Domnul de roua nr. 7 / 2017

Domnul de Rouã serie nou[

Director fondator: NICU VINTIL{-SIGIBIDA

Anul II, Nr. 3 (7), Iulie 2017

2

Domnul de Rouã

SUMAR Nicu Vintil -Sigibida, Caracterul i Cultura ............. pp.3,4 Ovidiu Ghidirmic, Moralitatea criticii ..............................p.5 Petre Pandrea, Omenie la Lucian Blaga .................... pp.6-9

Anul II, nr. 3(7)/2017

COLEGIUL DE ONOARE AL REVISTEI Ovidiu GHIDIRMIC Victor RAVINI (Radu Victor NI U) Florea FIRAN Dan LUPESCU Dinic CIOBOTEA

Nadia Marcu Pandrea, Petre Pandrea, Constantin Brâncu i i Pas rea m iastr ................................... pp.10-14 Nadia Marcu Pandrea, La Aiud - pe urmele tat lui meu, Petre Pandrea ..................................................................... p.15 Doina Dr gu , Treizeci de ani f

Noica ............... pp.16,17

Nicu Vintil -Sigibida, Epigrame ..................................... p.17

COMITETUL DE REDAC IE DIRECTOR FONDATOR: Nicu VINTIL - SIGIBIDA REDACTOR- EF: Doina DR GU

Nicu Vintil -Sigibida, A fi sau a nu fi Hamlet modern?

Interviu cu actorul Emil Boroghin ......................... pp.18,19 Dan Lupescu, Inscrip ii din Pe tera lui Zamolxe.

Marginalii la volumul Steaua Zenoviei ................. pp.20-24 Dumitru Corbea, Reabilitarea lui Tudor Arghezi ..pp.25-31 Polemicile lui Alexandru Macedonski ........................... p.31 Ion Luca Caragiale, Ironie ........................................ pp.32,33 Veronica Micle - “Norocul blond al unui vis” ...... pp.34,35 George Petrovai, Egoismul - molia care roade r

cinile

umanului .............................................................................. p.36 Marius Bunescu (biografie) ............................................. p.37 Marius Bunescu, Picturi ............................................ pp.37,38

Coperta I: Reproducere dup MEDALIA DE AUR (fa ) ob inut de Marius Bunescu, în anul 1929, la Expozi ia Interna ional de la Barcelona Coperta IV: Reproducere dup MEDALIA DE AUR (verso) ob inut de Marius Bunescu, în anul 1929, la Expozi ia Interna ional de la Barcelona

SECRETAR GENERAL DE REDAC IE: Ion t. DIACONU REDACTORI: Dumitru BOTAR Ion TÂLV NOIU Florian PETRESCU Mircea POSPAI Nicolae ROGOBETE Textele se vor trimite pe adresa de e-mail nicu_vintila46@yahoo.com, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului. ile se vor trimite pe adresa: str. Banu Mihalcea, nr. 8, Craiova, Dolj, 200521 Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor.

ISSN 2537-2203 ISSN–L 2537-2203

Revista este disponibil la adresele: http://www.ibooksquare.ro/Books/BookDetails?p_book_id=10342&p_book_title=Domnul%20de%20rou%C4%83 http://issuu.com/doinadragut/docs/domnul-de-roua-nr.5_color_?workerAddress=ec2-54-164-177-67.compute-1.amazonaws.com

Exemplar oferit pentru:

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

3

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

CARACTERUL }I CULTURA Adep ii principiului na ional au reputa ia de reac ionari, de aristocra i incorigibili i conservatori ai st rilor de lucruri anterioare care au definit un popor, o ras , o na iune, o na ionalitate.

Distinc ia urmând a se face între principiul na ional i principiul na ionalit ilor care definesc aspira ia de unitate a unui neam, a unei rase, a unei etnii.

Principiul na ional reclam apartenen a la un neam care este un dat. Acest dat impune drepturi i îndatoriri.

Condi ia de om al unui teritoriu na ional trebuie con tientizat i asumat în profunzimea ei i afirmat cu responsabilitate.

Principiul na ionalit ilor legitimat de imperativul autodetermin rii popoarelor, a reprezentat i înc mai reprezint o for spiritual a istoriei modeme, datorit penetra iei sale în cea mai mare parte a statelor europene i în alte zone ale lumii.

Discutând despre principiul na ional se cuvin anumite clasific ri deoarece aici nu este vorba de distinc ia politic dintre ras i na ionalitate. Într-un sens mai larg i pentru anumite popoare, cuvintele acestea sunt sinonime.

A ine la principiul individualiz rii na ionale în politic i cultur , înseamn s admi i c sunt deseori i bariere între popoare i s le sus ii; înseamn s admi i principiul luptei, al selec iei, al biruin ei celor destoinici asupra celor lipsi i de putere de via ; acest principiu înseamn o crescând diferen iere, o continu tendin spre o via i cultur autonom , din ce în ce mai na ional .

Se ive te întrebarea: exist oare deosebiri reale de la popor la popor, de la ras la ras ? Exist oare deosebire între popoare mici i tinere i între altele mari i vechi în cultur ?

Dac am sta s ascult m de glasurile de siren ale democra iei interna ionale, s-ar p rea c nu.

Toat lumea poate, acum, observa c dezvoltarea i r spândirea mijloacelor de comunica ie, tot mai sofisticate i rapide, a apropiat pe oameni i popoare, a egalizat multe condi ii de via , a nivelat multe asperit i.

Incontestabil. De aici, observatorul superficial u or î i închipuie nivelarea formelor exterioare ar fi echivalent cu o nivelare a fondului sufletesc sau spiritual.

Mul i comit aceast gre eal i mul i au s sufere de pe urma ei, ci ea te face prezum ios i dispre uitor fa de valori culturale str ine.

Oamenii de bun sim , pe care o pseudo- tiin nu-i duce în r cire, recunosc c nu numai copiii, ci i popoarele-copii trebuie s mearg la coal , dac vor s ajung la o treapt mai însemnat în cultur .

Ha deu zicea c i noi, românii, am fi un popor de copii.

Avea dreptate b trânul înv at, dar unii dintre noi, cei mai tineri, s-au sup rat când au citit p rerea iui.

Erau desigur oameni entuzia ti, na ionali ti romantici care credeau, ca i b trânul B rnu iu, c drepturile noastre istorice ar fi o dovad de vechimea i maturitatea civiliza iei noastre.

Azi lumea este mai realist , nu se prea orienteaz dup asemenea teorii, oricât de ademenitoare ar fi ele.

Azi recunoa tem mai to i c suntem un popor tân r, din punct de vedere cultural i chiar dac am fi cu adev rat un popor-copil, nu-i nici o ru ine. Un copil e un copil, nu-i b rbat i pace, dar poate deveni i el b rbat.

Iar dac crezi c i-ai f cut „copilului” vreun serviciu punându-l mereu s se înal e în vârful degetelor de la picioare ca s par mai mare i-l faci de mic grandoman, te în eli pe tine i-l nenoroce ti pe el.

Este important coala cultural pentru un popor tân r.

Mai important este, îns , calitatea acelui popor, caracterul lui, sângele lui i dac se constat , cumva, c un popor, altminteri harnic, sufer de oarecare anemie, de hemofilie, de vreun început de otr vire a sângelui, trebuie luate m suri profilactice din vreme, c ci har Domnului, tiin a serioas a f cut mari progrese reale în aceast privin . cat numai c cei mai huni doctori politici in mor la homeopatia lor învechit i nu prea vor s aud de medicina cu adev rat modern , cu adev rat tiin ific . În orice caz, nu cu hapurile i decocturile de la ’48 se t duiesc anumite boli generale ce u or pot deveni fatale.

Din lipsa unei culturi na ionale bine organizat i încadrat cu pedagogii necesari, o parte din tinerii români ai celor dou principate istorice au plecat la studii în str in tate alegând Fran a, Austria sau Germania, majoritatea optând pentru cultura francez ce era mai ispititoare.

Drept este, c în Fran a a fost o bun coal , în multe privin e, dar a a a fost i este influen a culturii franceze, a devenit i a r mas ast zi covâr itoare pentru noi românii. i tot a a de covâr itoare au fost i sunt multele ei sc deri, în nici un caz, bine n-a fost i nu este bine ca un popor s se lase a fi robit de cultura exterioar , formal a unui alt popor, oricât de cult ar fi acesta, oricât de mult vor fi ele înrudite.

Un popor cu aspira ii de viitor trebuie s i p streze, pe cât este omene te cu putin , propria sa individualitate mai profund i mai complex . Au existat printre noi, nu pu ini, cei care i-au pus întrebarea: de ce oare nimea româneasc din Moldova i Banat, din Maramure i din Arge , din Ardeal, din Muntenia i Bucovina e aceea i, afar de mici nuan e neînsemnate? i de ce clasa cult româneasc din aceste ri se deosebe te a a de mult?

De ce mai ales în aceast clas cult se g sesc atâtea tipuri nivelate i f prea mult relief, f prea mare rezisten ?

Explica ia ar consta în faptul c sunt mai multe cauze din care, mai ales, dou sunt de luat în considerare. Prima ar fi promiscuitatea etnic de la ora e iar cealalt ine de diversitatea influen ei culturale din timpul copil riei.

Chiar i românul adev rat, dac este covâr it de mic copil, de cultura francez în România, de cea german în Bucovina, de cea maghiar -german în zona vestic , devine foarte u or un hibrid intelectual, un om na ionalice te stricat pentru toat via a lui i a poporului s u. Dac se n tea i r mânea între francezi, sau nem i,

4

Domnul de Rouã

poate c se alegea ceva de seam din el dac era o personalitate mai rit . A a îns nu-i nici român, nici francez i nici german.

Francezii, Germanii i chiar atât de fl mânzii i „primitorii” Unguri, îl consider str in între ei. Mai str in înc este între ai s i.

Face o trist figur din punctul de vedere al culturii serioase, e un fel de mixtum compositum, un fel de bastard al influen elor culturale.

Pentru c i-a fost strivit , chiar în germen, propria sa personalitate, fondul s u intim i s tos, i aici numai pe acesta îl avem în vedere, fondul s u na ional. Dac cu toate acestea, unii rezist , cauza este sunt personalit i deosebit de puternice.

Personalitatea omului nu cade din cer, dar nici din studiile cele mai profunde n-ai s-o sco i. Ea este întruparea caracterului deosebit al unei vechi familii, al unui neam întreg.

Carmen Sylva afirma în una din cuget rile sale: de vei vedea un viteaz pe câmpul de lupt sau în împ ia spiritului, ori de vei întâlni vreun st pânitor în imperiul gândurilor i al descoperirilor, s tii c el a avut o mam distins .

Biologii moderni sus in c de la mam , omul mo tene te calit ile intelectuale, iar caracterul de la tat . Adev rul este c asemenea mo teniri sunt mult mai vechi i mai complexe.

Câte femei n-au avut „o fire vioaie” i „dragoste pentru poezie” mai ales în zilele noastre i ce enorm de rari au fost scriitori ca Eminescu. El a fost mai mult decât fiul tat lui i al mamei sale.

Dar nici popoarele, nici limbile, nici culturile nu pot s r mân absolut pure. Ele toate cuprind i trebuie s cuprind i oarecare elemente str ine i aici, ca i în cele mai multe manifest ri omene ti, binele e la mijloc, nu în extreme, nu în exager ri.

Dar trebuie s facem o rezerv esen ial : oricare ar fi elementele str ine i oricât de bune ar fi ele, fondul etnic al poporului, al limbii i al culturii sale trebuie s covâr easc toate adausurile, trebuie s le poat asimila u or, f nici un seism.

Un popor atât de amestecat încât nu-i mai recuno ti liniile mari ale fizionomiei sale fizice, intelectuale i morale, e o mas bastard putere creatoare, f garan ii de viitor, c ci nu hotarele, nu pergamentele, nu teoriile politice garanteaz existen a unui popor, ci caracterul s u.

La un moment dat, în istorie, Polonia a fost un regal mare i temut, ajunsese la o cultur respectabil . Dar caracterul claselor conduc toare s-a stricat i Polonia a disp rut de pe harta Europei fiind împ it între Prusia, Fran a i Rusia.

Polonezii au dus o aprig lupt ca s i salveze m car limba na ional . Abia ulterior, datorit conjuncturii interna ionale i a zboaielor mondiale, a reu it reunificarea lor na ional , reîntregirea teritoriului mereu ciopâr it.

Ungaria, de asemenea, a fost un regat de seam , cu hotare naturale chiar formidabile, ca pu ine alte state, cu pergamente pline de jure i reservationes. Dar clasa ei conduc toare s-a tic lo it i la 1526, la Mohaci, Ungaria a c zut sf râmat de turci. Abia dup trei sute de ani de moarte na ional ea a înviat la 1867, înviere ca o simpl galvanizare, datorit unei simple întâmpl ri istorice salvatoare.

Caracterul unguresc s-a stricat i se stric mereu i iremediabil.

Contagiunea a pornit de sus, a cuprins masele intelectuale i zilnic a intrat chiar în nime.

Via a Ungariei este o via de ser , de azi pe mâine. Oricât s-ar încânta de ,,energia” i de „priceperea politic ” a lor, a ungurilor, to i cei ce nu-i cunosc se p lesc. Ungurii sunt un popor condamnat. ria lor, tot ce-i mai sus ine, e agita ia na ional i elementele alogene ce-i compun (germane, slave i mai ales evreie ti, care au trecut în tab ra lor).

Dar ajutorul acesta este trec tor i oricât de pre ios ar fi el azi pentru Ungaria, are s le fie dezastruos în viitor.

Anul II, nr. 3(7)/2017

Mai ales ungurii sunt o dovad vie de cum amestecul etnic f nici o noim sl be te, corce te i distruge caracterul unui popor.

Dar asta este o chestiune special .

Factorul de c petenie în cultur e calitatea rasei, c ci de la ea depinde felul caracterului general al rii i al cet enilor îndeosebi.

Nu se pune accentul pe t râmul antropologiei, pe craniometrii, dolicocefalie etc, deoarece nu numai lungimea sau scurtimea craniului, nu numai culoarea ochilor sau p rului pot fi singure hot râtoare, cum cred unii savan i p rtinitori ai raselor pure, ci un întreg complex de condi ii fizice, morale i intelectuale.

Cei ce cunosc pe nem i, vor recunoa te imediat pe neam ul-tip dintr-o mie de unguri-tip, dintr-o mie de italieni sau evrei tipici.

Iar neam ul tip reprezint toate popoarele tipic germanice: pe nem i, pe englezi, pe danezi, pe suedezi, pe olandezi .a.

Dar i între popoarele germanice tipurile pure sunt mai rare i ele cuprind tipuri mixte nu numai în aparen ci i în esen , în realitate.

Zicem mixte, nu îns corcite, ceea ce constituie o mare deosebire în contrast cu ungurii.

Chestiunea este de o mare importan tocmai pentru noi românii i merit s-o cercet m mai îndeaproape, deoarece în aceast privin mân incontestabile i pot fi rezumate în constatarea general c factorul cel mai însemnat în cultura omeneasc este rasa i na ionalitatea. În privin a na ionalit ii, pentru noi românii problema este de mult l murit i nu sunt interpret ri covâr itor de contradictorii dar mâne problema rasei având în vedere melanjul produs în urma multelor n liri barbare, cucerirea rii de c tre latini cu toat cohorta lor de mercenari, de amestec cu cumanii, t tarii, germanii, sa ii, ungurii, secuii, ru ii, bulgarii, sârbii, grecii, evreii i multe alte semin ii care i-au g sit ad post în vatra noastr str bun .

Important r mâne ce anume s-a p strat din gena autohton i ce anume s-a implantat din alte rase. cât de mare a fost influen a lor în caracterul i rasa noastr .

Este unanim recunoscut pe baza cercet rilor modeme, caracterul românului, în în elesul general al cuvântului, se deosebe te de alte caractere etnice fizice te mai ales prin statura sa relativ înalt i puternic , prin culoarea p rului care în genere este castaniu spre negru, prin ochii c prui.

Sub raport psihic românul e dornic de a întreprinde mereu ceva în folosul lui, al familiei lui, al neamului lui, de lupt eu vitregiile naturii sau cu agresorii s i teritoriali, de munc statornic i sistematic , de respectarea tradi iilor, de întrajutorare i de altruism.

Mereu caut adev rul, pentru c -l respect , pentru c detest minciuna ca orice caracter integru i adev rat.

Dar sub asprimea i uneori încordarea lui exterioar i interioar în lupta permanent cu via a, cu natura, se ascunde un suflet de adânc bun tate i noble e, iubitor al naturii i al frumuse ilor artei. În fa a naturii îns , pe care nimeni nu a întrebat-o mai mult i de la care nimeni nu a stors mai multe r spunsuri decât el, românul este în acela i timp i mistic, cucernic, adânc smerit.

Tocmai pentru c nimeni nu a fost mai profund preocupat ca el i pentru c nimeni nu b nuie te mai mult ca el adâncurile ei f de sfâr it. De aici se explic profunda i sincera lui religiozitate i toat seriozitatea concep iilor sale despre via .

De aceea, în toat Europa, popoare cu adev rat religioase nu sunt decât cele balcanice, dar nu sunt bigote, tocmai din adev rata religiozitate. De aceea poporul român este un popor moral i în moralitate cel mai fidel.

Sunt, totu i, i alte popoare în Europa cu asem toare tr turi de caracter, problema este cât sunt ele de reale, de ce origine sunt i dac trebuie i se pot înt ri sau nu.

Asupra acestei chestiuni va trebui s ne orient m într-un studiu viitor.

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

5

Ovidiu GHIDIRMIC

MORALITATEA CRITICII Dimensiunea etic a actului critic nu poate fi, în nici un chip, eludat . Moralitatea criticii este o no iune deosebit de complex i esen ial , de care nu se poate face abstrac ie. În primul rând, aceast moralitate este legat de judecata de valoare, care constituie axul demersului critic sau altfel spus, coloana vertebral a criticii literare. Acesta este chiar sensul primordial, originar al termenului de „critic ” (gr. „krinein” - „a judeca”).

Din p cate, în critica noastr actual , lipse te, adeseori, judecata de valoare. Din multe cronici i recenzii, ap rute în presa noastr literar , scrise într-un limbaj foarte sofisticat i incongruent sau prea tehnicist i rebarbativ, nu afli mai nimic despre valoarea c ilor comentate.

Impresia este cea a unei critici nevertebrate, lipsite de demnitate.

Se pare c travers m o perioad de alexandrinism critic, de rafinament al decaden ei, în care critica i-a complicat demersul, dar i-a pierdut ceva din rigoarea ini ial . Trebuie restituit dignitatea magistrului critic.

Chiar escamotarea judec ii de valoare reprezint o lips de moralitate, ca s nu mai vorbim de mistificarea ei. Prin chiar faptul c emite judec i de valoare, c d verdicte, sentin e, criticul este sau ar trebui s fie o persoan moral , care î i asum întreaga responsabilitate a actelor sale. În alt ordine de idei, moralitatea criticii implic neap rat, o consecven sau statornicie a principiilor, a criteriilor, a atitudinilor. Îns no iunea de „caracter” reclam o atare consecven .

Nu po i s sus ii ast zi, ceea ce ai negat ieri. Or, la noi, acest lucru se întâmpl frecvent.

Am v zut, mai ales dup ’89 încoace, critici care i-au schimbat radical atitudinea. Estetizan i, pân mai ieri, au devenit, ast zi, brusc, ideologizan i sau invers. Spectacolul este de-a dreptul jalnic i patetic, sub aspect moral. Principiile nu se schimb ca ve tmintele, în func ie de conjuncturi. a cum spunea Pompiliu Constantinescu, redutabilul diagnostician al criticii noastre interbelice, undeva: „Cu ideile este ineficace s tri ezi…”.

Tot de lips de caracter sau de personalitate ine i moda „revizuirilor”, de ast zi, a revizuirilor de dragul revizuirilor.

Eugen Lovinescu vorbea despre „revizuirile necesare”, întreprinse cu toat onestitatea i în deplin cuno tin de cauz ce consemneaz un anumit dramatism, inevitabil i inerent, al cunoa terii, ceea ce înseamn cu totul altceva, fa de revizuirile la mod sau comandate, dictate de conjuncturi i interese, de ast zi. În general, credeam c mama noastr critic interbelic este un exemplu de probitate intelectual , demn de urmat.

Având în vedere toate aceste aspecte, condi ia criticului nu este deloc u oar . Ne referim, desigur, la criticul adev rat, ideal, la prototip i nu la critica tri.

Criticul este un personaj incomod, care î i creeaz inamici ii,

adversit i, tocmai prin judec ile de valoare, prin verdictele pe care le emite, prin atitudini. Nu este iubit nici atunci când respinge, când ia o atitudine polemic , ferm , tran ant , ceea ce pe undeva este de teptat, dar nu este pre uit, în mod curios, nici atunci când laud , întrucât unii dintre cei l uda i cred c elogiile li se cuvin.

Condi ia criticului este, într-un cuvânt, ingrat i presupune chiar un anumit „eroism” cotidian. Dac nu este ap rat de o lege interioar imperturbabil , î i simte via a moral primejduit i se poate descuraja. În orice împrejurare, criticul trebuie s dea dovad de t rie moral i s mearg , cu senin tate, mai departe, peste orice opreli te.

O personalitate critic - cu cât este mai puternic - cu atât este mai contestat .

Dup apari ia inegalabilei Istorii a literaturii române de la origini pân în prezent, G. C linescu nu le-a r spuns direct denigratorilor s i, ci - dup cum se tie - printr-o pies de teatru semnificativ intitulat : un sau Calea Neturburat . Mit mongol.

Criticul trebuie s aib curajul opiniei, al sus inerii punctului de vedere pân la cap t sau - cum spune atât de frumos Camil Petrescu - „curajul m re , mai important decât cel fizic, al afirm rii gândului împotriva tuturor” (Teze i antiteze).

Istoria literaturii ne pune la dispozi ie numeroase cazuri de mari scriitori cu grave caren e de caracter, amorali sau de un cinism estetizant.

Dac scriitorilor li se iart , pân la urm , orice, cu condi ia de a fi absolvi i de valoarea estetic a operelor lor, nu acela i lucru se poate spune i despre critici, pe care statutul deontologic al disciplinei îi oblig , îi constrânge la moralitate.

Oricât de str lucitor ar fi discursul criticului dac nu corespunde adev rului sau realit ii operei comentate, nu convinge i n-are, în consecin , nicio valabilitate, risc s nu fie validat, luat în considera ie de istoria literar . În personalitatea criticului trebuie s ac ioneze, în permanen , o frân moral , o autocenzur în limbajul mitologic, o Ananke, zei a constrângerilor.

Criticul este înl uit de propria-i con tiin , condamnat, iremediabil, la moralitate.

Numai sentin a kantian îl poate consola: „cerul înstelat deasupra mea i legea moral în mine”.

Func ia primordial i cea mai important a criticii este aceea de a emite judec i de valoare.

Nu oricine poate s emit judec i de valoare i s dea verdicte asupra operelor literare.

Pentru aceasta, î i trebuie nu numai cultur , care se subîn elege de la sine, dar i o calitate special , care se nume te „sim critic”, iar „sim ul critic” îl ai sau nu îl ai, cu alte cuvinte, este înn scut.

Critica presupune, a adar, voca ie.

Nu se poate face critic în absen a voca iei.

6

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 3(7)/2017

Petre PANDREA

OMENIE LA LUCIAN BLAGA Not : Acest articol se public pentru prima dat prin amabilitatea d-lui Prof. univ. dr. Dinic Ciobotea, în a c rui posesie se afl i pe care la rândul s u l-a primit de la d-na prof. Elena Georgescu, so ia defunctului prof. univ. dr. Titu Georgescu, istoric, fost rector al Universit ii din Craiova i de inând multiple func ii i titluri tiin ifice, n scut în Romana i la Corabia, la data de 23 febr. 1929.

Profesorul Titu Georgescu a primit acest manuscris la data de 04 nov. 1965 de la scriitorul Petre Pandrea ca semn al prieteniei ce-i lega pe cei doi intelectuali i a notat cu creionul pe col ul din stânga sus, urm toarele: „P. Pandrea, acest prieten vârstnic al unui prea tân r istoric.”

Fiica unui mare poet a suspinat odat : - Pe tata s -l cete ti mereu, dar s nu-l cuno ti niciodat .

Tat l avea un caracter prost de chefliu i u rnic. Între om i oper se g sesc i discrepan e, pe care critica literar oficial i academic , le mu amalizeaz i face r u. Îmi poate fi prieten Platon, dar mai presus, de prietenia sa distins se afl amica Veritas.

Nu se poate scrie decât cu lampa eternit ii pe mas .

Se pot scrie prostii, se pot face gre eli în munc i în via a trepidant , plin de ispite. Numai cine st cu bra ele încruci ate i mort ciunile nu gre esc niciodat . Perfec iunea lor nu este statuar ci steril i negativist . Bietul Jean-Marie Guyau, un filozof idealist, a nimerit-o odat , f a fi cu oi tea în gard: decât un adev r sterp, este preferabil o eroare fecund .

Scrisul cere sinceritate deplin . Tocul se poate arunca, dac nu mai poate fi sincer.

Tr turile pozitive i cele negative din biografia scriitorilor i a filozofilor sunt necesare, în mod egal pentru portretul definitiv, în alb i negru, plus alte culori, transfigurat de aura i aureola adev rului. Nimic nu se poate ascunde decât cu pericolul roz-albului inexistent la omul de lut i duh.

Psihologul abisal Nietzsche ne-a înv at c un creator este o moned cu dubl efigie: la marile virtu i corespund cele mai grele cate, comise efectiv sau numai în stare larvat . Într-un moment de cumplit sinceritate, Goethe a m rturisit: - Când cetesc ziarele fran uze ti, germane i engleze, cu descrieri de nenum rate crime, am impresia, c le-a fi putut comite pe toate.

Goethe n-a comis nici o crim cu sânge sau cu escrocherii pentru numerata pecunia.

Afanisit de încartadele sale erotice, prea mult prosl vite în biografii roman ate i în filme, un ideolog marxist din epoca Berlinului meu 1926-1933 a spus i a scris: „S -l l m pe Goethe în calitatea de Don Juan. S lu m la refec pe Goethe ca licheaua politic nr. 1 a Germaniei.

Crima comis împotriva lui Beethoven la întâlnirea cerut la

Karlsbad de consilierul aulic nu poate fi iertat . Beethoven a fost un artist cet ean. tergerea dedica iei de c tre muzicant pentru Napoleon Bonaparte, când s-a transformat din sabie a Revolu iei de la 1789 într-un tiran corsican merit mai mult stim decât plec ciunile lui „Goheimont” Johan Wolfgang von Goethe, ministrul i primministrul în ducatul de Weimar, ocupat de inamic, care a primit satisf cut complimentul napoleonean la audien : - Voila l’homme! Ecce homo!

Micul caporal purta în rani , pustiind Europa, o sut de c i.

Printre ele se afla i voluma ul romantic „Suferin ele tân rului Werther”. N-a spus „iat omul providen ial”, ci „iat omul meu” ca un mic satrap corsican romantic i egolatru.

Goethe a devenit „omul lui Napoleon”, îndemnând suita la plec ciuni cam la modul balcanic i bizantin. Iat crima contra patriei i a Europei. Pilda sa ca om nu poate fi pedagogic . Se consum doar a a. Via a lui Goethe nu poate fi expus decât în filme. Atât de mediocr , ca i biografia roman at , cu ieftin patos de Emil Ludovic tradus pentru modistele i coafezele continentelor.

Arta lui Goethe este intangibil . Biografia sa hilariant reprezint dezordinea romantic , iluminismul despo ilor i momentul politic complicat. Goethe r mâne prin ul poeziei germane.

Nu-i un lirism de ciocârlie zglobie, ci „liric filozofic ”. Ferice de ara i limba sa. Luther, Goethe i Nietzsche sunt cele trei culmi stilistice germane.

Poetul român Panait Cerna a f cut o tez de doctorat la Leipzig despre „Gedankenlyrik” (lirica ideilor, adic despre marea poezie).

M-am întrebat câteodat în momentele de spleen i de melancolie, dup ce eram înfuriat de micimea rii mele i a literaturii na ionale, de lipsa temelor universale, de lipsa crizelor de con tiin individual a arti tilor i a cre terilor organice (afl toare plenitudinar la Goethe).

- Cine este prin ul poe ilor români dup Mihail Eminescu? Dac Luceaf rul nostru ar fi ajuns la vârsta matusalemic a consilierului aulic i ar fi avut norocul familiei unui opulent avocat, i dac ar fi

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

sit pe Amalia, pe Lotte von Stein i pe ducele de Weimar ne-ar fi dat un Faust?

Luceaf rul nostru Eminescu a pierit, dup ani pu ini, petrecu i în suferin e, cu capul strivit de un pietroi, certându-se în balamucul prin ului medic u pentru un codru de m lig .

Fioroasa moarte cutremur mereu i pune o cunun de martir pe fruntea alb marmorean , al turi de cununa de laur.

Puritatea scrisului i a vorbii lui Eminescu nu poate fi p tat de rugina rezervelor etice. Poetul a crezut în scrisul s u de foc i în versurile cu raze de lun . Între via i oper nu exist discrepan .

Pe marile în imi ale lui Eminescu se plimb în poezie i filozofie numai Lucian Blaga.

Poezia goethian i faustic pe crestele Carpa ilor i la Danubiu a fost întrupat în dramaturgie, în liric i în filozofie sistematic de Blaga.

S-au scris i se vor mai scrie tomuri groase sau elegante schi e ideologice i de izvoare, ca în ultima monografie a lui Ov. S. Crohlniceanu.

Omul Lucian Blaga se cunoa te mai pu in i nimeni nu îndr zne te ridice perdeaua. Timpul a sosit pentru memorialistic .

Omenia omului Blaga avea catifel ri eminesciene.

L-am cunoscut în via a sa de diplomat, cu lungi schimburi epistolare, între Berna i Berlin. Blaga conducea în calitate de consilier sec ia de pres a Lega iei noastre în Elve ia, iar eu m aflam ca al treilea ata at la Berlin în etapa 1928-1931; apartenen a la un grup i la un cenaclu literar, cu o revist fastuoas (Gândirea) condus ini ial - de Cezar Petrescu, ca i meseria comun de lega ii i ambasade au u urat aceste schimburi i sfaturi de la un mare creator în plin maturitate i un exeget la 24 de ani, încep tor i mâzg litor de hârtie la aceea i revist , tr ind în acela i mediu de diploma i în str in tate.

Când conduc torii revistei elegante Gândirea (un magazin literar) au deraiat ideologic, prin f , Lucian Blaga a intrat în disensiuni i a plecat, ca i mine. Au plecat: G. C linescu, Mihai D. Ralea i Zaharia Stancu spre alte constela ii din zodia poporului asuprit. ...Surâd: Berlin i Berna, condi ii ideale de crea ie, pentru un fecior de pop din Lancr mul transilvan i un fiu de mo nean de pe Olte . Din motive de crize de con tiin , pentru a fi aproape de r cini, de ara sa intrat în dihonii, Lucian Blaga a p sit Berna tihnit pentru a intra în cetatea Clujului competi iilor universitare, pentru a purta o facl a esteticii, la catedra didactic .

Filozofia i estetica ajunseser în ara româneasc , dou imposturi i unelte infame de agora i de veleitudini. Blaga avea o preg tire filozofic de mic copil, tat l s u preot de sat cetea pe Kant i Schopenhauer în altar, în limba originalului german. Fiul Lucian a fost trimis la universitatea Vienei.

