Geografie, clasa a VI-a, manual APROBAT 2023

Diana-Alexandra Popovici

Adelin Daniel Nedelea

Alexandra Capră

Geografie

Manual pentru clasa a VI-a

Acest manual școlar este proprietatea Ministerului Educației.

Acest proiect de manual școlar este realizat în conformitate cu Programa școlară

aprobată prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 3393/28.02.2017.

116.111 – numărul de telefon de asistență pentru copii

Geografie

Manual pentru clasa a VI-a

Manualul școlar a fost aprobat de Ministerul Educației prin Ordinul de ministru nr. … .

Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și digital, și este transmisibil timp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2023–2024.

Inspectoratul școlar .................................................................................................................................................................................................................................

Școala/Colegiul/Liceul

ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:

Anul Numele elevului Clasa Anul școlar Aspectul manualului* la primire la predare

* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.

• Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.

• Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.

Geografie. Manual pentru clasa a VI-a Ștefania Ștefănescu, Diana-Alexandra Popovici, Adelin Daniel Nedelea, Alexandra Capră

Referenți științifici: Prof. univ. dr. Iuliana Armaș, Facultatea de Geografie, Universitatea din București Prof. gr. didactic I Mariana Dinu, Școala Gimnazială „Petre Ghelmez”, București

Copyright © 2023 Grup Media Litera

Toate drepturile rezervate

Editura Litera

tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e -mail: contact@litera.ro www.litera.ro

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactor: Mihaela Spurcaciu

Corector: Carmen Bîtlan

Credite foto: Dreamstime, Shutterstock

Copertă: Lorena Ionică

Tehnoredactare și prepress: Olimpia Bolozan

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

Geografie: manual pentru clasa a VI-a/Ștefania

Ștefănescu, Diana-Alexandra Popovici, Adelin Daniel Nedelea, Alexandra Capră. - București: Litera, 2023

ISBN 978-630-319-184-3

I. Ștefănescu, Ștefania

II. Popovici, Diana-Alexandra

III. Nedelea, Adelin Daniel

IV. Capră, Alexandra

Manualul de Geografie pentru clasa a VI-a este structurat pe unități tematice, care dezvoltă conținuturile din programă. Prezentate într-o formă deosebit de atractivă, lecțiile cuprind exemple de activități care conduc la formarea competențelor specifice disciplinei.

Organizarea conținutului permite crearea de relații cu celelalte discipline studiate.

PAGINI DE LECȚII (CONȚINUT)

CUNOAȘTEREA LUMII ÎN CARE TRĂIM UNITATEA

Numărul și titlul unității

Numărul și titlul lecției

Imagine relevantă Conținut științific

Activități multimedia de învățare

Aplică! – exerciții pentru dobândirea anumitor competențe, conform Programei. Hartă

1. REPERE ALE CUNOAȘTERII TERREI – DE LA MARILE DESCOPERIRI GEOGRAFICE LA EXPLORAREA MODERNĂ

Încă de la apariția sa pe planeta Pământ, omul a fost curios să descopere alte locuri. De cele mai multe ori, această curiozitate era dublată de anumite necesități, cum ar fi: nevoia de adăpost, nevoia de hrană, nevoia de a fi în siguranță față de prădători etc. Mai târziu, oamenii au început să facă schimburi comerciale și să se deplaseze tot mai mult, pe uscat, dar și pe apă. În Antichitate, cele mai cunoscute teritorii de către europeni erau Orientul Apropiat și nordul Africii.

Amintește-ți! –noțiuni însușite anterior, necesare lecției curente.

Activități multimedia de învățare

În prezent, cunoașterea Terrei se face din spațiu (cu ajutorul sateliților și a misiunilor spațiale), dar și din adâncurile sale (prin sondarea fundului oceanic, prin monitorizarea plăcilor tectonice, prin diferite cercetări geologice). Primul satelit lansat pe orbita Terrei, în 1957, a fost Sputnik-1, un satelit rusesc. Acest prim pas în cucerirea spațiului a dus la apariția așa-numitei „curse a spațiului” între Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii. Lansarea primului satelit pe orbita Pământului a fost urmată de trimiterea primului om în spațiu (Yuri Gagarin, 1961), tot de către sovietici.

Vreau să știu mai mult

În anul 2021, existau 1832 de sateliți pentru comunicație, 906 pentru observarea Terrei, 350 de sateliți tehnologici, 150 de sateliți de navigație și poziționare globală, 104 sateliți pentru observarea spațiului, 20 de sateliți pentru studierea Terrei și 10 sateliți pentru alte utilizări.

Fig. 1 Astrolab

În secolul al XI-lea, odată cu organizarea cruciadelor, precum și din dorința tot mai mare a europenilor de a aduce diferite produse și resurse din alte teritorii, au început să fie organizate tot mai multe călătorii către Asia și Africa. În urma relatărilor celor care au ajuns în aceste ținuturi îndepărtate, despre bogățiile (în special aur) și condimentele care se găsesc acolo, marile state europene au început să finanțeze expediții către noi teritorii. Concomitent, s-a dezvoltat mult și navigația, făcându-se trecerea de la corăbiile grele, urnite de vâsle, la cele ușoare, cu pânze, care foloseau forța vântului pentru a se deplasa, dar se dezvoltă și instrumentele de navigație (busola și astrolabul – fig. 1). Cele mai cunoscute călătorii din Evul Mediu sunt notate în tabelul următor.

Călătorul Naționalitatea Perioada călătoriei Unde a călătorit/ce a descoperit Marco Polo Italian (venețian) 1271–1295 Asia (Rusia, China) – a călătorit 24 000 km. Cristofor Columb Italiano-spaniol 3 august 1492 – 15 mar

tie 1493 și încă trei călă

torii (până în 1504)

Dorind să meargă spre India, prin vest (nu se cunoștea existența unui alt continent la vest de Europa), a descoperit America.

Vasco da Gama Portughez 1497–1499 Descoperă calea maritimă spre India, făcând înconjurul Africii. Fernando Magellan Portughez (a navigat în serviciul Spaniei) 1519–1522 Prima călătorie în jurul lumii (prin sudul Americii de Sud).

Aplică!

Analizează imaginea alăturată și descrie călătoriile lui Cristofor Columb, menționând punctul de plecare, traseul urmat și punctul de sosire. Utilizează și un atlas geografic școlar. Explică de ce a atribuit denumirea de ,,indieni” populației pe care a întâlnit-o la finalul călătoriei sale?

Fig. 2

Călătoriile lui Cristofor Columb

A urmat prima aselenizare a omului (20.07.1969), realizată de către NASA, în cadrul misiunii Apollo 11. În prezent, Pământul este monitorizat de diferiți sateliți (fig. 3), fiecare având la bord o serie întreagă de instrumente pentru preluarea imaginilor, pentru studierea climei, a vegetației, a solului, a oceanelor etc. În ultimii ani, pentru studierea și observarea Terrei se mai utilizează și drone, care permit preluarea unor imagini de înaltă calitate, de la distanță.

Sunt utilizate mai ales pentru studierea dezastrelor naturale (de exemplu, alunecări de teren, erupții vulcanice, inundații, incendii –  fig. 4), pentru preluarea de imagini în siguranță și analizarea lor ulterioară.

Călătoriile lui Cristofor Columb

Oceanul Atlantic

Fig. 3 Satelit orbitând Terra Fig. 4 Imagine preluată cu drona de la un incendiu natural

Aplică!

Țările cu cele mai multe misiuni satelitare sunt: SUA, China, Rusia, Marea Britanie, Japonia, India, Agenția Spațială Europeană, Canada, Germania și Luxemburg.

GEODEX cruciadă – expediție militară întreprinsă la îndemnul Bisericii catolice împotriva unor eretici sau a adepților altor religii; a aseleniza – a lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; dronă – aparat de zbor care nu are pilot uman la bord, fiind ghidat de către un pilot automat digital aflat la bordul său sau prin telecomandă, de la un centru de control de la sol.

Ordonează imaginile de mai jos, de la cel mai vechi instrument de explorare a Terrei la cel mai nou. Notează pe caiet litera de pe figură, numește instrumentul și perioada în care a apărut.

A B C

Vreau să știu mai mult! – conținut suplimentar destinat celor care doresc să cunoască mai multe despre anumite elemente și fenomene geografice.

GEODEX – dicționar de termeni noi.

9

CUNOAȘTEREA LUMII ÎN CARE TRĂIM UNITATEA

Harta politică a lumii (fig. 5 pag. 12–13) este o reprezentare cartografică care redă prin culori diferite conturul și poziția statelor lumii. Aceasta reunește 195 de state (2022).

Amintește-ți! Câte continente există pe

Care este denumirea acestora?

a cartografia – a realiza hărți și planuri topografice ale unor

Știai că…?

◗ Printre cele mai vechi hărți se numără cea întocmită de Ptolemeu, în Antichitate. Alte hărți vechi ale lumii au fost realizate de Abraham Ortelius (1570) și Gerardus Mercator (1594) – fig. 1 ◗ Gerardus Mercator a fost cel care a introdus cuvântul „atlas” pentru a desemna o colecție de hărți. ◗ Datorită jurnalelor de călătorie ale lui Marco Polo au ajuns în Europa informații despre China.

În strânsă legătură cu acțiunile întreprinse de oameni pentru cunoașterea ținuturilor în care trăiau, și mai apoi a zonelor mai îndepărtate, au apărut și diferite forme grafice care reprezentau ținuturile acestea. Călătorii obișnuiau să țină jurnale de călătorie în care descriau cele văzute și desenau contururi ale continentelor și ale țărilor prin care treceau. Erau cartografiate mai ales țărmurile, deoarece navigația era principalul mijloc de explorare. Datorită descrierilor făcute de călători și de navigatori au apărut primele hărți ale lumii

Fig. 1 Harta lumii realizată de Gerardus Mercator

fizice fig. 2 sunt reprezentate elemente ale cadrului natural – forme de relief, ape, vegetație etc., pe hărțile politice (fig. 3) sunt reprezentate statele lumii, iar hărțile tematice (fig. 4 redau un anumit proces sau fenomen (de exemplu: harta densității populației, harta precipitațiilor medii anuale, harta utilizării terenurilor, harta orașelor etc.).

Din cele 195 de state ale lumii, 193 sunt membre ale Organizației Națiunilor Unite (ONU). Alte două state (Palestina și Vatican) sunt state observatoare non-membre. Alături de cele 195 de state independente, recunoscute la nivel mondial, mai există și alte teritorii disputate sau care au un statut special (Taiwan, Insulele Cook și Niue), ori teritorii dependente (Insula Groenlanda – Danemarca) etc.

Vreau să știu mai mult Statele de pe harta politică a lumii pot fi clasificate în funcție de anumite criterii, cum ar fi: a. după forma teritoriului state desfășurate în lungul meridianelor, în lungul paralelelor, fragmentate, compacte; b. după localizare state continentale, insulare, peninsulare; după suprafață state foarte mari, mari, mijlocii, mici, foarte mici; d. după forma de guvernare monarhii (absolute/autoritare), republici (parlamentare, prezidențiale, semiprezidențiale); e. după numărul de locuitori state foarte mari, mari, mijlocii, mici,

Știai că...? –curiozități cu privire la conținuturile lecției.

state cu suprafață foarte mare; h. cinci state cu suprafață mică; i. un continent cu un număr mic de state; j. un continent cu un număr mare de state. 2 Urmărește pe YouTube filmul Forme de guvernământ https://www.youtube. com/watch?v=a1_00MhvXTQ), apoi răspunde la cerințele de mai jos: Ce

REPREZENTĂRI CARTOGRAFICE. HARTA POLITICĂ A LUMII

PAGINI DE APLICAȚII PRACTICE, RECAPITULARE ȘI EVALUARE

suprafețe pe hărți. Pentru măsurarea distanțelor pe o hartă utilizând scara numerică a acesteia, se pot utiliza mai multe instrumente: rigla dacă distanța este în linie dreaptă, un fir de ață sfoară sau curbimetru dacă distanța este în linie curbă. Cu ajutorul acestor instrumente, se măsoară pe hartă distanța dintre punctele de interes, iar apoi se înmulțește valoarea măsurată cu scara hărții.

GEODEX

Aplicații practice –exerciții propuse pentru dobândirea competențelor specifice capitolului, dar și pentru cunoașterea orizontului local. Itemi

GEODEX curbimetru – instrument cartografic

Conținut științific

Dacă harta are scară grafică, se utilizează un compas luând între cele două ace ale acestuia distanța dintre punctele de interes. Apoi, compasul se poziționează peste scara grafică a hărții, cu un ac peste valoarea zero a scării. Se citește valoarea din dreptul celuilalt ac al compasului. De asemenea, scara grafică se poate transforma în scară numerică, astfel că se poate utiliza metoda descrisă anterior. Pentru măsurarea suprafețelor există mai multe metode. Cea mai simplă dintre ele presupune copierea suprafeței de interes pe hârtie de calc (hârtie transparentă), apoi poziționarea sub aceasta a unei hârtii milimetrice. Cu ajutorul hârtiei milimetrice se numără pătratele întregi de câte

1 cm și se aduc la scară, înmulțind valoarea măsurată cu valoarea unui centimetru pătrat de pe hartă. O altă metodă de măsurare a suprafețelor pe suporturile cartografice este descompunerea suprafeței de interes în forme geometrice calcularea ariei fiecărei forme geometrice și apoi însumarea acestora. La final, valoarea obținută va fi și ea adusă la scară. În mediul digital, există aplicații cartografice (de exemplu: Google Maps, Google Earth, OpenStreetMap, Waze etc.), care oferă instrumente integrate de măsurare a distanțelor și a suprafețelor.

VARIANTA DIGITALĂ

Varianta digitală cuprinde integral conținutul manualului în variantă tipărită, având în plus exerciții interactive, jocuri educaționale, animații, filme și simulări. Activitățile multimedia interactive de învățare (AMII) aduc un plus de valoare cognitivă.

Paginile din manual pot fi vizionate pe desktop, laptop, tabletă, telefon, oferind o experiență excelentă de navigare. Navigarea în varianta digitală permite parcurgerea manualului și revenirea la activitatea de învățare precedentă.

BUTOANE FOLOSITE ÎN VARIANTA DIGITALĂ

AJUTOR deschide ghidul de utilizare a manualului digital.

CUPRINS deschide cuprinsul manualului digital și permite deschiderea de conținuturi/lecții. permit parcurgerea manualului și deschiderea unei anumite pagini.

 cuprinde animații sau filme, activități care se găsesc în partea de jos a paginii. Pentru vizionare, se activează butonul

Redă ( ).

AMII STATIC

 cuprinde desene, fotografii, simboluri, informații suplimentare care se derulează cu ajutorul butoanelor de navigare.

AMII INTERACTIV

 cuprinde exerciții de alegere duală, de alegere multiplă, de asociere, de completare, de ordonare situate în partea de jos a paginii.

 butoanele de validare sunt: Resetează (care aduce exercițiul la starea lui inițială) și Verifică (prin care se verifică rezolvarea).

 utilizatorul are la dispoziție trei încercări de a răspunde corect, după care răspunsul corect este afișat automat.

Dragul nostru elev,

Manualul de Geografie pentru clasa a VI-a este structurat în două părți: o introducere în antroposferă – omul și activitățile umane și continentul Europa.

Unitatea I debutează cu o scurtă călătorie de cunoaștere a lumii în care trăim, de la apariția omului pe planeta Pământ, continuând cu perioada marilor descoperiri geografice până la explorarea modernă din timpurile noastre.

Unitatea II, Antroposfera – omul și activitățile umane, prezintă noțiuni interesante privind populația Terrei, așezările omenești, precum și activitățile umane, inclusiv efectele pe care le au acestea asupra mediului și a calității vieții.

Unitatea III este dedicată continentului Europa. Vei învăța despre poziția geografică și țărmurile continentului, despre relieful major, despre apele, clima și biogeografia Europei. De asemenea, vei descoperi țările și capitalele europene, precum și diversitatea umană sub toate aspectele ei – etnică, lingvistică, confesională și culturală. Vei călători apoi prin marile orașe și vei înțelege modul de valorificare a resurselor pe care le deține continentul european. La finalul unității, vei afla informații geografice reprezentative despre câteva state europene, pornind de la cadrul natural, până la populație, așezări umane și economie.

Unitatea IV, Europa în lumea contemporană, este centrată pe cunoașterea valorilor culturale și umane europene, aducând în prim-plan și un concept amplu – calitatea vieții.

Vei găsi în manual numeroase ilustrații grafice și cartografice, aplicații, vei fi invitat la discuții cu ceilalți colegi și vei completa un portofoliu personal pe parcursul clasei a VI-a.

După parcurgerea fiecărei unități din manual, apreciază activitatea ta, completând pe caiet Fișa de observare a comportamentului, după modelul de mai jos. Adună fișele de la fiecare unitate și analizează ce s-a modificat față de fișele anterioare.

Comportamentul Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna

Am dovedit interes în învățare.

Am urmat instrucțiunile profesorului.

Am lucrat individual.

Am cerut ajutor când am avut nevoie.

Când am greșit, am vrut să aflu cum pot să corectez.

Am dus activitățile până la capăt.

Mi-am spus părerea.

Am cooperat cu ceilalți în activitățile de grup.

COMPETENȚE GENERALE ȘI SPECIFICE, CONFORM PROGRAMEI ȘCOLARE PENTRU DISCIPLINA

1. Prezentarea realității geografice utilizând mijloace și limbaje specifice

1.1. Precizarea prin cuvinte proprii a sensului termenilor geografici

1.2. Descrierea relațiilor dintre elementele și fenomenele geografice utilizând termeni specifici

2. Raportarea realității geografice spațiale și temporale la reprezentări cartografice

2.1. Poziționarea elementelor geografice pe reprezentări cartografice

2.2. Ordonarea spațială și/sau cronologică a elementelor, fenomenelor și proceselor geografice după criterii date

2.3. Utilizarea informațiilor oferite de suporturile cartografice, grafice și alte materiale vizuale în contexte/situații diferite

3. Studierea spațiului geografic realizând conexiuni cu informații dobândite la alte discipline școlare

3.1. Utilizarea informațiilor cu caracter geografic obținute cu ajutorul instrumentelor TIC/GIS și al elementelor din matematică și științe

3.2. Prezentarea caracteristicilor elementelor, fenomenelor și proceselor geografice prin utilizarea instrumentelor TIC/GIS

3.3. Prezentarea diversității naturale, umane și culturale realizând corelații interdisciplinare

3.4. Descrierea patrimoniului local, național, european și mondial utilizând diverse surse

4. Elaborarea unui demers investigativ din perspectiva educației permanente și pentru viața cotidiană

4.1. Construirea unui demers investigativ dirijat

4.2. Caracterizarea elementelor, fenomenelor și proceselor după un algoritm dat

4.3. Compararea elementelor, fenomenelor și proceselor după caracteristicile geografice

GEOGRAFIE , CLASA A VI-A, APROBATĂ PRIN OMEN NR. 3393/28.02.2017

CUNOAȘTEREA LUMII ÎN CARE TRĂIM

1. Repere ale cunoașterii Terrei – de la marile descoperiri geografice la explorarea modernă

2. Continente și țări –reprezentări cartografice. Harta politică a lumii

◗ APLICAȚII PRACTICE: Exerciții de apreciere a distanțelor și a suprafețelor pe suporturi cartografice clasice și/sau digitale

◗ RECAPITULARE ȘI AUTOEVALUARE

1. REPERE ALE CUNOAȘTERII TERREI – DE LA MARILE DESCOPERIRI GEOGRAFICE LA EXPLORAREA MODERNĂ

Încă de la apariția sa pe planeta Pământ, omul a fost curios să descopere alte locuri. De cele mai multe ori, această curiozitate era dublată de anumite necesități, cum ar fi: nevoia de adăpost, nevoia de hrană, nevoia de a fi în siguranță față de prădători etc.

Mai târziu, oamenii au început să facă schimburi comerciale și să se deplaseze tot mai mult, pe uscat, dar și pe apă. În Antichitate, cele mai cunoscute teritorii de către europeni erau Orientul Apropiat și nordul Africii. În secolul al XI-lea, odată cu organizarea cruciadelor, precum și din dorința tot mai mare a europenilor de a aduce diferite produse și resurse din alte teritorii, au început să fie organizate tot mai multe călătorii către Asia și Africa. În urma relatărilor celor care au ajuns în aceste ținuturi îndepărtate, despre bogățiile (în special aur) și condimentele care se găsesc acolo, marile state europene au început să finanțeze expediții către noi teritorii. Concomitent, s-a dezvoltat mult și navigația, făcându-se trecerea de la corăbiile grele, urnite de vâsle, la cele ușoare, cu pânze, care foloseau forța vântului pentru a se deplasa, dar se dezvoltă și instrumentele de navigație (busola și astrolabul – fig. 1).

Cele mai cunoscute călătorii din Evul Mediu sunt notate în tabelul următor.

Călătorul Naționalitatea Perioada călătoriei Unde a călătorit/ce a descoperit

Marco Polo Italian (venețian)

Cristofor Columb Italiano-spaniol

1271–1295

3 august 1492 – 15 martie 1493 și încă trei călătorii (până în 1504)

Asia (Rusia, China) – a călătorit 24 000 km.

Dorind să meargă spre India, prin vest (nu se cunoștea existența unui alt continent la vest de Europa), a descoperit America.

Vasco da Gama Portughez

Fernando Magellan Portughez (a navigat în serviciul Spaniei)

Analizează imaginea alăturată și descrie călătoriile lui Cristofor Columb, menționând punctul de plecare, traseul urmat și punctul de sosire. Utilizează și un atlas geografic școlar. Explică de ce a atribuit denumirea de ,,indieni” populației pe care a întâlnit-o la finalul călătoriei sale?

1497–1499

1519–1522

Descoperă calea maritimă spre India, făcând înconjurul Africii.

Prima călătorie în jurul lumii (prin sudul Americii de Sud).

Fig. 2

Călătoriile lui Cristofor Columb

Călătoriile lui Cristofor Columb

Fig. 1 Astrolab

În prezent, cunoașterea Terrei se face din spațiu (cu ajutorul sateliților și a misiunilor spațiale), dar și din adâncurile sale (prin sondarea fundului oceanic, prin monitorizarea plăcilor tectonice, prin diferite cercetări geologice). Primul satelit lansat pe orbita Terrei, în 1957, a fost Sputnik-1, un satelit rusesc. Acest prim pas în cucerirea spațiului a dus la apariția așa-numitei „curse a spațiului” între Uniunea Sovietică și Statele Unite ale Americii. Lansarea primului satelit pe orbita Pământului a fost urmată de trimiterea primului om în spațiu (Yuri Gagarin, 1961), tot de către sovietici. A urmat prima aselenizare a omului (20.07.1969), realizată de către NASA, în cadrul misiunii Apollo 11.

În prezent, Pământul este monitorizat de diferiți sateliți (fig. 3), fiecare având la bord o serie întreagă de instrumente pentru preluarea imaginilor, pentru studierea climei, a vegetației, a solului, a oceanelor etc.

În ultimii ani, pentru studierea și observarea Terrei se mai utilizează și drone, care permit preluarea unor imagini de înaltă calitate, de la distanță. Sunt utilizate mai ales pentru studierea dezastrelor naturale (de exemplu, alunecări de teren, erupții vulcanice, inundații, incendii –  fig. 4), pentru preluarea de imagini în siguranță și analizarea lor ulterioară.

Vreau să știu mai mult

În anul 2021, existau 1832 de sateliți pentru comunicație, 906 pentru observarea Terrei, 350 de sateliți tehnologici, 150 de sateliți de navigație și poziționare globală, 104 sateliți pentru observarea spațiului, 20 de sateliți pentru studierea Terrei și 10 sateliți pentru alte utilizări. Țările cu cele mai multe misiuni satelitare sunt: SUA, China, Rusia, Marea Britanie, Japonia, India, Agenția Spațială Europeană, Canada, Germania și Luxemburg.

GEODEX

cruciadă – expediție militară întreprinsă la îndemnul Bisericii catolice împotriva unor eretici sau a adepților altor religii; a aseleniza – a lua contact cu suprafața Lunii, a se așeza pe Lună; dronă – aparat de zbor care nu are pilot uman la bord, fiind ghidat de către un pilot automat digital aflat la bordul său sau prin telecomandă, de la un centru de control de la sol.

Aplică!

Ordonează imaginile de mai jos, de la cel mai vechi instrument de explorare a Terrei la cel mai nou. Notează pe caiet litera de pe figură, numește instrumentul și perioada în care a apărut.

Fig. 3 Satelit orbitând Terra Fig. 4 Imagine preluată cu drona de la un incendiu natural

2. CONTINENTE ȘI ŢĂRI – REPREZENTĂRI CARTOGRAFICE. HARTA POLITICĂ A LUMII

Amintește-ți!

Câte continente există pe Terra? Care este denumirea acestora?

GEODEX

a cartografia – a realiza hărți și planuri topografice ale unor locuri.

Știai că…?

◗ Printre cele mai vechi hărți se numără cea întocmită de Ptolemeu, în Antichitate. Alte hărți vechi ale lumii au fost realizate de Abraham Ortelius (1570) și Gerardus Mercator (1594) – fig. 1.

◗ Gerardus Mercator a fost cel care a introdus cuvântul „atlas” pentru a desemna o colecție de hărți.

◗ Datorită jurnalelor de călătorie ale lui Marco Polo au ajuns în Europa informații despre China.

În strânsă legătură cu acțiunile întreprinse de oameni pentru cunoașterea ținuturilor în care trăiau, și mai apoi a zonelor mai îndepărtate, au apărut și diferite forme grafice care reprezentau ținuturile acestea. Călătorii obișnuiau să țină jurnale de călătorie în care descriau cele văzute și desenau contururi ale continentelor și ale țărilor prin care treceau. Erau cartografiate mai ales țărmurile, deoarece navigația era principalul mijloc de explorare. Datorită descrierilor făcute de călători și de navigatori au apărut primele hărți ale lumii.

În prezent, există o multitudine de hărți, atât ale lumii, cât și ale unor regiuni sau state. În funcție de conținuturile lor, hărțile se clasifică în fizice, politice și tematice. Pe hărțile fizice (fig. 2) sunt reprezentate elemente ale cadrului natural – forme de relief, ape, vegetație etc., pe hărțile politice (fig. 3) sunt reprezentate statele lumii, iar hărțile tematice (fig. 4) redau un anumit proces sau fenomen (de exemplu: harta densității populației, harta precipitațiilor medii anuale, harta utilizării terenurilor, harta orașelor etc.).

Fig. 1 Harta lumii realizată de Gerardus Mercator

Fig. 2 Harta fizică a Europei

Fig. 3 Harta politică a Europei

Fig. 4 Hartă tematică (temperaturi medii ale lunii iulie în Europa)

Harta politică a lumii (fig. 5, pag. 12–13) este o reprezentare cartografică care redă prin culori diferite conturul și poziția statelor lumii. Aceasta reunește 195 de state (2022).

Vreau să știu mai mult

Din cele 195 de state ale lumii, 193 sunt membre ale Organizației Națiunilor Unite (ONU). Alte două state (Palestina și Vatican) sunt state observatoare non-membre. Alături de cele 195 de state independente, recunoscute la nivel mondial, mai există și alte teritorii disputate sau care au un statut special (Taiwan, Insulele Cook și Niue), ori teritorii dependente (Insula Groenlanda – Danemarca) etc.

Statele de pe harta politică a lumii pot fi clasificate în funcție de anumite criterii, cum ar fi:

a. după forma teritoriului: state desfășurate în lungul meridianelor, în lungul paralelelor, fragmentate, compacte;

b. după localizare: state continentale, insulare, peninsulare;

c. după suprafață: state foarte mari, mari, mijlocii, mici, foarte mici;

d. după forma de guvernare: monarhii (absolute/autoritare), republici (parlamentare, prezidențiale, semiprezidențiale);

e. după numărul de locuitori: state foarte mari, mari, mijlocii, mici, foarte mici.

Aplică!

1 Analizează harta politică a lumii (pag. 12–13) și identifică:

a. un stat desfășurat în lungul unor meridiane;

b. un stat desfășurat în lungul unor paralele;

c. un stat fragmentat;

d. cinci state continentale;

e. două state peninsulare;

f. două state insulare;

g. trei state cu suprafață foarte mare;

h. cinci state cu suprafață mică;

i. un continent cu un număr mic de state;

j. un continent cu un număr mare de state.

2 Urmărește pe YouTube filmul Forme de guvernământ (https://www.youtube. com/watch?v=a1_00MhvXTQ), apoi răspunde la cerințele de mai jos:

a. Ce înseamnă monarhie? Dar republică?

b. De câte tipuri sunt monarhiile? Dar republicile?

c. Numește câte două state din fiecare categorie.

d. Numește două atribuții ale monarhului din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.

e. Care este diferența dintre republica prezidențială și cea parlamentară?

f. Ce fel de stat este România?

