rite rege. De ce nu o ar i, dac te sim i st pân?!... Te laud o lume c-ai fi cel mai bogat. Arat i bog ia! - provoc el.

- Ai stat cu aurarii i-ai calculat-o. i-am g sit t blia în care înv tura lui Pitagoras i-a folosit ca s -nmul ti sutele de ani, cu miile de oameni i cu cât spal ei de la o lun la alta.

Nu-i asta iscodire?

- E tiin !... Vre i s m acuza i.

- Te-am acuzat. Vrem s r spunzi. Atât. Cu un gest caraghios de plec ciune, dar care avea rostul de a-i plimba prin fa a celorlal i inelul cu semnifica ii în lumea Latiumului, cel acuzat a fi iscoad i intrus nu se ar ta impresionat: - Sunt cet ean al Romei i am fost înso it ca sol, aici, la curtea ta, m rite rege, chiar de generalul legat al Romei. Era anul trecut pe vremea asta, î i aminte ti?

Conform protocolului, regele nu f cu decât s schimbe priviri cu preotul-judec tor i s încuviin eze. Iar glasul aceluia rosti: - Noi am tiut c e ti înso itorul lui.

- Înso itor?!... Înso itorul acelui general era altul; era un efeb. - F cu o aluzie necuviincioas acela, dar nu i se d du ap la moar .

- Aveai rang mai mic - preciz preotul.

- Mai mic?!... Ha! - reveni înfipt i agresiv l ud rosul Ce tie lumea voastr -ndep rtat de rangurile Romei?!

Roma are zeci de generali i numai o mân ca mine! Noi suntem ochii i mintea Romei la hotarele cu celelalte lumi, iar pacea lumii asteia, armatele Romei o asigur ! Pax Romana!

- proclam nu numai sfid tor, dar parc cerând chiar supunere, caraghiosul - V spun asta, pentru c m ritul rege trebuie s tie c numai cu armele Romei se poate înf ptui Pax Romana!... Da: generali - î i aminti el de cel care, cu jignire, îi era considerat superior - generali poate vom lua i de la voi; teni vom lua neîndoielnic, fiindc v-am studiat i am v zut s-ar putea face o legiune de mari viteji dac -i supunem instruc iei a a cum tim noi s-o facem. Dar armele Romei, armele noastre perfec ionate, tehnica noastr de lupt , vor fi cele ce vor înt ri victoria, echilibrul, alungarea temerii de al ii!...

Se-ncinsese i, tocmai de asta r mase pu in uimit când i d du seama de ecoul inert, ca o c dere a spuselor sale în fa a dezinteresului total al celor de fa . Toat retorica prin care ar fi smuls aplauze în senatul Romei se desumfla aici sunet; toat emfaza gesturilor lui producea, parc , i mai

mult blazare. Iar t cerea care nu purta nici m car vagi rezonan e ale spuselor lui devenea de-a dreptul lugubr . Nu- i du seama de asta decât dup ce, descump nit, mai f cu în gol câteva dintre obi nuitele sale gesturi agresive. Iar nimeni nu-l opri nici de la acestea ca i cum tuturor le-ar fi fost indiferent, ca i cum nim nui nu i-ar fi putut comunica nimic. i, doar când consider c timpul acordat prin legea lor spre ap rare oric rei persoane se terminase, ca i cum ar fi fost purt torul de cuvânt al tuturor celor care, în t cerea lor, nu f cuser altceva decât s numere secundele ce i le-ar fi respectat orice ar fi f cut, peotul-judec tor rosti ca i cum cerul, doar, ar fi trebuit s preia acest adev r: - E ti acuzat de a fi înc lcat drumurile noastre sacre.

Cerul, care t cea i el deasupra tuturor, t cere lung i neprimitoare... Pân când histrionul, sim indu-se împins, ap sat, încol it de toate acele t ceri, sc el un strig t între înfruntare i sughi : - O s m omorâ i!... O s ... Nu ave i...

Pentru ca, atunci, regele de la care se a tepta porunca final spun , în vreme ce ie ea ca semn c judecata era încheiat : - Nu meri i tu s te trimitem în nemurire!

CAPITOLUL DOUÃZECI Ca semn c nu-l socoteau p rta la vina propriu-zis , îi spuser lui Zanes s se preg teasc pentru c , dup judecat , va primi o misiune. Ca avertisment, îns , pentru sup rarea produs prin simpla lui leg tur cu oamenii acestui act perfid, îl l sar a tepte ca i pe acuzat, ne chemându-l printre pilea ii care hot rau r spunsul regesc la un asemenea afront. A a c atunci când se d du semnalul readun rii, el tia la fel de pu ine ca i cel ce se d dea drept marele geograf al i mai marelui imperiu.

- Legea noastr nu e f cut ca s condamne cercet rile înv ilor geografi! - proclam preotul-judec tor trezind surprinderea în to i ce remarcaser i ie irea mâniat a regelui i faptul c nu mai reintrase la acest moment al sentin ei - ...A a nu avem cum a te pedepsi pentru asta - mai ad ug el spre îmb area celui ce- i inea inelul ca pe o pav ; apoi ad ug un lucru care f cu la acela chiar s -i sticleasc privirile de perfid bucurie - A a c vom cere alor t i s te pedepseasc ; dup legile voastre, de vreme ce i voi pedepsi i iscoadele...

Pentru aceasta, îns , Roma trebuie s te recunoasc , iar spusele tale despre împuternicirile pe care le ai, s ni se confirme!

- Vi se vor confirma! - r spunse falnic acuzatul c ruia-i cre teau aripile.

- Preabine. Atunci ne dai inelul s -l trimitem la Roma s i fie recunoscut.

- Ce certitudine am c va fi trimis la Roma.

- Aceea c noi facem întotdeauna ce spunem. Iar, în plus, acum va pleca cu el al nostru Bostes, doctorul Zanes, s -l duc prietenului lui care este generalul apropiatei garnizoane. Punel pe mas !- ar el trunchiul marilor sacrificii.

Iar îngâmfatul ce- i demonstrase puterea de care nu se putea atinge nimeni, f cu aceasta cu un gest ca de îng duin : - Poftim; de vreme ce tot nu-l voi folosi în ara voastr ...

Preotul-judec tor îl l s se apropie, îi a tept emfaticele

28 mi ri cu care- i scotea inelul i-l a eza pe locul indicat, îi tept întoarcerea c tre locul s u i luarea pozi iei de mai înainte i, spre uimirea tuturor care cuno teau gestul, ridic satârul de sacrificiu lovind cu latul aceluia, spre fream tul întregii s li, sp rgând inelul.

- Dar a i spart insemnele Romei!... Asta înseamn declara ie de r zboi! - Strig personajul cutremurat i uitându- i accentele histrionice.

- Întrutocmai! - confirm preotul-judec tor - V d c studiile tale sunt adev rate i ne-ai deprins bine toate orânduielile!

- Dar a i spus c n-ave i cum a m pedepsi - strig acela pricepând c r mânea prizonier.

- Pe tine, nu; dar Roma care te-a trimis s iscode ti poate fi pedepsit , iar cei lua i prizonieri de la ea pu i în lan uri!

Atunci, deschizându-se u ile de afar , se v zur mul i oameni în lan uri, alc tuind aproape o jum tate de centurie.

- To i au fost prin i iscodind, mai înainte de tine sau dup tine i to i fac parte din armatele romane recunoscându-te comandant. E ti comandantul atacurilor ascunse la care o tirea noastr va r spunde. Dar tu vei sta în lan uri al turi de cei cu care ne-ai invadat i nu vei mai avea cum trimite vestea asta la Roma, decât dup ce îi vom lovi!

Preotul ie i, gesticulând porunc g rzilor s i fac datoria, în vreme ce înl uitul striga: - Ai spus c trimi i inelul generalului!

- Ne vom ine de cuvânt spuse preotul-judec tor luândul pe Zanes cu el.

- Tu le-ai dat prima lovitur , salvând prizonierii, Zanes; tu le vei duce i vestea r zboiului! - spuse regele demonstrând la curtea sa lucrurile fuseser îndelung chibzuite.

- M ria ta - spuse Zanes înc sm indu-se vinovat - am luat la mine un centurion r nit, apropiat generalului. I-am vindecat o ran de pe cre tet.

