ÎNȚELEGEREA TEXTULUI
Caiet de lucru pentru clasa a IV-a
Camelia-Leontina Bălănescu
Daniela Potocean
MINI S TERUL EDUCAȚIEI
AV IZAT
Camelia-Leontina Bălănescu
Daniela Potocean
LECTURĂ și
ÎNȚELEGEREA TEXTULUI
Caiet de lucru pentru clasa a IV-a
Acest auxiliar a fost avizat de Ministerul Educației Naționale prin Ordinul nr. 3022 din 08.01.2018 și se regăsește la poziția nr. 905 din anexa ordinului.
Lectură și înțelegerea textului
Caiet de lucru pentru clasa a IV-a
Camelia‑Leontina Bălănescu, Daniela Potocean
Copyright © 2024 Grup Media Litera Toate drepturile rezervate
Editura Litera
tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e‑mail: contact@litera.ro www.litera.ro
Editor: Vidrașcu și fiii
Redactor: Mihaela Spurcaciu
Corector: Carmen Bîtlan
Tehnoredactare și prepress: Mariana Dumitru, Olimpia Bolozan
Layout și copertă: Lorena Ionică
Credite foto: arhiva Litera, Shutterstock Ilustrație copertă: Shutterstock
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a Romaniei BĂLĂNESCU, CAMELIA LEONTINA
Lectură și înțelegerea textului: caiet de lucru pentru clasa a IV a/ Camelia Leontina Bălănescu, Daniela Potocean. – București: Litera, 2024
ISBN 978 630 342 159 9
I. Potocean, Daniela
37
Dragul nostru elev,
Lectura este o călătorie care te poartă cu mintea și cu inima în timp și în spațiu, într- o lume magică, fascinantă. Pentru a intra prin poarta fermecată a textelor scrise, nu este de ajuns să citești, trebuie să descifrezi sensurile cuvintelor și să le înțelegi.
Ți- am pregătit un material care să te conducă în lumea lecturii și a înțelegerii textelor pe care le citești. Am adunat texte literare în care vei cunoaște personaje, întâmplări, emoții și vei observa asemănări între întâmplările citite și viața ta, între sentimentele trăite de personaje și ceea ce ai simțit tu în anumite momente. Din textele informative vei afla multe lucruri noi, interesante, despre plante, animale, locuri și oameni.
În exercițiile propuse vei formula răspunsuri pe baza informațiilor din texte, vei alege răspunsul corect din mai multe variante, vei pune întrebări despre ceea ce ai citit, îți vei spune părerea asupra anumitor aspecte și vei formula argumente.
Nu uita să te întorci la textul citit ori de câte ori este nevoie, pentru a rezolva corect sarcinile de lucru!
Succes!
Povața, concluzie moralizatoare din scrieri și fapte
Vei cerceta îndemnuri de ordin moral ce conţin învăţături din viaţa de zi cu zi.
Citeşte cu atenţie!
Alice în Ţara Minunilor (fragment)
după Lewis Carroll
Nici nu‑ți închipui cât mă bucur să te revăd, micuța mea dragă! spuse Ducesa, luând‑o drăgăstos de braț pe Alice și pornind cu ea la plimbare.
Alice era tare bucuroasă că o vede într‑o dispoziție atât de plăcută; gândi în sinea ei că poate numai din pricina piperului fusese atât de sălbatică la prima lor întâlnire, în bucătărie.
„Când voi fi eu Ducesă”, își spuse (fără prea multă convingere), „în bucătăria mea nici n‑o să existe piper. Supa e foarte gustoasă și fără. Poate că piperul îi face pe oameni atât de iuți la mânie”, gândi mai departe, încântată că descoperise o regulă nouă, „iar oțetul îi face acri, mușețelul, amari și… bomboa nele, dulciurile de tot felul îi fac pe copii să fie blânzi și buni. Ce bine ar fi să știe asta toată lumea; desigur că atunci n‑ar mai fi cei mari așa de zgârciți cu dulciurile”. Între timp, uitase de Ducesă și tresări foarte speriată când îi auzi glasul foarte aproape de urechea ei.
Te gândești la ceva, draga mea, și din cauza asta ai uitat să mai vorbești. Nu pot să‑ți spun imediat care‑i morala acestui lucru, dar o să‑mi aduc aminte numaidecât.
Poate n‑are nicio morală, îndrăzni
Alice să își dea cu părerea.
Da’ de unde, da’ de unde, fetițo! zise Ducesa. Orice pe lume are o morală, însă tre buie să știi s‑o găsești.
Vorbind astfel, se vârî și mai aproape de Alice.
Fetei nu‑i plăcea deloc să o simtă atât de aproape; mai întâi, fiindcă Ducesa era o poci‑ tanie, și apoi fiindcă era exact atât de înaltă, încât să‑și proptească bărbia de umărul ei; și Alice găsea că e o bărbie foarte ascuțită și incomodă. Totuși, cum nu‑i plăcea să fie ne politicoasă, răbda cât putea.
Jocul merge ceva mai bine acuma, spuse, ca să întrețină nițel conversația.
Așa e, zise Ducesa, și morala acestui lucru este: „O, doar dragostea, doar dragostea pune‑n mișcare lumea!”
Cineva a spus, șușoti Alice, că lumea se mișcă mai bine când își vede fiecare de treaba lui.
A, firește! E cam același lucru, zise Ducesa, lovind cu bărbia‑i micuță și ascuțită umărul lui Alice, pe când adăuga: Și morala acestui lucru este: „Ai grijă de înțeles și atunci cuvintele vor avea grijă de ele însele.”
„Ce‑i mai place să găsească câte o morală la toate!” își zise Alice în gândul ei.
Pun prinsoare că te întrebi de ce nu te iau de mijloc, spuse Ducesa, după o scurtă tăcere. Răspunsul e: pentru că nu cunosc prea bine caracterul flamingoului tău. Să fac o încercare?
Te‑ar putea pișca, răspunse, cu prudență, Alice, puțin dornică să vadă încercarea. E adevărat, spuse Ducesa, păsările flamingo pișcă precum muștarul. Iar morala e bine cunoscută: „Cine se aseamănă, se adună.”
Dar muștarul nu‑i pasăre, remarcă Alice.
Ca de obicei, ai dreptate! exclamă Ducesa, ce bine spui tu lucrurilor pe nume! E un mineral, cred, zise Alice.
Bineînțeles că e, răspunse Ducesa, care părea gata să‑i dea dreptate întotdeauna; există niște mine de muștar pe‑aici, pe‑aproape. Iar morala e: „Cu cât e mai mult la mine, cu atât e mai puțin la tine.”
Ah, știu! exclamă Alice, fără să dea importanță vorbelor Ducesei. E o legumă. Nu prea aduce a legumă, dar asta e.
Sunt cu totul și cu totul de aceeași părere, zise Ducesa, iar morala e asta: „Fii ceea ce ai părea să fii.” Pot să ți‑o spun și mai simplu de‑atât: „Să nu‑ți închipui niciodată că nu ești altfel decât ceea ce le‑ar putea părea celorlalți că ceea ce erai sau ai fi putut să fii n‑a fost altfel decât ceea ce fuseseși și lor li s‑a părut că ești altfel.”
Cred că, dac‑aș vedea‑o scrisă, aș pricepe‑o mai lesne, mărturisi Alice, foarte politicos; dar așa, cum o spui dumneata, nu înțeleg mare lucru.
Asta nu‑i nimic pe lângă ce aș putea să spun, dacă aș vrea, făcu Ducesa, măgulită.
Vă rog, nu vă osteniți să spuneți și mai mult! exclamă Alice.
A, nici să nu vorbești de osteneală! protestă Ducesa. Îți fac cadou tot ce am spus până acum.
„Ieftin cadou!” gândi Alice. „Noroc că nu ni se fac și de ziua noastră asemenea cadouri!” Firește că nu cuteză să spună asta cu glas tare.
Iar te gândești? întrebă Ducesa, lovindu‑i nițel umărul cu bărbia‑i mică și ascuțită.
Am dreptul să gândesc, zise Alice răspicat, căci situația începea să o supere.
Tot atâta drept, răspunse Ducesa, cât au purceii să zboare; și mo…
Dar în clipa aceea, spre uimirea lui Alice, glasul Ducesei se stinse, chiar în mijlocul cuvântului ei preferat, morala, iar brațul petrecut printr‑al fetiței începu să tremure.
1. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Care sunt personajele povestirii?
l De ce era Alice bucuroasă de reîntâlnirea cu Ducesa?
l Care sunt însușirile Ducesei, așa cum reies din text?
Exersează!
Povața, concluzie moralizatoare din scrieri și fapte
l Ce ingrediente nu dorea Alice să folosească niciodată în bucătărie?
l Ce primește în dar Alice de la Ducesă?
l Care este cuvântul preferat al Ducesei?
2. Scrie replicile Ducesei care redau ironia.
3. Explică semnificația enunțurilor moralizatoare de mai jos.
l Ai grijă de înțeles și atunci cuvintele vor avea grijă de ele însele.
l Cine se aseamănă, se adună.
l Să nu-ți închipui niciodată că nu ești altfel decât ceea ce le-ar putea părea celorlalți că ceea ce erai sau ai fi putut să fii n-a fost altfel decât ceea ce fuseseși și lor li s-a părut că ești altfel.
4. Găsește intrusul, în fiecare caz. Taie‑l cu o linie.
5. Alcătuiește enunțuri în care să folosești cuvintele: morală, moral.
6. Completează întrebările pentru a putea lua câte un interviu lui Alice și Ducesei. Alice, De ce
Ducesă,
Explică mi, te rog,
De unde
Ce ai fi făcut
Recitește ultimul alineat al fragmentului, apoi continuă povestea cu 3–5 enunțuri, așa cum îți imaginezi.
În 1862, tânărul matematician Charles Dogson, cunoscut sub numele de Lewis Carroll, a pornit într o călătorie cu vaporul împreună cu prietenul lui, Reverend Robinson Duckworth, și cele trei fete ale lui, Edith (8 ani), Alice (10 ani) și Lorina (13 ani). Dorința lui Carroll de a le distra pe cele trei fetițe a dus la crearea unei povești despre o lume de basm, plină de personaje fantastice. Alice Liddell a fost atât de captivată de poveste, încât i a cerut lui Carroll să o scrie pentru ea.
Citeşte cu atenţie!
Despre mirodenii
Mirodeniile sunt acele substanțe care îmbunătățesc calitatea preparatelor alimen tare și care, de milenii, continuă să fascineze gustul gurmanzilor și să creeze adevărate școli în bucătăria diferitelor popoare.
l Grecii foloseau cimbrul pentru afumat, iar legionarii romani făceau băi cu cimbru înainte de a merge la luptă pentru a le da curaj și putere.
l În Evul Mediu, oamenii credeau că tarhonul era un bun antidot împotriva mușcăturilor de animale veninoase.
l Se spune că vechii fenicieni făceau prăjituri condimentate cu șofran, în onoarea zeiței dragostei, atunci când voiau să aibă noroc în dragoste.
l În Evul Mediu, oamenii mestecau fenicul în timpul slujbelor reli gioase pentru a opri zgomotele emise de stomac.
l Comandanții romani erau împodobiți cu ghirlande din frunze de dafin după câștigarea unei bătălii.
l Se spune că oregano este un simbol al bucuriei. Inspirați de Afrodita, zeița dragostei la vechii greci, miresele și mirii erau împodobiți cu haine și cununi de oregano, pentru că planta era considerată un mijloc de a întări dragostea între cupluri.
l Romanii mâncau la desert o prăjitură de anason pentru a le îm‑ prospăta respirația și pentru digestie.
l În Roma antică, piperul era considerat un simbol de belșug și prestigiu. Aroma sa iute asezona doar mesele celor înstăriți.
l Vechii egipteni, greci și romani considerau rozmarinul o plantă sfântă. Era un simbol al fidelității și se credea că îmbunătățește memoria.
l Doctorii personali ai faraonului Tutankamon îi tratau tusea cu chimion negru. Cleopatra folosea chimionul negru pentru baie, iar Nefertiti îl întrebuința pentru îngrijirea tenului.
(adaptare după www.eatermagazine.ro/retete/tips-tricks/articol-curiozitati-culinare-condimente)
moralizatoare
Exersează!
1. Completează enunțurile cu informații din textul citit.
Mirodeniile sunt acele substanțe care . Grecii foloseau cimbrul pentru . În Evul Mediu, oamenii credeau că
tarhonul era un bun antidot împotriva . Se spune că oregano este un simbol al . În Roma antică, piperul era un simbol de . Vechii egipteni, greci și romani considerau rozmarinul . Cleopatra folosea chimionul negru pentru , iar Nefertiti îl întrebuința pentru .
2. Găsește argumente prin care să explici de ce mirodeniile sunt necesare în bucătărie.
3. Formulează întrebări referitoare la text.
Cine ?
De ce
Când ? Unde ?
4. Lucru în echipă. Formați echipe de câte 5–6 elevi.
a. Selectați din text o informație care vi s a părut interesantă. Notați ideea și explicați alegerea făcută.
b. Un elev citește în fața clasei ideea selectată. Pe rând, ceilalți copii explică cu propriile argumente alegerea făcută: Cred că a ales această informație, pentru că .
5. Spune‑ți părerea!
l Citește cu atenție secvențele în care apar informații despre utilizarea mirodeniilor de a lungul timpului. În timp ce citești, notează pe text simbolul potrivit pentru fie care enunț în parte, ținând cont de modul cum ai recepționat informațiile cerute.
Folosește următoarele simboluri:
√ pentru cunoștințe confirmate de text;
– pentru cunoștințe infirmate de text;
+ pentru cunoștințe noi, neîntâlnite până acum;
? pentru cunoștințe incerte, confuze, care merită să fie cercetate.
l Completează apoi, cu sinceritate, tabelul următor.
√ – + ?
l Comunică datele din tabel colegilor tăi și centralizați observațiile într un tabel ase mănător, la tablă.
6. Scrie o rețetă culinară la care trebuie să adaugi mirodenii. Poate fi o gustare sau un desert! Formulează un argument pentru care recomanzi această rețetă colegi‑ lor tăi. Prepară respectând rețeta și desenează produsul obținut.
