Lecția de Geografie, clasa a V-a by Editura Litera

Violeta Dascălu

Ștefania Omrani

Lecția de GEOGRAFIE Teorie Aplicații

17 Caiet pentru manual APROBAT la LICITAȚIA MEN – 2017

FOR

R.3

.02

CON

Diana Alexandra Popovici

Violeta Dascălu

Diana Alexandra Popovici

Ștefania Omrani

Lecția de GEOGRAFIE Teorie Aplicații

Editura Litera O.P. 53; C.P. 212, sector 4, București, România tel.: 021 319 63 90; 031 425 16 19; 0752 548 372 e‑mail: comenzi@litera.ro Ne puteți vizita pe

Editor: Vidrașcu și fiii Redactor: Mihaela Spurcaciu Corector: Carmen Bîtlan Ilustrații: arhiva Litera Credite foto: Dreamstime, Shutterstock Copertă: Vlad Panfilov Tehnoredactare: Dorel Melinte

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României DASCĂLU, VIOLETA Lecția de geografie. Teorie și aplicații: clasa a V-a / Violeta Dascălu, Diana Alexandra Popovici, Ștefania Omrani. – Bucureşti: Litera, 2017 ISBN 978-606-33-2049-1 I. Popovici, Diana Alexandra II. Omrani, Ștefania 91

CUVÂNT-ÎNAINTE Prezenta lucrare propusă pentru disciplina Geografie – clasa a V-a este concepută pe baza curriculumului național în vigoare și a programei școlare aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3393/28.02.2017. Acesta se adresează elevilor din primul an de gimnaziu, precum și cadrelor didactice care predau geografia. Caietul Lecția de Geografie – Teorie și aplicații poate fi folosit indiferent de manualul utilizat la clasă. Respectând exigențele impuse de programa școlară, caietul de activități este structurat în funcție de competențele generale și specifice prevăzute de programa școlară, precum și de domeniile de cunoaștere asociate acestora. Include informații științifice succinte, drept punct de plecare în aventura cunoașterii, în rubrica Rețineți, urmate de exerciții de fixare a cunoștințelor (itemi de completare sau la alegere, texte lacunare, descoperirea unor elemente geografice pe hărți, completarea unor scheme, rezolvarea unor aritmogrife sau recunoașterea unor imagini cu peisaje, elemente geografice sau situații existente pe Terra). De asemenea, elevii sunt provocați să găsească soluții pentru comunitățile din care fac parte, să realizeze hărți sau propuneri pentru a îmbunătăți o situație prezentă. Succes! Autorii

Unitatea I

Terra – o planetă a Universului

1. Universul și Sistemul Solar – aspecte generale Reține! Universul reprezintă totalitatea corpurilor cerești și a spațiului dintre acestea. Universul este nemărginit în timp și în spațiu. Unele elemente ale Universului pot fi observate cu ochiul liber sau cu ajutorul unor instrumente (telescopul) de pe Pământ. Nu se cunoaște cu exactitate vârsta Universului și nici cum s-a format acesta. Cea mai cunoscută ipoteză a modului în care s-a format Universul este teoria Big Bang. Aceasta presupune că Universul ar fi luat naștere acum aproximativ 14 miliarde de ani. Până atunci exista doar un punct. Nu se știe din ce motive acest punct a explodat și a eliberat energie, materie, timp și spațiu. Universul este alcătuit, în principal, din stele, dar și din planete, asteroizi, comete, meteoriți, gaze și praf cosmic. Stelele, în jurul cărora se rotesc planetele, formează sisteme solare. Sistemul nostru Solar are în centrul său Soarele. În jurul lui se rotesc planetele Mercur, Venus, Terra, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun. În Sistemul Solar, singura planetă pe care s-a putut dezvolta viața este Terra. Galaxie

I Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare. 1. Universul observabil este reprezentat de obiectele cosmice care pot fi văzute de pe Pământ, cu ochiul liber sau cu ajutorul unor instrumente. 2. Conform teoriei Big Bang, Universul s-a format acum 20 de miliarde de ani. 3. Galaxiile sunt formate din aglomerări de stele, praf cosmic și gaz. 4. Planetele sunt corpuri cerești cu lumină proprie. 5. Cea mai îndepărtată planetă față de Soare, din Sistemul nostru Solar, este Uranus.

II Completează spațiile libere cu informația corectă. 1. Cea mai cunoscută ipoteză cu privire la formarea Universului este _____________________________ . 2. Galaxia în care se află planeta noastră se numește __________________________________________ . 3. Centura de asteroizi din Sistemul Solar se află între planetele ________________________ și

________________________ . 4. Stelele căzătoare sunt, de fapt, ________________________ .

Unitatea I III C orelează imaginile din coloana A cu denumirile planetelor din coloana B. Pentru fiecare planetă, completează câte două caracteristici în coloana C. A

Mercur

Venus

Terra

Marte

Jupiter

Saturn

Uranus

Neptun

Unitatea I

Terra – o planetă a Universului

IV Identifică elementele Sistemului Solar pe baza imaginilor de mai jos. Pentru fiecare element descrie câte o caracteristică în partea de jos a imaginii.

____________________ ____________________ ____________________ ____________________

Lectură l Cercetarea spațiului extraterestru este o veche preocupare a omului. Încă din Antichitate oamenii au studiat cerul, observând stelele. În timpurile moderne, când tehnologia a avansat foarte mult, numeroase țări dezvoltate au înființat agenții spațiale. Scopul acestora este de a studia spațiul terestru și extraterestru prin misiuni spațiale. Prin intermediul acestor misiuni spațiale se cunosc astăzi multe detalii legate de Lună și de sateliții altor planete, dar și despre alte planete din Sistemul Solar. Unele misiuni spațiale se desfășoară cu oameni (astronauți) care operează vehiculele spațiale, iar altele sunt îndeplinite de roboți. Cele mai cunoscute agenții spațiale sunt NASA (SUA), ESA (Europa), JAXA (Japonia), CNSA (China), ROSA (România). l În anul 2006, la întâlnirea Uniunii Astronomice Internaționale, s-a decis ca Pluto să nu mai fie considerată planetă. La această întâlnire s-a hotărât că, pentru a fi considerată o planetă, un corp cosmic trebuie să se rotească în jurul Soarelui, să aibă o formă relativ rotundă și să fie capabil să-și ,,curețe vecinătatea orbitei”, adică să îndepărteze din jurul orbitei sale alte corpuri cerești (prin coliziune sau prin atracție gravitațională). Pluto îndeplinea primele două cerințe, dar nu și pe ultima, fiind prea mică pentru a face acest lucru. Așadar, a fost introdusă o nouă categorie de corpuri cosmice – planete pitice, care se rotesc în jurul Soarelui, sunt relativ rotunde, dar nu și-au făcut „curățenie” în vecinătatea orbitei. În această nouă categorie a fost inclusă Pluto, dar și alte planete pitice. Până în 2016, unele dintre ele au fost înregistrate ca elemente cosmice (Ceres, descoperită în 1801, considerată planetă și mai apoi asteroid), iar altele au fost descoperite recent (Haumea – 2004, Makemake – 2005, Eris – 2005). Alte corpuri cosmice au fost descoperite și sunt propuse pentru a fi incluse în categoria planetelor pitice, dar încă nu a fost aprobată includerea lor oficială. Pluto Ceres

Unitatea I 2. Terra – o planetă a Sistemului Solar (formă și dimensiuni) Reține! Planeta noastră este a treia planetă de la Soare, are formă sferică și este orbitată de un singur satelit natural – Luna. Datorită poziției Soarelui, Pământului și Lunii, dar și a distanței dintre acestea, se produc unele fenomene astronomice deosebite – eclipsele de Lună și de Soare. De asemenea, datorită poziției și distanței dintre Pământ și Lună, în timpul unei luni calendaristice, Luna prezintă mai multe faze (Lună nouă, Seceră, Primul pătrar, Lună convexă, Lună plină, Lună convexă, Ultimul pătrar, Seceră). Pentru a se putea orienta pe glob, oamenii au împărțit suprafața Pământului în anumite secțiuni, determinate de stabilirea unor linii și puncte imaginare. Centrul planetei noastre este străbătut de o linie imaginară ușor înclinată, numită axa terestră, în jurul căreia planeta noastră se rotește. Axa Pământului străpunge suprafața acestuia prin cei doi poli – Polul Nord și Polul Sud (puncte imaginare). Cel mai important cerc imaginar este Ecuatorul, un cerc orizontal, care trece prin cea mai bombată parte a Terrei și împarte Pământul în două părți egale, numite emisfere (nordică și sudică). Toate cercurile imaginare paralele cu Ecuatorul se numesc paralele. Acestea sunt numerotate de la 0° (Ecuatorul) la 90° (polii). Alte paralele importante sunt: Tropicul de Nord (sau Tropicul Racului), Tropicul de Sud (sau Tropicul Capricornului), Cercul Polar de Nord și Cercul Polar de Sud. Meridianele sunt semicercuri imaginare care unesc cei doi poli. Meridianul de 0° este considerat cel care trece prin cartierul Greenwich al Londrei. Acesta, împreună cu opusul său, meridianul de 180°, formează un alt cerc care împarte Pământul în alte două emisfere – estică și vestică.

I Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Satelitul natural al Terrei este: a. Soarele; c. Luna; b. Ceres; d. Pluto. 2. Formarea zonelor de căldură reprezintă o consecință: a. a depărtării față de Soare a suprafeței terestre; c. a poziției Terrei în Sistemul Solar; b. a formei sferice a Pământului; d. nu se cunoaște motivul. 3. Când umbra Pământului acoperă Luna, se produce fenomenul astronomic numit: a. Eclipsă de Lună; c. Lună nouă; b. Eclipsă de Soare; d. Lună plină. 4. Linia imaginară care împarte Pământul în două emisfere (nordică și sudică) se numește: a. Tropic; c. Meridian; b. Cerc polar; d. Ecuator. 5. Semicercurile imaginare care unesc cei doi poli se numesc: a. Cercuri polare; c. Paralele; b. Meridiane; d. Poli.

Unitatea I

Terra – o planetă a Universului

II Completează schițele de mai jos cu elementele corespunzătoare și scrie sub acestea ce reprezintă fiecare. Apoi, în dreptul fiecărei schițe, descrie fenomenul pe scurt.

A ______________________________

B ______________________________

III Identifică fazele Lunii pe imaginea de mai jos. 1

2 3 3

4 5 6

7 8

5 Fazele Lunii

Unitatea I IV Completează casetele de mai jos.

Unitatea I

Terra – o planetă a Universului

3. Aplicație practică – călătorie virtuală prin Univers I Identifică elementele cosmice ilustrate în imaginile de mai jos și precizează câteva caracteristici pentru fiecare.

II C ompletează denumirile planetelor din Sistemul Solar.

rc Me

nu Ve

rra

r Ma

r te

i up

an Ur

t Sa

n ur

pt Ne

Unitatea I III Imaginează-ți că ești un astronaut și primești misiunea de a realiza o călătorie prin Sistemul

Solar, pornind de la Soare spre Pluto. La întoarcere trebuie să completezi un raport de o jumătate de pagină în care să enumeri și să descrii pe scurt toate corpurile cosmice întâlnite în timpul misiunii tale.

IV Citește cu atenție textul următor și răspunde cerințelor. Oficialii europeni ai Southern Observatory (ESO) au confirmat că au descoperit o nouă exoplanetă. „[...] acest lucru înseamnă că o planetă asemănătoare Pământului s-ar putea afla la doar 4,2 anilumină distanță de noi și că aceasta poate avea potențialul de a susține viața. Sunt necesare cercetări suplimentare privind atmosfera acestei exoplanete și în legătură cu posibilitatea existenței apei în stare lichidă pe suprafața sa, dar cercetătorii au deja planuri cu privire la cum putem ajunge acolo. [...] Denumită Proxima b, exoplaneta orbitează steaua Proxima Centauri, o stea pitică roșie din sistemul stelar Alpha Centauri aflat în constelația Centaurus. Acesta este cel mai apropiat sistem stelar de Pământ, ceea ce înseamnă că Proxima b este cea mai apropiată exoplanetă asemănătoare Pământului descoperită vreodată. Echipa de cercetători, care include oameni de știință de la ESO și din programul denumit Pale Red Dot, a reușit să găsească noua exoplanetă prin observarea stelei Proxima Centauri în prima jumătate a anului 2016 și prin compararea datelor proprii cu observațiile anterioare din ultimii 16 ani, care au fost realizate cu ajutorul unor telescoape din întreaga lume. [...]

Alpha Centauri

Unitatea I

Terra – o planetă a Universului Până în prezent se știe despre Proxima b că este de aproximativ 1,3 ori mai mare decât Pământul și că, cel mai probabil, este o planetă telurică. Ea se află pe o orbită în jurul stelei Proxima Centauri la o distanță aproximativă de 6,92 milioane de kilometri de aceasta și perioada sa de revoluție este de aproximativ 11,2 zile. Temperatura de la suprafața sa este de aproximativ –40°C și există, de asemenea, posibilitatea ca acestă planetă să aibă atmosferă și apă lichidă la suprafață, ceea ce înseamnă că ar putea găzdui viață. [...] «Proxima b este, într-adevăr, vecina noastră», afirmă echipa ESO, «așa încât să ne obișnuim cu ea».“

Proxima B

(http://www.stiintaonline.ro/de-ce-planetele-se-rotescjurul-soarelui/)

1. Cum se numește noua planetă din afara Sistemului nostru Solar (exoplanetă)?

2. În ce sistem stelar se găsește aceasta?

3. Ce este Proxima Centauri?

4. Cum a fost descoperită exoplaneta Proxima b?

5. Cine a descoperit această exoplanetă?

6. Ce se cunoaște despre aceasta până acum?

Unitatea I Evaluare I Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare: 1. Soarele este o stea de mărime mijlocie. 2. Stelele sunt corpuri cerești cu lumină proprie. 3. Cea mai apropiată planetă față de Soare, în Sistemul nostru Solar, este Jupiter. 4. În jurul planetelor se rotesc corpuri cerești numite comete. 5. Ecuatorul este cel mai important semicerc.

II Citește cu atenție textul următor și răspunde cerințelor. „În Antichitate se credea că toate corpurile cerești, Soarele, Luna, planetele și stelele, se mișcă în jurul Pământului fiind prinse în câte o sferă de cristal care le poartă în jurul Pământului. [...]. Din moment ce noi trăim pe Pământ și vedem cum obiectele cosmice se deplasează în jurul Pământului de-a lungul unor traiectorii circulare, zi de zi, a fost firesc să se presupună că Pământul se află în centrul Universului. Această concepție asupra Universului, cunoscută sub numele de geocentrism, a fost întâlnită la toate civilizațiile antice. Deoarece Pământul nu părea să se afle în mișcare, astronomii, precum Ptolemeu, au presupus că Pământul era centrul Universului. [...] Modelul geocentric al lui Ptolemeu a fost folosit pentru a face predicții astrologice timp de peste 1500 de ani. Un nou model, mai precis, al Sistemului Solar a apărut în secolul al XVI-lea. În modelul heliocentric al lui Copernic, Soarele se află în centrul Sistemului Solar, iar Pământul este doar una din cele șase planete, cunoscute de astronomii din acele vremuri, care orbitează în jurul Soarelui.’’ (http://www.stiintaonline.ro/de-ce-planetele-se-rotesc-jurul-soarelui/) 1. Ce înseamnă geocentric? Cine a emis această teorie? 2. Ce înseamnă heliocentric? Cine a emis această concepție? 3. Câte planete erau cunoscute în secolul al XVI-lea?