Despre sistemul filozofic al lui Lucian Blaga vor scrie speciali tii cu perspectiva deceniilor, dup moartea noastr . A ridicat un monument din bronz nepieritor, un monument criptic, care are nevoie de descifrare, un labirint ca al lui Dedales, ca un fir al Ariadnei. F Hegel i f Nietzsche, f Frobenius i Freud nu se în elege nimic de c tre muritorii de rând. Langajul s u de teoria cunoa terii nu apar ine oricui.

Omenia lui Blaga se adresa tuturor i demnit ii umane. Aici a vrea s creionez silueta omului de omenie, care a fost Lucian Blaga.

Ne vedeam foarte rar, între Cluj i Bucure ti. Parcurgeam fiecare prin voin i destin elipse din alte constela ii. Catedra universitar i bara tribunalului nu se întâlnesc niciodat . Catedra sa era turnul de filde , iar tribunalul meu era leprozerie în acea epoc . Avocatul penalist un biet medic de lepro i.

Lucian Blaga a dat s rutul lepro ilor mei în anul cumplit 1940.

7

Cine î i mai aminte te de vara, toamna i iarna 1940, 1941?

Grani ele rii erau sfârtecate în urma diktat-ului de la Viena (unde Blaga f cuse studiile de filozofie, ca i Eminescu). Fusese cronicar pe Vistula i în Elve ia, în Portugalia i adjunct specialist la Externe.

Catedra sa Clujean se mutase la Sibiu. Acolo a scos ca un adev rat filozof senin i imperturbabil, revista sa Secolul. Senin tatea cuprindea un tâlc i o atitudine. Filozoful i ciracii s i nu se dep rteaz de fr mânt rile veacului. Asistentul s u universitar Zevedei Barbu i secretarul de redac ie al revistei filozofice Secolul a fost arestat în calitate de comunist i depus la Curtea mar ial . Filozofia se afla deci în miezul lucrurilor i al evenimentelor. Nu este o vorb van .

Ideile dau b liile cele mai grele i cele mai eficiente. Profesorul Lucian Blaga nu i-a p sit ciracul nici o clip . Prestigiul s u era imens, în cetatea german a Sibiilor. Purta laurii celui mai de seam poet al rii pe frunte. Fracul brodat al diplomatului i al ministrului plenipoten iar alternase în garderoba sa cu roba universitar i cu hermina de academician cultivat i hermetic , care f cuse „elogiul satului” la recep ia aulic , iar nu a canaliei politice de care se s turase toat lumea.

Cu catilinerii verzi i cu tr torii hitleri ti refuza orice contact.

Om de cultur i de limb german refuza s intre i s înoate în valul progermanismului cotropitor pentru beneficii personale. Se ferea de ovinism ca de cium , dar nu de satul s u natal.

Dup instalarea dictaturii legionaro-antonesciene în septembrie 1940 în ora ul industrial Media s-au operat arest ri printre muncitorii comuni ti i israeli ii negustori. S-a f cut un lot al Media ului cu 300 (trei sute) de oameni încadra i la moarte.

Ajutaser cu Ion Kiepur pe de inu ii din închisori prin colecte de bani. Listele c zuser în mâinile Siguran ei generale. Arest ri, schingiuiri. Proces. Orice stipendiere a unui partid interzis se pedepsea cu moartea. P.C.R. era interzis. Ergo, moartea. Lotul a fost trimis cu oamenii în lan uri la Sibiu în fa a cur ii mar iale prezidat de un colonelmagistrat, aristocrat carierist i cam histeroid, un prin fanariot.

Voi povesti, cândva, cu am nunte, povestea acestui lot cu acuza i încadra i la moarte i salva i, dup peripe ii senza ionale în mai 1941, la curtea mar ial din Craiova, dup alerg turi de opt luni.

Lucian Blaga la Sibiu, în prima etap , nu s-ar fi putut face nimic.

Nu s-ar fi putut face nimic f Ion Gheorghe Maurer i Avram Bunaciu, avoca i de Bucure ti, care conduceau cu un curaj de haiduci biroul juridic P.C.R. aflat în ilegalitate, în pericole mortale, sub obroc.

Nu s-ar fi putut face nimic f cenaclul literar Meridian Craiova condus de profesorul Tiberiu Iliescu (pe unde se aflau cu lupt tori foarte tineri Al. Balaci i Mihnea Gheorghiu) comuni ti cote i moderni ti ca Marinetti i T.S.Eliot.

Lotul de 300 de candida i la moarte a parcurs în opt luni traiectoria Media (unde s-au operat arest rile cu schingiuiri), Sibiu (cu încadrarea satanic ), Bucure ti (Tribunalul Suprem, sec ia II-a, cu str mutarea omeneasc pentru suspiciune legitim ) i Craiova (Curtea mar ial cu judecarea mirilic f v rsare de sânge i f osând ).

Tout est bine qui fini bien. Ende gut allesigut, Happy end.

Cine ar fi crezut? Toate limbile p mântului învr jbit, se amestecau babilionic pentru petrolul din Valea Prahovei. R zboaiele se poart pe valuri de sânge i petrol.

Fascismul german a reprezentat un abator pe sectorul judiciar la centrale ca i la filiale. Nu este o figur de stil. Cine a parcurs acest sector în anii de pomin 1940-1944 ca medic de prim batalion i de lepro i politici se cutremur i se îmbrac în roba violet a melancoliei.

Umanitatea se poate degrada i se poate scufunda pe trepte pân în abis i în bestialitate. Istoria subteranelor judiciare i penitenciare nu s-a scris. Saltul de la animalitate la om s-a f cut cu greu

8

Domnul de Rouã

i s-a numit umanismul antic, cavalerismul medieval i umanism modern (umanism socialist sau umanism iluminist). Românii au cunoscut umanismul i-l cunosc sub forma omeniei tradi ionale i a stoicismului agrar. Floarea rar cre te abundent pe plaiurile rurale.

Omul de omenie este o obliga ie generalizat la sate.

Arunc roba mea de avocat primit ca al cincilea secretar la profesorul meu Anibal Teodorescu în anul 1923, în Tribunalul Ilfov, m îmbrac în toga melancoliei i declar: - Începând cu uciderea lui Matteotti i a lui Don Sturza, s vâr ite dup instalarea lui Benito Musolini la putere, în 1922, crimele s vâr ite în Europa pe motive ideologice dep esc orice închipuire i orice m sur . Bestialit ile din lag re i pu riile secolului XX dovedesc degradarea omului i u urin a cu care se poate face saltul de la om la animal (ajuns bestia cea mai fioroas ).

Când s-au instalat legionarii la putere, la 6 septembrie 1940, au început saturnaliile robilor verzi i liturghiile negre. S-a generalizat la itatea printre intelectuali i aparatul de stat, dar nu printre muncitori i rani. Din cei peste 13 000 de avoca i ai Baroului Ilfov nu se mai puteau g si avoca i ap tori ai comuni tilor. Cei care fuseser cândva ap tori de comuni ti ilegali ti pe vremea democra iei formale burgheze când li se puneau pozele în gazetele Adev rul i Diminea a unde am fost secretar i colaborator din 1932-1937, au dat bir cu fugi ii.

Avoca ii ilfoveni s-au împr tiat ca iepurii i ca potârnichiile în momentele cele mai grele ale datoriei de ap tori, de medici pe timp de holer , de cium brun , de tifos i molim .

Un avocat i un medic nu pot fugi de la datorie decât sub semnul oprobiului. Nu-i vorb de banalul curaj. Nu-i chestie de eroism. E o obliga ie de serviciu. Cinstea profesional definesc pe om, ca i cinstea pecuniar , ca o coordonat elementar i indispensabil .

Cum po i s fii om f onestitate b neasc ? E ti ho , punga , escroc.

Cum po i fi medic i avocat f a alerga la cazuri grele.

Spre hula cinului meu avoca ial, cu foarte rare excep ii, pe care le pot num ra pe degete, juri tii de baz nu i-au f cut datoria. Interzic, public, aici, participarea vreunui avocat la decesul meu, la înmormântarea mea, la pomenirea mea. Nu-i blestem. I-am iertat i vreau -i uit pe ve nicie.

La Sibiu am g sit ajutor imediat, necondi inat, cu o senin tate de filozof antic la Lucian Blaga, profesor, academician i poet. A mers cu mine pretutindeni în cele trei zile, când am b tut la u a sa, la inima sa. Faptul c nu- i p sise asistentul la ananghie pare simplu i firesc. Lucian Blaga a s rit în ajutor i pentru cei 300 de comuni ti i israeli i, clien ii mei, într-un timp când no iunea de comunuist i de evreu echivala cu termenul lepros. M-a sf tuit ceea ce trebuie s fac.

M-a condus prin dedalul misterelor locale pentru a- i feri meseria i prestigiul de la un abator judiciar i pentru a nu terfeli omenia noastr româneasc i rural .

Acest filozof punea accente pasionate în definirea eticei universale i locale române, a moralei. Etica na ional nu poate distona de etica stabilit de istoria universal pe coordonatele bazinului mediteranian, adic pe ordinea juridic a Digestelor, pe în elepciunea Minervei ateniene i pe caritatea ierusalimitic .

Discu iile au fost nesfâr ite, dar nu în contradictoriu ci schimburi de idei care ne mâncau nop ile. Teza mea suna a a: c etica este o problem de clas . Clasa de baz în România este nimea milenar .

Aceast nime împ rt te stoicismul antic cu valorile în vitejie (haiduci, panduri, eroi i sfin i), iar nu în hedonismul citadin tr it frenetic de mica i marea burghezie.

Proletariatul modern este o prelungire vital a nimei, într-o nou i simpl diviziune a travaliului. Etica rural i etica proletar sunt identice. Tablele lor de valori se numesc: respectul muncii i al

Anul II, nr. 3(7)/2017

efortului cotidian, vitejia, austeritatea, c toria indisolubil privit ca un destin preluat cu senin tate, de timpuriu, cultul copiilor, respectul b trânilor, stima pentru gospodari, dispre ul m sc ricilor, cultul exponentului i mefian a împotriva personalit ilor egolatre, egalitatea între b rbat i femeie în diviziuni de travaliu, repudierea moralei rigr dene, moslemice i fanariote de c tre întreaga nime balcanic , cultul lui F t-Frumos i al Ilenei Cosânzene, care sfâr esc în c snicie cu copii mul i (cu corelatul dispre ului pentru Don Juan în sat i pentru oaia capie uz rnic i demimonden ), cultul voinicului i dispre ul estropiatului eliminat de la conducere (un chiop nu poate fi preot sau militar), predominarea mo neanului i a r ze ului în momentele decisive grele ale patriei noastre ( tefan cel Mare, D. Cantemir, Tudor, pa optismul ardelean i reg ean), semnul de egalitate între român i om (femeia rural zice omul meu, rumânul meu), ospitalitatea i omenia român ca valori dominante etc. etc.

Biologia fericit s toas rural na te stoicism senin, euforie vital i îng duin comunitar . P gânismul antic stoic i antihedonic n-a pierit pe meleagurile balcanice i în Sud-Estul Europei.

Etica na ional î i are r cinile adânc înfipte în aceast ruralitate biologic milenar . Industrialismul nu poate modifica esen ial nimic i nu aduce nout i (în afar de terminologie), fiind c nimea i muncitorii formeaz o unitate indestructibil biologic i etic . Morala este organizarea biologiei în colectivit i variabile. Via a nu variaz or, ci numai în perspectiva sutelor de milenii. Carul cu boi, motoreta sau avionul nu schimb biologia i psihologia oferilor. Un aviator este un ofer al aerului i are mentalitatea specific . Ne îngrozim zadarnic de oferi i de tehnic , de oameni i meserii f nici un raport cu morala cotidian care s-a creat în absolutul mileniilor i al experien elor, extras din realit i.

Cele trei nop i petrecute cu Lucian Blaga la Sibiu în discu ii despre etica universal i român au trecut într-un fi tigoi. teptam deliberarea clien ilor pentru str mutarea lor din ghearele mor ii. O str mutare penal este o ofens adus justi iei locale i nu se ob ine decât cu greu de la Tribunalul Suprem, atunci, ca i acum.

Blaga m sf tuia pentru str mutare. I-am zis înainte de a cere semn tura clien ilor înfrico i, care mi-o acordau imediat dac o ceream.

Dac pierd la Casa ie II Bucure ti? Ce m fac? Se înfurie prin ul fanariot, colonel-pre edinte la Curtea Mar ial .

- Te afli în fa a unui pariu pascalian. Dac te judeci la Sibiu asi ti la un abator judiciar. Cei trei sute de in i vor fi judeca i rapid i împu ca i. Nu vei fi medic, ci un ârcovnic, care vei ine lumân rile i vei c delni a peste mor i. Din filozof-vraci, din doctor în drept, ajungi pop în od jdii, un pop sui generis, c tat l meu care cetea Faust i pe Kant în altarul bisericii din Lancr m. El îngropa i c delni a peste mor i din boal i b trâne e. Tu pui concluzii la împu ca i. Dac pierzi la Bucure ti prelunge ti via a i amâni moartea clien ilor. Te afli într-un impas de pariu pascalian negativ. Nu e ti filozof al Dreptului? N-ai scris despre Filozofia juridic a lui B rnu iu, despre Isvoarele lui Montesquieu i despre Psihanaliza judiciar ?

Iluminismul ardelean, preludiul revolu ionar al lui Montesqieu pentru 1789 i Sigm. Freud m fascineaz i pe mine. Te afli în pariu cu Blaise Pascal. Libert ile au murit. Te-ai întors în Evul mediu.

Nu sunt filozof. Sunt simplu avocat practician cu r spunderi imense. Avocatul este patrula viteaz a poporului obijduit. Patrula nu se pred niciodat .

Am crezut c voi c dea prizonier. M a teptam la arestare, la Sibiu.

Am sc pat de arestare gra ie asisten ei unui filozof cu hlamid academic , gra ie unui poet respectat unanim. Mi-a i asigurat ariergarda. Voi asculta de filozoful i în eleptul Blaga.

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

Batista omului de omenie Blaga a fluturat pe peronul g rii Sibiu pentru medicul lepro ilor, care pleca cu trenul accelerat la Bucure ti pentru a cer i mila, îndurare i justi ie, cu textele procedurii i codului penal în mân , cu tomurile groase de criminologie italian iluminist în mân , cu Franz von Lizt i Eduard Kohrausch în geant .

Acolo am g sit un procuror general pe Al. Procop-Dumitrescu, colaborator doctrinar la Revista Român de Criminologie, scoas de V. V. Stanciu, profesor academician Dr. Parhon i de pu in tatea mea,tip rit la închisoarea V re ti de c tre prietenul meu comunist de inut Pantilic Avramescu (pe care îl pomenesc cu venera ie i amici ie în Criminologia Dialectic (E.P.L.P. 1946) Printre lucr torii tipografi se afla i de inutul Teohari Georgescu.

Noi aveam tipografie proprie la Bucure ti. Aveam i editur la dispozi ie. (Bucur Ciobanul a lui Mihai C. Drume ).

Tipografia se numea Presa pe Calea Plevnei. Scoteam revista mai mic ”Repertoriul penal” împreun cu prietenii mei ceva mai tineri, asocia ii Lucre iu B scu (fecior de pop i fost elev la liceul meu militar i Vasilic Atanasiu.

Lucre iu B scu era ginerele industria ului Br tescu. B iatul popii ajunsese proprietar dotal de o sut de apartamente. Socrul era burghez sadea i apolitic. Lucre iu B scu era democrat, antihitlerist fervent i simpatizant al comuni tilor.

Industria ul mângâia c orul blond al nepotului i a aprobat (cu un simplu CEC) cump rarea unei tipografii înc din 1937 pentru ca ginerele s ajung proprietar de revist juridic .

N-o cetea niciodat , de i i se trimitea legat în piele vi inie i tip rit separat pe hârtie luxoas . În loc s dea peste un ginere parazit, care s -i toace milioanele la poker i rulet , d duse peste iatul de pop i cadetul ajuns avocat, care- i vedea de meserie, alerga la tipografie, studia tomuri groase. Cartea era un blazon nou pentru industria . În loc s scoatem Revista Român de Criminologie la presa lui Lucre iu B scu, care ne oferea ospitalitate i gratuitate, în edin a de constituire a revistei cu Prof. dr. Parhon i V. V. Stanciu, am opinat s-o scoatem pe cheltuiala noastr la închisoarea V re ti. Penitenciarul avea o tipografie. D deam de lucru, pl tit efectiv i omenos, de inu ilor politici comuni ti. Mai mult n-am spus lui Parhon care a în eles mai mult. Era academician i profesor. Trebuia ferit de „conspirativitate”.

El a în eles c trebuie s le d m i bani de la MOPR (Ajutorul ro u al de inu ilor). Nu era nici un MOPR pentru noi. D deam din punga lui Vasilic Stanciu i a mea. Cotizam de zece ani i la MOPR, lunar. Venea Liza Margulius prin redac ii i ne executa.

Acum aveam o filial MOPR pe socoteala noastr . Strict a Revistei Române de Criminologie. Am fixat o cotiza ie cât la zece lefuri de magistra i (destul de r u pl ti i). Doi avoca i puteau da mai mult decât zece salarii de judec tori. Mai erau i alte cereri i nevoi.

Cotiza ia lunar o primea Pastilic Avramescu, amicul meu din 19321942.

Pastilic s-a apucat s-o spun la mai mult lume dup 23 august 1944. O spun i eu dup dou decenii pentru a se ar ta „tehnica” i ramifica iile conspirativit ii i mersul P.C.R.-ului în ilegalitate, subteran plin de elan, de aspira ii arz toare i cu foarte mul i oameni, angrena i direct sau indirect, în firele progresului i ale revolu iei proletariene.

Gra ie Revistei Române de Criminologie aveam în lotul nostru amical pe îns i procurorul general al Casa iei II al Statului burghezomo ieresc.

Nu pl team onorarii pentru scriitori. To i scriau gratuit. Scrisul era o onoare, o emblem de înalt intelectualitate, un blazon. Cum s dai bani lui Al. Procop Dumitrescu? Cum s -l conrupi? Nici nu ne

9

trecea prin minte o asemenea ofens .

Al. Procop Dumitrescu era mo ier, proprietar de imobile urbane cu chiria i numero i, posesor de ac iuni industriale i unul din marii colec ionari de art plastic . Prietenia noastr se baza pe pasiunea comun a picturii i a sculpturii. În al doilea rând venea specialitatea de penali ti i criminologi, colegi la revist .

Al. Procop Dumitrescu a fost unul din marii speciali ti în drept i procedur penal ai rii.

Procurorul general a pus concluzii de str mutare al procesului de la Sibiu, zis lotul Media ului, al turi de avocat pe baza art. 44 pr.pen.

S-a declarat edin secret . N-au fost dezbateri retorice, ci s-au pus concluzii sobre.

Pe un avocat adev rat nu-l intereseaz retorica i elanul teatral ci rezultatul favorabil. Pe un chirurg nu-l intereseaz decât reu ita opera iei, iar nu trâmbi ele i surlele sau echipamentul elegant.

Art. 44 pr.pen. prevedea str mutarea pentru suspiciuni legitime la o Curte de Apel învecinat .

La rug mintea mea, Procop Dumitrescu a cerut…Craiova. Nu se învecinau. Mi-a ob inut-o.

De ce Craiova? Acolo era patria mea, mic , o patrie liber i curajoas .

Acolo erau cei 25 meridioni ti - profesori ai fârtatului meu anti fascist, mallarmeanul supra realist prof. Tiberiu Iliescu.

Dup ce am ob inut str mutarea la Craiova mea prin treapta ierarhic a Sec iei II din Tribunalul Suprem al Capitalei (gra ie acestor oameni de omenie în rob neagr ) mi-am f cut formele la Sibiu pentru transportul clien ilor.

Am rev zut pe poetul Blaga i am cinat la restaurantul hotelului zis Romischer Kaiser fost Împ ratul Traian.

La desp ire, am întrebat pe Lucian Blaga: - Majister, cum s v mul umesc?

- Ce spui? Am dat s rutul lepro ilor t i. Nu suntem noi filozofii, de milenii, vraci în cet ile unde isbucnesc molimele? În timp de tihn a cet ilor filozoful se urc în turnul de ivoriu.

04 XI 1965.

Petre Pandrea Scrisori 24 mai 1968 Dragul meu Avram Bunaciu, i scriu din Spitalul Elias (Sec ia 1 medical , camera 1) unde m-am internat pentru o opera ie la vezica biliar (pietre).

Dr. Andrei [fiul lui Petre Pandrea] a stat doar o 1/2 zi, cu internarea. A plecat urgent la slujb (Hidrocentrala Paltinu, corn. Seciuri, raion Câmpina). * Azi a fost aici consult cu prof. Bruckner în frunte (f. simpatic). Zarurile opera iei sunt aruncate. Alea jacta est.

Dac mor, nu-mi uita copiii i memoria mea n stuit .

Cu veche i statornic prietenie i afec iune, Petre Pandrea

10

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 3(7)/2017

Nadia MARCU PANDREA

PETRE PANDREA, CONSTANTIN BRÂNCU}I ]i PAS{REA M{IASTR{ Cum ar putea s scape de riscul s u un medic de lepro i penali, se întreba avocatul dr. Petre Pandrea?

Cum s-ar putea face nara iunea vie ii i operei lui Brâncu i decât sub forma romanului, se întreba scriitorul Petre Pandrea?

De ce Petre Pandrea l-a frecventat pe Brâncu i?

Petre Pandrea a fost scriitor, a fost jurnalist, a fost avocat, a fost criminolog, a fost sociolog, a fost în diploma ie.

Petre Pandrea a fost memorialist. Petre Pandrea a scris, cu deforrile profesionale ale juristului i ale memorialistului melancolic.

Fiecare profesie are riscul s u. Întrunind toate aceste calit i dar i riscurile aferente, Petre Pandrea a scris memorii, amintiri fragmentate i mozaicate, despre sculptorul C. Brâncu i, un om pe care l-a frecventat adeseori.

Conjunctura general i opreli tile de ordin politic din România au jucat un rol nefast în vie ile i destinele celor dou personalit i de prim rang.

Petre Pandrea spunea: „În tinere e, înainte de intrarea la universitate, am vrut s m înscriu la sculptur i am ov it. N-am perseverat. Am dat frâu liber pasiunii pentru plastic în Bucure ti (trei ani), i-apoi, al i apte ani, la Berlin, Paris, München i Roma, pe unde am audiat i studiat prelegeri juridice, în principal, i prelegeri filosofice i estetice, în secundar, pe la universit i faimoase, ca student ambi ios i, aproximativ, sârguincios.”

Mai apoi continu : „Mi-am petrecut via a personal de famulus universitar prin atelierele de sculptori i pictori, iar pinacotecile i gliptotecile din multe ora e germane i italiene nu aveau secrete pentru un diletant, ca student, dar i ca avocat cu plec ri anuale în str in tate, pân la izbucnirea celui de-al doilea r zboi mondial din anul 1939.

De atunci s-a tras lespedea i nu m mai pot referi la arta plastic european contemporan . Nu mai tiu, efectiv, nimic. Este o lips grav , pe care o subliniez la începutul nara iunii raporturilor mele cu Brâncu i i despre arta sa.

De fapt, arta lui Brâncu i s-a încheiat cu ansamblul m re de la Târgu-Jiu. Nu i-am v zut Foca, Broasca estoas i Broasca estoas zbur toare, opere de august senectute. Odat cu sosirea b trâne ii, Brâncu i i-a încheiat crea ia, cu toat vitalitatea pe care o ar ta în anii 1938-1939. ranii sunt pruden i i precau i.

Brâncu i era un tipic ran oltean. A fost prudent i neîncrez tor cu oamenii, dar i cu sine, ca i cu arta sa”.

Petre Pandrea l-a întâlnit pe sculptorul Constantin Brâncu i în mai multe reprize, la Paris i la Bucure ti, între anii 1928 i 1939, pe când acesta se afla în august maturitate. S-a apropiat de sculptorul celebru, cu îndr zneala vârstei dar i cu venera ie, mai întâi la Paris,

când s-a dus s -l invite la Berlin, pentru a-l face cunoscut speciali tilor în arta modern i amatorilor de nou.

Aceasta se întâmpla în anul 1928 pe când Petre Pandrea se afla în Germania la studii juridice, dar i în diploma ie. Invita ia era f cut în calitatea sa de ata at cultural, în cadrul Lega iei României de la Berlin. Avea 24 de ani.

Nu i-a fost u or. Nu a reu it s -l conving pe Brâncu i s vin în Germania anului 1928, dar leg tura lor de suflet a fost stabilit statornic. Ea a d inuit, peste timp, dep ind hopurile istoriei i ale destinului, pân la dispari ia fizic a celor doi protagoni ti.

Dup ce s-a spart ghea a, sociabilitatea imens a lui Brâncu i la acceptat în „echip ”. Era un homme du monde, în în elesul bun al cuvântului, un prince-paysan, un oltean i european. Între 1928 i 1939, avea înf are i structur de pater familias, de profesor de energie napoleonid i de v taf cobili ar.

Brâncu i se n scuse în provincia din dreapta Oltului, în Valahia Mic , ara lui Petre Pandrea, zis Oltenia.

Dup Paris, l-a rev zut pe sculptor în Bucure ti, între anii 1928 i 1939. În Jurnalul intim din anul 1934, Petre Pandrea face o schi de portret ideografic povestind „expedi ia” întru exploatarea acestui Everest al spiritului oltenesc i românesc, în f ptura sculptorului Constantin Brâncu i, de mondial notorietate. Era în anul 1928. Brâncu i descinsese la Hotel Bulevard, urmând s se întâlneasc cu Dem. I. Dobrescu, Primarul General al Capitalei. Petre Pandrea fusese invitat la recep ia dat în onoarea sculptorului român, împreun cu alte personalit i de prim rang ale vremii. Întrevederea s-a prelungit, cu folos, 19 ore, cu taclale la „Bufet”, la restaurantul „Mircea” i la osea. În 1942, la 25 mai, Petre Pandrea ine o conferin la Craiova (în cadrul Cercului „Meridian”) despre Sociologia i Metafizica Olteniei.

Printre problemele abordate spicuim: * Exist o sociologie a Olteniei, o sociologie cu caracter diferen iat i cu specificit i proprii? * Exist o metafizic oltean cu un con inut autonom i cu un profil distinct? * Exist Oltenia ca o realitate sufleteasc i antropologic ? În anul 1945, în „Portrete i controverse”, volumul I, îi dedic sculptorului un portret complex. „C ile mele au consemnat conversa ii, aforisme i sfaturi ale sale, publicate în revista „Meridian” (Craiova), ca un protest i indica ie, în noaptea dictaturii i cotropirii germano-hitleriste. Brâncu i ne fusese stindard în b lia democratic , progresist i antifascist ”.

Dup alte decenii, încearc s descifreze aceste amintiri i jurnale intime, ca un rezumat definitiv pentru urma i.

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

Pas rea iastr este o pas re mitologic luat din folclorul oltean, dintr-o legend care vorbe te despre pas rea-f -somn, parea care vrea s se fac om.

Miturile eline i ale folclorului defileaz în arta sa, în motive, în leit-motive i în versiuni. Simbolistica acestei statui este aspira ia arz toare a omului spre infinit, dorin a de a dep i materia i a face comuniunea cu eternitatea. Dup cum pas rea m iastr , pas rea somn, vrea s i dep easc regnul, spre a se preface în om, tot a omul aspir la perfec iune pentru a deveni semi-zeu sau zeu.

C. Brâncu i a lucrat 28 de ani la ciclul P rilor. Ideea de zbor înfrânge materialitatea. Reluarea constant a unui anumit motiv central nu este o noutate. Se reg se te i la al i arti ti, vechi sau moderni, i nu are nici o leg tur cu personalitatea artistului sau vreo lips de imagina ie.

Petre Pandrea spunea: „Pas rea iastr a fost lucrat în 30 de versiuni (sau, poate, numai în 29) în ghips, în bronz lefuit-poleit, în marmur alb i în marmure colorate”.

Cifra variaz . Ultima i cea mai abstract (l’Oiseau en vol) se afl în muzeul personal al doamnei Peggy Guggenheim din Vene ia, achizi ionat , cu certuri pitore ti, în vara anului 1941, când Hitler bombarda Parisul.

O alt „m iastr ” se afl în S.U.A., o pas re arheopterix, admirat i parodiat în romanele sale de c tre prietenul s u James Joyce.

O tez de doctorat în estetic trecut la Sorbona trateaz , în exclusivitate, despre Motivul p rilor la Constantin Brâncu i.

Dup cum se tie, iastra este una dintre sculpturile cele mai spândite în arta plastic mondial .

Petre Pandrea ne spune: «Pas rea M iastr , d ltuit de Brâncu i, se nume te în Occident, mai scurt, iastra. Am g sit acest termen de iastra în texte engleze ti, fran uze ti, italiene ti i germane. Este unul din pu inele cuvinte române ti care au p truns în limbile de circula ie mondial .

Dup cum se tie, în ultima vreme, interpenetra iile lingvistice au luat amploare gra ie aportului dat de radio, televiziune i stadioane.

Mai notez faptul interesant i îmbucur tor c una din cele dou sute de întreb ri care se pun candida ilor, pe o list de înv mânt, la intrarea în cadrul i corpul diploma ilor din S.U.A., se refer la sculptorul român Brâncu i. Cine nu tie la Washington despre iastra i despre biografia gorjeanului pic la examen.

Se în elege grija tuturor ca fiecare fapt biografic, cuvânt pronun at i opera lui Brâncu i s fie receptate, interpretate i comentate just. Aceast grij este i la noi în ar , ca i în str in tate. Pân acum nu s-a ajuns înc la un consens oarecare i la o m sur mijlocie. La unanimit i nu se va ajunge niciodat , fiindc problemele puse sunt ireductibile în antinomia lor. [...] Profesorul Ion Schinteie în cadrul universit ii craiovene referindu-se la P rea în opera lui C. Brâncu i (Revista „Ramuri”, iunie-iulie, 1966), aduce câteva contribu ii noi, precum i o polemic discutabil i nea teptat cu subsemnatul. E vorba de un amic al meu vechi, înc de prin anul 1943, împrieteni i prin pasiunea brâncuiologiei i a antifascismului. Ion Schinteie ne pune în cauz , direct.

Nu este loc de acord cu interpretarea noastr pe care o g se te prea folcloric i prea anec-dotic în leg tur cu pas rea iastr .

Despre geneza i interpretarea M iastrei, am tip rit un singur text scurt, în cele 37 de teme de conversa ii cu Brâncu i, din Portrete i Controverse (volumul I, 1945). Ion Schinteie reproduce exact acest text pe care l-am cules din gura sculptorului, dar nu-i acord credibilitate, i nici autenticitate. Sunt dezolat pentru el. În subdialect local, parc mi-ar spune: - M i, neic , textul l-ai scos din burt .

Despre iastra s-a scris în mai multe limbi.

11

În polemica deschis de profesorul Schinteie, am noroc: exact peste dou zeci de ani de la publicarea textului meu, Peter Neagoe confirm prin Sfântul din Montparnasse, trimis de dincolo de mormânt (adev rate Mémoires d’outre-tombe), precizia i exactitatea culegerii noastre din oralitatea lui Brâncu i.