Jurnal de reflecţie
Moralistul este ca ochiul: le vede pe toate, dar nu se vede pe sine.
Colorează creionul care exprimă emoția pe care o simți acum. Explică într‑un enunț alegerea ta.
Molière
Vesel Trist
Plictisit
Uimit
2 Cinstea, mai presus de orice
Vei descoperi că cinstea repre zintă momentele când iei în calcul toate posibilităţile, dar alegi calea corectă, adevărul, chiar dacă acest adevăr nu este tocmai ceea ce te mulţumeşte.
Print şi cerşetor
(fragment)
Lordul‑regent strigă fioros:
după Mark Twain
Zvârliți‑l pe cerșetor în stradă și biciuiți‑l prin tot orașul, doar pentru atâta mai e vrednic a fi luat în seamă acest înșelător păcătos!
Ofițerii de gardă se repeziră să‑i îndeplinească ordinul, însă Tom Canty le făcu semn să se depărteze și spuse:
Îndărăt! Cine se atinge de dânsul își primejduiește viața!
Lordul‑regent era încurcat la culme.
Îi spuse Lordului St. John:
Ai cercetat bine?
Dar această întrebare e de prisos. Pare de necrezut, peste fire. Lucruri mărunte, nimicuri, scapă băgării de seamă a cuiva și nu le socoți prilej de mirare, dar cum să fie oare cu putință ca un lucru ce cântărește atâta și‑i mare cât sigiliul Engliterei să poată pieri fără ca vreun om să fie în stare a‑i da iar de urmă, un disc de aur greu?
Tom Canty, cu ochi sclipitori, făcu brusc un alt salt înainte și țipă:
Oprește, destul! Era rotund? Și gros? Și avea litere și semne săpate pe el? Da? Ah, acum știu bine ce‑i acest Mare Sigiliu, care a stârnit atâta frământare și zarvă în juru‑i. Dacă mi‑ați fi spus deslușit cum arăta, l‑ați fi putut căpăta cu trei săptămâni în urmă. Știu prea bine unde se află, dar nu eu l‑am pus acolo mai întâi.
Cine atunci, Luminăția Ta? întrebă Lordul‑regent.
Cel care stă acolo, regele îndreptățit al Engliterei. Și el vă va spune unde se află; atunci veți da crezare că știe aceste lucruri din însăși viața lui dusă la palat. Chibzuiește bine regele meu, îmboldește‑ți mintea; a fost cel din urmă lucru pe care l‑ai făcut în ziua aceea, înainte de a fugi din palat, îmbrăcat în straiele mele, spre a‑l pedepsi pe soldatul care mă lovise.
Urmă o tăcere netulburată de vreo miș‑ care sau vreo șoaptă. Toți ochii erau ațintiți asupra nou‑venitului, care stătea cu capul ple cat și fruntea încruntată, bâjbâind în memo ria sa prin mulțimea de amintiri fără valoare, înghesuite acolo, după un singur fapt mic, care‑i scăpa. Dacă‑l găsea, faptul acela avea să‑l urce pe tron; dacă nu, avea să‑l lase pentru totdeauna în halul în care se afla – un cerșetor și un proscris al sorții. Clipele se scurgeau unele după altele; ele se adunau în minte și băiatul încă se lupta în tăcere cu amintirile, fără să dea vreun semn că a izbutit ceva. Însă, în cele din urmă, scoase un oftat, clătină încet din cap și spuse, cu glas abătut și buze tremurătoare:
Chem îndărăt în amintire întâlnirea noastră, de la un capăt la celălalt, dar sigiliul nu are niciun loc în ea. Făcu o pauză, apoi își înălță privirea și spuse cu o blândă demni tate: Lorzii mei și gentilomi! De‑l veți prăda de drepturile sale pe cârmuitorul vostru cel adevărat din lipsa acestei mărturii, pe care nu‑i în stare a v‑o da, nu mi‑ar sta în putință a mă împotrivi vouă, aflându‑mă fără de putere. Dar...
Vai, e nebunie, vai, e sminteală, regele meu! strigă Tom Canty, îngrozit. Stai! Gân dește‑te bine! Cauza Maiestății Voastre nu este pierdută! Nici că va fi vreodată! Dă ascul tare la cele ce se spun, ia aminte la fiece cuvânt: îți voi aduce iară vie în minte dimineața aceea, și despre bătrâna mea maică‑mare, și despre jocurile necioplite ale băieților din Curtea Gunoaielor. Da, îți amintești, așadar, de aceste lucruri? Prea bine, urmează‑mă cu mintea și mai departe, îți vei aminti totul. Mi‑ai dat de mâncare și de băut și, cu o prin ciară curtenie, ai trimis afară din odaie slujitorii, astfel ca josnicele mele deprinderi să nu mă facă de rușine față de ei, așa, da, și asta ți‑o aduci aminte.
Pe măsură ce Tom dezgropa, pe rând, amănuntele întâlnirii și celălalt băiat dădea din cap în semn că le recunoaște, marea mulțime a privitorilor și a demnitarilor holbau ochii, cuprinși de o buimacă minunare. Povestea suna ca o istorie adevărată.
În glumă, prințul meu, ne‑am schimbat veșmintele. Apoi am stat dinaintea oglinzii și într‑atât de asemenea eram, de‑am zis amândoi că părea a nu se fi făcut vreo
schimbare; da, îți aduci aminte. Apoi ai băgat de seamă că ostașul mă lovise rău peste mână, privește! Iată, nici astăzi încă nu pot scrie cu ea, degetele‑mi sunt țepene. Văzând aceasta, Înălțimea Ta a sărit în sus, jurând răzbunare împotriva acelui ostaș și‑a alergat către ușă; ai trecut pe lângă o masă, și lucrul acela ce‑l numiți sigiliu se afla pe masa aceea; l‑ai luat și grabnic ai cercetat cu privirea jur‑împrejur, după o ascunzătoare; ochiul vostru s‑a oprit asupra...
Așa, de ajuns! Și bunul Dumnezeu să fie slăvit! exclamă zdrențărosul pretendent, cu o aprindere nepotolită. Du‑te, bunul meu St. John. Într‑o mânecă a armurii milaneze, care atârnă pe perete, vei găsi sigiliul!
Așa e, slăvite! strigă Tom Canty. Acum, cu adevărat, sceptrul Engliterei este al Maiestății Voastre, iar cel care ar voi să rostească ceva împotrivă mai bine s‑ar fi născut mut! Du‑te Milord St. John, pune‑ți aripi la picioare!
Nimeni nu știa cât trecuse, când, în cele din urmă, o tăcere neașteptată se așternu în întregul edificiu și, în aceeași clipă, St. John se ivi pe platformă ținând sus, în mâna lui, Marele Sigiliu. Atunci, din toate piepturile se înălță un singur strigăt:
Trăiască adevăratul rege!
Timp de cinci minute, văzduhul se cutremură de strigăte și de tunetul instrumente lor muzicale și se înălbi de o furtună de batiste fluturate.
În mijlocul acelei frământări, un băiat zdrențăros, cel mai de seamă personaj din Anglia, stătea – roșu la față, fericit și mândru – în centrul încăpătoarei platforme, având pe marii vasali ai regatului îngenuncheați în jurul său.
Apoi, toți se ridicară și Tom Canty strigă: Acum, o! Maiestate, ia‑ți îndărăt aceste veșminte regale și dă‑i sărmanului Tom, sluji torul tău, zdrențele lui.
Lordul‑regent rosti sever:
Despuiați‑l pe micul nemernic și zvâr liți‑l în turn.
Însă noul rege, adevăratul rege, zise: Așa ceva n‑are să se întâmple. De n‑ar fi fost el, nu mi‑aș fi redobândit coroana; nimeni nu‑i va face vreun rău. Cât despre Domnia Ta, bunul meu unchi Lord‑regent, purtarea‑ți nu vădește inimă recunoscătoare față de bietul băiat, căci aflu că te‑a înălțat duce – regentul roși – cu toate că nu era rege; drept care, ce prețuiește acum frumosu‑ți titlu? Mâine vei face rugăminte către mine, prin el, să ți‑l întă resc, altminteri nu duce, ci conte vei rămâne.
Regele se întoarse spre Tom și‑i grăi cu bunătate:
Sărmanul meu băiat, oare cum ți‑ai putut aduce aminte unde am ascuns sigiliul, când mie însumi nu mi‑a stat în putință a‑mi aminti?
A, Înălțimea Ta, a fost lucru ușor, de vreme ce l‑am folosit în mai multe zile.
L‑ai folosit, și totuși n‑ai putut lămuri unde se află?
N‑am știut că aceasta căutau. Nu mi‑au spus cum arată, Alteță.
Atunci cum de l‑ai folosit?
Sângele începu să îmbujoreze obrajii lui Tom și băiatul lăsă ochii în jos și rămase tăcut.
Vorbește, bunul meu băiat, și de nimic să nu te temi, spuse regele. Cum ai folosit Marele Sigiliu al Engliterei?
Tom se bâlbâi o clipă, apoi mărturisi:
Am spart nuci cu el.
Bietul copil!
Potopul de râsete care întâmpină vorbele sale aproape că‑l doborî la pământ. Dar dacă mai rămăsese în mintea cuiva vreo îndoială că Tom Canty ar fi regele Engliterei, acest răspuns i‑o risipi cu desăvârșire.
Vocabular
lord – titlu nobiliar moștenit sau conferit de monarh; regent – persoană care guvernează provizoriu o monarhie; sigiliu – placă pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui; proscris – persoană care nu mai beneficiază de apărarea legii, izgonit din patrie; demnitar – înalt funcționar al statului; edificiu – clădire mare, construcție impunătoare; vasal – supus; a vădi – a dovedi, a demonstra, a arăta.
Exersează!
1. Caută, în text, expresiile potrivite pentru explicațiile următoare.
– cu mare grijă, cu atenție deosebită;
– să fie posibil;
– să dispară;
– să‑l găsească din nou;
– a spune clar;
– mare înverșunare, înflăcărare;
– a se uita în jur.
2. Numerotează, în căsuțe, enunțurile de mai jos, în ordinea desfășurării evenimentelor.
Mulțimea izbucnește în râs, auzind că Tom folosea sigiliul Angliei pentru a sparge nuci.
St. John este trimis să aducă sigiliul dintr‑o mânecă a armurii milaneze.
Lordul‑regent cere gărzilor să‑l azvârle pe Tom în turn.
Ofițerilor de gardă li s‑a cerut să‑l arunce pe cerșetor în stradă, pentru că sigiliul nu fusese găsit în locul indicat de acesta.
Tom Canty este salvat de adevăratul rege, care susține că fără el nu și‑ar fi recăpătat coroana.
Adevăratul rege este recunoscut.
Tom Canty îl ajută pe adevăratul rege să‑și amintească unde a pus sigiliul.
3. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Care sunt personajele principale ale povestirii?
l Unde locuia Tom Canty înainte de a ajunge la palat?
l De ce Tom nu a știut să spună unde se afla sigiliul Angliei, deși îl folosea?
l Cum reușește adevăratul rege să‑și recapete coroana?
4. Lucru în perechi.
Realizați o listă cu faptele petrecute la palat, redate în text, care au dus la schimbarea prințului în cerșetor și a cerșetorului în prinț.
5. Spune‑ți părerea!
l Tom Canty le cere ofițerilor de gardă să nu se atingă de cerșetor, pentru că .
Cinstea, mai presus
orice
l Sigiliul nu a fost găsit mai repede, pentru că
l Adevăratul rege știa unde este sigiliul, pentru că
.
l Amintirea ultimei zile trăite la palat era foarte importantă pentru nou‑venit, pentru că
l Crezi că, trăind printre oamenii de rând, l‑a influențat în vreun fel pe adevăratul rege în luarea deciziilor viitoare cu privire la poporul său? Argumentează răspunsul.
6. Lucrați în grupe de câte 4 elevi și rezolvați cerințele date.
Descrieți situația creată, când sigiliul nu este găsit de prima dată.
Analizați care ar fi fost posibilitatea ca Tom Canty să rămână rege.
Cinstea, mai presus de orice
Comparați comportamentul celor doi băieți, Tom Canty și adevăratul rege.
Argumentați de ce credeți că Tom Canty dorea să se afle adevărul.
Asociați fiecărui substantiv câte un adjectiv corespunzător.
straie –
tăcere –
cârmuitor –
deprinderi –
băiat –
aprindere –
armură –
edificiu –
odaie –
Aplicați – Alătuiți propoziții în care să folosiți cuvintele: sigiliu, edificiu, vasal, demnitar, cerșetor în contexte noi.
7. Imaginează‑ți că ești scriitorul acestei povestiri. Găsește un alt sfârșit al întâmplării.
8. Colorează, folosind culori diferite, perechile de cuvinte cu înțeles opus de pe coroanele de mai jos.
îndărăt
9. Desenează momentul preferat din textul citit. Explică alegerea. a se depărta a se apropia
înainte a pieri a apărea deslușit
neclar cel dintâi grabnic
încet se înălbi se înnegri cel din urmă
Trăistuţa cu idei
Imaginează‑ți că ești regele unui popor. Care ar fi măsurile pe care le‑ai lua pentru oamenii obișnuiți din popor? Dar pentru conducători? Citește în fața clasei, apoi argumentează alegerile făcute.
Află mai multe!
Mark Twain, scriitor american, a fost renumit pentru umorul și buna sa dispoziție, datorită cărora s‑a bucurat de o popularitate imensă în întreaga lume.
Acțiunea din carte se derulează pe la mijlocul anilor 1500 și prezintă viața a doi băieți care seamănă izbitor unul cu celălalt: Tom Canty, cerșetor, și Edward Tudor, fiul regelui Henric al VIII‑lea al Angliei. Din plictiseală și din dorința de a se amuza, băiatul regelui vine cu ideea năstrușnică de a schimba rolul cu micul cerșetor, ceea ce se și întâmplă.
Citeşte cu atenţie!
