Limba și literatura română clasa a VII-a, manual Litera

Limba și literatura română

Manual pentru clasa a VII-a

Loredana Dorobăț

Lorelai Slavu

Geanina Oprea

Acest manual școlar este proprietatea Ministerului Educației.

Acest manual școlar este realizat în conformitate cu Programa școlară aprobată prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 3393/28.02.2017.

119 – număr unic de telefon la nivel național pentru cazurile de abuz împotriva copiilor 116.111 – numărul de telefon de asistență pentru copii

Limba și literatura română

Manual pentru clasa a VII-a

Loredana Dorobăț

Lorelai Slavu

Geanina Oprea

Manualul școlar a fost aprobat de Ministerul Educației prin Ordinul de ministru nr. 5420/04.07.2024.

Manualul este distribuit elevilor în mod gratuit, atât în format tipărit, cât și digital, și este transmisibil timp de patru ani școlari, începând cu anul școlar 2024–2025.

Inspectoratul școlar Școala/Colegiul/Liceul

Anul Numele elevului

ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT:

Clasa Anul școlar

Aspectul manualului* la primire la predare

* Pentru precizarea aspectului manualului se va folosi unul dintre următorii termeni: nou, bun, îngrijit, neîngrijit, deteriorat.

• Cadrele didactice vor verifica dacă informațiile înscrise în tabelul de mai sus sunt corecte.

• Elevii nu vor face niciun fel de însemnări pe manual.

Limba și literatura română. Manual pentru clasa a VII-a Loredana Dorobăț, Lorelai Slavu, Geanina Oprea

Referenți științifici: conf. univ. dr. Valeriu Marinescu, Universitatea din București prof. dr. Sabina Larisa Oltean, Liceul cu Program Sportiv, Alba Iulia

Copyright © 2024 Grup Media Litera Toate drepturile rezervate

Editura Litera

tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19

e‑mail: contact@litera.ro www.litera.ro

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactor: Emanuel Alboiu

Tehnoredactare și prepress: Olimpia Bolozan

Layout și copertă: Lorena Ionică

Credite foto: arhiva Litera, Shutterstock

Ilustrație copertă: Shutterstock

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României DOROBĂȚ, LOREDANA Limba și literatura română: manual pentru clasa a VII a/Loredana Dorobăț, Lorelai Slavu, Geanina Oprea. – București: Litera, 2024

ISBN 978 630 342 037 0

I. Slavu, Lorelai II. Oprea, Geanina

811.135.1

821.135.1.09

Deșteaptă‑te, române!

Versuri: Andrei Mureșanu Muzica: Anton Pann

Deșteaptă‑te, române, din somnul cel de moarte, În care te‑adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată, croiește‑ți altă soarte, La care să se‑nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că‑n aste mâni mai curge un sânge de roman, Și că‑n a noastre piepturi păstrăm cu fală‑un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine, Româna națiune, ai voștri strănepoți, Cu brațele armate, cu focul vostru‑n vine, „Viață‑n libertate ori moarte!” strigă toți.

Preoți, cu crucea‑n frunte! căci oastea e creștină, Deviza‑i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine‑n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’ pământ!

CUPRINS

RECAPITULARE INIȚIALĂ ........................................... 8

UNITATEA 1. PE DRUMUL CUNOAȘTERII. ȘCOALA ............... 11 LECTURĂ

Textul epic. Cișmigiu & Comp. de Grigore Băjenaru 12

Textul epic. Narativul literar. Structură. Acțiune, timp și spațiu .................................................. 17

Naratorul. Autorul. Personajele (actualizare) 18

Personajul. Mijloace de caracterizare 20

Textul narativ literar în proză (aprofundare) ............... 23

Textul discontinuu. Anunțul 24

Text auxiliar. Corigent la limba română de Ion Minulescu 26 COMUNICARE ORALĂ

Strategii de concepere și de comprehensiunea textului oral: clasificare, reformulare, repetare, conectori pragmatici; distincția dintre fapt și opinie ................. 30

Structuri textuale: secvențe de tip narativ 32 REDACTARE

Caracterizarea personajului ............................... 33 ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII

Fraza: coordonarea prin juxtapunere și prin joncțiune ..... 35

Conjuncția. Conjuncții coordonatoare .................... 37

Vocabularul. Cuvântul și contextul (actualizare) 39

Categorii semantice (actualizare). Pleonasmul ............. 40

Paronimele. Confuziile paronimice ........................ 42

Mijloace interne de îmbogățire a vocabularului.

Îmbinări libere de cuvinte, locuțiuni. Termeni științifici 47

Selecția lexicală în limba vorbită și în limba scrisă.

Limbaj popular. Variația regională a limbii ................. 48

Noțiuni de fonetică (actualizare) 49

Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe (actualizare).

Utilizarea corectă a accentului. Variante accentuale admise/neadmise 50

ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE

Despre limba țărilor din vecinătatea României ............ 51

TEMATIC 53

....................................................

Textul epic. Pădurea albastră de Doina Ruști ............... 60

Acțiune. Timp. Spațiu. Structură 64

Textul epic. Personajele .................................. 66

Textul epic (aprofundare) ................................. 67

Textul multimodal (actualizare). Enciclopedia 69

Text auxiliar. Motanul care voia să salveze cărțile de Sosuke Natsukawa

Textul liric. Exprimarea emoțiilor și a sentimentelor. Atât de fragedă de Mihai Eminescu 96

liric.

textului liric 99 Strategii de interpretare. Interpretarea limbajului figurat (I) ..

liric (aprofundare)

Modificarea conturului intonațional și a mărcilor prozodice pentru a transmite emoții. Inteligența emoțională: recunoașterea emoțiilor interlocutorilor

Elemente grafice specifice diverselor tipuri de texte. Organizarea unui text în funcție de situația de comunicare

ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII

(actualizare). Adjectivul participial.

Elemente de mitologie românească: Sânzienele

– superstiții și tradiții pentru 24 iunie

Textul dramatic. Steaua fără nume de Mihail Sebastian .....

Textul dramatic. Structura, rolul indicațiilor scenice ........

Dialogul în textul scris și în spectacol. Rolul dialogului

auxiliar. Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri

ORALĂ Tracul comunicativ. Strategii de gestionare a tracului

textuale: secvențe de tip dialogat

Tipare textuale de structurare a ideilor. Cronica de teatru ..

ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII Pronumele (actualizare). Pronumele personal.

Pronumele și adjectivul pronominal negativ .............. 155

Adjectivul pronominal de întărire ......................... 157

Posibilități combinatorii ale pronumelui și adjectivelor pronominale ............................... 158

Numeralul. Posibilități combinatorii 159 ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE

Contacte culturale (I) 161

RECAPITULARE ................................................. 162

.................................................... 164

UNITATEA 5. CĂLĂTOR PRIN LUME 165

LECTURĂ

Textul epic. Balta-Albă de Vasile Alecsandri 166

Structura textului epic 170

Textul epic (aprofundare) ................................. 172

Strategii de comprehensiune: reflecții asupra limbajului și a structurii textelor de tip epic, liric, dramatic ............ 173

Jurnalul de călătorie ...................................... 177

Text auxiliar. Don Quijote de La Mancha de Miguel de Cervantes 179

COMUNICARE ORALĂ

Strategii de ascultare activă: focalizarea interesului asupra punctului de vedere al celuilalt și evitarea focalizării pe propriul punct de vedere; recapitularea ideilor exprimate de interlocutor ......................... 181

REDACTARE

Stil: naturalețe, eufonie, originalitate, concizie, varietate 183

Structuri textuale: secvențe de tip narativ, explicativ, descriptiv, dialogat. Integrarea părților .................... 185

ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII

Adverbul. Tipuri de adverbe (actualizare) .................. 187

Gradele de comparație ale adverbelor (actualizare) ........ 188

Interjecția. Onomatopeele ................................ 190

Interjecția predicativă .................................... 191 ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE

Despre cultura țărilor din vecinătatea României 192

1. Participarea la interacțiuni verbale în diverse situații de comunicare prin receptarea și producerea textului oral

1.1. Sintetizarea informațiilor, a intențiilor de comunicare și a atitudinilor comunicative din diverse texte monologate și dialogate

1.2. Prezentarea unor informații, idei și puncte de vedere, oferind detalii semnificative și exemple relevante, în fața unui public cunoscut, adoptând comportamente paraverbale și nonverbale adecvate

1.3. Participarea la interacțiuni verbale diverse, apelând la strategii variate de ascultare activă și de negociere a informației și a relației cu interlocutorii

1.4. Evaluarea comportamentelor și a atitudinilor comunicative, identificând strategii personalizate în funcție de profilul psihologic, de interesele și de nevoile fiecăruia

2. Receptarea textului scris de diverse tipuri

2.1. Recunoașterea modurilor în care sunt organizate informațiile din texte literare și nonliterare, continue, discontinue și multimodale

2.2. Compararea diferitelor puncte de vedere exprimate pe marginea unor texte diverse

2.3. Adecvarea atitudinii și a practicilor de lectură în funcție de scopul lecturii

2.4. Dezvoltarea competenței de lectură prin diversificarea activităților consacrate cărții

3. Redactarea textului scris de diverse tipuri

3.1. Redactarea unui text complex, având în vedere respectarea etapelor procesului de scriere și selectare a unor structuri adecvate intenției de comunicare

Monitorizarea propriei lecturi 198 Strategii de interpretare a limbajului figurat: metafora (II). Discuții privind semnificația textelor citite ................. 206

Text auxiliar. Pescărușul Jonathan Livingston de Richard Bach 207

COMUNICARE ORALĂ

Principii de interacțiune: negocierea semnificației (cantitatea, calitatea, relevanța și maniera transmiterii informației), negocierea relației cu interlocutorul (politețea) .............................................. 209 REDACTARE

Comentarea unor pasaje din textele citite, descrierea unei emoții (bucurie, uimire, frică) 211 ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII

Părțile de propoziție (actualizare). Atributul ............... 213 Circumstanțialul de cauză 217 Circumstanțialul de scop 218

3.2. Redactarea, individual și/sau în echipă, a unor texte diverse, care urmează a fi prezentate în fața colegilor

3.3. Utilizarea unor surse diverse pentru realizarea de texte originale

3.4. Evaluarea comportamentelor și a atitudinilor eficiente sau adecvate de redactare, aplicând în activitățile curente de redactare strategiile învățate, personalizate în funcție de profilul psihologic, de interesele și de nevoile fiecăruia

4. Utilizarea corectă, adecvată și eficientă a limbii în procesul comunicării orale și scrise

4.1. Folosirea structurilor morfosintactice ale limbii române standard pentru înțelegerea și exprimarea clară și precisă a intențiilor comunicative complexe

4.2. Exprimarea clară a intenției comunicative prin corelarea achizițiilor lexicale și semantice cu cele sintactice și morfologice din limba română standard

4.3. Aplicarea conștientă a regulilor și a convențiilor ortografice și ortoepice pentru o comunicare corectă

4.4. Raportarea conștientă la normă în exprimarea intenției de comunicare, din perspectivă morfosintactică, fonetică și lexicală

4.5. Dezvoltarea gândirii logice și analogice, prin valorificarea competenței lingvistice, în procesul de învățare pe tot parcursul vieții

5. Exprimarea identității lingvistice și culturale proprii în context național și internațional

5.1. Compararea unor tradiții românești cu tradiții din alte culturi

5.2. Compararea unor elemente privitoare la cultura proprie și la cultura altor popoare

PREZENTAREA MANUALULUI

VARIANTA TIPĂRITĂ

Manualul de Limba și literatura română pentru clasa a VII-a, prezentat într o formă deosebit de atractivă, își propune să vă convingă de faptul că învățarea nu este doar utilă, ci poate fi și frumoasă, chiar distractivă.

Rezolvând cerințele date, veți des coperi că sunteți mult mai creativi decât credeați. Comunicând permanent, o să vă cunoașteți mai bine și o să fiți mai buni și mai prietenoși. Utilizând corect și eficient limba română, veți deveni vorbitori și ascultători competenți, deci veți reuși în viața școlară și personală.

PAGINĂ

UNITATEA 3 TĂRÂMUL SENTIMENTELOR

Rubrica Reține! Informații/ Cunoștințe noi Titlul lecției

PROIECT TEMATIC

Rubrica Explorează! Descoperirea cunoștințelor noi

Rubrica Aplică! Aplicarea noilor cunoștințe

Evaluarea proiectului Autoevaluare

Texte-suport

Texte-suport

Exerciții recapitulative

VARIANTA DIGITALĂ

Varianta digitală cuprinde integral conținutul manualului în variantă tipărită, având în plus o serie de activități multimedia interactive de învățare (AMII): animate, statice, interactive. Paginile din manual pot fi vizionate pe diverse dispozitive (desktop, laptop, tabletă, telefon), oferind o excelentă experiență de navigare.

Descriptori de performanță Itemi de evaluare

Activitățile multimedia interactive de învățare încurajează elevii să și dezvolte gândirea critică și să

sporească interesul și cunoștințele. Navigarea în varianta digitală permite parcurgerea manualului și revenirea la activitatea de învăţare precedentă.

RECAPITULARE INIȚIALĂ 1

Ionel Teodoreanu (1897–1954) a fost un roman cier și avocat român, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evo catoare ale copilăriei și ale adolescenței.

A debutat în revista Însemnări literare, în 1919, cu poemul Jucării pentru Lily. Debutul editorial l a avut cu volumul de nuvele Ulița copilăriei (1923).

Începând cu anul 1924 a lucrat la trilogia La Medeleni, publicând succesiv în revista Viața românească, până în anul 1928, fragmente ce compun acest roman, pre sărând în cele trei părți eve nimente din propria viață. La Medeleni i a adus lui Teodoreanu unul dintre cele mai neobișnuite succese din câte a cunoscut vreodată un scriitor român.

Gândește creativ!

1. Vacanța a trecut. Cu siguranță, aceasta a fost nu numai o perioadă de relaxare, ci și una plină de experiențe. E timpul să le faci cunoscute, de aceea completează pe caiet frazele următoare.

◗ Am învățat că  …

◗ Am reușit să  … .

◗ Am descoperit  .

◗ Am înțeles că  … .

◗ Cea mai frumoasă experiență am trăit-o  .

◗ Important este că  … .

2. Alege din amintirile vacanței un obiect, un loc, o persoană, un simbol și creează tabloul amintirilor. Poți să l realizezi sub formă de text și ima gine sau doar ca desen.

3. Iată te din nou la școală! Ce ți ar plăcea să păstrezi în ghiozdanul tău în prima zi de școală din ceea ce ai pus în el anul trecut? La ce ai renunța? Dă răspunsuri cât mai creative.

Citește cu atenție textul următor, apoi rezolvă cerințele propuse.

Trecuseră ani mulți prin file și prin pod, de la masa lui Robinson în tovărășia papagalului, cânelui și a pisicilor. Odinioară râdeau cărnoase piersici; acum nu mai erau decât sâmburii, ca inimi mici de lemn. Ali îmbătrânise, dormind – poate murise. Papagalul cu pene veștede și prăfuite amuțise, împăiat cu trecut. Ninsoarea colbului și a ațelor de păianjen așternuse peste toate cele, cenușii troiene, vechi tăceri. Iar pe la geamuri –ploaia, ploaia, și iar ploaia sură, în văzduhul toamnei și-n clepsidrele vremii.

Nici Dănuț nu fusese cruțat de lunga trecere de ani. Pe chipul lui, altfel decât în sarbăda tălmăcire, se vedea că Robinson își părăsește insula, că se desparte pentru totdeauna de-o poveste îndelung trăită.

„Spunând adio insulei, luai cu mine căciula și umbrela” …

Dănuț oftă – și începu din nou lectura, cu cinci rânduri mai sus […]

„Puțin după aceasta”… Ochii ceteau din răsputeri „puțin după aceasta”, dar violele1 și dulcile violoncele ale melancoliei, plângeau cu aceeași lungă aplecare de arcuș „spunând adio insulei”…

„Puțin după aceasta barca cu proviziile promise fu trimisă în insulă. După rugăciunea mea, comandantul puse într-însa și lăzile cu hainele marinarilor, pe care aceștia le primiră foarte bucuroși.”

Și iarăși: „Spunând adio insulei”

Împăienjeniți de lacrămi, ochii lui Dănuț își luară un lung adio de la cromolitografia2 de pe coperta pătată de lacrimile bucuriei. Plângea și Robinson, zâmbind ce-i drept. Lacrimile erau ale lui Dănuț, nu ale textului. Peatunci –pe când zâmbise pe copertă – nu știa c-are să plece. Preocupat de căciulă și umbrelă, tălmăcitorul3 uitase lacrimile.

(Ionel Teodoreanu, La Medeleni, volumul 1)

Gândește creativ!

În fragmentul dat, este surprins momentul despărțirii lui Dănuț de locurile copilăriei, el trăind o serie de emoții și de gânduri legate de acest eveniment.

Primul tău gând din clasa a VII-a este… . Fă-l cunoscut printr-un cuvânt sau printr-o expresie și apoi redă-l printr-un desen.

A. Înțelegerea textului

1. Notează, din textul dat, un indice de timp și unul de spațiu.

2. Menționează persoana la care se realizează narațiunea, precum și tipul naratorului.

3. Precizează personajul principal al textului și menționează-i o trăsătură, justificându-ți alegerea.

4. Scrie pe caiet varianta pe care o consideri corectă, având în vedere informațiile din textul dat:

◗ Dănuț se află a. la școală; b. în pod; c. pe o insulă.

◗ Insula menționată în text reprezintă

a. casa; b. podul; c. locul copilăriei.

◗ Dănuț apare în ipostaza

a. unui copil; b. lui Robinson; c. unui comandant.

5. Transcrie, din text, o comparație și o personificare.

6. Explică, într-un enunț, de ce Dănuț lăcrimează.

B. Elemente de construcție a comunicării

1. Indică numărul de litere și de sunete din cuvintele: geamuri, ochi, căciulă.

2. Transcrie pe caiet diftongul, triftongul sau hiatul din cuvintele: râdeau, violoncele, plângeau, uitase. Numește-le.

3. Scrie câte un sinonim pentru cuvintele evidențiate cu albastru în text.

4. Alcătuiește câte un enunț în care cuvintele ploaie și toamnă să fie utilizate cu sens figurat.

5. Menționează modul și timpul verbelor: râdeau, primiră, să plece.

6. Precizează funcția sintactică pentru fiecare dintre cuvintele subliniate în structurile date: în tovărășia papagalului, cânelui și a pisicilor; Spunând adio insulei ; Preocupat de căciulă și umbrelă, tălmăcitorul uitase lacrimile

7. Alcătuiește câte un enunț în care adjectivul dulci să fie folosit la alte două grade de comparație, diferite de cel din text, pe care le vei preciza.

Fii creativ!

Dicționar

1 violă (s. f.) – instrument muzical cu coarde și arcuș mai mare decât vioara, cu sunete mai grave decât aceasta.

2 cromolitografie (s. f.) – procedeu litografic de imprimat în mai multe culori.

3 tălmăcitor (s. m.) – interpret, traducător, tălmaci.

Amintește-ți!

Scrisoarea

O scrisoare cuprinde:

◗ locul de unde se expediază și data la care a fost concepută, în colțul din dreapta sus al paginii;

◗ formula de adresare, urmată întotdeauna de virgulă; se scrie la mijloc, în susul paginii: Dragă mamă/tată, Dragi bunici, Dragul meu prieten, Stimată doamnă/Stimate domnule etc.

◗ conținutul scrisorii – respectă structura unei compuneri (introducere, cuprins și încheiere);

◗ formula de încheiere, imediat după conținutul scrisorii, în dreapta: Al vostru fiu/nepot, Cu afecțiune…, Cu respect, fostul dumneavoastră elev, … etc.

◗ semnătura expeditorului, imediat după formula de încheiere.

Alcătuiește un text, de 100–120 de cuvinte, sub forma unei scrisori, în care să-ți exprimi impresiile și sentimentele referitoare la despărțirea de locul copilăriei, odată cu sfârșitul vacanței. În textul tău vei folosi și o scurtă secvență descriptivă. În redactarea textului, vei avea în vedere:

◗ să respecți convențiile acestui tip de text;

◗ să prezinți impresiile și sentimentele referitoare la sfârșitul vacanței;

◗ să introduci o secvență descriptivă;

◗ să respecți normele de ortografie, de punctuație, precum și regulile de așezare în pagină.

Gândește creativ!

RECAPITULARE INIȚIALĂ 2

◗ Scrie în caiet. Școlile încep în anotimpul  … .

◗ Asociază anotimpului găsit o stare, două elemente spe cifice, un sunet, o culoare.

Dicționar

1 șură (s. f.) – construcție ane xă pe lângă o gospodărie rurală.

2 șindrilă (s. f.) – scândurică de brad, îngustă și subțire, care servește la acoperitul caselor.

Fii creativ!

Redactare

Redactează o compunere descriptivă în care să înfățișezi un peisaj de toamnă surprins de la fereastra camerei tale. În compunerea ta, vei avea în vedere:

◗ să respecți tema dată;

◗ să prezinți patru elemente componente ale peisajului;

◗ să folosești trei figuri de stil diferite;

◗ să prezinți o emoție;

◗ să respecți normele orto grafice și de punctuație;

◗ să așezi corespunzător în pagină și să scrii lizibil.

Citește cu atenție textul următor, apoi rezolvă cerințele propuse.

Văl de brumă argintie Mi-a împodobit grădina, Firelor de lămâiță

Li se uscă rădăcina.

Peste creștet de dumbravă

Norii suri își poartă plumbul, Cu podoaba zdrențuită Tremură pe câmp porumbul.

Și cum de la miazănoapte

Vine vântul fără milă,

1. Notează din text:

 un cuvânt/o structură care ți a plăcut;

 o expresie care ți a atras atenția;

De pe vârful șurii1 noastre

Smulge-n zbor câte-o șindrilă2.

De vifornița păgână

Se-ndoiesc nucii, bătrânii, Plânge-un pui de ciocârlie

Sus pe cumpăna fântânii

Îl ascult și simt sub gene

Cum o lacrimă-mi învie: Ni s-aseamănă povestea, Pui golaș de ciocârlie.

(Octavian Goga, Toamna)

 un vers care ți a trezit o amintire;

 o emoție generată de lectura textului.

2. Transpune în desen o secvență sau un element din text.

A. Înțelegerea textului

1. Scrie pe caiet litera corespunzătoare răspunsului corect. Textul dat este o descriere de tip a. portret; b. tablou. Argumentează prin două trăsături.

2. Menționează tema textului, justificându ți răspunsul.

3. Precizează anotimpul descris în text și două elemente specifice.

4. Notează trei cuvinte care fac parte din câmpul lexical al naturii.

5. Precizează tipul strofelor și rima versurilor din strofa a treia.

6. Măsura versului Ni s-aseamănă povestea este a. 9 silabe; b. 8 silabe; c. 7 silabe.

7. Transcrie, din text, un epitet, o personificare și o imagine auditivă.

8. Explică, în unu două enunțuri, semnificația versurilor din prima strofă.

B. Elemente de construcție a comunicării

1. Desparte în silabe cuvintele: argintie, creștet, zdrențuită, povestea, învie. Transcrie apoi cuvintele cu vocale în hiat.

2. Formulează câte un enunț cu omonimele cuvintelor pui și milă

3. Alcătuiește câte un enunț în care verbul a fi să fie utilizat cu valorile de verb auxiliar și de verb copulativ.

4. Menționează cazul cuvintelor evidențiate cu albastru în text.

5. Alcătuiește un enunț interogativ în care substantivul grădină să fie cir cumstanțial de loc și un enunț asertiv în care substantivul nuc să fie nume predicativ.

6. Transcrie din text:

 un substantiv comun în cazul nominativ;  un pronume reflexiv;

 un adjectiv în cazul nominativ;  un adverb de loc.

UNITATEA 1

PE DRUMUL CUNOAȘTERII. ȘCOALA

LECTURĂ

• Textul epic. Cișmigiu & Comp. de Grigore Băjenaru

• Textul epic. Narativul literar

• Naratorul. Autorul. Personajele (actualizare)

• Personajele. Mijloace de caracterizare

• Textul narativ literar în proză (aprofundare)

• Textul discontinuu. Anunțul

• Text auxiliar. Corigent la limba română de Ion Minulescu

COMUNICARE ORALĂ

• Strategii de concepere și de comprehensiune a textului oral: clasificare, reformulare, repetare, conectori pragmatici; distincția dintre fapt și opinie

REDACTARE

• Caracterizarea personajului

ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII

• Fraza: coordonarea prin juxtapunere și prin joncțiune

• Conjuncția. Conjuncții coordonatoare

• Vocabularul. Cuvântul și contextul (actualizare)

• Categorii semantice (actualizare). Pleonasmul

• Paronimele. Confuziile paronimice

• Mijloace interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea

• Compunerea

• Îmbinări libere de cuvinte, locuțiuni. Termeni științifici

• Selecția lexicală în limba vorbită și în limba scrisă

• Limbaj popular. Variație regională a limbii

• Noțiuni de fonetică (actualizare)

• Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe (actualizare)

• Utilizarea corectă a accentului. Variante accentuale admise/neadmise

ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE

• Despre limba țărilor din vecinătatea României

PROIECT TEMATIC

RECAPITULARE

EVALUARE

specifice: 1.1, 1.2, 1.3, 2.1, 2.3, 2.4, 3.1, 3.2, 3.4, 4.1, 4.2, 4.4, 4.5, 5.1.

Textul epic

Prelectură

1. Desenează pe caiet floarea de nufăr. Folosind tehnica „Lotus” („Floarea de nufăr”), scrie în centru cuvântul școală. Notează apoi pe primul rând cuvinte care ți vin în minte în legătură cu tema indicată, iar pe al doilea rând scrie expresii cât mai originale care să sugereze tema.

2. Ce ai aflat nou în prima zi de școală? Ce ți a trezit interesul? Dă răs punsul printr un cuvânt și un desen/simbol.

TEXT DE BAZĂ

Lectură

Cișmigiu & Comp. de Grigore Băjenaru

[…] Ce bine că s-a nimerit o zi frumoasă! Ciudat de mult seamănă unele zile de toamnă târzie cu zilele de primăvară timpurie! Întocmai cum uneori râsul se aseamănă cu plânsul, sau zorile cu amurgul!

Aleea mă primește cu aceeași căldură ca și acum douăzeci de ani; iar grilajul ei mărunt, de trestie îndoită în semicercuri ce se-ntretaie, parcă îmi surâde la fel de prietenos.