3 Localizează statele din rubrica alăturată pe harta fizică a lumii din atlasul geografic școlar sau pe harta murală, Google Maps, OpenStreetMap.

Știai că…?

Cele mai mici state din lume, după suprafață, sunt:

Vatican

Suprafața: 0,44 km2

Monaco

Suprafața: 2,02 km2

Nauru

Suprafața: 21,00 km2

Tuvalu

Suprafața: 26,00 km2

San Marino

Suprafața: 61,00 km2

Liechtenstein

Suprafața: 160,00 km2

Arhip.

Arhip. Svalbard

OCEANUL ARCTIC

Federația Rusă

OCEANUL INDIAN

APLICAȚII PRACTICE

Exerciții de apreciere a distanțelor și a suprafețelor pe suporturi cartografice clasice și/sau digitale

Amintește-ți!

◗ Ce este scara hărții? Pentru ce este utilă? Câte tipuri de scări există?

◗ Cum se poate calcula distanța dintre două puncte, folosind scara hărții?

GEODEX

curbimetru – instrument cartografic utilizat pentru măsurarea lungimilor în linie curbă.

Întrucât scara hărții arată de câte ori a fost micșorată o suprafață, aceasta poate fi utilizată pentru a măsura distanțe și suprafețe pe hărți.

Pentru măsurarea distanțelor pe o hartă, utilizând scara numerică a acesteia, se pot utiliza mai multe instrumente: rigla, dacă distanța este în linie dreaptă, un fir de ață, sfoară sau curbimetru, dacă distanța este în linie curbă. Cu ajutorul acestor instrumente, se măsoară pe hartă distanța dintre punctele de interes, iar apoi se înmulțește valoarea măsurată cu scara hărții.

Dacă harta are scară grafică, se utilizează un compas, luând între cele două ace ale acestuia distanța dintre punctele de interes. Apoi, compasul se poziționează peste scara grafică a hărții, cu un ac peste valoarea zero a scării. Se citește valoarea din dreptul celuilalt ac al compasului. De asemenea, scara grafică se poate transforma în scară numerică, astfel că se poate utiliza metoda descrisă anterior.

Pentru măsurarea suprafețelor există mai multe metode. Cea mai simplă dintre ele presupune copierea suprafeței de interes pe hârtie de calc (hârtie transparentă), apoi poziționarea sub aceasta a unei hârtii milimetrice. Cu ajutorul hârtiei milimetrice, se numără pătratele întregi de câte 1 cm2 și se aduc la scară, înmulțind valoarea măsurată cu valoarea unui centimetru pătrat de pe hartă. O altă metodă de măsurare a suprafețelor pe suporturile cartografice este descompunerea suprafeței de interes în forme geometrice, calcularea ariei fiecărei forme geometrice și apoi însumarea acestora. La final, valoarea obținută va fi și ea adusă la scară.

În mediul digital, există aplicații cartografice (de exemplu: Google Maps, Google Earth, OpenStreetMap, Waze etc.), care oferă instrumente integrate de măsurare a distanțelor și a suprafețelor.

Curbimetru

Aplică!

1 Pe baza hărții alăturate, calculează distanța, în linie dreaptă, între orașele următoare, știind că scara hărții este 1 : 500 000.

a. București – Tulcea;

b. Arad – Craiova;

c. Timișoara – Bârlad;

d. Piatra Neamț – Constanța;

e. Sibiu – Baia Mare.

Dar dacă scara hărții ar fi

1 : 1 000 000 sau 1 : 200 000?

2 Cu ajutorul unui fir de ață, calculează pe harta de la pag. 14 lungimea râului Mureș, între orașele Târgu Mureș și Arad, presupunând că scara hărții este 1 : 250 000.

3 Cu ajutorul aplicației web Google Earth (modulul de vizualizare 3D) și utilizând instrumentul destinat măsurării distanțelor și a suprafețelor din bara de meniu, calculează:

a. distanța în linie dreaptă dintre orașele: Tokyo și Los Angeles, Paris și București, Rio de Janeiro și Caracas, Beijing și Teheran;

b. suprafața (km²): Lacului Baikal, Parcului Central din New York, Tanzaniei, Stadionului Wembley din Londra.

4 În partea dreaptă este redat un fragment preluat de pe Google Maps, care reprezintă Parcul Carol din București. Calculează:

a. scara numerică, știind că lungimea aleii dintre Fântâna Zodiac și Mormântul Ostașului Necunoscut este de 800 m pe teren și de 11 cm pe imaginea alăturată;

b. distanța, în linie dreaptă, dintre Arenele Romane și Fântâna Zodiac;

c. suprafața Parcului Carol, cu ajutorul scării calculate la punctul a.

5 Imaginea alăturată reprezintă planul Vaticanului. Calculează suprafața Vaticanului, cu ajutorul unei foi de calc și a hârtiei milimetrice, urmărind pașii descriși în textul lecției și presupunând că scara planului este:

a. 1 : 10 000;

b. 1 : 5 000;

c. 1 : 1 000.

6 Accesează aplicația web Google Earth (modulul de vizualizare 3D) și măsoară suprafața Vaticanului cu ajutorul instrumentului destinat măsurării distanțelor și suprafețelor din bara de meniu. Ce diferență este între suprafața calculată de tine la exercițiul 5 și valoarea afișată de aplicația Google Earth?

Mormântul Ostașului Necunoscut

Fântâna Zodiac

ȘI AUTOEVALUARE

I Notează pe caiet varianta corectă de răspuns, după modelul: 1–c.

1. Navigatorul care a călătorit în Asia și a descris locurile prin care a trecut în jurnalele sale de călătorie a fost:

a. Cristofor Columb;

b. Fernando Magellan;

2. Primele instrumente de navigație au fost:

a. astrolabul și drona;

b. busola și astrolabul;

c. Marco Polo;

d. Vasco da Gama.

c. drona și satelitul;

d. sistemul GPS și busola.

3. Hărțile pe care sunt reprezentate elemente ale cadrului natural, precum relieful și hidrografia, fac parte din categoria hărților:

a. fizice; b. generale; c. politice; d. tematice.

II Analizează graficul alăturat și răspunde cerințelor următoare.

1. Numește cele mai populate trei state ale Americii de Sud.

2. Numește cinci state cu o populație mai mare de 20 000 de locuitori.

3. Numește cinci state cu o populație mai mică de 10 000 de locuitori.

4. Numește cele două state cu cei mai puțini locuitori din America de Sud.

III Dacă între punctele A și B sunt 5 cm pe hartă, iar în realitate distanța dintre ele este de 100 km, care este scara hărții?

https://www.worldometers.info/population/countries-in-south-america-by-population/

IV Notează în caiet litera corespunzătoare imaginii care aparține următoarelor categorii de hărți: hartă fizică, hartă politică, hartă tematică.

ANTROPOSFERA – OMUL ȘI ACTIVITĂŢILE UMANE

1. Populația Terrei: evoluția numerică, răspândirea geografică, diversitatea umană, mobilitatea teritorială

2. Așezările omenești – forme de locuire și diferențieri teritoriale

3. Resursele naturale și valorificarea acestora

4. Domeniile activităților economice pe Terra: agricultura, industria, serviciile (caracteristici generale)

5. Efectele activităților umane asupra mediului și calitatea vieții

◗ APLICAȚII PRACTICE: Analiza și interpretarea caracteristicilor demografice și de locuire din orizontul local și apropiat. Provocări locale în context mondial.

Trasee turistice aplicate pe domenii de interes. Regiuni turistice

◗ RECAPITULARE ȘI AUTOEVALUARE

1. POPULAȚIA TERREI: EVOLUȚIA NUMERICĂ, RĂSPÂNDIREA

GEOGRAFICĂ, DIVERSITATEA UMANĂ, MOBILITATEA TERITORIALĂ

GEODEX

antropogeneză – proces prin care a apărut și a evoluat omul; demografie – știință care studiază dinamica populației (nașteri, decese, migrații, răspândire etc.).

Evoluția numerică a populației

Apariția rasei umane s-a produs în estul Africii și s-a extins în sudul și centrul continentului, apoi în Europa și Asia; ulterior, către restul zonelor de uscat. Inițial, evoluția numerică a fost lentă. Creșterea numerică lentă s-a datorat mortalității foarte ridicate, cauzată de epidemii, foamete, catastrofe naturale (cutremure, explozii vulcanice, inundații), dar și de războaie.

Culoarea ochilor specifică pentru rasa umană este maro (căprui). O mutație genetică spontană care s-a produs la un singur individ acum 6000–10 000 de ani î.Hr. este responsabilă de apariția ochilor de culoare albastră în cadrul rasei umane. Această culoare este specifică pentru aproximativ 8% din populația lumii. Deviația genetică a dezvoltat variații, apărând astfel oameni cu ochi verzi, albastru-verzui, gri. Ei reprezintă aproximativ 2% din populația lumii.

Aplică!

În anul 1 d.Hr. erau 200–300 milioane locuitori, fiind nevoie de aproape două milenii pentru ca populația lumii să atingă un miliard (în jurul anului 1800). Creșterea a fost accelerată de Revoluția Industrială și de descoperirile medicale care au dus la eradicarea unor maladii (ciumă, holeră), dar și de îmbunătățirea condițiilor de trai. În aproximativ un secol s-a ajuns la 2 miliarde de locuitori (în anul 1930), secolul XX cunoscând o creștere accelerată a populației, iar apogeul a fost atins în anul 1960, când a avut loc o explozie demografică (fig. 1).

În prezent, populația Terrei numără 8 miliarde de locuitori (anul 2022).

1 Analizează tabelul de mai jos. Descoperă câți locuitori erau pe glob în anul în care te-ai născut. Întreabă colegii născuți în alți ani care era numărul populației în anul nașterii lor.

2 Cu cât a crescut populația Terrei din anul 2007 până în anul 2020?

Miliarde locuitori

Fig. 1 Evoluția populației pe glob între anii 1650–2020 (Sursă: worldometers.info)

Vreau să știu mai mult

Evoluția numerică a populației este direct influențată de valorile natalității și ale mortalității.

Natalitatea reprezintă numărul de născuți vii din cadrul unei populații, în decursul unui an, raportat la 1000 de locuitori. Se măsoară în promile (‰). Natalitatea este influențată de factori economici: nivelul de trai, asigurarea hranei, acces la servicii medicale, disponibilitatea medicamentelor, vaccinarea pentru eradicarea unor boli; factori culturali: emanciparea femeii, planificarea familială; factori religioși: religii care impun nașteri multiple (islamismul); factori politici: state care aplică legi pentru creșterea natalității (politici pronataliste) sau pentru scăderea numărului nașterilor (politici antinataliste).

Mortalitatea reprezintă totalitatea deceselor din cadrul unei populații, în decursul unui an, raportate la 1000 de locuitori (‰).

Bilanțul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate. Când bilanțul natural este pozitiv, fenomenul se numește spor natural (numărul născuților vii este mai mare decât al decedaților), iar populația crește. Când bilanțul natural este negativ, se numește deficit natural (numărul decedaților este mai mare decât cel al născuților vii), iar populația scade (fig. 2). Bilanțul natural pe glob prezintă o tendință de descreștere, dar cu diferențe mari de la un continent la altul. Astfel, în Africa, bilanțul natural depășește 20‰. Asia și America de Sud înregistrează și ele creșteri mari ale bilanțului natural, în timp ce Europa oscilează într-o zonă de bilanț zero, lucru remarcat și la unele state asiatice, precum Japonia.

Portofoliu

Caută pe internet informații despre politica antinatalistă pe care a impus-o China. Realizează o fișă de portofoliu în care să precizezi cauzele care au dus la apariția acestei politici demografice. Prezintă colegilor tăi materialul realizat și atașează-l la portofoliu.

Transcrie tabelul de mai jos pe caiet. Calculează bilanțul natural conform formulei și, în funcție de rezultat, menționează spor natural sau deficit natural în ultima coloană.

– M) = Spor natural/ deficit natural

18,7 7,2

8,7 13

16,5 7,6

Federația Rusă 10,7 12,7

Sursă: https://worldpopulationreview.com (anul 2022)

Speranța de viață la naștere este numărul mediu de ani pe care o persoană îi poate trăi în mod obișnuit și se calculează luând în considerare ratele de mortalitate pe grupe de vârstă ale unei generații, în anul respectiv. Cu cât un stat este mai dezvoltat economic, medical, social, cu atât speranța de viață este mai mare. Speranța de viață la naștere are valori mai mari în statele dezvoltate (Japonia, 85 de ani – fig. 3). La polul opus se află statele în curs de dezvoltare (Somalia, 54 de ani).

https://ourworldindata.org/ life-expectancy)

Fig. 2 Populație îmbătrânită în

Fig. 3 Statele cu cea mai mare speranță de viață la naștere – 2021 (Sursă:

GEODEX

Lumea Nouă – termen apărut în timpul marilor descoperiri geografice, reprezentând teritoriile nou descoperite (America de Nord, America de Sud și Australia); Lumea Veche – teritoriu geografic care cuprinde Europa, Asia și Africa.

Răspândirea geografică a populației

Populația lumii este răspândită neuniform pe suprafața Pământului, aceasta preferând anumite zone de locuire. Gradul de populare pe glob se măsoară prin densitatea populației . Aceasta reprezintă raportul dintre numărul de locuitori și suprafața pe care aceștia o ocupă (se măsoară în loc/km²).

Cele mai locuite zone sunt cele ale Lumii Vechi: Asia 89 loc/km² (fig. 4), Europa 74 loc/km², Africa 47 loc/km². În Lumea Nouă densitățile medii sunt: America de Nord 23 loc/km², America de Sud 23,5 loc/km², Australia 3,3 loc/km². Zone cu densități mari se găsesc pe valea Nilului (Africa), valea Gangelui și a Indusului (Asia), în Câmpia Chinei de Est (Asia) etc. Cele mai puțin locuite zone de pe glob se suprapun deșerturilor (Sahara, Arabia, Australia), zonelor montane înalte și zonelor reci din nordul continentelor.

Aplică!

1 Împreună cu profesorul de la clasă ori cu părinții, accesează site-ul https://ourworldindata.org/life-expectancy și află care este speranța de viață la naștere pentru România și pentru Federația Rusă. Numește trei state cu o speranță de viață la naștere mai mică de 60 de ani.

2 Calculează densitatea medie a populației Terrei, știind că suprafața totală a uscatului este de 148 940 000 km² și populația globului este de 8 miliarde de locuitori.

Cercul Polar de Nord

Tropicul Racului Ecuator

OCEANUL ATLANTIC OCEANUL ARCTIC OCEANUL PACIFIC 0 2500 km Loc./km2 sub 10 10 – 25 26 – 50 51 – 100 101 – 500 peste 500

INDIAN

Fig. 5 Harta densității medii a statelor lumii

Aplică!

1 Identifică pe harta de la pagina 20 (fig. 5) două state cu densități foarte mari ale populației și două state cu densități foarte mici ale populației pentru fiecare continent în parte.

2 Discută cu profesorul de la clasă despre statele alese. De ce au densități crescute/scăzute? Ce factori au dus la aceste valori ale densității?

3 Ce continent are valori mari ale densității populației? Dar cele mai reduse?

4 În ce interval al densității medii a populației (fig. 5) se află țara noastră?

Factorii care influențează răspândirea populației pe glob sunt: factorii fizico-geografici: relieful (oamenii preferă zonele litorale, câmpiile, văile marilor fluvii), clima, fertilitatea solurilor, vegetația, fauna și resursele de apă dulce, factorii istorici, factorii demografici (natalitatea, mortalitatea, migrația populației) și factorii economici.

Cele mai populate continente sunt Asia și Africa, iar cele mai populate state sunt China și India (concentrează peste 30% din populația lumii – fig. 6).

Diversitatea umană

Structura rasială

Toți oamenii aparțin speciei Homo Sapiens (omul modern). În funcție de caracteristicile fizice, populația globului se clasifică în rase diferite.

Rasa europoidă (albă, caucaziană) are piele albă, ochi colorați diferit, talie înaltă. Este răspândită în Europa, Asia de Sud-Vest și în fostele colonii europene din America, nordul și sudul Africii, Australia.

Rasa mongoloidă (asiatică, galbenă) are piele închisă la culoare, față turtită, ochi oblici. Este specifică regiunilor: Asia Centrală și de Est, Arhipelagul Indonezian, Oceania, Canada și Groenlanda (eschimoși).

Rasa ecuatorială (negroidă, africană) are piele neagră, nas turtit, buze groase, maxilar proeminent, păr creț. Este răspândită în Africa, precum și în America de Nord și America de Sud (în urma colonizării cu sclavi aduși din Africa).

Rasa indo-americană are piele roșcată, maronie sau aurie, fața alungită, prezintă caracteristici comune cu rasa asiatică. Reprezentanții săi populau în trecut America de Nord, America de Sud și America Centrală, dar au fost reduși numeric în urma colonizării europene. Astăzi, trăiesc izolat în Peninsula Alaska, Mexic, America Centrală și în unele zone din America de Sud.

În prezent, amestecul rasial numit uneori și metisaj face ca aspectele fizice dintre rase să se modereze și să se nască indivizi cu trăsături fizice unice. Astfel, metișii sunt indivizi născuți din părinți europoizi și mongoloizi, mulatrii sunt indivizi născuți din părinți europoizi și negroizi, iar zamboșii sunt indivizi născuți din părinți indieni (indo-americani) și negroizi.

Există triburi izolate care păstrează caractere de rasă pură, precum amerindienii din jungla Amazonului, aborigenii din Australia (fig. 7), papuașii din Papua Noua Guinee, pigmeii din Africa Centrală.

Discută!

Care este factorul care influențează cel mai mult răspândirea populației pe glob? Împreună cu ceilalți colegi și cu profesorul de la clasă, aduceți două argumente în favoarea factorului ales.

)

Știai că…?

Se estimează că, în anul 2023, India va depăși China la numărul de locuitori, după ani întregi în care China a deținut supremația mondială.

GEODEX

aborigen – indigen, băștinaș, persoană care este originară dintr-o anumită zonă, regiune.

Fig. 6 Primele cinci state ale Terrei după numărul populației (Sursă: www.worldometer.info

Fig. 7 Aborigen din Australia

Religii tradiționale chineze Alte

GEODEX

politeism – credința în mai multe zeități; monoteism – credința într-o singură zeitate; idiom – termen general care denumește o limbă, un dialect sau un grai; popor – comunitate umană care locuiește pe același teritoriu, vorbește aceeași limbă și are aceleași obiceiuri și tradiții.

Știai că…?

◗ Indonezia, al patrulea stat după numărul de locuitori din lume, este un stat islamic, înconjurat de state cu religii politeiste.

◗ În prezent, peste 60% din populația globului trăiește în mediul urban (fig. 9).

Structura confesională

Confesiunea, cultul sau religia reprezintă credința în obiecte, ființe sau forțe supranaturale.

Principalele culte, după numărul de adepți, sunt: creștinismul (Europa, America de Nord, America de Sud, Australia, Africa Centrală și Sudică), islamismul (Europa – Albania, Macedonia de Nord, Asia – Peninsula Arabia, Asia Centrală, Africa de Nord), budismul (India, Mongolia, China, Nepal, Japonia) hinduismul (India), religiile tradiționale chineze (confucianism, taoism), iudaismul (Israel) – fig. 8.

Creștinismul cuprinde mai multe confesiuni, precum: catolicism, ortodoxism, protestantism etc. Creștinii cred în Dumnezeu și în Iisus – Fiul lui Dumnezeu pe Pământ, iar scrierea lor sfântă este Biblia. Islamismul este o religie fondată de profetul Mahomed; adepții cred în Allah, cartea sfântă se numește Coran, iar lăcașul de cult este moscheea. Hinduismul este o religie în care adepții cred în mai mulți zei, scrierile sfinte fiind o serie de cărți precum: Veddele, Upanișadele etc. Religiile tradiționale chineze (confucianism, taoism) sunt religii vechi care au la bază practici păgâne precum: animism (orice lucru din univers, fenomen, animal este însuflețit), șamanism (comunicarea cu lumea spiritelor). Budismul este o religie asemănătoare cu hinduismul, ambele fiind religii politeiste. Iudaismul este o religie fondată de profetul Moise, credincioșii cred în Dumnezeu, considerându-se poporul ales, iar scrierea sfântă se numește Tora.

Structura etno-lingvistică

Structura etno-lingvistică se suprapune cu noțiunea de popor. Există peste 7000 de idiomuri vorbite pe glob, dintre care 100 sunt vorbite azi pe scară largă. Există mai multe familii lingvistice care adună laolaltă limbi cu rădăcini comune. Cea mai vorbită limbă de pe glob este chineza (mandarina), urmată de engleză, hindi (Peninsula India), spaniolă (Mexic, America Centrală și de Sud), rusă, arabă, portugheză (Brazilia, Angola, Mozambic).

Structura pe grupe de vârstă și sexe, socio-economică, pe medii de viață

Structura pe grupe de vârstă se află în strânsă corelație cu tendințele natalității și ale mortalității. În cadrul acestei structuri, populația cu vârsta cuprinsă între 0–20 de ani reprezintă populația tânără (fig. 11), între 20–60 de ani populația adultă, iar peste 60 de ani populația vârstnică. Când populația tânără reprezintă peste 35% din totalul unei populații, statul respectiv are o  populație tânără (Africa, America de Sud, Asia). Dacă ponderea populației tinere este mai mică de 30%, statul respectiv se confruntă cu fenomenul de îmbătrânire demografică (Europa și America de Nord).

Structura pe sexe reprezintă raportul dintre numărul femeilor și al bărbaților. La nivel global, populația de sex feminin este mai mare decât cea de sex masculin.

Fig. 8 Ponderea religiilor în cadrul populației globului (Sursă: worldometers.info)

Fig. 9 Populație urbană

Structura socio-economică reprezintă ponderea populației care lucrează într-un anumit sector economic. Există patru mari sectoare de activitate: primar (agricultură și minerit), secundar (industrie prelucrătoare și construcții), terțiar (transport, comerț, turism) și cuaternar (IT, cercetare științifică ș.a.). Sectoarele primar și secundar sunt caracteristice pentru statele în curs de dezvoltare din Africa, America de Sud, Asia, în timp ce în statele dezvoltate predomină sectoarele terțiar și cuaternar (Europa, America de Nord).

Structura pe medii de viață se referă la tipul de așezare în care locuiește o populație. Aglomerările umane se împart în așezări rurale și urbane. Statele în curs de dezvoltare au predominant populație rurală, în timp ce statele dezvoltate au peste 75% populație urbană.

Mobilitatea teritorială

Mobilitatea teritorială reprezintă deplasări ale populației dintr-o zonă în alta. Ele se numesc migrații. Acestea s-au produs în trecut, când aveau caracter colectiv, mai ales în perioada colonială, dar se produc și azi, având caracter individual (pentru căutarea unui loc de muncă) sau de grup (refugiați din calea războaielor, migranți din cauze climatice – secete prelungite, inundații catastrofale etc.).

Persoanele care părăsesc un stat se numesc emigranți, iar cei care sosesc într-un stat sunt numiți imigranți. Mobilitatea teritorială influențează răspândirea și densitatea populației pe glob.

Bilanțul migratoriu/sporul migratoriu reprezintă diferența dintre numărul imigranților și numărul emigranților. Acest parametru nu influențează numărul total al populației la nivel mondial, ci doar la nivel regional și local. În funcție de aria deplasării, migrațiile se clasifică în: migrații interne (se produc între aceleași granițe) și migrații internaționale (deplasări în alte state). După durată, migrațiile pot fi: definitive și repetitive (transhumanță, navetism). Alte tipuri de migrații sunt: deplasările în scop turistic, cele datorate persecuției politice, conflictelor armate, epidemiilor și dezastrelor naturale.

GEODEX

transhumanță – deplasare sezonieră a păstorilor și a turmelor de animale de la șes la munte; navetism – deplasare zilnică, într-o altă localitate față de cea de domiciliu, în diferite scopuri (loc de muncă, educație).

Discută!

Împreună cu ceilalți colegi, explică implicațiile economice și sociale pentru statele cu mulți emigranți, apoi pentru cele cu mulți imigranți.

Aplică!

Transcrie, pe caiet, enunțurile de mai jos, alegând unul dintre cei doi termeni subliniați:

Mihai, colegul meu, se pregătește să se mute împreună cu familia sa în Germania. Mihai va deveni pentru România imigrant/emigrant. În Germania, Mihai va avea statut de imigrant/ emigrant. Pentru că pleacă împreună cu familia, este o deplasare individuală/de grup. Ei migrează internațional/național.

Fig. 10 Piramida vârstelor – România, anul 2019 (Sursă: Institutul Național de Statistică)

Structura pe grupe de vârstă și sexe se exprimă grafic prin piramida vârstelor (fig. 10).

Fig. 11 Populație tânără

2. AȘEZĂRILE OMENEȘTI – FORME DE LOCUIRE

ȘI DIFERENȚIERI TERITORIALE

Așezările omenești au evoluat de la primele adăposturi rudimentare până la orașele moderne și tehnologizate de azi. Așezările omenești se clasifică în așezări rurale și așezări urbane.

Satul este principala formă de așezare rurală, unde agricultura reprezintă activitatea de bază a locuitorilor, iar numărul de gospodării și de locuitori este redus.

Componentele așezărilor rurale sunt:

a. vatra (zona de locuire) – aria în care sunt concentrate locuințele și anexele gospodărești (depozite, adăposturi pentru animale) și clădirile de importanță pentru comunitate (biserica, primăria, școala, magazinele etc.);

b. moșia – formată din terenurile înconjurătoare vetrei, pe care oamenii le dețin și le lucrează; terenurile pot fi avea diferite utilizări: pășuni, fânețe, vii, păduri, terenuri arabile etc.;

c. populația.

După modul de distribuire al gospodăriilor, satele pot fi:

a. adunate – specifice zonelor de câmpie și depresiune, unde casele sunt apropiate între ele (fig. 1); satele adunate pot fi compacte (casele sunt lipite între ele), liniare (casele sunt aliniate în lungul unui drum sau râu – fig. 2) și geometrizate;

b. răsfirate – caracteristice zonelor de deal și de podiș, cu gospodării despărțite de livezi, de plantații de pomi fructiferi, de viță-de-vie etc. (fig. 3);

c. risipite – prezente în zonele montane, cu gospodării situate la distanță mare una de cealaltă, despărțite de pășuni și de fânețe (fig. 4).

După mărimea demografică, satele pot fi:

a. mici – sub 500 de locuitori;

b. mijlocii – între 500 și 1500 de locuitori,

c. mari – între 1500 și 4000 de locuitori;

d. foarte mari – peste 4000 de locuitori.

Puerto Toro este cea mai sudică așezare rurală din lume. Este un mic sat chilian situat în Arhipelagul Țara de Foc. Satul are doar 50 de locuitori.

Portofoliu

Discută!

Explică de ce satele din zonele montane au structură risipită.

Descrie un sat pe care îl cunoști (satul natal, al bunicilor, al părinților sau un sat pe care l-ai vizitat în ultimii doi ani), în maximum o jumătate de pagină. În descriere, încadrează satul după modul de distribuire al gospodăriilor, după specificul zonei și după materialele utilizate la construcția caselor. Prezintă colegilor materialul realizat și atașează-l la portofoliul tău.

Fig. 3 Sat răsfirat

Fig. 2 Sat liniar

Fig. 4 Sat risipit

Fig. 1 Sat adunat

După specificul zonei și al materialului utilizat la construcția caselor, există:

a. satele din Europa de Nord – cu locuințe din bârne și piatră;

b. satele din Europa Vestică – cu structură stradală geometrică, cu locuințe construite din piatră, cărămidă și lemn (fig. 5);

c. satele din Europa Estică – cu locuințe din chirpici;

d. satele din Europa Sudică (cuib sau stup) – case construite din piatră, cu acoperiș deschis la culoare (fig. 6);

e. satele din Asia Centrală – cu schelet de lemn, acoperite cu pâslă, numite iurte (fig. 7);

f. satele din Africa de Sud (kraal) – formate din locuințe construite din lut și lemn, dispuse în formă de cerc și înconjurate cu un gard protector împotriva animalelor sălbatice (fig. 8);

g. satele din America de Nord, America de Sud și Australia – așezări rurale izolate, de tip fermă.

Așezările urbane (orașele) reprezintă așezări umane cu un număr mai mare de locuitori, în comparație cu așezările rurale, cu dotări tehnico-edilitare dezvoltate, în care activitatea predominantă a locuitorilor se desfășoară în industria prelucrătoare și în servicii.

Elementele orașului sunt:

a. intravilanul – suprafețe construite (locuințe, drumuri, obiective industriale, comerciale, de utilitate publică: școli, spitale, stații de pompieri etc.);

b. extravilanul – zone înconjurătoare aflate în administrarea orașului (terenuri agricole, terenuri neconstruibile);

c. populația.