III Realizează câte o frază cu fiecare dintre termenii următori: formă sferică, paralele, emisfera sudică, Ecuator, Luna.

BAREM I

3 x 10 p. = 30 de puncte

III

5 x 6 p. = 30 de puncte Din oficiu: 10 puncte

Unitatea II

Terra – o planetă în mișcare

1. Globul geografic și harta. Coordonate geografice Reține! Coordonatele geografice sunt latitudinea și longitudinea. Cu ajutorul lor putem determina poziția geografică a oricărui punct de pe Glob. Latitudinea este distanța măsurată în grade dintre Ecuator și un punct de interes. Poate fi nordică sau sudică, în funcție de emisfera în care se află punctul respectiv. Longitudinea este distanța măsurată în grade dintre meridianul de 0° și un punct de interes; poate fi estică sau vestică. Globul geografic este cea mai fidelă reprezentare micșorată a Pământului. Este de două feluri: fizic (redă formele de relief ) și politic (sunt reprezentate țări și capitale). Harta geografică este o reprezentare în plan, micșorată, aproximativă și convențională a suprafeței terestre. Elementele esențiele ale unei hărți sunt: titlul, legenda și scara de proporție. Atlasul școlar este o culegere de hărți, la diferite scări și cu diferite conținuturi.

I Scrie două avantaje ale utilizării hărții geografice față de utilizarea globului geografic.

II Pe harta de mai jos, amplasează următoarele puncte. Scrie în dreptul lor cifra corespunzătoare. Punctul 1 2 3 4

Coordonatele geografice 60° latitudine sudică și 45° longitudine vestică 0° latitudine și 0° longitudine 30° latitudine sudică și 90° longitudine estică 60° latitudine nordică și 135° longitudine estică

Unitatea II III Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare: 1. Reprezentarea sferică și micșorată a suprafeței terestre se numește planisferă. 2. Echivalentul unui centrimetru de pe hartă pe suprafața Pământului este redat de scara de proporție. 3. Distanța măsurată în grade, minute și secunde de la Ecuator spre Poli reprezintă latitudinea. 4. Elementele care determină poziția unui punct pe suprafața terestră cu ajutorul meridianelor și a paralelelor se numesc curbe de nivel.

IV Pe o hartă, având scara de proporție 1: 400 000, distanța dintre două localități este de 15 cm. Calculați distanța reală dintre cele două localități, exprimată în kilometri.

Realizați scara grafică pentru harta de mai jos.

Dar dacă scara de proporție este 1: 1 500 000?

V Privește cu atenție harta de mai jos și răspunde la următoarele cerinte:

1. Care sunt elementele care lipsesc de pe hartă? Completează pe hartă aceste elemente. 2. Care este titlul pe care l-ai da acestei hărți? Este o hartă tematică sau o hartă generală?

Unitatea II

Terra – o planetă în mișcare

VI Observă harta de mai jos. Pe baza acesteia, întocmește o hartă 3D a insulei imaginare, urmând pașii de mai jos.

Pentru realizarea hărții 3D vei avea nevoie de: carton duplex, foarfecă, lipici, hărți multiplicate. 1. Multiplică harta în 20 de exemplare. 2. Lipește pe un carton de aceeași dimensiune cu harta un exemplar din hartă. 3. Realizează același lucru pentru fiecare exemplar de hartă, astfel încât, la final, să obții 20 de exemplare din hartă lipite pe carton. 4. Decupează un carton și exemplarul din hartă, în lungul curbei de nivel de 10 m și lipește-l peste cartonul de la pasul 2. 5. Decupează un carton și exemplarul din hartă, în lungul curbei de nivel de 20 m și lipește-l peste cartonul de la pasul 4. 6. Decupează un carton și exemplarul din hartă, în lungul curbei de nivel de 30 m și lipește-l peste cartonul de la pasul 5. 7. Repetă decupajul în lungul celorlalte curbe de nivel și lipește harta decupată peste harta lipită anterior. Denumește insula creată de tine.

Unitatea II VII Realizează corespondența dintre titlurile enumerate și hărțile de mai jos.

EUROPA NORDICĂ

EUROPA CENTRALĂ

EUROPA VESTICĂ

EUROPA ESTICĂ

EUROPA SUDICĂ

Harta regiunilor Europei

Harta politică a Europei

Harta Uniunii Europene

N V

Harta fizică a Europei Legenda

State membre UE

E S

Reykjavík ISLANDA

Reykjavk

ISLANDA

SUEDIA

SUEDIA FINLANDA

Insulele Feroe

NORVEGIA Oslo

Tórshavn

Helsinki

Dublin

Marea Nordului

MAREA BRITANIE

Oslo Moscova

LETONIA Riga

OCEANUL ATLANTIC DE NORD

DANEMARCA Copenhaga

DANEMARCA

Vilnius RUSIA

Minsk

BELARUS

Dublin

Olanda Bruxelles BELGIA

Paris

FRANȚA

Varșovia

Berlin

Amsterdam

Kiev

LIECH. Vaduz Berna ELVEȚIA

UCRAINA

REPUBLICA CEHĂ Viena

SLOVACIA Bratislava Budapesta

AUSTRIA SLOVENIA

Chișinău

MOLDOVA

UNGARIA

ROMÂNIA

Ljubliana

CROAȚIA

București

Zagreb BOSNIA ȘI HERZEGOVINA

Marea Neagră

Belgrad

Sarajevo

SERBIA

BULGARIA Sofia

ITALIA

Andorra

PORTUGALIA Lisabona

Roma

Madrid

Skopje MACE.

Podgorica Tirana ALB.

SPANIA

TURCIA GRECIA

PORTUGALIA Lisabona

Atena

Marea Mediterană Alger Rabat

MAROC

ALGERIA

Tunis TUNISIA

Valletta MALTA

MAREA BRITANIE

Marea Copenhaga Nordului

Federația

Tallinn ESTONIA

Federația Rusă

LETONIA Riga LITUANIA Vilnius Minsk Rusă

Moscova

BELARUS Var ovia Berlin Kiev Amsterdam OLANDA POLONIA GERMANIA BELGIA Bruxelles UCRAINA Praga LUXEMBURG Paris REP. CEHĂ SLOVACIA Chi inău Luxemburg Bratislava Budapesta REP. MOLDOVA Viena LIECHTENSTEIN Berna UNGARIA ROMÂNIA Vaduz AUSTRIA FRANȚA Ljubliana Bucure ti Marea ELVEȚIA SLOVENIA Zagreb Belgrad Neagră CROAȚIA BOSNIA I HERZEGOVINA SERBIA BULGARIA Sarajevo Sofia MUNTENEGRU KOSOVO ITALIA Skopje Podgorica ANDORRA Roma Tirana MACEDONIA ALBANIA TURCIA GRECIA Atena Marea Mediterană

Londra

Praga

Luxembourg LUX.

IRLANDA

POLONIA

GERMANIA

Helsinki Stockholm

OCEANUL ATLANTIC

LITUANIA

IRLANDA

Londra

NORVEGIA

RUSIA

Tallinn ESTONIA

Stockholm

FINLANDA

Insulele Feroe

Tórshavn

Rabat MAROC

Madrid SPANIA

Alger ALGERIA

Tunis TUNISIA

MALTA Valletta

Unitatea II

Terra – o planetă în mișcare

2. Mișcările Pământului și consecințele lor Reține! Pământul realizează două mișcări principale: mișcarea de rotație și mișcarea de revoluție. Mișcarea de rotație este mișcarea pe care Pământul o realizează în jurul propriei axe, de la vest la est, pe parcursul a 24 de ore. Principalele consecințe ale acestei mișcări sunt: – turtirea Pământului la cei doi poli și bombarea la Ecuator; – variația temperaturii de la zi la noapte; – modificarea orei pe Glob; – succesiunea zilelor și a nopților. Mișcarea de revoluție a Pământului se realizează în jurul Soarelui, în timp de un an, de la vest la est. Cele mai importante consecințe ale mișcării de revoluție sunt: – formarea și succesiunea anotimpurilor; – formarea zonelor de căldură; – durata inegală a zilelor și a nopților.

I Observă cu atenție imaginea de mai jos și precizează: a. numele mișcării pe care Pământul o realizează în imagine; b. durata acestei mișcări; c. trei consecințe geografice determinate de această mișcare.

21 martie începutul primăverii

22 iunie începutul verii

22 decembrie începutul iernii

23 septembrie începutul toamnei

Unitatea II II Citește cu atenție textul de mai jos și completează spațiile libere cu termenii din lista dată. Întreaga suprafață terestră a fost împărțită în _____________________ de fusuri orare. Convențional, primul fus orar este cel prin mijlocul căruia trece _____________________ . Pornind de la acest prim fus orar se adaugă câte o oră spre _____________________ și se scade câte una spre _____________________ . Astfel, dacă zbori cu avionul spre China, vei potrivi ceasul cu o oră _____________________ la fiecare fus orar traversat, iar dacă mergi către Canada îl vei da _____________________ cu câte o oră pentru fiecare fus orar traversat. Țara noastră se află în cel de-al _____________________ fus orar. Țara care se întinde pe cele mai multe fusuri orare este _____________________ . Listă de termeni: vest, 24, înainte, Federația Rusă, est, treilea, înapoi, meridianul 0°, 27.

III Se dau următoarele consecințe ale mișcărilor de rotație și de revoluție ale Pământului: 1. formarea zonelor de căldură; 2. succesiunea zilelor și a nopților; 3. variația temperaturii în 24 de ore; 4. succesiunea anotimpurilor; 5. turtirea Pământului la cei doi poli și bombarea la Ecuator; 6. variația orei pe Glob; 7. inegalitatea zilelor și a nopților în cursul unui an. Selectează consecințele specifice fiecărei mișcări din lista de mai sus și notează-le în tabelul următor. Consecințele geografice ale mișcării de rotație Consecințe geografice ale mișcării de revoluție

IV Dacă Pământul nu s-ar învârti în jurul propriei axe, ce crezi că s-ar întâmpla? Menționează două consecințe.

Unitatea II

Terra – o planetă în mișcare

V Folosește harta fusurilor orare de mai jos. a. Precizează ora și data în orașele menționate mai jos, știind că la București este ora 16:00. Sydney _______________

Caracas _______________ Antananarivo _______________

Oslo _________________

Beijing _______________ Viena ______________________

b. Calculează ce oră este în aceste orașe și în momentul efectuării acestui exercițiu.

c. Completează propozițiile de mai jos cu numărul corect de ore și cu mențiunea în urma/înaintea. Exemplu: Londra este cu 2 ore în urma Bucureștiului. 1. New Delhi este cu _______________ ore _______________ Bucureștiului. 2. Los Angeles este cu ______________ ore _______________ Bucureștiului. 3. Moscova este cu ________________ ore _______________ Bucureștiului. 4. Paris este cu ___________________ ore _______________ Bucureștiului.

Moscova

Oslo Londra Paris

Viena

Los Angeles

Beijing New Delhi Caracas

Antananarivo Sydney

Harta fusurilor orare

Unitatea II VI Matricea de mai jos se referă la solstiții și echinocții. Completează cu informațiile corecte. Data la care se produce

Emisfera

Anotimpuri

Durata zilei față de noapte (crește/scade/egală)

N Solstițiul de vară Echinocțiul de toamnă Solstițiul de iarnă Echinocțiul de primăvară

S N S N S N S

Lectură

De ce nu simțim mișcarea de rotație a Pământului? „Și totuși se învârte… Și totuși de ce nu simțim acest lucru? Vorbim despre planeta Pământ, care efectuează o mișcare de rotație în jurul axei sale în timp de 23h 56’ 4’’. La Ecuator, viteza de rotație este de aproximativ 1675 km pe oră, ceea ce înseamnă că, în acest moment, călătoriți cu 465 de metri pe secundă, sau un pic mai puțin în cazul în care vă aflați mai aproape de unul dintre poli. Deci, de ce nu putem să simțim această rotație? Răspunsul se găsește în natura mișcării Pământului. Gândiți-vă că vă aflați într-un avion care zboară cu o viteză constantă la o altitudine constantă. Chiar dacă vă desfaceți centura de siguranță și vă deplasați pe culoarul avionului, nu veți simți că acesta se află în mișcare. Motivul este simplu: avionul și oricine se află în interiorul acestuia se deplasează cu aceeași viteză. Pentru a percepe mișcarea avionului, trebuie să privim norii de afară, în cazul nostru bolta cerească. Dacă Pământul și-ar schimba într-o clipă viteza de rotație, atunci cu siguranță am simți mișcarea acestuia și ar fi o senzație destul de neplăcută, ne asigură cei de la sciencealert.com. Deci, de ce se rotește Pământul atât de constant? Pentru că nu e nimic care să-l oprească. Când Sistemul nostru Solar s-a format dintr-un nor de praf cosmic, toate corpurile cerești create au moștenit aceeași rotație. Datorită inerției, Soarele, planetele și sateliții naturali continuă să se rotească după miliarde de ani de la formarea lor. Pentru a schimba viteza acestei rotații este nevoie ca o forță externă să dezechilibreze această rotație; un astfel de eveniment ar putea fi coliziunea cu un asteroid de mari dimensiuni.” (http://www.cunoastelumea.ro/de-ce-nu-simtim-miscarea-de-rotatie-a-pamantului/)

Unitatea II

Terra – o planetă în mișcare

3. Orientarea în spațiul terestru (elemente naturale și instrumente clasice și moderne) Reține! Orientarea presupune stabilirea locului în care ne aflăm, a locului în care dorim să ajungem și direcția de mers față de punctele cardinale. Încă din Antichitate oamenii au simțit nevoia de a explora teritorii noi, pe uscat, dar mai ales pe ape, astfel că aveau mereu nevoie de repere și de instrumente pentru orientare. Astăzi suntem înconjurați de multe dispozitive care ne pot ajuta să ne orientăm. Cel mai utilizat instrument este GPS-ul. Numele său vine din limba engleză și înseamnă „sistem de poziționare globală“. Aceste sisteme au fost create în scopuri militare, însă de-a lungul anilor ele au început să fie utilizate tot mai mult, inclusiv în viața de zi cu zi (de exemplu, pentru găsi o stradă). Pentru orientare, nu este suficient doar un aparat GPS, capabil să primească și să interpreteze semnalul primit de la sateliți, ci ai nevoie și de o hartă. Aceste hărți sunt stocate în format digital pe dispozitivele cu GPS. Astfel că, atunci când vrei să localizezi poziția ta, pe dispozitiv îți va apărea un punct (poziția ta) pe o hartă. Astăzi există dispozitive și chiar aplicații pentru telefon, care au la bază sistemele de poziționare globală și care îți pot arăta drumul parcurs de tine, la un moment dat, sau chiar viteza de deplasare.

I Ce metode de orientare cunoști? Numește două metode clasice și două metode moderne de orientare în spațiul terestru. Descrie cum și când le poți utiliza în viața de zi cu zi.

II Cu ajutorul unui dispozitiv cu GPS (inclusiv telefon mobil) stabilește coordonatele geografice pentru:

– școala ta:_____________________________________________________________________________ – casa ta: ______________________________________________________________________________ – casa bunicilor: ________________________________________________________________________

Unitatea II III Identifică două avantaje ale utilizării metodelor clasice de orientare în spațiul terestru comparativ cu cele moderne.

IV În coloanele de mai jos, notează avantaje și dezavantaje ale utilizării dispozitivelor cu GPS pentru orientare.

