Educație plastică - manual clasa a VI-a

Educație plastică 6

Manual pentru clasa a VI-a

Oana-Mari Solomon

Cristina Rizea

Daniela Stoicescu

Acest manual școlar este proprietatea Ministerului Educației.

Acest manual școlar este realizat în conformitate cu Programa școlară aprobată prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 3393/28.02.2017.

119 – număr unic de telefon la nivel național pentru cazurile de abuz împotriva copiilor 116.111 – numărul de telefon de asistență pentru copii

Educație plastică

Manual pentru clasa a VI-a

Oana-Mari Solomon

Cristina Rizea

Daniela Stoicescu

Manualul școlar a fost aprobat de Ministerul Educației prin Ordinul de ministru nr. ………….

Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și digital, și este transmisibil timp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2024–2025.

Inspectoratul școlar

Școala/Colegiul/Liceul

Anul Numele elevului

Clasa Anul școlar

Aspectul manualului* la primire la predare

* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.

• Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.

• Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.

Educație plastică. Manual pentru clasa a VI-a Oana-Mari Solomon, Cristina Rizea, Daniela Stoicescu

Referenți științifici: Lect. univ. dr. George Moscal, Facultatea de Arte Plastice, Universitatea Națională de Arte, București Prof. gr. I drd. Vlad-Dan Perianu, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, București

Copyright © 2024 Grup Media Litera

Toate drepturile rezervate

Editura Litera

tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e -mail: contact@litera.ro www.litera.ro

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactor: Mihaela Spurcaciu

Corector: Carmen Bîtlan

Credite foto: arhiva Litera, Shutterstock

Ilustrație copertă: Shutterstock

Layout și copertă: Lorena Ionică

Tehnoredactare și prepress: Ana Vârtosu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Educație plastică: Manual pentru clasa a VI-a / Oana-Mari Solomon, Cristina Rizea, Daniela Stoicescu. –București: Litera, 2024

ISBN 978-630-342-029-5

I. Solomon, Oana-Mari

II. Rizea, Cristina III. Stoicescu, Daniela

811.111

I. DELICATEȚE

Bine ai pășit în clasa a VI-a!

Draga noastră elevă/Dragul nostru elev,

Ce zici de o călătorie de învățare cu scopul: Cunoaște-te pe tine însuți ? Și nu oricum, ci prin intermediul Artelor plastice?

Poate fi cel mai frumos drum de descoperire, mai ales dacă-ți vei lua cu tine o lupă (metaforic* vorbind) și te vei privi tu pe tine, cu atenție, în timp ce:

• încerci și greșești

Ești blândă/blând cu tine atunci când greșești și te tratezi cu delicatețe, înțelegând că a greși e parte

din învățare?

• exersezi și îți formezi abilități și atitudini diverse

Ai flexibilitatea de a încerca ceva ce nu ai mai încercat ?

• afli informații noi

Ești o persoană curioasă, care pune întrebări?

• observi cu atenție frumosul din jurul tău

Oare ai răbdare să descoperi armonia?

• reflectezi la ceea ce au creat ceilalți

Te poți lăsa inspirată/inspirat de cei din jur?

Pe lângă lupă și acest manual îți poate fi de folos – este o resursă de învățare, alături de multe altele. La paginile 5–6 găsești mai multe informații despre tipurile de activități pe care ți le propunem, astfel încât să ai o călătorie interesantă.

Va fi un an în care vei crește și te vei dezvolta, de aceea poți folosi paginile de Recapitulare și (Auto)Evaluare ca pe un prilej de confirmare a pașilor pe care i-ai făcut în direcția cunoașterii și autocunoașterii prin artă. (Auto)Evaluează-te cu ajutorul punctajelor orientative de la sfârșitul unităților și bucură-te de ceea ce ai învățat.

Îți dorim să ai experiențe frumoase!

STRUCTURA ACESTUI MANUAL

VARIANTA TIPĂRITĂ

Manualul de Educație plastică pentru clasa a VI-a este struc turat pe 5 unități tematice, care dezvoltă conținuturile din programă. Prezentate într-o formă deosebit de atractivă, lecțiile cuprind exemple de activități care conduc la formarea de competențe specifice disciplinei.

Organizarea conținutului permite crearea de conexiuni cu celelalte discipline studiate.

PAGINI DE DESCHIDERE ALE UNEI UNITĂȚI

Numărul și titlul unității de învățare

Rutine de gândire vizibilă

Competențe specifice

PAGINI DE LECȚIE

Numărul și titlul lecției

Rubrica Reflectați

Aplicații

Imagine sugestivă pentru noile concepte specifice disciplinei, pe care elevii le vor descoperi în fiecare unitate de învățare

Conexiuni cu viața de zi cu zi, cu vechile cunoștințe, cu informații noi de la alte discipline sau prilejuri de reflecție în strânsă legătură cu formarea de noi competențe din unitate

Titlurile lecțiilor

Rubrica Mini-proiect

Rubrica Cunoștințe noi

Imagini corelate cu informațiile din text

Rubrica

Recapitularea cunoștințelor noi

PAGINĂ DE RECAPITULARE ȘI (AUTO)EVALUARE

(Auto)Evaluare

RUBRICI ALE MANUALULUI

Imagini corelate cu informațiile din text

Reamintire de completare a celorlalte instrumente de evaluare și de includere a

Portofoliu

Rubricile din manual sunt marcate cu bentițe colorate care sunt în strânsă legătură cu cromatica fiecărei unități, scrise cu fonturi colorate pentru a fi ușor remarcate vizual.

Prin cele două Pagini de deschidere din fiecare unitate se urmărește dezvoltarea gândirii vizibile a elevilor și stimularea curiozității de a învăța. Pe aceste două pagini sunt precizate titlurile lecțiilor și competențele ce urmează să fie formate.

Rubrica Reflectați conține trimiteri spre reactualizarea cunoștințelor învățate în anii anteriori, dar creează și un context reflexiv, cu trimiteri spre observarea realității, stimulând curiozitatea pentru descoperirea noilor concepte.

În rubrica Cunoștințe noi sunt explicate conceptele noi, într-un limbaj specific disciplinei Educație plastică, cu trimiteri la exemplificările concrete prin intermediul reproducerilor.

Rubrica Aplicații conține exemple de activități de învățare prin care elevii pot experimenta/pune în practică ceea ce au învățat.

Rubrica PROIECT (MINI-PROIECT) propune contexte autentice de aplicare a noilor competențe (cunoștințe, abilități, atitudini), în strânsă legătură cu viața de zi cu zi a elevilor.

Rubrica Recapitulare vine cu propuneri de reamintire a cunoștințelor noi, prin metode interactive, cu accent pe învățarea prin cooperare.

Rubrica de (Auto)Evaluare este un prilej de monitorizare a progresului făcut în formarea competențelor specifice.

Cuvintele notate cu * se regăsesc explicate în dicționarul de la sfârșitul manualului.

disciplina

Competențe generale și specifice, conform programei școlare pentru disciplina Educație plastică pentru clasa a VII-a, aprobată prin ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 3393/2017:

pentru clasa a VI-a, aprobată prin ordinul Ministerului Educației Naționale nr. 3393/2017:

1. Receptarea cu sensibilitate și spirit critic a mesajelor artistic-vizuale în scopul formării culturii artistice de bază

1.1. Decodificarea mesajelor transmise prin limbaj artistic în cazul artelor tridimensionale

1.2. Corelarea mesajului artistic al unei lucrări de artă cu mijloacele de expresie

1.3. Recunoașterea diferitelor forme de comunicare artistică, plastică și decorativă în timp și spațiu

2. Utilizarea de instrumente și tehnici variate specifice artelor vizuale plastice și decorative

2.1. Utilizarea în contexte variate a instrumentelor corespunzătoare diverselor tehnici

2.2. Adecvarea limbajului plastic folosit la comunicarea mesajului intenționat

3. Exprimarea ideilor, sentimentelor și a mesajelor prin utilizarea limbajului artistic-vizual în contexte variate

3.1. Valorizarea propriilor idei și a sentimentelor exprimate prin limbaj plastic în cadrul unor compoziții proprii

3.2. Realizarea de produse artistice creative, originale și funcționale, în cadrul unor evenimente culturale școlare

VARIANTA DIGITALĂ

Varianta digitală cuprinde integral conținutul manualului în variantă tipărită, având în plus o serie de activități multimedia interactive de învățare (AMII): animate, statice, interactive.

Paginile din manual pot fi vizionate pe diverse dispozitive (desktop, laptop, tabletă, telefon), oferind o excelentă experiență de navigare.

AMII animate filmulețe sau animații

AMII statice galerii de imagini, informații suplimentare

AMII interactive jocuri sau exerciții, la finalul cărora elevul poate verifica corectitudinea răspunsurilor oferite

Activitățile multimedia interactive de învățare încurajează elevii să-și dezvolte gândirea critică și să-și sporească interesul și cunoștințele.

Navigarea în varianta digitală permite parcurgerea manualului și revenirea la activitatea de învăţare precedentă.

Portofoliul

În fiecare unitate vei realiza Aplicații pe care te încurajăm să le adaugi într-un Portofoliu personal. Studiindu-l la final, vei avea dovada dezvoltării tale. Pentru a putea urmări mai ușor progresul făcut, te poți autoevalua la finalul fiecărei unități, urmărind criteriile date. Dacă este cazul, poți alege să completezi/să îmbunătățești anumite produse din portofoliu.

Criteriul Da Nu Parțial

Realizarea tuturor aplicațiilor propuse la fiecare lecție din unitate.

Respectarea cerințelor din aplicație pentru fiecare produs.

Produse finalizate.

Originalitate în realizarea aplicațiilor.

Fișa de observare a comportamentului

Te-am invitat să iei cu tine în acest an o lupă, în sensul de a te privi tu pe tine cu atenție. Vei putea astfel să-ți observi și comportamentul și atitudinea la orele de Educație plastică. La finalul fiecărei unități poți adăuga în portofoliu Fișa de observare a comportamentului, în care vei bifa răspunsul care ți se potrivește cel mai bine. După completare, verifică împreună cu profesoara ta/profesorul tău dacă ai apreciat corect.

Comportamentul

Am dovedit interes în învățare la Educație plastică .

Am participat activ: am întrebat, mi-am spus părerea, am cercetat diverse surse etc.

Am cerut ajutor când am avut nevoie.

Când am greșit, am folosit greșeala ca prilej de învățare.

Am finalizat aplicațiile/activitățile.

Am cooperat cu colegii în realizarea proiectelor.

Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna

Proiectul

La Educație plastică, cel mai ușor înveți prin acțiune, aplicând practic noțiunile, cu creativitate, de aceea la fiecare unitate te vei întâlni cu un proiect (sau mini-proiect). Proiectul este un mod de învățare, dar și de evaluare valoros și atractiv, pentru că îți va permite să alegi direcții diverse de rezolvare a provocărilor, potrivite felului tău preferat de a face lucrurile. În cadrul învățării prin proiect poți lucra individual, dar și în perechi sau în grupuri mici, prilej minunat să-ți exersezi spiritul de echipă, colegialitatea, toleranța și dialogul.

În autoevaluarea unui proiect te poți ghida după următoarele propuneri de criterii și punctaje:

• proiectul răspunde cerinței – 2 p;

• noțiunile specifice disciplinei sunt aplicate corect – 2 p;

• se observă creativitate în aplicarea noțiunilor și în folosirea materialelor – 2 p;

• proiectul are acuratețe (a fost realizat îngrijit) – 2 p;

• a existat colaborare (profesor–elev, elev–elev etc.) – 1 p;

• poți spune ce lecții ai învățat: ce a mers, ce ar fi putut merge mai bine etc. – 1 p

Total: 10 puncte

I DELICATEȚE

Privește cu atenție detaliul din lupă și spune:

→ Ce vezi?

→ Ce crezi că reprezintă?

→ Ce te întrebi?

→ Despre ce crezi că vei învăța în această unitate, numită metaforic Delicatețe?

→ Ce argumente* ai în favoarea susținerii opiniilor tale?

Rutina de gândire vizibilă: Văd/Cred că/Mă întreb a fost dezvoltată în Proiectul Zero, o cercetare a Centrului Harvard Graduate School of Education.

Competențe specifice:

1.2.; 1.3.; 2.1.; 2.2; 3.1.

Identifică în reproducere detaliul

pe care l-ai observat la pagina 9. Știai că până la jumătatea secolului

al XIX-lea străzile din orașe nu erau iluminate? Din loc în loc erau felinare cu lumânări sau ulei, dar acestea nu asigurau necesarul de lumină.

Pe străzile din București, abia în 1857 au apărut felinare cu petrol lampant.

În această unitate

îți vei aminti despre:

Lecția 1. Desenul în creion sau cărbune

Lecția 2. Clasificarea culorilor: culori calde și reci, culori complementare. Nonculori

Vei descoperi:

Lecția 3. Expresivitățile limbajului plastic

Lecția 4. Tehnici grafice – valorația prin linie și suprafață în creion și cărbune

Lecția 5. Operarea cu „valoarea“ ca element de limbaj în spațiul plastic.