Metropolele sunt orașe cu peste un milion de locuitori, bine dezvoltate economic, politic și cultural (de obicei, capitalele statelor). În jurul lor există orașe mici numite orașe-satelit. Cele mai numeroase metropole, după numărul populației, se găsesc în Asia (fig. 9–10).

Aplică!

Documentează-te de pe internet și notează în caiet cele mai populate zece metropole ale lumii, în ordine descrescătoare. Precizează statul în care se află, precum și numărul de locuitori.

GEODEX

chirpici – material de construcție în formă de cărămidă, realizat dintr-un amestec de lut, bălegar și paie puse apoi la uscat, la soare; pâslă – material textil obținut din fire de lână; bun izolator termic.

Fig. 8 Sat de tip kraal în Africa de Sud

Fig. 5 Sat în Europa Vestică

Fig. 6 Sat „cuib” în Europa Sudică

Fig. 7 Sat cu locuințe de tip iurtă în Asia Centrală

Fig. 9 Vedere aeriană a metropolei Manila

Fig. 10 Vedere aeriană a metropolei Shanghai

Știai că…?

Ierihon este considerat cel mai vechi oraș din lume, datând de circa 7000 de ani. Orașul este locuit și astăzi; se află situat în Palestina, în apropiere de Marea Moartă (fig.12).

Conurbația este un ansamblu urban format din două orașe apropiate, între care există relații economice foarte strânse și care atrag dezvoltarea orașelor mici, învecinate. Aceste aglomerări urbane se măresc treptat și evoluează spre o formă de aglomerare urbană mai mare, și anume megalopolisul (fig. 11). Cele mai cunoscute conurbații sunt Rin-Ruhr (Germania –fig. 13), Randstad (Țările de Jos – fig. 14), Reggio-Mesina (Italia) etc.

Megalopolisul reprezintă o zonă urbană continuă, formată din mai multe metropole și conurbații în jurul cărora s-au dezvoltat alte orașe, împreună având aspectul unei zone urbanizate continue. Termenul provine din limba greacă (megalo = mare; polis = oraș). Cele mai cunoscute megalopolisuri din lume sunt situate în America de Nord – BosWash, Chipitts, SanSan, în America de Sud – Megalopolisul Brazilian, în Asia – Tokaido. Alte megalopolisuri sunt în curs de formare (Europa, India-Pakistan, China).

Întrucât majoritatea orașelor actuale produc nenumărate deșeuri și sunt ineficiente sub aspect energetic, în ultimele decenii s-a conturat un nou curent, acela de formare a eco-orașelor (numite și „orașe verzi”, „orașe ecologice” sau ,,orașe durabile”) – fig. 15. În cadrul acestora, activitățile umane sunt integrate armonios în mediul natural sau au un impact negativ redus.

În orașele ecologice, standardele de viață sunt mai ridicate, reciclarea deșeurilor se realizează după cele mai recente tehnologii, se utilizează pe scară largă surse de energie nepoluante, zonele verzi sunt în creștere, transportul este ecologic ș.a. Pe glob, există deja orașe care aplică și respectă regulile dezvoltării urbane durabile, precum: Copenhaga (Danemarca), Oslo (Norvegia), Bruxelles (Belgia), Helsinki (Finlanda), Stockholm (Suedia), Zürich (Elveția), Toronto (Canada), Amsterdam (Țările de Jos), Cape Town (Africa de Sud). Aplică!

1 Caută pe internet informații referitoare la alte trei conurbații de pe glob. Notează în caiet numele orașelor componente.

2 Cu ajutorul Google Maps ori OpenStreetMap, localizează megalopolisurile precizate în textul lecției.

Fig. 12 Orașul Ierihon

Fig. 13 Vedere aeriană a orașului Dusseldorf (conurbația Rin-Ruhr)

Fig. 14 Vedere aeriană a orașului Rotterdam (conurbația Randstad)

Fig. 15 Eco-orașul Almere (Țările de Jos)

Cercul Polar de Nord

Fig. 11 Aglomerări urbane pe glob

3. RESURSELE NATURALE ȘI VALORIFICAREA ACESTORA

Resursele naturale reprezintă totalitatea zăcămintelor de minerale și de minereuri, al terenurilor cultivabile, al pădurilor și al apelor, energia solară, eoliană, geotermală, energia mareelor, a valurilor etc. Resursele naturale sunt deosebit de importante, deoarece sunt utilizate de oameni în viața de zi cu zi, dar și ca materii prime pentru industrie.

Amintește-ți!

Ce sunt resursele naturale? De câte tipuri sunt ele?

Resursele naturale se clasifică astfel:

◗ după geosfera din care provin – cele mai multe sunt resurse ale litosferei (petrol, gaze naturale, minereuri de aur, argint, radioactive, sare, materiale de construcții etc.), urmate de resurse ale atmosferei (radiația solară, vântul, azotul atmosferic), resurse ale hidrosferei (ape curgătoare, lacuri, ape subterane, valuri, maree), resurse ale pedosferei (soluri fertile) și resurse ale biosferei (biomasă, pește etc.);

◗ după capacitatea de a se regenera, există resurse regenerabile, reprezentate de resursele cu capacitate mare de regenerare, inepuizabile și resurse neregenerabile, care nu se pot regenera, fiind epuizabile într-un anumit orizont de timp.

Dintre resursele neregenerabile, cel mai utilizat, la nivel mondial, este petrolul. El a fost utilizat de oameni încă din Antichitate, când era folosit ca liant în construcții sau pentru incendierea pozițiilor adversarilor. Astăzi, petrolul este utilizat pentru producerea benzinei, a motorinei, a kerosenului, pentru obținerea maselor plastice, a fibrelor și a firelor sintetice.

Aplică!

Urmărește harta resurselor naturale (fig. 1) și menționează regiunile cu zăcăminte de petrol.

GEODEX

materii prime – materiale neprelucrate sau puțin prelucrate, din care sunt obținute alte produse; biomasă – masa totală a organismelor vegetale și animale.

Fig. 1 Principalele resurse naturale pe glob

Știai că…?

Cărbunele a fost prima resursă energetică utilizată la scară largă, acesta stând la baza folosirii motorului cu aburi, cel care a revoluționat transporturile și industria.

Cărbunele (fig. 3) este o altă resursă epuizabilă. După conținutul de carbon, cărbunii se împart în: cărbuni superiori (antracit, huilă), cu putere calorică mare, și cărbuni inferiori (lignit, turbă, cărbune brun), cu putere calorică mică. Acesta este utilizat pentru obținerea energiei electrice și a energiei termice (încălzirea locuințelor). Deoarece este o resursă poluantă pentru mediu (prin ardere), în ultimii 20 de ani, în țările dezvoltate, s-a făcut trecerea la utilizarea gazelor naturale în termocentrale, pentru obținerea energiei electrice și a celei termice. Gazele naturale se mai utilizează și în industria chimică (îngrășăminte, produse cosmetice, produse farmaceutice). De asemenea, într-o măsură mai mică, gazele naturale se utilizează și în transportul terestru.

Aplică!

Descrie modul de formare a cărbunilor, utilizând imaginile de mai jos (fig. 2).

Din cauza creșterii nivelului Oceanului Planetar și a mișcărilor tectonice, pădurile au fost îngropate în sedimente.

GEODEX

resurse energetice – totalitatea resurselor utilizate pentru producerea energiei (petrol, cărbuni, gaze naturale); infrastructură – totalitatea elementelor utilizate pentru furnizarea unui serviciu. Aplică!

Minereul de fier este folosit în industrie pentru obținerea fierului, a oțelului și a fontei, care, la rândul lor, constituie materie primă pentru unele ramuri industriale. Astfel, acestea sunt utilizate pentru producerea mașinilor (autovehicule, nave, mașini agricole, mașini-unelte), în construcții (clădiri), în infrastructură (stâlpi de electricitate, poduri, căi ferate), produse electrocasnice.

Minereurile neferoase sunt reprezentate de cupru (fig. 4), zinc, cositor, bauxită, aur (fig. 5), argint, platină, plumb. Acestea se folosesc pentru obținerea produselor electronice și electrotehnice (calculatoare, laptopuri, procesoare, ceasuri, televizoare, pompe, motoare etc.). Din bauxită se obține aluminiul, care este folosit în producția aparatelor de zbor, a electronicelor, a instalațiilor sanitare, a mobilierului de grădină etc.

Sarea este un minereu nemetalifer care se exploatează terestru (la suprafață sau din adâncime – saline) sau prin desalinizarea apelor oceanice.

Aceasta se utilizează în industria chimică (pentru obținerea de îngrășăminte, cosmetice), în industria alimentară, ca material antiderapant pentru drumuri.

Numește zece obiecte din gospodăria ta care sunt fabricate, parțial sau în totalitate, din fier.

Fig. 3 Exploatare de cărbune

Fig. 4 Exploatare de cupru

Fig. 5 Pepită de aur

Cărbune

Cărbune

Fig. 2 Formarea cărbunilor

În absența oxigenului, la temperaturi și la presiuni mari, materia vegetală se transformă în cărbune.

Materialele de construcții reunesc toate rocile care sunt utilizate în construcții (nisip, pietriș, calcar, roci decorative – travertin, marmură, bazalt etc.), fiind cele mai răspândite resurse.

Din categoria resurselor regenerabile face parte solul, în special solul fertil, acesta fiind utilizat în agricultură, pentru obținerea produselor agricole destinate hranei oamenilor și a animalelor. Cele mai fertile soluri se găsesc în zonele temperate, în mediul stepei.

Pădurea este o altă resursă regenerabilă. Lemnul exploatat (fig. 6) din păduri este utilizat preponderent pentru construcții și pentru încălzire, dar este folosit și pentru realizarea unor produse, precum: mobilă, hârtie, instrumente muzicale, rechizite etc.

Apa este o resursă naturală regenerabilă, deosebit de importantă pentru om. Aceasta este folosită ca apă potabilă, pentru irigații, pentru obținerea de energie electrică și chiar pentru încălzirea locuințelor (apele geotermale). În industrie, apa este utilizată în sistemele de răcire (fig. 7).

O categorie aparte a resurselor regenerabile, o reprezintă resursele energetice regenerabile folosite pentru a obține așa-numita energie verde. Spre deosebire de procesul de obținere a energiei tradiționale, care este foarte poluant pentru mediu, energia verde are un impact mult mai redus asupra mediului înconjurător. Resursele energetice regenerabile sunt precizate în tabelul următor.

Energie regenerabilă Resursa utilizată Domeniul de utilizare Localizare

Energie geotermală (fig. 8)

Energie solară (fig. 9)

Energie eoliană (fig. 10)

Căldura internă a Pământului

Centrale geotermale

Soarele Heliocentrale

Vestul Americii de Nord și de Sud, zona Marelui Rift African, bazinul Mării Mediterane

Zone cu insolație mare (zonele calde și temperate)

Vântul Centrale eoliene

Fluvii, râuri Apa continentală

Hidrocentrale

Zonele litorale, montane, latitudini mari

Volga, Dunărea, Huang He, Chang Jiang, Indus, Gange, Columbia, Rio Grande, Parana, Nil

Energia mareelor

Mareele (peste 6 m înălțime)

Centrale mareomotrice Franța, Canada

Fig. 6 Exploatare de lemn

Fig. 8 Centrală geotermală

Fig. 9 Panouri solare

Fig. 10 Parc eolian

Fig. 7 Rezervor cu apă utilizată pentru răcirea unei centrale electrice

4.

DOMENIILE ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE PE TERRA: AGRICULTURA, INDUSTRIA, SERVICIILE (CARACTERISTICI GENERALE)

GEODEX

nomad – persoană care nu are o locuință permanentă, mutându-se sezonier dintr-o zonă în alta; sedentar – persoană cu o locuință stabilă.

Activitățile economice sunt clasificate în mai multe sectoare de activitate, și anume: sectorul primar (agricultura și industria extractivă), sectorul secundar (industria prelucrătoare și construcțiile), sectorul terțiar (servicii – transport, comerț, turism) și sectorul cuaternar (cercetare, dezvoltare, inovare, IT&C).

Agricultura este prima ramură economică apărută în cadrul activităților umane. Inițial, aceasta a fost reprezentată de vânătoare, cules și pescuit, când omul avea o viață nomadă. Ulterior, omul a început să aibă o viață sedentară, să se stabilească într-un singur loc, să cultive terenurile din jurul așezării sale și să crească animale. Trecerea de la viața nomadă la viața sedentară, cu toate implicațiile acesteia, poartă denumirea de Revoluție Agricolă și a avut loc între anii 10 000 î.Hr. – 8000 î.Hr.

Astăzi, agricultura ocupă un loc important în economia statelor în curs de dezvoltare, în care se practică agricultura extensivă. Nevoile crescute de hrană ale populației sunt satisfăcute prin mărirea suprafețelor cultivate și a efectivelor de animale crescute, precum și prin ocuparea unui număr mai mare de oameni în agricultură. Agricultura extensivă este puțin mecanizată, bazându-se pe forța brută a oamenilor și a animalelor (fig. 1), având eficiență redusă.

GEODEX

acvacultură – ramură a agriculturii care se ocupă de creșterea animalelor și a plantelor acvatice pentru comercializare (ex.: pești, midii, scoici, culturi de perle, alge).

În statele dezvoltate, se practică agricultura intensivă. Creșterea producțiilor agricole are loc prin mecanizare (utilizarea pe scară largă a utilajelor agricole) și prin chimizare (utilizarea de îngrășăminte și de pesticide), astfel fiind implicați mult mai puțini oameni în acest tip de agricultură (fig. 2). Dintre plantele cultivate pe suprafețe foarte mari la nivel mondial, cele mai importante sunt: cerealele (jumătate din suprafața agricolă a planetei), legumele (pe suprafețe tot mai mari, datorită cererii în creștere), plantele tehnice (trestie de zahăr, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, soia, plante textile –bumbac, in, cânepă). Pomicultura se diferențiază zonal, în funcție de climă, cultivându-se de la arbori de cafea, de cacao, bananieri (în zona caldă) la citrice, măslini, meri, peri, cireși etc. (în zona temperată). Vița-de-vie se cultivă în regiunile cu climat subtropical, având cea mai mare extindere în bazinul Mării Mediterane. Dintre animale, procentul cel mai mare îl dețin bovinele, urmate de porcine, ovine și păsări. În zonele de țărm se practică pescuitul și acvacultura. În interiorul continentelor se mai practică și creșterea albinelor (apicultura), iar în unele zone, în special din Asia de Est, se practică creșterea viermilor de mătase (sericicultura).

Aplică!

Producția de grâu la nivel mondial – 1961–2020

(Sursă: https://ourworldindata.org/ agricultural-production)

În graficul alăturat sunt reprezentate suprafața cultivată și producția de grâu la nivel mondial din perioada 1961–2020. Împreună cu ceilalți colegi, explică modul în care a evoluat producția de grâu, comparativ cu cea a suprafețelor cultivate. Care sunt cauzele? Care pot fi efectele?

Fig. 1 Agricultură extensivă

Fig. 2 Fermă inteligentă (agricultură intensivă)

Industria este a doua ramură economică care s-a dezvoltat în istoria omenirii (fig. 3). Aceasta a luat avânt odată cu inventarea motorului cu aburi. Acesta a stat la baza înlocuirii oamenilor cu mașini, în fabrici, și a dus la creșterea productivității industriale. Totodată, motorul cu aburi a fost utilizat și pentru transporturi (trenuri și nave), permițând transportarea materiilor prime și a produselor finite pe distanțe tot mai mari (fig. 4). Progresul pe care l-a avut industria la sfârșitul secolului al XVIII-lea și în primele decenii ale secolului al XIX-lea poartă denumirea de Revoluție Industrială. Aceasta a apărut întâi în Anglia, apoi în Franța, Germania și SUA. Industria are mai multe ramuri, fiind grupate în: industrie extractivă și industrie prelucrătoare. Industria extractivă este reprezentată de activitățile și de utilajele folosite pentru obținerea resurselor din scoarța terestră. Extracția se poate face din adâncime (în mine – fig. 5) sau de la suprafață (în cariere – fig. 6). Industria prelucrătoare reunește toate ramurile în care resursele agricole și cele obținute în industria extractivă sunt prelucrate. Astfel, industria prelucrătoare cuprinde:

a. industria energiei electrice – se ocupă cu obținerea energiei electrice și cuprinde totalitatea termocentralelor, hidrocentralelor, atomocentralelor, precum și a heliocentralelor, centralelor geotermale, eoliene și mareomotrice;

b. industria metalurgică – se ocupă cu prelucrarea metalelor feroase și neferoase; la rândul său, cuprinde: siderurgia (prelucrează minereurile de fier, obținând oțel, fontă și produse precum tablă, țevi, sârmă, cuie), metalurgia neferoasă (prelucrează metalele neferoase –cupru, zinc, aur, argint, aluminiu, din diferite minereuri) și industria constructoare de mașini (produce automobile, nave, avioane, mașini agricole, mașini-unelte, aparatură electrică și electronică);

c. industria chimică – folosește o multitudine de resurse, de la petrol (petrochimie) și gaze naturale (obținând cauciuc sintetic, mase plastice, medicamente, detergenți), la sare (îngrășăminte, produse cosmetice) și lemn (celuloză și hârtie);

d. industria materialelor de construcții – folosește rocile ca resursă pentru obținerea lianților, cărămizilor,

Aplică!

Citește strofa de mai jos și răspunde cerințelor: Trage

măi băiete! Zgura se încarcă-n vagonete Și pornește duruind, afară La lumină și la primăvară. Cântec de mină, de Otilia Cazimir

1 Ce ramură industrială este descrisă în versurile de mai sus?

2 Cum afectează ramura industrială descrisă mediul înconjurător?

3 Numește geosfera cea mai afectată de aceste activități.

Fig. 4 Utilizarea motorului cu abur în transportul pe cale ferată

Fig. 6 Carieră de marmură

Polar de Nord

Fig. 3 Regiuni industriale

Fig. 5 Mină de aur și de cupru

000 km)

Aplică!

1 Documentează-te de pe internet și realizează o listă cu cele mai mari 10 aeroporturi din lume.

2 Care este cel mai apropiat aeroport de localitatea ta?

e. industria lemnului – prelucrează lemnul pentru a obține mobilă, cherestea, plăci aglomerate, instrumente muzicale, rechizite, jucării, chibrituri;

f. industria ușoară – prelucrează produse vegetale și animale și este formată din industria textilă (fire și fibre naturale), industria confecțiilor, a încălțămintei și a pielăriei;

g. industria alimentară.

În ceea ce privește serviciile, acestea cuprind transporturile, comerțul și turismul.

Dezvoltarea transporturilor a cunoscut mai multe momente de-a lungul istoriei, de la domesticirea animalelor de povară, la inventarea roții și apoi a motorului. Transporturile au avut ca scop inițial deplasarea resurselor și a mărfurilor dintr-un loc în altul și, ulterior, transportul pasagerilor. Pe măsură ce mijloacele de transport au evoluat, au crescut foarte mult și cantitățile de mărfuri și de pasageri transportați. Transporturile se clasifică astfel:

a. transporturi pe uscat (feroviare și rutiere – șosele și autostrăzi – fig. 7);

b. transporturi navale (fluviale și maritime – fig. 8);

c. transporturi aeriene.

De asemenea, există și transporturi speciale: prin conducte (petrol și gaze naturale), linii de înaltă tensiune (energie electrică), telecomunicații (poștă, telefon, radio, televiziune, internet), turistice (telegondolă, telecabină, telescaun), urbane (tramvaie, troleibuze, autobuze).

Aplică!

Vreau să știu mai mult

Navele cargo transportă tot mai multe mărfuri, pe măsura creșterii cererii la nivel mondial. Astfel, încărcătura acestora a crescut de peste 400 de ori, marfa fiind stivuită până la înălțimea unui bloc cu 10 etaje. Pentru că se dorește scurtarea timpului de livrare a mărfurilor, navele aleg drumuri mai scurte, care sunt mai expuse furtunilor și valurilor înalte, de peste 10–12 m. Astfel se produc și accidente. Doar în anul 2020 se estimează că au ajuns pe fundul mărilor peste 3000 de containere.

Graficul următor reprezintă producția de energie electrică din diferite surse, în 2000 și în 2020. Analizează-l și răspunde la întrebări.

a. Care este sursa de energie electrică cu cea mai mare creștere a utilizării?

b. Care este sursa de energie electrică a cărei utilizare a scăzut?

c. Care este sursa de energie electrică ce s-a menținut aproximativ la același nivel al utilizării în cele două perioade? Care crezi că este motivul?

d. Care este cea mai utilizată sursă pentru obținerea energiei electrice în anul 2000? Dar în 2020?

Producția de energie electrică din diferite surse

(Sursă: https://ourworldindata.org/grapher/electricity-production-by-source)

Fig. 7 Panamericana, cea mai lungă șosea din lume (cca. 48

Fig. 8 Transport maritim de mărfuri

Comerțul a apărut din necesitatea oamenilor de a schimba produsele pe care le produceau cu alte produse de care aveau nevoie, dar nu le puteau produce ei. Prima formă de comerț a fost trocul, când se făceau schimburi de produse. Ulterior, au apărut și s-au utilizat banii. De asemenea, un factor decisiv care a dus la intensificarea comerțului a fost dezvoltarea transporturilor (se puteau transporta mărfuri mai multe, pe distanțe mai mari, în condiții mai bune – cu pierderi mai mici), apoi apariția băncilor, care oferă bani drept împrumut pentru producerea sau pentru cumpărarea mărfurilor. Comerțul se află la ,,întâlnirea” dintre cerere și ofertă (fig. 9).

La nivel de stat, totalitatea produselor care provin din alte țări formează importurile, iar produsele pe care un stat le vinde altor țări reprezintă exporturile. Diferența dintre cele două poartă numele de balanță comercială. Aceasta poate fi excedentară (când valoarea exporturilor este mai mare decât valoarea importurilor) sau deficitară (când valoarea importurilor o depășește pe cea a exporturilor).

Turismul este o activitate de petrecere a timpului liber, dar reprezintă și o modalitate de a obține venituri. Acesta reprezintă o deplasare în afara localității de domiciliu, iar scopurile sunt diverse. Deplasarea poate fi făcută pe cont propriu sau organizat (fig. 10), printr-o agenție turistică. Turismul se practică în zonele cu potențial turistic, adică acolo unde există obiective turistice naturale (munți, zone litorale, lacuri, peisaje deosebite etc.) și antropice (orașe, biserici și mănăstiri, clădiri deosebite, grădini și parcuri, muzee, târguri și expoziții etc.). Însă, pentru a atrage turiștii, este nevoie și de infrastructură turistică (drumuri de acces în stare bună, unități de cazare –hoteluri, pensiuni, apartamente de închiriat, unități de servire a mesei și altele). Activitatea turistică mai este denumită și industria ospitalității.

Sectorul cuaternar este ultimul sector economic apărut și se află încă în dezvoltare. Acesta reunește acele activități economice bazate pe informație și chiar pe producerea de informație. Câteva activități ale acestui sector sunt: tehnologia informației, cercetare-dezvoltare-inovare (fig. 11), media, dar și consultanță, design, creare de conținut pe platforme de social media etc. Acest sector este bine reprezentat în statele foarte dezvoltate, cum ar fi Japonia, SUA, Marea Britanie, Germania etc.

Cu cât procentul populației ocupate în sectoarele primar și secundar este mai mare, cu atât statul respectiv va fi mai puțin dezvoltat. De asemenea, cu cât ponderea populației angajate în sectoarele terțiar și cuaternar este mai mare, cu atât statul va fi mai dezvoltat.

Aplică!

În graficul alăturat este reprezentat numărul total al sosirilor la destinația turistică, la nivel mondial, în perioada 1995–2020. Explică scăderile care au avut loc în anii 2019 și 2020.

Știai că…?

Legătura pe cale ferată sau rutieră între malurile unei ape se face prin poduri, feriboturi, bacuri și tuneluri subacvatice.

Discută!

◗ Care sunt implicațiile economice pentru un stat cu o balanță comercială excedentară? Dar cu deficit comercial? Care crezi că este cazul României?

◗ Care crezi că sunt scopurile pentru care se practică turismul?

Fig. 9 Bursa de Valori din New York

Fig. 10 Turism de grup

Fig. 11 Cercetare medicală

5. EFECTELE ACTIVITĂȚILOR UMANE ASUPRA MEDIULUI

ȘI CALITATEA VIEȚII

Amintește-ți!

Ce reprezintă defrișările? Dar desțelenirile?

Portofoliu

Scrie un text geografic de maximum o pagină, în care să explici importanța pădurilor și efectele defrișărilor asupra mediului înconjurător, pe baza fig. 1

Activitățile economice întreprinse de om au un anumit impact asupra mediului înconjurător. Cele mai multe dintre ele au un impact negativ crescut. Cel mai des întâlnit efect al activităților antropice îl constituie poluarea, cu toate aspectele sale – poluarea aerului (fig. 2), a apelor, a solului. Un efect deosebit de nociv al poluării aerului îl constituie ploaia acidă, care are, la rândul său, efecte asupra tuturor componentelor mediului. Alte efecte ale activităților umane asupra mediului se referă la defrișări (fig. 1) și la desțeleniri.

reducerea biodiversității creșterea concentrației de CO2

incendii naturale frecvente

Aplică!

perioade lungi de secetă

inundații frecvente

perturbarea circuitului apei în natură

Copiază pe caiet tabelul următor. Notează în dreptul fiecărei activități economice o valoare de la 1 la 5, unde 1 înseamnă efecte nesemnificative asupra mediului și 5 reprezintă efecte semnificative pentru mediul înconjurător. La final, însumează punctajele pentru fiecare activitate economică. Care este cea mai dăunătoare activitate asupra mediului? Dar cea mai puțin dăunătoare? Compară punctajele tale cu cele ale colegilor.

Poluarea aerului

Poluarea apei

Poluarea solului

Defrișări

Desțeleniri TOTAL

Fig. 1 Efectele defrișărilor

Fig. 2 Poluarea aerului

Un efect nociv pe care activitatea umană o are asupra mediului îl reprezintă emisia de dioxid de carbon (CO₂). Acesta este un gaz cu efect de seră, datorită căruia Terra are o temperatură optimă pentru apariția și întreținerea vieții. Însă, în cantitate prea mare, determină o încălzire continuă a climei, cu efecte complexe asupra tuturor componentelor mediului.

Pentru că toate activitățile umane sunt răspunzătoare de emisia unei cantități de dioxid de carbon în atmosferă, a fost creat conceptul de amprentă de carbon (fig. 3). Acesta se folosește pentru a măsura impactul unei activități, al unei persoane sau chiar al unui stat asupra schimbărilor climatice.

De-a lungul timpului, emisiile de dioxid de carbon au crescut. În ultimii 25 de ani s-au introdus politici de reducere a emisiilor de carbon, politici care și-au dovedit eficiența prin încetinirea creșterii sau prin scăderea acestora.

Numeroase state, instituții și companii și-au propus să-și reducă amprenta de carbon, în timp ce Uniunea Europeană și-a stabilit un obiectiv îndrăzneț, de a fi ,,neutră” din punct de vedere climatic până în 2050. La nivel mondial, statele care au cele mai mari amprente de carbon sunt: China, SUA, India, Rusia, Japonia, Germania, Canada, Iran, Coreea de Sud și Indonezia.

Obținerea energiei electrice și termice Agricultura

Transportul rutier

Alte surse de energie

Schimbarea utilizării terenurilor și silvicultura

Clădirile

Producerea combustibililor și distribuția lor

Transporturile (fără cel rutier)

Rafinarea petrolului

Depozite de deșeuri

Participarea activităților antropice la amprenta de carbon (Sursă: https://www.shutterstock.com/ro/image-vector/ carbon-footprint-infographic-co2-ecological-scheme-1918130138)

Calitatea vieții este strâns legată de calitatea mediului. Un mediu curat, cu poluare cât mai redusă, va oferi locuitorilor săi o viață mai sănătoasă și o speranță de viață la naștere mai mare. Totodată, calitatea vieții depinde și de nivelul de trai, și implicit, de dezvoltarea economică. Cu cât un stat este mai puțin dezvoltat economic, cu atât calitatea vieții locuitorilor săi va avea de suferit.

Pentru măsurarea calității vieții se utilizează diferiți indicatori, care sunt permanent revizuiți. Aceștia iau în considerare numeroase aspecte ce țin de economie, demografie, climă, poluare, sistem de sănătate, securitate ș.a. Țările cu cea mai bună calitate a vieții sunt: Țările de Jos, Danemarca, Elveția, Luxemburg, Finlanda, Islanda, Austria, Oman, Australia și Norvegia. România se situează la mijlocul clasamentelor.