Avantaje

Dezavantaje

V Împreună cu ceilalți colegi, dezbateți modalitățile potrivite de orientare pentru fiecare dintre situațiile de mai jos.

a. Iarna, într-o pădure cu zăpadă, greu de străbătut. b. Într-o zonă montană, noaptea, traversată de un râu. c. Pe o pajiște, cu pomi izolați, fără hartă, busolă sau ceas. d. Un oraș pe care îl vizitezi pentru prima dată. e. Într-un oraș mare, într-un cartier în care nu ai mai fost niciodată.

Unitatea II

Terra – o planetă în mișcare

VI Pe harta de mai jos, te afli la intersecția dintre bulevardele Eroilor și Eroii Sanitari. 1. Identifică și localizează acest punct. 2. Care este traseul cel mai scurt pentru a ajunge la Institutul Național de Cercetare Cantacuzino? Trasează-l cu creionul pe hartă. 3. Cum se numesc străzile pe care le vei traversa pentru a ajunge la Piața Cotroceni?

Bine de știut Cum procedezi în cazul în care te rătăcești? Iată câteva sfaturi utile. 1. Nu te panica! Este principalul aspect pe care trebuie să îl controlăm atunci când realizăm că ne-am pierdut. Atacurile de panică pot crea multe probleme, precum: dificultatea respirației, senzația de greață ș.a. 2. Ascultă! Este posibil ca în zonă să fie localnici sau turiști. Stabilește direcția din care se aude sunetul și pornește la drum. 3. Marchează locul în care te afli. Acest lucru se poate face cu o haină, pietre sau cu orice altceva ce poți să vezi de la distanță. 4. Urmează cursul apei. Sursa de apă fiind vitală, cu siguranță vei găsi în drum un pescar, o cabană, un sat etc. În cazul în care te rătăcești și ai la tine un telefon mobil, numărul de telefon la care vei suna pentru a anunța situația în care te afli este: 112 – Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență

Unitatea II 4. Aplicații practice I Realizează un text geografic, de 5–7 rânduri, în care să evidențiezi de ce este important să știi să calculezi ora pe Glob.

II A lege patru repere pe care le consideri importante în localitatea ta. Care sunt acestea? Realizează o schiță cu poziția acestora față de casa ta, dar și față de școală.

III Încercuiește în grilă următorii termeni: busolă, solstițiu, fus orar, hartă, anotimp. V

Unitatea II

Terra – o planetă în mișcare

IV Unește punctele cu aceeași valoare a altitudinii pentru a obține reprezentarea unei forme de relief cu ajutorul curbelor de nivel. Precizează cărei trepte de relief îi aparține.

50 50

100

100 150 150

150 100

200 150

200 200

200 200 50

100

200 50

1:100 000

V S e dă următoarea listă cu noțiuni și denumiri: glob geografic, semne convenționale, plan,

legendă, hartă geografică, suprafață terestră, reprezentare. Scrie un text logic utilizând noțiunile și denumirile din lista de mai sus.

Tórshavn

NORVEGIA Oslo

Unitatea II

Helsinki

RUSIA

Tallinn ESTONIA

Stockholm

Evaluare

Moscova

LETONIA Riga

I PlănuieștiOCEANUL să pleci în vacanță cu părinții în Republica Cehă din Europa Centrală. Pe care LITUANIA ATLANTIC DANEMARCA Marea MAREAdacă vrei să afli mai multe detalii despre Vilnius dintre cele Republica Copenhaga Minsk Cehă? DEdouă NORD hărți o folosești BRITANIE Nordului Dublin BELARUS Argumenteză alegerea făcută. RUSIA

IRLANDA GERMANIA

Olanda

Londra

Bruxelles BELGIA

PRAGA

Paris

REP. CEHĂ FRANȚA

Dunărea

Praga

UCRAINA

REPUBLICA CEHĂ

Luxembourg LUX.

Viena

LIECH. Vaduz Berna ELVEȚIA

SLOVACIA Bratislava Budapesta

AUSTRIA

Chișinău

MOLDOVA

UNGARIA

ROMÂNIA

Ljubliana

CROAȚIA

SLOVACIA

București

Zagreb

Marea Neagră

Belgrad

BOSNIA ȘI HERZEGOVINA

SERBIA

Sarajevo

BULGARIA Sofia

ITALIA

Andorra

PORTUGALIA

Kiev

POLONIA

GERMANIA

SLOVENIA

AUSTRIA

Varșovia

Berlin

Amsterdam

POLONIA

Podgorica Tirana

Roma

Madrid

Skopje MACE.

ALB. II C Lisabona TURCIA alculează distanța parcursă, în linie dreaptă, într-o călătorie imaginară pe traseul București SPANIA

– Atena – Tokyo. Scara hărții este 1:1 000 000, iar distanța măsurată pe hartă,GRECIA în linie dreaptă, Atena între București și Atena este de 1 cm, iar între Atena și Tokyo de 11 cm. Marea Mediterană

III Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare. Alger

Tunis

Valletta de primăvară. 1. Razele Soarelui cad perpendicular pe Tropicul de Nord la echinocțiul Rabat MALTA TUNISIA

ALGERIA 2. Atunci când curbele MAROC de nivel sunt foarte apropiate, suprafața respectivă prezintă pante mari.

3. Față de globul geografic, harta prezintă curbura Pământului. 4. Scara de proporție reprezintă raportul care ne indică de câte ori au fost micșorate elementele din natură pentru a putea fi reprezentate pe hartă. 5. Coordonatele geografice sunt altitudinea și longitudinea.

IV În care dintre cele două imagini este redată corect direcția de deplasare a Pământului în jurul axei sale?

BAREM

B I

25 de puncte

III

5 x 4 p. = 20 de puncte

20 de puncte Din oficiu: 10 puncte

Unitatea III

Litosfera

1. Caracteristici generale și importanță Reține! La exteriorul planetei noastre, elementele din natură formează geosfere (învelișuri) între care există legături foarte puternice. Aceste geosferele sunt: litosfera (învelișul solid sau „de piatră”), atmosfera (învelișul de aer), hidrosfera (învelișul de apă), biosfera (învelișul viu al planetei, format din totalitatea viețuitoarelor), pedosfera (învelișul de sol) și antroposfera (omul, așezările și activitățile sale). Chiar și în interiorul planetei există câteva învelișuri, determinate de structura internă a Terrei. În cadrul litosferei iau naștere formele de relief. Cele mai mari forme de relief sunt cele planetare – continentele și bazinele oceanice. În cadrul formelor planetare de relief se întâlnesc alte forme de relief, numite forme de relief major. Acestea sunt munții, podișurile, dealurile și câmpiile (pe continente) și platforma continentală, abruptul (versantul) continental, câmpia abisală (fundul oceanului), gropile abisale (fose) și dorsalele oceanice (în bazinele oceanice). Formele de relief major de pe continente sunt modelate în permanență de elementele naturale care aparțin anumitor geosfere (spre exemplu, precipitațiile, temperatura și vânturile pentru atmosferă; apele curgătoare, ghețarii, valurile pentru hidrosferă; viețuitoarele pentru biosferă). Toate aceste elemente care modelează relieful major poartă denumirea de agenți externi. Acțiunea lor asupra reliefului se manifestă prin trei procese: eroziune (îndepărtarea unor particule sau părți din roca ce alcătuiește forma de relief ), transport (deplasarea materialelor erodate) și acumulare (depunerea materialelor erodate). Nu toți agenții externi realizează toate cele trei procese, unii dintre ei realizează doar două sau chiar unul singur.

I  Notează în dreptul elementului din natură învelișul geografic corespunzător. a. apă – ______________________________________________________________________________ ; b. sol – _______________________________________________________________________________ ; c. om – ______________________________________________________________________________ ; d. aer – _______________________________________________________________________________ ; e. plante și animale – ___________________________________________________________________ ; f. ,,piatră’’ – ___________________________________________________________________________ .

II   Identifică, pe baza schemei de mai jos, învelișurile Terrei.

Unitatea III III    Completează textul următor cu termenii corespunzători din lista de mai jos. _____________________________ este învelișul de piatră al Pământului. În cadrul acestui înveliș se întâlnesc cele mai întinse forme de relief planetar: _____________________________ și _____________________________ . În cadrul formelor de relief planetar sunt întâlnite alte forme de relief numite _____________________________ . Acestea sunt, la rândul lor, modelate de agenți externi. Agenții externi sunt elemente ale unor învelișuri geografice, cum ar fi _____________________________ pentru biosferă, _____________________________ și _____________________________ pentru hidrosferă, _____________________________ și _____________________________ pentru atmosferă. Procesele prin care agenții externi modelează relieful sunt _____________________________ , adică îndepărtarea materialelor din care sunt alcătuite formele de relief, _____________________________ , adică deplasarea materialelor îndepărtate și _____________________________ , adică depunerea materialelor îndepărtate. Listă de termeni: viețuitoare, sol, eroziune, bazine oceanice, acumulare, relief major, litosfera, vânturi, ape curgătoare, continente, atmosfera, ghețari, precipitații, transport, munți.

IV   Comentează afirmația „litosfera reprezintă un suport pentru celelalte învelișuri”, notând câte o idee pentru legătura dintre litosferă și fiecare înveliș în parte.

Unitatea III

Litosfera

2. Structura internă a Terrei Reține! Învelișurile existente în interiorul Pământului sunt numite învelișuri interioare. La cea mai mare adâncime (între 2900 și 6370 km) se găsește nucleul. Aici, materia este extrem de grea, iar temperaturile variază între 3000 și 10 000 °C. În centrul Pământului se găsește nucleul intern (solid), care este înconjurat de nucleul extern (lichid). În jurul nucleului extern, între 70 și 2900 km adâncime, se găsește mantaua. Aceasta este solidă spre nucleu și vâscoasă (cu o temperatură de 1000 °C) spre exterior. Materia vâscoasă din care este alcătuită mantaua se numește magmă. Când magma ajunge la suprafață (de regulă, prin erupții vulcanice), aceasta este numită lavă. La exteriorul Terrei, aproape de suprafață, se află scoarța terestră. Aceasta este un înveliș solid. Din loc în loc, scoarța terestră prezintă niște rupturi numite falii. Faliile fragmentează scoarța în plăci tectonice, care plutesc deasupra magmei. Scoarța terestră este mai subțire (5–10 km) sub oceane (scoarță oceanică) și mai groasă (20–80 km) sub continente (scoarță continentală). Scoarța terestră este, la rândul ei, alcătuită din minerale (formate din unul sau mai multe elemente chimice) și roci (formate din mai multe minerale). În funcție de modul în care s-au format, rocile sunt magmatice, sedimentare și metamorfice.

I   Completează imaginea de mai jos cu numele fiecărui înveliș intern al Pământului. Notează în dreptul fiecăruia câte o caracteristică.

II   Identifică pe schița alăturată crusta oceanică și crusta continentală. Precizează o deosebire între cele două.

Unitatea III III   Observă cu atenție imaginile următoare. Notează în coloana A numerele imaginilor ce reprezintă minerale, iar în coloana B, numerele imaginilor ce reprezintă roci. A (minerale)

B (roci)

IV   Completează schița următoare cu tipuri de roci, în funcție de modul de formare al acestora. Pentru fiecare tip, notează câte două exemple.

Roci

V   Realizează un text geografic, de 5–10 rânduri, în care să folosești următorii termeni: litosferă, scoarță terestră, roci, magmă, nucleu, minerale, metamorfic, manta.

Unitatea III

Litosfera

3. Vulcanii și cutremurele Reține! În partea superioară a mantalei, sub scoarța terestră, temperaturile și presiunile sunt diferite. Din cauza acestor diferențe se formează așa-numiții curenți magmatici. Datorită acestora, plăcile tectonice se deplasează cu câțiva centimetri pe an, pe suprafața mantalei, plutind pe magmă. Uneori, curenții magmatici aduc magma spre suprafață. Pentru că magma este foarte fierbinte, ea topește scoarța terestră, care începe să se rupă. Astfel se formează zonele de rift – rupturi ale scoarței prin care magma ajunge la suprafață. Plăcile tectonice împinse de magmă din zonele de rift se deplasează spre alte plăci tectonice, care se ciocnesc, formându-se zonele de subducție. În timpul ciocnirii, placa mai grea pătrunde sub placa mai ușoară, care ajunge în manta, unde se va topi. Placa tectonică mai ușoară își îndoaie marginea, care se ridică și se fisurează. Prin fisurile rezultate se infiltrează magmă, formându-se vulcani. La ciocnirea plăcilor tectonice se produc cutremure puternice. Vulcanii sunt rezultatul pătrunderii magmei prin scoarță la suprafața terestră. Ei se întâlnesc fie în zonele de rift (unde sunt și cei mai numeroși), fie în zonele de subducție. Aceștia sunt formați dintr‑un con vulcanic, coș, crater și vatră, care este, de fapt, rezervorul cu magmă al vulcanului. Unii vulcani sunt activi, iar alții sunt stinși (nu mai pot erupe). Cutremurele se produc datorită deplasării plăcilor tectonice. Acestea sunt mișcări bruște, ca niște zguduiri, de scurtă durată. Cel mai adesea, ele se produc în zonele de subducție, dar nu lipsesc nici din zonele de rift. Punctul în care se ciocnesc plăcile tectonice se numește hipocentru (focar seismic), iar punctul în care undele seismice ajung la suprafața scoartei se numește epicentru.

I  Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect: 1. Se formează o nouă scoarță terestră în: a. zonele de subducție; c. zonele de rift; b. manta; d. nucleul intern. 2. Punctul în care undele seismice ajung la suprafața terestră poartă denumirea de: a. epicentru; c. focar seismic; b. coș vulcanic; d. hipocentru. 3. Vulcanul Vezuviu se află pe continentul: a. Europa; c. Asia; b. Australia; d. America de Sud. 4. La noi în țară, cele mai multe cutremure de pământ se produc în zona: c. Dobrogea; a. Mureș; d. Vrancea. b. Banat;

Unitatea III II  Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare. 1. Zonele de subducție sunt zone în care plăcile tectonice se ciocnesc. 2. Vulcanii sunt alimentați cu magmă prin crater. 3. Cele mai puternice cutremure se întâlnesc în zonele de rift. 4. Vulcanul St. Helens se găsește în Asia. 5. Cele mai multe cutremure se produc în Cercul de Foc al Pacificului.

III   Amplasează pe schița de mai jos următoarele elemente componente ale unui vulcan: vatră, coș principal, crater, con vulcanic, nori de cenușă vulcanică, coș secundar. De asemenea, precizează unde se întâlnește magma și unde se întâlnește lava pe schiță.

IV   În coloanele de mai jos, notează efectele pozitive și negative pe care le pot avea erupțiile vulcanice asupra elementelor din natură, dar și asupra omului și activităților sale. Efecte pozitive

Efecte negative

Unitatea III

Litosfera

V  Notează ce reprezintă schițele de mai jos, apoi scrie 2–3 caracteristici pentru fiecare.

VI   Cu ajutorul atlasului geografic școlar, amplasează pe harta de mai jos următorii vulcani. Folosește simbolul dat.

1. 2. 3. 4. 5.

