Manualul școlar a fost aprobat de Ministerul Educației prin Ordinul de ministru nr. ………….
Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și digital, și este transmisibil timp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2024–2025.
Inspectoratul școlar
Școala/Colegiul/Liceul
Anul Numele elevului
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:
Clasa Anul școlar
Aspectul manualului* la primire la predare
* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.
• Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.
• Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.
Geografie. Manual pentru clasa a VII-a Ștefania Ștefănescu, Diana-Alexandra Popovici
Referenți științifici: lector univ. dr. Andreea Andra Topârceanu, Facultatea de Geografie, Universitatea din București prof. gr. didactic I Mariana Dinu, Școala Gimnazială „Petre Ghelmez”, București
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României ȘTEFĂNESCU, ȘTEFANIA
Geografie: manual pentru clasa a VII-a/Ștefania Ștefănescu, Diana-Alexandra Popovici. – București: Litera, 2024
ISBN 978-630-342-034-9
I. Popovici, Diana-Alexandra 913
STRUCTURA MANUALULUI
VARIANTA TIPĂRITĂ
Manualul de Geografie pentru clasa a VII-a este structurat pe unități tematice, care dezvoltă conținuturile din Programă. Prezentate într-o formă deosebit de atractivă, lecțiile cuprind exemple de activități care conduc la formarea competențelor specifice disciplinei.
Organizarea conținutului permite crearea de relații cu celelalte discipline studiate.
Numărul și titlul unității
Numărul și titlul lecției
Conținut științific
Hartă
Aplică! – exerciții pentru dobândirea anumitor competențe, conform Programei.
Numărul unității de învățare
Titlul unității de învățare
PAGINA DE PREZENTARE A UNITĂȚII
Competențe specifice
Conținuturile din unitate
Știai că...? –curiozități cu privire la conținuturile lecției.
Imagini relevante
Vreau să știu mai mult! –conținut suplimentar destinat celor care doresc să cunoască mai multe despre anumite elemente și fenomene geografice.
Manualul de Geografie pentru clasa a VII-a își propune să te poarte într-o călătorie imaginară prin Asia, Africa, America de Nord și de Sud, Australia, Oceania și Antarctica. Conținutul manualului se bazează pe cunoștințele și competențele dobândite la geografie, în clasele IV-VI, dar și la alte materii, cum ar fi istoria.
Unitățile I–III sunt mai dezvoltate, structura acestora fiind bazată pe caracterizarea geografică – de la poziția geografică la cadrul natural și la cel socio-economic, iar unitatea IV este mai succintă. Fiecare unitate din cele patru are la final câteva studii de caz, reprezentate de caracterizarea unor state, de probleme în lumea contemporană și alte subiecte interesante și de actualitate. Unitatea V face o scurtă introducere în geografia mediului înconjurător și a problemelor de mediu. La finalul fiecărei unități, dar și al manualului îți sunt propuse teste de evaluare, însoțite de barem și de modele de rezolvare.
Informațiile cuprinse în textul lecției sunt sintetice și au ca scop satisfacerea curiozităților tale și ale colegilor tăi, în timpul dobândirii competențelor și însușirii unor noțiuni științifice. Rubricile sunt ofertante, activitățile propuse fiind dintre cele mai diverse. Există aplicații practice, sunt lansate discuții antrenante, ești pus să descoperi anumite elemente pe hărți, pe grafice, pe internet și în diferite surse de documentare. Procesul didactic este susținut și de proiecte mai simple sau mai complexe, individual, în perechi sau pe echipe, dar și de jocuri. Tu și colegii tăi, dar și profesorul clasei aveți posibilitatea alegerii activităților potrivite din cele oferite de manual.
Mult succes!
La finalul fiecărei unități, completează în caiet Fișa de observare a comportamentului, după modelul de mai jos, în care vei bifa în dreptul răspunsului care ți se potrivește cel mai bine. După completare, verifică împreună cu profesoara/profesorul tău dacă te-ai autoevaluat corect.
Comportamentul
Am dovedit interes în învățare.
Am urmat instrucțiunile profesorului.
Am lucrat individual.
Am cerut ajutor când am avut nevoie.
Când am greșit, am vrut să aflu cum pot să corectez.
Am dus activitățile până la capăt.
Mi-am spus părerea.
Am cooperat cu ceilalți în activitățile de grup.
Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna
Competențe generale și specifice, conform programei școlare pentru disciplina GEOGRAFIE, clasa a VII-a, aprobată prin OMEN nr. 3393/28.02.2017
1. Prezentarea realității geografice utilizând mijloace şi limbaje specifice
1.1. Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici identificați în contexte diferite
1.2. Elaborarea unui text pe o temă geografică dată, utilizând termeni dați
2. Raportarea realității geografice spațiale şi temporale la reprezentări cartografice
2.1. Localizarea elementelor geografice pe reprezentări cartografice
2.2. Interpretarea fenomenelor și proceselor geografice pe baza reprezentărilor grafice și cartografice
2.3. Corelarea elementelor și fenomenelor geografice date prin raportare la suporturi grafice și cartografice
3. Studierea spațiului geografic realizând conexiuni cu informații dobândite la alte discipline şcolare
3.1. Ierarhizarea elementelor cu caracter geografic cu ajutorul instrumentelor TIC/GIS și al elementelor din matematică și științe
3.2. Realizarea proiectelor/studiilor de caz utilizând instrumente TIC/GIS
3.3. Explicarea diversității naturale, umane și culturale a realității geografice realizând corelații interdisciplinare
3.4. Prezentarea patrimoniului mondial utilizând diverse surse
4. Elaborarea unui demers investigativ din perspectiva educației permanente şi pentru viața cotidiană
4.1. Utilizarea unor metode de investigare
4.2. Ierarhizarea unor elemente, fenomene și procese după caracteristicile lor geografice
4.3. Explicarea relațiilor între grupuri de elemente, fenomene și procese ale mediului geografic
4.4. Identificarea soluțiilor de protecție a mediului geografic
1. Poziția geografică
Asia (fig. 1) este cel mai mare continent de pe Terra, atât ca suprafață (44,5 milioane km2), cât și ca populație (4,8 miliarde de locuitori în anul 2023). Împreună cu Europa formează o singură masă continentală numită Eurasia.
Latitudinal, cea mai mare parte a Asiei este situată în emisfera nordică (puține insule din Arhipelagul Indonezian sunt situate la sud de Ecuator), iar longitudinal, în emisfera estică. Este străbătută de Ecuator, Tropicul Racului și Cercul Polar de Nord. Continentul asiatic este mărginit de Oceanul Arctic în nord, de Oceanul Pacific în est și de Oceanul Indian în sud. Se învecinează cu Europa în vest, de care este separat convențional prin Munții Ural, Marea Caspică, Munții Caucaz, Marea Neagră și Marea Mediterană.
Excluzând insulele și peninsulele, punctele extreme ale Asiei sunt: Capul Celiuskin în nord, Capul Dejnev în est, Capul Piai în sud și Capul Baba în vest.
1 Asia – poziția geografică și punctele extreme
1. De câte ori este mai mare suprafața Asiei față de cea a Europei, știind că suprafața Europei este de circa 10 milioane km2?
2. Localizează pe hartă principalele linii geografice.
3. Utilizând atlasul geografic școlar și harta murală:
a. notează în caiet denumirea punctelor extreme ale Asiei și precizează în ce țări sunt situate acestea; Punctul cardinal Punctul extrem Țara N S V E
b. calculează pe câte grade de latitudine și de longitudine se desfășoară continentul Asia. Aplică!
Marea
Taimîr
C. Celiuskin
C. Dejnev
Tropicul Racului
Cercul Polar de Nord
onezian
Pen. Ciukotsk
Pen. Coreea
Fig.
Vreau să ştiu mai mult!
Asia este separată de America de Nord prin Strâmtoarea Bering (fig. 2), de Australia prin mările Timor și Arafura, iar de Africa, prin Canalul Suez (fig. 3), Marea Roșie, Strâmtoarea Bab-el-Mandeb și Golful Aden. Strâmtoarea Bab-el-Mandeb (Poarta Lacrimilor în limba arabă) poartă această denumire din cauza numeroaselor naufragii care au avut loc în această zonă.
Fig. 2 Strâmtoarea Bering
Aplică!
Peninsule
Cea mai mare peninsulă de pe glob este Arabia (fig. 4).
Cea mai mare insulă a continentului Asia este Kalimantan (Borneo), parte componentă a Arhipelagului Indonezian.
Cel mai mare golf al Asiei este Bengal (fig. 5). Știai că?
Utilizând atlasul geografic școlar, localizează pe harta fizico-geografică a Asiei următoarele articulații ale țărmului:
Insule/Arhipelaguri Golfuri Strâmtori
Kamceatka Japonez Persic Bering
Coreea Taiwan
Oman Malacca
Indochina Filipinez Aden Ormuz
India Indonezian Bengal Bab-el-Mandeb
Arabia Sri Lanka Thailandei Coreei
Asia Mică Maldive Bohai Hainan
Fig. 4 Peninsula Arabia
Fig. 3 Canalul Suez
Fig. 5 Golful Bengal
2. Relieful – caracteristici generale, unități majore. Munții Himalaya
Amintește-ți!
Care este cea mai înaltă regiune muntoasă de pe Terra? Dar cel mai înalt vârf?
Definește procesul de orogeneză. Care sunt principalele orogeneze?
În Asia se găsesc toate unitățile majore de relief: munți, dealuri, podișuri și câmpii. Munții și podișurile reprezintă unitățile de relief cele mai răspândite, ocupând circa 75% din suprafața continentului, iar câmpiile doar 25% din întreaga suprafață continentală. De regulă, câmpiile sunt dispuse marginal.
Din punct de vedere altitudinal, relieful Asiei se încadrează între –430 m (situat pe țărmul Mării Moarte –fig. 1) și 8848 m în Vârful Everest sau Chomolungma (fig. 2) din Munții Himalaya (localizat pe granița dintre Nepal și China).
Cele mai vechi suprafețe de uscat ale Asiei sunt reprezentate de unitățile de scut. Acestea sunt: scutul siberian, scutul chinez, scutul indian și scutul arabic
În orogenezele mai vechi (caledoniană și hercinică) s-au format lanțuri montane, precum: Munții Ural, Munții Tian-Shan, Munții Siberiei (Munții Altai, Saian, Kolîma etc.), Munții Gații de Vest și Gații de Est ș.a., iar în orogeneza alpină (cea mai nouă) s-au format: Munții Himalaya, Munții Caucaz, Munții Kunlun, Munții Hindukush, Munții Pontici etc.
Cele mai întinse podişuri ale Asiei sunt: Podiul Tibet (cel mai înalt podiș de pe Terra, situat la o altitudine medie de peste 4500 m – fig. 3), Podișul Gobi, Podișul Deccan, Podișul Arabiei, Podișul de Loess, Podișul Iran, Podișul Siberiei Centrale, Podișul Anatoliei, Podișul Chinei de Sud etc.
Cele mai mari câmpii ale continentului sunt: Marea Câmpie Chineză, Câmpia Siberiei de Vest (fig. 4), Câmpia Turanului, Câmpia Mesopotamiei și Câmpia Mekongului, Câmpia Indului și Câmpia Gangelui (sau Câmpia Indo-Gangetică). Aceste câmpii reprezintă unele dintre cele mai populate regiuni de pe glob.
Aplică!
1. Datorită condițiilor climatice, unele podișuri asiatice sunt acoperite de deșerturi tropicale sau temperate. Localizează-le pe harta fizico - geografică a Asiei și notează-le pe caiet.
2. Localizează pe harta fizică a Asiei unitățile de relief menționate în textul lecției.
Fig. 3 Podișul Tibet
Fig. 4 Câmpia Siberiei de Vest
Fig. 2 Vârful Everest, Munții Himalaya
Fig. 1 Marea Moartă, cel mai jos punct de pe uscat
Munții Himalaya (fig. 6) fac parte din sistemul alpino-carpato-himalayan și, împreună cu unitățile de relief învecinate, de peste 5000 m, sunt considerați acoperișul lumii datorită altitudinilor foarte mari ce culminează cu Vf. Everest. Aceștia reunesc nouă dintre primele zece vârfuri ca înălțime din lume.
Munții Himalaya sunt situați între Podișul Tibet – la nord și Câmpia Indo-Gangetică – la sud. Sunt munți tineri, formați în orogeneza alpină prin coliziunea plăcii indiene care se subduce celei eurasiatice (fig. 7). Prin înălțimea și dispunerea lor, influențează clima continentului și contribuie la formarea musonilor. De aici izvorăsc numeroase fluvii (Gange, Brahmaputra etc.).
De asemenea, în Asia se află numeroși vulcani, cu precădere în estul continentului, zonă care face parte din Cercul de Foc al Pacificului. Cei mai mulți vulcani activi se găsesc în Arhipelagul Indonezian, cel mai cunoscut fiind vulcanul Anuk Krakatau (insula Java – fig. 8).
Fig. 7 Formarea Munților Himalaya
Fig. 8 Vulcanul Anuk Krakatau
Fig. 6 Munții Himalaya
Fig. 5 Unitățile majore de relief din Asia
Marea Kara Marea Laptev Marea Siberiei de Est
Vreau să ştiu mai mult!
Datorită suprafeței foarte mari a Asiei, se remarcă existența numeroaselor tipuri genetice de relief, precum: relieful glaciar (în insulele din Oceanul Arctic și în munții înalți), relieful vulcanic (în regiunile care se suprapun Cercului de Foc al Pacificului), relieful deșertic, relieful litoral etc.
Fluviul Gange și afluentul său Brahmaputra au creat cea mai întinsă deltă din lume, la vărsarea lor în Golful Bengal (circa 100 000 km²).
Aplică!
1. Localizează pe harta fizică a Asiei trei vulcani activi și un vulcan inactiv.
2. Cu ajutorul atlasului geografic școlar, identifică unitățile majore de relief notate cu cifre de la 1 la 8 pe schița de hartă din fig. 9.
Descoperă!
Utilizează atlasul geografic școlar, documentează-te de pe internet și din enciclopedii și descoperă:
statele pe teritoriul cărora se află Munții Himalaya;
cinci vârfuri care depășesc 8000 m;
trei fluvii care izvorăsc din Munții Himalaya.
Câmpia Siberiei de Vest este cea mai întinsă și cea mai plată câmpie. Are o suprafață de 3 milioane km², iar diferența de altitudine dintre nordul și sudul său este de doar 100 m.
Cel mai mare deșert al Asiei este Deșertul Gobi (fig. 10). Știai că?
Portofoliu
Documentează-te de pe internet și din enciclopedii, apoi realizează un text geografic despre erupția vulcanului Krakatau din anul 1883. Menționează minimum două consecințe ale acestei erupții uriașe.
Fig. 9 Relieful din sudul Asiei
Fig. 10 Deșertul Gobi (Mongolia)
3. Hidrografia – caracteristici generale.
Fluvii și lacuri
Amintește-ți!
Definește bazinul hidrografic.
Ce sunt estuarele și deltele?
Rețeaua hidrografică a Asiei este influențată direct de suprafața mare a continentului, de climă și de relieful variat. În funcție de scurgerea apelor, se remarcă:
regiuni exoreice (cu scurgere în mările și în oceanele înconjurătoare);
regiuni endoreice (cu scurgere în lacurile interioare);
regiuni areice (lipsite de rețea hidrografică permanentă).
Cu ajutorul atlasului geografic școlar, identifică o regiune endoreică (numind cel puțin două ape curgătoare și lacul în care se varsă) și două regiuni areice din Asia. Aplică!
Bazinul Oceanului Arctic, reprezentat de fluvii mari, cum sunt: Obi, Enisei (estuare) și Lena (deltă) – fig. 1 Fluviul Obi formează la vărsarea în ocean cel mai lung estuar (circa 800 km). Aceste fluvii siberiene produc inundații mari primăvara, când dezghețul are loc dinspre izvor spre vărsare.
Bazinul Oceanului Pacific include fluvii, precum: Amur, Huang He (fluviul cu cele mai multe schimbări de curs și cel care transportă cea mai mare cantitate de aluviuni; aceste aluviuni provin din Podișul de Loess), Chang Jiang (fig. 2) sau Yangtze (cel mai lung fluviu din Asia și al treilea din lume, legat de Huang He prin Marele Canal Chinezesc) și Mekong (cel mai lung fluviu din Asia de Sud-Est; formează o deltă întinsă pe teritoriul Vietnamului).
Bazinul Oceanului Indian (fig. 3) se remarcă prin fluviile: Eufrat, Tigru, Indus, Gange, Brahmaputra, Salween și Irrawaddy. Acestea sunt alimentate cu apă din topirea zăpezilor și a ghețarilor și din ploile musonice.
Știai că?
Gange este considerat fluviul sfânt al Indiei, numele său provenind de la zeița Ganga. Fluviul are o importanță geografică și istorică, întrucât majoritatea capitalelor provinciale au fost situate de-a lungul său.
Fig. 2 Fluviul Chang Jiang
Fig. 1 Fluviul Lena
Aplică!
Analizează graficul alăturat (fig. 4), care prezintă evoluția debitelor medii lunare ale fluviului Gange, și precizează:
a. valoarea maximă (cu aproximație) a debitului lunar și luna în care se produce;
b. valoarea minimă (cu aproximație) a debitului lunar și luna în care se produce;
c. diferența dintre valoarea maximă și valoarea minimă a debitului mediu lunar;
d. anotimpul cu cele mai mari valori ale debitului; explică aceste valori foarte ridicate.
Fig. 4 Debitele medii lunare ale fluviului Gange (Sursă date: https://nmcg.nic.in/hydrology.aspx)
Siberiei de Est
Fig. 3 Hidrografia Asiei
Marea Kara
Marea Laptev
Marea
OCEANU
Ecuator
Tropicul Racului
Cercul Polar de Nord
Lacurile din Asia sunt numeroase și diverse:
a. lacuri tectonice: Baikal (cel mai adânc lac de pe glob – 1637 m, fig. 5), Balhaș, Aral, Marea Moartă, Biwa, Marea Caspică (fig. 6) ș.a.;
b. lacuri vulcanice: cele mai multe sunt situate în Arhipelagul Indonezian și Arhipelagul Japonez (Akan, Toya, Toba, Mashu etc.);
c. lacuri glaciare: numeroase, situate în Munții Himalaya, Caucaz, Elbrus etc.;
d. lacuri sărate: situate în regiunile aride și semiaride din Asia Centrală și de Sud-Vest (Marea Moartă, Tuz, Van, Urmia ș.a.);
e. lagune: Kara Bogaz, Anzali, Estil, Kaliveli etc.;
f. lacuri de baraj antropic: Barajul celor Trei Defilee (pe Chang Jiang), Krasnoiarsk (pe Enisei), Bratsk (pe Angara) ș.a.
În Asia există numeroase cascade, mlaștini (precum cele din Siberia) și ghețari (prezenți în regiunile polare și în munții înalți; cel mai înalt și lung ghețar montan din lume este Fedcenko – peste 75 km – fig. 7).
Investigație
În ultimele decenii, dar mai ales în ultimii ani, suprafața Lacului Aral (fig. 8) a scăzut dramatic, ajungându-se până la secarea unei mari părți a acesteia. Documentează-te din mai multe surse (enciclopedii, internet, reviste etc.) și realizează un text geografic de maximum o pagină în care să prezinți cauzele acestui fenomen și consecințele sale. Ce măsuri crezi că pot fi luate pentru a remedia această situație?
Știai că?
Lacul Baikal este cel mai adânc lac de pe Terra, dar și cel mai vechi. Reprezintă cea mai importantă rezervă de apă dulce.
Marea Moartă este cel mai sărat lac de pe glob (de asemenea, cel mai adânc lac sărat).
Marea Caspică este cel mai întins lac din lume.
Fig. 7 Ghețarul Fedcenko
Fig. 5 Lacul Baikal
Fig. 6 Marea Caspică (vedere din satelit)
Fig. 8 Lacul Aral (secat în mare parte vara)
4. Diferențieri climatice. Musonii
Datorită întinderii mari a continentului, mai ales latitudinal, Asia cuprinde toate tipurile de climate, de la cel ecuatorial până la cel polar. Alți fac tori care influențează clima sunt: circulația generală a maselor de aer , vânturile permanente și cele periodice.
Prezența musonilor din partea de sud și de sud - est a continentului constituie o caracteristică a Asiei, rezultând climatul tropical-musonic. Musonii sunt generați de încălzirea diferită a oceanului și a uscatului. Sunt vânturi periodice, care bat șase luni pe an dinspre Oceanul Indian către continent (musonul de vară –fig. 1), generând precipitații bogate, iar șase luni bat dinspre continent către ocean (musonul de iarnă – fig. 2), producând secetă.
Agricultura din sudul și sud-estul continentului, principala ramură economică a acestei regiuni, este dependentă de musoni. Culturile de orez (fig. 3) necesită cantități foarte mari de apă. Un muson slab, întârziat sau apărut prea devreme poate avea consecințe dramatice pentru milioane de oameni, recoltele fiind grav afectate de perioadele de secetă.
Prezența mărilor, a oceanelor și a curenților oceanici influențează temperatura, precipitațiile, umiditatea și ceața din zonele învecinate. Relieful constituie un alt factor climatic local, prin altitudine, dar și prin orientare. Munții înalți reprezintă bariere orografice pentru masele de aer, în timp ce zonele joase (câmpiile, podișurile joase) favorizează pătrunderea lor înspre și dinspre interiorul continentului.
Vreau să ştiu mai mult!
Polul frigului din emisfera nordică, dar și dintr-o zonă permanent locuită se înregistrează în localitatea Oimiakon din nord-estul Siberiei (–71,2°C).
Ulan Bator (Mongolia) este capitala cu cea mai scăzută medie anuală a temperaturii (–4°C).
În nord-estul Indiei, în localitatea Cherrapunji, se înregistrează polul precipitațiilor de pe glob (cu peste 11 000 mm/an).
Fig. 3 Plantație de orez
Oceanul Indian
Asia
Fig. 1 Musonul de vară
Oceanul Indian
Asia
Fig. 2 Musonul de iarnă
Amintește-ți!
Care sunt zonele climatice ale Terrei?
Datorită marii desfășurări latitudinale, în Asia (fig. 4) se regăsesc toate tipurile de climate. Astfel, de la sud la nord, acestea sunt:
a. Climat ecuatorial – localizat în Indonezia, sudul Peninsulei Malacca și al Arhipelagului Filipine. Acest tip de climat este caracterizat de temperaturi ridicate (peste 25°C) și constante și de cantități de precipitații bogate.
b. Climat tropical
Climat tropical-musonic – caracteristic Asiei de Sud și Sud-Est. Temperaturile sunt ridicate tot timpul anului, media depășind 20°C. Se înregistrează două anotimpuri: unul ploios (musonul de vară) și altul secetos (musonul de iarnă).
Tipuri de climate:
polar subpolar
temperat-rece temperat-continental temperat-continental arid temperat-oceanic subtropical cu ploi de vară mediteraneean tropical-musonic tropical-uscat ecuatorial etajat
0 2000 km
4 Zonele climatice ale Asiei
Climat tropical-uscat (deșer tic) –întâlnit în Peninsula Arabia (Deșertul Rub-al-Khali), în Iran și în nord-vestul Indiei (Deșertul Thar). Temperaturile sunt mari ziua și mici noaptea. Precipitațiile sunt reduse cantitativ și rare. Aici se formează adesea furtuni de nisip (Peninsula Arabia, Iran, Pakistan, India, China).
c. Climat subtropical
Subtropical cu ploi de vară – caracteristic în nordul Indiei, în sudul și sud-estul Chinei, în sudul Japoniei. Prezintă veri calde și ploioase și ierni blânde.
Mediteraneean – prezent pe litoralul mediteranean al Asiei. Verile sunt calde și secetoase, iar iernile sunt blânde și ploioase.
d. Climat temperat-continental – localizat în centrul Asiei (între 40° și 60° latitudine nordică, în interiorul continentului). Se caracterizează prin veri calde și secetoase și ierni friguroase. În interiorul continentului, acesta capătă nuanțe de ariditate, iar spre nord, în Siberia, devine temperat-rece cu temperaturi mai scăzute și precipitații moderate.
e. Climat temperat-oceanic – caracteristic estului Asiei, între 40° și 60° latitudine nordică. Verile sunt răcoroase, iernile sunt blânde, iar precipitațiile sunt bogate cantitativ.
f. Climat subpolar – întâlnit în nordul continentului, prezintă două anotimpuri: veri scurte și răcoroase și ierni lungi și geroase.
g. Climat polar – prezent în insulele arctice și pe țărmul Oceanului Arctic, cu ierni foarte lungi, geroase, vânturi puternice și temperaturi medii anuale ce nu depășesc 0°C.
h. Climatul etajat al munților înalți – specific munților înalți. Se remarcă prin etajare climatică (temperaturile scad cu altitudinea, în timp ce precipitațiile cresc, iar vânturile sunt din ce în ce mai puternice).