Linia valorată, pata valorată

Vincent van Gogh, Stradă din Haga

LECȚIA 1. Recapitulare: Desenul în creion sau cărbune

Reamintește-ți! În clasa a V-a ai aflat că ai nevoie de creioane grafice cu durități diferite, pentru a crea un desen (fig. A). Ce litere și cifre sunt notate pe creioanele grafice cu care tu obișnuiești să desenezi? (fig.  B) Ce reprezintă fiecare notație?

Reamintește-ți! În spatele unui desen bine realizat în creion stau: inspirația (felul în care vedem sau ne imaginăm un subiect), tehnica, dar și instrumentele/materialele folosite (hârtie potrivită, cu o greutate de aprox. 90 g/m², creioane grafit de diferite durități, instrumente de șters și de ascuțit).

Zonele de lumină și umbră din desen sunt cele care atrag și mențin privirea, invitând la descoperirea mesajului artistic. Pentru a sugera lumina și întunericul se folosesc hașuri, adică linii suprapuse în straturi. Delicatețea sau, dimpotrivă, presiunea cu care se apasă creionul vor crea un contrast prin care desenul devine bogat, intens și prinde viață (fig. C).

Un joc spectaculos de lumini și umbre poate fi realizat și cu ajutorul cărbunelui. Consistența* acestuia permite o întindere și o acoperire mai rapidă a spațiului plastic. Cărbunele de desen este apreciat de către artiști datorită impactului vizual foarte mare pe care îl pot obține folosindu-l. Cu ajutorul lui se poate reda o gamă largă de detalii fine și valori de lumini și umbre (fig. D).

APLICAȚII

a. Discută cu o colegă/un coleg despre desenul din fig. E .

Ce reprezintă? Ce elemente de limbaj plastic au fost folosite? Dar instrumente? Ce efecte se obțin cu ajutorul cărbunelui? Ce detaliu/detalii vă atrag atenția? De ce?

Care ar putea fi mesajul transmis?

b. Realizează un desen cu un subiect care te interesează. Folosește creion și/sau cărbune.

Fii atentă/atent, cărbunele este un material fragil – se poate rupe ușor atunci când îl folosești. Chiar dacă se întâmplă acest lucru, poți folosi și bucățile mai mici. Sunt de mare folos în realizarea schițelor. Pune desenul în Portofoliu.

Vajda Lajos, Acoperișuri din Szentendre

LECȚIA 2. Recapitulare: Clasificarea

culorilor – culori calde și reci, nonculori.

Culori complementare

Culori calde și reci. Nonculori

Reamintește-ți! În funcție de senzațiile pe care ni le transmit, culorile pot fi calde (fig. A) și reci (fig. B).

Culorile calde sunt: roșu, galben și oranj. Cea mai caldă culoare este oranj, deoarece rezultă din amestecul a două culori calde:

O = R + G.

Culorile calde dau impresia de apropiere în spațiu.

Culorile reci sunt: albastru, verde și violet. Albastru pur este culoarea cea mai rece, deoarece celelalte culori reci au în amestec și culori calde: Ve = A + G; Vi = A + R.

Culorile reci dau senzația de depărtare în spațiu.

Reamintește-ți! Prin amestecul

fizic al celor șase culori pigment* (roșu, galben, albastru, oranj, verde, violet) se obține negru. Din amestecul optic al celor șase culori pigment se obține alb.

Alb și negru sunt nonculori (fig. C , D). Combinația dintre alb și negru, în orice cantitate, se numește gri (fig. E).

APLICAȚIE

Realizează o lucrare cu un subiect la alegere, folosind: a. doar culori calde; b. doar culori reci; c. doar nonculori. Pune lucrarea în Portofoliu.

Culori calde și amestecuri

Culori reci și amestecuri

Culoarea este o putere ce influențează direct sufletul, considera Vasili Kandinski (pictor rus, 1866–1944). Ești de acord cu afirmația făcută de pictor? Ce te face să îi susții punctul de vedere?

Privește cu atenție imaginile F și G. Ce observi? Ce te impresionează? De ce?

Reamintește-ți! Pentru a putea vorbi în același fel despre culori, artiștii au creat convenții (înțelegeri) despre acestea. O astfel de convenție este cercul cromatic inventat de Johannes Itten (artist elvețian, 1888–1967), ca metodă de învăţare a conceptului* de culoare, dar și ca metodă de înţelegere a operelor de artă.

Privește cu atenție Cercul lui Itten (fig. H) și amintește-ți ce ai învățat despre culorile pigment și despre clasificarea lor.

Pe cercul cromatic se poate observa că fiecărei culori primare îi corespunde, în partea opusă, o culoare binară. Aceste perechi se numesc culori complementare: R cu Ve, G cu Vi, A cu O.

APLICAȚIE

Realizează o lucrare cu un subiect la alegere, folosind una dintre perechile de complementare. Pune lucrarea în Portofoliu.

F

G

rodie – detaliu

frunză – detaliu

Știai că anumiți artiști au ob vat că umbrele au culoarea comple mentară a luminii care se reflectă?

Observă acest lucru în lucrarea Drumul spre Vetheuil a lui Claude Monet (pictor francez, 1840–1926) (fig. J). Lumina soarelui este oranj, iar umbrele sunt albastre.

De la ce crezi că sunt umbrele care se văd pe drum?

Ce te face să spui acest lucru?

Dacă pictorul și-ar muta privirea spre dreapta și ar vrea să surprindă în pictură mai mult din peisaj decât se vede acum, ce crezi că ar putea apărea în lucrare?

Claude Monet, Drumul spre Vetheuil

LECȚIA 3. Expresivități ale limbajului plastic

Reamintește-ți! În clasa a V-a ai studiat despre punct, linie, formă, culoare, valoare – elemente cu ajutorul cărora artiștii se exprimă atunci când creează opere de artă, adică folosesc un limbaj plastic pentru descrierea realității și transmiterea de mesaje și emoții. (fig. A, B, C).

AGradul de expresivitate a limbajului plastic depinde:

• de felul în care sunt folosite elementele de limbaj plastic în conturarea formelor, în redarea volumului, a texturii, a spațiului etc.;

• de felul în care este gândită compoziția;

• de combinația materialelor și a tehnicilor folosite.

B

Shitao, Două flori în conversație

Vasili Kandinski, Compoziție IV

Camille Pissarro, Piesaj la Eragny

Artiștii plastici redau ceea ce observă, gândesc și simt prin intermediul imaginilor artistice, dar felul în care comunică fiecare este foarte diferit. De exemplu, deși pictorii Paul Gauguin (pictor francez, 1848–1903) și Vincent van Gogh (pictor olandez, 1853–1890) au pictat de-a lungul unei veri aceleași peisaje din localitatea Arles, din sudul Franței, peisajele lor nu seamănă. Fiecare are o expresivitate plastică aparte (fig. D, E).

APLICAȚIE

Realizează un desen sau o pictură prin care vrei să transmiți o emoție sau un mesaj. Pentru ca lucrarea ta să fie cât mai expresivă folosește-te de elementele de limbaj plastic pe care le-ai învățat.

Poți să te inspiri din imaginile din lecție.

Pune lucrarea în Portofoliu.

Paul Gauguin, Peisaj din Arles

Vincent van Gogh, Peisaj din Arles

LECȚIA 4. Tehnici grafice – valorația prin linie și suprafață în creion și cărbune

MINI-PROIECT: Semnătura ta/Semnul tău

Dacă ai fi creion, ce fel de mină ți-ar plăcea să ai?

O mină foarte dură, care să lase urme clare și precise, sau una moale, cu care să controlezi grosimea și textura liniilor și care să lase urme delicate sau mai întunecate, pe măsură ce depune mai mult grafit pe hârtie? Argumentează-ți răspunsul și, orice ai ales, reflectează la afirmația: Să lași o urmă pe unde treci!

La ce crezi că se referă?

Poți începe cu pași mici, de exemplu prin a-ți crea o semnătură (de exemplu, scrierea numelui într-o formă deosebită) sau un semn, pe care să îl lași atunci când faci o faptă bună (fig. A). Pentru realizarea semnului, folosește informațiile pe care le vei afla despre valorația prin linie și suprafață în creion și cărbune.

Vorbind despre creion și cărbune, să aruncăm o privire în trecut.

Popoarele antice au utilizat diferite instrumente de scris: tulpini de bambus, de stuf, os etc. Primul instrument de scris a apărut în Imperiul Roman. Era o vergea* metalică, din plumb*, numită stylus (fig. B și C), cu care se scria sau se desena pe diferite suporturi: papirus*, plăci din ceară, tăblițe din lut etc.

Creionul din zilele noastre a apărut târziu (fig. D). După jumătatea sec. al  XVI-lea d.Hr., a fost descoperit în Anglia un mare zăcământ* de grafit. Oamenii și-au dat seama foarte repede de calitățile lui și de posibilitatea de a-l folosi ca instrument pentru scris, desenat și au început să-l prelucreze. De atunci, vergeaua de plumb a fost înlocuită cu mina de grafit, îmbrăcată în lemn, plastic sau metal. B

Set roman cu recipient pentru cerneală și instrumente de scris de diferite forme

Cărbunele pentru desen (fig. E) a fost utilizat din cele mai vechi timpuri, de când oamenii desenau pe pereții peșterilor.

Astăzi, există multe metode de fabricare a cărbunilor de desen, dar cea mai folosită este cea prin care sunt arse înăbușit* bețe subțiri de tei, de alun sau de viță-de-vie, până când este obținută consistența dorită. Cărbunele este mult mai moale decât creionul și, prin urmare, mai greu de folosit.

Pași pentru a face un desen în creion sau în cărbune:

E

1. Se schițează desenul cu ajutorul unui creion cu mina mai dură, de tip HB; se trasează linii subțiri, fine, uneori întrerupte, până când se ajunge la forma dorită.

2. După ce desenul a ajuns la forma finală, se identifică părțile luminate și cele întunecate. Acestea se vor diferenția cu ajutorul creioanelor cu mină mai moale, de tip B. Se face valorația prin linie și/sau suprafață, adică se dă volum formei desenate (se umple, se oferă consistență). Valorația este haina pe care o îmbracă un desen sau o pictură. În desen, valorația suplinește* absența culorii.

3. Valorația se poate realiza:

a. cu ajutorul liniilor puse una lângă alta, rar sau mai des, adică prin hașuri; acestea pot fi oblice, verticale, orizontale, paralele sau suprapuse, combinate (fig. F );

b. prin suprafață, ca element de limbaj plastic; în acest caz, spațiul plastic (fundalul) este bine gândit și i se acordă la fel de multă importanță ca celorlalte elemente, pentru a crea un tot unitar expresiv (fig. G).

F G

APLICAȚIE

Cornelis van Noorde, Vedere –„Klooster“ din Kleverlaan (detaliu)

Vincent van Gogh, Peisaj pe vreme de furtună

Mini-proiect: Semnătura ta/semnul tău. Cu ajutorul creionului sau a cărbunelui, realizează un semn care te reprezintă și în care poți include (metaforic) toate trăsăturile personalității tale. Realizează valorația prin linii și/sau prin suprafață.

LECȚIA 5. Operarea cu „valoarea“ ca element de limbaj în spațiul plastic.

Linia valorată. Pata valorată

Linia valorată

Reamintește-ți! Subțiri sau groase, apăsate sau fine, întrerupte sau continue, liniile pot sugera senzația de: aproape sau departe, greu sau ușor, cădere sau înălțare, curaj sau timiditate, forță sau gingășie, siguranță sau nesiguranță, stabilitate sau instabilitate, agitație sau calm (fig. A).

Atunci când linia își schimbă grosimea și sugerează volumul doar prin contur, se numește linie modelată; este specifică desenului. Cu ajutorul ei, punem în evidență lumina și umbra în spatiul plastic și ea devine, astfel, linie valorată. Pentru redarea părților luminate se folosesc linii subțiri, fine, întrerupte, iar pentru redarea părților umbrite se folosesc linii de grosimi diferite, puternice, continue. Prin trasarea paralelă sau intersectată a liniilor pe forma obiectelor (hașuri), se poate reda volumul acestora (fig. B și C). Liniile valorate amplifică* expresivitatea operelor de artă (în grafică, în pictură – fig. B, D), accentuând mesajul plastic.

Shitao, Pe cursul apei

B

Vincent van Gogh, Casa Magros

D

Bada Shanren, Peisaj

Pata valorată

Liniile modelate, prin repetarea lor, adică prin hașurare, devin modul și se numesc linii modulate; acestea sunt specifice desenului pictural. Uneori, liniile modulate sunt desenate atât de des, încât, pe anumite zone, au aspect de pete valorice (fig. A). Observă petele de culoare așezate pe suport, cu pensula, în peisajul realizat de John Constable (pictor englez, 1776–1837) (fig. B). Ele nu sunt uniforme, plate. Poți distinge cu ușurință mai multe feluri de albastru și de ocru, mai deschise sau mai închise. Petele valorate au fost obținute prin amestecul culorilor albastru și ocru cu alb și negru. Pictorul a vrut să transmită o emoție de aceea a folosit valoarea, ca element de limbaj plastic.

Valoarea reprezintă gradul de luminozitate sau de întunecime al unei suprafețe colorate sau necolorate. Amestecând, de exemplu, albastru cu alb și cu negru, îi vom schimba valoarea. Din amestecul realizat gradat rezultă o scară valorică (fig. C).

