Poliamor în secolul 21

deborah Anapol

poliamor ĂŽn secolul xxi

iubire și intimitate cu parteneri multipli

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României ANAPOL, DEBORAH Poliamor în secolul XXI : iubire și intimitate cu parteneri multipli / Deborah Anapol ; trad.: Anca Beatrice Radu, Ioan Ştefu. - București : Atman, 2013 ISBN 978-606-93429-3-0 I. Radu, Anca Beatrice (trad.)

II. Ştefu, Ioan, trad. (trad.)

176

Copertă: Jeanina Raț First published in the United States by Rowman & Littlefield Publishers, Inc., Lanham, Maryland U.S.A. Translated and published with permission. All rights reserved.

Publicată inițial în Statele Unite ale Americii de către Rowman & Littlefield Publishers, Inc., Lanham, Maryland, SUA. Tradusă și publicată cu permisiunea proprietarilor. Toate drepturile rezervate.

Copyright ©2014, Editura ATMAN - pentru prezenta traducere în limba română. Reproducerea oricărui fragment din lucrarea de față este posibilă numai cu acordul scris al editurii.

Telefon: Web: E-mail:

0733.084.450 http://www.editura-atman.ro office@editura-atman.ro

București, 2014

Pentru generaČ›iile următoare

cuprins INTRODUCERE

1

1. CE ESTE POLIAMORUL? 9 Formă versus valori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 O nouă paradigmă pentru iubire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Animalul uman și toate relațiile noastre . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Dragostea și creierul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Infidelitatea este monogamie? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Swinging . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 Ecologia relațiilor intime . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Căsnicie deschisă sau relație deschisă . . . . . . . . . . . . . . . 24

Rețeaua intimă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Căsătoria de grup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Triada . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 2. CINE ALEGE POLIAMORUL ȘI DE CE? 27 Ființe poliamoroase în transformare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 Poliamorul și dependența de sex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 Poliamorul și sindromul Asperger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 Poliamorul ca și forță stabilizatoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44 Gestionarea traumelor, a intensității

și a impulsurilor sexuale fluctuante . . . . . . . . . . . . . . 48 Demografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 3. ISTORIA POLIAMORULUI 53 Oneida sau căsătoria complexă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53 Poligamia mormonilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55 Comunitatea Brook Farm . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55 Emma Goldman, dragostea liberă,

și primul val al revoluției sexuale . . . . . . . . . . . . . . . . . 56 Science fiction-ul și Biserica tuturor lumilor . . . . . . . . . . . . . . . 58 Robert Rimmer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 A doua revoluție sexuală americană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61 Ultima generație . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 Satul Kerista . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

Stan Dale și Human Awareness Institute . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 Ryam Nearing și revista Loving more . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 LGBT și poli-activiștii excentrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 Brad Blanton și onestitatea radicală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

4. ETICA POLIAMORULUI 73 Este poliamorul imoral? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74 Valorile vechilor paradigme vs valorile noilor paradigme . . . 75 Punctele de vedere contemporane ale creștinismului . . . . . . 78 Iudaismul contemporan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79 Religiile orientale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 Spiritualitatea laică și umanismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 Către o nouă etică sexuală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

Sinceritatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

Asumarea angajamentului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85

Acorduri și luarea deciziilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86

Integritatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

Echitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 Monogamia nesănătoasă conduce la

relații poliamoroase nesănătoase . . . . . . . . . . . . . . . . 90 Monogamia sănătoasă conduce la

relații poliamoroase sănătoase . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 5. PERSONALITATEA POLIAMOROASĂ 95 Chintesența femeilor poliamoroase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97 Esența bărbaților poliamoroși . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102 Trăsăturile personalității și poliamorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Un talent pentru relaționarea intimă . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Respect de sine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107

Multitasking . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

Iubesc intensitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

Aprecierea diversității . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108

Capacitate dezvoltată de a comunica . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Mai multă independență . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Spiritul de echipă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Angajamentul de a crește . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109

Atitudine pozitivă față de sex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110

Flexibilitate, creativitate, spontaneitate . . . . . . . . . . . . . . 110

Inteligență vie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110

Responsabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110 Problema alpha . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

6. PROVOCAREA GELOZIEI 113 Ce este gelozia și de ce ne este teamă de ea? . . . . . . . . . . . . 114 Este gelozia sănătoasă și inevitabilă? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116 Natură versus educație . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121 Gelozia nu înseamnă trădare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122 Mecanismele geloziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