De după o perdea de plopi uriași se ivește liceul, vechi de trei sferturi de veac, maiestuos și frumos pentru mine ca niciun alt liceu din țară. Oare nu el mi-a adăpostit opt ani de zile micile griji și necazuri, îndoielile de dragoste, intrigile copilărești, naivele aventuri, primele versuri furate orelor de curs și dăruite iubitei cu generozitatea unui prinț indian?

Zugrăvit alb, iar la ferestrele de sus cu un brâu de cărămidă aparentă, vopsită în albastru ca cerul – culoarea noastră, a lăzăriștilor, culoarea dragă a șepcilor noastre, culoare de care eram mândri, blazonul nostru de nobleță școlară, lăudat cu ifose de muschetar la fiecare prilej; culoare care a stârnit multe discuții între noi și elevii altor licee, pe care îi ironizam în primul rând pentru culoarea liceului lor: cei de la Sfântul Sava, albastru ca sineala de rufe; Mihai Viteazul, galben… Dovlecari; Matei Basarab, alb… Lăptari; Șincai, verde ca prazul…

Singură culoarea lui Spiru Haret o admiteam, un mov pal, pentru că se apropia întrucâtva de a noastră, fără să o întreacă însă; într-adevăr, ce culoare este mai frumoasă ca albastrul cerului?

Parcă pe atunci nu era banca asta aici, pe potecă?! Mai pot sta singur câteva clipe în fața liceului: el și cu mine!

O, de câte ori l-am trădat, de câte ori l-am părăsit cu colegii pe furiș, ca să ne ascundem în boschetele Cișmigiului, tovarășul drag și primitor al nostru, ai școlarilor ce ne căutam refugiul sub bolțile și ghirlandele de flori înmiresmate.

CAPITOLUL I

GAUDEAMUS IGITUR!

Pe vremea aceea, Lazărul era una cu Cișmigiul căci, din curtea mică a liceului, intrai direct în grădină… Acum văd că liceul a fost separat de Cișmigiu printr-un zid înalt, în locul porților mari de odinioară.

A, și cât de rar m-a văzut Cișmigiul, după ce am terminat liceul!…

Și doar de câte ori nu i-am jurat că în fiecare oră liberă am să viu să mă odihnesc sub baldachinele de crengi înflorite, ce mi le oferea cu atâta generozitate!

„Ah, de ce nu sunt liber acum?” îmi spuneam de fiecare dată când treceam spre școală pe aleile lui. „Aș sta toată ziua în Cișmigiu, atât e de frumos!”

De pe banca pe care m-am așezat se vede perfect toată aripa dreaptă a liceului, cu „sala de gimnastică”, ce era transformată la micile noastre festivități în „sală de serbări”. Aci am cântat de- atâtea ori în fața părinților, cu patos nestăvilit – ca sopran și altist în primii ani de școală, iar mai târziu ca tenor și bas – faimosul imn studențesc „Gaudeamus igitur”!

Ce clase or mai fi acum în partea asta? Pe vremea mea, sus, erau: clasa a VII-a reală, clasa a V-a modernă, iar jos, sala de muzică, unde făceam repetiții pentru cor, așa-zisul „ansamblu”; apoi clasa a VI-a reală și clasa I-a liceală, visul tuturor absolvenților de curs primar.

CAPITOLUL II

„L.

GH. L. 33”

Parcă o mână de uriaș îmi apăsa umărul și mi-l zguduia, gata-gata să mi-l scoată din încheietură… Și-n același timp o voce severă se auzi din necunoscut:

— Hai, scoal’, flăcăule, că-ntârzii!

Am tresărit, țâșnind speriat din somn: Cât e ceasul?

Lângă mine ședea tata, zâmbind:

Nu e târziu încă, dar, dacă nu veneam eu să te trezesc, ai fi întârziat la sigur! N-a cântat deșteptătorul?

Mă-nroșii până în vârful urechilor. De cu seară pusesem să mă trezească la timp un ceasornic deșteptător, care, nu din întâmplare, desigur, cânta la ora hotărâtă: „Deșteaptă-te, Române!” Ceasornicul, de o precizie matematică, își făcuse datoria, însă cântase atât de dulce și eu eram atât de obosit din ajun, încât nu auzisem nimic .

Așa ai de gând să te scoli în fiecare zi?

Nu, tată, dar am adormit foarte târziu… m-am gândit la serbarea de ieri de la liceu, la cuvântarea lui „Barbă”…

A cui zici?

A lui Barbă, directorul!

Băgai de seamă că tata se stăpânește să nu zâmbească.

Hm! D-abia ai dat ochii cu liceul, și ai și-nceput să-i poreclești pe profesori! Să nu te mai aud, că mă supăr, să știi!

Dar nu l-am poreclit eu așa! I-am auzit pe alții mai mari, când ținea directorul, ăla cu barbă mare, roșie, cuvântarea către părinți și elevi, că spun: „Ia fiți atenți, fraților, să vedeți că Barbă ține aceeași cuvântare de-acum un an!”

Treaba lor, lasă-i pe ei să spună ce vor; dar pe tine să nu te mai aud, că-i foc! Hai, spală-te și-mbracă-te mai repede, că n-or să te-aștepte pe tine!

Doamne, ce bine fusese până acum! Ieșeam din casă și intram în școală! Mă sculam târziu, pentru că nu trebuia să-mi pierd vremea cu drumul. Și aveam însemnătatea mea printre băieți, că eram „băiatu’ lu’ don’ director”!

Dar aci, la liceu, cine o să mă mai bage în seamă printre atâtea sute de băieți?!

De pe acum începuse să mă apese o grijă la care nici nu mă gândisem până atunci!

Toată vara mă meditase tata, meditație cu patimi, și le-am îndurat pe toate, numai din ambiția de a fi licean! Dictare, cetire, povestire și analiză gramaticală, și aritmetică cu geometrie – vai de măiculița mea! […]

Dacă nu puneam o virgulă unde trebuia, era prăpăd!

Iar cu câteva zile înainte de examenul de admitere, am scris vorba „parcă” fără apostrof (cum se scria pe atunci). Aceasta era, de altfel, singura greșeală pe care o făcusem. Ei bine, pentru atâta lucru  […], tata mi-a dat să scriu, drept pedeapsă, de 100 de ori, cuvântul „parcă”, cu apostrof!

Cu toate astea, la examen am răspuns bine și n-am ieșit printre codași. Am cam scrântit-o eu, ce e drept, dar nu la română, ci la aritmetică, la o regulă de asociație. Dar vorba e… reușisem!

Și astăzi trebuia să încep cursurile!

„Hm! mă gândii eu, în timp ce mă spălam, tatii nu-i convine că-l poreclesc băieții pe directorul nostru Barbă, pentru că și el e director de școală. Dar el e de primară, nu de liceu!” […]

Mai ai de gând să stai mult?

Nu, sunt gata numaidecât!

Fără să vreau, mă gândesc la Barbă și la cuvântarea lui. Ce de profesori erau în jurul directorului! Mai toți bătrâni, unii încruntați, alții zâmbitori… și mai toți moțăiau din cap cu multă bunăvoință, în semn că așa este tot ce spune Barbă! Ba unii aplaudau, și după ei se luau și cei câțiva părinți rătăciți pe-acolo.

Când a terminat de vorbit, s-a bucurat toată lumea, oftând ușurată, și ne-a dat drumul acasă, după ce ne spusese că a doua zi, la 8 dimineața, să fim la liceu.

Hai, mă, ești gata, că ai de mers pe jos, și pe puțin faci o jumătate de oră! Gata… să beau laptele, și mergem!

Ba nu mergem deloc, că ai să te duci singur! Ce, te-ai învățat cu guvernantă? Am mers cu tine de câteva ori, ca să-nveți drumul și să te familiarizezi cu atmosfera liceului: la înscriere, la examen, la deschiderea cursurilor, dar n-o să te conduc tot anul! Așa că, băiatule, ia-ți ghiozdanul și umblă!

Tata credea că-mi pare nespus de rău că nu mai merge cu mine, și eu abia mă stăpâneam să nu săr în sus de bucurie!

În sfârșit, acum puteam să privesc în voie la vitrinele care-mi făceau cu ochiul pe drum, puteam să mă uit după trecători și trăsuri, puteam să merg împreună cu băieții de la alte licee, dar care aveau același drum cu mine, și să vorbesc în toată libertatea cu ei.

Dar tata parcă-mi ghicise gândurile ce mă năpădiseră înveselitor, unul după altul, că-mi spuse cu severitate:

Să nu cumva să caști gura la fleacuri pe stradă sau să te-nhăitezi cu cine știe cine, că-ntârzii, și dacă te prind cu vreo absență, îți rup urechile!

Bucuria întrezărită o clipă se spulberă.

Îmi iau șapca și ghiozdanul, și o pornesc!

Așa de scorțos cred că n-am mers niciodată.

Uniforma, șapca și ghiozdanul, toate – noi-nouțe! Puțin lucru, la un băiat de 10 ani și jumătate?

Mi se părea că toată lumea se uită la mine. Dacă doi trecători își aruncau vreo privire furișă și neînsemnată asupra mea, din întâmplare, și-apoi își continuau vorba, eram convins că spun: «Ăsta a reușit la liceu!

A intrat la „Lazăr”! Vezi ce frumoasă uniformă are?» Iar celălalt completa: „Și șapca… și ghiozdanul!” „Da, da!”

Numai cărți nu aveam încă! […]

Ni se spusese la deschidere c-o să ne dea lista azi sau mâine.

Am ajuns la liceu la ora 8 fără un sfert. În curtea mare erau strânși o sumedenie de elevi în jurul castanului bătrân, martor al atâtor zeci de generații perindate pe sub crengile lui puternice.

Cei mici se ștergeau grijulii pe încălțăminte și intrau în clasă. Cei mari stăteau de vorbă nepăsători, așteptând „să sune”!

Intru în clasă și mă așez într-o bancă la întâmplare, lângă un băiat voinic. Niciun cunoscut. Vorbe, pe șoptite. Băncile, aproape pline.

De câte ori se deschide ușa, toate capetele, dar absolut toate, ca la o comandă, se-ndreaptă spre ea, să vadă cine mai vine.

În sfârșit, ușa se deschide larg și intră un domn înalt și slab, cu mustață mică, neagră, cu părul despărțit în cărare la dreapta și bine pieptănat, cu nasul coroiat și ochii mici, negri și plini de răutate.

Toți elevii se ridică automat în picioare, trântind pupitrele surd și tropăind pe scândurile proaspăt spălate și date cu bradolină.

Bună dimineața, băieți!

Unii mormăie timid ceva, în semn de răspuns; iar alții se așază jos, fără să fie poftiți de cel care intrase cu o hârtie în mână. […]

Fiecare să scoată câte un creion și o hârtie și să scrie ce am să dictez!

Se aud câteva murmure nedeslușite. Unul șoptește înfricoșat: „Ce, mai dăm un examen?!” Dar toți se liniștesc când aud:

Am să vă dau lista de cărți! Fiți atenți, ca nu cumva să scrieți greșit… și băgați de seamă că, cel mai târziu până la sfârșitul săptămânii, trebuie să vi le procurați pe toate. De luni, încep cursurile în mod serios! Despre caiete sau ce v-o mai trebui, vorbiți cu fiecare domn profesor în parte. Sunteți gata?

Da, da, gata! se auziră în trei reprize glasuri timide sau obraznice, mai mult sau mai puțin pițigăiate.

Așa… atunci, scrieți, vă rog! Și, după ce ne dictă rar și apăsat titlurile cărților de Română, Istorie, Geografie și Franceză, rosti, silabisit, ca să înțelegem mai bine:

…Și „Zoologia” de Kirițescu și Bîznoșanu. Pe fețele tuturor vedeam uimirea. Primele titluri de cărți le-am înțeles noi, dar când am auzit de Zoologie, ne-am cutremurat!

Cel puțin eu, deși venisem cu un nespus drag de a cunoaște și a învăța cât mai mult, am rămas foarte abătut. Cine știe ce învățătură grea o mai fi și asta?!

Și cum n-avusesem frați mai mari în clasele superioare, ca să aflu de la ei numiri atât de ciudate, și cum nu era nici tata lângă mine, ca să-l întreb, iar Bucureștii n-aveau, ca alte mari capitale ale Europei, „Grădină zoologică”, am rămas foarte nedumerit…

În orice caz, trebuia să fie o materie foarte grea, ținând seama de numirea ei atât de ciudată!

Ei, doamne, doamne, cine știe ce mi-o mai fi dat să trag și cu liceul ăsta!

Domnul cu lista mai dictă câteva cărți și încheie recomandându-ne să cumpărăm și… carte de „Muzică”!

De astă dată, mirarea mea fu și mai mare. Ce noimă o mai avea și asta? Carte de muzică?! În primare, doamna sau domnul ne cântau un cântec, noi după ei, și gata… fără niciun fel de carte! Ce naiba ar putea fi scris într-o carte de cânt?!

Dacă are cineva de întrebat ceva, să mă-ntrebe!

Iată că se scoală un băiat cu părul roșcovan și ciufulit:

De unde să cumpărăm cărțile?

Domnul cu lista surâse ironic și spuse cu superioritate:

De la librărie, bineînțeles; în niciun caz de la băcănie!

(Ah! Eternul și stupidul spirit cu băcănia!)

Câțiva începură să râdă, însă colegul nostru, fără să se tulbure, răspunse înțepat:

Asta mi-o închipuisem eu, dar voiam să știu de la care librărie anume?

Ei, știi că-mi place băiatul?! Bravo, mă!

Domnul cu lista înghiți un nod, schimbă fără niciun sens hârtia dintr-o mână în cealaltă și răspunse:

În primul rând, băiete dragă (vorbă să fie că-i era drag!), să te obișnuiești să nu mai vorbești așa de obraznic, că eu sunt „domnul petagog Pavelescu”… și înțelegi… așa că… asta e!…

Dar Ciufulitul îi plesni cu întrebarea stăruitoare:

Iar cărțile, vă rog?

De la orice librărie! răspunse el, și plecă cu pași grăbiți.

Postlectură

1. De ce anume ți a amintit fragmentul citit?

2. Numește stările pe care ți le a provocat lectura textului. Justifică răspunsul.

3. Menționează:

◗ o idee care ți s a părut interesantă;

◗ un aspect care ți a stârnit curiozitatea;

◗ un element inedit;

◗ o informație pe care nu o știai.

4. Care sunt temele textului? Rescrie în caiet varian tele corecte:

a. amintirea; e. copilăria; b. școala; f. jocul; c. familia; g. cunoașterea. d. prietenia;

5. Ce deosebiri ai observat între școala prezentată în fragment și școala de azi? Dar asemănări?

Notează le într o diagramă Venn asemănătoare celei alăturate.

Am rămas foarte impresionați de această scenă de început. Iată cum se face popularitatea!

În jurul Ciufulitului se strânseră îndată băieții, roată, nespus de veseli că se găsise unul dintre ei care să-i țină piept, atât de brav, domnului pedagog!

Ne-am zbenguit prin clasă vreo oră, liberi, ne-am întrebat unii pe alții cum ne cheamă și de la ce școală am venit, al câtelea am ieșit la examenul de admitere, și așa mai departe, tot șirul de întrebări ce se pun în astfel de împrejurări. […]

La prânz, când i-am povestit tatii cum am petrecut prima zi de liceu, am aflat că nu se zice „petagog”, ci „pedagog”, și că acela care pretindea că e pedagog habar n-avea de înțelesul adevărat al cuvântului, că Pedagogia e o știință grea, pe care poate am s-o înțeleg și eu mai târziu, cu toate că nu se prea învață, ci o ai în sânge! *

Într-adevăr, de luni au început cursurile în mod serios: cu cărți, cu caiete, cu bloc de desen, mă rog, ca la liceu! După ce fuseserăm lăsați în voia noastră câteva zile, șurubul începuse să se strângă!

școala de ieri școala de azi deosebiri deosebiri

asemănări

În lumea textului

Textul epic. Narativul literar

STRUCTURĂ. ACȚIUNE, TIMP

ȘI SPAȚIU

1. Lucrați împreună! Formați echipe de 4 5 elevi. Fiecare echipă va avea în vedere respectarea etapelor de mai jos, apoi se confruntă răspunsurile.

a. Delimitați textul în fragmente.

b. Analizați fragmentul cu ajutorul tehnicii CHATT, urmărind pașii indicați.

◗ Încercuiți cuvintele cheie.

◗ Subliniați și formulați ideile principale.

◗ Notați detaliile importante.

◗ Transferați elementele pe foaie.

Subiect

Cuvânt cheie Imagine

Idei principale Detalii Definiție

Amintește-ți!

Rezumatul profesorului

Textul narativ literar este un text în care sunt prezentate întâmplări sau evenimente imaginare, des fășurate într o succesiune logică și temporală. Narațiunea se poate rea liza la persoana I (narațiune subiectivă) sau la persoana a III a (narațiune obiectivă).

Tehnica CHATT urmărește dezvoltarea competenței de lectură și lucrul activ cu textul. CHATT presupune citirea unui text și transferarea informațiilor într o fișă rezumativă, numită „foaia CHATT”. Acțiunile desfășu rate în tehnica CHATT sunt:

C = Circle (încercuirea cuvintelor cheie) ;

H = Highlight (evidențierea sau sublinierea ideilor principale);

A = Asterisc (punerea unui asterisc lângă detalii importante);

T = Transfer (transferul sau scrierea ideilor și conceptelor principale; Teacher summary).

2. Rezumă textul ținând cont de ideile principale formulate anterior.

3. Imaginează ți că textul dat este un puzzle. Menționează care sunt „piesele” acestuia.

4. Selectează din text cuvintele care te au ajutat să unești „piesele de puzzle” și care asigură trecerea de la o secvență la alta.

6. Desenează pe caiet un ceas asemănător celui alăturat. Scrie apoi în el cuvinte sau structuri din text care fac referire la timpul acțiunii.

7. Metoda cadranelor. Trasează în caiet cadranele de mai jos, apoi recitește textul pentru a putea răspunde cerințelor din fiecare cadran. Pe parcursul activității, poți colabora, poți cere sfaturi și îndrumări profesorului. La final, confruntă rezultatele tale cu ale colegilor.

1. Spațiile acțiunii

2. Numește elementele prezente în spațiile acțiunii

3. Menționează o emoție generată de unul dintre spațiile acțiunii

4. Redă prin desen un element din spațiul acțiunii

8. Firul inițial este întrerupt de narator pentru a face loc unui fir narativ nou. Recunoaște în text fragmentul și indică acele cuvinte/structuri care te au ajutat să l descoperi.

 Un text narativ poate cuprinde una sau mai multe întâmplări.

 Relatarea unei singure întâmplări constituie o secvență narativă.

 Mai multe secvențe narative pot fi legate între ele prin diferite procedee.

 Retrospectiva este un procedeu prin care un moment anterior este adus în prezentul narațiunii. Se realizează prin rememorare sau prin evocarea de către narator sau de către un personaj a eve nimentelor din trecut.

 Înlănțuirea este procedeul de legare a secvențelor aceluiași fir narativ în ordinea desfășurării întâm plărilor. Secvențele narative sunt menționate unele după altele, fie prin prin alăturare, fie prin utilizarea unor cuvinte sau expresii precum: la început, când, apoi, după aceea, la final etc.

NARATORUL. AUTORUL. PERSONAJELE (ACTUALIZARE)

1. Cine este autorul textului?

2. Cine relatează întâmplările? Alege dintre variantele date.

a. un personaj;

b. un martor la evenimente;

c. autorul;

d. o voce anonimă.

3. La ce persoană sunt relatate întâmplările?

4. Care este elementul ce se află în centrul evenimentelor din text?

5. Care sunt personajele textului? Notează le în caiet.

6. Ce rol au personajele în derularea evenimentelor?

Reține!

Explorează!

1. Enumeră elementele întâlnite într un text narativ literar.

2. Care sunt momentele tensionate ale acțiunii? Ce le declanșează?

Reține!

Textul epic este textul literar bazat pe narațiune, în care un nara tor relatează întâmplări într o succesiune logică și temporală și în care apar personaje cu roluri diferite în desfășurarea evenimentelor.

Un text epic se recunoaște după trăsăturile de mai jos.

 Sunt relatate întâmplări, evenimente, care constituie acțiunea.

 Întâmplările sunt fixate spațio temporal prin indici specifici.

 La acțiune iau parte personaje cu rol diferit.

 Se observă prezența conflictului: o tensiune între două sau mai multe personaje, între atitudini, idei diferite. Conflictul poate fi exterior (între personaje sau între un personaj și societatea în care trăiește) sau interior (reprezintă o frământare sufletească, oscilația unui personaj între două stări, atitudini).

 Tiparul textual predominant este cel narativ, dar acesta se poate îmbina și cu alte tipare textuale (dialogat, descriptiv). Într un text narativ, descrierea creează atmosfera, prezintă caracteristicile per sonajelor sau ale cadrului în care se va desfășura acțiunea. Dialogul marchează schimbul de replici dintre personaje, oferă narațiunii dinamism, imprimă acesteia un ritm alert.

Aplică!

1. Numește autorul tău preferat și indică două titluri de cărți pe care le ai citit.

2. Menționează o carte în care relatarea se realizează la aceeași per soană ca în textul dat și scrie pentru aceasta o fișă de lectură conform modelului alăturat.

3. Citește cu atenție fragmentul următor, apoi răspunde, în enunțuri, la cerințele date.

Martin Eden întrebă: Ce-i aceea „trig”?

Trigonometrie, răspunse Norman. O treaptă superioară de „mat”.

Dar „mat” ce mai este? Urmă imediat întrebarea care-l făcu pe Norman aproape să izbucnească în râs.

Matematici… aritmetică, fu răspunsul.

Martin Eden încuviință din cap. Aruncase o privire peste aparent nesfârșitele meleaguri ale cunoașterii. Și tot ce vedea deveni deodată pipăibil. Puterea excepțională a imaginației sale dădu abstracțiunilor formă concretă.

Amintește-ți!

Autorul este persoana reală care imaginează și scrie un text literar; el concepe ac țiunea, mesajul și personajele.

Naratorul este vocea că reia autorul îi desemnează rolul de a nara întâmplările, de a descrie locurile și de a prezenta personajele. Nara torul poate fi obiectiv (nara rea se realizează la persoana a III a) sau subiectiv (se rela tează la persoana I).

Personajele reprezintă construcții imaginare ce exis tă doar în lumea ficțiunii; ele joacă rolul imaginat de autor.

În raport cu rolul avut, per sonajul poate fi principal, se cundar, episodic sau figurant.

În funcție de numărul indivizilor care participă la acțiune , personajul poate fi individual sau colectiv.

După semnificația morală, personajele pot fi pozitive sau negative.

 Autor

 Temă

 Narator

 Locul acțiunii

 Timpul acțiunii

 Personaje

Amintește-ți!

Pagina de jurnal

◗ Se notează ziua și data re dactării paginii de jurnal.

◗ Se folosesc formule de adresare tipice, precum: Dragă jurnalule, Dragul meu jurnal etc.

◗ Într un jurnal se consem nează experiențe perso nale.

◗ Se prezintă evenimente ce țin de realitate.

◗ Nararea evenimentelor se realizează la persoana I.

◗ Se utilizează verbe la pre zent și la perfect compus.

◗ Se prezintă emoțiile, stările trăite pe parcursul perioa dei consemnate.

În alchimia creierului său, trigonometria și matematicile și tot întinsul științelor pe care de-abia îl bănuia se transformaseră în nenumărate peisaje. Iar peisajele ce i se perindau acum prin fața ochilor erau pline de întinsuri de verdeață și luminișuri în mijloc de pădure, toate înecate de lumină dulce ori străpunse de dâre luminoase.

(Jack London, Martin Eden)

a. Precizează autorul textului.

b. Tema textului este școala, cunoașterea sau prietenia?

c. Indică persoana la care se narează și tipul naratorului.

d. Formulează o idee principală și una secundară din text.

e. Notează personajele participante la acțiune.

f. Numește tema discuției personajelor.

g. Care este personajul principal al textului?

h. Menționează două trăsături ale personajului Martin Eden și justifică prin câte o secvență.

i. Cu ce asociază Martin Eden trigonometria și matematicile? De ce crezi că face asemenea legături?

4. Tocmai ai terminat de citit o carte în care ai întâlnit un personaj care te a impresionat în mod deosebit. Redactează o pagină de jurnal de lectură de 100 150 de cuvinte, în care să scrii despre acest personaj, despre emoțiile și trăirile pe care le a trăit sau despre cele pe care ți le a generat. Data redactării paginii de jurnal este 1 octombrie 2024.

PERSONAJUL. MIJLOACE DE CARACTERIZARE

1. Care este personajul principal al textului Cișmigiu & Comp. de Grigore Băjenaru?

2. În ce ipostaze apare în text?

3. Realizează pe caiet o schemă asemănătoare și completează spațiile cu personajele cu care intră în relație personajul principal, stabilind statu tul și rolul acestora în cuprinsul textului.

Personajul principal

Personaj 2 STATUT

RELAȚIE

Personaj 3 Personaj 4 Personaj 5

4. Menționează o trăsătură morală a personajului care te a impresionat. De unde reiese trăsătura?

5. Precizează o trăsătură fizică a personajului principal și justifică printr o secvență.

6. Trasează pe caiet un tabel asemănător celui de mai jos. Menționează trăsăturile morale ale personajelor, așa cum reies din fragmentele selectate. Scrie modalitatea de caracterizare, alegând dintre variantele: autocarac terizare, caracterizare de către alt personaj, prin comportament, fapte, mimică, prin relația cu alte personaje.

Fragmentul

Mă-nroșii până în vârful urechilor.

Lângă mine ședea tata, zâmbind:

Nu e târziu încă, dar, dacă nu veneam eu să te trezesc, ai fi întârziat la sigur! N-a cântat deșteptătorul?

Toată vara mă meditase tata, meditație cu patimi, și le-am îndurat pe toate, numai din ambiția de a fi licean!

Dictare, cetire, povestire și analiză gramaticală, și aritmetică cu geometrie – vai de măiculița mea!

Îmi iau șapca și ghiozdanul, și o pornesc!

Așa de scorțos cred că n-am mers niciodată.

Modalitatea de caracterizare Trăsătură

Personajul are trăsături fizice și morale, acționează într un anumit mediu și intră în relație cu alte per sonaje. Pentru a evidenția toate aceste aspecte, autorul recurge la mijloace de caracterizare.

Mijloacele de caracterizare a unui personaj reprezintă modul prin care acestuia îi sunt evidențiate trăsă turile fizice și morale, care contribuie la integrarea lui într un anumit mediu, epocă și într o anumită tipologie.

