întâlniri cu
Ramakrishna
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Hixon, Lex Întâlniri cu Ramakrishna : Marea lebădă / Lex Hixon. Bucureşti : Atman, 2019 ISBN 978-606-8758-66-4 29
THE GREAT SWAN Copyright © 1992, 1996 by Lex Hixon Copyright © 2020 Editura ATMAN. Toate drepturile asupra prezentei ediții în limba română aparțin în exclusivitate Editurii ATMAN. Reproducerea oricărui fragment din lucrarea de faţă este posibilă numai cu acordul scris al editurii.
Traducere: Alina Dospinescu Corectură: Irina Magdalena Nuță Machetare & DTP: Mircea Filip Redactor: Robert Tărniceru Tipărit la ARTPRINT | office@artprint.ro
Editura ATMAN, 2020 Telefon: 0746.201.369 Web: www.editura-atman.ro E-mail: office@editura-atman.ro
Cuprins Prefață. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 Introducere. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1 prima întâlnire
Vizitând grădina din Dakshineswar pe Gange, lângă Calcutta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2 față în față cu dansatorul divin. . . . . . . . . . . . . . . 33 3 întâlnirea dintre venerabilul înțelept și modernul pandit
Ramakrishna și Vidyasagar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
4 din cufărul cu secrete al omului lui dumnezeu. . . 51 5 dulceața zahărului
Cu barca pe Gange alături de Keshab Sen. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
6 cei îmbătați de parfumul lui shiva se recunosc între ei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 7 înțeleptul deschide o breșă în năvodul concepțiilor limitate. . . . . . . . . . . . . . . 77 8 preafericita zi de naștere a lui ramakrishna. . . . 87 9 noul sistem religios
Armonia tuturor religiilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
10 să chemi cu un strigăt infinit
Maestrul răspunde întrebărilor arzătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
11 întâlnirea dintre omul atemporal și omul contemporan
Ramakrishna și Bankim Chandra. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
12 ramakrishna își povestește experiențele intime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
13 radha și krishna în fuziune mistică
Festivalul de la Panihati. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
14 întâlnirea cu mama sarada
Acolo unde se află Shiva, este și Shakti. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
15 maestrul elaborează pe marginea filosofiei advaita vedanta. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 16 misterul lui narendra și jurământul desăvârșirii spirituale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 17 două suflete mari
Ultima întâlnire dintre Ramakrishna și Keshab Sen . . . . . . . . . . . 175
18 paramahamsa ne transmite intensitatea sa spirituală
O, frate Madhusudana, te implor, vino!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
19 iubirea feminină ideală. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217 20 întâlnirea dintre avatara și călugărul rătăcitor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227 21 starea de copil divin
Ramakrishna își rupe mâna. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235
22 fluxul ascendent al energiei kundalini. . . . . . . 243 23 ritmul cel tainic al mamei înțelepciunii. . . . . . 251 24 o ceremonie specială de adorare a zeiței kali
Maestrul întâlnește un tânăr actor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263
25 întâlnirea dintre marea lebădă și panditul ortodox
Ramakrishna și Shashadhar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279
26 ramakrishna transmite prin cântec inițierea tantrică. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 291 27 boala terminală a maestrului
Prietenia sa cu un umanist, Doctorul Sarkar . . . . . . . . . . . . . . . . . 303
28 jocul meu s-a sfârșit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
29 maestrul îl transformă pe dr. sarkar. . . . . . . . . 317 30 ramakrishna și buddha. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333 31 trăirea stării de dincolo de formă
Maestrul împarte comorile sale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 345
32 victorie universală
Ramakrishna trece în neființă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351
33 comuniunea dumnezeiască. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 359
întâlniri cu
Ramakrishna Lex Hixon
Traducere: Alina Dospinescu Corectură: Irina Magdalena Nuță
Prefață Viața lui Ramakrishna ne permite să Îl privim pe Dumnezeu față în față. - Mahatma Gandhi
P
rin întâlnirea cu ramakrishna, care este posibilă aici și acum, intrăm într-un tărâm aparte al experiențelor, în care domnește Zeița Înțelepciunii – cea pe care Ramakrishna o numea Mama mea cea plină de beatitudine. Natura sublimă a acestui tărâm nu poate fi analizată, dar ea se descrie de la sine. Cartea de față conține această descriere misterioasă – nu doar în cuvinte, care sunt mai degrabă niște instrumente, ci în prezența vie a lui Ramakrishna Paramahamsa, Suprema Lebădă, înțeleptul din Bengal cel îmbătat de Dumnezeu.
Iată-ne adunați împreună, în acea pace de dincolo de înțelegerea limitatoare a filosofiei sau teologiei, aici în camera înțeleptului de la Grădina Templului din Dakshineswar, lângă fluviul sacru Gange. Plini de bucurie contemplăm și participăm la viața lui aventuroasă și la conversațiile însuflețite. Detaliile sunt concrete, culturale, lumești. Și totuși ele reușesc imposibilul – să transmită experiența Realității Supreme. Paginile acestei cărți, precum și conversațiile și evenimentele adevărate pe care le descriu reprezintă o parte din manifestarea unui curent dumnezeiesc atemporal, care s-a întrupat în această lume în India, între anii 1836 și 1886, ca Ramakrishna Paramahamsa. Oricare ar fi trecutul nostru, ne putem cufunda în acest fluviu proaspăt și surprinzător de iubire și înțelepciune, care ne trezește și ne reînnoiește. 1
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
Aceasta nu este o biografie obișnuită, ci un caiet de exerciții. Ramakrishna ni se dezvăluie odată cu paginile parcurse – pentru a lucra umăr la umăr alături de noi, clarificându-ne înțelegerea pe care o avem în general despre religie, precum și inițiind sau intensificând experiența noastră specifică pe calea spirituală. Ramakrishna râde și plânge împreună cu noi. El ne conduce la extaz. Acest caiet de exerciții va fi de folos tuturor căutătorilor Adevărului, pe orice cale spirituală s-ar afla ei, deoarece Paramahamsa acceptă și fuzionează cu toate tradițiile sacre autentice. Atmosfera din jurul înțeleptului este profund indiană, complet non-europeană, și totuși Ramakrishna oferă într-un mod misterios o cheie esențială care deschide toate culturile și toate inimile. Autorul trebuie acum să se retragă, urmărind să facă loc acestor conversații și întâlniri existențiale, lăsându-l pe Ramakrishna însuși să descrie calea și să invoce Adevărul, cu un umor sănătos și cu o evidentă putere inițiatoare. Această carte nu este o invenție, ci pur și simplu diamantul original, plasat într-un cadru lingvistic nou, pentru civilizația globală a secolului XXI. Ramakrishna Mama atentă și iubitoare oferă diverse preparate din pește copiilor ei înfometați – simple și ușoare sau uleioase și picante, după preferințele și după puterea lor de digestie. Tot astfel, Mama Universului revelează diverse practici spirituale. Acest copil savurează toate delicioasele Ei mâncăruri, fără excepție. Fie că urmezi idealul unui Dumnezeu personal sau Adevărul Ultim impersonal, vei realiza cu siguranță Unica Realitate Supremă, cu condiția să trăiești o profundă stare de dor și aspirație. O prăjitură este la fel de dulce din orice parte o guști. Oferă-ți devoțiunea, din toată inima, în slujba idealului care are sens pentru tine, dar să știi, cu o certitudine de 2
Prefață
nezdruncinat, că toate idealurile spirituale sunt expresii ale aceleiași Prezențe Supreme. Nu permite să apară în mintea ta nici cea mai mică urmă de răutate față de vreo manifestare a lui Dumnezeu sau față de un practicant ce urmărește să trăiască în armonie cu acea Manifestare Divină. Kali, Krishna, Buddha, Hristos, Allah – acestea sunt expresii depline ale aceleiași Conștiințe și Beatitudini indivizibile. Acestea sunt manifestări revelatoare ale Realității Dumnezeiești, nu sunt niște noțiuni create de om. Binecuvântat este sufletul care a aflat că toți sunt unul, că toate privighetorile cântă, la modul esențial, la fel. Adoratorul extaziat are o credință ardentă în toate Manifestările Dumnezeiești – ca Strălucire fără formă, ca felurite Forme sau Atribute, ca Încarnări Dumnezeiești, cum au fost Rama sau Krishna, sau ca Zeiță a Înțelepciunii, care este dincolo de formă și fără de formă, conținându-le pe ambele în Pântecele Ei mistic. Întâlnește cât mai mulți adepți de pe diferite căi. Iubește aceste persoane, primește inițierile și practică disciplinele lor cu entuziasm. Dar pătrunde în propria ta încăpere a conștiinței primordiale, pentru a savura pacea și încântarea sublimă a absenței egoului. Toți vor atinge conștiința dumnezeiască și vor fi eliberați. Unii își vor primi masa dimineața devreme, alții la prânz, iar unii nu vor primi nimic până seara. Dar niciunul nu va suferi de foame. Fără nicio excepție, toate ființele însuflețite își vor cunoaște până la urmă propria lor natură, care este conștiință infinită. Ramakrishna este un paramahamsa, sau Lebăda Supremă a Conștiinței, care poate separa laptele Adevărului de apa obiceiurilor, opiniilor, convențiilor personale și culturale, cu care el a fost diluat. Așa cum afirmă preafericitul înțelept: „Unele persoane au auzit despre lapte, altele au văzut lapte, în 3
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
timp ce altele chiar au gustat un pic din lapte. Totuși unii pot bea lapte oricând doresc și îl pot oferi în mod liber și necondiționat întregii lumi.” Fie ca noi toți să ascensionăm împreună prin aceste patru niveluri ale maturității spirituale, descrise cu atâta simplitate de către copilul cel îmbătat de Dumnezeu al Bengalului.
