Limba și literatura română, clasa a III-a. Caiet de activități (2)

CUPRINS

UNITATEA 1. ÎNVĂȚĂTURA, CEA MAI DE PREȚ COMOARĂ

Întâia zi de școală, de Edmondo de Amicis........ 4 Școala din pădure, după Passionaria Stoicescu ... 7 Dialogul Șoricel de bibliotecă, după Elia David ........... 10

UNITATEA 2.

RESPECTUL ESTE IUBIREA ÎN HAINE SIMPLE

Când zmeii joacă șah, după Iuliu Rațiu .......... 13 Păcălici la școală, de Nicolae Labiș ............. 16 Semnul de iarbă, după Silvia Kerim ............ 19

UNITATEA 3.

CINSTEA SE NAȘTE ÎN INIMĂ

Cioc! Cioc! Cioc!, după Emil Gârleanu ........... 22 Substantivul Ciocănitoarea ................................... 25

Substantivul – numărul și genul Suflețelul învață, după Mircea Sântimbreanu .... 28

UNITATEA 4.

A FI OM E LUCRU MARE

Poveste de iarnă, după Zacharias Topelius ...... 31 Adjectivul Omul de zăpadă, după Hans Christian Andersen . 34 Adjectivul – numărul și genul Marușca și cele douăsprezece luni, poveste slovacă ........................... 37

UNITATEA 5.

MODESTIA POARTĂ COROANĂ

Privighetoarea, după Hans Christian Andersen .... 40 Pronumele personal Moș Ion Roată și Vodă Cuza, după Ion Creangă ... 43

Numărul pronumelui personal Coronița de rouă, poveste populară 46

UNITATEA 6. CURAJUL ESTE RĂDĂCINA BIRUINȚEI

Vis, ambiție, zbor... .............................. 49 Verbul

Scrisoarea III (fragment), de Mihai Eminescu .... 52 Schimbarea formei verbului Leul cel fricos, după Lyman Frank Baum 55

UNITATEA 7. IUBIREA SE ARATĂ PRIN FAPTE

Fram, ursul polar, după Cezar Petrescu ......... 58 Bunicul, după Barbu Ștefănescu Delavrancea ... 61 Prezentarea personajelor ...................... 64 Păpădia, după Ion Agârbiceanu. . . . . . . . . . . . . . . . 67

UNITATEA 8. PRIETENUL ADEVĂRAT, AVERE NEPREȚUITĂ

Micul prinț, după Antoine de Saint Exupéry 70 Descrierea unui obiect. Descrierea unei activități Prietenii neobișnuite ............................. 73 O zi de pomină, după Mark Twain .............. 76 Povestirea pe scurt a unei întâmplări imaginate .... 79

UNITATEA 9. GRIJA FAȚĂ DE CEILALȚI, O VARĂ A SUFLETULUI

Vara, de Ștefan Octavian Iosif 82 Amintiri din copilărie, după Ion Creangă ....... 85 Marea, o apă folositoare, de Marin Sorescu ..... 88 ȘTIU SĂ APLIC CEEA CE AM ÎNVĂȚAT ................ 91 SCRIERE CREATIVĂ 94

Dragul nostru elev,

Cuvântul scris este o poartă magică prin care mintea ta poate pătrunde într-o lume fascinantă în care poți fi orice, unde trăiești emoții alături de personaje dragi.

Ca să poți face toate acestea nu este de ajuns să citești, trebuie să înțelegi cuvintele, să le pătrunzi sensurile, să pui întrebări despre ceea ce citești, să îți spui părerea și să formulezi argumente, să sta bilești asemănări și deosebiri între personaje sau faptele lor, să formulezi răspunsuri pe baza infor mațiilor din texte, să stabilești legături între întâmplările citite și propriile fapte, între sentimentele personajelor și sentimentele pe care tu le-ai trăit în anumite momente.

Acest caiet îți oferă variate exerciții și te va provoca să exersezi, să aprofundezi, să crești.

Conținutul lucrării respectă prevederile programei școlare pentru disciplina Limba și literatura română, așa că vei putea să îți dezvolți toate competențele necesare unui elev de vârsta ta.