- Nu te-am mustrat c -i vindeci.

- S i-l trimit s fie aici ostatec?

- E cel pe care l-ai luat s -l vindeci în schimbul eliber rii acelor oameni?

- El e - rosti Zanes f a ridica privirile - credeam -i voi descoperi în creier grani e mai mari dintre r u i bine.

Dar monarhul nu era atent la cele ale c ut rilor lui: - Înseamn c ai f cut un târg.

- Întrutocmai, m rite!

Regele cump ni rostind, fie ca i cum ar fi repetat o veche înv tur , fie ca i cum, din acea înv tur , sau prin acea înv tur , ar fi ajuns la o sentin : - Oricum ar fi du manul, noi trebuie s -l înv m c pactele se respect . Doar astfel, dup ce îi vom lovi, le vom cere o pace putând s -i oblig m s o respecte, precum i-o grani , putând s -i oblig m s n-o încalce!

- Am în eles, m rite! - se plec Zanes în fa a umerilor drep i ai aceluia, cu încheieturile înc amintind suportul sufletelor mari din care se tr geau.

- tii, deci, ce ai de f cut.

- tiu, m ria ta!

- Îl sco i pe general din cetate, pentru ca noi s i-o

Anul I, nr. 8/2014 atac m fulger tor.

- Lovitur dacic , m ria ta!

- Noi nu iert m. Noi tragem cu s ge i i-n cer, când nu ne e prielnic.

- tiu, m ria ta!

- Ia atunci inelul sf râmat i, dup ce oastea cea mare va ajunge la malul fluviului, i-l duci aceluia pe un scut întors. Vom porni lupta contra celor care ne tot încercuie.

Nici flota cea trimis de pe vremea lui Vespasian, nici cet ile lui Titus i ale lui Domitian nu mai trebuie s se-n ire la Istru. Moesia lor nu trebuie s treac de mun ii Haemus, iar turmele noastre trebuie s pasc nestingherite pân la stânca pe care e cioplit Cavalerul!

- Am în eles, m ria ta; cer o îng duin .

- Ascult.

- S se ordone o tilor care intr -n cetate în vreme ce eu îl aduc pe general la mal, s nu pun foc pân nu caut -n arcurile circului. S-ar putea s fie acolo al ii de-ai no tri lua i prizonieri.

- Bine. Du-te!

Porni urcând pragul muntos dedesubtul c ruia se deschidea valea gr di telor lor str vechi, cu altare i fortifica ii cute de regii i marii preo i al c ror neam se tr gea din vremurile zeului-tat Zalmoxe, sau i mai demult. În marile dep rt ri se vedeau str lucirile apei domoale a Marisului, cu verzi-alb striile sale lunci; iar dincolo de el, mun ii de aur i argint, bog ia din care se-nt reau tezaurele acelora i regi care recunoscuser familiei sale st pânirea unic , de mari tarabostes: bani cu scaun st pânitor în ara de dincolo, dintre mun ii t ia i de curgerea Istrului, sau Donarisului, cum i se spunea mai nou, ar cu ape fierbin i i mine de aram , c reia tat l u, î i amintea acum, ca un ecou al anilor copil riei, îi spunea: „Mica noastr Hiperboree”... Hiperboreea în care i-ar fi dorit adus o femeie din cele mari ale neamului puternic dinainte, cu care s fac dragoste pe m sura acelor puteri i s-o reumple de copii uria i a c ror joac s binecuvinteze plaiurile. (va urma)

Corneliu Baba - Odihn pe câmp

29

Anul I, nr. 8/2014

Raluca Ioana Maftei

SCRIS #N STELE (continuare din numãrul anterior)

Episodul 7

Peste exact dou s pt mâni, am primit de la mama printro prieten care c torea la Paris, documentele ce atestau transformarea numelui adoptat de bunicul meu din Bimann în Georgescu, apoi certificatul de na tere al mamei cu eviden ierea clar a numelui bunicului, certificatul meu de na tere cu numele mamei, evident i împuternicirea mamei de a o reprezenta în orice ac iuni întreprinse pe teritoriul Fran ei pentru demersurile necesare recuper rii oric ror posesiuni ale bunicului la care urma a avea dreptul ca unic mo tenitoare. Documentele erau traduse în francez i legalizate i îmi d deau totodat puterea legal de a solicita orice informa ii pân atunci confiden iale.

Am sunat-o pe Valérie i i-am spus c sunt în posesia acelor documente iar ea mi-a spus c a g sit ceva interesant i m invit la sediul lor s discut m în lini te despre ceea ce g siser în arhiv .

A doua zi la prima or eram în biroul lui Valérie de la N&C, iar ochii îmi str luceau de ner bdare. „Am g sit ceva care poate constitui un punct de pornire.

Este vorba de un document pe o singur pagin prin care bunicul t u, împreun cu prietenul lui, domnul Ionescu, decid de comun acord cum s fac anumite investi ii i cine s beneficieze de roadele acestora în cazul dispari iei lor.” „Vrei s spui c e un document similar acelei scrisori g site de mine i Alex între hârtiile bunicului lui?” „E un document ulterior aceluia, semnat i de o a treia persoan ca martor, un avocat din partea firmei N&C. Practic se reorganizeaz un pic finan ele domnului Georgescu, dar în acest document se vorbe te i de finan ele domnului Ionescu.

Se pare c cei doi au decis s investeasc împreun ni te sume de bani i avem i eviden a ac iunilor în care banii respectivi au fost investi i. Va trebui s verific m dac ac iunile respective au fost profitabile i fructificate la un moment dat i dac da, în ce fel s-au împ it fructele rezultate din aceste ac iuni între cei doi. „A putea s v d documentul?” „Din p cate nu am primit aprobarea s i-l ar t, va trebui s faci o cerere înso it de copii ale documentelor pe care le-ai ob inut din România i oricum nu vei putea studia documentul decât în prezen a simultan a urma ilor domnului Ionescu, respectiv mama lui Alex sau Alex înso it la rândul lui de o împuternicire din partea mamei lui.

Asta se va întâmpla doar la prima citire a documenta iei când trebuie s lua i la cuno tin împreun de informa iile reg site

acolo. Ulterior, dac vei dori s studiezi documentul, vei putea o faci i f ei.”

Cum am terminat întâlnirea cu Valérie, l-am i sunat pe Alex i i-am povestit ultimele nout i. S-a ar tat la fel de interesat ca i mine i a promis c va vorbi de îndat cu mama lui.

Peste dou zile eram din nou în sediul N&C împreun cu Valérie, dar de aceast dat împreun cu mine i Alex venise i mama lui. Nu o v zusem pe Elvira de ceva timp i mi s-a rut mai bronzat dar la fel de surâz toare, cu cre urile de bun dispozi ie la loc de cinste în jurul ochilor alba tri.

Valérie ne-a poftit în alt sal de edin e i ne-a servit r coritoare. Apoi a venit cu copii ale documentului g sit în arhive i ni le-a înmânat fiec ruia. Am parcurs cu sufletul la gur rândurile scrise de mâna, dedesubtul c rora se aflau cele trei semturi: a bunicului, a domnului Ionescu i a reprezentantului firmei de avocatur .

Toat lumea a amu it i dup ce am terminat de citit am ridicat capul automat i m-am uitat la Elvira. În acela i timp, Alex a ridicat capul din hârtii i s-a uitat la mine. Elvira avea o fa impenetrabil , îns am observat cum buzele ei st teau mai strânse decât de obicei. Cu o voce plat o întreb pe Valérie: „ce înseamn acest lucru?” Valérie î i drese glasul i începu s vorbeasc în picioare, sprijinit de masa de conferin e. „Acest document dup cât se poate vedea, a fost încheiat în luna mai 1938, deci la un an dup ce a fost întocmit documentul ini ial descoperit de dumneavoastr . Practic, sunt dou elemente care apar în plus fa de documentul anterior, de fapt trei. Unul: e vorba de alte sume de bani, în unele conturi sumele par a fi diminuate, în altele aproape se dubleaz ; apoi, în cel de-al doilea document se face eviden a unui apartament în Paris, actuala re edin a familiei Baudet i o cas în Cap d’Antibes, actuala cas de vacan a acelea i familii Baudet ai rui reprezentan i sunt acum aici al turi de domni oara Anamaria Georgescu.