Neagoe a murit în 1960 i Sfântul u din Montparnasse este din anul 1965. Culegerea noastr este din anul 1945. Asupra textului nostru din 1945, referitor la iastra, Ion Schinteie gloseaz urm toarele în revista „Ramuri”, num rul din iulie 1966: „Atribuind o importan exagerat elementului nesc mitologic, mul i comentatori sus in c Pas rea M iastr este o pas re mitologic luat din folclorul oltean, dintr-o legend care vorbe te despre pas rea f somn, care voia s se fac om”. Ion Schinteie adaug , peiorativ, dar ne citeaz , în continuare, cu exactitudine: „Mai mult, se afirm c urmeaz citatul din Portrete i Controverse (pag. 165) - F t-Frumos se afl în c utarea Ilenei Cosânzene. Pas rea M iastr este pas rea care vorbe te i care a indicat drumul lui F t-Frumos”.

Ion Schinteie mai spune: „Cercet torului care cunoa te bine realit ile de la Hobi a i satele dimprejur, sus inerea de mai sus i se pare cu totul literar . Se acord un prea mare loc anecdoticului în dauna plasticului” („Ramuri”, iulie, 1966).

Sunt, iar i, dezolat, dar nu dezarmat. Ion Schinteie este n scut în c tunul Hobi a, comuna Pe ti ani, din jude ul Gorj. Face parte din sutele de nepo i ai lui Brâncu i, pe filiera surorilor i veri oarelor sale. Î i ador înainta ul i ruda celebr . Cunoa te basmele locale.

Neag c ar fi pe acolo un basm cu pas rea f somn. Ion Schinteie tie c exist „o mitologie local foarte bogat , chiar o mitologie a rilor. Exist i o magie neasc ”. În ir , din memoria sa, aceste ri i supersti iile aferente: 1. „Capul de porumbel sau de câ nu se m nânc , deoarece se aseam cu un cap de arpe (Pas rea M iastr , în primele variante, are cap de arpe)”. S not m c vorba câ , în subdialect, înseamn bibilic .

2. Cucul, rândunica, barza, codobatura, pup za, zamfiroiul spurc prim vara dac le auzi cântând sau le vezi pe nemâncate.

3. Mitologia de la Hobi a este esen ial teluric , cu baza realist .

4. i la mitologia p rilor putem ad uga pe aceea a erpilor: în anumite zile, dac vezi curelele de la opinci, te mu erpii vara; pe aceea a cailor: ai lui Sânt Toader sunt cei mai n zdr vani; ai lupilor, sunt spaima copiilor care p zesc oile, etc.”.

Care este teza lui Ion Schinteie în privin a interpret rii iastrei?

Basmele române ti i oltene ti sunt multe. Me terul Brâncu i a tr it zece ani la Craiova, dup ce c lcase lan ul carpatin, cu pasul, fiind ciob nel la oi. La Hanul Spirtarului, din dosul g rii Craiova, ie elul de pr lie Costache Brâncu i a ascultat mult folclor oltean, ardelean i moldovean, de la l utari i de la c tori. Hanul i-a fost prima coal a vie ii. Hanurile de odinioar au jucat roluri impresionante i progresiste în schimbul de m rfuri, în schimbul de idei sau în schimbul de informa ii.

De la ace ti c tori, câte odat be i sau melancoliza i de c tre viori tii tuciurii, micul Costache Brâncu i va fi avut ocazia s asculte binecunoscutul cântec popular, auzit i de genera ia mea, cea urm toare. Între noi se afla o mare distan de timp, dintre 1876 i 1904.

Clasa mo nean i pribegia ne-au fost numitorul comun. […] Poezia popular spunea cam a a: În gr dina lui Ion, Toate p rile dorm.

Numai una n-are somn.

Nu m nânc i nu doarme, Ci strig Ioane, Ioane!

Acest cântec popular are o serie de variante. Le-am controlat cu

12

Domnul de Rouã

ajutorul folcloristului profesor Ovidiu Papadima. Mi-am controlat, deci, memoria fidel i textul cu un folclorist de seam . Notasem conversa ia înc din anii 1938-1939 i am tip rit-o în 1945. Ovidiu Papadima nu l-a cunoscut pe Brâncu i i nici nu-i este nepot, dar cunoa te, pe de rost, basmele române ti i oltene ti.

Acest basm al p rii f de somn, care nu m nânc i nu doarme, i care strig Ioane, Ioane, l-a auzit Brâncu i în tinere ile sale, dup cum îl auzisem i eu. Îl cunosc to i folclori tii. Mi-aduc aminte c Brâncu i mai obi nuia s cânte un cântec craiovean: Colo-n gr dini , Sub bolta de vi .

Când discutam cu me terul despre geneza i semnifica ia iastrei, dânsul tocmai terminase de intonat melodia sub bolta de verdea a restaurantului, zidit în Bucure ti de c tre marele arhitect foc nean Ion Mincu. Restaurantul se afl la oseaua Kiseleff i se mai nume te Bufet. Acestea sunt date autentice în memoria mea.

Pas rea f somn care strig Ioane, Ioane era iastra din sculptura brâncu ian . A urmat cu me terul o îndelungat conversa ie despre eroul Ion, sau Ioni , despre nomenclatura noastr din Oltenia, despre Ioni F t-Frumos i Ileana Cosânzeana. În gr dina lui Ion toate p rile dorm.

Cine n-a auzit, pe vremea lui Brâncu i i a mea, melodia simpl i elegiac ? Numele de Ion este cel mai r spândit pe plaiul nostru. În Oltenia, cu numele de Ion rivalizeaz doar numele de M rin. Chiar t-Frumos se denume te în Oltenia ceva mai complicat: Ioni F tFrumos. Iancu Jianu se nume te în unele hrisoave i epistole Ioni Jianu. Fiindc Jianu era frumos ca un semizeu, l-au alintat ursitoarele cu trei mo ii pe care i le-a periclitat în posesie, jefuind pe ca aoni i luând chiar pitacii de aur fiscali, recolta i de Vod Caragea în Oltenia.

Fiecare nume în basme i literatur î i are sonoritatea i tâlcul s u.

Brâncu i a fost mare me ter poet în alegerea titlurilor statuilor sale: Rug ciunea, Cumin enia p mântului, Poarta s rutului, Columna infinitului, Narcis, Adam i Eva, Reîntoarcerea fiului risipitor, Pinguinii, Începutul lumii (Oul), Muza adormit , Leda, Prometeu. Toate titlurile sunt mituri i simboluri înc rcate de emo ionalitate i feerie lingvistic .

Marii i micii prozatori de nuvele i romane bune pun pre osebit pe alegerea numelor. A a a f cut Balzac, Creang i Caragiale. Dup cum se tie, criticul G. Ibr ileanu i al i critici literari str ini au subliniat faptul cu prisosin . iastra, care este acea pas re f somn a lui Ion din basmul oltenesc, se aliaz , firesc, cu Ioni F t-Frumos, plecat în c utarea eternei Ileana Cosânzeana. iastra îl ajut s ias din impasul vie ii creat de demoni, de vr ji negre, de cotoroan e, de vr jma i, de familiile potrivnice i de p durea r ului. Prin ul Ioni care este un voievod al purit ii, uneori a ezat pe tron, cu averi frumu ele, pleac în c utarea cenu resei f zestre. El poart zale, merge c lare, înarmat cu un pantofior. G se te piciorul Ilenei Cosânzene la cuhnie i în cenu . Alteori, Duhul-R u arunc o perie care se face p dure deas . F t-Frumos str bate p durea pe poteci t inuite, indicate de pas rea f somn. F t-Frumos i Cosânzeana, adic Ion i Ileana, formeaz cuplul nemuritor al vie ii tinere i genuine din Oltenia. Lâng ei se afl , ca protectoare, iastra.

Acest cuplu, al lui Ioni i al Ilenei, în iubire f de moarte, a fost redat de Brâncu i în versiunea rutului, ca monument funerar în cimitirul din Montparnasse, pentru Tanocika Ga evskaia. A mai fost redat în Poarta s rutului de la Târgu-Jiu, pentru eroul anonim întors soldat victorios din lupt , care intr în nunt pe sub poarta z -voiului.

Nunta este a lui F t-Frumos cu Ileana lui. Me terul a d ltuit i masa dacic , cu scaune de piatr , pentru nunta i. La aceast mas dacic , cu 12 scaune, se a eaz mirele, mireasa, na ul, na a, socrul mare i

Anul II, nr. 3(7)/2017

soacra mare, socrul mic i soacra mic , cei doi col cari cu dou surate ale miresei. Total, 12 persoane. În Poarta s rutului avem gravate opt medalioane, cu oul spart în dou , care este simbolul fecundit ii.

Mitul cuplului unic, în via i în moarte, se afl în literatura universal . Brâncu i l-a realizat, pe fragmente statuare, în iastra i S rutul, ceea ce au realizat Shakespeare în Romeo i Julieta, Franz Grillparzer în Hero i Leandru, Goethe în cuplul Faust i Margareta, Bernardin de Saint-Pierre în Paul et Virginie, Tolstoi în contele Vronski i Ana Karenina.

Dac faptele sunt simple în explicarea genezei din rutul, ca i în interpretarea variantelor ei, de i exist mari divergen e asupra interpret rii Por ii s rutului de la Târgu-Jiu i a Mesei dacice, lucrurile se complic , într-adev r, în privin a genezei iastrei. iastra are 29 de versiuni. Dup versiunea lui V. G. Paleolog, ar fi pe glob, bob num rat, 33 de variante i alte 4 replici ie ite din mâna lui Brâncu i. V. G. Paleolog a mai furnizat date interesante în ziarul „Înainte” din Craiova (1965) pe aceast tem . Brâncu i, aflat bolnav de tifos la Paris, privea solitar i în delir o pas re care î i f cuse cuibul în atelier. Aceasta ar fi fost geneza iastrei. La prima ipotez a tifosului, V. G. Paleolog a ad ugat ipoteza num rul doi: „Basmul rii iastre atot tiutoare, care conduce pe amant spre închisoarea unde este inut iubita lui, îl sf tuie te la nevoie, îl ap , îl inspir ” (Pas rea M iastr , împrejur ri, ziarul „Înainte”, Craiova, nr. 6234 din 14 martie 1964).

Profesorul Ion Schinteie crede c basmul iastrei nu se g se te la Hobi a-Gorj. El este un localnic i un nepot al lui Brâncu i. Noi nul credem pe Schinteie, pe considerentele folclori tilor speciali ti.

Speciali tii tiu mai multe decât localnicii. Nu to i localnicii tiu toate basmele locale. Unii dintre ei habar n-au de basme. Bunica mea, baba Stana, de pild , tia o mie i unu de basme locale. Nepoatele ei, profesoare de limbile francez i italian , nu mai tiu decât 2-3 basme, ca s le spun copiilor lor. Licen ele i doctoratele fac salturi calitative? Noi nu credem deloc a a ceva.

Comentând pe Vasile G. Paleolog, amicul meu Ion Schinteie adaug mali ios: „Este i motivul pentru care V. G. Paleolog care, mai mult decât al ii, intuind pregnant r cinile folclorice ale sculpturii brâncu iene, are nevoie s treac pe versantul drept al Transilvaniei, al Retezatului, s mearg pân în Bihor, pe muntele G ina, în c utarea „basmului P rii de aur, cu ou de aur, sau M iastra.” (Cuvintele subliniate de noi sunt citate de Ion Schinteie din foiletonul lui V. G. Paleolog din ziarul „Înainte)”. În folclorul românesc, g sim trei p ri în feluritele lui basme: - Pas rea-suflet, - Pas rea f somn, - Pas rea viteaz (Pajura) care p ze te oul de aur, sau posed ou le de aur în cuibar. analiz m ipoteza Paleolog, men ionat de Schinteie cu mali iozitate: * Brâncu i a cunoscut basmul P rii f somn, care conduce pe F t-Frumos în c utarea Cosânzenii, i ni l-a povestit i nou . * Brâncu i a mai spus acest lucru i lui Peter Neagoe, care l-a consemnat în cartea sa The Saint of Montparnasse.

De la New York (1965) i de la Bucure ti (1945) vin doi martori oculari i auditivi, care spun acela i lucru, de visu et de auditu.

Proba testimonial nu este decisiv , ci numai indicativ . În vechime, testis unus, testis nullus. Pân în 1965, eram singurul. Din 1965, suntem doi. E drept c în justi ie, ca i în estetic , probele se cânt resc. Nu se adun i nu se num .

Noi continu m argumenta iile i strângerea de probe la geneza iastrei. Asupra interpret rii sunt acorduri aproape generale. Dihonia începe la geneza ei. Adaug c indiciile i prezum iile de care m

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

servesc ca probe sunt decisive în justi ie numai în limitele veracit ii i monovalen ei.

Brâncu i era un mare poet, sc ldat în apele i tematica simbolismului, i a lui Eminescu.

Despre Pas rea-suflet a mai scris un studiu foarte valoros cercetorul tiin ific i etnograful Gh. Pavelescu („Contribu ii pentru cunoa terea cultului mor ilor la românii din Transilvania”, Analele Arhivei de folclor, extras din 1942).

Pas rea-suflet se reg se te în mai multe locuri din Europa i din lume.

De pild , se pot g si multe date de folclor comparat în Handwörterbuch des Deutschen Aberglaubens (vol. VIII). Pas rea-suflet, ca motiv funerar de stâlp, se reg se te, uneori, în Transilvania, stilizat brâncu ian, înainte de na terea lui Brâncu i.

Dup ipoteza lui Ovidiu Papadima, iastra lui Brâncu i ar putea fi o contaminare între Pas rea-suflet, Pas rea-viteaz i Pas rea somn.

Eu nu cred în contaminare în cazul concret al travaliului artistic al lui Brâncu i, ci r mân la ipoteza genezei în Pas rea f somn.

Aceast genez am auzit-o din gura lui Brâncu i. Are i plauzibilitate de stilistic general simbolistic . De altminteri, eu am redat atunci conversa ii autentice. Nu este vorba de interpret ri, care pot fi personale, valoroase, mai pu in valoroase sau lipsite de valoare, ci de relat ri asupra f urarului con tient, asupra crea iei sale, care a f cut relat ri similare amicilor i ucenicilor. Tezaurele instinctuale, genuine i ancestrale joac rol esen ial în crea ia artistic . Deseori, artistul nici nu tie singur ceea ce a f cut. I-o spune criticul i exegetul. Din aceste discrepan e se nasc dificult i i controverse nesfâr ite asupra sensurilor exacte i a interpret rii unei opere de talent sau de geniu. În problema noastr , junimistul Miron Pompiliu a publicat, cândva, în „Convorbiri Literare” (VI / 1862, p. p. 17-31), despre Ileana Cosânzeana i Ioni F t-Frumos: Ileana Cosânzeana, din cosi , Floarea-i cânt .

Nou împ ii ascult .

Despre iastra lui Brâncu i ascult i vorbesc nou ri afl toare peste nou m ri.

Ion Schinteie ironizeaz interpretarea noastr cu Pas rea lui F tFrumos i Cosânzeana: „Se poate conchide c mitologia ranilor de la Hobi a are un caracter foarte realist, c întreg tezaurul na ional al copil riei lui Constantin Brâncu i nu cuprinde atât lirism magic, incanta ii folclorice, aspira ii spre infinit i turmente i nici nucleu ideatic metafizic, ci elemente concrete, extrase din via a de p stori, cioplitori ai lemnului, în mai mic m sur plugari, într-un cuvânt muncitori cu bra ele pentru satisfacerea tuturor nevoilor vie ii”. În opinia sa, mitologia ranilor de la Hobi a ar avea un caracter strict realist. În ace ti rurali ar fi, într-un cuvânt sau mai multe cuvinte, doar bie i muncitori cu bra ele, pentru satisfacerea bietelor nevoi ale vie ii.

Noi tiam c din jude ul Gorj au plecat, în cioareci, solda ii politici i filosofii revolu ionari ai lui Tudor Vladimirescu.

Noi mai tiam de fenomenul pandurilor care n-au plecat, câteva secole, la moarte contra turcilor, în Ada-Kaleh, pentru satisfacerea nevoilor vie ii personale.

Au plecat pentru idei. Aceste idei i sentimente înfl rate reprezentau numai nevoile vie ii comunitare i na ionale. Îndeob te, pandurii au fost mo neni care avea acoperite „bietele nevoi” ale vie ii personale.

Ei au luptat pentru p lma i, pentru desfiin area iob giei, pentru emanciparea iganilor din robie i pentru alungarea fanario ilor din ar .

13

Exilul parizian al lui Brâncu i a fost pentru eluri înalte de art i pentru etica unui stil de via de haiduc i de pandur. N-a fost un exil derivat din „g rg uni” i nici pentru veleitudini carieriste, ci pentru rile fermecate i f de somn ale Olteniei care sunt eroismul, jertfa, morala stoic , arta unificat cu justi ia pe acest p mânt.

E o diferen fundamental . Ion Schinteie afirm : „Brâncu i a pornit totdeauna de la realitatea înconjur toare. El este un mare realist. Aceast realitate n-a dat-o îns decât în esen a ei. Numai astfel în elegem de ce a urm rit în tot ciclul rii s redea nu o anatomie, ci esen a înaripatelor, zborul lor. De aceea afirma ia inspira iei din basme pare atât de hazardat ”.

Afirma ia noastr c Brâncu i s-a inspirat din basmele Olteniei nu este deloc hazardat , ci o profund realitate. Dar aceast realitate nu este de natur teluric i empiric , ci este o realitate de natur sufleteasc i intelectual . Nu fac basmele parte din inspira ia cotidian i din realit ile tr ite?

Basmul este izvorul de ap vie. Pilda lui Tudor, a pandurilor i a haiducilor a fost motor pentru Brâncu i, ca i pentru stilul s u specific de via la Paris.

Pandurul i haiducul dispre uiesc adânc nevoile personale i se conduc dup nevoi generale. Ei posed un nucleu ideativ, precum i aspira ii spre infinit, cu turmentele fatale. Acest nucleu ideativ se prelucreaz cu lirism magic i cu incanta ii folclorice.

Un artist popular sau cult nu caut ou le de aur în cuibar, pe la pajuri voinice, ca V. G. Paleolog. Nici nu este un teluric simplu, cu nevoi elementare, cum socote te Schinteie pe hobi eni.

Care este solu ia lui Ion Schinteie în aceast dilem a iastrei?

A dat o solu ie. Solu ia a fost g sit în porumbelul s lbatic. N-a sit-o în porumbelul domestic, cu dulcea lui carne, foarte gustat în satele Olteniei. Profesorul estetician o spune cu precizie i non alan : „Iat de ce, dac iastra nu-i aceea din poveste, ea este cu siguran tot de la Hobi a”. ascult m: „Dintre toate p rile care pot l sa amintiri ne terse în tezaurul de imagini al unui copil genial dotat s vad sculptural, nici una nu are o contribu ie mai mare decât Columbul”. Porumbelul de seam , în subdialect de Hobi a i în câteva regiuni muntoase, se cheam „golumb”.

Ion Schinteie descrie porumbelul s lbatic dup amintiri proprii i dup A. Brehm. Ne amintim i noi de podul casei str bune, de pe Olte în jos, care era plin cu 2-300 de „golumbi” domestici i. Se înmul eau îngrijor tor, de i f ceam din ei, hojma, ciulama, ciorb i friptur . „Golumbii” no tri au mai r mas i ast zi în casa zidit de Neica Ioni . Ion Schinteie descrie, cu trimiteri la A. Brehm, porumbelul s lbatic (Columba oenas), pe acela aflat în scorburi, în volumul Die Vogel, Leipzig, 1913, vol. III, pag. 286: „Porumbelul din scorbur , colorat cu ro ul închis al macului pe cap, pe gât, pe p ile superioare ale aripilor, pe p ile de jos ale spatelui i pe picioare cu albastru închis, b tând în cenu iu i stropit cu ro ul vinului pe partea superioar a spatelui - i cu albastru mat pe restul trupului, str lucind în soare, acolo, sus, coco at în stejarii cei mai înal i din p dure de unde i trimitea în lini tea plin de zumzet, ca din vârful unui uria pilon de TFF, carac-teristicul s u glas matinal: Hu..., hu..., este pas rea care domin imagina ia oric rui copil singur, cu oile sale, cuprins de teroarea panicat a câmpului i a p durii”.

Fraza este proustian . Remarcabil .

Dar, eu vreau pas rea mea. Pas rea mea f somn. Pas rea f somn a fost geneza probabil a iastrei. A afirmat-o chiar Brâncu i.

O confirm i Peter Neagoe în amintirile sale.

Ion Schinteie respinge pas rea mea f somn ca fiind literatur i anecdotic . Pune, în schimb, în „golumb”-ul s lbatic: „privind aceast pas re, str lucitoare în soarele de var , i proiectat pe

14

Domnul de Rouã

albastrul cerului, copilului Brâncu i i s-a întip rit, pentru totdeauna în minte, imaginea ei i astfel a redat-o în pline variante ale motivului. astfel stau lucrurile n-avem decât s compar m cu fotografia unui b trân stejar cu un golumb în vârful scorburos i uscat, în a a fel c silueta pas rii se contureaz , solitar i maiestuoas , ca prima iastr montat chiar de C. Brâncu i în gr dina Rodinei Steichen din New York”. Apoi: „Tot din aceast vreme artistul va fi uimit de zborul p rilor: golumbul solitar, aparent static, pe soclul s u natural, ori ile, planând în z ri, pe aripi de vânt”. (G ile sunt bietele noastre ciori). „Imaginea zborului însu it în copil rie va fi valorificat artistic mai târziu: iastra, Pas rea în spa iu, Coloana infinitului, Broasca estoas zbur toare, P rile-triunghi din gua ele sale”. Aferim.

Dar de ce ar fi g ile i golumbii izvor de inspira ie la iastra, iar nu pas rea mea f de somn din basm? N-o v zuse prin Hobi a?

Brâncu i o vedea cu ochii min ii. Brâncu i nu era un materialist vulgar, un empirist banal englez i nici un realist abra i oltean, cu nevoile stricte ale vie ii.

Ion Schinteie urmeaz impenetrabil demonstra ia sa de realist: „Afirma ia inspira iei din basme pare atât de hazardat . Dim-potriv , cercetând elementele de baz ale inspira iei sale i urm rind artistul ca mare plastician, a realizat în operele sale motivul p rii f nici o preocupare de anecdotic, în elegem i limbajul prin care aceste opere comunic cu noi”.

Aici ne desp im de Ion Schinteie.

Brâncu i n-a fost un realist i nici nu poate fi încadrat în coala realismului plastic.

Brâncu i a fost un modernist revolu ionar în concep ie i în tehnica statuar .

Brâncu i a fost un tipic pandur al spiritului. Prin nucleul ideatic ini ial este un artist oltean i un român de valabilitate mondial cu teme, probleme, aspira ii i solu ii universale.

Cu cât un artist este mai ancorat în problematicele, local i universal , cu atât are anse de a deveni un artist universal. Brâncu i a fost ancorat în clasa de mo neni a nimii oltene din care au ie it pandurii.

Aceasta este teza mea num rul 1.

Aceast clas de mo neni a fost o clas progresist , cu fermen i revolu ionari înc dinaintea anilor 1876, anul na terii lui Brâncu i la Hobi a.

Fermen ii revolu ionari i progresi ti i-a reg sit pe parcursul biografic la Craiova, ora de care a fost atât de legat pân la vârsta de 22 de ani. Între 1898 i 1902, a stat la Bucure ti i a înv at. Locuia tot printre oltenii lui din Obor. R scoalele ne ti b teau la poart . F folclor, basme, f mo nenie, f nie, f r scoala anului 1907 i progresismul mai vechi al lui Tudor, Iancu Jianu i Radu apc , nu poate fi în eles sufletul sensibil al lui Brâncu i, mintea sa iscoditoare, arta sa statuar i ispr vile pariziene.

La Paris a ajuns la vârsta de 26 de ani, ca un b rbat deplin format.

Acolo a devenit fervent revolu ionar în arta modern . Estetica, filosofia i etica sa sunt ale unui pandur mo nean, ajuns proletar artistic des rat.

Acestea sunt tezele noastre generale din anul 1945 i pân ast zi.

Am polemizat cu Petru Comarnescu, înainte de 23 August 1944, care nu era de acord cu aceste teze.

Cosmosul ideologic al lui Brâncu i este foarte complicat. Tangen ele i influen ele se pot depista i fixa îns u or.

Profesorul Ion Schinteie spune, aproximativ exact, abia în finalul expunerii sale: „Brâncu i e un demiurg, e sculptorul care la începutul veacului

Anul II, nr. 3(7)/2017

nostru, într-un moment de acut criz a artelor plastice, a tiut s profite de toate cuceririle trecutului i, retopind vechiul cu noul, s fac în sculptur pasul calitativ, devenind artistul plastic care, în lucr rile sale, a fixat tr turile distinctive ale veacului al XX-lea”.

C. Brâncu i n-a tiut „s profite” de cuceririle trecutului. Brâncu i a tr it o dram a cunoa terii din care a ie it cu greu, ca dintr-o boal grea. Aceast dram a cunoa terii, numit criz renanian , este cunoscut multor intelectuali de marc . Peter Neagoe, ca vechi prieten, ne-a descris drama în complexitatea ei. Ni-l prezint pe sculptorul nostru ca pe un sfânt.

A fost un sfânt? A fost un erou? A fost un pandur? A fost un haiduc? A fost un filosof? A fost un moralist de factur stoic ? A fost un mo nean des rat? A fost un proletar artistic pur? A fost Esop? A fost P cal ? A fost Nastratin Hogea? Este un nou profet?

C. Brâncu i a fost din toate câte ceva, într-un portret de artist i de în elept, greu de pictat în cuvinte vane.

Nu sunt de acord cu finalul eseului profesorului Ion Schinteie: „Iar aceasta s-a f cut cu efortul ce frizeaz supraumanul, mergânduse de la Columba oenas la Pas rea în spa iu (din colec ia Doamnei Peggy Guggenheim)”.

Neagoe pune în gura lui Brâncu i urm torul text: „I call it M iastra. In Romanian fairy tales, M iastra is the miraculous bird that leads lovers out on the forest of evil1 (pag. 167)”.

Brâncu i a mai spus urm toarele în textele lui Peter Neagoe, despre iastra sa, dup ce i-a ar tat geneza în basmele române: „Pas rea este un simbol al zborului care elibereaz pe om de limitele materiei inerte. Aici, am avut de luptat cu dou probleme.

Trebuia s ar t în form plastic sensul spiritului care este legat de materie. Concomitent, trebuia s fuzionez toate formele într-o unitate.

Chiar formele contradictorii trebuie s se unifice într-o nou unitate final . În filosofia mea asupra vie ii, separarea materiei de spirit i orice fel de dualitate este o iluzie. Duhul i lutul formeaz o unitate.

Prin acest oval al trupului p rii, eu am separat i am combinat dou mi ri imperioase - una, deasupra ovalului i alta, dedesubt. întreb singur: cum trebuie s balansez formele pentru a da p rii un sens al zborului f efort? Dup cum vede i, am reu it cumva ca pas rea s pluteasc , dar n-am fost capabil s fac astfel ca pas rea zboare” (pag. 167). E vorba de prima versiune, din cele 29, ale iastrei”. iastra devenit Pas rea în spa iu exprim zborul magic.

Pentru C. Brâncu i esen a zborului este în are, este transcenden , este dep irea condi iei umane. Esen a zborului este fericire!

Petre Pandrea mai spunea: [...] „Noi facem profe ia, c se vor face teze viitoare despre moralistul stoic Brâncu i.

Acest lucru se va întâmpla atunci când se vor cerceta alocu iunile, prelegerile, predicile i aforismele sculptorului, când se va publica, integral, Coresponden a2 sa cu foarte lungi epistole.»

1. Pe aceast pas re eu o numesc M iastra. În basmele române ti, iastra este pas rea miraculoas care scoate pe îndr gosti i din durea r ului.

2. Aceast inestimabil coresponden dintre sculptorul C. Brâncu i i Dr. Petre Pandrea a fost confiscat în anul 1948, la prima arestare important de sub comuni ti a scriitorului, când a fost „doar re inut”.

Nu a fost judecat, nu a fost condamnat. 1.680 de zile i tot atâtea nop i, isp ite f de vin . Cu prilejul acestor perchezi ii au mai fost confiscate toate manuscrisele existente la acea dat , precum i absolut toate bunurile familiei. În pofida insisten elor mele, „Lotul 1948” nu a ap rut pân în prezent.

Demersurile sus inute f cute la CNSAS pentru recuperarea acestora continu . (n.n.)

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

15

Nadia MARCU PANDREA

La Aiud - pe urmele tat[lui meu meu, Petre Pandrea Am avut nevoie de mult curaj pentru a pleca la Aiud ca sa v d cu ochii mei temni a care a r pit libertatea tat lui meu mai bine de zece ani. Am vrut s v d cu ochii mei celulele care i-au frânt trupul, dar nu au putut s -i z zuiasc mintea sclipitoare. Cuno team pe dinafar topografia închisorii, zidit între anii 1882 i 1912. O cuno team din manuscrisele concepute i scrise chiar între aceste ziduri, recuperate de la Serviciul Român de Informa ii în toamna anului 1997 i intrate în posesia mea în februarie 1998.

Pentru acest salt în timp, am ales ziua de 18 aprilie, zi în care, cu 37 de ani în urm , ocna ul Marcu Pandrea I. Petre a fost pus în libertate, gra iat de c tre Consiliul de Stat, conform sentin ei 176 din 9 aprilie 1964.

Am ajuns la Aiud, diminea a, pe întuneric. Ploua mocnit, insistent, p trunz tor, ca ploaia putred care i-a ritmat obsedant melancoliile penitenciare i, uneori, accesele de disperare. Am intrat pe o poart masiv de metal vopsit în verde (culoarea speran ei l sate la intrare?). Cum va fi ar tat aceast poart de fier la 4 august 1948 sau la 23 octombrie 1959, cand s-a închis în urma lui, privându-l de libertate pentru ani lungi i grei? Am str tut, succesiv, o mul ime de cur i interioare, împrejmuite cu ziduri de ciment. Înainte de a intra, am privit, hipnotizat , cl direa Celularului, construit de habsburgi în anul 1912. În anii ’60, ea g zduia în cele 320 de celule minuscule, prev zute pentru o singur persoan , peste 1.280 de de inu i politici.

M-am oprit, am privit îndelung. Durerea mea neputincioas de acum era poate la fel de insuportabil ca i durerea lui de atunci. Am intrat în Zarca celor 60 de celule, zidit la 1882. Aici era Talpa Iadului, unde erau interna i greii, c peteniile, vârfurile de inu ilor politici.

Cu intermiten e, ocna ul Dr. Petre Pandrea a stat solitar, în deten ie individual , de izolare strict , pe ciment, pe scândur , pe fier, pe rogojin sau pe saltea sordid de paie muceg ite, patru ani, din totalul de zece ani i jum tate cât a fost lipsit de libertate pentru delicte ideologice. Odinioar , Celularul i Zarca erau rezervate isp irii individuale a pedepselor.

Sec ia (pe care nu am identificat-o) primea de inu ii din Zarc i Celular, dup ce ace tia isp eau cei doi ani regulamentari de singutate. Era prev zut cu saloane, unde puteau intra, îngr di i, pâla 100 de de inu i. Adev rate caverne cu gratii, obloane peste gratii, paturi suprapuse i promiscuitate ridicat la puteri înfricotoare.

M-am înfiorat, înc i înc , p trunzând în sectorul cu regim de maxim siguran . Atunci, ca i acum, g zduie te infractori periculo i.

Atunci, periculo ii erau cei care pl teau scump cumplitele delicte ideologice, adic floarea intelectualit ii române ti. Acum, aici sunt închi i cei care au comis crime de sânge, abominabile, în mare majoritate recidivi ti. În acest sector se afl temuta celul de izolare Neagra, acum depozit de saltele.