Gelozia posesivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Gelozia din frică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Gelozia datorată competitivității . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

Gelozia datorată ego-ului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

Gelozia prin excludere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Gelozia și triunghiul parental . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 Compersiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130 Cum controlăm gelozia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 7. POLIAMORUL ȘI COPIII 137 Noua generație . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142 Crearea unui context pentru copii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150 Creșterea copiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153 Problema custodiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156 Copiii din cadrul comunității poliamoroase . . . . . . . . . . . . . . 160 Familia centrată pe creșterea copiilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 8. PROBLEMA RECUNOAȘTERII ORIENTĂRII RELAȚIONALE 167 Recunoașterea orientării reprezintă un întreg proces . . . . . . 167 Cine este poli? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170 Falsa dihotomie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171 Fluiditatea erotică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173 Unde au dispărut toți cei care practică poliamorul? . . . . . . . 175 Prețul plătit pentru „a rămâne în dulap” . . . . . . . . . . . . . . . . . 177 Efectele asumării orientării relaționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 Cum să îți descoperi identitatea poliamoroasă . . . . . . . . . . . 184 Atunci când cineva cunoscut declară că este poli . . . . . . . . . 186 Poliamorul și legea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187 9. PERSPECTIVE TRANS-CULTURALE 193 China . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196 India . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201 Europa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207 Marea Britanie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214 Australia și Noua Zeelandă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217

10. POLIAMORUL - MIT, ARHETIPURI ȘI EVOLUȚIE UMANĂ 223 Trinitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 224 Ménage a trois – Relația în trei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227 Flirtul secret . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 227 Două genuri sau patru? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229 Arhetipuri poliamoroase . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 230 O perspectivă evoluționistă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232 Calea Bonobo . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234 Poliamorul și eroarea de dinainte și de după . . . . . . . . . . . . . 235 Viitorul iubirii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237 11. COSTURILE ȘI BENEFICIILE POLIAMORULUI 239 Prețul poliamorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240 Poliamorul și ipoteza Gaia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 243 Neurobiologia plăcerii și a violenței . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245 Poliamorul ca teren de antrenament

pentru iubirea necondiționată . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247 Poliamorul accelerează dezvoltarea personală . . . . . . . . . . . . 249 Poliamorul și viitorul familiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 251 Poliamorul și schimbarea rolurilor sexuale stereotipe . . . . . . 252 REFERINȚE DESPRE AUTOARE

255 261

deborah Anapol

poliamor în secolul xxi iubire și intimitate cu parteneri multipli

Traducere și adaptare din limba engleză: Anca Beatrice Radu și Ioan Ștefu

introducere Dintotdeauna am considerat că atitudinea mea față de relațiile multiple se poate reduce la o chestiune de alegere și că nu respinge monogamia, dar după treizeci de ani petrecuți ca un observator activ în această lume stranie, e cazul, mai mult ca niciodată, să nu am nicio părere definitivă în polemica ce privește ideea conform căreia oamenii „ar trebui” să fie monogami sau nu. Realitatea demonstrează că relațiile monogame sunt extrem de rare și că e dificil să găsești pe cineva care a avut un singur partener sexual toată viața. În zilele noastre e aproape neobișnuit să găsești pe cineva care să fi avut doar o relație semnificativă de-a lungul vieții. Așa că întrebarea nu se mai construiește pe ideea de a iubi mai mult de o persoană, ci mai degrabă dacă nu e cumva chiar mai bine să avem mai mulți parteneri și dacă e posibil chiar în același timp.

Unii dintre noi se descurcă mult mai bine dacă abordează relațiile pe rând, dar există situații care necesită cu disperare și alte scenarii. Sunt în mod constant uimită de ingeniozitatea, curajul și vulnerabilitatea oamenilor care și-au transformat propriile trupuri și suflete într-un sanctuar al meditației asupra adevăratei naturi a iubirii, cât și de persistenta auto-iluzionare, lipsa de integritate și împietrirea acelora care își justifică aceste atitudini numind ceea ce experimentează pur și simplu poliamor.

Primii mei profesori în domeniul relațiilor conștiente, care au trăit într-o căsnicie de grup funcțională și plină de iubire, m-au avertizat în repetate rânduri să nu mă las cuprinsă de febra relațiilor multiple.

