Domnul de Rouă, nr 1 / 2016

Revist de cultur , cu apari ie trimestrial , editat de: FUNDA IA PENTRU AP RAREA DREPTURILOR OMULUI - CRAIOVA Adresa redac iei: Com. Grojdibodu, Jud. Olt (Romana i), Str. Preot Ilarian Popescu, Nr. 84, C.P. 237210 Tel.: 0744 530 466; E-mail: nicu_vintila46@yahoo.com

Domnul de Rouã serie nou[

Anul I, Nr. 1, 11 Februarie 2016 Director fondator: NICU VINTIL -SIGIBIDA

2

Domnul de Rouã

SUMAR

Nicu Vintil -Sigibida, Domnul de Rou - Recent apari ie editorial în jude ul Romana i ...................................... pp.3-6 Ovidiu Ghidirmic, Întoarcerea Domnului de Rou ......... p.7 Adrian Maniu, Domnul de Rou ......................................... p.7 Doina Dr gu , Domnul de Rou - pe Drumul Stelelor .... p.8 Dan Lupescu, Cuvânt de întâmpinare - Cale rubinie “Domnului de Rou ”! ........................................................... p.9 Dumitru Botar, Bine ai revenit, “Domnule de Rou ”! ...... p.10 Doina Bucur, Umbre pe z pad ........................................ p.10 Cristina Mihaela Barbu, Poveste f sfâr it... .............. p.11 Ion D. Tâlv noiu, Cale bun , Domn de Rou ...........pp.12,13 Nicu Vintil -Sigibida, Pro Domo .............................. pp.14,15 Dinic Ciobotea, Un popas în cercet rile istoriografice de cantemirologie punctat de Victor vircun .............. pp.16,17 Doina Dr gu , Religia i Politicul ................................... p.18 Nicu Vintil -Sigibida, Romana i DXX, for ever ..... pp.19-21 Ovidiu Ghidirmic, Marin Sorescu i voca ia clasiciz rii .. ..................................................................................................p.22 Mircea Pospai, Cine e ti, Domn de Rou ....................... p.23 Nicolae Rogobete, Curtea Domneasc din Caracal .. pp.24,25 Anu ca Todorova, Ascultând Universul .......................... p.26 Florian Petrescu, Profesorul emerit Patru Cr ciun - portret sentimental - ....................................................... p.27

Coperta I: Imagine preluat de pe coperta c ii de basme de Ioan Slavici a editurii TEDIT FZH, copert realizat de Valentin T nase.

Coperta IV: Nicu ENEA - Odihn pe câmp Nicu ENEA - Pauza de mas

Exemplar oferit pentru:

Anul I, nr. 1/2016

COLEGIUL DE ONOARE AL REVISTEI Ovidiu GHIDIRMIC Florea FIRAN Dan LUPESCU Dinic CIOBOTEA COMITETUL DE REDAC IE DIRECTOR FONDATOR: NicuVINTIL - SIGIBIDA REDACTOR- EF: Doina DR GU SECRETAR GENERAL DE REDAC IE: Cristina Mihaela BARBU REDACTORI: Dumitru BOTAR Ion TÂLV NOIU Florian PETRESCU Mircea POSPAI Nicolae ROGOBETE Textele se vor trimite pe adresa de e-mail nicu_vintila46@yahoo.com, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului.

Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor (Codul Penal, art. 205-206).

ISSN 2537-2203 ISSN–L 2537-2203

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

3

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

DOMNUL DE ROU{ Recent apari ie editorial în jude ul Romana i Legenda Domnului de Rou este considerat , pe bun dreptate, un brand al judeului Romana i, motiv pentru care, începând din acest an, se materializeaz într-o publica ie literar pus la îndemâna celor care apreciaz i pream resc literatura, cultura i tradi iile acestui inut plin de istorie, singurul inut românesc în care istoria întemeierii i continuit ii vie ii noastre multimilenare l-a cut cunoscut i respectat de-a pururi.

Prezenta revist , al c rei prim num r apare pe data de 11 februarie 2016, este continuatoarea de drept i de facto a revistei „Domnul de Rou ”, ce a fost editat i publicat începând cu data de 01 decembrie 1936 la Caracal încetându- i apari ia în luna octombrie 1937, odat cu ultimul num r 10.

Inimosul colectiv care a fost animat de un patriotism local i de o dorin aprins de a contribui la r spândirea culturii în acest areal a fost compus din: Doina Bucur (Florica Ionescu), Hortensia Popescu, Preot I. Florescu, Preot Fl. I. Tudor nescu, tefan N. Richman, Mircea St nculescu, Ghe. Constantinescu i al ii la fel de prolifici condeieri.

Actuala revist , „Domnul de Rou ”, î i croie te drum, printre sumedenia de publica ii literare din ar , sub patronajul Funda iei pentru ap rarea drepturilor omului din Craiova, p storit de un cunoscut director i redactor ef al revistelor de gen i nu numai, Nicu Vintil -Sigibida, acum în postura de director fondator, având al turi un colectiv de condeieri ce alc tuiesc colegiul de redac ie, din care prezent m pe Doina Dr gu - redactor ef, Dumitru Botar - redactor, Ion Tâlv noiu - redactor, Florian Petrescu redactor, Cristina Mihaela Barbu - secretar general de redac ie, i al ii care se vor al tura în demersul nostru romana ean.

Revista î i are sediul social statornic în comuna Grojdibodu, din fostul jude Romana i, în casa directorului fondator, de pe strada Preot Ilarian Popescu, la nr. 84, ceea ce îi d legitimitate romana ean ca i legendei, deoarece tot de aici, din zon , a pornit deseori Domnul de Rou spre iubita sa la

castelul acesteia de sub munte.

Crezul acestei publica ii nu este imuabil, el poate fi lesne adaptat în func ie de crea ia literar propus a fi difuzat în paginile ei, dar oarecari opreli ti se impun în sensul c ne limit m numai la tematic literar , cultural , cu diviziunile cunoscute: folclor, tradi ii, personalit i meritorii, pove ti i povestiri literaristorice, eseuri, poezie, proz , din genurile agreate de publicul setos de cultur , obiectivul nostru fiind acela de a da posibilitatea celor ce se îndeletnicesc cu scrisul literar s se fac cunoscu i prin intermediul revistei. În conceptul de literatur i istorie local , popular putem include i alte genuri precum balada, snoava, mai pu in sau chiar deloc, epigrama, monografii personale sau locale, memorii i altele. În num rul 3 din 1 martie 1937, al vechii reviste „Domnul de Rou ”, directorul Liceului de b ie i din Caracal, dl. Aristide Popovici, a publicat un articol program al revistei destul de complet i cuprinz tor, dar în acela i timp riguros în esen a sa, pe care îl reproducem i noi în prezenta pagin : „Ce vrea s fie Domnul de Rou ?: Evadarea din via a de iner ie, în care, cu toate aparen ele de sbucium cotidian, ne fixeaz , ne m rginesc ocupa iile noastre de fiecare zi, acelea i i pentru fiecare dintre noi egoiste ori lipsite de ideal, risipire generoas a gândurilor noastre cele mai bune.

Un mic altar, c ruia s -i slujim cu râvn i credin , intelectuali i tineret din zona romana ean i spre care, prin str duin a noastr , s chem m mai tri ai condeiului. Încercare de biruin a spiritului, freat de gând i via înve mântat în slov nou , curat ca i roua zorilor, în care legendarul Domn de Rou î i încheie, peste plaiurile oltene, neispr vita lui alergare spre ideal.

Cu n dejdea c „Domnul de Rou ” r spunde unei cerin e spirituale, îmi îndrept gândurile mele cele mai bune spre tineretul studios-poten ialul zilei de azi i n dejdea

zilei de mâine - pe care îl a tept m mai dornic de fapt i spirit curat românesc.”

De ce „Domnul de Rou ”?

Pentru c roua este elementul cel mai pur din natur , curat, transparent, delicat, fraged i limpede. a dorim s fie i s se men in spiritul revistei, departe de patimi revan arde, replici, polemici sau alte asemenea produc ii ce ar îmbâcsi puritatea „stropului de rou ”.

Totodat , Domnul de Rou a fost, este i va fi legenda cea mai frumoas din sudul Olteniei, din inutul Romana ilor, neegalat , poate, decât de Miori a, cu tot tragismul ei de la un cap t la altul; aici nu întâlnim asemenea fapte sau sentimente, ci doar o dragoste curat , ca roua, între doi tineri: un intrus i o localnic , fie ei de neam mare împ tesc, boieresc, cr iesc sau alte ranguri însemnate. a dorim s se men in atmosfera între colaboratorii revistei, în operele lor literare, când din asta un obiect de cultur i culturalizare a oamenilor în general i a tinerilor în special.

Dac pentru rou avem descrierea fenomenului chimic din care ea se na te, la cel lalt compus al titlului - Domnul - avem multe a explica. În primul rând, nimeni nu a fixat în timp data apari iei orale a acestei legende i nici parametrii geografici în care se desf oar .

Din lectura legendei, tragem concluzia c existen a Domnului de Rou începe în perioada cuceririi romane a teritoriilor norddun rene din Oltenia istoric .

Unii autori fixeaz perioada de timp pe vremea împ ratului Galerius (Galer) i al ii pe cea a lui Aurelian, din numele ambilor împ ra i s-au desprins i s-au format colindele laice care ulterior au fost confiscate de religie

4 i transformate în colinde religioase, dar „Ler” împ rat r mâne tot laic neavând în Biblie un asemenea personaj.

Din alt punct de vedere nici titulatura de domn nu ne ajut a fixa în timp apari ia legendei cunoscând c apelativul de „domn” a ap rut mult mai târziu, prin secolele XIIIXIV, când în inuturile noastre istorice apare „Domnul” ca un comandant de ar , de oaste, de oameni i în acela i timp titlul de domn se leag de calitatea de boier a celui ce-l posed , boierii ap rând aici tot prin secolele XIII-XIV. Nici în practica religioas care la noi apare dup secolul IV-V nu întâlnim titlul de domn acordat vreunei c petenii la care s se închine enoria ii, tot a a mult mai târziu apare titlul de „Domn” acordat lui Dumnezeu i mai târziu lui Iisus Cristos, înlocuitorul lui Dumnezeu.

Concomitent cu numele de domn apare în vorbirea popular i numele de „crai” care înseamn acela i lucru, dar originea este slavon , un personaj care devine conduc tor acceptat i respectat de supu ii lui, deseori domn i crai fiind sinonime.

Acceptând masculinul de domn sau crai, suntem obliga i s accept m i femininul de doamn , domni , cr ias pentru a completa familia de „Domni”.

Din lectura legendei tragem concluzia c începuturile ei ar fi dup secolul IV, când peste Dun re a fost construit un pod la Sucidava (Celei) întrucât deseori se poveste te „Domnul de Rou ” venea, de undeva, din sudul Dun rii i urca spre munte pe un drum de piatr , drum construit, pietrificat, de îmratul Traian i succesorii lui la împ ie, Adrian, Aurelian, Constantin cel Mare, drum care exist i ast zi, precum i ruinele podului de la Celeiu al lui Constantin cel Mare.

Dac împingem mai la începuturi existen a legendei va trebui s accept m c venirea Domnului de Rou de la sudul Dun rii, eventual Oescus, era posibil numai prin vadul ce traversa Dun rea la Grojdibodu i pe care mii de al i o teni au trecut în vremuri imemoriale i nu cred c am gre i sau exagera cu presupunerea noastr .

La fel i în partea nordic a inutului ne limit m la cur ile împ te ti de la AntinaMalva (Re ca-Romula), unde i azi avem multe dovezi arheologice a a cum avem i la sud ruinele cet ilor Sucidava de pe malul stâng al fluviului i Ulpia Traiana Oescus (Ghighen) în partea dreapt a fluviului, ambele a ezate în oglind una fa de cealalt , unde se presupune c tr ia „Domnul de Rou ” i urca spre mun i la iubita lui, o variant mai plauzibil ar fi c el locuia la Sucidava (Celeiul actual).

Legenda Domnului de Rou poate avea

Domnul de Rouã i un substrat de realitate istoric dac extrapol m con inutul ei prin faptele dovedite mii de ani c toate popoarele care au atacat i cucerit inuturile dacice s-au încorporat, au fost asimilate de popula ia local , autohton .

Cea mai stabil popula ie local au format-o femeile, deoarece b rba ii erau uci i în lupte sau lua i prizonieri i deporta i în zone, în teritorii cucerite de romani i atunci solda ii romani se uneau cu b tina ele dând na tere la popula ii noi i, culmea, toate acestea purtau denumirea de daci, români etc., niciodat de latini, t tari, cumani, turci sau alte semin ii.

Filonul de baz al acestei legende poate fi tocmai acesta c tân rul „Domn”, pe care poporul nostru l-a botezat „De Rou ”, s fie din semin ie latin , îndr gostit de o localnic dac , i prin leg tura lor amoroas , acest domn s-a topit, s-a potopit, în lumea dac , supravie uind popula ia statornic , local .

Specula ii se pot face multe, dar revista noastr nu are un caracter filozofic, sociologic sau istoric, dar nici nu respinge asemenea interpret ri, acceptând cu interes orice punct de vedere ce ar contribui la l murirea „Domnului de Rou ”.

Pân atunci ne mândrim c aceast legend a ap rut, s-a men inut i se va men ine numai pe teritoriul jude ului Romana i, oricât ar fi de mul i cei ce vor râvni s fure sau s mute pe teritoriul lor frumoasa legend a iubirii pure dintre doi tineri, fii de împ ra i.

Cine este Domnul de Rou ?

Domnul de Rou , a a cum îl descrie legenda este un tân r dintr-o spi împ teasvenit din sudul continentului i cantonat în zona Celeiului actual (Sucidava istoric de origine dac , dar folosit i de romani) i Oescus, colonie roman sud dun rean .

Ambele localit i în care au fost cantona i solda i romani pot fi locul de unde pornea Domnul de Rou spre nord, la cur ile împ te ti b nuite a fi la Romula (Malva) antic .

Acest tân r nefericit avea un handicap (sau alergie) din na tere, nu putea tr i sub razele de soare, care îi provocau moartea, îl topeau a a cum soarele tope te boabele de rou în fiecare diminea , motiv pentru care el st tea închis în castel pe timpul zilei i ie ea la plimbare numai noaptea pe timp întunecat, revenind acas de îndat ce se apropiau zorii zilei.

Crescând i ajungând la vârsta maturit ii, via a î i impunea cerin ele legate de perpetuarea speciei i Domnul de Rou în peregrin rile lui spre nord întâlne te o fat de-

Anul I, nr. 1/2016 osebit de frumoas de care se îndr goste te, o curteaz i o cucere te.

Idila lor se consuma în fiecare noapte, având grij ca la cântatul coco ilor dinspre ziu tân rul domn s încalece pe cal i s se retrag în castelul lui de la Dun re.

Inevitabilul se va produce din prea mult dragoste din partea fetei i din invidia localnicilor, care, într-o noapte, ea încearc s -l opreasc definitiv lâng ea, iar localnicii au iat to i coco ii s nu mai cânte i s nu mai vesteasc ora plec rii tân rului.

Acesta se treze te, dar prea târziu, încalepe cal i se gr be te spre casa lui, mergând mai mult prin p duri ferit de soare la umbra pomilor i la un moment dat nemaifiind pomi se ascunde sub un pod, dar îl ajunge o singur raz de soare care îl tope te imediat, îl potope te, formând un lac, un râu sau a a ceva.

Locul unde a fost potopit se afla la nord de satul Dobrosloveni i apa care s-a format acolo s-a numit râul Potopin, la fel ca i a ezarea omeneasc ce s-a format acolo care va purta numele de satul Potopin.

Ambele, atât apa cât i satul, exist i ast zi cu aceea i denumire - Potopin.

Aceasta este, în mare, legenda Domnului de Rou , dar exist i alte variante ale ei pe care le vom reda în numerele urm toare ale revistei l sând cititorul s aleag pe cea care o consider mai apropiat de sufletul s u, de adev r, având în vedere c suntem în prezen a unei fic iuni cu apropieri tangen iale de adev r încât este greu s stabile ti unde începe sau unde se termin fic iunea i unde începe sau se termin adev rul istoric.

Legenda a trezit un interes deosebit în timp i mul i scriitori sau oameni de tiin au apreciat-o, de cel mai mare interes consider m c poate fi modul cum a fost receptat de eruditul, de enciclopedistul Dimitrie Cantemir, care a r mas uimit de aceast frumoas poveste de dragoste pe care a expus-o succint în lucrarea sa Hronicul vechimii Româno-Moldo-Vlahilor.

O frumoas poezie va scrie Dimitrie Bolintineanu, considerat un mare poet român la concuren cu Mihai Eminescu, mai târziu.

O interesant , frumoas i educativ pies de teatru în trei acte, în versuri, va publica Zaharia Bârsan la editura Cartea Româneasc , cu titlul: Domnul de rou , în care va relata frumoasa legend , de i autorul era ardelean.

Alexandru Vlahu , în România Pitoreasc , va prezenta i el, în rezumat, legenda Domnului de Rou , de care a fost impresionat, precum i mul i al i scriitori români, dar totu i prea pu ini din cei care ar fi trebuit s analizeze aceast frumoas legend . În numerele viitoare vom publica toate

Anul I, nr. 1/2016 aceste produc ii literare referitoare la legenda Domnului de Rou , la felul cum a fost receptat i redat în literatura noastr de pân acum.

Pentru ce „Domnul de Rou ?

Dup revolu ia, a a-zisa revolu ie, din decembrie 1989, dup abolirea regimului comunist cu toate institu iile lui, cu toat infrastructura statal , ne-am trezit c avem la îndemân o ar întreag i nu tim cum so folosim i atunci a ap rut întrebarea: - Avem o ar , ce facem cu ea? a i acum, avem o legend , ce facem cu ea? Nu ar fi p cat s se piard în neant o a frumoas legend , unic în arealul oltenesc, în arealul romana ean, i s n-o folosim, nu-i punem în valoare con inutul i s ne înscriem cu ea în patrimoniul cultural naional, euopean i mondial? a trebuie s facem, costurile sunt infime, numai preocupare i talent s existe.