Sigiliul
Ş
tiința care se ocupă cu studiul sigiliilor și al ștampilelor se numește sigilografie. Sigiliile și pecețile domnești, de pe vremuri, reprezintă „strămoșii” ștampilelor moderne.
Sigiliul sau pecetea reprezintă amprenta rămasă pe un material anume în urma aplicării matricei sigiliare (a tiparului). Acest sigiliu poate să fie imprimat în ceară de sigiliu sau direct pe hârtie. Sigiliul însuși poate fi dintr‑o soluție de aur, cerneală sau tuș, în timp ce matricea sigiliară (sau tiparul), reprezenta, pe vremuri, instrumentul cu ajutorul căruia se realiza sigilarea, și era fabricat din argint, bronz, oțel sau alamă. Unele erau confecționate chiar din aur și din pietre prețioase, sub formă de inel sau de breloc.
Matricea sigiliară are două părți. Prima este o suprafață meta lică pe care se gravează emblema și legenda, iar a doua e reprezen tată de un mâner, confecționat din metal, lemn sau os. Matricea se execută manual, prin lovire cu ciocanul sau prin turnare.
Legenda sigiliului reprezintă textul scris pe marginea aces tuia, și era în strânsă legătură cu emblema, spunând numele, titlul, calitatea posesorului sigiliului, precum și data confecționării sau a ocupării funcției celui care folosea sigiliul respectiv.
În mod uzual, termenul de sigiliu se folosește atât pentru desemnarea amprentei sigiliare propriu‑zise, cât și a matricei.
Folosirea unui sigiliu era determinată de importanța documentului sau a persoanei care folosea sigiliul respectiv. Sigiliul are funcțiile de garantare a secretului și/sau de asi gurare a autenticității actului. Prin însemnele ce le poartă (emblemă, text), el este un mijloc de identificare a emiten tului în timp și în spațiu, putând fi vorba atât de o persoană, cât și de o instituție. Sigiliul prezintă simbolic autoritatea posesorului și locul său în ierarhia socială, dar și importanța actului sau a documentului pe care este aplicat.
Sigiliile au apărut odată cu primele documente, dar, la început, au aparținut doar autorității supreme, adică
Cinstea, mai presus de orice
domnitorilor, regilor și împăraților. Odată cu trecerea timpului, au început să fie folosite și de către demnitarii și dregătorii mai mici în funcții.
Sigiliile erau folosite pentru a arăta că actul, scrisoarea sau documentele respec tive sunt originale (au fost scrise de către cel care a pus sigiliul) și chiar pentru a asigura secretul corespondenței. Astfel, un plic sigilat nu putea fi desfăcut decât de cel căruia îi era adresată scrisoarea. Dacă sigiliul era distrus, se putea observa cu ușurință că cineva a umblat la respectivul document, deoarece sigiliul nu putea fi refăcut decât de cel care avea matricea sigiliară.
Sigiliile sau matricele sigiliare trebuiau păzite foarte bine, așa cum și în zilele noastre ștampilele trebuie păstrate cu foarte mare grijă.
(adaptare după https://ro.wikipedia.org/wiki/Sigiliu)
Exersează!
1. Completează enunțurile cu informații din text.
Știința care se ocupă cu studiul sigiliilor se numește
Sigiliul reprezintă rămasă pe un material. Aceasta poate fi dintr‑o , , sau .
Ea poate fi imprimată în sau pe . În prezent, locul sigiliilor a fost luat de .
2. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Când au apărut sigiliile?
l Cine a folosit sigiliile la început?
l Când se folosea un sigiliu?
l Care sunt funcțiile unui sigiliu?
l Care sunt elementele care pot fi identificate din însemnele unui sigiliu?
l Cine putea reface un sigiliu distrus?
3. Spune‑ți părerea!
De ce crezi că sigiliile trebuiau păstrate și păzite foarte bine?
4. Completează schema cu elementele din care se compune un sigiliu.
SIGILIUL
numele posesorului
legenda
5. Formulează trei enunțuri în care cuvântul sigiliu să se afle, pe rând, la început, la mijloc și la sfârșit.
6. Dezleagă rebusul și găsește apoi un cuvânt cu același înțeles pentru cuvântul descoperit pe verticala AB.
1. Emblema era, de fapt, un...
2. Foloseau sigiliul la început.
3. Textul scris pe marginea sigiliului.
4. Sigiliul arăta că documentul era...
5. Folosit la confecționarea matricei.
6. Material pe care se imprima sigiliul.
7. Metal din care se putea fabrica sigiliul.
Jurnal de reflecţie
A fi simplu, dar cinstit, e mai prețios decât a fi genial, dar necinstit.
Honoré de Balzac
Colorează creionul care exprimă emoția pe care o simți acum. Explică într‑un enunț alegerea ta.
Vesel
Trist
Plictisit
Uimit
3 Devotamentul, o calitate aleasă
Vei învăţa faptul că este important să respectăm şi celelalte vietăţi care ne înconjoară, fie ele animale sălbatice, fie domestice.
Citeşte cu atenţie!
Colţ Alb (fragment)
Îdupă Jack London
n legătură cu călăritul, Colț Alb învăță încă un grai – și acesta cu atât mai remar cabil cu cât nu l folosi în viață decât de două ori. Prima oară se întâmplă într una din zile, când stăpânul încercă să învețe un pursânge, plin de foc, cum să deschidă și să închidă poarta fără ca stăpânul, care era călare, să coboare. O dată și încă o dată, acesta mână calul în dreptul porții, încercând să l facă s o deschidă, dar de fiecare dată calul se speria și sărea înapoi. Cu fiecare clipă devenea tot mai nervos și mai iritat. Când se cabra, stăpânul îl împungea cu pintenii, făcându‑l să se lase pe picioarele de dinainte, după care calul începea să azvârle cu picioarele de dinapoi. Colț Alb urmărea ceea ce se întâmpla cu o nerăbdare crescândă, până ce nu se mai putu stăpâni și, sărind înaintea calului, începu să latre sălbatic și amenințător.
După aceea, deși mai încercă adesea să latre, și chiar dacă stăpânul îl îndemna, nu mai izbuti decât o singură dată, și atunci în lipsa stăpânului. O goană peste pășune, un iepure care țâșnise printre picioarele calului, o cotitură
bruscă, un pas greșit, o cădere la pământ și un picior rupt al stăpânului – acestea fuseseră cauza. Colț Alb se năpusti furios la gâtul calului vinovat, dar glasul stăpânului îl opri.
Acasă! Du‑te acasă! îi porunci stăpânul când își dădu seama că e rănit.
Lui Colț Alb nici prin cap nu i trecea să l părăsească. Stăpânul ar fi vrut să scrie un bilet, dar căută zadarnic prin buzunare creion și hârtie. Așa că i porunci din nou lui Colț Alb să meargă acasă.
Acesta îl privi cu părere de rău, o porni din loc, apoi se întoarse și gemu înfundat. Stăpânul îi vorbi blând, dar serios, iar Colț Alb își ciuli urechile, ascultând cu o încordare dureroasă.
Așa, bătrâne, du te acasă – continuă el – du‑te acasă și spune‑le ce mi s‑a întâmplat. Du te acasă, lupule. Acasă!
Colț Alb știa ce înseamnă „acasă” și, deși nu pricepea celelalte cuvinte ale stăpânului, înțelese că voia să se ducă acasă. Se întoarse și plecă fără tragere de inimă. Apoi se opri nehotărât și privi în urmă, peste umăr.
Acasă! se auzi porunca tăioasă, și de astă dată Colț Alb ascultă.
Când sosi Colț Alb, familia stătea pe terasă, bucurându se de răcoarea după amiezii. Se vârî printre ei, răsuflând din greu, plin de praf.
S a întors Weedon, exclamă bătrâna doamnă Scott.
Copiii îl primiră pe Colț Alb cu strigăte de bucurie și alergară în întâmpinarea lui.
Colț Alb se feri însă și se îndreptă spre terasă, dar ei îl înghesuiră între scaunul leagăn și balustradă. Mârâi și începu să fugă dintre ei. Mama copiilor îi privea cu îngrijorare.
Mărturisesc că sunt neliniștită ori de câte ori îl văd printre copii, spuse ea. Mi‑e teamă că într o zi o să se repeadă la ei pe neașteptate.
Mârâind sălbatic, Colț Alb sări din locul în care fusese înghesuit, răsturnându i pe băiat și pe fată. Mama îi chemă la ea, liniștindu i și povățuindu i să nu l sâcâie pe Colț Alb. Lupul rămâne lup – observă judecătorul Scott. Nu poți avea încredere în el.
Dar el nu e lup – interveni Beth care îi ținea parte fratelui ei, în lipsa acestuia.
Numai Weedon e de părerea asta – continuă judecătorul. El presupune doar că există vreo urmă de câine în Colț Alb, dar, așa cum mărturisește el însuși, nu știe nimic precis despre asta. Cât despre înfățișarea lui…
Nu și termină fraza. Colț Alb stătea dinaintea lui, mârâind fioros.
Cară te de aici! Culcat! Porunci judecătorul Scott.
Colț Alb se întoarse către soția stăpânului său, Scott Weedon. Aceasta scoase un strigăt de spaimă când văzu că o apucă cu dinții de rochie, trăgând de ea până ce sfâșie țesătura
fragilă. Colț Alb deveni centrul atenției tuturor celor din jur. Nu mai mârâia, ci privea în față, cu capul ridicat. Gâtul i se încordă, dar nu putu scoate niciun sunet și făcea eforturi din tot trupul, cuprins de convulsii din pricina încercărilor de a se elibera de acel lucru pe care nu l putea grăi și care se zbătea să iasă la lumină.
Sper că nu turbează, zise bătrâna doamnă Scott. I am spus eu lui Weedon că această climă caldă nu se potrivește unui animal din Nord.
Parcă ar vrea să vorbească, observă Beth.
În aceeași clipă, Colț Alb căpătă glas izbucnind într un lătrat puternic.
Să știi că i s a întâmplat ceva lui Weedon, conchise soția acestuia.
Săriră cu toții în picioare, iar Colț Alb o luă la goană pe scări, privind înapoi să vadă dacă l urmează cineva. Lătrase pentru a doua și ultima oară în viața lui și se făcuse înțeles.
Vocabular
a cabra – a se ridica pe picioarele dinapoi (despre unele patru pede, mai ales despre cai); a conchide – a trage o concluzie.
Exersează!
1. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l În ce împrejurare a lătrat prima oară Colț Alb?
l Din ce cauză stăpânul și‑a rupt piciorul?
l Ce l a îndemnat stăpânul pe Colț Alb să facă după accident?
l Ce semnifica un zeu pentru Colț Alb?
l Cum a fost întâmpinat Colț Alb de către copii?
l Cum i a anunțat câinele de cele întâmplate pe stăpâni?
2. Completează enunțuriile cu expresii și cuvinte din text.
Colț Alb învăță încă un și acesta cu atât mai remarcabil cu cât
nu l folosi în viață decât de .
După aceea, deși mai încercă să
și chiar dacă stăpânul îl îndemna, nu mai
izbuti decât o singură dată, și atunci în lipsa .
Colț Alb o luă la goană pe scări, privind înapoi să vadă dacă .
Lătrase pentru a doua oară și și se făcuse înțeles.
3. Găsește sinonime pentru fiecare dintre cuvintele și expresiile de mai jos.
grai –
iritat –
4. Cauză – efect
Descoperă în text și completează în tabel cauza sau efectul faptelor.
Cauză Efect
O goană peste pășune, un iepure care țâșnise printre picioarele calului, un pas greșit!
Copiii l au primit pe Colț Alb cu strigăte de bucurie.
Colț Alb a plecat să ceară ajutor familiei.
Colț Alb căpătă glas izbucnind într un lătrat puternic.
Doamna Scott spera să nu turbeze câinele.
o
5. Completează cele patru cadrane.
COLŢ ALB
Cine este? Cum crezi că arată?
Cum se comportă? Adresează‑i o întrebare!
6. Ai aflat din povestire despre felul în care Colț Alb a reușit să și salveze stăpânul.
Povestește colegilor tăi despre un moment în care și tu ai dovedit devotament față de o ființă dragă ție.
7. Lucru în perechi.
Discută cu colegul tău și răspunde. Ești de acord cu strategia folosită de Colț Alb pentru a atrage atenția celor de acasă cu privire la accidentul stăpânului său?
8. Alcătuiește enunțuri cu următoarele cuvinte: devotament, prietenie, respect.
9. Găsește trei argumente prin care să convingi că merită să ai un câine.
10. Imaginează‑ți un dialog între tine și animalul tău preferat. Scrie acest dialog utilizând semne de punctuație corespunzătoare.
11. Desenează animalul preferat.
12. Spune‑ți părerea!
Romanul Colț Alb, de Jack London, urmărește viața „puiului de lup”, de la naștere și până în clipa când acesta devine părinte și demonstrează că și oamenii au multe de învă țat de la animale.
De ce crezi că autorul și a intitulat astfel cartea sa?
Află mai multe!
Colț Alb este un roman de aventuri scris, în 1906, de scriitorul american Jack London. Narațiunea urmărește viața lupului Colț Alb de la nașterea sa, din apropierea unui sat indian, până la mutarea sa în San Francisco și nașterea propriilor săi pui. Colț Alb are parte de încercări, pentru care este izbăvit, răsplătit la final printr‑o viață frumoasă și împlinită. Într‑o lume violentă, în care legea celui puter nic face regula, este loc și de excepții, iubirea și compasiunea care ne mântuiesc și ne înalță. Printre rânduri, putem citi speranța autoru lui cărții într‑o lume mai bună.
Rase de câini
S e spune că este cel mai bun prieten al omului și știm des pre el că este un animal inteligent și loial. Vorbim, desigur, despre câinele domestic. Dar din ce specie se trage câinele și de cât timp există el pe Pământ?