GEODEX

gaz cu efect de seră – gaz atmosferic care absoarbe radiația infraroșie, responsabilă de producerea căldurii, și o reține la nivelul atmosferei, ducând la încălzirea acesteia.

Știai că…?

◗ Înainte de Revoluția Industrială, valorile dioxidului de carbon din atmosferă variau între 180 părți per milion (ppm) și 280 ppm. La începutul Revoluției Industriale (1750), valoarea sa crescuse cu 50%, iar astăzi a ajuns la peste 410 ppm.

◗ Pentru fiecare kilometru parcurs cu avionul sunt emise 285 g de CO₂, cu mașina – 104 g, iar cu trenul – 14 g.

Vreau să știu mai mult

De la tipul de dietă pe care o are o persoană, până la obiceiurile de trai, modul de deplasare și tipul de locuință în care trăiește, toate lasă o ,,amprentă” asupra mediului. Acest lucru se întâmplă deoarece se produce CO2 atât la producerea, cât și la consumul de bunuri și de servicii.

Există aplicații online care îți permit să îți calculezi amprenta personală de carbon. Unele dintre ele sunt: https://sosclima.ro/index.php/index. php/calculator-amprenta-co2 și https:// www.generatiaverde.ro/co2/?p=1b.

Completează chestionarul și află care este estimarea amprentei tale de carbon. Compară valoarea obținută de tine cu a celorlalți colegi.

Fig. 3

APLICAȚII PRACTICE

Analiza și interpretarea caracteristicilor demografice și de locuire din orizontul local și apropiat. Provocări locale în context mondial. Trasee turistice aplicate pe domenii de interes. Regiuni turistice

Analiza și interpretarea caracteristicilor demografice și de locuire din orizontul local și apropiat

I Realizează un text geografic, de maximum o jumătate de pagină, în care să caracterizezi localitatea ta natală, răspunzând întrebărilor următoare, după caz.

a. Locuiești într-o așezare urbană sau rurală?

b. Ce tip de sat este, după formă? / Poți încadra orașul într-o formă geometrică?

c. Vatra este extinsă? / Intravilanul are o densitate mare a clădirilor?

d. Cât de extinsă este moșia? / Cât de extins este extravilanul?

e. Localitatea ta cuprinde mai multe sate sau doar unul singur? / Orașul tău are în jur alte orașe sau localități-satelit?

II Împreună cu profesorul de la clasă, realizează o caracterizare demografică a județului în care locuiești, utilizând datele statistice disponibile în baza de date statistice Tempo Online a Institutului Național de Statistică (http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table). Pentru caracterizarea județului, urmărește:

1. evoluția numărului de locuitori, a sporului natural și a sporului migratoriu (emigranți și imigranți definitivi);

2. numărul total (în anul curent) al locuitorilor, al persoanelor tinere (sub 20 ani), al persoanelor vârstnice (peste 65 ani), al persoanelor de sex feminin și al persoanelor de sex masculin.

Provocări locale în context mondial

I Realizează o investigație despre amprenta de carbon documentându-te din enciclopedii, reviste și de pe internet. Ce măsuri pot fi luate pentru a reduce valoarea acesteia?

Apoi, împreună cu profesorul de la clasă și cu ceilalți colegi, realizați un tabel cu privire la localitatea voastră, în care să identificați activitățile care contribuie la amprenta de carbon și să apreciați prin punctaje de la 1 (foarte mic) la 5 (foarte mare) impactul pe care fiecare activitate îl are asupra amprentei de carbon a localității. Propuneți măsuri de reducere a acesteia, aferente fiecărei activități în parte. Utilizați modelul de tabel de mai jos.

Activitate Aprecierea impactului Măsuri de reducere a amprentei de carbon

II Utilizând informațiile despre populația județului, de la exercițiul de mai sus, realizează o investigație, împreună cu ceilalți colegi, cu privire la problemele cu care se va confrunta județul în viitor. Acestea se pot referi la: evoluția numărului de locuitori, structura populației pe grupe de vârstă, structura populației pe sexe. Descrie care sunt consecințele valorilor identificate și explică posibilele cauze. Identifică măsuri de reducere a efectelor negative asupra populației și economiei județului.

Trasee turistice aplicate pe domenii de interes

I Împreună cu alți patru colegi, realizează un traseu turistic cu una dintre următoarele tematici: turism cultural; turism religios; turism litoral; turism montan; turism balnear.

În alcătuirea traseului, trebuie să incluzi cel puțin cinci obiective turistice care se potrivesc tematicii, să menționezi ordinea în care ar trebui vizitate obiectivele turistice, precum și mijlocul de transport care ar trebui utilizat pentru a ajunge de la un obiectiv la altul. Pentru popularizarea traseului turistic, realizați împreună un pliant în care să descrieți fiecare obiectiv turistic al traseului.

II Presupune că ți se cere să fii ghid turistic pentru un grup de elevi străini veniți în vizită în școala ta. Elevii străini doresc să cunoască județul tău, au la dispoziție două zile pentru vizite și se pot deplasa cu un microbuz.

Realizează, împreună cu profesorul de la clasă, un traseu turistic cu cele mai frumoase obiective turistice din județul tău, care poate fi parcurs în două zile. Pentru stabilirea traseului, poți utiliza o aplicație web sau mobilă, cum sunt: Google Maps sau OpenStreetMap.

Regiuni turistice

I Grupează imaginile de mai jos în funcție de regiunea turistică din care fac parte: Europa Sudică, Asia de Sud și de Est, Australia și Oceania, Africa, America.

Fig. 4 Machu Picchu

Fig. 5 Taj Mahal

Fig. 6 Muntele Fuji

Fig. 1 Saint-Tropez

Fig. 2 Parcul Național Serengeti

Fig. 3 Marea Barieră de Corali

II Alege o regiune turistică de pe glob și realizează un poster despre aceasta. Prezintă posterul colegilor.

RECAPITULARE ȘI AUTOEVALUARE

I Notează pe caiet varianta corectă de răspuns.

1. Navele și avioanele sunt produse ale industriei:

a. constructoare de mașini;

b. chimice;

2. Rasa indo-americană se întâlnește în:

a. Africa și America de Sud;

b. Alaska și America Centrală;

3. Resurse regenerabile sunt:

a. apa și minereurile de fier;

b. cărbunii și sarea;

II Copiază enunțurile pe caiet, apoi completează­le cu informațiile corecte, după modelul dat: 1–heliocentrale.

1. Centralele electrice care folosesc radiația solară pentru producerea energiei electrice se numesc .

2. Apariția speciei umane a avut loc pe continentul …

3. Natalitatea se măsoară în … .

4. Telescaunul și telecabina fac parte din categoria transporturilor … .

c. materialelor de construcții;

d. siderurgice.

c. Asia Centrală și Oceania;

d. Europa și Australia.

c. petrolul și gazele naturale;

d. vântul și radiația solară.

III Realizează corespondența dintre materia primă din coloana A și produsul finit din coloana B , după modelul: 1–b.

A B

1. Sare a.  Căi ferate

2. Lemn b.  Îngrășăminte chimice

3. Petrol c.  Avioane

4. Calcar d.  Hârtie

5. Fier e.  Mase plastice

6. Aluminiu

IV Analizează harta pe care sunt reprezentate consumurile de cărbuni și de gaze naturale, apoi numește:

a. continentul cu cel mai mare consum de cărbuni;

b. continentul cu cel mai mic consum de cărbuni;

c. continentul cu cel mai mare consum de gaze naturale;

d. continentul cu cel mai mic consum de gaze naturale.

EUROPA – IDENTITATE GEOGRAFICĂ

1. Europa – Poziția geografică. Țărmurile: golfuri, insule, peninsule și strâmtori

2. Caracteristici generale ale reliefului. Unități majore

3. Hidrografia Europei

4. Diferențieri climatice și biogeografice

5. Harta politică – state și regiuni

6. Răspândirea geografică a populației. Elemente de diversitate umană (diversitate etnică, lingvistică, confesională și culturală)

7. Marile orașe europene

8. Resursele naturale și valorificarea lor

9. Activitățile economice: agricultura, industria, serviciile

10. Uniunea Europeană

11. Caracterizarea geografică a unor state

◗ RECAPITULARE ȘI AUTOEVALUARE

1. EUROPA – POZIȚIA GEOGRAFICĂ.

ȚĂRMURILE: GOLFURI, INSULE, PENINSULE ȘI STRÂMTORI

Amintește-ți!

Locul ocupat de continentul Europa, pe glob, după suprafață.

Aplică!

1 Utilizând atlasul geografic școlar și harta alăturată (fig. 1), precizează în ce țări sunt situate punctele ex treme ale Europei.

2 Utilizând atlasul geografic școlar, numește și alte insule, peninsule și strâmtori ale continentului european, față de cele enumerate în textul lecției.

Amintește-ți!

Ce sunt țărmurile? Numește câteva articulații ale țărmului.

Știai că…?

◗ Cea mai mare peninsulă de pe continentul Europa este Peninsula Scandinavă.

◗ Cea mai mare insulă vulcanică a continentului Europa este Islanda (fig. 2).

◗ Cel mai mare golf al Europei este Biscaya.

Continentul Europa este localizat din punct de vedere latitudinal în emisfera nordică, iar longitudinal, în ambele emisfere, estică și vestică. Europa este străbătută de Cercul Polar de Nord (66°33’), paralela de 45° latitudine nordică și de meridianul 0° (Greenwich) (fig. 1). Se întinde pe aproximativ 10 milioane km², reprezentând circa 7% din suprafața uscatului.

Europa este mărginită în partea nordică de Oceanul Arctic, în sud, de Marea Mediterană, în vest, de Oceanul Atlantic, iar în est este delimitată de Asia, prin Munții Ural, fluviul Ural, Marea Caspică, Munții Caucaz și Marea Neagră.

Punctele extreme ale Europei sunt: Capul Nord (în nord), Capul Tarifa/ Marroqui (în sud), Capul Roca (în vest) și nord-estul Munților Ural (în est).

Țărmurile continentului (fig. 1) sunt sinuoase, fiind reprezentate de insule, peninsule, golfuri și de strâmtori. Cele mai mari insule ale Europei sunt: Islanda, Irlanda, Marea Britanie, Corsica (Franța), Sardinia și Sicilia (Italia), Malta, Creta (Grecia), Cipru și insulele Baleare (Spania). În nordul continentului sunt trei mari peninsule – Scandinavă, Kola și Iutlanda, iar în sud – Iberică, Italică și Balcanică.

Europa prezintă numeroase golfuri, precum Biscaya, Botnic, Finic etc., dar și strâmtori – Bosfor, Dardanele, Gibraltar, Kerci etc.

În Europa există o diversitate de țărmuri, atât naturale, cât și antropice. În funcție de geneză, de altitudine și de evoluție, acestea au fost grupate în țărmuri înalte și țărmuri joase.

Fig. 1 Europa – golfuri, insule, peninsule și strâmtori

Fig. 2 Islanda (erupție vulcanică, 2021)

Din categoria țărmurilor înalte fac parte țărmurile cu fiorduri, cu rias, cu canale și cu insule (de tip dalmatic).

Țărmurile cu fiorduri (fig. 3) sunt specifice regiunilor muntoase înalte care au fost acoperite de calota glaciară. După topirea calotei și ridicarea nivelului oceanic, văile create de ghețari au fost inundate. Sunt caracteristice zonei litorale a Norvegiei, Islandei și în nordul Scoției.

Țărmurile cu rias (fig. 4) sunt caracteristice litoralului Oceanului Atlantic din Franța și din Spania, unde mareele sunt puternice, modificând gurile de vărsare ale râurilor. La flux, apele oceanelor/mărilor pătrund prin gurile de vărsare ale râurilor formând golfuri, iar la reflux, când apele se retrag, au aspectul unor plaje mlăștinoase.

Țărmurile cu canale și insule (de tip dalmatic) (fig. 5) sunt specifice țărmului estic al Mării Adriatice (Croația), unde insulele sunt paralele cu linia țărmului și sunt despărțite prin canale de țărm.

Din categoria țărmurilor joase fac parte țărmurile cu estuare, cu delte, cu lagune maritime, cu limanuri maritime și cele cu poldere.

Țărmurile cu estuare (fig. 6) sunt caracteristice pentru fluviile din vestul Europei (Tamisa, Sena, Loara, Garonne, Elba), care se varsă în mări sau în oceane cu maree puternică. Gura de vărsare a fluviilor are o formă specifică de „pâlnie”.

Țărmurile cu delte sunt caracteristice litoralului unde fluviile se varsă în mări sau în oceane cu maree redusă (Volga, Dunăre, Pad – fig. 7).

Țărmurile cu lagune se întâlnesc pe țărmul Mării Negre (complexul lagunar Razim-Sinoe) și al Mării Baltice (laguna Vistula – fig. 8). Lagunele sunt întinderi de apă marină despărțite de restul mării printr-un cordon de nisip. Acestea comunică cu marea printr-o strâmtoare.

Țărmurile cu limanuri sunt caracteristice țărmului de la Marea Neagră (Techirghiol, Nistrului). Limanurile sunt lacuri formate în zona litorală prin bararea gurii de vărsare a unui râu cu cordoane de nisip, sub acțiunea curenților litorali.

Țărmurile cu poldere (fig. 9) sunt țărmuri antropice obținute prin lucrări complexe de desecare, îndiguire și de drenare permanentă. În Europa, acestea sunt specifice litoralului Țărilor de Jos.

Amintește-ți!

Ce sunt estuarele? Dar deltele?

Fig. 3 Țărm cu fiorduri (Norvegia)

Fig. 4 Țărm cu rias (Spania)

Fig. 5 Țărm dalmatic (Croația)

Fig. 6 Estuarul Tamisei (Marea Britanie)

Fig. 7 Delta Padului (Italia)

Fig. 8 Laguna Vistula (Polonia)

Fig. 9 Țărm cu poldere (Țările de Jos)

2. CARACTERISTICI GENERALE ALE RELIEFULUI. UNITĂȚI MAJORE

Discută!

Explică prezența vulcanismului activ din partea de sud a Europei.

Pe continentul Europa se întâlnesc toate unitățile majore de relief (câmpii, dealuri, podișuri și munți – fig. 1). Acestea prezintă o repartiție neuniformă la nivel continental: câmpiile ocupă aproximativ 57%, dealurile și podișurile – 37%, iar munții – 6% (fig. 2).

Altitudinea maximă (5642 m) din Europa este înregistrată în Vârful Elbrus din Munții Caucaz ( fig. 3 ), iar altitudinea minimă (–28 m) este întâlnită în Câmpia Precaspică ( fig. 4 ). Altitudinea medie atinge valoarea de 320 m.

În funcție de vârsta reliefului, cele mai vechi suprafețe de uscat se întâlnesc în partea estică (Platforma Est-Europeană) și nordică (Scutul Baltic) a continentului.

În orogeneza caledoniană s-au format cei mai vechi munți (Munții Scandinaviei, Munții Scoției și Munții Penini). A urmat apoi orogeneza hercinică , dezvoltată în centrul și în extremitatea estică a continentului, care a contribuit la formarea unor munți ce s-au erodat în timp, ajungând la stadiul de podiș sau masive izolate (Meseta Spaniolă, Masivul Central Francez, Munții Pădurea Neagră, Podișul Renaniei, Munții Măcin, Munții Ural etc.). Cele mai noi unități montane, formate în orogeneza alpină , sunt localizate în sudul continentului (Munții Alpi, Pirinei, Apenini, Dinarici, Carpați, Balcani, Caucaz etc.).

Fig. 1 Europa – Unități majore de relief

Fig. 3 Vârful Elbrus (Federația Rusă)

Fig. 4 Câmpia Precaspică (Federația Rusă)

Fig. 2 Repartiția procentuală a unităților

Podișurile s-au format prin eroziunea unor unități montane hercinice (Podișul Central Rus, Podișul Donețk, Podișul Valdai) sau prin sedimentare , la baza unor unități montane alpine (Podișul Bavariei – fig. 5 , Podișul Getic).

Câmpiile se diferențiază, în funcție de modul de formare, în câmpii de eroziune (Câmpia Europei de Est), rezultate în urma eroziunii unor podișuri mai vechi, câmpii fluvio-glaciare (Câmpia Finlandei, Câmpia Europei de Nord/Germano -Polonă), formate prin depunerea de sedimente transportate de ghețari, câmpii fluvio-lacustre (Câmpia Padului – fig. 6, Câmpia Panonică, Câmpia Română), care au luat naștere prin colmatarea unor foste lacuri, și câmpii fluvio-litorale (Câmpia Mării Negre, Câmpia Precaspică), create la contactul dintre mări sau dintre oceane și cu apele curgătoare.

◗ În Europa, la sfârșitul orogenezei alpine, relieful a cunoscut o modificare importantă în urma erupțiilor vulcanice. Astfel, au luat naștere munți vulcanici (lanțul Vihorlat – Oaș – Harghita), vulcani în zona mediteraneeană (Etna, Stromboli, Vezuviu) și vulcani în Islanda (Hekla).

◗ Fluviul Volga a format cea mai întinsă deltă (fig. 7) din Europa la vărsarea în Marea Caspică. Aceasta are o suprafață de peste 27 000 km² și este formată din mai multe brațe.

Portofoliu

Documentează-te de pe internet și realizează un scurt text geografic despre erupția vulcanului Etna (fig. 8) din anul 2021. Menționează cel puțin două consecințe ale acestei erupții vulcanice. Prezintă colegilor aceste informații.

Aplică!

1 Cu ajutorul atlasului geografic școlar și al fig. 1, selectează succesiunea corectă, de la sud la nord, a următoarelor unități de relief din Europa:

a. Munții Pindului, Câmpia Panonică, Munții Scandinaviei;

b. Câmpia Panonică, Munții Pindului, Munții Scandinaviei;

c. Munții Scandinaviei, Câmpia Panonică, Munții Pindului.

2 Realizează corespondența între tipul genetic de câmpie din coloana  A și unitatea de relief din coloana B. A B

1. câmpie fluvio-glaciară

2. câmpie fluvio-lacustră

3. câmpie de eroziune

a. Câmpia Română

b. Câmpia Precaspică

c. Câmpia Nord-Europeană

d. Câmpia Europei de Est

GEODEX

scut – cea mai veche unitate de uscat în jurul căreia s-a format ulterior continentul; orogeneză – perioadă de timp de zeci sau de sute de milioane de ani în care s-au format munții, în urma unor mișcări tectonice.

Vreau să știu mai mult

Fig. 5 Podișul Bavariei

Fig. 6 Câmpia Padului

Fig. 7 Delta Volgăi

Fig. 8 Vulcanul Etna

Amintește-ți!

Care sunt apele continentale?

Discută!

Împreună cu ceilalți colegi, explică felul în care fiecare factor menționat în textul lecției influențează hidrografia Europei.

3. HIDROGRAFIA EUROPEI

Rețeaua hidrografică a Europei prezintă o repartiție neuniformă. Principalii factori care influențează hidrografia Europei sunt: poziția geografică, relieful, solurile, clima, configurația țărmurilor, întinderea continentului ș.a.

Ape curgătoare

După regimul de scurgere, principalele ape curgătoare din Europa (fig. 1) sunt prezentate în tabelul următor.

Regim de scurgere Ape curgătoare Loc de vărsare Caracteristici

Nordic Peciora, Dvina de Nord Oceanul Arctic Debit crescut primăvara și vara și redus iarna (se produce înghețul).

Vestic/Atlantic Elba, Tamisa (fig. 2), Rin, Sena, Loara, Tejo, Duero

Oceanul Atlantic Debit crescut tot timpul anului.

Sudic/ Mediteraneean Ebro, Ron, Pad, Tibru, Marița Marea Mediterană

Estic Volga, Ural Marea Caspică

Central Dunărea, Vistula, Oder Marea Neagră și Marea Baltică

Aplică!

Analizează fig. 1 și precizează:

a. numele a două ape curgătoare care străbat Câmpia Nord-Europeană (Germa no-Polonă);

b. numele a două ape curgă toare care se varsă în Marea Caspică;

c. numele a două ape curgă toare care se varsă în Marea Mediterană;

d. numele a două ape curgă toare care se varsă în Marea Neagră;

e. numele a două mări care măr ginesc continentul Europa în partea de vest.

Debit crescut iarna și primăvara și redus vara.

Debit crescut primăvara și redus vara și iarna.

Debit crescut primăvara și toamna și redus vara; prezintă râuri cu un regim de scurgere complex.

Fig. 1 Europa – Harta hidrografică

Fig. 2 Râul Tamisa (Londra)

Vreau să știu mai mult

Dunărea (fig. 3) este al doilea fluviu din Europa, după lungime și debit. Izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania) și se varsă în Marea Neagră printr-o deltă cu trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe; curge de la vest la est și are numeroși afluenți: Inn, Sava, Tisa, Drava, Olt, Siret etc. Dunărea are o lungime de 2857 km, traversează zece țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova, Ucraina) și patru capitale (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad).

Discută!

Împreună cu ceilalți colegi, discută despre importanța Dunării pentru continentul Europa.

Vreau să știu mai mult

Cele

Lacuri

În funcție de geneză (originea cuvetei lacustre), lacurile din Europa se clasifică astfel:

a. lacuri naturale:

◗ lacuri tectonice: Marea Caspică (Federația Rusă), Balaton (Ungaria –fig. 4), Ness (Marea Britanie), Ohrid (Macedonia de Nord și Albania), Prespa (Albania, Macedonia de Nord, Grecia);

◗ lacuri glaciare:

– de calotă: Ladoga, Onega (Federația Rusă), Vänern, Vättern, Mälaren (Suedia), Lacurile Mazuriene (Polonia);

– montane: Geneva/Leman (Elveția), Constanța (granița dintre Germania, Elveția, Austria), Como, Garda, Maggiore (Italia), Bucura, Zănoaga, Bâlea (România);

◗ lacuri vulcanice: Albano, Bolsena (Italia), Nemi (Franța), Sfânta Ana (România);

◗ limane maritime: Nistrului, Techirghiol (la Marea Neagră);

◗ lagune maritime: Vistula (la Marea Baltică), Razim-Sinoe (la Marea Neagră);

b. lacuri antropice:

◗ hidroenergetice: Volgograd, Samara, Novgorod (pe Volga), Porțile de Fier (pe Dunăre); au fost construite, în special, pentru obținerea energiei electrice (hidroenergie).

Știai că…?

◗ Marea Caspică este cel mai mare lac din lume, având o suprafață de 371 000 km² și o adâncime maximă de 1025 m. Este un lac foarte vechi, localizat la granița dintre Europa și Asia. Deține importante resurse de petrol și gaze naturale.

◗ Lacul Ladoga este cel mai mare lac, după suprafață (17 700 km²), localizat în totalitate pe teritoriul Europei, în Federația Rusă.

Fig. 3 Bazinul hidrografic al Dunării

Fig. 4 Lacul Balaton

Ape subterane

În categoria apelor subterane sunt incluse gheizerele, apele minerale și termale. Gheizerele (fig. 5) sunt localizate în Islanda și reprezintă o atracție turistică importantă. Apele minerale și termale prezintă o importanță deosebită datorită proprietăților terapeutice de care dispun. Astfel, la nivel european s-au dezvoltat, în timp, numeroase stațiuni balneare, cele mai recunoscute fiind: Karlovy Vary (fig. 6), Mariancke Lazne (Cehia), Vichy (Franța), Baden-Baden (Germania), Abano Terme (Italia), Băile Felix, Băile Herculane – fig. 7 (România) etc.

Amintește-ți!

Care sunt cele două tipuri de ghețari?

Știai că…?

Ghețarul Aletsch este cel mai mare și cel mai lung ghețar din Munții Alpi. Este situat în regiunea de sud a Alpilor Bernezi (Elveția). În punctul cel mai lat, are 1,5 km. Face parte din regiunea Jungfrau-Aletsch-Bietschhorn, care a fost declarată parte a Patrimoniului Mondial UNESCO (fig. 8).

Ghețari

O resursă importantă de apă dulce a continentului Europa o reprezintă ghețarii. Aceștia se întâlnesc în regiunile polare (Groenlanda – fig. 9) și în regiunile montane, la peste 3000 m altitudine (în Munții Alpi – fig. 10, Pirinei). Din cauza schimbărilor climatice survenite în urma creșterii emisiilor de gaze cu efect de seră, topirea ghețarilor s-a produs într-un ritm accelerat. Acest fenomen afectează ghețarii din Groenlanda, Islanda și din zonele montane înalte ale Europei, care își reduc suprafața de la an la an.

Discută!

Cum va fi afectat turismul european, în viitor, dacă ghețarii montani vor continua să se topească?

Aplică!

Împreună cu profesorul de la clasă ori cu părinții, urmărește pe YouTube documentarul Chamonix, Mont Blanc: Grosimea ghețarului Mer de Glace s-a micșorat cu 115 m în 35 ani (între 1985–2020). Precizează principalii factori care conduc la reducerea ghețarului. Propune două soluții pentru combaterea acestui fenomen.

Fig. 5 Gheizer (Islanda)

Fig. 7 Băile Herculane (România)

Fig. 9 Ghețar de calotă (Groenlanda)

Fig. 10 Ghețar montan (Munții Alpi)

Fig. 8 Ghețarul Aletsch (Elveția)

Fig. 6 Karlovy Vary (Cehia)

4. DIFERENȚIERI CLIMATICE ȘI BIOGEOGRAFICE

Prin poziția geografică, Europa este situată aproape în întregime în zona temperată, cu excepția regiunii nordice, care prezintă o climă rece, subpolară (fig. 3, de la pagina 48). La rândul său, clima reprezintă un factor important care determină și influențează repartiția vegetației, a faunei și a solurilor pe continent.

Factorii principali care determină și influențează clima Europei sunt: localizarea pe glob, configurația continentului, circulația generală a maselor de aer, mările și oceanele limitrofe, curentul Atlanticului de Nord și relieful (prin altitudine și prin dispunerea lanțurilor montane).

Influența acestor factori, la nivel continental, impune diferențierea mai multor tipuri de climate, precum:

Climatul mediteraneean (subtropical) este localizat în sudul Europei și se caracterizează prin veri calde și secetoase și prin ierni blânde și ploioase. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 14–18°C, iar precipitațiile medii anuale ating valori de 600–900 mm/an. Se resimt vânturi locale precum austrul, bora, mistralul sau siroco.

Climatul temperat-oceanic este localizat în vestul Europei și se caracterizează prin veri răcoroase și ierni blânde. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 5–15°C, iar precipitațiile medii anuale ajung la 1000–2000 mm/an. Se resimt vânturile de vest.

Climatul temperat-continental este localizat în estul Europei și se caracterizează prin veri călduroase și prin ierni geroase (fig. 2). Temperatura medie anuală este cuprinsă între 5–12°C, iar precipitațiile medii anuale au valori de 400–600 mm/an. În timpul iernii, se resimte crivățul.

Climatul temperat-continental de tranziție este localizat în Europa Centrală și se caracterizează prin veri calde și ierni reci. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 5–10°C, iar precipitațiile medii anuale ajung la 500–1000 mm/an. Se resimt vânturile de vest și, în timpul iernii, crivățul.

Climatul temperat-continental excesiv (semiarid) este localizat în nord-vestul Mării Caspice și se caracterizează prin diferențe mari de temperatură între vară și iarnă și prin precipitații reduse cantitativ. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 10–12°C, iar precipitațiile medii anuale au valori sub 300 mm/an. Se resimte crivățul în timpul iernii.

Climatul temperat-continental rece (boreal) este localizat în Europa Nordică (Peninsula Scandinavă, Câmpia Est-Europeană) și se caracterizează prin veri răcoroase și prin ierni geroase. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 0–5°C, iar precipitațiile medii anuale au valori de 500 mm/an. Se resimt vânturile polare.

Climatul subpolar este localizat în extremitatea nordică a Europei (Islanda, nordul Peninsulei Scandinave, nordul Federației Ruse) și se caracterizează prin veri scurte, răcoroase și prin ierni lungi, geroase. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 0°C și –4°C, iar precipitațiile medii anuale au valori sub 500 mm/an. În timpul verii bat vânturile de vest, iar în timpul iernii se resimt vânturile polare.

Amintește-ți!

Care sunt tipurile de climate din zona temperată?

Discută!

Privește imaginea de mai jos (fig. 1). Precizează cum influențează Munții Alpi și Munții Carpați clima Europei.

GEODEX

Siroco – vânt cald și uscat care bate dinspre zonele deșertice ale Africii de Nord către litoralul mediteraneean al Europei; aduce o cantitate mare de praf.

Fig. 1 Vedere 3D a reliefului Europei

Fig. 2 Iarnă la Minsk (Belarus)

Discută!

◗ De ce cantitatea de precipitații din vestul Europei este mai mare decât cea din estul continentului?

◗ Prezintă o cauză a diferențelor de temperatură dintre sudul și nordul Europei.