Mai putem ad uga la întrebarea: pentru ce Domnul de Rou i r spunsul c este necesar, absolut necesar, ca tinerii ce vor popula aceast ar s i cunoasc legendele, s i cunoasc istoria i cultura lor s fie îmbuit permanent cu asemenea dovezi de crea ie oral , de crea ie cult a a a-ziselor pove ti ce vin din istoria acestui neam.

Nu tiu câte jude e de pe teritoriul României se pot mândri cu asemenea legende, dar Romana iul de i are în patrimoniul s u cultural aceast legend n-o folose te, n-o exploateaz , n-o dezvolt , n-o face public , no transform într-un brand teritorial, pentru este un brand de prim m rime ce se poate spândi pentru început în spa iul balcanic i ulterior s treac grani ele continentului european. men inem legenda în domeniul culturii acestui popor, s-o ferim de a fi folosit ca reclam ordinar pentru nu se tie ce produs de doi bani, reclam afi at prin buticuri sau cârciumi, întrucât ar fi o blasfemie, o impietate pentru puritatea, frumuse ea i interesul legendei „Domnului de Rou ”.

Numai pentru aceasta i tot ar fi suficient am r spuns la întrebarea: pentru ce Domnul de Rou ?

Domnul de Rou - basm, legend , mit sau poveste?

Dup aproape dou mii de ani de când este prezumat vechimea Domnului de Rou

Domnul de Rouã pe teritoriul jude ului Romana i, s-a conturat rerea c este vorba de o legend chiar dac unii autori au considerat c este un basm, un basm frumos totu i. În ceea ce prive te faptul c ar putea fi considerat un mit este prea mult s accept m o atare ipotez .

Chiar dac între basm i legend sunt unele asem ri, exist , totu i, însemnate deosebiri care s nu permit confuzia între ele i s fie diferen iate.

Basmul are anumite caracteristici pe care Domnul de Rou nu le are, i ne referim la faptul c basmul este o crea ie popular ( i legenda este) în proz , de mari dimensiuni, în care se povestesc întâmpl ri cu caracter fantastic la care iau parte persoane cu însuiri supranaturale reprezentând for ele binelui dar i ale r ului.

Ac iunea basmului se petrece întotdeauna pe dou t râmuri: în lumea noastr i pe râmul „cel lalt”, unde totul este posibil.

For ele binelui se înfrunt întotdeauna cu for ele r ului, aparent mai puternice i mai numeroase, pe care le învinge, demonstrându-se astfel încrederea omului din popor în victoria binelui. Întotdeauna în basm intriga este prezent i alimentat de personajele negative care în final sunt învinse de cel ce reprezint binele, acesta triumf , se însoar cu fete de împ rat i finalul este fericit.

Un singur basm românesc are un final tragic, este vorba de basmul lui Petre Ispirescu, Tinere e f b trâne e i via f de moarte, unde eroul pozitiv moare dar din cauza lui nu a vr jma ilor.

Legenda (nume provenit din latin : lucruri de citit) este o povestire fantastic cu elemente istorice reale transmis prin form oral .

Legenda, spre deosebire de basm, este strâns legat de un element cheie i se concentreaz pe un loc, pe un obiect, un personaj, o poveste. În limbajul comun, termenul legend a devenit sinonim mitului i se refer la ceva a rei existen nu a fost niciodat dovedit .

De ce legenda Domnului de Rou este cantonat pe teritoriul jude ului Romana i?

Dintr-un simplu i singur motiv, îns i nara iunea legendei cuprinde elemente spa- iale existente pe teritoriul jude ului Romana i.

Deplas rile eroului încep întotdeauna de

5 la Dun re (în unele variante de la sud de Dure) i urc spre munte, la cur ile lui Ler împ rat, iar pe acest Ler istoria l-a fixat a fi la Romula-Malva, actualul sat Re ca, unde se tie c a fost o colonie roman în care au staionat mai mul i împ ra i romani începând cu Traian, Hadrian, Aurelian, Galerius i al ii.

Aici se pare c locuia fata care între inea iubirea dintre cei doi tineri fii de împ ra i.

Alte argumente sunt de necontestat în sensul c jude ul Romana i are o vechime ce se pierde în timp, chiar dac nu este consemnat pe un petic de hârtie din simplul motiv c nu exista hârtia ca suport de scriere decât mult mai târziu i nici pe alte teritorii române ti nu exista i c prin latura sudic a trapezului care contureaz jude ul Romana i au fost por i prin care au p truns armatele romane urcând spre capitala Daciei, Sarmisegetuza pe marginea vestic a Oltului.

De notorietate este existen a vadului din piatr natural din dreptul satului Grojdibodu i satului Dolni Vadin de pe malul drept al fluviului, vad folosit mii de ani pentru a putea traversa fluviul pe timpul verii când apele acestuia secau foarte mult i unde etiajul (adâncimea) acestuia era foarte mic, apa neavând un enal (canal) convenabil s-a rev rsat în lateral, spre nord pe o distan de 6-7 km cea ce a permis ca fluviul s fie traversat pe picioare.

Iarna, când gerurile erau mari, apele fluviului înghe au i se putea trece pe picioare de pe un mal pe altul, de cele mai multe ori cu animale i cu atelaje de transport materiale.

Datorit acestui vad s-a format numele satului Grojdibodu, care înseamn Vad de vite mari, la fel i satul sudic al c rui nume este Vadin tot de la vad.

Acest vad a fost folosit i de o tile romane, care, ini ial, în anii 86-87 e.n., împ ratul roman Domi ian a construit aici primul pod de la Dun rea de jos din lemn i vase pe care a trecut generalul Fuscus cu armata i a fost teptat de Decebal sus pe Olt, unde l-a învins i l-a ucis în lupt .

La Grojdibodu a existat cetatea Sigibida, amintit de Arian, în anul 335 î.e.n., odat cu trecerea Dun rii, aici, de c tre Alexandru Macedon.

Tot în latura sudic a trapezului teritorial romana ean a existat un alt vad, la Izlaz, pe unde au urcat o tile romane spre inima Daciei. În aceea i zon sudic , între Grojdibodu i Izlaz, exista deja o cetate dacic a Sucilor denumit Sucidava, unde, în anul 328, îmratul roman Constantin Cel Mare va construi un pod de piatr ce va d inui pân prin secolul VI. Chiar dac Aurelian s-a retras cu armata

6 i administra ia la sud de Dun re, prezen a roman va fi mereu aici pân spre secolul VII, ceea ce denot c în Romana i nu a fost o tabula rasa cum afirm „intelectualii” no tri de bun credin din Ungaria.

De la Grojdibodu i Sucidava urca un drum construit de romani din piatr dup reguli pe care nici pân ast zi cei de la CNADMR nu le-au descoperit, la fel cum i de la Izlaz urca un astfel de drum care se încruci a cu cel vestic la Romula, iar de aici pe marginea Oltului spre Sarmisegetuza.

La Sl veni, localitate pe malul drept al Oltului la sud de Caracal, a existat un castru

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

militar roman destul de însemnat ale c rui urme se g sesc i în prezent.

Pe teritoriul jude ului Romana i a existat permanent un teatru de opera ii militare de însemn tate strategic romane i dacice i vor r mâne sub jurisdic ia romanilor chiar i în secolul VI când împ ratul Justinian va restaura mai multe cet i pe ambele maluri ale fluviului, dintre care i Sigibida de la Grojdibodu, a a cum consemneaz negru pe alb Procopius din Cezareea în a sa carte dedicat împ ratului din Bizan , Justinian, numit „De Aedificia” (Despre construc ii).

Am divagat pu in de la literatur la istorie, dar a trebuit s fix m câteva repere menite s

justifice existen a acestei legende în jude ul Romana i.

Cine dore te poate studia miile de pagini de istorie scris de autori str ini despre acest inut romana ean, nume predestinat a demonstra continuitatea roman pe acest teritoriu.

Ne oprim aici cu introducerea primului num r al revistei „Domnul de Rou ”, cu promisiunea c viitoarele numere vor con ine multe alte puncte de vedere referitoare la legenda care ne-a determinat s relu m publica ia întrerupt în octombrie 1937 i vom prezenta cititorilor texte pline de adev r i în elepciune.

Sediul Revistei „Domnul de Rou ”

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

7

Ovidiu GHIDIRMIC

ÎNTOARCEREA DOMNULUI DE ROU{ Exist unele personaje fabuloase care dispar pentru o vreme din mitologie, a a cum este i cazul Domnului de Rou , dintr-o splendid i binecunoscut legend a Romana iului.

Apoi dup o anumit perioad se întorc.

Mitologia nu renun cu totul la ele, pentru c sunt strâns legate de spiritualitatea unui loc, pe care o exprim i o definesc.

Domnul de Rou este un personaj simbolic al Romana iului cu care se identific . În perioada interbelic a ap rut, pentru mai multe numere, publica ia „Domnul de Rou ” în anii 1936-1937 (10 numere), revist reprezentativ la acea dat pentru jude ul Romana i, a c rei prestigioas tradi ie literar se reia în acest moment.

Tradi ia formeaz baza unei culturi, temelia ei.

Nu exist nicio cultur , acolo unde nu exist tradi ie.

Acesta este un adev r axiomatic, în aceste vremuri de mare confuzie teoretic i axiologic , în care tradi ia este pu in respectat .

DOMNUL DE ROU{ Pe drumul care mai mijea în noapte, se tânguiau carele cu fân înflorit.

Târziu odihna adunase rani b trâni, la jeratecul unor vreascuri, din când în când ochii vitelor se apropiau ca perechi de stele mari.

Prin frunzele copacilor înal i trecea frea-m t lung i r cea chemare de pas re, apoi ârâit de greier i rumegatul lini tit al pl vanilor au urzit dimpreun un nesfâr it îndemn spre tihn . Deodat în v zduhuri înalte a clocotit un ropot, crescând în venire peste toat bolta cerului, în care copitele unui cal înaripat ar fi b tut scântei i vârtejul de goan a trecut din zare în zare, c demult, demult foarte, în vremea când Novac viteazul s-a b tut cu scorpia sau în i mai adânc dep rtare, un îndr gostit str tea ara într-o noapte, de la smârcurile malului cu s lcii pân la piscurile cu molif i, ca s î i vad iubita, o domni a c rei cul era str juit cu str nicie i de paz-nici i de blesteme.

Dac raza zilei ar fi z rit pe acolo f ptur de voinic, l-ar fi sorbit într-o clip , pentru c sfântul Soare î i p zea astfel pe însu i cr iasa lui. Dorul îns nu cunoa te opreli ti când îl ajut descântecul, a a c în taina nop ii se întâlneau dou suflete în t cut mângâiere. Îns în fiecare dat , înaintea zorilor desp irea l sa mai înflorit

Prin întoarcerea Domnului de Rou salut m întoarcerea, revenirea la tradi ie, care trebuie continuat i dus mai departe.

Credem c vechiul inut al Romana iului are ast zi, suficiente for e calificate, numero i intelectuali i oameni de cultur , pentru a merge mai departe pe drumul acesta anevoios, dar plin de satisfac ii superioare, al tradi iei, ce se impune racordat la exigen ele actuale.

Romana iul a avut întotdeauna o bogat tradi ie literar i numeroase publica ii culturale.

Men ion m, deocamdat , doar dou personalit i literare emblematice ale zonei, asupra c rora vom reveni: poetul de o deosebit valoare i autenticitate, Virgil Carianopol, i str lucitorul eseist Petre Pandrea, unul dintre cei mai redutabili exege i ai lui Brâncu i.

Convins de buna credin i valoarea profesional a celui ce va stori aceast revist , de aprecierea publicului ce va recepta con inutul ei, nu-mi revine decât bucuria de a face urarea: Bine te-ai întors acas , Domnule de Rou !

Adrian MANIU gândul domni ei, iar iubitul pornea calea înapoi peste râpe, dealuri i plaiuri, prin codri i câmpuri, spre meleagurile lui.

Odat , îns , noaptea a fost prea dulce, dorul a avut prea multe de spus i o gean ro ie de lumin a vestit întârzierea. Zadarnic a nechezat roibul i negrul fecior de domn a pornit c lare s geat , c pe drum acolo unde se mai afl m gura soarelui, razele l-au s getat, dar pieirea lui s-a preschimbat în potop de lacrimi, înecând în m rg ritare de rou tot câmpul. În trandafiriul dimine ii când pâlpâind î i d sufletul i luceaf rul, stropii îmbel uga i de rou , sunt ca o risipire de sânge în datin .

Iat frântura dintr-o poveste, îmbinat cu mituri i legende câte ca rou se pierd în lu-mina zilei pe p mântul oltenesc i în ceruri.

Alegând dorului, în dragul gândurilor înalte de frumuse e, tâlcul de noroc al Domnului de Rou , se strevede o dragoste peste via pentru îns i sufletul acestor t râmuri, i chiar dac paginile de slov nou se vor risipi în pierzanie, când vor apare s ge ile unei luminoase str luciri, r mâne cântec de noapte sim mântul ce încearc a str bate drumul spre piscuri i m rea prefacere n zuin elor, în roua menit s dea rodnicie câmpurilor, în rou sortit prin pieirea ei s se înal e iar spre sl vi. În bezna slovelor, vor vis tori s înfiripeze alai pentru un drum uzit din stelele de pe calea robilor? Atunci poate c din nou, în fo net de foi scrise, o s fream te oapta care a trecut cândva în stejarii din p durea Romulei, prin z voaiele Olte ului, peste sate r mase de-alungul drumului Traian. a cum o elul plugului mai scoate în des eleniri o urn de cenu sau o Zân de lut, se mai g sesc truditori s aduc din alte veacuri un vis. Izbutirea chiar dac se va risipi în înfrângere, înc va fi frumoas . Iat îndrept ire încerc rii: Tr irea visului, sub zodia care abia altora le va îng dui ziua alb .

8

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Doina DR GU

DOMNUL DE ROU{ PE DRUMUL STELELOR Revistele, cu destinul lor de efemerid , de cele mai multe ori nu supravie uiesc clipei, prezentului. Dac tomurile stau pe rafturile bibliotecilor sau, mai nou, pe suporturi magnetice, înfruntând vremea i vremurile, ele putând fi citite oricând, revistele, de i reflect climatul cultural al timpului, nu au aceea i soart . Cititorul, dup ce a parcurs paginile unei reviste, nu mai revine niciodat , excep ie f când istoricii literari i cercet torii.

Criticul literar Lauren iu Ulici, în „Literatura român contemporan ”, declar , i pe bun dreptate, c unele reviste, din perspectiv istoric , sunt „centre de iradiere literar ” i „veritabil athanor al literarit ii”. În jurul unor gazete literare s-au format genera ii. S lu m câteva exemple de la noi din ar : de pild , promo ia 50 s-a format, în cea mai mare parte a ei, în jurul ziarelor Scânteia i Scânteia tineretului; promo ia 60 s-a format i s-a afirmat în jurul revistelor Steaua, Gazeta literar , Luceaf rul i Contemporanul; promo ia 70 s-a format în jurul climatului literar al revistelor Amfiteatru, Echinox, de la Cluj, i Dialog, de la Ia i.

O revist , putem spune, f teama de a gre i, cu toat efemeritatea ei, poate fi privit

Hortensia Popescu - Flori de m r

i definit , în ansamblul ei, ca o oper de art , în care materia, subordonat unor scopuri esen ialmente spirituale, este un mijloc de manifestare a spiritului.

Revistele trebuie s se axeze pe cultul valorii, s dep easc grani ele na ionalismului, s aib o deschidere spre universalitate, spre nem rginire. Colectivul de redac ie al unei reviste trebuie s i contureze un program cultural inedit, prin dep irea valorilor închistate, a modelelor perimate i a perspectivelor de culise. Principiile care îi ghideaz pe redactori în selectarea materialelor trebuie fie autenticitatea, originalitatea compoziional i expresivitatea artistic . În paginile unei reviste trebuie s fie promovate crea iile culturale i literare ale scriitorilor din ar i de pretutindeni, urm rind, prin aceasta, îmbinarea spiritului universal al graiului românesc i demnitatea literaturii na ionale. Ca loc ineluctabil de manifestare a spiritului, revista literar pune în valoare, dincolo de aspectele artei contemporane (grafic , desen, pictur ), i mijloacele moderne de abordare computerizat , devenind o îmbinare armonioas de simboluri expresive, ce poart amprenta ra ionalului i dau sens istoric materiei.

O revist de cultur trebuie s men in contacte permanente cu institute culturale, universit i i academii din lume, s aib un dialog permanent cu valorile culturii române din ar i str in tate, s creeze deschideri tre toate genurile artistice, incluzând arta plastic , teatrul, filmul, muzica etc.

Revista Domnul de Rou se plaseaz , înc de la început, prin concep ie i crez, în complementaritate cu celelalte reviste de cultur , întru armonia întregului spiritual. Noi, colectivul de redac ie, concepem cultura ca pe o unitate închis care se deschide spre semeni, spre confra i, spre marele public.

Dorim s promov m valoarea i s strângem în jurul revistei creatori de frumos de o înalt inut etic , moral , cultural .

A concepe i realiza o revist cultural , necesit mult munc i transpira ie. Acest

lucru minunat nu se poate înf ptui f dragoste, f mult dragoste. Este extrem de ambi ios s creezi din nimic o revist cultural , cu un profil bine pus la punct. Acest lucru solicit efort, abnega ie i d ruire total .

Albert Camus spunea: „O realizare este un angajament - oblig la o realizare i mai mare”. Sper m s se confirme acest adev r.

Pentru ca o revist s dobândeasc recunoa tere i prestigiu, pentru ca ea s dureze în timp, este necesar o conlucrare în armonie i echilibru în cadrul redac iei, este nevoie de colaboratori fideli i prieteni sinceri care iubeasc literatura i arta, care, a a cum spunea Titu Maiorescu, este chemat s exprime frumosul.