Câinele este un descendent al lupului cenușiu, mamifer carnivor din familia canidelor. Alte „rude” ale sale sunt șacalul, coiotul, vulpea și enotul. Nu se cunoaște un moment exact în care lupii cenușii au fost domesticiți, iar în urma lor au rezultat câinii, dar cercetătorii au descoperit rămășite care datează de mai bine de 30 000 de ani. Încă din acele vremuri, atât oamenii, cât și lupii erau vânători în grup și cel mai probabil drumurile lor s‑au intersectat. Se presupune că un grup de oameni a decis să își ia ca însoțitori câțiva pui de lup pe care‑i găsiseră într‑o haită. În preajma oamenilor, lupii s‑au dezvoltat altfel decât în sălbăticie, au devenit loiali și mai puțin periculoși. Acesta a fost primul pas în evoluția câinelui, un animal despre care putem spune că este primul domesticit de către oameni.
La ora actuală, în lume există aproximativ 500 de rase de câini, care s‑au adaptat nevoilor omului. Există câini ciobănești (Românești, Carpatini, de Bucovina), utilitari (Saint Bernard, Terra Nova), de pază (Rothweiler, Dobermann), de vânătoare (Golden Retriever, Cocker Spaniel), însoțitori (Dalmațian) și nu numai. Evoluția lor continuă și în zilele noastre, iar câinii sunt folosiți la foarte multe activități. Au fost trimiși în spațiu, au participat la expediții, au salvat vieți, iar mulți dintre ei sunt adevărate vedete de cinema.
Instinctele naturale de vânătoare ale câinelui au fost folosite de către om, de‑a lungul timpului, pentru a vâna în diferite medii. Acest lucru a condus la dezvoltarea unor rase diferite de câini.
Sight Hounds (câini de vânătoare care se bazau pe vedere) sau Gaze Hounds (câini de vânătoare care se bazau pe auz) au fost primele grupe de câini dezvoltate ale căror caracteristici inclu deau un piept mare, picioare lungi și un simț al văzului și al mirosului foarte dezvoltate. Acești câini erau folosiți în ținuturi fără păduri, de câmpie, pentru a descoperi prada de la distanță și apoi pentru a o prinde. Din acești câini s‑au dez voltat și au apărut rase precum: Afghan, Saluki și Greyhound.
Scent Hounds (câini de vânătoare care se bazau pe miros), cu un miros extraordinar dat de un nas mare cu nări larg deschise. Acești câini erau folosiți pentru a lua urma prăzii. Din acest grup de câini de vânătoare s‑au dezvoltat mai târziu rasele: Otterhound, Elkhound, Basset Hound și Dachshund.
Câinii de vânătoare au fost de asemenea dezvoltați, mai ales în Marea Britanie, pentru a vâna o pradă ocazională, precum hârciogii, vulpile și iepurii și pentru a controla înmulțirea unor animale dăunătoare. Acești câini trebuiau să fie energici și impulsivi. Din acești câini s‑au dezvoltat mai târziu terrierii. Astăzi, există mai multe rase de terrieri: Fox Terrier, Welsh Terrier, Airedale Terrier și West Highland White Terrier.
După inventarea armelor de foc, s‑au dezvoltat rase de câini cu un simț al mirosului foarte dezvoltat, pentru a desco peri și indica unde se află prada, pentru a o goni sau a recupera prada odată ce ea a fost împușcată, lucru care solicita o gură fină care să nu distrugă prada. Pentru acest lucru s‑au inventat rasele Pointer și Retriever.
De a lungul timpului, câinii au fost folosiți să protejeze și să ajute oamenii. Astfel, au fost create noi rase de câini de protecție și pază. În plus, s‑au creat rase care să ajute oamenii și la alte acti vități: câini de tras la sanie, câini de război, câini de cărat, câini de ghidat și de salvare, câini mici de companie.
De asemenea, câinele este primul animal care a fost trimis în spațiu, cățeaua Laika fiind cea care a realizat pentru prima dată acest lucru, deschizând drumul pentru per formanțele de mai târziu.
Putem afirma, fără să ne înșelăm, că acest animal este cel mai bun prieten al omului. A fost alături de acesta atâtea mii de ani, în numeroase situații. Și îi va mai fi alături, cu siguranță, și pe viitor. Tu îndrăgești câinii?
(adaptare după http://iubimcainii.ro/istoria-si-evolutia-cainelui/)
Vocabular
descendent – urmaș; impulsiv – violent, nestăpânit, nestăvilit.
Exersează!
1. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Din ce specie se trage câinele?
l Care sunt rudele câinelui?
l Câte rase de câini există la ora actuală în lume?
l Care a fost primul animal trimis în spațiu?
2. Completează tabelul de mai jos cu informațiile potrivite referitoare la rase de câini.
Informații pe care le știam
Informații pe care le am aflat
Informații pe care mi‑aș dori să le aflu din alte surse
3. Completează tabelul!
Categorii de câini
Câini ciobănești
Rase de câini
Saint Bernard, Terra Nova
Câini de vânătoare
Câini însoțitori
Rothweiler, Dobermann
4. Colorează doar răvașele în care descoperi rase de câini.
Brun
Sight Hounds Panda
Cocker Spaniel
Scent Hounds
Fox Terrier
Siameză
Persană
Retriever Carpatin
5. Realizează diamantul!
l Primul rând conține numele personajului.
l Al doilea rând este format din două adjective care descriu subiectul.
l Al treilea rând conține trei verbe care denumesc acțiuni ale personajului.
l Al patrulea rând conține o propoziție care exprimă sentimente față de subiect.
l Al cincilea rând este format dintr un cuvânt care exprimă esența subiectului.
Câinele
6. Imaginează‑ți o călătorie în spațiu alături de cățeaua Laika.
Descrie, în câteva enunțuri, aventura ta în spațiul cosmic.
Devotamentul, o calitate aleasă
7. Imaginează‑ți că ești scriitor! Vei avea propria ta carte! Alege un titlu și scrie, în 5–7 enunțuri, despre ce este vorba în carte. Realizează o copertă a cărții tale.
Jurnal de reflecţie
Devotamentul este noblețea însăși. Honoré de Balzac
Colorează creionul care exprimă emoția pe care o simți acum. Explică într‑un enunț alegerea ta.
Vesel Trist
Plictisit
Uimit
4 Înțelepciunea, cea mai aleasă comoară
Vei învăţa să recunoşti şi să‑ţi însuşeşti
o calitate de bază a omului, întemeiată
pe echilibru, prudenţă şi cumpătare.
Citeşte cu atenţie!
Moş Ion Roată şi Unirea (fragment)
după Ion Creangă
La 1857, pe când se ferbea Unirea în Iași, boierii moldoveni liberali, ca de‑alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu și alții, au găsit cu cale să cheme la Adunare și câțiva țărani fruntași, câte unul din fiecare județ, spre a lua și ei parte la facerea acestui măreț și nobil act național. Cum au ajuns țăranii în Iași, boierii au pus mână de la mână, de i‑au ferchezuit frumos și i‑au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă, de se mirau țăranii ce berechet i‑a găsit. Apoi, se zice că i‑ar fi dat pe sama unuia dintre boieri să le ție cuvânt, ca să‑i facă a înțelege scopul chemării lor la Iași.
Oameni buni, știți pentru ce sunteți chemați aici, între noi? zise boierul cu blândeță.
Vom ști, cucoane, dacă ni‑ți spune, răspunse cu sfială un țăran mai bătrân, scărpi nându‑se în cap.
Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două țări surori, creștine și megieșe, Moldova noastră și Valahia sau Țara Muntenească, de care poate‑ți fi auzit vorbindu‑se, se sfâșie și se mănâncă între dânsele, spre cumplita urgie și peire a neamului românesc. Țări surori și creștine, am zis, oameni buni; căci, precum ne închinăm noi, moldovenii, așa se închină și frații noștri din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămintea și toate obiceiurile câte le avem noi le au întocmai și frații noștri munteni. […] Le spuse boierul apoi despre originea românilor, cum și de cine au fost ei aduși pe aceste locuri; despre suferințele lor și cum au ajuns a fi dezbinați și împrăștiați prin alte țări. Le dă el pilde câte și mai multe: cu smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiți și, în sfârșit, se silește bietul creștin din
răsputeri a‑i face să înțeleagă care sunt roadele binefăcătoare ale Unirii, aducându‑le aminte că tot „pentru unirea tuturor” se roagă și sfânta biserică, în toate zilele, mai bine de 1850 de ani.
Ei, oameni buni, cred că acuma ați priceput!
Priceput, cucoane, cât se poate de bine, răspunseră mai toți. Dumnezeu să vă ajute la cele bune!
Ba eu tot nu, cucoane, răspunse moșul
Ion Roată.
Dumnezeu să mă ierte, moș Ioane, dar dumneata, cum văd, ești cam greu de cap; ia haidem în grădină, să vă fac a înțelege și mai bine. Moș Ioane, vezi colo, în ogradă la mine, bolovanul cel mare?
Îl vedem, cucoane.
Ia fă bine și adă l ici, lângă mine, zise boierul, care ședea acum pe un jilț în mijlocul țăranilor.
Înțelepciunea, cea mai aleasă comoară
S‑avem iertare, cucoane, n‑om putea, că doar acolo‑i greutate, nu șagă.
Ia cearcă și vezi.
Moș Roată se duce și vrea să ridice bolovanul, dar nu poate.
Ia du‑te și dumneata moș Vasile, și dumneata, bade Ilie, și dumneata, bade Pandelachi.
În sfârșit, se duc ei vro trei‑patru țărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umere și‑l aduc lângă boier.
Ei, oameni buni, vedeți? S‑a dus moș Ion și n‑a putut face treaba singur; dar când v‑ați mai dus câțiva într‑ajutor, treaba s‑a făcut cu ușurință, greutatea n‑a mai fost aceeași. Povestea cântecului:
Unde-i unul nu-i putere, La nevoi și la durere; Unde-s mulți, puterea crește, Și dușmanul nu sporește.
Așa și cu Unirea, oameni buni! […] Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c‑ați înțeles și răsînțeles.
Ba eu unul, să iertați dumneavoastră, cucoane, încă tot n‑am înțeles, răspunde moș Roată.
Cum se face asta, moș Ioane? Mai bine ce v‑am tălmăcit, și un copil putea să înțeleagă.
Mai așa, cucoane, răspunseră ceilalți.
Moș Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de multă oboseală, ia spune dumneata, în legea dumitale, cum ai înțeles, cum n‑ai înțeles, de când se face atâta vorbă; să auzim și noi!
Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă și până la faptă este mare deosebire... Dum neavoastră, ca fiecare boier, numai ne‑ați poruncit să aducem bolovanul, dar n‑ați pus umărul împreună cu noi la adus, cum ne spuneați odinioară, că de‑acum toți au să ieie parte la sarcini: de la vlădică până la opincă. Bine‑ar fi dac‑ar fi așa, cucoane, că la războiu înapoi și la pomană năvală, parcă nu prea vine la socoteală... Iar de la bolovanul dumneavoastră am înțeles așa: că până acum noi, țăranii, am dus fiecare câte‑o peatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre... Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, că mie unuia, nu mi‑a pare rău.
La aceste vorbe, țăranii ceilalți au început a strânge din umere, a se uita lung unul la altul și a zice:
Ia, poate că și Roată al nostru să aibă dreptate!...
Iar boierul, luându‑i înainte cu glume, a înghițit gălușca și a tăcut molcum.
Vocabular
ferchezuit – elegant, gătit, dichisit; cheb – manta țărănească lungă; cușmă – căciulă; meghieș – țăran liber, stăpân de pământ; vlădică – stăpânitor, domn, principe; opincă (fig., cu sens colectiv) – țărănime.
Înțelepciunea, cea mai aleasă comoară
Exersează!
1. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Când se petrece acțiunea povestirii?
l Care sunt personajele principale ale textului?
l De ce au fost chemați țăranii la Iași?
l Care este pentru boier înțelesul cuvântului „unire”?
l Ce a înțeles Moș Ion Roată din explicațiile boierului?
2. Scrie explicația potrivită pentru fiecare dintre expresiile de mai jos. au pus mână de la mână –
greu de cap
3. Caută, în text, trăsături comune celor două țări, Moldova și Valahia (Țara Muntenească).
4. Bazându‑te pe acțiunile personajelor, găsește trăsătura dominantă a fiecăruia.
boierul Moș Ion Roată
5. Ce semnificație au versurile din povestire?
6. Formulează două enunțuri în care cuvântul opincă să aibă sensuri diferite.
7. Spune‑ți părerea!
Închipuiește‑ți că ești unul dintre țăranii prezenți la Adunarea de la Iași. Ce ai înțeles din explicațiile lui Moș Ion Roată? Argumentează‑ți răspunsul!
Înțelepciunea, cea mai aleasă comoară
8. Transcrie din text cuvinte care au formă diferită față de cele folosite astăzi. Pentru fiecare cuvânt, scrie și varianta actuală.
9. Realizează un desen care să sugereze Unirea.
10. Lucru în echipă. Formați echipe de câte 5–6 elevi.
a. Selectați din text un aspect care vi s‑a părut interesant. Notați ideea și explicați alegerea făcută.
b. Un elev citește grupului ideea selectată. Pe rând, ceilalți copii explică cu propriile argumente alegerea făcută: Cred că a ales acest fragment, pentru că...
c. Ultimul cuvânt îl are cel care a ales ideea.
Trăistuţa cu idei
Scrie o scrisoare adresată scriitorului Ion Creangă, în care să prezinți ce te‑a im‑ presionat cel mai mult după studierea povestirii Moș Ion Roată și Unirea.
Află mai multe!
l Citește în întregime poezia Hora unirii, de Vasile Alecsandri.
l În 24 ianuarie 1859, a avut loc „Mica Unire” – Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, „Mica Unire“, de la 1859, a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român.
l Unirea Principatelor Române, cunoscută ca „Mica Unire” (Marea Unire, fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), repre zintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într‑un Principat Unit.
Înțelepciunea, cea mai aleasă comoară
Moş Ion Roată, simbolul Unirii Principatelor Române
În fiecare an, în luna ianuarie, sărbătorim Unirea. Cu acest prilej, ne amintim și de cei care au pus umărul la realizarea ei. Unul dintre aceștia este și vrânceanul Moș Ion Roată, intrat în istorie ca o legendă. S‑a născut în anul 1806 și se trăgea din tr‑o familie de țărani clăcași, cu o situație materială precară.