Ei spuneau că forma relației nu este așa de importantă. Forma se poate schimba oricând. Ceea ce contează cu adevărat este să lăsăm iubirea să modeleze forma, și nu să forțăm iubirea să încapă în ceea ce hotărăște mintea ca fiind tiparul corect. Mi-a luat mulți ani până să pricep înțelepciunea pe care aceștia mi-o împărtășeau, așa că nu e deloc surprinzător să descopăr acest concept ca fiind unul pe care oamenii îl înțeleg cu dificultate. Poliamorul presupune mai mult decât numărul oamenilor cu care întreții relații amoroase, ori pe care îi iubești, sau ambele variante, înseamnă să permiți iubirii (nu dorinței) să te conducă spre o formă potrivită a relaționării.

Conceptul Lisei Diamond despre fluiditatea sexuală, care este discutat în capitolul 8, se apropie mai mult de semnificația pe care 1

deborah anapol

-

poliamor în secolul xxi

încercam să o abordez atunci când am început să scriu despre poliamor, dar care a fost adesea trecută cu vederea de către cei care își pun eticheta poliamoros, cât și de către cei care studiază sau scriu despre poliamor.

Cu câteva excepții notabile, majoritatea autorităților în domeniu, fie că influența lor este susținută spiritual ori științific, afirmă că monogamia este superioară poliamorului, și chiar în anumite cazuri își exprimă convingerea că poliamorul nu este viabil. Adeseori ne confruntăm cu o respingere în a conștientiza poliamorul ca o opțiune funcțională, iar întregul discurs este structurat pe monogamie și infidelitate. Acest gen de bias cultural a fost poreclit mononormativitate și abia a început să fie discutat de către unii cercetători.

Recunosc că au existat momente în care am fost pusă în situația de a mă confrunta cu dilema unei relaționări speciale, plină de provocări, momente în care m-am îndoit de viabilitatea relațiilor multiple, și am observat mulți pacienți trecând prin situații similare. Sunt sigură că unii monogami se întreabă dacă monogamia este posibilă, deși e mult mai probabil să găsească o vină în ceea ce îi privește, sau în celălalt, decât în instituția căsătoriei.

Ideea principală este că aceasta nu este o chestiune ce pune în discuție posibilitatea de a avea un partener sau doi, mai mulți, ori niciunul, ci mai degrabă ia în considerare perspectiva de a permite iubirii să conducă și necesită abandonul în direcția pe care iubirea o alege, în ciuda condiționărilor culturale, emoțiilor haotice, presiunii de grup, ori cenzurii sociale. Eu, de exemplu, nu-mi pot imagina că aș putea iubi în niciun alt fel.

Adevărul este că atunci când iubirea (și aici nu mă refer la poftă trupească, dorință, deși aceasta se aplică și în cazul dorinței sexuale) este eliberată de orice restricții ale legii, ale societății, ori ale unor personalități imature, ea se îndepărtează de standardul monogamiei pe care cultura noastră a urmărit să-l impună fără prea mult succes. Așa încât o discuție despre poliamor sfârșește prin a accesa multe aspecte uimitoare ale relațiilor multiple sau ale relațiilor deschise pentru că această perspectivă a abandonului în fața iubirii este una nefamiliară și dificil de urmat, deși senzațională, intrigantă și adeseori dramatică.

Aceasta nu este o carte despre cum să acționați, și nici măcar un manifest pentru un soi de monogamie asumată. În schimb, este fără îndoială o încercare de a descrie în mod imparțial ceea ce a am ajuns să înțeleg despre fenomenul numit acum poliamor. Fiind implicată în această lume, atât personal cât și profesional, în ultimele trei decenii îmi place să cred că am câștigat o înțelegere și o perspectivă, care ar putea să fie utile pentru alții cu mai puțină experiență. Ca oricine altcineva, am fost naivă și prost informată atunci când am aflat despre alternativele la monogamie și despre familia nucleară la începutul anilor 1980. Ca urmare

2

introducere

a rolului meu instrumental în pornirea mișcării contemporane globale a poliamorului, unii oameni m-au idealizat și m-au pus pe un piedestal, în timp ce alții m-au demonizat, criticat, provocat, sau ostracizat. În ultimii douăzeci și cinci de ani, am condus sute de seminarii și am îndrumat mii de persoane și parteneri din toată lumea care se luptă să reconcilieze tendințele conflictuale către monogamie, ori poliamor, și care caută ajutor pentru a-și depăși stările de gelozie. Am scris cărți și articole, am ținut conferințe, am dat nenumărate interviuri, am apărut la televizor și am ajutat la fondarea unei reviste. Am experimentat atât căsnicii monogame cât și deschise, am făcut parte din familiile extinse ale unor mariaje de grup, am fost „cealaltă femeie” în relațiile deschise ale unor cupluri, și în timpul anilor am dezvoltat o rețea de prieteni și iubiți care încă se aprofundează și se extinde fără să depindă de implicarea mea personală.