Verificând pe scurt istoria tranzac iilor bancare în Banque de Paris i în baza celorlalte documente g site în acela i dosar, expun pe scurt, concluzia desprins : Domnul Alexandru Ionescu a fost mandatat de domnul Theodor Bimann, ulterior numit Georgescu, s plaseze bani în câteva pachete de ac iuni la bursa din Paris i datorit priceperii ar tate, acesta a reu it dubleze sau chiar s tripleze anumite sume de bani. Aceste investi ii s-au f cut dup ce domnul Theodor Bimann s-a întors

30 definitiv în România. Exist eviden e care atest faptul c domnul Bimann a avut cuno tin de realizarea acestor câ tiguri din investi ii i c a indicat domnului Ionescu achizi ionarea celor dou propriet i pe care i le dorea, apartamentul din Paris i casa din Cap d’Antibes. De asemenea, se pare c din restul de bani multiplica i în urma acestor investi ii, domnul Bimann a oferit jum tate domnului Ionescu ca recompens pentru câ tigurile ob inute. Investi iile în cele dou propriet i au fost realizate de domnul Ionescu în nume personal, urmând ca la venirea în Fran a a domnului Bimann s se fac transferul de proprietate pe numele domnului Bimann. Valérie a scos dintr-o map înc un set de foi pe care le-a împ it între mine, Alex i Elvira. Era un document semnat de domnul Ionescu, prin care acesta declara achizi ionarea celor dou propriet i în nume propriu i angajamentul pe care i-l lua ca la întoarcerea în Fran a a bunicului meu s îi cedeze dreptul de proprietate asupra imobilelor.

Elvira s-a ridicat dintr-o dat în picioare, alb la fa , i-a luat po eta sub bra ca pe o map , i a ie it direct pe u f nici un cuvânt. Alex s-a ridicat i a r mas în mijlocul camerei, indecis între a r mâne la discu ie i a pleca dup mama lui. Eu nu m puteam mi ca de pe fotoliu i nici nu tiam ce s zic.

Un lucru era cert îns , inima îmi b tea cu putere. O sim eam în gât i palmele îmi transpiraser .

Valérie a inut s intervin : „Alex, tiu c ceea ce a i auzit e ocant, dar crede-m c aceste lucruri sunt adev rate, reale i legale, au fost verificate i de avoca ii no tri i de un notar public i de reprezentan ii Arhivelor Na ionale. Dac Anamaria reu te s certifice faptul c este urma a legal a domnului Bimann, va putea intra în posesia propriet ilor într-un termen de 90 de zile de la data pronun rii autentific rii elementelor i atribuirii propriet ii asupra banilor, a bijuteriilor i a imobilelor.

Ve i avea 90 de zile la dispozi ie s evacua i loca iile. Îmi pare u.” Valerie ie it i ea din camer .

M-am ridicat i eu i m-am dus c tre Alex. „Alex...” dar Alex a ridicat mâna i m-a oprit cu un gest. „Nu acum Anamaria, vorbim mai târziu” i ie i i el transfigurat din camer .

Ei, uite c m-a fi a teptat la orice altceva, dar la a a ceva chiar nu. Eram împreun cu mama proaspetele posesoare ale unei mici averi într-o alt ar . A fi fost ipocrit s zic c nu bucuram, aproape c îmi venea s op i. Dar în acela i timp m durea inima s tiu c aceast mic avere se cl dea pe nefericirea altor oameni. Ce spun eu aici? Nu se cl dea nimic, pentru c nu o construisem eu i nu aveam nici un merit. trezeam deodat cu ea în bra e printr-un joc al sor ii care fericea pe mine i îi nefericea pe ceilal i. Probabil în aceast lume suma fericirii este mereu i oriunde aceea i. Ce se cl de te într-un loc dispare în altul, ce se lini te te aici se învolbureaz dincolo. Ce drept aveam eu, o necunoscut de la mii de km dep rtare, s apar brusc în via a acestei familii care sa purtat atât de frumos cu mine i s le distrug echilibrul existen ei într-un mod atât de abrupt? Am încercat s -mi imaginez cum m-a fi sim it eu dac la u a mamei mele ar fi ap rut un individ care s -i ia casa în care a locuit câteva zeci de ani, c su a în care mi-am petrecut i eu adolescen a. Cred c a fi fost în stare s -l omor.

Anul I, nr. 8/2014 Oricât de fantastic i minunat mi s-a p rut posibilitatea de a m folosi de acele propriet i, mi-am dat seama c voi putea tr i la fel de bine i f ele, exact cum tr isem i pân atunci. Pe mama o voi convinge u or s renun e la dreptul de proprietate în favoarea familiei Baudet, era la fel de pu in materialist ca i mine. Un val de bucurie mi-a inundat pieptul.

Trebuia s -l anun pe Alex imediat ca s o sune pe mama lui nu- i mai fac probleme: aveam s renun la cele dou propriet i în cel mai scurt timp. Am format num rul de mobil al lui Alex dar mi-a intrat mesageria vocal . Am încercat de mai multe ori, cu acela i rezultat îns . I-am trimis un SMS dar am v zut ca nu se livra. Alex avea telefonul închis. sesem în picioare i eu în mijlocul camerei i a fi vrut tare mult s o mai prind la vorb pe Valérie. Recep ionista mi-a spus îns c intrase deja într-o alt întâlnire. Am plecat i eu i am luat str zile la pas, f int , cu ideile învârtinduse în capul meu. Eram foarte tentat s o sun pe mama i s îi povestesc ce mi se spusese, dar în acela i timp m gândeam nu o ambalez degeaba i s ajung s î i doreasc cu adev rat acele propriet i i mai mult, s m conving i pe mine. Habar n-aveam de ce domnul Ionescu nu îi spusese niciodat bunicii mele, de câte ori venise în România dup moartea bunicului, de aceste în elegeri ale lor. Mi-e greu s cred voise s treac totul sub t cere ca s nu trebuiasc s împart cu bunica mea toate acele posesiuni. În plus, în documentul descoperit de Valérie era vorba de mai multe sume de bani investite de domnul Ionescu în diverse active financiare care avuseser succes în timp i care la maturitate se transformaser într-o sum frumu ic de bani. Ce f cuse Alexander

Corneliu Baba -

rani pe câmp

Anul I, nr. 8/2014 Ionescu cu to i banii r ma i dup ce cump rase toate proprieta ile? Acestea erau întreb ri la care într-un fel sau altul trebuia g sim r spuns pentru a nu crea o nedreptate i un prejudiciu familiei Baudet. Mi se rupea inima când m gândeam la Alex, cât de transfigurat p rea dup toate cele auzite de la Valérie i cum plecase în cele din urm refuzând s mai vorbeasc cu mine. Chiar nu îmi doream s m transform în femeia malefic sosit din Europa de Est, avid de bog ie i parvenire, i care peste cap via a tihnit a unei familii. În sufletul meu îns se sim ea deja exaltarea dat de ideea de a de ine acele propriet i, i de i încercam s m p strez neutr i obiectiv , mintea mea aluneca c tre ipostazele de business care se deschideau deodat pe pia a francez . Un apartament de m rimea respectiv într-o asemenea loca ie în Paris ar fi însemnat o chirie lunar frumu ic , iar casa din Cap d’ Antibes se putea închiria cel pu in câte ase luni pe an cu sume care puse cap la cap miar fi ajuns s cump r înc o cas în Bucure ti. Ce s mai vorbim de banii converti i din valorificarea titlurilor de tezaur, a lingourilor i bijuteriilor. Deja m i vedeam scormonind într-o caset tapetat cu catifea vi inie, printre iraguri de perle i diamante.