Crea ia înseamn cere, spune Ana Blandiana, o cere care invit la reflec ie.

Revista Domnul de Rou (edi ie nou ) este la început de drum i cred ( i îmi doresc) se va bucura de o audien deosebit , la nivel na ional, cât i interna ional.

Vivat, crescat, floreat!

MAS BUN Adio, cerul se albe te, Trebuie a ne desp i, Vai tu noapte dr la Nu puteai etern fi.

Adio, c ci Aurora sile te s pornesc Acelui ce te iube te -i un zâmbet îngeresc.

Adio, la cer prive te, Stelele se sting pe rând A ne t inui iubirea Umbr nu va fi curând. i s nu ne prind ziua Stând de vorb cum am stat, Celui care te iube te -i un ultim s rutat.

Poet anonim

Anul I, nr. 1/2016

9

Domnul de Rouã

Dan LUPESCU

CUVÂNT DE ÎNTÂMPINARE Cale rubinie ,,Domnului de Rou ” !

Romana iul, Oltenia, România i aceast minunat parte a Europei se îmbog esc, iat , din aceast toamn de aur i miere a anului 2016, cu o feciorelnic revist de cultur : ,,Domnul de Rou ”. Este o nou i incitant fapt (n zbâtie?) publicistic ini iat de neobositul prof. univ. dr. Nicu Vintil -Sigibida, din stirpea nobil i în ve nic alergare a avocailor, parlamentarilor i chinui ilor nemuririi. În Marea Trecere, domnia sa vrea, aspir i poate mai lase o nou dâr de lumin .

Felicit ri pentru noul s u impuls creator, pentru osârdie i capacitate organizatoricmanagerial ! i, desigur, ur ri fraterne de via lung noii reviste - cel pu in 33 de ani, prima serie, de aici înainte!

Ca un corolar al acestui simbolic ,,Cuvânt de întâmpinare”, resim im nevoia l untric de a mai d rui câteva detalii interesante celor pasiona i de lectur . Ini ia ilor în folclor, etnografie i istorie din sudul Olteniei le este, îndeob te, cunoscut mitul fascinantului Domn de Rou , înc foarte viu acum un secol i jum tate, pe când viitorul autor al monumentalei i mult vânatei „Dacii preistorice” (1913 - edi ie princeps, 1152 pagini format mare, reeditat integral, anastatic, abia în 2002), Nicolae Densusianu, primea r spunsuri impresionante, în zeci de versiuni, la chestionarul s u privindu-l pe prin ul c tor

de-a lungul râului Olt. Îndr gostit ...lulea de o preafrumoas domni din Celei (Sucidava/ Corabia) ori, în alte variante, din sudul Dun rii -, bizarul Crai tea, noapte de noapte, drumul din cetatea sa de sub munte, î i ostoia viforul torid al iubirii în bra ele mândru ei sale, dar..., dar... trebuia s fie extrem de atent la cântatul coco ilor, dup care lua startul rapid - în calea ca sa de aur, dor i purpur - spre cetatea regal .

Dac razele Soarelui l-ar fi surprins pe cale, l-ar fi topit pe dat , metamorfozându-l în roua dimine ii, din care s-ar fi ivit, conform multor versiuni ale legendei, pârâul Potopin din preajma comunei Dobrosloveni. Aceast diafan tragedie avea, se în elege, s se împlineasc coco ii fuseser închi i, Prin ul nu a mai auzit cântatul lor, a plecat prea târziu i razele nemiloase ale Soarelui l-au surprins pe drum... În alte versiuni, delicatul prin î i avea re edin a în cetatea Sucidava (Celei), iar ibovnica sa era fiica lui Ler Împ rat: Galerius din cetatea Romula, capitala Daciei Malvensis, cea mai mare din sudul Carpa ilor Meridionali, despre care profesorul de istorie Dumitru Botar v poate povesti neîntrerupt, pân la 1001 de zile i nop i.

Basmul acestui Domnitor fermecat - despre care unele surse afirm c ar fi condus efectiv ara Româneasc înainte de Negru Vod - a fost preluat i prelucrat în versuri,

cu art de bijutier, de poetul Dimitrie Bolintineanu, chiar sub titlul „Domnul de Rou ” - poem pe care universitarul Mihai Zamfir (specialist imbatabil în literatura portughez ) o alege drept cap de serie al câtorva mici capodopere ale lui Bolintineanu („cel mai poet” dintre pa opti ti, „un fel de pre-Eminescu”, care introduce în aria literaturii române „poezia în stare pur ”): „ t-Frumos”, „Dochia”, „ storul murind”...

Glosând pe marginea „Domnului de Rou ” i a celorlalte poeme amintite mai sus -, Mihai Zamfir apreciaz c ele sunt numai în aparen basme; ele devin ,,nelini titoare ca atmosfer i tram narativ : în toate este vorba despre iubirea imposibil (...). Criticul cu profunde stagii la Lisabona, numit pu in mai înainte: Mihai Zamfir, precizeaz c pân la „Dilrubam”, poem ce anticipeaz , din anumite puncte de vedere, „basmele” citate, unirea explicit ,,a volupt ii cu ideea mor ii nu mai trecuse îns prin poezia noastr ”.

Nu putem încheia c toria noastr prin râmul cuvintelor magice f a cita copios din eruditul istoric Adrian Bucurescu, care puncteaz decisiv, într-un studiu publicat în „Epoch Times România”: „Numele nostru etnic, Român, este unul dintre cele mai vechi din lume, iar în limba «primordial » - din care provine, ca i latinescul Romanus - era în eles ca RO MAN, cu mai multe sensuri, de obicei pozitive: „Conduc tor Curat; Cel care se poart frumos; Cel ce o duce bine; Domn de Rou (cf. rom. rou ; a mâna; rumen; romanit ; a r mâne, a învinge; a câ tiga”). În Antichitate, pân la venirea Romanilor -, Roman era un atribut al marilor conduc tori ai getodacilor (s.n.), iar mai apoi - ca s -i deosebeasc pe venetici, adic pe cei veni i din Italia, str mo ii no tri i-au numitROMULA: „Cei desprin i; Cei aparte; Str inii Ciuda i” (cf. rom. ramur ; h rm laie), de unde limba român medieval a mo tenit râmlean. Astfel, din limba geto-dacilor, româna a preluat etnonimul roman, iar mitofolclorul a r mas cu Domnul de Rou - în leg tur cu care s-au esut nenurate legende, îndeosebi de-a lungul râului Olt, unde au rezistat pân în prezent”.

10

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Dumitru BOTAR

BINE AI REVENIT, „DOMNULE DE ROU{”! Între 1936-1397, ap rea, la Caracal, revista „Domnul de rou ”, sub conducerea unui comitet, a a cum se preciza în primul num r din 01.12.1936. Redac ia i administra ia erau în Bulevardul Elisabeta, nr. 36, sub conducerea unui tân r poet, Mircea St nculescu, cas în care mai târziu se va na te viitorul pictor Sorin Chirimbu, nepotul acestuia. Începând cu num rul urm tor, 01 ianuarie 1937, redac ia i administra ia se mut la Liceul „Ioni Asan” i revista apare sub conducerea unui comitet ce cuprindea nume de referin , din Romana i, personalit i literare i artistice: Silvia C preanu, profesoar de limba francez i român , din 1912 director al pensionului de fete din Caracal (devenit liceu de fete), tefan Mardaloescu, avocat i poet, Aristide Popovici, profesor de istorie, Victor Revent, poet, Florica Ricman, profesoar de limba român , Hortensia Popescu, pictor, Petre Ionescu, Clemen a Popovici i Gheorghe Constantinescu, profesor de limba român .

Doina BUCUR

Numele revistei a fost împrumutat de la fermec toarea legend a prin ului DOMNUL DE ROU , care s-a jertfit pentru iubita lui aflat la Antina (Romula), fiica împ ratului Aurelian sau, dup unii, a lui Galerius, la care venea numai noaptea, ferit de razele soarelui i el îndr gostit de frumoasa fat . Ast zi, pe drumul Domnului de Rou se circul intens dar nu tiu dac cineva se mai gânde te la cel care l-a str tut cândva pentru a- i potoli focul sufletului, al dragostei, care-l mistuia. Era de fapt atrac ia dintre frumosul dac din cetatea sucilor (Sucidava) i la fel de frumoasa fiic de împ rat roman.

Dragostea lor, contopirea sufletelor i trupeasc era înc o dovad a simbiozei daco-romane, care s-a finalizat prin crearea poporului i limbii române.

O revist pe care am citit-o cu pl cere, din ea am aflat multe lucruri interesante despre Caracal i Romana i. Iar acum vine prietenul meu NICU VINTIL i, dup 80 de ani, o readuce la via , gest mai mult decât

UMBRE PE Z{PAD{

Covoare albe de t ceri a a ternut în drumul meu pada.

fierbin i i binef toare, ca ploaia prim vara flori de lumin i cristal.

Cu suflet greu de noi dureri - ce peste cele vechi se strâng am încercat s plâng...

Am mers a a ca într-o vraj i nicio urm nu era - naintea mea ci singuri pa ii mei adânci i grei în urma mea...

... i s-a pornit cascada de rou -nfierbântat , întâi încet, înfiorat , a cum brazii- i scutur povara de perle i opal... i lacrimile-au str lucit în soare,

onorabil pentru acest distins c rturar al Olteniei i fiu al Romana ilor (din Grojdibod), un împ timit al istoriei i culturii acestui col de ar - ROMANA I - în care s-a n scut i pe care-l nemure te prin tot ceea ce face.

Bine ai revenit - DOMNULE DE ROU eu te a teptam, te voi primi cu inima deschis i te asigur c locul t u, în Romana i i în istorie, este unul inconfundabil, iar jertfa ta pentru iubirea adev rat va d inui permanent.

Domnule VINTIL NICU, a i f cut ceva cu totul deosebit pentru ROMANA I, jude pe care dictatorul din Scornice ti l-a scos de pe harta rii, dar nu i din inimile noastre.

Fie ca „Domnul de Rou ” s ne aduc jude ul acas , fie ca povestea lui s fie pild genera iei actuale care a cam uitat de istoria noastr , în care Romana iul i-a avut un loc cu totul special. Cu oameni ca dl. Vintil Nicu, memoria Romana ilor va fi perpetu , iar DOMNUL DE ROU s fie lini tit, este pe mâini foarte bune. Felicit ri!

Ora , câmpie, deal, era o feerie de alb imaculat aerul aspru i curat i cerul clar i f nor.

Nu tiu cât am umblat plângând pe drumul alb str lucitor...

Tot mai adânc m-am afundat pe neumblatele poteci, mereu-nainte, pân când i lacrimile-mi erau reci...

Pe-nserate-apoi când m-am întors pe urmele pribegi nu mai erau întregi nici urmele i nici durerea mea...

Ninsese peste tot fulgi proaspe i i u ori de nea...

Zadarnic i-a fi c utat - i pa ii i durerea mea erau acum pe înserat doar umbre pe z pad . i m-am întors încet pe-alt drum cu suflet zgribulit i ochii goi... pada se f cuse scrum i stelele stau s cad ... în cas v-am g sit pe voi.

O clip , toate le-am uitat i am surâs, sfioas ...

11

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Cristina Mihaela BARBU

POVESTE F{R{ SF~R}IT... Într-o zi, te pierdusem deja, trecuser zilele, trecuser nop ile, atâtea stele c zuser peste mine, dar le strânsesem pe toate, ca zestre, a teptând o alt nunt . Ziua se pr buise în rân , la picioarele mele, luna nou se n tea din pântecul nop ii, sfâ iind-o, i acum noaptea st tea, l uz , pe un pat de nori, iar craiul nou, prunc abia n scut, se ridica vesel, ca o secer de pe o vin iertat i uitat . ip t în aer, ip t în mine, vântul mângâie noaptea, vântul mângâie ziua, odat , înainte de a fi a ta, Aleanule, vântul, fiu risipitor, mângâia p rul meu, se iubea cu uvi ele ce-mi c deau pe umeri, liane de care se ag a i- i lua curaj s alerge în p dure. Aleanule, m-ai ales dintre ielele codrului, Aleanule, te-am ales dintre pic turile de rou , tu, cea mai curat .

Haiduceai al turi de fii de domni din jur, erai cel mai frumos, erai ca un stejar falnic în dure de mesteceni fragili, închideam ochii i opteam: „S rut -m !” i atât de team îmi era ca s rutul meu s nu te otr veasc , eu eram ca noaptea adânc în care te pierzi i nu mai vii. i nu voiam ca iubirea mea s fie aceea ce te r ce te. De ce m-ai s ruta? C doar stelele nu se s rut , c doar pietrele nu se s rut ! tiai doar c soarele te va topi când te va îmbr a, veneai s ne iubim la înserare, plecai în zori de zi, tu, Craiule de Rou , fiu al Lunii i al Soarelui, eu, Tain a durii, fat albastr cu p rul cer. Priveam în globul de cristal i vedeam lacuri, i nu tiam ce voie au zeii cu noi. S rutul t u avea gustul de ploaie, de ap adânc , de potop ce îneca. i nu tiam c într-o zi vei fi rou , doar rou . tiai, Aleanule c pe mine visele nu m mint. Când bra ele tale m înghi eau, visele intuiau, s biile se ascu eau, lacrimile îmi porneau. St team a ezat pe o margine de lume i priveam într-o fântân adânc , limpede i vedeam ochii t i. Apoi disp reau. Plecam nebun prin p duri s te caut. Te jeleam, te suspinam. i cerul plângea de durerea mea, soarele tia r ul de-l f cuse, ploaia ce te potopise, în ap te pref cuse. i norii se uitau în alt parte, ip tul meu s nu-i taie, chemarea mea s nu-i bântuie. Doar ap era în jurul meu, i spuneam asta i râdeai, Dorule! Nu i-era team de nimic, râsul t u m durea, doar t lpile

mele goale h duiau, rugând soarele s te lase, certând p mântul s nu te duc . R spântiile le umblam, ascultând goan de cal alb s te aduc . Lumea e rea, Aleanule, unii plâng la fericirea mea, al ii râd la lacrimile mele, vedeam în visele mele c într-o zi cineva te va prinde urcând la mine i- i va vrea r ul. Vedeam în vis lumea transformat în pe ter neagr , mântenii din sat transforma i în lupi cu cu ite din care curge sânge în loc de ochi, în v tuci de fum se pref cea i inima mea, cai negri trop iau în mine i m icu e albe, c lug ri e îmi ineau în palme sufletul, încercând s -l mântuiasc . Ce furtun vine, Doamne? i cerul, de ce nu las lacrimile s -i curg ? De ce simt r suflarea întunericului pe fa a mea? i luna de ce se ghemuie te? Tu nu vezi, Crai de Rou cum se preg te te soarele de doliu?

Perdea neagr cum se las peste chipul s u?

Cum se adun norii în jur? Cum lini tea nu- i mai g se te drum spre mine?

De când coco ii au încetat s cânte i razele soarelui au c zut pe fa a ta, umblu nebun prin p duri, c utându-te, prinzând printre frunze zâmbetul t u, eu Tain nebun a codrului, tiind c doar moartea o am în fa tine. Ploaie, vino i m plou , vino i m spal , ia-mi întunecarea, ad -mi Craiul înapoi, eu iarb m voi transforma, eu umbr m voi face, eu voi c lca pe soare i nu voi sim i mistuirea din t lpi, doar el s -mi vin înapoi, -l dau vie ii, s m dau mor ii în schimb.

Nu vezi, Aleanule, cum se uit p mântul la mine cu un ochi? i râu caut în jur s -l umplu cu lacrimile mele. Lini tea sângereaz în mine, doar ip t e în jur, eu nu am rost, doar c fiu i voi face din iubirea noastr ascuns , din iubirea din adâncul pe terii, din patul nostru de frunze, cu stelele luminându-ne, cu luna zindu-ne, de soare ferindu-ne. i nu tiu a-l cre te f tine. i tu, Craiule de Rou , nu ai s i vezi fiul crescând, fiu n scut din lumin i întuneric. Un fluture se zbate pe pleoapa mea, i umbra mea plânge, r scolesc frunzele în c utarea ta, în chemarea mea, sap bolovani, urc stânci, întreb ramurile, toate întorc capul istovite de durerea mea, tu vei fi ultima amintire, ultimul nume strigat. i te rut pe aripile ce te-au dus spre soare, ce

te-au dus departe de mine. C n-au tiut, lbatice i nebune unde te duc. Dac a putea s prind cuvintele, i le-a trimite s te aline, a a cum m alinai tu odinioar , nu pot, i- i trimit stele c zute, crude înc , doborâte de vânt. S te p zeasc acolo unde e ti. Te voi c uta mereu, în fiecare noapte, înainte ca zorii s cânte înseninarea, voi întreba norii de tine, voi r scoli p mântul, i dac n-am s te g sesc, ia stelele s te-ocroteasc . În pântecele meu, o via mi se zbate, fiu pornit din dragoste, îl voi privi i voi striga dup nop ile în care mâna ta c dea obosit de pe umerii mei goi, eu fir de lumin , tu dor f de margini.

Voi opri chemarea doar atunci când n-oi mai fi, voi veni la margine de ap pornit din tine i m voi scufunda în ea, umerii s mi-i cuprin, ca mâinile tale, sânii s mi-i închid , coapsele s mi le strâng , sângele s mi-l aprind !

Peste ani, noaptea, ea îns i n scut în lb ticie, mereu fertil , ad poste te luna sub strea ina ei, precum ieslea ad postea na terea Celui Viu. Spre r rit, soarele mu cu poft din noapte gonind-o. Tu, Alean nesfâr it, eu, Tain plecat din fum i v paie, tu fiu de Domn, eu din ielele p durii, tu din rou , eu din frunze, tu din ap , eu din foc. Vântul, fiu risipitor, umbl aiurea prin frunze, r scolindu-le sufletele, f cându-le s cread în iubirea lui, apoi pleac , l sându-le singure, goale, uscate, dorindu- i doar c derea. Vântul... tu... eu... peste veacuri.