APLICAȚII

1. Mini-proiect: Semnătura ta/Semnul tău – Continuă mini-proiectul început la lecția 1.

2. Realizează scara valorică a unei culori, la alegere, prin deschidere cu alb și închidere cu negru. Pune lucrările în Portofoliu.

A

Mikhail Vrubel, Creioane

B

John Constable, Stonehenge

A alb negru

A + negru

A + alb

RECAPITULARE ȘI EVALUARE

Recapitulează alături de o colegă/un coleg (în pereche) ceea ce ai învățat pe parcursul Unității I – Delicatețe .

Puteți proceda astfel: unul dintre voi citește informațiile din rubrica Informații noi , iar celălalt pune întrebări.

(Auto)Evaluare

Pe parcursul evaluărilor din acest manual vei întâlni mai multe feluri de cerințe.

Unele pot fi întrebări la care va fi nevoie să dai răspunsuri prin enunțuri scurte, ca în exemplul 1.

Altele vor fi cerințe la care va fi nevoie să răspunzi prin cuvinte, ca în exemplul 2.

EXEMPLUL 1

Întrebare: Ce ai aflat despre cărbunele pentru desen în lecția 4?

Răspuns: Cărbunele pentru desen a fost utilizat din cele mai vechi timpuri/de când oamenii desenau pe pereții peșterilor.

0,5 p

0,5 p

1,5 p

2 p

1 p

1 p

1,5 p

EXEMPLUL 2

Cerință: Spune cum se poate deschide o culoare?

Răspuns: cu alb

(Auto)Evaluează-te: răspunde la întrebări, verifică corectitudinea răspunsurilor recitind informațiile de la paginile recapitulate și notează fiecare răspuns corect cu ajutorul punctajului dat. Adaugă două puncte din oficiu.

1. Privește cu atenție imaginea alăturată și spune:

a. ce elemente de limbaj plastic au fost folosite; b. ce mesaj crezi că transmite lucrarea.

2. De ce depinde gradul de expresivitate plastică?

(câte 0,5 p pentru fiecare răspuns)

3. Cum se poate realiza valorația?

(câte 1 p pentru fiecare răspuns)

4. Care este rolul liniilor valorate în spațiul plastic?

5. Cum se obțin petele valorate?

6. Prezintă colegilor mini-proiectul Semnătura/Semnul tău . Explică, folosind cel puțin trei argumente despre modul în care ai folosit informațiile pe care le-ai aflat despre valorația prin linie și suprafață, în creion și cărbune.

(câte 0,5 p pentru fiecare răspuns)

Nu uita să completezi Fișa de observare a comportamentului, în care vei bifa răspunsurile care ți se potrivesc cel mai bine. După completare, verifică împreună cu profesoara ta/profesorul tău dacă ai apreciat și dacă te-ai autoevaluat corect. Pune fișa și (Auto)Evaluarea de la această unitate în Portofoliu.

Vincent van Gogh, Peisaj

II FLEXIBILITATE

Privește cu atenție detaliul din lupă și spune:

→ Ce vezi?

→ Ce crezi că reprezintă?

→ Ce te face să spui acest lucru?

→ Ce te întrebi?

→ Ce conexiuni poți face între culoare și  Flexibilitate?

Competențe specifice:

1.2; 1.3; 2.1; 2.2; 3.1.

Identifică în reproducere detaliul pe care l-ai observat la pagina 23. Detaliul reprezintă un fluture amiral (Vanessa atalanta).

În picturile olandeze și flamande din secolul al XVII-lea, vei vedea deseori fluturii amiral. Ei reprezintă în aceste picturi simbolul sufletului, dar și al ciclicității vieții, al renașterii și al învierii.

În această unitate vei învăța despre:

Lecția 1. Contrastul valoric ca mijloc de expresie plastică

Lecția 2. Contrastele cromatice ca mijloace de expresie plastică

Lecția 3. Game cromatice

Lecția 4. Acorduri cromatice. Dominanta cromatică

Lecția 5. Tratarea picturală

Lecția 6. Tratarea decorativă

Jan Brueghel cel Bătrân, Flori într-un vas de lemn

LECȚIA 1. Contrastul valoric ca mijloc de expresie plastică

Contrastul valoric în desen

Privește cu atenție în jurul tău. Știi deja din clasa a V-a că obiectele (și nu numai) au o parte mai luminată și o parte mai umbrită. Acest fenomen se observă în orice perioadă a zilei, dar și noaptea. Atunci când este foarte multă lumină, diferența, respectiv contrastul între lumină și umbră se vede mai clar.

Termenul de „contrast“ face referire la două sau mai multe elemente ce sunt puternic opuse.

Pentru a realiza un contrast valoric în desen, poți să urmărești pașii de mai jos:

1. stabilește subiectul lucrării și schițează-l cu linii subțiri;

2. alege ce elemente au valori deschise sau mai închise, care sunt albe, gri sau negre și hașurează-le;

3. alege suprafețele luminate și umbrite.

Suprafața luminată se hașurează cu ajutorul liniilor foarte subțiri, uneori întrerupte, rare. Zona mai întunecată (de umbră) se sugerează cu ajutorul liniilor puternice, groase, apăsate, dispuse în hașuri foarte dese (fig. A , B).

Atenție! Cu ajutorul contrastului valoric poți să redai apropierea sau depărtarea. Tot ce este aproape are un contrast mai puternic între lumină și umbră, iar atunci când este departe, contrastul se atenuează (fig. A , C).

APLICAȚIE

C

Amintește-ți (uită-te pe fotografii) de un loc frumos pe care l-ai vizitat. Realizează un desen în care să redai imaginea din fotografie sau un detaliu. Lasă-te inspirat de imaginile din lecție. Pune lucrarea în Portofoliu.

Contrastul valoric în pictură

Gândește-te la următorul citat: Nu-ți fie frică de umbre. Înseamnă doar că este o lumină în apropiere. (Amy Lee). Discută cu un coleg și argumentează-ți opinia.

Ai învățat, în lecția 5 din unitatea I, despre valoare că reprezintă gradul de luminozitate sau de întunecime al unei culori.

Pentru a obține un contrast valoric în pictură, se folosește aceeași culoare, care se aplică mai diluată sau deschisă cu alb – pentru lumină –și mai intensă sau închisă cu negru –pentru umbră (fig. A). Se obține un contrast de valoare și atunci când se pune negru alături de gri, alb alături de negru sau când se aduc împreună negrul, griul și albul (fig. B). Verdeleînchis și verdele-deschis alăturate vor contrasta prin valoare, unul fiind de o intensitate mai scăzută decât celălalt (fig. C). Același lucru se poate spune despre toate culorile.

APLICAȚII

1. Privește cu atenție imaginile din lecție și discută cu un coleg sau cu o colegă despre modul în care artiștii au realizat un contrast valoric în culoare.

2. Realizează o pictură cu subiect la alegere, în care să folosești contrastul valoric. Poți să te inspiri din imaginile A , B, C Pune lucrarea în Portofoliu.

Bartolomeo Pinelli, Grup de țărani

Claude Monet, Drumul spre ferma Saint Simeon, detaliu

Piet Mondrian, Copacul gri

LECȚIA 2. Contrastele

cromatice ca mijloace de expresie plastică (conform Teoriei constructive despre culoare)

Reflectează și discută cu o colegă/cu un coleg despre afirmațiile: Regatul culorilor are în el posibilități nesfârșite de studiu/ cercetare. Fiecare culoare este un univers în sine. Johannes Itten

Pornind de la teoriile despre culori dezvoltate de alți pictori înaintea lui, Johannes Itten a creat steaua culorilor (fig.  A) și a identificat șapte contraste cromatice: contrastul culorilor în sine, contrastul cald-rece, contrastul clar-obscur, contrastul complementarelor, contrastul simultan și succesiv, contrastul de calitate și contrastul de cantitate.

Într-o operă de artă pot apărea simultan mai multe contraste.

1. Contrastul culorilor în sine (fig. B) se obține prin alăturarea culorilor pure. Pentru a-l reprezenta sunt necesare cel puțin trei culori. Diversitatea expresiei se obține și prin modificarea valorilor culorilor sau a proporțiilor cantitative. Alăturarea  nonculorilor (alb și negru) amplifică expresivitatea contrastului în sine.

Vasili Kandinski, Galben-roșu-albastru

Johannes Itten, Cercul culorilor în 7 nivele de lumină și 12 tonuri

2. Contrastul cald-rece (fig. C). Fiecare culoare se poate încălzi sau răci prin două moduri:

a. juxtapunerea* a două culori. De exemplu: roșu alăturat cu galben se va răci, dar roșu lângă albastru se va încălzi.

b. amestec fizic . De exemplu: verdele poate fi cald, dacă rezultă dintr-un amestec fizic cu mai mult galben (verde gălbui) sau poate fi rece, dacă conține mai mult albastru (verde albăstrui).

3. Contrastul clar-obscur (fig. D) sau închis–deschis se obține prin alăturarea unor culori cu valori tonale diferite (perspectivă tonală). Contrastul dintre lumină și umbră are efectul de construire a formelor și redare a volumelor.

4. Contrastul complementarelor (fig. E). Pe cercul cromatic, culorile complementare sunt diametral opuse, motiv pentru care alăturarea a două culori complementare pure va produce un contrast violent, strident*. Pentru a tempera* contrastul, trebuie să înrudim complementarele între ele. Spre exemplu: amestecând roșu cu o cantitate mică de verde, înseamnă că stabilim o analogie* și se produce un contrast armonios.

Rembrandt, Furtună pe Marea Galileii

Paul Cézanne, Mere și biscuiți

D

C

Paul Gauguin, Bonjour, Monsieur Gauguin

5. Contrastul simultan și succesiv (fig. F ) este un efect optic provocat de o culoare intensă (pură) asupra unei pete de gri acromatic, de aceeași luminozitate, pe care o nuanţează în culoarea complementară. Contrastul simultan apare și între două culori pure care nu sunt complementare. Fiecare culoare caută să o împingă pe cealaltă în complementara ei și astfel culorile strălucesc, rezultând noi efecte.

6. Contrastul de calitate (fig.  G) se produce între variantele (tentele) rupte ale unei culori și puritatea acelei culori. Variante rupte = degradeuri cromatice. Este considerat a fi cel mai pictural contrast.

7. Contrastul de cantitate (fig. H) constă în raportul de întindere dintre suprafețele de culoare; este un contrast de proporție: mult–puțin, mare–mic .

Georges Seurat, Studiu

Vincent van Gogh, Livada de măslini

Piet Mondrian, Seara: copacul roșu F

H

LECȚIA 3. Game cromatice

În dicționarul explicativ al limbii române, cuvântul „armonie“ este explicat astfel: potrivirea desăvârșită a elementelor unui întreg

Unde ai observat armonie în viața de zi cu zi? Discutați în grupuri mici și argumentați-vă opinia.

În arta plastică, armonia este dată de combinațiile cromatice care produc un anumit efect asupra privitorului, respectiv care atrag atenția și declanșează emoții și întrebări.

Combinațiile cromatice înrudite, care au aceeași natură, valoare sau același grad de luminozitate formează o gamă cromatică .

Există mai multe tipuri de game cromatice:

1. gama cromatică simplă –se formează din amestecul fizic al unei perechi de complementare sau al unei culori calde cu una rece (fig. A);

2. gama cromatică compusă –se formează din două sau trei perechi de complementare (fig. B);

3. gama cromatică majoră –se formează prin utilizarea culorilor calde (fig. C);

Louis Hayet, Peisaj montan

Vincent van Gogh, Barje

Vasili Kandinski, Bărci

4. gama cromatică minoră – se formează prin utilizarea culorilor reci (fig. D);

5. gama cromatică ton în ton – se formează din amestecul fizic al unei culori de aceeași natură cu alb sau negru în cantități din ce în ce mai mari (fig. E);

6. gama cromatică de griuri colorate – se obține prin utilizarea griurilor colorate (amestecul a două complementare, adăugând și alb sau negru sau amestecul dintre o culoare pură cu altă culoare ruptă sau o primară și două binare) – fig. F .

APLICAȚII

Realizează două picturi cu subiect asemănător, prin care să transmiți emoții diferite. Folosește game cromatice calde și reci:

• Toamnă ploioasă și Toamnă caldă;

• În parc, dimineața și În parc, seara;

• Orașul meu, dimineața și Orașul meu, seara Pune lucrările în Portofoliu.

D

E F

Nicolae Grigorescu, Case la Vitré

Claude Monet, Marea la Fecamp

Claude Monet, Plaja de la Sainte-Adresse

LECȚIA 4. Acorduri cromatice. Dominanta cromatică

Privește amestecurile din picturile A și B. Spre ce anume crezi că a vrut pictorul să-ți atragă atenția folosind mai mult anumite culori? Argumentează-ți opiniile.

O culoare poate fi dominantă într-o pictură, atunci când este folosită mai mult, pentru a atrage atenția. Celelalte culori puse alături de o dominantă trebuie să se afle în armonie cu aceasta, adică trebuie să existe un acord cromatic . În exemplul din fig. A , Claude Monet a folosit perechea de culori complementare A + O. Se observă folosirea în cantitate foarte mică a culorii pure și în cantitate mult mai mare a amestecurilor — nuanțe și griuri colorate. Același lucru se observă în exemplul din fig. B, doar că, de această dată, culoarea dominantă este caldă (oranj).

Ambele tablouri sunt unitare și expresive, pentru că există acorduri cromatice .