Am crescut deasemenea doi copii care acum sunt adulți și am doi nepoți. Deși sunt interesată de bărbați în primul rând din punct de vedere romantic și erotic, am avut prietenii intime și cu femei. Vă confesez că durerea și jocurile de putere sunt anafrodiziace pentru mine, și deși pot să văd valoarea pe care alți o descoperă în bondage, disciplinare, sadomasochism, măcar pentru o perioadă limitată, nu este o zonă pe care o cunosc personal. Nu am experiență directă nici în ceea ce privește lumea homosexualilor, ori a transsexualilor.

Unii cititori pot găsi această cercetare asupra mișcării globale a poliamorului prea heterosexuală sau enervant de siropoasă, în timp ce alții ar putea spune că este o abatere șocantă de la standardele monogamiei. Nu am nicio scuză și nu intenționez să fiu lipsită de respect, pur și simplu prefer să abordez acele aspecte ale poliamorului în care am încredere că amploarea și profunzimea cunoașterii mele egalează ceea ce oamenii în cauză cunosc deja.

Sunt convinsă că incidența poliamorului este mult mai ridicată decât am putea suspecta, pentru că mulți oameni își mențin viața personală privată. Există și cazul celor care practică poliamorul și sunt dispuși să vorbească despre aceasta și chiar să aibă o poziție fermă pozitivă în legătură cu ceea ce experimentează. Intru adeseori în contact cu oameni din diverse alte motive care nu au legătură cu poliamorul, ori cu sexul, sau chiar cu relațiile, dar atunci când află că am scris cărți și că am ținut seminarii despre aceste subiecte, îmi împărtășesc viețile lor secrete.

Alții îmi caută ajutorul atunci când relațiile lor deschise ajung în impas, datorită reputației pe care o am ca bun sfătuitor relațional, cu experiență în poliamor. Acești oameni simt rareori o afinitate cu comunitatea poliamoroasă, poate chiar nu se identifică în vreun fel fiind poliamoroși, și cu siguranță nu ar discuta aceste lucruri cu un jurnalist, nici chiar în mod anonim. În consecință, întreg universul de oameni cu care am

3

deborah anapol

-

poliamor în secolul xxi

discutat este cumva diferit de acela al cercetătorilor care au procesat doar informațiile din cadrul unei comunității poliamoroase organizate.

Unul din motivele pentru care poliamorul este dintr-odată atrăgător, dar și amenințător, acela că aduce în față confuzia culturală legată de interfața dintre sex și iubire. În prima mea carte, Iubire fără limite, care a fost publicată în 1992, am utilizat termenul sexualove (iubire sexuală) pentru a descrie integrarea iubirii si a sexului. Oricum, cu toții știm că o partidă de sex poate avea loc independent de un sentiment de iubire (chiar dacă discutăm despre iubirea romantică sau erotică) și invers.

Mai mult decât atât, majoritatea oamenilor care meditează asupra acestor lucruri descoperă că trăsăturile ce diferențiază sexul și iubirea nu le sunt foarte clare. Am urmărit să diferențiez calitățile iubirii în cartea pe care am publicat-o în 2005, Love without Limits, dar descopăr că în practică mulți oameni care se consideră ca fiind poliamoroși, confundă încă și compartimentează iubirea și sexul. Cât despre subiectul ce privește sexul, simt că e important să vă aduc la cunoștință faptul că exceptând o mențiune destul de sumară, nu am abordat ideea de „sex protejat” în această carte. Este însă o temă importantă și merită o mai mare atenție decât aceea pe care i-am acordat-o în acest material despre poliamor; de fapt, consider că relevanța ei se extinde dincolo de granițele poliamorului.