4
Introducere Pe firmamentul spiritual, Ramakrishna a fost o semilună în creștere. — Nikhilananda
U
n martor al învățăturilor lui Ramakrishna a declarat că stilul său lingvistic era unic, chiar și pentru cei ce vorbeau bengaleza. El nu era literal traductibil nici în engleză și nici într-o altă limbă. Înțeleptul extaziat comunica în fraze concise, aforistice, conținând doar trei sau patru cuvinte fiecare – propoziții cu o minimă structură logică sau gramaticală. Totuși aceste rostiri inspirate ale Maestrului erau extrem de bogate în înțelesuri. Swami Vivekananda, succesorul lui Ramakrishna și cel care a transmis mai departe mesajul său universal, susținea că ar putea să le dezvolte timp de trei zile pornind chiar de la o singură propoziție. Dificultatea traducerii este sporită de faptul că Ramakrishna Paramahamsa vorbea o colorată limbă bengali de la țară, plină de cuvinte și expresii obscure ale dialectului local. De asemenea, el alterna învățăturile sale cu termeni tehnici în sanscrită din diferite ramuri ale sistemului yoga și ale filosofiei hinduse. El făcea totodată și referiri extinse asupra tărâmului complex al istoriei sacre, așa cum a fost ea înregistrată de Vede, Purane și Tantre. Singura opțiune în fața acestei situații lingvistice este să parafrazezi rostirile lui Ramakrishna, adăugând comentarii și explicații selective despre feluritele contexte ale înțelesului, prin care înțeleptul se mișca atât de liber, rapid și imprevizibil. 5
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
El nu a prezentat niciodată o filosofie sau o teologie generală, ci doar învățături specifice pentru anumite persoane, aflate la un anumit punct în evoluția lor. Conversațiile lui constau în salturi cuantice între stările sale extatice, ce apăreau de o inepuizabilă varietate. Termenul extaz, folosit atât de frecvent în acest text, pornește etimologic de la ex-stasis, „stând în afară” – dincolo de ceea ce reprezintă categoria obișnuită, convențională, a gândurilor și percepțiilor numite eu și lume. Viața lui Ramakrishna a fost o constantă explorare și exprimare a diferitelor niveluri și dimensiuni ale extazului. Încercarea de a aproxima transmisia orală a lui Ramakrishna într-o formă literară a început cu lucrarea originală Kathamrita a lui Mahendranath Gupta, un discipol drag al Maestrului, care a fost ales în mod expres pentru acest rol. Ramakrishna l-a informat pe Mahendra, care fusese educat și studiase atât literatura Estului, cât și a Vestului, că Mama Divină oferise acestui tânăr director al unei școli din Calcutta anumite puteri pentru a putea transmite Înțelepciunea Ei ce se revărsa din abundență prin Paramahamsa. Cu câțiva ani înainte ca Mahendra să-l întâlnească pe Ramakrishna, el începuse practica scrierii zilnice într-un jurnal, ascuțindu-și astfel memoria, puterea de observație, precum și darul exprimării prin cuvinte. Paramahamsa obișnuia să revizuiască punctele-cheie împreună cu Mahendra, cerându-i tânărului învățăcel să repete anumite povestiri pline de învățăminte sau corectându-i unele nuanțe mai subtile ale interpretării. De exemplu, Ramakrishna l-a întrebat pe Mahendra dacă maestrul lui era complet lipsit de ego. Mahendra a răspuns: „Domnule, dumneavoastră păstrați intenționat o urmă de ego pentru a putea să vă bucurați de compania și conversațiile adoratorilor lui Dumnezeu.” Ramakrishna l-a corectat: „Nu. Doar Divina Mamă este cea care păstrează acest ego temporar în mine.” Mahendra a fost instruit și pregătit pe mai multe planuri pentru a scrie Kathamrita, sau Ocean of Nectar („Oceanul 6
Introducere
de nectar”), așa cum și-a intitulat el jurnalul în mai multe volume al întâlnirilor și conversațiilor cu Ramakrishna, la care el însuși a fost martor. Potrivit lui Sarada Devi, soția și consoarta spirituală a lui Ramakrishna, Kathamrita reflectă într-un mod autentic atmosfera și conținutul învățăturilor lui Ramakrishna. Dar ea este doar o reflexie, o traducere într-o bengaleză literară a frazelor condensate și adeseori enigmatice ce nu erau transmise într-un mod liniar, ci al căror înțeles și impact emoțional depindeau de gesturile subtile ale Maestrului și de puternica sa prezență spirituală. Mahendra a trebuit să ofere anumite conexiuni logice și descrieri contextuale – inclusiv înfățișarea lui Paramahamsa, natura extazului său, atmosfera de la Grădina Templului, starea vizitatorilor. Autorul lui Kathamrita, care se referă cu modestie la el însuși cu inițiala M, a reușit să îndeplinească acest obiectiv cu multă frumusețe și subtilitate. Acest text de bază al învățăturilor orale ale lui Ramakrishna nu este un sec raport stenografic, ci o reconstituire contemplativă a unui martor atent și sensibil. Următorul pas în realizarea acestui provocator proiect literar – transpunerea în proză a epifaniei dumnezeiești numite Ramakrishna – a fost traducerea lucrării Kathamrita din bengaleză în engleză. Capodopera rezultată, The Gospel of Sri Ramakrishna („Învățăturile lui Sri Ramakrishna”), a fost publicată în Statele Unite, în anul 1942, de către autorul ei, Swami Nikhilananda, din Ordinul Monastic Ramakrishna. Acest swami talentat și prietenos, care a trăit și a predat mai mult de douăzeci de ani în New York, a fost un discipol direct al lui Sarada Devi și un discipol monastic al lui Swami Saradananda. Saradananda a fost în tinerețe un apropiat al lui Ramakrishna și el a semnat cealaltă lucrare clasică bengaleză a acestei tradiții, biografia spirituală definitorie a omului-Dumnezeu, Lilaprasanga, tradusă în engleză ca The Great Master („Marele Maestru”). 7
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
Swami Nikhilananda poseda un talent atât literar, cât și spiritual. Ca jurnalist în perioada premonastică, el scrisese deja o primă biografie completă a lui Ramakrishna, în limba engleză, atunci când a început să lucreze la traducerea lui M. împreună cu Margaret Wilson, fiica președintelui Woodrow Wilson. Aceasta l-a ajutat pe Swami să rafineze stilul său literar, oarecum victorian, într-o engleză americană fluentă. Imnurile mistice care abundă în text au fost trecute în vers liber de către poetul american John Moffitt, prieten și discipol apropiat al lui Swami. Eruditul Joseph Campbell a ajutat la editarea manuscrisului. Acest spirit deschis al colaborării dintre Est și Vest a dat naștere unui excelent produs literar, cu însuși Swami Nikhilananda luând deciziile spirituale importante în realizarea cărții. De exemplu, Ramakrishna folosea în mod constant expresia bengaleză kamini kanchan pentru a indica impulsurile obișnuite ale sexualității și posesivității. Această expresie a devenit la el o descriere pe scurt a întregii lumi obișnuite. Pentru a sugera atmosfera specifică limbajului viu și atractiv al lui Ramkrishna, Swami Nikhilananda a ales să rețină această expresie în traducerea sa literală, ca „femei și aur”. Ca rezultat, aproape fiecare pagină din volumul de o mie de pagini a „Învățăturilor lui Sri Ramakrishna” menționează „renunțarea la femei și aur”. Prin notele de subsol, Swami a explicat că Ramakrishna le învăța și pe discipolele femei să renunțe la „bărbați și aur”, asigurând publicul cititor că Paramahamsa mai degrabă venera femeia, decât să o respingă sau să o denigreze. În orice lucrare de traducere, în special aceea a unei învățături atât de bogate și subtile, ne confruntăm cu multe decizii literare și spirituale dificile. Lucrarea prezentă are o abordare diferită. Ea nu pretinde să ofere niște răspunsuri corecte. Practicanții maturi, cunoscători ai liniei lui Ramakrishna, au apreciat profund Învățăturile scrise de Nikhilananda, așa 8