Am intrat i m-am recules, cu respira ia t iat , în aceast fost celul de exterminare. Dârzenia i multele lu ri de atitudine împotriva arbitrarului i bunului plac al temnicerilor lui i-au adus tat lui meu 150 de zile de teribil pedeaps , în des vâr it întuneric i izolare.

Tot ce i s-a întâmplat tat lui meu la Aiud i în celelalte închisori le-am aflat îngrozit , abia acum, dup aproape 40 de ani, din manuscrisele gândite aici i puse pe hârtie în celulele din preajm , atunci când într-o perioad de relativ destindere i-a fost permis.

Am c utat s identific camerele reunite 321 i 322. Aici avuseser

loc, în 1962, timp de 120 de zile, edin ele de pomin i îndelung pomenite, spovedaniile legionarilor, ale celor 40 de c petenii care se mai aflau în via la Aiud. Asistând la aceste m rturisiri, împreun cu Pater Dumitru St niloaie, tat l meu i-a putut astfel cristaliza volumul de memorii pe-nitenciare Garda de Fier. Este o analiz minu ios f cut de c tre criminologul, ziaristul i scriitorul de excep ie, Dr. Petre Pandrea.

N-am mai g sit sala cinematografului i nici biblioteca. Am coborât spre arcul de beton destinat plimb rilor. Am trecut pe lâng u i z vorâte, printre grilaje i plase de sârm , acelea i pe care le cunoscuse i tata în urm cu mai mult de patru decenii. Faptul mi-a fost confirmat de colonelul Rusu, care m-a înso it tot timpul, cu men iunea c deinu ii politici trebuiau s tearg to i pere ii când urcau sau coborau sc rile, lucru pe care eu, din ne tiin , nu îl respectasem întocmai...

Tot ce s-a mai p strat din spatiul rezervat plimb rilor e co covit i ros de ploi. Aici, de trei ori pe s pt mân , timp de 15 minute, cu mâinile, obligatoriu, la spate i într-o t cere total , s-a plimbat i tata în pe-rioada anilor 1848-1952 i 1959-1964. Cât timp a stat la Zarca, sa plimbat în cerc; în triunghi, la Celular i în patrulater, la Sec ie.

Cei încarcera i la Neagra nu aveau drept la aer liber, nici m car în acel perimetru de ciment, de 2 pa i pe 10... În anul 1982, o mare parte din cur ile de plimbare au fost demolate i pe locul lor s-au construit ateliere de produc ie i o central termic . lcând prin b ltoacele arcului, lovite de ploaia ce nu mai contenea, mi-am amintit c , de fapt, îl mai înso isem pe tata, aici, i tot în suflet, de mult de tot, în copil ria mic , sub forma unei scrisorele, prima scris în via a mea, pe care a p strat-o sub zeghe. Cercul s-a închis, aidoma plimb rilor de la Zarca. Mi-am continuat drumul înnorat c tre locul unde pe vremuri se afla intirimul de sub plopi, jinduit de tata atunci când melancolia, depresia ori disperarea îl încoleau viclean. Am aprins, pios, în gând, o lumânare pentru el i pentru to i fra ii lui de suferin trecu i în nefiin , care, cândva, aveau aici o cruce i un mormânt. Între timp, cimitirul a fost dezafectat i în locul lui se afl un depozit de lernne.

Am fost la închisoarea de la Aiud, pe urmele tat lui meu, Dr. Petre Pandrea. La 18 aprilie 2001 am v zut i am tr it câteva ceasuri în aceast Talp a Iadului care l-a zvârlit în n past i durere, dar care niciodat nu l-a intimidat i nici nu l-a exterminat intelectual.

Inteligen a lui nu s-a l sat înjosit i a protestat vehement la toate încerc rile de îngenunchere.

Din bezna de la Zarca, Celular, Sec ie i Neagra au sc rat f clii.

Miile de pagini de memorial penitenciar scrise aici s-au întrupat în i care începând cu anul 2000 au vazut lumina tiparului a a cum i-a dorit, a a cum a prev zut chiar în acele zile sumbre. Ele se numesc „Reeducarea de la Aiud” (ap rut la Editura Vremea, 2000), „Garda de Fier” (care vede lumina tiparului în anul 2001, la aceea i editur ) i „Comunic ri la Universitatea din Aiud”.

Gândurile i memoriile sale, înc tu ate i pedepsite amarnic întro închisoare construit în secolul al XIX-lea, au r zbit la lumin i sunt citite, de noi, cei din secolul XXI. Sistemul politic de-atunci na permis familiei sale nici o vizit , nici o coresponden în timpul încarcer rii de la Aiud, în perioada anilor 1959-1964.

Vizita acordat mie, în 2001, a venit mult prea târziu. i totu i, m simt împ cat . Ca i cum m-a fi întors în timp, lâng durerea i singur tatea lui de mandarin valah, zidit de viu la temelia unor nemernice vremuri.

16

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 3(7)/2017

Doina DR GU

Treizeci de ani f[r[ NOICA Cercet tor tiin ific, doctor în matematic al Institutului de Matematic „Simion Stoilov” al Academiei Române, din anul 2000, pre edinte al Consiliului tiin ific al Institutului Na ional de Cercet ri Aerospa iale „Elie Carafoli”, INCAS Bucure ti, Ioan Ursu, originar dintr-un mirific sat de munte din jude ul Alba i colit la Or tie i Bucure ti, se g se te, dup propria-i afirma ie, „între dou culturi” - cultura umanist i cultura tehnicotiin ific . În ceea ce prive te statutul tiinific, pe care i-l revendic , pe bun dreptate, este acela de go between, adic de mijlocitor între gândirea abstract i cea practic .

Volumul „30 de ani f Noica. Exerci ii de iubire”, de Ioan Ursu, editat, în 2017, la Scrisul Românesc, din Craiova, are în componen nou eseuri, primele patru ap rute în revista Arge (în anii 2002, 2004, 2011 i 2013) i urm toarele patru în revista craiovean Constela ii diamantine (în anii 2015 i 2016), iar ultimul, cel de-al nou lea, fiind o concluzionare a întâlnirilor cu Noica i a lecturilor de i despre Noica. Toate cele nou eseuri se raporteaz esen ial la Noica, fiecare fiind de sine st tor, dar nu putem s neglij m o oarecare conexiune între ele.

Îndr gostit de filozofie i literatur , ca orice matematician cu vederi largi, preocupat scape de asediul cifrelor i al teoremelor (o spun din proprie experien ), Ioan Ursu sa aplecat asupra operei lui Constantin Noica.

Iat cum î i începe cartea: „Îmi place s cred fac parte din mul imea secund , a c rei defini ie este propus în cartea lui Noica Scrisori despre logica lui Hermes - mul imea mul imilor cu un singur element. Atunci, a fi acel element, obligatoriu singurul, care a tr it de fiecare dat un indelebil sentiment al valorii la descoperirea poeziei lui Nichita St nescu sau a lui Mircea Iv nescu [...] i a inegalabilei Rostiri filozofice române ti a lui Constantin Noica.” În octombrie 1986 i februarie 1987, via a i-a oferit întâmplarea norocoas a „dou întâlniri fulgurante” cu Noica, la P ltini . În primul eseu, Apropierea de Noica, autorul evoc prima întâlnire (octombrie 1986) cu filosoful, la vila acestuia de la P ltini , în compania a doi colegi, un matematician i un inginer, cu care participase la un colocviu tiin ific la Sibiu.

(Ca o parantez , amintesc, ceea ce a f cut i autorul: în trenul ce ducea spre Sibiu, Ioan Ursu s-a trezit gândind cu voce tare: „Dac e Sibiu, e Noica”. „Companionii”, oameni de tiin din România, au fost mira i i nedumeri i: „Cine e Noica?”)

Noica i-a primit cu c ldur i a pus la punct un program ad-hoc ce s-a transformat într-o serat , care s-a prelungit pân dup miezul nop ii.

Le-a citit, „cu o nedisimulat pasiune”, fragmente din celebrele Caiete eminesciene, pe care le-a înso it de „comentarii-flash”. „Domnul Noica jucase bine, provocator chiar [...], comedia «vulnerabilit ii» în fa a matematicii”, ne spune autorul. „Matematicile pot corupe logica”, „matematicile au ceva în plus fa de logic ... ceva de natur s lase permanent logica în urm ”, spune Noica în Scrisori despre logica lui Hermes.

Ioan Ursu admite, cu convingere, c „Noica n jduia ca un matematician [...] s purcead de acolo din Scrisori..., la o

formalizare a «logicii lui Hermes», o formalizare în spiritul a ceea ce azi se nume te cu un termen general logica matematic .” „Logica lui Hermes” era construit pe o teorie a mul imilor secunde, apropiate de monadele lui Leibniz, acele unit i simple, p i, materiale sau spirituale, dar i de teoria lui Darwin, referitoare la evolu ionism. În cel de-al doilea eseu - Despre muzic , numai de bine -, autorul rememoreaz a doua i ultima) întâlnire cu Constantin Noica, de aceast dat Noica fiind musafirul, într-o sear de februarie a anului 1987, ultimul s u an de existen pe „muntele vr jit”, „într-o camer de hotel din imediata vecin tate a vilei” marelui filosof, unde s-a interpretat o bijuterie muzical la chitar clasic a Studiului nr. 11 în mi minor de Heitor Villa-Lobos. „Muzica este un Infern/Paradis al elementului”, spune Noica, în Jurnalul de Idei, elementul fiind adev rul ultim al Fiin ei.

Solilocvii câ e, solilocvii perpendiculare, cel de-al treilea eseu, este o paradigm , referitoare la relativism i arbitrar, unde „este straniu s vedem c dou personalit i cu autoritate într-un domeniu pot formula opinii epistemice diametral opuse relativ la acela i subiect”.

Sunt citate opinii ale unor personalit i: Ioan Petru Culianu, Mircea Mu at, Ioan Ardeleanu, Lucian Boia, Alexandra LaignelLavastine, Neagu Djuvara, Alexandru Paleologu, Sorin Lavric, Laszlo Alexandru, Nicolae-Stroescu-Stâni oar , A. Gol man, Nicolae Manolescu, Emile Borel, Karl Marx, Bertrand Russel, Imre Toth.

Textul al patrulea, Din Dosarul urm ririi OBIECTIVULUI..., debuteaz cu un citat din Noica: „În ce m prive te, tii calea pe care am ales-o. Suspendat fiind de via , am îneles s o suspend i mai mult, plutind peste lucruri ca «Norii» lui Petru Cre ia. (...) Mi-a ie it un mecanism de via , un fel de a func iona ca o ma in . Am mers i merg somnambulic din carte în carte, sfâr ind prin a crede mul i dintre cei pe care-i îndr gesc sunt neferici i, spre cap tul vie ii, pentru c n-au stat sub nici un delir organizat”.

Anul II, nr. 3(7)/2017

Citind cartea Dorei Mezdrea, Constantin Noica în arhiva securit ii (Humanitas, 2009), Ioan Ursu descoper (mai degrab i se confirm ) faptul c Noica era urm rit i interceptat de Securitate, mai ales întâlnirile acestuia cu oameni de cultur .

Acest eseu, probabil c a stârnit o controvers între conduc torii revistei Arge , unde a fost publicat, iar la trimiterea celui de-al cincilea articol, Ioan Ursu, fiind deja un colaborator fidel al acestei reviste, a fost refuzat, pe motiv c „textul con ine un atac la Nicolae Manolescu”, pre edintele Uniunii Scriitorilor din România.

Ioan Ursu, un intelectual rafinat i cu o cultur vast , nu s-a l sat intimidat i a apelat la revista „Constela ii diamantine”, care, dup o lecturare cu maxim aten ie, i-a publicat textul, de atunci, distinsul autor devenind un fidel colaborator al revistei mai sus amintite.

Deci, în cel de-al cincilea eseu, Ghici cine (nu) îl iube te pe Noica, Ioan Ursu face „o trecere în revist a trei monumentale apari ii recente în domeniul istoriei i criticii literare, apar inând unor corifei indiscutabili [...] fa de opera lui Noica”.

Iat cum începe enun ul lui Nicolae Manolescu din Istoria critic a literaturii române (Ed. Paralela 45, 2008, p. 1526): „Noica e un na ionalist i antioccidental, dar filogerman, e antimodern, spiritualist i mistic” În acest text, au fost puse „pe aceea i mas ”, „pentru compara ie”, opiniile i judec ile lui Nicolae Manolescu, Alex tenescu i Marian Popa.

Eminescu. De la Noica la Lucian Boia, al aselea eseu, „inventariaz avatarurile mitului eminescian [...] desfigurat de comandamente politice aberante sau manipulat de canoane na ionaliste”. În mare parte, autorul face referire la cartea lui Lucian Boia, Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea i desfacerea unui mit (Ed. Humanitas, 2015), numindu-l pe Boia „o personalitate de referin în promovarea reinterpret rii istoriei na ionale, punând în scen no iunile de mit, mitologie, imaginar, adev r i fic iune”.

Urm torul text, Cum e noul cu putin azi în cercetarea tiin ific ?, este un eseu scris din perspectiva unui cercet tor tiinific, având ca punct de pornire teza de doctorat a lui Noica: Schi pentru istoria lui Cum e cu putin ceva nou (1940).

Interoga ia „cum e cu putin ” î i are originea, dup cum se tie, în Critica ra iunii pure a lui Kant. În Desp irea de Noica? (cel de-al optulea eseu), care are motto-ul „Mi-am tr it rost via a în idee” (C. Noica), Ioan Ursu

17

Domnul de Rouã (prin acel semn de întrebare de la sfâr itul titlului) ar fi vrut s ajung la cota pe care Noica o a tepta de la cei cu care a venit în contact în acei ani de „pelerinaj i dialog de tip socratic”.

Noica a fost atunci „reperul unora din genera iile acelor ani paradoxali prin amestecul de sordid social-politic cu o germina ie cultural difuz ”. Anii care au trecut de la plecarea lui Noica, treizeci la num r, arat c i azi este „un reper viu al culturii române”, cum spune Sorin Lavric în volumul omagial Despre Noica. Noica inedit (Ed. Humanitas, 2009). În cel de-al nou lea eseu, intitulat, cum altfel decât În loc de încheiere, autorul aduce un elogiu marelui filosof Constantin Noica, acesta f când parte din „str lucita genera ie interbelic ”, altfel numit „Genera ia ’27”, împreun cu Mircea Vulc nescu, Petre ea, Belu Zilber, Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, to i „devenind întru fiin ”.

Au mai fost i alte „ilustre genera ii”, anterioare genera iei lui Noica, în ultima sut de ani, începând cu pa opti tii, continuând cu junimi tii, apoi cu „genera ia de foc” a Marii Uniri, dar cei din „Genera ia ’27”, care au plecat din România (Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu) au câ tigat „o notorietate planetar de prim rang”, iar cei care au r mas (Mircea Vulc nescu, Petre ea, Constantin Noica) au pl tit cu via a sau cu ani grei de închisoare în temni ele comuniste. „De ce nu au plecat cei care nu au plecat”? Poate c au vrut s înfrunte veacul i vremurile, poate c au fost prea lega i de locurile natale, poate c au vrut s duc o lupt din interior... În Pagini despre sufletul românesc, Noica scria (reluând un articol publicat în 1943, în „Vremea”): „Sunt încânt toare bisericu ele astea ale Bucovinei...” În Poem filosofic pentru S, datat 13 august 1971, deci dup aproare 30 de ani, g sim acelea i gânduri: „Peste câte o catedral ochii î i alunec , o înv luie toat i apoi o ridic spre cer, dar la o bisericu pictat , în schimb, privirea i se opre te pe un detaliu [...], apoi privirea î i fuge de pe pictura exterioar spre iarba din jurul bisericii, spre câ iva arbori, i se opre te acolo”.

Rafail Noica, fiul filozofului, poveste te, despre tat l s u: „Când a ie it din închisoare, a încercat s vin s ne vad . N-a putut nici în ’68, nici în ’69. Abia în 72 a venit pentru prima oar s ne viziteze în Anglia. i l-am întrebat: «Nu vrei s r mâi cu noi?» i a spus: «Nu, eu simt legat de soarta poporului meu.»”

Volumul 30 de ani f Noica. Exerci ii de iubire este un studiu laborios, care a început acum 15 ani, dup m rturisirea autorului, Noica fiind, pentru acesta, ca i pentru noi, o legend vie.

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

Epigrame UNUI TAT LA TRÂNE E La b trâne e te vezi tat , Pari serios i nu ro ti, Hai, spune drept, de-ndat , Pe care-amic îl b nuie ti?

UNUI B TRÂN „ÎNTINERIT” Doar p rul alb ne mai f cuse i d m respectul cuvenit, Acum ne-ai scutit de obliga ii, Din ziua-n care te-ai c nit.

UNUI A A ZIS FLEGMATIC Românul are zic tori, În care pus-a tâlc destul, Nu-i ade bine unui prost Dac nu este i fudul.

EPISCOPIEI Episcopia ne jupoaie, Ne ia i pielea de pe noi, protest m în cor cu to ii ne dea... pielea înapoi.

DOMNULUI PARZU ti tare. Le învingi pe toate, Bravezi orice i-ar sta în cale, Acas îns legitima, Se plânge c le-nvingi, dar... moale.

18

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 3(7)/2017

Nicu VINTIL -SIGIBIDA

A FI SAU A NU FI HAMLET MODERN? Interviu cu actorul Emil Boroghin , director fondator al Festivalului Interna ional Shakespeare (ex-director al Teatrului Na ional din Craiova) Nicu Vintil : Stimate domnule Emil Boroghin , vin la dvs. cunoscându-v ca actor, ca ex-manager neegalat al Teatrului Na ional din Craiova, acum director al Festivalului Shakespeare.

Celebra edi ie din luna aprilie 2010, a VII-a, a acestui Festival, a avut în concep ia dvs. ceva inedit i revolu ionar în acela i timp, a i adus în România teatre din toate continentele, cu regizori i actori de prim m rime, pu i s interpreteze aceea i pies : Hamlet.

Tema acestui Festival a fost: Constela ia Hamlet - Shakespeare i noua realitate teatral , f când parte dintr-un ciclu început la edi ia din anul 2006.

Ce muz a fecundat gândirea dvs. pentru aceast idee, acest sublim Festival ?

Emil Boroghin : Festivalul Shakespeare, fondat în anul 1994, a ap rut din dorin a fireasc de a crea la Craiova o manifestare teatral interna ional de calitatea celor la care Na ionalul craiovean a fost invitat s i prezinte marile sale spectacole, puse în scen de Silviu Purc rete. Este, dac vre i, un dar pe care noi, cei care slujeam Teatrul Na ional din Craiova, ne-am str duit s îl facem ora ului i oamenilor lui care ne înconjurau cu toat dragostea i cu toat c ldura posibil .

Am crezut i credem în continuare c asocierea numelui Craiova cu o manifestare cultural de prestigiu nu poate fi decât benefic .

Craiova Shakespeare Festival a avut loc la început din trei în trei ani, apoi, odat cu edi ia din anul 2006, din doi în doi ani.

Tot începând cu edi ia a V-a, la invita ia Pre edintelui Comisiei pentru cultur din cadrul Consiliului General al Municipiului Bucure ti, Festivalul se va desf ura, concomitent, la Craiova i în Bucure ti. a cum a i afirmat i dumneavoastr , edi ia din anul 2010, desurat sub genericul Constela ia Hamlet - Shakespeare i noua realitate teatral a f cut parte dintr-un ciclu, început cu Spectacole Shakespearene în viziuni paralele din 2006 i continuat în 2008 cu Mari regizori, mari spectacole, mari teatre ale Europei i ale lumii.

Caracteristica dominant a acestui ciclu este c el a fost a ezat sub semnul dialogului intercultural.

Ceea ce a f cut din edi ia din anul 2010 un unicat la nivel mondial este c era pentru prima dat în lume când un întreg festival, i nu unul oarecare, era dedicat în totalitate piesei Hamlet, cel mai important text al literaturii dramatice universale din toate timpurile.

Hamlet nu este o pies , este un tratat de moral , o carte de tur i în elepciune.

Nu sunt singurul care consider Hamlet de William Shakespeare o a doua Biblie.

N.V.: Acum dup acest maraton cu Hamlet, mai este posibil ca cineva s afirme c aceast pies de teatru nu mai este de actualitate, nu mai poate fi încadrat în tipare moderne?

E.B.: Nu cred c cineva ar putea afirma c aceast capodoper între capodopere ar deveni vreodat „neactual ”.

Este un adev r c nici un spectacol nu a reu it i nu va reu i s epuizeze marile teme din Hamlet. Posibilit ile acestui text sunt nelimitate, infinite.

De aici i dorin a, cutezan a, ambi ia, nebunia noastr , de a organiza un întreg festival numai cu spectacole Hamlet.

N.V.: Nu v întreb pentru c nu este moral s-o fac i nici dvs. nu mi-a i r spunde, dac poate fi stabilit o ierarhie a trupelor, a regizorilor sau a actorilor, dar, pentru cititorii care nu au avut posibilitatea vad spectacolele din aceast edi ie cu Hamlet, ce anume v-a surprins în mod pl cut, bineîn eles, la toate aceste desf ur ri de talente?

E.B.: Constela ia Hamlet trebuie privit ca un întreg. Mai important decât impresia puternic l sat de o anumit reprezenta ie a fost pentru noi posibilitatea de a prezenta nenum ratele deschideri ale piesei, multiplele disponibilit i ale personajului, în care puteam ne reg sim, în anumite ipostaze, noi, cei din sal .

Nu întâmpl tor am ales ca motto al acestei edi ii una dintre cele mai superbe replici ale lui Hamlet: „Au luat-o razna vremurile.

Cine, spre-a le-ndrepta, m-a h zit pe mine?”

Aceast replic , prin ecou i multiplicare, are darul s ne responsabilizeze pe fiecare în parte i pe to i la un loc.

N.V.: Hamlet dup Hamlet, parafrazând pe Nicolae Iorga cu al u Bizan dup Bizan , poate fi considerat un blog pentru festivalul pe care îl patrona i din 1994 i (v dorim) mul i ani de acum încolo?

E.B.: Hamlet i numai Hamlet a fost un ideal, la care am visat, începând cu edi ia a II-a din 1997. înv

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

Faptul c acest vis s-a împlinit ine i de ardoarea cu care l-am dorit, de pasiunea cu care am crezut în realizarea lui i de slujirea cu un devotament greu de imaginat a acestui el.

Mul i dintre cei c rora le-am dezv luit gândul meu l-au considerat sublim, dar în acela i timp nebunesc i irealizabil.

Fac parte îns dintre acei care cred, ca i Hamlet, c pentru om nimic nu poate fi imposibil.

N.V.: Teatrul a fost, în viziunea lui Hamlet, considerat ca o entitate în care „totu-i m sur i dintru-începuturi i pân acum, a fost i este, s -i in lumii oglinda-n fa ”.

Cât adev r este în aceast afirma ie hamletian ?

E.B.: Întregul adev r. Nu din timpul Rena terii, ci dintotdeauna, înc din Antichitate, Teatrul a fost „oglinda lumii”.

Nu întâmpl tor tema edi iei din anul 2012, când a început un nou ciclu, va fi „Lumea-i un teatru, noi suntem actorii”.

Lumea ca teatru, teatru ca lume...

N.V.: Viziunea regizoarei poloneze Monika Pecikiewicz în montarea piesei Hamlet a fost una foarte modern , feminist chiar. Cum a fost receptat de speciali ti, de public i de critic ?

E.B.: Toate spectacolele prezentate în cadrul Festivalului Shakespeare au fost de o mare modernitate. Nu trebuie uitat faptul Festivalul s-a desf urat i sub genericul Shakespeare i noua realitate teatral .

Au fost invitate spectacole cu Hamlet, în viziuni novatoare.

Campionii „modernit ii” cred c au fost spectacolele lui Thomas Ostermeier de la Teatrul Shaubuhne din Berlin, Elizabethei Le Compte de la The Wooster Group din New York, cel mai faimos teatru de avangard al lumii în momentul de fa , spectacolul lui Oskaras Korsunovas de la Teatrul Municipal din Vilnius i, o adev rat revela ie, spectacolul Hamlet de la Street Theatre Troupe din Miriang City din Coreea de Sud, în regia lui Lee Youn Taek.

Critica de specialitate a receptat excelent întregul Festival, manifestându- i entuziasmul fa de una sau alta dintre reprezenta ii, în func ie de impresia produs .

N.V.: Trupa Treatrului Meno Fortas din Vilnius - Lituania jucând Hamlet în regia lui Eimuntas Nekmosius, a propus o viziune a spectacolului dinspre interior spre exterior, dinspre universul cancelar al mor ii i lumea liber a spectatorilor.

Este aceasta o g selni de succes, de viitor? Poate fi extins i la alte piese ale lui Shakespeare?

E.B.: Spectacolul Hamlet al lui Eimuntas Nekmosius este unul antologic.

Teatrul „Meno Fortas” a prezentat în anul 2008 la Craiova Macbeth, iar la Bucure ti întreaga Trilogie Shakespearian a lui Nekmosius, compus din spectacolele Hamlet, Macbeth i Othello.

Datorit primirii excep ionale f cut de public, ei au dorit foarte mult s revin la Craiova i în 2010.

Virtu ile acestui spectacol cu Hamlet al lui Nekmosius sunt nenurate i s-ar cere o analiz detaliat , ce nu ar putea fi f cut printrun r spuns în câteva fraze.

Aproape toate piesele lui Shakespeare, vorbind despre Om, despre în rile i coborâ urile lui, în care, a a cum spuneam, putem ne reg sim, au ceva în comun.

N.V.: Polonezul Jan Kott în cartea sa Shakespeare - contemporanul nostru a deschis calea spre spectacol a operelor lui Shakespeare. În acela i timp Marin Sorescu cu rul Shakespeare a b torit acest drum, acum dvs. cu tema acestui festival, aduce i în modernitate pe Hamlet i nu numai.

Este bine? Este r u?

E.B.: Jan Kott, prin excep ionalul s u volum Shakespeare -

19

contemporanul nostru a influen at nenum rate viziuni regizorale ale spectacolelor shakespeariene, începând cu cele ale lui Peter Brook, adev rat patriarh al regiei mondiale contemporane.

Din nefericire, piesa lui Marin Sorescu V rul Shakespeare, netradus înc într-o limb de circula ie, este foarte pu in cunoscut în lume.

Destinul, impactul ei, va fi cred cu totul altul când va fi încheiat i va vedea lumina tiparului traducerea la care se lucreaz în momentul de fa .

Dumneavoastr dori i s fi i amabil cu noi. Nu Festivalul Shakespeare eviden iaz „modernitatea” lui Hamlet, ca s v citez, Hamlet r mâne idealul, modelul pe care noi l-am slujit de aceast dat , a a cum l-am slujit dintotdeauna pe Shakespeare.

N.V.: Critica de specialitate aprecia c în edi ia din acest an a Festivalului Shakespeare a existat o adev rat Galaxie Hamlet i c prin ul Danemarcei a vorbit în polonez , în englez , în japonez , coreean , mandarin , german , lituanian i bineîn eles în român .

Ce anume diferen iaz calitatea spectacolului? limba în care este prezentat? jocul actorilor? viziunea regizorilor sau toate la un loc?

E.B.: Într-adev r, criticii i oamenii de teatru români i str ini, începând cu George Banu, Pre edinte de Onoare al Asocia iei Interna ionale a Criticilor de Teatru, Profesor la Universitatea Sorbona, au vorbit i scris despre posibilitatea rar pe care le-a oferit-o acest Festival de a asculta pe parcursul a dou sprezece zile textul shakespearian i de a-l vedea pe Prin ul danez rostindu- i replicile în mai multe limbi ale p mântului.

Calitatea unui spectacol este dat de toate cele enumerate de dumneavoastr i de înc alte multe pe deasupra.

N.V.: Nu tiu dac ve i divulga, dar v întreb: ce anume pl nui i pentru viitoarele edi ii ale Festivalului Shakespeare?

E.B.: Am vorbit pu in mai înainte despre tema edi iei din anul 2012, Lumea-i un teatru, noi suntem actorii, i de faptul c ea reprezint începutul unui nou ciclu. „Lumea-i un teatru, noi suntem actorii” va fi urmat în 2014 de „Shakespeare al tuturor” i în 2016, când se vor comemora 400 de ani de la moartea lui Willian Shakespeare i când va avea loc i cea de a X-a edi ie, de „Shakespeare pentru eternitate”.

Tema edi iei din anul 2012 este extrem de generoas i incitant . Încerc m s aducem în România, la Craiova, cel mai celebru teatru al lumii, Royal Shakespeare Company, Theâtre du Soleil din Paris, Teatrul de Art „Cehov” din Moscova, Compania Yu Kio Ninagawa din Tokyo, Teatrul Odin din Danemarca, Yohangza Theatre Company din Seul i multe altele.

Programul va depinde, ca de fiecare dat , de finan area Festivalului. i, probabil, ca de fiecare dat în ultimii ani, vom r mâne i dup 2012 datori.

N.V.: M rturisesc, de bun voie, c am a v întreba multe despre edi ia acestui an „Shakespeare” dar, politicos, renun . las dvs. posibilitatea de a spune ceva deosebit cititorilor revistei noastre „Domnul de Rou ”, în încheierea acestui interviu pentru care v mul umesc i v doresc multe reu ite profesionale na ionale i interna ionale (al turi de cele existente deja).

E.B.: M pune i într-o real încurc tur , cerându-mi s spun cititorilor Revistei dumneavoastr „ceva deosebit”. Îi rog doar s m scuze în situa ia în care li se va p rea c r spunsurile mele la întreb rile dumneavoastr nu au fost conving toare, dar, consider, c Festivalul ( i odat cu el, fiecare dintre noi) a vorbit înainte de toate prin spectacolele i manifest rile ce sau derulat în aceast perioad , sub cupola Teatrului Na ional din Craiova.

Restul, vorba lui Hamlet, este t cere...

20

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 3(7)/2017

Dan LUPESCU

Inscrip\ii din Pe]tera lui Zamolxe…

Marginalii la volumul Steaua Zenovia de Mihai Sultana VICOL Fulger înnodat într-o sfer de foc în ve nic fierbere, bici al Duhului Sfânt uierând amenin tor-izb vitor deasupra aurei din care se nasc, se înal apoi se n ruiesc mii i milioane de tâlcuri - ascunse în Cuvântul care, Logos fiind, Dumnezeu este -, delicatul i aparent fragilul poet cu nume trinitar Mihai Sultana Vicol drapeaz , dincolo de un suflet clocotitor, t ria de granit a Muntelui Carpat, temeritatea i m iestria militar a Cavalerului Trac, întrupat din p storul dac nit în Împ rat roman: Galerius, pe care Diocle ian l-a desemnat, instantaneu, s -i fie urma la tron, alegându-l, astfel, f nici o ezitare, dintre sutele de generali ai s i, pe acela care se dovedise cel mai destoinic i neînfricat o tean, ef de stat major locuit de geniu, comandant vizionar, energic i hot rât.

Mihai Sultana Vicol nu- i are obâr iile pe malul drept al b trânului Danubiu, pe maiestuoasa gur de rai numit Valea Timocului, aidoma lui Galerius, nici la nord de Dun re, în Romana i, de unde era maica sa, a lui Galerius: preoteasa Romula, devenit zei (nemurit inclusiv prin Municipiul Roman ROMULA, de pe vremea Împ ra ilor Filip Arabul i Hadrianus - sit arheologic pe raza comunei Doblosloveni, satul Re ca, jude ul Olt).