Climatul alpin (montan) este caracteristic munților cu altitudine medie și mare din Europa (Alpi, Carpați, Caucaz, Dinarici, Pirinei etc.) și se caracterizează prin etajarea elementelor climatice. Temperatura scade odată cu altitudinea, iar precipitațiile cresc. Sunt prezente brizele montane. Recorduri

Vreau să știu mai mult

Sursa: https://www.meteoradar.ro/

Aplică!

1 Analizează fig. 3 și precizează:

a. tipurile de climate din Peninsula Iberică;

temperat-continental excesiv temperat-continental temperat-continental de tranziție

mediteraneean montan

b. două deosebiri între climatul specific Peninsulei Italice și climatul specific Peninsulei Scandinave.

2 Analizează graficul alăturat (fig. 4), care prezintă evoluția temperaturii aerului și a precipitațiilor medii lunare la stația meteorologică Palermo (Italia).

Precizează:

a. valoarea minimă a cantității de precipitații lunare, precum și luna în care se înregistrează;

b. valoarea maximă a temperaturii medii lunare, precum și luna în care se înregistrează;

c. tipul de climat caracteristic stației meteorologice.

(Sursă: https://en.climate-data.org/europe/italy/sicily/palermo-1138/)

Fig. 4 Temperatura aerului și precipitațiile medii lunare la stația meteorologică Palermo

Fig. 3 Europa – Harta climatică

Elementele biopedogeografice (vegetație, faună, soluri) prezintă o distribuție influențată de mai mulți factori, precum: dispunerea în latitudine a continentului, varietatea tipurilor de climate, relieful și omul. Astfel, la nivel continental, se deosebesc următoarele zone biopedogeografice: mediteraneeană, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri de conifere, stepă și silvostepă, tundră, semideșert și munții înalți (fig. 5).

◗ Hermelina (fig. 6) este un animal carnivor, asemănător cu nevăstuica, specific Europei, Asiei și Americii de Nord. Are o blană prețioasă, fină, de culoare albă iarna și cafenie vara, utilizată în industria blănăriei.

Zona mediteraneeană este localizată în sudul Europei și cuprinde formațiuni de vegetație formate din: stejar de plută, pin maritim, smochin, măslin și diferiți arbuști. Se remarcă asociațiile vegetale specifice: maquis și garriga (Franța), tomillares (Spania), frigana (Grecia – fig. 8). Fauna este reprezentată de: țestoasă, scorpion, viperă cu corn etc. Solurile specifice sunt terra rossa.

Zona pădurilor de foioase este caracteristică Europei Vestice și Centrale. Vegetația este alcătuită din păduri de fag, stejar, paltin etc. Fauna cuprinde: căprioară, cerb, vulpe, mistreț etc. Solurile specifice sunt luvisolurile.

Zona pădurilor de amestec este specifică în nordul Arhipelagului Britanic, în sudul Peninsulei Scandinave, în centrul Câmpiei Europei de Est. Vegetația este formată din specii de foioase (fag) și conifere (brad, molid), iar fauna cuprinde: lup, mistreț, vulpe ș.a. Solurile sunt reprezentate de clasele luvisoluri și cambisoluri.

◗ Gibraltar este singura regiune din Europa unde trăiesc maimuțe (magotul) – fig. 7.

Fig. 8 Vegetație mediteraneeană (Grecia)

Fig. 6 Hermelină

Fig. 7 Magot (Gibraltar)

Fig. 5 Europa – Harta vegetației

Zona stepei și a silvostepei se întâlnește în Europa de Est și în Sud-Est și este formată din ierburi xerofile, precum: colilie, păiuș, negară și pâlcuri de pădure cu stejar, tei, ulm. Fauna este alcătuită din rozătoare (iepure, hârciog, popândău), păsări (prepeliță – fig. 9) și reptile. Solurile au o fertilitate foarte ridicată și fac parte din clasa cernisoluri (cernoziom).

Zona de semideșert este localizată în nordul și în nord-vestul Mării Caspice (fig. 10). Vegetația cuprinde ierburi adaptate la uscăciune (pelin), iar fauna este reprezentată de: dihor, vulpe, reptile, șerpi. Aici se găsesc psamosoluri (soluri nisipoase).

Zona pădurilor de conifere – taiga (fig. 11) este localizată în Europa Nordică (la nord de paralela de 55° latitudine nordică). Vegetația este constituită din brad, pin, molid, zadă (fig. 12). Fauna este alcătuită din: urs, lup, râs, elan etc. Solurile specifice fac parte din clasa spodisoluri (tip podzol).

Zona de tundră (fig. 13) este caracteristică extremității nordice a Europei (Islanda, nordul Peninsulei Scandinave, nordul Federației Ruse) și prezintă vegetație formată din: mușchi, licheni, mesteacăn pitic etc. Fauna cuprinde: ren, vulpe polară și urs polar. Sunt întâlnite soluri de tundră. Etajul munților înalți prezintă o etajare altitudinală a elementelor biopedogeografice.

Portofoliu

Realizează un tabel în care să centralizezi caracteristicile fiecărei zone biogeografice din Europa, după modelul următor. Atașează tabelul în portofoliul tău de geografie.

Nr. crt. Zona biogeografică Vegetația Fauna Solurile

Știai că…?

Finlanda este cea mai împădurită țară europeană (peste 65% din suprafața țării).

Aplică!

Asociază fiecărei zone biogeografice din coloana A, localizarea din coloana B și fauna specifică din coloana C.

A

I. taiga

II. stepă

III. păduri de foioase

IV. vegetație mediteraneeană

V. tundră

B

C

1. Peninsula Iberică a. mistreț

2. Europa Nordică b. scorpion

3. Islanda c. urs

4. Europa Vestică d. ren

5. Europa Estică e. hârciog

Fig. 11 Taiga (Finlanda)

Fig. 12 Pădure de zadă (Slovenia)

Fig. 9 Prepeliță (regiunea Moscovei, Federația Rusă)

Fig. 13 Tundră (Federația Rusă)

Fig. 10 Vegetație semideșertică (zona Mării Caspice)

5. HARTA POLITICĂ – STATE ȘI REGIUNI

În prezent, în Europa există 47 de state independente, 6 teritorii dependente (Gibraltar, Insula Man, Insulele Normande – Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord; Insulele Feroe – Danemarca; Insulele Svalbard, Insulele Jan Mayen – Norvegia) și state parțial recunoscute (Kosovo) – fig. 1.

Analizează harta politică a Europei (fig. 1) și precizează:

a. cinci state cu ieșire la Oceanul Atlantic;

b. cinci state cu ieșire la Marea Mediterană;

c. două state străbătute de Cercul Polar de Nord/meridianul de 0°;

d. câte două state din peninsulele Scandinavă, Italică și Balcanică;

e. două state insulare;

f. trei state europene situate la granița cu Asia.

Țările baltice (Estonia, Letonia și Lituania) au ieșire la Marea Baltică. Țările scandinave (Norvegia, Suedia și Finlanda) aparțin Peninsulei Scandinave. Țările iberice sunt: Spania și Portugalia. Țările balcanice sunt: Grecia, Macedonia de Nord, Albania, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Serbia, Bulgaria, Croația și Slovenia.

a Europei

Vreau să știu mai mult

Statele europene pot fi clasificate după mai multe criterii, precum: suprafață, număr de locuitori, formă de guvernare, poziție geografică etc.:

◗ după suprafață, cele mai mari state sunt: Federația Rusă (cel mai întins stat din lume, cu peste 17 milioane km2, incluzând partea asiatică), Ucraina, Franța, Spania, Suedia, iar cele mai mici sunt: Vatican (cea mai mică țară europeană după suprafață, dar și după numărul de locuitori), Malta (cel mai mic stat insular din Europa), Monaco, Andorra, San Marino, Liechtenstein;

◗ după numărul de locuitori, cele mai populate state sunt: Federația Rusă, Germania, Marea Britanie, Franța, Italia, iar cele mai puțin populate sunt: Vatican, San Marino și Monaco;

◗ după forma de guvernare, cele mai multe state europene sunt: republici (Italia, România, Germania), dar există și monarhii (Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Danemarca, Țările de Jos, Belgia, Luxemburg, Spania), un stat directorial (Elveția) și o teocrație (Vatican);

◗ după particularitățile fizico-geografice, demografice și economice, Europa este împărțită în cinci mari regiuni geografice: Europa Centrală, Europa Sudică/Mediteraneeană, Europa Estică, Europa Vestică/ Atlantică și Europa Nordică (fig. 2).

stat directorial – formă de

care statul este condus de un consiliu care exercită atât puterea prezidențială, cât și puterea guvernamentală; consiliul este ales de Parlament, dar nu este supus acestuia pe durata mandatului;

teocrație – formă de guvernare în care puterea politică este subordonată puterii religioase sau este exercitată în numele acesteia; șeful statului este ales de către cardinali, prin vot secret;

stat enclavă – stat înconjurat de teritoriul altui stat (Vatican și San Marino, ambele în Italia).

Aplică!

Transcrie pe caiet tabelul următor și completează-l cu statele care aparțin fiecărei regiuni din Europa. Folosește harta politică a Europei și harta regiunilor Europei (fig. 2).

Fig. 2 Regiunile geografice din Europa

De-a lungul timpului, harta politică a Europei a cunoscut modificări substanțiale. Analizează harta politică a Europei din anul 1920 (fig. 3) și realizează un scurt text geografic, de maximum 20 de rânduri, în care să compari această hartă cu harta politică actuală, prezentând două asemănări și patru deosebiri. Prezintă colegilor materialul realizat și atașează-l la portofoliul tău de geografie.

CEHOSLOVACIA

Lucrăm în echipă!

Grupați-vă în echipe de câte cinci elevi. Stabiliți câte un reprezentant pentru fiecare echipă. Fiecare echipă trebuie să aibă un atlas geografic.

Profesorul clasei va nota pe bilețele numele tuturor statelor din Europa, precum și ale teritoriilor dependente. Fiecare stat va fi scris pe câte un bilețel, apoi toate bilețelele vor fi pliate, astfel încât să nu se vadă denumirea scrisă, după care se vor amesteca.

Reprezentantul fiecărei echipe va extrage câte 10 bilețele. Fiecare echipă trebuie să localizeze pe hartă țările extrase, să identifice și să numească fiecare capitală. Echipa care termină prima va fi declarată câștigătoare.

Fig. 3 Harta politică a Europei (anul 1920)

6. RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A POPULAȚIEI. ELEMENTE DE DIVERSITATE UMANĂ

( diversitate etnică, lingvistică, confesională şi culturală )

Amintește-ți!

◗ Ce procent din populația întregii lumi reprezintă populația Europei?

◗ Ce este bilanțul natural?

◗ Cum se calculează bilanțul natural? Dar bilanțul migratoriu?

Populația continentului Europa depășea cu puțin 747 milioane de locuitori în anul 2022. Europa este al treilea continent de pe glob, după numărul de locuitori, în urma Asiei și a Africii.

Aplică!

Graficul de mai jos (fig. 1) redă evoluția numărului de locuitori din Europa, între anii 1950 și 2020. Analizează graficul și precizează:

a. cum a evoluat numeric populația Europei în perioada 1950–2020;

b. cu cât a crescut populația Europei din 1950 până în 2020;

c. două cauze care au determinat creșterea continuă, însă lentă, a populației Europei din anul 1950 până în anul 2020.

Țările europene în care populația scade într-un ritm accelerat sunt: Lituania, Letonia Croația, Bulgaria și România.

GEODEX

rata fertilității – numărul mediu al copiilor născuți de o femeie; îmbătrânire demografică –creștere a ponderii populației vârstnice pe fondul scăderii natalității și a creșterii duratei de viață.

Discută!

◗ Care sunt cauzele scăderii natalității în Europa?

Propune două soluții de combatere a acestui fenomen.

◗ Explică de ce bilanțul migratoriu este pozitiv în statele dezvoltate și negativ în cele aflate în curs de dezvoltare.

Fig. 1 Evoluția numărului de locuitori din Europa, între anii 1950 și 2020 (Sursă: https://www.worldometers.info/world-population/europe-population/)

Populația Europei este influențată de principalii indicatori demografici: natalitatea, mortalitatea și migrațiile.

Bilanțul natural al populației țărilor europene este negativ sau cuprins între 0 și 1‰. Acest fapt este cauzat de scăderea valorilor ratei natalității și determină fenomenul de îmbătrânire demografică. Între statele cu rate ridicate ale natalității se remarcă: Islanda (statul cu cea mai ridicată valoare a natalității din Europa – 17‰), Irlanda, Albania, Cipru. Valori reduse ale ratei natalității se înregistrează în: Bulgaria, Austria, România, Germania etc.

Bilanțul migratoriu este pozitiv în statele foarte dezvoltate (Marea Britanie, Franța, Italia) și negativ în țările mai puțin dezvoltate (Bulgaria, România, Republica Moldova).

Densitatea medie a populației Europei (fig. 2) este de aproximativ 74 loc/km2 (locul doi după Asia). Densități mari ale populației se înregistrează în regiunile joase, cu climat blând și cu soluri fertile, în zonele litorale, în zona concentrărilor urbane, turistice și portuar-comerciale, precum și în statele mici (Monaco, Vatican, Malta, Țările de Jos, Belgia, Spania, Franța, Italia etc.). Densitatea scăzută a populației este determinată de clima aspră, nefavorabilă locuirii, de relieful înalt, de suprafețele întinse ocupate cu apă sau cu vegetație, de vulcanism. Astfel, cele mai reduse valori se înregistrează în: Islanda, țările scandinave, țările baltice, Federația Rusă.

Știai că…?

Cea mai ridicată valoare a densității se înregistrează în Monaco (locul I pe glob, peste 18 000 loc/km2), iar cea mai mică valoare în Islanda (circa 3 loc/km2).

Portofoliu

Folosind harta densității populației ( fig. 2 ), realizează un scurt text geografic cu titlul Repartiția populației în Europa, în anul 2022 . În elaborarea textului, vei preciza:

◗ trei factori care determină răspândirea inegală a populației Europei;

◗ două areale cu densitatea popu lației de peste 151 loc/km 2;

◗ trei areale cu densitatea cuprinsă între 51–75 loc/km2;

◗ două areale cu densitatea populației sub 10 loc/km2. Prezintă colegilor materialul realizat și atașează-l la portofoliu.

GEODEX

Structura etnică. Continentul european este foarte diversificat, la nivelul fiecărui stat existând o etnie predominantă, alături de mai multe etnii minoritare.

Cele mai frecvente cinci etnii, după numărul de reprezentanți din Europa, sunt: etnia rusă, etnia germană, etnia engleză, etnia franceză și cea italiană. Acestora li se adaugă, prin migrații, unele etnii alohtone: etnia romă (din India), etnia tătară (din Asia – fig. 3), grupuri etnice din Orientul Mijlociu și din nordul Africii (Siria, Algeria, Tunisia).

Recent, datorită migrației bazată pe rațiuni economice (forță de muncă ieftină), au apărut și unele grupuri etnice restrânse din Asia de Sud (Nepal, Bangladesh, Pakistan, Vietnam).

politică pronatalistă – politică demografică de creștere a numărului populației prin influențarea natalității, în vederea împiedicării tendinței de depopulare; alohton – originar din alte regiuni geografice.

Fig. 2 Densitatea medie a populației Europei (2022)

Fig. 3 Femei de etnie tătară

Amintește-ți!

Care este cea mai numeroasă familie lingvistică de pe glob?

Portofoliu

Realizează un text geografic de cel mult 10 rânduri, pe o fișă, în care să utilizezi denumirile din lista de mai jos. Găsește un titlu sugestiv pentru textul realizat. Atașează fișa în portofoliul tău.

Listă cu denumiri: familie lingvistică, limbi slave, poloneză, limbi fino-ugrice, Ungaria, diversitate lingvistică, portugheză, Peninsula Iberică.

Aplică!

Analizează graficul de mai jos (fig. 5) și notează în caiet distribuția procentuală a cultelor creștine din Europa, în ordinea descrescătoare a acestora.

Structura lingvistică (limbile vorbite). În Europa se disting trei mari familii de limbi indo-europene (fig. 4): romanice/latine (vorbite de: francezi, portughezi, spanioli, italieni și români); germanice (vorbite de: germani, englezi, norvegieni, danezi etc.) și slave (vorbite de: ruși, bulgari, ucraineni etc.). De asemenea, în Europa se mai vorbesc limbi fino-ugrice (Finlanda, Estonia, Ungaria), greacă (Grecia, Cipru), albaneză (Albania), letonă (Letonia), lituaniană (Lituania) și limbi celtice (Scoția și Irlanda).

Totodată, există state în care sunt declarate mai multe limbi oficiale, precum Elveția, Belgia, Germania, Franța ș.a.

ortodocși protestanți

alte culte creștine (baptiști, adventiști, penticostali etc.)

(Sursă: https://www.pewresearch.org)

Structura confesională (religiile) reflectă predominarea creștinismului, prin următoarele culte: catolicismul (cel mai răspândit cult de pe continent; practicat în sudul și în vestul Europei – Vatican – centrul catolicismului, Italia, Franța, Portugalia, Spania ș.a.), ortodoxismul (în Europa Estică și Sud-Estică – Federația Rusă, România, Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Grecia ș.a.) și protestantismul (Europa Centrală, Vestică și Nordică –Germania, Marea Britanie, Norvegia, Suedia, Danemarca). În afara celor trei culte, în Europa mai există confesiuni creștine neoprotestante (baptistă, adventistă, penticostală), dar și atei (neafiliați unui cult religios).

De asemenea, în Europa este prezent și cultul islamic, care este predominant în Albania și în creștere, datorită migrației, în statele occidentale dezvoltate (Franța, Marea Britanie, Germania).

Polar de Nord

Fig. 4 Structura lingvistică a Europei

Fig. 5 Distribuția procentuală a cultelor creștine din Europa

Structura pe grupe de vârstă și sexe evidențiază accentuarea fenomenului de îmbătrânire a populației pe fondul natalității reduse, a bilanțului natural negativ și a mobilității populației.

Europa prezintă o pondere ridicată a populației vârstnice (peste 60 de ani), fiind astfel continentul cu cea mai îmbătrânită populație. Între statele cu cea mai îmbătrânită populație se remarcă: Italia, Suedia, Belgia, Grecia, Germania ș.a. Statele cu cea mai mare pondere a populației tinere (între 0–20 ani) sunt: Albania, Irlanda, Islanda, Cipru (fapt datorat în mare parte religiei și a politicilor pronataliste).

Structura populației pe medii (rural/urban). În Europa locuiesc la sate aproximativ 23% din locuitorii continentului și 77% la orașe (fig. 6). Cu toate că există diferențieri regionale semnificative, Europa este continentul cu cea mai redusă pondere a populației rurale.

Lectură

Citește cu atenție textul următor, apoi răspunde cerințelor de la finalul textului.

O Europă care îmbătrânește: estimări demografice până în 2050

„Se preconizează o îmbătrânire semnificativă a populației Europei în următorii 35 de ani. […] Estimările sugerează că tendința demografică de îmbătrânire a populației va avea ca rezultat o creștere a ponderii populației cu vârsta de minimum 65 de ani de la 18,2%, la începutul anului 2013, la 28,1% în 2050, în timp ce ponderea populației de vârstă activă va scădea de la 66,2% la 56,9%.

[…] Se preconizează ca numărul persoanelor foarte vârstnice (definite ca persoane cu vârstă de minimum 80 de ani) să crească într-un ritm chiar și mai rapid, de peste două ori mai mare, urmând să atingă 57,3 milioane în 2050. Ca urmare a acestor tendințe diferite în cadrul grupurilor de vârstă, se preconizează că rata demografică de dependență a persoanelor în vârstă (persoane cu vârstă de minimum 65 de ani în raport cu cele cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani) va crește de la 27,5%, la începutul anului 2013, la aproximativ 50% în 2050. Aceasta înseamnă că în UE, unde în prezent există patru persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de minimum 65 de ani, se va ajunge, în mai puțin de 40 de ani, la un raport de două persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de minimum 65 de ani.”

(Sursă: Eurostat – https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained)

1 Care va fi, conform estimărilor Eurostat, ponderea populației cu vârsta de peste 65 ani în anul 2050, comparativ cu anul 2013?

2 Care este tendința generală în ceea ce privește ponderea populației de vârstă activă? Va crește sau va scădea? Cu cât?

3 Explică de ce specialiștii consideră că fenomenul accentuat de îmbătrânire demografică va pune o presiune crescândă pe populația activă în viitor.

Amintește-ți!

Cum se numește reprezentarea grafică prin care este redată distribuția populației pe grupe de vârstă și sexe?

Fig. 6 Distribuția populației pe medii – rural/urban (Sursă: https://statisticstimes.com/ demographics/world-urban-population.php)

Discută!

În tabelul de mai jos este redată ponderea populației vârstnice în două state europene, în perioada 1980–2020.

◗ De ce în Italia ponderea populației vârstnice este mai mare decât în Irlanda? Cu cât a crescut ponderea populației vârstnice în anul 2020 față de anul 1980 în Italia? Dar în Irlanda?

◗ Care sunt implicațiile sociale și economice pentru fiecare stat, pe termen lung?

Statul Italia Irlanda

1980 13,5% 10,7%

1990 14,9% 11,4%

2000 18,2% 11,2%

2010 20,4% 11,3%

2020 23,3% 14,4%

Sursă: https://data.oecd.org/pop/elderlypopulation.htm#indicator-chart

Rural Urban

Amintește-ți!

Ce sunt orașele? Care sunt componentele unui oraș?

7. MARILE ORAȘE EUROPENE

Europa se caracterizează printr-un nivel ridicat al urbanizării, dar cu diferențieri teritoriale importante. Există, așadar, țări în care peste 90% din populație locuiește în mediul urban (Marea Britanie, Belgia, Malta) și țări cu mai puțin de 50% populație urbană (Republica Moldova, Bosnia și Herțegovina, Albania).

Orașele se clasifică în funcție de: vechime, mărimea demografică, funcții economice etc.

După vechime, în Europa există diferite generații de orașe, de la cele antice până la cele medievale și moderne. Cele mai vechi orașe antice sunt construite în perioada greacă pe litoralul Mării Mediterane și al Mării Negre (Atena – fig. 1, Tomis – actualul oraș Constanța, Callatis – Mangalia de astăzi) și în perioada romană (Londra – Londinium, Paris – Luteția, Roma, Viena –Vindobona, Lisabona – Olissipona – fig. 2 etc.). În perioada Evului Mediu se dezvoltă orașe precum: Moscova, Kiev, Madrid, Praga, Varșovia (fig. 3), Budapesta, București, iar în perioada modernă: Manchester, Liverpool, Rotterdam, Sankt Petersburg ș.a.

După mărimea demografică, cele mai mari orașe europene (fig. 5), cu o populație de peste 10 milioane de locuitori (inclusiv zona metropolitană) sunt: Moscova, Londra și Paris. Cele mai multe orașe mari au o populație cuprinsă între 1 și 10 milioane de locuitori, precum: Berlin, Madrid, Roma, Viena, București.

Știai că…?

Reykjavik (fig. 4) este cel mai nordic oraș-capitală din Europa, dar și din lume.

Fig. 5 Principalele orașe europene

Fig. 1 Atena

Fig. 2 Lisabona

Fig. 3 Varșovia

Fig. 4 Reykjavik (Islanda)

După funcțiile economice, se pot diferenția: orașe portuare – Rotterdam Hamburg, Liverpool; orașe comerciale – Londra (fig. 6), Paris, Madrid, Genova; orașe industriale – Krivoi Rog, Birmingham, Katowice, Torino; orașe turistice –Nisa, Chamonix (fig. 7), Innsbruck, Kalovy Vary (Cehia); orașe financiar-bancare – Londra, Zürich, Paris, Frankfurt; orașe cu funcții complexe – majoritatea orașelor mari (orașele-capitală).

Parisul (fig. 10) este capitala Franței. Orașul este situat în partea central-nordică a țării, pe fluviul Sena. Are o populație de peste 2,2 milioane locuitori (12,26 milioane locuitori – aria metropolitană).

Inițial a fost o așezare celtică, apoi oraș roman, cu denumirile Luteția și Parisiorum. În secolele XVII-XIX s-a impus ca metropolă culturală a Europei, fiind supranumit Orașul Luminilor.

Reprezintă cel mai mare nod de comunicații al Franței, fiind deservit de două aeroporturi: Roissy–Charles de Gaulle și Orly. Trenul de mare viteză TGV leagă orașul Paris de marile orașe ale Franței, dar și de cele ale Europei (Amsterdam, Bruxelles, Londra – prin Eurotunnel, pe sub Canalul Mânecii). De asemenea, este și port fluvial.

Orașul Paris este o adevărată metropolă, cu universități vestite (Sorbona), muzee (Luvru – fig. 8), monumente (Arcul de Triumf), biserici (catedrala Notre-Dame – fig. 9). Simbolul orașului este Turnul Eiffel. Este cel mai vizitat oraș din lume.

Roma este capitala Italiei. Situat pe râul Tibru, în partea centrală a Italiei peninsulare, orașul este așezat pe șapte coline. Este supranumit Cetatea Eternă, Orașul celor șapte coline sau Orașul Sfânt. Are o populație de peste 2,7 milioane de locuitori (4 milioane locuitori – aria metropolitană).

Conform legendei, Roma a fost întemeiată de Romulus și Remus, în anul 753 î.Hr. Devine treptat capitala Imperiului Roman de Apus, apoi capitala statului papal. Este locul de apariție a curentului renascentist, iar din anul 1871 devine capitala Italiei unificate.

Știai că…?

Catedrala Notre-Dame este un impresionant monument de arhitectură gotică, aici fiind încoronat Napoleon. În prezent, aceasta este în reconstrucție din cauza unui incendiu produs în anul 2019.

Fig. 6 Londra

Fig. 9 Catedrala Notre-Dame

Fig. 7 Chamonix

Fig. 10 Paris – vedere panoramică (Turnul Eiffel și Sena)

Fig. 8 Muzeul Luvru

Știai că…?

Turnul de televiziune din Berlin (fig. 13) are 368 m înălțime și permite o vedere panoramică asupra orașului. La înălțimea de 203 m, în interiorul turnului, există un restaurant rotativ.

Roma este un important centru cultural, financiar, bancar, nod de transport (rutier, feroviar, aerian – aeroporturile: Leonardo da Vinci – Fiumicino și Ciampino). Orașul este considerat cel mai mare „muzeu” în aer liber, având cele mai multe monumente istorice și de artă din lume: Colosseumul, Fântâna Trevi (fig. 11), Panteonul – numit și Templul tuturor zeilor etc.

Orașul Madrid este situat în centrul Spaniei, în Meseta Spaniolă, la 650 m altitudine. Este traversat de râul Manzanares, un afluent a fluviului Tajo. Are o populație de 3,2 milioane de locuitori (6,7 milioane locuitori –aria metropolitană).

În 1561, regele Filip al II-lea al Spaniei transferă curtea regală la Madrid, devenind astfel metropola culturală de azi. Este cel mai important centru politic, economic și cultural-științific al țării. Orașul Madrid este nod feroviar, rutier și punct de escală pe rutele transatlantice către America Latină (aeroportul Barajas). Principalele atracții turistice ale orașului sunt: Palatul Regal (fig. 12), Muzeul Prado, stadionul Santiago Bernabeu, Fântâna Cibeles, Plaza Mayor, Puerta Alcala etc.

Berlinul este capitala Germaniei, fiind cel mai mare oraș al țării, cu aproximativ 3,7 milioane de locuitori (4,5 milioane locuitori – aria metropolitană). Este situat în Câmpia Germaniei de Nord și este traversat de râurile Spree și Havel.

Orașul Berlin este atestat documentar în sec. al XIII-lea, fiind pe rând capitala Regatului Prusiei și apoi a Imperiului German. După Al Doilea Război Mondial, orașul a fost împărțit de Zidul Berlinului în Berlinul de Est și în Berlinul de Vest, pentru ca în anul 1990, după reunificarea Germaniei, să redevină capitala Germaniei.

Este un oraș cosmopolit, vizitat pentru arhitectură, monumente, artă contemporană (Poarta Brandenburg, Clădirea Parlamentului – Reichstag, Catedrala din Berlin, Turnul de Televiziune etc.).

Londra este capitala Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, fiind cel mai mare oraș al tării, cu peste 9 milioane de locuitori (14,26 milioane locuitori – aria metropolitană). Este situat în Bazinul Londrei, pe râul Tamisa, la 60 de km distanță de vărsarea Tamisei în Marea Nordului.

În anul 43 d.Hr., romanii au fondat orașul Londinium, care s-a dezvoltat treptat, pentru ca ulterior să devină capitala regatului.

Londra este al treilea port european, fiind deservit de mai multe aeroporturi (Heathrow – cel mai mare). Are cea mai mare lungime de linii ferate subterane (381 km) și 275 de stații de metrou.