Nu știa să scrie și să citească, deoarece, în vre mea copilăriei sale, școlile sătești erau o raritate. Semna prin punerea degetului muiat în cerneală, ca orice neștiutor de carte. Oficial, semna cu parafa primită în Divanul ad‑hoc. Era înzestrat cu o minte ageră și cu o judecată dreaptă, fiind cunoscut ca un om cinstit, dar „cu gâdilici la limbă”, adică spu nea omului verde în față, nu punea preț pe vorbele boierești și nu avea „ascunzători în suflet”, după cum îl caracteriza Ion Creangă. Pentru spiritul său de dreptate, Ion Roată a fost considerat de țărani cel mai dârz și mai competent reprezentant al lor, care să le apere interesele. La alegerile din 1857, a fost ales, în unanimitate de voturi, deputat frun taș al județului Putna în Divanul ad‑hoc al Moldovei, pentru a duce acolo dorința de unire a vrâncenilor. Încă de la deschiderea lucrărilor s‑a bucurat de un binemeritat prestigiu. A avut marea cinste de a fi invitat la un ceai, împre ună cu ceilalți deputați țărani, de către ambasadorul reginei Victoria a Marii Britanii, lordul Henry Bulwer, înalt comisar european, prezent la deschiderea lucrărilor de la Iași. Acesta, în fața întregii adunări, le‑a zis țăranilor: „Voi sunteți adevărații reprezentanți ai națiunii române, voi reprezentați viitorul.” Citeşte cu atenţie!
Înțelepciunea, cea mai aleasă comoară
Ion Roată s‑a stins din viață la vârsta de 76 de ani, fiind purtat pe brațe, ca un sfânt, și înmormântat cu mare cinste în cătunul său din Gura Văii, unde și‑a avut ultimul sălaș. Mormântul și crucea se pot vedea și astăzi. A murit sărac, asemenea majorității luptă torilor sacrificați, dar, a lăsat în urmă o mare bogăție, numele său, un adevărat blazon de noblețe, a intrat în istorie și în legendă, scoțând satul natal din negura uitării.
Vocabular
Divan ad‑hoc – fiecare dintre cele două adunări speciale care s‑au întrunit în 1857 (la Iași și la București) și au cerut unirea Țărilor Române.
Exersează!
1. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Cine a fost Ion Roată?
l Ce funcții a deținut acesta în Moldova?
l Ce fel de bogăție a lăsat în sufletele românilor acest personaj?
5. Realizează un „diamant” despre Ion Roată.
l Primul rând conține un singur cuvânt care numește subiectul.
l Al doilea rând este format din două cuvinte care descriu subiectul.
l Al treilea rând este format din patru cuvinte care exprimă sentimente față de subiect (o propoziție).
l Al patrulea rând este format din trei cuvinte care exprimă acțiuni ale subiectului.
l Ultimul rând este format dintr‑un cuvânt care exprimă esența subiectului.
6. Lucru în echipă. Formați echipe de câte 4–5 elevi. Organizați o discuție despre înțelepciune și curaj. La final, notați fapte sau informații care v‑au impresionat. Comunicați, în clasă, rezultatele activității fiecărei echipe.
Înțelepciunea, cea mai aleasă comoară
7. Completează diagrama cu asemănări și deosebiri între textul literar de la pagina 42 și textul informativ de la pagina 49.
Asemănări
Textul literar
Textul informativ
Jurnal de reflecţie
Înțelepciunea vieții e simplă: fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine ca înainte.
Nicolae Iorga
Colorează creionul care exprimă emoția pe care o simți acum. Explică într‑un enunț alegerea ta.
Vesel Trist
Plictisit
Uimit
5 Îngâmfarea, trăsătura omului neînsemnat
Citeşte cu atenţie!
Vei descoperi că omul îngâmfat are o părere foarte bună despre sine, gândeşte dispreţuitor
şi socoteşte că, ignorându le pe toate, este înţelept.
Boul şi vitelul
de Grigore Alexandrescu
Un bou ca toți boii, puțin la simțire, În zilele noastre de soartă ajutat,
Și decât toți frații mai cu osebire, Dobândi‑n cireadă un post însemnat.
— Un bou în post mare? — Drept, cam ciudat vine, Dar asta se ntâmplă în oricare loc:
Decât multă minte, știu că e mai bine Să ai totdeauna un dram de noroc.
Așa de a vieții veselă schimbare
Cum și de mândrie boul stăpânit
Se credea că este decât toți mai mare, Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.
Vițelul atuncea plin de bucurie, Auzind că unchiul s a făcut boier, Că are clăi sumă și livezi o mie: „Mă duc, zise ndată, nițel fân să i cer.”
Făr a pierde vreme, vițelul pornește, Ajunge la unchiu, cearcă a intra; Dar pe loc o slugă vine și l oprește: „Acum doarme, zice, nu l pot supăra.”
Îngâmfarea, trăsătura omului neînsemnat
— „Acum doarme? ce fel! pentru ntâia dată
După prânz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu șază ziua niciodată;
Ăst somn nu prea mi place, și o să i o spui.”
— „Ba să ți cauți treaba, că mănânci trânteală;
S a schimbat boierul, nu e cum îl știi;
Trebuie nainte i să mergi cu sfială,
Priimit în casă dacă vrei să fii.”
La o mojicie atâta de mare,
Vițelul răspunde că va aștepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr a se uita.
Cu mâhnire toate băiatul le vede, Însă socotește că unchiu a orbit;
Căci fără ndoială nu putea crede
Că buna sa rudă să l fi ocolit.
A doua zi iarăși prea de dimineață, Să i găsească vreme, la dânsul veni:
O slugă, ce afară îl vede că ngheață, Ca să i facă bine, de el pomeni.
„Boierule, zise, așteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.”
— „Cine? a mea rudă? mergi de l dă pe scară.
N am astfel de rude, și nici voi să l știu.”
Vocabular
post – funcție, slujbă; dram – gram; bucățică, fărâmă, strop, pic; mojicie – obrăznicie, grosolănie, bădărănie, mitocănie.
Exersează!
1. Găsește o explicație potrivită pentru expresiile. puțin la simțire –
are clăi sumă –
să-ți cauți treabă –
mănânci trânteală –
mojicie atâta de mare –
mergi de-l dă pe scară –
nu voi să-l știu –
2. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Cum ajunge boul să ocupe un post important în cireadă?
l Ce relație de rudenie există între bou și vițel?
l Ce își dorește vițelul de la bou?
l Care sunt noile obiceiuri ale boului?
Îngâmfarea, trăsătura omului neînsemnat
l Ce îl sfătuiește sluga boului pe vițel?
l Cum se comportă unchiul cu vițelul după ce se trezește?
l Care este replica boului, a doua zi, când vițelul încearcă din nou să intre la el?
3. Desprinde morala fabulei și noteaz‑ o în spațiul de mai jos.
4. Transformă cuvintele folosite de scriitor în cuvinte pe care le folosim în prezent.
frații mai cu osebire
nițel fân
cearcă a intra
să nu șază
ăst somn
să i-o spui
Îngâmfarea, trăsătura omului neînsemnat
5. Ordonează cuvintele pentru a obține proverbe. Scrie proverbele găsite. Selectează proverbul care se potrivește fabulei și explică‑l, făcând referire la oameni.
coamă se va crede dă i boului zimbru și de îndată
mâine un bou fură va fura azi cine un ou la nici sărac boii omul nu trag
nu i poate uniți lupul boii răpune la pășune
6. Reformulează ideile de mai jos ale fabulei în propoziții enunțiative și interogative.
Funcția boului
Dorința vițelului
Noile obiceiuri ale unchiului
Mâhnirea vițelului
A doua încercare
Atitudinea rușinoasă a boului
Îngâmfarea, trăsătura omului neînsemnat
7. Lucru în perechi.
Găsiți 3 4 expresii care să aibă în componența lor substantivul bou.
Citiți le apoi în fața clasei și explicați înțelesul fiecăreia. La nevoie, folosiți un dicționar.
8. Formulează enunțuri în care cuvintele drept, minte, veselă, socotește să aibă înțe ‑ lesuri diferite decât cele din text.
9. Spune ‑ți părerea!
Ce crezi că l a schimbat pe bou și i a modificat comportamentul? Explică!
Dă exemple de astfel de situații întâlnite la oameni. Comentează le cu ceilalți colegi.
10. Ce fel de oameni întruchipează cele două personaje ale fabulei?
Completează casetele!
întruchipează omul
întruchipează omul
Trăistuţa cu idei
Imaginează‑ți că ești proprietarul unei ferme de vaci. De asemenea, deții o pen‑ siune cu un restaurant în care se servesc preparate din carne de vită. Numește res‑ taurantul și realizează, pe o coală de hârtie, o reclamă prin care să ți atragi cât mai mulți clienți la restaurant.
Află mai multe!
Grigore Alexandrescu a fost poet și fabulist, fiind considerat ultimul fabulist autentic din literatura română.
Fabula este o specie a genului epic, în versuri sau în proză, în care personajele sunt animale, plante sau obiecte puse în situații ome nești, prin intermediul cărora autorul satirizează defecte ale oameni lor, cu scopul de a le îndrepta.
Morala are cea mai mare importanță în fabulă. Aceasta fie se regă sește în text, fie se deduce de către cititor.
Citeşte cu atenţie!
Corida
Corida este o luptă cu tauri, organizată ca spectacol, practicată mai ales în Spania, în țările Americii Latine, Portugalia și în sudul Franței.
Arta de a lupta cu taurii în arenă, după regu lile coridei, poartă denumirea de tauromahie.
Nu se știe cu exactitate când anume a început să se practice corida, dar există date despre existența unor ritualuri în care erau sacrificați taurii încă din anul 1500 î.Hr. Se pre supune că originea coridei se regăsește în sacrificarea animalelor, închinată zeilor.
Coridele, deși condamnate de diferite culturi, sunt considerate artă în Spania. Corida înseamnă victoria omului asupra unuia dintre cele mai de temut animale: taurul.
Stilul spaniol, corrida de toros sau la fiesta, este corida în care matadorul este asis‑ tat de doi picadori (călăreții înarmați cu sulițe), trei banderilleros (asistenții care înfig în grumazul taurului țepușele cu cârlige în vârf și ornate multicolor), precum și un purtător de spadă, a cărui datorie este aceea de a înmâna toreadorului spada înainte de actul final. Corida spaniolă se desfășoară de a lungul a trei acte distincte. În prima parte, picadorii intră primii în arenă și împung taurul cu lăncile. În a doua fază, toreadorul și banderilleros hărțuiesc și obosesc animalul, iar în ultimul act, taurul este ucis. Toți cei care participă la coridă se numesc toreadori, însă cel care aplică lovitura de grație și îngenunchează taurul este matadorul.
Figura centrală a unei coride este reprezentată de matador, cel care este cel mai des în contact cu taurul. Toreadorul își începe cariera în perioada copilăriei, astfel încât corpul său deprinde de la cele mai fragede vârste reflexele și agilitatea care mai târziu îl vor aco peri de glorie și‑i vor salva viața.
Costumele toreadorilor, în culori stridente, ornate cu sute de amulete și bijuterii metalice, sunt croite astfel încât să nu le îngrădească libertatea de mișcare sau să aibă falduri de care să se agațe coarnele taurilor. Tradiția cere ca un costum să fie cât mai mulat pe trup, pentru a evidenția silueta atletică a matadorului.
Îngâmfarea, trăsătura omului neînsemnat
Spaniolii au selecționat și au dezvoltat de a lungul timpului o rasă distinctă de tauri, capabilă să producă cele mai mari dificultăți oricărui toreador. Taurii de coridă au o confor mație specifică, o agilitate și rezistență ieșite din comun. Taurii niciunei alte rase nu sunt atât de agresivi. Sunt crescuți și selecționați în ferme cu regim special, răspândite în sudul Spaniei, Portugalia și America Latină. Originea lor se pierde în negura timpului, istoricii considerând că sunt urmașii taurilor folosiți de romani în Colosseum. De sute de ani, sunt selecționați în funcție de agresivitatea de care dau dovadă, viteza de reacție, forța, rezis‑ tența și masa musculară. Ca regulă de bază, niciun taur de arenă nu trebuie să cântărească sub 460 de kilograme sau peste 550 de kilograme. În ciuda aparenței fizice, nu sunt deloc niște tauri uriași. Experiența a demonstrat că indivizii „de categorie grea” oboseau foarte repede și își pierdeau interesul de a ataca toreadorul. În plus, un taur mai mic este mai agil, cerință de bază în coride. Sunt animale atletice, un taur de coride fiind capabil să sară peste un gard înalt de 2 metri, fără să se forțeze prea mult. Au o siluetă tipică de luptător, cu bazinul mic, abdomenul suplu, pieptul, gâtul și ceafa imense, foarte musculoase.
Corida nu este considerată un sport, ci mai degrabă o artă. Nu există întreceri între toreadori, nici sisteme de punctare sau clasificare a performanțelor lor din arene. Succesul lor depinde doar de impresia pe care o lasă publicului.
În opinia susținătorilor drepturilor animalelor, milenara luptă cu taurii este doar un pre text pentru cruzime fără justificare, lașitate; taurii ar fi umiliți, torturați, chinuiți. Ei nu renunță la visul de a trăi ziua în care corida va fi pe deplin interzisă sau va avea o formă blândă.
(adaptare după https://ro.wikipedia.org/wiki/Corid%C4%83)
Exersează!
1. Recitește textul și încercuiește varianta corectă.
l Corida se practică mai ales în: a. Spania. b. Portugalia. c. România. d. Franța.
l Au existat ritualuri de sacrificare a taurilor încă din anul: a. 1000 î.Hr. b. 1500 î.Hr. c. 2000 d.Hr. d. 1700 d.Hr.
l Participanții la coridă se numesc: a. luptători. b. viticultori. c. antrenori. d. toreadori.
Îngâmfarea, trăsătura omului neînsemnat
l Un toreador își începe cariera:
a. din copilărie. b. la adolescență. c. din tinerețe. d. la maturitate.
l În Spania, corida este considerată:
a. o competiție. b. o artă. c. un sport. d. un spectacol.
l Greutatea taurului de coridă trebuie să fie cuprinsă între:
a. 250 350 kg. b. 500 600 kg. c. 420 520 kg. d. 460 550 kg.