Aleanule, înc te caut!

VESTEA CEA MARE

Datu-v-am de tire vou Cum se cade între fra i Revine „Domnul de Rou ” Cu parfum de Romana i.

TABOR

12

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Ion D. TÎLV NOIU

CALE BUN{, DOMN DE ROU{ !

Salut m cu bucurie ini iativa d-lui prof. univ. dr. Nicu Vintil -Sigibida de a scoate o serie nou a revistei Domnul de Rou , revist ce a mai ap rut la Caracal între 19361937. Domnia sa este fiu al comunei Grojdibodu, localitate din sudul jude ului Romana i, i un împ timit al istoriei locale. În aceast calitate, ne-am bucurat atunci când ni s-a al turat celor de la revista Memoria Oltului i Romana ilor, revist lunar de istorie i cultur ajuns la num rul 54.

Conform legendei Domnului de Rou , nefericitul prin va fi trecut i prin zona noastr , urmând vechiul drum roman de pe Valea Oltului, numit i Drumul de piatr , atestat documentar la 1612 printr-un document în care se face hot rnicia satului Izvoru, satul meu natal.

Curiozitatea intelectual i nevoia de documentare ne-au f cut s cercet m i colec ia acestei reviste, una dintre cele mai însemnate reviste de cultur ap rute în perioada interbelic în capitala jude ului Romana i.

Colec ia complet a revistei Domnul de Rou se afl la Biblioteca Academiei Române din Bucure ti, cota P. II.17211.

Primul num r al revistei Domnul de Rou vedea lumina tiparului la 1 decembrie 1936 la Caracal în tipografia i leg toria de c i a lui Petrescu-fiul. Împodobit cu o frumoas copert lucrat de pictori a Hortensia Popescu, cea care face i numeroase traduceri din lb. Francez (cuget ri i maxime ale lui Claire Lefebre, fragmente despre via a lui Michelangelo din volumul Profe ii Rena terii de Edouarad Schure), acest num r inaugural de 40 de pagini se deschide cu un frumos cuvânt înainte al preotului I. Florescu din Caracal, care arat binefacerile tiparului i valoarea culturii care „face educa ia i înnobileaz sufletul omenesc” i observ la Caracal se simte lipsa unei foi culturale.

Dintre colaboratorii de baz ai revistei se disting Doina Bucur, Florea Tudor nescu, Gr. For u, Leontin Iliescu, Coca Farago, Mircea St nculescu, Radu Pârvulescu, Dimitrie St nculescu, Victor Revent, .a.

Problemele politice la zi sunt analizate de tefan N. Ricman (directorul prestigiosului ziar romana ean Vremea, 1928-1934), care condamn agresiunea italian în Abisinia ori pirea de la Ungaria a portului Fiume.

Doctorul Petre Cote (care va ajunge primar al Caracalului) atrage aten ia asupra epidemiei de scarlatin ce bântuie jude ul Romana i de peste un an de zile.

Cu un format mai mare, apare num rul 2, la 1 ianuarie 1937, ce beneficiaz de colaborarea lui Adrian Maniu, care readuce în actualitate legenda Domnului de Rou care nu s-a întors la timp de la frumoasa lui domni pentru c „noaptea a fost prea dulce, dorul a avut prea multe de spus i o gean ro ie de lumin a vestit întârzierea”.

Profesorul Dumitru Tudor (fost profesor de istorie-geografie la Liceul Ioni Asan din Caracal, între 1931-1933, aflat în dec. 1936 la Câmpulung-Muscel) semneaz studiul „Constantin cel Mare i recucerirea Daciei”, pentru c în acel an se împlineau, la 22 mai, 16 veacuri de la moartea primului împ rat cre tin, cel care reanexeaz câmpia romana ean , construie te un nou pod peste Dun re, înal cetatea Sucidava i restaureaz oseaua roman ce pornea de la portalul nordic al podului mergând spre Turnu Ro u. Acest drum era marcat din 1000 în 1000 de pa i cu pietre militare, un asemenea stâlp, recent descoperit, fiind descris în am nunt. De-a lungul drumului s-au dezvoltat trei mari ora e a c ror popula ie dep ea 20.000 locuitori i anume: Sucidava, Romula i Acidava (Eno ti).

Unele picturi i schi e ale Hortensiei Popescu sunt inspirate de arhitectura ora ului Caracal („Portalul bisericii To i Sfin ii”, „Col de strad ”).

Interesante sunt, în paginile revistei, i crea iile folclorice locale, a a cum este „Duhul românului”, reprodus de acela i tefan Ricman i auzit de la Grigore Constantinescu din Morunglav, în care o nevast istea i spiritual î i persifleaz so ul n fle i n tâng cu urm torul blestem: „Doamne, Doamne!/ Ia-mi moartea mea i

zilele b rbatului,/ S r mâi v duv s rac ,/ Cu doi boi i-o vac ./ S fac pita cât laiul,/ S-o m nânc goal cu lapte/ i cu dou ou coapte/ [...]”. Acela i tefan Ricman reproduce, în nr. 2 al Domnului de Rou , i Cântecul lui Iancu Jianu, auzit de la l utari.

Doina Bucur v de te i talent de epigramist în crea ii ca aceea dedicat poetului i epigramistului caracalean Tudor inescu, autorul volumului O pic tur de parfum: „Când magistrat erai la noi/ (În urbea cu carul cu boi)/ Nu b nuiam eu nicidecum/ C risipe ti atât parfum/”.

Tân rul Ion Magnea (Ion Potopin) trimite versuri revistei („Pastel”, „Logodn ”, „Eunostu”) i pentru c în legenda Domnului de Rou , pe drumul de întoarcere, acesta a ajuns numai pân la Dobrosloveni-Potopin, unde l-au apucat zorile, numele de Potopin devine subiect de duel epigramistic între C.S. Nicol escu-Plop or i Doina Bucur: „Noroc Domnul de Rou / S i fie drumul lin, senin/ Dar tare ni-e team nou / C-ai s-ajungi la ... Potopin”, la care vine replica: „Am ajuns la Potopin/ Dar teama nu ne-a ap sat/ Magnea ne poate fi chiar fin/ Dar nu va fi nicicând un ... sat”.

Un colaborator special al revistei a fost avocatul i publicistul Remus Scarlat, care va conduce la Caracal gazeta Vremea Noastr , din care apar 8 numere, între 1 aprilie 1937 i 20 februarie 1938, ca i revista clia (1938-1946). Acesta public , în nr.2 al Domnului de Rou , un text cu con inut moral-religios intitulat „Pro festum”, propov duind iubirea cre tin .

Abia de la nr. 3/1 martie 1937, apare comitetul de redac ie format din: Silvia preanu, Aristide Popovici, Florica Ionescu (Doina Bucur), S. Mardaloescu, Hortance Popescu, Victor Revent, Florica Ricman, Petre Ionescu, Clemen a Popovici i Gh. Constantinescu. În acest num r, directorul liceului Ioni Asan , profesorul Aristide Popovici, semneaz un editorial intitulat „Ce vrem s

Anul I, nr. 1/2016

fie Domnul de rou ”, în care î i exprim credin a c revista „r spunde unei cerin e spirituale” îndreptându- i gândurile bune tre tineretul studios „poten ialul zilei de azi i n dejdea zilei de mâine, pe care îl tept m mai dornic de fapt i spirit curat românesc”. Un cuvânt de salut asem tor trimite i Victor Bilciurescu împreun cu poezia „Din dou una...”. Aici g sim un fragment din romanul Pr pastia de Doina Bucur, roman aflat în manuscris, poezia „Femeia palid ” - prelucrare de I.C.P. Policlet dup Lucia Chi u, o prezentare a romanului limit de Victor Papilian semnat de profesorul Gh. Constantinescu.

Pentru a sprijini revista, mai mul i intelectuali i institu ii au achitat abonamente de sprijin pl tind în avans abonamente pe mai multe luni; între ace tia se remarc Prefectura Romana i (500 lei), directorul ncii Caracal - N. Ionescu (300 lei), g-ralul Arge eanu de la Slatina, prof. Dumitru Tudor de la Câmpulung (200 lei), doctorul Petre Cote (150 lei), .a. În luna aprilie 1937 apare num rul 4 al revistei, în care preotul I. Florescu face o descriere i un istoric al bisericii „To i Sfin ii” din Caracal, pictat în stil bizantin. Împlinirea unui secol de la na terea povestitorului Ion Creang prilejuie te lui Gh. Constantinescu publicarea unui studiu despre via a i opera sa. Mai colaboreaz cu versuri: Leontin Iliescu („Te zba i o via -ntreag ”), Paul Constant („Prim vara”). Sunt recenzate mai multe volume recent ap rute, între care Scrisori c tre plante al autorului caracalean Virgil Carianopol; tor în noaptea de ajun de Ani oara Odeanu (scriitoare originar din Vâlcea); Sunt fata lui Ion Gheorghe Antim, de Coca Farago; Funda iunile religioase ale Olteniei, de Ion Donat.

Domnul de Rouã Cu redac ia mutat la Liceul Ioni Asan, apare num rul 5, 6 i 7 (num r triplu) pentru lunile mai, iunie i iulie 1937. În comitetul de redac ie g sim acum i numele profesorului Ilie Constantinescu, iar dintr-un anun ap rut pe coperta interioar vedem c se urm rea realizarea treptat a unei cât mai complete monografii a jude ului Romana i. Mihai Lungianu public aici fragmentul „Craiul Doanc sau Domnul de rou ” din volumul în curs de apari ie Izvoade i Bucoavne (re inem am nuntul c tân ra iubit a craiului nemaiputând suferi desp irea i observând acesta s rea ca ars la primul cântat al coco ilor, „a pus de a t iat or niile, ca nu mai vesteasc ivirea zorilor”). De la Câmpulung, profesorul Dumitru Tudor (director, acum, al Liceului Comercial Carol II din ora ) trimite partea a doua a studiului „Constantin cel Mare i recucerirea Daciei”, început în nr. 2 al aceleia i reviste, cu numeroase detalii despre podul construit la Celei. Mai colaboreaz cu versuri Paul Constant („Relicve”), Victor Bilciurescu („Recuno tin ”), Al. Cristici („În vraja nop ilor târzii”), Nellu Cristescu („Lacul lianelor”, t lm cire dup Leconte de Lisle).

Intelectual cu multiple preocup ri, profesorul Ilie Constantinescu public o variant din „Cântecul Jianului”, auzit de la l utarul Toma Radu Zuic , ce îl tia de la tat l s u, tot l utar; acesta îl cânta pe la 18861887 în tab ra Regimentului 19 Infanterie Romana i, când î i f cea armata, locotenentului Iancu Dobruneanu, nepot de fiic al haiducului.

Poetul Ion Potopin (de la a c rui na tere se împlinesc 100 de ani), elev pe atunci, traduce din Anatole France poezie („Moartea”), semnând cu numele de botez Magnea Ion. Sunt recenzate volumele Râia de Paul Constant i Floare amar (poeme) de Emil Vora. De asemenea sunt prezentate

13 revistele primite la redac ie (Revista scriitoarelor i scriitorilor români, Gândul vremii, Amicul tinerimii, Vremea noastr ), ultima, ap rut la Caracal sub direc ia lui Remus Scarlat.

Ultimul num r al revistei a fost tot unul triplu (nr. 8, 9, 10 / august, septembrie, octombrie 1937). Aici, preotul I. Florescu reproduce conferin a „Puterea jertfei” citit la conferin ele preo ti din prim vara anului 1932; S. Mardaloescu semneaz fragmentul „Pe dealul drept ii” inspirat de m rea a construc ie a Palatului de Justi ie din Caracal, unde i profesa ca avocat; la fel, poezia „Lacrimile”.

Pornind de la o descoperire arheologic cut la Re ca la 1836, amintit de Al. Odobescu în lucrarea sa Antichit ile jude ului Romana i (1878), Doina Bucur d la iveal poezia „Pe urmele trecutului”, în amintirea Claudiei Amba, fiica legionarului roman. Mai apar poezii de Emil Vora („Durerea de acum” i „Drum spre izvoare”); Hortensia Popescu î i continu serialul despre via a lui Michelangelo.

Remarcabil este i sonetul Sult nic i Ionescu-Ghimpa i din care cit m: „Senve mânteaz -n neguri triste via/ Nici tri ca de la stân nu mai sun ;/ A încetat i moara de pe gârl / Br zdat nou, respir iar i glia/.”

Notabil este i contribu ia „Cartea lui Io Alexandru Voevod, domnul rii Române ti, prin care înt re te st pânirea lui Dumitru, mare sluger, peste partea lui de mo ie la Nucet” din 25 februarie 1575, ca i alte trei c i de privilegii din 1792, 1793 i 1802 ale unor boierna i din Romana i documente din colec ia profesorului Ilie Constantinescu. Încetându- i apari ia, dup numai 10 numere, revista Domnul de Rou , ap rut la Caracal, a l sat totu i urme adânci. Apari ia revistei a fost semnalat de Aida Vrioni în Revista scriitoarelor i scriitorilor români, în ziarul local Pandurul (nr. 3/mai - iunie 1938), în ziarul Vremea noastr , nr.3/15 iunie 1937; ziarul Romana ul, nr. 25/13 iunie 1937 i a fost prezentat mai târziu de Tudor Opri în volumul s u Reviste literare ale elevilor, p. 207.

Aici i-a f cut ucenicia literar poetul caracalean Ion Potopin (Ion Magnea).

Continuând aceast tradi ie, apare ast zi seria a II-a a revistei. Dorim via lung acestei noi serii, putere de munc i r bdare celor ce vor trudi în redac ie i colaboratori harnic care s adevereasc spusa poetului. „La trecutu- i mare, mare viitor”.

Deci, cale bun , Domn de Rou !

14

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

PRO DOMO O încercare de t lm cire a celor dou volume de eseuri i critic literar „Pro Domo”, de Ovidiu Ghidirmic, ap rute la editura Scrisul Românesc - funda ia editura, în anul 2013.

Ovidiu Ghidirmic este un maestru al limbii române.

Aceasta fiind pentru el atât îngerul s u cel bun cât i demonul.

El o venereaz într-o manier deosebit : când copii pe seama sa. Martori sunt „m tile” pe care le folose te pentru a vorbi „din spatele” lor nu numai despre ceilal i dar i despre propria crea ie i despre filozofia sa pacifist . Reperele pe care le scoate din „debarale” sunt i re-ta i ( i re-mame). Acestea sunt acolo pentru a exprima ceea ce Ovidiu Ghidirmic caut , prin ele, în interiorul s u.

Ceea ce el nume te mitul trezirii i al ilumin rii sau moralitatea criticii ca apoi s se redreseze prin lecturarea clasicilor care tulbur i excit .

Printre acestea doar lenjerie fin : de la Hermeneutic la Mircea Eliade. De la marele Eminescu la C linescu i c linescianism, la Petre Pandrea i Upani ade. Ovidiu Ghidirmic propune o structurare a literaturii fie ea

român , cu prec dere, fie ea indian , cu special aplecare, o abordare a stilurilor fundamentale de la clasicism la romantism, baroc ori manierism, ne îndeamn la lectur a lor pentru a pune în valoare analizele exhaustive.

Aceast viziune are meritul de a fi instructiv i diriguitoare într-un mod incisiv pentru c el, criticul, tie cum s exprime i s determine pe lector spre a p trunde esen a scrierii literare, alegând autori demni de un examen al timpului, cei care citesc critica sa literar cunosc acest lucru. Prin a ezarea în capitole a scrierilor sale, Ovidiu Ghidirmic, realizeaz deja un tur al operei literare pus sub telescopul descoperitor de esen e ascunse ce trebuiesc eliberate i puse în valoare literar .

Este o realizare cu atât mai conving toare cu cât nu are nimic artificial - dar vom l sa cititorului pl cerea de a descoperi... În niciun fel nu vor fi dezv luite cheile eseistului, ce apar aici în originalitatea sa cea mai profund .

Astfel de articole pot singure reînnoi studiile linesciene sau maioresciene i sper m c aceast carte va fi apreciat la justa ei valoare.

Ca în Mitul trezirii i al ilumin rii, Ghidirmic vorbe te despre inteligen , inim i, separat, despre elegan . i el lupt (f violen ) pentru convingerile sale în mijlocul acestui de ert, care este acest p mânt al literaturii de valoare, în care exist i al i scriitori ce nu au f cut cadouri. Analistul, criticul, a fost în aceasta uneori victim i acest lucru l-a deranjat profund. Mai ales c el nu întreab niciodat . El sus ine, face, crede în valoarea literar a operelor, a autorilor. El crede chiar c aceasta poate salva (pu in) lumea i are dreptate pentru c atâta timp cât vor exista critici bine inten iona i i cerebrali, vor exista i oameni de literatur , adic scriitori.. Reflect rile adunate în aceast carte sunt în acela i timp lec ii (f predici) de

via i de credin . Lec ie de moral , dac se dore te. Pentru c remarcile pertinente ale autorului ar putea constitui o colec ie de germeni de reguli de via . Acestea ar trebui urmate de oricine pentru ca lumea s fie un pic mai bun . Deci, nu putem încadra aceast carte ca una de „critic absolut ”. Nu este doar un analist cel care vorbe te. Ci i scriitorul care caut la p rin ii s i i la colegii s i materia ce se transubstan iaz , ce trece de la abstract la concret, chiar dac critica lui se transform în metafizic uneori. Dar acest lucru nu este dezagreabil pentru noi. Mai ales c el p streaz pentru scriitorii români o savoare special . Ghidirmic este martor.

Eliade la fel. i primul cititor, al doilea i mai mult. Operele celor doi români au un punct comun: acestea apar prin profunzimea analizei lor. Mai p trunz toare la Eliade, care este

Anul I, nr. 1/2016

câteodat mai «jucat », ca i cum autorul iar fi pus botni ca într-o marc comercial astfel contrazicând jurnalele sale intime.