Orașul este un important centru politic, economic, cultural și științific la nivel mondial. Este unul dintre marile centre financiare ale lumii, cu Bursa de Valori din Londra. Reprezintă un mozaic de culturi, religii și de etnii. Dintre principalele atracții turistice ale orașului, se remarcă: Big Ben (turnul cu ceas al Palatului Parlamentului – fig. 14), British Museum, Tower Bridge, Roata din Londra (London Eye), Abația Westminster.

Fig. 11 Fântâna Trevi

Fig. 12 Palatul Regal

Fig. 13 Turnul de televiziune din Berlin

Fig. 14 Palatului Parlamentului

Moscova este capitala Federației Ruse, fiind cel mai mare oraș al țării și al Europei, cu peste 13 milioane de locuitori (21,5 milioane locuitori – aria metropolitană). Este situat pe colinele joase Smolensk–Moscova (253 m altitudine), pe râul Moscova.

Prima atestare documentară datează din anul 1147. De-a lungul timpului, a fost capitala mai multor forme statale ale Rusiei.

Reprezintă cel mai mare nod de comunicații al statului, cu 11 magistrale feroviare și cu 13 magistrale rutiere. Este deservit de patru aeroporturi și de trei porturi fluviale care îi asigură legătura cu Marea Neagră, Marea Azov, Marea Caspică, Marea Baltică și cu Marea Albă.

În centrul orașului se află Kremlinul (fig. 15), un complex fortificat care include palate și catedrale, fiind sediul guvernului și reședința oficială a președintelui țării. În apropiere se află Piața Roșie, cu Mausoleul lui Lenin (aici se află depus trupul fostului conducător), Catedrala Sfântul Vasile Blajinul, Catedrala Kazan, Muzeul Național de Istorie (fig. 16).

Orașul este un important centru politic, economic, cultural, religios și științific al lumii.

Aplică!

1 Cu ajutorul atlasului geografic școlar sau a hărții murale a Europei, localizează orașele precizate în textul lecției.

2 Compară două orașe europene, la alegere, precizând două asemănări și două deosebiri. Asemănările și deosebirile se pot referi la vechimea orașelor, mărimea demografică sau la funcțiile economice.

Portofoliu

Cu ajutorul internetului și al enciclopediilor, realizează un tabel în care să centralizezi caracteristicile fiecărui oraș din lista de mai jos, după modelul de mai jos. Atașează tabelul în portofoliul tău de geografie.

Listă cu orașe europene: Amsterdam, Lisabona, Sankt Petersburg, Kiev, Sofia, București, Varșovia, Atena, Budapesta, Praga.

Nr. crt. Oraşul Statul Unitatea de relief Râul/ Fluviul Numărul de locuitori Vechimea (perioada)

Știai că…?

Obiective turistice (minimum două)

◗ Teatrul Balșoi (fig. 17) din Moscova este cunoscut pe plan mondial pentru reprezentațiile celebrului balet Lacul Lebedelor, de Piotr Ilici Ceaikovski.

◗ Metroul din Moscova (fig. 18) este cunoscut în întreaga lume pentru cele 10 stații luxos decorate.

◗ Abația Westminster este o catedrală construită în stil gotic unde au loc încoronările regilor Regatului Unit (fig. 19).

Fig. 19 Abația Westminster

Fig. 15 Complexul Kremlin

Fig. 16 Muzeul Național de Istorie

Fig. 18 Stație de metrou din Moscova

Fig. 17 Teatrul Balșoi

8. RESURSELE NATURALE ȘI VALORIFICAREA LOR

Amintește-ți!

◗ Care sunt principalele resurse de subsol? Dar de suprafață?

◗ Ce sunt resursele energetice?

Aplică!

Analizează harta resurselor naturale din Europa și precizează:

a. trei state cu resurse de cărbuni;

b. trei state cu resurse de petrol;

c. trei state cu resurse de fier;

d. două state cu resurse de uraniu;

e. două state cu resurse de cupru;

f. două state cu cel puțin cinci tipuri de resurse.

Știai că…?

Federația Rusă deține cele mai mari rezerve de gaze naturale de pe glob.

Ocupă locul zece în lume, în ceea ce privește rezervele de uraniu.

În Europa există resurse naturale variate, de subsol și de suprafață, cu o valoare economică importantă, însă numai unele dintre ele constituie rezerve importante. Acestea sunt distribuite neuniform la nivelul continentului (fig. 1), existând state cu resurse naturale suficiente pentru necesarul economic propriu și state care nu dispun de resurse naturale importante și care importă fie de la alte state europene, fie din exterior, de la state extraeuropene.

Resurse de subsol. Europa se remarcă prin zăcăminte considerabile de resurse energetice (cărbuni, petrol și gaze naturale), minereuri de fier și unele minereuri neferoase (cupru, plumb, zinc, bauxită, aur, argint), prin anumite roci de construcție (îndeosebi marmură și granit) și prin zăcămintele de sare.

Zăcăminte importante de cărbuni se află în: Germania (bazinele carbonifere Ruhr și Saar), Ucraina (bazinul Donețk), Polonia (bazinul Silezia Superioară), Federația Rusă (bazinele Peciora și Moscova), Marea Britanie (bazinele Yorkshire și Wales). Cele mai însemnate zăcăminte de petrol și gaze naturale se găsesc în platformele continentale ale Mării Nordului –fig. 2 (exploatate de: Norvegia, Marea Britanie, Țările de Jos, Belgia, Danemarca, Germania) și ale Mării Negre, precum și în zona Volga – Ural (Federația Rusă), zona Mării Caspice etc.

Resursele energetice sunt utilizate pentru a obține energie electrică

termică, precum și sub formă de combustibil pentru mijloacele de transport.

Fig. 1 Principalele resurse naturale din Europa

Fig. 2 Platformă petrolieră (Marea Nordului)

Minereurile de fier sunt importante pentru industria metalurgică. Resurse semnificative există în Suedia (bazinele Kiruna și Gällivare – cel mai ridicat conținut de fier), Ucraina (bazinul Krivoi–Rog) și în Federația Rusă (bazinul Kursk–Belgorod – fig. 3).

Pe lângă resursele naturale de fier, Europa deține rezerve importante de minereuri neferoase, precum: cupru (Federația Rusă, Polonia), plumb și zinc (Suedia, Spania), aur și argint (Federația Rusă, Suedia, România –fig. 4), bauxită (Franța, Grecia, Ungaria, Serbia, Federația Rusă). Acestea sunt utilizate în diverse ramuri industriale (industria metalurgiei neferoase, industria aeronautică, industria electronică și electrotehnică).

Dintre zăcămintele nemetalifere, în Europa se găsesc cantități mari de zăcăminte de sare, în țări precum: Franța, Spania (fig. 5), Italia, România, Germania, Ucraina, Federația Rusă. Sarea este utilizată în industria alimentară și în industria chimică.

Granitul și marmura sunt printre cele mai utilizate și valoroase roci de construcție din Europa. Depozite importante de marmură se află în țări precum Italia (marmura de Carrara – fig. 6), Grecia, Portugalia, Spania, România, iar zăcăminte de granit în Marea Britanie, Finlanda, Italia, România etc.

Resurse de suprafață (de sol). Europa se remarcă prin păduri, soluri fertile și prin ape. Deși este un continent puternic antropizat, Europa conservă încă mari suprafețe forestiere (fig. 7). Între statele bine împădurite sunt cele scandinave (îndeosebi Suedia și Finlanda – peste 60% din teritoriu este acoperit de păduri), Federația Rusă și statele care au zone montane înalte (Slovenia, Austria). Resursele forestiere sunt utilizate în construcții, industria mobilei, pentru obținerea hârtiei, încălzire ș.a.

Cu ajutorul internetului și al enciclopediilor, realizează un text geografic cu tema Anomalia magnetică Kursk – cea mai mare anomalie magnetică de pe Pământ. Menționează ce reprezintă, unde se manifestă și ce efecte poate avea. Prezintă colegilor materialul realizat și

Fig. 3 Exploatare la suprafață a minereului de fier (Kursk)

Fig. 5 Salina Cardona (Spania)

Fig. 6 Carieră de marmură (Carrara, Italia)

atașează-l la portofoliu.

Fig. 7 Suprafețele împădurite din Europa

Fig. 4 Mina de aur Roșia Montană (România)

Amintește-ți!

◗ Ce reprezintă energia verde?

◗ Care sunt resursele energetice regenerabile?

EUROPA – IDENTITATE GEOGRAFICĂ

Solurile fertile ocupă suprafețe întinse în Europa Centrală, în Europa Estică și de Sud-Est, susținând culturile agricole (fig. 8).

Continentul european beneficiază de un bogat potențial hidroenergetic, însă inegal distribuit. Acesta este reprezentativ în state precum Federația Rusă (numeroase hidrocentrale pe Volga – fig. 9), Ucraina, statele scandinave (îndeosebi Norvegia, care obține peste 90% din energia electrică în hidrocentrale), precum și în statele cu unități montane întinse (România – Munții Carpați; Italia, Elveția – Munții Alpi).

În ultimele decenii, statele europene s-au orientat către resursele alternative regenerabile, precum: energia solară, eoliană, mareomotrică sau geotermală. În comparație cu cele tradiționale, resursele alternative sunt inepuizabile, mult mai eficiente și au un impact redus asupra mediul înconjurător.

Resurse alternative State

Energia solară centrale heliotermice – Odeillo în Franța centrale fotovoltaice – Germania

Energia eoliană Marea Britanie, Danemarca, Germania (fig. 10), Țările de Jos, Suedia

Energia mareomotrică centrale mareomotrice – Franța (La Rance, prima din lume – fig. 11), Marea Britanie, Federația Rusă

Energia geotermală Islanda, Italia, Ungaria, România

Aplică!

Completează rebusul de mai jos și vei descoperi pe verticală denumirea tipului de energie obținută cu ajutorul vântului.

1. Resursă exploatată din Marea Nordului.

2. Stat european care obține peste 90% din energia electrică în hidrocentrale.

3. Tip de energie care face parte din categoria resurselor regenerabile.

4. Statul care deține cele mai mari rezerve de gaze naturale de pe glob.

5. Rocă de construcție exploatată din Grecia.

6. Bazin carbonifer din Ucraina.

7. Tip de energie valorificat în Islanda.

Fig. 10 Parc eolian (Germania)

Fig. 8 Soluri fertile în Câmpia Europei de Est

Fig. 11 Centrala mareomotrică La Rance (Franța)

Fig. 9 Hidrocentrală pe Volga (Federația Rusă)

9. ACTIVITĂȚILE ECONOMICE: AGRICULTURA, INDUSTRIA, SERVICIILE

Europa se caracterizează printr-o economie dezvoltată, concentrând toate activitățile economice; predomină serviciile, urmate de industrie și de agricultură.

Agricultura. Este intensivă și performantă în statele din Europa Vestică, Nord-Vestică și Centrală. În aceste state, ponderea populației active ocupate în agricultură este redusă (3–5%), locul acesteia fiind luat de utilaje mecanizate, chimizare etc.

Agricultura este influențată de condițiile climatice, relief și de sol, ceea ce determină existența la nivelul continentului a unor regiuni agricole caracterizate prin culturi agricole specifice. Astfel, în Europa Sudică se cultivă viță-de-vie, măslini și citrice (portocali, lămâi); în Europa Vestică și Centrală predomină cultura cerealelor (grâu, orz, ovăz, secară, porumb), a cartofului și a plantelor tehnice (sfeclă de zahăr, floarea-soarelui, soia, rapiță). Europa Estică se remarcă îndeosebi prin cultura cerealelor (fig. 1) și a plantelor tehnice, iar în Europa Nordică, datorită condițiilor climatice nefavorabile, se cultivă pe suprafețe restrânse cartofi și plante furajere pentru animale, iar în sere se cultivă legume (fig. 2).

Continentul european este cunoscut pentru producțiile importante de cereale (grâu), cartofi și de rapiță.

Amintește-ți!

Care sunt domeniile activităților economice?

1 Pe baza hărții din fig. 3, menționează:

a. două state cu teren arabil peste 50% din suprafață;

b. trei state cu teren arabil sub 10% din suprafață;

c. trei state în care producția de cereale este foarte mare;

d. trei state cu producție mare de cartofi.

2 Explică de ce state precum Austria, Elveția, Albania, Croația, Grecia au producții agricole mici.

Fig. 1 Cultura grâului (Federația Rusă)

Fig. 2 Sere pentru legume (Suedia)

Fig. 3 Ponderea terenurilor arabile și producția de cereale și de cartofi în Europa (2020)

Știai că…?

◗ În Europa se află limita nordică de cultură pentru trei tipuri de plante: măslin (în jurul Mării Mediterane, până la aproximativ 40–45° latitudine nordică), viță-de-vie (până la 47° latitudine nordică) și cereale (până la 62° latitudine nordică).

◗ În Europa, orezul se cultivă pe suprafețe restrânse, dar cu producții ridicate, în special în Câmpia Padului din Italia (fig. 4).

◗ Provincia spaniolă Alicante este singurul loc din Europa unde se cultivă curmalul (plantă specifică oazelor din deșerturile arabe).

Printre statele europene cu zone viticole și cu podgorii renumite se remarcă: Franța (regiunea Champagne a fost numită sit al Patrimoniului Mondial UNESCO – fig. 5), Italia, Spania, Portugalia, România și Republica Moldova.

În Europa predomină creșterea intensivă a animalelor, în complexe agro-zootehnice specializate. Cu toate acestea, se mai întâlnește și forma tradițională de creștere a animalelor, respectiv cea pastorală, în munții înalți. Se cresc de regulă bovine (Țările de Jos – fig. 6, Franța, Germania), porcine (Polonia, Federația Rusă, Germania), ovine și caprine (Spania, Franța, România), cabaline (Federația Rusă, Polonia). De asemenea, se practică piscicultura (Islanda, Norvegia, Suedia), iar în nordul continentului se cresc reni (fig. 7). Avicultura (creșterea păsărilor) este răspândită pe întreg continentul, iar sericicultura în Europa Sudică.

În ultimele decenii, statele europene sunt orientate spre o agricultură ecologică. Rolul acesteia este de a furniza hrană naturală și sănătoasă și de a proteja mediul înconjurător. Statele cu cea mai mare piață pentru produse agricole ecologice sunt: Germania, Franța, Marea Britanie, Italia și Elveția. La nivelul Uniunii Europene, produsele agricole certificate ecologic sunt marcate cu o siglă oficială (fig. 8).

Banca Mondială de Semințe Svalbard este un depozit de semințe aflat în Longyearbyen, Insula Svalbard (Norvegia). Aceasta a fost creată în anul 2008 de către un grup de cercetători și are ca scop conservarea, într-un depozit subteran (fig. 9), în condiții de maximă siguranță, a unei varietăți de semințe de plante, originare din toate colțurile globului (peste 1,5 milioane de mostre diferite de semințe din diverse culturi agricole).

Vreau să știu mai mult

Fig. 4 Cultivarea orezului (Italia)

Fig. 8 Siglă pentru produse certificate ecologic în Uniunea Europeană

Fig. 5 Regiunea Champagne (Franța)

Fig. 6 Creșterea bovinelor (Țările de Jos)

Fig. 7 Fermă de reni (Finlanda)

Fig. 9 Intrarea în depozitul de semințe Svalbard

Industria. În prezent, continentul european se orientează spre ramurile industriale de vârf, renunțând treptat la ramurile industriale poluante și mari consumatoare de resurse neregenerabile.

Cele mai importante ramuri industriale din Europa sunt:

a. industria energiei electrice: obținerea energiei electrice prin termocentrale (Federația Rusă, Germania, Polonia, Ucraina), hidrocentrale (Volgograd, Samara – pe Volga; Porțile de Fier I – pe Dunăre; Norvegia), centrale nucleare (Franța – fig. 10, Suedia, Belgia), centrale mareomotrice (Franța, Regatul Unit), centrale geotermice (Islanda, Italia, Federația Rusă), centrale eoliene (Germania, Țările de Jos, Franța, Danemarca, Regatul Unit), centrale solare (Franța, Spania);

b. industria constructoare de mașini: produce autoturisme (Germania, Franța, Italia, Regatul Unit, Spania), avioane (Germania, Franța, Regatul Unit), nave maritime (Germania, Regatul Unit, Franța, Norvegia), locomotive (Germania, Ucraina, Polonia, Federația Rusă);

c. industria chimică și petrochimică: Germania, Italia, Franța, Federația Rusă;

d. industria lemnului: Suedia, Finlanda, Norvegia, Federația Rusă, Italia, România;

e. industria textilă: Regatul Unit, Italia, Germania, Romania;

f. industria alimentară: se remarcă prin vinuri (Franța, Italia, Spania, Republica Moldova, România, Portugalia), brânzeturi (Franța produce între 350 și 400 de tipuri de brânzeturi – fig. 11, Italia, Grecia, Elveția), ulei de măsline (Italia, Grecia, Spania), pește (Norvegia –fig. 12, Grecia, Islanda).

Amintește-ți!

◗ Ce reprezintă Revoluția Industrială? În ce stat a apărut?

◗ Care sunt principalele ramuri industriale?

Portofoliu

Cu ajutorul atlasului geografic școlar și al hărții din fig. 13 identifică principalele regiuni industriale din Europa. Pentru fiecare regiune, enumeră două centre industriale și două ramuri industriale specifice.

Fig. 10 Centrală nucleară (Franța)

Fig. 11 Brânzeturi (Franța)

Fig. 12 Prelucrarea peștelui (Norvegia)

Fig. 13 Principalele regiuni industriale din Europa

GEODEX

drum expres (drum rapid) – drum public pe care viteza minimă este de 50 km/h, iar viteza maximă de 120 km/h;

TGV (Train à Grande Vitesse) –tren de mare viteză în Franța; AVE (Alta Velocidad Española) –tren de mare viteză în Spania; ICE (Intercity-Expres) – tren de mare viteză în Germania. Marea

Serviciile reprezintă peste 80% din piața forței de muncă în următoarele șapte țări: Țările de Jos, Marea Britanie, Belgia, Malta, Franța, Danemarca și Luxemburg. Dintre cele mai importante activități de servicii, menționăm: căile de comunicație și transporturile, comerțul și turismul.

Căile de comunicație și transporturile asigură legătura între diferitele regiuni din Europa și au un rol esențial în activitatea socio-economică a continentului.

Transporturile terestre (feroviare și rutiere). Europa se remarcă prin trenuri de mare viteză, precum TGV în Franța, AVE în Spania, ICE în Germania și tuneluri feroviare (cel mai lung este St. Gothard, în Elveția, 57 km, urmat de Eurotunnel, pe sub Canalul Mânecii, care leagă Franța de Marea Britanie, 50 km – fig. 14). Transporturile rutiere prezintă o distribuție neuniformă (fig. 18). Continentul prezintă autostrăzi și drumuri expres foarte bine dezvoltate în Europa Vestică și Centrală. Germania deține cea mai lungă rețea de autostrăzi din Europa (fig. 15).

Transporturile navale (fluviale și maritime).

Transporturile fluviale prezintă un trafic intens pe Rin, Dunăre, Sena, Volga, Tamisa, Nipru. Fluviul Rin se situează pe primul loc ca trafic de mărfuri, iar orașul Duisburg (Germania) este cel mai mare port fluvial. Cel mai mare port maritim din Europa este Rotterdam (Țările de Jos) – fig 16. Alte porturi maritime reprezentative sunt: Constanța, Hamburg, Londra, Barcelona, Marsilia, Genova. Transporturile aeriene. Cel mai mare aeroport din Europa (ca trafic de călători) este Heathrow (Londra) – fig. 17. Alte aeroporturi mari din Europa sunt: Charles de Gaulle (Paris), Schiphol (Amsterdam), Frankfurt am Main (Germania – cel mai mare ca trafic de mărfuri), Sheremetyevo (Moscova), Leonardo da Vinci (Roma).

Fig. 14 Hartă Eurotunnel

Fig. 15 Autostradă în Germania

Fig. 16 Portul Rotterdam (Țările de Jos)

Fig. 18 Lungimea autostrăzilor și a drumurilor expres în Europa

Fig. 17 Aeroportul Heathrow (Londra)

Aplică!

CerculPolardeNord

Marea Baltică

Transporturile speciale. Sunt bine reprezentate prin: sistemul de conducte (în special pentru gaze naturale și petrol), telecomunicații, linii electrice de înaltă tensiune ș.a.

Activitățile comerciale și turistice. Statele europene importă cu precădere resurse minerale, petrol, echipamente electrice și electronice, mașini și utilaje, autovehicule și exportă mai ales mașini și echipamente, autovehicule, produse farmaceutice, produse chimice, computere, produse electronice și optice. Principalii parteneri ai statelor europene sunt: SUA, China și Turcia. Europa dispune de un potențial turistic bogat, atât natural, cât și antropic, statele europene având venituri semnificative din această activitate economică (fig. 20). Cele mai vizitate state din Europa sunt: Franța, Spania, Italia, Germania, Marea Britanie, Austria, Grecia, Federația Rusă și Portugalia.

Aplică!

Copiază pe caiet tabelul următor și calculează balanța comercială a țărilor menționate. Au o balanță comercială excedentară sau deficitară?

Valoarea importurilor şi a exporturilor de bunuri şi de servicii, în milioane USD (2020)

Ai de trimis un container cu mărfuri din Marea Britanie în Turcia. Stabilește un traseu pe apă și pe cale ferată, prin care poți să expediezi containerul. Ce porturi și ce rută alegi? Folosește cele două hărți de la paginile 68 (fig. 18) și 69 (fig. 19). Compară opțiunea ta cu cea a colegului de bancă.

Discută!

Comentează afirmația: creșterea continuă a volumului transporturilor conduce la o presiune din ce în ce mai mare asupra mediului, în legătură directă cu modificările climatice și cu pierderea biodiversității. Cum pot transporturile să influențeze clima? Dar biodiversitatea?

Amintește-ți!

Ce este balanța comercială? De câte tipuri poate fi?

Sursă: ourworldindata.org

Fig. 20 Venituri din turism (2020), Sursă: Banca Mondială

Fig. 19 Principalele porturi din Europa

Știai că…?

Statele care nu fac parte din Uniunea Europeană, precum Norvegia, Islanda, Liechtenstein, Elveția, fac parte din una sau din mai multe organizații (de exemplu: Spațiul Economic European – SEE, Asociația Europeană a Liberului Schimb – AELS, Spațiul Schengen) ce reglează schimburile de mărfuri și circulația persoanelor între acestea și Uniunea Europeană.

10. UNIUNEA EUROPEANĂ

Uniunea Europeană (UE) reprezintă o organizație economică și politică unică, având ca obiective crearea unei piețe interne, libera circulație, dezvoltarea durabilă, coeziunea economică, socială și teritorială, crearea unei uniuni economice și monetare ș.a. Uniunea Europeană numără în prezent 27 de state membre (fig. 1), iar sediul său se află la Bruxelles (Belgia – fig. 2).

Uniunea Europeană este un organism unic în care statele își păstrează suveranitatea, dar anumite decizii se iau unitar pentru a dobândi o importanță crescută la nivel mondial.

Aplică!

Analizează harta alăturată (fig. 1), apoi precizează:

a. statele membre ale Uniunii Europene;

b. statele în curs de aderare;

c. state potențial candidate;

d. statul care a părăsit Uniunea Europeană (Brexit).

Uniunea Europeană a fost creată după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când Europa era devastată economic și social după anii de război. După ce, în anul 1941, Europa se aflase la apogeul dezvoltării sale, în anul 1945, la finele războiului, aceasta era aproape dărâmată din punct de vedere politic, economic și militar. La nivel mondial, doar SUA și URSS mai puteau fi considerate ,,puteri mondiale”.

Data ,,nașterii” Uniunii Europene este considerată ziua de 9 mai 1950, când Robert Schuman (fig. 3), ministrul francez al afacerilor externe, a rostit o declarație, cunoscută ulterior ca Declarația Schuman, în care menționa

Fig. 1 Europa și statele Uniunii Europene

Fig. 3 Robert Schuman

Fig. 2 Comisia Europeană

necesitatea unui plan de refacere a Europei și crearea unui organism comun – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Astfel, înființarea Uniunii Europene și extinderea sa a cunoscut mai multe etape.

Etapa 1: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO)

În urma Declarației Schuman, în 1951, la Paris, ia ființă CECO, care are ca scop formarea unei piețe comune a cărbunelui și a oțelului, mai întâi între Franța și Germania (care se aflaseră într-o lungă perioadă de criză, iar aceasta constituia un scop pentru reconcilierea lor economică), cu posibilitatea aderării și a altor state. Astfel, celor două li s-au alăturat Italia, Țările de Jos (Olanda), Belgia și Luxemburg. Tratatul de la Paris, prin care a fost înființat CECO, marchează începutul construcției europene.

Etapa 2: Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom)

Pe data de 25 martie 1957, statele membre ale Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) au semnat un tratat pentru înființarea Comunității Economice Europene (CEE) și altul pentru înființarea Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom). Scopul CEE era de a întări relațiile de cooperare între statele membre, prin includerea altor sectoare economice, iar scopul CEEA era de a garanta că materialele nucleare nu sunt folosite în scop nuclear, ci doar pentru obținerea energiei electrice.

Etapa 3: Uniunea Europeană (UE)

La 7 februarie 1992, în urma semnării Tratatului de la Maastricht (Țările de Jos), se pun bazele Uniunii Europene. Prin aceasta, se face tranziția de la integrarea economică la integrarea politică. Statele europene intră într-o fază nouă a unificării, trecând de la cooperarea strict economică, la o politică externă și de securitate comună și, ulterior, la cooperarea statelor UE în domeniile justiției și afacerilor interne.

Statele membre ale Uniunii Europene, în funcție de anul aderării, sunt redate în tabelul următor.

Anul aderării Statul

Observații

1951 Franța, Germania, Italia, Belgia, Țările de Jos, Luxemburg State fondatoare

1973 Marea Britanie (a părăsit Uniunea Europeană în anul 2020), Irlanda, Danemarca

1981 Grecia

1986 Spania, Portugalia

1995 Suedia, Finlanda, Austria

la CE

la CE

la UE

2004 Estonia, Letonia, Lituania, Cipru, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria Aderă la UE

2007 România, Bulgaria

la UE

2013 Croația Aderă la UE

Sursă: https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/ history-eu/1945-59_ro

Un exemplu al cooperării în domeniile justiției și afacerilor interne îl constituie Acordul Schengen (fig. 4), semnat în anul 1985. Acesta prevede existența unui spațiu european fără frontiere interioare. El se aplică și pentru statele non-membre, precum Norvegia, Islanda și Liechtenstein.

Știai că…?

◗ Tratatul de la Maastricht a fost semnat de reprezentanți din 12 țări: Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania, Regatul Unit și Țările de Jos. Ulterior, parlamentele din fiecare țară au ratificat tratatul.

◗ Pentru a comemora semnarea Tratatului de la Maastricht a fost realizat un monument din piatră (fig. 5), amplasat în fața clădirii guvernului provinciei Limburg din Maastricht.

Fig. 4 Localitatea Schengen

Fig. 5 Monumentul Tratatului de la Maastricht

Vreau să știu mai mult

că…?

În anul 1999 a fost constituită Zona Euro, iar la data de 1 ianuarie 2002 a intrat în circulație moneda euro, ca monedă oficială, în 19 state ale Uniunii Europene, înlocuind moneda proprie a fiecărei țări.

Cadrul instituțional al UE cuprinde 7 instituții europene, 7 organisme ale UE și peste 30 de agenții descentralizate. În privința administrației, există alte 20 de agenții și organizații ale UE care îndeplinesc funcții juridice specifice și 4 servicii interinstituționale care sprijină instituțiile, fiecare cu rolul său. Există 4 instituții decizionale principale care conduc administrația UE: Parlamentul European (Bruxelles/Strasbourg – fig. 6/Luxemburg), Consiliul European (Bruxelles), Consiliul Uniunii Europene (Bruxelles/Luxemburg) și Comisia Europeană (Bruxelles/Luxemburg și reprezentanțe în întreaga UE). Activitatea lor este completată de alte instituții și organisme, printre care: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Luxemburg) – fig. 7, Banca Centrală Europeană (Frankfurt – fig. 8), Curtea de Conturi Europeană (Luxemburg) și Parchetul European (Luxemburg).

Principalele acte juridice ale Uniunii Europene sunt: regulamentele (se aplică automat și uniform pentru toate statele membre), directivele (fiecărui stat îi revine dreptul să-și stabilească metodele de atingere a rezultatului/directivei) și deciziile (obligatorii pentru toate statele). Bugetul Uniunii se stabilește atât pe termen lung (5–7 ani), cât și anual. Pe termen lung, se stabilesc domeniile prioritare și bugetele alocate, iar accesul la fondurile europene se face prin programe și prin instrumente de finanțare.