Caietul completează aplicațiile propuse în unitățile de învățare și lecțiile din manualul de Limba și literatura română pentru clasa a III-a al Editurii Litera, dar poate fi folosit și dacă la clasă ai un alt manual.Deschide-ți mintea și inima, antrenează-te pentru a înțelege și pentru a iubi lectura!

Succes!

Citește textul!

ÎNVĂȚĂTURA, CEA MAI DE PREȚ COMOARĂ1

Întâia zi de școală

de Edmondo de Amicis

Azi e întâia zi de școală! Ca un vis au trecut, la țară, cele trei luni de vacanță! Mama m a dus azi dimineață la școală. Îmi era gândul tot la țară și mă duceam la școală cu inima rea. Pe toate străzile mișunau copii. Cele două librării erau pline de părinți care cumpărau rechizite. Pe când stăteam lângă poartă, simții că îmi pune cineva mâna pe umăr; era profesorul meu din clasa a II a, cel cu părul roșu și zbârlit, vesel, ca de obicei. El îmi spuse: Vasăzică, Enrico, iată ne despărțiți pentru totdeauna!

Lucrul acesta îl știam și eu, dar cuvintele lui tot mă întristară. Pătrunserăm cu greu. Domni, doamne, bunici: fiecare cu câte un copil de mână umpleau sala și scara, făcând atâta zgomot încât părea că intrau la teatru. Revăzui cu plăcere sala cea mare din etajul de jos, cu ușile celor șapte clase, unde mi petrecusem cei dintâi trei ani de școală.

Era gloată mare. Mi se păru că unii din băieți crescuseră, alții se îngrășaseră.

La etajul de jos, erau copilași care nu voiau să intre în clasă și se opinteau ca niște măgăruși; trebuia să i tragă înăuntru cu de a sila. Unii fugeau; alții, văzând pe părinții lor că pleacă, înce peau să țipe și aceștia erau siliți să se înapoieze, ca să i mângâie sau să i ia cu dânșii.

La ora zece eram cu toții în clasă. Ce mică și tristă mi se păru școala pe lângă pădurile și mun ții unde îmi petrecusem vara!

Mă gândeam asemenea la profesorul meu din clasa a II a. Ce bun era și ce micuț! Părea că este un școlar de ai noștri! El mereu râdea cu noi. Ce rău îmi pare că nu îl mai văd aici cu părul lui cel roșu și zbârlit!

Profesorul de acum e înalt și n are barbă, părul îi e cărunt și lung, are o dungă adâncă pe frunte. Glasul îi este gros, se uită țintă la noi ca și cum ar vrea să ne ghicească gândurile. Nu râde niciodată! Eu îmi ziceam în mine: „Asta e abia ziua dintâi, mai sunt încă nouă luni! Ce de muncă! Ce de osteneală!”

Îmi păru bine că o găsii pe mama la ușa școlii, căci simțeam nevoia de a mă arunca în brațele ei. Ea mi a zis:

— N ai grijă, Enrico, o să învățăm împreună!

Mă întorsei acasă cu inima bună. Dar tot nu mai am pe bunul meu profesor, care ne zâmbea așa de blând și vesel. Școala nu mi se mai pare așa de frumoasă ca mai înainte!

Să înțelegi mai bine

1. Gândește te la prima ta zi de școală. Scrie în câteva enunțuri ce te a impresionat cel mai mult.

2. Formulează enunțuri folosind cuvintele: se opintea, ostenit, gloată, mișunau.

comoarăprețdemaiceaÎnvățătura,

3. Școala nu mi se mai pare așa frumoasă ca mai înainte. Selectează din text motivele care crezi că l au determinat pe Enrico să gândească astfel.

4. Transcrie din text fragmentul care ți a atras atenția. În chenar realizează un desen care să se potrivească cu alegerea ta.

5. Gândește te și scrie câte o întrebare pe care ai dori să o adresezi colegului/colegei de bancă, doamnei învățătoare/domnului învățător, doamnei/domnului director.