Introducere
cum este numită lucrarea pe scurt. Ea este unanim privită ca o interpretare autentică și plină de forță a lucrării Kathamrita într-o engleză respectabilă. Cititorii vorbitori de limba engleză din întreaga lume au considerat Învățăturile atât satisfăcătoare din punct de vedere stilistic, cât și inspiratoare din punct de vedere spiritual. Dar Învățăturile cu siguranță nu îl prezintă pe Ramakrishna vorbind în propoziții laconice, enigmatice, negramaticale. Preafericitul înțelept vorbește o engleză extrem de inteligibilă și de inteligentă. Mahendra și-a încercat mâna cu o scurtă versiune în engleză a propriilor sale jurnale bengaleze, disponibile acum ca The Condensed Gospel of Sri Ramakrishna („Învățăturile condensate ale lui Sri Ramakrishna”). Atmosfera literară a acestei cărți este încântătoare, dar mai puțin universală ca Învățăturile publicate de Swami Nikhilananda și colaboratorii săi americani. Mahendra ținea foarte mult la Nikhilananda și l-a binecuvântat din toată inima atunci când acesta a fost trimis de Ordinul său în America, în 1930, declarând: „Oriunde vei merge, vei fi victorios!” Poate că Mahendra a intuit că tânărul și talentatul Swami va oferi lucrarea sa Kathamrita întregii lumi vorbitoare de limba engleză. Nikhilananda a șters din versiunea sa unele dintre comentariile originale ale lui M., în scopul poate de a reduce cele cinci volume bengaleze la un singur volum în engleză, dar și pentru că M. scrisese pentru Bengal, iar Nikhilananda pentru cultura vestică. Următorul pas în acest proces istoric va fi făcut de către autori care vor dori să aducă aceste conversații și întâlniri ale lui Ramakrishna în propria lor limbă natală. Aceste eforturi vor implica numeroase decizii literare și spirituale referitoare la prezentare, comentarii, punerea în context, traducere. Acești autori vor scrie de pe diferite niveluri de maturitate contemplativă și cunoaștere erudită. Fiecare dintre ei va îmbina propria înțelegere a necesităților spirituale ale culturii 9
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
lor cu modul în care învățăturile lui Ramakrishna se adresează acestor necesități. Nici Kathamrita și nici Învățăturile lui Sri Ramakrishna nu se vor demoda și nu vor fi alterate în eforturile transcrierii și asimilării cuvintelor influente ale Maestrului, fie că acestea se vor face în engleză sau în orice altă limbă. Fiecare generație va produce propriile versiuni ale textului de bază. Unele vor avea mai mult succes decât altele, dar fiecare va fi utilă în a trezi și a deschide mințile și inimile sincere către mesajul universal al preafericitului înțelept al Bengalului – un mesaj al iubirii, al armoniei și al libertății. În scrierea acestei versiuni, Întâlniri cu Ramakrishna, nu am pornit de la textul în bengaleză al lui M., ci de la anumite pasaje din Învățăturile lui Ramakrishna, îmbogățindu-le și cu trimiteri la întreaga literatură despre Ramakrishna, incluzând mai multe descrieri detaliate ale lui Paramahamsa și ale anturajului său. De exemplu, nici Kathamrita, nici Învățăturile nu prezintă vreo conversație cu Sarada Devi, soția iluminată a lui Ramakrishna, cea care, după moartea lui în anul 1886, a rămas ghidul spiritual al mișcării create de el, timp de treizeci și patru de ani (până la trecerea ei în neființă, în anul 1920). Am inclus în această carte un anumit sentiment al prezenței ei, care, deși foarte subtilă, a fost importantă și proeminentă, alături de soțul ei, sintetizând o conversație cu ea din învățăturile redate în Holy Mother („Sfânta Mamă”), biografia standard în limba engleză scrisă de Swami Nikhilananda. Aceasta conferă o perspectivă mai largă versiunii de față a conversațiilor lui Ramakrishna. În orice caz, sunt multe alte aspecte și evenimente ale vieții sfinte a lui Paramahamsa pe care abia am putut să le ating, deoarece intenția mea a fost să scriu o carte de trei sute de pagini, nu una de o mie de pagini sau mai mult. Întâlniri cu Ramakrishna poate fi privită ca un comentariu contemporan la The Gospel of Sri Ramakrishna 10
Introducere
(„Învățăturile lui Sri Ramakrishna”) și la The Great Master („Marele Maestru”), textele de bază ale acestei prolifice linii spirituale. Datorită studiului și practicii mele în sufismul islamic și budismul tibetan, am fost capabil să înțeleg învățăturile lui Ramakrishna despre bhakti și tantra dintr-o perspectivă mai largă. Studiul meu în sanscrită și lucrarea de doctorat, la Universitatea din Columbia, despre Advaita Vedanta a lui Gaudapada mi-au permis să apreciez mai profund abordarea universală a Vedantei de către Maestru. Dar mult mai prețioși decât toate aceste studii au fost anii de prietenie cu însuși Swami Nikhilananada. Timp de șapte ani, până la moartea sa, am menținut îndeaproape o relație cu Swami, primind de la el inițierea oficială în anul 1965. Am fost binecuvântat să ascult direct comentariile sale atât despre Învățături, cât și despre Marele Maestru. De asemenea am primit multe corectări și mustrări din partea sa, pe care acum le prețuiesc, așa cum el mi-a prezis ferm că o voi face. El a fost persoana care a insistat să studiez pentru doctorat, afirmând pur și simplu: „Va trebui să citești mult.” Au fost importante pentru dezvoltarea și înțelegerea mea și instrucțiunile inițiatice primite de la alți călugări ai Ordinului Ramakrishna, Swami Prabhavananda și Swami Asheshananda, precum și Mama Gayatri Devi, care reprezintă linia lui Swami Paramananda. Douăzeci și cinci de ani de meditație personală asupra lui Ramakrishna Paramahamsa și a întregii mandala de suflete excepționale care s-au încarnat alături de el mi-au oferit viziunea și curajul de a scrie această carte. Nu m-am îndepărtat în esență de nicio învățătură pe care am primit-o prin amabilitatea lui Swami Nikhilananada. Felul în care l-am redat pe Ramakrishna nu-mi aparține. Întâlniri cu Ramakrishna prezintă portretul romanțat al sfântului adorator al Zeiței, scris la persoana întâia, realizat 11
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