APLICAȚIE

Discută cu o colegă/cu un coleg despre picturile realizate de Monet (exemplele A și B). Dacă nu ai fi citit cele două titluri, ai fi putut crede că imaginea A reprezintă un răsărit de soare și imaginea B un apus de soare? Argumentează-ți opinia.

Claude Monet, Impresie, răsărit de soare

Claude Monet, Amurg la Veneția A B

Acordurile cromatice pot fi formate din două, trei sau mai multe culori. Ele se pot realiza prin înrudire sau prin contrast.

Privește cu atenție peisajele realizate de Paul Klee (pictor elvețian, 1879–1940) – fig. C , D .

În fig. C pictorul a format un acord cromatic prin înrudirea culorilor pe care le-a folosit, adică ele au nuanțe, valoare și saturație asemănătoare.

În fig. D, pentru a forma acordul cromatic, el s-a folosit de contraste – complementar, cald-rece, închis-deschis, și astfel a obținut un acord cromatic prin contrast .

Artiștii care au pictat lucrările reproduse în fig. E și F au format acorduri de culoare în mod diferit: prin înrudire în fig. E și prin contrast în fig. F

C E

D F

Paul Klee, Peisaj la apus

Ion Andreescu, Vedere pe câmp

Paul Klee, Peisaj cu păsări galbene

Henri Matisse, Copaci pe malul râului

APLICAȚII la alegere

1. Privește cu atenție lucrarea lui Claude Monet (fig.  G). Ce culori predomină? De ce crezi că pictorul a ales aceste culori?

2. Ce dominantă cromatică ai alege tu și ce emoții ai vrea să transmiți cu ajutorul ei? Creează o lucrare pornind de la această întrebare.

3. Dacă ai putea alege o culoare prin care să redai bucuria, care ar fi aceasta?

4. Ceea ce reprezintă culoarea într-o pictură, entuziasmul îl reprezintă în viață. Care crezi că a fost mesajul pe care Van Gogh a vrut să-l transmită prin această afirmație?

5. Scrie o listă cu asemănări și deosebiri între lucrările H și I .

Pune în Portofoliu aplicația pe care ai ales să o rezolvi.

Claude Monet, Drumul spre ferma Saint Simeon, iarna G

LECȚIA 5. Tratarea picturală

MINI-PROIECT: Mesaje de sărbătoare

Trăim în era digitală: citim cărți în format digital, adunăm amintiri nenumărate prin fotografii și comunicăm cu ajutorul imaginilor și simbolurilor vizuale digitale.

Într-un astfel de context, de cele mai multe ori, dacă vrem să facem urări celor dragi din familie sau prietenilor, le trimitem un mesaj și/sau o felicitare virtuală (fig. A , B, C).

Dar, cum ar fi dacă tu ai trimite un astfel de mesaj fizic? Adică, ai scrie caligrafic pe hârtie, ai desena, colora sau picta felicitarea și apoi ai pune-o la poștă?

Cum crezi că ar reacționa cea/cel care ar primi felicitarea?

Dar dacă ai primi tu? Cum crezi că te-ai simți sau cum te-ai simțit deja, dacă ai trecut printr-un astfel de moment?

Îți propunem să ai curajul de a face ceva original: creează o felicitare pentru o persoană specială din viața ta. Ai nevoie de o coală de desen format A5, un creion pentru schiță, pensule și culori tempera sau acuarele, plic cu timbru, dacă vrei să trimiți felicitarea prin poștă. Alege-ți tehnica de decorare a felicitării din tehnicile despre care vei afla în următoarele lecții.

Se spune despre artiști că au un spirit liber și călătoresc în căutarea frumosului. Chiar dacă văd aceleași colțuri din natură, modul în care le redau în lucrările lor este diferit. De ce oare? Identifică cel puțin un argument care să susțină ultima afirmație și împărtășește-l colegilor.

Cu ajutorul petelor picturale elaborate cu intenție, cromatice sau acromatice, întinse neuniform în spațiul plastic, pictorii obțin suprafețe vibrate și creează lucrări unice și expresive. Astfel, ei folosesc o tratare picturală a subiectului pe care vor să îl picteze. Prin tratare picturală, se urmărește redarea volumelor, crearea senzației de apropiere sau de depărtare, a contrastelor între lumină și întuneric.

Tratarea picturală se poate obține prin:

• modelarea culorii — amestecul acesteia cu alb și cu negru (vibrație valorică) (fig. D, E);

• modularea culorii — crearea unor vibrații coloristice prin suprapunerea parțială sau alăturarea (juxtapunerea) tușelor de culoare (vibrație coloristică) (fig. F, G);

• suprapunere grafică (prin suprapunerea punctelor, liniilor, petelor) (fig. H, I).

Ohara Koson, Fluture și crin

Ștefan Luchian, Mere

John Constable, Peisaj marin cu nori de furtună

Claude Monet, Iriși galbeni cu nor roz

Alege să folosești tratarea picturală prin modelarea culorii, modularea culorii sau prin suprapunere grafică.

Gândește-te la un subiect potrivit cu motivul și cu persoana căreia dorești să-i faci surpriza.

H I Paul Signac, Henri Matisse, Natură moartă

LECȚIA 6. Tratarea decorativă

Adevăratele descoperiri nu constau în căutarea unor peisaje noi, ci în stăpânirea unor noi feluri de a privi .

Oare la ce crezi că s-a referit Marcel Proust (scriitor francez, 1871–1922), când a afirmat acest lucru?

Privește cu atenție fig. A și B. Ambele reproduc picturi realizate de Piet Mondrian (pictor olandez, 1872–1944).

Crezi că citatul de mai sus i se potrivește și lui Mondrian? De ce? Argumentează-ți opinia.

Spre deosebire de tratarea picturală (fig.  A), în care petele de culoare au un aspect vibrant, în tratarea decorativă (fig.  B) petele sunt plate și se obțin prin întinderea uniformă a culorii pe suprafețele delimitate de contururi precise. În acest fel, nu se sugerează nici volumul, nici apropierea sau depărtarea și nici mișcarea.

În tratarea decorativă, petele plate de culoare:

• pot să fie cromatice sau acromatice (fig. C);

• pot să fie de diferite forme și dimensiuni (fig. D, F );

• pot să fie opace, transparente sau translucide (fig. C , E);

• pot să aibă efect termodinamic (fig. D, E);

• pot să stabilească contraste de valoare sau de culoare (fig. C , D, E).

O altă tehnică prin care se poate obține o tratare decorativă a spațiului plastic este colajul (fig. G).

Piet Mondrian, Moara la răsărit – Moara Winkel

Piet Mondrian, Compoziție cu gri și maro deschis

APLICAȚIE

Privește cu atenție imaginile din lecție și observă tehnicile prin care sunt obținute petele de culoare.

Realizează schițe pentru felicitare sau cartea poștală în care să folosești tehnica decorativă.

Urmează să hotărăști care e cea mai potrivită variantă pe care o vei trimite. Nu uita să scrii un mesaj sau o urare pe spatele ei.

Paul Klee, Muntele Niesen

Paul Klee, Castel și soare

Koloman Moser, ilustrație

Egiptul antic, pictură pe papirus

Piet Mondrian, Tablou I

RECAPITULARE

Amintește-ți ce ai aflat, ce activități ai făcut și cum te-ai simțit învățând pe parcursul Unității II – Flexibilitate. Ca să fie mai ușoară recapitularea, împărțiți-vă în grupuri mici și discutați după următorul plan:

• La ce se referă termenul „contrast“?

• Care sunt pașii pentru a realiza un contrast valoric în desen?

• Cum se obține un contrast de valoare în pictură?

• Care sunt contrastele cromatice ca mijloace de expresie plastică, conform Teoriei constructive despre culoare?

• Ce înseamnă și cum se realizează fiecare dintre cele șapte contraste cromatice?

• Ce înseamnă „acord cromatic“ și „dominantă cromatică“?

• Cum se obține tratarea picturală?

• Cum se obține tratarea decorativă?

(Auto)Evaluează-te: răspunde la întrebări legate de cele două lucrări (A și B) realizate de colegi de aceeași vârstă de la altă școală. Verifică corectitudinea răspunsurilor recitind informațiile de la paginile recapitulate și notează fiecare răspuns corect cu ajutorul punctajului dat. Adaugă două puncte din oficiu.

1. Ce contraste recunoști în lucrările A și B? Argumentează-ți răspunsurile. (câte 1 p pentru fiecare răspuns corect și câte 1 p pentru argumentare corectă)

2. Unde observi tratarea picturală? Dar tratarea decorativă? (câte 1 p pentru fiecare răspuns corect și câte 1 p pentru argumentare corectă)

Nu uita să-ți autoevaluezi și mini-proiectul din această unitate: Semne de sărbătoare . Folosește criteriile și punctajele de la pag. 8. Completează și Fișa de observare a comportamentului, în care vei bifa răspunsurile care ți se potrivesc cel mai bine. După completare, verifică împreună cu profesoara ta/profesorul tău dacă ai apreciat corect. Pune fișa și (Auto)Evaluarea de la această unitate în Portofoliu.

III CURIOZITATE

Privește cu atenție detaliul din lupă și spune ce vezi:

→ Vânt? Val? Gând? sau …

→ Ce te face să spui acest lucru?

Înainte de a vedea întreaga reproducere, notează:

→ trei cuvinte/idei;

→ două întrebări;

→ o metaforă.

Competențe specifice:

1.1; 1.2; 1.3; 2.1; 2.2; 3.1; 3.2.

În această unitate vei învăța despre:

Lecția 1. Expoziția

Lecția 2. Natura ca sursă de inspirație. Schițe, crochiuri

Lecția 3. Forme naturale

Lecția 4. Forme plastice, plane, spațiale

Privește din nou, cu atenție, reproducerea și identifică detaliul pe care l-ai observat la pagina 41. Notează alte trei cuvinte/idei; două întrebări; o metaforă.

Sunt diferite de cele la care te-ai gândit prima dată? De ce?

În notițele tale apare ideea de peisaj nocturn? Dar senzația de mișcare continuă realizată cu ajutorul pensulației? Oare ai observat și atmosfera plină de emoții?

Vincent van Gogh, Noapte înstelată

LECȚIA 1. Expoziția

Ai avut curiozitatea de a vizita expoziții de artă, atunci când ai fost în vizită în diverse locuri din țară și/sau din afara țării?

Dacă ai vizitat, atunci ai observat că în spatele fiecărei lucrări de artă sunt povești frumoase, din care poți învăța multe lucruri?

Dacă nu ai vizitat nicio expoziție încă, încearcă de acum încolo, folosind și informațiile din această lecție. Privește cu ochiul unui explorator, încearcă să asculți cu inima, să admiri detaliile, să respecți și să prețuiești munca celor ce au creat produsele.

Expoziția de artă este o prezentare organizată într-un spațiu special amenajat (în interior sau exterior), cu scopul de a face cunoscută publicului opera de artă aparținând diverselor genuri.

Există mai multe tipuri de expoziții, în muzee și galerii, grupate după diferite criterii:

• în funcție de timpul de expunere, sunt expoziții permanente și expoziții temporare; cele din urmă sunt limitate ca perioadă de expunere și, uneori, sunt însoțite de diverse alte manifestări culturale: prezentări de carte, dezbateri tematice, conferințe etc.;

• în funcție de locul de organizare, sunt expoziții în interior și expoziții în exterior (fig. A , B);

• în funcție de tematică sau de dispunerea artefactelor*: obiectele vorbesc de la sine, obiectele compun compoziții, obiectele se lasă găsite etc.

APLICAȚII

Realizează la alegere:

o listă cu expoziții temporare despre care ai auzit sau pe care le-ai vizitat, specificând muzeul/locul în care au fost organizate.

Exemplu: Expoziția „Nicolae Grigorescu, pictor al ethosului românesc“, Muzeul Național de Artă al României, București. o fișă de observare a unei expoziții permanente sau temporare în care să menționezi: numele expoziției, autorul/autorii exponatelor*, locul de organizare, scopul expoziției, ce te-a impresionat etc. Pune produsul în Portofoliu.

De cele mai multe ori, vizitarea unei expoziții găzduite într-un muzeu sau într-o galerie implică un set de reguli. De exemplu, în fig. D sunt enumerate câteva comportamente care trebuie respectate în cadrul expozițiilor organizate în palatul Versailles, din Franța. Pe lângă acestea însă, ar trebui să ne gândim și la ce să facem ca să ne bucurăm de expoziția în sine, înțelegând-o (fig. C).

COMPORTAMENTUL VIZITATORILOR

În interesul protejării acestui patrimoniu cultural, ai cărui proprietari suntem cu toții, vizitatorii sunt rugați să se abțină de la:

• atingerea lucrărilor și a obiectelor decorative expuse în muzeu;

• depășirea corzilor care delimitează zonele deschise vizitatorilor;

• examinarea lucrărilor cu lupa;

• sprijinirea de piedestale sau de alte dispozitive cu ajutorul cărora se expun lucrările;

• lăsarea în muzeu de semne graffiti, inscripții sau alte simboluri vizuale;

• alergare și cățărare în incinta muzeului;

• blocarea liberei circulații a vizitatorilor în încăperile muzeului  sau la ieșiri etc.

