Patricia Monaghan
ĂŽndreptar
pentru zeițe
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MONAGHAN, PATRICIA Îndreptar pentru zeiţe : inspiraţii zilnice despre supremul spirit feminin / Patricia Monaghan ; trad.: Timoce Aretina. - Bucureşti : Atman, 2015 ISBN 978-606-93429-9-2 I. Timoce, Aretina (trad.) 396
Titlu original: Goddess Companion: Daily Meditations on the Feminine Spirit Copyright © 1999 Patricia Monaghan Published by Llewellyn Publications Woodbury, MN 55125 USA www.llewellyn.com Copyright © 2015 Editura ATMAN asupra prezentei ediții în limba română. Reproducerea oricărui fragment din lucrarea de faţă este posibilă numai cu acordul scris al editurii.
ISBN ediție tipărită: 978-606-93429-9-2 ISBN ediție digitală: 978-606-8758-01-5 E-book disponibil aici:
Editura ATMAN, București, 2015 Web: http://www.editura-atman.ro E-mail: office@editura-atman.ro
C
u multe nume te chemăm, și ale tale sunt aceste nume, pe de-a-ntregul. Cu multe rituri te slăvim și ale tale sunt aceste rituri, pe de-a-ntregul. Ești fără de sfârșit, zeiță, tu, regină a cerurilor. Apuleius – Metamorfoze
Zeița are multe chipuri. Îndreptarul pentru zeițe te va ajuta să explorezi noi fațete ale minunatei ei diversități, în fiecare zi. Fiecare rugă zilnică și fiecare explicație ce o însoțește sunt o meditație asupra lecțiilor divine primite în cadrul celor mai puternice experiențe umane: creația, sărbătoarea, nașterea, frumusețea, abundența, pierderea, dragostea, venerația, precum și toate ciclurile anotimpurilor și vieților noastre. Îndreptarul pentru zeițe ne ajută să facem o legătură între propria personalitate și spiritul nostru divin, făcând astfel loc în gândurile noastre pentru un spațiu sacru în care noile noastre introspecții să poată prinde rădăcini și să crească. Citind în fiecare zi aceste străvechi rugi pline de emoție, veți avea posibilitatea să recunoașteți oportunitățile pe care fiecare zi vi le scoate în cale pentru a avea profunde transformări spirituale – putând astfel să slăviți și să hrăniți feminitatea divină ce sălășluiește în noi.
DESPRE AUTOARE Dr. Patricia Monaghan a fost unul din pionierii mișcării de spiritualitate a femeillor și autoare a mai multor cărți de spiritualitate, printre care și clasica enciclopedie mitologică: Noul manual de zeițe și eroine. Dr. Patricia Monaghan s-a stins din viață în anul 2012.
Patricia Monaghan
îndreptar
pentru zeițe Inspirații zilnice despre Supremul Spirit Feminin
INTRODUCERE În decursul a mii – poate chiar a sute de mii – de ani, oamenii au recunoscut și au invocat divinitatea atât sub forma sa feminină cât și sub cea masculină, deopotrivă. Divinității feminine i s-au atribuit nenumărate nume și i s-au închinat nenumărate rituri, precum și zile în care ea era sărbătorită. Zeița fost în egală măsură maternă și feciorelnică, sălbatică și devotată familiei, înflorind în tinerețe și devenind aprigă cu vârsta. A fost tot ceea ce femeile sunt și pot fi. Miturile ei au inspirat adorație, pasiune și tandrețe în inimile adepților ei, și din acele răspunsuri, din acele reacții au plămădit rugi care i se adresează. Rugi și cântece, epopei și piese de teatru – toate acestea și-au aflat inspirația în figura grandioasă a zeiței. Unele dintre aceste nenumărate rugi sunt reunite aici, în această carte, pentru tine. Ele provin din numeroase surse, de la mari autori clasici europeni precum Ovidiu și Horațiu, până la misticii indieni Ramprasad și Sri Ramakrishna, sau la talentații poeți anonimi care au compus cântecele populare din Lituania, din Africa de Vest și Alaska. Pentru a le putea percepe direct forța lor afectivă, am adaptat aceste rugi, uneori pentru a reda sensul cuvintelor mai clar. Aceste surse de inspirație se regăsesc în bibliografia de la finalul cărții. Această carte poate fi folosită în diferite moduri. Este gândită și aranjată sub forma unei cărți de meditații zilnice, dar printre cele 366 de rugi reunite în această lucrare, se pot regăsi și anumite rugi specifice, ce aparțin unei anumite zestre culturală, zeița invocată și subiect. Astfel, cei care doresc să realizeze anumite ritualuri, fie pentru sine, fie pentru un grup, vor găsi un adevărat tezaur de inspirație în această carte. La fel, cei care caută să invoce energia zeiței pentru un anumit scop, vor găsi aici un bogat material de inspirație și ajutor. De asemenea, cei care doresc să citească texte literare valoroase și cu mare putere de inspirație, zămislite i