Populația Uniunii Europene este de aproximativ 450 milioane de locuitori, iar suprafața de peste 4 milioane km². Economia UE este una dintre cele mai mari, la nivel mondial, însumând o valoare totală a tuturor bunurilor și a serviciilor produse de 14,5 mii de miliarde euro (2021). Alături de China și de SUA, UE este unul dintre cei mai importanți actori în comerțul internațional, acoperind aproximativ 14% din comerțul mondial cu mărfuri.

Uniunea Europeană are asociate și câteva simboluri, care integrează apariția sa, valorile și obiectivele sale principale: Ziua Europei (9 mai), Imnul UE (Odă Bucuriei), drapelul, moneda euro și motto-ul: „Unitate prin diversitate”.

Vreau să știu mai mult Aplică!

1 Accesează site-ul oficial al Uniunii Europene (https://european-union. europa.eu/), secțiunea Obiective și valori. Alege câte trei obiective și câte trei valori promovate de Uniunea Europeană pe care le consideri cele mai importante și argumentează alegerea făcută.

2 Documentează-te pe internet și identifică primele zece state din cadrul Uniunii Europene cu cel mai mare număr de locuitori și cu cea mai mare suprafață. Realizează o listă în care să ordonezi crescător aceste țări, în funcție de cele două criterii.

Fig. 6 Parlamentul European (Strasbourg)

Fig. 7 Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Luxemburg)

Fig. 8 Banca Centrală Europeană (Frankfurt)

Fig. 9 Monede și bancnote euro

11. CARACTERIZAREA GEOGRAFICĂ A UNOR STATE

FRANȚA

❖ Capitala: Paris

❖ Suprafața: 551 500 km²

❖ Populația: aproximativ 68 mil. loc. (2022)

❖ Limba oficială: franceza

❖ Forma de guvernământ: republică prezidențială

Franța este localizată în Europa Vestică, având ieșire la Oceanul Atlantic, în vest, la Marea Nordului, în nord și la Marea Mediterană, în sud (fig. 1).

A. Cadrul natural

Relieful (fig. 2) este variat și format din unități de câmpie (Bazinul Parisului, Câmpia Loarei, Bazinul Aquitaniei), unități de podiș (Podișul Ardeni, Podișul Normandiei, Masivul Armorican) și unități montane de vârstă hercinică (Masivul Central Francez, Munții Jura, Munții Vosgi) și de vârstă alpină (Munții Alpi – 4807 m în vf. Mont Blanc, Munții Pirinei).

Clima este influențată de mai mulți factori, precum: deschiderea către Oceanul Atlantic, Curentul Cald al Atlanticului de Nord, Marea Mediterană, vânturile de vest, dispunerea reliefului etc.

Știai că…?

Franța este traversată de meridianul de 0º (Greenwich), fiind localizată, din punct de vedere longitudinal, în emisferele estică și vestică.

Aplică!

1 Localizează pe harta fizică a lumii insulele: Corsica, Réunion, Martinica, Noua Caledonie, Guadelupa și Polinezia Franceză.

2 Menționează cel puțin două avantaje pe care le are Franța deținând aceste teritorii.

3 Analizează harta fizică a Europei și precizează:

a. două state vecine cu Franța care au ieșire la Marea Mediterană;

b. trei state vecine cu Franța care nu au ieșire la mare sau la ocean;

d. munții care realizează granița dintre Franța și Spania.

Fig. 1 Franța, localizarea

Europa

Amintește-ți!

◗ Precizează două caracteristici ale tipurilor de climate din Franța.

◗ Ce tip de lac este Geneva, după originea cuvetei lacustre?

◗ Numește două specii faunistice pentru fiecare tip de vegetație din textul lecției.

Franța prezintă un climat temperat-oceanic în nord și în vest, temperat-continental în est și mediteraneean în sud. În zona montană este specific climatul montan, care diferă în funcție de altitudine și de orientarea culmilor.

Rețeaua hidrografică (fig. 2) este bogată și reprezentată de râuri, cu debit mare tot timpul anului, precum Sena (fig. 3), Loara, Garonne, Rin, Ron, Dordogne etc. Cel mai important lac este Geneva (fig. 4), situat la granița cu Elveția.

Vegetația este formată din păduri de foioase (stejar, fag), păduri de conifere în zona montană și din vegetație mediteraneeană (cu asociații vegetale de maquis și garriga) în sudul țării.

Vreau să știu mai mult

Alături de Insula Corsica din Marea Mediterană, Franța deține teritorii și în alte zone pe glob, precum Guyana Franceză (America de Sud), Insula Réunion (Oceanul Indian), Insulele Guadelupa și Martinica (Marea Caraibilor), Insulele Noua Caledonie și Polinezia Franceză (Oceanul Pacific) etc. Împreună cu aceste teritorii, Franța are o suprafață de 674 843 km².

B. Populația, a ş ezările umane ş i economia Populația majoritară este de naționalitate franceză, dar există și un număr însemnat de imigranți care provin, în special, din nordul Africii. Densități mari ale populației se întâlnesc în regiunea Parisului, în nordul țării și în zona mediteraneeană din sud, iar densități reduse, în zonele montane înalte. Aproximativ trei sferturi din populația țării este concentrată în mediul urban. Cele mai importante orașe sunt: Paris, Lyon, Marsilia, Toulouse, Lille, Bordeaux, Nisa, Nantes, Rennes etc.

Franța prezintă o economie dezvoltată și diversificată, bazată pe resurse proprii, dar și pe importuri. Dispune de resurse variate de subsol, precum cărbuni (regiunile Lorena, Provence), minereuri de fier (Lorena, în nord-estul țării), uraniu, bauxită (Provence, în sudul țării), petrol și gaze naturale. Dintre resursele de sol, Franța deține o suprafață considerabilă ocupată cu păduri și cu terenuri agricole.

Ramura economică principală este industria. Ramurile industriale sunt dintre cele mai diversificate, precum industria energetică (atomocentrale, termocentrale, centrale mareomotrice – La Rance), siderurgică (regiunea Lorena), constructoare de mașini (automobile Paris – fig. 5), avioane (Toulouse), nave maritime (Marsilia, Le Havre), locomotive, industria electronică, textilă (Lyon, Lille) și a produselor din piele (fig. 6), alimentară (Paris), chimică (produse cosmetice, Paris) etc.

Agricultura este diversificată și mecanizată, Franța fiind cel mai mare producător și exportator agricol al Uniunii Europene. Se cultivă grâu, porumb, floarea-soarelui, orz, sfeclă de zahăr, pomi fructiferi și viță-de-vie Se cresc bovine, ovine și porcine. Se practică și pescuitul.

Fig. 3 Fluviul Sena

Fig. 4 Lacul Geneva

Fig. 5 Fabrică de automobile

Fig. 6 Produse din piele

Rețeaua de căi de comunicație este modernă și diversificată, Franța beneficiind de toate tipurile de transport. Transportul rutier beneficiază de peste 1 000 000 km de drumuri publice, dintre care aproximativ 12 000 km de autostrăzi, care asigură legătura între principalele orașe ale țării. Transportul feroviar se remarcă prin trenurile de mare viteză TGV (peste 300 km/h) – fig. 7. Prin tunelul de sub Canalul Mânecii se asigură legătura, rutieră și feroviară, cu Marea Britanie. Transporturile fluviale și maritime sunt dezvoltate; cele mai importante porturi fluviale sunt Paris (pe Sena) și Lyon (pe Ron), iar maritime: Marsilia, Le Havre și Dunkerque. Aeroporturile cele mai importante sunt în Paris (Charles de Gaulle, Orly), Nisa, Marsilia, Strasbourg, Toulouse. Sistemul de transporturi foarte dezvoltat influențează și dezvoltarea turismului care, prin potențialul natural și antropic de care dispune, situează Franța pe locul 1 la nivel mondial în privința numărului de turiști. Cele mai atractive resurse turistice antropice sunt: capitala, Paris (Turnul Eiffel, Catedrala Notre-Dame, Muzeul Luvru etc.), împrejurimile orașului Paris (celebrele palate de la Versailles, Fontainebleau etc. și parcul de distracții Disneyland), litoralul mediteraneean (Coasta de Azur – fig. 8, cu orașele-stațiuni Cannes, Nisa, St. Tropez etc.), stațiunile din Munții Alpi (montane: Chamonix, Mont Blanc și balneare: Aix-les-Bains, Evian-les-Bains) și Munții Pirinei (Lourdes), litoralul Atlantic (stațiunile Deauville, Trouville), Valea Loarei (castele renumite, precum Amboise – fig. 9, Chinon, Loches etc.). Dintre obiectivele turistice naturale se remarcă: Duna din Pilat, Gorges du Verdon, Peștera Lascaux etc.

Portofoliu

Documentează-te de pe internet și realizează un eseu despre cinci obiective turistice din Franța care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO.

Aplică!

1 Cu ajutorul internetului, descoperă cinci simboluri ale Franței pentru care este recunoscută la nivel mondial.

2 Completează rebusul de mai jos, notând pe verticala A–B denumirea unei mărci de automobile originară din Franța.

1. Insulă care aparținei Franței, situată în Marea Mediterană.

2. Peninsulă din vestul Franței.

3. Fluviu care traversează capitala Paris.

4. Oraș în care se află sediul Parlamentului European.

5. Vegetație mediteraneeană formată din arbuști, specifică Franței.

6. Oraș mare din Franța situat pe fluviul Ron.

7. Marcă de automobile originară din Franța.

Discută!

Împreună cu ceilalți colegi, menționați cel puțin trei produse alimentare specifice Franței.

Șampania este produsă doar în Franța, în regiunea Champagne, de unde băutura și-a luat denumirea. Produsele similare din alte regiuni poartă denumirea de vinuri spumante.

Fig. 7 TGV

Fig. 9 Castelul Amboise

Fig. 8 Coasta de Azur

GERMANIA

❖ Capitala: Berlin

❖ Suprafața: 357 376 km²

❖ Populația: aproximativ 83 mil. loc. (2022)

❖ Limba oficială: germana

❖ Forma de guvernământ: republică parlamentară

Germania este situată în Europa Centrală, cu ieșire la Marea Nordului și la Marea Baltică în partea de nord (fig. 1), unde deține și o serie de insule. Este un stat federal, format din 16 landuri.

A. Cadrul natural

Relieful este variat și coboară în trepte de la sud la nord. Este format din unități montane de vârstă alpină (Munții Alpii Bavariei – 2963 m în vf. Zugspitze – fig. 2), de vârstă hercinică (Munții Pădurea Neagră, Munții Pădurea Boemiei, Munții Metaliferi, Munții Harz), din unități de podiș (Podișul Bavariei, Podișul Renan) și din unități de câmpie (Câmpia Germaniei de Nord) – fig. 4

Știai că…?

Pentru a reduce distanța de aproximativ 460 km dintre Marea Nordului și Marea Baltică (evitând navigarea în jurul peninsulei Iutlanda), Germania a construit Canalul Kiel (fig. 3).

1 Analizează harta fizică a Germaniei și precizează statele care se învecinează cu Germania.

2 Localizează pe harta fizică a Germaniei unitățile de relief menționate în textul lecției.

Fig. 1 Germania, localizarea în Europa

Fig. 3 Canalul Kiel Aplică!

Fig. 4 Germania, harta fizico-geografică

Fig. 2 Vârful Zugspitze

Germania are un climat temperat-continental de tranziție între climatul temperat-oceanic din vest și climatul temperat-continental din est. În zona montană din sud este specific climatul alpin.

Rețeaua hidrografică este bogată și reprezentată de fluvii și de râuri, precum Rin (fig. 5), Dunăre, Main, Elba, Weser, Oder etc. Numeroase lacuri se întâlnesc în Câmpia Germaniei și în Munții Alpii Bavariei (Lacul Boden/ Constanța situat la granița cu Elveția și Austria – fig. 6).

Germania este traversată de mai multe canale navigabile care fac legătura între diferite artere fluviale importante, precum Canalul Dunăre–Main–Rin, Canalul Central (între Rin–Weser–Elba–Oder) și între Marea Nordului și Marea Baltică (Canalul Kiel). Prin Canalul Dunăre–Main–Rin se asigură legătura între Marea Neagră și Marea Nordului. Arterele navigabile din interiorul țării au o lungime de aproximativ 7000 km.

Vegetația este alcătuită din păduri de foioase (stejar, fag – fig. 7), păduri de conifere (brad, pin) și din pajiști naturale. În nordul țării se întâlnește vegetația de landă. Fauna este reprezentată de: căprioară, mistreț, jder, hârciog etc.

B. Populația, a ş ezările umane ş i economia

Germania este țara cu cea mai numeroasă populație din Uniunea Europeană; în Europa se află pe locul al doilea (după Federația Rusă). Majoritatea populației este de naționalitate germană, dar există și imigranți proveniți din: Turcia, Grecia, Italia, România etc. Densitatea populației este de aproximativ 230 loc/km². Cele mai populate regiuni sunt Valea Rinului, Bazinul Ruhr, marile orașe, iar regiunile mai puțin populate sunt nordul Câmpiei Germaniei și Alpii Bavariei. Majoritatea populației este concentrată în mediul urban (aproximativ 85%). Cele mai importante orașe (fig. 3) sunt: Berlin, München (fig. 8), Hamburg, Bremen, Dresda, Dortmund, Rostock, Duisburg, Frankfurt (fig. 9), Bonn, Köln, Stuttgart etc.

Aplică!

Precizează doi factori care influențează clima Germaniei.

Aplică!

1 Localizează pe hartă principalele orașe ale Germaniei.

2 Cu ajutorul informațiilor de la ora de istorie, menționează anul în care s-a realizat unificarea Germaniei.

GEODEX

landă – formațiune vegetală secundară formată din arbuști și ierburi semperviriscente; a apărut în urma degradării pădurilor de stejar datorită factorilor naturali precum: exces de apă sau lipsa apei, incendii, sol nisipos permeabil sau argilos impermeabil, dar și a factorilor antropici – defrișări.

Fig. 8 München

Fig. 9 Frankfurt

Vreau să știu mai mult

Fig. 5 Fluviul Rin

Fig. 6 Lacul Boden

Fig. 7 Pădure de foioase (Munții Pădurea Neagră)

Germania este cel mai mare producător de automobile din Europa.

Discută!

Explică de ce Germania este considerată motorul economiei europene .

că…?

În Germania, rețeaua de autostrăzi are o lungime de aproximativ 13 000 km. Nu există limită de viteză, dar se recomandă să se circule cu viteza maximă de 130 km/h.

Datorită resurselor naturale de care dispune, dar și a celor din import, Germania beneficiază de o economie diversificată, fiind cea mai dezvoltată țară din Europa. Deține resurse variate de subsol, precum cărbuni superiori (lignit și huilă în Bazinele Ruhr, Saar), minereuri de fier (Munții Harz), minereuri auro-argentifere, sare, petrol și gaze naturale (platforma continentală a Mării Nordului). Pădurile și terenurile agricole reprezintă resurse naturale importante pentru Germania. Industria reprezintă „inima” economiei germane, datorită ramurilor dezvoltate, precum: energetică (fig. 10), siderurgică, metalurgia neferoasă, constructoare de automobile (Stuttgart – fig. 11, München), nave maritime (Hamburg), chimică și petrochimică (Dresda), electronică și electrotehnică (fig. 12), textilă, alimentară etc.

Influențată de condițiile climatice, relief și de sol, agricultura este intensivă și mecanizată. Germania este o mare producătoare de cereale (grâu, porumb, secară), plante tehnice (hamei, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr), cartofi și de pomi fructiferi. Se cresc bovine, porcine, iar pescuitul reprezintă o veche ocupație a populației din nordul țării.

Căile de comunicație au un rol foarte important în economia țării, Germania beneficiind de toate tipurile de transport (rutier, feroviar, fluvial, maritim și aerian).

Schimburile comerciale maritime cu alte state sunt facilitate de orașele-port Bremen, Hamburg, Kiel și Rostock, de la Marea Nordului și de la Marea Baltică. În orașul Frankfurt se află unul dintre cele mai mari aeroporturi internaționale din lume – Aeroportul Internațional Frankfurt. Principalele atracții turistice antropice sunt: castele (Neuschwanstein), muzee (Bode), palate (Charlottenburg), catedrale (Catedrala din Köln – fig. 13), capitala țării – Berlin, stațiunile montane din Alpii Bavariei, stațiunile balneare (Baden-Baden – fig. 14) etc. Atracțiile turistice naturale cunoscute sunt: Lacul Boden, izvoarele Dunării, cascadele Rinului, Masivul Zugspitze etc.

Aplică!

1 Cu ajutorul internetului, descoperă cinci simboluri pentru care Germania este recunoscută la nivel mondial.

2 Cu ajutorul hărții fizico-geografice a Germaniei de la pag. 76 (fig. 4), localizează orașele -port (fluviale și maritime) și precizează importanța lor.

Fig. 13 Catedrala din Köln

Fig. 14 Stațiunea balneară Baden-Baden

Fig. 10 Industria energetică

Fig. 11 Fabrică de automobile

Fig. 12 Fabrica Siemens, electronică și electrotehnică

ITALIA

❖ Capitala: Roma

❖ Suprafața: 302 073 km²

❖ Populația: aproximativ 60 mil. loc. (2022)

❖ Limba oficială: italiana

❖ Forma de guvernământ: republică parlamentară

Italia este situată în Europa Sudică sau Mediteraneeană (fig. 1), în Peninsula Italică, având ieșire la Marea Mediterană, unde deține mai multe insule.

A. Cadrul natural

Italia are un relief (fig. 4) variat și complex, dominat însă de treapta munților și a dealurilor. În nord sunt localizați Munții Alpi, de vârstă alpină, care prezintă masivitate, relief glaciar, roci metamorfice și sedimentare.

Munții Apenini (fig. 2) reprezintă coloana vertebrală a Italiei, deoarece sunt situați în lungul Peninsulei Italice, ajungând și în insula Sicilia. Sunt munți tineri, formați în orogeneza alpină prin cutarea scoarței terestre și prin vulcanism. Altitudinea maximă este de 2914 m, în vf. Gran Sasso.

Aplică!

Analizează harta fizică a Italiei (fig. 4), apoi numește:

a. statele care se învecinează cu Italia;

b. cele două state enclave de pe teritoriul Italiei;

c. două mari insule din Marea Mediterană care aparțin Italiei.

Știai că…?

Italia deține un teritoriu exclavă în Elveția, numit Campione d’Italia (fig. 3). Este o comună situată în cantonul Ticino.

Fig. 4 Italia, harta fizico-geografică

Fig. 3 Exclava Campione d’Italia

Fig. 2 Munții Apenini

Fig. 1 Italia, localizarea în Europa

Aplică!

1 Localizează pe harta fizică a Italiei unitățile de relief menționate în textul lecției.

2 Precizează doi factori care influențează clima Italiei.

Regiunile de dealuri sunt localizate la poalele Munților Alpi (Piemont) și Apenini și fac trecerea spre relieful de câmpie. Câmpia Padului este localizată în nordul Italiei, între Munții Alpi și Munții Apenini. Este traversată de râul Pad, de la vest la est, și reprezintă principala regiune agricolă a țării. La baza Munților Apenini se întâlnesc câmpii litorale înguste.

În Italia, climatul este temperat-continental în nord și mediteraneean în restul peninsulei. La altitudini mari este întâlnit climatul montan. Se resimte vântul cald și uscat din nordul Africii numit siroco.

Rețeaua hidrografică (fig. 4) este reprezentată de râuri care izvorăsc din Munții Alpi, precum Pad (fig. 5) și Adige, sau din Munții Apenini, cum sunt Tibru și Arno. Sunt prezente lacuri glaciare (Garda, Maggiore, Como –fig. 6), lacuri vulcanice (Bolsena, Trasimeno) și lagune (Veneția).

Vegetația este alcătuită majoritar din specii mediteraneene, precum: pin maritim, castan, măslin, citrice, mirt, rozmarin etc. În munți sunt prezente pădurile de conifere și pajiștile alpine. Solurile sunt de tip terra rossa.

Italia este localizată la contactul dintre două mari plăci tectonice, respectiv Placa Eurasiatică și Placa Africană, aspect care determină o activitate seismică și vulcanică mai pronunțată. Cei mai cunoscuți vulcani activi sunt: Vezuviu, Etna, Stromboli și Vulcano. Vulcanul Vezuviu (fig. 7) este localizat în zona golfului Napoli (la 10 km de orașul Napoli), are o altitudine medie de aproximativ 1270 m și a devenit faimos prin erupția din anul 79 d.Hr., când a acoperit complet orașele Herculanum și Pompei cu cenușă și cu lavă. Vulcanul Etna este situat în insula Sicilia, are o altitudine de aproximativ 3350 m și este cel mai înalt vulcan activ din Europa. Ultima erupție a avut loc în anul 2022. Vulcanul Stromboli este localizat pe insula cu același nume, în nordul Insulei Sicilia, și este activ. Vulcano este localizat pe insula omonină din Marea Tireniană, fiind un vulcan activ.

B. Populația, a ş ezările umane ş i economia

GEODEX

piemont – formă de relief, asociată dealurilor, formată la contactul unor munți înalți cu o zonă joasă depresionară sau de câmpie.

Italia reprezintă unul dintre cele mai dezvoltate state ale lumii, din punct de vedere economic. Are o populație care o situează pe locul al treilea în Uniunea Europeană și pe locul al cincilea în Europa. Predomină populația de naționalitate italiană, însă există și imigranți proveniți din țări europene și extraeuropene.

Densitatea populației este mai mare în regiunile de câmpie, cele mai populate regiuni fiind Câmpia Padului, zonele litorale, marile orașe, iar regiunile mai puțin populate sunt cele montane, cu altitudini mari. Mediul urban concentrează peste 70 % din populație, majoritatea fiind

Fig. 5 Râul Pad

Fig. 6 Lacul Como

Fig. 7 Vulcanul Vezuviu

Vreau să știu mai mult

localizată în partea de nord a țării. Principalele orașe sunt: Roma (fig. 8), Milano, Torino, Napoli, Bologna, Palermo, Florența, Veneția (fig. 9) etc.

Aplică!

1 Localizează pe hartă orașele Italiei menționate în textul lecției.

2 Utilizând informațiile din textul lecției, calculează densitatea medie a populației Italiei.

În centrul orașului Roma, pe malul drept al Tibrului, se află statul enclavă Vatican (fig. 10). Are o suprafață de 0,44 km² și o populație de aproximativ 453 locuitori, fiind cel mai mic stat din lume. Vaticanul este condus de Papă, acesta fiind ales pe viață, iar limba oficială este latina.

Economia Italiei se bazează în principal pe industrie. Resursele naturale de care dispune sunt reduse cantitativ, Italia fiind nevoită să importe. Se exploatează resurse de minereuri feroase și neferoase, sulf, mercur, marmură, cărbuni, petrol, gaze naturale (Câmpia Padului, Platforma continentală a Mării Adriatice).

Ramurile industriale dezvoltate sunt: industria energetică, siderurgică, constructoare de mașini (Torino), utilaje agricole, nave maritime (Genova), industria chimică și petrochimică, electronică și electrotehnică, textilă, alimentară etc.

Datorită proiectelor de modernizare, dar și a factorilor naturali care o influențează, agricultura Italiei este intensivă și reprezintă o ramură importantă a economiei. Se cultivă cereale (grâu, porumb), viță-de-vie, măslini, citrice, legume etc. Italia este una dintre marile exportatoare de ulei de măsline, tomate, vin, lămâi, struguri etc. Se cresc bovine, caprine, ovine, porcine și se practică pescuitul.

Rețeaua de căi de comunicație este dezvoltată, Italia dispunând de toate tipurile de transport (rutier, feroviar, fluvial, maritim și aerian –Aeroportul Internațional Leonardo da Vinci – Roma). Comerțul cu celelalte state se desfășoară pe cale terestră, maritimă (orașe-port precum Genova, Palermo) și aeriană.

Numărul mare de turiști care vizitează anual Italia se datorează numeroaselor atracții turistice, atât antropice, precum Colosseumul, Turnul din Pisa, castelele (Sforzesco), muzeele (Muzeul Național de Știință și Tehnică Leonardo da Vinci), stațiunile montane din Alpi, orașul Veneția, cât și naturale, cum sunt: litoralul Mării Mediterane, Peștera Grota de Smarald, peșterile din Toirano, lacul Como, vulcanii Vezuviu, Etna, laguna Veneției etc.

Orașul Milano este cunoscut drept Capitala modei, datorită celebrelor case de modă care își desfășoară activitatea în oraș.

Aplică!

Cu ajutorul internetului, descoperă ce mărci de automobile se produc în Italia.

Discută!

Explică de ce în partea de nord a Italiei este dezvoltată industria, iar în partea de sud este dezvoltată agricultura.

Fig. 10 Vatican

Vreau să știu mai mult

Fig. 8 Roma

Fig. 9 Veneția

Știai că…?

Aplică!

1 Analizează harta fizică a Europei și precizează numele statelor care se învecinează cu Federația Rusă.

2 Localizează pe hartă insulele și peninsulele menționate în textul lecției.

Știai că…?

◗ Federația Rusă se întindea în trecut pe trei continente, respectiv Europa, Asia și America de Nord. Statul Alaska, situat în nord-vestul continentului America de Nord, a aparținut în trecut Federației Ruse. În anul 1867 a fost cumpărat de Statele Unite ale Americi cu suma de 7,2 milioane de dolari.

◗ Federația Rusă este țara cu cele mai lungi frontiere și cu cei mai mulți vecini.

Aplică!

1 Localizează pe harta fizică a Federației Ruse (fig. 2) unitățile de relief menționate în textul lecției.

2 Precizează doi factori care influențează clima Federației Ruse.

FEDERAȚIA RUSĂ

❖ Capitala: Moscova

❖ Suprafața: 17 075 400 km²

❖ Populația: aproximativ 146 mil. loc. (2022)

❖ Limba oficială: rusa

❖ Forma de guvernământ: republică prezidențială

Federația Rusă este localizată în Europa Estică și reprezintă cel mai mare stat din lume ca suprafață. Se întinde pe două continente, Europa și Asia, având ieșire la Marea Baltică (în vest), Marea Neagră (în sud-vest), Marea Caspică (în sud-vest), Oceanul Arctic (în nord) și la Oceanul Pacific (în est) –fig. 1. Deține mai multe insule, precum Novaia Zemlea, Severnaia Zemlea, Noua Siberie în Oceanul Arctic și Kurile, Sahalin în Oceanul Pacific, precum și o exclavă (Kaliningrad), între Lituania și Polonia. Peninsulele mai mari care aparțin Federației Ruse sunt: Kola (în Europa), Taimîr, Ciukcilor, Kamceatka (în Asia).

A. Cadrul natural

Relieful Federației Ruse (fig. 2) este format din munți, podișuri și din câmpii. În partea europeană se regăsesc munții Caucaz (5642 m, vf. Elbrus) și Ural, podișurile Volgăi, Valdai, Central Rus și câmpiile Europei de Est și Precaspică. În partea asiatică se întâlnesc munții Altai, Saian, Stanovoi, Sihote Alin, Verhoiansk, Podișul Siberiei Centrale și Câmpia Siberiei de Vest.

Datorită suprafeței foarte mari, se diferențiază mai multe tipuri de climate, precum: temperat-continental excesiv, subpolar și polar (în nord), semiarid (în nord-vestul Mării Caspice), temperat-oceanic (în partea asiatică, la Oceanul Pacific) și montan.

Numeroase ape curgătoare, cu lungimi și debite mari, străbat teritoriul rusesc și se varsă în lacurile, mările și în oceanele limitrofe. Astfel, Volga și Ural se varsă în Marea Caspică, Peciora, Obi, Enisei, Lena în Oceanul Arctic,

Fig. 1 Federația Rusă, localizarea pe harta lumii

Amur în Oceanul Pacific, în partea asiatică. Acestea sunt folosite pentru obținerea hidroenergiei, irigații și pentru transport fluvial. Lacurile importante sunt: Baikal, Ladoga, Onega și Rîbinsk.

Vegetația este influențată în special de condițiile climatice. Astfel, în zona Mării Caspice există o vegetație specifică de semideșert, în sudul Câmpiei Europei de Est este caracteristică stepa, care se continuă spre nord cu păduri de foioase (fag) și cu păduri de conifere (brad, pin). În nordul extrem este prezentă vegetația de tundră și silvotundră (formată din mușchi, licheni – fig. 3 și arbuști pitici).

Pădurea de conifere, denumită taiga (fig. 4), se desfășoară de la Marea Baltică (în vest) până la Oceanul Pacific (în est), ocupând o suprafață mare din Federația Rusă. Reprezintă cel mai întins biom de pe Terra și o sursă importantă de oxigen. Este formată din brad, pin, molid și reprezintă habitatul pentru animale precum: elan, urs, vultur auriu, cocoș de munte etc. Solurile caracteristice sunt podzolurile.