Vizitarea unei expoziții înseamnă trecerea informațiilor primite (vizual sau auditiv) prin filtrul propriei experiențe. Așadar:

1. Luați-vă timp și răbdare cât cuprinde și dați fiecărui exponat șansa să fie descoperit. Nu intrați într-o expoziție cu gândul de a ieși cât mai repede.

2. Puneți la pachet și multă liniște; lăsați privirea să cerceteze în voie toate detaliile. Puteți avea parte de surprize!

3. Acordați-le spațiu celor care vă însoțesc (membri ai familiei, colegi, ghidul, alți vizitatori etc.). În felul acesta veți putea privi în ansamblu și veți înțelege mai bine mesajele comunicate prin exponate.

4. Puneți-vă întrebări, fiți curioși! Vizitarea unei expoziții este un prilej de învățare, trecând dincolo de orice fel de bariere. (fig. E)

APLICAȚIE

Imaginați-vă că organizați o expoziție. Faceți o listă cu cel puțin trei reguli pe care ați dori ca vizitatorii expoziției voastre să le respecte. Fiți creativi și găsiți o formă cât mai atractivă de prezentare a acestor reguli, astfel încât să atragă atenția și să fie luate în seamă. Puneți lista în Portofoliu.

Cum organizăm o expoziție

MINI-PROIECT: Expoziția clasei

Organizarea unei expoziții este o experiență unică. Este un mod de a arăta felul în care fiecare dintre noi vede și înțelege experiențele de viață pe care le are, într-un mod unic, original. Împreună cu colegii, organizați expoziții temporare în clasa/școala voastră, cu cele mai reușite lucrări realizate la fiecare unitate tematică. Invitați colegi de la alte clase sau părinți să vă admire și să vă aprecieze produsele.

Adunați feedback de la vizitatori și reflectați asupra comentariilor primite. Țineți seama de ele de la o expoziție la alta, îmbunătățind atât produsele, cât și experiența.

Etapele organizării unei expoziții sunt:

• selecția sau alegerea celor mai reușite exponate (fig. F );

• panotarea* sau așezarea exponatelor în cadrul salonului expozițional sau în spațiul exterior (fig. G);

• mediatizarea* evenimentului prin: realizare și distribuire de afișe, de pliante; realizare de anunțuri pe canalele media, pe internet etc. (fig. H);

• vernisajul sau deschiderea oficială a unei expoziții de artă.

F G

LECȚIA 2. Natura ca sursă de inspirație. Schițe, crochiuri

• Natura nu trebuie s-o imiți, nici să o copiezi, trebuie să lucrezi în felul ei… Cum se poate lucra în felul ei? Să știi să observi, asta-i cheia… Natura îți dă povețe, când te pricepi să observi. Noi, artiștii, privim cu ochiul, dar lucrăm cu sufletul, spunea pictorul Ștefan Luchian (pictor român, 1868–1917).

• Tabloul trebuie să fie o creație, nu o imitație, spunea și Paul Gauguin.

• Natura nu e decor, ci dimensiunea interioară a sufletului, afirma Vincent van Gogh.

Iată, deci, un principiu pe care toți marii artiști plastici îl respectă: privesc natura ca pe o sursă de inspirație și caută în ea soluții estetice* sau puncte de plecare pentru creațiile artistice (fig. A , B).

Fiecare artist plastic pleacă de la o idee din natură care îi place: o anumită combinație de forme, culori, o anume expresivitate, emoții pe care le simte în procesul contemplării* etc. Urmează un proces de studiu și (posibil) numeroase schițe.

Schița este un desen, o pictură, o sculptură, un plan arhitectural etc. în care autorul conturează în linii mari caracteristicile unui subiect care îl preocupă (și care servește la realizarea formei definitive). Uneori, este nevoie de foarte multe schițe până când se ajunge la exprimarea mesajului dorit (fig. C , D, E).

Michelangelo, Schiță pentru statuia regelui Henric al II-lea al Franței

Leonardo de Vinci, Schiță pentru cal

Leonardo da Vinci, Statuie ecvestră, schiță

O schiță realizată într-un timp scurt, se numește crochiu (fig. F, G). În crochiu nu sunt luate în considerare detaliile, ci doar mișcarea și caracterul figurii, respectiv notele generale. De obicei, se execută cu materiale aflate „la îndemână“: cărbune, peniță, creioane de grafit sau colorate, pasteluri etc., uneori în tehnici combinate, în care pot să apară și atingeri de acuarelă (fig. H).

APLICAȚIE

Observă imaginile din fig. I și J și desenează sau pictează valuri într-un moment al zilei, la alegere. La început, realizează una sau mai multe schițe. Pune lucrarea finalizată în Portofoliu.

F

H

Eugène Delacroix, Tigru ghemuit

Leonardo da Vinci, Desene ale unei pasări în zbor

Leonardo da Vinci, Crochiu pentru cal și călăreț

Ivan Aivazovski, Al nouălea val

LECȚIA 3. Forme naturale. Investigația

Formele naturale sunt primele și cele mai importante izvoare de inspirație pentru artiștii plastici. Privește cu atenție imaginile de mai jos, în pereche (A , B, C , D): fotografie – desen sau pictură. La ce te gândești? Ce simți? Ce asemănări și ce deosebiri observi?

Investigația: Alege un loc din natură în care poți ajunge cu ușurință – poate fi un parc din apropierea casei, o grădină sau o zonă din drumul către școală. Vei realiza o investigație în care vei observa cât mai îndeaproape o formă din natură din locul ales. O lupă te-ar ajuta să descoperi detalii pe care ochiul liber nu le sesizează foarte ușor.

Pasul 1: Alege o singură formă naturală care îți atrage în mod special atenția: poate fi o floare, o frunză, un trunchi de arbore, o piatră, dar și o insectă, un melc etc.

Pasul 2: Observă-i cu atenție forma. Realizează un crochiu sau o schiță (ai aflat despre aceste tehnici în lecția 2).

Pasul 3: Din surse diferite (albume de artă, vizite virtuale în diverse muzee, de la profesorul de Educație plastică sau de la o altă persoană pasionată de educație plastică), află dacă forma naturală pe care ai ales-o a constituit sursă de inspirație și pentru altcineva.

Pasul 4: Structurează pe o fișă informațiile pe care le obții. Privește cu atenție lucrările pe care le descoperi prin investigație, compară cu schița sau crochiul tău și scrie tot ce observi.

Pasul 5: Formulează concluzii personale.

Pasul 6: Prezintă colegilor investigația ta, menționând și motivul pentru care ai ales forma respectivă din natură. Prezentarea poate avea forma pe care o preferi: poster, prezentare scrisă, video, în format digital etc. Pune investigația în Portofoliu (dacă permite).

LECȚIA 4. Forme plastice, plane, spațiale

Cu ajutorul punctului, liniei, petei, culorii, suprafeței sau prin volum, artiștii plastici transformă formele naturale în forme plastice

În realitate, toate formele din natură au trei dimensiuni: înălțime, lățime și adâncime. Prin desen sau pictură, atunci când formele se compun într-un spațiu plastic, dispare adâncimea. În acest caz, spunem că formele folosite sunt bidimensionale (au doar două dimensiuni) sau plane (fig. E).

Formele tridimensionale sau spațiale au volum, adică ocupă un spațiu, având cele trei dimensiuni: înălțime, lățime, adâncime. În artele plastice se pot obține forme tridimensionale prin: colaj, modelaj, origami etc. (fig. F, G)

APLICAȚIE

Alege o formă din natură care îți place în mod deosebit. Încearcă să o redai prin forme plane sau spațiale, cu resursele pe care le ai la îndemână. Pune lucrarea în Portofoliu.

F

Bada Shanren, Floare în vas

RECAPITULARE ȘI EVALUARE

Împreună cu un coleg/o colegă de bancă recapitulați Unitatea III – Curiozitate. Sumarizați într-un organizator grafic original ce ați aflat nou, ce ați învățat să faceți și cum v-ați simțit pe măsură ce ați parcurs lecțiile. Prezentați colegilor organizatorul grafic realizat de voi (fig. A). Găsiți asemănări și deosebiri între felul în care ați recapitulat voi și felul în care au recapitulat ceilalți colegi.

(Auto)Evaluare

Expoziția. Cum organizăm o expoziție

Forme plastice, plane, spațiale Forme naturale

CURIOZITATE

Natura ca sursă de inspirație. Schițe, crochiuri

1 p 1 p 1 p 1 p 4 p

Pe parcursul (Auto)Evaluărilor din manual vei întâlni cerințe la care va fi nevoie să completezi enunțuri, ca în exemplul 1, să faci asocieri între elemente distribuite pe două rânduri sau coloane, ca în exemplul 2, sau să alegi litera corespunzătoare răspunsului pe care îl consideri corect, ca în exemplul 3.

EXEMPLUL 1

Cerință: Completează enunțul folosind cuvintele potrivite.

Expoziția de artă este … organizată într-un spațiu special amenajat, în … sau … .

Răspuns: Expoziția de artă este o prezentare organizată într-un spațiu special amenajat, în interior sau exterior.

EXEMPLUL 2

Cerință: Pe rândul A sunt denumite anumite concepte, iar pe rândul B sunt explicații. Asociază fiecare literă de pe rândul A cu cifra potrivită de pe rândul B .

A. a. nonculori; b. hașuri.

B. 1. linii suprapuse în straturi; 2. alb și negru.

EXEMPLUL 3

Întrebare: Câte dimensiuni au formele plane?

A. două dimensiuni;

B. trei dimensiuni; C. patru dimensiuni; D. o dimensiune.

(Auto)Evaluează-te: Scrie pe o fișă răspunsurile corecte la cerințele de mai jos. Verifică corectitudinea răspunsurilor și notează fiecare răspuns corect cu ajutorul punctajului dat. Adaugă două puncte din oficiu.

1. Transcrie enunțurile, completându-le cu cuvintele potrivite: Vizitarea unei expoziții înseamnă trecerea … primite (vizual sau auditiv) prin filtrul propriei … . Formele … sunt primele și cele mai importante … pentru artiști.

2. Formele spațiale au:

A. două dimensiuni – lungime și lățime; C. o dimensiune – înălțime; B. trei dimensiuni – lungime, lățime, înălțime; D. patru dimensiuni: lungime, lățime, înălțime, grosime.

3. Asociază cele două concepte cu explicațiile lor:

A. a. schiță; b. crochiu.

B. 1. schiță realizată rapid; 2. conturarea în linii mari a caracteristicilor unui subiect.

4. Realizează o fotografie cu forme din natură care îți plac foarte mult. Reprezintă-le apoi prin forme plastice plane, prin pictură sau desen. Compară fotografia și lucrarea și exprimă cel puțin o idee comparativă. (1 p fotografia, 1 p lucrarea cu respectarea subiectului, 1 p ideea comparativă, 1 p originalitate)

IV ARMONIE

Privește cu atenție detaliul din lupă și spune:

→ Ce vezi?

→ Ce crezi că reprezintă?

→ Ce te face să spui acest lucru?

→ Ce te întrebi?

→ La ce te gândești atunci când spui Armonie? Ce conexiuni

poți face între detaliul pe care îl observi și Armonie?

Competențe specifice:

1.1; 1.2; 1.3; 2.1; 2.2; 3.1.

În această unitate vei învăța despre:

Lecția 1. Compoziția decorativă

Lecția 2. Stilizarea și modulul

Lecția 3. Ritmul

în compoziția decorativă

Lecția 4. Ritmul

în compoziția plastică

Identifică în reproducere detaliul pe care l-ai observat la pagina 51. Ai recunoscut laleaua?

Laleaua este originară din Persia, azi Iran. Ea este simbolul național al Iranului și al Turciei.

Epoca în care Imperiul Otoman a fost cel mai bogat este adesea numită epoca lalelelor. Compania aeriană Turkish Airlines folosește o lalea gri pe aeronavele sale.

Laleaua a fost adusă și plantată în Europa începând cu secolul al XVI-lea.

În trecut era foarte costisitor* să ai lalele.

Caftan* otoman, sec. al XVIII-lea, Muzeul Topkapî, Istanbul, Turcia

LECȚIA 1. Compoziția decorativă

Privește în jurul tău. Ai în casa ta obiecte realizate prin meșteșuguri tradiționale? Iile, vasele de ceramică, mobilierul din lemn sculptat, covoarele țesute etc. reprezintă artă populară, moștenirea cea mai de preț a unui popor.

Fiecare popor are arta sa populară, care poate fi asemănată cu un dicționar — ea ne ajută să înțelegem specificul poporului respectiv: cine sunt oamenii, cum au fost de-a lungul timpului, ce simt, cum gândesc și ce fac în viața de zi cu zi. Cele mai multe dintre obiectele de artă sunt, în același timp, utile și frumoase, iar izvorul nesecat de inspirație este natura.

Ce observi în fig. A și B? Discută cu o colegă/un coleg. A

APLICAȚIE:

Gândiți–Lucrați în perechi–Comunicați

Privește cu atenție fiecare obiect dintr-o cameră tradițională românească din fig. C . Gândește-te și realizează corespondența cu obiectele din casa ta, din prezent. Împreună cu o colegă sau cu un coleg, listați cel puțin trei asemănări și trei deosebiri dintre camera voastră și o cameră tradițională (de ex.: Ai ștergare cusute de mână/țesute sau farfurii pe pereți?