Trăsăturile unui personaj pot fi redate prin mijloace de caracterizare (construcție) diverse.

Caracterizarea unui personaj se poate realiza în mod:

 direct, de către narator, prin autocaracterizare sau prin relația cu alte personaje;

 indirect, prin acțiune și comportament, limbaj, vestimentație, mediul în care trăiește, nume. La carac terizarea indirectă contribuie atât narațiunea, cât și dialogul.

Aplică!

1. Stabilește corespondența între personajele din stânga și tipul lor:

 tatăl băiatului  personaj episodic

 băiatul  personaj secundar

 ciufulitul  personaj colectiv

 pedagogul  personaj principal

 elevii

2. Tatăl are funcția de a. profesor; b. director; c. inginer.

3. Completează insigna sub forma unei fișe de identitate a personajului principal.

4. Asociază unul dintre personajele textului cu personajul preferat dintr un text studiat sau dintr o carte citită de tine. Scrie un text de 80‑100 de rânduri în care să evidențiezi asemănările și deosebirile dintre ele.

Trăsătură pozitivă Statut Un defect Vârsta/Clasa

Personajul principal

5. Cvintetul. Scrie o poezie din cinci versuri care să facă referire la personajul principal, ținând cont de indicațiile de mai jos.

◗ Primul vers este un singur cuvânt cheie (substantiv).

◗ Al doilea vers este format din două adjective care descriu personajul.

◗ Al treilea vers este format din trei verbe care să facă referire la personaj.

◗ Al patrulea vers este format din patru cuvinte și exprimă păreri, sentimente față de personaj.

◗ Al cincilea vers este un cuvânt care exprimă esența personajului/sinteza despre personaj (valoare mo rală definitorie).

6. Citește cu atenție fragmentul dat, apoi răspunde la cerințele date.

Veni și ziua de Școală domnească.

Abia se luminase. Mă deșteptă frate-meu, care învăța la o școală și mai naltă, și citea pe cărți cu oameni cu pantalonii scurți și umflați, cu pălării mari, cu funde la ciorapi, cu săbiile mai mult scoase decât în teacă. […]

De la Nea Nicuță apucasem să citesc pe silabisite. Frate-meu mă învățase să citesc ca pe apă în cartea de citire. […] Frate-meu mă mai învățase cele patru socoteli și fracțiile. Ce știam mai bine era tabla lui Pitagora. Mă învățase și istoria cu șase domni vestiți: Radu Negru, de care aș fi jurat că fusese român neam de arap; Mircea cel Bătrân, în capul meu, se încurca în barbă; Alexandru cel Bun, ala vodă, vezi; Ștefan cel Mare de care râdeam să mă prăpădesc, gândindu-mă că fusese așa de pitic că aprodul1 Purice se pusese piuă ca el, Ștefan cel Mare, să încalece calul; Mihai Viteazul mă făcea să tai cu nuiaua vârfurile de știr 2 de urzici când îl spuneam pe dinafară; și, în sfârșit, Constantin  Brâncoveanu mă făcea să plâng de câte ori îl tăiau turcii pe el și pe coconii lui.

Și spunea c-o să mă scrie d-a dreptul în clasa a treia.

Mă deșteptă.

Tresării. Îmi tâcâia inima.

Și-mi zise:

Dicționar

1 aprod (s. m.) – dregă tor al curții domnești în Moldova și Țara Ro mânească, cu atribuții (administrative, fiscale, juridice) variate.

2 știr (s. m.) – plantă cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile.

Să nu-ți fie frică. Să spui tare și deslușit.

Tare… da…

Și nu vedeam înaintea ochilor de frică.

Și deslușit.

Și deslușit…

Să nu tremuri.

Să nu tremur…

Și mie-mi clănțăneau dinții în gură. […]

Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele. Inima îmi zvâcnea cum îmi zvâcnea când alții se încercau să-mi ia zmeul de coadă.

(Barbu Ștefănescu Delavrancea, Domnul Vucea)

A. Menționează personajele participante la acțiune și arată rolul lor.

B. Precizează care este starea personajului principal înainte de a ajunge la școală.

C. Înainte de a merge la școală, copilul învățase

a. să scrie; c. să citească;

b. să socotească; d. să citească, să socotească și fracțiile.

D. Scrie două sfaturi pe care personajul principal le primește de la fratele său.

E. Explică, în cel mult 30 de cuvinte, motivul pentru care băiatului îi ticăia inima și îi clănțăneau dinții în gură.

F. Menționează, în două enunțuri, două trăsături ale personajului narator identificate în fragmentul dat și mijlocul de caracterizare utilizat, ilustrân du l cu o secvență.

Textul narativ literar în proză (aprofundare)

1. Scrie în caiet litera corespunzătoare răspunsului corect.

A. În prima zi de școală, elevii a. au început lecțiile; c. au primit lista de cărți; b. au fost ascultați; d. au dat examen.

B. Sensul expresiei să-i țină piept din secvența se găsise unul dintre ei care să-i țină piept, atât de brav, domnului pedagog este a. să i se opună; c. să-l aprecieze; b. să-l înfrunte; d. să-i vorbească.

2. Ținând cont de informațiile din textul suport, precizează ce declan șează amintirile personajului narator.

3. Scrie, într un enunț, cum se deosebeau elevii de la licee diferite.

4. Menționează două valori prezente în text și corelează una dintre ele cu propria persoană, menționând în ce împrejurare ai dat dovadă de ea.

5. Explică, în unu două enunțuri, ce semnificație are castanul din curtea liceului.

6. Exprimă-ți opinia! Consideri că este bine ca încă din prima zi de școală să înceapă sau nu lecțiile? Argumentează!

7. Privește pictura din partea dreaptă și răspunde cerințelor date.

a. Care este personajul principal? Dar cel secundar?

b. Numește personajul individual și pe cel colectiv.

c. Care este atitudinea învățătoarei față de copii?

d. Formulează o idee principală comună textului și imaginii.

Albert Anker, Drumul spre școală

e. Numește două diferențe între textul din Cișmigiu & Comp. și pictura lui Albert Anker.

f. Menționează un element de compoziție care ți a atras atenția și justifică.

8. Care dintre proverbele sau citatele de mai jos crezi că se potrivește semnificației textului? Justifică!

a. Profesorii îți deschid ușa; de intrat trebuie să intri singur. (proverb chinezesc)

b. Ai carte, ai parte. (proverb românesc)

c. Omul dorește să știe tot ce se poate ști; deci să cercetăm, să căutăm, să aflăm, să știm. (Dimitrie Cantemir)

d. Școala cea mai bună este aceea în care vezi alături de tine suflete care-ți sunt ca frații și surorile. (Nicolae Iorga)

e. Cel mai important lucru este să nu te oprești niciodată să întrebi. (Albert Einstein)

9. Explică, în cel mult treizeci de cuvinte, semnificația ultimului enunț al textului: După ce fuseserăm lăsați în voia noastră câteva zile, șurubul începuse să se strângă!

Portofoliu

Elev în școala viitorului. Prezintă, îmbinând textul și imaginea, școala viitorului, așa cum o vezi tu. Poți alege ca modalitate de realizare banda desenată, afișul, cartea digitală sau prezentarea PowerPoint.

În lumea textului

Prelectură

Textul discontinuu. Anunțul

1. Redă pasiunea ta într un scurt text sau printr un desen.

2. Îți place să participi la activități interactive? De ce?

3. Crezi că acestea pot fi dezvoltate într un cadru specializat?

TEXT DE BAZĂ

Lectură

Citește cu atenție textul dat.

Altfel la Muzeul Municipiului București

Muzeul Municipiului București vă invită să participați, în cadrul Școlii Altfel 2019–2020, la o serie de programe educative și interactive.

„Descoperiri la microscop”, program educativ și creativ susținut de Asociația Artelier D la Muzeul „Victor Babeș”

„Descoperiri la microscop” este un program care valorifică creativ moștenirea științifică și medicală a profesorului Victor Babeș, despre bacterii, viruși și boli, remedii și igienă. „Descoperiri la microscop” învăță copiii despre partea nevăzută a corpului omenesc și lupta sa cu microorganismele, pentru menținerea sănătății. În acest scop, programul explorează obiecte și documente care i-au aparținut lui Victor Babeș, începând cu celebrul său microscop Zeiss-Jena.

24 februarie – 7 martie. Laboratorul fantastic

Ce instrumente, pentru ce analize și cu ce rol? Învățăm despre laboratorul lui Victor Babeș și instrumentele sale preferate. Prima descoperire în laborator a cercetătorului: bacteriile care provoacă infecții. Desenăm laboratorul nostru de descoperiri fantastice în ajutorul omenirii.

8 martie – 22 martie. Inamicii mici și tari

Cercetăm microscopul lui Victor Babeș și aflăm despre bacteriile și virușii pe care i-a descoperit. Învățăm

Postlectură

Completează pe caiet enunțurile date.

◗ Am aflat din text că .

◗ Mi s-a părut interesant că … .

despre bacteriile bune și cum să ne apărăm de viruși. Privim imagini ale ființelor invizibile, mărite de 600.000 de ori: virușii gripei, ai infecțiilor respiratorii și ai herpesului. Desenăm viruși imaginari cu rol pozitiv.

Programul are o durată de 60 de minute și se desfășoară la Muzeul „Victor Babeș”.

Persoană de contact – D. M., 073XXXX.

Înscrierile se fac printr-un email la adresa educatie@ muzeulbucurestiului.ro, de luni până vineri, în intervalul orar 10:00 – 15:00.

Categoria de vârstă: 6 – 14 ani. Taxă participare: 25 lei/elev, cadrele didactice însoțitoare au gratuitate. (https://muzeulbucurestiului.ro/scoala-altfel-2020/)

◗ Textul este util, deoarece . ◗ Asociez textul cu … .

Descoperă!

1. Textul este a. nonliterar; b. descriptiv literar; c. literar; d. dialogat.

2. Scopul textului este de a. a convinge; b. a informa; c. a amuza; d. a impresiona.

3. Menționează tema textului. Justifică.

4. Ce informații sunt transmise în text?

5. Cine transmite informația în text?

6. Textul se adresează a. părinților; b. elevilor; c. profesorilor; d. elevilor și profesorilor.

7. Ce observi în ceea ce privește organizarea textului?

Reține!

Textele nonliterare fac referire la aspecte din realitatea înconjurătoare.

Textul nonliterar are rolul de a informa, de a convinge, de a amuza, de a avertiza.

Textul nonliterar poate fi:

 continuu – organizat în enunțuri și paragrafe care au unitate de sens;

 discontinuu – transmite informații organizate sub forma unor secvențe fără legătură între ele sau sub forma unor liste, grafice și diagrame.

Texte discontinue sunt: anunțurile, articolele de dicționar, fluturașii, graficele, tabelele, cuprinsurile etc.

Anunțul este un text nonliterar care constă în transmiterea de informații de interes public sau informa ții despre un produs, în scopul promovării, vânzării sau cumpărării acestuia.

Anunțul poate să apară în spațiile publice, în mediul online, în ziare sau în reviste.

Anunțul face referire la:

 evenimentul, produsul, serviciul oferit (Ce?);

 locul unde se găsește produsul sau unde are loc evenimentul (Unde?);

 perioada în care este disponibil produsul sau în care se desfășoară evenimentul (Când?);

 modalitatea prin care se poate beneficia de produs sau de serviciu, de eveniment etc. (Cum?).

Aplică!

1. Găsește în text informații care să răspundă la întrebările Ce?, Unde?, Când?, Cum? și transcrie le pe caiet într un tabel asemănător celui dat.

CE? UNDE? CÂND? CUM?

2. Lucrați în echipă! Târgul de produse. Formați echipe de 3 4 elevi. Imaginați vă că școala voastră participă la un târg internațional de produse. Realizați un anunț prin care să faceți cunoscut evenimentul. Textul anun țului va fi însoțit de o imagine cât mai sugestivă.

3. Caută un ziar și citește un anunț. Precizează scopul anunțului, precum și elementele acestuia.

4. Realizează un anunț pe o temă la alegere, ținând cont de cele patru întrebări la care trebuie să răspundă un asemenea tip de text.

TEXT AUXILIAR

Prelectură

1. Privește imaginile de mai jos și menționează ce sugerează.

2. Ce atitudine au elevii examinați în primele două imagini?

3. Ce modalitate de examinare preferi? Orală sau scrisă? Justifică.

Lectură

Corigent la limba română

de Ion Minulescu

Am intrat în examene. Am intrat adică la grijă. Să ne vezi, nu ne mai cunoști pe niciunul. Și doar semănam așa de bine unul cu altul, că parcă toți am fi frați. […]

Numai Cotan nu s-a schimbat. Băiatul prefectului a rămas aceeași miniatură de filozof cinic 1 pe care n-ai s-o poți mări nici cu lupa, nici cu vârsta. De câtva timp am început să admir pe Cotan mai mult decât pe Mihăiță. Admirația unilaterală obosește spiritul. Și Cotan este mai divers ca o rubrică de fapte diverse.

Azi-dimineață, când a intrat în clasă, ne-a întrebat ca și cum atunci abia ar fi sosit din Patagonia: „Ori la ce materie dăm examen azi?” Tot așa ne întreba și în cursul anului aproape în fiecare zi „Măi băieți, ce lecție avem azi?” Și din lecțiile noastre de pe an, Cotan a știut să-și facă pentru examen o adevărată colecție numai de perle, fiindcă scoicile stridiilor bolnave ni le-a lăsat totdeauna nouă celorlalți.

Astăzi avem concurs în scris la limba română.

Nu știu de ce, dar un concurs scris te emoționează mai mult ca un examen oral. Când vorbești, comunici parcă cu toată lumea din jurul tău, te simți în familie, între ai tăi, sau – în cel mai rău caz – în mijlocul unor oameni care vorbesc aceeași limbă ca tine și cu care te poți înțelege. Când n-ai voie să vorbești, însă, decât cu tine însuți, îți pare că ai rămas singur pe lume, că nu ești decât semnul de întrebare al celui care ai fost sau că trăiești într-o lume de surdomuți, cu care – ceea ce este și mai trist – nu poți comunica nici măcar prin semne.

Ion Minulescu (1881–1944)

A fost un poet și prozator român. Primele creații po etice i au apărut în revista Povestea vorbei (1897), fiind semnate cu pseudonimul (I. M.) Nirvan. Pleacă la Paris pentru a studia dreptul, însă, influențat de poeții francezi, renunță la studiile juridice. Întors în țară, compune poezie și proză. Versurile sale, care vor alcătui vo lumul Romanțe pentru mai târziu, sunt publicate, în 1906, în revista Viața literară și artistică. Dintre creațiile în proză, cea mai cunoscută este romanul autobiografic Corigent la limba română, dar a scris și schițe și nuvele cuprinse în volumul Casa cu geamurile portocalii.

Un examen oral este o petrecere intimă, care – bine sau rău – nu prea are importanță cum se sfârșește. Un concurs în scris însă este o adevărată solemnitate. Cel dintâi este numai abilitate și suprafață; cel de-al doilea, numai preciziune și adâncime. […]

Un concurs în scris te reîntoarce fatal în haosul inform dinainte de creația lumii. În clipele acelea, creatorul trebuie să fii tu, numai tu, tu singur ca și Dumnezeu, care tot singur a făcut tot ce se vede. […] *

Profesorul de limba română ne-a împărțit pe toți elevii clasei a VI-a în două părți egale, numerotându-ne pe fiecare „cu soț” și „fără soț”, după cum suntem așezați în bănci, patru câte patru. Excepție fac numai cei din ultima bancă, în care nu sunt decât trei elevi.

În banca noastră, Mihăiță, primul, și eu, al treilea, suntem „fără soț”; iar Cotan, al doilea, și Chiostec, al patrulea, sunt „cu soț”.

Elevii din categoria „cu soț” trebuie să analizeze poezia „Răsăritul lunii la Tismana”, iar cei din categoria „fără soț” – poezia „Umbra lui Mircea la Cozia”.

Respir adânc, ca și cum cineva mi-ar fi întins un pahar cu apă rece tocmai în clipa când credeam c-am să crăp de sete. „Umbra lui Mircea la Cozia” o cunoșteam tot așa de bine ca și autorul ei, Grigore Alexandrescu. O cunoșteam din istoria și de la fața locului, de pe zidul mănăstirii în care voievodul și astăzi încă trăiește îngropat în compania celor morți și în amintirea celor vii. Poezia lui Grigore Alexandrescu mă interesa cu atât mai mult cu cât simțeam că eu însumi aș fi avut ceva de spus despre mănăstirea aceasta, în vecinătatea căreia petrecusem clipe multe și intense de evlavie națională și copilărie scolastică. Vroiam, cu alte cuvinte, să însuflețesc mediocritatea inspirației mele cu pontificalul 2 vers al lui Grigore Alexandrescu, pe faima căruia Mănăstirea Cozia își legitimează existența în literatura română, așa după cum, grație ziditorului ei, se găsește și azi pe malul drept al Oltului, la o distanță aproape egală, între Călimănești și Brezoi.

Îmi părea chiar că de când am învățat să țin tocul în mână, niciodată n-am scris cu mai multă ușurință ca în clipa aceea și niciodată n-am avut mai multă încredere în ceea ce trebuie să-mi iasă din peniță și din creier: Mircea-Vodă a zidit-o ca să-i fie Adăpost în vremuri grele Și locaș de veșnicie!…

Iar Grigore Alexandrescu a cântat-o… Și mă opresc brusc.

A cântat-o… A cântat-o… Știam eu cum a cântat-o… Știam eu cum a cântat-o… și… Dar de când și de unde a cântat-o așa cum a cântat-o?…

Nedumerirea mea crește pe măsură ce încep să-mi dau seama, cu o vădită jenă sentimentală, că faimoasa poezie a lui Grigore Alexandrescu nu este decât o foarte reușită mistificare 3 literară – un fel de uriaș cu picioarele de lut.

Ca după o lungă noapte polară, iată, în sfârșit, că începe să se crape de ziuă și în capul meu.

Pentru prima dată îmi dau seama că ce învățasem eu papagalicește nu era deloc Mănăstirea Cozia, ci o mănăstire oarecare creată de fantezia poetului, pentru care cuvintele: Oltul, Cozia și Mircea nu erau decât simple sonorități geografice și istorice.

Cu cât compar mai mult mănăstirea pe care o cunoșteam cu poezia pe care o știam pe de rost, deosebirea dintre una și alta devine tot mai flagrantă 4. De data asta, sunt convins definitiv. Grigore Alexandrescu iubise natura mai mult de acasă, de la el din birou. Mănăstirea Cozia îl inspirase la București, nu pe malul Oltului…

Dovada era clară ca lumina zilei: primul vers chiar, „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate” e fals. De ce? Fiindcă: 1. Mănăstirea are și a avut totdeauna „turle”, nu „turnuri” 2. Fiindcă la nicio oră din zi cu soare sau din noapte cu lună plină, umbrele acestor turle nu ajung nici măcar până la marginea Oltului, dar să se mai culce și pe undele lui.

Adevărul este cu totul altul.

Dimineața, când soarele răsare pe malul argeșean al Oltului, umbrele turlelor pornesc din șosea și, treptat-treptat, se rotesc după mersul soarelui, plimbându-se prin ceardacul chiliilor dinspre munți, până ce spre seară se strâng în poenița din dosul mănăstirii și, în fața arhondaricului, intră în pământ odată cu soarele ce apune peste dealul vâlcean. Oltul, însă, n-a sărutat niciodată umbra adevăratelor turle sub care doarme voievodul Mircea.

Eram așa de sigur c-am să fac cel mai bun concurs din clasă, că nu mai am răbdare s-aștept.

Mă ridic dar, după cum este obiceiul în școală, cu degetul arătător de la mâna dreaptă în sus și cer cuvântul. Profesorul, care de pe catedră observase dinainte enervarea mea, mă întreabă, mișcând nedumerit din cap, ce vreau.

În jurul meu, câțiva elevi s-au oprit din scris și, curioși, mă fură cu coada ochiului. Eu nu mai aștept să fiu întrebat a doua oară ce vreau.

Poezia „Umbra lui Mircea la Cozia” nu este adevărată, domnule profesor…

Profesorul cască gura și se trage repede cu scaunul înapoi. Parcă i-aș fi aruncat pe catedră un pietroi.

Ofensiva neașteptată a unui simplu elev din clasa VI-a contra unui poet clasic român îl angaja în luptă pe el, cel dintâi. În clasă, totuși, e încă liniște și, în capetele celor prezenți, probabil chiar întuneric. În capul meu, însă, clopotele Mănăstirii Cozia sună parcă toate laolaltă în zilele de sărbătoare. Dar ce folos? Afară de mine nu le aude nimeni altcineva. Profesorul nu mi-a auzit decât vocea, iar elevii din clasă nu-l mai aud decât pe el, întrebându-mă: Ce?… Ai înnebunit?… De data asta, toți elevii și-au ridicat capul din caiete, și ochii lor înspăimântați privesc țintă la mine. […] Ba deloc… dați-mi voie să vă explic. Ieși afară… Ieși mai repede.

Postlectură

Am ieșit… Ieșirea mea a produs în clasă oarecare zgomot. Dar numai pentru câteva clipe, și atâta tot. Lumină însă nu s-a făcut. Lumina, lumina cea adevărată era numai pe malul Oltului. Și clasa VI-a a liceului „Ion C. Brătianu” din Pitești s-a cufundat din nou în liniște și întuneric, până ce umbra lui Mircea și-a sfârșit plimbarea didactică prin toate caietele elevilor numerotați „fără soț”. […]

Examenul meu de limba română, bunăoară, trebuie să fi făcut înconjurul lumii. La Pitești, timp de o săptămână, el fusese evenimentul zilei. A fost discutat mai întâi în cancelarie, apoi la „centru” și de acolo, bineînțeles, în tot orașul. […]

Dicționar

1 cinic (adj.) – (despre oameni) care manifestă o ati tudine condamnabilă, sfidând regulile moralei, normele de conviețuire socială și de bună cuvi ință; insolent, sfidător.

2 pontifical (adj.) – care ține de un pontif sau de au toritatea acestuia, privitor la un pontif; care ține de papă, papal.

3 mistificare (s. f.) – acțiunea de a mistifica și rezul tatul ei; păcăleală, înșelăciune, înșelătorie; falsifi care a adevărului.

4 flagrant (adj.) – care sare în ochi; clar, izbitor, evi dent, vădit.

◗ Conținutul fragmentului, subiectul sau personajele vă amintesc de momente din viața reală?

◗ Ce s ar fi întâmplat dacă…? Continuă întrebarea, valorificând posibilitățile de rescriere a fragmentului.

1. Notează timpul și locul acțiunii, ilustrându le cu secvența corespunzătoare.

2. Răspunde, în enunțuri, la întrebările formulate.

a. La ce disciplină dau examen elevii?

b. Ce poezii au de analizat elevii?

c. Prin ce se deosebește un concurs scris de un examen oral?

3. Scrie pe caiet A (adevărat) sau F (fals) pentru afir mațiile de mai jos.

a. În fragmentul dat, naratorul este și personaj, fiind participant la evenimente.

b. Elevii susțin examenul scris la matematică.

c. Profesorul îi răspunde cu blândețe elevului.

d. Elevul trece cu succes examenul.

e. Evenimentul zilei la Pitești a fost examenul de limba română al personajului narator.

4. Sensul expresiei am intrat la grijă este a. m-am preocupat; b. m-am îngrijorat;

c. mi-am dat seama; d. am depus eforturi.

5. Trasează pe caiet un tabel asemănător celui de mai jos. Scrie numele fiecărui personaj din text, câte două trăsături ale acestuia și secvența din care acestea reies.

Personaj

Trăsătura

Secvența

6. Prezintă, în două trei enunțuri, o trăsătură morală a personajului narator, identificată în fragmentul urmă tor și mijlocul de caracterizare, ilustrându l cu o secvență. Respir adânc, ca și cum cineva mi-ar fi întins un pahar cu apă rece tocmai în clipa când credeam c-am să crăp de sete. „Umbra lui Mircea la Cozia” o cunoșteam tot așa de bine ca și autorul ei, Grigore Alexandrescu.

7. Joc de rol. În pielea personajului! Imaginează ți că ești unul dintre personajele textului. Selectează o sec vență și mimează acțiunile pe care le face personajul ales. Puteți lucra în perechi.

8. Explică, într un text de 30 50 de cuvinte, de ce personajul narator a rămas corigent la limba română.

9. Precizează cel puțin o asemănare și o deosebire între cele două personaje principale ale textelor Cișmigiu & Comp. și Corigent la limba română și scrie le pe caiet, într o diagramă Venn asemănă toare celei alăturate.

10. Menționează, în două trei enunțuri, două trăsă turi ale textului epic, ilustrând cu câte un exem plu relevant.

Cișmigiu & Comp. Corigent la limba română deosebiri deosebiri asemănări

11. Asociază textul dat cu o carte citită de tine, menționând o temă comună și valorificând câte un element de conținut.

12. SCHELETUL DE RECENZIE

Scrie într o singură propoziție ideea principală a fragmentului.

Scrie într un cuvânt esența fragmentului.

Precizează culoarea pe care o asociezi conținutului și justifică.

Notează cel mai important aspect (idee, gând).

Realizează un desen care să surprindă esențialul.

Strategii de concepere și de comprehensiune a textului oral: clasificare, reformulare, repetare, conectori pragmatici;

distincția între fapt și

opinie

Explorează!

1. Priviți cu atenție imaginea alăturată și apoi precizați:

◗ locul reprezentat;

◗ elementele care alcătuiesc spațiul;

◗ ce este asemănător și ce este diferit față de spațiul în care învățați voi.

2. Ascultă, în varianta digitală a manualului, un fragment din cartea audio Secretul succesului. Perseverența (https://voxa.ro/audiobooks/secretul-succesuluiperseverenta) și apoi raspunde la cerințele date.

a. Cum îl cheamă pe băiat?

b. La ce disciplină nu se descurca deloc?

c. De cât timp mergea Jack la cursurile de matematică?

d. Ce au subliniat părinții pe manual?

e. Ce l îndeamnă tatăl pe Jack?

f. Care este cheia succesului?

3. Ce rol au cuvintele și structurile dar, însă, în ciuda, ca urmare, care apar în textul ascultat?

4. Menționează structurile și cuvintele care se repetă.

5. Reformulează o idee din textul ascultat.

Reține!