St. Helens Paricutin Cotopaxi Etna Mauna Loa

6. Pinatubo 7. Vezuviu 8. Krakatoa 9. Hekla 10. Nyiragongo

Unitatea III Lectură În istoria omenirii au avut loc mai multe erupții vulcanice extrem de puternice, care s-au soldat cu pierderea a zeci de mii, uneori chiar milioane, de oameni, datorită erupției în sine, dar și a efectelor secundare ale acestora. l Cea mai devastatoare erupție din istoria omenirii este erupția vulcanului Laki, din Islanda, produsă în perioada iunie 1783 – februarie 1784. Islanda este situată înt-o zonă de rift, iar aici există foarte mulți vulcani și foarte multe fisuri prin care magma ajunge la suprafață. În cazul vulcanului Laki, nu a fost o erupție propriu-zisă, deoarece lava nu a fost expulzată pe coșul vulcanic, ci de jur împrejurul vulcanului au apărut fisuri, prin care a început să curgă lavă timp de aproape un an de Vulcanul Laki zile. Cantitățile enorme de lavă care au curs prin aceste fisuri au dus la distrugerea a 20 de sate și la acoperirea culturilor agricole cu lavă, provocând o foamete ce a omorât un sfert din populația de atunci a Islandei. Pe lângă lavă, au fost eliberate cantități uriașe de gaze toxice care au provocat moartea oamenilor și a animalelor. Cantitățile enorme de gaze toxice și de cenușă eliberate au ajuns în atmosferă și au intrat în circulația globală a maselor de aer, provocând perturbări climatice în toată emisfera nordică. Vara anului 1783 a fost extrem de fierbinte, cu perioade lungi cu ceață densă asociată cu gaze toxice și cu multe furtuni, iar iarna a fost extrem de grea și de geroasă. Perturbările climatice au dus la micșorarea dramatică a producțiilor agricole și la apariția foametei în toată emisfera nordică. Datorită efectelor directe și indirecte produse de acest eveniment, se consideră că au murit peste 5 milioane de oameni la nivelul globului. l O altă erupție extrem de violentă, a vulcanului Krakatau, a avut loc în anul 1883 pe o insulă din actuala Indonezie. Primele manifestări eruptive au început pe 20 mai, continuând cu intermitențe până când au atins momentul culminant în dimineața zilei de 27 august. Vulcanul Krakatau era un mare con vulcanic ce avea și două conuri secundare, despre care nu se știa la acel moment că fac parte din același vulcan. În momentul culminant al exploziei, întregul aparat vulcanic a fost distrus (conul principal, împreună cu cele secundare), astfel încât peste 70% din insulă și din insulele din jur au Vulcanul Krakatau fost distruse. Se estimează că cenușa vulcanică a ajuns până la 80 km înălțime. Efectele acestei erupții vulcanice cataclismice au fost devastatoare: pe lângă curgerile de lavă, cenușa fierbinte a produs pagube enorme chiar și la sute de kilometri distanță, iar din cauza exploziei s-au produs valuri uriașe care au ajuns până în Africa de Sud. În urma erupției a rămas mai puțin de 30% din insulă, au murit peste 36 000 de oameni, iar unele insule nu au fost repopulate nici în ziua de azi. Erupția vulcanului Krakatoa a fost primul dezastru natural care a fost raportat la nivel global, toate ziarele importante ale vremii amintind despre aceasta. Astăzi, în locul vulcanului Krakatau se găsește un con de dimensiuni mai mici denumit „Fiul lui Krakatau”.

Unitatea III

Litosfera

4. Relieful: continente și bazine oceanice. Forme majore de relief Reține! Scoarța terestră are anumite neregularități (ridicături și adâncituri) ale suprafeței care formează relieful. Cele mai mari forme de relief sunt continentele și bazinele oceanice. Continentele sunt porțiuni întinse ale uscatului terestru, fiind înconjurate de oceane. Pe suprafața terestră se întâlnesc și porțiuni mai mici de uscat, înconjurate de ape. Acestea sunt insulele. În funcție de modul în care au luat naștere, există insule continentale (s-au desprins dintr-un continent), insule vulcanice (de fapt, conuri vulcanice care ies din apă) și insule coraligene (formate din scheletul coralilor). Bazinele oceanice sunt depresiuni uriașe ale scoarței terestre, în care s-a acumulat foarte multă apă. Relieful major al continentelor este alcătuit din munți, podișuri, dealuri și câmpii, iar cel al bazinelor oceanice din platforma continentală, abruptul (versantul) continental, câmpia abisală (fundul oceanului), gropi abisale (fose) și dorsale oceanice (lanțuri de munți vulcanici subacvatici). Legătura dintre bazinele oceanice (apă) și continente (uscat) se face prin țărm (litoral). Ţărmul nu este drept, ci prezintă numeroase articulații reprezentate de insule, peninsule, capuri, golfuri, strâmtori și istmuri. De asemenea, țărmurile pot fi înalte (cu faleze) sau joase (cu plaje). Uneori, în cadrul țărmurilor joase se formează delte și estuare, acolo unde râurile se varsă în mări și oceane.

I   Completează afirmațiile următoare cu termenii corespunzători. 1. Cel mai sudic continent este _____________________ . 2. Între America de Nord și Europa se întâlnește Oceanul _____________________ . 3. Cel mai mic continent este _____________________ . 4. Oceanul Indian se învecinează la nord cu _____________________ . 5. Apa din oceane s-a acumulat în depresiuni uriașe numite _____________________ .

II   Grupează următoarele forme de relief în funcție de apartenanța lor la continente sau la

bazine oceanice: dorsale, fose abisale, munți, câmpii abisale, dealuri, câmpii, platformă continentală, podișuri. Bazine oceanice

Continente

Unitatea III III  Notează pe harta de mai jos denumirile fiecărui continent și ocean.

IV   Completează schița următoare cu tipurile de insule, în funcție de modul lor de formare. Pentru fiecare tip, notează câte un exemplu.

Insule

V   Realizează câte o frază cu următorii termeni: culme, vârf, depresiune, versant, poale.

Unitatea III

Litosfera

VI   Pentru fiecare dintre următoarele imagini, menționează dacă reprezintă munți tineri sau munți vechi.

VII   Ce fel de munte este reprezentat în imaginea de mai jos? De încrețire sau vulcanic? Explică modul în care s-a format acesta.

Unitatea III VIII  Completează tabelul următor cu informațiile corespunzătoare. Munți

Podișuri

Dealuri

Câmpii

Înălțime

Mod de formare

Aspect

IX   Descrie importanța fiecărei forme de relief de pe continente, precizând câte două argumente pentru fiecare. Munți: ________________________________________________________________________________

Podișuri: ______________________________________________________________________________

Dealuri: _______________________________________________________________________________

Câmpii: _______________________________________________________________________________

Unitatea III

Litosfera

X   Găsește, în grila de mai jos, următoarele denumiri ale unităților de relief: Podișul Deccan, Munții Anzi, Munții Caucaz, Câmpia Amazonului, Podișul Preriilor, Munții Atlas, Podișul Tibet, Câmpia Mississippi, Podișul Arabiei, Munții Pirinei. Acestea sunt dispuse atât vertical, cât și orizontal. C J U R A L I T I I J P Q W

A H F E C N W I L F Y I T I

U F X R I N T B O R K R B F

C E A I C I F E S N L I R M

A N Z I M L A T L A S N H I

Z F J L U U G J P X I E F S

P A L O B Y V E I F A I K S

I R H R A M A Z O N U L U I

S A L L V A E A J H Y I L S

R B P B T S S B B Y B O F S

O I P Z D E C C A N E T N I

N E Y R Y T C R H O E B I P

L I G U J R U G S L A T M P

S K O Q U F A E D F I R O I

XI   Notează pe spațiile de mai jos denumirile fiecărei articulații a țărmului, reprezentate pe hartă cu cifre de la 1 la 12: 10

1 2 3 8

4 5

11 4 12

7 8

3 6

7 5

9 10 11 12

Unitatea III XII   Completează schița de mai jos cu următoarele forme de relief ale bazinelor oceanice:

platformă continentală, abrupt continental, câmpie abisală și dorsală oceanică. Menționează câte o caracteristică pentru fiecare.

XIII   Realizează un text scurt, de maximum 6 rânduri, în care să precizezi importanța pe care o are platforma continentală pentru oameni.

Unitatea III

Litosfera

XIV   Cu ajutorul atlasului geografic școlar, notează pe harta de mai jos numerele corespunzătoare fiecărei unități de relief:

1 Câmpia Europei de Nord 2 Podișul Preriilor 3 Câmpia Amazonului 4 Munții Atlas 5 Podișul Australiei de Vest 6 Podișul Tibet 7 Munții Pirinei 8 Munții Himalaya 9 Câmpia Mississippi 10 Munții Marii Cumpene de Ape

11 12 13 14 15 16 17 18 19 20

Podișul Guyanei Munții Carpați Câmpia Chinei de Est Munții Stâncoși Câmpia Siberiei de Vest Munții Caucaz Podișul Etiopiei Podișul Siberiei Centrale Câmpia Mesopotamiei Podișul Patagoniei

Unitatea III 5. Aplicații practice I   Răspunde la următoarele întrebări: 1. Care este denumirea localității tale? 2. În ce formă de relief este ea localizată? 3. Cum se numește unitatea de relief în care se găsește localitatea ta?

II   Accesează site-ul https://www.google.ro/maps. Notează în câmpul de căutare denumirea

localității tale și apoi apasă butonul Search. Selectează din lista de rezultate localitatea ta. Din meniul din dreapta denumirii localității, selectează modul de vizualizare Teren (Terrain). Folosindu-te de această hartă, de atlasul geografic școlar și de alte materiale sau informații despre localitatea ta, realizează o scurtă prezentare despre relieful localității tale.

• • • • • •

În prezentare, precizează informații despre: formele de relief și denumirile acestora; altitudinea medie, cele mai mari și cele mai mici înălțimi și unde se întâlnesc ele; aspectul culmilor, aspectul versanților; dacă există depresiuni, cum se numesc ele și ce aspect au; dacă există văi, unde sunt localizate față de localitate și cum se numesc ele; alte elemente care țin de relief (peșteri, chei, defilee, stânci cu forme ciudate, alunecări de teren, prăbușiri).

Unitatea III

Litosfera

III   Realizează o schiță de hartă cu relieful din jurul localității tale, folosind simbolurile de mai

jos. Amplasează în centrul schiței de hartă centrul localității tale. Dacă este cazul, pe schița de hartă, alături de simbol, notează și denumirile și/sau altitudinile corespunzătoare. Dacă este necesar, adaugă simboluri suplimentare și notează-le în legendă. Completează schița de hartă cu un titlu.

Legendă:

Vârf

Peșteră

Localitatea ta

Deal

Chei, defilee

Alte localități

Valoare a altitudinii

Vale

Depresiune

Unitatea III IV  Citește cu atenție textele de mai jos și completează tabelul cu informațiile corecte. A. „În doar trei zile, pământul a înaintat cu peste 300 de metri. Autoritățile au evacuat deja patru familii, iar casele rămase în urma acestora s-au prăbușit [...]. Scârțâie acoperișul, mobila prin casă, se mișcă pământul cu totul, merge. Deja mi s-au spart bateriile la baie, la chiuvete, la toate... se face presiune probabil, a spus Elena Diaconeasa, localnică. [...] Autoritățile au încercat să facă un baraj care să oprească pământul să înainteze, dar acesta nu a rezistat. Aceste pintene, cum le spunem noi sau ziduri de sprijin sunt făcute din piatră compactată [...], a spus Viorel Popescu, directorul Institutului Minier Craiova.” (http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/o-localitate-in-pericol-de-a-fi-inundata-din-cauzaunei-alunecari-de-teren-728673) B. „Jumătate din oraș a dispărut, iar accesul spre localitate a fost blocat, spune primarul Sergio Pirozzi. Ultimul bilanț al victimelor [...] a ajuns la 250 de morți. Excavatoare, câini dresați și mii de salvatori continuă să caute supraviețuitori printre dărâmături. Pompierii italieni au anunțat joi că au reușit să salveze 215 oameni până acum. Echipele de salvatori lucrează contra timp. Încă există șanse pentru oamenii aflați sub dărâmături, pentru că pot supraviețui până la două-trei zile, a declarat unul dintre salvatori, care a venit însoțit de câinele său. Câinii sunt îndrumați spre dărâmături și, dacă latră, înseamnă că în spațiul creat sub mormanul de moloz se află oameni prinși. Conducătorul echipei de salvatori suflă într-un fluier și cere să se facă liniște. Atunci, până și jurnaliștii trebuie să-și întrerupă transmisia pentru ca salvatorii să poată auzi eventualele semne de viață. [...] Ewa Szwajak a povestit postului TVN24 că ea și soțul s-au trezit în Amatrice din cauza vibrațiilor și a unui zgomot teribil și au ieșit printr-un balcon cu fiul în vârstă de patru ani. O altă supraviețuitoare din Amatrice a povestit agenției Associated Press cum s-a ascuns sub pernă [...]. Pe două laturi ale casei, pereții s-au prăbușit în apropiere de mine, dar nu m-au lovit. Apoi a căzut peste mine tot tavanul, dar am avut timp să-mi trag o pernă peste cap și nu am fost rănită, din fericire. (http://adevarul.ro/international/europa/cutremur-italia-povestile-supravietuitorilor-am-pierduttot-frica-1_57bf3a365ab6550cb8176273/index.html) C. „Miercuri, în zori, un bărbat a înlemnit când a văzut cum pământul se surpă, la un metru de un centru comercial. În câteva minute, autoritățile au instaurat starea de alertă. Proprietarii au închis magazinul amenințat de râpă. La acea vreme, clădirea era încă în picioare. [...] Craterul a continuat să se mărească. De la un diametru de cinci metri a ajuns la zece, apoi a trecut de o sută. Colțul din spate al hipermarketului s-a prăbușit, iar salvatorii au părăsit zona în timp ce întregul imobil se făcea una cu pământul. [...] Sub orașul Ocna Mureșului sunt mai multe mine de sare închise de aproape doi ani. Centrul comercial, șoseaua din față și clădirile din jur, toate stau pe galerii de mină ce au fost inundate de apă sărată. [...] Hipermarketul a fost înghițit cu totul de hăul uriaș. [...] În urmă, cu o viteză extraordinară, pământul a continuat să se surpe. Una din casele evacuate a căzut și ea în lacul uriaș de sare, ca o piesă de domino. [...] Nimeni nu se poate apropia de zonă și nici nu se poate interveni. Echipajele de urgență [...] așteaptă să se oprească surpările [...]. În zonă a fost interzis accesul, a fost oprită furnizarea energiei electrice, a gazului și a apei potabile, iar circulația rutieră pe străzile Mihai Eminescu și Nicolae Iorga a fost închisă.” (http://stirileprotv.ro/stiri/eveniment/pericol-un-crater-de-10-metri-a-aparut-in-mijlocul-orasuluiocna-mures.html)

Unitatea III

Litosfera Textul A

Textul B

Textul C

Fenomenul descris

Manifestare Măsuri luate (de oameni sau de autorități)

V   Cum apreciezi că au reacționat oamenii și autoritățile în situațiile respective, descrise în

textele citate la pagina 45? Crezi că ar fi fost necesare și alte măsuri? Care ar fi trebuit să fie ele? Notează răspunsurile tale mai jos.

Unitatea III Evaluare I  Încercuiește varianta corectă de răspuns. 1. Cu ajutorul seismografului, se poate măsura: a. intensitatea cutremurelor; c. ciocnirea plăcilor tectonice; b. intensitatea erupțiilor vulcanice; d. înălțimea vulcanilor. 2. Între Asia și America de Nord se află Oceanul: a. Indian; c. Arctic; b. Atlantic; d. Pacific. 3. Gura de vărsare sub formă de pâlnie, prin care un fluviu se varsă în ocean, se numește: a. estuar; c. deltă; b. fosă abisală; d. plajă. 4. Scoarța terestră plutește pe învelișul numit: c. manta; a. nucleu interior; b. biosferă; d. hidrosferă. 5. În Cercul de Foc al Pacificului sunt localizate cele mai multe: a. erupții vulcanice și prăbușiri; c. cutremure și prăbușiri; b. alunecări de teren și cutremure; d. erupții vulcanice și cutremure.