pentru secolul douăzeci și unu (al doilea secol al descendenților lui Ramakrishna). Contextul lui nu este discutabil, rămânând ferm ancorat în relatările publicate ale martorilor oculari. Deosebit de folositor în această privință a fost Ramakrishna as We Saw Him („Ramakrishna așa cum l-am cunoscut”), de Swami Chetanananda, un recent compendiu de memorii autentice, dintre care multe fuseseră cunoscute înainte doar din surse în bengali sau din ziare obscure în limba engleză. Ceea ce ar putea totuși isca controverse este stilul literar în care sunt exprimate cuvintele lui Ramakrishna. El vorbește aici un limbaj asemănător, într-o anumită măsură, unei persoane contemporane foarte educate. Am luat decizia să nu încerc să reproduc un Paramahamsa laconic și enigmatic, ci să dezvolt unele înțelesuri pe care el le-a intenționat în cuvintele originale. La urma urmelor, cuvintele lui Ramakrishna nu erau deloc atât de simple. Învățătura lui abundă în termeni tehnici privind înțelegeri filosofice avansate, precum și în parabole ce condensează o mare finețe și rafinament. De exemplu, înțeleptul cel îmbătat de Dumnezeu obișnuia să declare: „Brahman este shakti și se manifestă ca Gauranga.” Iată sensul și spiritul acestei afirmații: „Principiul Cauzal Ultim, lipsit de orice atribute, se manifestă ca Energie Dumnezeiască primordială – creând, susținând și dizolvând toate lumile – și el se condensează complet în forma umană a diferitelor Încarnări Dumnezeiești”. În această frază s-a pierdut ceva din farmecul cuvintelor sale, dar avem înțelesul clar al învățăturii pe care el o transmite. Prin forma literară aleasă de mine am urmărit să sugerez atmosfera spirituală autentică din preajma lui Paramahamsa, care nu era doar un simplu om de la sat, cu o mare putere empatică, deși uneori el putea părea astfel. Ramakrishna opera în mod constant la cele mai înalte niveluri de rafinament filosofic și religios și de universalitate. El își putea aminti 12
Introducere
fiecare scriptură în sanscrită pe care o auzise incantată chiar și numai o singură dată, precum și fiecare imn mistic în bengali sau hindi. În termenii lumești ai Vestului, el a fost un geniu. Astfel, chiar și cea mai avansată exprimare literară de care aș fi eu capabil nu poate arăta subtilitatea înțelegerii sugerate de cuvintele sale. Și tocmai în aceasta constă relevanța acestei cărți. Ramakrishna nu este un personaj demodat dintr-o cultură străveche, reprezentând un anumit context religios, ci un Einstein al civilizației planetare din viitorul apropiat. Ce sau cine este Ramakrishna se poate întrevedea din propriile lui cuvinte, acțiuni și experiențe uluitoare. Despre aceasta este vorba în Întâlniri cu Ramakrishna. Nu este un volum de filosofie, de teologie sau de antropologie. Nu este nici o carte despre Ramakrishna, ci este pur și simplu Ramakrishna interpretând jocul său dumnezeiesc, continuând să exprime spontan Realitatea nonduală, oferind ghidarea, inspirația și inițierea sa generațiilor următoare de căutători ai Adevărului și de iubitori ai lui Dumnezeu. A te cufunda minte și inimă în această selecție de conversații îți conferă o experiență vie – care este dulce, uluitoare, îmbătătoare spiritual. Bine ai venit în prezența inconfundabilă, incomparabilă, unică, a lui Ramakrishna.
13
·1·
Prima Întâlnire Vizitând grădina din Dakshineswar pe Gange, lângă Calcutta Să fie oare Dakshineswar un loc obișnuit? Este raiul pe pământ. - Shivananda
Viața lui Ramakrishna este o însuflețită, înflăcărată Upanishadă. - Premananda
Aici toate ușile sunt deschise. - Ramakrishna Paramahamsa
U
n paramahamsa, în traducere Suprema Lebădă, este o adevărată ființă umană: cineva care a realizat natura infinită a conștiinței, cineva care s-a trezit, cu încântare și ușurință, către indescriptibil, către inefabil, către inexprimabil, cineva care a atins scopul ultim al evoluției spirituale. A întâlni și a vorbi cu un paramahamsa înseamnă să percepi prin ochii tuturor scrierilor sacre revelate în lunga istorie a umanității. A respira atmosfera vindecătoare a fericirii și luminii ce înconjoară o astfel de ființă și a asculta cuvintele profunde ale unui paramahamsa într-o conversație intimă înseamnă să intri în comuniune cu toți marii sfinți ai iubirii, cu toți 15
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
marii înțelepți, cu toți poeții mistici. Această ființă complet trezită este o veritabilă confluență a tuturor liniilor de putere spirituală – succesiuni inițiatice care au fost atent păstrate și transmise de generații de practicanți devotați. Unde putem întâlni o adevărată ființă umană? Suprema Lebădă, Ramakrishna Paramahamsa, locuiește într-o grădină sacră dedicată Zeiței Kali, Măreața Mamă a Universului. Ascuns în eternul tărâm străvechi al Indiei, el trăiește în pace, dansând și cutreierând cei douăzeci de acri de pământ sfânt situat de-a lungul fluviului Gange, chiar la nord de moderna Calcutta. El conversează ore întregi cu prietenii săi spirituali, care rămân fascinați de curgerea luminoasă a cuvintelor și tăcerilor sale. Să vizităm și noi aceste pământuri sfințite pentru a ne întâlni cu Suprema Lebădă? Ramakrishna ne învață că, cu cât vii mai aproape de Mama Ganga, fluviul păcii transcendente, cu atât experimentezi mai mult liniștea Ei savuroasă, răcoarea Ei subtilă care alină bolile, suferințele și fricile. Pe măsură ce ne apropiem acum de Grădina din Dakshineswar, începem să intonăm spontan shanti, shanti, shanti – pace, pace, pace. Fie ca pacea perfectă a cunoașterii Prezenței unice să ne pătrundă, din ce în ce mai profund, umplând tot spațiul și iluminând ființele conștiente de pretutindeni! Ajunși fiind, după drumul prăfuit de la lumea obișnuită, din aglomeratul oraș al Calcuttei, la impresionanta intrare principală a Templului Grădinii, mergem direct către camera lui Ramakrishna, trecând printre arhitecturi înalte și grădini pline de o abundență de flori – o ofrandă naturală a pământului către sublima Zeiță a Înțelepciunii, al cărei altar se află aici. Până și cele nouă cupole ale templului lui Kali par să înflorească din acest bogat pământ sacru. Camera lui Paramahamsa este întotdeauna deschisă. El nu ține deloc să aibă un spațiu separat, privat, personal. Îl găsim așezat confortabil pe un pat obișnuit cu cadru de lemn, orientat 16
Prima Întâlnire
cu fața către est, cu ochii lui minunați contemplând eternul răsărit al Înțelepciunii Dumnezeiești. Zâmbind de încântare, trăind doar în beatitudinea inerentă conștiinței primordiale, Ramakrishna Paramahamsa discută cu prietenii săi despre Realitatea Dumnezeiască – jocul ei sub forma universului, manifestarea ei plină de compasiune, natura ei ca strălucire fără de formă care scânteiază în inima tuturor ființelor conștiente, și esența ei care nu poate fi niciodată atinsă de vorbire sau de minte. Acesta este singurul subiect de conversație, dar abordarea lui este mereu nouă și imprevizibilă. Primind și cinstind toți vizitatorii ca pe niște mesageri ai Preaiubitului său Dumnezeu, sau chiar ca pe niște manifestări directe ale lui Dumnezeu, Ramakrishna vorbește și râde cu ei – comunicând chiar și prin tăcerea sa radioasă – timp de mai mult de douăzeci de ore pe zi. El se ospătează împreună cu aceste forme ale Preaiubitului, dansează și cântă cu ei, se odihnește împreună cu ei pe pânzele albe întinse peste podeaua rece de piatră în timpul arșiței după-amiezii, rămâne treaz împreună cu ei la ora mistică a miezului nopții, realizează împreună cu ei adorarea în Templul Mamei Universale, retrăgându-se uneori singur în crângul de pini doar pentru a da curs la chemarea naturii. În lumina delicată a zorilor și apoi din nou în amurg, Paramahamsa arde tămâie în camera sa, înclinându-se cu umilință și devoțiune în fața imaginilor și simbolurilor sfinte din diverse tradiții religioase ale umanității. După ce incantează frumoasele Nume Divine cu o voce melodioasă și dansând grațios, se instalează cu ușurință în starea sa naturală de iluminare perfectă, emanând iubirea și grija tandră a unei mame pentru toate ființele conștiente, stare cu care el își identifică întreaga ființă, în mod constant și complet. Binecuvântata lui soție, Mama Sarada, care locuiește aproape invizibilă în micul pavilion pentru muzică aflat la nord de camera Maestrului, a simțit prezența beatifică a soțului ei 17