2. Descrie în câteva enunțuri, folosind informații din text, costumele toreadorilor.
3. Identifică participanții la coridă după acțiunile lor, apoi numerotează le după succesiunea în care se petrec.
asistenții care înfig în gâtul taurului țepușele cu cârlige în vârf, hărțuiesc și obosesc animalul
cel care este cel mai des în contact cu taurul, aplicând lovitura de grație și îngenunchind taurul
călăreții înarmați cu sulițe, care intră primii în arenă și împung taurul cu lăncile
4. Taie forma greșită a cuvintelor de mai jos:
îngenunchează/îngenunchiază
originea/originia
siluetă/siluietă
să agațe/să agățe
funție/funcție
ceafa/ciafa
5. Alcătuiește două propoziții în care să folosești cuvintele deloc și de loc.
6. Desprinde, din textul citit, însușirile pe care trebuie să le aibă taurul de coridă. Notează le în casetele de mai jos.
7. Lucru în perechi.
Imaginați vă că unul dintre voi este reporter, iar celălalt, participant la un spectacol de coridă. La sfârșitul coridei, reporterul realizează un interviu cu spectatorul, după planul de mai jos. Notați întrebările și răspunsurile. Inversați apoi rolurile.
l De ce …?
l Ce ați simțit …?
l Ce ați fi făcut dacă …? l Ce v a impresionat …?
l Cum vi s a părut …?
l Veți mai participa …?
Îngâmfarea, trăsătura omului neînsemnat
8. Spune ‑ți părerea!
Împărțiți vă în două echipe și aduceți cât mai multe argumente pro și contra desfășu rării coridelor.
argumente PRO argumente CONTRA
9. Scrie ce ai vrea să mai afli despre tauri și coride.
Vreau să știu...
l Caută răspunsuri pentru întrebările tale la bibliotecă, pe internet sau din alte surse.
Jurnal de reflecţie
Când mândria și îngâmfarea merg înainte, rușinea și paguba le urmează de aproape.
Ludovic al XI‑lea
Colorează creionul care exprimă emoția pe care o simți acum.
Explică într‑un enunț alegerea ta.
Vesel Trist
6 Prietenia, comoară de preț
Vei descoperi că prietenia înseamnă
o relaţie caldă şi plăcută, care ne dă încredere în noi şi curaj când suntem lipsiţi de putere.
Citeşte cu atenţie!
Cel mai bun prieten de
Mircea Sântimbreanu
Ciolănosul, îmbrăcat într‑un trening de culoarea sfeclei fierte, avea chef de vorbă. Ședea la soare, călare pe o minge de fotbal, și crănțănea fără milă, cu dinții, niște nuci ce‑i umpleau sânul. După mușuroiul de coji de lângă ghiozdan, era lesne de înțeles că dăduse ceva de lucru fălcilor.
Interlocutorul (dacă i se poate spune astfel cuiva care încă n‑apucase să scoată un cuvânt), un băiat de vreo opt ani, pigulea, stând pe vine, cu un vârf de cuțitaș, câte o fărâmă de miez din nucile mai tari, azvârlite deoparte.
Astea‑s de la Nițu, hălpăie ciolănosul o nucă cu miez mare. Nu‑l știi? Unu’ mic, cu ochelari, tuns la piele. Stă vizavi de cofetărie. As’vară, am fost cu el în tabără, la Timiș. Ședeam în aceeași vilă, mâncam la aceeași masă… Simpatică mutră! Grozav ce ne distra… Să vezi. Vine‑ntr‑o zi la masă ceva mai târziu… Nu‑ș’ de ce întârziase. A, da, îmi amintesc! Îi pusesem într‑un pantof un șarpe mort. Adică să nu mint, asta a fost altă dată… Hihi! puf nește în râs, de unul singur, ciolănosul, am să ți‑o povestesc și p‑asta. Altceva a fost… Mi se pare că i‑am ascuns cămașa în saltea… sau l‑am închis pe dinafară în cameră, sau așa ceva, nu mai țin bine minte. Vine Nițu flămând mort, mă‑nțelegi? Noi, ăilalți, terminasem ciorba, dar felul doi nu venise. Se așază el la masă și mușcă dintr‑o bucată de pâine. Ho‑ho‑ho! Era unsă cu ardei iute! Să‑l fi văzut cum se mai strâmba… și sughița… Ho‑ho‑ho!… Apucă atunci Nițu o cană cu apă și‑o dă toată pe gât. Ho‑ho‑ho! În cană turnasem sare!
Băiețelul clipește nedumerit din ochi și, devenit de abia acum interlocutor, întreabă:
— Și nu s‑a supărat?
Pentru atâta lucru? Se poate?! Stai să vezi alta. Era într‑o seară în dormitor, întu neric. Noi toți, sub pături. Vine Nițu fluierând și dă să intre. Apucă clanța și – trosc! – îi cade
Prietenia, comoară de preț
ușa în cap. O scosesem din țâțâni. Ho‑ho‑ho! uite, așa un cucui i s‑a făcut, arată ciolănosul o nucă mare și din nou izbucnește în râs.
Băiatul privește cu seriozitate nuca:
Și… și… nu s‑a supărat?
Aș, se poate!? Pentru atâta lucru?
Să vezi ce i‑am făcut mai zilele trecute. Au ei acasă niște scaune cu arcuri. M‑apuc eu și desfac pe furiș două fire de la sonerie și așez butonul sub un arc de la scaunul lui. Vine
Nițu al meu și se așază la masă – chipurile, învățăm împreună. Ho‑ho‑ho! Cum se așază pe scaun – țârrr! – soneria. Se scoală Nițu și se duce la ușă. Nimeni. Vine îndărăt și dă să stea jos. Țârrr! „Cine‑o fi?” zice și se ridică, îl auzeam în vestibul : „Cine‑i? Cine‑i acolo?” Nimeni. Se întoarce, trage scaunul mai înspre ușă și iar se așază. Țârrr! Pleacă și pândește vreo două minute la ușă, se uită pe stradă în dreapta, în stânga, și vine înălțând din umeri. Când să stea: Țârrr! Ho‑ho‑ho! O oră întreagă l‑am înnebunit… Pe urmă i‑am spus.
Și nu te‑a dat pe ușă afară? întreabă băiatul ridicându‑se în picioare.
Ai răbdare! Acu’ pun la cale alta și mai grozavă. Ho‑ho‑ho! Mă prăpădesc de pe acum de râs, când mă gândesc ce mutră o să facă. Ascultă și tu… Dar bine, omule, nu se supără? îl întrerupse indignat băiețașul.
Ciolănosul îl privește cu nevinovăție:
Să se supere? Cum o să se supere? Scoate o nucă din sân, o sparge în dinți, apoi adaugă, scuipând cojile: Păi, nu ți‑am spus? Mi‑e cel mai bun prieten!
Vocabular
ciolănos – cu oase mari, ieșite în relief; osos; interlocutor – persoană care participă la o discuție, la o conversație; a piguli – a ciuguli, a lua câte puțin; a hălpăi – a mânca sau a bea repede și cu lăcomie; vestibul – antreu, hol.
Exersează!
1. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Care sunt personajele povestirii?
l Ce făceau cei doi copii în timp ce discutau?
l Despre cine vorbesc cei doi băieți?
l Unde i se întâmplă lui Nițu cele mai multe neplăceri?
l De ce este indignat băiețelul care ascultă relatarea „ciolănosului”?
l Cum și‑a motivat „ciolănosul” comportamentul?
Prietenia, comoară de preț
2. Completează enunțurile cu expresii și cuvinte din text. era îmbrăcat într‑un trening .
Un băiat de vreo opt ani era lui. Acesta , cu un vârf de cuțitaș, câte o fărâmă de miez din nucile mai tari. Ciolănosul o nucă mare.
— Acum alta și mai grozavă. Când mă gândesc ce mutră o să facă, .
3. Scrie explicația potrivită pentru fiecare din expresiile de mai jos. tuns la piele –
crănțănea fără milă
dăduse ceva de lucru fălcilor
pufnește în râs
o dă toată pe gât
4. Cum îl descrie „ciolănosul” pe Nițu? Completează în casete.
5. Completează cele patru cadrane cu informații din text: „Ciolănosul” Cine este? Cum arată? Cum se comportă? Ce sfaturi îi dai?
6. Extrage din text faptele urâte pe care „ciolănosul” i le‑a pregătit lui Nițu, apoi completează casetele de mai jos.
7. Spune‑ți părerea!
l A procedat „ciolănosul” corect față de Nițu? Explică. Găsește un proverb care să se potrivească foarte bine cu faptele „ciolănosului”.
l Tu cum ai fi procedat dacă erai în locul lui Nițu?
8. Lucru în perechi.
Stabiliți ce însușiri trebuie să aibă un prieten. Citiți‑le în fața clasei și argumentați‑le cu exemple din viața voastră!
9. Alcătuiește propoziții cu 3–4 expresii diferite, pornind de la verbul a intra.
Prietenia, comoară de preț
Trăistuţa cu idei
Zece motive pentru care vreau să am prieteni! Completează ciorchinele de mai jos.
Motive pentru care vreau să am prieteni
Mircea Sântimbreanu, prozator, traducător, publicist și scenarist român, s‑a născut în județul Hunedoara. S‑a remarcat și a fost îndrăgit ca scriitor de literatură pentru copii, o carieră urmată celei de pro fesor de școală generală.
Volumul Recreația Mare, din care face parte și Cel mai bun prieten, evocă perioada petrecută de autor în mijlocul elevilor, ca profesor de istorie. Din această perspectivă, cartea este adresată atât elevilor, cât și cadrelor didactice, pentru că este și un minunat ghid pedagogic.
Citeşte cu atenţie!
Nucul
N ucul, Juglans regia L., este un arbore din familia Juglandaceae, răspândit în zona temperată și mediteraneană, atât ca floră spontană, cât și în culturi. Își are originea în zona geografică întinsă din Balcani spre est, până în Himalaya și sud‑vestul Chinei. Cele mai mari păduri se află în Kârgâzstan, unde copacii se dezvoltă extensiv, în păduri aproape exclusiv de nuc, la altitudini de 1000–2000 m.
Nucul a fost introdus în vestul și în nordul Europei încă din vremea romanilor, iar în cele două Americi, în secolul al XVII‑lea. Zonele importante ale culturii nucului cuprind Franța, Serbia, Grecia, Bulgaria și România (în Europa), China (în Asia), California (în America de Nord) și Chile (în America de Sud). Recent, cultura nucului s‑a răspândit pe scară largă și în alte regiuni: Noua Zeelandă și sud‑estul Australiei.
Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri înălțime. Are trun chiul gros și scoarța netedă, argintiu‑cenușie. Are crengi puternice, coroana foarte largă și bogată.
Fructul are formă sferică, având o singură sămânță, zbârcită, bogată în untdelemn și numită nucă.
Se înmulțește prin sămânță. În România, spontan, crește sporadic în păduri de amestec, mai ales la deal, în Banat și Oltenia. Cultivat, crește în toate regiunile țării.
Nuca, fructul nucului, este unul dintre fructele mult utilizate de români. Ea se folosește în alimentație, în nenumărate forme ale produselor românești: cozonaci, colaci, plăcinte și alte produse de patiserie, colivă, în anumite ali mente de post, de exemplu, sarmale. De asemenea, miezul de nucă e folosit în unele tratamente populare, mai ales pentru untdelemnul pe care îl conține. Acest ulei era folosit în vechime de romani, alături de uleiul de fag sau de jir, atunci când nu se putea folosi uleiul de măsline. Uleiul de nucă este indicat în alimentația dietetică pentru preve‑ nirea aterosclerozei și creșterea părului. Adăugat în salate, combate tenia.
Prietenia, comoară de preț
Pe lângă faptul că miezul de nucă este un aliment delicios și folositor în bucătă rie la prepararea deserturilor, are și calități terapeutice. Consumate zilnic, nucile aduc beneficii greu de egalat, motiv pentru care, dacă aveți ocazia să mergeți la bătut de nuci, nu refuzați. Mâncați nuci verzi și o sumedenie de boli nu se vor atinge de voi. Antioxidanții conținuți în miezul fructului reglează pe cale naturală nivelul coles terolului în sânge și, implicit, tensiunea arterială. Consumul periodic de nuci proaspete întărește vasele de sânge și previne deteriorarea acestora, mai ales la vârstnici. Datorită bogăției în vitamina E, consumatorii de nuci prezintă un risc minim de a face atac de cord. Opt nuci pe zi țin arterele flexibile, inima sănătoasă și previn apariția atacului vas‑ cular cerebral, arată un studiu american recent. Specialiștii ne sfătuiesc să consumăm nuci mai ales după o masă bogată în grăsimi pentru a atenua efectele lor negative asu pra organismului. Se spune că, dacă mănânci cinci porții de nuci verzi pe săptămână, vei avea o inimă de atlet.
În Evul Mediu, nuca era recunoscută pentru rolul tămăduitor în cazul bolilor mintale. Se credea că forma fructului semăna cu forma creierului, de aceea, are efect în tratarea minții. Astăzi, cercetările moderne au arătat că nuca este stimulent al memoriei și este recomandată celor ce depun un efort intelectual sporit. Pasta obținută din miezul a opt nuci verzi măcinate și o lingură de miere polifloră este un preparat energizant cu efecte benefice în combaterea aterosclerozei, colesterolului și stresului. Tratamentul trebuie urmat trei‑patru săptămâni și contribuie și la înlăturarea durerilor de cap și a migrenelor. Cojile de nucă, lemnoase, tari, sunt folosite pentru confecționarea de mici jucării pentru copii – în special bărcuțe, dar nu numai – pentru realizarea unor piese de mobi lier și ornamente rustice. În trecut, erau folosite și pentru anumite pedepse ( statul pe coji de nucă ).