II   Recunoaște formele de relief din imagini și notează-le pe spațiile libere.

Unitatea III

Litosfera

III  Răspunde la cerințele de mai jos, pe baza hărții următoare: 10

12 13

6 15

8 1

1. Scrie denumirile unităților de relief notate cu cifre de la 1 la 15. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

Unitatea III 2. Grupează unitățile de relief în funcție de continentul pe care se află. Continent

Unități de relief

IV   Realizează un eseu, de 10–15 rânduri, despre regulile de comportare și măsurile de protecție în cazul producerii unui cutremur, a unei alunecări de teren sau a unei prăbușiri. Alege un singur fenomen sau proces din cele trei.

BAREM I

5 x 3 p. = 15 puncte

4 x 3 p. = 12 puncte

III IV

1. 15 x 3 p. = 45 de puncte 2. 15 x 1 p. = 15 puncte 18 puncte Din oficiu: 10 puncte

Unitatea IV

Atmosfera

1. Caracteristici generale și importanță Reține! Atmosfera reprezintă învelișul de aer al Pământului, având aceeași formă ca acesta. Rămâne lângă suprafața Pământului datorită gravitației terestre. În compoziția sa intră gaze (principalele gaze sunt azotul 78% și oxigenul 21%), praf, microorganisme, vapori de apă etc. Pe verticală, atmosfera a fost împărțită, în funcție de anumite caracteristici, în mai multe straturi. Acestea sunt: – troposfera (în acest strat se formează norii, precipitațiile, vânturile); – stratosfera (se remarcă prezența ozonului, gaz care are proprietatea de a absorbi radiațiile ultraviolete, protejând Pământul de acțiunea acestora); – mezosfera (prezintă aceeași compoziție a aerului); – termosfera (cu ionosfera, reflectă undele radio; aici apar aurorele polare și meteorii, numiți popular stele căzătoare); – exosfera (gazele ce compun aerul din acest strat sunt foarte rarefiate).

I   În graficul de mai jos este reprezentată compoziția atmosferei. Scrie, în casete, gazele corespunzătoare procentelor redate pe grafic.

II   Completează spațiile libere cu informația corectă. a. Atmosfera rămâne lângă suprafața Pământului datorită ______________________________ . b. În termosferă au loc fenomene optice luminoase numite _____________________________ . c. Ultimul strat atmosferic în care se menține aceeași compoziție a aerului este _____________________________ . d. Stratul atmosferit în care omul trăiește și își desfășoară activitatea se numește _____________________________ .

Unitatea IV III   Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Stratul atmosferic la nivelul căruia se formează vânturile se numește: a. Mezosferă; b. Litosferă; c. Troposferă; d. Exosferă. 2. Gazul predominant din atmosferă, în proporție de 78%, este: a. Azotul; b. Ozonul; c. Oxigenul;

d. Dioxidul de carbon.

3. Stratul cel mai rarefiat al atmosferei, care se extinde dincolo de 1000 km, este: a. Troposfera; b. Exosfera; c. Ozonosfera; d. Termosfera. 4. Peste 95% din masa atmosferei este concentrată în: a. Mezosferă; b. Troposferă; c. Termosferă;

d. Stratosferă.

IV   Privește cu atenție schema de mai jos și scrie denumirea stratului atmosferic. În coloana din dreapta schemei, notează caracteristicile fiecărui strat.

Peste

Satelit

Navetă spațială

Auroră

Meteoriți

Sondă radio Avion Nori

Straturile atmosferei

Temperatura

Muntele Everest

Transport și fenomene naturale

Unitatea IV

Atmosfera

V  Unește cuvintele din coloanele A, B și C, astfel încât să formezi propoziții corecte. A

Troposfera este

nu ar mai exista

reflectarea undelor radio

La nivelul ionosferei

radiațiile ultraviolete emise de Soare

pe care îl cunoaștem cel mai bine

Gazul care absoarbe

învelișul de aer

viață pe Pământ

Atmosfera este

se realizează

se numește ozon

Fără atmosferă

stratul atmosferic

care înconjoară la exterior Pământul

VI  Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare. 1. Atmosfera se află în strânsă interacțiune cu celelalte învelișuri ale planetei noastre. 2. La nivelul termosferei se formează norii, ceața și precipitațiile. 3. Stratul atmosferic care conține pătura de ozon se numește termosferă. 4. Oxigenul este un gaz care protejează planeta de radiațiile ultraviolete provenite de la Soare. 5. Culoarea atmosferei este dată de vaporii de apă și de particulele de praf care există în troposferă la un moment dat.

VII  Cum se numesc fenomenele din imagini? Explică, pe scurt, cum se formează acestea.

Unitatea IV 2. Elemente și fenomene meteorologice Reține! Temperatura reprezintă gradul de încălzire sau de răcire a aerului la un moment dat. Aceasta se exprimă în grade Celsius și se măsoară cu termometrul. Temperatura variază în funcție de latitudine (scade de la Ecuator spre poli), altitudine (scade odată cu creșterea înălțimii, cu circa 6 °C la 1000 m), fiind influențată de mișcarea de rotație și de mișcarea de revoluție. Presiunea atmosferică reprezintă greutatea cu care aerul apasă pe unitatea de suprafață a Pământului. Se exprimă în milimetri coloană de mercur, iar instrumentul cu care se măsoară se numește barometru. Se consideră presiune atmosferică normală atunci când se înregistrează valoarea de 760 mm coloană de mercur. Precipitațiile atmosferice sunt particule de apă (lichide sau solide) care cad din nori pe suprafața terestră. Ele pot fi de mai multe feluri: lichide, solide și mixte. Cantitativ, precipitațiile scad de la Ecuator spre poli și cresc cu altitudinea. Vântul este mișcarea orizontală a aerului dinspre o zonă cu presiune mare spre o zonă cu presiune mică. Se caracterizează prin direcție, viteză și durată. În funcție de aceste caracteristici, vânturile au fost clasificate în: vânturi permanente (alizee, vânturi de vest, vânturi polare), vânturi periodice (musoni, brize marine, brize montane) și vânturi locale (foehn, crivăț ș.a.).

I   Calculează valoarea temperaturii aerului la 4500 m altitudine, știind că la nivelul mării se înregistrează + 20 °C, iar temperatura scade cu 6 °C la 1000 m.

II   În România, temperatura maximă absolută a fost +44,5 °C (stația Ion Sion, lângă Brăila,

anul 1951), iar cea minimă absolută –38,5 °C (stația Bod, lângă Brașov, anul 1942). Calculează amplitudinea termică.

III   Precizează minimum patru factori care influențează variația temperaturii aerului pe Glob și explică modul în care se manifestă aceștia față de variația temperaturii aerului. a. b. c. d.

Unitatea IV

Atmosfera

IV  Stabilește dacă următoarele enunțuri sunt adevărate (A) sau false (F). 1. Unghiul pe care îl formează razele solare cu suprafața Pământului scade de la Ecuator la poli. 2. Temperatura aerului este uniformă pe suprafața terestră. 3. Temperatura medie a aerului la poli este de 20 °C. 4. Suprafața apelor se încălzește și se răcește mai greu decât suprafața uscatului.

V   Pe baza hărții de mai jos, menționează valorile temperaturilor medii anuale pentru fiecare punct notat cu litere de la A la E.

A C

D E

VI   Pe baza hărții de mai jos, menționează valorile precipitațiilor medii anuale pentru fiecare punct notat cu litere de la A la E.

A C

Unitatea IV VII   Realizează un scurt text geografic în care să folosești următorii termeni: ploaie, nori, condensează, evaporă, fulgi de zăpadă, cristale de gheață.

VIII  Completează spațiile libere cu informația corectă. 1. Greutatea cu care aerul apasă asupra scoarței terestre se numește ____________________________ . 2. Cantitatea de precipitații scade latitudinal, de la _____________________________ către _____________________________ . 3. Mișcarea orizontală a aerului, dinspre o zonă cu presiune mare spre o zonă cu presiune mică, poartă denumirea de _____________________________ . 4. Presiunea atmosferică este normală atunci când barometrul indică ___________________ mm coloană de mercur. 5. Ploile cu o durată mică, cu început și sfârșit brusc, intensitate mare, însoțite adesea de vijelii poartă denumirea de _____________________________ .

IX   Analizează schema de mai jos și precizează numele vânturilor permanente marcate cu literele A, B și C, apoi caracterizează, pe scurt, fiecare tip de vânt permanent identificat. C B A A B C

Unitatea IV

Atmosfera

X   Formulează trei enunțuri din care să reiasă importanța pe care o au precipitațiile pentru natură și pentru activitatea umană.

XI   Încadrează următoarele categorii de precipitații la una dintre stările de agregare: ploaie, ninsoare, lapoviță, burniță, grindină, ceață, polei. lichide

solide

mixte

Bine de știut

• Dintre toate tipurile de nori din atmosfera Pământului, Cirrus este cel mai înalt nor. Acesta poate ajunge până la 13 km înățime în zonele temperate și până la 18 km în zonele calde. • Cea mai rece țară din lume este Rusia. Temperatura medie anuală este de – 5,5 °C. • Mauritania este cea mai aridă țară din lume. Cantitatea medie de precipitații este de 5–10 mm/an. • Vechingen este o localitate din Elveția, lângă Berna, recunoscută pentru cea mai periculoasă cădere de grindină, din data de 8 august 1972. Greutatea bucăților de gheață a ajuns până la 10 kg. • Vostok, cel mai geros loc de pe Glob locuit de oameni, este o stațiune de cercetare din Antarctica unde s-a înregistrat minima de –89,2 °C.

Unitatea IV 3. Vremea și clima Reține! Vremea exprimă ansamblul elementelor meteorologice (temperatură, precipitații și vânturi) care se manifestă la un moment dat într-un loc, iar clima vizează starea medie a elementelor meteorologice pe o suprafață întinsă și într-un interval mare de timp. Vremea se schimbă de la o zi la alta, de la un moment la altul. Clima își păstrează caracteristicile perioade foarte lungi de timp. Prognozarea vremii este foarte importantă pentru transporturi, construcții, agricultură, turism, dar și pentru prevederea apariției unor fenomene extreme, precum inundațiile, ciclonii etc. Omul, prin activitățile sale, influențează starea vremii în mod negativ, prin poluare. În acest fel se schimbă calitatea aerului.

I   Formulează două enunțuri prin care să evidențiezi două deosebiri dintre vreme și climă.

II   Analizează harta de mai jos și completează textul următor cu informațiile referitoare la starea vremii în principalele regiuni și capitale ale Europei.

Vremea este înnorată în partea centrală și _______________ a Europei, iar partea _______________ și estică beneficiază de cer senin. La Madrid și Viena se înregistrează _______________ °C, iar la Dublin se înregistrează _______________ °C, fiind cu _______________ °C mai puțin. La Moscova se semnalează averse însoțite de _______________ . Locuitorii din Atena se vor bucura de o zi însorită cu _______________ °C.

Unitatea IV

Atmosfera

III   Găsește și încercuiește noțiunile din lista de mai jos. Formulează câte o propoziție cu fiecare dintre aceste noțiuni.

Lista de termeni: vreme, climă, stație meteorologică, prognoză, meteorolog, sateliți meteorologici. B J X U Q C I P X P S M J R W

Z T D V T V L Y T D T E T Y R

V Y I R Y D K I K E A T R J Q

T W E E Q V O T M I T E U T X

I Q E M D R X R V A I O L Y Y

Y X I E U K O I I W E R X T J

P R O G N O Z A J Q P O Q E T

U Q R J S L U X T L K L D I R

F P Y U A D V K L D Y O U R X

H W M E T E O R O L O G I C I

B S D J E Z D P R W K I Y P J

N A U T L V J O R L T C D V T

K X Y E I L O Y R I V A R K W

L Q R Z T F Q Z X C K T Q P J

K I W U I V Y T W R E L U Y T

IV  Citește textul de mai jos și răspunde cerințelor următoare. „În vara anului 1812, armata condusă de Napoleon invadează Rusia crezând într-o victorie rapidă (asemenea lui Hitler, un secol mai târziu). Lupta prelungindu-se până în iarnă, francezii au fost afectați de lipsa hranei și a hainelor de iarnă. În acel an iarna a fost deosebit de geroasă, temperaturile scăzând până la –30 °C. Soldații sufereau din cauza gerului, având mâinile și picioarele înghețate. Rușii au câștigat războiul fiind mai bine pregătiți și adaptați pentru rigorile iernii.” (Clima. Stăpâna Pământului, Lucian Irinel Ilinca, 2016) a. Cum a influențat vremea evenimentul istoric menționat în text? b. Ce element climatic a determinat înfrângerea francezilor? c. Subliniază termenii climatici din textul de mai sus.

Unitatea IV 4. Zonele climatice ale Terrei. Influența climei asupra geosferelor Reține! Clima influențează toate geosferele Pământului. Condițiile climatice determină zonele de vegetație și tipurile de sol. De asemenea, clima afectează întreaga existență a oamenilor. Zonele de climă s-au format datorită mișcării de revoluție și formei Pământului. Pe suprafața Globului există cinci zone climatice: zona cu climă caldă, două zone temperate și două zone reci. În cadrul acestora se diferențiază mai multe tipuri de climă. Zona caldă este cuprinsă între 0° și 30° latitudine nordică și sudică și cuprinde următoarele tipuri de climă: clima ecuatorială; clima subecuatorială; clima tropical-umedă/musonică; clima tropical-uscată/ aridă/deșertică. Zona temperată se extinde între 30° și 60° latitudine nordică și sudică. Se remarcă prin prezența celor patru anotimpuri. Cuprinde următoarele tipuri climatice: clima subtropicală/mediteraneană; clima temperat-oceanică; clima temperat-continentală. Zona rece se desfășoară între 60° și 90° latitudine nordică și sudică. Se împarte în două tipuri climatice: clima subpolară; clima polară. La acestea se adaugă clima munților înalți (montană/alpină), prezentă în zonele cu munți înalți (peste 2000 de metri). Se caracterizează prin etajare climatică, fapt impus de scăderea temperaturii odată cu creșterea altitudinii.

I   Colorează harta climatică a Africii, folosind următoarea legendă.

climă ecuatorială climă subecuatorială climă tropical-umedă climă tropical-uscată climă subtropicală (mediteraneană)

Unitatea IV

Atmosfera

II   Caracterizează, prin comparație, clima subtropicală și clima subecuatorială, completând cores-

punzător în diagrama de mai jos. În cercul din stânga și în cel din dreapta notează ce este specific celor două tipuri de climă, iar în spațiul din mijloc notează asemănările dintre cele două.

Climă subtropicală

Climă subecuatorială Asemănări

III   Caracterizează, la alegere, un tip de climă, precizând: • • • • • •

Zona și tipul de climă __________________________________________________________________ Localizare ___________________________________________________________________________ Anotimpuri (sezoane) __________________________________________________________________ Temperaturi medii anuale ______________________________________________________________ Precipitații medii anuale ________________________________________________________________ Vânturi ______________________________________________________________________________

Urmărind această structură, caracterizează clima localității tale. • • • • • •

Unitatea IV IV   Cu ajutorul atlasului geografic, completează matricea de mai jos referitoare la caracteristicile tipurilor principale de climă, folosind denumirile date în casetă.