Există multe cărți, articole, website-uri destinate acestui subiect care pot fi ușor accesate de către cei care caută informații practice ori științifice. În anii 1980, după ce deseori sălbaticul abandon și neglijența revoluției sexuale au fost uitate, iar SIDA și campaniile pentru abstinență în rândul adolescenților au ocupat centrul scenei, cei care au refuzat să se retragă în monogamie au avut tendința de a aborda seriozitatea și introspecția. Excentrică, extraordinar de creativă, inteligentă și idealistă, conturată de copilării traumatizante sau neconvenționale, de experiențe la granița dintre viață și moarte, de treziri spirituale – în acele zile, alegerea nonmonogamiei însemna să înoți împotriva curentului într-un context cultural care privea cu frică și cu ostilitate tot ceea ce putea fi cel puțin asociat cu iubirea liberă. Poliamorul nu era o tendință pe care ar fi urmat-o orice om obișnuit de pe stradă, doar pentru că era o modă, așa cum începe să fie acum cazul. Chiar și așa, în acel timp, exista posibilitatea ca trei sau patru oameni, nu contează de unde, să se îndrăgostească și să-și dorească o viață împreună. Înainte ca accesul global la Internet, Google, Web să ușureze comunicarea, asemenea oameni erau izolați și adesea își imaginau că sunt singurii în lume care descoperiseră că iubirea poate fi împărtășită cu mai mult decât cu o singură persoană semnificativă.

Ideea că monogamia care este liber și conștient aleasă este cu totul altceva decât monogamia care este cerută ca o condiție a iubirii și impusă de coduri legale, restricții religioase, considerații financiare, ori presiuni sociale, a fost pusă în discuție de un număr de persoane atente

4

introducere

la acest gen de subtilități. Bineînțeles că este adevărat, dar deși nu sunt convinsă încă de faptul că acest fel de monogamie de nivel mai înalt este cumva superioară tuturor celorlalte forme de relaționare, nu pot să afirm nici că nu este superioară. Unii terapeuți au sugerat că relațiile multiple previn formele de atașament.1 Experiența mea îmi spune că nu este așa.

E adevărat, mulți oameni se folosesc de relațiile multiple pentru a evita atașamentul, în mod conștient sau inconștient, dar atașamentul este o forță puternică care poate surmonta orice argument mental sau orice fel de modalitate de apărare, cu excepția acelora care au deja capacitatea de a se atașa afectată încă din copilărie din cauza faptului că au fost neglijați de familie.

Tind mai degrabă să privesc diversitatea formelor relaționale fiind bazate pe compasiune, respect, integritate, și bunăvoință, potrivite pentru diferite persoane în timpuri și spații diferite. Oricum, sunt convinsă că doar aceia care și-au permis la început libertatea de a explora o varietate de relații intime și sexuale sunt capabili să îmbrățișeze complet monogamia într-un mod susținut și responsabil.

Am devenit interesată de poliamor pentru prima dată la începutul anilor `80 când lucram la un proiect global din Statele Unite ce privea educația, numit Inițiativă planetară pentru lumea pe care o alegem. Inspirat de Națiunile Unite, Inițiativa planetară a intenționat să-i facă pe oamenii din întreaga lume mult mai proactivi în legătură cu marea criză cu care se confruntă umanitatea la trecerea în era postmodernă. În cartea sa din 2009, Global Shift, Edmund Bourne descrie această trecere în felul următor: O schimbare de viziune asupra lumii este parte dintr-o schimbare mai largă, care include o restructurare de mare anvergură din punct de vedere cultural, economic, politic cât și social. O astfel de schimbare a avut loc în Europa în timpul Renașterii, și, de asemenea, mult mai devreme, în Grecia Antică. De data aceasta se petrece la nivel global și spre deosebire de ceea ce a fost în trecut, se produce mult mai repede, de-a lungul a câteva decenii, și nu secole... O asemenea schimbare a luat amploare în ultimele trei decenii și va continua să evolueze mult după începutul secolului alXXI-lea... Principala problemă este faptul că viziunea curentă promovează separatismul ce a fost codificat în multe din instituțiile noastre sociale și economice. A condus indivizii spre a face prioritare propriile nevoi în detrimentul binelui altora, i-a determinat să-i exploateze pe alții și mediul înconjurător și să disocieze binele personal de cel al lumii din jurul lor...