din sensibilitatea feminină, vor găsi în această carte o abundență de texte cu care se vor desfăta. Putem să adorăm acest principiu feminin în diferite moduri, indiferent de gradul de complexitate al formei abordate. Simplul fapt de a pune o floare pe masă, în fața unei ferestre luminate, poate reprezenta o ofrandă semnificativă adusă principiului feminin din natură, dacă este făcut cu reverență și ardoare sufletească. Fie și doar citind rugile prezentate în această carte, putem să fim deja părtașe la marele fluviu de invocații și rugi aduse de umanitate, de-a lungul secolelor, principiului feminin. Fie ca zeița să vă binecuvânteze, de fiecare dată când o chemați și o invocați cu iubire și sinceritate!
ii
NOTĂ CU PRIVIRE LA INVOCAȚIILE DIN ACEASTĂ CARTE Rugile și invocațiile adunate în această carte sunt culese din numeroase surse, traduse din mai multe limbi, și reprezintă unele din diferitele modalități prin care principiul feminin a fost ilustrat de-a lungul eonilor, de când omenirea a ajuns să o cunoască pe Zeiță. Unele dintre aceste rugăciuni au fost scrise sau cântate, la origine, în engleză. În majoritatea cazurilor, acestea sunt redate în cartea de față în forma lor cea mai cunoscută, dimpreună cu mai multe colinde cunoscute de sărbători. Sunt și cazuri în care versurile au fost ușor modificate sau eliminate, acolo unde varianta originală, inițială, diminua figura feminină, prin comparație cu o divinitate masculină sau, în cazul rugăciunii „Ilicul și Iedera”, unde aveam de-a face cu o frazare neutră, non-creștină. S-au consultat versiunile originale, atunci când acestea erau în limbi accesibile autoarei, respectiv franceză sau latină; în plus, s-au comparat cu mare atenție diverse traduceri. Atunci când versiunile originale erau în alte limbi, s-au comparat traducerile disponibile ale lucrărilor respective. În unele cazuri, însă, când exista o singură traducere publicată, aceasta a servit drept sursă pentru adaptare. Traducerile, prin definiție, nu sunt totuna cu versiunea originală; întrebarea este, întotdeauna, cum să fii cât mai aproape de intenția autorului. Toate aceste versiuni caută cu sârg să fie cât mai accesibile cititorului și cât mai bine realizate lingvistic. Limbajul a fost simplificat, astfel încât intenția transmisă prin acea rugăciune să nu fie înăbușită de termeni literari sau religioși (formulările arhaice nu apar în această carte). În unele cazuri în care originalul părea redactat într-un limbaj destul de actual, s-a păstrat același registrul lingvistic actual, contemporan. iii
În situația în care ruga originală includea termeni care ar fi fost necunoscuți cititorului contemporan, adaptările realizate urmează firul interpretului fără pereche a literaturii egiptene, Normandi Ellis. Au existat și cazuri în care s-a utilizat un termen al cărui înțeles ar fi fost evident, clar pentru cititorul „original”. În alte cazuri, termeni necunoscuți au fost explicați în cuvinte sau sintagme ori fraze. Astfel, în rugăciunile adresate Afroditei, termenul „Paphos” a fost înlocuit cu „templul tău” sau „insula ta”, pentru ca numele acestei insule sacre să nu fie derutant, ambiguu pentru cititorii de astăzi. În mod similar, în rugile șamanice coreene, numele de zeități minore au fost omise sau eliminate, pentru ca atenția să rămână concentrată asupra zeității principale căreia i se adresează rugăciunea respectivă. În general, formularea dată nu încearcă să reproducă ritmurile sau metrica versiunii originale, deși s-a urmărit ca utilizarea repetiției și a strategiilor