Regiuni geografice Peninsula India

Temperaturi medii anuale

Tip de climă

Precipitații

Vânturi

Tropical uscat Zăpezi Arhipelagul Indonezian

Vânturi polare

26–27 °C Subtropical

Ecuatorial

Sahara

Calm ecuatorial

Polar

Peninsula Italică

Groenlanda

Ploi zilnice

Secetă

Musoni

25–30°C

Sub 0 °C

15–17 °C

Ploi de vară

Alizee

Ploi de iarnă

Vânturi de Vest

20–25 °C

Musonic

V  Pe baza hărții de mai jos, precizează: a. tipul de climă specific în regiunea marcată pe hartă cu numărul 1; b. denumirea vânturilor specifice în regiunea marcată pe hartă cu numărul 3; c. două caracteristici climatice specifice regiunii marcate cu numărul 4; d. numărul cu care este marcată pe hartă regiunea în care este specific climatul subpolar.

2 5 1 3 4

Unitatea IV

Atmosfera

5. Aplicații practice I   Construiește un grafic prin care să reprezinți temperaturile medii lunare din tabelul de mai sus. Datele din tabel sunt de la stația meteorologică București–Filaret (altitudine 82 m).

Luna Temperatura (°C)

I –3

F –1

M 5

A 12

M 17

I 21

I 23

A 22,5

S 18

O 12

N 6

D 0

T°C 27 24 21 18 15 12 9 6 3 0 –3 –6 I

II  Descrie cum este vremea în localitatea ta, completând fișa de observare a vremii de mai jos. LOCALITATEA: _______________ JUDEȚUL/SECTORUL: _______________ PERIOADA: _____________ LUNI Temperatură (°C) Precipitații (mm) Vânt Nori (acoperirea cerului) Alte fenomene observate

MARȚI

MIERCURI

JOI

VINERI

SÂMBĂTĂ

DUMINICĂ

Unitatea IV III   Observând graficul de mai jos, precizează: a. luna cu cea mai redusă cantitate de precipitații, precum și valoarea acesteia; b. luna cu valoarea maximă de precipitații, precum și valoarea acesteia; c. diferența de precipitații dintre luna iulie și luna octombrie; d. două luni consecutive cu aceeași valoare a cantității de precipitații medii lunare.

IV   Recunoaște fenomenele meteorologice extreme din imaginile de mai jos și noteaza denumirea acestora pe spațiile libere.

Unitatea IV

Atmosfera

Evaluare I  Completează spațiile libere cu informația corectă. 1. Clima care se caracterizează prin existența a patru anotimpuri se numește ______________________ . 2. Temperatura aerului scade pe măsură ce crește înălțimea, cu circa __________________ °C la 1000 m. 3. Peninsula Balcanică este situată în zona de climă ___________________________________________ . 4. Temperaturi ridicate tot timpul anului și precipitații foarte bogate se înregistrează în clima ______________________________ . 5. Între 40° și 60° latitudine nordică și sudică, în vestul continentelor, se extinde clima _______________ .

II   Citește cu atenție afirmațiile de mai jos și stabilește dacă sunt adevărate (A) sau false (F). 1. Vânturile de vest bat dinspre Oceanul Atlantic spre Australia. 2. Cele mai mici amplitudini termice anuale se înregistrează la Ecuator. 3. În estul Europei bate un vânt local numit crivăț. 4. În deșerturile Asiei Centrale se resimte un climat de tip temperat-continental arid. 5. Calmele ecuatoriale sunt specifice climei temperat-oceanică.

III   Realizează corespondența, prin săgeti, dintre elementele din coloana A (zonele de climă) și elementele din coloana B (tipurile de climă). A

B Climă subpolară Climă ecuatorială

ZONA CALDĂ Climă subtropicală (mediteraneeană) Climă temperat-oceanică ZONA TEMPERATĂ

Climă polară Climă tropical-umedă

ZONA RECE

Climă temperat-continentală Climă tropical-uscată

Unitatea IV IV   Citește cu atenție textul următor, apoi răspunde cerințelor. „În decursul ultimilor 150 de ani, temperatura medie a crescut cu aproape 0,8 °C în general și cu aproximativ 1 °C în Europa. […] Fără o acțiune globală de limitare a emisiilor, […] se așteaptă ca temperaturile globale să mai crească cu 1,8 până la 4,0 °C până în 2100. Aceasta înseamnă că această creștere a temperaturii începând cu perioada preindustrială ar fi peste 2 °C. Peste acest prag, este pe departe mult mai probabil să aibă loc schimbări ireversibile și posibil catastrofale.” (https://www.eea.europa.eu/ro/themes/climate/about-climate-change) 1. Cu câte grade a crescut temperatura în ultimii 150 de ani în Europa? 2. Cu câte grade se așteaptă să mai crească temperaturile globale? 3. Despre ce schimbări ireversibile și posibil catastrofale credeți că se vorbește în textul de mai sus?

BAREM

V   Știind că într-o zonă de deal, cu altitudinea de 500 m,

temperatura este de 20 °C, calculează temperatura la o altitudine de 2000 m.

5 x 5 p. = 25 de puncte

III

3 x 5 p = 15 puncte

10 puncte Din oficiu: 10 puncte

Unitatea V

Hidrosfera

1. Caracteristici generale și importanță Reține! Apa este singurul element care se găsește în toate formele de agregare – lichidă, solidă și gazoasă. Hidrosfera cuprinde apa din Oceanul Planetar (97%) și apa continentală (3%). Datorită căldurii primite de la Soare și formei Pământului, apa trece prin cele trei stări de agregare, formând circuitul apei în natură. Apa este o resursă indispensabilă pentru oameni, un mediu în care trăiesc viețuitoare, dar și un factor de modelare al scoarței terestre (văi, alunecări de teren). Apa nu este inepuizabilă și trebuie utilizată responsabil de către locuitorii planetei noastre.

I   Observă procesul de trans-

formare a apei în imaginea circuitului apei în natură.

1. Săgeata ascendentă reprezintă ___________________________ . 2. Săgeata descendentă reprezintă ___________________________ .

Circuitul apei în natură

II  Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Procesul prin care apa trece din stare gazoasă în stare lichidă se numește: a. evaporare; b. topire; c. condensare; d. sublimare. 2. Din volumul hidrosferei, apele continentale dețin: a. 5%; b. 10%; c. 8%; d. 3%. 3. Oceanul Planetar este alcătuit din: a. lacuri și mări; b. oceane și râuri; c. mări și oceane; d. oceane și lacuri. 4. Schimbările climatice au drept cauză: a. poluarea atmosferei; b. poluarea solului; c. poluare apei; d. poluarea biosferei.

Unitatea V III   Notează în dreptul imaginilor modul în care este utilizată apa.

Unitatea V

Hidrosfera

2. Oceanul Planetar – componente și localizare. Dinamica apelor oceanice Reține! Oceanul Planetar este alcătuit din patru oceane și din mările care comunică direct sau indirect cu acestea. În funcție de poziția lor, mările pot fi mărginașe, intercontinentale sau continentale. Proprietățile apelor oceanice sunt: culoarea (diferă în funcție de transparență, vegetație sau aluviuni aduse de râuri), salinitatea (cantitatea de săruri dizolvate; diferă în funcție de zona de climă) și temperatura (diferă în funcție de poziția pe glob și de adâncime). Apa din Oceanul Planetar este într-o permanentă mișcare. Mișcările apelor oceanice sunt valurile (determinate de vânturi, cutremure, erupții vulcanice submarine), mareele (datorate forței de atracție a Lunii și a Soarelui) și curenții oceanici (formați din diferența de salinitate și temperatură sau de relieful marin).

I   Completează harta cu denumirile oceanelor și ale continentelor. Notează tipul de mare corespunzător cifrelor 1–3 de pe hartă, precum și numele acestora.

1. 2. 3.

Bine de știut Oceanul Planetar deține rezerve de petrol, gaze naturale (mai ales în zona mărilor mărginașe sau a golfurilor – de exemplu, Marea Nordului și Golful Persic), dar și noduli polimetalici (minereuri care conțin mai multe metale).

Unitatea V II  Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Oceanul cu cea mai mică suprafață se numește: a. Oceanul Pacific; b. Oceanul Indian; 2. Oceanul cu cele mai multe insule este: a. Oceanul Indian; b. Oceanul Arctic; 3. Groapa Marianelor se află în: a. Oceanul Indian; b. Oceanul Pacific; 4. Marea Neagră este o mare de tip: a. mărginaș; b. intercontinental;

c. Oceanul Arctic;

d. Oceanul Atlantic.

c. Oceanul Atlantic; d. Oceanul Pacific. c. Oceanul Atlantic; d. Oceanul Arctic. c. continental;

d. mediteranean.

III Completează spațiile libere cu informația corectă. 1. Cantitatea de săruri dizolvată în apele oceanice poartă numele de ___________________________ . 2. Mările situate lângă continente se numesc mări ___________________________ . 3. Oceanul care are forma literei S se numește ___________________________ . 4. La suprafață, temperatura apelor oceanice este influențată de distanța față de ___________________________ . 5. Ecuatorul nu traversează Oceanul ___________________________ .

IV  Notează pe desen cele două corpuri cosmice care influențează formarea mareelor.

maree minimă

maree maximă

Unitatea V

Hidrosfera

V  Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Forța de atracție a Lunii și a Soarelui duce la formarea: a. valurilor; b. curenților; c. mareelor; 2. Cauza principală a formării valurilor este: a. temperatura; b. erupția vulcanilor; c. seismul; 3. Cele mai înalte valuri sunt provocate de: a. cutremur; b. vânt; c. salinitate; 4. Forța mareelor și a valurilor poate furniza: a. curent electric; b. căldură; c. combustibil;

d. brizelor. d. vântul. d. maree. d. metale.

VI   Urmărește harta curenților oceanici din atlase și descoperă denumirea curenților din harta alăturată, notați cu cifre de la 1 la 10.

1. ______________________________ 2. ______________________________ 3. ______________________________ 4. ______________________________ 5. ______________________________ 6. ______________________________ 7. ______________________________ 8. ______________________________ 9. ______________________________ 10. ______________________________

VII  Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare. 1. Cele mai înalte maree se produc în Oceanul Atlantic. 2. La reflux, apele marine acoperă țărmul. 3. Valurile produse de seisme se numesc tsunami. 4. Curenții reci se găsesc și în zonele calde. 5. Mareele nu pot produce curent electric.

Bine de știut Mareele sunt utilizate pentru obținerea energiei alternative, nepoluante. La Rance, Franța, este prima centrală care a utilizat energia mareelor. A fost inaugurată în anul 1986. Marea Britanie, Portugalia și Japonia folosesc energia valurilor pentru obținerea curentului electric.

Unitatea V 3. Apele continentale Reține! În scoarța terestră, apa ajunge infiltrându-se de la suprafață, trecând prin rocile permeabile și se oprește deasupra unui strat impermeabil. Stagnează sub forma unui strat acvifer aflat la adâncimi mici (freatic), care alimentează fântânile sau la adâncimi mari (captiv), din care apar izvoarele arteziene. Când apa subterană iese la suprafață se formează izvoarele. Unele izvoare au apă caldă și se numesc izvoare termale. Cele care aruncă jeturi mari la înălțime se numesc gheizere și apar în zone vulcanice. Dacă concentrația de săruri este mare, se numesc izvoare minerale. După mărime, apele curgătoare se clasifică în: pâraie, râuri și fluvii. Bazinul hidrografic este suprafața de pe care un râu își adună afluenții și este despărțit de alt bazin prin cumpăna de ape. De la izvor până la gura de vărsare, un râu are trei sectoare ale cursului său: superior, mijlociu și inferior. Forma de relief rezultată în urma eroziunii scoarței terestre se numește vale fluvială. Aceasta este alcătuită din albia minoră, albia majoră (luncă) și terase. Acumulările de apă în depresiuni ale scoarței formează apele stătătoare. După mărime, acestea pot fi: lacuri, bălți și mlaștini. Lacurile pot fi întâlnite pe toate continentele și s-au format în mod diferit. Astfel, vom întâlni lacuri naturale (glaciare, tectonice, vulcanice, formate prin dizolvarea calcarului, a sării sau a gipsului, limanuri fluviatile, formate în delte sau lunci, pe țărmuri – limanuri marine și lagune, de baraj natural). Altele sunt antropice, construite pentru obținerea curentului electric (hidroenergetice), de agrement, irigații, piscicultură, alimentarea cu apă a unor localități. Bălțile se formează în lacurile cu adâncime mică, prin creșterea vegetației. Mlaștinile apar în zonele în care sunt mici depresiuni în scoarță și apa persistă datorită prezenței argilei.

I   Notează în dreptul fiecărei litere tipurile de roci, straturile acvifere și tipul de izvor. A. ___________________________________________________ B. ___________________________________________________

C. ___________________________________________________

C F E

D. ___________________________________________________

E. ___________________________________________________ F. ___________________________________________________ G. ___________________________________________________

D B

II  Citește afirmațiile de mai jos și încercuiește-le pe cele adevărate. 1. Izvoarele arteziene au apă sub presiune. 2. Cele mai răspândite roci permeabile sunt pietrișurile și nisipurile. 3. Gheizerele se formează în zonele polare.

Unitatea V

Hidrosfera

III  Citește textul de mai jos și răspunde la următoarele cerințe. „Sahara are, sub ea, depozite naturale de apă dulce, de proporții uriașe! Cel mai neprimitor deșert al Terrei poate da apă țărilor africane din jur și nu numai lor! Explicația? Sursa descoperită în ultimele decenii, numită apă-fosilă sau paleo-apă, adică acea apă care s-a infiltrat într-un acvifer (strat care conține apă) acum multe mii de ani, într-o eră geologică demult scursă. Resursa vitală… fosilă poate rămâne în aceste acvifere sute de mii, milioane de ani, fără să se evapore. Apa-fosilă zace în subteran, ca urmare a unui eveniment geologic major – cutremur, cataclism – care culminează cu astuparea și sigilarea ei pe veci. Paleo-apele nu sunt surse regenerabile de apă, astfel că, odată deschis locul, forată apa, acviferul nu se mai realimentează. Revenind la Sahara cea fascinantă, s-a descoperit că cel mai voluminos acvifer din lume este situat chiar sub cel mai mare deșert de pe Pământ. Cu o suprafață de 9 400 000 km², Sahara a fost „devoalată”, din punctul de vedere al apelor-fosile, în anul 1950. Zăcământul de apă, numit Sistemul Nubian, este o mare subterană de apă dulce, care poate să salveze mii de oameni, cunoscută fiind criza africană acută în acest sens. A fost descoperit în urma prospecțiunilor pentru noi surse de petrol de pe teritoriul Libiei. El se află sub teritoriile a patru țări: Libia, Sudan, Ciad și Egipt. Experții care l-au investigat susțin că are un volum de cel puțin 150 000 km³ de apă dulce!” (Incredibil, dar adevărat! Sahara „stă” pe 150 000 km³de apă dulce! Publicat la: 07 iulie 2015 | în Mondo) 1. Care sunt țările sub care se află apa fosilă? Localizează-le pe hartă.

2. Care este suprafața apelor fosile?

3. Care este volumul de apă dulce al Saharei?

4. Subliniază termenii geografici cunoscuți de tine. 5. Propune o soluție prin care aceste ape pot deveni utilizabile de către locuitori.

Unitatea V IV   Notează pe schița următoarele elemente ale unui bazin hidrografic: izvorul, confluența, gura de vărsare și afluentul.