Lucrează în echipă!
Imaginează-ți că pleci cu colegul de bancă într-o călătorie, în linie dreaptă, între Arhipelagul Indonezian și Peninsula Kamceatka. Care sunt tipurile de climate pe care le veți întâlni? Ce haine și alte obiecte necesare ar trebui să vă puneți în bagaje?
Aplică!
Precizează două deosebiri între climatele din Peninsula Arabia și Peninsula Indochina, cu referire la oricare dintre următoarele elemente climatice: tip de climat, temperaturi, precipitații, vânturi, anotimpuri/sezoane.
Fig.
TropiculRacului
Ecuator
OCEANU L AR CT IC
OCEANUL PA CIFI C
OCEANUL INDIA N
Amintește-ți!
5. Contraste biogeografice
Amintește-ți zonele de vegetație de pe glob.
Vegetația, fauna și solurile Asiei sunt influențate în special de climă (temperaturi, precipitații, vânturi) și de relief (determină etajarea altitudinală a vegetației și a faunei).
La acești factori se adaugă omul, care, prin activitățile sale, poate determina dispariția unor specii de plante sau de animale din arealul lor. În regiunile cu o vechime mare a populației, precum Câmpia Mesopotamiei, Câmpia Indo-Gangetică sau Marea Câmpie Chineză, vegetația naturală a fost îndepărtată pentru a face loc așezărilor și culturilor agricole.
tundră
păduri de conifere
păduri de foioase stepă deșer turi temperate păduri subtropicale est-asiatice mediteraneeană deșer turi tropicale savană
păduri musonice
păduri ecuatoriale
și tropical-umede alpină mangrove
De la vegetația de tundră din nordul continentului și până la pădurile ecuatoriale din sud și sud-est (fig. 1) se pot identifica, latitudinal, majoritatea zonelor biogeografice ale Terrei. Astfel, de la nord la sud, zonele biogeografice ale Asiei, determinate de zonele de climă, sunt următoarele:
0 2000 km
a. Tundra – prezentă în nordul continentului (țărmul arctic și nordul Siberiei) – fig. 2. Vegetația este măruntă, compusă din mușchi, licheni și arbori pitici (salcie pitică, mesteacăn pitic). Aici trăiesc ursul polar, renul, vulpea polară, iepurele polar, lupul alb, bufnița polară. Solurile de turbă, slab fertile, sunt înghețate (permafrost) o mare parte din an.
b. Pădurea de conifere (sau taigaua) se desfășoară la sud de tundră, între Munții Ural și Oceanul Pacific (Marea Ohotsk) – fig. 3. Taigaua siberiană este cea mai extinsă pădure neîntreruptă de pe glob (având o lungime de peste 6000 km). Vegetația este formată din pin, molid, brad și larice. Fauna este bogată, cuprinzând
Fig. 3 Taiga siberiană
Fig. 2 Tundră (Siberia)
TropiculRacului
Ecuator
CerculPolardeNord
OCEANU L ARC TIC
OCEANU L PA C IFI C
OCEANU L INDIAN
Tipuri de vegetație:
Fig. 1 Zonele de vegetație ale Asiei
păsări și mamifere, precum ursul brun, elanul, lupul cenușiu, tigrul siberian, vulpea, râsul, ciocănitoarea ș.a. Solurile, de tip podzolic, sunt acide și puțin fertile.
c. Pădurea de foioase se dezvoltă în special în estul Asiei (Japonia, Coreea, China). Vegetația cuprinde diverse specii de arbori (stejarul, fagul, carpenul), magnolii și chiar palmieri (în China). Fauna este variată, incluzând lupul, vulpea, ursul negru himalayan, cerbul pătat, rața mandarin și numeroase păsări. Solurile sunt brune de pădure.
d. Stepa ocupă centrul continentului, din sudul Câmpiei Siberiei de Vest până la Munții Altai–Saian, apoi se continuă la sud-est de Lacul Baikal, din Mongolia (fig. 4) până în nord-vestul Chinei.
Vegetația este formată din ierburi mărunte, iar fauna cuprinde rozătoare, oi și capre sălbatice, asini sălbatici, gazela mongoleză, vulturul negru eurasiatic, vulpea roșie. Solurile sunt foarte fertile, de tip cernoziom.
e. Vegetația mediteraneeană se întâlnește în zona litorală a Mării Mediteranene și în sud-estul Chinei. Sunt caracteristice tufișurile dese, ierburile aromatice și arbori și arbuști, precum cedrul de Liban (fig. 5), pinul de Alep, stejarul de plută, leandrul, măslinul. Fauna cuprinde în special reptile (scorpion, țestoasă etc.), iar solurile sunt puțin fertile (de tip terra-rosa).
f. Păduri subtropicale (mixte) se întâlnesc și în sudul Chinei, Japoniei și în partea de sud a Munților Himalaya și cuprind chiparoși, bambuși, magnolii, pini, cedri, stejari.
g. Savana este prezentă în nord-vestul Indiei și în Podișul Deccan.
Se disting specii de acacia, ierburi înalte și o faună variată: gazele, lei (India), elefanți, antilope, tigri bengalezi (fig. 6). Solurile de savană sunt fertile.
h. Pădurea musonică are cea mai mare întindere în Asia de Sud și de Sud-Est (Peninsulele India și Indochina), iar pădurea ecuatorială și tropical-umedă cuprinde nord-estul Indiei, Peninsula Malacca, coasta Malabar, Indonezia, Filipine și unele părți din Indochina.
Vegetația este luxuriantă, cu liane, bambuși, ficuși, orhidee, abanoși, santali, teck. Fauna abundă în specii, precum elefantul indian (fig. 7), rinocerul indian (fig. 8), antilopa, tigrul bengalez, reptile (cobra), dragonul de Komodo (fig. 9), maimuțe, insecte, păsări. Cele mai răspândite soluri de aici sunt lateritele.
Fig. 4 Stepă mongolă
Fig. 6 Tigru bengalez
Fig. 7 Elefant indian
Fig. 8 Rinocer indian
Fig. 9 Dragon de Komodo (Insulele Komodo)
Fig. 5 Cedru de Liban
i. Vegetația deșertică (din deșerturile tropicale și temperate) este prezentă în centrul și în sud-vestul Asiei; este săracă în specii de plante și animale. Prezintă ierburi adaptate la uscăciune, fiind mai diversă în oaze. Fauna este reprezentată în special de reptile, dar întâlnim și vulpea de deșert (fig. 10) sau dromaderul.
j. Mangrovele se dezvoltă în sudul și în sud-estul Asiei, pe țărmurile umede și joase, în special în zonele deltaice. Cea mai extinsă suprafață cu păduri de mangrove din lume se află în delta fluviului Gange. Se prezintă ca un amestec de arbori și de arbuști, care se dezvoltă în zona de variație a nivelului mării, datorită mareei. Fauna cuprinde maimuțe, păsări (fig. 11), reptile, creveți, crabi etc.
k. Vegetația etajată este specifică munților înalți. Se desfășoară pe verticală, de la păduri de foioase, amestec și conifere până la vegetația alpină (pajiști alpine). Un animal specific zonelor tibetane este iacul (fig. 12).
Discută!
Comentează afirmația: Asia este un continent al contrastelor biogeografice.
Aplică!
1. Realizează un tabel în care să corelezi tipurile de vegetație din Asia cu tipurile de climate.
2. Asociază fiecărei zone biogeografice din coloana A, localizarea din coloana B și fauna specifică din coloana C.
I . Taiga
II . Pădure ecuatorială
III . Savană
IV . Vegetație deșertică
V . Stepă
că?
1 . Peninsula Arabia a . dromader
2 . Platoul Mongol b . asin sălbatic
3 . Arhipelagul Indonezian c . tigru siberian
4 . Podișul Siberiei Centrale d . elefant indian
5 . Podișul Deccan e . urangutan
Asia deține cea mai întinsă suprafață de tundră dintre toate continentele.
Totodată, aici se află cea mai mare pădure de conifere din lume (taigaua siberiană), dar și cea mai extinsă pădure de mangrove (în delta fluviilor Gange și Brahmaputra –fig. 13 și 14 ).
Fig. 13 Mangrove în timpul refluxului Fig. 14 Mangrove în timpul fluxului
Fig. 10 Vulpe de deșert
Fig. 11 Stârc
Fig. 12 Iac
6. Elemente de diversitate umană (etnică, lingvistică, culturală, confesională)
În anul 2023, populația Asiei număra peste 4,8 miliarde de locuitori, concentrând astfel mai mult de jumătate din populația planetei (aproximativ 60% din populația Terrei).
Printre cele mai populate țări ale continentului se numără: India, China (fiecare cu circa 1,4 miliarde de locuitori), Indonezia (278 milioane de locuitori), Pakistan (241 milioane de locuitori), Bangladesh (173 milioane de locuitori).
Asia este continentul cel mai populat. Cele mai mari valori ale densității populației se înregistrează în regiunile de câmpie, în sudul și în sud-estul Asiei, în regiunile litorale. Cele mai mici valori ale densității populației se înregistrează în regiunile de tundră, în taigaua siberiană, în zonele deșertice și în regiunile montane înalte.
CerculPolardeNord
Fig. 1 Densitatea populației Asiei
Asia se impune prin prezența unor centre de cultură şi civilizație, fiind continentul cu cele mai vechi civilizații ale omenirii: Irak–Mesopotamia (civilizația babiloniană, civilizația asiriană), China (civilizația Xian), India (civilizația Indusului ), Pakistan (civilizația Harappa).
Diversitatea culturală a continentului se reflectă în cele mai variate aspecte ale vieții cotidiene, de la portul tradițional specific și arta gastronomică creativă a popoarelor, până la modul în care se reflectă marile evenimente ale vieții (de exemplu, arta picturii pe corp cu henna în cadrul ritualurilor de nuntă).
Aplică!
1. Știind că populația Asiei este de 4,8 miliarde de locuitori și suprafața de circa 44 milioane km2, calculează densitatea medie a populației din Asia.
2. Numește trei factori fizico-geografici care determină valori diferite ale densității populației pe teritoriul Asiei.
3. Analizează harta de mai sus (fig. 1) și precizează:
a. trei regiuni cu densitate foarte mare a populației;
b. trei regiuni cu densitate foarte mică a populației.
Explică cauzele densității foarte mari a populației pentru două regiuni identificate la punctul a, la alegere. Procedează la fel și pentru punctul b.
TropiculRacului
OCEANU L AR CT IC
OCEANUL PA CIFI C
OCEANU L
INDIA N
7. Harta politică și marile aglomerări umane
Conform Organizației Națiunilor Unite, în prezent, în Asia există 48 de țări independente și 3 teritorii dependente (fig. 4), și anume: Macao, Hong Kong și Taiwan (regiuni administrative speciale ale Republicii Populare Chineze). Timorul de Est reprezintă cel mai tânăr stat independent din Asia (2002) și este situat în sudul Arhipelagului Indonezian. Statele asiatice pot fi grupate după mai multe criterii: poziție geografică, suprafață, număr de locuitori, formă de guvernare etc.:
După poziția geografică, în cadrul continentului, țările Asiei aparțin următoarelor regiuni: Asia de Nord, Asia de Est, Asia de Sud-Est, Asia de Sud, Asia de Sud-Vest și Asia Centrală.
După suprafață, țările asiatice pot fi grupate în: state foarte mari (Federația Rusă – partea asiatică, China, India, Kazahstan etc.); state mari (Indonezia, Iran, Mongolia etc.); state mijlocii (Afghanistan, Thailanda, Iran etc.); state mici și foarte mici (Maldive, Brunei, Singapore etc.).
După numărul de locuitori, cele mai populate state sunt: India, China, Indonezia, Pakistan, Bangladesh, iar cele mai puțin populate sunt: Bahrain, Timorul de Est, Bhutan, Maldive și Brunei.
După forma de guvernare, statele Asiei sunt: republici (India, Mongolia, Turcia etc.); monarhii (Japonia, Arabia Saudită, Thailanda etc.); teocrație (Iran) și republici socialiste monopartide (China, Coreea de Nord etc.).
Orașele Asiei sunt printre cele mai mari din lume, având funcții urbane complexe (politice, economice, administrative, culturale etc.) și formează mari aglomerări umane. Printre ele, se numără megalopolisurile Tokaido (ce include orașele Tokyo, Osaka, Kobe) și cel chinezesc, situat în estul Chinei (cuprinde orașele Shanghai, Nanjing, Hangzhou). În anul 2023, dintre cele mai populate 10 aglomerări urbane din lume, 7 erau asiatice (vezi tabelul de mai jos).
Cele mai mari oraşe din Asia (2023) Nr. loc.
Tokyo
Delhi
Shanghai
Dhaka
Beijing
Mumbai
Osaka
Lucrează în echipă!
Aplică!
Cu ajutorul atlasului geografic școlar și al schiței de hartă de mai jos, grupează statele asiatice în funcție de regiunea căreia îi aparțin.
37 194 000
32 941 000
29 211 000
23 210 000
21 766 000
21 297 000
19 013 000
Împărțiți-vă în echipe de câte 4 elevi și realizați un proiect cu tema Contrastele așezărilor umane din Asia, folosindu-vă de imaginile de mai jos (fig. 1–3). Atașează proiectul în portofoliul tău.
Fig. 2 Așezare rurală (iurte) în Mongolia
Fig. 3 Zgârie-nori în Hong Kong (China)
Fig. 1 Așezări lacustre (Cambodgia)
Aplică!
1. Analizează harta politică a Asiei (fig. 4) și precizează:
a. cinci țări cu ieșire la Oceanul Indian;
b. cinci țări cu ieșire la Oceanul Pacific;
c. trei țări din Peninsula Indochina.
2. Folosește atlasul geografic școlar și descoperă, după formă, statele de mai jos. 1 2 3 4
3. Cu ajutorul Google Maps ori OpenStreetMap, localizează orașele din imaginile de mai jos:
Joc!
Completați pe caiet tabelul de mai jos cu informațiile solicitate (câte un exemplu din fiecare țară). Elevul care completează tabelul în cel mai scurt timp este declarat câștigătorul jocului. Start!
Țară Oraş capitală Munți Ape Plante Animale
Japonia
India
China
Turcia
că?
Orașul-capitală situat la cea mai mare altitudine din Asia este Thimphu (circa 2300 m).
Federația Rusă este cel mai întins stat din lume, cu peste 17 milioane km2, incluzând și partea europeană.
Fig. 5 Ankara
Fig. 8 Baku
Fig. 6 Ulan Bator
Fig. 9 Tel Aviv
Fig. 7 Kuala Lumpur
Fig. 10 Sanaa
8. Resursele naturale
Asia se distinge prin importante și variate resurse de subsol și de sol
În categoria resurselor de subsol se remarcă combustibilii minerali fosili (cărbuni, petrol și gaze naturale), resursele metalifere (feroase și neferoase) și alte resurse minerale (materiale de construcție, săruri, pietre prețioase și semiprețioase).
La nivel mondial, Asia are o poziție dominantă la extracția și producția de combustibili minerali fosili Cea mai mare țară producătoare de cărbuni (fig. 1) este China (bazinele carbonifere Datong și Fushun), dar rezerve mari au și India, Federația Rusă, Indonezia, Kazahstan.
Asia deține peste 70% din rezervele de petrol de pe Terra, cea mai bogată regiune geografică în rezerve de petrol fiind Orientul Mijlociu (zona Golfului Persic). Cei mai mari producători sunt: Arabia Saudită (cel mai mare producător de pe glob, însumând 1/4 din rezervele mondiale – fig. 2–3), China, Emiratele Arabe Unite, Iran, Irak, Kuwait, Federația Rusă etc.
Fig. 1 Exploatare de cărbune (China) Fig. 2 Tancuri petroliere în Arabia Saudită Fig. 3 Platformă petrolieră marină
Țările cu cele mai mari rezerve de gaze naturale din Asia sunt Federația Rusă (cel mai mare producător de pe glob), Iran, Qatar, Turkmenistan, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite (EAU) și Indonezia. Minereurile de fier se găsesc în cantități apreciabile în India (nord-est), China (nord și est) și Federația Rusă (Siberia). Asia deține și cele mai mari zăcăminte de staniu (Indonezia, Thailanda, Malaysia) și de fosfați naturali (China, Israel, Iordania).
Aplică!
Pe baza graficelor de mai jos, ordonează statele în funcție de producția de petrol, respectiv de cărbuni. Care sunt statele cu cea mai mare producție la fiecare categorie? Dar cu cea mai mică producție?
Dintre metalele radioactive, la nivelul continentului se remarcă uraniul, cea mai mare cantitate din producția mondială fiind extrasă din Kazahstan. Printre cele mai valoroase roci de construcție din Asia se numără: granitul, bazaltul și marmura.
Cele mai mari zăcăminte se află în China, Japonia, India, Turcia și în țările din Peninsula Indochina și Asia Centrală. În Asia se găsesc și mari exploatări de calcar (fig. 5).
Dintre resursele de sol, se deosebesc suprafețele mari de terenuri agricole (solurile fertile din marile câmpii asiatice), pădurile (taigaua siberiană, pădurea ecuatorială), pășunile și potențialul hidroenergetic (în China se află giganticul complex hidroenergetic Trei Defilee, de pe fluviul Chang Jiang – fig. 6).
Discută!
Deși Asia deține 35% din potențialul hidroenergetic total de pe Terra, acesta nu este valorificat pe măsură, primele locuri fiind ocupate de Europa și America de Nord. Precizează două cauze.
Explică modul în care a reușit Israelul să dezvolte o industrie performantă, în condițiile în care este un stat cu o suprafață redusă și lipsit de resurse de subsol. Prezintă trei argumente.
Cu ajutorul atlasului geografic școlar, localizează repartiția geografică a principalelor resurse de subsol. Aplică!
că?
Țările din jurul Golfului Persic sunt cele mai mari producătoare de petrol din lume.
Ras Tanura (Arabia Saudită) este cel mai mare terminal petrolier din lume.
Fig. 5 Exploatare de calcar în carieră (sud-estul Asiei)
Fig. 4 Exploatare de aur în carieră (Thailanda)
Fig. 6 Complexul hidroenergetic Trei Defilee, de pe fluviul Chang Jiang (China)
Economia statelor asiatice este foarte dinamică, însă există deosebiri majore în ceea ce privește dezvoltarea economică la nivelul regiunilor asiatice. Există state foarte dezvoltate economic, mai ales în Asia de Est și de Sud-Est (China, Japonia, Coreea de Sud, Malaysia) și în Asia de Vest și Sud-Vest (Israel, Emiratele Arabe Unite), dar și state în curs de dezvoltare ori puțin dezvoltate (în Asia Centrală – Kazahstan, Tadjikistan; în Asia de Sud – Bhutan și Nepal etc.). Dinamica economică a statelor asiatice se datorează factorilor naturali (soluri fertile, relief, climă, resurse de apă și resurse minerale) și celor antropici (resurse umane, invenții, decizii politice etc.).
Asia beneficiază de numeroase resurse de subsol, având rezerve bogate de petrol, gaze naturale și cărbune, dar și minereuri feroase și neferoase. În privința industriei, dintre ramurile industriale tradiționale se remarcă industria ușoară, respectiv textilă (bumbac, mătase naturală, iută) și alimentară. Printre țările cu industrii tradiționale se numără: China, India, Japonia, Turcia, Pakistan, Bangladesh ș.a. Ramurile industriale moderne includ siderurgia (Japonia, China, India, Federația Rusă), industria chimică și petrochimică (statele de la Golful Persic, Japonia, Coreea de Sud, China, India), industria constructoare de mașini (Japonia, China, India, Coreea de Sud), industria energetică (China, Federația Rusă, India, Japonia), robotică (Japonia), industria electronică și electrotehnică (Japonia, Taiwan, Coreea de Sud). Cele mai industrializate țări ale Asiei sunt: Japonia, China, India, Coreea de Sud, Singapore, Turcia, Malaysia ș.a.
Agricultura constituie activitatea economică de bază în majoritatea țărilor asiatice. Fiecare regiune asiatică se caracterizează prin culturi agricole distincte, în funcție de tipul de climat, de sol și de alți factori regionali (rețeaua hidrografică, dezvoltarea economică, practici agricole tradiționale etc.). Asia deține supremația mondială, atât la cultura plantelor (orez – fig. 1, cereale, ceai, cauciuc natural – fig. 2, iută, tutun, fructe tropicale – ananas, nuci de cocos, mango ș.a.), cât și la creșterea animalelor (porcine, bovine, caprine, ovine, sericicultura). De asemenea, în Asia se cresc cămile (India, Pakistan), iaci (Tibet, Tadjikistan) și reni (în nordul Asiei). Pescuitul se practică pe scară largă în China, Japonia (fig. 3) și în țările din sud-est.
Discută!
Care crezi că sunt cauzele contrastelor economice din Asia? Discută-le cu ceilalți colegi.
Circa 85% din producția mondială de ceai se obține în China, India și Sri Lanka.
Sri Lanka este țara cu cea mai mare producție de scorțișoară. Știai că?
Fig. 1 Cultură de orez
Fig. 2 Arbore de cauciuc
Fig. 3 Pescari
Transporturile. Cele mai dezvoltate sunt transporturile rutiere, reușind să pătrundă și în zonele mai puțin accesibile, precum Siberia, Tibet și regiunile montane înalte. În rândul transporturilor feroviare se impun Transsiberianul (cea mai lungă cale feroviară din lume, construită pentru a facilita parcurgerea statului dintr-un capăt în altul; leagă Sankt-Petersburg de Vladivostok și are o lungime de 9288 km – fig. 4) și Transtibetanul. Continentul se remarcă și prin trenuri de mare viteză, așa cum sunt trenurile maglev, în China, și shinkansen, în Japonia (fig. 5).
Principalele porturi asiatice sunt: Singapore, Shanghai, Hong Kong, Kobe, Bombay, Calcutta, Bangkok, Tianjin, Ras Tanura. Un rol important în domeniul transporturilor maritime asiatice l-a avut construirea Canalului Suez (1869), care a scurtat distanțele până la celelalte continente. Se disting și transporturile fluviale, cele mai circulate fluvii fiind: Gange, Indus, Amur, Chang Jiang, Mekong, Tigru și Eufrat. Dintre aeroporturile asiatice, cele mai mari sunt: Tokyo, Osaka, Singapore, Hong Kong, Seul, Beijing (fig. 6).
Portofoliu
Împreună cu profesorul de la clasă sau cu părinții, urmărește pe YouTube documentarul istoric Drumul mătăsii.
Realizează un scurt text geografic, de maximum 10 rânduri, în care să prezinți, prin trei argumente, importanța și necesitatea acestui drum comercial.
Aplică!
Apreciază prin două argumente importanța Canalului Suez pentru dezvoltarea transporturilor maritime din Asia.
Asia dispune de un potențial turistic bogat, atât natural, cât și antropic. Potențialul natural este reprezentat de peisaje montane (relief glaciar, carstic, vulcanic, păduri, lacuri ș.a.), rezervații naturale (Indonezia, China, India), insule tropicale (Indonezia, Thailanda, Maldive – fig. 7) cu plaje deosebite și recife de corali.
Potențialul antropic se remarcă prin numeroase obiective cultural-istorice, precum: vestigii istorice – așezări preistorice (Mohenjo-daro, Pakistan – fig. 8), ruine de orașe-cetăți (Babylon–Irak; Susa–Iran), numeroase temple (templele japoneze, templul Borobudur din Indonezia – cel mai mare templu budist din lume), pagode (Pagoda de Aur – Myanmar, cea mai mare din lume – fig. 9), palate (Palatul de Iarnă din Beijing, Palatul Imperial din Tokyo, Palatul Califilor din Bagdad, Palatul Topkapi din Istanbul), mausolee (Taj Mahal din Agra, India), locuri de pelerinaj (Ierusalim, Mecca și Medina, Varanasi ș.a.), dar și alte obiective, între care Marele Zid Chinezesc, Marea Moartă etc. Principalele țări cu activitate turistică importantă sunt: Japonia, Israel, Turcia, Singapore, Thailanda, Indonezia și Maldive.
Fig. 7 Resort turistic în Maldive
Fig. 4 Transsiberianul pe malurile Baikalului
Fig. 8 Mohenjo-daro (Pakistan)
Fig. 5 Trenuri de mare viteză (Japonia)
Fig. 9 Pagoda de Aur (Myanmar)
Fig. 6 Aeroportul din Beijing
Investigație
Realizează o investigație cu privire la turismul religios din Asia. În demersul tău, ai în vedere care sunt principalele religii din Asia, care sunt țările în care obiectivele religioase (temple, sinagogi, moschei, pagode etc.) atrag turiști din alte țări și de alte religii, care sunt țările care au numeroase obiective religioase. De asemenea, te poți ajuta de imaginile de mai jos (fig. 10–12).