 În actul de comunicare oral, ca și în cel scris, trebuie să se asigure legă tura între enunțuri. Acest lucru se poate realiza prin anumite procedee, și anume clasificarea, repetarea și reformularea. Acestea sunt folosite pentru ca informațiile transmise să fie înțelese mai ușor sau clarificate.

 Repetarea presupune reluarea unor cuvinte sau structuri sintactice. (Exemplu: Perseverența este cheia succesului. Jack a înțeles că perseverența este cheia succesului.)

 Reformularea presupune repetarea într o altă formă a aceluiași con ținut. (Exemple: Părinții l-au dat pe Jack la cursul de matematică. Jack a fost dat de părinți la cursul de matematică. Orașul Iași este apreciat de turiști pentru obiectivele sale culturale. Cultura orașului Iași, dată de obiectivele sale, este apreciată de turiști.)

 Legătura de sens dintre enunțuri este realizată prin anumite cuvinte sau structuri, care se numesc conectori pragmatici și pot exprima confirmarea (într-adevăr), explicația (pentru că, de aceea), concesia (deși, în ciuda), dezacordul (dar, însă), concluzia (deci, așadar), clarificarea (de fapt, mai bine).

1. Ce informații primește Jack de la tatăl lui? Ceea ce i transmite acesta reprezintă certitudini?

2. Exprimă ți oral opinia în legătură cu decizia părinților de a l da pe Jack la cursul de matematică. Aplică!

Reține!

 Faptul este un eveniment ce poate fi verificat, dovedit. Faptul este o certitudine, ceva adevărat, care s a întâmplat. (Exemplu: Bunicul lui Jack a urmat Facultatea de Medicină și a devenit medic.)

 Opinia reprezintă ceea ce crede o persoană despre un eveniment, o situație, o idee. Ea nu se poate verifica, reprezentând un punct de vedere personal al cuiva. (Exemplu: Cred că părinții lui Jack au procedat corect înscriindu-l la cursul suplimentar de matematică.)

Aplică!

1. Gândește te că trebuie să faci în școală o prezentare de e bookuri. Alcătuiește un text oral, de patru cinci enunțuri, în care să folosești ca procedeu repetarea.

2. Imaginează ți că un copil din altă țară vine să viziteze școala ta. Reali zează un dialog de 6 8 replici, în care faceți schimb de informații, folo sind conectorii pragmatici indicați.

deși

într-adevăr dar conectori

3. Reformulează enunțurile date.

a. Școala a fost renovată de curând.

de fapt pentru că

b. Este permis să pui întrebări după eveniment.

c. Cei care au de câștigat în urma desfășurării școlii de vară sunt copiii.

4. Conectează‑te creativ! Notați, pe 4 5 bilețele, diverși conectori și pu neți le într un coșuleț. Un elev extrage un bilețel și începe să poves tească o întâmplare petrecută la școală; la semnalul profesorului, se va opri. Alt coleg va extrage un nou conector și va continua povestirea. Povestirea va dura până se extrag toți conectorii din coșuleț.

5. Reformulează întâmplarea povestită de colegi la exercițiul anterior.

6. Maratonul faptelor. Organizați clasa în 3 4 grupe. Fiecare grupă va pre zenta trei fapte despre care a aflat recent la școală sau din mass media.

7. Exprimă ți opinia, într un text de trei patru enunțuri, în legătură cu rolul evaluărilor în viața elevilor.

8. Citește poezia Fapt divers de Ana Blandiana, apoi menționează faptul pre zentat în text și o opinie în legătură cu acesta. Formulează și tu un fapt divers pe care l poți publica în revista școlii.

Menționează: trei fapte bune pe care le ai făcut în ultimul timp; două fapte bune făcute de colegii tăi; o opinie despre rolul voluntariatului în școli.

Bunul samaritean!

STRUCTURI TEXTUALE: SECVENȚE DE TIP NARATIV

Explorează!

1. Ascultă în varianta digitală un fragment din Școala animalelor magice.

Unde este domnul M? de Margit Auer, apoi răspunde la cerințele date (https://voxa.ro/audiobooks/scoala-animalelor-magice-unde-este-domnul-m).

a. Ce se întâmplă?

b. Care sunt locurile acțiunii?

c. Când se petrece acțiunea?

d. Cine participă la întâmplări?

e. Ce face fiecare?

2. Povestește oral acțiunea, ținând cont de succesiunea evenimentelor.

Reține!

Atunci când povestim oral o întâmplare trăită, auzită sau citită, folo sim secvențe textuale narative.

Pentru a realiza un text narativ oral avem în vedere:

 menționarea împrejurărilor în care se petrece acțiunea, adică locul și timpul, precum și persoanele implicate (unde?, când?, cine?);

 succesiunea de evenimente (ce se întâmplă?);

 deznodământul întâmplării (cum s-a terminat întâmplarea?);

 mesajul textului narativ.

Aplică!

Povestește oral o întâmplare la care să participe un glob pământesc, o carte și un copil. În povestirea ta vei ține cont de elementele unei secvențe de tip narativ.

Colegii, în calitate de ascultători, vor evalua narațiunea ta conform criteriilor din fișa de evaluare.

Secvența narativă face referire la persoane și la împreju rările acțiunii.

Narațiunea conține o succesiune de întâmplări.

Întâmplările narate au un deznodământ.

Întâmplarea a captat atenția ascultătorilor.

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

1. Privește imaginile de mai jos și menționează ce sugerează.

2. Alege un personaj și indică i trăsăturile fizice, așa cum le observi în imagine.

3. Precizează două trăsături morale ce reies din atitudinea și din gesturile personajului ales la exercițiul 2.

4. Menționează personajul preferat dintr o carte citită de tine. Ce te a atras la el? Fă l cunoscut și colegilor, precizând ce loc ocupă în cartea citită, ce tip de personaj este, statutul său, trăsături fizice și trăsături mo rale, relația pe care o are cu alte personaje și valorile de care dă dovadă. Observă!

Explorează!

Lucrați în echipă! Realizați în clasă un cub din carton. Pe fețele cubului scrieți șase sarcini: Descrie, Compară, Asociază, Analizează, Aplică, Argumentează. Împărțiți clasa în echipe de 4 5 elevi. Fiecare echipă va alege, prin aruncarea cubului, una dintre cele șase sarcini referitoare la personajul principal din textul de bază.

1. Descrieți personajul, prezentând trăsăturile fizice și pe cele morale.

2. Comparați personajul principal cu un alt personaj dintr o operă studiată sau citită.

3. Asociați personajului următoarele valori: curiozitate, perseverență, sinceritate. Justificați cu câte o secvență relevantă.

4. Analizați atitudinea personajului în momente diferite ale vieții sale.

5. Aplicați! Considerați că personajul poate constitui un model? Justificați într un text de maximum cinci rânduri.

6. Argumentați că personajul din textul de bază poate fi prototipul unei persoane din lumea reală.

Reține!

Caracterizarea este o compunere în care sunt prezentate trăsăturile fizice și morale ale unui personaj, prin raportare la secvențe ale textului din care acestea reies.

Într o caracterizare de personaj se precizează:

 locul ocupat de personaj în cadrul operei și rolul său (personaj principal/secundar/episodic);

 identitatea (numele, vârsta personajului);

 statutul personajului (rolul său în familie, în societate);

 trăsăturile fizice ale personajului, cu referire la fizionomie, statură, mimică, vestimentație etc.;

 trăsăturile morale ale personajului menționate de narator sau precizate prin autocaracterizare, care se observă din atitudinea și gesturile personajului, din limbaj sau din relația lui cu alte personaje;

 evidențierea mijloacelor de caracterizare (directe sau/și indirecte);

 asocierea personajului cu alte personaje;

 semnificația personajului în cuprinsul operei/fragmentului de text, încadrarea lui într o anumită tipologie.

1. DESCRIE 2. COMPARĂ

ARGUMENTEAZĂ

3. ASOCIAZĂ

4. ANALIZEAZĂ 5. APLICĂ

Reține!

Fiind un tip de compunere, caracterizarea presupune și ea o anumită structură:

1. Introducerea cuprinde date generale despre autor/operă, locul și statutul personajului în text, aspecte privind identitatea personajului.

2. Cuprinsul

 Se menționează trăsăturile fizice ale personajului, argumentându le cu secvențe din text.

 Se precizează trăsăturile morale cele mai importante, mijloacele de caracterizare și se exemplifică fiecare trăsătură menționată.

 Se compară personajul cu alte personaje din cadrul aceleiași opere sau din cărțile citite.

3. Încheierea reprezintă o concluzie în legătură cu personajul. Se menționează tipologia în care se înca drează și valorile pe care le reprezintă. Se poate adăuga, de asemenea, propria părere despre personaj.

Realizează, în cel puțin 150 de cuvinte, caracterizarea personajului prin cipal din textul Cișmigiu & Comp., urmărind etapele indicate mai jos.

◗ Stabilește locul ocupat de personaj în cuprinsul operei și rolul pe care acesta îl are.

◗ Observă trăsăturile ce rețin atenția și secvențele cu ajutorul cărora le vei argumenta.

◗ Asociază personajul cu alte personaje.

◗ Include personajul într o anumită tipologie umană.

◗ Schițează un plan al caracterizării, având în vedere ceea ce ai consta tat la subpunctele anterioare.

◗ Scrie ciorna caracterizării, legând ideile între ele.

◗ Analizează ciorna, reformulează ideile dacă este cazul, adăugă ele mentele lipsă.

◗ Verifică așezarea în pagină, respectarea normelor de ortografie și de punctuație.

◗ Redactează forma finală a caracterizării.

AUTOEVALUARE

Criterii

Caracterizarea a fost realizată în mod corespunzător, respectând cele trei părți ale unei compuneri.

Am dispus textul în paragrafe corespunzătoare cu idei clar formulate.

Am evidențiat rolul personajului în operă.

Am menționat trăsăturile personajului.

Am susținut cu exemple potrivite trăsăturile personajului.

Am comparat personajul cu alte personaje ale textului sau cu un personaj din altă carte.

Am menționat valorile de care dă dovadă personajul.

Am încadrat personajul într o anumită tipologie umană.

Mi am exprimat opinia față de personaj.

Am respectat normele de ortografie și de punctuație.

Aplică!

Fraza: coordonarea prin juxtapunere și prin joncțiune

Descoperă!

Citește cu atenție fragmentul de mai jos, apoi răspunde la cerințele date.

Cobor în curtea casei. Afară e răcoare și umed. […]

Grivei, dulăul, răsare deodată ca din pământ, se gudură și sare cu picioarele pe mine. […]

Mă abat pe la grajd. Moș Ioniță a scos trăsura din șopron. Acum înhamă caii și pufăie tacticos din lulea.

Bună dimineața, moșule!

Mulțumim dumitale… Te sculași cu noaptea în cap?

Ce să fac, moș Ioniță? Trebuie să merg la școală.

(Mihail Drumeș, Elevul Dima dintr-a șaptea)

1. Care sunt predicatele din enunțurile date? Precizează numărul lor.

2. Indică numărul propozițiilor din fragment.

3. Câte propoziții conțin enunțurile marcate cu albastru?

4. Menționează tipul enunțurilor marcate, în funcție de numărul propozi țiilor și de scopul lor.

Amintește-ți!

Propoziția este o comunicare cu un singur predicat. Numărul propozițiilor este dat de numărul predi catelor.

Enunțul este alcătuit din una sau mai multe propoziții.

După alcătuire, enunțul poate fi:

◗ simplu (alcătuit dintr o singură propoziție);

◗ complex (alcătuit din două sau mai multe propoziții).

Descoperă!

1. Câte enunțuri complexe sunt în fragmentul citat?

După scopul comunicării, enunțul poate fi:

◗ asertiv (Cobor în curtea casei.);

◗ interogativ (Te sculași cu noaptea în cap?);

◗ exclamativ (A început școala!);

◗ imperativ (Reține noțiunile!).

2. Transcrie enunțul de mai jos pe caiet, apoi răspunde la cerințele date. Grivei, dulăul, răsare deodată ca din pământ, se gudură și sare cu picioarele pe mine.

a. Subliniază predicatele.

b. Delimitează propozițiile.

c. Prin ce semn de punctuație este marcată alăturarea primelor două propoziții?

d. Prin ce cuvânt se stabilește legătura între ultimele două propoziții ale enunțului?

3. Precizează propozițiile din ultimul enunț al fragmentului. Care este propoziția cu sens de sine stătător?

Reține!

Fraza este un enunț complex alcătuit din două sau mai multe propoziții între care există o legătură.

Numărul propozițiilor dintr o frază este dat de numărul predicatelor.

Într o frază pot exista:

 propoziții principale – au sens de sine stătător;

 propoziții secundare – sensul lor depinde de sensul altei propoziții.

Exemplu: Trebuie1/să merg la școală.2/

Trebuie = propoziție principală

să merg la școală = propoziție secundară

Atenție! Fraza conține, obligatoriu, cel puțin o propoziție principală.

Între propozițiile unei fraze se stabilesc anumite relații sau raporturi sintactice. Ele se realizează între propoziții de același fel sau între propoziții diferite.

Raportul care se stabilește între două propoziții de același fel dintr o frază se numește raport de coordonare

Coordonarea se poate realiza prin:

 juxtapunere – constă în alăturarea propozițiilor de același fel. Propozițiile pot fi alăturate prin virgulă sau prin punct și virgulă.

Exemplu: Grivei, dulăul, răsare deodată ca din pământ1/, se gudură2/

 joncțiune – presupune existența unor conectori specifici (și, dar, iar, însă, ci, nici, or, ori, sau, fie, deci, așadar) între propozițiile de același fel.

Exemplu: se gudură2/ și sare cu picioarele pe mine3/.

Între propozițiile unei fraze poate exista fie numai coordonare prin joncțiune, fie coordonare prin juxta punere sau pot exista ambele tipuri de coordonări.

Grivei, dulăul, răsare deodată ca din pământ1/, se gudură2/ și sare cu picioarele pe mine3/.

P1 P2 P3 juxtapunere joncțiune

P.P. juxt. P.P. joncț. P.P. Schema frazei: 1 2 3

Etapele analizei unei fraze

◗ Se citește cu atenție tex tul/fraza.

◗ Se identifică și se sublinia ză predicatele.

◗ Se identifică și se încadrea ză conectorii sau semnele de punctuație care mar chează relația între propo ziții.

◗ Se împarte fraza în propo ziții care se numerotează.

◗ Se stabilesc felul propozi țiilor și relațiile dintre ele.

Aplică!

1. Scrie pe caiet varianta de răspuns pe care o consideri corectă.

A. În fraza Știe ce a învățat la școală, dar nu vrea să spună. există

a. numai propoziții principale; b. numai propoziții secundare; c. atât propoziții principale, cât și propoziții secundare.

B. Între propozițiile din fraza A câștigat concursul, deci va merge în tabără. există un raport de

a. coordonare prin juxtapunere; c. subordonare.

b. coordonare prin joncțiune;

C. Raportul de coordonare dintre propozițiile din fraza Ei, da, hoinăream, frunzăream cărți vechi, ne uitam la poze. (Anatole France) se realizează prin

a. joncțiune; b. juxtapunere; c. joncțiune și juxtapunere.

2. Alcătuiește fraze, stabilind relații de coordonare prin joncțiune cu aju torul conectorilor din penar.

3. Completează pe caiet enunțurile date, astfel încât între propoziții să se realizeze un raport de coordonare prin juxtapunere.

a. Goe a fost la școală … .

b. Sunetul clopoțelului se aude .

c. Elevii au întârziat … .

4. Transcrie pe caiet frazele de mai jos, apoi analizează le, respectând etapele de analiză a unei fraze:

a. Acum înhamă caii și pufăie tacticos din lulea. (Mihail Drumeș)

b. De câtva timp am început să admir pe Cotan mai mult decât pe Mihăiță. (Ion Minulescu)

c. Budulea a deschis ușa, a băgat capul prin deschizătură și a strigat tare… (Ioan Slavici)

5. Alcătuiește un scurt text în care să existe propoziții aflate în raport de coordonare, atât prin juxtapunere, cât și prin joncțiune.

Conjuncția. Conjuncții coordonatoare

Descoperă!

1. Asociază imaginile cu enunțurile corespunzătoare, apoi scrie pe caiet conectorii.

A. În timpul liber citesc sau mă plimb cu bicicleta.

B. Ioana și Maria ascultă explicațiile profesoarei.

C. Îmi place și marea, dar prefer muntele.

2. Ce leagă conectorii găsiți? Alege variantele corecte.

a. părți de propoziție; b. fraze; c. propoziții.

3. Ce sunt, ca parte de propoziție, cuvintele din exemplul B, Ioana și Maria?

Reține!

Conjuncția este partea de vorbire neflexibilă care leagă, în propoziție, părți de propoziție de același fel (subiecte, nume predicative, atribute, complemente), iar în frază propoziții de același fel sau diferite.

După alcătuire, conjuncțiile sunt:

 simple (alcătuite dintr un singur termen): și, dar, ci, ori, sau etc.

 compuse (alcătuite din doi sau mai mulți termeni): ca să, fiindcă, așadar etc.

Conjuncțiile care leagă două părți de propoziție de același fel (Ioana și Maria sunt colege.) sau două pro poziții de același fel (Iau autobuzul1/sau merg cu metroul 2/.) se numesc conjuncții coordonatoare

Conjuncțiile coordonatoare pot fi:

 copulative – exprimă echivalența, asocierea: și, nici;

 adversative – exprimă opoziția: dar, iar, însă, ci, or;

 disjunctive – exprimă excluderea sau alternanța: ori, sau, fie;

 concluzive – arată o concluzie: deci, așadar.

NORME DE PUNCTUAȚIE

Înaintea conjuncțiilor coordonatoare adversative (dar, iar, însă, ci, or) sau conclu zive (deci, așadar), folosirea virgulei este obligatorie.

Exemplu: L-am așteptat, dar nu a venit.

Conjuncțiile însă și deci nu se izolează prin virgulă atunci când se află în interiorul propoziției.

Exemple: Nu știu ce s-a întâmplat, voi afla însă de la colegi.

Am studiat deci până târziu.

Când conjuncțiile coordonatoare copulative sau disjunctive sunt folosite în perechi (și…, și…; sau…, sau… etc.) se pune virgulă înaintea celei de a doua conjuncții.

Virgula nu se utilizează înaintea conjuncției coordonatoare și sau a celor disjunctive (sau, ori), folosite singure.

La nivelul frazei, punctul și virgula [;] marchează raportul de coordonare prin juxtapunere:

Exemplu: Dinu știe; păstrez caiete din clasa a IV-a… (Mircea Eliade)

Aplică!

1. Completează enunțurile date cu conectorii potriviți, din partea dreaptă.

a. Toamna a venit cu alaiul ei de frunze, … aduce vremea tristă.

b. Vacanța s-a terminat, mergem la școală.

c. În pauză discutăm ne plimbăm prin curtea școlii.

d. Am fost atentă la ore, am câteva neclarități.

e. Mi-am pregătit temele, îmi pot face ghiozdanul.

f. Este soare afară, … prefer să stau în casă pentru a citi.

și dar așadar însă sau deci

2. Completează spațiile libere cu câte o propoziție, astfel încât să obții un raport de coordonare prin joncțiune.

a. Voi profesa în acest domeniu … .

b. Școala mi s-a părut imensă, … .

3. Citește textul următor, apoi răspunde cerințelor.

c. Prefer cărțile de aventuri, … .

d. Au lucrat mult la calculator, … .

Nu spunem nimănui nimic, avem buze strânse, ca ale păpușii. Saveta își ține faț-n mâini, nu mai citește, nu mai vrea. Nu bănuiește că a doua zi va pleca acasă, iar paginile acelea vor rămâne nedeschise, pentru totdeauna… (Ioana Nicolaie, Tot înainte)

a. Precizează numărul propozițiilor din text.

b. Transcrie prima frază a textului.

c. Notează conjuncția coordonatoare din text. Precizează felul ei.

d. Analizează fraza a doua, precizând felul propozițiilor și raportul sintactic stabilit între ele.

4. Alcătuiește:

a. o propoziție în care să existe două atribute coordonate copulativ;

b. o frază formată din două propoziții aflate în raport de coordonare prin juxtapunere;

c. o frază formată din două propoziții aflate în raport de coordonare prin joncțiune, prin conjuncție coor donatoare disjunctivă.

5. Corectează greșelile de punctuație din enunțurile date.

a. Deci, voi pleca în tabără.

b. Toamna a sosit devreme anul acesta iar ploile au început.

Fii creativ!

c. Am terminat de citit cartea așadar o voi duce la bibliotecă.

d. Azi am renunțat la planurile mele în viitor, însă, știu ce am de făcut.

Scrie un scurt text narativ în care să integrezi două propoziții aflate în raport de coordonare prin juxta punere și trei propoziții aflate în raport de coordonare prin joncțiune cu conjuncții diferite.

Explorează!

Vocabularul. Cuvântul și contextul (actualizare)

Privește imaginile de mai jos și răspunde cerințelor.

A. Notează în caiet cuvintele corespunzătoare obiectelor din imagini.

B. Formulează enunțuri cu cuvintele găsite.

C. Alcătuiește contexte în care cuvintele menționate anterior să aibă alte sensuri.

Amintește-ți!

Vocabularul sau lexicul cuprinde totalitatea cuvintelor dintr o limbă.

Sensul cuvintelor se stabilește doar în context. Cuvintele pot fi monosemantice sau polisemantice. În funcție de context, cuvântul poate avea:

◗ sens propriu – sensul obișnuit al unui cuvânt. Sensul propriu poate fi:

 de bază – sensul pe care cuvântul îl păstrează în orice context;

Exemplu: Pasărea s-a rănit la aripă

 secundar – sensul rezultat pe baza unei asemănări cu obiectul denumit de sensul de bază.

Exemplu: Aripa avionului este mare.

◗ sens figurat – sensul neobișnuit al unui cuvânt, folosit cu valoare expresivă.

Exemplu: Copiii sunt aripile părinților.

Aplică!

1. Scrie pe caiet cuvintele monosemantice din următoarea serie: floare, șurub, cerc, eprubetă, microscop, plantă, rece, nucă

2. Alcătuiește enunțuri cu cuvintele polisemantice de la exercițiul 1

3. Asociază cuvintelor subliniate sensul care se potrivește în context din coloana din dreapta.

a. Țările au intrat în război.  învățătură

b. Ea este o stea de cinema.  traversează

c. Are multă carte.  star

d. Bătrâna trece strada.  conflict

4. Construiește enunțuri în care cuvintele date să fie folosite cu sens propriu, respectiv sens figurat: fereastră, oglindă, mână, dinți.

5. Fii creativ! Alcătuiește un text de 80 100 de cuvinte în care să folosești sensul figurat al următoarelor cuvinte: pădure , spini , umeri , a arde , a plânge .

a.

Amintește-ți!

Categorii semantice (actualizare). Pleonasmul

◗ Sinonimele sunt cuvintele cu formă diferită și cu sens asemănător sau identic.

(Exemplu: uriaș = enorm)

◗ Antonimele sunt cuvin tele cu formă diferită și cu sens diametral opus.

(Exemplu: înalt = scund)

Sinonimele și antonimele unui cuvânt se stabilesc în funcție de context. Sino nimele și antonimele tre buie să fie aceeași parte de vorbire.

◗ Omonimele sunt cuvin tele cu aceeași formă, dar cu sensuri complet dife rite. (Exemple: liră – instru ment muzical rudimentar; liră – unități monetare în trebuințate în diferite țări și epoci.)

◗ Omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel, dar se scriu diferit.

◗ Omografele sunt cuvin tele care au grafie identică (se scriu la fel), dar se pro nunță diferit.

Explorează!

1. Scrie câte un sinonim contextual pentru cuvintele marcate cu albastru în enunțurile date.

a. Profesoara are vocea caldă

b. Au ascultat o poveste inedită

c. Elevul manifestă respect față de profesori.

d. Îi este teamă că va greși rezolvarea exercițiului.

2. Unește cuvântul din coloana din stânga cu antonimul corespunzător din coloana din dreapta.

 copil

 puternic

 fericit

 leneș

 timid

 a coborî

 a urca

 îndrăzneț

 adult

 slab

 trist

 harnic

3. Alcătuiește scurte enunțuri cu omonimele cuvintelor: duce, cod, coc, act.

4. Transcrie pe caiet enunțurile date și completează spațiile libere cu omo nimele corespunzătoare.

a. Când merg la școală eu … uniforma.

În sunt multe vapoare.

Îmi place … popular românesc.

b. Înainte se scria cu …  . Tata are la mașină.

c. A pus ochelarii în …  . Pantofii au un înalt. Eu … zarzavatul pentru ciorbă.

5. Alcătuiește pe caiet scurte enunțuri cu omofonele ea/ia, ele/iele

6. Alcătuiește enunțuri cu următoarele omografe:

Observă!

Precizează greșeala de exprimare din enunțurile date. Explică în ce constă.

a. Îmi place limonada de lămâie.

b. La munte, sunt frecvente aversele de ploaie din timpul verii.

c. Avionul a survolat peste munți.

Reține!

Pleonasmul este o greșeală de exprimare care constă în alătura rea a doi termeni sau a unor construcții cu același sens sau cu sens apropiat.

În operele literare, unele pleonasme sunt acceptate, ele având va loare expresivă, accentuând o anumită idee.

Exemplu: „Cobori în jos, luceafăr blând” (Mihai Eminescu)

Aplică!

1. Transcrie pleonasmele din enunțurile de mai jos și explică le conform modelului dat.

a. A avansat înainte destul de repede.

b. Am citit biografii ale vieții scriitorilor români.

c. Drumul se bifurcă în două.

d. La magazin au adus o gamă diversificată de produse de cosmetică.

Model: A avansat înainte este pleonasm, deoarece a avansa înseamnă a se deplasa înainte, prin urmare al doilea termen este inutil.

2. Rescrie corect pe caiet enunțurile de la exercițiul 1, eliminând pleonasmul.

3. Scrie în caiet literele corespunzătoare enunțurilor în care există pleonasme.

a. Van Gogh și-a făcut autoportretul propriu.

b. A scris cel mai bine dintre toți.

c. Avem de realizat rezumatul pe scurt al textului studiat.

d. A învățat din propriile greșeli.

e. La centenarul școlii a avut loc o ceremonie solemnă.

f. Evenimentul a luat o amploare mare, încât a fost difuzat și de mass-media.