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
chiar și în furnicile ce abundă în Grădina Templului. Ea tratează toate ființele simțitoare cu un respect plin de iubire, deoarece, în ochii ei, ele manifestă Conștiința indivizibilă pe care ea și Ramakrishna o numesc simplu Ma, Mama. În această Grădină a Templului Marii Zeițe, zi și noapte, o eternă sărbătoare înflorește în preajma acestor suflete gemene iluminate, Ramakrishna și Sarada. Camera lui Ramakrishna ne devine imediat familiară. Prin comparație, până și casa copilăriei noastre ne apare precum ceva străin și îndepărtat. Această cameră misterioasă a Supremei Lebede, deși fizic atât de mică, ne apare imensă privită prin ochii inimii – ca un palat al celor mai înalte realizări spirituale, ca un paradis al adorației extatice în care Paramahamsa cântă fără încetare: Îmbată-te, o, minte a mea, de vinul beatitudinii. Cazi la pământ în extaz plângând și cântând Numele sfânt. Umple spațiul cu răcnet de leu, rotindu-te mereu și mereu, cu ambele brațe înălțate, revelând mahamantra tuturor ființelor conștiente. Transformă dorința limitată în vâlvătaia iubirii lui Krishna, și zi și noapte înoată în marea cea delirantă a beției mistice. Acest univers e acum complet inundat de valurile iubirii extatice.
Grupul de oameni pe care îi observăm așezați pe podea, absorbiți plini de încântare în ascultarea lui Paramahamsa care cântă imnuri tradiționale despre uniunea mistică, 18
Prima Întâlnire
reprezintă milioanele de aspiranți sinceri ai umanității. Locul este atât de bine măturat de către înțelept, încât ei pot culege și mânca de pe jos boabele de struguri risipite de pe tronul de lemn al acestui umil stăpân al Iubirii Dumnezeiești. Așa cum remarcă Ramakrishna: „Eu mai am doar două dorințe – să fiu regele adoratorilor extatici și să nu devin niciodată un ascet ursuz și uscat.” Pe această podea sfințită, unii oaspeți se rostogolesc de râs, dezarmați de umorul neconvențional al Maestrului, care transcende barierele obișnuite. Alții se scufundă, pe această podea cerească, pierduți în extaz, îmbătați de incantarea Numelor Divine sau de interpretarea captivantă a imnurilor mistice. Ramakrishna le cere unora dintre vizitatori să își întindă rogojini și să doarmă o oră pe această podea dătătoare de pace atunci când ei ajung la Grădina Templului seara, după o lungă zi de muncă. Mulți devoți se închină și își ating frunțile de această podea înmiresmată, impregnată de-a lungul anilor de tămâie, atunci când ei îl salută sau își iau rămas-bun de la Suprema Lebădă. Această podea sfântă e binecuvântată și de atingerea propriei frunți a lui Ramakrishna, atunci când el se prosternează în fața oaspeților săi, pe care îi venerează ca fiind parte a unicei Manifestări Dumnezeiești care îmbrățișează totul. De asemenea, Ramakrishna se închină spontan în direcția Templului lui Kali, exprimând astfel atracția copleșitoare a unui copil divin față de Mama lui Divină. Învățați, filosofi, lideri sociali, artiști și revoluționari, toți rămân așezați pe această podea ore în șir, eliberați pe moment de responsabilitățile lor limitate, sorbind cu sete răspunsurile surprinzătoare ale înțeleptului la întrebările lor cele mai arzătoare. Ramakrishna îi servește pe oaspeți cu dulciurile pe care le comandă de la o prăvălie locală sau care au fost oferite ceremonial în Templul lui Kali. Mama Sarada îi hrănește cu mâncarea pe care ea o gătește cu propriile mâini și pe care apoi o aduce de la locuința ei din Nahabat, străbătând tăcută 19
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
aleea grădinii. Pentru a-i răcori pe vizitatori, Ramakrishna, cu multă umilință și grație, toarnă apă din Gange dintr-un vas de lut mai mare pe care îl ține într-un colț al camerei goale. El își deschide umbrela și o așază în ușa dinspre vest pentru a proteja ochii oaspeților săi de strălucirea puternică a soarelui după-amiezii. El se ridică respectuos atunci când un vizitator pleacă, repetând cu fervoare: „Mama Divină să te binecuvânteze!” Din nou și din nou, înțeleptul cel inocent ne arată: „Nu Îl poți recunoaște pe Dumnezeu, Cel Simplu, decât dacă tu ești simplu.” Doctori, avocați, magistrați și alți profesioniști europenizați își pierd disciplinatul lor simț al timpului în incinta aflată parcă dincolo de timp a acestei camere cu vedere spre fluviul sacru, acest rai pentru îndrăgostiții de Dumnezeu, acest vast ocean pentru cunoscătorii Unicului. Sătenii simpli se simt complet în largul lor printre aristocrați înstăriți, profesori universitari și oficiali guvernamentali. Tineri radicali, deosebit de talentați în muzică, viziune sau înțelegere, se strâng și ei aici, jurând în prezența acestui foc măreț al consacrării, care este Ramakrishna Paramahamsa, să renunțe la lumea obișnuită și să-și devoteze întreaga viață, cu fiecare respirație, pentru a exprima idealurile spirituale cele mai înalte – fie ca persoane dedicate contemplării spirituale, eliberate de responsabilități sociale, fie ca revoluționari plini de iubire, angrenați activ în reînnoirea instituțiilor sociale și religioase. În această manieră încântătoare și jucăușă, care nu aduce deloc cu o predică, Ramakrishna îi învață pe acești pasionați tineri studenți să nu facă niciodată compromisuri cu aspirațiile lor înalte – oricare ar fi acestea, din orice tradiție sacră ar răsări ele. În mijlocul conversației și al dezbaterilor însuflețite, atunci când mințile companionilor se încing, Ramakrishna izbucnește în cântec asemenea unei păsări a cărei întreagă ființă se transformă în melodie. Atmosfera încăperii este deodată 20
Prima Întâlnire
răcorită și împrospătată, cufundată în eterna primăvară a realizării de sine a lui Paramahamsa – deplinătate spirituală, aici și acum, fără nici cea mai mică nevoie de insistență sau manipulare. Ramakrishna este un ocean de iubire pură, fără nicio motivație de câștig personal. În această mare nemărginită se revarsă și sunt eliberate râurile dorințelor noastre limitate, fără ca aceasta să îi tulbure deloc nemișcarea și tăcerea profundă a adâncurilor. Dar suprafața acestui ocean continuă să manifeste gigantice valuri de extaz, iar din tăcerea lui țâșnesc învățături geniale. Adeseori, Ramakrishna cântă: Scufundă-te profund, o, minte, în oceanul Frumuseții Dumnezeiești. Vei descoperi un nou giuvaier în fiecare clipă.