Doamne! Ce era în capul meu? Îmi era sete, mi se uscase gâtul i de emo ie i din cauz c nu mâncasem i nu b usem nimic toat ziua. Cele dou guri de cafea de mai devreme îmi rodeau stomacul, a a c m-am a ezat la o mas mic în prima braserie pe care am g sit-o. Am mâncat cu mare poft o salat verde cu foie gras tras în tigaie i am cerut i un pahar de vin ro u. Sim eam nevoia s beau alcool, s stau de vorb cu cineva, s povestesc tot ce aveam pe suflet, sim eam c înnebunesc de una singur . Dup primul pahar de Beaujolais au mai urmat înc dou . Apoi mi s-a f cut poft s fumez i am cerut osp tarului s îmi aduc i un pachet de ig ri. ig rile au mai cerut un pahar de vin i curând a mai ap rut o caraf la mine pe mas i împreun cu ea s-a instalat i un tip. Nu-mi dau seama cum a ajuns la mine la mas , probabil m-a observat bând singur de ceva timp, dar m-am trezit ca îmi toarn i mie i î i toarn i lui din acela i vin. „A votre santé mademoiselle” zise str inul i atunci am încercat s îmi fixez privirea asupra lui de i mi se p rea un efort considerabil la ora aceea.

Imaginea era total neclar iar eu eram total surprins . Cea de-a doua caraf îns m-a ajutat s m relaxez i cum eram dornic de vorb , am acceptat compania str inului imediat.

M-a ajutat i faptul c personajul auto-invitat la masa mea purta un costum elegant i o c ma deschis la primul nasture din care se vedeau câ iva cm de piele. P rea mai tân r decât mine, dar hei, eram la Paris, cât se poate de singur i proasp t posesoarea unei mici averi. „Pari tulburat de ceva” îmi zise str inul. „Da, de cele dou carafe de vin” spun eu i m apuc un râs dement. De obicei când faci o glum , la i interlocutorul s o guste, nu te apuci s râzi singur înainte. La ora aceea îns instinctele luaser de mult locul ra iunii, i ele m îndemnau c tre cele mai de baz nevoi ale naturii umane: acelea de a bea, a mânca, a râde i a comunica cu semenii. Ceea ce f ceam i eu. Nu tiu dac din polite e sau din amuzament, dar str inul a izbucnit i el în râs. „E ti super amuzant , îmi pare bine s împart masa i carafa

31 cu tine. Eu sunt Marc” i îmi întinde o man alb , fin , cu degete interminabile. „Anamaria” i întind i eu mâna care se pierde într-a lui. „E ti pianist?” i izbucnesc iar într-un râs din care nu m mai pot opri câteva minute. Marc râde i el de cascadele mele auditive i când ne lini tim îmi r spunde: „Consultant de investi ii.

Mâinile îns le-am mo tenit de la tata, el e muzicianul familiei iar mama e actri i cânt rea , bunicul cânta i el la vioar iar fratele meu e pictor. Eu fac calcule de eficien i rentabilitate, probabil de aceea mi s-au lungit degetele.” Eu izbucnesc din nou în râs i iar nu m pot opri pân nu mi se termina tot aerul din pl mâni. Sunt în acel punct al euforiei în care absolut orice îmi poveste ti îmi provoac un râs de necontrolat. Marc are bdare pân m potolesc. „ i tu? Cu ce treburi la Paris?”

Brusc m opresc din râs c ci îmi aduc aminte, printre momente rare de ra iune, în ce situa ie m aflu. „Eu... am venit s cuceresc Fran a.” „A aaa...?” f cu Marc r bd tor i curios în acela i timp. „E ti actri ? Cânt rea ? Student ? În c utarea unui so ?” „De fapt, oricare dintre variantele enumerate de tine m-ar face s fiu mai pu in încurcat decât situa ia în care m aflu acum. Scuz -m te rog, îmi e greu s fiu prea fluent în francez la momentul acesta. De fapt, nu momentul e de vin , ci licoarea asta magic care m face s m simt minunat. Hai noroc din nou” am ridicat eu paharul i am mai luat o gur zdrav . În oricare alte circumstan e, nu a fi f cut a a ceva într-un loc public i împreun cu un str in. Dar acele pahare de vin m înc lziser pe din untru, m relaxaser i produseser acel declic care ne trebuie la un moment dat ca s ne desc tu m de chingile rigide ale conven iilor sociale. Era prima oar dup mult timp când nu m mai interesa nimeni i nimic decât prezentul i cadrul în care m aflam. Habar n-aveam cine era acest Marc i ce îl adusese la masa mea. Nu tiu dac era o obi nuin la Paris s vezi o femeie bând pahar dup pahar, singur la o mas , într-o cârcium în miezul zilei. Nu tiu ce inten ii avea i oricum nu puteam filtra ra ional comportamentul lui. A a c m-am l sat dus de val i de conversa ia u oar cu un str in ravisant.

Am mai petrecut o or cu acel Marc misterios vorbind despre ale vie ii valuri. Limbile se dezleag cel mai u or la o caraf de vin i am constatat c e mult mai u or sa î i deschizi inima în fa a unui total necunoscut, decât în fa a oricui altcuiva. tii sigur c nu te mai întâlne ti cu persoana respectiv i secretele tale r mân în siguran . Am ajuns s îi povestesc tot ceea ce mi se întâmplase în ultimele s pt mâni, rela ia ciudat cu Alex, atrac ia fa de Henri, visurile f cute în leg tur cu mica avere francez a bunicului si hot rârea de a merge mai departe în încercarea de a deslu i misterul împ irii acestor bani i propriet i între cei doi prieteni de cu 70 de ani în urm .

Nu cred c am omis nici un am nunt din tot ce îmi însufle ea via a la momentul respectiv. La sfâr itul celor dou ore de discu ii, nu exista nicio alt persoan din Fran a care s tie absolut tot ce mi se întâmplase în ultimul timp, ce gândeam i sentimentele contradictorii prin care treceam, a a cum era acest Marc. Nu cred c Marc a apucat s îmi spun prea multe.

Din când în când spunea doar „Interesant”, „Aha”, „Hm”, „Chiar

32

Anul I, nr. 8/2014

a?”, „Ia te uit ”, sau zâmbea pur i simplu ascultându-m . „A a c dragul meu Marc care tie totul despre mine mai mult decât oricine altcineva, cam asta este povestea”. „Nu se întâmpl prea des s apar în via a cuiva întors turi atât de nea teptate, a a este.” Marc m fix lung cu o privire stranie. fi putut jura c în acele momente în mintea lui se derulau cu viteza luminii ni te calcule uluitoare. Putea s fie într-adev r cine a spus c este sau putea s fie vreun jnapan care s profite de naivitatea mea de românc r cit prin Paris, s mi se bage pe sub piele i s încerce s ob in beneficii dintr-o a azis consultan financiar pe care ad-hoc, ar fi încercat s mio propun . Nu tiam exact ce se petrecea în mintea lui dar ardeam de ner bdare s aflu. Cred c aburii alcoolului începeau se spulbere, iar mintea mea se lupta s redevin lucid . „Anamaria, î i mul umesc c ai împ it cu mine aceste momente de via . Nu tiu dac voi mai avea pl cerea s te reîntâlnesc, a a c î i voi spune acum ceea ce cred eu despre aceast poveste. Este posibil s recuperezi, par ial sau integral, anumite sume de bani, posesiuni materiale i imobiliare. a cum ai descoperit îns aceste documente încheiate între cei doi prieteni în urm cu 70 de ani, e posibil s mai descoperi i altele. Trebuie s existe un motiv temeinic pentru care prietenul din Fran a a p strat o parte din posesiuni, respectiv cele imobiliare, iar celelalte au r mas dup atâ ia ani, înc pe numele prietenului din România. Este evident c a existat i un al treilea document sau cel pu in o în elegere scris sau verbal între cei doi care a consfin it împ irea bunurilor în alt mod. Nu vreau s i umbresc veselia i nici s i r pesc din avânt, dar nu te gr bi s preiei toate aceste bunuri f s te asiguri c ele se cuvin pe deplin familiei tale.”

Toat aceast pledoarie a lui Marc m f cu s m trezesc aproape de-a binelea. M-am uitat la el cu ochii mari, încercând diger în profunzime ceea ce-mi spusese. Pe de o parte putea avea dreptate, situa ia trebuia abordat cu precau ie, pe de alt parte nu puteam tr i toat via a încercând s g sesc motive pentru care nu ar trebui s încep ac iunea de revendicare a bunurilor despre care aflasem.