4. Explică utilizarea pleonasmelor în enunțurile de mai jos:

a. Am auzit cu urechile mele.

b. Aburii ușori ai nopții/Ca fantasme se ridică (Vasile Alecsandri)

c. Verzi sunt dealurile tale, frumoase pădurile și dumbrăvile spânzurate de coastele dealurilor, limpede și senin cerul tău. (Alecu Russo)

5. Formați perechi. Alcătuiți un dialog amuzant, de 6 8 replici, în care să folosiți omonime și pleonasme. Dați un titlu potrivit.

Vincent van Gogh, Autoportret (1887)

Reține!

Paronimele. Confuziile paronimice

Paronimele sunt cu vintele cu formă asemă nătoare și cu sens diferit. Exemple: pronume/prenume ; conjunctură/conjectură. În general, paronimele aparțin aceleiași părți de vorbire.

Pentru o utilizare corec tă a paronimelor, vorbitorul trebuie să cunoască sen sul cuvintelor, în caz con trar se pot crea confuzii paronimice.

Confuzia paronimică este o greșeală de exprima re care constă în folosirea greșită a unui cuvânt cu sens mai puțin cunoscut în locul unuia cu sens cunos cut și cu formă asemănă toare. În literatură, confuzia paronimică este folosită pentru a evidenția incultu ra personajelor. Exemple: Să te pronunți cu asemenea iluzii împotriva mea. (în loc de aluzii )

Observă!

1. Consultă dicționarul pentru a afla sensurile cuvintelor subliniate. Alege apoi cuvântul corect pentru contextul formulat.

a. Mama și-a cumpărat o geantă/jantă din piele.

b. Sportiva a platinat/a patinat cu grație.

2. Ce observi în ceea ce privește forma cuvintelor marcate la exercițiul anterior?

3. Ce poți spune despre sensul lor?

Aplică!

1. Precizează sensul paronimelor din enunțurile date.

a. A inserat elementul lipsă.

Iarna se înserează devreme.

b. Au fost fixați pilonii podului.

La ZOO, copiii au văzut un piton

c. Din cauza infracțiunilor săvârșite, i s-a întocmit dosar penal

Elevul și-a cumpărat un penar mai încăpător.

2. Completează spațiile libere cu paronimul corespunzător din coloana din dreapta.

A cumpărat pentru rochie. solitar

La oră au folosit … geografic. condor

Mihai a fost … cu prietenul său. atlaz

Îi place să trăiască … condur

Prințesa are un de cristal atlas

La ZOO este un … bătrân. solidar

3. Alcătuiește enunțuri cu paronimele:

eminent/iminent, amabil/amiabil, temporal/temporar, adapta/adopta, aptitudine/atitudine.

Atenție!

Nu toate cuvintele care se deosebesc printr un sunet sau două sunt paro nime! Nu pot fi paronime termenii cunoscuți ca sens vorbitorilor (exemplu: dar și dor), nici cuvintele cu două forme diferite, ambele corecte, conform DOOM3 (exemplu: corijent/corigent).

Mijloace interne de îmbogățire a vocabularului. Derivarea

Descoperă!

Citește cu atenție textul de mai jos, apoi răspunde cerințelor.

Azi a reînceput școala Școlărimea s-a strâns în curtea școlii, alături de profesori, părinți și bunici. Preșcolarii merg la grădiniță. Cei mai mici școlari sunt cu doamnele învățătoare. Sora mea este și ea școlăriță. Toți suntem dominați de emoția începutului și de dorința de a descoperi lucruri noi.

1. Ce observi în ceea ce privește forma și sensul cuvintelor marcate?

2. Care este cuvântul de la care s au format?

Cuvintele școlărime, preșcolari, școlari, școlăriță s au format de la cuvântul școală, fiind înrudite ca sens. Cuvântul de la care se formează alte cuvinte apropiate ca sens sau înțeles se numește cuvânt de bază. Reține!

3. Scrie cuvintele marcate pe caiet. Care este elementul lor comun? Subliniază l cu roșu.

4. Ce sunete s au adăugat cuvântului școală pentru a forma ceilalți termeni? Subliniază le cu albastru pe cele atașate după elementul comun, iar cu verde grupul de sunete atașat înaintea acestuia.

5. Ce exprimă cuvântul școlăriță prin raportare la cuvântul școlar?

Reține!

Elementul comun tuturor cuvintelor formate de la un cuvânt de bază se numește rădăcină. Exemplu: școl-.

Sunetul sau grupul de sunete care se așază înaintea rădăcinii pentru a forma cuvinte noi se numește prefix. Exemple: pre- (preșcolar), in- (incorect), îm (împovăra), ne (neclar), de (deșira), des (desface), dez (dezechilibru), re- (rescris), stră (strămoș) etc.

Sunetul sau grupul de sunete așezate după rădăcină pentru a forma cuvinte noi se numește sufix Sufixele pot forma substantive, verbe, adjective, adverbe. Exemple: -ar (argintar), -tor (vânzător), -iu (auriu), -ui (gălbui), -ist (tractorist), -ime (școlărime), -ețe (tinerețe), -ie (prietenie), -it (înflorit), -iș (aluniș), -et (brădet) etc.

Atunci când formează cuvinte noi, sufixele sunt lexicale. Aceste sufixe pot fi:

 diminutive – formează cuvinte care denumesc obiecte sau însușiri mai mici decât cele desemnate de cuvântul de bază. Exemple: fată – fetiță; lapte – lăptic; pui – puișor; băiat – băiețoi.

 augmentative – formează cuvinte care denumesc obiecte sau însușiri mai mari decât cele desem nate de cuvântul de bază. Exemple: mătură – măturoi; băiat – băietan; copil – copilandru.

Derivarea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului care constă în formarea de cuvinte noi de la un cuvânt de bază prin adăugarea de sufixe și prefixe radicalului.

Cuvintele obținute prin acest mijloc intern sunt cuvinte derivate. Cuvintele derivate cu sufix și cu pre fix în același timp se numesc derivate parasintetice Exemple: împădurire; nevăzut

Seriile derivative se formează când baza unui cuvânt este alt cuvânt derivat.

Exemplu: țară + suf. -an → țăran + suf. -esc → țărănesc

Valori stilistice ale diminutivelor În afară de sensul de „mai mic”, diminutivele mai pot exprima:

 alintul: Goe! puișorule! Goe! Goe! (I.L. Caragiale)

 simpatia, afecțiunea: Și cea dintâi școlăriță a fost Smărăndița popii… (Ion Creangă)

 ironia: Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’ mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe. (I.L. Caragiale)

 atenuarea unei rugăminți, unei cereri: Durează o secundiță.

 atașamentul față de anumite elemente: Codrule, codruțule/Ce mai faci, drăguțule? (Mihai Eminescu)

Aplică!

1. Alcătuiește derivate de la cuvintele de bază date, cu ajutorul sufixelor de pe etichetă: prieten, copil, student, sat, tânăr. -ie -ărie -esc -ime -os -ește -el

2. Formează cât mai multe derivate cu prefixele indicate pe rigla de mai jos.

3. Cu ajutorul sufixelor din ghiozdan, alcătuiește cât mai multe diminu tive, pornind de la cuvintele de bază date: floare, pui, urs, pește, coș, pisică, păpușă, cheie.

4. Alege trei diminutive create la exercițiul anterior și alcătuiește enunțuri în care acestea să transmită simpatia, respectiv atașamentul.

5. Scrie augmentativele cuvintelor date: mătură, piatră, băiat, cuțit, lacăt

6. Scrie pe caiet diminutivele din textul de mai jos, apoi încercuiește sufi xele diminutivale: Olguța și Monica se strânseră alături pe laviță. Pe rochița roșie și pe rochița albastră, deopotrivă, Biblia veche își desfăcu scoarțele afumate… Moș Gheorghe se așeză pe un scăunel rotund la picioarele fetițelor.

(Ionel Teodoreanu, La Medeleni)

7. Trasează pe caiet un tabel asemănător celui de mai jos, apoi notează cuvântul de bază, rădăcina, sufixul sau/și prefixul pentru fiecare cuvânt derivat.

Cuvânt derivat Cuvânt de bază Rădăcina Sufix Prefix

zmeuriș

înverzire

vorbărie nisipos

pietricică

înnorare

Descoperă!

Compunerea

Citește textul de mai jos, apoi răspunde cerințelor date.

Geografia este disciplina mea preferată. Azi am urmărit cu interes lecția profesoarei. Am discutat despre Marea Neagră și am aflat lucruri interesante. Știați, spre exemplu, că grecii îi spuneau acesteia și Marea Ospitalieră, deoarece apa era potabilă? În Marea Neagră se varsă Delta Dunării, aceasta fiind clasificată ca rezervație a biosferei la nivel național în România. Vegetația este reprezentată prin numeroase specii de plante acvatice. Din categoria plantelor acvatice fac parte: nufărul alb, nufărul galben, plutica, cornacii sau nucile de apă, broscărița, foarfeca bălții etc.

1. Precizează din ce termeni sunt alcătuite cuvintele scrise cu albastru.

2. Ce sunt ca părți de vorbire aceste cuvinte? Dar termenii componenți?

3. Din ce element este alcătuit cuvântul biosferă? Consultă un dicționar și spune ce înseamnă fiecare termen din alcătuirea cuvântului.

Reține!

Cuvintele marcate cu albastru sunt cuvinte compuse, deoarece sunt alcătuite din doi sau mai mulți termeni.

Compunerea este mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului care constă în formarea de cuvinte noi de la un cuvânt de bază prin alăturarea a doi sau mai mulți termeni diferiți.

Prin alăturarea termenilor, se obține un cuvânt nou, cu sens diferit față de sensul fiecărui termen în parte.

Exemplu: unt + de + lemn untdelemn

aliment prepoziție material ulei

Procedeele de compunere sunt:

a. alăturarea – termenii din care este compus cuvântul au sens independent, nu depind unul de altul: fiindcă, vagon-restaurant, Piatra-Neamț, câine-lup, bloc-turn, vagon-cisternă.

b. subordonarea – termenii compunerii se află în relație de subordonare:

 substantiv + adjectiv: Satu Mare, Marea Neagră, argint-viu, vorbă-lungă;

 adjectiv + substantiv: bună-cuviință, rea-credință, bunăvoință, dreptunghi;

 substantiv + substantiv în genitiv: arborele-vieții, Delta Dunării, foarfeca bălții;

 substantiv + prepoziție + substantiv: Porțile de Fier, floare-de-colț, stea-de-mare, untdelemn;

 verb + substantiv: pierde-vară, zgârie-brânză.

c. abrevierea sau prescurtarea: din inițiale (ONU, BCR, CFR etc.), din inițiale și părți de cuvânt (TAROM/ Transporturi Aeriene Române), din părți de cuvinte (Plafar – Plante farmaceutice).

Există și elemente de compunere savantă, de origine greacă sau latină, având circulație internațională.

Exemplu: auto- (propriu, de la sine), bi- (de două ori), bio- (viață), macro- (mare), micro- (mic), pseudo- (fals), poli- (mai mulți), tele- (la distanță) etc.

Acestea au sens independent și nu trebuie confundate cu sufixele sau prefixele!

Familia lexicală sau familia de cuvinte cuprinde cuvintele formate de la același cuvânt de bază prin derivare, compunere, precum și cuvintele care trec dintr-o clasă gramaticală în alta.

Norme ortografice

 Cuvintele obținute prin abreviere cu inițiale se scriu cu sau fără punct de abreviere. Conform DOOM3, este preferată scrierea fără punct.

 Se scriu cu literă mare toate componentele unor substantive proprii compuse: Război Mondial (Primul/Al Doilea Război Mondial).

Fii creativ!

Cuvinte distractive

Creează patru cuvinte distractive, compuse prin alăturare și subordonare.

Integrează le apoi într un scurt text.

Aplică!

1. Realizează asocieri între cuvintele din cele două coloane, astfel încât să

obții cuvinte compuse și notează le în caiet:

 redactor

 urs

 vagon

 papă

 traista

 gura

 lapte

 restaurant

 leului

 ciobanului

 polar

 șef

2. Scrie pe caiet cuvintele date și precizează procedeele de compu nere prin care s au format: bloc-turn, Calea Laptelui, Baia de Aramă, floarea-soarelui, apă oxigenată, binefacere, niciodată, UNESCO, viță de vie, literar-muzical.

3. Găsește câte trei cuvinte compuse din următoarele categorii: funcții, plante, culori, toponime.

4. Trasează pe caiet un tabel asemănător celui de mai jos și scrie câte două exemple de cuvinte compuse pentru fiecare parte de vorbire indicată.

Substantive Verbe Adjective Adverbe

5. Formează cât mai multe cuvinte compuse cu elementele de compu nere savantă indicate.

micro- pseudo zoo- orto-log -fil tele-

6. Alcătuiește familia lexicală a cuvintelor floare, pădure, bătrân și a scrie (minimum patru termeni pentru fiecare).

7. Scrie pe caiet forma corectă a cuvintelor compuse date. Consultă DOOM3 acolo unde nu ești sigur.

 zgârie-nori/zgârie nori

 Piatra-Neamț/Piatra Neamț

 cal de mare/cal-de-mare

 apă-oxigenată/apă oxigenată

 Satu-Mare/Satu Mare

 Râmnicu Vâlcea/Râmnicu-Vâlcea

 scurt-circuit/scurtcircuit

Descoperă!

Îmbinări libere de cuvinte, locuțiuni. Termeni științifici

Citește enunțurile de mai jos, apoi răspunde cerințelor date.

Este o vreme înnorată. Apa de ploaie se aude căzând cu zgomot. Deodată, mă trezește din visare sunetul telefonului.

Cum ți s-a părut tema la matematică? mă-ntreabă Matei, prietenul și colegul meu.

A fost apă de ploaie. Mi-am dat seama imediat cum se rezolvă exercițiile.

Ai folosit echerul și compasul?

Doar echerul. Îți voi explica și ție metoda aplicată, dacă nu ai înțeles.

1. În care dintre cuvintele marcate, termenii și au păstrat sensul independent?

2. Indică sinonimul expresiilor apă de ploaie și mi-am dat seama din a doua replică.

3. Căror domenii aparțin cuvintele echer și compas?

Reține!

 Îmbinările libere de cuvinte sunt asocieri întâmplătoare de cuvinte create de vorbitori în procesul comunicării, fiecare termen păstrându și sensul propriu. Exemplu: apă de ploaie, izvor de energie.

 Locuțiunile sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar și cu valoarea unei părți de vorbire.

Exemple: aducere-aminte, bătaie de joc, cu noaptea-n cap etc.

Cuvintele din cadrul locuțiunilor își pierd sensul inițial și se comportă ca un singur cuvânt.

 Termenii științifici sunt cuvintele folosite în diferite domenii științifice (matematică, biologie, chimie, arheologie, istorie etc.): ipotenuză, fotosinteză, eprubetă ș.a.

1. Transcrie în caiet enunțurile date și subliniază cu albastru îmbinările libere de cuvinte și cu verde locuțiunile.

a. Corina are obiceiul să meargă în parc duminica.

b. Fiind în întârziere, a luat-o la sănătoasa spre școală.

c. Urcând pe munte, turiștii au respirat aerul curat al aurului verde.

d. Exploratorii au plecat în căutarea aurului negru.

e. Fratele meu este tobă de carte.

f. A dat de știre tuturor ce s-a întâmplat.

2. Indică sinonime pentru locuțiunile: cu capul în nori, cu scaun la cap, din când în când, cu băgare de seamă, părere de rău, a da cărțile pe față

3. Formulează scurte enunțuri cu locuțiunile: a bate la ochi, ca lumina zilei, a se da de-a rostogolul, a fi cu două fețe, a rămâne pe drumuri, a veni pe lume

4. Scrie câte trei locuțiuni care să conțină substantivul mână, respectiv verbul a face.

5. Alcătuiește enunțuri în care să integrezi grupurile de cuvinte a strânge lațul, a duce cu preșul, a-și da masca jos.

Aplică!

6. Transcrie în caiet termenii științifici din textul dat, precizând domeniul căruia aparțin.

Fulgerul este un arc electric luminos care rezultă în urma unui proces de descărcare electrică în nori, din cauza unei diferențe de potențial electrostatic. Fulgerul are loc în natură între norii încărcați cu diferite sarcini electrice. Curenții de aer din nori și particulele de gheață și de apă pe care aceștia îi conțin formează, prin frecare, spații cu încărcătură ionică electrostatică negativă și pozitivă. (https://www.libertatea.ro/lifestyle/cum-se-formeaza-fulgerul-si-cati-volti-sunt-intr-un-fulger-4310557) 7. Fii creativ! Alcătuiește un text amuzant, de maximum 10 rânduri, în care să folosești două locuțiuni și trei termeni științifici.

Selecția lexicală

în limba vorbită și în limba scrisă

LIMBAJ POPULAR. VARIAȚIA REGIONALĂ A LIMBII

Descoperă!

1. Precizează în care dintre situațiile date exprimarea este mai îngrijită. Justifică alegerea.

a. Ce spui, cumnată! Da’ că l-aș ucide din bătaie, când aș afla că el a prins pupăza s-o chinuiască. De- amu’ bine că mi-ai spus, las pe mine că ți-l ieu eu la depănat.

Nici nu te mai îndoi despre asta, cumnată Smarandă, zise mătușa, căci de zbânțuitul ista al dumnitale nimica nu scapă! Ce mai atâta? Mi-au spus mie cine l-au văzut că Ion a luat-o; gâtul îmi pun la mijloc! (Ion Creangă)

b. O, cum mai înfioară vântul frunzele copacilor din Cișmigiu! Parcă e același freamăt adormitor de acum 15-20 de ani, când rătăceam cu colegii, în anumite ore ale dimineții, pe aleile mai dosnice, care adăposteau zeci de… plimbăreți!

Și ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide foșnesc parcă mai puternic și mai nostalgic decât cele încă verzi… Poate unde știu că sfârșitul li-e mai aproape… (Grigore Băjenaru)

2. Transcrie din textul de la exercițiul 1, subpunctul a, cuvintele/structurile care aparțin limbajului popular.

3. Scrie pe caiet cinci termeni literari din textul de la exercițiul 1, subpunctul b.

Reține!

În general, o limbă cunoaște două forme.

 Limba vorbită se bazează pe articularea de sunete. Este limba pe care o folosim în conversațiile zilnice. Este spontană, mai puțin îngrijită. Este orientată spre ascultare și vorbire. Limbajul popular este limba jul folosit în zonele rurale. Limbajul popular presupune folosirea cuvintelor polisemantice, a expresiilor populare și a locuțiunilor, utilizarea diminutivelor sau a augmentativelor, a enunțurilor exclamative. Varianta regională are în vedere cuvintele specifice unei anumite regiuni, pronunții, forme gramati cale, construcții sintactice. Aceste variante regionale au o circulație restrânsă și nu sunt cunoscute de toți vorbitorii limbii.

 Limba scrisă folosește semne grafice. Presupune respectarea anumitor reguli. Valorifică abilitățile de citire și de scriere. Vocabularul este adaptat diverselor situații de comunicare, utilizându se termeni specifici diferitelor domenii, cuvinte monosemantice, termeni științifici, cuvinte polisemantice, cu insis tență pe sensul figurat al cuvintelor, în textele literare.

Aplică!

1. Scrie pe caiet varianta corectă.

A. Există doar cuvinte regionale în seria

a. păpușoi, educativ, țintirim, telescop; c. suman, barabulă, oloi, vană; b. păpădie, concert, larmă; d. geograf, literat, biolog, istoric

B. Cuvintele păpușoi, perjă, țintirim, curechi sunt folosite în

a. Muntenia; c. Moldova; b. Ardeal; d. Banat.

2. Notează șase cuvinte regionale folosite în zona în care locuiești.

3. Duelul replicilor! Alcătuiește un dialog de maximum 10 replici între doi tineri, unul dintre ei folosind varianta regională a limbii, iar celălalt, varianta literară.

Noțiuni de fonetică (actualizare)

Explorează!

Citește cu atenție textul de mai jos pentru a putea răspunde sarcinilor date. În fiecare după-amiază, când se întorceau de la școală, copiii mergeau să se joace în grădina Uriașului. Era o grădină mare și îmbietoare, cu iarba moale și verde. Ici-colo, în iarbă, se înălțau flori frumoase ca stelele și doisprezece piersici care primăvara se acopereau de flori delicate, de un roz-perlat, iar vara dădeau rod bogat. (Oscar Wilde, Uriașul cel egoist)

1. Precizează sunetele din cuvintele școală și dădeau.

2. Menționează diftongul, triftongul și hiatul din cuvintele: fiecare, iarbă, acopereau.

3. Scrie pe caiet varianta corectă. În cuvintele mergeau și întorceau există a. triftong; b. hiat; c. diftong; d. hiat și diftong.

Amintește-ți!

◗ Sunetele limbii române sunt: vocalele, semivocalele și consoanele. Litera este semnul grafic al unui sunet.

◗ Diftongul este grupul de sunete format dintr o vocală și o semivocală, pronunțate în aceeași silabă (pâi-ne).

◗ Triftongul este grupul de sunete format dintr o vocală și două semivocale, pronunțate în aceeași silabă (ari-pioa-ră).

◗ Hiatul presupune întâlnirea a două vocale alăturate, aflate în silabe diferite (de-o -se-bit).

1. Indică numărul de litere și de sunete din cuvintele: pereche, pix, gheată, cititor.

2. Găsește cuvintele cu diftongi și triftongi din enunțul dat și transcrie le pe caiet. Încercuiește diftongii și triftongii. Aveam impresia că și tu ești mândru de mine și asta mă bucura și mai mult, deoarece – trebuie să-ți mărturisesc – mi-ai plăcut de la prima vedere.

(Mircea Sântimbreanu, Scrisoare pe adresa unui chiulangiu)

3. Rescrie cuvântul cu vocale în hiat de la exercițiul 2. Notează încă trei cuvinte care să conțină aceleași vocale în hiat. Aplică!

Silaba. Despărțirea cuvintelor în silabe (actualizare)

UTILIZAREA CORECTĂ A ACCENTULUI.

VARIANTE ACCENTUALE ADMISE/NEADMISE

Descoperă!

1. Desparte în silabe cuvintele: copilărie, elev, profesor, punctuație. Ce re guli ai aplicat?

2. Precizează numărul de silabe din cuvintele de la exercițiul 1.

Reține!

Silaba este formată dintr o vocală sau un grup de sunete ce conține, obligatoriu, o vocală și care se rostește printr un singur efort expirator.

În funcție de numărul de silabe pe care le conțin, cuvintele pot fi: monosilabice – au o singură silabă (lemn) sau plurisilabice – sunt alcătuite din două sau mai multe silabe: aer (a-er), familie (fa-mi-li-e).

3. Subliniază silaba accentuată din cuvintele: avarie, simbol, caracter, trafic, intim, gingaș.

Reține!

Accentul reprezintă pronunțarea mai apăsată a unei silabe dintr un cuvânt. Accentul se notează cu semn special doar în lucrările de specialitate. În limba română, accentul nu are loc fix, el putând sta pe oricare dintre silabe (clasă, profesor, ecuson, economist etc.).

Variantele accentuale reprezintă situațiile în care se permite accentuarea fie pe o silabă, fie pe alta, fără a se schimba sensul cuvântului (antic/antic).

Atenție! În categoria variantelor accentuale nu intră omografele! Ele sunt cuvinte care se scriu la fel și au sensuri diferite (torturi/torturi).

Aplică!

1. Scrie pe caiet varianta corectă.

A. Sunt corect despărțite în silabe cuvintele din seria:

a. doc-to-ri-ță, punct-u-al, ti-tlu;

b. cu-pru, cin-ste, sanc-ți-u-ne;

c. cal-cul, sang-vin, ba-gaj.

B. Varianta în care cuvintele sunt corect accentu

ate este:

a. Au folosit umbrele pentru ploaie.

b. Eleva este veselă.

c. Obiectul acesta are o formă ciudată.

2. Consultă DOOM3 pentru a afla care dintre cu vintele din seria dată admit variante accentuale

admise: butelie, firav, acele, veveriță, matur, sever, inspector, folie, haină, polip, bolnav.

3. Alcătuiește enunțuri în care să utilizezi următoa rele forme accentuate: barem/barem, colonie/colonie, acele/acele, copii/copii, umbrele/umbrele.

4. Scrie pe caiet cuvintele date și subliniază varianta corect accentuată: antic/antic, fenomen/fenomen, jilav/jilav, intim/intim, regizor/regizor.

5. Jocul accentelor! Mută accentul pe cuvintele ur mătoare, astfel încât să obții un cuvânt monosila bic, respectiv bisilabic: ochi, roi, voi, foi

Alcătuiește enunțuri cu variantele găsite.

Despre limba țărilor din vecinătatea României

Descoperă!

1. Lucrați în perechi! Să ne cunoaștem vecinii! Urmăriți pe hartă și precizați țările vecine României.

Stabiliți pentru fiecare țară:

 așezarea față de România;

 limba vorbită;

 alfabetul folosit.

După 5 minute de lucru, fiecare pereche va prezenta informațiile.

2. Cuvintele gâscă, cușcă, clătită, Doboș sunt cuvinte intrate în vocabularul limbii române din limbile țărilor vecine. Cum crezi că au pătruns în limba noastră?

3. Asociază cuvintele de pe steag cu limba țării din care provin.

 bulgară

 sârbă

 maghiară

 ucraineană

Reține!

România se învecinează cu cinci țări: Ucraina (la nord și la est), Republica Moldova (la est), Bulgaria (la sud), Serbia (la sud vest) și Ungaria (la vest).

 Ucraina

Limba oficială a Ucrainei este ucraineana. Ucraineana este vorbită mai ales în vestul și centrul țării. În scriere, ucraineana folosește o variantă națională a alfabetului chirilic.

 Republica Modova

Limba oficială este limba română. În scriere se folosește alfabetul latin.

 Bulgaria

Limba oficială este bulgara. În scriere se folosește alfabetul chirilic.

 Serbia

Limba oficială este sârba. În Provincia Autonomă Voivodina sunt limbi oficiale sârba, româna, maghiara, croata, slovaca și ruteana. În scriere se folosește alfabetul chirilic. Neoficial, se folosește și alfabetul latin.

 Ungaria

Limba oficială este maghiara. În scriere se folosește alfabetul latin.

Atât în România, cât și în țările învecinate, există minorități naționale, care vorbesc limba țărilor respec tive. De exemplu, în România trăiesc maghiari, bulgari, sârbi, ucraineni, în Republica Moldova, ucraineni și bulgari, în Ucraina, români și maghiari, iar în Ungaria, români, sârbi și ucraineni. Pe parcursul timpului, datorită contactelor culturale, economice, a turismului, cuvinte din limba unei țări au pătruns și în limbile țărilor vecine.