Vreau să ştiu mai mult!
Japonia este țara cu cel mai ridicat nivel de robotizare (fig. 13) din industria constructoare de mașini.
În China se află cel mai vechi și mai lung canal de navigație și de irigații de pe glob, cunoscut sub numele de Marele Canal Chinez (fig. 14). Acesta traversează China, pornind din nord, de la Beijing, și terminându-se în sud, la Huangzhou. Canalul a fost săpat în secolul al V-lea î.Hr. și leagă bazinele hidrografice ale fluviilor Huang He și Chang Yang.
Datorită costurilor foarte mici cu forța de muncă, numeroase companii din țările dezvoltate (din Europa și din America de Nord) și-au deschis fabrici în zone din Asia de Sud, de Sud-Est și de Est. Sunt prezente companii din industriile: textilă, constructoare de autovehicule, electronică și electrotehnică.
Aplică!
1. Cu ajutorul atlasului geografic școlar, localizează și numește câte cinci aeroporturi și porturi (după caz) din fiecare regiune a Asiei.
2. Compară din punct de vedere economic două regiuni asiatice, la alegere, precizând două asemănări și trei deosebiri. Asemănările și deosebirile se pot referi la: resurse naturale, industrie, agricultură, transport și turism.
Fig. 13 Asamblare automată a mașinilor în Japonia (Toyota) Fig. 14 Marele Canal Chinez (Beijing-Hangzhou)
10. Studii de caz: Particularități
geografice ale unor state. Asia în lumea contemporană
1. Republica Populară Chineză
Situată în Asia de Est, Republica Populară Chineză se află pe locul al doilea ca număr de locuitori (după India) și pe locul al treilea ca suprafață din lume (după Federația Rusă și Canada).
Aplică!
Capitala: Beijing
Suprafața: 9 596 960 km²
Populația: 1,4 miliarde de locuitori (2024)
Limba oficială: chineza standard sau mandarina
Forma de guvernământ: republică socialistă monopartidă
Cu ajutorul atlasului geografic, numește și localizează vecinii Republicii Populare Chineze.
FEDERAȚIA RUSĂ
KÎRGÎZSTAN
Huang He
1 Harta fizico-geografică a Republicii Populare Chineze
MAREA CHINEI DE EST
MAREA CHINEI DE SUD
MAREA GALBENĂ
Lacul Baikal
Golful Tankin Golful Bengal
MONGOLIA
Majoritatea populației locuiește în mediul urban (circa 60%), existând peste 60 de orașe care depășesc un milion de locuitori, precum: Beijing, Shanghai (cel mai mare port), Tianjin, Harbin, Guangzhou, Nanjing, Xian etc. Principalele religii sunt budismul, confucianismul și taoismul (daoismul).
Ramura principală a economiei este industria. Aceasta dispune de resurse variate de subsol, precum cărbuni (cel mai mare producător), fier (Anshan), petrol, minereuri neferoase, aur, sare etc. Ramurile industriale sunt dintre cele mai diversificate (industrie energetică, metalurgică, constructoare de mașini, textilă, chimică, alimentară ș.a.). China se remarcă prin potențialul hidroenergetic (pe fluviile Huang He și Chang Jiang – cea mai mare hidrocentrală din lume, complexul hidroenergetic Trei Defilee) și terenurile arabile.
Este cel mai mare producător mondial de cereale (locul I la orez și grâu), de bumbac și de cartofi. Ocupă locuri însemnate la ceai verde, trestie de zahăr, sfeclă de zahăr, soia, arahide, floarea-soarelui, fructe (banane, ananas, mango) etc. Se cresc porcine (locul I pe glob), bovine, ovine, cabaline, iaci (în zonele montane) și cămile. De asemenea, se situează pe primele locuri la creșterea viermilor de mătase, apicultură și pescuit.
Deține o imensă rețea de căi de comunicație (cea mai mare rețea fluvială navigabilă) și reprezintă o putere comercială tot mai mare.
Vreau să ştiu mai mult!
Din cauza creșterii alarmante a populației și pentru a menține sub control acest fenomen, în anul 1979 a fost adoptată „politica unicului copil” (fig. 4). Datorită repercusiunilor (reducerea forței de muncă, îmbătrânirea populației), în anul 2016 s-a renunțat la această politică antinatalitate, familiile putând avea maximum trei copii.
2. India
India este a doua țară ca întindere de pe continent (după Republica Populară Chineză) și se situează între Munții Himalaya în nord, Oceanul Indian în sud, Marea Arabiei în vest și Golful Bengal în est.
a. Cadrul natural
Relieful Indiei este variat, cuprinzând lanțuri muntoase, podișuri și câmpii (fig. 1). În centru se află Podișul Deccan, mărginit de Munții Gații de Vest și Gații de Est. În nord se află Munții Himalaya, iar la poalele acestora Câmpia Indo-Gangetică. În nord-vest, Podișul și Deșertul Thar.
Climatul este predominant tropical-musonic, cu două sezoane: unul ploios și altul secetos. În zona montană înaltă, climatul este etajat, iar în nord-vest, temperat-continental excesiv/arid.
Rețeaua hidrografică este bogată, cele mai mari fluvii fiind Indus, Gange și afluentul său Brahmaputra. Fluviile au debite bogate și sunt navigabile. Râurile din Podișul Deccan sunt mai scurte și au debite variabile (Godavari, Krishna).
Capitala: New Delhi
Suprafața: 3 287 590 km²
Populația: 1,4 miliarde de locuitori (2024)
Limba oficială: hindi și engleza
Forma de guvernământ: republică federală
Cu ajutorul atlasului geografic școlar, identifică vecinii Indiei. Aplică!
Fig. 4 Familie chineză
Fig. 1 Harta fizico-geografică a Indiei
Fig. 2 Deșertul Thar
Fig. 3 Podișul Deccan
Vegetația reflectă regimul precipitațiilor și etajarea altitudinală. Se întâlnesc păduri musonice (pe suprafețe foarte extinse), păduri tropicale (în vestul peninsulei și în nord-est), stepă tropicală (în zonele de tranziție dintre deșerturi și savană), vegetație deșertică (Deșertul Thar – fig. 2), vegetație alpină (în munții înalți), savană (în centru – Podișul Deccan – fig. 3, Câmpia Gangelui), mangrove (Delta Gangelui). Fauna este deosebit de bogată, fiind reprezentată de elefantul indian, tigrul bengalez, rinocer, leul asiatic, crocodil, șerpi (cobra, piton), șopârle, papagali, fazani etc.
b. Populația, așezările umane și economia
În anul 2023, India a depășit China ca număr de locuitori și a trecut pe primul loc în lume. Densități mari ale populației se înregistrează în Câmpia Indo-Gangetică și în zonele litorale, iar densități reduse în Podișul Deccan, Munții Himalaya și Deșertul Thar.
Ponderea populației urbane este foarte redusă, deși India are multe orașe mari, precum: Calcutta, Mumbai, New Delhi, Madras, Bangalore etc. Populația actuală a Indiei este formată din două mari grupe: în sud –populații dravidiene*, iar în nord – indo-europene. Religia predominantă este cea hindusă.
Tata Motors este cea mai mare firmă constructoare de mașini din India.
India are o puternică industrie cinematografică, orașul Mumbay fiind supranumit Hollywood-ul Indiei.
În India, vaca este declarată animal sfânt și nu poate fi sacrificată. Știai că?
Utilizând informațiile din text, calculează densitatea medie a populației Indiei.
Explică procentul mare al populației rurale din totalul populației țării.
Consultă site-ul worldpopulationreview.com, secțiunea despre orașele Asiei, și descoperă cele mai populate orașe indiene. Aplică!
Calcutta
Podișul Deccan
Golful Bengal
Câmpia Gangelui
Agricultura reprezintă principala ramură economică. India deține poziții importante, la nivel mondial, la numeroase produse agricole: grâu, orez (al doilea producător mondial), trestie de zahăr, bumbac, soia, ceai, mei etc. Totodată, are cel mai mare efectiv de bovine.
populație dravidiană – populație de rasă intermediară, între negri și albi, care locuiește în unele regiuni din India, Sri Lanka și Pakistan. Geodex
India deține importante resurse de subsol: cărbuni, petrol, minereuri de fier și neferoase (bauxită), roci de construcție, diamante, aur, dar care sunt puțin valorificate. Economia Indiei se bazează încă pe ramurile industriale tradiționale – textilă și alimentară, deși industria prelucrătoare este diversificată.
Printre cele mai vizitate obiective turistice din India sunt: Taj Mahal (Agra), Varanasi (orașul sfânt), Poarta Indiei – Mumbai și Fortăreața Roșie – New Delhi.
Lucrează în echipă!
În echipe de câte patru elevi, realizați o scurtă prezentare geografică pentru una dintre următoarele țări: Israel, Iran, Indonezia, Coreea de Sud sau Japonia. În prezentare, veți urmări structura: poziție geografică și vecini; relief; climă; rețea hidrografică; vegetație și faună; populație și așezări umane; economie (agricultură, industrie, turism). Prezentați proiectul în fața colegilor.
3. Asia în lumea contemporană
Una dintre problemele actuale cu care se confruntă Asia este creșterea rapidă și constantă a numărului de locuitori, și implicit apariția unor orașe gigant, cu peste 10 milioane de locuitori. Acestea creează probleme legate de mediu (poluare intensă) și de spațiu. La periferia orașelor mari au apărut cartiere insalubre, sărăcăcioase, numite shanty towns (fig. 1), locuite de cei care nu-și permit traiul în orașul propriu-zis.
O altă problemă a Asiei o constituie conflictele. Din cauza lipsei de toleranță între etnii și din motive religioase, intensificate de interesele economice ale unor mari puteri în regiune (Rusia, SUA), în Asia au apărut și continuă numeroase conflicte civile și militare. Dintre conflictele de natură etnică și religioasă, putem enumera conflictele dintre Israel și Palestina, Iran și Irak sau din Sri Lanka; printre conflictele de natură economică și politică se numără cele din Georgia, Afghanistan, cele dintre India și Pakistan ori dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud.
Investigație
Documentează-te din diferite surse (internet, enciclopedii, reviste de știință, filme documentare etc.) și realizează un text geografic cu titlul Cele mai inteligente cinci orașe din Asia. De asemenea, precizează care sunt condițiile pe care aceste orașe le aplică și le respectă.
Fig. 1 Shanty town – Phnom Penh (Cambodgia)
Nu sunt de neglijat numeroasele probleme ale mediului cu care se confruntă Asia contemporană (poluarea intensă a aerului – însoțită de ploi acide, poluarea apelor maritime și a fluviilor – mai ales cu produse petroliere, poluarea radioactivă, deșertificarea foarte intensă, diminuarea arealelor pădurilor tropicale și musonice ș.a.).
Un alt domeniu prin care se remarcă Asia în lumea modernă îl constituie construcțiile de amploare. State precum China, Singapore, Emiratele Arabe Unite sunt cunoscute pentru construcțiile emblematice – orașe formate din zgârie-nori. Deși startul construirii celor mai înalte clădiri din lume l-au dat SUA (1894), începând cu 1998, acest titlu este deținut de construcțiile asiatice (în 2023, cea mai înaltă clădire din lume era încă Burj Khalifa – 828 m).
RECAPITULARE ȘI AUTOEVALUARE
I Copiază enunțurile pe caiet, apoi completează-le cu informațiile potrivite, după model .
1. Extremitatea vestică a Asiei este reprezentată de Capul Baba.
2. Munții Himalaya s-au format în orogeneza … .
3. În regiunea Asia de Vest și de Sud-Vest predomină religia .
4. Fluviile Tigru și Eufrat străbat Câmpia .
5. Cea mai veche capitală de pe Terra este orașul .
II Analizează harta alăturată și completează afirmațiile următoare, conform modelului:
1. Deșertul Thar este situat în vestul statului marcat pe hartă cu litera G.
2. Statul Yemen are capitala în orașul marcat pe hartă cu numărul … .
3. În Peninsula Indochina este situat ora șul-capitală marcat pe hartă cu cifra .
4. Cel mai industrializat stat din Asia este marcat pe hartă cu litera .
5. Fluviul Chang Jiang se află pe teritoriul statului a cărui capitală este marcată pe hartă cu numărul …
A
III Elaborează un text geografic, de maximum 15 rânduri, în care să utilizezi noțiunile și denumirile următoare: musoni, Asia, taiga, mangrove, Gobi, climă, vegetație, Gange, relief, ursul panda uriaș . Găsește un titlu potrivit pentru textul tău .
IV Stabilește corespondența dintre statele asiatice din coloana A și orașele - capitală din coloana B, după model .
3. Hidrografia, clima şi biogeografia –caracteristici generale
4. Specificul demografic
5. Harta politică şi marile oraşe
6. Studii de caz: Problemele Africii în lumea contemporană. Sahara. Caracterizarea geografică a unor state
◗ RECAPITULARE ȘI AUTOEVALUARE
1. Poziția geografică – simetrie latitudinală
Africa este cel de-al treilea continent ca mărime, (30,4 milioane km2), după Asia și America, și al doilea ca populație de pe Terra. Continentul african este totodată și cel mai vechi teritoriu locuit, dovezile ar heologice indicând originea omenirii aici.
Din punctul de vedere al poziției geografice, este singurul continent situat simetric față de Ecuator (distanța dintre Ecuator și extremitățile nordică și su dică este aproximativ egală) – fig. 1.
Datorită faptului că Africa este străbătută de Ecuator, prin partea sa centrală, climatele, vegetația, fauna și solurile se succed simetric din centrul conti nentului înspre nord și spre sud.
Începând din 1869, când a fost inaugurat Canalul Suez, continentul African este înconjurat doar de ape. La nord are ieșire la Marea Mediterană, în nord‑est la Marea Roșie, în est la Oceanul Indian și în vest la Oceanul Atlantic. Canalul Suez separă Africa de Asia, iar Strâmtoarea Gibraltar (fig. 2) desparte Africa de Europa. Limitele continentului sunt clare, puțin sinu oase, cu puține golfuri, insule și arhipelaguri (Canare, Zanzibar etc.).
Punctele extreme ale Africii sunt: Capul Blanc în nord, Capul Guardafui în est, Capul Acelor în sud (fig. 3) și Capul Verde în vest.
2 Strâmtoarea
1 Africa – poziția geografică
Africa este singurul continent situat în toate cele patru emisfere. Știai că?
3 Capul Acelor
2. Consultă site ul https://worldpopulationreview.com/ și descoperă câți locuitori are Africa. Aplică!
1. Utilizând atlasul geografic școlar și harta murală, enumeră și localizează pe harta fizică a Africii insulele, peninsulele, mările, golfurile și strâmtorile care mărginesc continentul.
Ce este un rift? Unde se întâlnesc rifturi pe glob?
Relieful continentului african nu este foarte variat, peste 65% din suprafață fiind ocupată de podișuri (fig. 1). Din punct de vedere geologic, o mare parte a Africii este formată pe un soclu* vechi, o rămășiță din fostul continent Gondwana. De aceea, rocile din care este alcătuit continentul african sunt vechi, foarte dure și greu de erodat. Astfel, relieful african este unul ma siv și relativ neted, fiind puțin fragmentat.
Munții de pe continentul african s au format atât prin încrețire, cât și prin vul canism. Astfel, dintre munții de încrețire se numără: Munții Atlas (formați în oro geneza alpină), din nord vestul continen tului, Munții Capului și Munții Scorpiei (formați în orogeneza hercinică), din sudul acestuia. Cei mai mulți munți vulcanici se găsesc în estul Africii, cei mai înalți fiind Kilimanjaro (Vf. Uhuru/Kibo –5895 m), dar și în vestul continentului (Munții Guineei, Munții Adamaoua).
Cele mai multe podișuri se află în sudul continentului – Podișul Bihe, Podișul Shaba, Podișul Namib, în est – Podișul Etiopiei și Podișul Somaliei, și în centru – Podișurile Sahara și Kordofan. Câmpiile ocupă o suprafață foarte mică din continent (aproximativ 15%) și sunt localizate doar în regiunile litorale. Cele mai mari câmpii sunt: Câmpia Senegalului, pe coasta vestică, Câmpia Mozambic și Câmpia Somaliei, ambele pe coasta estică a Africii.
Pe lângă masivitatea reliefului, o altă caracteristică aparte a Africii o reprezintă multitudinea de depresiuni tectonice, formate prin coborârea tectonică a unor regiuni.
Poziția pe glob, condițiile climatice și dispunerea unităților de relief au făcut ca unele podișuri din Africa să aibă suprafețe deșertice. Cele mai mari deșerturi africane sunt: Sahara, în nord, cel mai extins deșert din lume, Kalahari, în sud, și Namib în sud vestul continentului.
Riftul african (Riftul Est African sau Marele Rift Est African) se află în estul Africii. Acesta reprezintă o fi sură profundă în scoarța terestră, de separare a plăcilor tectonice, mărginită de munți înalți, vulcanici. În peisaj are aspectul unei văi foarte largi, cu versanții aproape verticali, în care s au format lacuri tectonice extinse, cu formă alungită și foarte adânci (Tanganyika, Malawi etc.).
Riftul african are o lungime de aproximativ 6000 de kilometri și se întinde între Liban (Asia) și Mozambic, fiind cel mai lung rift din lume.
Fig. 1 Relieful Africii
Marea Mediterană
OCEANU L INDIAN
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Ecuator Golful Guineei
OCEANU L AT LANTIC
Munții Kilimanjaro, deși sunt localizați în zona ecuatorială, au ghețari permanenți în vârf, la peste 5000 de metri. Știai că?
Aplică!
1. Explică lipsa câmpiilor din interiorul continentului.
soclu – rest al unui continent mai vechi, acope rit de roci aduse de agenții externi (apă, vânt) din alte unități de relief mai tinere. Geodex
2. Realizează un text geografic de maximum 15 rânduri în care să prezinți două argumente care susțin afirmația „relieful Africii este masiv și relativ neted”, utilizând profilul de mai jos.
STUDIU DE CAZ • MARELE RIFT EST-AFRICAN
Marele Rift Est-African a început să se formeze acum aproximativ 25 de milioane de ani și ,,rupe” Africa în două, producând desprinderea din placa africană a plăcii somaleze, care se depărtează constant de prima. În nord estul Africii se află așa numitul „Triunghi Afar” (fig. 2). Denumirea vine de la Depresiunea Afar, iar termenul de ,,triunghi” de la faptul că aici intră în contact trei plăci tectonice: africană, arabă și somaleză. Este cea mai activă zonă din punct de vedere tectonic, existând periodic seisme și erupții vulcanice, care duc la formarea unor noi falii în scoarța terestră. De o parte și de alta a Lacului Victoria se află două ramuri ale Riftului african, și anume Riftul Oriental și Riftul Occidental
Viteza cu care placa somaleză se îndepărtează de cea africană este mai mare în Triunghiul Afar (6,5 mm/an) și scade către sud (1,5 mm/an). Geologii estimează că, în aproximativ 10 milioane de ani, între cele două plăci va apărea un nou ocean.
Aplică!
1. Documentează te de pe internet și din enciclopedii și descoperă ce vulcani sunt în Triunghiul Afar și când au erupt ultima dată.
2. Împreună cu profesorul de geografie, calculează scara orizonta lă a profilului AB și apoi calculează lățimea Riftului Occidental și a Riftului Oriental în lungul liniei de profil.
3. Cu ajutorul atlasului geografic școlar, menționează numele lacu lui care se află între Riftul Occidental și Riftul Oriental.
2 Marele Rift Est-African
Placa africană (nubiană)
Placa
3. Hidrografia, clima şi biogeografia –caracteristici
generale
Datorită poziției geografice, conti nentul african prezintă o simetrie a climei și a zonelor biogeografice. De asemenea, datorită condițiilor climatice, rețeaua hidrografică a Africii nu este foarte dezvoltată.
Hidrografia
Din punct de vedere hidrografic, Africa este tot un continent al contraste lor. Pe de o parte, aici se găsesc unele din tre cele mai mari fluvii ale lumii (Nil – cel mai lung fluviu și Congo – cel de al doilea fluviu, ca debit), iar pe de altă parte, există regiuni total lipsite de ape de suprafață (Deșertul Sahara).
Cele mai importante ape curgătoare africane sunt: Nil, Congo, Zambezi, Niger, Orange, Limpopo (fig. 1). Unele dintre ele prezintă cascade spectaculoase, cea mai cunoscută fiind Cascada Victoria (fig. 2) de pe fluviul Zambezi. După gura de vărsare, cele mai multe fluvii se varsă prin delte (Nil, Niger, Zambezi), iar unele se varsă prin es tuare (Congo).
L. Ciad
L. Volta
Tana L. Nasser
L. Tanganyika
L. Victoria
L. Malawi
L. Kariba
Lacurile africane sunt răspândite neuniform în Africa, cele mai multe și mai extinse dintre acestea fiind de natură tectonică și vulcanică și se găsesc preponderent în partea de est. După salinitate, lacurile naturale africane se pot clasifica în: lacuri cu apă dulce (în partea sudică) și lacuri cu apă sărată (în partea nordică). Din prima categorie fac parte lacurile tectonice (Ciad, Victoria și cele foarte adânci și restrânse ca suprafață din lungul Marelui Rift Est African – Tanganyika, Malawi etc.), lacurile din oaze și lacurile temporare, care se for mează între dunele de nisip, după averse. Din cea de a doua categorie fac parte șoturile (Djerid – fig. 3, Melrhir, Chergui). Acestea sunt lacuri sărate, temporare. În urma evaporării apei se formează un strat de săruri. Lacurile antropice africane sunt reprezentate de cele de acumulare (Nasser pe Nil – fig. 4, Kariba pe Zam bezi, Volta pe Volta etc.).
Fig. 1 Africa – hidrografie
Marea Mediterană
OCEANU L INDIAN
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Ecuator Golful Guineei
OCEANU L AT LANTIC
Fig. 4 Lacul Nasser
Fig. 2 Cascada Victoria
Fig. 3 Șotul el Djerid
Vreau să ştiu mai mult!
În partea central sudică a Africii se află Delta Okavango sau Mlaștina Okavango. Râul Okavango nu ajunge să se verse în ocean pentru că traversează o regiune foarte aridă. De aceea, apele sale dispar într o mlaștină din Deșertul Kalahari. Arealul în care apele lui Okavango se pierd în Deșertul Kalahari are forma unei delte (fig. 5 și 6).
Aplică!
1. Urmărește harta fizică a Africii din atlasul geografic școlar și numește alte lacuri tectonice din lungul Riftu lui Est African.
2. Explică prezența lacurilor sărate din nordul Africii.
3. Utilizând atlasul geografic școlar sau documentându te de pe internet și din enciclopedii, numește doi ghețari montani din Africa.
Clima
Africa este cel mai cald continent de pe Glob (fig. 7), deoarece este situată în lungul Ecuatorului și este stră bătută de ambele tropice. De asemenea, datorită poziției geografice și a masivității continentului (aproximativ 7500 km lățime și 8000 km lungime), continentul african este și arid (fig. 8). Iar datorită altitudinilor ridicate (de peste 5000 m), se găsesc și ghețari montani.
Tipurile de climate (fig. 10) se succed aproape simetric și paralel față de Ecuator. Astfel, climatele întâlnite în Africa sunt: ecuatorial, subecuatorial, tropical-uscat, tropical-umed, subtropical (mediteraneean) și climatul etajat al munților înalți.
AT LANTIC
30 Temperatură (°C):
0 – 10
– 20 21 – 30
Fig. 5 Delta Okavango din satelit Fig. 6 Delta Okavango din elicopter
Fig. 8 Distribuția precipitațiilor în Africa
Ecuator
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Marea Mediterană
OCEANUL INDIAN
Golful Guineei
Ecuator
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Marea Mediterană
Golful Guineei
OCEANUL
Fig. 7 Variația temperaturilor medii anuale din Africa
Aplică!
1. Cu ajutorul fig. 7 și 8, răspunde la întrebările de mai jos:
a. Unde se întâlnesc cele mai ridicate temperaturi medii anuale? De ce?
b. Unde se întâlnesc cele mai scăzute temperaturi medii anuale? De ce?
c. Unde se întâlnesc cele mai multe precipitații anuale? De ce?
d. Unde se întâlnesc cele mai puține precipitații anuale? De ce?
2. Explică afirmația: Africa prezintă o simetrie a climei. Pentru argumentare, utilizează hărțile climatice din lecție.
Clima aridă este principala cauză a formării deșerturilor calde din Africa, însă curenții oceanici reci favorizează și ei formarea unor deșerturi, chiar în lungul țărmurilor. Este cazul Deșertului Namib, din sud vestul Africii, care se termină brusc, la contactul cu Oceanul Atlantic (fig. 9). Acesta s a format datorită influenței Curentului rece al Benguelei. Din curenții reci nu se evaporă apa, astfel că masele de aer de deasupra curenților reci sunt uscate și nu produc precipitații.