Aspirând intens să plonjăm în această profunzime, pătrundem acum împreună în bazarul încântării pure, care este camera lui Ramakrishna de la Dakshineswar. Sfântul poartă astăzi un veșmânt galben care îi pune în evidență culoarea aurie a pielii. Ne plecăm la picioarele sale sau îl salutăm cu palmele împreunate, așa cum ne este nouă mai firesc. Paramahamsa îi acceptă în mod total pe vizitatorii săi, chiar mai mult decât o mamă care își iubește copiii orice ar face ei. Privindu-i pentru o clipă fața senină și ochii luminoși, mintea noastră devine calmă și experimentăm o senzație de explozie în centrul pieptului. Acum și aici, în camera Maestrului, ne bucurăm simultan de toate locurile de pelerinaj, puternic încărcate spiritual. Suntem în Ierusalim, Mecca, Benares, Lhasa. Ne aflăm pe toți munții sfinți: Kailash, Koyasan, Sinai, Tabor, Carmel, Hira. Vizităm Fecioara din Guadalupe în Mexic și alte altare ale Fecioarei Maria răspândite în lume. Primim de asemenea binecuvântările tuturor templelor dedicate Zeiței. Energia 21
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
Înțelepciunii Ei se revarsă prin puternica prezență feminină a lui Ramakrishna, care se declară un copil al Mamei, dar care adeseori se manifestă el însuși în extaz ca Mahakali cea misterioasă, Măreața Mamă a Universului. Aici suntem împresurați miraculos de tărâmuri cerești și Ținuturi Pure transcendente, în care suflete iluminate aud Cuvinte Dumnezeiești și călătoresc prin locuri mistice care depășesc cu mult în frumusețe și putere planetele purtătoare de viață răspândite prin spațiu. Bariera iluzorie către trecut dispare în această minunată cameră. Devenim binecuvântații însoțitori de pe pământ ai Marelui Buddha, ai Mărețului Krishna, ai nobililor Profeți Abraham, Moise și Mahomed și ai lui Iisus din Nazareth, Cel dumnezeiesc de transfigurat. Auzim cu propriile noastre urechi discursurile electrizante ale preafericiților sfinți și înțelepți din istoria umanității. O tăcere profundă înflorește când noi ne aflăm așezați în fața formei luminoase a lui Paramahamsa, tăcerea unei totale receptivități. Pentru a atinge chiar și o clipă această tăcere interioară, aspiranții perseverează ani și ani în practica meditației și a rugăciunii. Noi primim acum din abundență acest dar prețios ca pe o Grație Dumnezeiască, revărsându-se prin prezența lui Ramakrishna. Deși cufundați cu totul în îmbrățișarea acestei prezențe sacre, auzim încă și chemarea păsărilor din grădinile înflorite, precum și cântecele barcagiilor plutind peste apele Gangelui. Simțurile noastre funcționează la o mai mare capacitate, profunzime și claritate. Putem discerne chiar și murmurul fluviului sacru. Comunicarea ce apare în această cameră mistică a Prezenței Dumnezeiești este intimă. Fiecare întrebare se simte ca și cum ar fi a noastră. Fiecare răspuns inspirat al lui Ramakrishna pătrunde până în profunzimea minții și inimii noastre, rezolvând problemele presante, dar și pe acelea pe care le-am ignorat sau de care am uitat. Urmând acestei 22
Prima Întâlnire
purificări pline de compasiune a otrăvii îndoielilor și acestei dibace anihilări a scepticismului nostru ascuns cu privire la infinita importanță a vieții umane, noi trăim o pace indescriptibilă. Shanti, shanti, shanti. Deodată înțeleptul sare în picioare și ne stropește cu apă din Gange din mâinile sale binecuvântate. El râde ca un copil. Suntem purificați și sanctificați. Sistemul nostru nervos subtil devine sanctuarul spiritual în care Dumnezeu se manifestă, apărând viu în lotusul cel cu douăsprezece petale al inimii, fie într-o Formă Divină atrăgătoare pentru noi, fie ca strălucire fără formă. Tonul vindecător al vocii lui Paramahamsa ne este mai familiar decât ne-am fi putut imagina. Înțelegerea cuvintelor sale neașteptate este pentru noi instantanee. Ramakrishna Dragii mei prieteni, atunci când auziți unul dintre glorioasele Nume Dumnezeiești – fie că este Allah, Tara, Krishna sau orice alt nume revelat care este mai apropiat inimii voastre – dacă în ochi vă apar spontan lacrimi de extaz sau dacă senzația de plâns vă țâșnește tainic în inimă, dacă pielea vi se înfioară și respirația se întretaie, aceasta este o confirmare autentică că vă treziți. Atunci nu mai aveți nevoie să puneți accent pe ceremoniile religioase sau pe exercițiile contemplative, deoarece ceea ce ele erau menite să genereze va rămâne mereu viu în profunzimea conștiinței voastre. Sublimele Nume Divine vor deveni respirația voastră, bătăile inimii voastre, susținerea și bucuria voastră – fie că voi primiți sau nu împărtășania sau fie că vă angrenați sau nu în practica austerităților. Chiar și Numele Divin cel mai intim pentru voi va dispărea până la urmă, și veți fuziona direct cu Realitatea Ultimă, care precedă și din care emană toate numele și formele. Veți experimenta atunci doar o subtilă stare de rezonanță sau o delicată luminozitate. Lumea gândirii și percepției obișnuite fie va dispărea complet, fie va deveni transparentă față de Lumina Dumnezeiască. 23
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
Preaiubiți prieteni, luați aminte la modul în care evoluează procesul trezirii. În fazele de început, practicile în care ne angrenăm sunt mai elaborate, pasajele din scripturi pe care le incantăm sunt mai lungi. Gradat, dar inevitabil, suntem conduși către inima vie a adorației. Apar atunci simplificarea și intensificarea experiențelor. În cele din urmă, practica religioasă se contopește cu sursa religiei. Atunci ne stabilim plini de beatitudine în Sursa Supremă, chiar dacă această fântână perpetuă continuă să își reverse ca și înainte toate prețioasele sacramente, toate formele spirituale de adorație și meditație care au fost revelate vreodată umanității. Întreaga după-amiază s-a scurs pe nesimțite, savurând conversațiile, imnurile și tăcerea în prezența sfântă a Maestrului. Sunetul mistic, ca de tunet, al scoicii, gongurilor, clopotelor, tobelor și talgerelor răsună acum din Templul Supremei Mame, Mahakali, la începutul slujbei de seară. Un vânt cald de primăvară răspândește miresme pretutindeni. În partea de sud-est a Grădinii Templului, dintr-un pavilion de muzică de formă circulară, se înalță cristalin armonii melodice de vina, instrumentul cu multe corzi al Zeiței Saraswati, care întrupează cunoașterea și armonia. Cuvintele curgătoare ale lui Paramahamsa, constante și puternice precum Gangele, sunt pur și simplu Cuvintele Ei Dumnezeiești. Vorbirea Ei delicată, curgând prin forma de culoarea mierii a lui Ramakrisna, se difuzează în frumusețea întregii Ființe manifestate, pătrunzând mintea și inima asemenea unei adieri muzicale. Vocea dulce a lui Ramakrishna este infuzată de spiritul adorării universale, de integritatea unei consacrări totale, de libertatea unei înțelegeri transcendente. Continuăm să ascultăm și să fim absorbiți. Aici la Dakshineswar, Realitatea Supremă este venerată și adorată nu doar ca teribila Mamă Kali, ale cărei misterioase 24
