Pr ocese tehnologice simple de cultivare a plantelor

PROCESE TEHNOLOGICE SIMPLE DE CULTIVARE A PLANTELOR

Observăm și discutăm

a b c

Ce lucrări agricole recunoașteți în imaginile a, b și c ? Voi pe care ați realizat-o până acum și unde? Cu ce unelte se execută aceste lucrări?

Ce lucrări recunoașteți în imaginile d, e, f? Care este diferența dintre modurile de execuție a lor? Enumerați și alte lucrări pe care le cunoașteți sau pe care le-ați executat voi la școală, în apartament/casă sau în grădină.

d e f

Citim și descoperim

În funcție de modul de desfășurare a lucrărilor agricole, în țara noastră agricultura se practică în mai multe forme.

Agricultura tradițională (familială) folosește munca manuală și energia animală și utilizează tehnologia foarte puțin. Se practică pe suprafețe mici de teren și se aplică fertilizare naturală sau chimică.

Agricultura intensivă se practică pe suprafețe mari de teren și este mecanizată. Folosește îngrășăminte chimice și pesticide. Ce asemănări și deosebiri sunt între activitățile din cele două imagini de mai jos? Unde se lucrează corect? Explicați greșelile făcute.

a

b

a

b

c

Fig 5. a – unelte pentru cultivarea plantelor în grădină; b și c – mod de utilizare a uneltelor

Fig. 6. Plantatul răsadurilor cu plantatorul: a – realizarea gropii; b – introducerea răsadului; c – fixarea plantei

a

b

c

Dicționar

răsad – plantă tânără crescută din sămânță, care urmează să fie mutată în alt loc. butaș – porțiune de lăstar, de rădăcină sau de frunză, tăiată de la planta-mamă și sădită în pământ, pentru a forma o plantă nouă.

Agricultura ecologică (organică) înlocuiește îngrășămintele chimice cu cele naturale, sub formă de gunoi de grajd, compost, îngrășăminte verzi. Soiurile de plante alese se adaptează ușor la climă și sol, sunt rezistente la boli și dăunători.

În agricultură, terenul pe care se vor cultiva plante se împarte pe anumite suprafețe (numite parcele sau sole), după care se aplică lucrările necesare creșterii fertilității solului și a producției agricole. Principalele tipuri de lucrări sunt: pregătirea solului, semănatul sau plantatul, lucrări de îngrijire a culturilor, recoltarea. Lucrările de pregătire a solului asigură condiții bune de creștere și dezvoltare a plantelor. Din această categorie fac parte aratul, grăpatul, nivelatul etc.

Aratul este lucrarea de bază prin care se taie și se răstoarnă solul sub formă de fâșii, numite brazde. Are ca scop afânarea și amenajarea solului, distrugerea buruienilor, combaterea bolilor și a dăunătorilor. Lucrarea se execută cu plugul (fig. 4a) tras de tractor sau de animale și manual, cu cazmaua (hârlețul – fig. 5a și 5b).

Grăpatul se execută cu grapa (stelată – fig. 4b, cu colți, cu discuri – fig. 4c), cu scopul de a sparge bulgării și a nivela ușor brazdele; manual, mărunțirea și nivelarea solului se face cu grebla(fig. 5c).

Nivelatul se execută pe terenul în prealabil arat, cu scopul pregătirii acestuia corespunzător pentru semănat. Lucrarea se execută cu nivelatorul.

a b c

Fig. 4. Utilaje folosite la pregătirea solului a – plug; b – grapă stelată; c – grapă cu discuri

Semănatul și plantatul sunt lucrări prin care se introduc în sol semințele, respectiv materialele de plantat, care pot fi: tuberculi (de cartofi) sau bulbi (de ceapă, de usturoi, de gladiole etc.), răsaduri (de roșii, de ardei, de țelină, de varză etc.), butași (de viță-de-vie), puieți (de pomi fructiferi) etc.

Semănatul se poate executa manual sau mecanizat, cu semănătoarea.

Plantatul manual al răsadurilor se execută cu ajutorul plantatorului (fig 6).

Perioada de semănat și plantat este determinată de cerințele fiecărei specii de plante referitoare la factorii de mediu: unele legume (morcovi, mazăre, spanac, ceapă etc.), care rezistă bine la temperaturi scăzute, pentru a folosi apa acumulată în sol, se seamănă primăvara devreme, pe când alte legume (castraveți, tomate, fasole, pepeni etc.) se seamănă primăvara târziu, când este mai cald și pericolul brumelor a trecut.

Lucrările de îngrijire se aplică după semănat sau după plantat, până la recoltare; unele dintre aceste lucrări sunt comune mai multor culturi, altele sunt specifice numai unora dintre ele.

Lucrările de îngrijire comune sunt: – prășitul (fig. 7a)– are ca scop spargerea crustei, menținerea solului în stare afânată și distrugerea buruienilor; se realizează manual, cu sapa sau cu săpăliga; – combaterea buruienilor – constă în îndepărtarea plantelor dăunătoare (buruienilor) cu mâna (fig. 7b) sau cu săpăliga; mecanic se execută cu mașini agricole speciale sau prin erbicidare; – combaterea bolilor și a dăunătorilor – se realizează prin tăierea ramurilor bolnave sau prin stropirea cu substanțe lichide, numite pesticide; – administrarea îngrășămintelor – asigură o recoltă mai mare și de calitate superioară; deseori se folosește gunoiul de grajd sau de la păsări, compostul etc.; – irigarea – are ca scop asigurarea cantității de apă necesară dezvoltării plantei și a fructelor; se poate face udare prin brazde, cu furtunul, cu stropitoarea, prin picurare(fig. 7c) etc.

Lucrările de îngrijire specifice anumitor culturi sunt: – susținerea plantelor – se realizează prin menținerea lor în poziție verticală, prin legarea pe sârme, araci sau spalier; – copilitul – constă în îndepărtarea lăstarilor de la subțioara frunzelor; – cârnitul – are ca scop îndepărtarea vârfului tulpinii principale; – răritul – asigură o densitate optimă a culturilor. Recoltarea este lucrarea care afectează și ea calitatea și cantitatea produselor obținute. Perioada de recoltare se stabilește în funcție de destinația produselor (pentru consum curent în stare proaspătă, pentru prelucrare sau export), de modul de recoltare, de transport și depozitare ale acestora. Modul de recoltare poate fi: manual (pentru fructe – fig. 8a, legume, flori), mecanizat (pentru porumb, grâu – fig. 8b, mazăre păstăi, tomate pentru industrializare etc.) sau mixt (pentru rădăcinoase, cartofi – fig. 8c etc.), când o parte din operații se realizează cu mașinile și, o altă parte, manual.

a b c a

b

c

Fig. 7. Lucrări de îngrijire comune

Aflăm mai mult

După recoltare, produsele vegetale pot fi prea umede, pot conține unele impurități sau pot fi deteriorate. Pentru păstrare, este necesară aplicarea unor metode de condiționare.

Condiționarea constă în uscarea, curățarea, sortarea și tratarea recoltelor în vederea depozitării, păstrării și comercializării acestora.

Construcțiile pentru depozitarea produselor agricole sunt diferite; de exemplu: pătulele, pentru știuleții de porumb; magaziile sau silozurile, pentru boabele de cereale, leguminoase, oleaginoase; pivnițele, pentru legumele rădăcinoase și tuberculifere etc.