Ai masa în mijlocul camerei, cu față de masă pe ea? ). Formulați în scris, pe o fișă, una, două concluzii. Comunicați colegilor concluziile la care ați ajuns. Pune fișa cu concluzii în Portofoliu.

Farfurie din Horezu*

Interior tradițional de casă din zona Sibiului

În clasa a V-a ai învățat despre compoziție că reprezintă modul în care sunt organizate elementele de limbaj plastic pe o suprafață (pictură, grafică etc.) sau în spațiu (sculptură, arhitectură etc.), astfel încât să se creeze o armonie, un echilibru. Analizând cu atenție compozițiile D, E și F, ce asemănări și deosebiri observi?

Figurile E și F sunt compoziții decorative pentru că artiștii au aplicat culoarea prin tratarea decorativă, adică pete de culoare plate, cu suprafețe (forme) care sunt delimitate de contururi precise, fără să fie sugerat volumul, apropierea, depărtarea sau mișcarea. Formele sunt redate prin simplificare și geometrizare.

APLICAȚIE: Vânătoare de comori

În activitățile pe care le faci zilnic acasă, cu resurse diverse, identifică exemple de compoziții decorative pe haine, covoare, farfurii, gresie, mobilă etc. care te impresionează și pe care le consideri valoroase, ca pe-o comoară. Fotografiază-le cu ajutorul telefonului. Împărtășește colecția de fotografii unei colege/unui coleg. Discutați despre forme, culori, ce reprezintă, de ce ți-a atras atenția etc.

E

F

D

Ștefan Luchian, Bujori

Model tradițional românesc

Hatip Mehmet, Ebru

PROIECT: Unicitate

În cadrul acestei unități îți propunem un proiect curajos. Ce zici de ideea de a pune o amprentă unică pe un obiect drag?

Poate fi un simplu tricou (fig. A), ghiozdanul de școală (fig. B), o pereche de încălțări de pânză vechi (fig. C), o parte din cămașa preferată, un buzunar de geacă, de pantalon sau orice altceva. Lasă-te inspirată/inspirat de natură și folosește tratarea decorativă pentru a crea o compoziție decorativă .

În lecțiile următoare vei afla și alte informații, pe care le poți aplica în cadrul proiectului tău.

Posibili pași de urmat:

1. Alege-ți obiectul (poate fi unul foarte uzat, dar care îți place mult și căruia vrei să-i dai o tușă nouă).

2. Alege forma din natură care ți-a atras atenția și pe care vrei să o redai pe obiectul tău.

3. Pentru început, exersează pe o coală de hârtie, până simți că ești pregătită/pregătit să desenezi pe obiect. Folosește ceea ce vei învăța despre simplificarea formelor (fig. D).

4. Desenează/pictează obiectul. În compoziția decorativă nu uita să creezi pete plate, întinzând cât mai bine culoarea pentru a reda forma cu cât mai multă acuratețe. Pentru că vei decora un obiect pe care-l vei utiliza, folosește culori acrilice sau markere permanente care să reziste la spălări repetate.

5. Prezintă obiectul tău colegilor. Argumentează de ce este unic și de ce amprenta te reprezintă.

A

B C

LECȚIA 2. Stilizarea și modulul

În compoziția decorativă se folosesc elemente care reprezintă forme din natură (fig. A , C). Acestea se stilizează (fig. B, D), respectiv:

• se simplifică – se înlătură detaliile (fig. B);

• se geometrizează – se folosesc în reprezentare forme geometrice;

• se aplatizează – nu mai au adâncime;

• se înlocuiesc culorile din realitate cu altele (fig. D, E).

APLICAȚIE:

Sigla echipei naționale de rugby a României are ca simbol frunza de stejar (fig. E).

Stilizează o formă din natură care consideri că are legătură cu tine: cu caracteristicile tale, cu pasiunile tale etc. Poți folosi forma obținută în proiectul Unicitate.

O formă stilizată poate fi folosită ca șablon, adică se poate repeta și își poate modifica mărimea și culoarea, adică poate deveni un modul. Modulul este un element deseori întâlnit în compozițiile decorative (fig. F, G, H).

APLICAȚIE:

Alege o formă pe care ai stilizat-o și folosește-o ca modul care se repetă într-o compoziție. Schimbă mărimea și culoarea modulului (mare, mic, galben, verde etc). O poți folosi în proiectul Unicitate.

H

G F

Caftan otoman, sec. al XVI-lea, Muzeul Topkapî, Istanbul, Turcia

Plăci de faianță otomane

Ștergar* din Argeș, detaliu

IV. ARMONIE

APLICAȚIE:

Observă reproducerea: România Revoluționară (pictură realizată de Constatin Daniel Rosenthal în anul 1850). Schițează pe o fișă formele stilizate pe care le observi pe ie. Alege una dintre forme și folosește-o ca modul într-o compoziție care să aibă legătură cu tine. Pune lucrarea în Portofoliu.

LECȚIA 3. Ritmul în compoziția decorativă

Privește cu atenție felul în care sunt dispuse crengile pe trunchiul arborelui sau felul în care cade ploaia (fig. A și B).

Repetarea succesivă și alternativă a unor structuri sau fenomene din natură creează un ritm. Cuvântul ritm vine din grecescul rhytmos și înseamnă cadență, mișcare regulată. În compoziția decorativă liniile, formele, culorile se repetă după anumite reguli și scheme geometrizate (cerc, pătrat, dreptunghi, romb etc.), în mod constant sau variabil. Această reluare intenționată creează ritmul (fig. C și D).

C

Păretar* din Argeș, detaliu

Ștergar din Argeș, detaliu

LECȚIA 4. Ritmul în compoziția plastică

Se poate spune că nu există compoziție plastică fără un anumit ritm al elementelor de limbaj plastic: punct , linie, formă, pată, culoare, valoare .

Pentru a crea un ritm într-o compoziție plastică este nevoie să ai grijă la:

• întindere – suprafața pe care așezi elementele de limbaj plastic;

• lățime – poziția elementelor de limbaj plastic față de marginile suprafeței;

• calitate – deosebirea dintre o culoare (de ex.: albastru ultramarin) în acuarelă sau în tempera;

• accent – valori sau tonuri ale culorilor;

• interval – distanța dintre două elemente de limbaj plastic;

• celula ritmică – două sau mai multe elemente de limbaj plastic corelate* între ele.

Liniile așezate la distanțe egale pe aceeași direcție formează un ritm liniar (fig. A , B).

Privește cu atenție fig. C și observă petele de culoare deschisă (alb, roz, gri deschis, galben deschis): urmărește forma, dimensiunea, locul unde sunt așezate pe suprafață, distanțele dintre ele. Ce crezi că reprezintă aceste pete? Pictorul a creat un ritm plastic, fiind atent la felul în care așază petele de culoare pe întinderea și lățimea suprafeței picturii, la calitatea și accentul culorilor, la distanțele dintre pete.

A

B C

Paul Klee, Cristal

Paul Klee, Camera de piatră

Vasili Kandinski, Frumoasă rusoiacă în peisaj

Ritmul formelor se realizează prin modul de desfășurare în spațiu a acestora. Uneori, în ritmul formelor spațiale poate interveni alternarea dimensiunilor, a poziției sau a direcției, a relației plin-gol .

Figura culcată (fig. D), de Henry Moore (sculptor englez, 1898–1986) și Coloana Infinitului (fig. E), de Constantin Brâncuși (sculptor român, 1876–1957), sunt exemple elocvente* de ritmuri diferite ale formelor spațiale. Structura ritmică repetată din Coloana Infinitului dă impresia de mișcare la infinit.

Maria Saka-Răcilă, Peisaj cu floarea-soarelui

Ritmul cromatic se obține din forme colorate asemănător, care se repetă în ansamblul unei structuri cu sau fără modificarea dimensiunilor (fig. F, G).

Se poate obține un ritm de direcție și/sau de poziție atunci când se repetă o formă orientată constant într-un sens unic și/sau se repetă aceeași poziție a formei în cadrul structurii (fig. E, F, G). Important! Într-o compoziție plastică se pot crea mai multe tipuri de ritm.

APLICAȚIE:

Realizează o compoziție plastică cu un subiect inspirat din natură. Creează mai multe tipuri de ritm, folosind ceea ce ai învățat în lecțiile 3 și 4.

D

E

Henry Moore, Figura culcată

Constantin Brâncuși, Coloana Infinitului

RECAPITULARE ȘI EVALUARE

O nouă unitate de învățare parcursă, un nou prilej de recapitulare împreună. Alături de unul sau de mai mulți colegi, recapitulați și listați cel puțin trei lucruri pe care ați învățat să le faceți în cadrul lecțiilor: Compoziția decorativă, Stilizarea și modulul, Ritmul în compoziția decorativă, Ritmul în compoziția plastică. Împărtășiți colegilor concluziile voastre.

(Auto)Evaluează-te: și apoi verifică corectitudinea răspunsurilor recitind informațiile de la paginile 53–61. Notează răspunsurile corecte cu ajutorul punctajului dat. Adaugă două puncte din oficiu.

1. Citește următoarele enunțuri. Notează pe o fișă litera A , în dreptul celor pe care le consideri adevărate și litera F în dreptul celor pe care le consideri false. (6 x 0,5 p)

A–F Compoziția reprezintă modul în care sunt organizate elementele de limbaj plastic pe o suprafață (pictură, grafică etc.) sau în spațiu (sculptură, arhitectură etc.), astfel încât să se creeze o armonie, un echilibru.

A–F Stilizarea înseamnă simplificarea și geometrizarea formelor din natură.

A–F O formă stilizată poate fi folosită ca șablon, adică se poate repeta și își poate modifica mărimea și culoarea, deci poate deveni un modul.

A–F Modulul este un element întâlnit foarte rar în compozițiile decorative.

A–F Ritmul cromatic se obține din forme colorate asemănător, care se repetă în ansamblul unei structuri cu sau fără modificarea dimensiunilor.

A–F Într-o compoziție plastică nu se pot crea mai multe tipuri de ritm.

2. Scrie un text de cel mult zece rânduri în care să explici ce înțelegi prin ideea exprimată de Sol LeWitt: Arta este peste tot în jurul nostru. Folosește cel puțin două informații pe care le-ai aflat în această unitate, pentru a aduce argumente în sprijinul citatului (din lecțiile 1–4).

3. Realizează, la alegere, o compoziție plastică sau decorativă, în care să creezi un ritm. (1 p pentru respectarea cerinței, 1 p pentru acuratețea lucrării, 1 p pentru originalitate).

Nu uita să-ți autoevaluezi și proiectul: Unicitate. Folosește criteriile și punctajele de la pag. 8. Argumentează de ce crezi că amprenta este unică și te reprezintă. Completează și Fișa de observare a comportamentului, în care vei bifa răspunsurile care ți se potrivesc cel mai bine. După completare, verifică împreună cu profesoara ta/profesorul tău dacă ai apreciat corect. Pune fișa și (Auto)Evaluarea de la această unitate în Portofoliu.

V INSPIRAȚIE

Privește cu atenție detaliul din lupă și spune:

→ Ce vezi?

→ Ce crezi că reprezintă?

→ Ce te face să spui acest lucru?

→ Ce te întrebi?

→ La ce te gândești atunci când spui Inspirație?

→ Ce conexiuni poți face între detaliul pe care îl observi și Inspirație?

Competențe specifice:

1.2.; 1.3.; 2.1; 2.2; 3.1.

Identifică în reproducere detaliul pe care l-ai observat la pagina 63. Ai recunoscut oglinda?

În secolul al XV-lea instrumentele optice, precum lentilele și oglinzile, au început să fie folosite în nordul Europei.

Acestea erau rare și pictorii erau fascinați de efectele pe care le produceau. Astfel, ei au introdus în lucrările lor oglinda, în care au pictat imagini pe care altfel nu le-am putea vedea (de ex., spatele soților și persoana din afara tabloului).

Un alt detaliu interesant este semnătura făcută de pictor în mijlocul tabloului, pe „perete“, deasupra oglinzii: Johannes Eyck fuit hir = Johannes Eyck a fost aici.

În această unitate vei învăța despre:

Lecția 1. Secolele IX-XIV. Arta Evului

Mediu. Bizanț. Romanic. Gotic

Lecția 2. Secolele XIV-XVI Renașterea

Lecția 3. Secolele XVII-XIX Barocul. Italia, Spania, Olanda; Clasiscism, rococo, romantism, realism –

Franța, Anglia, Spania, Italia

Lecția 4. Secolele XIX-XX –Ismele Franța

Jan van Eyck, Nunta soților Arnolfini

LECȚIA 1. Secolele IX–XIV. Arta Evului Mediu. Bizanț. Romanic. Gotic

În clasa a V-a ai aflat că Antichitatea europeană este marcată de două mari civilizații: cea a Greciei antice și cea a Imperiului Roman. Schemele de mai jos te ajută să îți reamintești o parte din moștenirea culturală/artistică pe care grecii și romanii ne-au lăsat-o.

Democrație

Pericle, conducătorul Atenei

Temple, zei, zeițe

1200 î.Hr. – sec I d.Hr.