Ne referim la Galerius cel B trân, deoarece a existat i unul Tân r, de fapt vreo dou sute de urma i, dintre care 40 au urcat pe vestitul tron imperial roman, 40 adic jum tate din num rul total (80) al împ ra ilor romani proveni i din rândul generalilor.

Unul i acela i cu Galerius - cel r mas în colindele noastre, prin invoca ia repetitiv : Lerui-Ler -, cel ce, printr-un gest de ctitor inspirat i nemuritor, a decis ca Felix Romuliana fie numit locul în care avea s înal e Palatul s u de poveste: Gamzigrad, ale c rui vestigii impresionante, care includ ziduri ciclopice, o poart de intrare ca pentru titani, peste o mie de metri p tra i de mozaic impecabil p strat, au supravie uit în apropiere de Zaicear, adic în Timocul românesc din Serbia.

Mihai Sultana Vicol nu- i are obâr iile nici în sudul Dun rii, nici la sud de Carpa ii Meridionali ori la nord de ace tia - mun i de la care a mo tenit dârzenia incandescent a martirilor Gheorghe Doja, încoronat de c ii s i, batjocoritori, cu o coroan înro it în foc, sau, peste secole, Horea i Clo ca, tra i pe roat (la propriu), dar nu i pe sub ro ile istoriei...

Ceva de stânc , de stei i de cremene cânt în str fundurile sufletului, în neîncetat mistuire, al lui Mihai Sultana Vicol.

Muzicalitatea ideatic , aparent neîmblânzit , de arm sar s lbatic, cu dor de z bal i dresor în eleg tor, dar ferm, este str fulgerat , uneori, de smal ul genuin al cânt rilor psalmodiate, dincolo de care zbate un melos numai al s u, al lui Mihai Sultana Vicol, interiorizat, cu valen e transcendentale. În ritmuri prelungi i tânguite (dar niciodat lacrimogene!), mai greu de descifrat, poemele sale par s se întâlneasc , inexplicabil, cu specificul horilor (doinelor) despre care gloseaz Grigore Le e, dând senza ia de curgere perpetu , de în are i coborâre, de moarte i rena tere, de desp ire i reg sire, de drum sinuos i zbor nesfâr it.

Dac horea în grumaz este (dup cum eviden iaz remarcabilul muzicolog din ara L pu ului, adev rat filosof al muzicii -ne ti, în volumul Acum tiu cine sunt, publicat la Editura Humanitas, 2013, Bucure ti) dincolo de muzic -, poezia lui Mihai Sultana Vicol respir , prin toate alveolele solare ale pl mânilor s i, dincolo de versuri i, suntem tenta i s afirm m, fire te, dincolo de fruntariile coper ilor cernite de suferin ale c ii sale de împ care cu sine, cu iubirea i cu Dumnezeirea, c reia i-a pus titlul Steaua Zenovia.

Poemele sale au, îns , i rezonan e de balad i lemn sfânt, specifice viorii de la Stupca, a lui Ciprian Porumbescu, fulgura ii ultraconcentrate de rapsodii române, nind din alt vioar divin , aceea de la Liveni, a lui George Enescu, ori din harfa ne tiut înc de nimeni, care cânt angelic i tainic din str fundurile lacului mirabil de la Ipote ti, unde se n scu Mihai Eminescu, cel ce avea s devin Poetul nostru Na ional, asasinat moral, într-un iunie 28, 1883, apoi i fizic, peste al i ase ani, în 13 iunie 1989, dup ce abia scrisese capodopera care începe cu versurile Stelele-n cer,/ Deasupra m rilor,/ Ard dep rt rilor,/ Pân ce pier... - str duindu-se, apoi, s -l înve e imnul De teapt te, române, pe un apropiat al s u, cu care se plimba prin curtea stabilimentului doctoruluiu Al. u.

De i poate s par m run el de stat, îns voinic-voinic, precum F t Frumos din Lacrim Sfânt , Mihai Sultana Vicol are, l untric, inut voievodal , de întemeietor de ar , abia desc lecat de pe zimbrul cu care

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

Drago Vod - în salt, în zbor razant - trecu Carpa ii Orientali prin extremitatea lor nordic , s rut , din v zduh, obcinele bucovinene i întemeie falnica Moldova, ca stat feudal puternic i mândru, care, peste un secol jum tate-dou , avea s str luceasc orbitor (pentru du mani) sub sceptrul lui tefan cel Mare, r stimp de 47 de ani. În fond, dac scrutez mai bine, scriitorul nostru (n scut la 5 octombrie 1948, în Ia i, cu stagii profesionale în Bârlad, Suceava, Bucure ti) are statura Voievodului tefan cel Mare i Sfânt - numit, în ianuarie 1477, de Papa Sixt al IV-lea, Atletul lui Cristos.

Altfel nu ne putem explica - decât prin aceste re ele genetice infailibile - de ce versurile lui Mihai Sultana Vicol sun atât de limpede i profund române te, ca o tâmpl îmbr cat în aur i sfin i serafici, cu chipuri ascetice, dar atât de blând-omene ti, din vestitele monastiri din Bucovina (cât ne-a mai r mas neînstr inat , nerupt de la pieptul Patriei Mame) i din Moldova de Sus. Compus din dou p i - asemenea unui diptic simfonic ori cameral, armonizând sonuri de oratoriu, cu ecouri de hore în grumaz (relict amanic) de prin t râmul fabulos al lui Grigore Le e, b i de glot înfior toare, doine de dor i jale, dar i cu lic riri de ble-steme argheziene -, volumul Steaua Zenovia te înm rmure te, te las mut începând cu inuta ve mântului s u exterior (coperte dra-pate în negru absolut, în care se deschide câte o discret , smerit fereastr fotografie în policromie, i pe prima i pe coperta din urm , numele tremurând al autorului, caligrafiat cu un fir de lumin i tibi ir, apoi titlul c ii, cules cu galben solar, sigla editurii - Opera Magna, Ia i, 2016), pân la poema înscris , tot ca un izbuc de Lumin , în oceanul negru primordial, al coper ii (autor Vasilian Dobo ): Steaua Zenovia, adic exact aceea care d titlul acestei culegeri de inscrip ii cu sc ri antologice.

Pulsurile i impulsurile lirice, tonul, aproape sacramental, i - în ansamblu - virtu ile expresive ale poeziilor din acest volum sunt concentrate, aici, ca la o comand astral : Zenovia e numele unei stele/ Odinioar era un astru incandescent/ Cerul era luminat de razele ei// O priveam deseori i tiam/ C de acolo din în imi celeste/ Ea îmi lumineaz calea spre apus.

Deloc ostentativ, dimpotriv , firesc precum respira ia florilor de mac, de bujor, trandafir sau de cire - versul ultim (Ea îmi lumineaz calea spre apus), de i cade ca un z vor implacabil, are ceva gra ios i tainic, nu taie orizontul în elesurilor ascunse, din contr : deschide rile spre o cavalcad de întreb ri, îngrijor ri i posibile angoase... Îi lumineaz calea poetului, dar nu spre r rit, spre nord ori spre sud -, ci Calea spre Apus, punctul cardinal care se afl la antipodul aceluia al altarului... Abia perceptibil, sim i cum tresare fiorul dorului de duc , clinchetul strident al gresiei care tocmai ascute Coasa, în timp ce fânea a nu tie dac s chiuie de bucurie sau s plâng dup paji tea de care va fi desp it , prin cosire... Iar cosa ul - proiectat magnific, ca o umbr titanic , legendar , pe cerul de peruzea - r mâne pierdut într-un ritual sacru, în caden e cosmice, mo tenit de la bunii i str bunii s i, l sând impresia c de ine cheia multor secrete i rânduieli, înc de la Facerea Lumii, de la pelasgi i daci, ...pân mai încoace. Taina Timpului o st pâne te Cosa ul, ca i poetul ce scrie, cu buze cr pate de dor, totdeauna în criz de rou .

Dedicat Doamnei Zenovia Florea (a adar, nu unei Galaxii ori stele oarecare), recentul volum al lui Mihai Sultana Vicol constituie, a a dup cum autorul ne avertizeaz , din capul locului, un jur mânt de iubire.

Se va dovedi, finalmente, c nu este vorba numai despre jur mântul de iubire teluric , ...r sturnat, din Luceaf rul eminescian, dintre lina (muritoare) i Hyperion (nemuritorul), ci - cu virtu i inversate - dintre nemuritoarea Zenovia i poetul Vicol, ca simplu muritor. Vede i, în acest sens, poemul de la pag. 57-58: Mai las -m o or .

21

De i capitolul prim se cheam Suirea mea la cer a fost iubirea, autorul s-ar putea s -l fi numit a a oarecum la derut , întinzându-ne (întinzându- i?) o capcan , întrucât, în ansamblu, poemele demonstreaz c este vorba mai ales de o coborâre în Sinele s u uman str fund, în Sinea sa liric , de adâncimi neb nuite, respectând, astfel, îndemnul ini iatic Cunoa te-te pe tine însu i i-L vei cunoa te pe Dumnezeu - incizat cu litere urie ti, litere de foc, litere de Foc Sacru, pe frontispiciul celei mai vechi Academii din lume: Andronicon, cum era numit de istoricii din antichitate, academie care aduna aici, în spa iul pelasgo-dac, înv cei de pe tot cuprinsul planetei, printre ei num rându-se Pitagora.

Se în elege c temerara coborâre în Sine este conjugat cu urcarea, necontenit , a Sc rii la Cer, a Columnei Infinirii, spre treapta suprem a iubirii spirituale: Amor intellec-tualis Dei. Dar pe care autorul nu prea are vreme, cel pu in deocamdat , s o m rturiseasc .

Poate c nici nu a visat-o, necum s o descopere, s o tr iasc , nevolnic i solitar pe drumurile f pulbere ale cunoa terii de Sine.

Nu a descoperit-o nici prin revela ie, nici prin str dania mult bd toare i tenace, de Sisif-Ocna , al cunoa terii de sine, în ani i ani de medita ie, rug ciune i ascultare, pentru c el mai are de parcurs lungul drum al nop ii c tre zi, de la oftatul p relnic i efemer, de la cudalba lacrim cu limpezimi de cristal, ce abia-abia mije te, în col ul inimii, pân la psalm i psalmodiere profund r scolitoare, ren sc toare întru Duh i Lumin , Iertare i Iubire Spiritual .

Litanie fulgurant optit , alungând scrâ -netul unui blestem, cu greu inut în les , este Poem pentru tine, cu care se deschide volumul: Am vrut s mor/ De atâtea ori/ Dar tot de atâtea ori/ M-am pedepsit/ S tr iesc pentru tine.

Bântuit de tr iri crepusculare, poetul noteaz aproape telegrafic: Te pot asemui cu Macbeth/ A lui Shakes-peare/ Dar tu e ti mai crud decât ea// (…) Ai mâinile p tate de sufletul meu (p.18); Moartea n-o mai pot împ ca/ Cu vin i nici cu o icoan // Îi întind paharul poate, poate/ O s -mi arate chipul mamei (Poem simplu, p. 20); Eu voi muri neîmp cat/ Cu vitrega iubire// Nu mai tiu nimic de mine/ Am uitat chipul speran ei (Poemul a tept rii, p. 21); Ard în rugul de tine aprins/ i renasc în flac ra nestinsului rug// Îmbrac c ma a lui Nessus/ Iubindu-te, din cenu voi rena te (Poemul nelini tii, p. 22); Iubito de voi muri strivit/ Sub ro ile civiliza iei metalice/ S nu ui i c te-am în at în mine/ Biseric la care adesea/ Am venit îngenuncheat în rug / S i spun c te iubesc (De voi muri, p. 29)... În spirit de haiku i în pa i de ghei , îndelung polisat , sunt conturate poeme precum: Iluzie (Pe ruina castelelor/ Din Spania/ Am ridicat palate/ Pentru tine); Poemul iubirii (7) (Iubirea-i/ O fiar care/ Cu inimi se hr ne te); Întrebare (Ce-i pas pietrei/ C lovitura ei/ Stârne te cumplite/ Dureri care leac/ Nu g se te/ Nici în lacrimi?); Poem ( ti unica femeie/ Care m po i în a în paradis/ Dar care m i po i zdrobi/ De stâncile iadului); Poemul iubirii (15) (În iubirea mea p tima / Nu este loc decât pentru tine). În dou poeme apare toposul corbului, consacrat în poezia lumii de Edgar Allan Poe, la care pas rea de culoarea antracitului, a beznei de nep truns, repeta bulversant: Ne-vermore... Nevermore…/ Niciodat … Niciodat …

La Mihai Sultana Vicol, îns , e vorba de O stranie pas re cu cronc nit de corb (n.n. deci, e posibil s nu fie un corb propriu-zis, ci numai o hologram a acestuia), care i-a f cut cuib în inima poetului, terifiat de faptul c i-a prorocit o blestemat pedeaps , a c rei tain

22

Domnul de Rouã

nu are cui s o spun . În aceea i tonalitate - i sub imperiul ace-luia i simbol malefic: corbul - este scris poezia de la p. 30, intitulat dezarmant de simplu Poem, în cinci distihuri dalbe, dintre care le cit m pe ultimele dou : Aud b taia aripii de corb/ i team am c n-am s te mai v d// Acum când peste mine/ Se împr tie amurgul, î i spun adio!.

La p. 49, în poema m smulg din iubire nu mai pot, reapare toposul p rii lansate în nemurire de E.A. Poe. Numai c poetul de secol XXI, contemporan nou , Mihai Sultana Vicol, în ipostaz de protagonist liric, î i închipuie c Zenovia îl va auzi strigat de întunecatul corb. Într-o alt secven liric , întâlnim o alt pas re, de ast -dat ca întruchipare a iubitei: ti în toarea pas re Phoenix/ Cu strit de ecou celest/ Venit dintr-o eternitate (...) - versuri prin care autorul confer concrete e primei strofe a poemului: ti edenica iubire/ Cu tine începe i sfâr te/ Raiul i via a mea.

Dorul de alintare, alinare i mângâiere transpare, dincolo de poza romantic-melodramatic , din poema scris , parc , într-o stare de înfrigurare ultim , gâfâind de spaima c nu mai are vreme s o incizeze nici m car în fumul unei incanta ii izb vitoare: Via a mea - fotografie/ Aruncat pe foc/ Norocul nu mai este demult/ Lâng mine/ În inim nu-i loc/ De iubire i lacrimi/ Triste ea-i mâni-oas pe mine/ Nici o femeie nu m mai iube te.

La o temperatur de furnal, în care clocote te lava germin rii viitoarelor o eluri speciale, pare caligrafiat poemul cu titlu aproape torid Sunt femei calde, în care este iminent satira devastatoare, poem pe care îl cit m integral, chit c este ceva mai lungu : Sunt femei calde ca miezul verii/ Ispititoare chem ri poart în priviri// În fream t de mare în furtun / Trupurile i le las prad mâniei dorin ei// În geam t i în rug chem rile le sunt/ Când buzele în rut ri mu cate le sunt// Poart în fiin a lor minciuna/ Edenicului arpe i mânia a zece blesteme// În priviri li se oglinde te singur tatea i triste ea/ Lacrimile lor sunt ruguri aprinse// Nu tiu de ce fac vinovat/ Pentru femeie, nevindecat îmi este iubirea// Îmi râde destinul în fa / Vinovat sunt c iubesc femeia.

De o candoare aprig , dar i de o rigoare tandr se dovede te poemul de la pag. 41 - inser ie cu titlu abia schi at cu briceagul, ca semn tainic, pe r bojul din lemn fraged de salcie, Poem simplu (4): Altceva nu tiu a- i spune/ Decât c te iubesc// Aceasta este cea mai sincer / Declara ie de dragoste pe care i-o pot spune în/ fiecare zi.

Simplu, profund i conving tor ca o fil de jurnal de front, conturat rapid, în iure ul b liei la baionet , gata-gata s izbucneasc . În alt declara ie erotic , Mi se întâmpl adeseori -, Mihai Sultana Vicol i-l ia ca reper pe un erou mitic i semizeu, cel care a v zut totul, al cincilea rege din prima dinastie post-diluvian , care a domnit în ora ul Uruk 127 de ani (în secolul 28 înainte de Hristos): Te iubesc i- i jur pe lumina/ Cerului de var c pentru tine/ Sunt gata s înfrunt i moar-tea// Ca Ghilgame eu m scufund în iad/ Pentru a salva de neiubire.

Pendulând, parc , între t râmul de cea i t râmul de foc, poetul sap , cu disperare, pe tavanul Pe terii lui Zamolxe (în care nu credem a fi con tient c se afl ) prima i ultima sa invoca ie adresat Divinit ii: iart , Doamne, poemul cel mai lung din tot volumul, totalizând apte catrene - apte, cât zilele s pt mânii. apte - cifr cu lic riri divine.

Aceast exclama ie încrez toare, M iart , Doamne, are ceva de leac misterios, primit de Mihai Sultana Vicol de la mo ii lui, pe care-l manifest i-l d ruie te contemporanilor s i iubitori de lumin , întocmai cum horitul - dup cum observ Grigore Le e, rafinat degust tor i hermeneut al acestei specii muzicale unice - are un efect -duitor. Asemenea horitorului, autorul volumului Steaua Zenovia, poate rosti, desc tu at: „Am noroc c tiu cânta,/ c -mi astâm-

Anul II, nr. 3(7)/2017

r inima”. tos des vâr it, dar înc necuprins de c in , de poc in , eroul liric se m rturise te: Eu i-am jurat pe nemurire/ Iubirea ce i-o port/ i ast zi, Doamne, ca un p gân/ Ajung la ea (...).

Punctul paroxistic al invoca iei este atins în penultima strof : -mi lini tea pustiului/ i fream tul de mare în furtun / Dar las mi, Doamne, p timirea/ S suf r pentru a mea femeie.

Cea de-a aptea strof cuprinde o impreca ie, în cel mai neao limbaj, de blasfemie sinuciga , incon tient , pe care refuz m a o reproduce.

Poza de ultim romantic, de poet dezr cinat, r cit într-un secol barbar, este ap sat încastrat în fumul unui destin nefericit, pe care nu vi-l recomand m nici în visurile dumneavoastr cele mai sumbre: Iubind, ajungi s înnebune ti - exclam poetul.

Acest strig t existen ialist, ca i multe alte tronsoane ale volumului, ne trimit, volens-nolens, la o suit de caracteriz ri, f cute dea lungul timpului de exege i aviza i, care-l numesc pe cel ce scrie o poezie de mare for i tragism, Mihai Sultana Vicol, drept un mare patriot român i poet tragic din stirpea lui Serghei Esenin (cf. Marcel Fandarac, în revista Scriitorul Român/ octombrie 2013), poet din categoria damna ilor, poet total, voce distinct în poezia modern i postmodernist (Ioan Trif Ple a).

Dup ce, la p. 59, în inscrip ia Zenoviei (10), î i avertizeaz iubita: Moartea-mi r sfa numele, iar la p. 61, în poemul Scrisoare (6), î i cere iertare c n-a mai avut r bdare s o a tepte i a plecat a devreme/ Pe un drum c lcat de noapte -, prima parte a volumului Steaua Zenovia se încheie implacabil i nea teptat, prin poemul Nu eram sigur c vii: Moarte, cum de ai nimerit/ Prin întuneric pân la mine? (…)// Sunt singur, nu te sfii i nu te gr bi/ Nimeni nu mia trecut pragul, doar tu.// Spune-mi de ce ai str tut atâta drum/ tii bine c de tine n-am team ?// U a i-a fost deschis mereu/ Nu i-am trântit-o niciodat în fa !. În ordinea capitolelor, al doilea jur mânt de iubire este unul de factur voievodal i, în acela i timp, jur mânt de om al gliei, al arinii - în sensul în care un str lucit exeget occidental îi numea seniori i voievozi ai p mântului pe ranii maramure eni, v zu i în ara poetului i publicistului Gheorghe Pârja, adic acas la ei, în jurul bisericilor de lemn de la Dese ti, urde ti, Bârsana i al Cimitirului vesel de la S pân a... i, din nou, alte i alte detalii semnificative din via a i opera lui Mihai Sultana Vicol ne revin în memorie. Dintre distinc iile i premiile primite, amintim doar c a fost încununat cu: - Medalia Dimitrie Cantemir, acordat de Academia de tiin e din Moldova (2013), - Premiul Pamfil eicaru pentru publicistic la Festivalul Interna ional de Literatur Mihai EMINESCU de la Drobeta Turnu Severin (2015), premiu înmânat de acad. Mihai Cimpoi, pre edintele juriului, - Marele Premiu pentru poezie la edi ia a doua a Festivalului Interna ional Adrian P unescu, de la Craiova, - Premii la Festivalurile Mo tenirea V re tilor (Târgovi te), George Co buc (Bistri a) i Grigore Vieru (Chi in u).

Capitolul secund din volumul Steaua Zenovia se nume te simplu, dar r scolitor, ca o lovitur de dalt în trunchiul stejarului nemurit în por ile maramure ene, por i de cetate a dacilor liberi, por i între profan i sacru, por i ale ap rii Identit ii familiei i neamului: ara mea. Sec. Ca brazda reav , abia întoars de plug, brazd -cernoziom, cu esen a-i de Mum , ve nic roditoare, intind direct spre Soare - a a sun acest titlu, avertisment-sentin i rotitoare, rodnic s mân , peste milenii.

Ca vorba de duh sun acest titlu: ara mea. Vorba de Duh a

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

Mo ului dintâi, a Str -Mo ului nemuritor, f pereche. A Tat lui Ceresc...

Sec sun acest titlu: ara mea, precum vorba senten ioas , dar blând a ranului român sf tos, trecut prin ciur i prin dârmon, adic prin Istorie. Având, a adar, ...expertiz , cum s-ar exprima pre ioasele ridicole din ziua de acum. i, iar i, nu avem cum s uit m c , dup 1989, Mihai Sultana Vicol, el, cel ce fusese h uit, anterior, pentru c era foarte sever în afirma iile despre regimul comunist, ,,a devenit unul dintre cei mai buni ziari ti de front. Transnistria a fost reduta lui... Toat energia lui a îndreptat-o spre cauza nobil : Unirea Moldovei cu ara! Un idealist mai mare decât acest poet autentic nu am prea întâlnit...” dup cum puncta Marcel Fandarac, pe care l-am citat i ceva mai înainte.

De o concizie exemplar , scrierile lirice ale lui Mihai Sultana Vicol au ceva oracular, dincolo de coaja lor insolit , par inscrip ii abia ltuite în calcarul Pe terii Polovragi (acolo unde se retr gea Zamolxe) ori scrise cu fumul cine mai tie c rui duh hieratic pe fruntea cutez toare a Sfinxului din Bucegi, privind, meditativ, din Ne-timp pân dincolo de Timp... i peste Por ile tuturor timpurilor, de ieri, de azi i de mâine... Privind în ochi, fix, cu puterea fulgerului, eternit ile de-o clip , dar i clipele de ve nicii tainice, nenum rate, f de sfâr it, din ara Tinere ii F B trâne e i a Vie ii f Moarte.

Cele 15 poeme din acest al doilea ciclu din volumul Steaua Zenovia ne dezv luie - în caden e uluitoare, stroboscopice - un cu totul alt chip al poetului Mihai Sultana Vicol, extrem de robust, tare ca piatra, iute ca s geata.

O alt stare de spirit i, desigur, o cu totul alt stare de poezie.

Pendulând între satir i pamflet, de cea mai înalt consisten i calitate, cu ochi de vultur, necru tor, i neînfricare dus dincolo de orice putere de imagina ie, neînfricare definitorie pentru Marele Lup Alb, în care se metamorfozau r zboinicii daci, atunci când vatra str mo easc le era atacat -, aceste poeme, în sonuri grave, ca de clopot de Catedral a Mântuirii Neamului, ating, uneori, note de sarcasm strivitor.

Alteori, serenitatea, demnitatea i con tiin a de a fi str tut istoria ca bravi f urari ai ei se reg sesc în versuri pe cât de limpezi, pe atât de profunde, ca în el toarea ap de izvor, care - cu cât este mai cristalin - cu atât pare mai pu in adânc , str fundurile ei fiind greu de anticipat. În memoria bunicului s u, Gheorghe Vicol -, poetul Mihai Sultana Vicol scrie poemul extrem de dens i r scolitor ran român, dincolo de care se întrez re te rectitudinea moral , con tiin a civic i leg mântul de urma al dacilor, cei mai viteji dintre traci, care credeau în nemurire: Decât s -mi vând p mântul/ Mai bine m îngrop în el/ Pe cruce s -mi scrie numele ran român// Aici în glia de acas / Sunt lacrimi care au udat-o/ i-n b tura ei crescu i îmi sunt copiii// Am plâns când pe p rin i/ Boala i moartea i-a ajuns/ S-or r suci în mormânt, p mântul de l-a vinde// Sunt un ran legat de Dum-nezeu i cas / Alt drum nu îl cunosc/ Decât din b tur pân la ogor// La târg când rar ajung/ Miroase târgove ul a lene i alcool/ Duhne te în el ho ia i minciuna/ Pentru p mântul meu/ De-ar fi s p timesc, s mor/ Nu l-a da nici pentru nemurire.

Dup aceast strivitoare, dar reconfortant , demonstra ie de fervoare i for liric de zimbru moldav, Mihai Sultana Vicol face, treng re te, stânga-împrejur 180 de grade, schi ându- i un autoportret sarcastic, debordant, intitulat ocant La balamuc… - plesnet de bici pe obrazul zâmbind în soare: Nebunule, la balamuc cu tine/ Nu te mai hr ni cu spirit/ La ce- i folose te ie Heidegger?// Astâmi sticle ii din colivie/ Nimeni nu mai crede în nop ile cu Lun / Medicii i-au preg tit c ma a de for // Scap spiritul în tine/ Dumnezeu te-a lovit în moalele capului/ Cu poezia.

23

Nu- i mai r mâne decât s prive ti, descump nit, ori prea-bine cump nit, în str fundurile fiin ei tale, s te îndemni n tâng (fals tâng): Nu te mai hr ni cu spirit, iar dup ce sari pârleazul de foc al acestei exclama ii ...diversioniste, s te întrebi, în aceea i retoric pe dos: La ce- i folose te ie Heidegger?...

Chiar. La ce- i folose te, cititorule inocent, Heidegger? Sau dragostea suprem , de Dumnezeu?... Desigur, î i folose te din foarte, foarte multe puncte de vedere, pentru fel de fel de nevoin e, p cate i osândiri - leac universal, pentru inim i minte, pentru suflet i duh. nu este alta i mai de folos z bav decât cititul c ilor zice cronicarul.

Sau, vorba lui Simion tefan: Cuvintele trebuie s fie ca banii, banii aceia sunt buni care îmbl în toate rile, a a i cuvintele acelea sunt bune carele în eleg to i. Noi drept aceea ne-am silit, de în cât am putut, s izvodim a a cum s în eleag to i...

Tot a a a procedat, procedeaz , peste veacuri, i Mihai Sultana Vicol, care se face a- i repro a mucalit, parc în spiritul lui mai mare povesta român din toate timpurile, Ion Creang : Scap spiritul în tine/ Dumnezeu te-a lovit în moalele capului/ Cu poezia.

Poemul de mai înainte îl preveste te pe cel de la p. 72 - De ce pe Eminescu l-au ucis?, care începe cu aceste dou strofe: Mereu avut-am ne ansa s fiu viu/ Gândind c neamul românesc n-a înflorit/ C am tr it din mila celor care nu ne tiu/ C am r mas mereu datori lui Eminescu// Suntem popor n scut pe cruce i dat/ Ne este s suferim scrâ nind din din i/ Bat clopotele la Putna, nis lacrimile-n sânge/ De veacuri ne adun în poezie Eminescu.

Pentru a se încheia cu dou ...z voare ce ...deschid b ierile tainelor nerostite: L-au tras pe roat , l-au b tut în cuie/ F s tim de ce pe Eminescu l-au ucis?...

Partea a doua a volumului Steaua Zenovia valoreaz mai mult decât zece antologii din poe i f acces la idee i, se în elege, f scânteie liric , pseudo-grefieri sclifosi i, promova i în band , dezuit , de cei ce- i bat joc de tezaurele inteligen ei române ti i de banii no tri publici, fiind pu i în func ii de decizie.

Dar ...Mihai Sultana Vicol î i vede, domol i sigur, de drum, de Calea sa cu fruntea în zenit. Iat alte câteva crâmpeie: Nu am fost n scut/ S mo tenesc imperii/ i nici s mi se/ Scurteze chipul/ În piatr // (…)// În inchizitorialul rug/ Pân la cenu / Am ars o via (Poem, p. 76); tu a brumei zorn ie la încheietura/ Fragedelor bra e de crin pl pânde// (…)// Eu, umbr singur prin lume,/ M pierd în tulburea lumin a vie ii (Poem expresionist, p. 77-78); Palmele mele-s sparte de cuiele întune-ricului/ Sângele îmi scrie numele t u ar / Privesc printre lacrimi peste Prut/ i numele mamei scris pe alfabetul apelor// Privesc la Prut i-mi trec palmele peste/ Pieptul însângerat de cuiele întunericului (Sârm ghimpat , poem închinat lui Grigore Vieru).

Copacul crucii sun grav i împietrit (împietritor/ înm rmuritor) ca o litanie în piatr : Cât durere a înc put/ În copacul din lemnul/ Din care s-a f cut crucea/ R stignirii lui Iisus/ Care sângereaz i ast zi.

Volumul Steaua Zenovia - prin care Mihai Sultana Vicol izbute te urce pân la cap t Scara iubirii, de la aceea teluric i ispititor carnal pân la Iubirea Spiritual , Iubirea de Dumnezeu - se încheie cu o veritabil Piatr de Hotar, în sensul sculpturii din urm a lui BRÂNCU I. Ne referim la Poem de toamn , în care presim irea diluviului nu este, dincolo de paradox, deloc teribil : E vreme de potop i apocalips / Lumina se sfarm -n pr pastia întunericului/ / Plou cum n-a mai plouat/ Din vremuri lacustre// Se n ruie peste mânt/ Balaurii de ap l sând pr d în urma lor// Arca lui Noe e de neg sit/. S se salveze firul de iarb .

24

Domnul de Rouã

Spre norocul nostru, al cititorilor, senti-mentul indus de volumul cu titlu celest, Steaua Zenovia, este exact la polul opus: firul de iare salvat chiar de recenta culegere de poeme a lui Mihai Sultana Vicol. Arca lui Noe este îns i Steaua Zenovia. i, astfel, poetul nostru ajunge la vorbele cu taine, mii, ale prof. univ. dr. Grigore Le e, horitorul nostru f seam n, care afirm , în acela i stil în elept: Horitorul trebuie stâmpere. De aceea se spune horea nu st în orice trup. Nu se cuib re te oriunde. Horitul este un dar spiritual, înseamn inspira ie, m iestrie, este un prilej care i aduce fericire i izbând . Doamne, mândru-i a î i hori!. Horea te împline te, te face om întreg. Când vie uim în duhul horilor (n.n. al cânt rilor), traiul de zi cu zi este bucurie. Horind, sunt i nu sunt pe lumea asta, sunt ochiul nev zut dintre str mo ii mei i urma ii mei.

Este întocmai cu biruin a literar a lui Mihai Sultana Vicol - care, scriind poezie, este i nu este pe lumea aceasta. Devine ochiul nev zut dintre str mo ii s i ( i ai no tri) i urma ii s i ( i, din nou, ai no tri).