Învelișul gros, verde, se folosește atât pen tru unele tratamente, cât și pentru obținerea de pigment negru (colorant negru), foarte rezistent, folosit pentru păr sau textile naturale. Din acesta se mai poate obține dulceață.
De obicei, aruncăm coaja de la nuci, neștiind ce rol important are aceasta în menținerea sănătă‑ ții stomacului. Coaja verde a nucilor conține foarte multă vitamina C. Are efecte asemănătoare cu ale frunzelor, tratând infecțiile intestinale acute. Mai poate fi folosită și pentru a îndepărta negii. Timp de o săptămână, negii se freacă de trei ori pe zi cu coaja verde. Extern, fiertura cu coajă de nuc ajută la trata rea afecțiunilor pielii sau pentru colorarea părului. În cazul mătreții, se va folosi cu puțin suc de lămâie.
Prietenia, comoară de preț
Coaja de nucă verde pusă la macerat poate fi un bun remediu pentru varice.
Frunzele sunt extrem de utile sub formă de infuzie. Utilizată intern, infuzia ajută la combaterea diareei, hipertensiunii, hiper glicemiei, alergiilor, durerilor de umeri și inflamațiilor. Este un bun dezinfectant urinar și antiseptic gastrointestinal, are acțiune împo triva transpirației. Frunzele verzi, puse prin casă, alungă muștele.
Florile sunt folosite sub formă de infuzie, ca tratament pentru întărirea și însănătoșirea părului și a pielii capului.
Lemnul de nuc este greu, fin, închis la culoare, foarte rezistent, prețios. Se folosește pentru mobilă de lux, pentru piese de lux în ornamentații și decorări, pentru elemente speciale sau ornamente în realizarea iahturilor de lux, în confecționarea de casete scumpe pentru bijuterii etc.
Nucile se păstrează într‑o cameră aerisită, la întuneric, în strat gros de 15‑20 cm (în pri mele două săptămâni după recoltare se răscolesc zilnic, pentru a preveni mucegăirea) sau în saci de pânză de circa 20 kg, feriți de rozătoare. Durata păstrării, în condiții bune, este de 1–1,5 ani, după care miezul începe să rân cezească. Pentru a le reda savoarea, iarna, se poate pune miezul de nucă la înmuiat, 5–6 ore, în lapte călduț sau în apă rece. (adaptare după https://viataverdeviu.ro/nuca-medicamentul-toamnei https://ro.wikipedia.org/wiki/Nuc)
Vocabular
untdelemn – orice ulei vegetal comestibil; sporadic – care apare ici și colo, din când în când; răzleț, izolat; dietetic – referitor la un regim alimentar; ateroscleroză – boală cronică produsă prin depunere de grăsimi pe peretele intern al arterelor; tenie – vierme parazit care trăiește mai ales în intestinul subțire al omului și al animalelor carnivore; antioxidant – care împiedică acțiunea de oxidare; colesterol – substanță organică, care se găsește în structura celulelor, mai ales în sânge, și care, la dereglarea metabolis mului, se depune pe pereții vaselor sangvine; infuzie – soluție apoasă, obținută dintr o plantă, prin opărirea ei cu apă clocotită.
Prietenia, comoară de preț
Exersează!
1. Completează enunțurile cu expresii și cuvinte din text.
Nucul este un arbore din familia , răspândit în zona și . Își are originea în zona geografică
întinsă din . A fost introdus în vestul și
în nordul Europei încă din vremea . În România, spontan, crește sporadic în păduri de amestec, mai ales în .
Mâncați nuci verzi și !
Se spune că, dacă mănânci cinci porții de nuci verzi pe săptămână, .
Frunzele verzi de nuc, puse prin casă, .
2. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Unde se află cele mai mari păduri de nuc din lume?
l Când a fost introdus nucul în America?
l În ce țări europene se află cele mai importante culturi de nuc?
l Cum se înmulțește nucul?
l De ce se credea în Evul Mediu că nuca are efect în tratarea minții?
3. Completează ciorchinele de mai jos, pentru a descrie nucul, așa cum reiese din text.
4. Lucru în perechi. Alcătuiește, împreună cu un coleg, o listă de produse alimentare care au în componența lor nuci.
5. Explică înțelesul expresiei ca nuca în perete. Utilizează expresia într un enunț.
6. Scrie în dreptul fiecărei expresii explicația potrivită. miez de nucă –
în miezul verii –
o poveste cu miez –
Nucul
Prietenia, comoară de preț
7. Scrie o rețetă care se prepară cu nuci. Poate fi orice produs alimentar!
Formulează un argument pentru care recomanzi această rețetă colegilor tăi.
8. Lucru în grup.
Realizați un afiș prin care să determinați colegii din școală să consume cât mai multe nuci. Folosiți vă de informațiile desprinse din text. Prezentați afișele în fața clasei!
Jurnal de reflecţie
A scoate prietenia din viață e ca și cum am scoate soarele din lume.
Colorează creionul care exprimă emoția pe care o simți acum.
Explică într‑un enunț alegerea ta.
Cicero
Vesel Trist Plictisit Uimit
7 Natura, sursă de viață și de inspirație
Vei descoperi tainele legăturilor care se pot naşte între om şi natura sălbatică!
Citeşte cu atenţie!
Cartea junglei (fragment)
după Rudyard Kipling
În timpul unei zile fierbinți de vară, în mintea Bagheerei se mișcă un gând care
pornise din câteva amănunte pe care le prin sese din zbor. Poate îi mai spusese câte ceva și Ikki, ariciul, așa că de cum ajunseră în adân ‑ cul junglei, și băiatul se întinse să doarmă în
blana ei neagră ca păcura, începu să‑i spună:
Frățioare, de câte ori ți‑am spus până acum că Shere Khan este dușmanul tău?
Cam tot de atâtea ori câte nuci sunt în palmierul din fața noastră, răspunse Mowgli, care nu știa a face socoteli. Și ce este dacă mi‑ai spus? Mi‑e somn, Bagheera, și tu știi că Shere Khan are limba tot atât de lungă, cât și coada, întocmai ca și păunul Mao.
Acum nu mai este vreme de dormit. Știe și Baloo, știu și eu, dar știe și întregul haitic. Până și zăpăciții de cerbi au aflat… Ți‑a spus și Tabaqui, de altfel. Eheh, răspunse Mowgli batjocoritor. Tabaqui a venit mai zilele trecute pe la mine, să‑mi povestească nu mai știu ce șotie, cum că eu n‑aș fi decât un pui golaș de om care nu e bun de altceva decât să dezgroape rădăcini, cum fac mistreții, dar l‑am luat de coadă și‑am dat cu el de două ori de tulpina unui palmier, ca să se învețe minte.
Natura, sursă de viață și inspirație
Ai făcut o faptă nelalocul ei, deoa rece Tabaqui, cu toate că‑i place să poarte vorbe de ici‑colo, avea pesemne de gând să‑ți vorbească despre anume lucruri care te priveau de‑aproape. Deschide‑ți ochii, frăți oare. Shere Khan nu va îndrăzni să te ucidă în mijlocul junglei, dar va veni o zi când Akela nu va mai fi în stare să‑și vâneze singur cerbul și atunci haiticul va trebui să fie condus de altul. Mulți dintre lupii care s‑au uitat la tine în noaptea când ai fost primit în haitic la Stânca Soboru lui, azi au murit sau sunt bătrâni, și mi se pare că lupii cei mai tineri, așa cum i‑a învățat Shere Khan, sunt de părere că un copil n‑are ce căuta în haiticul lupilor Seeo nee. Ca mâine, însă tu vei fi bărbat… Și ce va să zică un bărbat care nu aleargă alături de haitic? întrebă Mowgli. Eu sunt născut aici și am ascultat de legea jun‑ glei; nu este niciun lup din laba căruia eu să nu fi smuls un ghimpe de mărăcine, prin urmare, toți îmi sunt frați. De asta nu mă îndoiesc!
Bagheera se întinse cât era de lungă în fața băiatului și închise ochii pe jumătate.
Frățioare, zise pantera, întinde brațul și pipăie‑mă sub fălci.
Mowgli întinse mâna zdravănă și arsă de soare și pipăi blana lucioasă a panterei sub fălcile unde jucau mușchii ca niște sârme de oțel, iar degetele lui deteră peste un loc abia simțit de unde lipsea părul de pe piele.
Nimeni în junglă, continuă Bagheera, nu știe, frățioare, că eu, pantera neagră, am văzut lumina zilei printre oameni și că tot prin tre oameni a murit și maică‑mea… în cuștile palatului regesc din Oodeypore. Tocmai din cauza aceasta, la adunarea ținută pe Stânca Soborului, am plătit taurul ca preț al răscumpă rării tale, pe vremea când tu erai un puști. Da, și eu sunt născută printre oameni și niciodată nu văzusem jungla. Mă hrăneau într‑o cușcă făcută din drugi de fier, până într‑o noapte când mi‑am dat seama că eu sunt Bagheera, pantera, și nu jucărie pentru oameni, și cu o singură lovitură de labă am rupt zăvoarele
Natura, sursă de viață și inspirație
și am scăpat. Tocmai din cauză că eu cunosc obiceiurile oamenilor, am devenit mult mai fioroasă chiar decât Shere Khan, nu este așa?
Exact așa, căci, afară de Mowgli, tot ce mișcă în junglă se teme de Bagheera. Ei bine, tu ești pui de om, răspunse pantera înduioșată. Dar, cu toate că eu m‑am întors în junglă, tu va trebui să pleci din junglă la ai tăi, la oamenii care sunt frați cu tine, dacă nu cumva vei fi omorât de haitic.
Vocabular
junglă – desiș (adesea mlăștinos) format din ierburi înalte, din arbori
și din plante agățătoare, care acoperă regiunile tropicale ale Indiei, ale Asiei de Sud‑Est și ale Africii Meridionale; haitic – haită de lupi; legea junglei – dominarea violenței, a forței brutale în rapor turile dintre oameni.
1. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Unde se petrece acțiunea povestirii?
l Care sunt personajele care participă la dialog?
Exersează!
Natura, sursă de viață și inspirație
l De ce Mowgli era în primejdie?
l Cum se simte puiul de om în junglă?
l Ce îl sfătuiește pantera pe băiat?
2. Încercuiește varianta corectă de răspuns.
l Cine era dușmanul puiului de om?
a. Ariciul Ikki
b. Cerbul Tabaqui
c. Tigrul Shere Khan
d. Păunul Mao
l Unde s-a născut Bagheera?
a. în junglă
b. pe Stânca Soborului
c. printre oameni
d. în haitic
l Ce l-a sfătuit Bagheera pe Mowgli?
a. să rămână în junglă
b. să discute cu Akela
c. să plece din junglă
d. să‑l înfrunte pe Shere Khan
l Cum a scăpat Bagheera din cușcă?
a. a fost eliberată
b. a rupt zăvoarele
c. a scăpat din tunel
d. a atacat un om
3. Identifică personajele din text după însușirile lor, apoi completează tabelul.
Însușiri Personaje are limba lungă cât și coada
îi place să poarte vorbe de ici- colo
fioroasă, cu blana lucioasă
4. Completează diagrama cu asemănările și deosebirile dintre personajele textului citit.
Asemănări
Mowgli Bagheera
5. Spune‑ți părerea!
l Continuă enunțurile de mai jos.
Dacă aş fi Mowgli, mi‑ar plăcea să…
L aş sfătui pe Mowgli să…
6. Unește personajele cu expresiile care le caracterizează.
blana neagră ca păcura
pui golaș
mână zdravănă și arsă de soare
mușchi ca niște sârme de oțel
fioroasă
Natura, sursă de viață și inspirație
Citeşte cu atenţie!
Jungla
J
ungla este unul dintre cele mai vechi
și extraordinare locuri sălbatice din lume. Ea adăpostește milioane de specii de plante și animale. În interiorul junglei, este întotdeauna cald, întuneric și umed. Copaci uriași se înalță la peste 30 m deasupra solului, formând un fel de acoperiș, care nu permite razelor de soare să penetreze prin el. Coronamentul este atât de gros, încât picăturile de ploaie au nevoie de 10 minute să ajungă la sol.
Jungla ocupă o regiune din jurul mijlocului Pământului, numită tropice, unde clima este întotdeauna caldă și ploioasă. În cele mai multe păduri, plouă aproape în fiecare zi și temperatura, în timpul zilei, este de obicei în jurul valorii de 30 oC. Aceste păduri calde și umede formează jungla tropicală.
În fiecare junglă din lume, fluviul este mediul de viață pentru mii și mii de specii de plante și animale. Dintre acestea, amintim: vidrele uriașe, caimanii, ibișii roșii, delfinul de Amazon, lamantinul, țiparul electric.
Animalele din etajul inferior al junglei nu prea sunt văzute de oameni. Unele ies doar în timpul nopții, altele sunt foarte mici, iar unele au culori care se confundă cu habitatul, fiind greu de deosebit. Cele mai multe se hrănesc cu plante, rădăcini, fructe căzute pe jos, insecte sau cu ramuri uscate și cu frunze: elefantul indian, rinocerul de Sumatra, porcul spinos, precum și păsări (de exemplu: păunul, fazanul etc.).
În junglă, de aproape 40 000 de ani, oamenii trăiesc în grupuri numite triburi. Pădurea le oferă tot ce le trebuie pentru a supraviețui: vânează animale, culeg plante și fructe; unele triburi cultivă pământul. Locuințele și le fac din trunchiuri de copaci și din plante. Cunosc valoarea de leacuri a sute de plante.
Jungla, în pericol!
Oamenii și animalele din junglă sunt pe cale de dispariție. Jungla se taie pentru a crea terenuri cultivabile, pentru creșterea animalelor domestice, pentru a săpa în cău tare de cărbune și de metale prețioase ori pentru a se vinde materialul lemnos. Dacă acest proces va continua, jungla va dispărea pentru totdeauna. Ar fi mai bine să învă țăm să ne folosim de darurile junglei, fără să‑i producem vreun rău!
Exersează!
1. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări.
l Ce reprezintă jungla?
l Cum este clima în această zonă?
l Ce specii de păsări și animale trăiesc în junglă?
l Cum sunt organizați oamenii în aceste locuri?
l De ce este jungla în primejdie?