I-am mul umit lui Marc, am schimbat c ile de vizit i a mas c ne mai întâlnim si în circumstan e mai sobre. Am

Corneliu Baba - Somn lini tit

plecat spre cas . Acuma era acuma: chiar îmi era jen s m duc la Alex acas . M gândeam la situa ia creat de când Valérie ne prezentase ultimele evenimente cred c Alex i mama lui petrecuser ultimele ore analizând la rece ceea ce aflaser . În condi iile date, era posibil ca nici m car s nu mai doreasc s îmi pun la dispozi ie apartamentul lui. i pe bun dreptate. Lfi în eles perfect dac m-ar fi anun at acest lucru.

Ne tiind încotro s o apuc, l-am sunat pe Henri. A p rut bucuros s m aud . I-am spus în dou cuvinte ce s-a întâmplat. Dup o pauz lung la telefon, mi-a spus c mai are un pic de treab , dar c s-ar putea vedea cu mine într-o or dac îl pot a tepta undeva. Propunerea lui fiind acceptat i având ceva timp la dispozi ie, m-am gândit s merg s vizitez zona din Montmartre unde locuise bunicul meu în ultimii ani înainte de întoarcerea în Romania. inusem minte adresa de la bunica mea: Rue Montmartre, 48. Am pornit cu pas întins în direc ia aceea i dup 20 de minute am ajuns în dreptul str zii. De o parte i de alta erau cl diri cu 4-5 etaje i cu spa ii comerciale la parter.

Am înaintat cu emo ie c utând num rul 48. O cl dire gri, pr fuit de vremuri, ploi i vânt, cu dou intr ri cu u i mari, impun toare, se ridica pe 5 etaje deasupra mea. Din loc în loc erau balcoane înguste cu grilaj de fier forjat. Cl direa p rea nu fi fost renovat de ceva timp i aerul acela de vechi m transporta înapoi cu mul i ani în urm . Am r mas în fa a uneia dintre cele dou intr ri, ne tiind exact ce s fac în continuare.

Ca de multe ori în ultimele câteva s pt mâni, providen a mi-a scos pe cineva în cale. „Domni oar , c uta i pe cineva?” M întorc i observ o doamn în vârst , foarte elegant , sprijininduse de un baston în spatele meu. „Ah, m scuza i, m-am oprit în drum. Nu, de fapt la... de fapt nu caut pe cineva anume. Se pare c bunicul meu a locuit la aceast adres acum... mul i ani. Nu tiu de fapt dac numerota ia str zilor s-a p strat de atunci, îns dac numerele corespund cu cele de dinainte de zboi, atunci acesta ar trebui s fie locul. „Dinainte de r zboi zici? Cum îl chema pe bunicul dumitale?” „Bimann. Theodor Bimann.” Doamna în vârst p ru c se întoarce în timp, cu o grimas . Închise ochii, strânse buzele i încre i fruntea. Apoi tr turile i se destinser i pe fa îi ap ru un zâmbet. „Domnul Theodor, desigur. Eram copil când l-am cunoscut. Am locuit împreun cu p rin ii mei în aceast cl dire de când m-am scut. L-am cunoscut pe domnul Theodor în anii de dinainte de r zboi când a locuit aici. Se vizita împreun cu p rin ii mei i îmi pl cea s îi ascult vorbind, de i nu în elegeam o iot din discu iile lor despre politic , istorie i r zboi. Mama îl pl cea în mod special, îl d dea mereu exemplu tatei pe domnul Theodor despre cât era de manierat i întotdeauna elegant, îmbr cat exemplar. Ai dori s urci la un ceai?” Din nou m-au cople it emo iile. „Dac nu v deranjez foarte tare... mi-ar face mare pl cere.” Am urcat cu un ascensor care era probabil de o seam cu doamna amabil care m invitase la ceai. Mia fost team c vom r mâne blocate între etaje, dar ascensorul s-a oprit cu un tranc la etajul 3. În bloc mirosea a zugr veal veche i neaerisit . Am intrat într-un apartament spa ios, cu camere înalte, având marginea tavanelor boltit . Mobilele erau vechi dar în stare bun . Covoarele p reau mai noi, la fel i

33

Anul I, nr. 8/2014 draperiile. Pe un balansoar la geam, se odihnea o pisic . Când ne-a v zut, s-a întins alene, a coborât i a venit s se împleticeasc printre picioarele gazdei mele. „Minou, ai dormit bine?

Lene o ce e ti” i doamna se aplec s o alinte între urechi. Pe pere i tablouri vechi, poze la fel de vechi i un aer din alte vremuri. Cu toate acestea, apartamentul p rea curat i în ordine. „Eu sunt Florence” îmi spuse doamna întinzându-mi o mân alba i încre it de sub a c rei piele se conturau multe vene mari, albastre. Am întins si eu mâna: „Anamaria. S v ajut la preg titul ceaiului?” A urmat o or de povestiri dulci în jurul unui ceai parfumat cu miere. Am r sfoit albume de poze vechi din copil ria b trânei doamne, am ascultat pove ti din vremuri de mult apuse i am sim it c m mai apropii cu un pas de bunicul meu. Doamna Florence îmi povestea frânturi de via întâmplate cu peste 60 de ani în urm . Era remarcabil precizia cu care î i amintea detalii din copil rie, când de cele mai multe ori spunea ca are probleme s i aminteasc locul în care pusese diverse lucruri prin cas pe care trebuia periodic s le caute. Am pus întreb ri despre cum se îmbr cau oamenii în acele timpuri, despre ce vorbeau atunci când se vizitau, despre cum se desf ura via a în acele timpuri. i bineîn eles, din când în când m întorceam la imaginea bunicului. V mul umesc foarte mult c m-a i invitat la dumneavoastr . Sunte i foarte amabil , m-a i ajutat fantastic povestindu-mi despre bunicul meu. Nici nu îmi vine s cred ca am putut s m întâlnesc cu cineva care 1-a cunoscut înainte s plece înapoi în România.” „Anamaria, nu pot s i spun c îi semeni fizic în vreun fel, dar pot s i spun c ai ceva din farmecul lui personal, probabil e acela i aer de familie. E una dintre persoanele pe care nu le-am uitat niciodat , de i l-am cunoscut cu atât de mult timp în urm i nu am mai vorbit despre el de atunci. Din cate nu î i pot ar ta apartamentul în care a locuit pentru c nu mai tiu exact care era. Dar s tii c bunicul t u a fost o figur , cu adev rat o figur ” - spuse ea zâmbind. „Elegant, armant, parfumat i foarte pl cut ca prezen . Foarte cald, deschis i plin de glume i povestiri amuzante. Un adev rat cuceritor.” Închise ochii i r mase într-un soi de reverie. Mam desp it de ea cu îmbr ri i schimbând numerele de telefon. Era a doua persoan complet necunoscut cu care schimbam numerele de telefon în ziua aceea. Întâmpl tor sau nu, via a ne scoate în cale uneori oameni care au s ne transmit un mesaj sau de la care avem de înv at ceva.

Nu mi se deslu iser înc complet sensurile celor dou întâlniri bizare din ziua aceea, îns sim eam c trebuie s aib o însemn tate aparte i c aceste persoane aveau s apar în calea mea din nou.

Am plecat s m întâlnesc cu Henri. M-a îmbr at cu ldur i m-am bucurat mult s îl rev d. I-am povestit cele întâmplate la firma de avocatur . A r mas pe gânduri un timp fr mântându- i mâinile. „Este extraordinar ce îmi spui, Anamaria. Cu adev rat extraordinar. Dar crezi îns c lucrurile se vor termina aici? Mi se pare surprinz tor c domnul Ionescu nu v-a anun at niciodat de existen a acestor bunuri din Fran a.