Fig. 9 Contactul dintre Deșertul Namib și Oceanul Atlantic
Tipuri de climate:
ecuatorial subecuatorial tropical-uscat tropical-umed mediteraneean etajat al munților înalți
Lucrează în echipă!
Împreună cu colegul de bancă, completează pe caiet tabelul de mai jos. Amintește‑ți caracteristicile fie cărui tip de climat din clasele anterioare.
Vreau să ştiu mai mult!
Fig. 10 Climatele Africii
Ecuator
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Marea Mediterană
OCEANU L INDIAN
Golful Guineei
OCEANU L AT LANTIC
Zonele biogeografice
Zonele biogeografice ale Africii sunt în consens cu tipurile de climate, întâlnindu se atât regiuni cu vegetație și faună bogate, cât și regiuni lipsite de viață. Din centrul Africii spre extremitățile nordică și sudică se succed următoarele zone biogeografice (fig. 11):
a. Pădurile ecuatoriale și tropical-umede – si tuate în bazinul fluviului Congo, pe țărmul Golfului Guineei (pădurile ecuatoriale) și în estul Madagasca rului (pădurile tropical umede). Acestea sunt păduri dese, stratificate pe înălțime, din care nu lipsesc pal mierii, orhideele și ferigile. Animalele sunt și ele nu meroase și diverse (gorile, cimpanzei, paviani, okapi, păsări viu colorate, lemurieni – Madagascar). Solurile nu sunt fertile.
b. Savana – se desfășoară la nord și la sud de pădu rea ecuatorială. Este compusă din ierburi înalte, acacii și baobabi, iar în lungul cursurilor râurilor se întâlnesc păduri-galerii. Aici trăiesc girafe, lei, zebre, elefanți, iar în apele savanei se întâlnesc hipopotami și crocodili. Solurile au culoarea roșiatică și sunt fertile. Între savană și Deșertul Sahara se află o zonă cu vegetație ierboasă, sărăcăcioasă, adaptată la uscăciune, numită Sahel.
c. Vegetația deșertică – se suprapune deșer turilor Sahara, Kalahari și Namib. Vegetația este aproape ine xistentă. Speciile de animale sunt puține, fiind adap tate acestor condiții de mediu (dromader, fenec, hienă, șacal, scorpion, șerpi). De asemenea, solurile sunt nisi poase. Între dunele de nisip, acolo unde pânza freatică ajunge la suprafață prin izvoare, se dezvoltă oaze cu vegetație mai bogată (curmali, palmieri). Solurile din oaze sunt fertile.
d. Pădurile subtropicale umede – se desfășoară pe țărmul estic, între 15° și 30° latitudine sudică, fiind alcătuite atât din specii de arbori veșnic verzi (laur), cât și cu frunze căzătoare.
e. Vegetația mediteraneeană – este localizată în nordul și în sudul Africii, fiind formată din pâlcuri de mărăcinișuri, mirt, specii de stejar, măslin sălbatic și pinul de Alep. Fauna este reprezentată de șacal, scor pion, țestoasă. Solurile specifice sunt terra rosa.
f. Vegetația etajată a munților înalți – se supra pune peste munții înalți ai Africii (Munții Scorpiei, Munții Atlas, munții din lungul Riftului Est African). Vegetația, fauna și solurile sunt etajate, variind de la pădurea ecuatorială sau savană la poalele munților și până la vegetația alpină.
g. Mangrovele – se întâlnesc pe coastele es tice și vestice ale Africii, precum și în vestul Insulei Madagascar.
Tipuri de vegetație:
păduri ecuatoriale
și tropical-umede
savană
deșer turi tropicale
păduri subtropicale
umede
mediteraneeană alpină mangrove
Fig. 11 Zonele biogeografice din Africa
Investigație
În Africa există unele dintre cele mai mari arii prote jate din lume. În echipe de câte trei elevi, realizați un poster cu 4 5 astfel de arii protejate. Documentați‑vă de pe internet și din enciclopedii și stabiliți elemen tele protejate de acestea, realizați o scurtă descriere a lor și amplasați le pe o hartă a Africii.
Lemurienii (fig. 12) sunt o specie de animale care trăiesc doar în Insula Madagascar, fiind astfel o specie endemică*. Știai că?
Fig. 12 Lemurian
specie endemică – specie de plante sau de ani male care trăiește doar într un anumit teritoriu. Geodex
Ecuator
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Marea Mediterană
OCEANU L INDIAN
Golful Guineei
OCEANU L AT LANTIC
4. Specificul demografic
Populația Africii numără aproape 1,5 miliarde de locuitori (2023), reprezentând aproximativ 18% din populația globală. Repartiția populației este însă neuniformă, cele mai populate regiuni africane fiind țărmurile nordice și regiunile din est și vest, iar cele mai puțin populate fiind zonele din centru și sud. Densitatea medie a populației Africii este de 48 loc/km2 (2023), existând mari discrepanțe între di ferite regiuni africane (fig. 1).
Populația Africii este într o continuă creștere (la nivelul anului 2023, rata de creștere a populației fiind de 2,37% – fig. 2), estimându se că în 2050 populația africană va ajunge la aproape 2,5 miliarde de locuitori, adică un sfert din locuitorii de pe glob vor fi africani. În ceea ce privește migrația (fig. 3), cei mai mulți dintre migranți nu părăsesc continentul, iar cei care aleg să îl părăsească se îndreaptă către Europa (între 5 și 11 mi lioane de migranți), Orientul Mijlociu (5 milioane) și America de Nord (circa 3 milioane). În cadrul conti nentului, cei mai mulți migranți se îndreaptă către Nigeria, Africa de Sud și Egipt.
Din punct de vedere etnic (fig. 4), principalele grupe africane sunt:
afro-asiaticii (sunt un melanj între populația arabă și cea africană și trăiesc în nordul continentului);
nilo-saharienii (în partea centrală a Deșertului Sahara și în regiunea Riftului Est African, la nord de Lacul Malawi);
nigero-congolezii (în jurul Golfului Guineei, la sud de Deșertul Sahara și în jumătatea de nord a Bazi nului fluviului Congo);
bantu (în jumătatea sudică a continentului –fig. 6);
khoisan (în partea de sud a Africii, la sud de Bazinul fluviului Congo și în Deșertul Kalahari –boșimani/san);
austronezienii (în Insula Madagascar);
pigmeii (în pădurea ecuatorială din partea centrală a continentului – fig. 7).
Cea mai mare parte a populației africane trăiește în mediul rural. Deși procentul populației urbane a crescut (14,5% în 1950, 34,9% în 2000, 44,7% în 2023), populația din mediul rural este încă predominantă. Religiile din Africa (fig. 5) au fost puternic influențate de imperiile care au colonizat continen tul. În prezent, domină creștinismul și islamul, religiile tradiționale africane având tot mai puțini adepți.
1 Africa – densitatea populației
Po pul aț ia (milia rd e lo cu it ori)
Fig. 2 Africa – rata de creștere a populației (Sursă: https://www.macrotrends.net/countries/AFR/africa/population-growth-rate)
Fig. 3 Africa – migrația (Sursă: https://africacenter.org/ )
Fig.
Ecuator
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Marea Mediterană
OCEANUL INDIAN
Golful Guineei
Religiile tradiționale africane sunt diverse, evidențiind varietatea culturală a continentului. Acestea sunt trans mise pe cale orală, iar convingerile religioase vizează venerarea unor zeități, credința în spirite, utilizarea magiei și a medicinei tradiționale. În general, practicile religioase presupun dansuri ritualice (fig. 8), sacrificii și incantații.
1. Identifică pe harta densității populației (fig. 1):
a. trei areale cu valori mici;
creștinism islamism religii tradiționale
5 Africa – religii
b. trei areale cu valori mari.
2. Menționează doi factori naturali și unul antropic care influențează densitatea populației în Africa.
3. Împreună cu ceilalți colegi, identifică două cauze care stau la baza migrației populațiilor africane.
Lucrează în echipă!
În echipe de câte patru elevi, informați vă de pe internet despre populațiile africane, împreună cu profesorul de la clasă. Realizați un proiect multimedia în care să prezentați, la alegere, una din populațiile Africii. În proiect trebuie să faceți referire la arealele unde trăiește populația aleasă, limba vorbită, religia, obiceiurile și tradițiile acesteia. Completați informațiile din proiect cu imagini.
Fig. 7 Pigmei
Fig. 8 Dans ritualic african
Fig. 6 Fată din etnia bantu
Fig.
Ecuator
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Marea Mediterană
OCEANUL INDIAN
Golful Guineei
OCEANUL AT LANTIC
Religii:
Ecuator
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Marea Mediterană
OCEANUL INDIAN
Golful Guineei
OCEANUL AT LANTIC
5. Harta politică şi marile oraşe
Pe continentul african sunt 54 de state și 4 teritorii dependente – Réunion (Franța), Sahara Occidentală în dispută, Mayotte (Franța) și Saint Helena (Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord). Majoritatea state lor se află chiar pe continent, însă șase dintre ele sunt state insulare.
Statele africane sunt state recent apărute, majoritatea dobândindu și independența în a doua jumătate a secolului trecut, după încetarea proceselor de colonizare. Cele mai multe state africane sunt foste colonii europene. De aceea, unele limbi europene (franceza, engleza, portugheza), precum și religia creștină sunt atât de răspândite în Africa, în comparație cu situația de pe alte continente.
că?
Cel mai nou stat al Africii este Republica Sudanului de Sud, care și a câștigat independența față de Repu blica Sudan în anul 2011, în urma unui referendum*.
SUDANUL DE SUD
GUINEEA-BISSAU MAROC
Marea Mediterană
Marea Arabiei
LIBIA
GUINEEA
Fig. 1 Harta politică și regiunile Africii
Regiunile
După suprafața pe care o ocupă, în Africa există state foarte extinse, cum ar fi Republica Democrată Congo, Algeria, Libia, dar și state foarte mici, precum cele insulare sau state ca Senegal, Ghana, Benin, Lesotho ș.a. După numărul de locuitori, există diferențe majore între statele Africii. Unele state sunt intens populate (Nigeria, Etiopia, Egipt, fiecare având peste 100 de milioane de locuitori), iar altele sunt foarte puțin populate (Djibouti, Comore, Republica Capului Verde, cu mai puțin de 1 milion de locuitori fiecare).
După forma de guvernământ, statele din Africa sunt republici prezidențiale (Sudan, Ciad, Tanzania etc.), republici semiprezidențiale (Tunisia, Egipt, Republica Democrată Congo, Namibia etc.), republici parlamentare (Etiopia, Somalia), monarhii constituționale (Maroc, Lesotho), state cu sistem monopartid (Eritreea). De aseme nea, există și un stat federal – Republica Federală Nigeria, formată din 36 de state, la care se adaugă teritoriul federal al capitalei, care nu este un stat în sine și este administrat direct de guvernul federal.
În funcție de poziția geografică a fiecărui stat pe continent, Africa a fost împărțită în cinci regiuni (fig. 1): Africa de Nord, Africa de Vest, Africa Centrală, Africa de Est și Africa de Sud. Africa de Vest, Africa Centrală, Africa de Est și Africa de Sud formează și ele o regiune numită Africa subsahariană, reprezentând acele state sau regiuni situate la sud de Sahara.
Orașele africane sunt, în general, mici. Cele mai multe orașe se găsesc în zonele de țărm, în jurul Golfului Guineei, dar și la vest de Riftul african. Puține orașe africane depășesc 1 milion de locuitori. Cu unele excepții (Casablanca, Alexandria, Port Elisabeth Lagos, Kano etc.), orașele cu peste 1 milion de locuitori sunt capitalele unor state (Cairo, Kinshasa ș.a.).
Orașele africane sunt foarte eterogene, din punct de vedere arhitectonic, reflectând diversitatea culturală a continentului. În funcție de trecutul fiecărei țări, aspectul orașelor este european (cu arhitectură de influență britanică, franceză ori portugheză, în fostele colonii), american (cu clădiri înalte și moderne, bulevarde late și străzi perpendiculare, marile orașe – fig. 2) ori arăbesc (cu străzi înguste, clădiri cu mici curți interioare, acoperișuri plate – fig. 3, orașele din țările Magrebului*). Alte orașe au un aspect mai tradițional, în special orașele mici din Africa de Est și de Sud (fig. 4).
Geodex
referendum – proces de consultare directă a ce tățenilor unui stat;
Magreb – denumire dată de geografi și istorici arabi, în Evul Mediu, regiunii din nord vestul Africii, ce provine din cuvântul arab gharaba (a apune).
Descoperă!
Aplică!
Pe continentul african predomină orașele mici. Discută cu ceilalți colegi și identificați două cauze.
Documentează te de pe internet sau din enci clopedii și numește statele care aparțin Magre bului.
Cu ajutorul hărții politice, descoperă cinci state insulare din Africa, precum și capitalele lor.
Împreună cu profesorul de la clasă, accesează site ul https://worldpopulationreview.com/ și descoperă cele mai populate cinci state și orașe din Africa.
Transcrie pe caiet tabelul următor și completează l cu statele care aparțin fiecărei regiuni din Africa. Folosește harta politică a Africii și harta regiunilor Africii (fig. 1).
Regiunea Africa de Nord Africa de Vest Africa Centrală Africa de Est Africa de Sud Statele
Fig. 4 Orașul Asmara, Eritreea
Fig. 3 Orașul Fes, Maroc
Fig. 2 Orașul Maputo, Mozambic
6. Studii de caz: Problemele Africii în lumea contemporană. Sahara. Caracterizarea geografică a unor state
1. Problemele Africii în lumea contemporană
Problemele cu care se confruntă Africa, astăzi, sunt complexe și diverse, printre ele numărându se: problemele de mediu, conflictele civile și militare, starea de sănătate și foametea.
Schimbările climatice globale provoacă modifi carea regimului precipitațiilor, prin extinderea peri oadelor secetoase și prin căderea precipitațiilor mai rar, dar în cantități mai mari, topirea ghețarilor și creșterea nivelului Oceanului Planetar, intensificarea ciclonilor tropicali.
O parte dintre conflictele africane sunt de natură etnică (Sudanul de Sud, Etiopia etc.), altele se dato rează disputării granițelor (Sudanul și Sudanul de Sud) ori războaielor civile (Mali, Republica Democrată Congo etc.).
Fig. 1 Evoluția mortalității infantile în Africa (istoric și prognoză)
Din cauza condițiilor sanitare precare, a sărăciei, a accesului dificil la apă potabilă și la medicamente, con tinentul african se confruntă cu incidența mare a unor boli contagioase și cu un nivel crescut al mortalității, în special în rândul copiilor (fig. 1).
Din cauza problemelor de mediu și a conflictelor, numeroși africani își părăsesc locuințele și pleacă către alte regiuni (din interiorul sau din exteriorul granițelor statelor lor) unde caută adăpost (fig. 2). Se estimează că, în anul 2050, 113 milioane de africani se vor refugia din cauza problemelor climatice, în timp ce conflictele au generat peste 40 de milioane de refugiați în anul 2023.
Foametea se numără printre cele mai mari probleme ale continentului african. În 2023, 149 de milioane de persoane (10% din populația continentului) se confruntau cu grave probleme legate de insecuritatea ali mentară (fig. 3). Statele cele mai afectate de acest fenomen sunt: Etiopia, Somalia, Kenya și Nigeria. Cauzele sunt multiple: creșterea continuă a populației, schimbările climatice (intensificarea secetei – fig. 4 și a averselor, creșterea temperaturii), dar și conflictele. Se estimează că 82% din cele aproximativ 150 de milioane de per soane afectate de foamete trăiesc în zone de conflict.
Fig. 4 Efectele schimbărilor climatice
Fig. 3 Oameni așteptând să se alimenteze cu apă
Fig. 2 Tabără de refugiați din Nigeria
Aplică!
Analizează hărțile (fig. 5-6) și răspun de la întrebările următoare:
a. Care sunt regiunile afectate de schim barea regimului precipitațiilor?
b. Care sunt regiunile cu un risc crescut de deșertificare? Discută cu ceilalți colegi.
c. Care crezi că sunt consecințele creșterii nivelului apelor Oceanului Planetar pentru zonele de țărm?
d. Ce alte consecințe ale schimbărilor climatice globale mai poți identifica pe hartă? Ce regiuni sunt afectate?
e. Numește cinci state afectate de con flicte.
f. Enumeră trei state în care ponderea populației dislocate este de peste 20%.
g. Identifică trei state unde foametea este intensă și trei state unde aceas ta este scăzută.
h. Utilizează cele două hărți pentru a identifica două cauze ale foametei.
Portofoliu
Alege una dintre problemele expuse în lecție și realizează un text geografic, de maximum o pagină, cu subiectul ales. Pentru aceasta, vizionează documen tare despre Africa și citește pe internet informații despre acest subiect.
Vreau să ştiu mai mult!
Indicele global al foametei este un in dicator care măsoară intensitatea fe nomenului pe baza unei formule ce ține seama de: ponderea populației subnutrite, ponderea copiilor sub 5 ani subdezvoltați fizic și mortalitatea in fantilă. Cu ajutorul acestui indicator se poate analiza evoluția fenomenului în timp, dar se pot face și comparații între regiuni. Consultă cu profesorul site‑ul oficial: https://www.globalhungerindex.org/.
Ecuator
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Marea Mediterană
OCEANUL INDIAN
OCEANUL ATLANTIC
Fig. 5 Consecințele schimbărilor climatice globale în Africa
Ecuator
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Marea Mediterană
OCEANUL INDIA N
Golful Guineei
OCEANUL
LANTIC
Indicele foametei:
Fig. 6 Severitatea foametei și statele afectate de conflicte (2023)
2. Sahara
Podișul Sahara reprezintă cel mai extins deșert al planetei, ocu pând circa o treime din continentul african. În ce privește relieful, Sahara prezintă o mare varietate, existând munți izolați (Ahaggar, Air, Tibesti etc.), depresiuni (Bodele), dar și o serie de forme specifice deșerturilor: erguri (câmpuri cu dune de până la 300 m înălțime), reguri (câmpuri de pietre), hamade (suprafețe orizontale stâncoase de pe care vântul a spulberat nisipul) și wadi (văi seci). Deși este aproape lipsită de ape, Sahara deține mici lacuri formate între dunele de nisip, acolo unde pânza freatică ajunge aproape de suprafață prin izvoare, și în jurul cărora s au format oaze (de ex.: Lacurile din Ounianga – fig. 1).
Sahara este foarte puțin locuită (aproximativ 2,5 milioane lo cuitori), având regiuni extinse în care densitatea populației este foarte redusă (sub 5 locuitori/km²). Deși este bogată în resurse de subsol (petrol și gaze naturale, cărbuni, fier, mangan și minereuri neferoase), din cauza condițiilor aspre de mediu, activitățile econo mice sunt foarte reduse. Agricultura se practică în oaze. Sahara este străbătută de o rețea de autostrăzi moderne, care asigură accesul la comunitățile cele mai îndepărtate din interiorul său.
STUDIU DE CAZ • OAMENII ALBAȘTRI AI DEȘERTULUI
Tuaregii sunt cunoscuți ca locuitori ai Saharei, un grup etnic berber, nomad*, care în mod tradițional se ocupă cu creșterea animalelor. Astăzi, ei locuiesc într o regiune vastă din vestul Saharei, o mare parte dintre aceștia devenind triburi sedentare. Tuaregii nomazi lo cuiesc în corturi construite din diferite materiale, iar tuaregii seden tari în case din pământ.
Limba vorbită este tuarega, iar religia este islamul, cu influențe berbere, politeiste. Tradițional, societatea tuaregă este stratificată și împărțită în caste (artizani, muzicieni, agricultori etc.) și clanuri.
Portul lor tradițional (fig. 2) constă dintr o robă largă și un tur ban de culoare albastră. Deși astăzi poartă numeroase culori, la ce remonii se preferă albastrul. Preferința pentru această culoare a dus la numirea lor drept „oameni albaștri”. Cel mai emblematic element al portului lor îl constituie tagelmust-ul, turbanul cu văl. Contrar re ligiei musulmane, acesta nu este impus femeilor, ci bărbaților. Aces tuia îi sunt atașate amulete și versete din Coran, pentru a l proteja pe cel care le poartă.
În prezent, tuaregii se ocupă cu agricultura, creșterea nomadă a vitelor, fierăritul și conducerea de caravane (în scop turistic, dar și comercial). Pentru caravane, au folosit întâi boii, apoi caii și, în final, cămilele.
Aplică!
Utilizând hărțile din unitatea II –Africa, descrie condițiile clima tice, hidrografia și vegetația din Sahara.
în port tradițional
nomad – persoană sau populație care se deplasează constant, fără să se stabilească într un loc. Geodex
Fig. 2 Tuareg
Fig. 1 Lacurile din Ounianga
3. Republica Arabă Egipt
Republica Arabă Egipt este situată în Africa de Nord, având ieșire la Marea Mediterană și la Marea Roșie.
Relieful este alcătuit în mare parte din Deșertul Sa hara (Deșertul Libiei, la vest de Nil și Deșertul de Est, la est de Nil), dar și din munți (către Marea Roșie) – fig. 1. Climatul și vegetația sunt mediteraneene, în nord și tro pical uscat, respectiv deșertic, în restul țării. Statul egip tean este străbătut de Nil, de la sud la nord, care se varsă în Marea Mediterană printr o deltă, tot pe teritoriul său. Pe fluviul Nil este construit barajul de la Assuan, pentru obținerea hidroenergiei.
Populația este foarte numeroasă, iar densitatea me die a populației este de circa 100 loc/km2. Aproximativ 98% din populația Egiptului locuiește în Valea și în Delta Nilului, aici densitatea ajungând la peste 1200 loc/km2. Confesional, predomină musulmanii, dar și creștinii (copții). Pe lângă capitala Cairo (7,7 milioane locuitori), Egiptul mai are două orașe cu mai mult de 1 milion de locuitori – Alexandria (3,8 milioane de locuitori) și Gizeh (2,4 milioane de locuitori).
M. Mediteran ă
Alexandria
Gizeh
Cairo
Suez Port Said
Pen. Sinai Can. Suez G.Suez
Deșe r t ul Libiei Deșer tul de
Fig. 1 Harta fizico-geografică a Egiptului
Capitala: Cairo
Suprafața: 997 739 km²
Populația: 113,9 milioane de locuitori (2024) Limba oficială: araba
Forma de guvernământ: republică parlamentară
Egiptul dispune de resurse de petrol (în nord), mine reu de fier, fosfați naturali și sare. Industria este reprezen tată de ramurile: constructoare de mașini, siderurgie și metalurgie neferoasă, prelucrarea petrolului și, mai ales, textilă (bumbac și mătase naturală). Dispune de terenuri agricole irigate, cultivate cu bumbac, trestie de zahăr și orez, dar și citrice și curmali (în nord). O importanță eco nomică deosebită o are Canalul Suez, care face legătura comercială între Marea Mediterană și Oceanul Indian.
Egiptul deține portul din Alexandria și aeroportul din Cairo. Turismul este intens, practicându se turismul litoral, dar și cel cultural, cele mai vizitate obiective fiind Sfinxul și piramidele de la Gizeh, Valea Regilor, orașul Cairo și templele Abu Simbel și Luxor.
Aplică!
1. Cu ajutorul atlasului geografic școlar, numește și lo calizează vecinii Republicii Arabe Egipt.
2. Explică de ce 98% din populația Egiptului locuiește în Valea și în Delta Nilului.
3. Graficul alăturat ilustrează fluxul turistic din Egipt, în perioada 2009 2023. Identifică pe grafic:
a. anul în care au sosit cei mai mulți turiști; b. anul în care au sosit cei mai puțini turiști;
c. perioada în care s a înregistrat cea mai mare scă dere a numărului de turiști.
https://data.worldbank.org/indicator/ST.INT.ARVL
L. Nasser
Tropicul Racului Barajul Assuan
4. Republica Unită Tanzania
Republica Unită Tanzania este situată în Africa de Est, având ieșire la Oceanul Indian (fig. 1). Relieful Tanzaniei este înalt (altitudinea medie este de 900 m), care coboară dinspre vest spre est. În nord estul țării se află Munții Kilimanjaro, iar în sud Munții Livingstone. În nordul statului sunt cratere vul canice foarte extinse (Ngorongoro) și vulcani (Meru, Kilimanjaro). Spre Oceanul Indian, se desfășoară o câmpie litorală, iar în vecinătatea țărmului se gă sesc insule coraligene (Zanzibar, Pemba). Climatul este tropical umed spre ocean, cu precipitații de 1500 mm/an și temperaturi peste 20°C, iar spre Riftul african, climatul este tipic munților înalți, cu ploi mai abundente și temperaturi între 10 și 20°C, mai scăzute la înălțimi mari. Cele mai importante ape curgătoare sunt Pangani și Kalambo (cu cascada omonimă), iar lacurile care se găsesc aici sunt Victoria și Tanganyika. Vegetația specifică este cea de savană (cu aca cii și baobabi), dar se găsesc și păduri tropicale (în est), iar în zona munților înalți vegetația este eta jată. Un sfert din suprafața țării face parte din parcuri naționale și rezervații naturale (Serengeti, Ngoron goro), care ocrotesc atât vegetația, cât și specii de elefanți, crocodili, lei, antilope, rinoceri, păsări.