Putem considera volumul Steaua Ze-novia i din cu totul alte perspective. i anume ca o discret metanoia - semn de remu care, regret, c in c a acordat prea mare însemn tate iubirii telurice, c omul, poetul i cre tinul Mihai Sultana Vicol se afl la o r spântie de purpur , popose te în fa a Troi ei i î i pune, cu toat seriozitatea, problema de a cugeta mult mai profund asupra treptei anastatice pe care se afl , de a în elege c se situeaz deasupra situa iilor limit , c se impune s survoleze chiar etapa catabasic , pe care, deocamdat , i-o asum doar ca aspira ie de a emana lumin , iertare, iubire - pentru a ajunge, în sfâr it, la treapta suprem , aceea de a fi rturisitor al lui Dumnezeu, al Iubirii Spirituale pentru aproapele.

Urcând scara iubirii, Mihai Sultana Vicol tr ie te toate etapele suferin ei i consacr rii sale.

Cu toate c ne las impresia a dori, deocamdat , s se cantoneze înc în galaxia rezisten ei prin iubire terestr -, el nu are cum s nu con tientizeze faptul c traverseaz , de prea mult vreme, un soi de pseudo-agnosticism i c a sosit clipa cea repede, în care trebuie s fac saltul la rezisten a prin Credin .

Atuurile sale sunt câ tig toare, deoarece rela iile cu Dumnezeu, cu Muza, cu Modelul i cu propriul Ideal traverseaz ceasul astral al unei depline îng duiri - el cu ele (cu aceste repere)/ cu ei (cu ace ti termeni), ele/ ei cu el i ele între ele însele, ei între ei: ace ti piloni ai vie ii interioare a poetului.

Mihai Sultana Vicol a debutat editorial în anul 1979, cu placheta de versuri Cândva fântâni (Ed. Litera), urmat de 15 volume lirice, precum: Amurgul i alte poeme, Sângele greierilor, Cucuta suprem , Nici un r s-puns pentru lacrimi, Elegia suferin ei, Melancolia mea cereasc , Pragul plâns, Edenul disper rii, Judecata nop ii.

Semn tura sa a ap rut, alternativ, pe opt c i de publicistic virulent , scrise cu verb de foc i par , demn/ demne de Mihai Eminescu (genial poet, genial scriitor de proz politic ), Tudor Arghezi, F. Brunea-Fox, Geo Bogza, Pamfil eicaru...

Despre crea ia lui Mihai Sultana Vicol au scris: Lauren iu Ulici, Marian Popa, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Adrian unescu, Ana Blandiana, Cezar Iv nescu, Lucian Vasiliu, Mircea Radu Iacoban, Teodor Codreanu... El a publicat în peste 50 de ziare i reviste literare din Ro-mânia i din Canada, SUA, Fran a, Ucraina, Italia, Republica Moldova.

Considerat, pe vremea cealalt , un om periculos, Mihai Sultana Vicol are i în poezie un verb de temut. Iat un argument, din poemul Risc pe cont propriu: De team c vorba mea-i o secure/ Voi m vre i orb, mut i surd// M vre i în piroane r stignit…

Dincolo de mode i timp, Sultana Vicol scrie deseori oracular, cu condei smuls din predic ii de Sfinx ori sculptat direct în pisc de Olimp.

Anul II, nr. 3(7)/2017

DIMINEA|A Copilul meu, m reîntorc la tine Lâng p tucu ‘n care dormi netulburat, i ‘ngenunchind, îmi readun în mine râmi din sufletul matern, curat, i ‘ i cer, Sdrobit de durere i ru ine, ‘mi ier i c m cufund i pier În desfrân ri, în vecinica mea goan De-a c uta s le ‘nmul esc, c ci toate, Copil iubit, le fac doar pentru hran , i ‘n zori, când sunt cu tine, sunt uitate.

Ca toate mamele, o cât i vrea ca lâng tine s r mân, i cânt atunci când î i va fi urât, i spun pove ti, i s te strâng la sân, i s te-alin, ‘ngenunchiem ‘nainte de culcare Sub iconi a afumat de argint, i ‘n fa a palidei fecioare te înv ca s te rogi i s te ‘nchini, i s -adormim f de griji apoi, Cu sufletele împ cate i senini.

Destinul vitreg i întunecat Mi-a h zit via a asta, ca pe un blestem Pe care în zadar încerc s ’l înbunesc i s ’l abat Cu mila Celui Drept, pe care necurmat o chem.

Acum, când vin Din lumea de orgii i de noroi, Cu trupul pâng rit, i vinovat te-am l sat nemângaiat, str in, În od a de mansard înghe at -, Îngenunchind, cu suflet sfâ iat, m ‘nchin Fecioarii ce veghiaz blând în ram , i-o rog s nu’ i dea s ‘n legi nicicând mama ta, nevrednica ta mam , A fost, copil curat, din cele ce se vând...

Doar ea m va ‘n lege, c de-apuc hoin resc, s m târ sc prin tin , Mi-e sufletul r mas lâng p tuc... i tremur , i plânge, i suspin , i caut s ‘mi spun ne’ncetat În toiul desfrân rilor f sfâr it plângi, c gongore ti, c ‘nfometat Ai adormit cu lacrimi pe obraz, trudit...

(Poezie preluat din revista Arhivele Olteniei - serie veche)

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

25

Dumitru CORBEA

REABILITAREA LUI TUDOR ARGHEZI La prima vizit pe care i-am f cut-o lui Tudor Arghezi la locuin a sa din M or, mi-a povestit cum a scris pamfletul Baroane, îndreptat împotriva ambasadorului hitlerist la Bucure ti, Manfred von Killinger. Înainte de a-l trimite ziarului Informa ia zilei, l-a citit celor trei membri ai familiei: so iei sale Paraschiva i celor doi copii, Mitzura i Baru iu. Articolul a primit aprobarea unanim a familiei constituit în colectiv de lectur .

Tudor Arghezi i-a privit pe sub ochelari pe ai s i i le-a spus: - Clanul a aprobat, dar s ti i c iese cu scandal. Voi fi arestat i cine tie ce se mai poate întâmpla cu st pânii hitleri ti pe capul nostru...

- S mai chibzuim, i-a mai domolit entuziasmul de început doamna Paraschiva Arghezi.

- Nu avem vreme de chibzuit, Paraschiva, i-a r spuns so ul. Tipografia a teapt articolul meu. Evenimentele se precipit . Trebuie f cut ceva, nu putem sta cu mâinile încruci ate. Sunt i riscuri, dar vreau v întreb dac ve i putea s v descurca i un timp i f mine...

Pute i? Gândi i-v bine i spune i-mi acum, înainte de a trimite articolul la tipografie, c ci mâine, 30 septembrie 1943, este prea târziu, trebuie s apar în pagina întâia a ziarului. În cele din urm , familia a fost de acord, în unanimitate, ca articolul fie trimis spre publicare.

Articolul ap rut în ziarul Informatia zilei a avut efectul unei bombe care a explodat în mijlocul Bucure tiului i a cutremurat ara.

Autorul pamfletului a fost arestat. Erau însp imânta i pân i poli tii.

Ace tia tiau c poli ia secret nazist nu st cu bra ele încruci ate.

Arghezi îmi d un am nunt în leg tur cu transportarea sa în lag rul de la Târgu Jiu: - În drum s-a tras o rafal de pistol automat în ma ina neagr , a poli iei, în care m aflam eu. Ma ina poli iei gonea ca la cursele automobilistice, încercând s scape de nazi ti. Din fericire, n-am fost lovit de gloan e. Poate c i din cauz c drumul era aglomerat de ma ini, de c ru e, iar urm ritorii i-au dat seama c era riscant s continue cu împu turile.

Poetul a început a glumi i a povesti cum a luat-o de nevast pe Paraschiva lui. Apoi am ascultat povestea construirii casei de la or. Maestrul s-a transformat în zidar, iar Paraschiva în hamal, în c lc tor de lut i fabricant de chirpici i c mizi. Casa din M or n-a fost cl dit dintr-o dat , a a cum arat în ultima variant i cum a r mas pân în ziua de azi. S-a zidit pe rând, întâi parterul i pe urm i s-a mai ad ugat o arip , apoi etajul. Câ iva ani a durat cl direa casei, ridicarea acareturilor, în care, mai târziu, s-a instalat i tipografia, apoi s-au s dit pomii, s-a pus via.

- Mul i ne invidiaz c avem aceast cas , a intervenit doamna Arghezi. Dar noi amândoi am muncit, am construit-o. Pân i c mizile le-am f cut noi i le-am ars în ograd la noi. Dar am pus i mul i chirpici la cas .

Arghezi a întrerupt-o pe Paraschiva i, zâmbind, mi-a spus: - S-o fi v zut pe Paraschiva cum c lca lutul, domnule Corbea...

Pân la genunchi sta în lut, i avea o carne ro ie...

Tudor Arghezi îmi povestea de via a din lag r, iar doamna Arghezi îi lu vorba din gur i îl complet . Ea spunea de drumurile f cute la Târgu Jiu, în lag r, la so . Apoi i-a adus aminte de cele petrecute acas , la Bucure ti. Cineva îi sugerase c Arghezi putea fi scos din la-g r contra unei mari sume de bani. Doamna Arghezi începuse a umbla dup bani, dar nu-i g sea la nici un cunoscut, la nici un admirator de-al poetului. Nimeni nu voia s-o împrumute cu o sum atât de mare.

- Într-o zi, a continuat povestirea doamna Arghezi, m-am pomenit aici cu un om dispus s -mi dea câ i bani a fi avut nevoie pentru scoaterea b rbatului meu din lag r. Nici nu v pute i închipui cine era acest om. Era un bun cunoscut de-al nostru, un a a-zis prieten i admirator de-al lui Arghezi... Acest om cerea s -i vând casa de la or, era dispus s-o cumpere, s -mi dea oricât, chiar mai mult.

Propunerea m-a scos din fire i l-am dat afar din casa i ograda mea.

Arghezi era mâhnit i a t cut tot timpul cât a vorbit so ia sa, apoi a ad ugat i el: - Vezi, domnule Corbea, un zis prieten voia s -mi dea lovitura piezi , prin spate s m loveasc , s -mi ia casa, s -mi lase pe drumuri familia. El mai venise pe la mine i se vede c i-au pl cut casa i livada mea... I-ar fi pl cut s tr iasc în culcu ul meu, la M or...

Dup apari ia articolului lui Sorin Toma l-am vizitat din nou pe marele poet. L-am g sit sl bit, îmb trânit, schimbat. Era i pu in înfrico at. Din cauza ocului, avusese o paralizie par ial . I-a fost atins un ochi, un picior i o mân . i-a revenit cu mâna i piciorul, dar a mas pe jum tate orb. A pierdut definitiv un ochi. Ochiul stâng era pierdut. Începuse a pierde i ochiul drept.

- Nu mi-a r mas decât un sfert de vedere, frate Corbea, mi s-a dest inuit maestrul.

Din acea zi am început a veni mai des la M or.

Cu toat zguduirea i tragedia prin care trecuse, uita de el i se gândea la urm rile pe care ar putea s le aib vizitele mele la el. În una din zile m-a întrebat: - Nu i-i fric s vii la mine?

- Nu, maestre.

- Au s te dea afar din postul pe care îl ai i au s te lase muritor de foame i pe dumneata cum m-au l sat pe mine.

Poetul m sfredelea cu pu ina lui privire pe care o mai avea. I-am spus: - Nu to i comuni tii sunt împotriva lui Tudor Arghezi.

- Crezi, domnule Corbea?

- Cred, maestre. Sunt convins. tiu acest lucru.

- Atunci de ce n-a fost oprit apari ia articolului lui Sorin Toma?

- Probabil c acei care v iubesc n-au putut face acest lucru...

- Sunt acoperit de un morman de c..., domnule Corbea. Au vrut m îngroape în murd rie.

- Sub acest morman de murd rii se afl aurul curat. Ploaia i vântul vor spulbera murd riile i va r mâne str lucirea metalului pre ios.

26

Domnul de Rouã

- Nu cred.

- A a va fi. Ve i vedea nu peste mult vreme acest lucru. R zbunarea i ura nu-i totuna cu cinstea i dreptatea.

Arghezi s-a ridicat de pe scaun i m-a îmbr at. A început a plânge. Plângea adev rat, ca un copil, cu lacrimi curate i fierbin i.

Lacrimile lui îmi curgeau pe mâini i m frigeau, îmi ardeau sufletul i inima. M sim eam i eu vinovat, p rta cu cei care au pus la cale atacul. P rta , c ci eram unul din vechii membri de partid, dar f nici o putere de a face ceva. Nu mai puteam face nimic, c ci cerusem fiu eliberat din postul pe care-l de inusem un timp. i cerusem s fiu eliberat tocmai din cauz c am v zut cum se lucra i cum se proceda în luarea de hot râri...

Ca i cum Arghezi mi-ar fi ghicit gândurile, dup ce s-a lini tit, mi-a spus: - Oamenii te întrebuin eaz cât au nevoie de tine i pe urm te arunc la lada de gunoi... Te-arunc i când nu te la i întrebuin at...

Dumneata e ti un idealist, un romantic i nu i-a dori s treci prin experien ele prin care am trecut i trec eu...

Dup apari ia articolului lui Sorin Toma, intrase frica i teama pân i în unii din conduc torii Fondului Literar. Unele din cererile lui Arghezi erau amânate în edin ele de Comitet... Mi-aduc aminte atunci când am aprobat una din aceste cereri, pe care mi-o adusese Mitzura Arghezi, fiica poetului, directorul Fondului din acel timp a refuzat s fac plata i a venit la mine i mi-a cerut s scriu c -mi iau întreaga r spundere pentru asemenea aprobare. Bietul Barbu Gruia!

Era el director, dar era i el fricos, cu toate c avea un suflet bun i în eleg tor, dar mai asculta i de alte glasuri... Cred c ar trebui s mai existe în arhivele Fondului Literar aceast cerere pe care am scris cu litere mari: „PE R SPUNDEREA MEA. Dumitru Corbea”. Numai în felul acesta Mitzura a putut încasa suma de bani în acea zi. În acele vremuri de grea cump pentru poet, un tân r scriitor, Paul Anghel, s-a oferit s duc lui Arghezi un ajutor pe care i l-am aprobat lui. Era mai rar acest lucru. Care tân r ar fi admis ca banii aproba i pe cererea lui s nu-i poat folosi el, ci s -i duc unui mare scriitor?

Anghel a f cut-o, Anghel a admis acest lucru, m-a în eles i pe mine i l-a în eles i pe Tudor Arghezi. Nici Paul Anghel n-o ducea pe roze în acel timp. Venise la mine i discutam despre Arghezi. I-am spus care era situa ia marelui poet. tia i el c marele nostru poet, poate cel mai mare în via din lume, p tea caprele pe maidan i vindea lapte i brânz în pia .

- Vrei s i dau banii i s -i duci chiar acum lui Arghezi? l-am întrebat pe tân rul Paul Anghel.

- Vreau. Da i-mi-i i îi duc.

A doua zi diminea a, Arghezi mi-a dat un telefon i mi-a mul umit pentru suma de bani pe care o primise de la Fondul Literar... Nu cred Arghezi a aflat vreodat de felul în care a primit ace ti bani. Paul Anghel nu cred c i-a spus, c ci era greu, aproape imposibil s -i spun . Nu i-am spus nici eu. Cred c nu fac o împietate dac relatez acest fapt, dar e bine ca viitorul istoric literar s tie i acest lucru. i nici Paul Anghel nu cred c se va sup ra pe mine. Gestul lui nu-i poate aduce decât aprobare i cinste. Adev rul trebuia spus, trebuia scos la lumin . C ci sunt i acum mul i din acei care vor s se împ uneze cu generozitatea pe care au avut-o fa de Arghezi. Ace tia au avut aceea i generozitate i în elegere pe care au avut-o i fa de Lucian Blaga...

Nu mult dup moartea lui Stalin, Tito ne-a vizitat ara.

Tudor Arghezi mi-a dat un telefon i m-a rugat s trec pe la el c ci avea s -mi spun un lucru cu totul neobi nuit.

Credeam c i s-a mai întâmplat o nenorocire.

L-am g sit la poart , în curte. Ma a tepta. Dup mina pe care o avea, mi-am dat seama c Arghezi era vesel, bucuros.

Anul II, nr. 3(7)/2017

Am intrat în cas . Doamna Arghezi, ca de fiecare dat , dup obiceiul moldovenesc, m-a servit cu dulcea i cafea. Un am nunt: de câte ori eram servit eu cu dulcea i cafea, era servit i Arghezi. La cafea, de multe ori, stam în trei de vorb . Uneori, cafeaua i dulcea a erau servite de Mitzura, în salona ul mic de la M or.

Ve tile nu puteau fi decât bune. i doamna Arghezi era vesel .

Ce am aflat? Arghezi fusese invitat la recep ia dat de Tito la ambasada Iugoslav din Bucure ti. Arghezi a povestit mai departe: - La recep ie erau to i conduc torii comuni ti, în frunte cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, to i mini trii, tot corpul diplomatic. Eu st team mai pe la u , ca cel urgisit, cel ostracizat, pus la stâlpul infamiei. La un moment dat s-a apropiat cineva de mine i mi-a spus sunt poftit de mare alul Tito, c vrea s m vad , s m cunoasc personal. M-a informat acea persoan c mare alul Tito mi-a citit i poeziile traduse în limba sârb . Se vedea treaba c persoana nu era oarecare, ci un om din apropierea lui Tito sau de la ambasad , un secretar, un ata at cultural. Tito era înconjurat de conduc torii no tri de partid, de mini tri. Mi-a întins mâna i m-a poftit lânga el. Mi-a spus: „Aici este locul dumneavoastr , domnule Arghezi. M simt onorat i cinstit s pot cunoa te i strânge mâna unui mare poet”. În tot timpul am stat lâng Tito. i la mas am fost a ezat tot în apropierea lui. Atunci, la mas , a vorbit cu mine i Gheorghe Gheorghiu-Dej. Pentru prima oar vorbeam amândoi. A început a se scuza GheorghiuDej, c tia ce s-a petrecut cu mine, dar n-a avut nici o putere s m ajute... Gheorghiu-Dej m-a luat în ma ina lui dup recep ie i m-a condus pân acas .

Arghezi i-a scos ochelarii, i-a ters, apoi m-a întrebat: - Crezi c chiar nu putea face nimica Gheorghiu-Dej, domnule Corbea?

- Putea, domnule Arghezi, putea, dar se vede c i el era fricos, se temea de ceva, de cineva care putea hot rî peste capul lui... Întâmplarea aceasta de la ambasada Iugoslav îi d duse aripi lui Arghezi. A început a-mi povesti de când era copil, elev la coala primar , când l-a v zut pe Eminescu pe Calea Victoriei. Mi-a povestit de bunicul s u, Toadere C ciularu din Târgul C rbune ti, de tat l u, negustor în Pite ti, apoi stabilit în Bucure ti, pe strada ranilor, prin Obor pe undeva.

Asupra leg turii sale cu Ion Luca Caragiale a st ruit mai mult.

Mi-a povestit cum l-a cunoscut.

Arghezi, pentru a câ tiga un ban, intrase un fel de ghid la o expozi ie de pictur de pe strada Regal . Într-o diminea , s-a pomenit în expozi ie cu un cârd de cheflii. Era Ion Luca Caragiale, înso it de prietenii s i de petrecere din acea noapte.

Caragiale s-a oprit în fa a unui tablou al lui Puvis de Chavannes, l-a privit i a spus un cuvânt jignitor la adresa pictorului francez, stâlcindu-i inten ionat numele, dându-i o interpretare proprie i acest lucru l-a revoltat pe tân rul ghid.

Arghezi i-a luat ap rarea pictorului francez i a zis: - Puvis de Chavannes, domnule, nu cum l-a i pronun at dumneavoastr ...

- Las -m în pace cu Pu... al t u, m , s-a r stit Caragiale. Tu tii cine sunt eu, m ? M cuno ti?

Arghezi, de i îl cuno tea foarte bine pe Caragiale, a r spuns: - Nu, domnule, nu v cunosc, nu v tiu numele...

Eu sunt Ion Luca Caragiale, m ! Ai auzit de acest nume?

- Nu, domnule, nu am auzit, a continuat s mint Arghezi. giosul grup a plecat.

A doua zi diminea a, de cum s-a deschis expozi ia, a venit din nou Caragiale, dar singur de data aceasta. I-a spus tân rului ghid: - Am venit s stau de vorb cu tine. Nu-mi vine a crede c tu nu ai auzit de numele meu. Ai min it ieri i de asta am venit.

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

- Da, domnule Caragiale, am min it ieri. V cunosc, v tiu, v admir talentul, dar nu-mi puteam închipui ca un mare scriitor s poceasc numele unui mare pictor francez, s nu-l pronun e corect.

Acest pictor i decorator a adus un suflu nou în arta european .

Caragiale l-a invitat în acea zi pe Arghezi la mas i i-a spus patronului s -i dea de mâncare tân rului în fiecare zi, în cont, urmând -i pl teasc la sfâr itul fiec rei luni.

Ion Luca Caragiale, ca orice scriitor cu experien , în vârst , nuia c Arghezi este sau poate deveni un poet, un scriitor. Întro zi l-a întrebat: - M , tu scrii versuri?

- Nu, domnule Caragiale, a min it Arghezi i de data aceasta.

- Tu scrii poezii, dar nu vrei s mi le ar i. Arat -mi-le, c eu sunt curv b trân în meseria asta i î i pot corecta gre elile.

Arghezi i-a r puns: - Domnule Caragiale, dac nu-mi voi vedea singur gre elile, atunci nu pot deveni scriitor, nu pot deveni poet. Un poet trebuie i dea seama singur unde a gre it i unde nu.

Caragiale a plecat la Berlin, scârbit de scandalul ivit în ar în jurul scrierilor sale teatrale. Era împro cat cu noroi. Arghezi se amestec în scandal i ia partea marelui dramaturg.

Venind în România, Caragiale se întîlne te cu Arghezi care se afirmase i el ca poet. I-a dat mâna i primele cuvinte pe care le-a rostit au fost acestea: - Vezi, i-am spus eu c tu scrii poezii...

Dac aceast poveste a prieteniei sale cu Ion Luca Caragiale a mai fost povestit de Arghezi, dar într-o variant mai aparte, despre prietenia cu Gala Galaction i Nicu Cocea se tie mai pu in i incomplet. Se tie c Tudor Arghezi a fost c lug r la Cernica, m stirea de lâng Bucure ti. Gala Galaction i N. D. Cocea îl vizitau destul de des pe Arghezi la m stirea Cernica. Erau prieteni buni to i trei.

Despre aceast prietenie mi-a vorbit i Gala Galaction. Mi-a povestit câte ceva i N.D. Cocea. Au fost prieteni i au r mas prieteni pân la moarte. Numai moartea le-a stricat prietenia, un lucru rar întîlnit între scriitori i arti ti.

Nu pricepeam i eram chiar nedumerit pentru ce Arghezi a îmbr cat haina monahal . C ci, dup grai i dup fire, nu prea avea ce uta la o m stire. L-am întrebat, c ci momentul era potrivit i am primit r spunsul la care m a teptam: - C utam un loc lini tit în apropiere de Bucure ti, unde s am asigurat masa i casa. Eram bucuros c voi putea citi i scrie. Nu eram nici izolat, c ci aici m puteau vizita prietenii mei cei mai buni: Cocea i Galaction. M-a vizitat i Dimitrie Anghel, m-au vizitat i alti prieteni. Chilia mea se transforma în adev rat salon literar. Vara, ne adunam i discutam, sau citeam din scrierile noastre, pe malul lacului, sub un stejar care nu tiu dac mai exist .

Au trecut ani. Era înc destul de diminea . Corina a alergat la mine în birou, mai bine zis în atelierul de lucru i mi-a spus c a sosit Arghezi. Am ie it s -l întâmpin. L-am întrebat: - Ce s-a întîmplat, maestre ?

Maestrul era înso it de actorul Mircea Anghelescu, fostul so al Mitzurei. I-am poftit s ia loc. Arghezi zâmbea. Mi-a spus: - Nu te sup ra c te-am deranjat de la lucru atât de diminea , dar n-am avut încotro. Nu i-am mai dat telefon, am vrut s vin a a... Nu st m mult la dumneata. Iat , pe scurt, în dou vorbe, tot ce s-a petrecut: am primit o ma in . De la Ministerul Culturii mi s-a telefonat ieri c mi s-a pus la dispozi ie, pe via , din partea guvernului, o ma in care s -mi stea la scar cum s-ar zice. Azi m-am trezit cu aceast ma in . Mi s-a dat i un ofer. Eram descump nit. Voiam s fac cuiva o vizit i te-am ales pe dumneata, nu te superi c am venit pe neanun ate. Te rog s m ier i.

27

- Mi-a i f cut o mare bucurie, maestre. M bucur din toat inima.

- De asta am venit. M-am gândit c te vei bucura, c ne vom bucura împreun .

Ar mai fi trebuit s mai spun ceva, dar nu g seam cuvintele. Erau de prisos cuvintele în asemenea împrejur ri. Totu i, nu m-am putut st pâni i i-am amintit maestrului Arghezi: - Vede i, timpul a sp lat murd ria i aurul str luce te în lumina zilei i a rii întregi.

Mai târziu, Arghezi spunea c aceast prim vizit la mine acas , cu ma ina trimis de Ministerul Culturii, i-a fost impus de con tiin a sa de prieten.

- Era i pu in protocolar , i-am ad ugat eu.

- Dac vrei, era i pu in protocolar ... i punerea unei ma ini la dispozi ia mea era mai mult decât protocolar ...

Uneori st team de vorb ca doi ta i. El îmi povestea întâmpl ri legate de via a de elev a Mitzurei. Avusese necazuri i Mitzura cu unele profesoare.

La rându-mi, am vorbit despre Ileana, fiica mea. i acest copil a avut necazuri la coal .

Ileana o avea ca institutoare pe doamna Michaela Marian. Un inspector o mut pe doamna Marian de la coala Elefterie din Cotroceni, pe undeva la marginea Bucure tiului, aducându- i so ia în locul ei. Clasa Ilenei n-a primit-o prea c lduros i binevoitor pe so ia inspectorului. Clasa întreag era sub b nci când a intrat noua înv toare. Elevele st teau sub b nci i plângeau i nu voiau s se ridice. Plângeau i strigau numele doamnei Marian. „Instigatoarea”, prima vinovat , a fost g sit Ileana Corbea...

Ileana Corbea pusese la cale „greva”. Ea le conducea pe „r zvr tite”.

Situa ia luase amploare. Am stat de vorb cu doamna Marian.

Doamna Marian mi-a povestit cum s-au petrecut lucrurile la început.

A intrat în clas cu înlocuitoarea sa. Le-a spus elevelor c trebuie s se despart , c pleac la alt coal , cu elevi tot atât de buni i de cumin i ca i ei. Elevele, c ci în clas la Ileana nu era decât un singur ie el, au început a boci la vestea desp irii de înv toarea lor. Au înconjurat-o, au cuprins-o în bra e i n-o l sau s p seasc clasa.

Am întrebat-o pe doamna Marian din ce cauz era mutat , dus de la o coal de lâng locuin a sa, la alta, dintr-o comun suburban .

Vina ei cea mare era c poseda o vil , c era proprietareas i c s-ar fi înrudit cu fo ti exploatatori...

M-am dus la ministrul înv mântului, Popescu-Doreanu. I-am spus toat întâmplarea. El a dispus efectuarea unei anchete. Ancheta inspectorilor a constatat abuzul de putere al inspectorului care a vâr it aceast ilegalitate. Ministrul a dispus rezolvarea cazului.

Doamna Marian a r mas mai departe la coala Elefterie din Cotroceni.

Socoteam c era destul ce spusesem în leg tur cu Ileana, dar maestrul era curios s asculte i alte întâmpl ri. Era bine dispus în acea zi. De fa era i doamna Arghezi.

- Dac mai ave i r bdare, am continuat eu, v spun o întâmplare de-a Ilenei legat de numele dumneavoastr i de numele lui Eminescu.

- Chiar te rog, sunt curios, m-a îndemnat Arghezi. Doamna Arghezi, care voia s se duc s-aduc câte o gustare, a fost oprit . Maestrul i-a spus: - Las , te duci pe urm , stai i ascult i tu.

- Imi place s ascult asemenea întâmpl ri, a zis doamna Arghezi, i s-a a ezat din nou pe scaun.

Atunci am început urm toarea povestire: Prin clasa a asea, fata mea a comis o nou „nelegiuire” la coala sfântului Elefterie din Cotroceni. A sus inut, sus i tare, la întrebarea profesoarei de român , Eminescu este cel mai mare poet al românilor din toate timpurile.

Profesoara nu s-a sup rat pe Ileana. Mi-a telefonat i m-a felicitat

28

Domnul de Rouã

pentru educa ia pe care o primea eleva ei în afara colii, în familie. În anul 1954, mutându-m din Cotroceni în strada Dionisie Lupu, a trebuit ca Ileana s se transfere. Am transferat-o la fosta coal Central de lâng Gr dina Icoanei. Prin clasa a aptea a intrat în conflict cu profesoara de român . Ileana sus inea, sus i tare, c Tudor Arghezi era cel mai mare poet contemporan din România, dar profesoara era de alt p rere: Alexandru Toma era cel mai mare poet contemporan. Fata mea a sus inut acest lucru i la lec ie. Bineîn eles, profesoara i-a pus cea mai mic not . Cu alte cuvinte a pedepsit-o pentru c eleva avea i o p rere personal , în afara programei analitice. V zând ce note are Ileana la român , am inut s stau i eu de vorb cu aceast profesoar . Era o b trân , aproape de pensionare, o fricoas . Profesoara de aici era revoltat i socotea c eleva venise din Cotroceni, de la coala sfântul Elefterie cu asemenea p reri... trâna profesoar m-a întrebat cu impertinen : - Dumneata, ca scriitor, e ti de acord c Arghezi este cel mai mare poet contemporan ?

I-am r spuns profesoarei: - Ar trebui s fii i dumneata de acord c Arghezi este cel mai mare poet contemporan, în via . Eu, desigur, sunt de acord. Fata mea tie i ea acest lucru.

Profesoara, pentru a se scuza, a ad ugat: - Dar este interzis Arghezi în coli i noi ne inem de instructiuni, de program. Noi, profesorii, nu avem dreptul s schimb m programul de înv mânt.

Am întrerupt povestirea. Sunase telefonul. Doamna Arghezi a ridicat receptorul. O editur voia s vorbeasc cu Arghezi. Înainte de a se duce la telefon, maestrul mi-a spus: - A a suntem noi, ta ii, domnule Corbea. Mamele poart copiii no tri nou luni în burt , iar noi îi purt m toat via a în cârc ...

Mi-am adus aminte de necazul Mitzurii la Teatrul Na ional. Acei care loveau în tat n-au ezitat s loveasc i în artista Mitzura Arghezi i au concediat-o. La r mânerea Mitzurii la Teatrul Na ional din Bucure ti am contribuit i eu pu in, dar norocul cel mare a fost numirea lui Zaharia Stancu ca director al acestui prestigios for de cultur . În vara anului 1958, Tudor Arghezi, înso it de familie, a plecat s i îngrijeasc s tatea la unul din sanatoriile elve iene, la un mare specialist în boli de ochi. Cu o zi înainte ne-am v zut i în clipa când ne-am luat r mas bun, mi-a spus: - S ne vedem cu bine i s tate. Îndat ce ajung, dau un semn printr-o carte ilustrat .

Arghezi s-a inut de cuvânt. Cartea ilustrat m vestea c era internat la spital.

Poetului Corbea îmbr ri din Geneva i spital, iar Doamnei sale toate cele de cuviin .