Dac în elegerea aceasta este autentic , i se pare c este dac avoca ii au declarat-o astfel, i dac este ultima încheiat între cei doi, de ce ar fi trecut sub t cere domnul Ionescu

acest lucru fa de toat lumea?” „Nu tiu Henri i chiar nu am nici cea mai vag idee despre cum a putea c ta r spuns la aceast întrebare. Nici familia lui nu tia, doamna Baudet i cu Alex au fost la fel de surprin i ca i mine s afle asta.” „Ori exist un alt act ulterior acestuia încheiat între cei doi, ori s-a întâmplat ceva despre care noi nu tim. Oricum ar fi, cred nu trebuie s te gr be ti deocamdat s intri în posesia acestor bunuri.” „ i ce m sf tuie ti s fac Henri? Nu cunosc pe nimeni aici i nu am resursele financiare necesare pentru a începe o investiga ie atât de complex . Vorbim despre lucruri întâmplate înainte de r zboi.” „Nu tiu, m voi gândi cum ar fi cel mai bine s faci. E într-adev r un caz interesant.” Ochii lui m înv luir , i o c ldur se degaj din ei i îmi înv lui corpul. Avea omul sta un dar s m fac s -mi pierd sim ul ra iunii, ceva nemaiîntâlnit. „Dar pân atunci, ce spui de un week-end pe Valea Loirei?” I-am zâmbit recunosc toare. „Miar pl cea mult Henri, cred ca este o idee excelent .” Chiar era cea mai buna variant de a sta cât mai mult timp departe de Alex i familia lui i a le da r gazul de a discerne cu privire la ce aveau de f cut. M sim eam vinovat fa de ei, dar în acela i timp i extrem de ner bd toare sa merg mai departe. „Henri, î i mul umesc mult c e ti al turi de mine. Aten ia ta înseamn mult, m simt destul de singur aici, iar acum parc am ajuns singur împotriva tuturor,ca i când am declan at un zboi de cotropire împotriva familiei Baudet.” „Anamaria, ce este al t u i i se cuvine nu are nimic de a face cu cotropirea.

Uneori tr im o via în anumite condi ii i absolut peste noapte totul se poate schimba. Nu î i face probleme, familia Baudet va în elege. Doar c a vrea s fii foarte precaut i s nu te gr be ti. Da, clar, ai nevoie de consiliere juridic dar i financiar . M voi implica cu toate resursele necesare i am te ajut s iei cea mai în eleapta decizie.”

Iat un om care dorea s m ajute necondi ionat i care era dispus s - i petreac pu inul lui timp liber deslu ind misterele unor genera ii de mult apuse. Îl apreciam pentru asta iar aprecierea, admira ia i recuno tin a, se împleteau cu atrac ia irezistibil pe care o sim eam c tre acest om. Urmau vremuri interesante, iar oamenii intra i de curând în via a mea, aveau joace roluri principale.

(va urma)

Corneliu Baba - Spaima

34

Anul I, nr. 8/2014

TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ

CONFUCIUS DESPRE POLITIC{ Confucius, Kong Zi , 18 Septembrie 551 - 4 Martie 479 îHr., este cel mai profund filosof, pedagog i om politic al lumii chineze, numit de urma i , omul sfânt. Opiniile sale despre politic , transcrise mai jos, sunt în mare parte valabile i ast zi. Pentru ca o societate, o ar s func ioneze bine, cerea el, este nevoie de armonie de la stânga la dreapta i de sus în jos. S se respecte diviziunea pozi iilor, a rolului fiec rui individ i s se accepte integrarea armonioas a tuturor. De le el a r mas formularea ajuns celebr : , to i oamenii sunt fra i.

2.1. Guvernarea prin exemplul virtu ii este pe m sura stelei polare, care st neclintit la locul s u i celelalte stele se adun în jurul ei.

2.2. Cele trei sute de poezii din Cartea Poemelor exprim via a i nu au nimic urât în ele.

2.3. Guvernarea prin enun area unor raiuni de stat i amenin area cu închisoarea va face ca supu ii s înve e sa evite constrângerile, dar nu vor ti ce este ru inea.

Guvernarea prin virtute i f când apel la constrângerile impuse de ceremonial va face ca supu ii s tie ce este ru inea i se vor corecta singuri.

2.12. Omul superior nu trebuie s fie un simplu instrument.

2.13. Discipolul Zi Gong a întrebat cum este omul superior.

Confucius: Omul superior este omul care mai întâi i pune în practic ideile i abia apoi le rturise te altora.

2.14. Omul superior ac ioneaz pentru unitate i nu conspir .

Omul m runt conspir i nu lupt pentru unitate.

2.18. Discipolul Zi Zhang a spus c vrea înve e cum s ajung demnitar.

Confucius: Ascult mult, nu declara ceva de care

nu e ti sigur, nu vorbi mai mult decât trebuie i vei avea mai pu ine necazuri.

Observ mult ce se întâmpl în jurul t u.

Nu întreprinde un lucru de care nu e ti sigur c va fi o reu it .

Nu ac iona mai mult decât trebuie i vei regreta mai pu in.

Cine nu are necazuri din pricina vorbelor rostite i nu- i regret actele întreprinse poate fi demnitar.

2.19. Principele Ai, promotorul meritocra iei, a întrebat: Ce pot s fac pentru ca oamenii s îmi fie supu i?

Confucius: eaz -i pe cei drep i deasupra celor r i i oamenii i se vor supune.

Dac îi vei ridica pe cei r i deasupra, supu ii nu se vor supune.

2.20. Marele mandarin Ji Kangzi a întrebat: Ce trebuie s fac pentru ca oamenii s se poarte cu respect, s fie sârguincio i i loiali?

Confucius: Fii integru i lumea te va respecta.

Poart -te cu blânde e i oamenii î i vor fi loiali.

Promoveaz -i pe cei buni i de valoare i educ -i pe cei nepricepu i i toat lumea se va str dui s fac numai lucruri bune.

4.5. Fiecare om vrea s fie bogat i s ocupe pozi ii înalte.

Numai c , dac nu i s-au oferit în chip firesc, omul superior nu le accept .

Nici unui om nu-i plac s cia i pozi ia umil .

Numai c , omul superior nu scap de ele, decât pe c i naturale.

Cum poate omul superior s i fac un nume, dac renun la omenie?

Omul superior nu întoarce spatele omeniei, nici m car în timp ce m nânc , oricât ar fi de ocupat, oricât ar r ci din loc în loc.

4.6. Eu n-am întâlnit nici un om care s iubeasc cu adev rat omenia sau care urasc neomenia.

Cine iube te cu adev rat omenia se afl pe treapta cea mai înalt .

Cine ur te neomenia se poart m rinimos numai ca nu cumva s fie influen at de neomenie.

Exist cineva care timp de o zi î i folose te întreaga sa energie pentru a se purta cu m rinimie i omenie?

Eu n-am întâlnit oameni care s nu posede suficient energie, dar nici nu i-am v zut purtându-se cu m rinimie i omenie.

Presupun c exist asemenea oameni, dar nu i-am întâlnit eu.

35

Anul I, nr. 8/2014 4.7. Gre elile oamenilor decurg din pozi ia pe care o ocup în societate.

Cercetând gre elile cuiva, putem afla cu siguran dac este sau nu om de omenie.

4.8. În diminea a în care voi afla c tao sau calea cea dreapt guverneaz lumea, seara voi putea muri lini tit.

4.11. Omul superior cultiv virtutea, omul runt cultiv familia i neamul.

Omul superior cultiv legea, omul m runt cultiv propriul interes.

4.22. În vechime, oamenii nu vorbeau mult, de ru ine c nu se vor ine de cuvânt.

5.26. Zi Lu: Tu ce crez ai, înv torule?

Confucius: trânii s tr iasc în tihn ; Prietenii s aib încredere unii în al ii; Tinerii s fie bine îndruma i.

5.27. Ajunge! Înc n-am întâlnit pe nimeni care s i dea seama de ce gre eli a f cut, s i le recunoasc i s se critice pe sine însu i.

6.29. Doctrina de mijloc, calea de aur a vie ii, este virtutea cea mai de seam !

Cum de oamenii au uitat-o de atâta vreme?

7.2. S p strezi în tine, în tihn , ceea ce ai v zut i ai auzit. studiezi i înc s sim i c î i lipse te ceva. nu obose ti înv ându-i pe al ii.

Ce am f cut eu din toate acestea?

7.25. Înv torul pred folosindu-se de patru subiecte: Wen sau documentele istorice; Xing sau principiile practicii sociale; Chong sau loialitatea în fa a superiorilor; Xin sau sinceritatea, Unitatea dintre vorb i fapt .

8.16. Eu nu tiu ce s spun despre un om arogant pân la s lb ticie, lipsit de integritate, ignorant i necinstit, nepriceput i incapabil s trezeasc încredere.

9.29. Omul inteligent nu are dubii.

Omul de omenie nu este nelini tit.

Omul înv at nu se teme de nimic.