U nitatea

Aplică

1. Selectează din textul Întâia zi de școală cuvinte formate doar din vocale.

2. Scrie cel puțin patru cuvinte care: a. încep și se termină cu aceeași vocală (de exemplu, apa):

b. încep și se termină cu aceeași consoană (de exemplu, rar):

3. Desparte în silabe cuvintele: pătrunseserăm, frumoasă, gânduri. Încercuiește vocalele cu culoarea verde.

4. Formează cuvinte cât mai lungi combinând vocalele și consoanele de pe cartonașe.

Selectează din paranteză și scrie pe spațiile punctate cuvintele care se potrivesc: Pe o ....................... din spatele blocului m-am întâlnit cu Ovidiu. .............................. nu ne-am văzut de mult am stat de vorbă și am pus ......................... pe pasiunile noastre. Așa ne-a venit o .......................... . Am stabilit ca pe ........................ să vizităm cât mai multe .................. de ......................... . (accent, muzee, idee, fiindcă, zoologică, creeze, știință, viitor, alee)  Ce ai observat când ai scris aceste cuvinte? sl d m Re u t xc a io

Vorbesc și scriu corect

Citește textul!

Școala din pădure

după Passionaria Stoicescu

La intrare, ștergătoare pentru ghetele murdare, Iar în clasă, mătăsos, un covor de mușchi pe jos. La catedră stau tăcute cărțile nedesfăcute. Pe pereți tablouri mici, poze, scene cu pitici, tot de drag să nveți aici.

Dar școlarii cine sunt?

Nu ți am spus niciun cuvânt, fiindcă azi e prima zi și, atunci când vor veni, îți voi spune la intrare cum se cheamă fiecare.

— Hai, poftiți, pe rând poftiți, fără să vă nghesuiți!

Zice rar și fără zor nenea paznicul Mor mor. Și cu laba lui înceată mângâie din multa ceată o sprințară de codată.

— Știi tu cine i școlărița?

— Coadă roșie, Vulpița!

— Ai ghicit! De curioasă prima a intrat în clasă. După ea, cu pașii mici, Țepoșilă Ghe. Arici.

Dornici să învețe carte au venit de hăt, departe Barza Picioroange lungi și cu Melcul Nu m ajungi. S au vorbit de acum o lună să stea n bancă împreună și, subțire ca un cui, barza hop! în banca ntâi.

Cu lăbuțele asudate intră Chiți roade toate, vorbăreț și plin de fală: „Eu credeam… că s primu n școală!”

Liniște! căci pe cărare buna noastră nvățătoare calcă zveltă, calcă dreaptă și clipind sfios așteaptă să i îmbrățișeze n prag pe elevii ei cu drag. Și cu glasul ca vioara, domnișoara Căprioara, catifea pe ochi, pe bot, s a emoționat de tot. Dar îndată își revine: „Dragi copii, eu sunt, știți bine, noua voastră nvățătoare. Vă doresc la fiecare, să fiți buni, ascultători și la carte silitori!”

comoarăprețdemaiceaÎnvățătura,

U nitatea

Să înțelegi mai bine

1. Am selectat din text cuvintele: mușchi, cui, mici. Scrie enunțuri în care aceste cuvinte să aibă înțelesuri diferite.

2. Scrie:

a. Ce ți se pare important din ceea ce în veți la școală?

b. Un nume interesant pe care l ai da clasei tale și școlii tale.

3. Desparte în silabe cuvintele: nedesfăcute, ascultători, sfios, sprințară. Încercuiește toate consoanele.

4. Desenează, așa cum îți imaginezi, sala de clasă a școlii din pădure.

5. Citind textul ai observat ce reguli respectă „elevii” care merg la școala din pădure. Scrie două, trei reguli pe care crezi că este important să le respectați în clasa voastră.

comoarăprețdemaiceaÎnvățătura,

Aplică

1. Prezintă un joc pe care ai vrea să‑l învețe „elevii” școlii din pădure. Folosește cel puțin o dată fiecare dintre cuvintele: sau, s-au, s-a, sa, într-o, într-un.

2. Găsește pentru fiecare dintre animalele din listă care sunt sunetele/zgomotele după care le recunoști:iepure broască ciocănitoare șoarece țup-țup

Citește textul!

Scrisoarea III

(fragment) de Mihai Eminescu

Iată vine ‑un sol de pace c‑ o năframă‑n vârf de băț. Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreț:

— Ce vrei tu?

— Noi? Bună pace! Și de n o fi cu bănat, Domnul nostru ar vrea să vază pe măritul împărat.

La un semn deschisă i calea și s apropie de cort

Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.