A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numește, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine, viața se trăiește. (Nichita Stănescu)

Aplică!

1. Imaginați vă că vă aflați într o tabără internațională, la care participă elevi din România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria, Serbia și Bulgaria. Tema taberei este „Punți peste granițe”. Pentru că aveți posi bilitatea să luați contact cu limba țărilor respective, alcătuiți un scurt dicționar care să cuprindă cuvinte dintr un anumit domeniu din toate limbile țărilor participante, pe care le ai auzit la elevii din tabără.

2. Vrei să obții un pașaport lingvistic? Alege o țară vecină și învață cuvinte din limba ei, apoi spune le colegilor!

Poți avea în vedere:

ü formule de salut;

ü formule de prezentare;

ü formule de politețe.

Formule de salut

Formule de prezentare

Formule de politețe

PAȘAPORT LINGVISTIC

Nume

Prenume

PROIECT • GÂNDIȚI, LUCRAȚI, PREZENTAȚI ÎMPREUNĂ!

Caravana școlilor

Această unitate v a oferit posibilitatea să luați contact cu școala „de ieri”. V ați întrebat cum este școala de azi în țări diferite? Aveți ocazia să aflați prin realizarea acestui proiect de grup, în care să îmbinați textul cu imaginea. Pentru aceasta, organizați vă, sub îndrumarea profesorului, în grupe de 4 5 elevi. Un membru al grupei va extrage dintr un bol un bilet cu denumirea unei țări. Se pot propune, de exemplu: Ucraina, Republica Moldova, Serbia, Ungaria, Italia și Grecia.

În realizarea proiectului, veți avea în vedere aspectele de mai jos.

›› Etape

1. stabilirea obiectivelor;

2. distribuirea sarcinilor, identificarea surselor de informare, stabilirea unui calendar de desfășurare a acți unilor, stabilirea metodelor de cercetare;

3. cercetarea/investigația propriu zisă;

4. îmbinarea informațiilor strânse și a imaginilor;

5. realizarea formei finale a proiectului;

6. susținerea proiectului;

7. feedbackul primit după prezentare.

›› Aspecte abordate

a. structura anului școlar (perioadele de cursuri și cele de vacanță);

b. structura sistemului de învățământ preuniversitar;

c. reguli din școală;

d. discipline studiate;

e. tipuri de activități extrașcolare desfășurate.

›› Cum realizăm un proiect?

Urmați pașii de mai jos.

1. Informarea. Strângeți informațiile necesare din surse cât mai diverse și credibile, ținând cont, eventual, de bibliografia indicată de profesor.

2. Planificarea. Împărțiți vă sarcinile în cadrul gru pei, astfel încât toți membrii să participe activ și să colaboreze la realizarea proiectului. Profesorul poate oferi suport, dacă este cazul.

3. Decizia. În cadrul grupei se hotărăște forma pro iectului (colaj, portofoliu, prezentare PowerPoint, pliant etc.).

4. Implementarea/Realizarea formei proiectului. Fiecare membru al echipei lucrează responsabil, în acord cu planul stabilit și cu sarcina primită.

5. Autoevaluarea. După ce ați terminat, vă autoeva luați rezultatele muncii, apoi vă evaluați reciproc, pentru a stabili gradul de definitivare a proiectu lui. Profesorul are rolul de persoană suport și de sfătuitor și poate veni cu sugestii de îmbunătățire.

6. Evaluarea. Elevii și profesorul evaluează în comun procesul și rezultatele obținute.

AUTOEVALUARE

Am lucrat în echipă.

Am utilizat materiale diverse.

Am realizat un material accesibil și atractiv.

Ne am încadrat în timpul alocat.

EVALUAREA PROIECTULUI

Criterii

Folosirea bibliografiei obligatorii

Respectarea planului proiectului

Dezvoltarea temei propuse

Argumentarea celor prezentate

Expunerea nuanțată și coerentă a ideilor

Folosirea elementelor/mijloacelor paraverbale și nonverbale

Utilizarea unor elemente convingătoare și atractive în sprijinul temei

Diversitatea materialelor folosite în prezentare

Captarea atenției ascultătorilor și adaptarea la reacțiile acestora

Originalitate în abordarea temei

RECAPITULARE

2. Asociază imaginii un eveniment, un obiect, o emoție, un cuvânt. Prelectură

1. Privește imaginea alăturată. Ce sugerează?

eveniment emoție obiect cuvânt

I. Citește cu atenție textul și rezolvă cerințele date. Într-o zi, mama m-a dus de mână la școala de fete și m-a înscris în clasa întâi. În ascuns, am spus o rugăciune. Eram tulburată, speriată, ca în ajunul unei călătorii cu trenul. Am dormit puțin, m-am sculat devreme și am început să mă rog lui Dumnezeu, murmurând la fel ca bunica. Mi-era teamă. Nu știu de ce, dacă vrei să ți se îndeplinească o dorință, trebuie să-ți închipui că n-ai sorți de izbândă, să te îndoiești, să fii neliniștit cu tot dinadinsul […] Sofia, sora mamei (parc-o văd: sfrijită, oacheșă, cu ochii totdeauna ca după plâns), mi-a cusut un șorț negru de satin lucios. Ea avea să mi-l coasă, la începutul fiecărui an, până la bacalaureat. Aveam cu mine, când m-am dus în prima zi la școală, tot ce mi se ceruse pe listă, chiar și partea a doua a abecedarului, și toc, și penițe, și cerneală, adică lucruri de care urma să am nevoie abia în trimestrul al treilea. Și tare mi-era frică să nu mi se pună o întrebare la care să nu știu să răspund. Și la gândul că nu știu de acasă să scriu și să citesc, m-a cuprins o adevărata panică.

Curtea era plină. Fetele cele mici aveau cravată roșie, ca mine, apoi veneau unele cu cravată albastru-deschis, altele, mai mari, purtau cravate bleumarin, și cele mari de tot, cravate negre. Ce fericite mi se păreau fetele dintr-a patra! Se plimbau câte două, vorbeau între ele în șoaptă sau, dimpotrivă, tare și fără sfială. Li se spunea „fetele veranse” sau, mai pe scurt, „veransele”. Aveam să aflu după foarte mulți ani că nu era vorba de un titlu de noblețe, ci de un joc, o horă, unde unele erau invitate să intre, în timp ce altele cântau:

„Entrez dans le danse. Faites la reverence” […] „Astăzi e numai sfeștanie, a spus una dintre veransele atotștiutoare, nici nu intrăm în clasă.” […]

„Nu mi se poate întâmpla nimic rău dacă nici măcar nu intrăm în clasă”. Dar iată că ochii uneia dintre profesoare se opresc asupra mea. Nu încăpea nicio îndoială, nu mai era nicio scăpare. O să-mi pună o întrebare din cărțile pe care le am în ghiozdan. Sau mă va mustra ca am venit la școală, deși n-am împlinit șapte ani. Într-adevăr, mie mi-a vorbit profesoara:

Să-i spui mamei tale să te pieptene cu două codițe strânse bine pe cap, că aici suntem la școală, nu la bal.

Picioarele mi-au tremurat. Obrajii mi s-au încălzit. Am răspuns tare și deslușit:

Da, doamnă.

Atunci, altă profesoara s-a apropiat de mine, mi-a pus mâna pe obraz și m-a întrebat cum mă cheamă. Era profesoara clasei întâi.

M-am dus la școală cu tragere de inimă, deși tulburată. Și, de la început, m-am împrietenit cu Jenica, o fată înaltă, cu ochi albaștri și cu roze în obraji, cu părul castaniu, lins, tăiat scurt și cu breton pe frunte, așa cum purtau nepoatele prințului, vecinul nostru cel nevăzut. Jenica a fost întâia mea prietenă adevărată. Era fruntașa clasei (eu o urmam pe locul doi). Tatăl Jenicăi avea tutungerie. Prin tutungerie urcam sus, la locuința lor, iar de acolo pe o scară ca acelea care duc la pod, ajungeai printr-un chepeng din tavan, într-o mansardă mare și văruită alb, unde era bucătăria. Era cald, tingirile de

alamă sclipeau. La perete, un divan, la mijloc, o masă. Acolo ne făceam lecțiile și ne jucam.

[…]  După ce ne făceam lecțiile, începeam să aranjăm sub masă odaia păpușii (fața de masă de jur împrejur ținea loc de pereți). Dar totdeauna, până să

înceapă jocul adevărat, când eram mai încălzită și lumea mi- era mai dragă, se întuneca și trebuia să plec. Trăiam în epoca aceea întâile zile bune de care-mi amintesc.

(Cella Serghi, Pânza de păianjen)

1. Fragmentul poate fi pus în legătură cu ceva din viața ta într o anumită perioadă? Argumentează.

2. Textul dat este un text a. narativ nonliterar; b. narativ literar; c. descriptiv nonliterar; d. descriptiv literar.

3. Împarte textul în fragmente, apoi formulează ideile principale. Notează pentru fiecare fragment câte un cuvânt cheie.

4. Menționează, în câte un enunț, spațiul și timpul acțiunii.

5. Cine narează întâmplările? Ce tip de narator este?

6. Numește personajele prezente în text și indică tipul lor.

7. Realizează pe caiet un blazon asemănător cu cel din imagine pentru personajul principal al textului și scrie pe el informațiile cerute.

8. Precizează, într un enunț, motivul supărării fetiței.

Numele

O trăsătură fizică

Statutul O valoare

9. Scrie, într un enunț, elementul vestimentar prin care se deosebeau elevele din clase diferite.

O emoție trăită

10. Explică, în unu două enunțuri, semnificația afirmației: Trăiam în epoca aceea întâile zile bune de care-mi amintesc.

11. Care este originea expresiei „fetele veranse”, conform informațiilor din text? Dă răspunsul într un enunț.

12. Structura cu tragere de inimă înseamnă a. cu grijă; b. cu plăcere; c. cu reținere; d. cu neîncredere.

13. Scrie pe caiet cuvintele date și încercuiește diftongii: școala, întâi, a doua, începeam.

14. Transcrie, din fragmentul din chenar, două cuvinte cu vocale în hiat și două cuvinte cu triftong.

15. Notează forma accentuată corect: áripă/arípă, fenomén/fénomen, avaríe/avárie.

16. Precizează modul de formare a cuvintelor: împrietenit, albastru-deschis, tutungerie, peniță, atotștiutoare.

17. Alcătuiește familia lexicală a fiecăruia dintre cuvintele: alb, cald, joc, înalt.

18. Indică sinonimele cuvintelor marcate cu albastru în text.

19. Creează câte un enunț cu omonimele cuvintelor din text: toc, roșie, masă, păr.

20. Construiește enunțuri cu paronimele: națiune/noțiune, petală/pedală, șorț/șort

21. Structurile aducere aminte, a-și da seama, a face cu ochiul reprezintă a. locuțiuni; b. cuvinte compuse; c. îmbinări libere de cuvinte.

22. Menționează tipul de raport sintactic stabilit între propozițiile din primul enunț al textului. Indică valoarea morfologică a conectorului.

23. Precizează tipul fiecărei propoziții din enunțul dat. Ce raport sintactic există între propoziții? Era cald, tingirile de alamă sclipeau.

II. Realizează, în minimum 150 de cuvinte, caracterizarea personajului narator din fragmentul dat. În compu nerea ta, vei avea în vedere următoarele aspecte:

◗ identitatea și statutul personajului, locul ocupat în cuprinsul fragmentului;

◗ trăsăturile fizice și morale ale personajului, precum și mijloacele de caracterizare care contribuie la realiza rea acestora;

◗ raportarea personajului la celelalte personaje ale textului sau la alte personaje din cărțile citite;

◗ tipologia în care se încadrează personajul;

◗ propria opinie despre personaj.

EVALUARE

I. Citește cu atenție textul de mai jos, apoi răspunde cerințelor propuse. (60 de puncte) De fapt, motivul pentru care nu mă dusesem la meci și-l urmăream de aici, de pe Thomsen Hill, era că abia mă întorsesem de Ia New York cu echipa de scrimă. Căzuse beleaua pe mine să fiu căpitanul echipei. Pasămite o treabă foarte importantă. Plecasem la New York de dimineață ca să ne întâlnim cu echipa școlii McBurney. Numai că întâlnirea n-a mai avut loc. Am uitat toate floretele, tot echipamentul și toate alea în păcătosul de metrou. Dar n-a fost numai vina mea. Trebuise să mă tot ridic de la locul meu, să cercetez planul orașului, ca să știu unde coborâm. Deci ne-am întors la Pencey pe la două și jumătate în loc să ne întoarcem seara. Și în tren, la întoarcere, băieții nu mi-au adresat nici măcar o vorbă. Într-un fel, a fost destul de nostim.

Al doilea motiv pentru care nu mă dusesem la meci era că voiam să mă duc să-mi iau rămas-bun de la bătrânul Spencer, profesorul meu de istorie. Avea gripă și m-am gândit că poate n-o să-l văd înainte de vacanța de Crăciun. Îmi trimisese, de altfel, și un bilețel, în care-mi scrisese c-ar vrea să mă vadă înainte de-a pleca eu acasă. Știa că nu mă mai întorc la Pencey.

Am uitat să vă spun. Mă dăduseră afară. Îmi spuseseră să nu mă mai întorc după vacanță, fiindcă picasem la patru materii. Nu voiam deloc să învăț și toate

celelalte. Îmi atrăseseră de multe ori atenția să fiu mai silitor – mai ales la sfârșit de trimestru, când veneau părinții să discute cu bătrânul Thurmer – dar fusese în zadar. Așa că m-au dat afară. La Pencey nu e prea greu să te dea afară. E o școală cu nivel foarte înalt. Zău că da!

(J.D. Salinger, De veghe în lanul de secară)

A. Înțelegerea textului

1. Notează un indice temporal și unul spațial din text. 6 puncte

2. Precizează tipul naratorului și justifică printr o secvență din text. 6 puncte

3. Menționează, într un enunț, motivele pentru care personajul narator nu s a dus la meci. 6 puncte

4. Exprimă ți, în 5 10 rânduri, opinia referitoare la relația dintre personajul narator și profesor. 6 puncte

B. Elemente de construcție a comunicării

1. Transcrie, din penultimul fragment al textului, un diminutiv. Precizează cuvântul de bază de la care s a format. 6 puncte

2. Notează trei cuvinte din familia lexicală a cuvântului vorbă. 6 puncte

3. Explică modul de formare a cuvintelor silitor și fiindcă. 6 puncte

4. Scrie câte un sinonim contextual pentru cuvintele marcate cu verde în text. 6 puncte

5. Transcrie, din text, două locuțiuni. 6 puncte

6. Delimitează în propoziții fraza de mai jos, precizează raportul sintactic stabilit între primele două propoziții și tipul primului conector.

Avea gripă și m-am gândit că poate n-o să-l văd înainte de vacanța de Crăciun. 6 puncte

II. Redactează un text de 150 200 de cuvinte, în care să caracterizezi personajul narator din fragmentul dat. (30 de puncte)

În redactarea textului, vei avea în vedere:

◗ să prezinți două trăsături fizice și/sau morale ale personajului caracterizat;

◗ să evidențiezi două modalități de caracterizare a personajului, cu exemple adecvate din textul citat;

◗ să respecți structura specifică tipului de text indicat;

◗ să ai obligatoriu numărul minim de cuvinte cerut;

◗ să respecți normele de ortografie, de punctuație și de așezare în pagină

Din oficiu: 10 puncte. Punctaj total: 100 de puncte.

FIȘĂ DE OBSERVARE A COMPORTAMENTULUI

Gândește te la activitatea ta de pe parcursul unității de învățare. Citește cu atenție fiecare compor tament și bifează răspunsul care ți se potrivește cel mai bine în Fișa de observare a comportamentului. După completare, verifică împreună cu profesorul tău dacă ai apreciat corect punctele tale forte și pe cele slabe.

Comportamentul Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna

Am dovedit interes în învățare.

Am urmat instrucțiunile.

Am lucrat individual.

Am cerut ajutor când am avut nevoie.

Când am greșit, am vrut să aflu cum pot să corectez.

Am participat la activități.

Am dus activitățile până la capăt.

Mi am spus părerea.

Am cooperat în activitățile de grup.

AUTOEVALUARE

Alege emoticonul care sugerează cel mai bine cum consideri că te ai descurcat la această evaluare: foarte bine, bine, suficient, insuficient.

UNITATEA 2

PUNȚI ÎNTRE LUMI

LECTURĂ

• Textul epic. Pădurea albastră de Doina Ruști

• Acțiune. Timp. Spațiu. Structură

• Textul epic. Personajele

• Textul epic (aprofundare)

• Textul multimodal (actualizare). Enciclopedia

• Text auxiliar. Motanul care voia să salveze cărțile de Sosuke Natsukawa

COMUNICARE ORALĂ

• Structuri textuale: secvențe de tip explicativ

• Atitudini comunicative: respect, toleranță

REDACTARE

• Etapele scrierii

• Structuri textuale: secvențe textuale de tip explicativ

ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII

• Verbul. Tipuri de verbe (actualizare)

• Modurile și timpurile verbului (actualizare)

• Modul conjunctiv. Modul condițional-optativ (actualizare)

• Forme verbale nepersonale: infinitivul și participiul

• Forme verbale nepersonale: gerunziul și supinul

• Posibilități combinatorii ale verbului

ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE

• Elemente de mitologie românească

RECAPITULARE

EVALUARE

1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3, 2.4, 3.1, 3.2, 3.4,4.2, 4.3, 4.5, 5.2.

Textul epic

Prelectură

1. Privește cu atenție cele trei imagini și scrie câte un titlu sugestiv pentru fiecare dintre ele.

2. Descrie fiecare imagine printr-un cuvânt-cheie.

3. Închide ochii și imaginează-ți, timp de un minut, fiecare scenă. Ce vezi? Ce simți? Ce auzi? Raportează-te la culori, obiecte, sunete.

4. Atribuie cuvântului pădure o culoare, un personaj, o întâmplare.

TEXT DE BAZĂ

Lectură

Ascultă textul dat în lectura profesorului și, la final, spune dacă ai anticipat mesajul/simbolistica acestuia.

Pădurea albastră

de Doina Ruști

În casa noastră nu venea multă lume. Tăntica, iubitoare de liniște, îmi spunea adeseori că suntem norocoase. Nu eram decât noi două și Roxana, care îngrijea casa, iar la subsol trăia, înghesuită, familia Brânză. Zilele treceau la fel, așa mi se părea pe-atunci, iar mie îmi plăcea să stau în fereastră, mai ales după-amiaza, și să privesc strada.

O dată pe săptămână apărea Leo, care mă scotea din monotonie, căci cu tăntica, săraca, nu vorbeam decât despre moștenirea pe care avea să mi-o lase.

Atinia, îmi spunea ea, să nu uiți niciodată de „carte”!

Vorbea cu un fel de tremur în glas, micșorându-și ochii ca și cum ar fi doborât-o o durere secretă. Iar când se referea la „carte”, știam bine că vorbea despre una anume, păstrată în cotloanele cele mai ascunse, din casa familiei Brânză.

Cartea asta, zicea tăntica, plină de aroganță 1 , are sute de ani! După ea s-au făcut orașele, casele, mâncarea bună și toate bunătățile!

1957)

Este scriitoare, autoarea trilogiei fanariote, compusă din romanele Homeric (2019), Mâța Vinerii (2017) și Manuscrisul fanariot (2015), precedată de alte două romane de succes, cu miză socială puternică Fantoma din moară (2008) și Lizoanca la 11 ani (2009). A mai publicat Zogru (2006), Cămașa în carouri (2010), Logodnica (2017) și Omulețul roșu (2010).

Textul Pădurea albastră a fost scris special pentru manualul de clasa a VII-a.

Doina Ruști (n.

Normal, nu comentam, îmi dădeam prea bine seama că ar fi durut-o, dacă-i spuneam că n-am de gând să deschid vreodată cartea aia, că nu mă interesează, că nu dau doi bani pe ce scrie în ea.

Și-apoi cine mai citește astăzi vreo carte?!

Când voiam să știu ceva, evitam s-o întreb pe tăntica. Așteptam să apară Leo, iar el butona telefonul și găsea repede tot ce doream. Știa dacă va fi soare sau dacă-o să plouă, citeam despre țări îndepărtate, despre crime și comori descoperite într-un dulap aruncat la gunoi. Odată ne plimbam prin parc și-am văzut o fată care citea „Cei trei muschetari” 2. Voiam să știu mai multe, iar Leo a apăsat un buton, a scris titlul și apoi ne-am uitat împreună la un film scurt care îți arăta o poveste cu amănunte: vedeai trăsura, auzeai muzica și cuvintele muschetarilor.

Totuși, tăntica nu-l putea suporta pe Leo, îl considera primejdios și de fiecare dată mă ruga să fiu prudentă cu el. Or, fără Leo, viața era fără rost. Există oameni care-ți intră imediat în suflet, exact așa era și Leo, un tip cu scânteiuțe în priviri și gene umbrite de cețuri grele. Venea întotdeauna duminica, pe la prânz, iar cu mine petrecea cel mai mult timp, povestindu-mi despre „pădurea albastră”.

Știi de unde vin eu acum, Atinia? Direct din pădurea albastră!

Așa începea. Fiecare zi era altfel, cu alte personaje, cu alte întâmplări. Totul acolo era de un albastru neobișnuit, un pic turcoaz, un pic indigo, iar printre copaci, mai ales lângă cei întunecați la culoare, se mișcau siluete înalte. Pe la amiază apăreau fete cu părul de iederă, care butonau telefoane – cum nici n-ai visat, Atinia, mi se confesa el, ca și cum mintea mea ar fi fost plină de butoane și de rețele.

Începusem să visez pădurea albastră, populată de ființe nemaivăzute, care vorbeau limbi misterioase și stăteau tolănite în fotolii de pluș. Băutura preferată a locuitorilor acestei păduri era preparată de marele djinn, care știa să amestece 20 de ingrediente secrete. Oricine lua o picătură căpăta darul rar de-a intra în conversații celeste 3, cu ființele de deasupra pădurii. Nu-mi închipuiam ce subiecte puteau să atace și puneam întrebări, care în mod evident îi făceau plăcere lui Leo. Ohoo! Atinia, adeseori vor să știe prețul dorințelor ori să asculte un cântec, căci în pădure e plin de păsări. Iar între ele există o mierlă, cu o voce uluitoare, îmbrăcată

în haina marilor vrăjitori: de câte ori vrea, poate să dispară și apoi să reapară instantaneu în alt copac. Există acolo și un glob de cristal, în interiorul căruia trăiește un greier. Pare obișnuit, dragă Atinia, dar să știi că, de fapt, e un program IT de ultimă oră, care scrie romane, imită actori și transformă în film orice text.

Cum mă despărțeam de Leo, tăntica începea să mă bată la cap. Zicea să n-am încredere în el, de fapt în nimeni, cu excepția familiei Brânză.

Leo ăsta minte de îngheață apele, Atinia, nu crede balivernele lui!

Pentru ea nu exista decât cartea, pe care îmi propusesem s-o las pentru totdeauna la familia Brânză. Într-o seară de toamnă, tăntica a căzut greu bolnavă. Roxana a chemat doctorul, care a clătinat capul. Nu puteam să plâng, dar m-a lovit panica, la gândul c-ar putea să dispară, că n-o s-o mai văd niciodată. Vorbea stins, venise vremea, zicea ea, să-mi spună acele lucruri pe care eu începusem deja să le bănuiesc.

Draga mea, a șoptit, cu o voce pe care n-o mai auzisem până atunci, să nu uiți de „carte”, de datoria față de ea!

N-am pufnit pe nas, cum făceam ori de câte ori ajungeam aici cu discuția. M-am abținut pe cât am putut, dar când a început iarăși să abereze îmi pierdusem răbdarea. Biata mea mătușă avea multe sfaturi, dar n-a mai apucat să mi le spună pe toate. Moartea ei mi-a lăsat în suflet o viespe. Câteva săptămâni, n-am vorbit cu nimeni, în afară de Leo. Deși avea și el multe pe cap, din când în când găsea vorbe bune și pentru mine. Știa să mi-alunge tristețea, să mă facă să uit că rămăsesem singură-n lume.

Într-o dimineață am coborât la familia Brânză. Erau speriați, poate că tăntica îi amenințase în vreun fel, nu știu din ce cauză, s-au conformat foarte repede, întinzându-mi o carte, nici pe departe ca cea la care mă gândeam eu, ci mai mult o broșură, terfelită de vreme. Apoi a apărut Leo. Era trist în acea zi, cum nu-l mai văzusem. Am nevoie mare de bani. Spune-mi, Atinia, oare tanti Roxana n-are ceva finanțe ascunse pe-aici?

Voiam să fac ceva pentru el, așa că i-am întins cartea, mai mult ca să-l abat de la problemele lui. Arăta jalnic, subțirică și cu niște pete sub titlu. Poate familia

Brânză își luase cina pe ea.

Bine, a promis el, am să mă interesez la o amică, vânzătoare de cărți, și-ți spun cât face în câteva zile.

Un timp lung, poate săptămâni, Leo n-a mai dat pe la mine. Plecase cu visele lui și, în mod imprecis, bănuiam ori doar îmi era teamă că n-o să-l mai văd. Dacă era bolnav? Dacă… murise?

Un sentiment difuz 4 mă lega și de carte, un fel de regret că nu-i memorasem nici măcar titlul. Cu familia Brânză nu puteam să vorbesc.

Într-o zi am ieșit la plimbare și-am luat-o prin parc, pe lângă statui, pe lângă fata care citea zilnic, așezată în leagăn. Am mers mult, până la poarta din celălalt capăt. Nu ajunsesem niciodată până aici. În fața parcului se afla strada cu zeci de mașini. Am închis ochii și-am traversat, ascultând scrâșnetele de frână, claxoanele. Exact cum spusese Leo, pe trotuar se vedeau tufele de trandafiri, apoi, în față, s-a ridicat un perete de sticlă, pe care scria „Pădurea albastră”. Vasăzică asta era. M-am avântat fără frică, am găsit ușa, și-am intrat în pădure. La mică distanță se vedea greierele, exact

cum mi-l descrisese, iar nu departe cânta mierla, împopoțonată cu o haină luxoasă. Am mai făcut câțiva pași, printre fotolii cu elfi și cu zâne. Din stânga mea o voce spunea ceva despre mine. Mierla s-a oprit din cântat și am auzit foarte bine vocea bărbatului, pe care nu reușeam să-l văd în totalitate: „Scoateți pisica afară!” Apoi l-am auzit și pe Leo, de undeva din bezna pădurii. Tu ești, Atinia? Nu pot să cred! E pisica lu’ tanti Roxana! Vino aici, hai, fă câțiva pași!