Populația este concentrată în insulele Zanzibar și Pemba (peste 250 loc/km2), în Dar es Salaam (1000 loc/ km2), în sudul și în vestul țării populația fiind mult mai redusă (sub 10 loc/km2). În Republica Unită Tanzania există peste 130 de grupuri etnice (sukumu, masai, lio, gogo etc.).
Cel mai mare oraș este Dar es Salaam (fosta ca pitală – 2,7 mil. loc.), celelalte fiind orașe mai mici: Mwanza (437 mii loc.), Zanzibar (404 mii loc.), Arusha (341 mii loc.), Dodoma (181 mii loc.).
Tanzania este un stat subdezvoltat, mare parte din populație se confruntă cu insecuritatea alimen tară și cu accesul dificil la resurse de apă potabilă. Principala activitate economică este agricultura. Transportul rutier domină căile de comunicație tan zaniene. Beneficiază de porturi (Dar es Salaam) și de patru aeroporturi. Principalele destinații turistice sunt: parcurile naționale Serengeti (safari), Arusha (de unde pornesc circuite turistice în Munții Kiliman jaro), Ngorongoro (cea mai mare caldeiră vulcanică), dar și orașele Zanzibar și Dar es Salaam.
1 Harta fizico-geografică a Tanzaniei
Capitala: Dodoma
Suprafața: 945 203 km²
Populația: 68,7 milioane de locuitori (2024)
Limba oficială: swahili
Forma de guvernământ: republică prezidențială
1. Cu ajutorul atlasului geografic școlar, numește și localizează vecinii Tanzaniei.
2. Imaginează ți că poți merge într o excursie de 5 zile în Tanzania. Ce ai alege să vizitezi?
Portofoliu
În echipe de câte cinci elevi, alegeți o regiune din Africa și realizați un poster cu imagini reprezen tative: relief, vegetație și faună (inclusiv parcuri naționale), popoare care trăiesc în acea regiune. Menționați și exemple de state care aparțin regi unii respective. Organizați în școală o expoziție având tema Diversitatea Africii, în care să afișați posterele.
L. Victoria
L.Tanganyika
L. Malawi
OCEANUL INDIA N
I. Pemba
I. Zanzibar Pangani
Great Ruaha Ruvuma
Pod. Serengeti M-țiiLivingstone
Kilimanjaro Dodoma
Dar- es-Salaam
L. Rukva Mwanza Arusha Zanzibar
Fig.
Aplică!
RECAPITULARE ȘI AUTOEVALUARE
I Copiază enunțurile pe caiet, apoi completează-le cu informațiile corecte.
1. Munții Atlas s au format prin … .
2. Cel mai extins deșert din lume este … .
3. Capitala Egiptului este … .
4. O specie de plantă din savana africană este … .
5. În Africa, austronezienii trăiesc în … .
II Notează pe caiet varianta corectă de răspuns, după modelul: 1–c.
1. Climatul ecuatorial se găsește în:
a. Deșertul Sahara;
b. Nordul Africii;
c. Bazinul fluviului Congo; d. Sudul Africii.
2. În zona Magrebului predomină:
a. populația arabo berberă;
b. pigmeii;
c. negrii niloți;
d. boșimanii.
3. Lemurienii sunt o specie endemică ce trăiește în:
a. Insulele Comore;
b. Pădurea ecuatorială;
c. Insula Madagascar;
d. Deșertul Sahara.
4. Cel mai nou stat al Africii este:
a. Sudanul de Sud;
b. Eritreea;
c. Egipt;
d. Lesotho.
III Realizează un text geografic despre Africa, de maximum o jumătate de pagină, în care să folosești următorii termeni: relief înalt, podișuri, Sahara, vulcani, Riftul african, Namib, lacuri tectonice, Câmpia Senegal, depresiune, Munții Atlas.
IV Urmărește harta de mai sus, apoi denumește:
a. Unitățile de relief notate cu cifre de la 1 la 5.
b. Fluviile notate cu litere de la a la c.
c. Lacurile notate cu litere de la d și e.
d. Climatul din regiunea notată cu A.
e. Zona biogeografică din regiunea notată cu B.
f. Trei state care se suprapun regiunii notate cu A.
V Menționează două probleme ale Africii din lumea contemporană. Precizează o cauză și o posibilă soluție.
BAREM DE NOTARE
Din oficiu: 10 puncte
Punctaj maxim: 100 de puncte
Exercițiul I
Exercițiul II Exercițiul III Exercițiul IV
Exercițiul V
Marea Mediterană
OCEANU L INDIAN
Tropicul Racului
Tropicul Capricornului
Ecuator Golful Guineei
OCEANU L AT LANTIC
UNITATEA III
AMERICA DE NORD
ȘI AMERICA DE SUD
1. Poziția geografică
2. Relieful – caracteristici generale. Sistemul muntos cordiliero-andin
3. Hidrografia – caracteristici generale. Fluvii și lacuri
4. Diferențieri climatice și biogeografice
5. Elemente de diversitate umană (etnică, lingvistică, confesională și culturală)
6. Harta politică și contraste teritoriale între state
7. Forme de aglomerare urbană
8. Diferențieri economice regionale
9. Studii de caz: Particularități geografice ale unor state (la alegere)
◗ RECAPITULARE
ȘI AUTOEVALUARE
1. Poziția geografică
Continentele America de Nord (al treilea ca suprafață) și America de Sud (al patrulea ca suprafață) formează un bloc continental, fiind conectate printr‑o porțiune îngustă de uscat (Istmul Tehuantepec). Blo cul continental american este situat în totalitate în emisfera vestică și este străbătut de cele mai impor tante paralele.
Din punct de vedere altitudinal, America de Nord se desfășoară între 6190 m (Vf. Denali, Alaska) și –85 m (Valea Morții, California), iar America de Sud se desfășoară între 6959 m (Vf. Aconcagua, Argentina) și –105 m (Laguna del Carbon, Argentina).
America de Nord prezintă țărmuri foarte articulate și crestate, mai ales în partea nordică, datorită faptului că, mii de ani, regiunea a fost acoperită de o calotă glaciară, care a sculptat aceste țărmuri. Astfel, aici se află: Peninsula Alaska și Golful Alaska, Peninsula Labrador, ce delimitează Golful Hudson (cel mai mare din nordul continentului), Golful Sfântul Laurențiu, Golful Fundy, Arhipelagul Arctic Canadian și I. Groenlanda Strâmtoarea Bering desparte America de Nord de Asia. Țărmurile Americii de Sud sunt mai puțin articulate decât cele ale continentului nord american, fiind lipsite de peninsule mari. Prezintă însă numeroase golfuri mai mici: Golful Venezuelei, Golful Columbiei, Golful Arica, Golful San Matias. În sudul continentu lui se găsesc cele mai multe insule, având suprafețe destul de mici. Printre cele mai extinse sunt: Insulele Galapagos (în vest), Arhipelagul Țara de Foc, Insulele Falkland (în sud). În sud se află Strâmtoarea Magellan, care separă continentul de Arhipelagul Țara de Foc, și Strâmtoarea Drake, care desparte America de Sud de Antarctica.
Descoperă!
Cu ajutorul hărții de mai sus (fig. 1), descoperă:
a. paralelele importante care traversează America de Nord și America de Sud;
b. punctele extreme (situate pe continent) ale celor două Americi;
c. cele mai mari insule și peninsule din ambele conti nente americane.
Amintește-ți!
Ce este un istm?
1 America de Nord și America de Sud – poziția geografică
Vreau să ştiu mai mult!
Limita sudică a Americii de Nord nu este clar stabilită. Unii geografi o consideră ca fiind re prezentată de Istmul Tehuantepec. Acesta, îm preună cu insulele dintre Golful Mexic, Marea Caraibilor și Oceanul Atlantic, formează America Centrală (care nu este un continent de sine stă tător). Alți geografi consideră că Istmul Panama este limita dintre cele două mase continentale. Această problemă se reflectă și în considera rea punctului extrem sudic (Punta Cometa, din Mexic, sau Punta Mariato, din Panama).
Tropicul Racului
Ecuator
Tropicul Capricornului
Cercul Polar de Nord
C. Murchison
C. Prince of Wales
C. St. Charles
C. Gallinas
C. Parinas C. Branco
C. Froward
OCEANUL ARC TIC
OCEANUL PA CIFI C
OCEANUL ATLANTIC
Marea Beaufor t Golful Hudson Marea
Baffin
Golful Columbiei
Golful Arica
Groenlanda
Elesmere
Fig.
2. Relieful – caracteristici generale. Sistemul muntos cordiliero-andin
Relieful celor două continente americane pre zintă o mare diversitate, întâlnindu se toate formele de relief dispuse longitudinal. Ambele continente ame ricane prezintă resturi din continente străvechi (Lau rasia – America de Nord și Gondwana – America de Sud), numite scuturi. Astfel, există scutul canadian (cu aspect de câmpie, în jurul Golfului Hudson), pe con tinentul nord american, și scutul brazilian (podișurile Guyanelor și Braziliei), pe cel sud american. În jurul acestora au luat naștere noi forme de relief, de a lun gul timpului geologic.
În vestul celor două scuturi se desfășoară cel mai lung sistem muntos al planetei – Sistemul muntos cordiliero-andin. Acesta pornește din nord, din Penin sula Alaska, străbate cele două Americi pe o distanță de aproximativ 20 000 km și ajunge până în Arhipela gul Țara de Foc, în sud. Sistemul muntos alcătuit din Munții Cordilieri și Munții Anzi s a format în zeci de mi lioane de ani, în mai multe faze ale orogenezei alpine, prin subducția plăcii pacifice sub cea americană. Sis temul montan are o desfășurare pe direcția nord sud și este format din mai multe lanțuri paralele.
În America de Nord (fig. 1), Cordilierii sunt formați dintr un lanț exterior, paralel cu țărmul (Munții Alaska, Munții Coastelor, Munții Cascadelor, Sierra Nevada și Sierra Madre de Vest) și dintr un lanț interior (Munții Stâncoși – fig. 2 și Munții Sierra Madre de Est). Între cele două lanțuri montane se găsesc o serie de podișuri înalte (Podișul Yukon, Podișul Marelui Bazin, Podișul Colorado – fig. 3, Podișul Mexican).
În America de Sud, Munții Cordilieri se continuă cu Munții Anzi (fig. 4), care au o lățime mai mică față de primii, însă și ei prezintă mai multe lanțuri paralele – Cordiliera Occidentală (spre țărmul pacific), Cordiliera Centrală (între cele două) și Cordiliera Orientală (spre interiorul continentului). Acolo unde Munții Anzi au cea mai mare lățime, între Cordiliera Occidentală și cea Centrală, se găsește Podișul Boliviei, al doilea podiș din lume, ca înălțime, după Tibet.
Fig. 4 Munții Anzi, Vârful Aconcagua
Tropicul Racului
Ecuator
Tropicul Capricornului
Cercul Polar de Nord
CEANU L ATLANTIC
McKinley
I-le Hawaii
Fig. 1 Unitățile majore de relief din America de Nord și America de Sud
Fig. 2 Munții Stâncoși
Fig. 3 Marele Canion (Podișul Colorado)
Cordilierii au altitudini foarte ridicate, de peste 6000 m, deoarece sunt munți tineri. Cel mai înalt vârf al Cordilierilor nord americani este Vârful Denali sau McKinley (6190 m), din Munții Alaska, iar cel mai înalt vârf al Anzilor sud americani este Vârful Aconcagua (6959 m). Având înălțimi foarte mari, numeroase masive sunt aco perite de zăpezi permanente și de ghețari (de exemplu: ghețarii Bering, Brooks, Perito Moreno – fig. 5, Cotopaxi etc.), care modelează relieful glaciar. În lunga desfășurare longitudinală a sistemului muntos cordiliero andin, s au format ca rezultat al subducției plăcilor tectonice lanțuri de vulcani activi – Citlaltepetl/Orizaba, Rainier, Popocatépetl – fig. 6, St. Helen's (în America de Nord) și Chimborazo, Cotopaxi, Maipo (în America de Sud).
Pe țărmul estic al Americii de Nord se află Munții Apalași. Aceștia sunt munți vechi, erodați, cu altitudini medii de 900 m și cu altitudinea maximă de 2037 m (Muntele Mitchell).
În afara podișurilor înalte, din cadrul sistemului muntos cordiliero andin, în America de Nord mai există și alte podișuri. Astfel, în centru există Podișul Preriilor, care se continuă în sud cu Podișul Texas, iar către est cu podișurile Missouri și Ozark.
În America de Sud (fig. 1) se află Podișul Guyanelor (în nord), Podișul Braziliei (în partea centrală, către Oceanul Atlantic) și Podișul Patagoniei (în sudul continentului).
Câmpiile sunt prezente pe ambele continente și se desfășoară în lungul marilor artere hidrografice și de a lungul țărmurilor. Cele mai extinse câmpii sunt: Câmpia Mississippi, care se continuă cu Câmpia Golfului Mexic și Câmpia litorală atlantică în America de Nord, precum și Câmpia Orinoco, Câmpia Amazonului și Câmpia La Plata (în America de Sud).
De asemenea, în unele podișuri, din cauza condițiilor climatice de ariditate, s au dezvoltat deșer turi, cele mai întinse fiind Chihuahua, Sonora și Mojave, în America de Nord, dar și Atacama (fig. 7) în America de Sud.
Aplică!
Cu ajutorul atlasului geografic școlar:
1. Localizează și numește cinci vârfuri de peste 6000 m din Munții Cordilieri și Munții Anzi.
2. Identifică altitudinile pe care le au podișurile înalte menționate în textul lecției.
3. Localizează pe hartă podișurile și câmpiile menționate în lecție.
Știai că?
În Podișul Colorado se află Marele Canion, for mat pe fluviul Colorado, renumit pentru peisa jul deosebit format prin eroziunea fluvială.
Valea Morții este cea mai joasă, aridă și fier binte depresiune intramontană din Cordilie rii nord‑americani și face parte din Deșertul Mojave.
Compară Munții Cordilieri cu Munții Anzi, precizând două asemănări și o deosebire. Asemănările și deose birile pot face referire la: modul de formare, desfășurare, altitudini, tipuri de relief. Atașează tema la porto foliul tău. Portofoliu
Fig. 5 Ghețarul Perito Moreno
Fig. 6 Vulcanul Popocatépetl
Fig. 7 Deșertul Atacama
3. Hidrografia – caracteristici generale. Fluvii şi lacuri
America de Nord și America de Sud au o rețea hidrografică bogată (fig. 1), datorită climatului în ge neral umed, favorizat de prezența munților înalți, din care izvorăsc numeroase artere hidrografice.
Cel mai lung fluviu din America de Nord este Mississippi (peste 3700 km lungime). Acesta izvorăște din Lacul Itaska și traversează podișurile Missouri, Ozark, Ohio, Câmpia Mississippi, Câmpia Golfului Me xic. Se varsă în Golful Mexic printr‑o deltă extinsă (fig. 2). Alte artere hidrografice importante sunt: Mackenzie, Yukon, Columbia, Colorado, Sf. Laurentiu și Rio Grande. În America de Sud, Amazonul (cu o lungime de peste 6400 km) este fluviul cu cele mai multe super lative: cel mai mare debit, cel mai extins bazin hidro grafic, cel mai mare număr de afluenți, cea mai mare cantitate de aluviuni solide. Acesta își adună afluenții din Podișul Guyanelor, Munții Anzi și din Podișul Bra ziliei, traversează pădurea ecuatorială și se varsă în Oceanul Atlantic printr‑un estuar. Alte rețele hidro grafice sud americane sunt: Orinoco, Paraná, Rio Co lorado și São Francisco.
America de Nord și America de Sud sunt brăzdate de numeroase lacuri, naturale și antropice. Dintre cele naturale, se remarcă lacurile glaciare, de calotă și montane. În urmă cu peste 20 000 de ani, calota gla ciară arctică s a extins până la aproximativ 50° latitu dine, pe fondul răcirii climei. Apoi, acum aproximativ 10 000 de ani, clima a început să se încălzească, iar ca lota s a topit, lăsând în urmă numeroase depresiuni și microdepresiuni* în care s a acumulat apa rezultată din topirea gheții și din precipitații, formându se ast fel lacuri de origine glaciară.
Vreau să ştiu mai mult!
În opinia unor geografi, Amazonul este cel mai lung fluviu din lume. Datorită dificultății de sta bilire cu exactitate a izvoarelor, Nilul și Amazo nul își ,,dispută” acest titlu.
Cu ajutorul atlasului geografic sau a aplicațiilor Google Maps sau OpenStreetMap, localizează pe harta Americii de Nord, respectiv a Americii de Sud, cele mai importante ape curgătoare. Menționează de unde izvorăsc, ce unități de relief traversează, ce afluenți primesc, unde se varsă și prin ce tip de gură de vărsare.
Tropicul Racului
Ecuator
Cercul Polar de Nord
Tropicul Capricornului
Fig. 1 Hidrografia din America de Nord și America de Sud
Fig. 2 Delta fluviului Mississippi din satelit
Lacurile glaciare de calotă din nordul Americii de Nord sunt dispuse circular, în jurul Golfului Hudson, indi când extinderea pe care a avut o calota glaciară. Cele mai mari lacuri din America de Nord sunt Marile Lacuri, cel mai mare complex lacustru de apă dulce din lume. Cele mai extinse lacuri ale acestui complex sunt: Lacul Superior, Lacul Michigan, Lacul Erie, Lacul Ontario și Lacul Huron. Ele comunică prin fluviul Sf. Laurențiu cu Oceanul Atlantic, formând cel mai mare sistem de navigație continentală. Alte lacuri glaciare se găsesc mai la nord – Lacul Urșilor, Lacul Sclavilor (cel mai adânc lac din America de Nord – 614 m adâncime), Lacul Manitoba etc. Acestora li se adaugă lacurile glaciare montane din Munții Cordilieri, Munții Anzi și Podișul Patagoniei. În regiunile aride se întâlnesc și lacuri naturale cu apă sărată – Marele Lac Sărat din Podișul Marelui Bazin. Cel mai întins lac din America de Sud este Laguna Maracaibo. Dintre lacurile tectonice, se remarcă Lacul Titicaca, situat între Bolivia și Peru, în Anzii Cordilieri, la 3812 m altitudine. În America de Sud sunt numeroase lacuri foarte sărate și puțin adânci, care seacă uneori sau își restrâng semnificativ suprafața, în funcție de condițiile clima tice. Cele mai multe sunt situate între crestele Anzilor. Mai cunoscute sunt cele din deșerturile de sare Salar de Uyuni (lacurile Poopo, Colorado, Pastos Grandes etc.) – fig. 3 și Salar de Atacama (Lacul Chaxa etc.). Astfel de la curi foarte sărate există și la nord de Podișul Patagoniei (Lacul Salinas Grandes, Lacul Pampa de las Salinas etc.).
Lacurile de acumulare sunt situate în special pe fluviile nord americane: Colorado (lacurile Mead, Powell), Missouri, afluent al Mississippiului, și pe Rio Grande. În America de Sud, cele mai mari lacuri de acumulare sunt cele de pe fluviile Paraná (Lacul Itaipu – fig. 4), São Francisco (Lacul Sobradinho) și pe Orinoco (Lacul Guri).
Pe continentele America de Nord și America de Sud s au format unele dintre cele mai spectaculoase cascade din lume. Cascada Niagara se află între lacurile Erie și Ontario, la granița dintre Canada și SUA, fiind cascada cu cel mai mare debit din lume (3160 tone de apă pe secundă). În America de Sud, relieful este modelat de cascadele Iguazú (la granița dintre Argentina și Brazilia – fig. 5) și Angel (Venezuela), cascada cea mai înaltă din lume (979 m).
Pe culmile înalte ale Cordilierei nord americane și ale Munților Anzi se găsesc ghețari montani, iar în Gro enlanda se află un ghețar de calotă – ghețarul groenlandez, cu grosimi care ajung la 2000 m.
Vreau să ştiu mai mult!
Suprafața acoperită de ghețari a Americii de Sud este de aproximativ 25 000 km2, fiind doar ju mătate din cea a Americii de Nord. Dacă se adau gă și suprafața acoperită de ghețari din Alaska, atunci suprafața acoperită de ghețari a Americii de Nord ar fi de cinci ori mai mare. Dacă sunt însumate și suprafețele cu ghețari din insulele
Arhipelagului Arctic Canadian, atunci întreaga suprafață glaciară aferentă Americii de Nord ar fi de 11 ori mai mare decât suprafețele acoperite de ghețari din America de Sud.
Știai că?
Fluviul care formează granița dintre SUA și Mexic se numește Rio Grande, în partea americană, și Rio Bravo del Norte, în partea mexicană.
Lacul Titicaca este lacul navigabil situat la cea mai mare altitudine din lume.
microdepresiune – adâncitură în scoarța teres tră, de mici dimensiuni, formată prin eroziunea exercitată de apă sau de gheață. Geodex
Fig. 3 Salar de Uyuni
Fig. 4 Lacul și barajul Itaipu
Fig. 5 Cascada Iguazú
4. Diferențieri climatice şi biogeografice
Datorită poziției geografice și a desfășurării latitudinale, în America se întâlnesc toate tipurile de climate, și aproape toate zonele biogeografice.
Pe lângă cei doi factori climatici menționați anterior, clima Americii este influențată și de curenții oceanici (calzi și reci), de dispunerea și altitudinea formelor de relief.
Pentru că formele de relief mai înalte sunt dispuse în estul și în vestul Americii, iar cele mai joase se află în centrul său, masele de aer rece, care vin dinspre poli, pătrund adânc spre centrul Americii de Nord (mase de aer arctic) și al Americii de Sud (mase de aer antarctic). Consecințele sunt producerea valurilor de frig și a vânturilor reci intense în timpul iernilor.
De asemenea, în America de Nord se produc cu frecvență mare tornade (fig. 2). Ele apar cu regulari tate, anual, în perioada martie–iunie. Frecvența cea mai mare de apariție o au în centrul SUA, în Podișul Colorado și în Podișul Texan („Aleea Tornadelor“).
În America de Nord se produc frecvent uragane (fig. 3) puternice, care aduc pagube însemnate.
Tipurile de climate (fig. 1) din cele două Americi sunt:
a. Ecuatorial – în Bazinul Amazoniei din America de Sud;
b. Subecuatorial – la sud (în Podișul Braziliei) și la nord (în Podișul Guyanelor) de Bazinul Amazonului;
c. Tropical-uscat – în regiunile deșertice;
d. Subtropical – în nordul Peninsulei California, în jurul Golfului Mexic, în sudul Podișului Braziliei;
e. Temperat-oceanic – în Munții Coastelor;
f. Temperat-continental – în Câmpia Mississippi și Munții Apalași;
g. Temperat-continental arid și semiarid – în podi șurile interioare ale Cordilierilor nord americani, în Podișul Preriilor, în Câmpia La Plata și în Podișul Patagoniei;
Fig. 1 Tipurile de climate din America de Nord și America de Sud
Vreau să ştiu mai mult!
Cel mai cunoscut uragan, pentru distrugerile provocate, este Uraganul Katrina, din august 2005. Acesta a provocat inundații fără precedent în orașul New Orleans, 80% din oraș fiind inun dat. În total, Katrina a provocat 1500 de victime.
Fig. 2 Tornadă
Fig. 3 Formarea uraganelor deasupra Oceanului Atlantic
OCEANUL AR CT IC
Tropicul Racului Ecuator
Cercul Polar de Nord
Tropicul Capricornului
OCEANU L PACIFI C
OCEANU L AT LANTIC
Marea
Labrador
Golful Alaska
aria de manifestare a uraganelor și tornadelor
r Marea Ca aibilor
Golful Mexic
1000 km 0
Tipuri de climate:
h. Temperat continental rece – în nordul Americii de Nord, între Cordilieri și coasta atlantică, la sud de Golful Hudson;
i. Subpolar – în nordul Americii de Nord; j. Polar – la cele mai mari latitudini;
k. Climatul etajat al munților înalți – în Munții Cordilieri și Munții Anzi.