V   Descoperă și notează în dreptul fiecărei cifre denumirea fluviilor din continentul Europa. 1. ______________________________ 2. ______________________________ 3. ______________________________ 4. ______________________________ 5. ______________________________ 6. ______________________________ 7. ______________________________ 8. ______________________________

Bine de știut

• Cea mai mare peșteră din lume face parte dintr-o rețea de 150 de peșteri. Peștera Hang Son Doong se află în jungla din Vietnam. Deține cea mai mare sală a unei peșteri din lume, de 200 m înălțime și 150 m lățime. • Cea mai lungă peșteră din România și din sud-estul Europei este peștera Vântului din Munții Pădurea Craiului. Galeriile ei se întind pe aproape 50 km. • În Parcul Yellowstone, Old Faithful este unul dintre cele mai frumoase gheizere. Acesta aruncă până la 30 000 l de apă clocotită la fiecare 30–80 de minute, înălțimea fluxului fiind de 30–56 de metri. • Cascada Victoria este o cascadă din Africa, formată pe râul Zambezi, la granița dintre Zambia și Zimbabwe. Aceasta are o lățime de 1707 metri și este cea mai largă perdea de apă din lume; ocupă locul șapte după debitul anual de apă.

Unitatea V

Hidrosfera

VI  Completează schema tipurilor de lacuri cu noțiunile corecte. După:

– modul de formare

– forma de relief în care sunt așezate

– gustul apei

VII  Citește afirmațiile de mai jos și încercuiește-le pe cele adevărate. 1. Lacurile glaciare s-au format la munte. 2. Marea Moartă este un lac cu apă dulce. 3. Bălțile apar numai după ploaie. 4. Marea Caspică și Lacul Aral sunt resturi din foste mări. 5. În România nu sunt lacuri vulcanice.

Bine de știut

• Barajul celor trei defileuri, situat pe cursul fluviului Yangtze (Chang Jiang) din China, este cel mai mare din lume. Produce energie electrică, dar contribuie și la triplarea capacității de transport a fluviului Yangtze. • Delta Dunării (3446 km²), situată în sud-estul României și parțial în Ucraina, este a doua ca mărime și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Are trei brațe principale (Chilia, Sulina și Sf. Gheorghe), canale, lacuri, mlaștini, ostroave și grinduri. • Lacul Baikal, situat în sud-estul Siberiei (Federația Rusă), este întins pe o suprafață de 3,15 milioane de hectare. Este cel mai adânc lac (1637 m) de pe glob și deține cea mai mare rezervă de apă dulce din lume (23 000 km³). • Marea Moartă este cel mai adânc lac sărat, având o adâncime de 377 m. Salinitatea este de 337 g‰, de 8,6 ori mai mare decât a Oceanului Planetar. • Complexul lagunar Razim-Sinoe este situat în sudul Deltei Dunării și are o suprafață de 1145 km2, din care doar lacurile ocupă 863 km2. Este cea mai mare suprafață lagunară din România.

Unitatea V 4. Ghețarii Reține! În zonele reci, unde zăpezile se mențin de la un an la altul (zăpezi permanente), se găsesc ghețari. Aceștia ocupă suprafețe mari, în jurul zonelor polare (ghețari continentali) și suprafețe mai mici pe crestele munților înalți, mai sus de limita zăpezilor permanente (ghețari montani). Ghețarii continentali se mai numesc și ghețari de calotă (Antarctica, Insula Groenlanda). Din aceștia se desprind aisbergurile. În jurul ghețarilor continentali, apa oceanelor și a mărilor este și ea înghețată, formându‑se astfel banchiza. Cei mai mulți ghețari montani sunt localizați în munții Alpi, Himalaya, Cordilieri și Anzi.

I  Notează tipul sau forma ghețarilor în dreptul fiecărei imagini.

II  Completează enunțurile cu informația corectă. 1. Materialele erodate de limba glaciară se numesc ______________________________ . 2. Cei mai mulți ghețari de circ din Europa sunt în Munții ______________________________ . 3. Valea glaciară are forma literei ______________________________ . 4. Suprafața ghețarilor de pe Terra este ______________________________ . 5. Gheața care se scurge din circul glaciar formează ______________________________ .

III  Citește afirmațiile de mai jos și încercuiește-le pe cele corecte. 1. Ghețarii se pot forma la orice altitudine. 2. În spatele unor morene se pot forma lacuri. 3. Ghețarii continentali conțin apă sărată. 4. Fluviul Gange izvorăște dintr-un ghețar. 5. Din cauza încălzirii globale, limita zăpezilor permanente coboară.

Unitatea V

Hidrosfera

5. Aplicații practice I  Notează apele din orizontul local, urmărind aceste aspecte. a. Denumirea râului/râurilor sau a altor tipuri de ape curgătoare. b. Pe care din cele trei sectoare ale râului este așezată localitatea ta? c. Ce aspecte ale albiei ai observat? (meandre, luncă, terase, baraje) d. Dacă te afli în apropierea gurii de vărsare, ce tip este aceasta? e. Ce lacuri ai întâlnit în apropierea localității? Notează denumirea și tipul acestora.

II  Asociază, prin săgeți, imaginile cu fenomenele extreme învățate.

Viitură

Lac înghețat

Viscol

Inundație

Sloiuri de gheață plutind pe un râu

Unitatea V III  Descoperă și notează denumirea râurilor notate cu literele a–e pe harta României. a. ______________________________

d. ______________________________

b. ______________________________

e. ______________________________

c. ______________________________

d b

IV   Propune câteva activități prin care să economisești consumul de apă din școala ta și să protejezi comunitatea.

V   Citește eticheta care îți indică com-

poziția chimică a unei ape minerale și află cum este cotată printre categoriile de ape minerale din România. Găsești informații accesând site-ul: http://www.wall-street.ro/articol/ Social/148452/analiza-ws-tu-stii-cebei-topul-celor-mai-sanatoase-apeminerale-din-romania.html.

Unitatea V

Hidrosfera

Evaluare I  Completează spațiile libere cu informația corectă. 1. Toate mările și oceanele formează împreună _____________________ . 2. Continentul acoperit în întregime cu gheață este _____________________ . 3. Cel mai lung fluviu din lume se numește _____________________ . 4. Pe Dunăre se află cel mai mare lac hidroenergetic din România, numit _____________________ . 5. Cascada cu cea mai mare cădere de apă se numește _____________________ .

II  Completează aritmogriful de mai jos cu informațiile din definiții. A

A-B – Învelișul apei 1. Vale îngustă săpată în calcare. 2. Strat subteran care conține apă. 3. Fenomen prin care apa dintr-o vale se revarsă peste maluri în cantitate mare. 4. Apă curgătoare. 5. Punct de pornire a unei ape curgătoare. 6. Val provocat de un seism (cutremur). 7. Cel mai întins ocean. 8. Apă în stare solidă care se formează la mari înălțimi sau în zonele reci. 9. Mișcare de înaintare și de retragere a apelor oceanice. 10. Formă de relief rezultată în urma eroziunii unei ape curgătoare.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 B

III  Urmărește harta și denumește principalele fluvii ale lumii, notate cu litere de la a la e. a. ______________________________ b. ______________________________

c. ______________________________ c

b a

d. ______________________________ e. ______________________________

BAREM

IV   Realizează un eseu de o jumătate de pagină cu titlul:

Apa – sursa vieții pe Terra. Utilizează termenii: izvor, gheață, Oceanul Planetar, peșteră, râu, poluare, lac, strat acvifer freatic, inundație, tsunami.

5 x 3 p. = 15 puncte

11 x 4 p = 44 de puncte

III

5 x 3 p = 15 puncte

16 puncte Din oficiu: 10 puncte

Unitatea VI 1. Caracteristici generale și importanță Reține! Terra este singura planetă, cunoscută până în prezent, care a permis dezvoltarea vieții și a învelișului numit biosferă. Viața a apărut în domeniul acvatic acum 3,5 miliarde de ani, dar este prezentă în toate geosferele, de la 11 000 m adâncime (în oceane) până la 15 km înălțime (în atmosferă) sau până la 3000 m în scoarța terestră. Omul este principalul utilizator al elementelor biosferei, folosindu-le ca hrană sau ca materii prime pentru diverse ramuri ale industriei. De asemenea, biosfera furnizează oxigen și contribuie la formarea solului. Viețuitoarele sunt prezente în toate domeniile de viață, deoarece s-au adaptat la condițiile de mediu (lumină, relief, căldură, apă, vânt, sol și om). Datorită acestor adaptări, viețuitoarele au și o diversitate foarte mare. Omul provoacă dezechilibre majore în mediile de viață ale plantelor și ale animalelor (prin defrișări, vânat excesiv, înlocuirea vegetației naturale cu unele culturi agricole etc.). Pentru a limita efectele negative pe care le produce biosferei, omul a început să ia măsuri pentru protecția mediului. Printre aceste măsuri se numără înființarea unor areale protejate (parcuri naționale, parcuri naturale, rezervații naturale, rezervații ale biosferei) și ocrotirea unor specii de plante și animale.

I  Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare. 1. Biosfera este învelișul apei. 2. Există viață doar în troposferă. 3. Există viețuitoare care trăiesc la 11 000 m adâncime. 4. În scoarța terestră nu există viață. 5. Viața a apărut pe Terra acum 3,5 miliarde de ani.

II  Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Arborii înalți au nevoie de: a. vânt; b. lumină; c. sol nisipos; d. relief jos. 2. Pentru biosferă, omul are rol de: a. progres; b. factor poluant; c. consumator; d. regres. 3. În zonele reci, animalele sunt acoperite cu: a. frunze; b. coarne; c. blană; d. scoarță. 4. Vântul are rol în: a. răspândirea plantelor; c. creșterea viețuitoarelor; b. hrănirea viețuitoarelor; d. fixarea plantelor în sol. 5. Plantele din zonele tropicale s-au adaptat la temperatura ridicată prin transformarea frunzelor în: a. țepi; b. teci; c. flori; d. crengi.

Unitatea VI

Biosfera

III Scrie sub fiecare imagine factorul care influențează repartiția viețuitoarelor pe Terra.

IV  Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare. 1. În zonele montane înalte, arborii au frunzele sub formă de ace. 2. Pe versanții nordici nu crește vegetație. 3. Legile blânde pot determina vânatul excesiv. 4. Cârtița are un rol negativ pentru natură. 5. În zonele reci nu este posibilă adaptarea plantelor și a animalelor.

V   Completează în dreptul fiecărui element al biosferei (materie primă) produsele obținute sau domeniul de utilizare.

Unitatea VI 2. Plantele și animalele – repartiția geografică Reține! În funcție de zona climatică, pe glob s-au format fâșii latitudinale care au vegetație și faună specifice. Acestea se numesc zone biogeografice. Astfel, în zona caldă vom întâlni pădurile ecuatoriale (selvas în America de Sud), pădurile-galerii și savanele, pădurile musonice și deșerturile tropicale. În zona temperată vom întâlni vegetația mediteraneeană, pădurile de foioase, stepa (prerie în America de Nord și pampas în America de Sud), deșerturile temperate, pădurile de conifere (taiga în Eurasia). În zona rece se întâlnesc tundra și deșerturile reci. În zona munților înalți, vegetația este etajată pe altitudine.

I Cu ajutorul săgeților, indică zona biogeografică în care trăiesc speciile de animale și de vegetație situate în jurul hărții de mai jos.

Unitatea VI

Biosfera

II   Compară zona savanei cu cea a stepei. Găsește două asemănări și două deosebiri în ceea ce privește vegetația și fauna.

III  Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare. 1. Pinguinii trăiesc în zona Oceanului Arctic. 2. Taigaua este prezentă în Europa și Asia. 3. Cămila s-a adaptat în America de Sud. 4. Baobabul crește în savană. 5. Palmierii cresc în zona tundrei.

Bine de știut

• Lintea de apă este o plantă plutitoare cu frunze de 1 mm lățime. Floarea ei este cea mai mică din lume. • Speciile de bambus au perioade diferite de înflorire. Cei care fac parte din aceeași specie, înfloresc în același timp în orice zonă a Terrei cresc. • Păsările colibri zboară în jurul florilor pentru a culege nectarul. Energia pe care o consumă este echivalentă cu consumul a 150 de hamburgeri pe zi al unui om. • Floarea albă a nufărului de Amazon are dimensiunea unei mingi de fotbal. După polenizare, culoarea acesteia devine mov. • Dinții castorului cresc toată viața. De aceea, el trebuie să roadă mereu pentru a putea să îi mențină la o lungime potrivită. • Cea mai mare floare din lume este cea a plantei numită Rafalezia Arnoldi, din Insulele Filipine. Are o circumferință de 3 m și cântărește 10 kg. Un boboc de floare poate fi de două-trei ori mai mare decât o varză. • Pinul de Alep te poate ajuta să te orientezi. Trunchiul său este înclinat spre sud. • Girafa, pe lângă faptul că este cel mai înalt animal al planetei, are și o limbă lungă, cu care reușește să se spele pe ochi. • Scheletul rechinilor nu este alcătuit din oase, ci din cartilaje. Ţesutul cartilaginos este flexibil și rezistent.

Unitatea VI IV  Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Arborele de cauciuc crește în: a. savană; b. stepă; 2. Tigrul bengalez trăiește în: a. taiga; b. tundră; 3. Vegetația este dispusă etajat: a. la munte; b. la câmpie; 4. Rozătoarele mici trăiesc în: a. stepă; b. tundră;

c. pădurea de foioase;

d. pădurea tropicală umedă.

c. savană

d. pădurea musonică.

c. în zona litorală;

d. în zona polară.

c. savană;

d. pădurea ecuatorială.

V  Completează spațiile libere cu informația corectă. 1. Abanosul este un arbore cu lemn _______________________________________________________ . 2. Papagalii trăiesc în pădurile ____________________________________________________________ . 3. Ursul polar trăiește în zona ____________________________________________________________ . 4. Sequoia este un arbore _______________________________________________________________ . 5. Maquisul este o formațiune vegetală specifică zonei ________________________________________ .

VI   Asociază tipul de vegetație din coloana A cu speciile de plante din coloana B și cu speciile de animale din coloana C. A

savană

arbore de cacao, abanos

ren, vulpe polară

pădure de conifere

mușchi, licheni

maimuță, piton

tundră

baobab, acacie

urs, jder

pădure ecuatorială

pin, molid

zebră, girafă

Unitatea VI

Biosfera

3. Solul – resursă a vieții Reține! Stratul subțire și afânat de la suprafața scoarței terestre, în care plantele își înfig rădăcinile, se numește sol. Principala sa însușire este fertilitatea. Acesta este alcătuit din materie organică, rezultată în urma descompunerii plantelor și animalelor, roci sfărâmate, apă și aer. Formarea solurilor este un proces care poate să dureze mii de ani. La formarea lor participă rocile, relieful, temperatura, precipitațiile, vântul, apa, plantele, animalele, omul și timpul. La un profil de sol se poate observa roca descompusă, stratul permeabil în care sunt rădăcinile plantelor și stratul de sol în care se observă materia organică (situat la suprafață) de culoare închisă. La fel ca zonele biogeografice, solurile sunt dispuse latitudinal, dar și azonal (unde condițiile o impun). Astfel, pe glob se întâlnesc următoarele tipuri de soluri zonale, pornind de la ecuator: lateritele (sub pădurile ecuatoriale), solurile de savană, solurile regiunilor deșertice (nisipoase), solurile regiunilor mediteraneene (terra rosa), luvisolurile (sub pădurea de foioase), cernoziomurile (sub stepă – cele mai fertile), podzolurile (sub pădurea de conifere), solurile de tundră și cele montane, etajate.

I  Notează A sau F (adevărat sau fals) în dreptul afirmațiilor următoare. 1. Solul este un înveliș al Pământului. 2. Formarea solului poate dura sute de mii de ani. 3. Solul are o grosime de 10 km. 4. Pentru formarea solului este necesară doar apa. 5. Omul nu are nicio influență asupra solului.