Prima Întâlnire
Tenebre Dumnezeiești iluminează întreg universul, așa cum cântă adeseori Ramakrishna. Grădina din Dakshineswar conține și un templu consacrat întrupării Iubirii Dumnezeiești ca Radha și Krishna. Acest sublim cuplu de îndrăgostiți legendari s-a manifestat mai târziu într-un singur trup ca Chaitanya, extaticul dansator și adorator al lui Krishna, care a aprins întreg acest ținut cu flăcările iubirii. Ramakrishna trăiește o identitate mistică cu Chaitanya. Alături de Templul lui Kali și de Templul Radha-Krishna, se află aici și douăsprezece sanctuare dedicate lui Shiva, care celebrează viziunea transcendentă și absorbția în Absolut. Acest aspect al Grădinii Templului invocă spiritul renunțării ce lasă în urmă toate aspectele banale de natură socială și religioasă. Aceste trei izvoare ale spiritualității dătătoare de viață de la Dakshineswar pot fi percepute revărsându-se din templul viu, care este corpul luminos al lui Paramahamsa – un trup atât de delicat încât poate fi rănit de o bucată aspră de pâine, atât de sensibil încât simte durerea cuiva care este bătut sau chiar durerea ierbii tinere călcate în picioare, un trup atât de rafinat încât experimentează o stranie senzație arzătoare în stomac la atingerea unor banale obiecte precum monedele sau ziarele, un trup atât de pur încât nici măcar nu poate bea apa adusă de cineva rău la suflet, un trup atât de frumos încât culoarea sa intensă de ambră nu se distinge de amuleta din aur pe care Ramakrishna o poartă în jurul brațului. Grădina Templului din Dakshineswar a fost înființată de către întreprinzătoarea Rani Rasmani, care a devenit o devotată discipolă a lui Ramakrishna atunci când el a consacrat Templul lui Kali ca tânăr preot de nouăsprezece ani. În această grădină a lui Rani Rasmani, pelerinilor practicanți reprezentând toate căile spirituale, bărbați și femei cu realizări mistice rar întâlnite, le sunt oferite cu mult respect refugiu și susținere, diferitele lor nevoi fiind generos împlinite de către bogatele magazii ale Templului. 25
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
Prin voința Mamei Divine, acești practicanți avansați îl întâlnesc pe Paramahamsa – împărtășind cu el propriile curente inițiatice și primind la rândul lor misterioase binecuvântări care le accelerează evoluția, eliberându-i de obstacole subtile și de atașamente, inclusiv atașamentul față de propria formă de disciplină religioasă sau față de propriile lor puteri oculte. Înțeleptul dibaci le sustrage pur și simplu puterile spirituale unora dintre practicanți, lămurindu-i mai apoi: „Dacă manifești puteri supranaturale, oamenii vor căuta, conștient sau inconștient, să profite de tine și să-ți distrugă viața spirituală.” De-a lungul celor treizeci de ani în care Maestrul a locuit aici, Grădina Templului a devenit o mare familie de sfinți, înțelepți și aspiranți. Aceasta este Ramakrishna mandala, model și sămânță pentru spiritualitatea globală – plurivalentă și armonioasă. Grădina de la Dakshineswar este o seră pentru evoluția viitoare a umanității. La începutul acestei manifestări pline de revelații de la Dakshineswar, Ramakrishna și-a întâlnit mai întâi maestra inițiatoare, Bhairavi Brahmani, care i-a deschis întreg spectrul de relații mistice posibile între un suflet și Dumnezeul său – ca Prieten Divin, Copil Divin, Iubit Divin – și care l-a condus și prin complexele și întortocheatele practici ceremoniale ale Tantrei. La scurt timp după aceea, el l-a întâlnit pe ghidul său principal, Totapuri, care l-a învățat pe Paramahamsa să mânuiască sabia înțelepciunii unificatoare, care străpunge vălurile numite „suflet” și „Dumnezeu” și lasă în urmă ceremoniile ezoterice. Amândoi acești adepți avansați, la capetele opuse ale spectrului spiritual, au avut parte de o trezire radicală prin compania și comuniunea cu preafericitul înțelept, care la vremea respectivă era simplu numit preotul nebun de la Dakshineswar. Ramakrishna se mișcă spontan, asemenea unui copil mic. El nu se manifestă niciodată ca un ascet uscat sau ca 26
Prima Întâlnire
un profesor respectabil, deși starea lui de renunțare de sine este impecabilă, iar cunoașterea orală a scripturilor și a tradiției este enciclopedică. Atunci când avansata practicantă Brahmani i-a convocat pe cei mai respectabili învățați și adepți religioși ai momentului pentru a examina realizarea excepțională a lui Ramakrishna, inocentul Paramahamsa s-a așezat gol printre ei, pe pământul sfânt, mestecând mirodenii dintr-un săculeț și răspunzând liniștit la declarațiile lor despre statura sa spirituală nemaîntâlnită: „Poate că aveți dreptate, venerabili părinți, dar eu nu cunosc nimic despre asta.” Aceștia erau persoane disciplinate, critice, nu niște discipoli emotivi. Ei au concluzionat unanim că Ramakrishna este un avatara – o manifestare directă, conștientă și deplină a Realității Dumnezeiești în formă umană. Unul dintre pandiți, care era și maestru tantric, a intrat în extaz contemplând varietatea și profunzimea realizărilor lui Ramakrishna, ele incluzând cele nouăsprezece tipuri de extaz devoțional și perfecțiunile, siddhi, atinse prin cele șaizeci și patru de Tantre. Acest pandit a declarat că Ramakrishna reprezintă manifestarea esențializată într-un singur trup a tuturor ființelor sfinte din istoria sacră atât a pământului, cât și a cerului. La această afirmație, Ramakrishna a replicat simplu: „Eu sunt doar praful de pe picioarele servitorului servitorului vostru.” Suprema Lebădă se întoarce pe rând către fiecare dintre noi, așa cum suntem așezați confortabil pe o subțire rogojină de palmier, pe care el a întins-o cu grijă pentru noi pe podeaua rece. Cu o mare franchețe, el ne adresează întrebări despre fondul nostru cultural și religios, despre starea maritală și modul de viață. Se uită îndeaproape chiar și la trăsăturile fețelor, la liniile palmelor, la forma tălpilor. Ne șoptește pe un ton surprinzător de intim. Ramakrishna Vezi, sunt niște semne bune la tine. Îmi dau seama de ele uitându-mă la ochii și la fruntea ta. Cei 27
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