Datorită extinderii latitudinale, în America de Nord și de Sud se găsesc toate tipurile de vegetație. Astfel, zonele biogeografice (fig. 4) sunt:
a. Pădurea ecuatorială, numită și selvas se întinde în bazinul hidrografic al Amazonului. Este o pădure înaltă, stratificată, veșnic verde, unde cresc mahonul, arborele de cauciuc, nucul brazilian, palmierul acai, orhideea. Dintre animale se remarcă mai ales prădă torii – jaguarul, anaconda, anghila, peștele piranha. Foarte asemănătoare pădurii ecuatoriale, dar cu specii mai puține și mai rare, sunt și pădurile tropical-umede.
b. Savana se întâlnește în America de Sud și se diferențiază în funcție de condițiile climatice și de speciile care cresc aici. Astfel, există o savană umedă (inundată în sezonul ploios), care poartă numele de llanos în Podișul Guyanei și de campos în Podișul Bra ziliei; o savană uscată (cu ierburi scurte, adaptate la uscăciune) și o savană cu păduri adaptate la ariditate amestecate cu specii de cactuși, numite caatinga (fig. 5), în Podișul Braziliei și chaco, în sudul conti nentului sud american. Copacii din chaco și caatinga ajung până la 30 m înălțime. Acestea constituie me diul de viață pentru numeroase specii endemice.
c. Semideșerturi și deșerturi tropicale (deșer turile Chihuahua și Sonora, Deșertul Atacama), semideșerturi și deșerturi temperate (în Podișul Marelui Bazin, în Podișul Patagoniei) și reci (pe platourile înalte, interi oare, ale sistemului muntos cordiliero andin).
d. Mangrovele se dezvoltă pe țărmurile calde ale Atlanticului și Pacificului.
STUDIU DE CAZ • FORMAREA DEȘERTULUI ATACAMA
Cantitatea extrem de mică de precipitații se dato rează, pe de o parte, vecinătății cu Munții Anzi (în est), care determină descărcarea (prin precipitații) maselor de aer încărcate cu vapori de apă înainte ca acestea să ajungă aici, astfel că ele sunt uscate la trecerea peste regiunea Atacamei. Pe de altă parte, datorită Curen tului rece al Perului, apele de la suprafața Oceanului Pacific sunt mai reci și nu permit evaporarea, astfel că masele de aer care se deplasează dinspre ocean spre Atacama sunt tot uscate.
Tipuri de vegetație:
păduri ecuatoriale
și tropical-umede savană deșer turi și semideșer turi păduri subtropicale umede
mediteraneeană stepă
păduri de foioase
păduri de conifere tundră
calotă glaciară etajată mangrove
Aplică!
Cu ajutorul atlasului geografic școlar, trasea ză o linie imaginară între Peninsula Alaska și Peninsula Florida. Numește zonele biogeo grafice străbătute de linia imaginară și descrie două caracteristici ale acestora.
OCEANUL ARC TIC
Tropicul Racului
Ecuator
Cercul Polar de Nord
Tropicul Capricornului
OCEANUL PACIFIC
OCEANUL ATLANTIC
Marea Labrador Golful Alaska Golful Mexic
Marea Caraibilor
Fig. 4 Zonele biogeografice din America de Nord și America de Sud
Fig. 5 Caatinga
e. Pădurile subtropicale umede sunt prezente în Câmpia litorală atlantică, în Peninsula Florida și între 20° și 35° latitudine sudică, la est de Anzi. Acestea sunt compuse din specii precum stejari, pini, palmieri, arborele lalea. f. Vegetația mediteraneeană se întâlnește în nordul Peninsulei California (poartă numele de chaparral) și pe coasta pacifică a Perului, între 30° și 42° latitudine sudică (numită mattoral). Este alcătuită din tufișuri și ierburi adaptate la uscăciune, cu spini și strat cerat pe frunze.
g. Stepa este larg răspândită, atât în centrul Americii de Nord, unde poartă numele de prerie, cât și în Ame rica de Sud (Podișul Patagoniei), unde este denumită pampas. Ambele sunt formate din ierburi mai scunde (20–50 cm) sau mai înalte (până la 1,5 m), în funcție de cantitatea de precipitații. Plantele tipice sunt iarba bizonilor, coada vulpii, iar animalele caracteristice preriei erau reprezentate de turme de erbivore (bizoni, anti locapre) – împuținate masiv astăzi, și câinii de prerie. În pampas, ierburile sunt adaptate la uscăciune (iarba de pampas), iar animalele care trăiesc aici sunt căprioara de pampas și țestoasa argentiniană. În Munții Anzi, pe platourile înalte se găsește o vegetație de stepă rece, numită puna.
h. Pădurile de foioase sunt situate pe coasta vestică a celor două Americi. Sunt formate din specii de ste jar alb, stejar roșu, stejar negru, arțar, mesteacăn, nuc, dar și arborele lalea sau chiparosul de baltă. Datorită condițiilor climatice deosebite (precipitații foarte ridicate, de 800–3000 mm/an și ceață foarte densă) s au format păduri de amestec pe anumite areale ale coastei pacifice din America de Nord, cu sequoia (fig. 6), tsuga (fig. 7) și tuia (fig. 8). În America de Sud, pădurile de foioase cuprind și fagul austral, arborele maimuțelor și chiparosul de Patagonia.
i. Pădurea de conifere are cea mai mare extindere în America de Nord. Speciile caracteristice sunt bradul Douglas, bradul alb, molidul negru, zada, pinul, iar fauna cuprinde râsul canadian, iepurele arctic, veverița zburătoare americană.
j. Tundra se dezvoltă numai în nordul Americii de Nord. Este alcătuită din vegetație ierboasă și arbuști pitici (salcie, mesteacăn).
k. Vegetația etajată a munților înalți, unde se succed altitudinal etajele pădurilor de foioase, de amestec, de conifere, etajele subalpin (cu tundra alpină) și alpin (doar cu mușchi și licheni).
Pe continentul american există un număr foarte mare de parcuri naționale, care protejează specii de plante, de animale (ursul grizzly – fig. 9) sau peisaje deosebite. Printre cele mai cunoscute parcuri naționale sunt: Marele Canion al fluviului Colorado, Yellowstone, Everglades, Yosemite, Torres del Paine, Iguazú, Serra do Itajaí, Tierra del Fuego și Nahuel Huapi.
Investigație
Documentează te de pe internet, din enciclopedii și reviste geografice despre transformările sufe rite de pădurea amazoniană în ultimii 50 de ani. Identifică trei cauze pentru care aceasta este una dintre cele mai exploatate păduri din lume și două efecte negative ale acestui fapt. Propune două măsuri pentru reducerea exploatării acesteia.
că?
În limba amerindienilor, caatinga înseamnă „pădure albă”. În sezonul secetos, vegetația își pierde frunzele, expunând scoarța de culoare albă.
Cel mai mare copac din lume este „Generalul Sherman”, un sequoia de 2200 ani (83,8 m înălțime și 11 m diametru).
Fig. 6 Sequoia
Fig. 7 Tsuga
Fig. 8 Tuia
Fig. 9 Urs grizzly
5. Elemente de diversitate umană (etnică, lingvistică, confesională şi culturală)
Populația totală, distribuită neuniform pe cele două continente, depășește 1 miliard de locuitori, astfel că cea a Americii de Nord deține 58% dintre lo cuitori, iar cea a Americii de Sud, 42%.
Înainte de venirea europenilor, America a fost leagănul numeroaselor civilizații indigene*, numite generic precolumbiene, formate din civilizațiile: Aztecă (în Mexic), Maya (în America Centrală) și Inca (în Munții Anzi, pe platourile înalte). Acestea erau avan sate, având cunoștințe de astronomie, matematică și arhitectură, ridicând construcții monumentale – pi ramide, palate, temple, multe dăinuind până astăzi (fig. 2 și fig. 3).
Din punct de vedere etnic, continentele ameri cane au o structură foarte complexă, determinată de evoluția populării continentului. Populațiile native, urmașe ale celor precolumbiene, sunt amerindienii (numiți și indieni sau ,,pieile roșii”), ce reunesc nume roase grupuri etnice: eschimoși (inuiți), apași, sioux, azteci, maya, incași, araucanieni ș.a. După descope rirea Americii, europenii (olandezi, englezi, francezi, portughezi, spanioli etc.) au colonizat noile teritorii descoperite, iar ulterior au ajuns aici africanii (inițial, ca sclavi). În secolele XIX XXI au venit pe continentele americane emigranți europeni, africani, asiatici în cău tarea unor locuri mai bune de muncă ori pentru studii. Prin amestecul acestor populații, de a lungul timpul, a rezultat un puternic metisaj (amestec etnic).
Populația amerindiană este majoritară astăzi în unele state din America Centrală și în statele andine. Populația albă este majoritară în cele mai multe state americane, iar populația neagră este majoritară în statele insulare din America Centrală. Există și state
Aplică!
Știind că suprafața Americii de Nord este de 24,71 milioane km2, iar a Americii de Sud 17,84 milioane km2, calculează densitatea medie a fie cărui continent, folosind și informațiile din lecție.
Cu ajutorul figurii 1, explică distribuția valorilor mari ale densității, respectiv a valorilor mici ale acesteia, în America de Nord și în America de Sud.
3 Machu Pichu, vechea capitală a Imperiului Incaș
OCEANU LA RC TIC
Tropicul Racului
Ecuator
Cercul Polar de Nord
Tropicul Capricornului
OCEANU L PACIFI C
OCEANU L AT LANTIC Marea Labrador
Golful Alaska
Golful Mexic
Marea
Caraibilor
Fig. 1 Densitatea populației din America de Nord și America de Sud
Fig.
Fig. 2 Ruine mayașe
unde predomină populația metisă*, rezultată din amestecul populațiilor albă și amerindiană (Colum bia și Mexic). Prin metisajul dintre populația albă și cea neagră a rezultat populația mulatră, iar prin me tisajul dintre populația amerindiană și cea neagră, a rezultat populația zambos.
Limbile vorbite în America de Nord și America de Sud au fost puternic influențate de istoria aces tora. Există limbi amerindiene, vorbite de descendenții populațiilor native americane, din această categorie fă când parte quechua, vorbită astăzi de amerindienii din Munții Anzi și limbile eschimo-aleute, vorbite de inuiții din nordul Americii de Nord. Datorită colonizării euro pene, sunt răspândite limbile romanice: spaniola (vor bită în Mexic, Columbia, Venezuela, Uruguay, Peru etc.), portugheza (Brazilia), franceza (Canada), limbile germanice: engleza (în America de Nord), olandeza (Surinam).
Confesional, cea mai răspândită religie din Ame rica de Nord este creștinismul. Acesta reunește pro testantismul – dominant în acele regiuni care s au aflat sub dominație britanică și catolicismul – pre dominant în fostele colonii spaniole, portugheze și franceze. Creștinismul este urmat de iudaism și islam, cărora li se adaugă și un număr însemnat de atei –aproape un sfert din populațiile Canadei și SUA.
În America de Sud, mai mult de 90% din populație este creștină, predominând catolicii, protestanții și chiar ortodocșii. Alte religii întâlnite sunt cea iudaică și islamică. Animismul* este practicat în state precum Bolivia și Peru, în care populațiile amerindiene sunt numeroase. În timpul ritualurilor specifice, amerindienii invocă spi ritele strămoșilor, naturii, dar și ale animalelor.
Știai că?
Amerindienii au fost numiți indieni de către pri mii europeni veniți în America, în mod eronat, crezând că sunt indieni din Asia. Ulterior, pen tru a diferenția cele două popoare, celor din America li s a spus amerindieni
În America există parcuri tribale. Acestea sunt asemănătoare parcurilor naționale, doar că pro tejează comunități umane (triburi de amerindi eni). Cel mai mare este Parcul tribal Navajo.
Capoeira este un tip de artă marțială braziliană, care pare a fi un dans și îmbină tehnicile de luptă cu muzica. Își are originea în Africa, fiind adusă în America de sclavii africani.
STUDIU DE CAZ • MUZICA ȘI DANSURILE DIN AMERICA DE NORD ȘI AMERICA DE SUD
Dintre aspectele culturale deosebite, merită mențio nate muzica și dansurile apărute pe cele două conti nente. În America de Nord se remarcă apariția muzicii gospel, creată în perioada sclavagistă a Americii, când sclavilor africani le erau interzise distracțiile și accesul la cultură. În schimb, le era permisă studierea Bibliei. Astfel a apărut muzica gospel, formată din versete din Biblie puse pe note și cântate de grupuri mari de oameni, în cor.
Blues-ul (în sudul SUA), jazz-ul (în New Orleans), apărute în sec. al XIX lea, sunt parte din cultura mu zicală afro americană, iar reggae (în Jamaica), pop și rock sunt genuri urbane muzicale care definesc sec. XX. Breakdance-ul a apărut în anii 1970, în SUA, și s a dezvoltat în New York. Membrii unor bande de stradă își „rezolvau” conflictele prin „competiții” de dans. Concomitent cu apariția breakdance ului au luat naștere hip-hopul, house-ul și rapul. Acesta din urmă a fost creat de tinerii afro americani care trăiau în New York. Ei puneau în versuri problemele cu care se confruntau, apoi le recitau pe muzică.
În America de Sud, Brazilia este cunoscută pen tru samba, dans căruia i se dedică Carnavalul de la Rio, iar în Argentina există un adevărat cult pentru tango. De asemenea, muzica latino-americană (salsa, reggaeton) este cunoscută și apreciată la nivel mon dial. Muzica amerindiană este un amestec de muzică (utilizând naiuri și fluiere) și ritualuri religioase.
Portofoliu
Informează te de pe internet și din enciclopedii despre populațiile amerindiene și realizează un proiect despre una dintre acestea. În proiect vei face referire la arealul unde trăiește/trăia populația amerindiană aleasă, limba vorbită, religia, obiceiu rile și tradițiile acestora.
Geodex
animism – religie primitivă care presupune credința în spiritele strămoșilor, ale naturii (obiecte, feno mene), chiar și ale animalelor; indigen – persoană originară dintr o anumită țară sau regiune; metis – individ născut din părinți de rase diferite.
6. Harta politică şi contraste teritoriale între state
În America de Nord sunt 23 de state și numeroase teritorii dependente (fig. 1), mai ales în Marea Caraibilor. Statele nord americane pot avea teritorii foarte extinse, precum SUA și Canada, cât și foarte mici, ca Belize, Honduras ș.a. Din punctul de vedere al populației, unele state sunt foarte populate (SUA, Mexic), iar altele sunt foarte puțin populate (Puerto Rico, Bahamas, Belize). După forma de guvernământ, statele nord‑ame ricane sunt monarhii constituționale (Canada), republici prezidențiale (SUA, Mexic, Honduras etc.) și o republică socialistă monopartidă (Cuba). Teritoriile dependente din America de Nord aparțin Franței, Marii Britanii, Olan dei, Danemarcei sau SUA.
În America de Sud sunt mai puține state, res pectiv 12, și câteva teritorii dependente, ce aparțin
Marii Britanii și Franței. Din punctul de vedere al suprafeței, unele state sunt mari (Brazilia, Argen tina), iar altele sunt mici (Ecuador, Guyana). În ceea ce privește populația, unele state sud ameri cane sunt foarte populate (Brazilia, Peru), în timp ce altele sunt puțin popu late (Guyana). În funcție de forma de guvernământ, statele din Ame rica de Sud sunt republici prezidențiale.
Toate statele din cele două Americi au o sin gură capitală, cu excepția Boliviei, care are două: Sucre și La Paz.
După configurația teritoriului, statele din America de Nord și Ame rica de Sud sunt continentale, cu și fără ieșire la mare, istmice și insulare.
În funcție de poziția geografică a statelor, blocul continental american este împărțit în trei regiuni: America de Nord, America Centrală și America de Sud. De asemenea, din punct de vedere lingvistic și cul tural, acesta se poate împărți în: America de Nord (Canada și SUA) și America Latină (Mexic și toate statele din sudul acestuia).
Aplică!
În tabelele următoare este prezentat numărul de locuitori pentru statele nord americane și sud americane. Pe baza acestor tabele, precizează:
a. cele mai populate cinci state din America de Nord, respectiv din America de Sud;
b. cele mai puțin populate cinci state din America de Nord, respectiv din America de Sud.
c. de câte ori este mai numeroasă populația Argentinei față de populația Uruguayului. Dar a Canadei față de SUA? De ce?
AMERICA DE SUD
Stat
Populație (2024)
1 Argentina 45 956 078
2 Bolivia 12 502 146
3 Brazilia 217 206 128
4 Chile 19 648 546
5 Columbia 52 246 992
6 Ecuador 18 309 890
7 Guyana 817 307
8 Paraguay 6 916 391
9 Peru 34 563 358
10 Surinam 626 498 11 Uruguay 3 423 316
12 Venezuela 29 196 336
Descoperă!
Urmărește harta politică a Americii de Nord și a Americii de Sud (fig. 1) și numește câte cinci state:
Cea mai mare țară din America de Nord, după suprafață, este Canada, iar din America de Sud, Brazilia.
Cel mai mic stat din America de Nord, după su prafață, este St. Kitts și Nevis, iar din America de Sud, Surinam.
Insulele Falkland au statut de teritoriu depen dent de Marea Britanie, însă ele sunt disputate și de Argentina. Știai că?
7. Forme de aglomerare urbană
Pe ambele continente predomină populația ur bană. Procentul acesteia este de 83% în America de Nord și de 81% în America de Sud.
Cele mai multe orașe sunt situate în regiunile din apropierea țărmurilor, dar și în interiorul continen telor, acolo unde cadrul natural a favorizat apariția acestora. Puține regiuni sunt lipsite de orașe (regiu nile nordice ale Americii de Nord și anumite areale din bazinul hidrografic al Amazonului).
Din punctul de vedere al numărului de locuitori, numeroase orașe din America de Nord și de Sud sunt milionare*.
Pe cele două continente americane, se întâlnesc unele dintre cele mai mari aglomerări urbane* (fig. 1-3): Ciudad de México (fig. 4), New York, Los Angeles (fig. 5), Chicago (fig. 6), Washington D.C. etc. – în America de Nord și São Paulo, Rio de Janeiro (fig. 7), Buenos Aires, Bogota (fig. 8), Lima (fig. 9) etc. – în America de Sud.
Pe continentul american există și cele mai multe megalopolisuri din lume. Cele mai mari megalopoli suri din lume sunt în SUA. Megalopolisul Marilor Lacuri este localizat la sud de Marile Lacuri, cuprinzând atât orașe din SUA, cât și din Canada. Principalele orașe care formează Megalopolisul Marilor Lacuri sunt: Chicago, Milwaukee, Detroit, Cleveland, Pitts burg, Rochester, Toronto, Ottawa, Quebec și Windsor. Se estimează că în cadrul acestui megalopolis trăiesc aproape 60 de milioane de oameni. Un alt megalo polis este Boswash. Este situat pe coasta atlantică și cuprinde orașele Boston, New York, Philadelphia, Baltimore, Washington și Richmond. Acesta concen trează 20% din populația SUA, reunind aproximativ 50 de milioane de locuitori. Al treilea megalopolis din America de Nord este Megalopolisul Californian (SanSan). Este situat pe coasta pacifică a Statelor Unite ale Americii și cuprinde orașele San Francisco, San Jose, Los Angeles și San Diego. Are aproximativ de 39 milioane de locuitori.
În America de Sud, în Brazilia se află megalopolisul brazilian. Este situat în sud estul Braziliei și este alcătuit din orașele Rio de Janeiro, São Paulo și Belo Horizonte, estimându se a avea circa 45 de milioane de locuitori.
1 Marile aglomerări urbane din America de Nord și America de Sud (Sursa: https://worldpopulationreview.com/world-cities )
Fig. 3 Aglomerări urbane în America de Sud (vedere satelitară din timpul nopții)
Fig. 2 Aglomerări urbane în America de Nord (vedere satelitară din timpul nopții)
Los Angeles New York
Ciudad de Mexico
Bogota
Rio de Janeiro
Buenos Aires
São Paulo
Locuitori
America de Nord America de Sud
Fig.
Portofoliu
Realizează un text geografic de maximum o pagi nă în care să caracterizezi un oraș, la alegere, din America de Nord sau de Sud. Pentru realizarea temei, documentează te de pe internet, din en cliclopedii și din reviste geografice. Pentru orașul ales, menționează: localizarea, suprafața, forma, anul apariției, numărul de locuitori, trei obiective turistice.
Știai că?
Discută!
Împreună cu ceilalți colegi, explică de ce în nor dul Americii de Nord și în centrul Americii de Sud orașele sunt foarte puține sau chiar lipsesc.
Explică numărul mare de orașe situate la est de fluviul Mississippi.
Identifică, împreună cu ceilalți colegi, două cau ze pentru care în America de Nord a apărut pri mul megalopolis – Boswash.
Orașul capitală situat la cea mai mare altitudi ne din lume este La Paz (3640 m). Aceasta este urmat de Quito (2850 m) și de Bogota (2625 m).
Orașul situat la cea mai mare înălțime din lume este El Alto, din Bolivia. Acesta se află la 4150 m.
aglomerare urbană – zonă care cuprinde un oraș de mari dimensiuni, înconjurat de alte orașe mai mici sau așezări rurale, între care există anumite legături; oraș milionar – oraș cu peste 1 milion de locuitori.
Cu ajutorul atlasului geografic școlar, numește și localizează câte trei orașe din următoarele categorii: orașe cu peste 10 milioane de locuitori; orașe cu peste 5 milioane de locuitori; orașe cu peste 1 milion de locuitori. Aplică!
Geodex
Fig. 4 Ciudad de México
Fig. 5 Los Angeles
Fig. 6 Chicago
Fig. 7 Rio de Janeiro
Fig. 8 Bogotá
Fig. 9 Lima
8. Diferențieri economice regionale
America de Nord și America de Sud au resurse bo gate în subsol (fig. 1). Cele mai importante zăcăminte de petrol și gaze naturale se găsesc în Peninsula Alaska, Golful Mexic și Golful Venezuelei. Cărbuni se exploa tează în centrul Canadei, SUA, dar și în sudul Braziliei. Dintre resursele minerale, amintim: minereurile feroase (în regiunea Marilor Lacuri, în sud estul Braziliei și în Venezuela), minereurile neferoase (în Cordilierii nord americani și în Munții Anzi), inclusiv bauxită (în nord estul Americii de Sud), minereuri auro-argentifere (în Alaska, vestul Canadei și SUA, zona andină), uraniul (centrul Canadei, vestul SUA, centrul Chile). Diamante se exploatează în sud estul Braziliei și în Venezuela. În privința resurselor de sol, se remarcă: hidroenergia (Canada, Brazilia și SUA sunt printre primele cinci state producătoare de hidroenergie din lume), pădurile (6 din primele 15 state, după suprafața acoperită cu păduri, aparțin celor două Americi – fig. 2) și terenurile arabile. Agricultura industrializată (prin ferme de mari di mensiuni, mecanizare și chimizare – se cultivă cereale, soia, porumb și se cresc în special bovine și porcine) se practică în America de Nord (SUA, urmată de Ca nada și Mexic) și pe suprafețe puțin mai restrânse din America de Sud (în nordul și în sudul continentului). În regiunile tropicale și subtropicale se întâlnesc nu meroase plantații comerciale (de bumbac, orez, cafea, tutun, cacao, banane etc., inclusiv arborele de cauciuc – în America de Sud). În bazinul Amazonului se prac tică o formă de agricultură de subzistență, prin care terenurile arabile sunt obținute în urma defrișării și in cendierii vegetației, cultivându se apoi porumb, mei, trestie de zahăr. Terenurile se cultivă timp de 1–5 ani, apoi sunt abandonate timp de 25–200 ani. Această practică agricolă produce numeroase probleme de mediu pe termen mediu și lung. În jumătatea nor dică a regiunii andine și în sudul Mexicului se practică o agricultură tradițională intensivă, „moștenită” de la civilizațiile precolumbiene, prin utilizarea terasărilor și a irigațiilor. Astfel, în sudul Mexicului se cultivă po rumb, fasole, dovlecei, ardei iuți și roșii, iar în regiunea andină porumb, cartofi, quinoa, amaranth, igname. Pescuitul reprezintă principala activitate a locuitorilor din zonele de țărm, iar inuiții din nordul Americii de Nord se ocupă cu păstoritul nomad (reni).
Din punctul de vedere al industriei, America de Nord este cel mai dezvoltat continent, fapt datorat
OCEANUL ARC TIC
Cercul Polar de Nord
Resurse de subsol:
Tropicul Capricornului OCEANUL
petrol gaze naturale cărbuni fier bauxită cupru uraniu aur argint diamante
Suprafața împădurită (%):
sub 25 26 – 50 51 – 75 peste 75 regiuni industriale
Fig. 1 Resursele de subsol și regiunile industriale din America de Nord și America de Sud
Fig. 2 Primele cinci state din America de Nord și America de Sud, după suprafața împădurită
Identifică trei consecințe asupra mediului dato rate practicării agriculturii bazate pe tăierea și incendierea vegetației în America de Sud. Aplică!