Oricum, există mișcări culturale, descoperiri științifice și noi presupuneri care au contribuit la o înțelegere mai vastă a ceea ce suntem și a ceea ce suntem capabili să devenim.2

Eu văd poliamorul ca fiind una din acele mișcări la care se referă Edmund Bourne. La începutul anilor `80, așa cum era cazul atunci, sexul, iubirea, familia și relațiile intime au fost scoase total din discuția despre

5

deborah anapol

-

poliamor în secolul xxi

durabilitate, ecologie și conștiință în Statele Unite. Stagnarea creșterii populației (ZPG) a fost luată prea puțin în seamă și nu s-a acordat prea multă considerație implicațiilor ce le avea în relații sau în viața de familie. În timp ce autoarele feministe criticau monogamia și familia nucleară de câteva decenii, singura integrare reală a relațiilor sexuale într-o viziune mai largă am descoperit-o în lucrările renumitului filozof și astrolog Dane Rudhyar, care se născuse la Paris, dar își petrecuse mare parte din viață în Statele Unite. Cartea sa din 1971, Directives for New Life, se adresa locului central pe care îl ocupau relațiile construite mai puțin rigid, dar în continuare focalizate pe intimitate, în tranziția spre o nouă societate.

Materiale pentru Inițiativa planetară care se dezvoltaseră destul de mult până să intru eu pe scenă, includeau module despre energia alternativă/ regenerabilă, transport, arhitectură, sănătate, economie, educație, sistem de guvernare, dar referirile la domeniul domestic lipseau în mod evident, cu excepția abordării mai degrabă mecanice a ZPG-ului. Din moment ce sexul și relațiile s-au petrecut să fie domeniul meu de expertiză, mi-am asumat răspunderea să încep o cercetare în ceea ce privește alternativele la monogamie și la familia nucleară, căutând modele pentru căi de relaționare care să fie mai etice și mai durabile decât cele cunoscute deja în secolul XX. La acel moment încheiam lucrarea de absolvire în psihologie clinică la Universitatea din Washington cu privire la sexualitatea umană și psihologia femeii. Am ales să cercetez sexul și relațiile intime pentru că eram convinsă la vremea aceea că încheierea războiului dintre sexe era piesa crucială ce lipsea pentru ca puzzle-ul păcii durabile dintre națiuni să fie desăvârșit și că pacea în lumea întreagă era crucială pentru supraviețuirea umanității. Înțelepciunea indigenă ne spune că atunci când luăm o decizie, trebuie să avem în vedere consecințele pe care le poate avea pentru următoarele șapte generații. Fiind bunica a doi preșcolari, acest argument a devenit unul foarte personal.

De când am început să caut alternative la monogamie și la familia nucleară, acum treizeci de ani, am ținut legătura cu mii de oameni din toată lumea despre experiențele lor ce privesc poliamorul. Mulți dintre aceștia au participat la seminariile mele sau la conferințele pe care le-am organizat sau la care am fost invitată; unii din ei au transmis mai departe ceea ce au învățat, ori mi-au citit cărțile; unii dintre ei sunt cercetători la rândul lor, activi în domeniu, academicieni; și câțiva sunt prieteni apropiați, membrii ai familiei, iubiți. Am ținut legătura cu mulți dintre aceștia pentru mai mult de cincisprezece ani. Am observat cum se îndrăgostesc, odată sau de mai multe ori, cum și-au adăugat parteneri la relații pe care le aveau deja; cum au ajuns să aibă alte relații, cum s-au luptat cu gelozia și cu alte atașamente, cum s-au confruntat cu anumite situații în care unii dintre ei au murit sau au suferit boli grave ce i-au adus aproape

6

introducere

în pragul morții, cum și-au schimbat carierele, cum s-au mutat dintr-un oraș în altul sau dintr-o țară în alta, cum s-au căsătorit, au divorțat, cum s-au recăsătorit, cum au avut copii, cum au crescut acești copii și cum au plecat la studii în cadrul universităților. Am observat cum au început relații și cum au renunțat la altele, cum au divulgat anumite secrete, cum s-au convertit la anumite religii, cum au devenit plini de succes din punct de vedere financiar sau cum au dat faliment.

Am făcut tot ce am putut ca să păstrez anonimatul acestor oameni și pe cea a familiilor lor, sau a celor pe care îi iubesc, în același timp relatând cât se poate de precis esențialul a ceea ce au povestit. Am schimbat nume, date, locații, detalii legate de aspectul lor fizic, profesiile, preocupările lor. În anumite cazuri am amestecat mărturiile și istoriile mai multor oameni pentru a crea anumite situații de viață, dar am păstrat întotdeauna veridicitatea a ceea ce era cu adevărat important.