— Tu ești Mircea?

— Da mpărate!

— Am venit să mi te nchini,

De nu, schimb a ta coroană într o ramură de spini.

— Orice gând ai, împărate, și oricum vei fi sosit,

Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine ai venit!

Mircea cel

Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierți;

Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți,

Ori vei vrea să faci întoarsă de pe acuma a ta cale,

Să ne dai un semn și nouă de mila Măriei Tale...

De o fi una, de o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le om duce toate, de e pace, de i război.

— Cum? Când lumea mi e deschisă, a privi gândești că pot Ca întreg Aliotmanul să se ‑mpiedice de ‑un ciot? […]

Și de crunta mi vijelie tu te aperi c un toiag?

Și, purtat de biruință, să mă mpiedic de un moșneag?

— De un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești

Nu e om de rând, el este domnul Țării Românești.

Eu nu ți aș dori vreodată să ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să nece spumegând a tale oști.

Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul...

Și de aceea tot ce mișcă n țara asta, râul, ramul, Mi e prieten numai mie, iară ție dușman este, Dușmănit vei fi de toate, făr a prinde chiar de veste;

N avem oști, dară iubirea de moșie e un zid Care nu se nfiorează de a ta faimă, Baiazid!

Să înțelegi mai bine

1. Caută în versurile poeziei și transcrie expresiile care explică:  legătura dintre popor și natura țării;  ce este dragostea de țară.

2. Scrie cuvintele cu sens opus. dispreț ≠ se apropie ≠ simplu ≠ bucuroși ≠ biruință ≠ dușman ≠

3. Rescrie cuvintele date, după exemplul: c-o năframă – cu o năframă. n-o fi cu bănat – deschisă-i calea –s-apropie – te-nchini –de-i război – să se-mpiedice –c-un toiag – n- avem –să-nece – mișcă-n țară –

4. Prezintă l pe Mircea cel Bătrân așa cum ți l imaginezi tu. Pentru a scrie despre înfățișarea lui, folosește și tabloul alăturat.

biruințeirădăcinaesteCurajul

5. Mircea cel Bătrân și Baiazid sunt conducătorii țărilor lor. Al cui comportament ți se pare mai demn, corect? De ce? Scrie părerea ta, în trei patru enunțuri.

6 6. a. Ce crezi că se întâmplă după momentul prezentat în fragmentul de la pagina 52?

U nitatea

b. Citește versurile de mai jos. Cum a fost bătălia dintre cele două oști? Scrie ți părerea. Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindini, Orizontu-ntunecându-l, vin săgeți de pretutindeni, Vâjâind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... Urlă câmpul și de tropot și de strigăt de bătaie.

Aplică

1. Scrie verbele din versurile de la exercițiul 6. b.

2. Alcătuiește enunțuri folosind verbele a lupta, a ajunge, a iubi, a dori, la forma potrivită.

Citește textul!

Leul cel fricos

după Lyman Frank Baum

Dorothy și tovarășii ei își reluară drumul prin pădurea cea deasă. Cărarea de cărămizi gal bene se vedea mai greu, căci era acoperită de crengi uscate și de frunze veștede, iar mersul le era tot mai anevoios.

Și pentru că era întuneric și rece, păsări erau puține. Din când în când se auzea mârâitul adânc al unui animal sălbatic ascuns între copaci. Inima fetiței bătea mai tare atunci, căci ea nu știa cine le scoate. Toto, cățelușul, știa însă, așa că mergea strâns lipit de Dorothy fără a răs punde, ca de obicei, printr un lătrat.

— Cât o să mai dureze până ieșim din pădure? îl întrebă cu teamă fetița pe tăietorul de lemne din

— Nutinichea.pot să ți spun, eu n am fost niciodată în Orașul Smaraldelor. Dar tu, cât timp porți pe frunte pecetea sărutului vrăjitoarei celei bune, n ai de ce să te temi. Acesta este semnul care te apără de orice rău.

— Dar Toto? grăi fata, îngrijorată. Pe el cine o să l apere?

— Dacă va fi în primejdie, îl vom apăra noi.