Tudor Arghezi Geneva, 19 august 1958 În anul 1959, poetul a plecat iar în Elve ia. Trebuia s fie v zut de medicul care încerca s -i mai între in pu ina vedere pe care o mai avea. Medicii se luptau cu disperare ca poetul s nu orbeasc de tot, r mân f vedere, în întuneric total. Îi sl bise mult vederea i celui de al doilea ochi i acest lucru l-am putut deduce i din literele tremurate pe care le-a scris pe o alt carte ilustrat : O panoplie, de sim iri, poetului drag i b rb tesc.

Tudor Arghezi În luna septembrie eu am plecat în Vietnam. În toamna aceluia i an, 1959, la întoarcerea din lunga c torie, în calitate de redactor- ef al revistei Luceaf rul din acel timp, i-am dat lui Arghezi un telefon i l-am rugat s -mi scrie o tablet pentru pagina întâi. I-am spus: - Numai dac pute i, nu insist, tiu în ce stare v-a i întors din Elve ia...

- Pe dumneata nu te pot refuza, domnule Corbea. Voi încerca i,

Anul II, nr. 3(7)/2017

dac va ie i ceva, î i voi da de tire.

A doua zi mi-a trimis tableta, intitulat Prin constela ii, elogiu savantului George Dumitrescu, astronom de prestigiu interna ional, care a fost s rb torit de Academie la împlinirea vârstei de 75 de ani.

Pe plic, adresat revistei Luceaf rul, a scris aceste cuvinte: „Rog fie copiat la ma ina de scris, s -mi fie citit la telefon (17.37.97) i manuscrisul restituit. A se observa suficient punctua ia. Tudor Arghezi”.

Cuvintele de pe plicul trimis revistei Luceaf rul îl i caracterizeaz pe Arghezi: grija i r spunderea pentru cuvântul scris, pentru cuvântul tip rit.

Tudor Arghezi acceptase s fac o vizit la redac ia noastr în timpul cât eram redactor- ef. Totul era preg tit pentru aceast vizit .

Fiecare redactor, fie prozator, poet sau critic literar, avea scrieri deale maestrului, aduse pentru a-i cere autografe. Petru Vintil a luat un taxi i s-a repezit pân acas s-aduc i el un volum pe care s primeasc autograful. Chiar F nu Neagu venise mai devreme ca de obicei în acea zi la redac ie. Toat redac ia era adunat . To i a teptam sosirea maestrului, dar poetul întirzia s apar .

A sunat telefonul. Era doamna Arghezi la telefon. Ea mi-a spus Arghezi nu se sim ea bine i cerea ca vizita la revista Luceaf rul fie amânat . Vestea i-a mâhnit pe redactori.

A trecut un timp. Tinerii poe i i prozatori din redac ie nici nu îndr zneau s m întrebe dac mai puteau spera la o vizit a lui Arghezi la redac ia noastr . Totu i, marele poet a venit. A venit f ne anun e. Cum s-a întâmplat acest lucru? Eu vorbisem la telefon i îi cerusem o colaborare, fie o tablet , fie o poezie. Se împlineau o sut de ani de la na terea lui Mihai Eminescu. Cu ocazia acestui eveniment, doream ca isc litura lui Arghezi s nu lipseasc din prima pagin a revistei pe care o conduceam în acel timp.

Era iarna, era frig i poetul a venit înso it de doamna Arghezi. Iam poftit la mine în birou, apoi am trecut într-o înc pere mai mare, unde a avut loc întâlnirea cu redactorii prezen i în acea zi.

Arghezi a povestit redactorilor, a a cum mi-a povestit i mie, împrejur rile în care l-a v zut pe Eminescu în Bucure ti, pe Calea Victoriei. Portretul lui Eminescu de pe peretele înc perii era martorul acestei amintiri triste. Portretul de pe perete se transformase parc în luceaf r str lucitor, care lumina i mai tare redac ia noastr ...

Mi-a l sat tableta despre Eminescu si m-a rugat, la plecare, s -i trimit paltul sau pagina acas , s vad dac nu s-a strecurat vreo gre eal ...

Am mul umit lui Tudor Arghezi i doamnei Arghezi pentru vizita cut i i-am rugat s ne mai fac asemenea surprize pl cute, f s fim în tiin i i f s fim preg ti i cu bere, vin, cafele, gust ri i pr jituri...

Nu tiu cine spunea c munca creatoare este izvor de noi energii i noi frumuse i. Dar nu numai atât: munca creatoare, izvor de energie i frumuse e, între ine tinere ea, dac nu fizic, tinere ea inimii i gândului.

Tudor Arghezi, care dup pu in timp avea s împlineasca 80 de ani i se f ceau preg tiri pentru a fi s rb torit la Ateneu, r sese tân r cu inima, cu spiritul. De multe ori, când îl vizitam, îmi spunea: - Am o poft nest vilit de a munci, de i starea s ii mele este destul de ubred .

Munca nu i-o ducea numai la masa de scris. Lua parte, ca deputat, la dezbaterile Marii Adun ri Na ionale i nu lipsea nici de la edin ele de lucru ale Comitetului Uniunii Scriitorilor. Nu lipsea nici de la edin ele Academiei.

Poetul nu putea nici dicta, s scrie altcineva, i nici de magnetofon nu se putea servi. El voia s simt cuvântul. Cuvintele, întocmai ca ni te note muzicale, i se scurgeau prin vârful degetelor i peni , se prindeau i se aprindeau pe hârtie, în cerneala proasp , cu miros de

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

chimicale, luceferi i brazd de p mânt. La el, cuvântul se topea, se desf cea i iar se închega. Poetul nu c uta cuvintele. Cuvintele vin din str bunie, cum spunea singur ori din via a de toate zilele. Unele cu altele se îmbinau i la un loc formau ceea ce am putea numi stilul lui Arghezi. Iz de grai valah mai vechi se transforma întocmai ca fierul plin de rugin care se retope te i din care curge metalul nou, în tipare noi.

Arghezi nu era mul umit niciodat cu ce scria. Mereu c uta s se dep easc . Predase editurii volumul Cu bastonul prin Bucure ti.

L-a predat, dar l-a retras imediat pentru corect ri de date, complet ri.

Cu privire la aceast carte mi-a spus: - Lucrând la volumul Cu bastonul prin Bucure ti, mi s-au deschis perspective pe care nici nu le-am b nuit la început. Am cunoscut scriitori care n-au avut norocul s ajung la vârsta mea i eu am datoria s vorbesc i despre ei i în numele lor... Fosta Teras Otetele eanu îmi aminte te de mul i scriitori, pictori, actori. i Teatrul Na ional îmi evoc multe amintiri. Am de vorbit i de fosta Mitropolie i de unele fe e biserice ti... Volumul de tablete se va încheia cu Grivi a Ro ie, pe care am vizitat-o i unde muncitorii mi-au f cut o primire din cele mai sincere i fr ti.

A doua zi dup s rb torirea lui Arghezi la Ateneu, cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, înso it de copiii marelui poet, Mitzura i Baru iu, am plecat la Craiova, unde se organizase, de asemenea, o adunare festiv . Eram delegat s vorbesc din partea conducerii Uniunii Scriitorilor din România.

Mitzura venise la Craiova i în calitate de artist a Teatrului Na ional din Bucure ti, pentru a recita versuri din opera p rintelui s u, iar Baru iu aducea, pe banda de magnetofon, vocea poetului, imprimat la un recital de poezie.

Tudor Arghezi, care nu se putea deplasa la Craiova cu noi, mi-a dat o scrisoare c tre craioveni i olteni, rugându-m s-o citesc în fa a publicului adunat în sal .

Sala Teatrului Na ional din Craiova era plin pân la refuz. Festivitatea s-a deschis dând citire scrisorii lui Tudor Arghezi. Iat textul acestei scrisori: „Scumpe poet i iubite tovar e Corbea, Mi-ai spus c te duci la Craiova s m vorbe ti de bine la cei 80 de ani ai mei. Cale bun i bucurie. Obi nuit de-o via -ntreag s fiu vorbit de r u, d -mi voie s m bucur tare c vei sta la sindrofie, cu oltenii mei, pe care-i numesc, pentru mine, oltenii mei. Ce po i s faci? Vorba cântecului: Foaie verde maghiran / M-a f cut mama oltean.

Dar cântecul e o îr alterat de l utarii cu surduc. Adev ratul cânt re cu i ari îl zice într-altfel: Foaie verde leu tean / M-a f cut muchea oltean.

Clasic, oltene te, mama e muchea sau cel pu in muma: „Lua-te-ar muma dracului”, e un vers pur virgilian oltenesc.

Cu juve ii no tri dintre Olt i Mehedin i s-a petrecut ceva cam neobi nuit. Pleca i de pui de boboci, de prin Gorj, cu cobili a-n spinare, câte unul, câte doi, trei, câte cinci, câte zece, fra ii, verii, s-au pomenit cu c tunul întreg la Bucure ti, întâi cam cruci i de c ile mari, cu care, dezgheta i i iste i, s-au deprins repede, ca i cu cartea i condeiul, din care nu mai gustaser pân atunci.

Ei soseau cu desagii, cu m laiul, cu brânza, cu ceaunul i pirostriile lor, cu câinele din b tur , î i alegeau într-o mahala o gazd , unde, claie peste gr mad , înjghebând în dorul de cas o farâm de mic patrie provizorie. Tr iau laolalt , cum se spune în „colectiv”. Pe str zile Bucure tiului, unde- i strigau în gura mare i uneori în versuri zarzavaturile i ou le, oltenii erau tiuti cu numele de precupe i. Am cunoscut o fran uzoaic , profesoar de geografie, care împ ea România în trei foste principate: La Moldavie, la Muntenie et la Precoupetzie...

Taic -meu, se aduna cu oltenii lui, deveni i negustori ori func io-

29

nari de bang , duminica, dinaintea cafenelei din Pite ti i fiecare din ei, oprindu-se dup o sorbire de cafea, dup o înghi itur de uic , se minuna de realitatea olteneasc , zicând i repetând, Dumnezeu -l ierte: M , dar mul i mai sînt oltenii!

La Calafat, în r zboiul din 1877, piti i dup fiertura de fasole, tenii olteni, primind ghiulelele tunurilor turce ti, de peste drum, de la Vidin, r spundeau mai mult cu protestarea verbal decât cu artileria, pe care n-au îndr git-o niciodat : „M star i, m , cu porumbele, c -mi r sturna i oala cu f sui”.

S-a v zut de ce sunt în stare oltenii no tri, dup ce li s-a dat drumul la înv tur ... Nu insist! Dar salut i îmbr eaz , iubitule poet Corbea, din partea emo iei i smereniei mele, pe to i ai no tri, de pe Amaradia i Cerna.

Tudor Arghezi” Apoi a urmat cuvântul meu despre via a i opera poetului. „Onorat auditoriu, N-am s m opresc asupra datelor strict biografice ale marelui poet. Eu a vrea numai s subliniez un singur lucru: c Arghezi, prin obâr ie i sim minte este un produs al Olteniei. Din C rbune tii Gorjului este tat l s u. Bunicul s u se numea Toadere Cojocaru sau Toadere C ciularu (poetul nu- i mai aduce bine aminte de cele petrecute cu un veac în urm pe meleagurile bunicului me te ugar de c ciuli i cojoace).

Neastâmp ratul Toadere Cojocaru sau C ciularu din C rbune ti umbla cu desaga plin de c ciuli i cojoace prin satele i târgurile oltene ti i muntene ti. Acest lucru ne aduce aminte de tefan a Petrei Cojocaru, tatal lui Ion Creang , care umbla i el s i vând prin iarmaroc co ii de suman i de pânz .

Tat l poetului se mut în Bucure ti i î i schimb numele în Teodorescu. Parc pentru a fi mai aproape de obâr ie, locuie te pe strada ranilor, prin Obor, unde se na te i Ion care în 1904 publica Agatele negre în revista Linia dreapt .

Numele de Tudor i-a fost drag poetului. De dou ori i-a fost drag. Întâi îl apropia de bunic i în al doilea rând îl apropia de conduc torul scoalei din 1821, de Tudor Vladimirescu, de la care a mo tenit focul sacru al revoltelor sale strigate, ipate sau clocotite numai în inima i sufletul s u.

La 8-9 ani, ca elev de coal primar , îl adora pe Eminescu. Ca o umbr mergea în urma lui pe Calea Victoriei. Pe vremea aceea, Eminescu era i el o umbr , sfir it de boal i mizerie.

Eminescu i-a r mas ca o icoan în suflet. I se umezesc ochii i ast zi când vorbe te de el cum l-a v zut, cum îl urm rea, cât de drag îi era.

Geniile nu se nasc des. Un Eminescu i un Arghezi se nasc rar, rar de tot. i, totu i, când un luceaf r apunea ca materie fizic , al ii r reau pe firmament. Arghezi este unul din acei luceferi. Eminescu este luceaf rul de sear , de fiecare dat mai str lucitor. Arghezi este luceaf rul de zi, surprinz tor în fiecare nou crea ie, tot atât de sclipitor. Primul, de i p mântean, este mai celest, iar al doilea, de i pe alocuri celest, mâne mereu p mântean, legat de via a de toate zilele a societ ii în care tr ie te. Comun amândurora le este geniul i dra-gostea de ar , de popor, de umanitate. Amândoi sunt lirici prin excelen , dar lirica lor este cu totul i cu totul deosebit . Prin una sufl vântul i cânt uneori Doina haiducului sau cântul de jale al Moldovei, iar prin una sufl vântul i cânt Doina Oltului i Balada lui lancu Jianu.

Arghezi nu s-a conformat versului clasic, de i era pentru versul regulat. Încorsetarea îl sup , îl revolt a a cum l-a revoltat i l-a sup rat tradi ia pe Praxiteles, care n-a inut seama de regulile biserice ti i a sculptat-o pe frumoasa Phryneea f valul obi nuit pân atunci, v l pe care sculptorii au tiut s -l sub ieze mereu, în a a fel, încât s nu-i supere pe zei i nici ei s nu fie prea înc tu i în libertatea de a reda frumuse ea corpului omenesc...

30

Domnul de Rouã

S-au g sit i la noi în ar puri ti i tradi ionali ti care l-au acuzat pe Arghezi de neconformism, de lipsa de respect fa de limba i legile clasice ale versului. Îi m surau lungimea versurilor cu metrul i îi num rau iambii i troheii. Dar Arghezi nu s-a intimidat.

Noul i inventivitatea au stat întotdeauna la baza operei argheziene. Nu numai subiectele pe care le alegea erau noi, dar i forma în care se exprima era nou . Mereu a c utat i a vrut s se dep easc .

Greu, pe brânci, se tîra spre pisc. Piscul pe care s-a urcat mai poart urmele pa ilor s i înfunda i în praful de drum i praf de stele, dîrele genunchilor i coatelor, cum s-a târât. El nu a fost partizanul focului de artificii. Arta la el izvor te din transfigurarea materialului de via , din raportul propor ional dintre fictiv i real. Ca un spi er î i cânt re te dozele. A putea spune c în mare parte valoarea operei sale poetice vine din acest dozaj, pe care numai un geniu îl poate cunoa te i st pâni. El vede, cu imagina ia sa bogat , lucruri pe care altul nu le poate vedea; el simte senza ii pe care numai el le poate percepe.

Arghezi d via cuvântului, a a cum d deau via sculptorii greci, din epoca lui Pericle, marmurei albe a muntelui Pentelic. El nu caut cuvintele. Cuvintele îi curg prin degete. Le st pâne te i i se supun. Le modific , le tope te în inima sa i apoi le toarn în tipare, le tope te i a doua oar i a suta oar i iar le toarn . Din inim , cuvintele trec în minte i apoi, ca ni te lumini, nesc, ip , cânt i tac când se a tern pe hârtie. utarea de nou i frumos îl face pe Arghezi s nu fie niciodat mul umit de sine. Se simte mereu un debutant. Mereu este îngrijorat de ceea ce a dat, dac este bun, dac este realizat artistic. De câte ori o poezie la o revist , are emo ia debutantului.

El nu s-a gr bit. Primul volum de versuri i-a ap rut la 47 de ani. La aceast vârst mul i scriitori se topesc, dispar, nu mai au vlag i sev .

Talentul s u era contestat. A fost remarcat îns de Ibr ileanu dup câte se pare la Via a Româneasc , apoi de critici mai tineri, de oameni de mare cultur , cum ar fi Mihai Ralea, George C linescu, Perpessicius, Tudor Vianu, Al. Philippide i mul i al ii. Apari ia lui întuneca multe talente cenu ii i aceste talente cenu ii ac ionau, îl ponegreau, îl împro cau cu venin, a a cum au f cut i cu Eminescu i Caragiale. i Eminescu a fost contestat, dar geniul, ca un izvor de munte, str bate i piatra i iese la lumin . i Caragiale a fost negat. Din cauza invidiilor i patimilor a fost nevoit s plece din ar . Din acelea i motive, dezgustat de tot ce era în vechea Românie, Arghezi st mult vreme în str in tate. El n-a plecat din spirit aventurist, nici c i-ar fi pl cut boema. În Elve ia el a muncit din greu, ad pându-se din bogata i minunata cultur progresist a timpului. Dragostea de ar i popor l-a adus pe Arghezi înapoi de unde a plecat. Îi era drag Dâmbovi a, de la izvoare, nu cea care trece prin Bucure ti, îi era drag Oltul, cu tumultul i s lb ticiile lui. Poate c i lirismul tot de la Olt l-a luat. L-a luat de la murmurul Oltului, prin z voaie i câmpii, pe sub stânci i r cini de arini . În ce const valoarea, noutatea i prospe imea operei poetice a lui Tudor Arghezi? R spunsul este simplu: via a, omul. La el, totul în jur s-a transformat în poezie. El scoate esen a i din firul de iarb i din beciul cu mor i al pu ria ilor... Via a, la el, este în cele din urm mai tare decât moartea. Via a învinge în poezia arghezian . Încrederea în om învinge. Îl aduce pe om, a a cum este, cu limbajul lui de multe ori, dar mai ales este atent la aspira iile omului din popor, la inta i misiunea lui pe p mânt, la tendin a lui spre lumin i dreptate, libertate i adev r. Este un Prometeu înl uit uneori pe piscul unui munte, însetat de flac ra mistuitoare de a-l lumina pe om, dornic de a se coborî jos, printre ciobani i rani. Se zbate pân ce rupe lan ul i vine la ranii i ciobanii lui, la oile i câinii s i din ograd . Are for i putere numai când simte p mântul, ca eroul din legend .

Arghezi este nou când scrie poezie, tablet , roman. E ginga cu

Anul II, nr. 3(7)/2017

fluturii i animalele, dar este aspru cu asupritorii poporului. I-s dragi oamenii din popor. I-i drag fata ranului ucis, din poezia Pui de i, îi este drag Ion Ion din beciul mor ilor din închisoarea în care a murit. Ion Ion a murit cu ochii deschi i, privind parc spre cerul satului s u natal cu oameni n stui i. I-i drag tocilarul i scrie poezia Tocila, despre un me te ugar umil, cum a fost i bunicul s u.

Un omenesc i omenie neobi nuit de gr itoare str bate majoritatea poeziilor lui Arghezi. Cu sensibilitate i o ging ie rar întâlnite scrie despre albin , despre mica gîz numit vaca Maicii-Domnului. Cu aceea i sensibilitate i ging ie scrie despre Mitzura, despre tovar a sa de via , Paraschiva, ranc , care, urma de vechi raze i moldoveni, înfrunt via a, întocmai cum s-a întâmplat i cu mama lui Mihail Sadoveanu.

De triumful vie ii, de triumful omului este str tut opera poetic a lui Tudor Arghezi, mai ales opera din urm , din volumele Cântare omului i 1907.

Dar Arghezi nu este numai un cercet tor atent al vie ii i al omului.

El este un cercet tor al fenomenelor. Prin fenomen ajunge la om i viceversa. Cunoa terea este adânc . Scriitorul nu-i numai un observator al fenomenelor, p trunde în interiorul lor, le disec , le analizeaz i scoate esen ialul. Poezia arghezian mai are i alte laturi. Poetul ia atitudine, particip , se d ruie. Aceast atitudine i participare este evident în volumele pomenite mai înainte. Arghezi este un r zvr tit împotriva orânduirii burgheze.

Sub înrâurirea filozofiei materialiste, Arghezi a dat opere de mare valoare. Astfel, concep ia volumului Cântare omului are o int m rea : geneza omului biruitor. Poezia lui este poezia prezentului i viitorului. Orizontul s u poetic are contur în poemele din volumele 1907, în Cântare omului i alte poeme.

Este o mândrie i o glorie c literatura român îl are pe Arghezi.

Poetul nu îmb trâne te. El este f de moarte.”

A urmat partea a doua a programului. Mitzura Arghezi a pus o rticic i din inima i sufletul ei când a recitat versurile celebrului u tat . Baru iu a adus la Craiova magnetofonul i a pus banda.

Glasul lui Arghezi era ascultat ca la un ritual religios.

Arghezi, informat i de c tre copii de reu ita i succesul deplin al manifesta iei din Craiova, mi-a trimis urm toarea telegram de mulumire: Recunosc tor, te îmbr ez, iubitule dimpreun cu to i Oltenii mei. Tudor Arghezi. În vara anului 1962, Tudor Arghezi a plecat din nou în Elve ia. Înainte de plecare am avut cu el o întrevedere. L-am g sit mult mai sl bit. Totu i, nu m-a l sat s plec imediat. M-a re inut la o cafea i mi-a vorbit de peripe iile lui prin Fran a i Elve ia, înainte de primul zboi. A f cut-o pe b rbierul, pe fotograful ambulant, apoi s-a specializat în prelucrarea capacelor de ceasuri, din aur. Aceasta i-a fost meseria cât a stat în Elve ia. Lucra la un mic strung electric, acas sau la fabric . Lucra trei zile pe s pt mân . Î i câ tiga existen a i avea timp i pentru lecturi, distrac ii, excursii. Gazda la care st tea atunci avea o feti . Poetul se împrietenise cu feti a gazdei. În anul 1958, dup aizeci de ani, a vrut s-o vad pe fosta feti , dar n-a reu it s -i dea de urm . Desigur, dac ar fi dat de ea, n-ar fi putut vedea o feti , ci o b trân trecut de aizeci de ani.

Plecat în Elve ia, îmi scrie câteva rânduri pe o carte po tal . Din aceste câteva rânduri am putut constata o oarecare mul umire sufleteasc .

Poetului i prietenului scump îmbr ri, strânse bine, din mun ii, ghe arii i apele Europei clasice. Doamnei i Domni oarei dumisale omagiile subscrisului i îmbr rile nevestei i fiicei, cu dragoste nepref cut . Tudor Arghezi 22 august 1962 La Résidaence, Florissant, Genève

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

La întoarcerea din Elve ia, prin septembrie, am hot rât s ne întâlnim împreun cu so iile, la restaurantul de la Casa Scriitorilor de pe Calea Victoriei.

Am petrecut împreun câteva ceasuri. Eram to i bine dispu i.

Am b ut, ca niciodata, dou sticle de Cotnari.

Maestrul povestea cum a petrecut în Elve ia, ce tratament a urmat, a vorbit despre oameni i schimb rile din Geneva i Elve ia.

- i n-ai dat de feti a aceea, maestre ?

- Poate c -i mai bine c n-a dat de ea, a r spuns doamna Arghezi în locul so ului. Ar fi avut o deziluzie...

De i îi spusesem doamnei Candrea, responsabila restaurantului de la Casa Scriitorilor, c totul m prive te pe mine, s nu care cumva primeasc bani de la familia Arghezi, totu i, când m-am dus, discret,

31

s fiu observat, doamna Arghezi s-a dovedit a fi i mai discret ...

Mi-o luase înainte la plata consuma iei.

Timp de un an de zile nu ne-am mai v zut. Trecuse exact un an de la întâlnirea noastr de la restaurantul scriitorilor. Auzisem c a plecat din nou în Elve ia. Mi se pare c a stat mai mult de data aceasta pentru a- i îngriji s tatea. Bolnav cum era, nu m-a uitat i mi-a trimis o carte po tal ilustrat , prin care m vestea de întoarcerea în ar . Îmbr ri tare Poetului i omagii Doamnelor lui, iubite de întreaga mea atr mutat printre pr stiile alpestre.

Pe curând la revedere. Tudor Arghezi.

Geneva, 3 septembrie 1963 A murit Tudor Arghezi. Pentru ar a murit un mare poet, dar pentru mine a murit i un frate i un prieten. În amintirea mea va fi mereu viu.

POLEMICILE LUI ALEXANDRU MACEDONSKI În istoria literaturii române, exceptând pe Camil Petrescu, nu a fost scriitor care s fi între inut spiritul polemic mai mult decât poetul Alexandru Macedonski. Frecventele i n ruitoarele polemici, în centrul c rora a stat autorul vestitei epigrame împotriva lui Eminescu, au fost generate de multe cauze.

S-a vorbit de imposibilitatea integr rii sociale a lui Macedonski, ceea ce e foarte adev rat, c ci, p rin ii scriitorului pierzând toat averea, poetul r mânea un paria. Un «desdihado» (dezmo tenit), cum avea s se pronun e, parafrazându-l pe Gérard de Nerval.

Aceast dezmo tenire i-a între inut i mai mult aversiunea fa de burghezie («tâmpita burghezie»), f cându-l s simpatizeze cu cei de jos. Pe plan literar, antagonismul dintre Macedonski i factorii culturali ai epocii se traduce printr-un conflict deschis cu «junimea» i cu cei mai însemna i scriitori ai s i, lupt , desigur, inegal , c ci ostilitatea i critica cercurilor junimiste se dovede te plin de urm ri grave pentru reputa ia sa poetic , fiind considerat «poet minor i obscur». Cu toate c poetul a fost receptiv înnoirilor, ceea ce nu convenea «Junimii», p stra vechea lui structur romantic , din perspectiva c reia în elegea fenomenul literar modern, el însu i având în unele privin e întâietatea teoretic în Europa în definirea simbolismului. Epoca lui Macedonski a fost o epoc de r scruce politic i estetic , de confrunt ri. La aceasta se mai adaug temperamentul poetului. Inconciliabil, neiert tor, spirit polemic, intolerant i intransigent, nu a voit s recunoasc nici o autoritate literar , singura autoritate fiind el însu i între discipolii lui din cercul literar aflat în strada Doroban ilor.

Din toate rivalit ile, mai pitore ti apar azi, deasupra v lm agului timpului, polemica cu Maiorescu, Alecsandri i Eminescu. În aprilie 1874, Macedonski scria în Oltul, în mod defavorabil, despre un proces al lui Maiorescu legat de coala central de fete, iar dup un an îl ap ra pe Bonifaciu Florescu, demis de junimi ti de la catedra de istorie a Universit ii din la i. În 1882, împ cându-se cu Maiorescu, îi dedic volumul de poezii, pentru ca în 1887 s -l atace din nou,

redându-l vindictei publice cu apelativul «Barbi on!» Polemica cu Vasile Alecsandri a pornit de la aluziile pe care le f cea «bardul» în Sânziana i Pepelea la «poezia imitativ ». R spunsul a ap rut în pamfletul Via a de apoi (1882), pe care Macedonski îI termina cu versul: «Alecsandri cel mare - era i el o broasc ».

Dar Alecsandri continu polemica într-un mod subtil, în 1884, odat cu premiera dramei Fântâna Blanduziei, unde Zoil are tr turile lui Macedonski, care, la rându-i, r spunde prin sarcasm: «Coprins de-al gloriei nesa iu,/ Albit de ani, dar tot copil,/ E lesne s m faci Zoil/ Când singur tu te faci Hora iu».

Când Alecsandri a murit (1890), Macedonski curma polemica, scriind elogios în Literatorul. Pe de alt parte îns , poetul Nop ilor, sfoind cu înver unare Timpul, î i opri privirea la articolul lui Eminescu, Na ionalii i cosmopoli ii, unde s-a v zut stigmatizat ca autor de poezii proaste. Iritarea a fost mare, de vreme ce public în 1883 nechibzuita epigram , care-i devine fatal i pe care, mai târziu, în con tiin a lui intim , trebuie c a regretat-o: «Un X... pretins poet, acum/ S-a dus pe cel mai jalnic drum.../ L-a plânge dac -n balamuc/ Destinul s u n-ar fi mai bun,/ C ci pân ieri a fost n uc,/ i nu e azi decât nebun». Înver unarea polemic a lui Macedonski ajunge la paroxism când chiar discipolii s i din cenaclu îl p sesc, atacându-l polemic. Atunci începe momentul mizantropiei macedonskiene: «Iubite bestii ce-am avut,/ V pre uiesc când v-am pierdut/ i-nduio area m uime te,/ ci în natur - ne-ncetat -/ Din tot ce moare i tr ie te/ E numai omul un ingrat!»

Dar poetul, împro cat cu apelative ca, «Geniadevski», «Muceadonski». «Macabronski», «poetul cu picioarele strâmbe», va rezista pân ce timpul va limpezi profilul s u durat în marmur i bronz. Va spune astfel: «Trecu talazul du niei cu groaza lui de nedescris,/ La fund se duse iar gunoiul ce în ase o secund / i stânca tot r -mase stânc , i unda tot r mase und .../ Se lumin întinsa noapte cu poleieli mângâietoare,/ i ast zi e parfum de roze i cântec de privighetoare»

32

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 3(7)/2017

Ion Luca CARAGIALE

IRONIE Am cunoscut foarte de-aproape pe un om de o superioar înzestrare intelectual .

Rareori a înc put într-un cap atâta putere de gândire. Era pe lâng aceasta un mare poet. Cu cea mai nobil i mai înalt fantazie, ajutat de un rafinat instinct artistic, el a turnat într-o lapidar form „noua limb veche i în eleapt ” pe care o cuno tea atât de mult.

De felul lui mândru, el fugea de onoruri tiindu-le câte concesiuni cost . Melancolic i pasionat, de i în acela i timp iubitor de veselie i de petreceri u oare, ura din convingere a a numitele convenien e i poleiala lumii. Niciodat nu primea bucuros laude nici chiar de la pu inii prieteni, foarte pu ini, pe care-i avea i-n judecata i sinceritatea rora credea, dar-mi-te pe ale acelei mul imi de seci f talent, judecat , nici sinceritate, care se tot vâr în biata noastr literatur ca microbii r uf tori în trupul omului s tos i care nu se sfiesc a se fuduli a tout propos cu un priete ug ce nu le-a fost nicicând acordat i laudele acelora îi inspirau de-a dreptul dezgust.

Dar dac nu dorea onoruri, dac fugea de zgomot i de laude, asta nu era decât din pricina de ert ciunii lor, iar nu din vreo fals modestie ce l-ar fi f cut s n-aib deplin i manifest încredere, fa cu toat lumea, în talentul lui. Avea talent i o tia mai bine decât oricine: nici o critic nu-l putea face s se-ndoiasc de sine, iar aplauzele nu i-ar fi putut spune decât mai pu in de ce credea el însu i. De aceea opera ce ne-a l sat-o nu denot nici-un moment de ezitare sau de neîncredere în sine. rmane omule. Dac-ai învia, ai vedea c de ce te temi, nici moartea nu te poate sc pa.

Omul acesta a tr it, mai des mâhnit, mai rar vesel, într-un cerc foarte restrâns de prieteni. Dar era i un om ciudat. El î i f cea o pl cere din necaz i din durere o voluptate. Dac n-avea vreo sup rare, i-o c uta, dac nu venea s -l întâmpine durerea din afar , el tia s i-o scormoneasc singur din r runchi.