2. Completează tabelul de mai jos cu informațiile potrivite, referitoare la junglă.
Informații pe care le știam
Informații pe care le‑am aflat
Informații pe care mi‑aș dori să le aflu din alte surse
Natura, sursă de viață și inspirație
3. Lucru în perechi.
Realizați, pe o foaie, după exemplul dat, un ciorchine, plecând de la tema cen trală, JUNGLA. Notați toate ideile/cuvintele care vă vin în minte, legate de tema dată, și trasați legături între acestea și tema centrală.
4. Scrie, pe o coală de hârtie, un text, pornind de la întrebările de mai jos. Completează textul cu un desen.
l Care este locul de pe planeta Pământ pe care tu îl consideri cel mai frumos și pe care ai dori să-l explorezi?
l De unde ai aflat de el?
l Ce îl face special?
Jurnal de reflecţie
Natura pictează pentru noi, zi după zi, imagini de o infinită frumusețe.
John Ruskin
Colorează creionul care exprimă emoția pe care o simți acum. Explică într‑un enunț alegerea ta.
Jungla
Vesel Trist
Plictisit
Uimit
8 Lauda de sine, falsă mândrie
Vei descoperi că lauda, fără să existe ceva de valoare în spatele ei, este un succes trecător, pe când modestia împodobeşte curajul cel adevărat.
Citeşte cu atenţie!
Testoasa şi cele două rate
după La Fontaine
Ise urâse țestoasei stând acasă,
Și altceva mai bun neavând ce face,
Și‑a pus în gând o dată să plece‑n lumi străine.
O țară depărtată ne pare mai frumoasă, Iar șchiopilor acasă nu le place.
S‑a dat țestoasa‑n vorbă cu rațele vecine,
Și s‑au găsit, din ele, două
Să‑și lase cuibul lor cu ouă
Și prin văzduh în zbor s‑o poarte
Cât de departe.
— Privește calea largă ce zarea o străbate:
E‑un drum ce nu cunoaște ocoluri și răscruce;
De‑a dreptul în America te‑om duce,
Și țări vei cerceta, nenumărate, Republici și regate,
Popoare de tot felul, pe care le‑ntâlnise, Călătorind în lume, ca dumneata, Ulise.
Ce căuta Ulise în toată treaba‑aceea?
Dar rața, pasămite, citise Odiseea. Țestoasa a primit cu bucurie,
Iar păsările zburătoare
I‑au pus cumetrei călătoare
Un băț de‑a curmezișul în gură, strâns să‑l ție!
Și cele două rațe s‑au avântat spre zare,
Purtând în labe bățul, un capăt fiecare, Cu dumneaei, țestoasa, la mijloc;
Iar oamenii, văzând‑o ce sus se înălțase,
Parcă‑i crescuse aripi! stăteau pe loc uimiți!
— S‑a întâmplat minunea minunilor! Priviți, În zbor, regina ntre țestoase!
— Așa e, sunt regină! zise ea, Să nu glumiți!
Mai bine‑ar fi făcut dacă tăcea,
Căci a lăsat să‑i scape din gură bățul, și...
Cu ultimul cuvânt,
Se prăbuși,
Căzând zdrobită la pământ,
Sub ochii celor care se minunau cum zboară.
Și neștiind să tacă, i‑a fost sortit să moară.
Prosteasca fudulie și lauda de sine,
Nesocotința, vorbele pripite
Sunt toate între ele înrudite:
Mlădițele aceleiași tulpine.
Vocabular
Ulise – una din principalele căpetenii grecești la asediul Troiei, faimos pentru istețimea și viclenia sa;
Odiseea – epopee greacă scrisă de Homer, care povestește peripețiile lui Ulise de la plecarea sa din Troia, până la întoarcerea acasă, în Iataca; curmeziș – de a latul, transversal, în diagonală; fudulie – fală, mândrie, îngâmfare, înfumurare; nesocotință – lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință, prostie;
pripit – care se mișcă sau acționează prea repede și adesea fără chibzuință;
mlădițe – ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase, lăstar.
Exersează!
1. Recitește textul, apoi încercuiește varianta corectă.
l Țestoasa a hotărât:
a. să-și caute prieteni. b. să plece în țări străine. c. să-și petreacă timpul acasă.
l Motivul pentru care țestoasa a decis să plece este:
a. plictiseala.
b. dorința cunoașterii. c. traiul într-o țară urâtă.
l Țările îndepărtate i se par țestoasei:
a. mai frumoase.
b. mai puțin interesante. c. mai zgomotoase.
l Țestoasa este dusă în lume:
a. de două gâște. b. de oameni. c. de două rațe sălbatice.
l Pentru a pleca în călătorie, rațele sălbatice și-au abandonat: a. rudele. b. cuibul cu ouă. c. puișorii.
l Țestoasa, după cum spuneau rațele, avea să ajungă în: a. Australia. b. Africa. c. America.
l O călătorie asemănătoare cu cea pe care urma să o facă țestoasa, făcuse: a. Zeus. b. Ulise. c. Poseidon.
2. Extrage din text cel puțin zece perechi de rime și completează-le pe spațiile de mai jos.
3. În perechi, completați enunțurile următoare, astfel încât să se afle în ele rime, altele decât cele întâlnite în text. Citiți-le apoi în fața clasei!
Exemplu:
I se urâse țestoasei să stea acasă, fiindcă voia o viață mult mai spectaculoasă.
l Și-a pus în gând să plece-n lumi străine, .
l Și s-au găsit, din ele, două .
l Prin văzduh, în zbor, s o poarte
l De a dreptul în America te om duce
l E un drum ce nu cunoaște ocoluri
l Țestoasa a primit cu bucurie
l Oamenii stăteau pe loc, uimiți ,
l Priviți, în zbor, regina broaștelor‑țestoase
l Mai bine‑ar fi făcut dacă tăcea
4. Descoperă în textul fabulei drumul pe care urma să‑l parcurgă țestoasa, apoi descrie ‑l așa cum reiese din spusele raței sălbatice.
5. Cum a fost dusă țestoasa, în călătoria sa, de către cele două rațe?
6. Care a fost sfârșitul țestoasei? Explică!
7. Care sunt cuvintele/expresiile care o caracterizează pe țestoasă, toate înrudite între ele, mlădițe ale aceleiași tulpine, și care au dus la pieirea acesteia?
de sine, falsă mândrie
8. Identifică personajele din text după faptele lor.
l Altceva mai bun nu avea ce face, decât să plece.
l Au purtat o pe țestoasă prin văzduh.
l Ca și țestoasa, întâlnise și el popoare de tot felul.
l I au pus țestoasei un băț de a curmezișul în gură.
l Văzând‑o, stăteau pe loc uimiți.
l A lăsat să i scape din gură bățul.
9. Scrie cuvinte înrudite ca sens pentru cuvintele vorbă și bucurie.
l Alcătuiește propoziții în care să folosești câte două dintre sensurile descoperite.
10. Desprinde morala fabulei și scrie‑o în spațiul de mai jos.
11. Spune ți părerea! Dacă ai călători și tu până în America, ce țări ai dori să vizitezi? Motivează!
12. Lucru în perechi. Compuneți catrene folosind câte două perechi de rime din text. Citiți le în fața clasei!
Trăistuţa cu idei
Imaginează‑ți că te afli purtat în zbor pe aripile unor rațe sălbatice. La sfârșitul călătoriei, ai ajuns într‑o poveste. Completează cele patru cadrane de mai jos.
Ce simți?
Ce auzi?
Află mai multe!
Ce vezi?
Ce miroși?
Jean de La Fontaine (1621–1695) a fost poet, dramaturg și pro‑ zator francez, membru al Academiei Franceze. La Fontaine s a impus în literatura universală prin fabulele sale, publicate în 12 cărți. Prin intermediul fabulelor, La Fontaine a criticat moravurile sociale din Franța și a demascat cu mult umor și vervă viciile claselor dominante, necruțându l nici pe rege și nici pe curtenii săi. Eroii din fabulele sale, care aparțin lumii animaliere sau regnului vegetal, reprezintă diferite aspecte ale vieții sociale din Franța acelui timp.
Citeşte cu atenţie!
Ţestoasa de uscat
Ţestoasa face parte din rândul reptilelor, fiind legătura dintre broaștele obiș nuite și crocodili. Se apreciază că a apărut cu mai bine de 200 de milioane de ani în urmă, cu mult înaintea erei dinozaurilor. În prezent, există aproximativ 250 de specii, de la vestita țestoasă din Insulele Galapagos, care are o lungime de peste doi metri și jumă tate, până la micuțele țestoase de pădure, de numai 10–15 centimetri.
De‑a lungul anilor, țestoasele au fost foarte studiate, datorită perioadei lungi de viață (pot trăi sute de ani!) și a structurii carapacei, care le apără ca un scut (carapacea țestoasei adulte poate suporta greutăți de zeci și chiar sute de kilograme!).
În România, țestoasa trăiește în regiunile de stepă din Oltenia, Banat și Dobrogea. Speciile întâlnite la noi sunt țestoasa de uscat bănățeană și țestoasa de uscat dobrogeană. Acestea fac parte din speciile cele mai mici, de aproximativ 20 de centimetri.
Țestoasa de uscat se recunoaște după corpul ei scurt, acoperit cu un țesut format din două părți: carapacea (partea superioară) bombată, de culoare maroniu‑roșcat și plastronul (partea inferioară) de culoare deschisă. Ele sunt unite pe laturi, lăsând două deschizături prin care ies capul și membrele anterioare, iar la partea posterioară, mem brele posterioare și coada. Țesutul este format din plăci osoase, bine sudate, acoperite de plăci cornoase. Coastele și vertebrele sunt crescute împreună cu carapacea. Capul, gâtul, picioarele și coada sunt acoperite de o piele solzoasă de culoare cenușie. Organele de simț sunt asemănătoare cu ale șopârlei, simțuri mai dezvoltate fiind cel al mirosului, extrem de fin (hrana și prezența partenerului sunt percepute de la dis tanță), simțul tactil și, după unele cercetări recente, ea sesizează bine și frecvențele acus tice joase. De asemenea, carapacea țestoaselor permite detectarea vibrațiilor mediului, deci sesizează repede apropierea unor dușmani. Cel mai important rol, dintre organele de simț, îl are ochiul. Sesizează deosebit de repede mișcările sau schimbările de lumină, iar reflexele de apărare se declanșează uimitor de rapid. La cap, are două fălci învelite într‑o materie cornoasă, care formează un fel de cioc, cu margini tăioase și fără dinți. Masculul se deosebește vizibil de femelă, în general, prin dimensiunea cozii, care este mai lungă și mai groasă la bază, comparativ cu cea a femelei. La mascul, plastronul este, în general, mai concav, ceea ce face ca distanța față de sol să fie mai mare spre deosebire de femelă, la care plastronul este mai drept sau ușor convex și spațiul față de sol, mai redus. Este un animal greoi, care se deplasează încet din cauza conformației și a țesutului. Cele patru membre sunt scurte, așezate lateral și terminate cu degete scurte, prevăzute
de sine, falsă mândrie
cu gheare. Ea se apără de dușmani într‑un mod unic: se poate retrage cu tot corpul sub carapace, lăsând să se vadă doar vârful ghearelor.
Se hrănește cu ierburi sălbatice, fructe, insecte, melci și viermi, pe care le taie cu marginea „ciocului”.
Țestoasa hibernează din octombrie până la sfârșitul lunii aprilie, îngropată în pământ sau în mici peșteri prezente în stâncile de la nivelul malurilor. Ea se reproduce la sfârșitul primăverii, când femela depune 11–12 ouă albe, sferice, cu diametrul de 3,5 centimetri, pe care le îngroapă în pământ afânat. Puii ies din ouă după o perioadă de 3–4 luni și măsoară, la naștere, circa 4 centimetri. Țestoasele nu au niciun fel de grijă de cuib și de viitorii pui, instinctul matern fiind inexistent.
Datorită modificării factorilor de mediu, a poluării și chiar a dezinteresului față de specie, țestoasa este în prezent pe cale de dispariție, fiind ocrotită de lege.
(adaptare după http://www.testoase.go.ro/)
Vocabular
plastron – partea inferioară a carapacei țestoaselor; cornos – care are consistența cornului (la animale), dur, tare; concav – care prezintă o scobitură, în formă de adâncitură; convex – care are suprafața rotunjită și bombată, care are o proeminență.
Exerseaz
ă!
1. Recitește textul, apoi răspunde la următoarele întrebări. l Când se consideră că a apărut țestoasa?
Lauda de sine, falsă mândrie
l În ce zone din România trăiește țestoasa de uscat?
l Care sunt caracteristicile după care se recunoaște această țestoasă?
l Din ce este formată carapacea ei?
l De ce această specie este pe cale de dispariție?
2. Notează, pe carapacea țestoaselor de mai jos, două motive pentru care ele au fost, de‑a lungul anilor, foarte studiate de către oamenii de știință.
3. Citind textul, ai descoperit că țestoasele de uscat au anumite simțuri mai dezvol‑ tate. Menționează‑le, argumentând cu informații din text!
Lauda de sine, falsă mândrie
4. Bifează, în căsuțe, enunțurile adevărate.
Țestoasele reprezintă legătura dintre broaștele obișnuite și crocodili.
În prezent, există aproximativ 250 de specii de țestoase.
Țestoasele întâlnite în România au aproximativ 2 metri.
Țestoasa se apără de dușmani retrăgându‑se în carapace.
Ea se hrănește cu iepuri sălbatici, cereale, păsări de curte.
Femela poate depune până la 50 de ouă.
Datorită modificării factorilor de mediu și a poluării, specia este pe cale de dispariție.
5. Recitește penultimul alineat al textului. Formulează patru întrebări pentru colegii
l Unde
l Cum
l Când
l De ce
Jurnal de reflecţie
Dacă vrei să ajungi sus, folosește picioarele tale. Nu te lăsa purtat, nu te cățăra pe spinarea sau pe capul altora.
Friedrich Nietzsche
Colorează creionul care exprimă emoția pe care o simți acum. Explică într‑un enunț alegerea ta.