Nu isprăvi bine vorba, că se auzi un răget îngrozitor și în drumul lor sări un leu imens. O singură lovitură de labă fu de ajuns ca Sperie Ciori să se învârtească, asemenea unei sfârleze, până la marginea drumului. Leul se repezi la Omul de Tinichea cu ghearele lui ascuțite, dar, spre surprinderea lui, atacul nu făcu nicio impresie asupra tinichelei.

Acum, văzându și dușmanul, micul Toto alergă lătrând spre leu. Fiara deschise gura să l muște. Dar, în clipa aceea, Dorothy, fără să țină seama de primejdie, se repezi înaintea leului și i

— Săstrigă:nu

îndrăznești să l muști pe Toto! Ar trebui să ți fie rușine, cogeamite dihanie ca tine, să te pui cu un sărman cățeluș!

— Ce i animalul ăsta mic pe care îl iubești atât de mult?

— E cățelușul meu, Toto.

— E de tinichea sau e de paie? întrebă Leul.

— Nici una, nici alta, răspunse Dorothy. E un câine făcut din carne și oase.

— Aha! Ce animal ciudat!… Și mi pare grozav de mititel, acum, când stau și mă uit la el. Ni meni nu s ar gândi să muște o făptură atât de mărunțică, în afară de un fricos și un laș ca mine, adăugă Leul, întristat.

— Ce te face să fii așa? zise fetița, privind fiara uriașă.

— Ăsta e un mister, îmi închipui că așa m am născut; toate celelalte animale din pădure pre supun că sunt viteaz, pentru că leul este recunoscut drept regele animalelor.

— Asta nu este deloc drept. Regele animalelor n ar trebui să fie laș, spuse Sperie Ciori.

— Știu, răspunse Leul, ștergându și o lacrimă cu vârful cozii, asta este și marea mea durere și îmi face viața nesuferită. Știți ce pățesc? Ori de câte ori presimt o primejdie, inima începe să mi bată cu mare repeziciune.

biruințeirădăcinaesteCurajul

Citește textul! FAȚĂ DE CEILALȚI, O VARĂ A SUFLETULUI

Vară

de Ștefan Octavian Iosif

Asfințește. Printre ramuri Aurite n foc de soare, Tremură nenumărate Mici ferești strălucitoare.

Sub arțar, plecat, moșneagul Șade cu luleaua‑n gură, Pare că i cioplită n piatră Luminoasa lui figură...

Joacă în văzduh țânțarii; Pe furiș, prin frunza rară, Ca un zgomot de șopârle Drăcușorii se strecoară,

Ici și colo doar s arată Printre crengile mișcate, Și, pitiți, șoptesc în umbră, Se ghiontesc, râd pe ‑nfundate...

Dând semnal întregii cete, Cel din urmă n fund dispare... — Caută i de acu, băiete! Mută stă grădina mare...

Tresărind pășește n taină, Doar prin foi adie vântul... Stă și‑ascultă... Unde ‑s oare? Nu se știe ca pământul!

Moșule, tu știi, pesemne, Stai cu degetul la gură, Și, zâmbind șiret, ce dulce Amintirile te fură...

Dar deodat’ s‑aude ‑un țipăt, Și din nalta bălărie Sare o fetiță blondă Ca un fir de păpădie!

Geaba fuge nebunește Ca să scape de ștrengar... Din tufișuri, pretutindeni, Alte capete răsar...

E un haz! Cu larmă mare, Toți, jucând, se strâng în drum, Și bunicul râde tare Pipa scuturând de scrum...

Să înțelegi mai bine

1. Formulează enunțuri cu următoarele cuvinte: adie, taină, ștrengar, larmă.

2. Răspunde la următoarele întrebări.

 În ce moment al zilei are loc întâmplarea despre care se vorbește în poezie? Susține răs punsul cu dovezi din text.

 Unde stă bunicul? Descrie locul cu cât mai multe detalii din text.

sufletuluiavarăoceilalți,defațăGrija

 Care crezi că este înțelesul expresiei Nu se știe ca pământul?

3. Alcătuiește enunțuri cu toate sensurile cuvântului mută. Încercuiește cuvântul acolo unde este verb.

4. Creează și tu expresii asemenea celei din poezie o fetiță blondă ca un fir de păpădie. arțar înalt ca râs puternic ca păr alb ca ferestre mici ca

Aplică

1. Scrie ce activități îți place să desfășori împreună cu bunicii tăi. Care este cea mai atractivă? Explică!

9

U nitatea

2. Stabilește asemănările și deosebirile dintre bunicul din textul Bunicul, după Barbu Ștefănescu Delavrancea, și bunicul din poezia Vara, de Ștefan Octavian Iosif.