care în încarnările precedente și-au petrecut timpul în comuniune cu Dumnezeu adesea par ca și cum tocmai au ieșit din meditație. În perioada intensă de început a îndrăgostirii, întâlnirile dintre îndrăgostiți sunt mai dese decât după aceea. Tu ar trebui să vizitezi acest loc foarte des. În aceste investigații putem simți privirea plină de compasiune a Maestrului, care ne cercetează și ne evaluează experiențele anterioare și ne prevede cu claritate destinul în această viață, întinzându-și viziunea în viitor până la momentul când noi vom atinge apogeul, totuși e posibil ca noi să înțelegem acest scop final din punctul de vedere al tradițiilor revelatoare care ne atrag cel mai mult acum. În timpul acestui proces – răspunsurile noastre venind fără efort, fără nici cea mai mică urmă de teamă sau stânjeneală, fără să simți nicio nevoie de a ezita sau de a te ascunde – Paramahamsa pare să fie angrenat în conversații pe mai multe niveluri de conștiință, uneori închizând pentru un scurt timp ochii sau privind în depărtare. Dar atunci când focalizarea atenției sale revine la noi după una din aceste călătorii misterioase, care pot dura numai câteva secunde, ochii lui sunt limpezi, strălucitori, prezenți – nimic din schimbul nostru nu a fost uitat. Vigilența și concentrarea înțeleptului sunt extrem de ascuțite, precum ale unui pescar, ale unui artizan sau ale unui sportiv experimentat. Uneori el se scufundă în extaz. Vorbește unei prezențe invizibile, ușor împleticit, dar încântător, precum cineva îmbătat de un vin tare. Aceste stări de spirit mai extinse se succedă și ele una după alta, cu o rapiditate uluitoare. Avem impresia unei tainice bogății a experienței lăuntrice situate dincolo de înțelegerea noastră obișnuită. Câteodată, ca și cum pentru a reveni către planul pământesc de conștiință, Îndrăgostitul cel beat de Dumnezeu din fața noastră cere un pahar cu apă sau trage o dată sau de două ori dintr-o narghilea în care arde un amestec aromat de tutun. Întâi ne întrebăm dacă oare conține plante intoxicante, 28
Prima Întâlnire
din moment ce Paramahamsa glumește că cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu sunt precum fumătorii de canabis, care întotdeauna se recunosc unul pe altul. Dar curând aflăm că sistemul nervos extrem de purificat și sensibilizat al înțeleptului îi creează dificultăți în digestia mâncării obișnuite și că orice consum de substanțe intoxicante ar fi imposibil. Atunci când preafericitul Paramahamsa se așază, așa cum îi place să o facă, într-un cerc ezoteric al adoratorilor Zeiței Kali, care trec de la unul la altul un craniu umplut cu vin sfințit, el pur și simplu repetă cuvântul pentru vin, care înseamnă și Cauză Supremă, și imediat atinge starea de absorbție contemplativă în Sine, care este scopul acestei practici specifice. Bolul cu vin sfânt nici măcar nu îi atinge buzele. Același lucru este valabil și pentru uniunea sexuală sacră, practicată printre anumiți adepți și inițiați tantrici autentici, pe care Maestrul nu îi desconsideră niciodată, repetând mereu: „Realitatea Dumnezeiască este infinită, și infinite sunt modurile de a o realiza.” Ramakrishna are nevoie doar să vizualizeze în propriul corp subtil uniunea beatifică dintre Shiva și Shakti, dintre energiile masculine și feminine ale transcendenței și imanenței, pentru a intra în samadhi, totala dizolvare a trupului, minții, inimii, sufletului și spiritului în Realitatea Ultimă pe care el o numește akhanda satchidananda – indivizibila Existență, Conștiință și Beatitudine. Atunci când cineva îl roagă pe Ramakrishna să îi devină ghid spiritual, sau guru, el răspunde invariabil: „Satchidananda este supremul și unicul guru.” Ramakrishna și soția sa consacrată, Mama Sarada, nu s-au angrenat niciodată în taina sacră a uniunii sexuale, pur și simplu datorită intensității și plenitudinii uniunii lor mistice ca Shiva și Shakti. Când tânăra soție l-a tachinat odată într-un mod jucăuș pe soțul ei cel îmbătat de Dumnezeu, plângându-se de faptul că nu are copii, el a râs și i-a răspuns astfel: „Saradamani, tu ești bijuteria maternității universale. Vei avea 29
ÎNTÂLNIRI CU RAMAKRISHNA — SUPREMA LEBĂDĂ
așa de mulți copii spirituali încât în urechi îți va arde mereu strigătul Mamă, Mamă, Mamă.” Această profeție s-a împlinit. Sarada este cu fervoare apelată ca Mamă Sfântă de către nenumărați iubitori ai Adevărului care descoperă uniunea permanentă dintre ea și Ramakrishna – o relație ce nu poate fi definită în termeni de structură socială sau religioasă, o relație care nu este cuprinsă în timp sau într-o istorie lineară, o relație care nu este caracterizată de nicio umbră a dualității. Aproape de miezul nopții, părăsim până la urmă această cameră miraculoasă din care timpul obișnuit dispare – în care trecutul, prezentul și viitorul se manifestă împreună ca o transparență indivizibilă, clară și limpede în toate direcțiile. Înțeleptul ni se adresează cu căldură: „Să mai vii! Să mai vii!” Această invitație deschisă continuă să vibreze cu o mare putere inițiatoare în centrul conștiinței noastre, fie că suntem treji sau adormiți. Resimțim un intens freamăt, sete și dor până când chiar revenim la oaza Templului Grădinii – fie că vom călători într-o trăsură de la Calcutta, fie într-un vapor cu aburi pe Gange, fie ca un act interior de rugăciune ori meditație. Glumețul Paramahamsa aseamănă acest proces al Atracției Dumnezeiești cu acțiunea de a hrăni păunii cu biluțe de opium, astfel ca ei să revină în fiecare seară, la ora benefică a amurgului, pentru a-și etala penajul paradiziac. Penajul adoratorilor este extazul. Totuși, dorul intens al ființei umane trezite și îndrăgostite de Preaiubitul Dumnezeu este incomparabil mai puternic decât atașamentele lumii egotice. Ramakrishna ne învață că o astfel de stare autentică de aspirație plină de dor – pe care o nutresc cei mai înalți sfinți ai tuturor tradițiilor și care este minunat exprimată în iubirea intensă a păstoriței Radha față de preaiubitul Domn Krishna – este mai puternică decât forțele combinate la un loc ale iubirii celui sărac pentru aur, obsesiei unei aventuri amoroase ilicite și atracției loiale dintre soț și soție. 30
Prima Întâlnire
Câțiva norocoși chiar au experimentat acest sentiment de dor nestăvilit al Radhei, străbătând în fugă cei câțiva kilometri de la metropola aglomerată până la Grădina Templului, cu ochii orbiți de lacrimi, cu sandalele pierdute pe undeva pe drum, cu hainele acoperite de paie de la urcușul scurtăturii făcute direct prin câmpul deschis, printre căpițele de fân, nevrând să mai urmeze ruta ocolitoare a drumului obișnuit. Alte suflete elevate au experimentat renunțarea completă la scopurile limitate și la dorințele egoiste, însoțită de o stare de iubire necondiționată pentru umanitate și pentru Divinitate, care apărea în ei – acasă, la școală, în locuri de afaceri sau la serviciu – imaginându-și pur și simplu această miraculoasă Grădină a Templului în care Paramahamsa, Suprema Lebădă a Iubirii Dumnezeiești și a Cunoașterii Dumnezeiești, îi așteaptă cu ardoare și bucurie în cea mai intimă incintă a ei. Unii aspiranți au vărsat atât de multe lacrimi, încât cuvintele sau numerele inscripționate obsesiv cu cerneală pe placa comemorativă a așezământului sunt spălate pentru totdeauna. „Să mai vii! Să mai vii!” Tonul vioi, puterea nebănuită, infinita atracție a acestor cuvinte simple rostite de pe buzele frumoase, înconjurate de barbă, ale lui Ramakrishna Paramahamsa, ne pătrund acum întreaga ființă. Am venit la picioarele de lotus ale Maestrului nostru. Am savurat intimitatea cu Misterul Dumnezeiesc. Așa cum remarcă adeseori înțeleptul cel jucăuș: „Dacă muști dintr-un ardei iute, fie că știi sau nu, limba ta va arde.”
31