Cu un astfel de caracter mai era i de tot s rac. Îmi vine destul de greu s contrazic ni te autorit i în materie literar , tiind bine cât le iriteaz contrazicerea i cât de primejdioas e irita ia lor pentru soarta i reputa ia unor simpli muritori ca noi, dar trebuie s spun odat c poetul de care e vorba a tr it material r u, s cia lui nu este o legen, a fost o nenorocit realitate i ea îl afecta foarte.

Ce Dumnezeu, doar n-a tr it omul acesta acum câteva veacuri, ca ne permitem cu atâta u urin a b smi despre trista lui via . A tr it pân mai ieri, aici, cu noi, cu mine, zi cu zi, ani întregi... Pe cine vrem noi s am gim?

Talentul lui de poet nu-i producea nimica, dou -trei func ii care le-a avut - bibliotecar, apoi revizor colar - destul de slab pl tite, a trebuit s le p seasc silit i într-un târziu s g seasc mijloace de trai în presa militant . Cum stoarce puterile unui om de talent acest fel de munc , unde este silit s i avorteze zilnic prin provocare voit gândirile i concep iile i cât de r u e pre uit la noi, se tie.

Poetul a tr it cum a murit - foarte nenorocit i ca via material : copil ursit s sufere i cu sufletul i cu trupul. De foame nu pierea,

ce-i drept, dar suferea amar de s cie.

S-a sus inut c dispre uia averea... E un neadev r pe care nu-l poate spune decât sau cine n-a cunoscut pe poet, sau cine... vrea s spun un neadev r - o afirm eu aici cu siguran c , afar de teorii fanteziste, psihologice, etnice, etice, estetice .c.l. nu voi c ta nici o dezmin ire serioas . L-am cunoscut, am tr it lâng el foarte aproape vreme îndelungat i tiu cât de mult pre punea pe pl cerile materiale ale vie ii.

L-am v zut destul de adesea scrâ nind de lips . Contrarietatea patimilor, dorul vag de poet, acel dor de care se dep rteaz inta cu cât îi pare lui c se apropie de dânsa, îl aruncau ce-i drept în cea mai întunecat melancolie, dar nu-l zdrobeau niciodat , lipsa material îns îl excita, îl demoraliza, îl sf râma cu des vâr ire... da, dar era prea mândru ca s se plâng de asta i mai ales acelora ce trebuiau so în eleag nespus .

S-a zis ca era risipitor i c , orice sume ar fi trecut prin mâna lui, el tot nefericit ar fi fost, de vreme ce nefericirea lui era de un fel curat moral. Minunat judecat , dar ieftin scuz pentru acei ce l-au l sat totdeauna în lips , de i-l puteau ajuta cu toat dignitatea, de i apropierea lui le-a f cut cinste i... profit i înc le face. Da, era risipitor, pentru c iubea i el pl cerile brutale ale vie ii, doar are i un om de valoare dreptul s doreasc aceste pl ceri. Da, nenorocirea lui era de un fel moral i tot nenorocit ar fi fost dispunând de oricâte mijloace, îns fiindu-i sufletul atât de iritabil, mai trebuia i trupul chinuit i nemângâiat? i ob inerea bunurilor lume ti i-ar fi sporit, ori alinat chinul sufletesc?

Ast zi nu mai încape îndoial c el era osândit de la na tere s moar cum a murit, îns neajunsurile practice ale traiului, hrana ordinar , interiorul mizer, nevoia continu de munc grosolan obligat i ridicol pl tit , cu acela i fin i nobil instrument cu care trebuia s cânte plutirea lunii pe mi toarea m rilor în singur tate - i pofte arz toare, atât de ieftine pentru al ii, atât de scumpe, mai adesea imposibile de mul umit pentru el, i-au trebuit scurta calea c tre tristu-i sfâr it.

Când era în culmea func ion rii, ma ina cea admirabil s-a stricat deodat : regulatorul, care avea de la început în aliajul s u un punct icnit, s-a frânt în toiul mi rii: „organele erau acum sf rmate i maestrul nebun”. Pân aici tr ise destul de r u... Cine ar fi, nu pl tit, ci barem citit versurile lui? Aproape nimeni. Câ i îl tiau c exist ?

Foarte pu ini. De-acu încolo, in-te, popularitate. Mul i cumin i trec pe drum i, dac nu sunt i puternici, din câ i cunosc d-abia unii le scot c ciula, dar dup un nebun, f s -l cunoasc nimeni se strânge i se ia toat lumea. i astfel succesul primei edi ii a întrecut toate a tept rile editorilor. A trecut apoi câtva timp i l-am rev zut. Întâia criz trecuse, nu mai era acela i om, dar era un om ca to i oamenii, cu mintea normal întreag i tocmai de aceea nu mai era acela i om. Era lini tit, trist, sfios i, o prob mai mult c devenise iar cuminte, era cam

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

ru inos, având con tiin a deplin de tot ce i se întâmplase. Acum încalte nu mai poate înc pea vorba, era în complet mizerie.

Iat ce scria el c tre un amic, scriptura este excesiv de îngrijit , pare c s-ar fi temut ca nu cumva, din vreo arunc tur mai liber a condeiului s ias b nuiala c mintea i-ar mai fi câtu i de pu in nelini tit : „Boala îndelungat de care am suferit m-a împiedicat de la inerea unei coresponden e regulate. Acum fiind întru câtva mai restabilit, in a v ruga s v-aduce i aminte de mine, de lipsa aproape absolut în care m aflu. Dac v este cu putin a-mi veni în ajutor, rog a o face cât de curând, c ci cea mai mare mizerie m amenin ”.

Trist document.

Dup destul vreme de mizerie, a venit recidiva, apoi, din fericire, moartea. Moartea, ea a des vâr it opera nebuniei. Creierul care a gândit despre soarta omului de geniu: „Or s vie pe-a ta urm în convoiu de ‘nmormântare Splendid ca o ironie, cu priviri nep toare; Iar deasupra tuturora va vorbi un mititel Nu sl vindu-te pe tine, lustruindu-se pe el

33

Sub a numelui t u umbr ”.

N-a apucat înc s putrezeasc bine i ce de asocia ii i comitete care s -i garanteze trecerea la posteritate, ce zgomot, ce popularitate, ce de „mititei”.

- Dar nu e meritat popularitatea aceasta?, se va zice.

- Ba da.

- Dar nu era în adev r un om de geniu?

- Nu mai încape vorb .

- Dar nu se cade s ridic m statuie la asemenea oameni?

- Negre it... Îns ...

Ieri d-abia îl cuno teau i apreciau câ iva prieteni de aproape i ast zi e un nume la mod , universal cunoscut, ieri d-abia avea ce mânca „în lipsa aproape absolut de subzisten , amenin at de cea mai mare mizerie” i ast zi se m nânc mul i bani, direct cu opera lui, indirect sub pretextul numelui lui, ieri d-abia haine i hran , ast zi statuie i monumente de bronz, de marmur , de... hârtie velin , mai tiu eu de ce. Atât de des vâr it necunoa tere i p sire în via i-apoi într-o clip atâta zgomot, atâta solicitudine i închin ciune dup moarte.

Apoi nu-i aceasta o crud ironie?

Dumitru BOTAR ii politice ie v le e s li u c Din

de alt dat

ION C. BR{TIANU Incontestabil, Ion C. Br tianu a fost cel mai valoros om de stat al epocii sale, având o intui ie politic de mare fine e pe care nimeni din genera ia sa nu a egalat-o. Mânuia perfect oamenii, cunoscându-le psihologia, pasiunile i orgoliile, fiind un adev rat maestru al manevrelor politice. Rezolva totul cum dorea, f s supere pe cineva.

Din perioada cât a fost prim-ministru (1876-1888) dateaz un fapt mai pu in cunoscut pe care istoria l-a p strat în culisele ei, unde au acces numai cei interesa i i pasiona i de inedit.

Politimos, pre edintele tribunalului din Târgovi te, era un om de mare caracter i verticalitate profesional , fapt pentru care liberalii din localitate vroiau s scape de el, dar toate încerc rile s-au lovit de refuzul categoric al acestuia.

Deoarece alegerile se apropiau, iar la Dâmbovi a trebuia s fie lini te, organiza ia liberal de aici îi solicit sprijinul lui Ion C. Br tianu, mai ales c Politimos era tot liberal.

Pentru a nu-l sup ra, determinându-l s treac la adversari Br tianu s-a gândit la o solu ie specific modului în care el rezolva incidentele care ap reau în via a politic a rii.

I-a trimis o telegram lui Politimos prin care îl invita s vin cu primul tren la Bucure ti, la el acas , ceea ce s-a i întâmplat.

Curios s afle de ce l-a chemat primul ministru, f cându-i aceast onoare, de la gar a plecat direct spre domiciliul acestuia.

Br tianu i familia se aflau la masa de sear când este anun at sosirea lui Politimos, îns primul ministru nu ordon ca acesta s fie poftit, ci personal se duce s -l întâmpine.

Îl ia de bra i mai mult cu for a îl aduce în sufragerie, oferindu-i un loc la mas .

Politimos era pur i simplu uluit, nu tia ce s cread .

Dup ce masa a luat sfâr it, Br tianu l-a invitat pe oaspete în cabinetul s u, unde i-a jucat rolul magistral: - Dragul meu Politimos, te-am chemat ca s -mi faci un mare, un foarte mare serviciu. Te implor s nu m refuzi.

- Nici o problem , domnule Br tianu, v rog s spune i.

- Sunt, dragul meu, într-o mare încurc tur din care numai tu m po i salva. F duie te-mi c nu m vei refuza.

- Sunt la ordinele dumneavoastr , domnule prim-ministru.

- Iat despre ce este vorba. Am un post vacant de director general al închisorilor, dar pentru el sunt 10 candida i, i tot atâtea interven ii, de aceea nu vreau s numesc pe nici unul din ei. M-am gândit, deci, la tine pentru c prin numirea ta nu voi nemul umi pe nimeni.

Consternat, Politimos nu tiu ce s zic la început, pentru c , într-adev r, postul oferit era foarte mare dar revenindu- i rapid accept propunerea lui Br tianu.

Prin aceasta, Br tianu mul umea pe toat lumea, în primul rând pe liberalii din Târgovi te care sc paser de Politimos, iar pe acesta pentru c prime te o func ie înalt în stat. În acela i timp mul umit era i primul ministru c din nou prin abilitatea i subtilitatea sa politic , rezolvase înc o problem care putea s creeze mari necazuri în Dâmbovi a.

34

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 3(7)/2017

VERONICA MICLE – „Norocul blond al unui vis” Aflat la Ia i, i f s tie c Eminescu tocmai murise, Veronica scrie, premonitoriu, poezia „Raze de lun ”. Într-o scrisoare adresat Smarandei Andronescu, prietena ei Smara, cea cu statuie în Ci migiu i aprig feminist , ea m rturise te: „Printr-o fatal coinciden , tocmai când murise, eu, f s tiu, am scris versurile pe tema „Ce n-ar da un mort din groap ”, pe care leam i publicat în revista „România”; gânde te-te, de un an de zile nam f cut un vers cât de infim i în ziua aceea m-a cuprins un fel de friguri i în 20 de minute poezia a fost f cut ”.

Pe 17 iunie 1889, Veronica a eaz un buchet de „Nu-M -Uita” pe pietul lui Eminescu, depus în Biserica Sf. Gheorghe Nou. Cine o fi fost „doamna misterioas din cupeu”, care a urmat cortegiul funerar al turi de fe e simandicoase, precum Titu Maiorescu, Mihail Kog lniceanu sau primul-ministru Lasc r Catargiu? S fi fost Harieta, s fi fost Aglae, surorile poetului?

Câteva zile la rând, Veronica este v zut la Cimitirul Bellu, îngenunchind lâng mormântul iubitului s u.

Dup dou s pt mâni în Bucure ti, unde- i avea domiciliul, pe strada Soarelui (ast zi Jules Michelet), se mut la Târgu Neam .

Acolo o a tepta o c su pe care mama ei o donase Mân stirii ratec i în care poeta poposea pe timpul verii, g zduit fiind de maica Fevronia Sîrbu.

La V ratec mai e i acum brani tea de mesteceni seculari (P durea de argint) care i-a inspirat lui Eminescu poemul „C lin (file de poveste)”. „Veronica f cea dese plimb ri între acea p dure i «Poiana ig ncii», înso it de fiica ei Virginia.

Acolo a scris ea ultima poezie: «O! Moarte, vin de treci / Pe inima-mi pustie... i curm -a mele gânduri...».

Casa aia a ars acum un secol dimpreun cu lucrurile Veronic i, pe care maica Frevonia la p strase: o lad bra oveneasc , patul, o icoan , ni te tablouri. Adesea maicile o auzeau cântând pricesne cu vocea ei fermec toare...” (revista „Formula AS”)...

Se n scuse la N ud, în 22 aprilie 1850. Tat l ei, cizmarul Ilie Câmpan, aflat sub steagul lui Avram Iancu, murise cu pu in înainte de na terea fiicei sale.

mas singur cu doi copii, tân ra v duv , Ana, trecu mun ii în Moldova. Cu chiu cu vai, cump o c su în Târgu Neam , vizavi de coala unde înv ase Ion Creang .

Dup doi ani se mut la Ia i, unde î i câ tiga pâinea sp lând rufe la bog tani i practicând mo itul.

La Ia i i-a înscris fata la coala Central , dar nu cu numele din certificatul de botez, Ana, ci cu altul, de alint, Veronica (uneori i se mai spunea i Corina). În prim vara anului 1863, pe când î i d dea examenele de absolvire, Veronica este remarcat de profesorul tefan Micle care, peste pu in vreme, o cere de so ie. În ciuda diferen ei de 30 de ani, v duva lui Câmpan î i d acordul, vr jit de prestigiul rectorului Universit ii i de starea lui material .

Cununia s-a inut la Cluj, în bisericu a lui Bob. Acolo este i ast zi pl cu a: „În aceast biseric a avut loc, în 7 august 1864, cununia religioas a poetei Veronica Micle cu prof. univ. tefan Micle”, preot cunun tor fiind protopopul Ioan Pamfilie.

Imediat dup c torie i împins de so ul ei, Veronica depune rturie împotriva lui Titu Maiorescu în procesul în care era acuzat de imoralitate.

Ia uite ce avoca i îl ap rau pe marele critic: P. P. Carp, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, Nicolae Mandrea i Pantazi Ghica, to i junimi ti i masoni.

Logic, împricinatul va fi achitat i va p stra Veronic i o ranchiun feroce, îns bine temperat , materializat abia în 1880 i 1882, când îl va împiedica pe Eminescu s o ia de nevast . În 1886 se va na te Valeria, prima fiic a so ilor Micle, care va deveni o valoroas cânt rea de oper .

Sub numele de scen Valeria Nilda, ea va ob ine importante succese ca mezzosopran .

A cântat al turi de marea Elena Teodorini.

A murit în 1929. În 1868 se na te cealalt fiic , Virginia-Eugenia.

Ca i tat l ei, a fost profesoar de Fizic -Chimie.

Ea a fost aceea care i-a m rturisit lui Victor Eminescu, c mama sa n scuse un copil mort, f cut cu

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

Eminescu. A murit în 1937.

Pe când era la studii la Viena, poetul o cunoa te pe Veronica, venit s consulte ni te medici. Asta se întâmpla în 1872.

Frumoas , romantic , fermec toare femeie, viitorul „înger blond” al poetului... i el a înso it-o prin parcuri i muzee, acompania i de muzica lui Johann Strauss. În acele momente sublime, îi d ruie te Eminescu, într-un gest romantic, fotografia sa astral , f cut la Praga, în 1869.

Era tocmai perioada când Mihai, r it de moartea Casandrei Alupului, blonda cu ochii mari de la Ipote ti, nu- i mai g sea lini tea necesar crea iei. „Am cunoscut pe Eminescu în cea mai splendid epoc a vie ii sale intelectuale”, avea s m rturiseasc mai târziu Veronica.

Dup ce poetul revine la Ia i, cei doi se v d aproape zilnic în ora sau în casa ei, unde Eminescu cite te o serie de poezii în cadrul seratelor literare. „În acei ani era de statur mijlocie, cu p r auriu piept nat înalt, cu ovalul perfect al fe ei, fruntea lat , ochi alba tri, nas fin, buze senzuale i din i frumo i. Când râdea i se colora pielea fin prin vioiciunea temperamentului cald”. (Portretul Veronic i f cut de o prieten ).

Urmeaz un moment important în via a cuplului de îndr gosti i, dezvoltat i l murit de istoricul George Sanda, în cartea sa, „Veronica Micle”, ap rut în 1972 la Editura „Cartea Româneasc ”: „Pe filele unui manuscris Eminescu noteaz : «Ziua de 4/16 februarie 1876 a fost cea mai fericit a vie ii mele. Eu am inut pe Veronica în bra e, inând-o la piept, am s rutat-o. Ea-mi d rui flori albastre pe care le voi ine toat via a mea».

Iubind platonic o femeie care i se oferea doar so ului, Eminescu i facuse în Veronica un ideal, deta ându-se de gelozia comun , care se m rgine te, prin abrutizare, numai la simpla posesie fizic . a stând lucrurile, mul i semeni (obseda i de demonul informa iei) s-au întrebat când i-a cedat Veronica lui Eminescu (dup 8 ani de dragoste platonic i renun ri dureroase): înainte sau dup moartea lui tefan Micle, survenit la 4 august 1879?

Aceasta s-a întâmplat la 27 octombrie 1878 (deci tefan tr ia), dup cum noteaz chiar Veronica într-o scrisoare: «Îmi vei permite s tept un r spuns de la dumneata: voi muri în ziua de 27 octombrie, când, prima oar , într-o cas mic i modest , i-am dat dovad despre iubirea mea». În 1880 i 1882 Mihai i Veronica au fost la un pas de a se c tori, dar împrejur ri felurite i-au împiedicat.” „Maiorescu, I. Negruzzi, Slavici, Caragiale i Creang au cunoscut i au dus cu ei în mormânt mult mai mult decât au l sat s se tie prin scris i oapte despre visatul proiect de c torie al lor”. (Augustin Z. N. Pop).

Fragment dintr-o scrisoare c tre poetul bucure tean Iuliu I. Ro ca: „Era vorba s devin so ia domnului E...”.

De i a avut pretenden i serio i, oameni cu pozi ie i stare, precum poetul Iuliu I. Ro ca sau c pitanul de cavalerie Alexandru Teohari, Veronica l-a dorit numai pe Eminescu.

35

În elegând imposibilitatea mult-a teptatului mariaj, ea avea s recunoasc , resemnat : „Mai bine metresa lui Eminescu, decât nevasta unui prin ”.

O vorb a ei c tre Eminescu: „Je t`embrasse comme j`embrasse” - avea s -l lase vis tor pe erban Cioculescu. „Bien aime`Titi” - îi spunea adesea iubitului, când îi cânta la pian din Schumann i Chopin. În 1887, Veronica scoate la Bucure ti, Editura Haiman, volumul „Poesii”, îngrijit personal de ea.

Dedica ia de pe coperta primului exemplar: „Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o m rturie de ne tears dragoste. Veronica Micle, Bucure ti, 6 februarie 1887”...

Dup moartea lui Eminescu o cople iser st rile depresive i insomniile.

Avea cumplite dureri de cap i lua medicamente.

Cu gândul la sinucidere, cump o mare cantitate de arsenic (lui Eminescu i-au dat mercur).

Avea obsesii chinuitoare: vedea imaginea iubitului în pârâul din „Poiana ig ncii”. Înghi i un flacon întreg de arsenic. „S-a chinuit o zi, a v rsat mult sânge i a murit pe 4 august, orele 23” (c lug ri ele).

Astfel i se îndeplinea ultima dorin : „Murind am un dor puternic, pot fi îngropat la umbra unui brad” (dintr-o scrisoare c tre amintitul Iuliu I. Ro ca).

Ultimele ei vorbe: „Eu, m icu , sînt tare mîhnit : am avut un ibovnic i mi-a murit...”

Era într-o zi de mar i. „Vin, m icu , c moare mama!” - se alarmase Virginia, care o înso ise pe Veronica la V ratec.

Medicii Cantemir i Ursulescu, chema i în grab , n-au mai putut face nimic. În seara aceea, o mul ime de prieteni au venit s-o vad , i-au cântat, i-au vorbit i au sperat, pân -n ultima clip , c o vor salva.

Gheorghe Topîrceanu, în articolul „Mormânt uitat”, publicat în revista „Ramuri” din 1913: „Placa din marmur , crucea, fotografia i epitaful au fost puse ulterior de c tre Valeria i Virginia, fetele Veronic i. Pe cruce, nici un nume... Doar cineva a scris cu creionul: Veronica Micle. Iat epitaful: « i pulbere, rân de tine s-a alege, / C ci asta e a lumii nestr mutat lege, / Nimicul te aduce, nimicul te reia, / Nimic din tine-n urm nu va mai r mânea»”.

Anul 1889 a fost nefast pentru literele române ti: mai întâi moare Mihai (15 iunie), urmat de Veronica (4 august).

Pe 14 octombrie moare Harieta, sora poetului, iar pe 31 decembrie Ion Creang , la a c rui înmormântare n-a venit nici un junimist.

Doar Nicu Gane a trimis o coroan .

Virginia Gruber: „Mama a fost o femeie plin de via , plin de farmec, frumoas , dansa perfect i avea o voce superb . În societatea aleas pe care o vizita, din cauza acestor calit i, f cea umbr întotdeauna celorlalte femei...”. *145 de ani de la c toria Veronic i cu tefan Micle *130 de ani de la moartea lui tefan Micle *120 de la moartea lui Veronica Micle

36

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 3(7)/2017

George PETROVAI

Egoismul - molia care roade r[d[cinile umanului Se spune c banii posed for a malefic a dezumaniz rii multora dintre aceia care-i de in. Dar eu spun c nu banii au ceva aparte (în cazul de fa satanic) fa de alte bunuri create de om pentru trebuin ele sale, deoarece „magia” lor const în înc rc tura moralemo ional conferit de utilizatori.

La drept vorbind, cu rolul lor de a facilita rela iile dintre membrii comunit ilor, banii - cu excep ia monedelor din metale pre ioase, care astfel dobândesc valoarea permanent a cantit ii de aur sau argint încorporate în ele - sunt un bun aparent de strict reprezentare, un bun f con inut sau valoare în absen a bunurilor propriu-zise dintr-o anumit perioad istoric .

Tocmai de aceea, banii de hârtie sunt înlocui i cu al ii, fie atunci când se depreciaz iremediabil, bun oar a a ca leul românesc din primii ani de dup Decembriad , fie atunci când i-au încheiat un anumit ciclu economico-politic: francul francez i marca german au fost înlocuite cu euro, leul antedecembrist cu cel postdecembrist, rubla arist cu cea bol evic etc.

Iat de ce pentru veleitarii extremi ti banii sunt aidoma gunoiului de care trebuie s te descotorose ti în grab , ba chiar caut s -i conving pe cât mai mul i semeni c se tr ie te mult mai bine (a se citi în armonie cu natura) f ei, pentru oamenii cu scaun la cap i fric de Dumnezeu banii sunt doar un mijloc, de care se folosesc i nu se las domina i, iar pentru apuc tori i avari, banii sunt scopul suprem în via , o patim -scop cu atari implica ii moral-afective, încât lesne sunt distorsiona i pân la deplina dezumanizare (insensibilitate cât încape i cruzime cât este de trebuin ).

De asemenea se afirm c în acest proces de capitalizare, egoismul este de-a dreptul indispensabil, pentru c aidoma unui motor bine reglat i turat, el contribuie la acumularea individual , implicit la prosperitatea general , la urma-urmei ea (acumularea) fiind îns i ra iunea existen ei omului prin dorin a mereu activ de mai bine, precum i cauza eficient sau motrice a progresului social.

Poate c astfel de sofisme sunt absolut necesare pentru dramul de lini te sufleteasc al celui în cauz . Nu i pentru ceilal i, mul i ca frunza i iarba, care se întreab i pun întreb ri incomode vizavi de egoism, progres i binomul acumulare individual - prosperitate general . i dac egoismul este atât de necesar în lupta f menajamente de-a aduna „averi pe care le m nânc moliile i le fur ho ii”, cum se explic faptul c în general s racii sunt mai demni i, dac nu cu mult mai lini ti i, atunci cu siguran mult mai resemna i ca îmbuiba ii, iar genero ii sunt cu adev rat ferici i în compara ie cu zgârci ii?

Explica ia este simpl : Lini tea provine din mul umirea cu ceea ce i-a dat Dumnezeu, iar fericirea ne te din bucuria sincer de-a rui, altfel spus din con tiin a lucrului bine f cut - contribu ia cu o câtime la îmbucurarea efectiv a unora dintre semeni.

Nu sus inea Dostoievski c to i suntem vinova i pentru toate, ca de pild pentru lacrima nevinovat din ochiul unui copil?

Spre deosebire de Germania i Japonia, care s-au ridicat dintre râm turile celui de-al doilea r zboi mondial prin for a mereu tân a spiritului na ional i, evident, cu banii americanilor, încât dup câ iva ani de formidabil elan regenerativ î i reocupau pozi iile în topul celor mai avansate ri ale lumii, România postdecembrist este nu doar epuizat fizic, stare cauzat de economia distorsionat , ci i complet apatic în plan moral-spiritual dup 27 de ani de speran e în elate prin neîncetatele conflicte dintre competen i impostur , adev r i minciun , onestitate i nelegiuire, for ele r ului constituindu-se în urma acestor ciocniri într-un atotputernic i indestructibil sistem.

N.B. Pe patul de moarte, unul dintre marii bog ta i ai lumii a l sat scris pentru posteritate cât regret c i-a irosit via a: S-a transformat într-o fioroas ma in de f cut bani, uitând complet de micile dar adev ratele bucurii ale vie ii (flori, soare, p rele, prieteni devota i etc), singurele care-i dau culoare i sens!

Apoi, mult clamatul progres social vizeaz doar componenta material (consum, comoditate, confort), nicidecum cea moral-spiritual , adev rata ax existen ial a omului, care - lucru lesne de constatat - se afl într-un îngrijor tor regres.

Faptul acesta se datoreaz rocadei f cute de omul modern pe tabla existen ei sale.

Dac în secolul de aur al Greciei antice, de pild , cultura era uza civiliza iei (civiliza ia nu-i altceva decât transpunerea în practic a culturii tiin ifice i filosofico-artistice), ast zi civiliza ia a luat-o serios înaintea culturii, i astfel a luat-o serios pe ar tur .

Tot a a, România postdecembrist face dovada clar c acumularea individual pe c i mai mult sau mai pu in certate cu legea, generalizeaz s cia i în acest chip creeaz instabilitatea social prin necontenita alimentare a enormului decalaj dintre p tura ciocoilor i masa oropsi ilor.

De aceea zic, s ne fereasc bunul Dumnezeu de egoi ti i „binefacerile” lor, întotdeauna dictate de calcul i interes cu b taie lung ! i când te gânde ti c ei cu to ii cred c prin asemenea co rii vor izbuti s i creeze o imagine impecabil în ochii Atoatev torului, pref cându-se c n-au auzit spusele Mântuitorului adresate tân rului bogat, care s-a întristat când El i-a spus s vând tot, s împart s racilor i apoi s -L urmeze, c ci altminteri „mai lesne este s treac o mil prin urechea acului, decât s intre un om bogat în Împ ia lui Dumnezeu” (Luca 18/25)...

La vremea lui, gânditorul englez Francis Bacon decreta c „Atâta tim cât putem”. Întrucât în România postdecembrist toate s-au dat peste cap i via a merge mai departe a rebours, pentru tr itorii pe aceste meleaguri este mai de actualitate reciproca „Atâta putem cât tim”, precum i corolarul politrucianist „Atâta putem cât se vede”.

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

37

MARIUS BUNESCU Marius Bunescu, pe numele s u corect Marin Bunea, s-a n scut în Caracal, la data de 14 mai 1881, pe strada Carpa i, la nr. 30, din rin ii Ioni Bunea, me te ugar, cizmar i mama Gheorghi a, n scut Giurea, autoare de scoar e i chilimuri.

A decedat la data de 31 martie 1971, în Bucure ti, fiind înmormântat în cimitirul Bellu ortodox. În perioada 1888-1892 a urmat cursurile colii primare nr. 3 din Caracal, dup care periplul s u colar i profesional a fost bogat alternând cu localit i din ar i str in tate dintre care remarc m Academia de Arte frumoase din Munchen, Germania.

Date din biografia sa pot fi studiate în albumele de art i monografice alc tuite de mul i autori români i din lips de spa iu nu le mai reamintim.

S-a remarcat ca pictor atât în ar dar i în str in tate, a fost cel care a organizat Muzeul Na ional de Art din Bucure ti, custode i director al Muzeului de Art Anastase Simu din Bucure ti.

A fost distins cu numeroase premii, medalii i diplome la diferite

manifest ri de art din ar i în afara ei cum ar fi: Premiul Na ional de pictur 1938; laureat cu Meritul Cultural în grad de cavaler, clasa IIa în anul 1940; Marele premiu i Medalia de Aur la Expozi ia Universal de la Barcelona, în Spania, în anul 1929; Medalia de Aur la Expozi ia Universal de la Paris din anul 1937; Artist Emerit în anul 1961; Artist al Poporului în anul 1966.

La Expozi ia Universal de la Barcelona a participat cu mai multe tablouri din care au fost remarcate i premiate dou dintre ele: Vedere din Bucure ti (Iarna în Bucure ti), care re-prezint o imagine din Bucure ti, din col ul str zii unde se afla Muzeul Atanase Simu, cam pe unde este acum blocul Eva de pe bulevar-dul Gh. Magheru, cu vedere spre partea str zii unde este Cinematograful Patria, ulei pe car-ton, 0,585 x 0,520 m, semnat jos în stânga cu negru „Bunescu”, dar nedatat - pictat spre sfâr itul anului 1927, are num rul de inventar G.N. 916. G.N. adic Galeria Na ional , ambele tablouri aflându-se la Muzeul Na ional de Art al României, din Bucure ti în cl direa fostului Palat Regal i Vedere din Bucure ti, (Strad din Bucure ti), (Casa SOCCEC), ulei pe carton, 0,610 x 0,490 m, are în centru Blocul SOCCEC, tot cam pe unde este acum Cinematograful Patria din Bucure ti, semnat jos în dreapta „Bunescu”, nedatat, pictat în anul 1928 i are num rul de inventar G.N. 4622.

Medalia de Aur ob inula Barcelona are în avers chipul regelui Spaniei din anul 1929, Alphonso al XIII-lea, i a so iei sale, regina Victoria Julia Ena Eugenie de Battenberg, iar în revers este simbolizat „Victoria” ca o statuie cu mâna dreapt ar tând spre simbolurile Spaniei, cl direa palatului regal i stema statului spaniol, în mâna stâng ine o statuie înaripat , pe fundal o column cu o statuie în vârf i un chenar în care este înscris numele MARIUS BUNESCU, pe margine, circular cu litere de tipar este scris: Expozicion Internacional de Barcelona, jos este scris anul 1929.

38

Domnul de Rouã

Anul II, nr. 3(7)/2017

Anul II, nr. 3(7)/2017

Domnul de Rouã

39

Revist de cultur , cu apari ie trimestrial , editat de: FUNDA IA PENTRU AP RAREA DREPTURILOR OMULUI - CRAIOVA Adresa redac iei: Com. Grojdibodu, Jud. Olt (Romana i), Str. Preot Ilarian Popescu, Nr. 84, C.P. 237210 Tel.: 0744 530 466; E-mail: nicu_vintila46@yahoo.com