10.17. Când, întorcându-se de la Palat, Confucius a g sit grajdul casei în fl ri, mai întâi s-a interesat: Este cineva r nit?

De cai nici n-a întrebat.

12.6. Discipolul Zi Zhang a întrebat ce este în elepciunea.

Confucius: În elepciunea înseamn s nu iei seama la def im ri i la acuza ii false.

A nu lua seama la def im ri i la acuza ii false înseamn a vedea departe.

12.7. Discipolul Zi Gong a întrebat cum se guverneaz o ar .

Confucius: Hran din abunden .

Corneliu Baba - Familia

Arme pentru ap rare din abunden . câ tigi încrederea supu ilor.

Zi Gong: Dac circumstan ele te oblig renun i la una din cele trei, care ar fi prima avut în vedere?

Confucius: Renun i la arme.

Zi Gong: A doua?

Confucius: Hrana. F mâncare, oamenii mor, dar din mo i str mo i se tie prea bine c omul este f cut s moar .

Dac îns supu ii î i vor pierde încrederea în conduc tori, ara nu va rezista.

12.11. Principele Jing din principatul Qi l-a rugat pe Confucius s -i dest inuie calea corect de a guverna.

Confucius: Conduc torul s fie conduc tor.

Demnitarul s fie demnitar.

Tat l s fie tat .

Fiul s fie fiu.

Principele: A a este!

Cât vreme conduc torul nu este condutor, demnitarul nu este demnitar, tat l nu este tat i fiul nu este fiu, chiar dac vom avea destule cereale, vom fi noi în stare s le adun m?

13.1. Discipolul Zi Lu a întrebat care este calea corect de a guverna.

Confucius: Fii tu în frunte. Abia dup aceea cere supu ilor s munceasc din greu.

Zi Lu l-a rugat s mai adauge ceva.

Confucius: Fii neobosit.

13.10. Dac mi s-ar da o ar s-o guvernez, într-un an, lucrurile ar prinde contur, iar în trei ani s-ar vedea roadele.

13.11. Dac un principe capabil ar conduce un principat timp de o sut de ani, cruzimea i crima ar disp rea.

Proverbul acesta este adev rat.

13.12. Dac ar exista un principe cu adev rat în elept, în decursul unei singure genera ii omenia ar fi la ea acas .

13.13. Dac un conduc tor este corect, ce greut i ar avea s guverneze o ar a cum se cuvine?

Iar dac nu este el însu i corect, cum i-ar putea corecta pe al ii?

Din lucrarea: CONFUCIUS FRÂNTURI DE CONVERSA IE O ENCICLOPEDIE A VIE II Traducere din limba chinez veche Prefa de Adrian Daniel Lupeanu Editura Qilinul din Jad, 2010

36

Anul I, nr. 8/2014

CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINE TEZAURUL B{NCII NA|IONALE A ROM~NIEI LA MOSCOVA Banca Na ional – un ctitor al unit ii na ionale Pe lâng vie ile omene ti i sumele de bani, Banca Na ional a României a mai depus pe altarul unit ii na ionale o important jertf material - tezaurul ad postit la Moscova i nerecuperat înc . Istoriei dramatice a acestui tezaur îi este dedicat volumul de fa . El reune te documente aflate azi în

Arhivele B ncii Na ionale a României i care se refer la acest tezaur. Unele dintre ele, în cursul timpului, au mai fost incluse în diferite volume. Publicarea tuturor acestor m rturii i a comentariilor istorice înso itoare o consider m nu doar necesar , ci o datorie.

Academician MUGUR IS RESCU, Guvernatorul B ncii Na ionale a României

Cum va constata i cititorul din lectura acestui volum, tezaurul românesc de la Moscova desemneaz o realitate ce nu poate fi exprimat decât prin cumulul accepta iunilor indicate de dic ionar, având deci o component ce poate fi eviden iat

prin m sur tori (kg), dar i una de natur cultural-artistic (c i, manuscrise, opera de art , documente de arhiv etc.), a c rei valoare nu poate fi stabilit decât în mod conven ional. Ea are îns , dincolo de toate acestea, o dimensiune sufleteasc defini-

torie pentru spiritualitatea româneasc .

AVERTISMENT, Comentariu istoric i edi ie de Cristian P UNESCU i Marian TEFAN

37

Anul I, nr. 8/2014

INCERTITUDINE de Coca Popescu Cu mâna tremurând scriu. Stiloul nu m ascult , peni a simte durere, dar este prea târziu. Pagina vie ii mele a fost scris .

Dragostea pentru poezie a venit, f ca eu s o chem, am scris sim indu-m singur , visând sau dorind ceva. N-am tiut cum s -mi exprim sentimentele, tr irile iar preaplinul inimii mele lam rev rsat pe hârtie.

Din acest amalgam al vie ii, dar i din faptele reale tr ite de prieteni sau de cunoscu i am f cut o lume a mea, lumea poeziei scrise cu

(Coca Popescu - Incertitudine, Editura TracusArte, 2014)

Corneliu Baba - Vene ia

inima.

Prietenia este precum un diamant, se lefuie te în timp cu r bdare, respect, loialitate i afec iune.

Cât despre mine, ce v pot spune? Las versurile s vorbeasc în numele meu, iar cititorii vor ti ce am sim it eu.

Visul meu e pasiune, sufletul - un curcubeu, zbucium, ploaie i culoare - a a sunt eu! pierd i m reg sesc, am raze de soare în suflet, iubesc.

Sunt lini tit , dar i vulcan.

Iubesc via a, e tot ce am.

38

MEMORII

Anul I, nr. 8/2014

Ioan M. P unescu

UN COPIL ZBURD{ PRINTRE PU}TI }I TUNURI În 1912, când m-am n scut, pe p mântul b trânului nostru continent, Europa, domnea lini tea i pacea. În schimb, în anul urm tor, 1913, rela iile între popoare se înr ut esc. În Peninsula Balcanic , izbucni r zboiul, care tulbur via a tuturor popoarelor din aceast zon . Intr în conflictul iscat i România ale c rei armate trec Dun rea i p trund pe o mare adâncime în teritoriul str in. Mai târziu am aflat c din multitudinea de priva iuni i dureri pricinuite de confrunt rile armate, popula ia României a re inut din acest r zboi urm toarele aspecte: - Ravagiile pe care le-a f cut printre osta ii no tri, ca i printre ceilal i cop rta i la aceast conflagra ie, holera. De pild scriitorul Gib Mih escu, participant la aceast campanie, descrie sugestiv lupta cu acest du man, care începuse demult lupta „fiind pitit sub pielea fiec ruia”. De aceea „tuturor urechea le era atent în untru: acolo era inamicul”.

- Indisciplina generalului Musta , care în fruntea diviziei sale de cavalerie, în drum spre Sofia, primind ordin de la Marele Cartier al Armatei Române, s se opreasc deoarece se atinsese obiectivul propus, a refuzat s se supun , pe motiv c el este „comandantul unei divizii independente” i i-a continuat înaintarea impetuoas spre inima Peninsulei Balcanice.

Apoi, în momentul când regale Carol I a încetat din via i nepotul s u Ferdinand s-a urcat pe tron (27 sept/10 oct. 1914), C.D. Giurescu i Dinu C. Giurescu, în lucrarea lor „Istoria Românilor”, men ioneaz c „Europa era în plin r zboi”.

Motivul pentru declan area conflictului, l-a constituit asasinarea ducelui Franz Ferdinand, mo tenitorul tronului AustroUngariei i al so iei sale, la 28 iunie 1914, la Saraievo, capitala Bosniei i Her egovinei, de c tre sârbul Gavrilo Princip.

Pretextând acest atentat, în aceia i zi Austro-Ungaria a declarat r zboi Serbiei. Tot la aceia i dat , împ ratul Germaniei Wilhelm al II-lea a cerut Rusiei s sisteze preg tirile sale militare pe care era informat c le începuse. Urmare a acestei interven ii, arul Nicolae al II-lea a declarat mobilizarea general . În urma acestui fapt, Germania a considerat ac iunea Rusiei ca o amenin are i a declarat pe 1 august Rusiei r zboi, iar pe 3 august Fran ei. Pentru c Anglia a constatat c Germania nu a respectat neutralitatea Belgiei, pe 4 august, Albionul îi va declara r zboi acesteia.