II  Urmărind profilul din imagine, notează denumirea fiecărui strat. A B C

III  Completează etichetele cu factorii care influențează formarea solului.

Unitatea VI IV  Completează spațiile libere cu informația corectă. 1. Cele mai fertile soluri se numesc ________________________________________________________ . 2. Solurile de tundră au o grosime _________________________________________________________ . 3. În savană, solurile au culoarea __________________________________________________________ . 4. În zonele reci, durata de formare a solurilor este ___________________________________________ . 5. Solurile nisipoase nu rețin _____________________________________________________________ .

V  Citește textul și răspunde la cerințele următoare. „... Solul este stratul afânat, moale și friabil, care se găsește la suprafața scoarței terestre. Împreună cu atmosfera constituie mediul de viață al plantelor. Degradarea solului este procesul care determină distrugerea stratului fertil de la suprafață și imposibilitatea refacerii lui. Acțiunea antropică asupra solului, prin defrișare și aratul pajiștilor, a avut drept consecință apariția «pământurilor rele» pe care nu se mai formează vegetația. Defrișările neraționale duc la dezgolirea solului și la dispariția unui număr mare de specii de plante și animale. [...] Cauzele degradării solului datorate activității umane sunt: exploatările miniere, defrișările pădurilor, desecările, aratul necorespunzător, exploatarea intensivă, folosirea excesivă a îngrășămintelor și a pesticidelor, pășunatul excesiv, turismul practicat necorespunzător.” (http://www.naturalist.ro/viata-si-sanatate/degradarea-solului/) 1. Ce este degradarea solurilor?

2. Ce activități ale omului duc la apariția „pământurilor rele”?

3. Ce activități conduc la dispariția unor specii de plante și animale?

4. Notează cauzele care conduc la degradarea solului.

Unitatea VI

Biosfera

4. Aplicații practice I   Imaginile de mai jos reprezintă efecte ale activității umane asupra biosferei. Notează litera corespunzătoare imaginii în rubrica potrivită cu emoticonul. Argumentează, lângă litera pusă în tabel, de ce consideri că imaginea respectivă trebuie inclusă în acea coloană.

Efecte pozitive

Efecte negative

Unitatea VI II   Citește textul și rezolvă cerințele. Vizionează filmul documentar accesând link-ul de la sfârșitul articolului.

„Așezat deasupra unuia dintre punctele fierbinți ale Terrei, într-un loc în care scoarța Pământului, foarte subțire, se crapă mereu, lăsând să iasă la suprafață magma topită care fierbe în adâncul planetei, arhipelagul Galapagos e un roi de insule vulcanice stâncoase, foarte tinere la scară geologică: cele mai vârstnice au între 5 și 10 milioane de ani vechime, iar altele, precum Isabela și Fernandina, sunt încă în formare, așa cum au arătat-o erupțiile vulcanice, care au adăugat insulei Fernandina încă un strat de lavă solidificată. [...] Iar pe aceste alcătuiri de rocă magmatică, iguane țepoase, țestoase uriașe, de aproape 2 metri lungime, pinguini și lei de mare, cormorani nezburători și albatroși cu aripi imense, zeci de specii de păsări care nu se găsesc decât aici, alcătuiesc acea faună, fără seamăn în lume, care a făcut faimă insulelor Galapagos. Uriașele țestoase din Galapagos au și ele înfățișări diferite – forma carapacei deosebește populațiile între ele. Deși este vorba despre o singură specie de țestoasă gigantică, ea s-a diferențiat, deja, în cel puțin 10 subspecii (atâtea există azi, dar unii cercetători consideră că au existat 12 sau chiar 15, dintre care unele au dispărut). Fiecare dintre insulele Santiago, Santa Cruz, San Cristóbal, Pinzón și Española își are subspecia sa (diferențierea s-a produs datorită izolării fiecărei populații pe câte o insulă, căci aceste reptile nu sunt bune înotătoare și nu pot străbate cu ușurință brațele de mare dintre insule) și există câte o subspecie pentru fiecare dintre cei cinci vulcani principali ai insulei Isabela (cea mai mare din arhipelag); în cazul acestora din urmă, ceea ce le-a izolat unele de altele și le permite să evolueze independent sunt marile bariere de lavă solidificată, formate în cursul erupțiilor și care împart, practic, insula, în mai multe «enclave».“ (http://travel.descopera.ro/) https://www.youtube.com/watch?v=Nk2Ky2cHI-g 1. Notează denumirea insulelor care alcătuiesc arhipelagul Galapagos.

2. După modul de formare, ce tip de insule sunt? 3. Notează speciile de animale care trăiesc în aceste insule.

4. Ce vârstă au aceste insule?

Unitatea VI

Biosfera

III   Cu ajutorul internetului, al atlasului geografic și al enciclopediilor, oferă câte patru exemple pentru fiecare categorie de areal protejat din țară sau de pe glob.

a. Parcuri naționale

b. Parcuri naturale

c. Rezervații ale biosferei

IV   Dacă ai în localitatea ta zone protejate, menționează denumirea acestora și 2–3 specii de plante și/sau animale protejate.

V   Informează-te despre organizații care se ocupă de protecția mediului și notează numele lor mai jos. Discută cu ceilalți colegi despre organizațiile descoperite de fiecare.

VI   Imaginează-ți că ești directorul unei grădini zoologice și trebuie să găsești două soluții pentru a îmbunătăți viața animalelor. Noteză-le și împărtășește-le colegilor tăi.

a. b.

Unitatea VI Evaluare I  Utilizează harta biogeografică și rezolvă următoarele cerințe. Oceanul Arctic

Oceanul Arctic

Oceanul Atlantic

1 3

b d 2

Oceanul Pacific

Ecuator

Oceanul Indian

Oceanul Pacific

4 Deșerturile reci

Păduri mixte și de foioase

Zona savanelor

Tundra

Pădurile ecuatoriale

Deșerturile tropicale

Taiga (Pădurea de conifere)

Stepa

Vegetația mediteraneeană

Vegetația munților înalți

1. Pentru zona biogeografică notată cu cifra 1, notează denumirea acesteia și o plantă specifică. 2. Pentru zona biogeografică notată cu cifra 2, notează un animal specific și o plantă caracteristică. 3. Pentru zona biogeografică notată cu cifra 3, notează un arbore specific și un animal care trăiește în acea zonă. 4. Pentru zonele biogeografice notate cu cifrele 4 și 5, notează câte un animal specific și denumirea zonei biogeografice. 5. Pentru zona biogeografică notată cu litera a, notează un tip de sol și un animal specific. 6. Pentru zona biogeografică notată cu litera b, notează un arbore specific și un tip de sol. 7. Pentru zona biogeografică notată cu litera c, notează două animale specifice. 8. Pentru zona biogeografică notată cu litera d, notează un tip de sol și un arbore specific.

Unitatea VI

Biosfera

II  Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect. 1. Unica planetă care are învelișul biosferei este: a. Venus; b. Pământ; c. Marte; 2. Pădurea musonică se întâlnește numai pe continentul: a. Asia; b. Europa; c. Africa; 3. Fertilitatea solurilor este dată de prezența stratului de: a. roci; b. apă; c. humus; 4. Taigaua este o pădure de: a. foioase; b. palmieri; c. bambus; 5. Pentru a proteja zonele cu peisaje unice, există: a. proteste; b. rezervații; c. întreceri;

d. Uranus. d. America de Sud. d. viețuitoare. d. conifere. d. concerte.

III   Completează aritmogriful de mai jos, notând pe verticala A–B denumirea celui mai fertil tip de sol din zona temperată. A

1 2 3 4 5 6 7 8

1. Arbore care crește pe malul râurilor din zona temperată. 2. Formațiune de vegetație din zona temperată. 3. Șarpe veninos din zona musonică care ridică capul când aude muzică. 4. Animal simbol al Australiei. 5. Arbore cu trunchiul gros din savană. 6. Erbivor din savană, cu dungi albe și negre. 7. Arbore conifer. 8. Tip de sol pe care se formează pădurea de conifere. 9. Formațiune vegetală din zona mediteraneeană.

9 B

IV   Notează două practici pe care poți să le schimbi pentru a contribui la protecția biosferei. a. b.

V   Formulează trei argumente care să susțină afirmația: Biosfera este în pericol din cauza încălzirii globale.

BAREM I

2 x 8 p. = 16 puncte

1. ____________________________________________________

5 x 2 p. = 10 puncte

2. ____________________________________________________

III

10 x 4 p. = 40 de puncte

3. ____________________________________________________

2 x 4 p. = 8 puncte

3 x 2 p. = 6 puncte

10 puncte

VI   Realizează un text, pe o coală de hârtie, în care să folosești

următoarele noțiuni: taiga, tigrul zăpezilor, Asia, pin, podzoluri, urs, jder, brad.

Din oficiu: 10 puncte

Unitatea VII Diversitatea peisajelor terestre naturale Reține! Între învelișurile geografice există legături foarte strânse și relații complexe. Pentru că elementele mediului geografic nu pot fi toate observate cu ochiul liber, nici învelișurile geografice nu se pot vedea în mod direct. Ceea ce vedem în jurul nostru este, de fapt, peisajul. El conține în cadrul său elemente din toate învelișurile geografice, dar cel mai vizibil element este vegetația, de aceea peisajele terestre naturale au ca element central zonele biogeografice. Chiar dacă peisajele terestre sunt considerate „naturale”, totuși omul și-a lăsat amprenta asupra lor, prin activitățile pe care le desfășoară. În zona caldă, se întâlnesc peisajele pădurii ecuatoriale, pădurii musonice, savanei, deșerturilor tropicale. În zona temperată sunt localizate peisajele mediteraneene (subtropicale), pădurilor de foioase, stepei, deșerturilor temperate, pădurii de conifere. Iar în zona rece, peisajele întâlnite sunt cele de tundră și cele ale deșerturilor reci. Pe lângă acestea, există și peisajul alpin (sau montan), care este determinat de altitudine și se întâlnește în toate zonele climatice, acolo unde sunt munți înalți.

I   Observă imaginea de mai jos și enumeră elementele fiecărui înveliș geografic pe care îl identifici.

Unitatea VII

Diversitatea peisajelor terestre naturale

II   Asociază peisajul din imaginile din stânga cu denumirile din coloana din dreapta. În dreptul denumirii fiecărui peisaj, notează câte un exemplu despre modul în care omul intervine în acel peisaj natural. Peisajul pădurii ecuatoriale

A Peisajul alpin

B Peisajul deșerturilor reci

C Peisajul mediteraneean

Unitatea VII Peisajul pădurii de conifere

E Peisajul de savană

F Peisajul deșerturilor tropicale

G Peisajul de tundră

III   Descrie un peisaj terestru natural, la alegere, din cele de la exercițiul anterior, urmărind structura: localizare, climă, vegetație, faună, sol, intervenție antropică.

peisajelor terestre naturale Unitatea VII Diversitatea Diversitatea peisajelor terestre naturale IV   Completează aritmogriful de mai jos și vei obține pe verticală denumirea unui fenomen care afectează arealele din zonele aride. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

1 Peisaj întâlnit în zona rece, doar în emisfera nordică. 2 Regiune în care se găsesc cele mai extinse păduri de conifere. 3 Peisaj de pădure întâlnit pe marginea continentelor, în zona temperată. 4 Rezultatul vizibil al elementelor învelișurilor geografice și al relațiilor dintre acestea. 5 Activitate antropică desfășurată intens în zona mediteraneeană. 6 Activitate antropică desfășurată mai ales în cadrul peisajului de stepă. 7 Cel mai mare deșert temperat. 8 Regiune din America de Nord, unde se întâlnește peisajul mediteraneean. 9 Peisaj întâlnit în zonele cu munți înalți. 10 Regiunea cu cea mai mare extindere a peisajului deșerturilor reci. 11 Activitate umană foarte intensă în cadrul peisajelor de pădure. 12 Cel mai mare deșert tropical. 13 Proces care afectează versanții defrișați, mai ales în zona temperată.

Bine de știut Cu cât populațiile care trăiesc în anumite zone de pe glob sunt mai sărace, cu atât impactul pe care îl au asupra mediului în care locuiesc este mai mare. Cele mai intense modificări pe care omul le induce în peisaje sunt defrișările și desțelenirile. De cele mai multe ori, acestea sunt făcute cu scopul de a câștiga noi terenuri agricole (mai ales acolo unde solurile sunt destul de sărace) și pentru activități comerciale (vânzarea lemnului, construcții, mobilă), pentru foc. În Africa, populațiile sărace practică o agricultură itinerantă – vegetația naturală este îndepărtată (prin desțelenire și incendiere) pentru a face loc culturilor agricole. Pentru că solul nu este foarte fertil, în câțiva ani terenurile sunt sărăcite de nutrienți și nu mai pot da roade, așa că terenurile sunt abandonate. Apoi, ciclul se reia cu alte terenuri. Acolo unde nu se pot introduce culturi agricole, se practică pășunatul intensiv – animalele consumă iarba mult mai repede decât poate aceasta să se regenereze, astfel încât toată vegetația este consumată, iar solul rămâne dezgolit. În ambele cazuri, solul va suferi degradări prin eroziune – vântul spulberă particulele, iar apele din precipitații le îndepărtează. De asemenea, aceste modificări stau la baza intensificării fenomenului de deșertificare din Africa. Deșertificarea se referă la transformarea terenurilor fertile în terenuri deșertice (prin defrișări, secetă și supraexploatare agricolă).

Unitatea VII În clasa a V-a, … la unitatea

… am aflat că …

am învățat să …

Diversitatea peisajelor terestre naturale Cuprins Unitatea I

Unitatea V

Terra – o planetă a Universului

1. Universul și Sistemul Solar – aspecte generale . . . . . . . 4 2. Terra – o planetă a Sistemului Solar (formă și dimensiuni) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 3. Aplicație practică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10  Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

Unitatea II

14 18

Unitatea VI

22 25 27

1. Caracteristici generale și importanță . . . . . . . . . . . . . . . 2. Plantele și animalele – repartiția geografică . . . . . . . . 3. Solul – resursă a vieții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4. Aplicație practică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Litosfera

1. Caracteristici generale și importanță . . . . . . . . . . . . . . . 2. Structura internă a Terrei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3. Vulcanii și cutremurele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4. Relieful: continente și bazine oceanice. Forme majore de relief . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5. Aplicații practice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Unitatea IV

1. Caracteristici generale și importanță . . . . . . . . . . . . . . . 2. Oceanul Planetar – componente și localizare. Dinamica apelor oceanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3. Apele continentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4. Ghețarii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5. Aplicații practice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

66 68 71 75 76 78

Terra – o planetă în mișcare

1. Globul geografic și harta. Coordonate geografice . . . 2. Mișcările Pământului și consecințele lor . . . . . . . . . . . . 3. Orientarea în spațiul terestru (elemente naturale și instrumente clasice și moderne) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4. Aplicații practice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Unitatea III

Hidrosfera

28 30 32 36 43 47

Atmosfera

1. Caracteristici generale și importanță . . . . . . . . . . . . . . . 2. Elemente și fenomene meteorologice . . . . . . . . . . . . . . 3. Vremea și clima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4. Zonele climatice ale Terrei. Influența climei asupra geosferelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5. Aplicații practice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  Evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

50 53 57 59 62 64

Unitatea VII

Biosfera și solurile 79 81 84 86 89

Diversitatea peisajelor terestre naturale

Diversitatea peisajelor terestre naturale . . . . . . . . . . . . . . . . 91