retorice asemănătoare să rămână, de regulă, intactă. În anumite cazuri, s-au folosit stilurile poetice englezești, care păstrează savoarea versiunii originale. S-au folosit pe alocuri și rime, atât de plăcute auzului, de regulă atunci când versiunea originală era un cântec sau o baladă. Unele texte însă au prezentat o adevărată provocare, atunci când rugile respective, așa cum au fost ele înregistrate, sunt pline de îndrumări sau referințe ce par a submina scopul principal al textului. Astfel, imnul homeric închinat zeiței Hera este înțesat de referințe asupra lui Zeus, un zeu care avea să apară mai târziu și a cărui hegemonie asupra zeiței era astfel scoasă în evidență în cadrul imnului. În mod similar, frumoasa și binecunoscuta descriere a zeiței din cartea biblică a lui Sirah începe, dar apoi lasă în urmă o îndrumare conform căreia toată bunătatea ei trebuie pusă în slujba soțului. Aceste intruziuni au fost înlăturate cu ușurință, lăsând rugile să fie pe de-a-ntregul pozitive față de principiul feminin. Nu au fost eliminate toate referințele la divinitățile masculine, ci numai acelea care impuneau supunerea zeiței în fața zeului. În câteva cazuri, s-a schimbat formularea, întrucât varianta originală conținea o insultă inutilă; de pildă, într-un poem al lui Ramprasad, termenul „pitici” a fost înlocuit cu „furnici”, păstrând astfel ideea de creatură minusculă care tinde să atingă luna. Unii erudiți vor găsi, poate, această decizie ca fiind problematică, dar cititorul de rând se va bucura că limbajul a fost astfel simplificat și clarificat. Obiecțiile la adresa corectitudinii politice sunt, de regulă, căi iv
de a susține un punct de vedere politic diferit; pretextul obiectivității este refugiul celor care nu doresc să li se examineze propriile motive. Motivul acestor adaptări este unul simplu: acela de a oferi rugi care se axează pe principiul feminin în toată magnifica sa diversitate. Fie că vor fi rostite în tăcere sau în cadrul unui ritual public, aceste invocații oferă o antologie de preț a literaturii dedicată zeiței.
v
Ianuarie
O
1 Ianuarie
singură zeiță ne cârmuiește pe toți deopotrivă. Numele ei este Fortuna. Ea-l poate ridica pe cel de jos pe culmi, într-o clipită, Și să transforme-o sărbătoare în înmormântare! Cu toții-o cheamă: de la sărmanul fermier care-i înalță rugi fierbinți, la marinarii de pe marea-ntunecată, și chiar despoții-i se roagă să nu-și piardă avutul. Nomazii și reginele, curtenii, cu toții-o cheamă cu aceleași vorbe: Aspra Nevoie e însoțitoarea ta, Fortuna, tu, cea cu brațe de alamă care ne-nsoțești mereu, și ne croiești viețile pe pământ, punându-ne mereu între ciocan și nicovală, făgăduim să nu-ți uităm nicicând legile date nouă. Speranța îți pășește-alături, aidoma Fidelitatea, zeițe-nveșmântate-n robe albe, zeițele dragi ție, dragi și nouă. Fortuna, te rugăm: ia-ne pe noi, cei sortiți pieirii, la pieptul tău etern. — Horațiu
În pragul noului an, avem adesea tendința să ne evaluăm viețile. Cât de departe am ajuns față de anul care a trecut? Cât de mult am câștigat? În ce direcție ar trebui să ne îndreptăm? Ce hotărâri ar trebui să luăm pentru a avea viața pe care ne-o dorim? Înțelepciunea străveche ne spune însă că nu totul este sub controlul nostru. Zeița romană Fortuna a întors marea roată cosmică, aducând schimbări în viața fiecăruia. Cei puternici se tem de ea, căci știu că totul se poate spulbera într-o clipită, și așa ar putea pierde totul. Cei sărmani sunt cei care-o adoră cel mai mult, căci la întoarcerea roatei, Fortuna i-ar putea face să urce. Schimbarea nu poate fi evitată, întrucât ea vine pe neașteptate. Singurul adevăr din viețile noastre este acela că schimbarea va veni în mod inevitabil. Nu putem știi când Fortuna va întoarce din nou roata, sau în ce direcție o va împinge. Putem însă să trăim din plin în momentul prezent, mulțumind universului pentru ceea ce ne oferă, descoperind bucuria în fiecare moment al acestei vieți minunate, și cu toate acestea, efemeră.