Aceasta a fost succesiunea evenimentelor care au generat izbucnirea Primului R zboi Mondial.

În felul acesta, s-au creat dou grup ri adverse: Fran a, Anglia i Rusia (Tripla În elegere) la care va adera i Belgia ocupat , ulterior i Serbia i de ceal lalt parte: Germania, Austro-Ungaria (Puterile Centrale).

Cu toate c ara noastr era legat prin tratatul de alian din 1883 de Puterile Centrale, oamenii politici români întruni i în Consiliul de Coroan la 3 august 1914, împotriva Regelui Carol I i a lui P. P. Carp, au hot rât s nu intre în r zboi pentru a respecta prevederile tratatului încheiat în secolul al XIXlea, urmând ca România s p streze o neutralitate armat .

Guvernul român prin Ion I. Br tianu inând cont de opinia public , care în majoritate vedea sosit momentul realiz rii visului multisecular a realiz rii statului na ional unitar roman, încheiase în secret, cu tirea regelui Carol, o conven ie secret cu Rusia, prin care aceasta recuno tea României dreptul de a- i anexa „p ile din monarhia austro-ungar locuite de români” atunci „când va judeca mai bine”, cu obliga ia din partea statului nostru de a p stra neutralitatea amical fa de vecina noastr de la r rit.

Promisiunea de c tre Rusia de a ni se recunoa te aceste drepturi seculare ale poporului roman doar în schimbul neutralit ii, f a fi nevoie s st m în conflict, cum ne somau reprezentan ii diplomatici ai Fran ei i Angliei, a fost un mare succes al politicii noastre externe, datorit mai ales lui I.I.C. Br tianu.

Acesta exploatase cu abilitate nesiguran a ce domnea la Petersburg privitor la comportarea ulterioar a României. I. G. Duca în memoriile sale scrie c acest succes l-am datorat i lui Carol I. Prezen a sa pe tronul României inspira ru ilor o team c pân în cele din urm vom merge cu Germania, încât în ziua în care Br tianu le-a propus s le dea în scris c vom r mâne neutri ne-a oferit în schimb tot ce le-am cerut.

Se a tepta, ca de la o zi la alta România s se avânte i ea în conflictul declan at. Între timp alte ri o f cuser : Turcia la 23 noiembrie 1914, Bulgaria la 10 septembrie 1915, al turi de Puterile Centrale i Italia la 23 mai 1915, al turi de Fran a.

Eu la vremea aceea, nep tor la fr mânt rile celor „mari”, cu o c lung pân la c lcâie, descul vara cât i iarna, îmi fâlfâiam pletele aurii, tot mai lungi, în zbenguielile copil riei, prin cas i prin ograd .

Tata, osta în Regimentul 70 Infanterie, cu garnizoana

39

Anul I, nr. 8/2014 în Câmpulung, era concentrat i se g sea cu unitatea pe undeva pe zon .

Greul casei îl ducea mama cu cei 2 copii, eu i o sor mai mic , având o gospod rie grea: 2 boi, 2 vaci, oi, porci, g ini i mântul, ni te coaste care trebuiau muncite. O mai ajuta bunicul din spre tat - „P unoiu l b trân”, dar el avea peste 75 de ani i nu-l mai ajutau puterile prea mult.

To i b rba ii mobiliza i se g seau la unit i cantonate undeva prin sate. Când i când veneau pe acas în scurte permisii i se înapoiau la unit i, desp indu-se de ai lor, pe care nu se tia dac îi vor mai vedea sau nu.

Fratele mamei, Gheorghe, care locuia în comuna vecin Bughea de Jos, expirându-i o permisie i urmând a se înapoia la unitatea sa, Regimentul 30 Infanterie, a venit s i ia i el mas bun de la sora sa. La desp ire, mama cu mine de mân , l-a înso it pân într-o respântie, de unde o pornea drumul spre Bughea. Unchiul Gheorghe venise c lare i acum mergea al turi de sora sa, purtând calul de c stru.

Dup ce i-a mai luat odat r mas bun, când s încalece, emo ionat de plânsetul mamei i al meu, care nu în elegeam despre ce este vorba, dar sim eam c tr iesc un moment deosebit, el m-a în cat în bra e i a s rit pe cal. Animaul speria de brusche ea mi rii, sau poate îndemnat de c re , a rupto la fug . Desp it de mama mea, în bra ele unui om pe carel vedeam doar din când în când, s ltat în galopul calului, am început s ip din toate puterile.

- M i Gheorghe, tu mi-ai speriat copilul! î i dojeni mama fratele, când dup ce a reu it s potoleasc bidiviul, l-a întors pân a ajuns din nou lâng mama, c reia m-a încredin at.

- Las c nu se pr de te el de atâta lucru! o lini ti unchiul Gheorghe. Poate nu m mai înapoiez, a a o s m in minte mai bine, m car el.

Apoi a plecat în tropotul m runt al calului, urm rit de noi prin perdeaua lacrimilor. Se îndep rta, pu in aplecat spre gâtul calului, cu p ria s ltându-i u or, pân -l înghi i o cotitur a uli ei i de atunci nu l-am mai v zut. A c zut în lupt printre primii osta i ai regimentului 30 Infanterie, undeva pe o costi , în Transilvania, într-un atac nimicitor.

Când s-a în at în satul nostru un monument în cinstea Eroilor, mama a st ruit s fie înscris printre mor ii în r zboi din partea locului i numele fratelui ei. i ast zi, când trec pe lâng modestul monument, din r spântia satului Dr ce ti, m opresc i recitesc scrisul cu litere negre: „Sergt. ain B. Gheorghe, Regt. 30 Inf., mort pentru patrie în 1916”.

Pe un perete, în „odaia mare” a copil riei mele, a stat mereu o fotografie a unchiului Gheorghe, în uniform , cu o mân pe mânerul unei s bii uria e, care atârna cuminte lâng cizmele înalte. Unchiul fusese un b rbat frumos: avea o înf are falnic , înalt, cu o musta în furculi - i în fotografie, prive te departe într-o lume necunoscut nou , în care el avea s se refugieze în floarea vârstei. Pentru mine osta ul acesta grav, din fotografia, ce s-a decolorat de la o zi la alta, era îns un necunoscut. În amintirea mea el apare a a cum l-am v zut ultima dat : un ran pe cal, îndep rtându-se pu in aplecat într-o parte, cu un zâmbet trist r mas încremenit pe fa , pierzându-se treptat în zare, într-un trap s ltat spre destinul s u.

Studen imea na ionalist i to i oamenii politici lega i de idealurile poporului român suportau greu aceast neutralitate, to i în fierbin eala sentimentelor de care erau cuprin i, socotind se pierde un moment unic de a intra în r zboi, pentru eliberarea fra ilor no tri de sub jugul str in. În Consiliul de Mini trii din septembrie 1914, to i cei prezen i îl somaser pe I.I.C. Br tianu ca România s intre în ac iune. Primul Ministru se opune categoric, declarând c mai bine demisioneaz , decât s se supun hot rârii colaboratorilor i.

Atitudinea lui I.I.C. Br tianu s-a dovedit cât se poate în eleapt , situa ia pe fronturile lupt nedesf urându-se cum le vedeau optimi tii s i colegi, i o bun parte din popula ia rii. În doi ani de zile, puterile Europei î i disputau pe fronturile de lupt în mod sângeros împ irea lumii în sfere de influen . În acest conflict armat, rile mici au fost i ele implicate, mai ales din dorin a de a- i rezolva problemele lor na ionale.

România a a teptat atent spre a prinde momentul cel mai prielnic pentru a- i împlini mult visata întregire a neamului.

Fran a în acest interval, dup înfrângerile suferite pe câmpul de lupt , datorit unor gre eli ale comandamentului francez.

Bugetul s u e mereu deficitar i Anglia împreun cu SUA au fost solicitate s -i acorde credite salvatoare: 3,5 miliarde franci în 1915 i 8,6 miliarde în 1916.

Marea Britanie decep ionat de insuccesele sale militare se bucur totu i de o situa ie economic înfloritoare. Popula ia primea alimente în cantit i mari (2,5 Kg de pâine, 1,5 Kg carne, 750 g zah r pe s pt mân ). (va urma)

Corneliu Baba - Maternity