Întâlnirea a fost duioasă. Am sărit pe brațul lui și mi-am lins cu discreție laba. Era tras la față și mirosea a deodorante de baie. Pe fereastră intra o lumină de toamnă, iar eu simțeam, ca pe vremuri, căldura din ochii lui. Îi părea rău, că nu mai trecuse, că uitase de mine, iar asta îmi era de ajuns. M-a mângâiat pe-o ureche, cum făcea altădată, iar în acel moment scurt, în ziua de toamnă, mi-am dat seama că pentru el nu eram decât o pisică. Voiam să-l întreb despre carte, dar era clar că uitase demult. Ca și cum mi-ar fi citit gândurile, mi-a șoptit la ureche:

Cartea aia…! A rămas cred la librăreasă: zicea că nu valorează nimic.

Abia acum am văzut că avea în mână o tavă cu cești și pahare. A coborât niște trepte și m-a lăsat într-o cameră beznoasă și umedă: stai cuminte, Atinia, băiatul de la bar e alergic, nu-i plac pisicile, plus că așteptăm o inspecție sanitară. Un timp am stat acolo, în întuneric, gândindu-mă la cuvintele mătușii mele, la toate aiurelile despre datorie și despre prieteni. Glasul mierlei se auzea vag, iar prin ferestruica vopsită ghiceam că ziua era pe sfârșite. Cu toată tristețea care mă luase, viitorul, acel timp al tuturor așteptărilor, mi se arăta limpede. Aveam să cobor la subsol și să bat la ușa familiei Brânză, cărora le voi cere s-o caute pe librăreasă, să se strecoare în camera ei, unul după altul, toți cincizeci, mișcându-și cu prudență codițele, chițăind șoricește, pândind momentul în care vor putea să pună mâna pe „carte”.

Abia acum realizam ce rol avea familia Brânză. Îi judecasem greșit. Nu erau speriați, ci erau viitorii mei prieteni, moșteniți odată cu cartea.

La prima ninsoare, a apărut lângă perna mea însuși Brânză, bătrânul. Lângă el se afla cartea, moștenirea pe care nu știusem s-o prețuiesc. M-am urcat pe pervaz și-am început să citesc prima pagină, pe care scria cu litere mari: „Cele șapte vieți ale mele”.

Fiecare viață era povestită cu amănunte, cu întâmplări care mi se păreau uimitoare. Prima era viața

inocentului, cu încredere totală în oameni. Urma ticălosul, căruia îi doreai moartea după primele fapte. A treia poveste îl avea ca personaj pe războinic – adorat și martir. În fine, următoarea viață era a plăcerilor și a celui care iubește călătoriile și mâncarea. Așa am aflat că un astfel de personaj e numit hedonist 5. Urma un cititor înrăit, cufundat în istorii trăite de alții. A șasea carte era a artistului, care corectează greșelile lumii, iar ultima istorisea despre marele înțelept, un motan cu mustăți aurii și ochi de topaz 6. Spre surprinderea mea, acesta se născuse în „Pădurea albastră”, un loc legendar, despre care oamenii credeau că e tărâmul tuturor viselor, din care cauză numele fusese luat de un număr copleșitor de cofetării, cafenele și librării.

Chiar și o școală își luase numele ăsta.

Dicționar

1 aroganță (s. f.) – purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare.

2 muschetar (s. m.) – soldat infanterist înarmat cu muschetă în Evul Mediu; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franței.

3 celest (adj.) – ceresc, foarte frumos, divin, splendid;

4 difuz (adj.) – răspândit în toate părțile.

5 hedonist (adj.) – adept al hedonismului, concepție care proclamă plăcerea drept binele suprem, iar dorința de a o obține, principiu al comportamentului; cultul plăcerii. Teorie care consideră că principala funcție a artei este aceea de a delecta.

6 topaz (s. n.) – silicat natural de aluminiu cu fluor, cristalizat în sistemul rombic, de obicei de culoare galbenă, folosit ca piatră prețioasă, de culoare galbenă; bijuterie din acest material.

Postlectură

1. Numește stările/sentimentele pe care ți le-a provocat lectura textului. Justifică răspunsul.

2. Menționează

◗ o idee care ți s-a părut interesantă;

◗ un aspect care ți-a stârnit curiozitatea;

◗ un element ieșit din comun/inedit.

3. Care sunt temele textului? Rescrie în caiet variantele corecte, motivând alegerea.

a. familia; b. lectura; c. jocul;

d. prietenia; e. istoria; f. relația om-animal.

4. Sintagma Pădurea albastră face referire la a. un loc; b. o ființă umană;

c. un animal; d. o carte.

Acțiune. Timp. Spațiu. Structură

În lumea textului

1. Transcrie cuvintele/sintagmele care indică spațiile acțiunii.

2. Notează cuvintele, respectiv expresiile care fac referire la indicii temporali și asociază-i cu locul și întâmplarea povestită în text.

3. Delimitează textul în fragmente și notează în caiet, pentru fiecare, un cuvânt-cheie și o idee principală.

4. Folosind modelul de tabel, selectează, din text, evenimentele care aparțin planului realității și pe cele care aparțin lumii ficționale.

5. Ce element misterios observi în text? Motivează alegerea făcută.

6. Selectează de pe etichetele date acele cuvinte/sintagme care fac referire la trăsături ale pădurii albastre Poți adăuga altele.

tufe de trandafiri, un pic turcoaz, un pic indigo

un perete de sticlă subsol

într-o seară de toamnă copaci parc

ființe nemaivăzute plin de păsări

glob de cristal de un albastru neobișnuit

un greier

un loc legendar beznoasă și umedă

tărâmul tuturor viselor

7. Identifică în text trei tipare textuale diferite și exemplifică-le. Motivează care dintre acestea predomină.

8. La ce crezi că face referire sintagma Cele șapte vieți ale mele? Dar trimiterea la titlul cărții Cei trei muschetari? Numește un element comun.

9. Care este părerea ta despre finalul textului? Poți alege dintre variantele următoare:

a. finalul este ambiguu; b. finalul este clar;

c. finalul este deschis;

d. finalul este închis.

Planul realității

Planul ficțiunii

Reține!

 Literatura fantastică se caracterizează prin prezența unui univers imaginar, în care, într-o lume reală, se petrec fapte inexplicabile.

 Termenul fantastic provine din limba greacă (phantastikos = privitor la imaginație, iluzoriu) și din latină (phantasticus, phantasma = plăsmuire; ireal, de necrezut).

 Misterul, suspansul și incertitudinea sunt elemente specifice literaturii fantastice.

 În literatura fantastică, acțiunea are loc în lumea reală, dar în care apare un element misterios (obiecte, fenomene imposibil de explicat etc.) care perturbă realitatea. Personajele sunt cuprinse de neliniște, de groază, ele încearcă să înțeleagă ce se întâmplă. Astfel, literatura fantastică se caracterizează prin prezența a două planuri: real și ireal.

 În ceea ce privește timpul, se observă încetinirea, accelerarea sau inversarea acestuia.

 Spațiile acțiunii pot fi diverse și deseori nefaste: subsoluri, locuințe abandonate, locuri pustii, cimitire, alei întunecate, păduri bântuite/vrăjite etc. În aceste spații se găsesc obiecte magice (talisman, elixir, oglindă etc.) și ființe supranaturale (strigoi, vampir, vrăjitor etc.).

 Finalul textelor fantastice este deschis, ambiguu, cititorul are propria viziune asupra acestuia. Uneori poate fi nefericit, chiar tragic.

Observă!

În basmul popular acțiunea se situează de la început în tărâmul imaginarului și, astfel, peripețiile fabuloase ale personajelor nu încearcă nicio clipă să pară posibile, iar în textul fantastic realitatea este tulburată de apariții stranii.

Aplică!

1. Întâmplările sunt narate de a. un locatar al casei; b. un musafir; c. autoare; d. un locuitor al pădurii albastre.

2. Precizează, într-un enunț, tipul naratorului.

3. Numește trei obiecte observate în spațiul acțiunii.

4. Realizează pe caiet o diagramă Venn asemănătoare celei date, în care să menționezi elementele comune și pe cele specifice fiecărui plan prezent în text.

5. Explică, în 2-3 enunțuri, în ce mod se face trecerea de la planul realității la planul ficțiunii.

Descoperă!

Textul epic. Personajele

1. Cine face legătura între cele două planuri? Transcrie secvența corespunzătoare.

2. În opinia ta, cine spune povestea? Justifică răspunsul cu secvența corespunzătoare.

3. Menționează personajele care participă la acțiunea textului.

4. Auzind de Pădurea albastră, personajul-narator își imaginează acest loc. Ce ființe îl populează? Precizează dacă sunt ființe reale sau fantastice.

Personajele din opera fantastică sunt:

 protagonistul – personajul central al unei opere fantastice, care intră în contact cu supranaturalul. Protagonistul este, în general, eroul povestirii, dar, uneori, poate fi antieroul;

 antagonistul – opoziția unui protagonist. El îl ispitește pe acesta pentru a-i face rău. Antagonistul nu este întotdeauna reprezentat de persoane. El poate fi chiar un fenomen natural sau supranatural. Antagonistul are rolul de a crea un conflict, crescând astfel tensiunea, suspansul.

Texte din literatură în care este prezent fantasticul: Moara lui Călifar de Gala Galaction, La hanul lui Mânjoală de Ion Luca Caragiale, Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu.

Aplică!

1. Scrie pe caiet varianta corespunzătoare răspunsului corect.

A. Atinia este

a. un șoricel;

c. un pisoi; b. o ființă umană; d. librăreasa.

B. Atinia urma să primească moștenire

a. pădurea albastră;

c. o școală; b. o librărie;

d. o carte.

C. Pentru a găsi cartea, Atinia cere ajutorul

a. lui Leo;

c. lui tăntica; b. librăresei;

d. familiei Brânză.

2. Menționează câte o trăsătură a fiecărui personaj participant la acțiune, justificând alegerea cu câte o secvență semnificativă.

3. Indică mijloacele de caracterizare folosite în evidențierea trăsăturilor găsite la exercițiul 2.

4. Cine crezi că era tăntica? Argumentează.

5. Explică, în 30-50 de cuvinte, de ce tăntica nu îl suporta pe Leo.

6. Cu care dintre personajele textului ai găsit trăsături comune? Justifică.

Reține!

7. Pune-te în locul unuia dintre personajele textului și spune dacă ai schimba ceva la el. Ce anume? Poți avea în vedere o trăsătură, o atitudine, un mod de gândire etc.

8. Călătorie în timp. Imaginează-ți că poți călători cu „mașina timpului” în lumea descrisă în opera Pădurea albastră și te întâlnești cu personajele de aici. Redactează o pagină de jurnal, în care să povestești această experiență, descriind și personajul care te-a impresionat cel mai mult. Insistă pe detalii (atmosfera, vestimentația, limbajul și comportamentul personajelor etc.), dar și pe emoțiile, trăirile generate de această „călătorie”. Data redactării paginii de jurnal este 31 decembrie 1924.

9. Lucrați în perechi! Grupați-vă câte doi și realizați o fișă de identitate a unuia dintre personajele participante la acțiune, având în vedere aspectele date.

Ce știu despre personaj?

l Nume

l Trăsături morale

l Obiceiuri/Preocupări …

l Fapte …

l Relația cu alte personaje

l Ce-și dorește …

Cum am aflat?

Informația prezentă în text

Presupuneri pe baza textului

Textul epic (aprofundare)

1. Ce ți-a menținut interesul pe parcursul lecturii? Scrie răspunsul tău într-un text de maximum 30 de cuvinte.

2. Care este, în opinia ta, „punctul forte” al textului? Argumentează.

3. Explică, în cel mult 50 de cuvinte, secvența Biata mea mătușă avea multe sfaturi, dar n-a mai apucat să mi le spună pe toate. Moartea ei mi-a lăsat în suflet o viespe.

4. Transpune în imagine o scenă semnificativă sau un personaj din text. Motivează alegerea.

5. De-a lungul timpului, pădurii i s-au atribuit diferite simboluri. Care dintre semnificațiile menționate consideri că se potrivește pădurii albastre? Justifică-ți răspunsul. a. loc al încercărilor; e. locul fericirii absolute; b. loc care trezește spaimă; f. rezervor de cunoaștere; c. simbol al eternității; g. spațiu al misterului. d. spațiu mitic, simbolizând dăinuirea eternă a naturii;

6. Asociază textul Pădurea albastră de Doina Ruști cu o operă literară studiată sau citită de tine, prezentând, în 50-100 de cuvinte, un element de conținut comun. Explorează!

7. Ce semnificații atribui finalului textului? Răspunde în două-trei enunțuri.

8. În ultimul enunț al textului se precizează că exista chiar o școală care își luase numele de Pădurea albastră. Ce crezi că se afla în ea? Ți-ar plăcea să înveți într-o astfel de școală?

9. Scrie o pagină de jurnal în care să menționezi cum a decurs o zi din viața ta de elev în școala Pădurea albastră

10. Exprimă-ți opinia, în 80-100 de cuvinte, în legătură cu semnificația titlului Pădurea albastră, prin raportare la conținutul textului.

11. Scrie-i o scrisoare autoarei, de minimum 100 de cuvinte, în care să-i transmiți impresiile tale despre acest text. 12. Citește cu atenție fragmentul dat, apoi răspunde la cerințe. M-am urcat pe pervaz și-am început să citesc prima pagină, pe care scria cu litere mari: „Cele șapte vieți ale mele”. Fiecare viață era povestită cu amănunte, cu întâmplări care mi se păreau uimitoare. Prima era viața inocentului, cu încredere totală în oameni. Urma ticălosul, căruia îi doreai moartea după primele fapte. A treia poveste îl avea ca personaj pe războinic – adorat și martir. În fine, următoarea viață era a plăcerilor și a celui care iubește călătoriile și mâncarea. Așa am aflat că un astfel de personaj e numit hedonist. Urma un cititor înrăit, cufundat în istorii trăite de alții. A șasea carte era a artistului, care corectează greșelile lumii, iar ultima istorisea despre marele înțelept, un motan cu mustăți aurii și ochi de topaz. Spre surprinderea mea, acesta se născuse în „Pădurea albastră”, un loc legendar, despre care oamenii credeau că e tărâmul tuturor viselor, din care cauză numele fusese luat de un număr copleșitor de cofetării, cafenele și librării.

Chiar și-o școală își luase numele ăsta.

a. Are vreo semnificație această ordine? Justifică.

b. Care dintre cele șapte cărți ți-a atras atenția în mod deosebit? De ce?

c. Prezența cifrelor 7 și 3 are vreo însemnătate? Unde ai mai întâlnit aceste cifre?

d. Cum interpretezi sintagma marele înțelept?

e. De ce crezi că ultima carte e a motanului înțelept? Ce ar reprezenta aceasta?

f. La ce te duce cu gândul sintagma Tărâmul tuturor visurilor?

13. Provocare! Imaginează-ți că ești unul dintre locuitorii „spațiului legendar Pădurea albastră”. Primești un mesaj misterios pe telefon în care ți se spune că ai fost selectat să realizezi harta acestui loc. Cartografiază acest loc, alegând culori sugestive, simboluri specifice etc.

14. Fii inventator! Inventează un joc cu titlul Pădurea albastră. În crearea jocului, vei avea în vedere:

să valorifici cel puțin un element din text; două-trei idei care pot fi transformate în reguli ale jocului; să inventezi patru-șase elemente de joc (cărți de joc, pioni, zaruri etc.);

să pui în joc un obiect luat dintr-o călătorie și care s-ar potrivi;

să menționezi numărul de jucători;

să precizezi categoria de vârstă căreia i se adresează jocul.

15. Lucrați în echipă! Formați echipe de 3-4 elevi. Recitiți textul Pădurea albastră de Doina Ruști și apoi realizați harta mentală a textului. În alcătuirea ei vă puteți raporta la următoarele elemente: temele, reperele spațio-temporale, personajele și trăsăturile lor, citate semnificative, simboluri sugestive, „3 idei de dat mai departe” etc.

Reține!

 Harta mentală (în engleză, mind map) reprezintă ierarhic idei și concepte; ajută la o mai bună sintetizare și structurare a informației. De obicei, o hartă mentală este concepută în jurul unui singur concept central, reprezentat printr-o imagine și/sau un cuvânt, la care se conectează, prin intermediul linkurilor/legăturilor, alte concepte importante, de care, la rândul lor, sunt conectate ramuri cu alte concepte.

 Harta mentală trebuie să fie:

Portofoliu

Redactează un text de 100-150 de cuvinte, în care să valorifici ideea lui Gianni Rodari din Gramatica fanteziei: „Ce s-ar întâmpla dacă un crocodil ar bate la ușa voastră, cerându-vă un pic de rozmarin?”. Introdu în creația ta elemente specifice literaturii fantastice, inserând și din cele întâlnite în textul Doinei Ruști.

Textul

multimodal (actualizare). Enciclopedia

Prelectură

1. Recitește următoarele fragmente din textul Pădurea albastră, de Doina Ruști, și notează cele mai importante informații despre această pădure. Ce elemente ți-au captat atenția? Justifică.

A Știi de unde vin eu acum, Atinia? Direct din pădurea albastră!

Așa începea. Fiecare zi era altfel, cu alte personaje, cu alte întâmplări. Totul acolo era de un albastru neobișnuit, un pic turcoaz, un pic indigo, iar printre copaci, mai ales lângă cei întunecați la culoare, se mișcau siluete înalte. Pe la amiază apăreau fete cu părul de iederă, care butonau telefoane – cum nici n-ai visat, Atinia, mi se confesa el, ca și cum mintea mea ar fi fost plină de butoane și de de rețele.

B Începusem să visez pădurea albastră, populată de ființe nemaivăzute, care vorbeau limbi misterioase și stăteau tolănite în fotolii de pluș. Băutura preferată a locuitorilor acestei păduri era preparată de marele djinn, care știa să amestece 20 de ingrediente secrete. Oricine lua o picătură căpăta darul rar de-a intra în conversații celeste, cu ființele de deasupra pădurii.

C Ohoo! Atinia, adeseori vor să știe prețul dorințelor ori să asculte un cântec, căci în pădure e plin de păsări. Iar între ele există o mierlă, cu o voce uluitoare, îmbrăcată în haina marilor vrăjitori: de câte ori vrea, poate să dispară și apoi să reapară instantaneu în alt copac. Există acolo și un glob de cristal, în interiorul cărui trăiește un greier. Pare, obișnuit, dragă Atinia, dar să știi că, de fapt, e un program IT de ultimă oră, care scrie romane, imită actori și transformă în film orice text.

2. Ai mai citit undeva informații despre o (asemenea) pădure?

3. Ai văzut o astfel de pădure? Dacă da, ce te-a atras la ea?

4. Scrie un text de 30-50 de cuvinte, în care să prezinți pădurea menționată la exercițiul 3, precizând locul unde se află, în ce zonă este situată, ce elemente specifice are.

5. Textului tău i se pot adăuga imagini? Dar o hartă?

Lectură

Postlectură

1. Ce te-a atras în mod deosebit la pagina prezentată?

2. Unde este situată Pădurea Hoia-Baciu?

3. De unde provine această denumire?

4. Numește două informații despre acest loc care ți-au stârnit curiozitatea.

5. Cine este autorul acestui tip de text?

6. Cum ți s-a părut lectura acestui text? Argumentează.

7. Cui i se adresează un astfel de text? Selectează din lista următoare: a. unui turist;

Reține!

b. unui sportiv; c. unui pădurar; d. niciunei categorii enunțate; e. oricărei persoane interesate de domeniul respectiv.

8. Din ce categorie de texte face parte această pagină? Alege dintre următoarele variante, motivându-ți răspunsul: a. literar; b. nonliterar; c. continuu; d. discontinuu; e. multimodal.

 Textul multimodal este textul în care sunt combinate mai multe modalități de a transmite informația: cuvinte, sunete, gesturi, imagini etc.

 Enciclopedia este un compendiu care conține numeroase informații sistematizate din toate ramurile cunoașterii. Ea poate fi: generală (conține articole din toate domeniile) sau specializată (conține informații dintr-un singur domeniu). Enciclopedia poate fi tipărită sau se poate găsi online

 Textul enciclopedic este multimodal. În textul enciclopedic tipărit, explicațiile sunt însoțite de fotografii, desene, scheme, hărți, iar în textul enciclopedic online, informațiile sunt transmise atât lingvistic, cât și vizual (animații) și auditiv (fragmente muzicale etc.).

Articolele enciclopedice conțin trimiteri bibliografice la lucrările utilizate. Wikipedia este o enciclopedie online liberă, cu acces gratuit, creată în 2001 și dezvoltată în mod colaborativ de voluntari. Oricine poate edita un articol din Wikipedia.

Aplică!

1. Precizează cel puțin o asemănare și o deosebire între cele două opere, Pădurea albastră de Doina Ruști, și Pădurea Baciu-Horia . Notează-le în caiet.

2. Lucrați în perechi! Grupați-vă câte doi. Căutați informații despre Pădurea Hallerbos, numită și Pădurea albastră. Realizați apoi o pagină de enciclopedie, tipărită sau digitală, referitoare la această pădure.

TEXT AUXILIAR

Prelectură

1. Privește imaginile de mai jos și gândește-te la câte un titlu sugestiv pentru fiecare dintre ele. Descrie fiecare imagine printr-un cuvânt-cheie.

2. Plasează fiecare imagine într-un spațiu și timp.

3. Privește imaginea alăturată și răspunde cerințelor date.

a. Ce crezi că face pisica printre cărți? Ar putea citi?

b. La ce se gândește?

c. Ce cărți consideri că ar prefera o pisică? Justifică.

Lectură

Motanul care voia

să salveze cărțile

de Sosuke Natsukawa

PRIMUL LABIRINT: Omul care sechestra cărțile

Ascuns în capătul unei străduțe din partea veche a orașului, anticariatul 1 Natsuki e o prăvălie micuță, cu o arhitectură 2 specială.

Un coridor lung și îngust leagă ușa de la intrare de peretele din spate. Coridorul e străjuit, de-o parte și de alta, de rafturi cu cărți ce se înalță semețe până la tavan, de care atârnă câteva lustre retro, luminând slab podeaua lucioasă. […]

„Cărțile au puterea lor” – așa obișnuia să-i spună mereu bătrânul.

A fost tăcut din fire, dar când discuta despre cărți, se entuziasma: ochii lui înguști începeau să strălucească, râdeau, iar vorbele pe care le rostea îi trăda dragostea pentru cărți.

„Există povești vechi, copleșitoare, puternice, care au învins timpul. Întotdeauna să citești multe cărți care au puterea să schimbe lumea. De vei face asta, cărțile îți vor fi prietene, te vor încuraja mereu și nu te vor lăsa la greu.”

Este un scriitor și medic japonez din Nagano. Cartea sa de debut, Kamisama no Karute, a fost distinsă cu Shogakukan Fiction Prize și Japan Booksellers Award. Publicat în 2017, romanul Motanul care voia să salveze cărțile (Hon o mamoro to suru neko no hanashi) a devenit, în scurt timp, un bestseller național și internațional, apreciat de critici și de public, deopotrivă, și tradus în 38 de limbi.

Sosuke Natsukawa (n. 1978)

Rintaro ridică din nou privirea spre pereții anticariatului, înțesați până în tavan de rafturile încărcate cu cărți. În anticariatul Natsuki nu se vând bestsellere, nici benzi desenate sau reviste la modă. Așa a fost dintotdeauna. […]

Anticariatul bunicului a fost refugiul 3 perfect pentru Rintaro. Băiatul retras și tăcut, care nu s-a simțit niciodată în largul său la școală, obișnuia să vină la anticariat, unde citea din scoarță în scoarță tot ce-i cădea în mână. Dar în câteva zile își va lua rămas-bun de la spațiul care a fost atâția ani un refugiu pentru el, un templu 4 al liniștii în care s-a retras întotdeauna.

Îngrozitoare poveste, bunicule, murmură Rintaro.

Dintr-o dată, clinchetul cristalin al vechiului clopoțel atârnat la ușă îl smulge din visare. Într-o zi obișnuită, l-ar anunța că tocmai a intrat un client, dar acum, pe ușă e pusă plăcuța pe care e scris „Închis”. Soarele a asfințit, întunericul s-a lăsat. […]

„Poate doar mi s-a părut”, își spune în gând, întorcând privirea spre rafturile cu cărți.

Al naibii de deprimantă prăvălie, zău…

Rintaro tresare și întoarce capul spre ușă: nimeni.

Mda… Superbă colecție de cărți… Mare păcat că se decolorează între pereții ăștia întunecați…

Vocea vine dinspre peretele din spate al anticariatului. Băiatul întoarce repede capul, dar nu vede pe nimeni. Ba da, e cineva: o pisică tărcată. Mare, durdulie, cu blana brăzdată de dungi roșcate și cafenii. E o pisică obișnuită. Dungile pornesc de la jumătatea capului, se întind pe spate și pe coadă, însă blana de pe burtă și labe este albă, imaculată. În lumina slabă din anticariat, ochii ei, privindu-l intens pe Rintaro, strălucesc ca două mărgele de jad 5 .

O pisică?! Strigă uimit băiatul, neputând să-și ia ochii de la coada lungă a felinei, arcuindu-se și legănându-se grațios.

Așa, și? De ce comentezi? Nu-ți convine sau ce?

Nu încape îndoială: pisica i-a răspuns! Rintaro e șocat, dar reușește să-și păstreze calmul. […]

Mustățile lungi ale felinei tărcate tremură ușor.

Ce-i cu tine, puștiulică? Ce te holbezi așa? Te-a lăsat vederea?

O voce hotărâtă, dârză, tupeistă.

Păi, știi… știu și eu…, se bâlbâie Rintaro. E drept că nu văd eu prea bine, dar, chiar și așa, pot vedea în fața mea o pisică vorbind… ca un om!

Splendid! În sfârșit te-ai prins! Răspunde felina, dând din cap cu un aer afectat. Să mă prezint: mă numesc Tigruț. Și sunt motan. După cum vezi, sunt un motan tărcat.

Ce poate fi mai bizar decât un motan care vorbește din senin și spune cum îl cheamă? Rintaro își păstrează cumpătul și se prezintă.

Eu sunt Natsuki Rintaro.

Ei, las că știu. Ești noul proprietar al anticariatului Natsuki. Generația a doua. Corect?