Ghidirmic, pornind de la tradi ia român a m tilor populare tradi ionale - pe care le reg sim în fosta Europ de vest mai mult în Italia sau în Belgia decât în Fran a -, se transform el însu i în artizan de m ti. Dar nu de orice fel. Uneori este omul serios, profesorul angajat în institu ii pentru a face lucrurile s se mi te ( i el le face s se mi te). Uneori el este opusul la cel pu in un altul («Eu sunt un altul» este bine cunoscut...). În acest dute-vino permanent, Ghidirmic nu împrumut ti: el le înl tur . Ca i cum efectul de momeal ( i per total literatura este una) produce adev rul. i mai pu in decât un Eliade acesta nu se expune. Singura «masc » pe care o revendic este aceea a limbii române la care este campion. Dar, produc tor de artificii, nu ezit s aleag , uneori, râsul în locul lacrimilor. Chiar dac râsul s u este ca cel al lui Eliade, uneori galben, uneori ascuns, uneori între din i sau între dou rele. El r mâne tot timpul acolo, în fir ro u. i cine tie s citeasc Ghidirmic tie s -l în eleag chiar i dup cuvintele frumoase care nu ecorseaz nici limba, nici urechea, nici pe ceilal i.

Ghidirmic este - dovada în aceast carte - un fidel. El iube te limba român i nu reneag niciodat România sa. Va r mâne român în sufletul i carnea lui, con tient c valoarea cultural îi asigur identitate i autenticitate. Este la fel de fidel româniei i românilor.

Dar este i un cet ean al lumii. Este astfel în ciuda aspectului s u îngrijit, un nonconformist. Iube te ac iunea la fel de mult ca i cuvintele. i sper m pentru el ca tot timpul s cad mai mult sub cuvinte decât sub rele.

Pe scurt, acesta r mâne opusul lui Eliade, ce a c zut sub rele, din cauza pasiunii sale pentru cuvinte. Dar confruntarea dintre cei doi scriitori români, uneori, se preteaz la un joc de oglinzi.

Fa etele lui Ghidirmic site prin ceea ce el a spus despre al ii - sunt la fel de multe p i ale «eu-lui» s u în diverse straturi. Al s u «nu dincolo» (Blanchot) în termen de grani e ale limbii române îl face un critic atipic.

El are ce oferi patrimoniului universal. Pân la punctul de

Domnul de Rouã a-l îmbog i cu propriile sale valori, cu lupta sa proprie pe toate fronturile. Ca i Eliade se te f oprire, resursele pentru a se trata cu deta are. Drept dovad , aici, omagiile pe care le adreseaz scriitorilor români pe care îi apreciaz profund, pe care îi define te ca deschiz tori de drumuri în literatura noastr na ional .

Ar trebui vorbit i despre paginile importante pe care Ovidiu Ghidirmic le consacr hegemoniei eminesciene în literatura na ional . Autorul î i pune acolo o alt «masc »: aceea de analist, de traduc tor (de i el neag ) i i se potrive te. De exemplu atunci când subliniaz c majoritatea scriitorilor nu reesc s dep easc versiunea a a cum se înva la liceu... Ghidirmic tie cât s scrie i traduce, adesea implicând acelea i mi ri.

Cu o asemenea structur i conforma ie intelectual - forma mentis - nu este de mirare Ovidiu Ghidirmic este teoreticianul criticii creatoare i r mâne un reprezentant de seam al acestui gen de critic din cultura noastr . În concep ia sa, critica este o crea ie pe planul ideilor, dar un gen comparabil cu poezia, proza i dramaturgia. Pentru a se realiza, criticul trebuie s rateze cât mai multe genuri, iar salvarea, în acest caz, reprezint o garanie de comprehensibilitate, de familiarizare cu tehnica interioar a artei.

Ast zi, se impune aceea i percep ie asupra criticii lui Ovidiu Ghidirmic, pornind chiar de la sus inerile sale din care extragem, frecvent, conceptele de „în elegere” i „inter-

Hortensia Popescu - Pe drum

15 pretare”, conceptele cheie de baz , ale hermeneuticii, ceea ce s-a observat, mai pu in, pân în prezent.

A în elege înseamn a crea din nou, a reproduce în tine momentul ini ial al operei i cel lalt concept cheie al hermeneuticii, „interpretarea”, apare frecvent în discursul lui Ghidirmic pentru c i interpretarea este echivalent cu un act de crea ie, iar criticul este, înainte de toate, un creator de puncte de vedere.

Când Platon a lansat termenul de hermeneia, care însemna „interpretare”, era convins de importan a lui covâr itoare, c toat existen a uman st sub semnul acestui cuvânt, pentru c totul este interpretare, lumea i via a, dar i cartea pot i trebuie s fie interpretate.

Critica este, înainte de toate, interpretare.

Interpretarea i în elegerea sunt cele dou concepte-cheie ale hermeneuticii, vast disciplin constituit înc din antichitate, care se ocup cu tehnica interpret rii i care a devenit unul dintre marile curente de gândire ale lumii contemporane.

Critica adev rat , veritabil , presupune o tr ire intens a ideilor, criticul trebuie s st pâneasc , mai presus de toate, tehnica vivisec iei, a însufle irii operelor.

Dar înainte de a termina de discutat pe subiect, cândva, autorul f cea o confesiune important : între mine i literatur , am fost în deriv ... eram cu adev rat în c utarea identit ii... sau a unei identit i... Mi-era dor de scriitorul care puteam s fiu, dar ineam mai mult la analistul care am fost din primul moment când am început s studiez limba român . Debutant printre avansa i trebuia s analizez tot timpul ceea ce spuneau profesorii i colegii mei: pentru început, îi în eleg pe ceilal i, apoi pe mine, gândurile mele. În urma acestui efort a pornit totul conform principiului ceea ce nu ucide te face mai puternic.

Datorit analizelor ( i sub diverse forme), Ghidirmic s-a descoperit el însu i ca un exeget cu excep ia c el nu este fiul operelor sale, ci ele sunt produsul lui literar.

Mult mai câ tigat, la sfâr it, cu privire la impactul criticii sale la asanarea literaturii române.

16

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Dinic CIOBOTEA

UN POPAS ÎN CERCET{RILE ISTORIOGRAFICE DE CANTEMIROLOGIE PUNCTAT DE VICTOR |VIRCUN La începutul acestui an 2016 am primit un dar de la distinsa i pre uita Doamn Adriana Uliu, profesoar universitar la Craiova, o carte despre marele român i uni-versalul Dimitrie Cantemir, personaj al multor c i i personalitate remarcabil în istorie dincolo de spa iile românesc i rusesc pe care le-a servit cu supram sur uman . S-au întrecut c rturarii s -l evolueze i s -l prosl veasc . În aceast situaie, o nou carte -ne punem întrebarea - ce ar mai dezv lui dac s-ar baza doar pe compila ii, oricât de m iestrite ar fi verbul, logica i puterea de sintez a autorului.

Cartea primit este îns cu totul aparte.

Autorul Victor vircun arunc - cu armele ineditului documentar i al for ei esen ializ rii faptelor - fascicule de lumina în biografia lui Dimitrie Cantemir atins de legend i contamin ri, iar traduc torul Adriana Uliu îi d calitate, limpezime i nuan e intelectuale, ambii pe m sura subiectului.

Un demers tiin ific, în condeiul unui can-

temirolog, r mâne în istoriografie un câ tig. Întemeindu-se pe informa ii documentare inedite, lucrarea dezvolt noi orizonturi de cunoa tere a unei personalit i complexe de talie planetar . Autorul ei este credibil dat fiindu-i puterea lingvistic de a accesa izvoarele istorice din arealele culturale slavo-ruse, române ti i orientale (turce ti). Titlul lucr rii trimite la o biografie axat pe tragedia vie ii românului Dimitrie Cantemir, de la na tere cu destin predestinat de domn, pân la moarte într-o îndep rtat zon a Rusiei ca Prealuminat Prin al Imperiului Rus (...„suveran f putere; domnitor f drepturi”), ostatic din prea asupr -i m sur de pre uire din partea arului Petru I întru inte-resul statului rus.

Omul deplin al culturii universale, Dimitrie Cantemir, este, pentru istoricul Victor vircun, Dumitra cu Vod al Moldovei cu „o scuri impresionant biografie” de monarh român i Prealuminatul Prin al statului rus, ajuns dup lupta f de noroc de la St nile ti i în baza Diplomei (Tratatului de la Lu k) pe meleagurile moscovite, când personalitatea lui „str lucit ” i „unic în felul ei”, de mare poten ial intelectual a valorificat-o statul ce-l ad postea.

Cartea este o biografie care înl tur datele aproximative i judec ile speculative ce „au denaturat adev ratul chip i faptele acestui om ilustru [Dimitrie Cantemir], care a l sat o puternic amprent asupra vie ii politice, culturale i tiin ifice din Europa primei jum i a secolului al XVIII-lea” (p.5). Autorul ei i-a propus s cure e o biografie a unui „savant, gânditor i enciclopedist de talie mondial ”, „unul dintre cei mai str luci i reprezentan i ai trecutului comun al mai multor ri europene” (p.6). Ca i al i mul i istorici enciclopedi ti, filosofi, oameni de cultur de pretutindeni, valen ele de om luminat al Lumii întregi din primele decenii ale Secolului Luminilor cople esc discursul, de astfel admirabil,

al academicianului Victor vircun. Din propria-i în elegere pentru su-perioritatea uman a crea iei datorat min ii, V. vircun îl a eaz pe Dimitrie Cantemir pe locul întâiet ilor în tiin i cultur , în mi carea de idei care a deschis orizonturi integratoare planetare, în genialitatea prospec iunilor futuriste pe teme geopolitice (vezi abordarea Chestiuni Orientale). Ca o consecin a generozit ii operei cantemiriene, în nevoia contemporaniet ii noastre, Domnia Sa proclam „c într-un viitor nu atât de îndep rtat comunitatea istoricilor din Europa i Asia va fi convins de imperativul cre rii unui Centru cultural- tiin ific pentru cercetarea i folosirea mo tenirii lui Dimitrie Cantemir - omul i c rturarul, cel care a contribuit substan ial la schimburile dintre culturi i civiliza ii, i la îmbog irea lor reciproc ”... De fapt, reflec ia istoricului V. vircun se întemeiaz tocmai pe bog ia de informa ii documentare noi care i-au permis s aib o imagine cât mai corect i descifrabil a valorii universale a crea iei lui Dimitrie Cantemir. Cartea de acum devine din aceast perspectiv un popas tiin ific în Cantemirologie, de adev ruri însemnate, dar i de deschideri problematice.

Dimitrie Cantemir a fost recunoscut ca mare personalitate a Rusiei lui Petru cel Mare înc din timpul vie ii. La doar doi ani dup trecerea în nefiin , într-o lucrare a lui Mihail Shenda scris la Sankt Petersburg se afirma „Opera lui [D. Cantemir] va avea pre întotdeauna”. Era o apreciere i o evaluare a unui om de cultur rus întemeiate doar pe ce reprezenta cartea Cre terea i descre terea Imperiului Otoman cunoscut în manuscris de un num r restrâns de intelectuali, iar nu pe totalitatea operei lui Dimitrie Cantemir, de mare diversitate, erudi ie i coordonate clasice întâlnite doar la marii gânditori ai Antichit ii i ai Rena terii din Evul Mediu.

Anul I, nr. 1/2016

Mo tenirea cultural , p strat în cea mai mare parte în Rusia (vezi i încercarea editorial de ast zi a profesorilor craioveni Constantin Barbu i Ion Diaconescu i a mehedin eanului Paul Tudor, intitulat „Integrala Manuscriselor Cantemir”) a r mas i este înc un vast tezaur de investigat. Chiar dac în cei trei sute de ani de la anii de via ai lui Dimitrie Cantemir s-au scris c i de pre despre el, acestea sunt considerate de V. vircun, el însu i un c rturar cu mare arie european i oriental de receptare, doar un suport al unei discipline tiin ifice în devenire, Cantemirologia.

Sunt cita i între cantemirologi nu numai biografii lui Cantemir, editorii operei lui, ci i muzicologi, filosofi, istorici i critici literari, dar mai cu seam istoricii ru i (începând cu G. S. Bayer - secolul al XVIII-lea -, Nikolai Nikolaevici, Dimitri Nikolaevici Bantî Kamenski, P.P. Pekarski, V.G. Belinski secolul al XlX-lea -, pân la cei de ast zi V. Vozgrin, R. Homenco, V. Gusterin, A. Malî chin). Români (Grigore Tocilescu, tefan Ciobanu, Petre P. Panaitescu, Virgil Cândea, Paul Cernovodeanu, Ecaterina Tar lung , Andrei Pippidi, Dan Slu anschi, Stela Toma, Mihai Maxim, tefan Lemny .a.), confra ii „moldoveni” ai autorului (N. Kiricenko, V. Ermuratski, N. Mohov, V. Coroban, D. Dragnev, S. Fomin, Andrei i Valentina E anu .a.) sau cercet torii turci (Tura Yalcin, Ozdemir Cobanoglu) i germani (Win P. van Meurs, Klaus Boschmanu .a.). Analiza tuturor lucr rilor istoricilor men iona i, realizat într-un remarcabil Sinopsis istoriografic (critic i valoros îndreptar pentru orice viitor cercetor), ne dezv luie tocmai valen ele de mare cantemirolog ale autorului.

V. vircun, ca niciun alt istoric anterior, reconstituie via a particular a lui D. Cantemir i rela iile acestuia cu elita societ ii ruse dintr-un „ansamblu de izvoare epistolare”, cele care numai ele configurau în vremea tr it de domnul Moldovei, releele politicodiplomatice ale marilor personalit i. Din cele 133 de „documente cu caracter epistolar” identificate i prelucrate de V. vircun, biografia lui Dimitrie Cantemir se alc tuie te pe concretul vie ii, pe am nunt i detaliu, sau pe inten ii, fr mânt ri, speran e i am ciuni.

Ea devine imaginea din oglind a destinului nefericit al unui om genial.

Tot coresponden a ne dezv luie un Cantemir conectat la tiin a vremii sale, recunoscut ca savant i erudit, adulat de societatea rus , ea îns i capacitat de arul Petru cel mare la învoirile ce au impus ritmuri de via rapide, intense, revolu ionare în secolul al XVII-lea.

Biograful lui Dimitrie Cantemir surprinde via a acestuia în dimensiunea tr it în ne-

Domnul de Rouã dreptatea l sat de Dumnezeu pe p mânt ca pân i unii monarhi, ale ii Lui, s depind de al i ale i. Circumscrierea unui destin a stat nu atât în lumina ra iunii lui Dimitrie Cantemir, cât în nenorocul produs de nepreg tirea luptelor din 1711 dintre Rusia lui Petru I, cel victorios la Poltava în 1709, i Turcia, înc supraputere mondial . Ceea ce pentru V. vircun b lia de la St nile ti a fost „o confuzie la Prut”, pentru Dimitrie Cantemir a fost un cumplit dezastru, emigrarea pe un drum în necunoscut”. Momentul St nile ti - 1711 a însemnat o r scruce în via a domnului Moldovei, cel care i-a orientat op iunea politic a statului s u în cooperarea cu Rusia cre tinortodox , for a imperial ce crescuse cu rapiditate dup înglobarea Uncrainei la jutatea secolului al XVII-lea i se a eza treptat în pozi ia de mare putere politic i militar antiotoman . În realitate, Dimitrie Cantemir a ales sensul istoriei, cel pe care îl intuiser i al i domni români anteriori, începând cu tefan cel Mare, i pe care l-a în eles mai bine decât oricare om din vremea sa; a con tientizat, peste orice viziune intelectual contemporan lui, dispari ia Imperiului Otoman, statul cel mai puternic care a periclitat civiliza iile Eurasiei între Antichitatea romano-bizantin (superb în superioritate fa de alte p i ale globului) i Modernitatea reinventat în crea ie i în supraputerea for ei umane de cre tinii europeni cunoscu i sub epitetul de Ilumini ti. Dimitrie Cantemir, prin op iunile sale politice, a m rturisit lumii propria-i con tiin despre anvergura i curajul care întâmpinau cel mai mare proces istoric al secolelor XVIII i XIX, cel cunoscut sub numele de Chestiunea Oriental .

Astfel, Dimitrie Cantemir, cu toat dimensiunea personalit ii lui fenomenale, a fost exponentul cel mai reprezentativ al unui proces istoric. Prin genialitatea lui intelectual , el este reprezentat ca om i supraom de istoricul V. vircun, cu o biografie esut cu mare me te ug tiin ific în concretul vie ii, întâmpl rile epocii i m re ia crea iei c rtur re ti. Revenirea la sursele documentare adaug spor pentru adev rul istoric. Pe acesta îl cantoneaz în critica textelor care, prin acribie i mobilitate logic , fixeaz certitudini, acele bunuri absolut necesare în discursurile pl cute ale sintezelor. În concluzie, Victor vircun a conceput i a realizat o lucrare deosebit , care tradus într-un limbaj tiin ific perfect de Adriana Uliu, constituie o contribu ie veritabil în Cantemirologie, în istoria rela iilor românoruse dintr-o epoc trecut , i în istoria cultural a Eurasiei.

Totodat , istoria Românilor, prin istoria vie ii genialului Dimitri Cantemir, se reg se te ca subiect istorigrafic de prim m rime în Istoria Lumii.

17 C{R|I PRIMITE LA REDAC|IE

Trei monografii ale familiilor a trei personalit i de prim m rime din fostul jude Romana i, care merit s r mân în amintirea celor ce continu locuirea pe aceste teritoriu milenar blagoslovit de imperiul roman înc de la începutul acestei ere noi. Meticulozitatea, insisten a cu care autorul a c utat informa ii ce p reau disp rute fac din aceste trei i publicate în una singur s ocupe un loc vizibil în biblioteca fiec rui romana ean.

Colectivul de redac ie.

18

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Doina DR GU

RELIGIA }I POLITICUL

Volumul „Biserica - Statul” (Timi oara, Artpress, 2016) este o lucrare „în mare parte colectiv ”, cum m rturise te autorul, i se deosebe te de celelalte c i ale istoricului Viorel Roman, ap rute în anii anteriori.