Bunicul Vara

3. Realizează un desen care să se potrivească celor două strofe. Moșule, tu știi, pesemne, Stai cu degetul la gură, Și, zâmbind șiret, ce dulce Amintirile te fură...

Dar deodat’ s aude un țipăt, Și din nalta bălărie Sare o fetiță blondă Ca un fir de păpădie!

Vorbesc și scriu corect

Rescrie cuvintele date, după exemplul: pășește-n taină – pășește în taină. ascultă-n liniște –  aleargă-n grădină –

râde-n hohote –  luleaua-n gură –

Amintiri din copilărie

după Ion Creangă

Într o zi, pe aproape de Sânt Ilie, se îngrămădise, ca mai totdeauna, o mulțime de trebi pe capul mamei. Și mă scoală mama atunci mai dimineață decât alte dăți și mi zice cu toată inima:

— Nică, dragul mamei! vezi că tată tău e dus la coasă și eu nu mi văd capul de trebi; tu mai lasă drumurile și stai lângă mămuca și leagănă copilul!

— Bine, mamă! dar, în gândul meu, numai eu știam.

La cusut și mai ales la roată, mă întreceam cu fetele cele mari din tors; și din astă pricină, răută cioasa de Măriuca Săvucului făcea adeseori în ciuda mea și mi bătea din pumni, poreclindu mă „IonDarTorcălău”.cândauzeam de legănat copilul, nu știu cum îmi venea; căci tocmai pe mine căzuse păca tul să fiu mai mare între frați. Însă ce era să faci când te roagă mama? Dar în ziua aceea, în care mă rugase ea, era un senin pe cer și așa de frumos și de cald afară, că ți venea să te scalzi pe uscat, ca găinile. Văzând eu o vreme ca asta, am șparlit o la baltă cu gând rău asupra mamei, cât îmi era de mamă și de necăjită. De la o vreme, mama, crezând că s prin livadă undeva, iese afară și începe a striga, de da duhul dintr însa: „Ioane! Ioane! Ioane!” și Ion, pace! Văzând ea că nu dau răspuns de nicăieri, lasă toate în pământ și se ia după mine la baltă, unde știa că mă duc; și, când colo, mă vede tologit, cu pielea goală pe nisip, cât mi ți i gliganul; apoi, în picioare, țiind la urechi câte o lespejoară fierbinte de la soare, cu argint printr însele, și aci săream într un picior, aci în celălalt, aci plecam capul în dreapta și în stânga, spuind cuvintele:Auraș,păcuraș,Scoateapadin urechi, Că ți oi da parale vechi; Și ți oi spăla cofele Și ți o bate dobele!

După aceea zvârleam pietrele, pe rând, în știoalna unde mă scăldam: una pentru Dumnezeu și una pentru dracul, făcând parte dreaptă la amândoi; ș apoi, huștiuliuc! și eu în știoalnă, de a cufundul. Apoi mă trăgeam încetișor pe o coastă, la marginea bălții, și mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mândre ale unor fete ce înălbeau pânza din susul meu.

Toate acestea le privea biata mamă, uitată cu mâinile subsuoară, cum e omul necăjit, de după un dâmb din prund.

Dar eu n o vedeam pe dânsa, căci eram în treabă. În sfârșit, mama, de la o vreme pierde răbdarea și vine tiptil, în vârful degetelor, pe la spatele mele, îmi ia toate hainele frumușel de pe mal și mă lasă cu pielea goală în baltă, zicându mi cu năduf:

— Îi veni tu acasă, coropcarule, dacă te a răzbi foamea, ș apoi atunci vom avea altă vorbă!

Și se tot duce.

Ei, ei! ce i de făcut, Ioane?! Am făcut țuști din baltă și o iau la sănătoasa; și așa fugeam de tare pe prund, de săreau pietrele, pe care le stârneam cu picioarele, cât mine de sus. Și fuga, și fuga,

sufletuluiavarăoceilalți,defațăGrija

Citește textul!