1
2 Ianuarie
Î
n fața ta mă plec, o Durga, În fața ta îngenunchez Și te implor să m-ocrotești! Ochii tăi sunt frunze pe apa întunecată. Ochii tăi sunt frunze întunecate de lotus. Ocrotește-mă! Brațele tale sunt un scut de adevăr. Ne aperi chiar cu adevărul. Adăpostește-mă în brațele tale! — Epopeea indiană Mahabharata
În negura timpurilor, teribila zeiță indiană Durga a plecat la război împotriva demonilor care amenințau să distrugă lumea și pe toți zeii laolaltă cu ea. Datorită eroismului de care a dat dovadă, Durga este invocată de către cei care doresc protecție, iar cea mai mare protecție pe care o oferă este adevărul: pur, simplu și direct. Căci protecția cea mai mare o avem atunci când suntem complet sincere cu noi însene, cu percepțiile noastre, cu realitatea noastră lăuntrică. Adesea auzim, precum demonii de la începutul vremurilor, de jur împrejurul nostru voci care contrazic adevărul sufletului nostru. Aceste voci ne spun că nu avem dreptul să fim puternice, să fim pline de pasiune, să fim iubite și să iubim cu adevărat. Dar aidoma zeiței Durga, va trebui să ne ridicăm împotriva acestor voci. Nu este un lucru ușor să fim mereu sincere cu noi însene. Durga ne amintește să ne protejăm împotriva tuturor celor care ne-ar putea ispiti să uitam de esența noastră divină, de adevărul nostru interior.
2
E
3 Ianuarie
a ne-a creat, așa că noi dansăm. Privind la dansul nostru, ea surâde, Ea râde fericită, pentru că noi dansăm. Noi îi suntem odrasle, așa că noi dansăm. Și dansul nostru este cea mai bună rugă ce i-o oferim. Ea râde fericită, pentru că noi dansăm. Suntem copiii ei, și trebuie să dansăm. Și ea ar plânge de ar fi vreodată să uităm, Și n-ar mai înceta să plângă. Ea este mama pentru care noi dansăm. De ne-ar uita, noi am pieri-ntr-o clipă. Ea e zeița ce prin noi dansează. Suntem copiii ei, și trebuie să dansăm. Ea ne-a creat, așa că noi dansăm. — Dansul pâinii al indienilor shawnee
Universul dansează atât în jurul nostru, cât și prin ființele noastre. De ce uităm oare atât de ușor că este în natura noastră să creștem și să ne transformăm mereu? Chiar și atunci când stăm nemișcate și tăcute, noi continuăm să respirăm, sângele ne curge în continuare prin vine, iar mintea ne zboară înainte și înapoi. Chiar și atunci când viața noastră pare calmă, forțe lăuntrice ne împing mereu și iarăși, ne impulsionează, împingându-ne către noi acțiuni și noi idei, precum și către noi înțelegeri. Atunci când suntem pe deplin angrenați în acest dans al vieții, abia atunci o slăvim și onorăm cu adevărat pe marea Zeiță. După cum și-au dat seama indienii shawnee, momentele în care ne arătăm cel mai mult considerația față de mama universală, sunt cele în care luăm parte la creativitatea sa. Viața ne zâmbește cel mai mult atunci când îi urmăm spiritul de dans. Fiecare din noi suntem atât dansul, cât și dansatorul, cât și zeița dansului. Este în sarcina noastră, în atribuțiunea noastră, ca și odrasle ale pământului, să dansăm cele mai frumoase dansuri cu putință, dansuri compuse din infinitele momente ce ne alcătuiesc viața. Nu noi controlăm decorul, circumstanțele; nu noi controlăm luminile; nu noi controlăm costumele. Noi controlăm doar dansul, mișcarea în sine, modul în care ne mișcăm prin viață. Iar această alegere o facem în fiecare clipă. Și cea mai importantă alegere pe care o putem face este să trăim plini de grație chiar în această clipă. 3