Stiluri arhitectonice: doric, ionic, corintic

ARTA GRECIEI ANTICE

Sec. V î.Hr. –secolul de aur al Atenei

Sculptură: Fidias, Praxitele

Împărați: Augustus, Traian, Constantin

Sec. I î.Hr. –sec. III d.Hr. ARTA ROMEI ANTICE

Sculptură Portret

Palate, mozaic

Arce de triumf

Viaducte, apeducte

PROIECT DE CLASĂ

Harta artistică a Europei format din mini-proiecte de echipă sau individuale:

Desenați o hartă (doar contur) a Europei pe care:

• să notați zonele și/sau orașele importante din punct de vedere artistic;

• să scrieți numele stilurilor artistice și ale artiștilor;

• să desenați sau decupați și lipiți imagini cu opere de artă reprezentative.

Aveți nevoie de următoarele materiale:

• una-două coli mari de carton (100 x 70 cm), două baghete din lemn de dimensiunea cartonului, sfoară;

• hârtie de desen, de scris, reviste de artă, creioane, culori, carioci, foarfeci, lipici, scotch.

Informațiile de care aveți nevoie le veți afla în lecțiile din această unitate.

La finalul unității, proiectul vos tru va reprezenta o hartă artistică a Europei, pe care o puteți agăța pe perete în clasa voastră. Puteți să completați mereu harta cu informații aflate la alte discipline.

Arhitectură

Coloane Ceramică

Capitel Atena

Acropole, Atena

Colosseum, Roma

Unde? (țări, orașe)

Imperiul Bizantin: Constantiopol, Ravenna

ARTA EVULUI MEDIU EUROPEAN

Europa de Vest și Centrală: Franța, Italia, Spania, Germania, Anglia, Polonia, Transilvania

Ce? stilul Bizantin stilul Romanic stilul Gotic

Perioada? Sec. IV–XV

Ce ramuri ale artelor plastice se dezvoltă?

Arhitectură: palate, biserici, terme*, apeducte*

Pictură: frescă*, miniaturi

Sec. X–XII

Arhitectură: abații*, biserici, castele, cetăți

Sculptură: în relief (fig. D)

Pictură: miniaturi (fig. E), frescă

Ce arte decorative iau avânt? Mozaic (fig. C) Tapiserie

Caracteristici ale stilurilor

Arhitectură: arce, bolți și cupole

Materiale prețioase, scumpe

Arhitectură: ziduri groase (1,5–2 m), fațade neîmpodobite cu sculpturi, ferestre înguste (fig. F ), arce semicirculare, contraforți*

Sculptură: subiecte religioase completate de elemente geometrice și florale

Sec. XII–XIV

Arhitectură: catedrale, palate, cetăți, construcții civile (universități, spitale, casele breslelor*, poduri)

Sculptură: ronde-bosse și reliefuri

Pictură: miniaturi, frescă

Vitraliu (fig. I)

Arhitectură: turnuri clopotniță, rozete, fațade decorate cu sculpturi în relief și în ronde-bosse și cu vitralii, arce frânte (fig. G, H, I, J)

Sculptură: subiecte religioase și contemporane

LECȚIA 2. Secolele XIV–XVI. Renașterea

Renașterea a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada secolelor XIV–XVI. A apărut în Italia și s-a răspândit în toată Europa. Noțiunea de „renaștere“ a apărut în urma conștientizării* faptului că, după căderea Imperiului Roman, a existat o perioadă întunecată, marcată de războaie și decăderea vieții sociale, și că venise timpul pentru renașterea idealurilor și a spiritului Antichității, idealuri care puneau Omul în centrul preocupărilor.

Italia – arhitectura, sculptura, pictura.

Florența și Veneția au fost principalele orașe în care Renașterea italiană s-a manifestat. Ambele erau orașe bogate: Florența, orașul bancherilor și mai ales al familiei Medici, poseda o imensă bogăție; Veneția, orașul dogilor*, este așezată strategic, pe ape, la confluența Europei cu Orientul. Veniturile provenite din comerț și din taxe erau investite în industriile locale, în educație și în artele din cetate. Florența, care de două secole era un centru politic și artistic important, considerată „Atena occidentală“, devine, în secolul al XV-lea, centrul culturii umaniste.

Alte centre renascentiste italiene au fost Siena, Pisa, Rimini, Roma, Urbino, Padova.

În arhitectura Renașterii era căutată simplitatea. S-au aplicat pătratul și cercul pentru plan, cubul și cilindrul pentru volume.

Arhitectura renascentistă se caracterizează prin folosirea formelor de expresie ale Antichității, cu elemente de construcție precum coloane, pilaștrii* , capiteluri* , frontoane* triunghiulare, arcade* la care se adaugă cupole . Fațadele erau concepute ținându-se seamă de simetrie și ordine. Arhitecții erau considerați artiști și aparțineau păturii cultivate a societății. Arhitecții importanți ai Renașterii sunt: Filippo Brunelleschi, Leon Battista Alberti și Donato Bramante (fig. A , B, C).

AFilippo Brunelleschi, Cupola Domului, Florența, detaliu

Leon Battista Alberti, biserica Santa Maria Novella Donato Bramante, Palazzo della Cancelleria, Roma B C

Reprezentanți de seamă – Michelangelo, Leonardo, Rafael, Tițian .

Printre artiștii de seamă ai Renașterii italiene se disting patru personalități: Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Rafael Sanzio și Tiziano Vecellio.

Leonardo (1452–1519) a fost prototipul* omului renascentist, cu multiple preocupări: pictor, sculptor, poet, filosof, muzician, arhitect, inventator, inginer (fig. D, E).

Michelangelo (1475–1564), susținut de conducătorul Florenței, Lorenzo de Medici, a fost sculptor, pictor, arhitect și poet. Papa Iulius al II-lea i-a dat comanda de a picta bolta și peretele altarului din Capela Sixtină (fig. F, G).

F

Leonardo da Vinci, Salvator Mundi

Michelangelo, Geniul Victoriei

Leonardo da Vinci, Automobil

Michelangelo, Judecata de Apoi

Rafael (1483–1520), născut la Urbino, s-a format în cadrul Școlii florentine de pictură. A pictat, la doar 26 de ani, fresce care decorează pereții unor camere din Palatul Vaticanului (fig. H, I).

Tiziano (Tițian) (1488–1575) a fost, prin excelență, pictorul Veneției. A fost primul pictor care a avut o clientelă preponderent* internațională. Paleta lui de culori este celebră, roșul Tițian intrând în istorie (fig. J). I J

H

Rafael, Școala de la Atena

Rafael, Poezia

Tițian, Francisc I

Țările de jos – Jan van Eyck , Pieter Brueghel cel Bătrân

Germania – Albrecht Dürer

În țările din nordul și vestul Europei, în secolul al XV-lea, încă era prezentă mentalitatea* goticului. În arhitectură, elementele antice se îmbinau cu tradițiile stilului medieval, în care predominau liniile verticale combinate cu ogivele* gotice.

Treptat, Renașterea italiană a început să influențeze gândirea și creația artistică. Spiritul Umanist al Renașterii s-a manifestat cel mai puternic în pictură.

În Țările de Jos și Belgia, orașe ca Amsterdam, Anvers și Bruges au cunoscut o dezvoltare spectaculoasă a economiei. Începând cu secolul al XV-lea, orașul Bruges a devenit centrul artistic umanist datorită unor pictori desăvârșiți precum Jan van Eyck (fig. K) sau Hans Memling. La începutul secolului al XVI-lea, supremația economică a fost preluată de Anvers, fapt care a influențat și dezvoltarea artelor. Printre artiștii importanți ai secolului al XVI-lea se numără Hieronymus Bosch și Pieter Brueghel cel Bătrân (fig. L).

Pictura flamandă este influențată de relief, de climă și lumină; temperatura rece, ploile și viața trăită în interior au influențat alegerea subiectelor și cromatica.

Germania. Albrecht Dürer s-a născut la Nuremberg și a fost maestrul Școlii germane de artă în secolul al XV-lea.

A fost un umanist prin excelență, preocupat de matematică, pictor și desenator de geniu (fig. M, N).

Albrecht Dürer, Vedere din Nuremberg

Pieter Brueghel cel Bătrân, Secerătorii

Jan van Eyck, Omul cu tichie albastră

LECȚIA 3. Secolele XVII-XIX

3.1. Barocul. Italia, Spania, Olanda

Conflictele dintre catolici și protestanți, dintre Biserica Romano-Catolică și Reforma protestantă au influențat dezvoltarea stilului Baroc: artei i s-a rezervat rolul de a fi în serviciul Bisericii Catolice, abordând doar subiecte biblice din Noul Testament. Subiectele impuse au fost respectate, dar artiștii le-au prezentat în viziuni atrăgătoare și fascinante.

Caracteristici ale stilului Baroc:

• în arhitectură – clădiri monumentale, cu spații mari, decorate excesiv la interior și în exterior, cu picturi în trompe l’oeil* pe tavane (fig. A); cupola, cartușul și coloanele răsucite (fig. B) sunt elemente de construcție;

• în sculptură – scene dramatice înfățișând personaje multiple, reprezentate din unghiuri diverse și grupate în jurul unei spirale asimetrice plasate în ansamblu;

• în pictură – culori intense și calde, contraste puternice de lumină și întuneric (clar-obscur), compoziții cu multe personaje aflate în situații dinamice și dramatice, utilizarea axelor diagonale.

Asimetria se regăsește ca regulă importantă în toate ramurile artelor plastice.

A B Pietro da Cortona, Cupolă pictată

Interior din bazilica San Pietro, Vatican

Contemporan cu Renașterea, stilul Baroc apare în Italia, în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. A atins apogeul și s-a răspândit în toată Europa în secolul al XVII-lea. Reprezentanți de seamă: Francesco Borromini, arhitect (fig. C), Gian Lorenzo Bernini, sculptor și arhitect (fig. D), Caravaggio (fig. E) și Tintoretto, pictori.

Roma, centrul puterii papale, a fost orașul Barocului în Italia.

În Olanda, cea mai mare putere comercială din Europa în secolul al XVII-lea, arta nu a fost influențată de catolicism. Prin urmare, artiștii au ales să picteze subiecte care redau aspecte din viața de familie, petrecute în interior și mai puțin subiecte religioase.

Reprezentanți de seamă: Rembrandt van Rijn și Johannes Vermeer, pictori (fig. F, G).

În Spania, în urma luptelor dintre creștini și musulmani purtate timp de șapte secole (sec. VIII–XV), regii au instaurat Inchiziția*. În secolul al XVII-lea, biserica catolică era puternică și a fost forța care a susținut arhitectura barocă. Pictura a fost în slujba puterii regale și a bisericii, iar subiectele au redat portrete regale sau compoziții religioase.

Reprezentanți de seamă: Jose Churriguerra, arhitect, Francisco de Zurbarán și Diego Velázquez (fig. H), pictori.

Sevilla, Madrid, Salamanca, Toledo sunt orașe spaniole în care stilul Baroc s-a dezvoltat.

Biserica San Carlo alle quattro fontane, Roma Bernini, Răpirea Proserpinei

J. Vermeer, Dantelăreasa

D. Velázquez, Las meninas

Rembrandt, Saskia

Caravaggio, Crucificarea Sfântului Petru

Clasicism, rococo, romantism, realism – Franța, Anglia, Spania, Italia

Conflictele și mișcările sociale (Revoluția Franceză), descoperirile arheologice și transformările societăților petrecute în Europa, în secolele XVII–XIX, au provocat și influențat apariția mai multor curente artistice. Acestea sunt: clasicism, rococo, neoclasicism, romantism și realism .

STIL

Clasicism

Rococo

Neoclasicism

Romantism

Realism

CARACTERISTICI

Artă bazată pe echilibru și rigoare .

Compoziția este echilibrată. Contemporan cu Barocul (fig. A).

În arhitectură se subliniază grația, ornamentele și asimetria, interioarele au decorațiuni rafinate, inspirate de forma scoicilor (rocaille, fr.) și de alte forme naturale.

În pictură s-a pus accent pe culorile pastel, personaje delicate și scene amoroase (fig. B).

A apărut în urma redescoperirii artei antice, a principiilor compoziției clasice, a echilibrului, simetriei și a cromaticii rafinate (fig. C).

Propune abordarea temelor subiective și emoționale, dragostea pentru exotic, interesul pentru știință (fig. D, E).

A apărut ca urmare a transformărilor sociale petrecute în sec. al XIX-lea și a revoluției industriale. Pictura devine manifest al vieții cotidiene, al vieții de provincie (fig. F )

Franța, sec. al XVII-lea Nicolas Poussin

Franța, Anglia, Italia, prima jumătate a sec. al XVIII-lea

Italia, Anglia, Franța, a doua jumătate a sec. al XVIII-lea

Spania, Anglia

Franța, începutul sec. al XIX-lea

Franța, 1850

Watteau (Franța)

Th. Gainsborough (Anglia)

Canaletto (Italia)

G.B. Piranesi (Italia)

J.L. David și J.D. Ingres (Franța)

F. Goya (Spania), W. Turner și

J. Constable (Anglia), E. Delacroix (Franța) .

G. Courbet

H. Daumier

F. Millet

C

N. Poussin, Et in Arcadia ego

J. Constable, Curcubeu dublu

A. Watteau, Gama iubirii

F. Goya, Jaful

J.L. David,

G. Courbet, Cernutul grâului

LECȚIA 4. Secolele XIX–XX -Ismele. Franța

După 1850, scena culturală a Europei s-a mutat în Franța, iar Parisul a devenit capitala artelor și a fost numit Orașul Luminilor. Revoluțiile socială și industrială din Europa au dus inevitabil și la apariția unei revoluții artistice.