Fiind lansate în spa iul virtual, articolele d-lui Viorel Roman, în mare parte eseuri de interes major, ale Europei, în general, i ale României, în particular, sunt dezb tute i completate, adesea existând opinii diferite sau polemici incitante între autor i partenerii de dialog. G sim în carte articolele i comentariile d-lor: Ioan Micl u (Australia), Ioan Gean (România), Dimitrie Grama (Danemarca), Corneliu Vlad (România), Ion Marin Alm jan (România) etc.

Dup 1990, Viorel Roman, în fiecare an, a publicat câte un volum intitulat „România, anul ...”, unde apar articole, interviuri, opinii în care se încearc o deschidere spre cititor i totodat o incitare la dialog.

Plecat în Germania Federal , în 1972, Viorel Roman este profesor la Universitatea din Bremen, unde a devenit „consilier academic pe via ”. Este corespondent pentru Vocea Americii, Washington, expert al Programului Na iunilor Unite pentru Dezvoltare i este membru al Academiei Româno-Americane. În prefa a c ii „Biserica - Statul”, autorul spune c scriitorul Corneliu Leu i-a propus, în urm cu doi ani, s scrie o carte împreun .

Au pornit de la un interviu, pe care Corneliu Leu l-a completat cu mai multe pasaje i idei din articolele lui Viorel Roman i l-a publicat în „Caietul Nr. 8” de „dezbateri, opinii i considerente referitoare la nevoile României”. Dar, dup cum bine tim, Corneliu Leu a plecat din lumea aceasta, l sându-i auto-

rului povara de a duce la bun sfâr it proiectul.

Se pare c Viorel Roman s-a achitat onorabil de obliga ie publicând anul acesta cartea de care ne ocup m i pe care i-o dedic in memoriam prietenului s u. În „Caietul Nr. 8”, Corneliu Leu afirm „... publicistica lui Viorel Roman circul ast zi foarte mult în cercurile academice i printre românii de pretutindeni, oglindind punctul de vedere personal al unui om ce caut resursele unui posibil progres pentru neamul s u, dar care se exprim altfel, nefiind legat de servitu ile, prejudec ile sau obliga iile guvernamental-administrative ale celor din ar ”.

Cu un punct de vedere original, scriitorul i istoricul Viorel Roman are o mare i valoroas capacitate de a analiza i interpreta istorice te actualitatea i, cu o ampl cunoa tere politic i o critic obiectiv i lucid , face un exerci iu analitic asupra societ ii române ti raportat la fenomenul european i la cel mondial. În eseul „Statul i Biserica, 2014”, citim: „Privit din Centru, realitatea româneasc nu se deosebe te de cea din alte ri de la Periferie. Alta este fire te perspectiva i speran a Periferiei raportându-se la Centru, de unde vin toate impulsurile politice, culturale, socio-economice i nu în ultimul rând cele teologice, cele hot râtoare.”

Credin a, religia i politicul, observ autorul, „se intercondi ioneaz pe plan na ional i mai ales interna ional, dup cum vedem în mereu actuala problem - Chestiunea Oriental , în care moldo-valahii (1774-) apoi to i românii (1918-) sunt împ i nolens, volens.”

Referitor la Uniunea European , Viorel Roman spune c aceasta este o federa ie de state foarte eterogene, cu trei religii - catolic , protestant , ortodox - i cu trei tradi ii de drept - roman , anglo-saxon i bizantin -, este ab ovo „o construc ie ubred care nu se mai bucur de credit”. Se întreab cum i cât va rezista? R spunsul este: „dac aceast nav la prima adiere de vânt de prim var grecoortodox a intrat în deriv i legile nu mai sunt respectate, tratatele trebuie deja revizuite, atunci la prima furtun de toamn a Chestiunii Orientale se va scufunda la fel ca ambarca iunile de unic folosin ale refugia ilor care

traverseaz dispera i marea Egee sau Mediteran i la fel de spectaculos ca Titanic-ul în timp ce orchestra de la bord cânta seduc tor pân la dispari ia în adâncuri a colosului.”

Mai departe, g sim reflec ii valoroase de mare îndr zneal : „În ciuda aparen elor, nu greco-ortodoc ii sau refugia ii musulmani i idolatri, veni i la munca de jos în Vest, sunt Calul troian din UE, ci Axa maritim Washington-Londra-Ierusalim în concuren cu Axa continental Paris-Berlin-Moscova”.

Disensiunile dintre Orient i Occident nu sunt numai în plan politic i religios, ci exist o lupt i pe plan economico-financiar: „marii economi ti ai lumii sunt sco ieni sau evrei, de la fondatorii Adam Smith, David Ricardo pân la Galbreith i Ben Bernanke, de aceea nu e surprinz tor c în lupta dintre dolarul SUA i EURO s-au ref cut fronturile. Cine va învinge de data aceasta, modelul continental EURO sau cel maritim, nordatlantic, $? Incompatibilitatea lor este evident , dreptul roman este valabil în Europa, pe când în Anglia/SUA, precedentul e hot râtor. (...)

Anglia nu e EURO-Land i profit fire te de dificult ile financiare ale Europei. (...) Dac SUA decad i se vor dezmembra ca URSS, evreii revin în Europa. La Berlin s-a ref cut comunitatea evreiasc interbelic , la care se adaug zeci de mii de israelieni, veni i aici s nu piard startul ascensiunii Germaniei.”

Realitatea secolului XXI este descris astfel: „Noua genera ie revine la normal, elimin bun starea pe credit (PIIGS), renun la privilegiile din vremea luptei cu comunismul, ajuns falimentar i el din aceea i cauz , i mai ales trebuie s promoveze competi ia i inova ia. În caz contrar cetatea Europa pierde lupta i se va destr ma în state clientelare. (...) Individual, românii sunt competitori de ce nu sunt i colectiv?”

De i tr ie te în Germania, Viorel Roman este un bun român i un încrâncenat factor analizator al realit ilor române ti în context european i mondial i, bineîn eles, un foarte bun cunosc tor al istoriei i religiei na iunii sale, pe care o define te în felul urm tor: „România este singura ar în al c rei nume se reg se te Roma”.

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

19

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

ROMANA|I DXX, FOR EVER De i are o existen milenar , de necontestat, jude ul Romana i nu a beneficiat, pân în prezent, de o lucrare mai ampl asupra istoriei sale chiar dac , sporadic, sau f cut referiri la trecutul s u ce se pierde în timp, la evenimente desf urate în acest areal, la personalit i sau la vestigii preistorice, antice i medievale, la faptul c t lpile noastre calc pe un p mânt ce muste te a romanitate, poate mai mult decât orice alt inut românesc.

Acest jude cu un trecut onorabil desfiin at prin for a celor ce aveau interesul s scoat din istorie o zon istoric , s fure p i din el i s le alipeasc la entit i administrative inferior dezvoltate sau ,istorice te vorbind, mai pu in relevante.

Oricât s-a dorit acest lucru i oricât timp a trecut, Romana iul a existat, exist i va exista „for ever”, mai pe române te, pentru totdeauna.

Prezentul material, departe de a se considera o istorie a acestui jude , se înscrie în dorin a celor care l crimeaz , înc , dup un teritoriu ce le-a apar inut i pe care îl vor înapoi cu toat opozi ia celor care beneficiaz de renumele s u.

Avem prilejul acum, la început de lun august a anului 2016, s anivers m o perioad de timp ce însumeaz 520 de ani de la consemnarea într-un document de cancelarie domneasc a rii Române ti în care este men ionat numele jude ului Romana i i cum am ajuns s ne mândrim, s consider m c de la aceste consemn ri, de la aceste atest ri, începe istoria unui loc sau unei localit i, în toat ara este o frenezie care înfl reaz con tiin e i creeaz sentimente c de aici putem vorbi de un început istoric, uitând sau sând la o parte multe alte consemn ri care nu au o referire explicit la o localitate anume, dar probele litice, arheologice demonstreaz t gad c aici a existat vie uire uman de milenii.

Dup cum observa i între probele existente nu am f cut referire la probele epigrafice deoarece ele nu exist din simplul motiv c pe acest teritoriu, milenar, multimilenar, nu a existat scrierea i atunci cum s faci referire

la o cultur cum este a Greciei, Mesopotamiei, Egiptului etc. când primele documente scrise apar de abia în secolul XIV al acestui ev în cancelariile rii Române ti i acestea în limba slavon sau chirilic .

Nu avem asemenea documente i de altfel nu avem nici alte probe litice apar inând poporului nostru în afar de cele edificate de romani pe teritoriul Daciei cunoscând c prime asemenea ruine autohtone sunt din secolul XIV de la Mircea cel B trân, noi am locuit în bordeie, bordeie care dac ne referim la jude ul Romana i, au existat pân prin anii 1938-1940.

De aceea socotim ca prime atest ri a a erilor noastre în format scris dup sec.14 i tot este bine c exist , noi nefiind singurul popor european cu astfel de lacune în documente de cancelarie, doar c numai unii c tori str ini au consemnat câte ceva când au trecut prin acest teritoriu.

Nu putem admite, nu putem considera, la 1 august 1496 s-a tras cearceaful de pe teritoriul jude ului Romana i i c atunci, cu acea consemnare, s-a dezvelit sau începe istoria acestui inut oltenesc, sau c acum se poate înscrie în istoria neamului existen a romana enilor.

Istoria neamului românesc sau romanaean, de exemplu, are extrem de multe dovezi

Romana i - Stema

de organizare administrativ aici chiar dac termenul de jude nu a fost explicit consemnat sau referirea la jude ar ta altceva decât ce tim noi ast zi.

Dac am admite aceast logic gre it c existen a unei localit i începe cu data atest rii ei în documente scrise ar trebui s admitem c jude ul Romana i consemnat în anul 1496 a existat cu 42 de ani anterior apari iei ora ului Caracal care este atestat în documentele istorice la 17 noiembrie 1538,ori a ceva nu poate fi acceptat, vechimea ora ului Caracal este strâns legat de cea a inutului care ulterior a fost denumit Romana i, vechime pe care multe localit i cu preten ii din ara Româneasc o invidiaz .

Por iunea de ar româneasc m rginit la est de râul Olt, la sud de fluviul Dun rea i la celelalte dou laturi m rginit conven ional de teritoriile doljene i vâlcene a avut o existen de sine st toare numai c popula iile de aici au fost, succesiv, cotropite de mai multe semin ii, unele cu un caracter mai pronun at, altele absorbite de autohtoni dar toate au dat na tere unui popor denumit în final, poporul dac. Împ irea teritoriilor, oriunde în zona european , a avut forme administrative distincte i conduc tori proprii care au men inut viabil fiin a astfel constituit .

Cu mult înainte de întemeierea principatului rii române ti existau în aceste regiuni mai multe voievodate române ti despre care face vorbire Diploma Cavalerilor Ioani i emis de regele ungur, Bella al IV-lea, în anul 1247,diplom acceptat de Papa Inocen iu al IV-lea în 1251,dup cum tim din documentele vremii respective.

Al turi de aceste voievodate, aceea i diplom ne face cunoscut existen a mai multor chinezate sau cnejiate care erau mult mai mici decât voievodatele i de multe ori un voievod avea sub dânsul mai mul i cneji.

Ace ti cneji sau chinezi, cum erau numi i mai ales dincolo de Carpa i, purtau i numele de jude i în unele documente ungure ti îi vedem numi i Judices vel Kenezii iar la noi,

20 dincoace de mun i, erau numi i jude sau jude , cuvânt hibrid format din românescul jude (et. judex) i finala slavoneasc din cuvântul sude -judec tor.

Aceast denumire de jude era foarte natural ca s se dea acestor c petenii sau funionari, pentru care atribu iunile administrativo-judec tore ti erau cele mai importante i deoarece cnejii sau jude ii aveau autoritate asupra unui teritoriu, foarte u or s-a dat numele de jude i circumscrip iei teritoriale supus jurisdic iunii lor.

Mai târziu, dup ce s-a întemeiat marele voievodat al rii Române ti prin unirea micilor voevodate de mai înainte, Domnii sau Voevozii au c utat s întemeieze i ora e care dea stabilitate i autoritate teritorial , forme de organizare cu mult superioare comunelor sau satelor ceea ce la noi nu au existat cum au existat de mii de ani în alte state de aiurea.

Autoritatea comunal era încredin at unui magistrat, ales în fiecare an, pe care lau numit jude deoarece, ca i jude ii (cnejii) de mai înainte, el exercita atribu iuni administrativo-judec tore ti i unui sfat or enesc, compus din 12 cet eni ale i, numi i pârgari, cuvânt corupt de la burgercet eni.

Aceast stare de fapt i de drept o preia, o sus ine i o explic însu i Nicolae Iorga într-o conferin numit „Ora ele Oltene i mai ales Craiova pe pragul vremilor nou (1760-1830)” publicat în bro ur de Editura Scrisul Românesc în cadrul Bibliotecii Arhivele Olteniei Nr.2 unde spune: O via or eneasc adev rat n-a existat niciodat în Oltenia.

N-au fost niciodat aici, ca în p ile muntoase ale rii Române ti, cet i întemeiate de autohtoni sau de str ini, de sa i, de unguri, de nem i, de poloni, de armeni, care aduceau cu dân ii un anume drept municipal,o anumit orânduire, anumite datine.

Aici s-a împrumutat cel mult de acolo felul de cârmuire prin jude i pârgari, f ca privilegii domne ti, necontenit înnoite sau p strate în amintirea locuitorilor, s apere via a, car în unele privin i de sine st toare, ale ora ului.

Aici centrele s-au alc tuit la întâmplare, din cele cinci vechi re edin e de jude , Cerne ul a început ca satul de lâng Cerna, a tr it mai mult astfel i de aceea s-a mântuit atât de repede.

Târgul Jiului a fost întemeiat pe o mo ie a Buze tilor numai în vremea lui Mircea Ciobanul, la mijlocul veacului al XVI-lea; niciodat el n-a avut hotare bine-statornicite, nici cea mai slab înt ritur .

Râmnicul Vâlcei pleac de la o m stire:

Domnul de Rouã stirea de lâng Râmnic, de lâng „hele teu”, un hele teu de mult secat, ale c rui ape veneau de la marele Olt ce curge în apropiere.

Carac lul, din Cara-cule, turnul negru (?)

- un sat unde Mihai Viteazul î i punea lag rul în 1598,când pândea pe turcii dun reni, nu s-a putut înjgheba or ene te pân în timpurile din urm . Îns i Craiova era la 1500 înc , numai satul de obâr ie i una din mo iile neamului lui Neagoe Vornicul, de la care porne te semin ia de Bani olteni numi i dup dânsa: Craiove tii.

Chiar dup mutarea aici a B niei, ea n-a fost un ora ca Târgovi te sau Câmpulungul.

Logof tul lui Mihai Viteazul, Teodosie, zice, în prelucrarea Silezianului Walter, care a petrecut câtva timp în ar , despre Craiova din 1596: „Craiova re edin a Banului, ora mare, împoporat i plin de tot bel ugul, dar ziduri i cet ue”. În continuare face o prezentare a funciilor din conducerea jude elor respective din care vom prezenta referirea la Caracal.

Carac lul începe, deopotriv , cu un c pitan i ajunge s aib doi ispravnici. i aici era apoi, fire te, un jude al negustorilor.

Neavând cet i, ora e i edificii importante, vechimea acestor localit i o c ut m i o prelu m de la bisericile existente, înc .

Cea mai veche biseric din Caracal ar putea s fie a Sfin ilor Apostoli, unde, în zugr veala urât nou , apare ctitorul dintâi, Dumitru Pâr coveanu, Pâr covenii îns se eaz în veacul al XVIII-lea la Craiova.

Totu i ar ie i mai veche biserica Sfântului Gheorghe, dac men iunea din inscrip ia ei la început s-a f cut de Barbu sin Preda, ar privi pe cel de al doilea Barbu dintre Craiove ti, cum se pare c i este. În veacul al XVIII-lea, târgul tr ia mai mult pentru via a de Duminic i de s rb tori a s tenilor din împrejurimi.

La biserica lui „Barbu sin Preda”, înnoitorii din 1817 sunt un „bolta ” Ianachi, un b can, Peiu, un Coiciu cu numele bulresc, un boiangiu, Stoian, un tabac, Ecu, un bra ovean, doi cojocari (unul Stavarachi), un s punar i un zaharagiu, un num r de mahalagii din neamurile Otinceal , Curuia, Cocea.

Dintre boieri apare numai Clucerul Costachi Greceanu i nici unul din ramura Jienilor ce st tea atunci în Caracal. În sfâr it, la biserica Tuturor Sfin ilor, zidit la 1812, boierul Costachi Greceanu, acum Medelnicer, st lâng Stoica Boruzescu Postelnicul, dar, încolo, i aici tot me teri i negustora i: doi b cani, un bogasier, un cojocar, un bolta , un boiangiu, un cismar.

Anul I, nr. 1/2016 Aici, de sigur, e pu in deosebire între târg i între sat.

Târgul e o pia pentru carele i vitele celor ce vin la târg i o strad pentru bolta i i me teri, mai mult str ini.

Casele mahalagiilor sunt ca i ale s tenilor, de care nu se deosebesc în felul i sporul îndeletnicirilor locuitorilor din ele. a a prezentat marele savant Nicolae Iorga ora ele din Oltenia ultimelor secole i dac cineva ar pune la îndoial buna credin sau buna cuviin a autorului ar comite o mare gre eal deoarece numai de lips de patriotism nu ar putea fi acuzat acesta. este a a o confirm situa ia actual când România este pe ultimul loc din Europa în ce prive te educa ia, comportamentul, cia, suntem ar ta i cu degetul, suntem huli i i se dore te expulzarea noastr din lumea civilizat . i de ce? Pentru c nu am reu it s recuper m din imaginea de ar înapoiat i ne complacem în aceast realitate, nu ne putem compara cu state care au mii de ani de cultur înaintea noastr chiar dac , totu i, am reu it mai recuper m câte ceva din lacunele culturale i de comportament în ultimii zeci de ani.