Tropicul Racului Ecuator
bogăției de resurse naturale și sistemului de căi de comunicație. Ramurile industriale care se individua lizează aici sunt: siderurgia, industria constructoare de mașini, industria celulozei și a hârtiei, industria textilă și cea alimentară. Deși este mai puțin dezvoltată din punct de vedere industrial, America de Sud se re marcă prin: industria extractivă și rafinarea petrolului, metalurgia, industria chimică și industria textilă. Și în privința căilor de comunicație există diferențe între America de Nord (mai dezvoltată) și America de Sud. Cea mai lungă șosea din lume este Panamericana, care pornește din Prudhoe Bay (Alaska) și ajunge până la Ushuaia (în sudul Argentinei), având o lungime de circa 45 000 km. De asemenea, Transamazonianul are o importanță deosebită pentru America de Sud, acesta străbătând pădurea amazoniană. Căile ferate sunt mult mai dense și mai dezvoltate în America de Nord, jumătate din rețeaua feroviară mondială aflându se în SUA, fiind urmată de sudul Canadei. În America de Sud, sisteme de căi ferate există în partea central su dică a continentului și pe coasta atlantică a Braziliei, remarcându se magistrala feroviară transcontinentală Buenos Aires–Santiago de Chile–Valparaiso.
Există, de asemenea, un număr foarte mare de aeroporturi, unele dintre cele mai mari din lume (în Chicago, New York, Atlanta, Los Angeles, São Paulo, Bogota, Santiago etc.), și de porturi maritime (pe coasta atlantică a SUA, în jurul Golfului Mexic, Rio de Janeiro, Montevideo, Salvador, Valparaiso, Buenos Aires etc.). America de Nord are cel mai mare sistem de navigație interioară din lume, format din Marile Lacuri și fluviul Sf. Laurențiu, la acesta se adaugă și alte artere fluviale (Mississippi, Hudson). În America de Sud fluviile navi gabile sunt Paraná, Paraguay, Amazon, Orinoco, São Francisco.
Obiectivele turistice sunt foarte numeroase. Câ teva dintre cele mai vizitate sunt: parcurile naționale (Yellowstone, Redwoods, Iztaccihuatl Popocatepetl, Torres del Paine), cascade (Niagara, Angel, Iguazú), peisaje deosebite (Salar de Uyuni, Lacul Titicaca, Va lea Lunii – fig. 3 – din Deșertul Atacama), paradisurile faunistice (Insulele Galapagos, Ecuador; regiunea Pantanal, Brazilia), vestigiile civilizațiilor precolumbi ene (Cuzco, Machu Picchu, Chan Chan, din Peru), lo curi sacre (Insula Paștelui, Chile), orașele coloniale din America Centrală și de Sud și marile orașe.
Dintre statele nord americane, SUA sunt cele mai dezvoltate economic, iar dintre cele sud americane, Brazilia, Argentina, Columbia și Chile.
Știai că?
Cea mai veche magistrală feroviară transcon tinentală din lume este Calea Ferată Panama, inaugurată în anul 1855, înainte de începerea construcției la Canalul Panama, care leagă orașele Colon (la Oceanul Atlantic) cu Balboa (la Oceanul Pacific).
Silicon Valley a primit denumirea de la numă rul mare de producători de cipuri pentru com putere, la care se utilizează siliconul. Cu tim pul, termenul a devenit și o metaforă pentru afacerile din înalta tehnologie.
Portofoliu
Realizează un poster în format A3 despre un obiectiv turistic, la alegere, din America de Nord sau America de Sud. Pentru realizarea posterului te poti documenta de pe internet, din enciclope dii, reviste știintifice ș.a.
Aplică!
1. Cu ajutorul atlasului geografic școlar, al Google Maps ori OpenStreetMap, identifică statele stră bătute de autostrada Panamericana.
2. Pe baza informațiilor din lecție, compară eco nomia Americii de Nord cu cea din America de Sud, precizând trei asemănări și două deosebiri. Asemănările și deosebirile se pot referi la: resur se, industrie, agricultură, transporturi și turism.
Fig. 3 Valea Lunii din Deșertul Atacama
9. Studii de caz: Particularități geografice ale unor state (la alegere)
1. Statele Unite ale Americii
Statele Unite ale Americii (fig. 1) sunt o republică federală, formată din 50 de state și un district federal (unde se află capitala).
Capitala: Washington D.C.
Suprafața: 9 629 091 km²
Populația: 336 milioane de locuitori (2024)
Limba oficială: engleza
Forma de guvernământ: republică federală prezidențială
Cu ajutorul atlasului geografic școlar, numește și localizează vecinii SUA. Aplică!
Amintește-ți!
Care sunt lanțurile montane care compun Munții Cordilieri? Care sunt podișurile interi oare închise de acestea? Care sunt altitudinile Munților Cordilieri?
Fig. 1 Harta fizico-geografică a Statelor Unite ale Americii
a. Cadrul natural
Datorită întinderii foarte mari, relieful este foarte variat. În vestul SUA se desfășoară cel mai înalt și mai lung sistem muntos din America de Nord – Munții Cordilieri. În est, se află Munții Apalași, munți vechi și mai scunzi decât Cordilierii. Între cele două lanțuri montane se află o serie de podișuri: Preriilor, Texas, Missouri, Ozark, Ohio. Cea mai extinsă câmpie este Câmpia Mississippi, iar în jurul Golfului Mexic și pe latura estică a Munților Apalași se desfășoară Câmpia litorală atlantică. În Hawaii, relieful este muntos, cea mai mare altitudine având‑o Mauna Kea (4207 m). În SUA se găsesc și vulcani activi (Mauna Loa, Kilauea, din Hawaii; St. Helens, Shasta pe continent), dar și ghețari (Margerie, Mendenhall, Andrews etc.).
Clima Statelor Unite ale Americii este în mare parte temperată. De asemenea, sunt prezente climatele tro pical uscat (în partea de sud vest), tropical umed (în Hawaii), subpolar (în Alaska) și cel etajat (în munții înalți din vest). În zona Golfului Mexic și a Peninsulei Florida sunt frecvente uraganele și tornadele. Iarna, apar adesea valuri de frig (în nordul și nord estul țării), iar vara, valuri de căldură (în California și Texas).
Apele din SUA reunesc importante artere hidrografice (Mississippi cu afluenții săi – Missouri, Arkansas, Red River, Ohio; Rio Grande; Colorado; Columbia; Yukon), lacuri naturale (cu apă dulce – Marile Lacuri; cu apă sărată – Marele Lac Sărat), lacuri antropice (pe Colorado – Mead, Powell; pe Missouri – Sharpe, Oahe; pe Rio Grande etc.), dar și mlaștini (Florida, la vest de Marile Lacuri, în vestul Golfului Mexic). Râurile din vestul țării au cursuri foarte adâncite, formând canioane spectaculoase (Marele Canion, Canionul Glen, Canionul Bryce), iar cele din estul țării au albii cu praguri, care favorizează apariția cascadelor (Cumberland, Whitewater).
Vegetația și fauna Statelor Unite ale Americii sunt foarte diverse. Astfel, aici se găsesc păduri de conifere (în zonele montane și în Alaska) în care trăiesc urși grizzly; păduri de foioase și de amestec (în est) cu vulpi și lupi; prerii (în centru), în care se găsesc iepuri, bizoni; vegetație de deșert și semideșert (în podișurile interioare ale Munților Cordilieri), cu pume, coioți și cuc nord american; vegetație subtropicală și tropicală (în sud), în care trăiesc jaguari, salamandre și aligatori.
b. Populația, așezările umane și economia
Populația SUA concentrează aproape o treime din populația Americii de Nord și de Sud, la un loc. Mai mult de două treimi din populația SUA trăiește în regiunea situată între Mississippi și Oceanul Atlantic. În SUA se află unele dintre cele mai mari megalopolisuri din lume (Boswash, Megalopolisul Marilor Lacuri, Megalopolisul Californian/SanSan) și orașe foarte populate (fig. 2).
Economia Statelor Unite ale Americii se bazează pe resursele de subsol bogate (fosfați, petrol, gaze na turale, cărbuni, cupru, plumb, aur, argint, minereuri radioactive). În ceea ce privește industria, SUA pro duce aproximativ un sfert din energia electrică mondială. SUA sunt cunoscute pentru industria de vârf (Silli con Valley din California, Route 128 din Boston și Massachusetts), producția de oțel și fontă (nord est, Marile Lacuri); aluminiu, cupru; automobile (Detroit, Cleveland); avioane (Seattle, San Diego); produse petrochimice (Golful Mexic); confecții (New York), produse alimentare.
Agricultura este puternic mecanizată și există regiuni foarte întinse specializate (belts/centuri – porumb, grâu, bumbac, lapte etc.). Sunt mari producătoare de cereale, soia, bumbac, tutun, sfeclă de zahăr, cartofi, le gume și fructe. Animalele (porcine, bovine, cabaline) sunt crescute în ferme foarte mari.
Sistemul de transport este foarte extins și diversificat – există peste 77 500 km de autostrăzi și cel mai mare parc auto din lume (peste 200 milioane de autovehicule). Sunt peste 250 000 km de căi feroviare, din care peste 1600 km sunt electrificați. Dispune de un sistem navigabil intern și de numeroase porturi maritime (New York, Hampton Roads, New Orleans, Houston, Long Beach, Baltimore, Honolulu etc.) și de aeroporturi (Atlanta, New York, Chicago, Los Angeles, Dallas, Seattle etc.).
Turismul este foarte dezvoltat, SUA fiind vizitate de circa 75 de milioane de turiști anual. Cele mai vizitate obiective turistice sunt stațiunile balneo‑maritime (Malibu, Miami), stațiunile balneare (Colorado Springs, Hot Springs), cele montane și de sporturi de iarnă (Denver, Lake Placid, Aspen); parcurile naționale și alte areale protejate cu peisaje deosebite (Yellowstone, Yosemite – fig. 3, Marele Canion, Canionul Bryce (fig. 4), Cascada Niagara, Valea Morții, Redwoods etc.), dar și marile centre urbane (New York, Los Angeles – cu cele brul Hollywood, Washington, San Francisco, Philadelphia, Boston, Las Vegas – fig. 5 etc.).
că?
49 din cele 50 de state americane se află în America de Nord. Hawaii, al 50 lea stat, este situat în Oceanul Pacific. De asemenea, Alaska, al 49 lea stat american, este situat în nordul continentului, la nord vest de Canada.
Pasărea roadrunner, o specie de cuc nord american care trăiește în deșerturile din America de Nord, nu zboară, ci aleargă foarte repede. Aceasta a fost sursă de inspirație pentru studiourile Warner Bros., alături de coiot.
Orașul Las Vegas este construit în Deșertul Mojave.
Fig. 3 Parcul Național Yosemite
Fig. 4 Canionul Bryce
Fig. 5 Las Vegas
2. Republica Federativă a Braziliei
Republica Federativă a Braziliei este formată din 27 de uniuni federale și un district federal. Este cel mai mare stat din America de Sud.
Aplică!
Cu ajutorul atlasului geografic școlar, numește și localizează vecinii Braziliei.
a. Cadrul natural
Relieful Braziliei (fig. 1) este unul monoton, cu alti tudini relativ reduse. Cele mai mari unități de relief sunt: Podișul Guyanei (în nord), cu altitudini ce ajung până la 3000 m; Câmpia Amazonului, netedă și plană (cu altitudini de 200 m) și Podișul Braziliei (în sud), cu altitudini reduse (în jur de 500 m), care se conti nuă spre vest cu Podișul Mato Grosso. În est și în sud, Podișul Braziliei este mai ridicat, individualizându se numeroase lanțuri montane, numite serra.
Clima Braziliei este caldă, cu climatele ecuatorial în bazinul amazonian și subecuatorial la nord și la sud de acesta. La sud de Tropicul Capricornului, se mani festă climatul subtropical.
Podișul Guyanei
Capitala: Brasília
Suprafața: 8 516 000 km²
Populația: 218 milioane de locuitori (2024)
Limba oficială: portugheza
Forma de guvernământ: republică federală prezidențială constituțională
capitală oraș cascadă
Brasília Podișul
Mato Grosso
Cascada Iguazú
Porto Alegre
Fig. 1 Harta fizico-geografică a Braziliei
Rețeaua hidrografică este reprezentată de Amazon și afluenții săi, de São Francisco și de Paraná. Debi tele bogate fac ca potențialul hidroenergetic să fie foarte mare, iar datorită pragurilor din albiile minore ale acestora s au format cascade (Iguazú, Cachoeira das Almas, Garganta del Diablo etc.). Lacurile naturale sunt puține, însă predomină cele de acumulare (Oros, Sobradinho, Agua Vermelha etc.).
Vegetația este formată din pădurea ecuatorială (selva) și de savană, formată din campos (în Mato Grosso, cu ierburi presărate cu arbori și arbuști cărora le cad frunzele în sezonul secetos) și din sertao (în nord est, cu vegetație adaptată la uscăciune – fig. 3). Pe țărmurile calde, se întâlnesc mangrovele. În selvă trăiesc jaguari, maimuțe, tucani, iar în campos se întâlnesc tapirul brazilian și tatuul (armadillo).
b. Populația, așezările umane și economia
Populația. Peste 80% din populație trăiește pe coasta atlantică, în special în zona central sudică, iar mai mult de jumătate din teritoriul Braziliei are o densi tate a populației sub 1 loc/km2 . Aproximativ 80% din populație trăiește la oraș (fig. 2). Orașele din triunghiul São Paulo–Rio de Janeiro–Belo Horizonte (fig. 4) for mează megalopolisul brazilian.
Economia Braziliei este cea mai dezvoltată din America de Sud. Dispune de resurse forestiere, de pe trol și gaze naturale, miniere (fier, bauxită, mangan,
Fig. 2 Cele mai populate orașe din Brazilia (2024)
4. Studiu de caz: Unicitatea biogeografică australiană
◗ EVALUARE. Proiect individual
1. Australia – caracterizare geografică generală
Australia reprezintă un teritoriu unic, fiind în același timp o insulă, un continent, dar și o țară. Este compusă din partea continentală, Insula Tasmania și alte insule mai mici aflate la distanțe diferite față de continent (Insulele Cocos, Insula Christmas, Insula Lord Howe, Insula Norfolk ș.a.).
Australia este situată în întregime în emisfera sudică (de aici provine și numele continentului) și este străbătută de Tropicul Capricornului (fig. 1).
Relieful Australiei constituie cea mai plată și cea mai joasă întindere de uscat. De asemenea, circa 40% din suprafața sa este acoperită cu dune de nisip. Altitudinea maximă din Australia continentală se înregistrează în Alpii Australiei (Vârful Kościuszko, 2228 m), iar cel mai jos punct din țară este localizat în zona Lacului Eyre (–15 m). În vest se află un imens podiș, Podișul Australiei de Vest (un rest din vechiul continent sudic Gondwana), pe suprafața căruia se desfășoară trei deșer turi mari ale Australiei: Marele Deșert de Nisip, Deșertul Gibson și Marele Deșert Victoria.
Partea centrală cuprinde câmpii joase, masive și dealuri izolate. Cea mai întinsă câmpie este Marea Câmpie a Australiei, urmată de câmpiile Carpentaria (în nord) și Nullarbor (în sud).
Dintre masivele izolate, se remarcă Munții MacDonnell, Munții Musgrave, Munții Flinders etc. În est se desfășoară lanțul Munților Marii Cumpene de Ape. Sunt munți vechi, cu altitudini ce depășesc 2000 m doar în partea de sud (Alpii Australiei).
C. Steep
Pen. Eyre OCEANUL INDIAN
Marele Golf Australian
Capricornului
C. Byron
Strâmtoarea Bass
I. Tasmania
C. Wilson Marea Tasmaniei
Fig. 1 Australia – poziția geografică
Aplică!
1. Cu ajutorul atlasului geografic școlar, numește și localizează vecinii Australiei, precum și principalele articulații ale țărmului.
2. Localizează pe harta fizică a Australiei (fig. 2) principalele unități de relief.
3. Cu ajutorul atlasului geografic școlar, identifică deșerturile Australiei.
Marele Deșert de Nisip
Capricornului
OCEANU L INDIAN Pod. Australiei de Vest Pod. Kimberley
Deșertul Gibson
Pod. Barkly
M-ții MacDonnell
M-ții Musgrave
Victoria
OCEANU L INDIAN Marea Timor
Câmpia Carpentaria
Deșer tul Simpson
L. Eyre
Câm p i a N u llarbor
Alpii Australiei Vf. Kościuszko I. Tasmania Murray L. MacKay
Torrens
Fig. 2 Harta fizică a Australiei
că?
Australia este continentul cu cea mai mică suprafață din lume (7 741 220 km²).
Este singurul continent locuit în întregime de o singură națiune.
Munții Marii Cumpene de Ape reprezintă cel mai lung lanț montan din Australia, având 3700 km.
Tropicul
Populația. Australia este cel mai puțin populat continent (26,6 mil. loc.) și cu cea mai redusă valoare a densității populației. Cea mai mare parte a populației este concentrată în zonele litorale din est și sud - est. Teritoriul Australiei a fost locuit de aborigeni (fig. 8); ulterior, în secolul al XVIII-lea, a fost colonizat de englezi. Populația este reprezentată în principal de englezi și irlandezi, precum și de alți europeni, asiatici (chinezi, vietnamezi), aborigeni etc. Peste 80% din populație locuiește în mediul urban. Capitala țării este Canberra (472 000 loc.) – fig. 9, iar principalele orașe sunt Sydney (5,1 mil. loc.) – fig. 10, Melbourne (5,2 mil. loc.), Brisbane, Perth și Adelaide.
Economia Australiei este dezvoltată, dispunând de resurse minerale bogate și diversificate, precum cărbuni, aur, argint, diamante, minereuri feroase și neferoase (zinc, cupru, plumb), uraniu, sare etc. Economia se bazează pe industria minieră, pe o diversificată industrie prelucrătoare (constructoare de mașini, chimică, textilă, alimentară), dar și pe creșterea animalelor (ocupă primul loc pe glob la creșterea ovinelor, fiind și cel mai mare producător de lână). Principalele culturi agricole sunt cerealele (80% din grâu se exportă), trestia de zahăr, floarea-soarelui, sorgul și bumbacul.
Transporturile sunt dezvoltate și diversificate. Există importante porturi (Sydney, Melbourne, Adelaide, Brisbane, Portland) și aeroporturi (Sydney, Melbourne, Brisbane, Canberra, Perth, Hobart etc.).
Turismul aduce venituri consistente. Principalele atracții turistice sunt: marile orașe (cu precădere Sydney și Melbourne), Marea Barieră de Corali, Alpii Australiei, Insula Tasmania, parcurile naționale etc.
Aplică!
1. Cunoscând populația și suprafața continentului, calculează densitatea medie a populației. Precizează o cauză care determină această valoare a densității medii a populației.
2. Explică de ce în Australia sunt puține orașe cu peste 1 milion de locuitori.
Vreau să ştiu
Numele oficial al Australiei, ca țară, este Uniunea Australiană (Commonwealth of Australia). Limba oficială este engleza, iar forma de guvernământ este monarhia constituțională.
Orașul Canberra (405 000 de locuitori în 2018), capitala Australiei, a fost construit special pentru această funcție în perioada 1913–1927.
Instrumentul muzical tradițional al aborigenilor australieni este didgeridoo (fig. 11). Folosit frecvent în partea de nord a continentului (Peninsula Arnhem), instrumentul s-a raspândit în întreaga lume și este utilizat din ce în ce mai des în muzica jazz, pop și rock. Arma tradițională a aborigenilor este bumerangul.
mai mult!
Fig. 8 Aborigeni
Fig. 9 Canberra
Fig. 10 Sydney
Fig. 11 Aborigen cântând la didgeridoo
2. Oceania – particularități geografice
Oceania reprezintă o regiune care cuprinde arhipelagurile și insulele situate în partea central-sudică a Oceanului Pacific (fig. 1). Acestea au o suprafață restrânsă, însă se desfășoară pe o imensă întindere de apă. Mai poartă denumirea de continentul insular
Oceania se desfășoară între Arhipelagul Hawaii în nord și Insula Noua Zeelandă în sud. Denumirea sa a fost dată de către exploratorul francez Dumont d’Urville.
Relieful. Cele mai mari insule din Oceania sunt Noua Guinee și Noua Zeelandă (fig. 2). Insulele mici sunt grupate în trei regiuni fără semnificație politică, după cum urmează: Melanezia, Micronezia și Polinezia.
După modul de formare, insulele sunt coraligene (mai ales în vest), vulcanice (Micronezia și Polinezia) și continentale (Melanezia și Noua Zeelandă). În insulele Hawaii există câțiva dintre cei mai înalți vulcani ai Terrei, Mauna Loa (activ – fig. 3) și Mauna Kea (stins), ambii având altitudini ce depășesc 4000 m. Clima este caldă și umedă. În nordul și în centrul Oceaniei există climatele ecuatorial, tropical și subtropical, iar în sud, în Noua Zeelandă, climatul este temperat-oceanic. Oceania este o regiune afectată de cicloni tropicali, denumiți local „wily-wily“.
1 Oceania – poziția geografică
Aplică!
1. Numește cele trei paralele importante care traversează Oceania.
2. Cu ajutorul atlasului geografic școlar, identifică:
a. trei vulcani activi din Oceania;
b. câte o insulă sau un arhipelag care aparțin Marii Britanii și Franței.
că?
Unii autori includ Australia și Noua Zeelandă în Oceania, alții consideră Australia un continent separat. Conform Enciclopediei Britanice, Oceania include mai mult de 10 000 de insule din Oceanul Pacific, exceptând Australia, dar incluzând Papua Noua Guinee și Noua Zeelandă.
OCEANUL INDIAN
A ustralia
MareaTasmaniei
Fig.
Fig. 2 Peisaj montan din Noua Zeelandă
Fig. 3 Vulcanul Mauna Loa
Vegetația predominantă este cea a pădurilor tropicale, cu palmieri (palmier de cocos, sagotier – fig. 4, pandanus – fig. 5), ferigi, mangrove, arbore de pâine (fig. 6) ș.a. În Noua Zeelandă există păduri de foioase și de conifere (brad, pin, fag sudic).
Fauna este reprezentată de numeroase păsări și reptile. Unele specii de păsări sunt endemice, precum pasărea kiwi, takahé (fig. 7), kakapo, kea (papagalul de munte), tui etc.
Populația și așezările omenești. Oceania prezintă o populație de aproximativ 20 milioane de locuitori. În Noua Zeelandă populația este predominant albă (băștinașii poartă denumirea de maori – fig. 8), iar în celelalte insule majoritatea este formată de populațiile băștinașe, precum papuașii (fig. 9) și melanezienii, micronezienii etc. Unele insule înregistrează densități foarte ridicate ale populației, în timp ce altele sunt slab populate. În Oceania, limbile oficiale sunt engleza și franceza, iar religia predominantă este cea creștină (catolică și protestantă). Orașele sunt în general mici, excepție făcând Noua Zeelandă cu orașele Auckland (1,6 mil. loc.) – fig. 10, Wellington (420 000 loc.) – capitala țării – fig. 11, Christchurch (400 000 loc.), Dunedin (130 700 loc.).
Discută!
Împreună cu ceilalți colegi explicați de ce insulele Oceaniei nu sunt foarte vizitate de turiști.
Cu ajutorul atlasului geografic școlar, realizează un tabel cu statele independente și cu teritoriile dependente din Oceania. În dreptul statelor independente notează capitala acestora, iar în cazul teritoriilor dependente, precizează cărei țări îi aparțin. Portofoliu
Fig. 4 Sagotier
Fig. 5 Pandanus
Fig. 6 Fructul arborelui de pâine
Fig. 7 Pasărea takahé
Fig. 8 Maori
Fig. 9 Papuași în Vanuatu
Fig. 10 Auckland
Fig. 11 Wellington
Economia. Oceania este săracă în resurse de subsol (cu excepția Noii Zeelande). Deține cărbuni, hidrocarburi, minereuri neferoase și fosfați naturali. Economia se bazează pe culturile tropicale și pe micile întreprinderi alimentare și textile. Bananele, cocosul și papaia (fig. 12) sunt cele mai cultivate fructe. Pescuitul (fig. 13) se practică pe scară largă în toate insulele. Noua Zeelandă se remarcă printr-o industrie mai diversificată (industrie siderurgică, chimică, construcții de mașini) și prin creșterea unui număr mare de ovine și bovine. Oceania are un bogat potențial turistic, atât natural, cât și antropic, însă este puțin vizitată (fig. 14).