B. Populația, a ş ezările umane ş i economia

Federația Rusă reprezintă statul cu cel mai mare număr de locuitori din Europa. Majoritatea populației este localizată în partea europeană (peste 75%). Densitatea medie a populației este redusă. Predomină populația de naționalitate rusă (peste 80%), însă există și alte naționalități, precum: bașkiri, bieloruși, iakuți, tătari, ucraineni etc. Peste 70% din populația țării trăiește în mediul urban. Regiuni cu o concentrare mare de populație sunt marile orașe din partea europeană, cum sunt Moscova, Sankt Petersburg, Kazan (fig. 6), Volgograd, Samara, Ufa, Perm etc., dar și din partea asiatică, precum Novosibirsk (fig. 7), Ekaterinburg, Celeabinsk, Omsk, Krasnoiarsk (orașe cu peste 1 milion de locuitori). Multe dintre orașe s-au dezvoltat în apropierea zonelor cu resurse importante de subsol.

Lacul Baikal (fig. 5) este cel mai adânc lac de pe Terra (1637 m) și constituie cea mai mare acumulare de apă dulce de pe glob. Reprezintă mediul de viață pentru aproximativ 800 de specii de animale și 245 specii de plante. S-a format într-o depresiune tectonică, acum circa 15–20 milioane de ani.

1 Localizează pe hartă orașele Federației Ruse menționate în textul lecției.

2 Utilizând informațiile din text, calculează densitatea medie a populației din Federația Rusă.

GEODEX

biom – sistem ecologic complex format din mai multe ecosisteme similare; bașkiri – grup etnic de naționalitate turcă și de religie musulmană, care trăiește pe teritoriul Federației Ruse, în zona montană.

Fig. 5 Lacul Baikal

Fig. 4 Taigaua siberiană

Fig. 3 Licheni Știai că…?

Vreau să știu mai mult

Fig. 6 Kazan

Fig. 7 Novosibirsk

Știai că…?

◗ Orașul Sankt Petersburg (fig. 11) a fost întemeiat de țarul Petru cel Mare, în anul 1703, și a fost capitala Imperiului Rus în perioada 1703–1918. Are o populație de aproximativ 5 milioane de locuitori și este situat pe fluviul Neva, la țărmul Mării Baltice.

Federația Rusă prezintă o economie dezvoltată și diversificată, care se bazează în special pe resursele naturale proprii. Se exploatează resurse de petrol și gaze naturale (Câmpia Precaspică, zona Volga-Ural), cărbuni (bazinele Peciora, Kuzbass), minereuri feroase și neferoase (zonele Ural, Siberia), minereuri auro-argentifere, diamante, uraniu (Podișul Siberiei Centrale), roci de construcție etc. Sunt dezvoltate industriile energetică (termocentrale, hidrocentrale, atomocentrale), siderurgică, metalurgică, constructoare de mașini (fig. 8), utilaje agricole, locomotive, nave maritime (Sankt Petersburg – fig. 9), avioane, industria chimică și petrochimică, electronică și electrotehnică, a lemnului, textilă, alimentară etc.

◗ Transsiberianul (fig. 12) reprezintă cea mai lungă cale ferată din lume. Se desfășoară între orașele Moscova și Vladivostok, având lungimea de 9288 km. Construcția s-a realizat în perioada 1891–1916. Din această magistrală pornesc ramificații către alte state –Kazahstan, China.

Agricultura este dezvoltată, în special în partea sudică europeană, și este influențată de condițiile climatice. Se cultivă cereale (grâu, porumb, orz, secară), plante tehnice (floarea-soarelui, tutun, sfeclă de zahăr), legume, pomi fructiferi etc. Se cresc bovine, ovine, porcine. În Oceanul Pacific se practică pescuitul, iar în partea nordică se cresc reni.

Căile de comunicație sunt dezvoltate și diversificate. Transporturile rutiere, feroviare, fluviale, maritime și aeriene deservesc teritoriul rusesc și facilitează legăturile comerciale cu alte state.

Federația Rusă exportă gaze naturale, petrol, cărbuni, minereuri feroase și neferoase etc. și importă produse agricole, mașini industriale etc.

Atracțiile turistice naturale sunt: litoralul de la Marea Neagră, Marea Caspică, Lacul Baikal, munții Ural, Altai, Peninsula Kamceatka etc., iar cele antropice: reprezentate de biserici (Catedrala Sfântul Vasile, Moscova), muzee (Ermitaj –fig. 10, Sankt Petersburg), palate (Kremlin, Moscova).

Discută!

Un sfert din suprafața totală a Federației Ruse se află în Europa și concentrează trei sferturi din populație. Trei sferturi din suprafața Federației Ruse se află în Asia și concentrează un sfert din populație. Care crezi că este cauza acestei repartiții inegale a populației Federației Ruse?

Fig. 8 Lada, automobil din Federația Rusă

Fig. 9 Șantier naval, Sankt Petersburg

Fig. 11 Sankt Petersburg (iarna)

Fig. 10 Muzeul Ermitaj

Fig. 12 Transsiberianul

ISLANDA

❖ Capitala: Reykjavik

❖ Suprafața: 103 000 km²

❖ Populația: aproximativ 365 000 loc. (2022)

❖ Limba oficială: islandeza

❖ Forma de guvernământ: republică prezidențială

Islanda este un stat insular situat în Europa Nordică, în Oceanul Atlantic, la sud de Cercul Polar de Nord (fig. 1). Este compus dintr-o insulă extinsă (Islanda) și alte câteva insule mai mici (Grímsey, Heimaey, Surtsey).

A. Cadrul natural

Relieful Islandei (fig. 2) este format, în mare parte, dintr-un podiș vulcanic) cu o altitudine medie de 600–700 m, iar în sud, din masive montane acoperite de ghețari. Sunt prezenți peste 100 de vulcani, iar aproximativ 30 dintre ei sunt activi (Hekla, Askja, Laki). Activitatea vulcanică a determinat apariția gheizerelor și a izvoarelor termale. În zona litorală sudică se întâlnește relieful de câmpie pe suprafețe înguste, iar în cea nordică sunt prezente fiordurile.

Aplică!

Localizează pe atlasul geografic școlar sau pe harta murală a Europei insulele menționate în textul lecției.

Știai că…?

◗ Islanda este cea mai mare insulă vulcanică de pe Terra.

◗ Insula Grímsey, din nordul Islandei, este traversată de Cercul Polar de Nord.

Atlantic

Islanda este localizată într-o zonă de rift, pe Dorsala Atlantică (fig. 3), între Placa Nord-Americană și Placa Eurasiatică. Prin această fractură a scoarței terestre (fig. 4) iese la suprafață magma, iar insula se desparte în două părți care se depărtează una de cealaltă.

Fig. 3 Dorsala Atlantică

Fig. 4 Fractura dintre plăcile tectonice

Fig. 2 Islanda, harta fizico-geografică

Vreau să știu mai mult

Fig. 1 Islanda, localizarea în Europa

Aplică!

Localizează pe harta fizică a Europei orașele din Islanda menționate în textul lecției.

Climatul Islandei este predominant subpolar. În extremitățile sudică și vestică este temperat-oceanic, fiind influențat de Curentul Cald al Atlanticului de Nord, care menține temperaturile în jurul valorii de –1oC (iarna). Precipitațiile se reduc cantitativ de la sud către nord.

Apele curgătoare sunt numeroase, au o lungime redusă, debit mare și prezintă foarte multe cascade. Cel mai lung râu este Thorsau, cu aproximativ 230 km lungime. Sunt prezente lacuri de origine glaciară și vulcanică.

Vegetația este influențată în special de condițiile climatice. Este specifică tundra până la altitudini de 500 m. Fauna este alcătuită din păsări, pești și balene.

B. Populația, a ş ezările umane ş i economia

Știai că…?

◗ Rata de alfabetizare în Islanda este de 100%.

◗ În Islanda nu există transport feroviar de pasageri.

Populația Islandei nu este numeroasă. Peste jumătate din numărul locuitorilor se află în orașul-capitală Reykjavik și în zona sa metropolitană. Densitatea medie a populației este redusă, aproximativ 3 loc/km². Predomină populația de naționalitate islandeză (peste 80%), însă există și alte naționalități, precum danezi sau suedezi. Peste 90% din populație trăiește în mediul urban. Principalele orașe sunt: Reykjavik (fig. 5), Akureyri, Keflavik și Isafjordur.

Economia Islandei se bazează pe pescuit și pe produsele obținute din prelucrarea peștelui. Singurele resurse naturale de care dispune Islanda sunt gheizerele, izvoarele termale și rocile de construcție. Ramura industrială cea mai dezvoltată este industria de prelucrare a peștelui, pe baza resurselor proprii. Sunt prezente și metalurgia neferoasă (prelucrarea aluminiului) și petrochimia, ambele dezvoltate pe baza materiilor prime din import. Recent, s-a dezvoltat sectorul serviciilor, cu producția de software și biotehnologia. Se importă produse alimentare.

Agricultura se bazează pe creșterea animalelor, precum bovine, ovine și cabaline. Din cauza condițiilor climatice nefavorabile, se cultivă, pe suprafețe foarte restrânse, cartofi și furaje pentru animale, iar în sere sunt cultivate legume.

Căile de comunicație sunt influențate de relief și de condițiile climatice. Sunt dezvoltate transporturile maritime, rutiere și aeriene.

Portofoliu

Realizează o investigație despre topirea ghețarilor din Islanda. Documentează-te de pe internet și din enciclopedii, apoi descrie fenomenul, menționează cauzele și posibilele soluții.

Islanda dispune de importante atracții turistice naturale, precum ghețari (Vatnajokull), vulcani activi (Hekla), cascade (Gullfoss, Skogafoss), fiorduri (Hrutafjordur), gheizere (Geysir – fig. 6), izvoare termale, diferite parcuri naționale (Thingvellir), lacuri (Laguna Albastră), aurore boreale (fig. 7) etc. Atracțiile turistice antropice sunt reprezentate de biserici, muzee, marile orașe (Reykjavik, Akureyri) etc.

Aplică!

Compară statele Islanda și Italia, precizând o asemănare și două deosebiri. Asemănările și deosebirile se pot referi la: poziție geografică, relief, climă, ape, vegetație, populație, orașe, economie.

Fig. 5 Reykjavik

Fig. 6 Gheizer

Fig. 7 Auroră boreală

RECAPITULARE ȘI AUTOEVALUARE

I Notează în caiet varianta corectă de răspuns.

1. Munții Pirinei s-au format în orogeneza:

a. alpină;

b. caledoniană;

2. În Islanda este localizat vulcanul:

a. Etna;

b. Hekla;

c. hercinică;

d. precambriană.

c. Stromboli; d. Vezuviu.

3. Strâmtoarea care desparte continentele Europa și Africa se numește:

a. Bosfor;

b. Dardanele;

4. Cel mai lung fluviu din Europa este:

a. Dunărea;

b. Sena;

5. Elanul este o specie de mamifere care trăiește în:

a. silvostepă;

b. taiga;

c. Gibraltar; d. Kerci.

c. Tamisa; d. Volga.

c. tundră; d. zona mediteraneeană.

II Copiază enunțurile pe caiet, apoi completează-le cu informațiile corecte.

1. Continentul Europa este situat, din punct de vedere latitudinal, în emisfera … .

2. Punctul extrem vestic al Europei este Capul … .

3. Munții Ural s-au format în orogeneza … .

4. Cea mai mare parte a continentului Europa este localizată în zona de climă .

5. Stejarul de plută este specific climatului … .

III Citește, cu atenție, textul de mai jos.

Ocupă peninsula cu același nume și o serie de insule mai mari sau mai mici din mările învecinate: Marea Adriatică, Marea Ionică, Marea Tireniană și Marea Ligurică. În nord, de-a lungul Munților Alpi, sub forma unui arc de cerc, se învecinează cu Franța, Austria, Elveția și Slovenia.

Relieful este complex și variat, munții ocupând cea mai mare parte din suprafața țării: Munții Alpi, cu văi și lacuri glaciare numeroase, Munții Apenini, cu un peisaj variat și altitudinea maximă de 2914 m în Vârful Gran Sasso. Există și vulcani activi, de exemplu Etna, cel mai înalt vulcan activ de pe continent.

Printre orașele cu peste un milion de locuitori și totodată importante centre economice se numără: Milano, Napoli și Torino. Orașe-muzeu, centre turistice și comerciale sunt: Florența, Veneția și Genova.

Precizează:

a. numele statului descris în text;

b. numele celui mai înalt vulcan activ din statul descris;

c. denumirea a două unități de relief;

d. denumirea a două orașe cu peste un milion de locuitori.

IV

Realizează corespondența dintre statele europene din coloana A și orașele-capitală din coloana B.

A B

1. Finlanda a.  Berlin

2. Polonia b.  Madrid

3. Estonia c.  Berna

4. Spania d.  Tallinn

5. Elveția e.  Helsinki f.  Varșovia

V Pe harta de mai jos sunt marcate state cu litere de la A la J și orașe-capitală cu numere de la 1 la 15.

Analizează harta și răspunde la următoarele cerințe:

1. Precizează numele statelor marcate, pe hartă, cu litere de la A la J.

2. Precizează numele orașelor-capitală marcate, pe hartă, cu numere de la 1 la 15

3. Țărmul cu fiorduri este specific statului marcat, pe hartă, cu litera … .

4. Este situat în Peninsula Iberică statul marcat, pe hartă, cu litera … .

5. Orașul-capitală marcat, pe hartă, cu numărul 1 este traversat de râul

6. Pentru statul marcat, pe hartă, cu litera B este specific climatul … .

7. Statul fondator al Uniunii Europene marcat, pe hartă, cu litera D se numește … .

EUROPA ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ

1. Valori culturale și umane europene

2. Calitatea vieții în Europa

◗ EVALUARE

1. VALORI CULTURALE ȘI UMANE EUROPENE

De-a lungul timpului, în Europa s-au remarcat nuclee artistice, religioase și politice care au fost integrate în identitatea culturală a fiecărui stat.

Bazinul Mării Mediterane constituie leagănul civilizației. În Antichitate, în Grecia, s-a născut conceptul de democrație, iar nevoia de cunoaștere a anticilor europeni a dus la descoperiri științifice în geografie, matematică, fizică, astronomie, filozofie etc. Expansiunea Imperiului Roman a dus la răspândirea și la sistematizarea așezărilor în noile teritorii cucerite, prin amplasarea de clădiri cu funcții administrative, apeducte și viaducte.

Evul Mediu este ilustrat printr-o societate feudală și printr- o influență tot mai crescută a religiei, urmând a se extinde ulterior în teritoriile nou descoperite prin creștinarea populațiilor indigene.

Următoarele curente artistice, apărute pe continentul european, au marcat cultura acestuia, dar și a lumii întregi. Renașterea punea accent pe individ și pe emoții, omul fiind în centrul tuturor lucrurilor. Cei mai importanți reprezentanți ai Renașterii au fost: Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti – fig. 1, Rafael Sanzio, Sandro Botticelli. Clasicismul s-a remarcat prin ordine, echilibru și prin rigoare (Jean de la Fontaine, Molière), iar barocul a introdus abundența de ornamente (Diego Velázquez, Peter Paul Rubens). Realismul a încercat să reproducă realitatea în artă și în literatură (Honoré de Balzac, Gustave Flaubert, Lev Tolstoi). Impresionismul s-a manifestat mai ales în pictură (Claude Monet, Pierre-Auguste Renoir), apoi în muzică (Claude Achille Debussy), prin punerea accentului pe mișcare, pe simularea luminii reale. Iluminismul a fost mișcarea de eliberare a gândirii, cu motto-ul lui Immanuel Kant „îndrăznește să gândești”; alți reprezentanți au fost Isaac Newton, Voltaire și Jean-Jacques Rousseau. Cubismul, cu reprezentantul cel mai cunoscut Pablo Picasso, și suprarealismul, reprezentat de Salvador Dalí, sunt curente artistice unde realitatea devine abstractă.

Toate aceste idei și valori culturale și umane au depășit continentul european, devenind cunoscute în întreaga lume, mai întâi prin imperiile coloniale și marile descoperiri geografice, iar în prezent, prin intermediul internetului și al globalizării.

Universitatea din Bologna este cea mai veche universitate din Europa, înființată în anul 1088. Este situată în nordul Italiei, în orașul Bologna. Printre absolvenții renumiți se numără scriitorul Petrarca, astronomul și matematicianul Nicolaus Copernic, scriitorul Umberto Eco.

În prezent, Uniunea Europeană a devenit un simbol al Europei, aceasta punând accent pe valori comune precum toleranță, egalitate, cooperare, libertate de exprimare, respectarea drepturilor fundamentale ale omului etc. Astăzi, identitatea culturală europeană se definește prin diversitate, unicitate și prin unitate

În Europa se găsesc cele mai cunoscute universități pe plan mondial, precum: Universitatea Oxford, Universitatea Cambridge, Universitatea din Bologna, Universitatea Sorbona (fig. 2).

Unele dintre cele mai importante muzee din lume sunt situate pe continentul european: Luvru – Paris (Franța), Prado – Madrid (Spania) – fig. 3, Ermitaj – Sankt Petersburg (Federația Rusă).

Fig. 2 Universitatea Sorbona, Paris

Fig. 1 Pieta de Michelangelo Buonarroti

Fig. 3 Muzeul Prado, Madrid

că…?

Evenimentele culturale din Europa recunoscute pe plan mondial sunt: Premiile Academiei Britanice de Film (BAFTA, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord), Festivalul Internațional de Film de la Cannes (Franța), Festivalul Internațional de Film de la Veneția (Italia), Festivalul Internațional de Film de la Berlin (Germania) – fig. 4, Carnavalul de la Veneția (Italia) – fig. 5.

Aplică!

Analizează harta următoare (fig. 6) și răspunde cerințelor:

a. menționează trei personalități din Europa centrală;

b. enumeră doi scriitori și precizează țara din care provin;

c. enumeră trei reprezentanți ai artei europene și precizează țara din care provin;

d. enumeră doi oameni de știință și precizează țara din care provin;

e. menționează trei personalități importante din România, altele decât exemplele menționate în lecție, și precizează domeniul în care s-au remarcat.

Fig. 6 Personalități reprezentative din Europa

Portofoliu

Alege o personalitate emblematică a culturii europene, din harta de mai sus. Realizează o scurtă caracterizare a personalității alese, urmărind etapele: data și locul nașterii, o scurtă biografie, o operă/invenție/călătorie renumită.

Atașează caracterizarea la portofoliul tău.

Printre românii care și-au adus contribuția la viața culturală și științifică a Europei se numără:

◗ Emil Racoviță – primul român care a ajuns în Antarctica; a pus bazele științei care studiază fauna și flora peșterilor (biospeologia);

◗ Mircea Eliade – scriitor, filozof și istoric al religiilor; lucrările sale sunt traduse în numeroase limbi;

◗ Traian Vuia – a inventat primul aparat de zbor (Vuia-1) și a reușit primul zbor din istoria omenirii;

◗ George Enescu – muzician român care a integrat elemente din folclorul românesc în opere muzicale; azi, există un festival care îi poartă numele, la care participă numeroși muzicieni de talie internațională.

Fig. 4 Festivalul Internațional de Film de la Berlin

Fig. 5 Carnavalul de la Veneția

Vreau să știu mai mult

2. CALITATEA VIEȚII ÎN EUROPA

Conceptul de calitate a vieții este complex și însumează o serie de componente care, în esență, măsoară bunăstarea generală a indivizilor (fig. 1). Conceptul este format din componente economice și sociale. Deoarece calitatea vieții este subiectivă, fiecare persoană având alte criterii prin care descrie calitatea vieții sale, este dificil de comparat calitatea vieții între mai multe state sau regiuni.

Discută!

Împreună cu ceilalți colegi, discută despre influența componentelor calității vieții enumerate în schema alăturată asupra propriei persoane. Crezi că există și alte componente ale calității vieții? Care sunt acestea?

Calitatea vieții este influențată de numeroși factori, precum:

◗ calitatea mediului înconjurător;

◗ ocuparea forței de muncă și calificarea;

◗ veniturile și nivelul de trai;

◗ sistemul de sănătate;

◗ educația;

◗ siguranța economică și socială;

◗ sistemul de guvernare;

◗ condițiile de locuit;

◗ familia și viața în comunitate (fig. 2);

◗ echilibrul dintre viața profesională și cea privată.

Pentru măsurarea calității vieții au fost calculați mai mulți indici, printre care: indicele de dezvoltare umană (fig. 3) și indicele fericirii și al satisfacției vieții (fig. 4). Indicele de dezvoltare umană reunește trei factori-cheie: o viață sănătoasă și lungă, accesul la educație și un standard de viață decent.

Indicele fericirii și al satisfacției vieții este un indice mai degrabă calitativ decât cantitativ și se bazează pe o serie de întrebări aplicate populației. Întrebarea principală este următoarea: imaginează-ți că ai în față o scară cu zece trepte, unde treapta zece reprezintă cel mai înalt nivel de fericire și treapta unu reprezintă cel mai scăzut nivel de fericire; pe ce treaptă te regăsești? Astfel, statele sunt clasificate după punctajul obținut.

Întregul continent european prezintă o calitate bună a vieții, în ceea ce privește indicele dezvoltării umane. În privința indicelui fericirii și al satisfacției vieții, în Europa există inegalități la nivelul statelor. Jumătatea vestică a continentului prezintă un nivel mare al fericirii și al satisfacției vieții. La polul opus, statele din

Recreere

Mediul

Dezvoltare

implicare n

Fig. 1 Componentele calității vieții

Fig. 2 Familia, factor care influențează calitatea vieții

jumătatea estică a continentului prezintă un nivel mediu, iar state precum Ucraina, Albania și Macedonia de Nord au un nivel scăzut al acestui indicator.

Aplică!

1 Cu ajutorul hărții (fig. 3), identifică cel puțin trei state unde calitatea vieții este mai crescută decât în România și trei state unde calitatea vieții este mai scăzută decât în România.

2 Corelează hărțile din fig. 3 și fig. 4. Care sunt statele cu cel mai mare punctaj privind calitatea vieții?

3 Corespund statele cu cel mai mare punctaj privind calitatea vieții cu statele cu cel mai mare punctaj al satisfacției? Cum poți explica diferențele?

Vreau să știu mai mult

ATLANTIC Marea Baltică 0 500 km

Fig. 4 Harta fericirii și a satisfacției populației în Europa

peste 7,5 7,1 – 7,5 6,1 – 7 sub 6

Cu cât valoarea indicelui fericirii și a satisfacției vieții este mai mare, cu atât cetățenii acelui stat resimt un grad mai mare de bunăstare față de calitatea vieții proprii. Valorile mai mici de 3 denotă o stare de nemulțumire, valorile cuprinse între 3,1 și 6 reprezintă un anumit nivel de echilibru, iar valorile peste 6 denotă o stare de mulțumire.

Cea mai mare parte a populației Europei trăiește în orașe. Această situație generează o serie de probleme de mediu –poluarea aerului, a apei, gestionarea deșeurilor. De aceea, Comisia Europeană a lansat în anul 2008 premiile Capitala europeană verde și Frunza verde europeană. Ele sunt oferite unui oraș cu scopul de a promova soluții durabile în mediul urban.

Fig. 3 Harta calității vieții în Europa

Știai că…?

◗ Sarcina de lucru

EVALUARE

PROIECT INDIVIDUAL

Realizează un poster în care să prezinți, la alegere, una dintre temele: Arta europeană din Antichitate până în prezent, Turul muzeelor europene, Festivaluri europene sau Oameni de știință europeni.

◗ Timp de realizare: Timp de prezentare: trei săptămâni 5 minute

◗ Pași pentru realizarea posterului

Săptămâna 1 – Pregătire

• alege subiectul prezentării;

• realizează un plan al prezentării;

• documentează-te și adună informațiile din cât mai multe surse (enciclopedii, internet, reviste etc.);

• caută, selectează și realizează partea grafică potrivită (hărți, fotografii, grafice, scheme).

Săptămâna 2 – Realizare și verificare

• realizează posterul; asigură-te că există un echilibru între partea scrisă și partea grafică;

• sub fiecare material preluat (hartă, fotografie ș.a.) vei nota sursa;

• la finalul posterului, vei menționa toate sursele scrise pe care le-ai consultat;

• asigură-te de corectitudinea redactării (aspect, ortografie, punctuație etc.).

Săptămâna 3 – Finalizare și prezentare

• prezintă în fața clasei posterul realizat;

• reține că trebuie să te încadrezi în cinci minute;

• pregătește-te să răspunzi la întrebările colegilor tăi/profesorului tău, după ce ai susținut prezentarea.

Sugestii pentru prezentare

• să ai un discurs clar (enunțurile să fie corecte și simple; limbajul să fie adecvat din punct de vedere științific);

• să explici hărțile, schemele, fotografiile, graficele din prezentare;

• să valorifici în prezentare ceea ce ai scris pe poster, dar să oferi și informații suplimentare;

• să fii pregătit pentru eventualele lămuriri pe care ți le-ar putea cere colegii;

• să te încadrezi în timpul alocat.

AutoEVALUARE

La sfârșitul prezentării, poți demonstra că stăpânești competențele de mai jos.

Criterii

Am realizat un poster care conține informații despre tema aleasă.

Am inserat în prezentare hărți, fotografii, scheme potrivite etc.

Prezentarea în fața colegilor a fost clară.

Am răspuns la întrebările colegilor mei/profesorului meu.

M-am încadrat în timpul alocat pentru susținerea prezentării.

Foarte bine Bine

Suficient

EVALUARE FINALĂ

I Analizează harta de mai jos și precizează:

II

a. numele insulelor marcate, pe hartă, cu litere de la A la D;

b. numele peninsulelor marcate, pe hartă, cu litere de la E la G;

c. numele mărilor marcate, pe hartă, cu litere de la H la J;

d. denumirea unităților de relief marcate, pe hartă, cu litere de la a la e;

e. denumirea fluviilor marcate, pe hartă, cu cifre de la 1 la 5;

f. denumirea lacurilor marcate, pe hartă, cu cifre de la 6 la 10;

g. tipul de climă din regiunile marcate cu I și II;

h. tipul de vegetație din regiunile marcate cu III și IV;

i. un tip de sol din regiunea marcată cu V.

Încercuiește litera corespunzătoare răspunsului corect:

1. Lacul Ohrid este un lac:

a. glaciar; b. tectonic; c. de acumulare; d. vulcanic.

2. Bazinele Kiruna și Gällivare se găsesc în statul:

a. Federația Rusă; b. Grecia; c. Germania; d. Suedia.

3. Cel mai lung fluviu din Europa este:

a. Dunărea; b. Volga; c. Rin; d. Tamisa.

4. Statul cu cea mai numeroasă populație din UE este:

a. Italia; b. Federația Rusă; c. Germania; d. Spania.

5. Cercetarea și IT-ul fac parte din sectorul economic:

a. cuaternar; b. primar; c. secundar; d. terțiar.

III Copiază pe caiet, apoi completează afirmațiile de mai jos cu informația corectă.

1. Statul Norvegia este localizat în Peninsula … .

2. Bilanțul natural reprezintă diferența dintre natalitate și … .

3. Cel mai mare aeroport din Europa, după mărimea traficului de călători, este … .

4. Statul european care a aderat la UE în anul 2013 este … .

5. Creșterea viermilor de mătase poartă denumirea de … .

IV Menționează trei factori fizico-geografici care influențează răspândirea populației pe glob.

V Elaborează un text geografic, de maximum 10 rânduri, despre clima Europei Vestice, utilizând următorii termeni: temperat-oceanic, Oceanul Atlantic, precipitații medii, temperaturi medii, vânturile de vest.

VI Completează rebusul de mai jos pe caiet și descoperă, pe verticală, denumirea unui fluviu important din Europa.

1. Vegetație specifică Câmpiei Germaniei de Nord.

2. Climat caracteristic părții de nord a Peninsulei Scandinave.

3. Oraș din Italia cunoscut pentru plimbările cu gondola pe canale.

4. Oraș în care se află sediul Parlamentului European.

5. Lanț montan care realizează granița dintre Europa și Asia.

6. Vulcan activ localizat în Insula Sicilia.

7. Fluviu care traversează capitala Paris.

VII Imaginea de mai jos reprezintă harta politică a Africii. Pe baza acesteia, precizează:

1. două state mari, după suprafață;

2. două state mici, după suprafață;

3. două state care se desfășoară în lungul unor paralele;

4. două state dispuse de-a lungul meridianelor;

5. un stat insular;

6. un stat fragmentat.

Manualul este prezentat în variantă tipărită și în variantă digitală. Varianta digitală are un conținut similar celei tipărite.

În plus, cuprinde o serie de activități multimedia interactive de învățare (exerciții interactive, jocuri educaționale, animații, filme, simulări).

Învățat e omul care nu termină niciodată de învățat.

ISBN 978-630-319-184-3

Lucian Blaga