Nu putem blama toat popula ia rii dar acele procente care se comport necivilizat fac s fie ponegrit o ar i nimeni nu ia pozi ie împotriva lor.

Revenind la tema dezb tut aici, constat m c în Muntenia au existat magistra i: la început cnejii sau jude ii, apoi magistra i comunali, jude ii, care au f cut ca numele func iunii lor s treac drept denomina iune circumscrip iei teritoriale asupra c reia ei î i exercitau autoritatea.

Mai târziu ace tia vor fi numi i c pitani de jude , apoi ispravnici, la comune erau numi i pârc labi i multe asemenea aspecte de drept administrativ care exced discu ia noastr cu referire la jude e i în special la jude ul Romana i.

Toate aceste forme administrative de guvernare local au f cut ca în Oltenia, în special i în celelalte provincii s se cristalizeze denumirea de jude a por iunilor de teritoriu conduse de un func ionar numit, ales sau recunoscut de popula iile respective.

Aceast împ ire administrativ în jude e este foarte veche în ara Româneasc (Muntenia), i este atestat documentar din 1392, când Domnul rii Române ti, Mircea cel trân (1386-1418), printr-un hrisov, nume te inutul Vâlcii” jude .

Astfel, jude ul Vâlcea este primul jude atestat documentar de pe teritoriul actual al României.

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Mai întâlnim referiri documentare la jude e i în alte documente medievale, a a de pild o g sim într-un document slavon de la Vlad C lug rul (31 iulie 1487) unde ni se vorbe te de sude ul Brailovsco (jude ul Br ila). Într-un alt document din 5 august 1424, vedem c Domnul de pe atunci Dan Vod d drept m stirei Tismana s ia câte 500 g le i de grâu pe fiecare an din jude ul Jale ului(ut jale cova sudesca); un document din timpul lui Mircea cel Mare (10 iunie 1415) ne arat existen a jude ului Motrului.

De multe ori, în acte, se întrebuin eaz pentru jude prescurtarea sud, de pild sud Saac - jude ul S cuieni. În Muntenia jude ele sunt anterioare fond rii ora elor ca entit i administrative nicidecum ca localit i deoarece avem comunele i satele existente cu mult înaintea ora elor.

Numele jude elor muntene ti s-a dat mai ales dup cursul de ap mai important, care str tea regiunea, astfel în Valahia mare avem jude ele: Dâmbovi a, Prahova, Buz u, Râmnicu S rat, Ialomi a, Ilfov, Arge , numite dup gârlele care le str bat. În Oltenia, Doljul i Gorjul au primit aceste denumiri de la râul Jiu i cuvintele slavone ti dol-vale i gor-deal; Vâlcea numit astfel dup terenul accidentat ce are; Romana i are acest nume, dup cum a dovedit d-l B.P. Ha deu de la ora ul roman Romula, ast zi Re ca sau

Antina, iar Mehedin i de la castelul unguresc Mehedia (castrum Mihald), de care acest inut depindea în timpul când ungurii ocupau banatul Severinului.

Suntem acum cantona i în evul mediu în secolele 12-13 când documentul la care neam mai referit i anume cel al regelui Bella al IV-lea, Diploma Cavalerilor Ioani i din anul 1247 prin care a d ruit acestora din urm toat ara Severinului (totam terram Zeurino) pân la apa Oltului afar de ara voevodului Lytuon (Litovoi) pe care o las Valahilor, cuprinzând, îns , cnezatele lui Ioan i Farca (pariter cum Kenezatibus Ionnis et Farcasii), iar dincolo de Olt toat Cumania ( ara Româneasc ) afar de ara voevodului Stanislau (Seneslau) pe care, de asemenea, o las Românilor (totam Cumaniam... excepta terra Szeneslai Woiavode Otatorum quam eisdem relinquimus).

Din estim rile istoricilor,se pare c jude ul Romana i se afla pe teritoriul cnezatului lui Farca .

Regele Bella a putut conceda cneziatele lui Ion i Farca , desigur de mic importan , nu a putut, îns , dispune de rile voievozilor Litean i Seneslau care puteau s se opun cu armele preten iunilor ungure ti dup cum vedem c face Litean-vod (Litovoi), care se lupt cu regele Ungariei Ludovic al IV lea.

Desigur c , din cele mai vechi timpuri, a trebuit s existe cnejiatele sau jude ele Romana i i Vla ca.

Cel dintâi reamintea, prin numele s u, domina iunea roman .

Hortensia Popescu - Peisaj

21 De la ora ul roman Romula, ast zi Re ca, s-au numit locuitorii Romulates, apoi Romanates i în fine Romana i, nume care s-a dat i teritoriului.

Or, acest nume a trebuit s fie p strat acolo de o popula iune stabil , desigur, organizat sub forma unui cnejiat (poate unul din cele dou citate în diploma lui Bella).

Din cele prezentate mai sus am vrut s ar t c vechimea jude ului Romana i se întinde, istoric vorbind, din primele secole ale erei post-cristus, adic de la apari ia romanilor aici în Oltenia i este greu s stabilim o durat exact a existen ei jude ului Romana i i atunci ne rezum m la aniversarea a 520 de ani de atestare documentar .

Dac ar fi s fim corec i, ar trebui s vorbim de o comemorare a peste 66 de ani de la asasinarea jude ului Romana i de c tre comuni ti prin legea nr. 5 din 6 septembrie 1950,de când a disp rut de pe harta geografic a României dar cea mai crunt lovitur a primit-o în anul 1968 când i s-a refuzat revenirea în istorie, istorie pe care a onorato mii de ani.

De data aceasta nu a mai fost vorba de o lege ci de o formalitate, adic de Conferin a Na ional a PCR din 6-8 decembrie 1967 care a adus modific ri structurii organizatorice administrative, revenindu-se la denumirea tradi ional de jude e, formalitate ratificat prin Legea nr.2 din 16 febr.1968. În anul 1950 când au fost desfiin ate toate jude ele din România i s-a propus o form nou de împ ire administrativ , în regiuni i raioane, impactul asupra locuitorilor acestor jude e nu a fost a de mare pentru c era o situie nou creat i în plus, pe fostele teritorii ale pl ilor s-a grefat teritoriul raioanelor care p strau oricum o form veche.

Jude ul Romana i avea raionul Caracal, raionul Corabia i raionul Bal , deci toate comunele erau împreun în marea familie a regiunii Oltenia care ini ial s-a numit regiunea Craiova.

Dureros a fost, este i va r mâne în istoria acestui jude , ba chiar deosebit de ru inos pentru cei care au condus ara, c în anul 1968 prin m sura reînfiin rii jude elor, jude ul Romana i a fost exclus abuziv din istorie i din realitate f cându-l cadou altora iar ace tia au fost i sunt foarte mul umi i. las s alege i dac vorbim de o aniversare sau de o comemorare sau i de una i de alta.

Vivat Romanates.

22

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Ovidiu GHIDIRMIC

MARIN SORESCU }I VOCA|IA CLASICIZ{RII În acest an (2016), Marin Sorescu ar fi împlinit opt decenii de existen , dac nu sar fi gândit s treac în lumea de dincolo, pus de o boal necru toare.

Acest an are o dubl semnifica ie în biografia postum a lui Marin Sorescu deoarece anivers m opt decenii de la na terea acestui scriitor singular (care a v zut lumina zilei la 29 februarie 1936, într-un an bisect!) i comemor m, totodat , dou decenii de la trecerea sa în eternitate (la 8 decembrie 1996).

Celor care l-am cunoscut îndeaproape, moartea sa prematur ne-a p rut absurd i nedreapt , iar imaginea omului ne st ruie vie în memorie, cu felul s u de a fi cum nu se poate mai simplu i mai firesc, de o decen i o modestie, am spune, ancestrale, într-o lume alterat de subiectivism i de orgolii inflamate, cum este, din p cate, lumea noastr literar . Acest om profund i interiorizat, discret i delicat, parcimonios în expresie, care tr ia într-un ocean de gânduri i ascundea o mare tain , cea a crea iei, mi s-a p rut, întotdeauna, în ciuda umorului s u irezistibil, era marcat de un sentiment tragic al existen ei, a a cum ne dovede te i piesa sa Iona, una dintre capodoperele dramaturgiei noastre postbelice. Marin Sorescu avea, f îndoial , un daimon al s u, sigiliul celor ale i.

Originar din Bulze tii Doljului - nu trebuie -i uit m niciodat r cinile - Marin Sorescu a realizat, poate, cea mai fantastic i incredibil aventur spiritual , cucerind universalitatea, devenind scriitorul român contemporan de cea mai mare notorietate, a c rui oper a fost tradus i reprezentat pe aproape toate meridianele lumii, încununat cu laurii unor numeroase premii interna ionale, un scriitor proteic, polivalent, total, care s-a manifestat în toate genurile literare, de o frapant i izbitoare, eclatant originalitate, un spirit a rebours, care a bulversat toate canoanele, abloanele i cli eele literare i care a cl tinat toate conven iile i iner iile literaturii.

Tocmai de aceea, Marin Sorescu r mâne un scriitor greu de surprins într-o formul .

De aici provine i dificultatea oric rui demers critic asupra crea iei sorcsciene. Despre Marin Sorescu s-a scris o vast bibliografie

critic i o impresionant publicistic literar .

Pu ini scriitori ai literaturii noastre s-au bucurat de atâtea comentarii în presa literar româneasc sau str in . Despre Marin Sorescu s-au publicat i peste o duzin de c i.

Nu este cazul s le în iram acum. Cele mai multe dintre ele sunt eseistice i poetizante, lucr ri lipsite de rigoare tiin ific , în care autorii „sorescianizeaz ”, adic încearc s imite, f succes, maniera unui scriitor inconfundabil. Altele, dimpotriv , au o neîndoielnic valoare documentar i pot fi un punct de plecare pentru exegeza viitoare.

Marin Sorescu nu i-a g sit, înc , adev ratul monografist, care s -i analizeze i s -i interpreteze opera în toat complexitatea ei i s i fixeze, cu o mân sigur , locul în ierarhia valorilor, Nu a ap rut, deocamdat , Cartea reprezentativ despre un scriitor cu valoare de reper în istoria literaturii noastre, unul dintre cei mai mari scriitori români postbelici.

Dup trecerea în eternitate a scriitorului, se pare c am intrat într-un alt moment al exegezei soresciene.

Exegeza antum a pus mai mult accent, cum era i firesc, de altfel, pe modernitatea scriitorului. Marin Sorescu a fost considerat, pe drept cuvânt, principalul exponent al modernismului românesc din perioada postbelic , cu precizarea c modernismul sorescian este un modernism autentic, substan ial, necontraf cut, organic, situat la antipodul pseudomodernismului, superficial, facil, artificial i conven ional, terenul cel mai prielnic prin care se strecoar , cel mai adesea, nonvalorile i impostura în literatur i art . Modernismul sorescian nu are nimic comun cu mimetismul i eu alinierea obedient fa de mode, cu care ne-au obi nuit pseudomoderni tii.

Marin Sorescu a fost revendicat i ca un str lucit precursor al postmodernismului românesc. i, într-adev r, la o examinare mai atent a operei sale, putem observa unele aspecte postmoderniste, în ciclul La Lilieci sau în piesa rul Shakespeare. Demonstraie care s-a f cut în critica noastr literar .

Exegeza postum va fi obligat îns s pun , neap rat, accentul pe clasicismul scriitorului. Aspecte clasiciste puteau fi sem-

nalate i în crea ia sorescian antum , în unele volume de versuri: Fântâni în mare (1982), Ap vie, ap moart (1987) i altele, în care poetul se întorcea la rigorile prozodiei clasice. Marin Sorescu este un modern care nu s-a rupt niciodat cu totul de tradi ie, a a cum s-a întâmplat cu unii dintre colegii s i de genera ie. L-a salvat de la aceast eroare cultura sa clasic , armonioas i solid articulat . Intr-un studiu de referin , Marin Sorescu i clasicismul antic, din volumul Colocvii în Gr dina Hesperidelor (2002), istoricul literar i profesorul universitar George Sorescu, fratele mai mare al scriitorului, ne dezv luie pasiunea poetului modem i admira ia sa pentru marile modele clasice ale Antichit ii. F o cultur clasic nu exist un modern adev rat.

Perspectiva clasicist asupra lui Marin Sorescu este impus de crea ia sa postum , extrem de important pentru cunoa terea i în elegerea scriitorului, cuprins în volumele Versuri inedite (Ed. Scrisul Românesc, 2001 i Ed. Alma, 2002), încoronare (Funda ia Marin Sorescu, 2002), ge i postume (Ed. Muzeului Literaturii Române, 2002), Parodii.

Fabule. Epigrame (Ed. Scrisul Românesc, 2003) i Proz scurt (Ed. Scrisul Românesc, 2003). Cele mai multe dintre aceste volume au ap rut prin grija i devo iunea lui George Sorescu, distinsul nostru coleg, clasicist de marc , erudit i care a jucat i rolul de mentor literar fa de marele scriitor de mai târziu.

Tot George Sorescu ne-a dat i un pre ios volum de coresponden - de o inestimabil valoare documentar - Marin Sorescu în scrisori de familie (Ed. Spicon, Tg-Jiu, 1999, Ed. Alutus, Slatina, 2001). Toate aceste volume mai sus men ionate arunc o lumin inedit asupra scriitorului i ne relev o nou fa , pân acum mai pu in b nuit , a crea iei soresciene.

Din aceste volume afl m c Marin Sorescu, experimentatorul îndr zne al versului liber, a început prin a scrie versuri clasice, c era un foarte bun cunosc tor al prozodiei antice i c avea un adev rat cult pentru modelul hora ian al versifica iei, c subscria total la dezideratul clasicist al artei capabile înving timpul („Exegi monumentum”).

Anul I, nr. 1/2016

Domnul de Rouã

23

Mircea POSPAI

CINE E}TI, DOMN DE ROU{?

Era odat , demult, un tân r st pân al locurilor, care toat ziua st tea închis în cas , iar în amurg pornea pe Olt în sus, c tre iubita lui din mun i. mânea acolo pân în cântatul coco ilor, când pornea gr bit înapoi, pentru a nu-l prinde soarele pe drum. Îi fusese sortit, se spune, ca atunci când îl va vede soarele, tân rul fecior de împ rat se topeasc precum un bob de rou . De aceea i fusese numit Domnul de Rou .

Oamenii din satul iubitei lui aflaser câte ceva despre povestea aceasta, dar, curio i -i descopere tainele, au t iat într-o noapte to i coco ii.

Domnul de Rou a b gat de seam prea târziu c se apropie ziua i, gr bit, a pornit în goana calului spre cur ile sale de la Dun re.

Dar primele raze ale soarelui se iviser de peste creasta unui munte i localnicii au v zut cum Domnul de Rou s-a risipit ca fumul, cu cal cu tot, pe locul acela r mânând doar m rritarul str lucind în soare a mii de boabe de rou .

O alt variant spune c Domnul de Rou i avea iubita la Râmnic i c de aici a plecat în zorii zilei c tre Dun re.

Când a ie it soarele, se afla într-un sat de

pe Valea Oltului i, pentru a se feri, s-a ascuns sub un pod. N-a sc pat îns , pentru c o raz de soare s-a strecurat printr-o cr tur i l-a topit ca pe un firi or de rou .

De atunci satul acela se nume te Potopin.

Se spune c Domnul de Rou era un om u, care poruncea, din camera unde st tea toat ziua, s i se fac palate, drumuri i cet i.

Odat cu topirea lui sub razele soarelui, aceea i soart au avut-o, îns , i numeroasele-i palate. Au mai r mas doar drumurile de pe Olt, f cute anume pentru ca s ajung i s se întoarc într-o singur noapte de la iubita lui.

Au mai r mas doar drumurile.

Nici în legend ele, marele simbol al leg turii dintre oameni, nu puteau s dispar , au disp rut doar Domnul de Rou i efemerele sale palate.

Cine tie, poate c Domnul de Rou a existat cândva. S fi fost vreun împ rat roman de la Romula antic , aceast Mic Rom de la nordul Dun rii? S fi fost mai demult un conduc tor de trib care i-a c utat dragostea dincolo de hotarele comunit ii lui, în dorin a siri unor prietenii, tiind ce însemnau, la vremea aceea, leg turile de sânge? Sau vreun principe de epoc târzie, care- i g sise aleasa inimii pe o mo ie mai îndep rtat i pusese robii s -i fac drum spre casele iubitei?

Timpul a acoperit totul, tradi ia a p strat doar atât cât a putut, iar de r mas n-a mai mas decât drumul.

Acel drum care urc pe Olt, pân în mun i i c ruia oamenii i-au p strat denumirea de la b trâni: drumul Domnului de Rou .

Am str tut drumul acesta de nenum rate ori i m-am gândit adesea c s-ar putea, într-o noapte, s -l întâlnesc pe Domnul de Rou , mergând s i vad iubita sau întorcându-se, în rev rsat de zori, c tre Dun re.

Am întâlnit mii de fl i, mergând dintr-o parte în alta, lucrând ori plimbându-se, visând singuratici ori optind ceva fetei care îi purta de bra .

Ar fi putut s se afle printre ace tia i Domnul de Rou , s fie, poate, chiar unul dintre ei? Cine tie!

Unii mi-au m rturisit c s-au n scut unde-

va aproape de Dun re, au crescut acolo, întro cas de pe malul fluviului i au pornit la drum pentru a- i c uta o iubit .

O iubit cu nume netrecut în vreun certificat de na tere, care se cheam pasiune, dragoste de munc , dorin de a face ceva durabil, sau care se nume te, simplu, Ileana, Maria, Victoria sau Doina.

Pe unii i-am întâlnit lâng ceea ce ei în i duraser - o fabric , un bloc de locuin e, o hidrocentral sau un combinat -, pe al ii citind într-o sal de lectur ori plimbându- i de mân , pe umbrite alei de parc, iubitele i copii.