Singurele excepții pe care le-am făcut sunt legate de acei oameni care sunt profesori, scriitori și care și-au declarat public pozițiile, părerile în legătură cu subiectul pe care îl tratăm, despre al căror stil de viață știm deja suficient de multe astfel încât să nu le încalc dreptul la intimitate. De fapt ei chiar vor să fie cunoscuți de un public mult mai larg și poate chiar să corecteze astfel anumite impresii greșite legate de stilul lor de viață așa cum au fost construite de mass-media de-a lungul timpului.

Cu toată sinceritatea, după douăzeci și cinci de ani în care am activat ca terapeut în probleme relaționale, în care am condus seminarii, în care am participat ca observator în comunitatea poliamoroasă, nu sunt deloc sigură că poliamorul își poate împlini potențialul în ceea ce privește o intimitate durabilă, așa cum am sperat când am subintitulat cartea mea din 1992, Love without Limits, „În căutarea unor relații intime durabile”. Cu toate acestea, odată cu trecerea timpului, în secolul al XXI-lea, a devenit din ce în ce mai clar că monogamia este mai mult un mit decât actualitate și că familia nucleară este o specie pe cale de dispariție. Acum, mai mult ca niciodată, e esențial să ne eliberăm de atașamentele legate de prejudecățile asupra iubirii, sexului, intimității, asupra angajamentului, și să fim dispuși să descoperim și să îmbrățișăm orice este specific nouă. Ceea ce este extrem de clar pentru mine este faptul că nu suntem identici, și că ceea ce poate să fie bine pentru cineva, poate să fie rău pentru altcineva, sau chiar și pentru aceeași persoană, în momente diferite ale vieții. Este vitală sănătatea și fericirea acelora care se străduiesc să creeze, chiar făcând față unor provocări majore, tot felul de relații care să fie adecvate propriei lor sexualități, dar este important deasemenea și binele generațiilor ce vor urma, generații ce vor trebui să facă față consecințelor a ceea ce noi experimentăm acum.

7

1 ce este poliamorul?

Cuvântul poliamor este unul inventat pentru a denumi un gen diferit de relaționare. Poli provine din limba greacă și înseamnă „mai mulți”. Amor provine din limba latină și înseamnă „iubire”. Combinarea acestor rădăcini din cele două limbi este împotriva regulilor, așa cum este și să iubim mai mult de o persoană odată atunci când vine vorba de iubirea romantică sau erotică.

Cuvântul poliamor a fost creat către sfârșitul anilor `80 de către Morning Glory și Oberon Zell. Acest cuplu, ce formează o căsnicie din 1974, continuă să se bucure de o profundă relație deschisă care s-a transformat în multe direcții de-a lungul anilor, incluzând chiar și o relație în trei care a durat zece ani și un mariaj de grup format din șase persoane care s-a dizolvat de curând după o durată de zece ani.

Dar nu familia Zell a inventat acest stil de viață care a ajuns să fie cunoscut ca poliamor, și nici eu, deși suntem în postura de a face parte din pionierii care trasează harta acestui nou teritoriu și care s-au gândit profund la implicațiile ce le-a avut în ultimii treizeci și ceva de ani.

Folosesc cuvântul poliamor pentru a descrie o întreagă paletă de stiluri de iubire care pornesc din înțelegerea că iubirea nu poate fi forțată și nici împiedicată să curgă în orice direcție particulară. Dragostea căreia i se permite să se expansioneze, de obicei ajunge să înglobeze un număr mai mare de oameni. Pentru mine, poliamorul desemnează o atitudine interioară de a lăsa iubirea să evolueze fără așteptări, ori cerințe ca ea să arate într-un alt fel decât acela în care se configurează, ținând cont de numărul de parteneri implicați.

Puțini oameni ar putea nega faptul că s-a petrecut o transformare semnificativă în felul în care căsătoria și relațiile intime au evoluat în ultimele decenii. Cei mai mulți observatori ar spune că mariajul tradițional se clatină. În timp ce unele cupluri încă reușesc să prospere, ele sunt în minoritate. Numărul de divorțuri a crescut, cel al căsătoriilor este în scădere, iar exorbitanta incidență a infidelității pe de o parte și căsătoriile în care oamenii nu mai fac dragoste pe de altă parte, au îngrijorat multe persoane cu privire la perspectivele fericirii conjugale și au stârnit curiozitatea asupra alternativelor ce par absolut necesare.

Tot mai mulți oameni descoperă faptul că monogamia ce durează 9