12
Lucrează în echipă!
Fig. 13 Comerț cu pește
Transcrie pe caiet tabelul alăturat. Cu ajutorul atlasului geografic școlar și a hărții de mai jos (fig. 15), completează împreună cu colegul de bancă principalele insule/arhipelaguri care alcătuiesc cele trei regiuni geografice ale Oceaniei.
Fig. 14 Resort turistic din Bora-Bora
Insule/Arhipelaguri
Polinezia Micronezia Melanezia
oraș-capitală
I-le Pitcairn (Marea Britanie)
I. Niue (Noua Zeelandă)
SAMOA AMERICANĂ
Wallis și Futuna (Franța)
I-le Tokelau (Noua Zeelandă)
Noua Caledonie (Franța)
Fig.
Plantație de papaia
Tropicul Racului
Ecuator
Tropicul Capricornului
OCEANUL INDIAN
OCEANUL PA CIFIC
Fig. 15 Oceania
3. Antarctica – elemente de identitate geografică
Antarctica este continentul situat între Cercul
Polar de Sud și Polul Sud, fapt care îl face unicul con tinent nelocuit permanent. Are o formă aproape cir culară și o suprafață de 14 continent ca suprafață). Este înconjurată în întregime de ape (fig. 1).
Antarctica cuprinde o parte continentală pro priu-zisă și o serie de insule aflate în mările și oceanele înconjurătoare. Țărmurile sunt mai articulate în par tea de vest și de sud. Cea mai mare peninsulă a conti nentului este Peninsula Antarctică.
Relieful. Antarctica este continentul cu cea mai mare altitudine medie (2165 m). Aproximativ 98% din teritoriul Antarcticii este permanent acoperit de calota antarctică, cu grosimi maxime ce depășesc 4000 m. Grosimea medie a stratului de gheață este de circa 2500 m. Restul de 2% (fără gheață) este re prezentat de coastele scăldate de oceanele limitrofe.
Munții Transantarctici central-vestică a Antarcticii și separă continentul în două părți: Antarctica de Vest și Antarctica de Est. În vest și sud relieful este reprezentat de munți înalți ce depășesc 4500 m. Altitudinea maximă a continen tului se înregistrează în Munții Ellsworth, Vârful Vin son (5140 m) – fig. 3. În partea central-estică se află un podiș înalt numit Platoul Antarctic de Est. Totodată, în sud și sud-vest există vulcani, unii dintre ei activi. Dintre aceștia, se impun Muntele Sidley (cel mai înalt vulcan din Antarctica, 4221 m; este inactiv), Muntele Erebus (al doilea vulcan ca înălțime, 3794 m; este considerat cel mai sudic vulcan activ de pe Terra – fig. 4).
Cu ajutorul atlasului geografic școlar, numește și localizează mările și oceanele la care are ieșire Antarctica, precum și principalele articulații ale țărmului.
Masa continentală sudică poartă numele de Antarctida, iar masa continentală împreună cu banchiza formează Antarctica. Știai că?
Cercul Polar deSud
Polul Sud
Platoul Antarctic de Est
Fig. 1 Antarctica – poziția geografică și relieful
Fig. 2 Munții Transantarctici
Fig. 3 Munții Ellsworth, Vârful Vinson
Fig. 4 Vulcanul Erebus
Aplică!
Dintre ghețarii de șelf*, se impun prin dimensiune Ghețarul Ronne (în vest) și Ghețarul Ross (în sud) –fig. 5. Calota antarctică se continuă cu banchiza, din care se desprind bucăți mari de gheață numite aisberguri care plutesc în oceane.
Clima este deosebit de aspră, fiind prezent doar climatul polar. Astfel, Antarctica este cel mai rece continent de pe Terra. Aici, atât ziua, cât și noaptea durează șase luni. În Antarctica pot fi observate aurorele australe. Nu există rețea hidrografică de suprafață, apele care curg pe acest continent fiind reprezentate de fapt de apa rezultată din topirea gheții, care curge pe sub calota de gheață, sub forma unor torenți.
Vegetația și fauna sunt sărace, cu puține specii. Vegetația aproape lipsește, fiind întâlnite doar specii de mușchi, licheni, alge și unele plante cu flori. Specific acestui continent este pinguinul (fig. 6). La periferie și în apele reci trăiesc balene, foci, pești, krill, leoparzi de mare (fig. 7), lei de mare, elefanți de mare, păianjeni de mare ș.a.
Populația și așezările. Antarctica este cel mai puțin populat continent, neavând rezidenți permanenți, din cauza frigului aproape veșnic. Nu există așezări permanente, ci doar stațiuni de cercetare științifică.
Din punct de vedere economic , continentul este protejat de Tratatul Antarctic semnat de statele lumii în anul 1957. În cadrul acestuia se stipulează că bogățiile continentului (petrol, gaze naturale, cărbuni, fier, aur etc.) sunt proprietatea întregii umanități și nu vor fi exploatate. Antarctica este doar loc de cercetare științifică.
că?
În Antarctica s-a înregistrat cea mai scăzută temperatură de pe glob, de –89,2°C, conform Organizației Meteorologice Mondiale, în stațiunea rusească Vostok.
Tot aici se află și polul vânturilor (acestea ating viteze de până la 300 km/oră).
În anul 2006 a fost inaugurată prima stațiune românească permanentă de cercetare și explorare din Antarctica, numită Law – Racoviță.
Polul Sud a fost cucerit în anul 1911 de către norvegianul Roald Amundsen, cu o lună înaintea exploratorului britanic Robert Falcon Scott.
Discută!
Precizează doi factori care fac ca temperaturile din Antarctica să fie cu până la 15°C mai mici decât în Arctica, la aceleași latitudini.
Aisbergurile reprezintă un pericol real pentru navigație. Pentru a preveni dezastrele, aisbergurile mari sunt urmărite prin radar.
Antarctica nu are drapel oficial, deoarece nu este o națiune. Steagul folosit este o hartă a continentului pe un fundal albastru deschis, care simbolizează neutralitatea.
Contribuții științifice deosebite la cunoașterea florei și faunei din Antarctica le-a avut savantul român Emil Racoviță, care a participat ca naturalist în timpul Expediției Antarctice Belgiene (1897–1899) la bordul navei Belgica.
ghețar de șelf – suprafață de gheață care se prelungește din calota glaciară peste apele din Antarctica. Geodex
Vreau să ştiu mai mult!
Fig. 5 Ghețarul de șelf Ross
Fig. 6 Pinguini imperiali
Fig. 7 Leopard de mare
4. Studiu de caz: Unicitatea biogeografică australiană
Australia este paradisul speciilor endemice. Unicitatea sa biogeografică se datorează trecutului său geologic, respectiv momentul desprinderii de vechiul continent Gondwana. Astfel, diverse specii de plante și animale australiene au rămas izolate de celelalte continente. Din acest motiv, foarte multe dintre ele sunt unice și se regăsesc numai în Australia (specii endemice).
Vegetația. Australia se remarcă prin pădurile de eucalipt (fig. 1), aici existând aproximativ 600 de specii de eucalipt răspândite pe întregul teritoriu al țării. Eucaliptul este arborele național al Australiei. Unul dintre cei mai înalți arbori din lume este eucaliptul karri (peste 50 m înălțime). Frunzele de eucalipt, care se mențin verzi tot anul, conțin un ulei benefic omului, dar care, în cantități prea mari, are efect otrăvitor. Savana australiană se evidențiază prin baobab (fig. 2), care, deși este răspândit în Africa (în special în Madagascar), este o specie endemică în Australia, în partea de nord-vest. Din categoria ierburilor australiene endemice se remarcă ierburile Spinifex (ierburi țepoase – fig. 3). Acestea s-au adaptat climatului arid având frunzele ascuțite și tăioase pentru a reduce pierderea de apă.
Fauna Australiei este cu adevărat unică. Peste 80% dintre mamiferele, reptilele, peștii și insectele de pe continent sunt endemice. Aproape toate animalele din Australia sunt marsupiale. Acestea nasc pui vii și apoi îi poartă în marsupiu până când devin suficient de maturi pentru a se descurca singuri. Există 50 de specii de cangur (unele mai mici ca iepurele, altele înalte de aproape 2 m) – fig. 4, koala, vombatul, cârtița marsupială, quokka, diavolul tasmanian (fig. 5) ș.a. Un alt gen atipic de mamifere din Australia sunt monotremele. Ele depun ouă în loc să nască pui vii, dar îi hrănesc cu lapte. Există doar două tipuri de monotreme în lume –ornitorincul (fig. 6) și echidna (fig. 7) –, iar ambele se găsesc în Australia. De asemenea, pe continentul australian se întâlnesc numeroase specii de păsări și reptile. Dintre păsări se remarcă emu, kookaburra, lebăda neagră, pasărea liră, cazuarul, cacadu (o specie de papagal cu creastă galbenă), pinguinul. Australia prezintă o mare diversitate de reptile, cu peste 860 de specii, majoritatea șerpi și șopârle care populează regiunile aride. Cea mai mare reptilă de pe glob, cu o lungime de 6 m, se află în Australia și este crocodilul de apă sărată.
Fig. 4 Cangur de copac
Fig. 5 Diavol tasmanian
Fig. 6 Ornitorinc
Fig. 7 Echidna
Fig. 1 Pădure de eucalipt
Fig. 2 Baobab
Fig. 3 Ierburi Spinifex
Vreau să ştiu mai mult!
Dingo (fig. 8) este câinele sălbatic al Australiei. Se găsește peste tot în Australia, dar nu și în Tasmania. Trăiește în câmp deschis și în păduri. Nu este nativ din Australia, a fost introdus ca animal domestic de primii coloniști și s-a sălbăticit ulterior. Deoarece dingo atacă oile și vițeii, s-au făcut numeroase eforturi pentru a-l înlătura din zonele păstorești, încă din anul 1880. Astfel, s-a construit un gard de protecție (fig. 9) cu o lungime de circa 9600 km, care protejează partea de sud-est a continentului, străbătând trei state.
Iepurii au fost aduși în Australia în secolul al XIX-lea. Aceștia s-au înmulțit foarte repede, astfel că, de la câteva exemplare, au ajuns la peste 20 de milioane în 30 de ani. Pentru reducerea numărului lor a fost necesară intervenția omului. Totodată, au fost aduși câini, pisici, cămile etc., care au declanșat adevărate catastrofe ecologice. Aceștia au afectat numeroase animale de pe continent, care, până la acel moment, nu aveau prădători naturali.
Marea Barieră de Corali (fig. 10) este cel mai mare sistem de recife de corali din lume. Reciful este situat în Marea Coralilor din nord-estul Australiei (în apropiere de coasta statului Queensland). Găzduiește numeroase vietăți (corali – fig. 11, pești, melci etc.) și face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO (din 1981). În urma unui studiu realizat de către Academia Națională de Științe (2012) s-a constatat că, din anul 1985, Marea Barieră de Corali a pierdut mai mult de jumătate dintre formațiunile sale unice, în special din cauza activităților umane. În Australia există numeroase parcuri naționale, care protejează peisaje deosebite, specii de plante și animale, elemente de geologie ș.a. Dintre acestea, se deosebesc: Kakadu, Uluru-Kata Tjuta, Canberra, Kościuszko, Royal, Mungo ș.a.
că?
Alege, din textul lecției, o specie de plante sau de animale și realizează un poster A3 despre specia aleasă. Pentru documentare utilizează internetul, atlasul botanic și zoologic și enciclopediile.
Diavolul tasmanian este în prezent cel mai mare marsupial carnivor de pe glob (după dispariția lupului marsupial în 1936). Singurul loc în care mai este prezent în zilele noastre este Insula Tasmania.
Portofoliu
Fig. 8 Câinele dingo
Fig. 10 Marea Barieră de Corali
Fig. 9 Gard de protecție pentru animalele din ferme
Fig. 11 Recif de corali
UNITATEA V ELEMENTE DE GEOGRAFIA
MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
1. Componentele mediului înconjurător şi relațiile dintre acestea
2. Degradarea mediului înconjurător, o problemă a lumii contemporane. Schimbări globale ale mediului
◗ RECAPITULARE ȘI AUTOEVALUARE
2. Degradarea mediului înconjurător, o problemă a lumii contemporane. Schimbări globale ale mediului
Degradarea mediului înconjurător, o problemă a lumii contemporane
Cauzele degradării mediului sunt diverse și foarte complexe, însă de multe ori omul este cel care provoacă direct sau indirect degradarea mediului. În funcție de implicarea omului, cauzele degradării mediului pot fi naturale sau antropice.
Cauzele naturale care pot produce degradări ale mediului înconjurător sunt: erupțiile vulcanice (cu eliberarea unor cantități mari de pulberi și substanțe nocive), cutremurele de pământ, inundațiile, alunecările de teren, modificări ale circulației generale a maselor de aer (inclusiv modificări climatice, modificări ale unor fenomene climatice – îngheț, viscol, secetă). De cele mai multe ori, cauzele degradării mediului sunt antropice.
Printre modificările recente ale mediului terestru se numără: poluarea mediului, degradarea solurilor, despăduririle și deșertificarea.
Poluarea mediului cuprinde mai multe tipuri de poluare:
Poluarea aerului. Prin arderea combustibililor fosili (petrol, gaze naturale, cărbuni) se eliberează o cantitate foarte mare de gaze cu efect de seră*. În timpul Revoluției Industriale, activitățile umane au dus la creșterea cu 40% a acestora, determinând creșterea temperaturii, care ulterior a dus la perturbarea circuitelor climatice.
Alte cauze ale poluării aerului sunt procesele industriale și utilizarea anumitor substanțe chimice, agricultura, tratarea deșeurilor, dar și erupțiile vulcanice.
Poluarea apelor subterane și de suprafață a dus la diminuarea rezervelor de apă potabilă. Principalele cauze ale poluării apelor sunt activitățile industriale, deversarea apelor uzate și activitățile agricole. Și apele oceanice sunt afectate de poluare – prin deversări, prin scurgerea accidentală a petrolului, dar și prin cantitățile imense de plastic (fig. 1) care ajung aici.
Discută!
Împreună cu ceilalți colegi, explică modul în care fenomenele naturale pot fi cauza degradării mediului înconjurător. Explică prin ce activități poate cauza omul degradarea mediului.
Știai că?
Există o insulă de gunoaie în Oceanul Pacific. Se numește Marea insulă de gunoaie și este, de fapt, o acumulare de diferite obiecte din plastic.
Fig. 1 Poluarea apei cu plastic
Fig. 2 Defrișare în Guyana
Fig. 3 Sol puternic erodat din cauza suprapășunării
Poluarea solului se referă la modificarea compoziției chimice a solului și este cauzată de activitatea agricolă (pesticide* și îngrășăminte), depozitarea deșeurilor, exploatarea unor resurse minerale (cărbuni, petrol, minereuri radioactive etc.).
Degradarea solurilor se referă la modificarea fizică a solului (eroziune, decopertare*, acoperire etc.). Eroziunea solului este un proces natural, însă, prin activitățile sale, omul contribuie la accelerarea acestuia. Cauzele degradării solului sunt: defrișările, activitățile agricole, exploatările miniere, construcțiile (inclusiv drumuri), dar și deșertificarea.
Despăduririle sunt extrem de nocive pentru mediul înconjurător, deoarece au un efect în cascadă asupra altor componente. Omul taie pădurile pentru obținerea de terenuri agricole (80% din defrișări) și exploatarea forestieră (14% din defrișări) – fig. 2
Deșertificarea afectează regiunile secetoase de pe glob. Este un proces complex și lent prin care terenurile cu soluri fertile devin deșerturi. Cauzele sunt schimbările climatice (perioadele de secetă prelungită), dar și cultivarea excesivă a terenurilor, suprapășunatul (fig. 3), despăduririle și desțelenirile. Cele mai expuse regiuni la deșertificare sunt: Sahelul și toate regiunile învecinate cu deșerturile, regiunea dintre Peninsula Asia Mică și Munții Himalaya, vestul SUA.
Încă de la apariția omului, mediul înconjurător a început să fie modificat de acesta. Mai întâi, omul a descoperit agricultura (a trecut de la cules și vânat la cultivarea plantelor și creșterea animalelor). Acest lucru a însemnat transformarea anumitor regiuni naturale (de exemplu, stepa, savana, pădurea) în terenuri cultivate, dar și domesticirea anumitor specii de animale. Mult mai târziu, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, a avut loc Revoluția Industrială. Prin utilizarea combustibililor fosili în fabrici și pentru transporturi s-au eliberat cantități foarte mari de dioxid de carbon și alte gaze nocive în atmosferă, care au dus la apariția unei serii întregi de efecte, atât imediate (poluare), cât și îndepărtate (subțierea stratului de ozon, încălzirea globală, topirea calotelor glaciare etc.).
decopertare – înlăturarea stratului de sol;
gaze cu efect de seră – gaze capabile să absoarbă radiația solară și să emane căldură (dioxid de carbon, metan, oxid de azot ș.a.); în mod natural, acestea contribuie la menținerea unei temperaturi optime pentru viața pe Terra, dar prin creșterea cantității lor, determină încălzirea globală;
pesticide – produse chimice folosite în agricultură pentru combaterea dăunătorilor (bacterii, buruieni, insecte etc.).
Aplică!
Transcrie și completează tabelul pe caiet, menționând câteva exemple de efecte ale modificărilor mediului înconjurător. Propune câte două măsuri de combatere a efectelor pentru fiecare modificare.
Modificări ale mediului
înconjurător
Poluarea aerului
Poluarea apelor
Poluarea și degradarea solului
Despăduririle
Deșertificarea
Vreau să ştiu mai mult!
Geodex
Schimbări globale ale mediului
De-a lungul timpului geologic, planeta a trecut prin diferite modificări naturale ale mediului: climatice – perioade glaciare și interglaciare; biotice – apariții și extincții ale unor specii de plante și de animale; tectonice –deriva continentelor.
În lumea contemporană însă, în urma creșterii numărului de locuitori și a intensificării activității antropice, au apărut numeroase schimbări globale de mediu. Acestea, în mod natural, s-ar fi desfășurat mai lent sau ar fi fost mai puțin intense. Unele nu ar fi existat deloc.
Schimbările globale de mediu, în care omul este principala cauză, sunt schimbările climatice, perturbarea unor circuite biogeochimice* (circuitul apei, circuitul carbonului ș.a.) și modificarea biodiversității*. Schimbările climatice sunt cele mai complexe și determină apariția altor probleme. În această categorie sunt incluse încălzirea globală, creșterea frecvenței fenomenelor extreme (ploi abundente, secete prelungite, cicloni tropicali mai intenși și mai numeroși, valuri de caniculă și de îngheț, incendii de vegetație etc.), topirea calotei glaciare, creșterea nivelului Oceanului Planetar (cu 3,4 mm/an) și acidifierea apelor oceanice.
Prin arderea îndelungată a combustibililor fosili (încă de la finalul secolului al XVIII-lea) s-a eliberat în atmosferă o cantitate foarte mare de dioxid de carbon, care nu a putut fi „consumat” în mod natural, astfel că s-a dereglat circuitul natural al carbonului. Dioxidul de carbon, fiind un gaz cu efect de seră, a condus la creșterea temperaturii globale, implicit la topirea calotelor glaciare. Volumul mai mare de apă și evaporarea mai intensă (favorizată de temperaturile mai mari) au dus la dereglarea circuitului apei în natură.
Prin defrișări și desțeleniri, prin urbanizare și dezvoltarea sistemelor de transporturi, omul afectează în mod direct habitatele* unor plante și animale. Pe de altă parte, prin schimbările climatice, unele plante și animale își modifică habitatul sau se împuținează până la extincție.
Portofoliu
Alege un exemplu de schimbare globală a mediului din textul lecției și realizează un text geografic de maximum o pagină în care să vorbești despre cauzele și efectele acestuia și despre măsurile de combatere (luate deja sau propuse de tine).
Știai că?
Geodex
biodiversitate – multitudine de specii, de plante și animale; circuit biogeochimic – succesiune de procese ale unor elemente chimice, care trec dintr-o geosferă în alta (ex.: circuitul apei în natură, circuitul carbonului, al azotului, al oxigenului); habitat – mediu de viață pentru plante și animale, care le oferă condiții corespunzătoare de viață.
Oceania este regiunea cea mai afectată de ridicarea nivelului Oceanului Planetar, deoarece este formată din insule, unele cu o altitudine sub 5 m. În ultimul secol, apele Pacificului au crescut cu 15 cm.
Din cauza schimbărilor climatice, circa 8000 de specii sunt pe cale de dispariție. Printre acestea se numără pinguinii Adélie, koala, codul de Atlantic și ursul polar.
Jumătate dintre coralii care formează Marea Barieră de Corali nu mai trăiesc. Din cauza temperaturii ridicate a apei, algele colorate au dispărut, iar coralii nu au mai avut cu ce se hrăni. Fenomenul acesta se numește albirea coralilor și duce la moartea acestora (fig. 4).
Fig. 4 Corali afectați de albire
RECAPITULARE ȘI AUTOEVALUARE
I Citește cu atenție poezia de mai jos și răspunde cerințelor:
Aburii ușori ai nopții ca fantasme se ridică Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.
Râul luciu se încovoaie sub copaci ca un balaur
Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur.
Eu mă duc în faptul zilei, mă așez pe malu-i verde Și privesc cum apa curge și la cotiri ea se pierde, Cum se schimbă-n vălurele pe prundișul lunecos, Cum adoarme la bulboace, săpând malul năsipos.
Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară, Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteioară, Când sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.
Și gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale
Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale. Lunca-n juru-mi clocotește; o șopârlă de smarald
Cată țintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.
(Vasile Alecsandri – Malul Siretului)
a. Numește trei componente care aparțin hidrosferei.
b. Numește două componente care aparțin atmosferei.
c. Numește cinci componente care aparțin biosferei.
d. Numește două componente care aparțin litosferei.
II Analizează imaginea alăturată:
a. Identifică două surse de poluare a aerului.
b. Menționează un argument care susține importanța vegetației pentru calitatea mediului înconjurător.
c. Numește două efecte pe care vehiculele convenționale le au asupra mediului.
d. Enumeră trei măsuri prin care se poate îmbunătăți calitatea mediului.
III Realizează corespondența dintre tipurile de relații din coloana A și exemplele de relații din coloana B:
1. Relații spațiale
2. Relații temporale
3. Relații statice
4. Relații dinamice
5. Relații de cauzalitate
a. Trecerea unui ciclon tropical peste un oraș
b. Creșterea plantelor într-un anumit tip de sol
c. Încălzirea globală și arderea combustibililor fosili
d. Distribuția pădurilor
e. Deriva continentelor
IV Realizează un text geografic de maximum 20 de rânduri în care să menționezi trei efecte ale schimbărilor climatice globale asupra mediului înconjurător, precum și două măsuri pentru limitarea acestora.
10 puncte
4. Caatinga se întâlnește în:
a. Podișul Preriilor; c. Podișul Braziliei; b. Munții Anzi; d. Marea Câmpie Chineză.
5. O regiune agricolă importantă din America de Nord se află în:
a. Munții Stâncoși; c. Podișul Mexican; b. Podișul Texas; d. Câmpia Mississippi.
IV Copiază enunțurile pe caiet. Notează A (adevărat) sau F (fals) în dreptul fiecăruia, după modelul dat:
1. Cangurul și koala sunt „fosile” vii. A
2. Megalopolisul Marilor Lacuri se află în Brazilia.
3. Cei mai înalți munți din lume se află în Australia.
4. Mekong este cel mai lung fluviu din Asia.
5. Antarctica nu are așezări umane permanente.
V Copiază tabelul pe caiet. Precizează o cauză sau un efect, după caz, pentru următoarele relații cauzale, conform modelului:
Cauza Efectul
Căderi abundente de zăpadă
Activități miniere
Avalanșe
Inundații
Degradarea solului
VI Completează rebusul de mai jos pe caiet și vei descoperi pe verticală denumirea unui fluviu din Asia.
1. Vechi locuitori ai zonelor andine din America de Sud.
2. Un lac din gruparea Marilor Lacuri.
3. Cei mai înalți munți din America de Sud.
4. Stat african situat între Riftul african și Oceanul Indian.
5. Râu din Australia.
6. Capitala Chinei.
7. Stat al SUA care nu se află în America de Nord.
8. Munți din Antarctica care separă continentul în două regiuni.
9. Cel mai lung fluviu african.
10. Deșert din centrul Australiei.
Manualul este prezentat în variantă tipărită și în variantă digitală. Varianta digitală are un conținut similar celei tipărite. În plus, cuprinde o serie de activități multimedia interactive de învățare (exerciții interactive, jocuri educaționale, animații, filme, simulări).