4 Ianuarie
C
ând mama e cuprinsă de mâhnire, durerea ei e fără de sfârșit. Pământul se usucă-n soare, iar apele-i scânteietoare-au dispărut. Totul e veșted. Vite pier de foame, căci grâne nu-s. Nimic nu crește. Până și zeii-s nevoiași, și chiar și flacăra de pe altar se stinge. La fel e și mâhnirea mamei, amară, nesfârșită, după copilul ei pierdut. — Imn homeric încheiat zeiței Demetra
Aceasta era noaptea în care, în Grecia antică, se sărbătorea Haloa, închinată zeiței mamă Demetra, și care marca suferința zeiței pentru pierderea fiicei sale, Persefona, care purta și numele de Kore, fecioara. Răpită de zeul lumii de sub pământ, Persefona lipsea vreme de mai multe luni de la suprafața pământului. În tot acest răstimp, mama ei, în durerea ei intensă, nu mai da oamenilor grâne și fructe. În timpul iernii, resimțim lipsa căldurii și a luminii soarelui. De-a lungul iernilor sufletelor noastre, ne simțim adesea departe de fericire. Cu toate acestea, ciclurile vieții ne aduc înapoi primăvara, iar viețile noastre vor redobândi și ele fericirea. Urmând exemplul femeilor din Grecia antică, haideți ca începând cu această zi, indiferent cât de înfrigurată ne-ar părea viața, să nu uităm că o nouă primăvară va sosi din nou la momentul potrivit.
4
S
5 Ianuarie
piritul văii nu piere niciodată. Numele lui este misterul feminin. La răspântia văii e o poartă ce ne dezvăluie misterele femeii. La răspântia văii este locul din care se ivește cerul și pământul deopotrivă. Nedeslușit abia-l întrezărim, Acest spirit al văii, sursă a misterului. Și totuși, forța lui nicicând nu se sfârșește. — Tao Te Ching
Există o forță, o putere în această lume, pe care noi adeseori nu o vedem. Această energie o numim forța zeiței sau energia feminină. În viața de zi cu zi, în cercurile puterii, în mass media, chiar și în familie, această forță este adesea greu de deslușit sau este chiar înăbușită. Și totuși, ea este mereu acolo, revărsându-se prin lume, asemeni unui fluviu. Fără de ea, nicio floare nu ar da rod, niciun copil nu ar veni pe lume. Ea este inepuizabilă și se află pretutindeni în același timp. Ea nu poate fi înțeleasă de mintea umană, iar măreția ei este imposibil de descris în cuvinte! Aceasta este forța și puterea ce freamătă în fiecare femeie. Chiar și în vremuri care par potrivnice, femeia deține în ea acel spirit al văii, acea putere a esenței feminine. Filosofia chineză onorează acest spirit, care este privit ca parte integrantă din tao, marea înțelepciune. Să onorăm și noi așadar, în fiecare zi, acest spirit feminin care sălășluiește în fiecare din noi. Sub zumzetul acestei lumi, se ascunde murmurul unei lumi mult mai mărețe. Sub tensiunea și dificultățile cu care se confruntă fiecare dintre noi, se află calmul și puterea sinelui superior. În fiecare dintre noi există o sursă a veșniciei. În fiecare dintre noi se află sursa transcendenței, sursa sublimului. Chiar și în vremuri de mari frământări ori de mari transformări, noi putem atinge blândețea păcii din forul nostru interior. Chiar dacă suntem singure, trebuie să urmărim să găsim alinare în noi însene. Căci în propriile noastre ființe se găsește tot, tot ceea ce avem nevoie!