Nu po i s afli cine dintre ei ar putea s fie Domnul de Rou .

Dac ar fi întreba i, nu-i exclus s prime ti, de la fiecare în parte, acela i r spuns: „Eu sunt Domnul de Rou . Am venit de undeva de pe lâng Dun re, am g sit aici iubita pe care o c utam i nu mai am de gând s m întorc. Iar dac nu vreau s m întorc, nici razele soarelui nu-mi pot face nimic.”

Am avea vreun motiv s nu-l credem?

Sigur, nu. Pentru c dac ne-am exprima îndoiala, dac nu i-am crede spusele, el, presupusul Domn de Rou , ne-ar lua de mân i, cu mândrie, ne-ar ar ta c a ridicat cu bra ele lui o cetate a metalului alb numit aluminiu, un irag de hidrocentrale pe Olt i pe Lotru, un gigant combinat chimic lâng câmpul Troian, un complex balnear al turi de ctitoria lui Mircea de la Cozia, ne-ar duce înapoi acas , într-unul din apartamentele noilor ora e de pe Olt sau în casa cu gr din spre râu, ar ruga so ia s ne aduc un vin rece i ne-ar obliga s fim cinci minute calul pu tiului u de doi ani.

Domnul de Rou - sau personajul devenit în legend Domnul de Rou - poate c a existat cândva. A r mas în memoria localnicilor i a r mas un drum care-i poart numele, ca simbol a ceea ce a reu it el s fac în epoca vie ii lui.

Pe acela i drum, într-o alt epoc , aceasta pe care o tr im noi ast zi, mii de voinici au pornit s i caute iubitele i s ridice palate care înseamn munca, via a i visul lor.

(Fragment din cartea „Cântec la cump na apelor”, ap rut la editura Sport Turism în anul 1980)

24

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Nicolae ROGOBETE

CURTEA DOMNEASC{ DIN CARACAL Curtea Domneasc din Caracal a fost ridicat de c tre Mihai Viteazul la sfâr itul secolului al XVI-lea. Faptul c Voevodul a stat în Caracal este dovedit de documentele emise de el, care se încheiau cu expresia: „dat la curtea mea domneasc din Caracal”. Ce la determinat pe Mihai Viteazul s i întocmeasc o curte domneasc în Caracal ne-o spune un document din 6 septembrie 1598, dat la Târgovi te, i-n care se men ioneaz : „Io Mihai Voevod, fiul marelui i r posatului Io P tra cu Voevod... îmi d ruiesc domniei mele acest atotcinstit i bineînchipuit i preacinstit, acest hrisov al domniei mele, i al fiilor (mei)... toate satele ce le-am cump rat domnia mea din jude ul Romana i”. Sunt amintite un num r de 23 de sate a ezate la sud de Caracal pe care Mihai Viteazul le cumrase „cu tot hotarul”, adic , cu tot p mântul de ar tur . Deci, pentru a supraveghea aceste sate, domnitorul a fost nevoit s ridice o curte domneasc la Caracal.

Curtea Domneasc era a ezat pe promontoriul sud-estic al dealului Protosenilor,

deal ce se întinde în partea nord-vestic a ora ului Caracal. Complexul Cur ii Domne ti cuprindea biserica domneasc , casele domne ti, turnul de observa ie, grajduri i altele.

Despre Curtea Domneasc vorbe te pe larg c torul Paul de Alep în cartea sa, „C toriile patriarhului Macarie de Antiohia în rile Române, 1653-1658”, care spune c , trecuse pe la M stirea Hot rani, iar „...dup amiaz plecând din nou am ajuns la un mare ora de târg, Caracal, în care se afl un frumos castel zidit de Matei Voevod, pu in înainte de-a muri. E înconjurat de ziduri de lemn, cuprinzând o vie întins i o biseric de piatr , la care duce o c rare de la cas ”.

Biserica de piatr , de care vorbe te Paul de Alep, în însemn rile sale, nu este alta decât biserica actual . Tradi ia arat c este cea mai veche biseric din Caracal i nu este exclus s fie anterioar domniei lui Mihai Viteazul.

Ini ial, curtea era înconjurat cu un parapet din lemn, care a fost îns înlocuit, mai târziu, cu zid de c mid . Matei Basarab a

Zidul Cur ii Domne ti din Caracal

ref cut curtea existent de pe vremea lui Mihai Viteazul, iar mai târziu Constantin Brâncoveanu se pare c a f cut zidul de mid din care se vede ast zi un fragment. În cartea sa, „Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia”, de Anton Maria del Chiara, tip rit la Vene ia în anul 1718, este publicat harta stolnicului Constantin Cantacuzino, în care se afl înscris castelul domnesc din Caracal.

Despre ora ul Caracal mai avem tiri i de la un alt c tor str in, Frederich von Bauer, care în anul 1770 era general în armata rus condus de Romanozoff. Avea o bun preg tire în domeniul ingineriei i era un bun topograf. Trecând prin rile Române, Bauer a f cut o lucrare documentat despre ceea ce v zuse i întâlnise privind topografia. În memoriile sale se g sesc liste privind numele satelor i ora elor din Oltenia. Jude ul Romana i este redat destul de corect, întrucât Bauer avusese posibilitatea s -l cerceteze personal. Despre ora ul Caracal, Bauer spune: „...ora i re edin domneasc , cu trei biserici, o c pit nie i un târg a ezat întro vale”. Memorialistul Bauer vorbe te despre, „...târg a ezat într-o vale”. Acest loc este centrul de azi al ora ului Caracal unde s-a desf urat de la înfiin area sa via a comercial cea mai intens , cu atelierele me te ugarilor i pr liile negustorilor cât i cu institu iile statului.

Un document din 24 iunie 1793 dat de Alexandru Constantin Moruzi, arat c , or enilor de la Caracal i bisericii de acolo biv vel vistierul Constantin Filipescu, „a d ruit aceast mo ie, unde s se ie coala de înv tur , purtând grija cu a lor cheltuial ... a se întemeia un dasc l vrednic i pururea în toat vremea”. Dar cei care adunau veniturile mo iei nu s-au îngrijit i de coal din care cauz Gheorghe Filipescu, fiul lui Constantin Filipescu, nemul umit se plângea la 7 februarie 1844, c tat l s u „a dorit o coal întru luminarea tinerilor din acel ora i jude ”.

Iat c prin intermediul acestui document

Anul I, nr. 1/2016 tim c la sfâr itul secolului al XVII-lea a existat o coal româneasc pe lâng Curtea Domneasc din Caracal, la care se pare c a înv at i vestitul haiduc Iancu Jianu, n scut la 1797.

Ast zi, din Curtea Domneasc de odinioar se mai p streaz biserica i o por iune a zidului de împrejmuire. Casele domne ti, grajdurile i cea mai mare parte a zidului au fost distruse în împrejur ri necunoscute. Turnul de observa ie, care servea i drept clopotni a fost demolat pe la 1880, ca urmare a urbanirii de atunci a ora ului, ne inându-se seama de protestele locuitorilor.

Pe locul unde ast zi se g se te o coal a fost castelul domnesc, ipotez sus inut de urmele unei hrube descoperit ca urmare a s turilor, ceea ce concord cu spusele lui Paul de Alep, c ci de la biseric la cas ducea o c rare. În niciun caz casele nu puteau fi a ezate decât la nord de biseric , dac inem seama i de configura ia terenului. Deci, rezult cu certitudine c pe locul colii de azi au fost casele domne ti ale lui Mihai Viteazul.

Domnul de Rouã

Biserica Domneasc din Caracal

Teatrul Na ional din Caracal

25

26

Domnul de Rouã

C{R|I PRIMITE

Anu ca TODOROVA

ASCULTÂND UNIVERSUL Poetul român Vintil Nicu ascult cu aten ie lumea. Ca orice om care scrie, el prive te filozofic lucrurile. Autor al unui monolog continuu afirm într-un poem „o zi poate s fie egal cu eternitatea”.

Pentru poe i cuvântul eternitate echivaleaz cu o st ruin c tre punctul culminant al poeziei mari, ei parc , singuri, creeaz timpul ca s se dovedeasc în el.

Vintil Nicu preconizeaz , în cartea sa, lumea între mândrie i umilin , omul c utând drumul s u în timp.

Probabil, autorul a ajuns la acest final când afirm c „Dumnezeu a mers în umbra mea”.

Poezia cu vers alb permite poetului s i adune gândurile i cu succes s descrie poetic lumea. În afar de adev rul filozofic, agita ia i inspira ia poetic , autorul se inspir din durere i singur tate.

Ce înseamn , de fapt, în sine, unitatea de rime a optimismului de ast zi decât o indiferen c tre lacrimile lumii din jurul nostru?

Atitudinea poetului este afirmat , întrun mod nerepetat, când descrie singur tatea: „cuvintele îl recunosc, se creeaz o simbioz de nedistrus între cuvânt i persoan ”.

Cu fiecare dintre poemele sale, Vintil Nicu culege mai mult lumin pentru el însu i i pentru cititori, pentru c fiecare dintre noi

Anul I, nr. 1/2016

suport greut ile tranzi iei globale.

Lumea în care tr im ni se pare umil i culoare, într-un cuvânt „pu rie în dezastru”, cum afirm i autorul într-un poem al s u. În crea iile lui Vintil Nicu , poezia nu cople te cititorul, dar îl face un fel de cercet tor i nelini tit. Setea creativ cu care el însu i ascute pana de scris este în acela i timp înseto at de fuga din singur tate, care în tinere e era pentru el un elixir al dragostei, dar la b trâne e devine un bucium toxic i mai adaug faptul c unitatea noastr ca persoan este un rezultat din singur tatea noastr .

Adev ratul creator fuge chiar i de sine i tr ie te în lumea cuvintelor, remarcat spiritual i realizat este doar de cititori. Ei trund în ambientul implicit sco ând ascunsa putere a personalit ii autorului i o fac parte din circuitul m iestru al cuvintelor.

Ar trebui s m retrag din lumea sentimentelor i emo iilor, recunoa te autorul în câteva poeme de-ale sale, i retragerea în acest col luminos este obligatorie.

Acolo este aspira ia lui, acolo sunt sim urile omene ti, conduse de diferite emo ii, acolo este iubirea.

Câteodat pentru a supravie ui i pentru a se în a i mai mult, creatorul este obligat ocoleasc problemele prezentului i s se ascund în afec iunea ieftin i zgomotoas a noii vie i, este obligat s r mân cât mai mult în lumea pozitiv i fermec toare a iubirii.

Pentru Vintil Nicu totul este frumos i sacru. Poetul român afirm c sufletul rena te când omul este îndr gostit: „Dac iube ti pe iubita ta, înseamn c iube ti pe toat lumea”, dar trebuie s iubeasc fericit, pentru c iubirea nerealizat te marcheaz pân la moarte. Laitmotivul poetului este „iubind dau sens universului”. Iubirea realizat a lui Vintil Nicu este poezia.

Numai cititorul poate s spun pân la ce nivel poetul d sens lumii i pân la ce nivel ajut lumea s se schimbe cu vârtejul apei de cuvinte.

(Prefa la cartea „Monolog continuu”, poeme bilingve româno-bulgare, lansat la Vidin Bulgaria.)

LA REDAC|IE

Este meritul autoarei de a folosi psihanaliza ca metod prin care se caut omul autentic, personajul autentic, printre personajele sociale, de a-i dezv lui chipul de sub masca ce-l deghizeaz i caut s -i disimuleze eul s u veritabil. C ci ce înseamn plasticitatea i disponibilitatea insului contemporan, dac nu o continu travestire, o fug dezordonat într-un carnaval de m ti?

Nicu Vintil -Sigibida (fragment din prefa )

„Cel ce p ze te vântul nu seam , iar cel ce se uit la nori nu secer . A a cum nu cuno ti calea vântului, nici cum anume se încheag oasele în pântecele femeii îns rcinate, tot astfel nu cuno ti faptele lui Dumnezeu, oricâte va face. Înc de diminea seam i semin ele, iar seara nu- i l sa mâna s se odihneasc , fiindc nu tii care vor rodi, acestea sau acelea; sau dac toate, cu atât mai bine.”

Eclesiastul, 11, 4-6.

27

Domnul de Rouã

Anul I, nr. 1/2016

Florian PETRESCU

PROFESORUL EMERIT PATRU CR{CIUN - portret sentimental Dintre multele personalit i romana ene, care au adus un aport însemnat în domeniul culturii, instruirii i prestigiu acestui jude , un loc aparte în acest panteon sentimental îl ocup profesorul emerit Patru Cr ciun n scut în satul Cru ov, apar in tor de comuna Brastav u, la 24 ianuarie 1908.

Urmeaz cursurile primare în satul natal, începe liceul la Corabia i îl termin la Caracal, la Liceul Ioni Asan.

Studiile universitare le face la Facultatea de Litere i Filozofie din Bucure ti dându- i licen a cu profesorii universitari Nicolae Cartojan, Ovid Densu ianu i P. P. Panaitescu.

Din 1939 i pân în 1970 a fost titular al catedrei de lb. român la Liceul Ioni Asan din Caracal.

L-am cunoscut în anul 1968, an în care, inspector colar fiind, mi-am transferat catedra de matematic , de la liceul din D buleni la Liceul Nr.1 din Caracal (azi Colegiul Naional Ioni Asan).

Era un om sl bu , modest i ca atitudine i ca inut vestimentar , t cut, ve nic cu o mimic ce reflecta o permanent stare de îngândurare, o tr ire interioar intens .

Râdea rar sau doar zâmbea, rela iile sale cu elevii erau de o factur cald , vorbea domol, îndemnându-i parc s asculte în lini te i cu evlavie lec ia. Era un profesor competent.

Unul dintre fo tii s i elevi, dr. ing. Dan Cuni , se confesa despre profesorul s u Patru Cr ciun c era sobru, dar nu sever, exigent, dar politicos cu elevii.

A beneficiat de o pleiad de str luci i profesori pe timpul studiilor liceale din Caracal, i anume: Ilie Constantinescu la limba român , Vasile Olexiuc, la latin , Aristide Popovici, la istorie, Dumitru C. Eftimescu, la geografie, Mihail Dimonie, la biologie, Nicolae Adam, la educa ie fizic , c rora le-a

adus prinosul de recuno tin într-o carte manuscris, din 1981, intitulat „Portrete mici de oameni mari”, f cându-le bine meritate i suave portrete. Cu unii dintre ei a fost mai târziu coleg de cancelarie, ba chiar le-a fost director.

A avut elevi excep ionali dintre care s-au deta at istoricul Vasile Manciu, membru corespondent al Academiei Române.

Profesorul istoriograf Dumitru Botar, unul dintre fo tii s i elevi, îi face, în volumul I din cartea „Fiii Romana iului”, o ampl i plin de sensibilitate caracterizare.

A fost singurul profesor emerit din fostul jude Romana i, fiind deosebit de apreciat în întreaga Oltenie, era invitat, ca factor activ, la toate ac iunile didactico- tiin ifice din regiune, multe dintre ele având loc chiar la Liceul Ioni Asan, al c rui director era, contribuind astfel la promovarea în lumea înv mântului românesc a valorilor spirituale romana ene.

A fost director al Liceului Ioni Asan timp de 11 ani, f când aici istorie, o istorie vie al c rei port-drapel era.

Dac numele multor slujitori didactici ai acestui liceu se vor estompa cu timpul, al lui va r mâne cu siguran pilduitor pentru genera iile viitoare de elevi i profesori.

Profesorul emerit Cr ciun Patru a fost, totodat , i un prolific creator de institu ii colare i cultural- tiin ifice. În bro ura manuscris cu caracter autobiografic „Înf ptuirile unui om - 50 de ani de munc cultural , 1926-1976”, Caracal 1976, profesorul men ioneaz c în afara catedrei, în largul spa iu al educ rii tinerilor i adul ilor, a fondat, în 1941, filiala Caracal a „Ligii navale Române”, al c rei scop era de a-i face pe elevi i tineri s iubeasc apele rii, natura minunat a acesteia, în 1944 înfiin eaz „Societatea cultural H. G. Lecca a elevilor”, în

1947 „Pinacoteca Marius Bunescu”, a fost director al Muzeului Romana ilor, a înfiin at i a condus C minul Cultural „Spre ideal” i minul Cultural „Ion Simionescu” din satul Cru ovu (era elev la liceu), Muzeul s tesc din Stoiene ti, Casa Memorial „Iancu Jianu” din Caracal, Asocia ia cultural „Marius Bunescu”, cercul de bibliofilie i ex-libris „Cezar Petrescu”, sec ia Caracal a Societ ii Numismatice Române etc.

Era elev când publica în presa vremii, sub pseudonimul Brumaru, a avut o activitate publicistic i scriitoriceasc vast , orientat cu predilec ie spre cercetarea istoriei ora ului Caracal, dar i spre literatur (Opera lui Creang - 1941), a publicat 23 de c i i bro uri, între altele prima monografie a liceului Ioni Asan din Caracal.

La rândul nostru, pentru cinstirea sa, am dat Cabinetului Metodic al liceului denumirea „Prof. Em. Cr ciun Patru”.

Este, dup pertinenta apreciere a domnului profesor universitar doctor George Dinc , unul dintre fo tii s i elevi, ultimul mare rturar al ora ului Caracal, succedând lui Ilie Constantinescu. În încheiere, redau consemnarea sa de pe coperta unui album cu fotografii din liceu: „Am fost elev, apoi profesor i director al Liceului Nr.1 (Ioni Asan) din Caracal i lam slujit cu credin i dragoste f limite.

Ca director, 11 ani (1946-1948 i 1961-1970), am f cut eforturi pân la sacrificii de tot felul ca s -i ridic prestigiul i s îndeplinesc testamentul l sat de Constantin Locusteanu în 1889, primul director, de a fi un «focar de cultur pentru ora i jude ». În multe privin e, am reu it dar am avut i e ecuri i aceasta din vina mea.

Totu i con tiin a îmi este împ cat i pot in fruntea sus cu mândrie de Om al cet ii.

(19 decembrie 1982)”.