Din noile preocupări ale artiștilor se vor naște o serie de curente artistice: impresionismul, postimpresionismul și modernismul, care cuprinde: expresionismul, pointilismul, fauvismul, cubismul, futurismul, constructivismul, suprarealismul, simbolismul, dadaismul. Deoarece în secolul XX s-au manifestat nenumărate curente, acesta este numit și secolul -ismelor. Trecerea de la realism spre curentele avangardiste este făcută de Édouard Manet, primul pictor care anunță modernitatea (fig. A).

Pictorii impresioniști au expus opere în care abordau subiecte din lumea cafenelelor, a bulevardelor, a teatrelor, a gărilor pariziene. Înainte, artiștii pictau în atelierele lor, însă impresioniștii, pentru că erau interesați de știința luminii și a culorilor, pictau în aer liber (în plein-air) (fig. B, C , D).

Impresionismul marchează desprinderea artei moderne de academismul tradițional.

Reprezentanți de seamă ai Impresionismului: Claude Monet, Camille Pissarro, Edgar Degas, Auguste Renoir, Paul Cézanne și Alfred Sisley. D

Claude Monet, Gara Saint Lazare

Édouard Manet, Balconul

Paul Cézanne, Jucătorii de cărți

Camille Pissarro, Dimineața pe bulevardul Montmartre

Postimpresionismul va duce mai departe schimbările propuse de impresioniști. Unii artiști au trecut dintr-un curent în altul, în funcție de modul de rezolvare a spațiului plastic.

Pictori postimpresioniști: Paul Gauguin, Vincent van Gogh (fig. E), Georges Seurat.

În urma transformărilor ample din societatea occidentală la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX a apărut o mișcare filozofică, religioasă și artistică care se numește modernism .

Artiștii au încercat să se îndepărteze de formele tradiționale de artă, pe care le considerau învechite și depășite.

Pictori reprezentativi ai modernismului: Henri Matisse, Pablo Picasso, Georges Braque, Vasili Kandinski, Piet Mondrian, Kazimir Malevici (fig. F, G).

Sculptura modernă propune exprimarea esenței lucrurilor și stilizarea formelor. Constantin Brâncuși este considerat a fi părintele sculpturii moderne. Auguste Rodin, Antoine Bourdelle, Henry Moore, Alberto Giacometti sau Giacomo Manzù sunt câțiva dintre sculptorii care au marcat arta la sfârșitul secolului al XIX-lea și în secolul XX.

Constantin Brâncuși, Pasărea în spațiu

Constantin Brâncuși, Domnișoara Pogany

Giacomo Manzù, Copil pe scaun

F G

Vincent van Gogh, Noapte înstelată

Henri Matisse, Peisaj din Collioure

Pablo Picasso, Acoperișuri din Barcelona

1 p 1,5 p

p

p 1 p

0,5 p

0,25 p

0,25 p

0,25 p

RECAPITULARE ȘI EVALUARE

Felicitări pentru finalizarea ultimei unități tematice V – Inspirație .

Împreună cu unul sau cu mai mulți colegi treceți în revistă paginile 65–75 și discutați despre principalele concepte/idei care v-au strârnit curiozitatea în fiecare lecție.

(Auto)Evaluează-te: rezolvând sarcinile de mai jos pe o fișă de lucru. Verifică corectitudinea răspunsurilor recitind informațiile de la paginile recapitulate și notează fiecare răspuns corect cu ajutorul punctajului dat.

Adaugă două puncte din oficiu.

I. Completează spațiile libere cu informațiile pe care le găsești în lecțiile din această unitate:

1. Antichitatea europeană este marcată de două mari civilizații: și . (0,5 p pentru fiecare informație completată corect)

2. În arhitectura Greciei antice s-au format trei stiluri arhitectonice care se utilizează și astăzi: , și (0,5 p pentru fiecare informație completată corect)

3. Arta Evului Mediu european se caracterizează prin prezența a trei stiluri: , și (0,5 p pentru fiecare informație completată corect)

4. Renașterea a fost o mișcare culturală care s-a întins pe perioada

5. Printre artiștii de seamă ai Renașterii italiene se disting patru personalități: , , , (0,25 p pentru fiecare nume corect)

6. Pictura flamandă este influențată de . (0,25 p pentru fiecare răspuns corect).

II. Alege răspunsurile corecte din mai multe răspunsuri date. Notează-le pe fișă.

1. Pictor care a pictat bolta și pereții altarului din Capela Sixtină:

a. Leonardo da Vinci; b. Michelangelo Buonarroti; c. Rafael Sanzio; d. Tiziano Vecellio.

2. S-a născut la Nuremberg și a fost maestrul Școlii germane de artă în secolul al XV-lea:

a. Leonardo da Vinci; b. Albrecht Dürer; c. Rafael Sanzio; d. Tiziano Vecellio.

3. Stilul baroc în pictură este caracterizat prin:

a. culori intense și calde, contraste puternice de lumină și întuneric (clar-obscur), compoziții cu multe personaje, utilizarea axelor diagonale.

b. culori grizate și calde, fără contraste puternice de lumină și întuneric, compoziții cu puține personaje, utilizarea axelor verticale și orizontale.

III. Pune în corespondență elementele din coloana A cu cele din coloana B:

0,25 p

0,25 p

0,25 p

0,25 p

0,25 p

Stilul baroc apare în Romantism

Reprezentant al clasicismului din Franța Rococo

Stil în care apar decorațiuni inspirate de forma scoicilor. Italia

Stil care propune abordarea temelor subiective și emoționale. Nicolas Poussin

Reprezentant de seamă al picturii din Spania. Diego Velázquez

Nu uita să-ți autoevaluezi și mini-proiectul de echipă sau individual din această unitate. Folosește criteriile și punctajele de la pag. 8. Completează și Fișa de observare a comportamentului, în care vei bifa răspunsurile care ți se potrivesc cel mai bine. După completare, verifică împreună cu profesoara ta/profesorul tău dacă ai apreciat corect. Pune fișa și (Auto)Evaluarea de la această unitate în Portofoliu.

RECAPITULARE

Călătoria în lumea fascinantă văzută prin ochii artiștilor plastici se încheie pentru moment.

Îți propunem să recapitulezi tot ceea ce ai învățat în acest an școlar, printr-un proiect pe care îl poți realiza împreună cu colegii.

Împărțiți-vă în perechi sau în grupuri mici. Revedeți împreună informațiile importante din lecții și, pe măsură ce recitiți, pregătiți bilețele cu întrebări asemănătoare celor de pe această pagină. Puneți bilețelele într-un bol. Fiecare pereche/grup va extrage un număr egal de bilete și va răspunde în scris, pe o coală A5, albă sau colorată, la cerințe. Întrebările, respectiv răspunsurile se pot formula având ca suport de discuții imaginile de la pagina 78: Gara Saint Lazare – Claude Monet și Casa Zandmennik – Vincent van Gogh sau orice imagine din manual.

Uniți colile cu răspunsuri prin lipire, într-un afiș. Acesta va fi dovada pașilor pe care i-ați făcut în educația plastică: acum știți să observați, să înțelegeți și să apreciați mult mai bine o operă de artă!

Ce instrumente și materiale de lucru au fost folosite pentru realizarea lucrărilor A și B ?

Cum este realizată valorația în desen? (fig.  B)

Cum s-a obținut contrastul valoric în desen și/sau în pictură?

Ce poți spune despre dominanta cromatică și acordul cromatic din pictură?

În fig. A , Claude Monet a folosit tratarea picturală sau tratarea decorativă? Explică răspunsul tău.

Ce poți spune despre gama cromatică din pictură?

Ce elemente de limbaj plastic au folosit artiștii?

Unde se observă contrast valoric în desen/pictură și cu ce scop este folosit?

Ce fel de contrast(e) cromatic(e) se observă în pictură? Argumentează-ți opiniile.

Ce poți spune despre formele plastice din cele două lucrări?

Ce poți spune despre ritmul elementelor de limbaj plastic?

Din ce curente artistice fac parte Vincent van Gogh și Claude Monet?

Ce emoții îți sugerează cele două lucrări? (Ce simți atunci când le privești cu atenție?)

B Vincent van Gogh, Casa Zandmennik

A Claude Monet, Gara Saint Lazare

EVALUARE FINALĂ – AUTOEVALUARE DE GRUP

Data:

Clasa:

Numele membrilor din grup:

În grupul de lucru, decideți care sunt răspunsurile care descriu cel mai bine felul în care ați acționat împreună și felul în care v-ați simțit atunci când ați lucrat la proiectul de recapitulare finală. Completați o fișă cu comentarii specifice, urmărind posibilul plan de mai jos:

• Proiectul răspunde sarcinii date în proporție de … .

• Ne-am încadrat în timpul dat și am făcut un bun management al timpului fiecăruia dintre noi, respectiv …

• Am cooperat procedând astfel: …

• Ideile formulate în grupul nostru au fost … .

• Ne-am apreciat și încurajat reciproc. Am folosit expresii de felul: … .

• Lucrând împreună am simțit … .

• Cel mai bine ne-am descurcat la …

• Mai puțin bine ne-am descurcat la …

• Data viitoare am putea îmbunătăți … .

abație – mănăstire catolică; amplifică – mărește; analogie – asemănare parțială între două sau mai multe elemente; apeduct – ansamblu de construcții și de instalații care servesc la transportarea apei de la locul de captare până la cel de folosire; apogeu – punct culminant în dezvoltarea unui fenomen, a unei acțiuni; arcadă – element arhitectural format din unul sau din mai multe arce și din elementele care le susțin; argument – dovadă adusă în sprijinul unei afirmații; artefact – obiect produs de activitatea umană; a tempera – a modera, a potoli; breaslă – asociație pentru mesteșugarii din același domeniu; caftan – haină de origine orientală; capitel – partea superioară, mai groasă (și ornamentată), a unei coloane sau a unui pilastru; ceramică de Horezu – tip unic de ceramică românească care este produsă în mod tradițional manual în zona orașului oltenesc Horezu, județul Vâlcea; concept – idee; consistență – grad de rezistență/tărie al unui corp; conștientizare – înțelegere a realității înconjurătoare; contemplare – atitudine de meditație sau de observare pasivă a fenomenelor; contrafort – întăritură masivă de beton sau de zidărie în formă de pilastru, care formează corp comun cu un zid și care servește la mărirea rezistenței lui; corelat – aflat în legătură cu ceva; costisitor – care costă mulți bani; scump; dispus – așezat; doge – titlu purtat de conducătorii politici ai unora dintre vechile republici aristocratice italiene; titlul de doge este asociat cu conducătorul Veneției; elocvent – care are darul de a expune frumos și convingător; estetic – care are legătură cu frumosul; exponat – obiect expus în cadrul unei muzeu, unei expoziții; frescă – tehnică de a picta cu culori dizolvate în apă de var pe un zid cu tencuiala încă udă; fronton – element de formă triunghiulară care se găsește deasupra intrării unui edificiu, deasupra unei uși etc.;

inchiziție – instituție a Bisericii catolice, creată la sfârșitul secolului al XII-lea și începutul secolului al XIII-lea, responsabilă cu apărarea credinței creștine și reprimarea celor care aveau opinii diferite de cele ale bisericii; înăbușit – fiert în aburi; juxtapunere – alăturare; mediatizare – informare a publicului prin mass-media; mentalitate – fel particular de a-și reprezenta lumea al unui individ sau al unei colectivități; metaforic – figurat; ogivă – sistem de construcție caracteristic arhitecturii gotice, format din intersecția a două arce de cerc dispuse diagonal, care formează structura unei bolți sau a unei deschideri;

panotare – așezare a unor obiecte după valoare în cadrul unei expoziții; papirus – material asemănător cu hârtia, prelucrat din tulpina unei plante, pe care se scria în Antichitate; păretar – covor mic, bucată de pânză brodată, care se pune pe perete, în casele țărănești, în scop decorativ; pigment – substanță colorată natural produsă de celulele plantelor și animalelor;

pilastru – stâlp paralelipipedic prevăzut, de obicei, cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid; plumb – element chimic metalic, moale și greu, de culoare cenușie-albăstruie; preponderent – care întrece, domină în cantitate, în greutate; superior ca importanță; prototip – model care reprezintă tipul original după care se efectuează sau se realizează ceva; strident – lipsit de armonie; suplinește – înlocuiește; ștergar – bucată dreptunghiulară de pânză, uneori cu broderii sau cu franjuri, care servește ca prosop sau ca podoabă în casele țărănești; terme – băi publice; trompe l’oeil – tehnică artistică utilizată în pictură în scopul creării iluziei de tridimensionalitate; vergea – bară îngustă și flexibilă de metal sau de lemn; zăcământ – acumulare naturală de substanțe minerale utile, cu forme și dimensiuni variate.

Manualul este prezentat în variantă tipărită și în variantă digitală. Varianta digitală are un conținut similar celei tipărite. În plus, cuprinde o serie de activități multimedia interactive de învățare (exerciții interactive, jocuri educaționale, animații, filme, simulări).

Învățat e omul care nu termină niciodată de învățat.

Lucian Blaga