5
6 Ianuarie
S
ă cântăm despre Hera, zeița femeilor, Cea care conduce de pe tronul ei de aur. Să cântăm despre Hera, copilul pământului, Odraslă-a celei mai străvechi dintre zeițe. Să cântăm despre regina zeilor. Să cântăm despre cea mai frumoasă zeiță. Nimeni nu este mai iubită decât tine, O tu, Hera cea feminină, pe nimeni nu cinstim mai mult! Nicio altă femeie nu e mai adorată decât tine, Tu Hera cea regală, nimeni nu e mai binecuvântată! Căci tu ești cea mai venerată dintre toate. Căci tu ești cea mai iubită dintre toate. — Imn homeric închinat zeiței Hera
În Grecia antică, zeița primordială era onorată în trei stadii. Ca fecioară, ea reprezenta creșterea micilor plante primăvăratice; ca femeie în floarea vârstei ea era regina cerului, după care trecea în cel de-al treilea stadiu, în care era zeița sihastră, stadiu în care își părăsea prietenii și pe cei dragi, pentru a putea acorda atenție nevoilor sale interioare. Lumea de astăzi nu încurajează o asemenea retragere din lume, iar femeile sunt și mai puțin încurajate să se retragă din viața socială pentru introspecție și regenerare. Cu toate acestea, fără perioada de odihnă de peste iarnă, primăvara nu poate sosi. Fără a fi lăsate nesemănate o perioadă de vreme, ogoarele nu vor da un rod bogat. Dacă nu luăm periodic legătura cu vastele noastre solitudini interioare, ajungem să uităm cine suntem cu adevărat. Acum este încă iarnă, dar primăvara va veni. Indiferent cât de frig ar fi vremea de afară, cât de aspru ar fi vântul, cât de întunecate ar fi serile, primăvara tot va veni. Haideți să facem din aceste zile de iarnă, o perioadă propice pentru a ne descoperi și a ne cunoaște mai bine. Apoi, când momentul să ieșim iar în lume va sosi, vom renaște și vom reveni la viață.
6
C
7 Ianuarie
uvintele mele sunt una cu munții cei înalți, cu stâncile mărețe, cu arborii cei falnici. Cuvintele mele sunt una cu trupul meu, cu inima mea. Și cu tine, zi! Și cu tine, noapte! Cuvintele mele sunt una cu această lume. Eu sunt una cu această lume. Voi toți vedeți aceasta, voi toți. — Cântec șamanic al yakuților din Siberia
Este ușor să uităm de comuniunea noastră cu universul. Cu toate acestea, noi nu putem fi nicicând separate de el. În trupurile noastre există atomi ce provin din stele îndepărtate și din munți aflați la mare depărtare, din oceane pe care nu le vom vedea nicicând și din flori ce au înflorit și s-au ofilit în zile demult uitate ale tinereții noastre. Cu fiecare respirație, noi inhalăm particule care au fost cândva inspirate și expirate de antice preotese, de femei sfinte, de regine și de mame, de vraci înțelepți și dansatori extatici. În fiecare clipă, suntem parte din acest univers, inseparabile de el. Atunci când uităm aceste aspecte, ne simțim separate, singure, abandonate, dar nu este deloc așa! Nu există nicio particulă din ființele noastre care să nu fie în legătură cu marele univers care ne înconjoară. Atunci când ne trăim viețile conștiente de aceste aspecte, fiecare acțiune pe care o întreprindem este o perfectă rugă prin care ne exprimăm recunoștința față de Zeiță, cea care este totul, cea care este pretutindeni, cea care nu uită nicicând de noi.
7