Noul proprietar?

Băiatul e confuz. E prima oară când aude asta.

Să mă ierți că-ți zic, dar eu sunt doar un simplu licean, retras din fire, căruia îi place să stea departe de lume. Bunicul meu știa fiecare carte de aici, dar acum… nu mai e.

Nicio problemă! Eu am treabă cu tine, noul patron, îi spune motanul plin de el, privindu-l insistent și mijind ochii ca niște mărgele de jad, înainte să spună iute: Am nevoie de ajutorul tău! […]

Există un loc unde niște cărți au fost sechestrate 6 . Cărți?

Ești papagal sau ce? […]

Fără să-i pese de chipul crispat al băiatului, Tigruț continuă să vorbească.

E musai să salvăm cărțile luate prizoniere, repetă motanul și mărgelele de jad îi strălucesc și mai intens. Aliază-te cu mine, ajută-mă să le eliberez!

Rintaro se uită lung la motanul tărcat, dar nu scoate o vorbă. […]

Mă asculți? Uite cum stă treaba, băiețică. Îți spun încă o dată: am nevoie de tine ca să salvez cărțile!

Îmi repeți întruna că ai nevoie de mine, dar…, zice Rintaro, apoi se oprește, ca să-și aleagă cu grijă următoarele cuvinte. Nu cred că te pot ajuta. […]

Băiețică, ție nu-ți plac cărțile? îl întrerupse Tigruț, spulberând cu glasul său gutural de data asta, da, în același timp calm și hotărât, vorba molcomă și blândă a lui Rintaro.

Păi… Da, firește că-mi plac cărțile…

Și dacă-ți plac, de ce te mai codești atâta?!  […] Deci mă ajuți sau nu?

Păi, am voie să te refuz? îl întrebă băiatul lăsând capul ușor într-o parte, cu un aer suspect.

Ai, răspunde scurt și rapid Tigruț. Dar să știi că am să fiu al naibii de dezamăgit dacă o faci, adăugă motanul, cu amărăciune-n glas. […]

Nimic din toate astea nu pare să aibă vreo noimă pentru el, însă, chiar și așa, recunoaște că nu-i displace ce spune motanul și nici felul în care se comportă. Îndrăzneala și felul direct în care vorbește acesta îl fascinează pe băiat.

Oricât ar vrea, nu-și poate scoate din minte ideea că Tigruț seamănă atât de bine cu răposatul său bunic.

Și ce trebuie să fac?

Să vii cu mine. Asta-i tot. Unde?

Gata cu întrebările, puștiule! Hai odată!

Motanul se răsucește și o ia la pas, călcând ușor nu spre ușa scăldată în lumina de afară, ci spre capătul întunecat al coridorului.

Încordat și confuz, Rintaro îl urmează. După câțiva pași, își dă seama că ceva nu e în regulă. […]

Cu fiecare pas pe care-l fac Tigruț și Rintaro, un văl de lumină albăstruie se lasă tot mai greu peste coridor. Deodată, o lumină albă, orbitoare învăluie anticariatul.

*

Raze strălucitoare, crengi legănându-se în vânt. Lumina se risipește, iar Rintaro se trezește în mijlocul unui peisaj superb. […] Și sub ramuri… Băiatul mijește ochii.

O poartă… […]

Dicționar

1 anticariat (s. n.) – magazin în care se vând cărți vechi.

2 arhitectură (s. f.) – stilul, caracterul, planul unei (sau a unor) clădiri; felul în care este construit sau alcătuit ceva.

3 refugiu (s. n.) – loc de adăpostire în caz de pericol, adăpost, azil; fig. consolare, alinare, mângâiere.

4 templu (s. n.) – edificiu consacrat găzduirii unor divinități și destinat practicării unui cult religios; sanctuar central al cultului evreiesc de pe Muntele Moria din Ierusalim.

5 jad (s. n.) – piatră semiprețioasă compusă din silicat natural de aluminiu, calciu și magneziu, de culoare albă-verzuie până la verde închis, cu luciu sticlos, folosită la confecționarea unor obiecte de artă; obiect de artă făcut din această piatră.

6 sechestrat (adj.) – reținut cu forța.

Postlectură

1. Notează, în caiet, doi indici spațiali și doi temporali.

2. Menționează tema textului, justificându-ți alegerea.

3. Formulează o idee principală și una secundară pentru primul capitol.

4. Precizează, într-un enunț, de ce anticariatul bunicului a fost refugiul perfect pentru Rintaro.

5. Explică, într-un text de minimum 30 de cuvinte, semnificația sintagmei Cărțile au puterea lor

6. Caută cel puțin trei proverbe despre carte și alege unul dintre acestea care consideri că se potrivește textului, motivând alegerea făcută.

7. Ce semnificație atribui titlului? Scrie răspunsul tău în două-trei enunțuri.

8. Lucrează împreună cu colegul tău de bancă: alcătuiți câte un acrostih* pentru CARTE, respectiv pentru MOTAN. Fiți creativi!

9. Precizează personajele care participă la întâmplare și notează pentru fiecare dintre ele o trăsătură fizică și una morală.

10. Ce relație există între cele două personaje? Argumentează răspunsul.

11. Consideri că lectura poate avea un impact puternic asupra unei persoane? Motivează-ți răspunsul, în 50-100 de cuvinte, valorificând textul dat.

Dicționar

* acrostihul (s. n.) – poezie/scurtă compunere în versuri/strofă astfel construită încât prima literă a versurilor, citite vertical, să alcătuiască un cuvânt (nume propriu, dedicație, anotimp etc.) sau o propoziție.

12. Notează, în caiet, cel puțin o asemănare și o deosebire între cele două opere, Pădurea albastră de Doina Ruști și Motanul care voia să salveze cărțile de Sosuke Natsukawa.

13. Asociază fragmentul din Motanul care voia să salveze cărțile de Sosuke Natsukawa cu un alt text literar studiat la clasă sau citit ca lectură suplimentară, prezentând, în 50-100 de cuvinte, un personaj asemănător, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

14. Scrie un text de 100-150 de cuvinte, în care să continui fragmentul următor, folosind cel puțin două tipare textuale învățate: Raze strălucitoare, crengi legănându-se în vânt. Lumina se risipește, iar Rintaro se trezește în mijlocul unui peisaj superb. [...] Și sub ramuri... Băiatul mijește ochii. O poartă...

Structuri textuale: secvențe de tip explicativ

Descoperă!

Scanează codul QR pentru a asculta în variantă audio fragmentul (https://voxa.ro/audiobooks/douazeci-de-mii-de-leghe-sub-mari) din romanul Douăzeci de mii de leghe sub mări de Jules Verne. Răspunde oral la întrebările date.

◗ Ce se explică?

◗ Cine explică?

Reține!

◗ De ce explică?

◗ Cum explică?

 Secvențele explicative transmit informații pentru înțelegerea unui eveniment, a unor idei, noțiuni probleme sau oferă explicații despre cauzele producerii unui fenomen.

Ele răspund la întrebările de ce?, cum?, din ce cauză?

Secvențele explicative pot face referire la întâmplări, la relația cauză-efect și pot cuprinde, de asemenea, opinii personale. Ele se folosesc atât în texte literare, cât și în cele nonliterare (instrucțiuni, schițe, prospecte, rețete etc.), scrise sau orale.

 Textul explicativ este obiectiv; se folosesc persoana a III-a și verbul la timpul prezent, se utilizează cuvinte cu sens propriu, aparținând unui anumit domeniu de activitate, se folosesc conectori logici cauză-efect (exemple: pentru că, deoarece, fiindcă, întrucât, deci, așadar etc.).

Tipuri de texte explicative: articolul de dicționar, prospectul de medicamente, rețeta, schema etc.

Aplică!

1. Recitește textul Pădurea albastră de Doina Ruști și transcrie din el două secvențe explicative. Răspunde oral la întrebările de ce?, din ce cauză?.

2. Rețetă motănească. Concepe un text explicativ oral în care să imaginezi o rețetă de mâncare pentru una dintre pisicile din cele două texte studiate în această unitate.

3. Explică oral jocul de familie preferat. Folosește termeni din câmpul lexical specific acestuia. Pe măsură ce un coleg explică se pot adresa întrebări lămuritoare.

4. Lucrați în perechi! Grupați-vă câte doi. Imaginați-vă că vreți să ajungeți în Pădurea albastră. Explicați, într-un text oral, de ce mergeți acolo și cum ajungeți în acel loc.

Atitudini comunicative: respect, toleranță

Explorează!

1. Scrie în caiet acele cuvinte care consideri că reprezintă valori morale și culturale. iubire respect minciună prejudecată toleranță discriminare lenevire egoism

2. Privește cu atenție imaginile de mai jos. Descrie-le printr-un cuvânt.

3. Alege din galeria atitudinilor pe aceea care consideri că se potrivește fiecărei imagini de la exercițiul  2. Scrie câte un enunț care să reflecte atitudinea persoanelor din imagini.

Reține!

Lipsă de respect

To leranței

 Atitudinile reprezintă o stare de spirit pe care o manifestă un individ sau un grup față de o persoană sau un obiect. În aceeași situație, două persoane pot avea atitudini diferite. Într-o comunicare este necesar să se facă distincție între atitudine și comportament. Comportamentele pot fi prosociale (cele pozitive) și antisociale (cele negative).

 Atitudini pozitive, care reflectă comportamente pozitive, sunt: toleranța, respectul, responsabilitatea, înțelegerea etc.

 Respectul reprezintă atitudinea de apreciere față de o persoană, față de o idee etc. Respectul se poate exprima verbal sau nonverbal, prin gesturi.

 Toleranța reprezintă atitudinea de a accepta fără a judeca persoane, opinii, idei, rase etc. diferite de ale noastre și cu care nu suntem de acord. Ea are în vedere respectul libertății altuia, al modului său de gândire și de comportare.

Aplică!

Într-un dialog, o persoană dovedește toleranță dacă:

◗ manifestă curiozitate față de subiectul discuției;

◗ acceptă puncte de vedere diferite;

◗ nu-i jignește pe cei care au opinii diferite;

◗ dovedește flexibilitate și se adaptează diferitelor situații.

1. Numește o carte și un film în care personajele au dat dovadă de respect și de toleranță. Menționează secvențele în care sunt evidente acestea.

2. Dă două exemple din viața de zi cu zi când trebuie să manifești toleranță.

Etapele scrierii

Explorează!

1. În textul Pădurea albastră de Doina Ruști se menționează cartea Cei trei muschetari. Ai citit-o? Dacă da, răspunde la întrebările date.

a. Cine este autorul?

b. Câte volume are?

c. Ce teme abordează?

d. Din ce colecție face parte?

2. De unde ai aflat informațiile cerute la exercițiul 1?

3. Nu ai citit cartea, dar înainte de a o citi/cumpăra, dorești să afli câte ceva despre ea. De unde te informezi?

4. Ai citit o carte care ți-a plăcut foarte mult și vrei să o faci cunoscută și altora. La ce elemente ai face referire?

Reține!

Recenzia este un text nonliterar, o prezentare pe scurt a unei opere literare sau științifice, care conține comentarii și aprecieri critice.

Structura unei recenzii

Pentru redactarea unei recenzii, se ține cont de etapele structurării acesteia, și anume:

1. Introducerea va conține o prezentare succintă a cărții, în care se vor menționa date tehnice despre carte: autor, titlu, gen (fantezie, SF, polițistă, aventură și mister, romantism, istorie, suspans și thriller etc.), editura, număr de pagini, structura lucrării, categoria de vârstă căreia se adresează;

2. Cuprinsul, care conține:

 prezentarea pe scurt a cărții, cu menționarea ideilor/aspectelor principale, a temelor;

 comparația cărții cu alte creații ale autorului;

 evidențierea punctelor tari și slabe ale cărții;

 formularea unor opinii personale (ce a plăcut, ce nu a plăcut, ce e interesant/ neinteresant, ce emoții a provocat cartea etc.).

3. Încheierea reprezintă formularea unei concluzii în legătură cu ideile menționate și a unei recomandări (pozitive sau negative) către publicul cititor. Și în cazul redactării unei recenzii se are în vedere respectarea etapelor scrierii: pregătirea

Aplică!

pentru redactare, scrierea ciornei, revizuirea, editarea și publicarea.

a. Pregătirea pentru redactare presupune alegerea cărții căreia i se va face recenzia.

b. Scrierea ciornei constituie prima redactare a conținutului, cu toate etapele structurării.

c. Etapa revizuirii implică mai mulți pași.

ü Se adaugă detalii sau se șterge ceea ce este inutil. Nu dezvălui punctul culminant și deznodământul cărții, pentru a nu anula interesul pentru carte!

ü Se verifică claritatea ideilor și logica exprimării.

ü Se examinează vocabularul folosit, urmărindu-se evitarea repetițiilor și eliminarea pleonasmelor și a cacofoniilor.

ü Se analizează topica frazelor și se reface, dacă este cazul.

ü Se corectează ortografia și punctuația.

d. Editarea urmărește așezarea corectă a textului în pagină (titlul centrat, inserarea imaginilor corespunzătoare).

e. Publicarea presupune ca textul să fie publicat într-o revistă, pe un site sau să fie citit în fața unui public.

Redactează recenzia uneia dintre cărțile fantastice sau de aventură citite de tine. Vei realiza recenzia ținând cont de etapele scrierii și de structura unei recenzii. După ce ai finalizat-o, o poți face cunoscută colegilor.

STRUCTURI TEXTUALE: SECVENȚE DE TIP EXPLICATIV

Explorează!

1. Privește cu atenție textul multimodal alăturat, citește textul și observă imaginile.

2. Răspunde la întrebările:

a. Ce transmite textul?

b. Cum se transmite informația?

c. De ce se transmit aceste informații?

d. Ce deosebiri există intre tipurile de pădure menționate în text?

e. Din ce cauză multe plante și animale nu pot supraviețui în regiunile polare?

Amintește-ți!

 Într-un text, secvențele explicative transmit informații pentru a înțelege cum și de ce s-a produs ceva.

 Textul explicativ este obiectiv; se folosesc persoana a III-a și verbul la timpul prezent, se utilizează proprietatea termenilor, cuvintele aparțin unui anumit domeniu de activitate, se folosesc conectori logici cauză-efect (exemple: pentru că, deoarece, fiindcă, întrucât, deci, așadar etc.).

Aplică!

Lucrați în echipă! Imaginați-vă că veți călători în una dintre zonele lumii. Stabiliți un traseu al călătoriei și o hartă a acestui traseu. În realizarea acesteia, veți folosi două obiecte pe care le-ați luat dintr-o călătorie și un element care vă este de ajutor. Concepeți un text explicativ care să însoțească harta.

Explorează!

Verbul. Tipuri de verbe (actualizare)

Notează în caiet doar verbele și menționează ce indică ele: un coridor, se aflau, cărțile, dormiseră, intens, de la, pornesc, strigă, mărgele, aș citi, ochii, grațios, uimit, motanul, am, de tine, să salvez, mai greu.

Descoperă!

1. Notează cât mai multe acțiuni pe care le pot face împreună Tigruț și Rintaro.

2. Menționează ce părți de vorbire sunt cuvintele notate la exercițiul anterior.

3. Recitește fragmentul și rezolvă cerințele date.

Există povești vechi, copleșitoare, puternice, care au învins timpul. Întotdeauna să citești multe cărți care au puterea să schimbe lumea. De vei face asta, cărțile îți vor fi prietene, te vor încuraja mereu și nu te vor lăsa la greu.

În anticariatul Natsuki nu se vând bestsellere, nici benzi desenate sau reviste la modă. Așa a fost dintotdeauna.

Anticariatul bunicului a fost refugiul perfect pentru Rintaro.

a. Notează toate verbele din text.

b. Precizează valoarea verbului a fi din enunțul Așa a fost dintotdeauna.

c. Indică două verbe auxiliare și menționează ce rol au.

d. Identifică verbul copulativ și precizează cum l-ai recunoscut.

 Verbul este partea de vorbire flexibilă care indică acțiunea, starea sau existența.

Verbul poate fi:

 predicativ (poate alcătui singur un predicat):

Băiatul venea la anticariat.

 nepredicativ (nu formează singur predicatul):

 auxiliar (ajută la formarea modurilor și timpurilor compuse):

a avea – timpul perfect compus și modul condițional-optativ (eu am citit/eu aș citi); a vrea – timpul viitor (eu voi citi);

a fi – timpul viitor anterior la modul indicativ și timpul perfect la modurile conjunctiv și condițional-optativ (voi fi citit, să fi citit, aș fi citit);

 copulativ (intră în componența unui predicat nominal – face legătura dintre subiect și numele predicativ): Rintaro este trist. Verbul a fi poate fi:

 predicativ (În anticariat sunt multe cărți vechi.; Cartea a fost 10 lei.)

 auxiliar (Să fi ascultat de bunic, ar fi reușit.)

 copulativ, când nu se poate înlocui în context cu a se afla, a exista, a se produce, a se întâmpla, a costa, a dura (Rintaro este licean.)

 Alte verbe copulative

În afară de verbul a fi, care este copulativ de cele mai multe ori, alte verbe copulative sunt:

 a deveni este mereu copulativ (Fratele meu a devenit medic.);

 a ajunge, a ieși, a se face când au sensul a deveni (La terminarea facultății, el va ajunge inginer. A ieșit avocat, așa cum și-a dorit de mult timp. S-a făcut fotbalist.);

 a părea când în propoziție există subiect (Ea părea grijulie.);

 a rămâne când nu are sensul de a sta într-un loc (După atâția ani, a rămas neschimbat.);

 a însemna când nu are sensul a nota (Copiii înseamnă mult pentru părinți.).

Reține!

Aplică!

1. Privește cele două imagini alăturate și alcătuiește pentru fiecare câte trei enunțuri în care să utilizezi un verb predicativ, unul copulativ și altul auxiliar.

2. Alcătuiește enunțuri, astfel încât următoarele forme verbale să aibă valoarea indicată:

verb predicativ

am verb predicativ erau verb copulativ voi verb auxiliar verb auxiliar verb predicativ verb predicativ

3. Scrie enunțurile date pe caiet. Subliniază cu roșu predicatele verbale și cu verde pe cele nominale.

a. A ieșit la plimbare.

b. Bunicii au însemnat totul pentru ea.

c. Pare că plouă.

d. Am ajuns în tabără.

Explorează!

e. Lăstarul s-a făcut un copăcel frumos.

f. În text sunt multe verbe.

g. A ieșit premiant.

Notează câte un sinonim pentru grupurile de cuvinte subliniate.

a. Și-a dat seama că a greșit.

b. Și-a adus aminte de ședință cu întârziere.

c. I-a părut rău că a lipsit.

Locuțiunea verbală este grupul unitar de cuvinte care are rolul unui verb și care conține un verb. Locuțiunea verbală al cărei verb are categoria modului îndeplinește în propoziție funcția de predicat verbal. Reține!

Aplică!

1. Scrie verbe sinonime pentru locuțiunile verbale date. a face rost a băga în seamă a-și da seama a da comenzi a avea haz a se da de-a dura

2. Alcătuiește enunțuri cu locuțiunile următoare: a se face de râs, a sta de vorbă, a da zor, a da de veste, a face

din țânțar armăsar

3. Lucrați în perechi! Grupați-vă câte doi. Găsiți cât mai multe locuțiuni care să conțină verbele: a da, a face, a lua.

4. Scrie în caiet enunțurile și completează-le cu locuțiunea corespunzătoare.

a. I-a spus că nu vrea … .

b. versurile poeziei.

c. Neconvenindu-i ce a spus, l- … .

d. Fiindcă … , a întârziat la ședință.

e. … la ușa clasei

a ține minte a ține de vorbă a sta de șase

a lua peste picior a-și bate capul

5. Analizează predicatele nominale, după modelul dat.

Feciorul mai mic al Reei, crescut în Creta, pe ascuns, era la vârsta bărbăției. Se povestește că în vremea cât mai era încă micuț, un cârd de albe porumbițe zburau în fiecare zi pe țărmul marelui Ocean și-i aduceau de-acolo-n ciocuri o hrană dulce, minunată, ce se chema ambrozie. […] Cum a mâncat ambrozia

și a sorbit nectarul dulce, zeul Apolo s-a făcut un tânăr de o frumusețe cum nu se mai văzuse încă, până atunci, nici în Olimp.  […] Era divina Afrodita. Purtată de Zefir, zeița a tot plutit pe apa mării, până în Cipru – insulă ce i-a rămas de- a pururi dragă.

(Alexandru Mitru, Legendele Olimpului)

Model: era micuț = predicat nominal, alcătuit din verbul copulativ a fi, modul indicativ, timpul imperfect, persoana a III-a, numărul singular, și numele predicativ micuț, exprimat prin adjectiv propriu-zis, numărul singular, genul feminin, cazul nominativ, gradul de comparație pozitiv.

Modurile și timpurile verbului (actualizare)

Explorează!

1. Menționează verbele din exemplele date și precizează cum consideră vorbitorul acțiunea.

Rintaro a vorbit cu motanul.

Ascultă-l pe Leo!

Nu trebuie să cutreieri singur străzile pustii.

Ar merge în Pădurea albastră.

2. Grupează verbele din textul următor în funcție de mod și de timp. Când voiam să știu ceva, evitam s-o întreb pe tăntica. Așteptam să apară Leo, iar el butona telefonul și găsea repede tot ce doream. Știa dacă va fi soare sau dacă o să plouă, citeam despre țări îndepărtate, despre crime și comori descoperite într-un dulap aruncat la gunoi. (Doina Ruști, Pădurea albastră)

3. Precizează formele de imperativ ale următoarelor verbe (atât cele afirmative, cât și cele negative): a întreba, a fi, a duce, a descoperi, a crea.

4. Scrie enunțurile în caiet și subliniază forma corectă a verbelor evidențiate:

a. Aștepta autobuzul și-l întâlni/întâlnii pe colegul lui de bancă.

b. Nu face/nu fă gălăgie!

c. Mama îl privii/privi mirată pe Andrei.

d. Mi- ar plăcea/place să mănânc înghețată cu fistic.

Amintește-ți!

Modul este forma pe care o ia verbul pentru a arăta cum consideră vorbitorul acțiunea.

Modurile verbului sunt indicativ, imperativ, conjunctiv, condițional-optativ.

◗ Modul indicativ arată o acțiune reală, sigură. Este singurul mod care are forme pentru toate timpurile (trecut, prezent, viitor).

Timpurile modului indicativ sunt:

 prezent: pictez, pictezi, pictează, pictăm, pictați, pictează;

 imperfect: pictam, pictai, picta, pictam, pictați, pictau;

 perfect compus – alcătuit din formele verbului auxiliar a avea + participiul verbului de conjugat: am pictat, ai pictat, a pictat, am pictat, ați pictat, au pictat;

 perfect simplu: pictai, pictași, pictă, pictarăm, pictarăți, pictară. Perfectul simplu este timpul povestirii la persoana a III-a; în prezent, se folosește în vorbirea regională, în Oltenia, Banat și Crișana;

 mai-mult-ca-perfect: pictasem, pictaseși, pictase, pictaserăm, pictaserăți, pictaseră;

 viitorul are formele:

– viitor standard: voi picta, vei picta, va picta, vom picta, veți picta, vor picta;

– viitor de limbă vorbită: am să pictez/o să pictez;

– viitor popular: oi picta, or picta;

– viitor anterior: voi fi pictat, vei fi pictat, va fi pictat, vom fi pictat, veți fi pictat, vor fi pictat

◗ Modul imperativ exprimă un ordin, o poruncă, un îndemn, un sfat, o rugăminte. Are forme doar pentru persoana a II-a, singular și plural. Nu are forme specifice de timp.

Imperativul are formă:

 afirmativă (Pictează!, Pictați!);

 negativă (Nu picta!, Nu pictați!).

MODUL CONJUNCTIV. MODUL CONDIȚIONAL-OPTATIV (ACTUALIZARE)

Explorează!

1. Completează în caiet enunțurile date și subliniază formele verbale găsite.

Îmi place să  … . Știu să   … . Vreau să  Să   , îmi prezentam și eu proiectul.

2. Dacă ai fi

 un instrument muzical,  o pasăre, ce ai vrea să fii? ce ai dori să fii?  un anotimp, ce ai fi?

 o mireasmă, ce ai fi?

3. Răspunde, în câte un enunț, la întrebările de mai jos.

a. Ce ai fi făcut în locul lui Rintaro?

b. Ce s-ar fi întâmplat dacă motanul nu ar fi salvat cărțile?

4. Ce arată formele verbale subliniate de tine la exercițiul 1?

Amintește-ți!

◗ Modul conjunctiv arată o acțiune posibilă, realizabilă.

Marca gramaticală a modului conjunctiv este conjuncția să.

Timpurile modului conjunctiv sunt:

 prezent – alcătuit din conjuncția să + forme identice cu cele de indicativ prezent ale verbului de conjugat, cu excepția persoanei a III-a, singular și plural: să pictez, să pictezi, să picteze, să pictăm, să pictați, să picteze;

 perfect – alcătuit din conjuncția să + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat; are aceeași formă la toate persoanele, la ambele numere: să fi pictat.

◗ Modul condițional-optativ exprimă o acțiune dorită sau o acțiune posibilă, dar care depinde de o condiție.

Timpurile modului condițional-optativ sunt:

 prezent – format cu verbul auxiliar a avea + forma de infinitiv a verbului de conjugat: aș picta, ai picta, ar picta etc.

 perfect – format cu verbul auxiliar a avea + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat: aș fi pictat, ai fi pictat, ar fi pictat.

Aplică!

1. Scrie pe caiet verbele din textul dat, apoi menționează modul și timpul la care se află.

Am dat cât am putut din brațe încercând cu disperare să-mi regăsesc echilibrul, dar la nimic nu mi-au servit efemerele aripi. Și aș fi căzut în apele întunecate, dacă o coardă groasă, mult mai groasă decât brațul meu, nu m-ar fi prins la jumătatea drumului.

(Rui Zink, Cititorul din peșteră)

2. Trece la timpul perfect simplu verbele utilizate la prezent în text.

Un coridor lung și îngust leagă ușa de la intrare de peretele din spate. Coridorul e străjuit, de-o parte și de alta, de rafturi cu cărți ce se înalță semețe până la tavan, de care atârnă câteva lustre retro, luminând slab podeaua lucioasă.

(Sosuke Natsukawa, Motanul care voia să salveze cărțile)

3. Transcrie pe caiet enunțurile în care verbele a fi și a avea sunt auxiliare. Menționează modul verbelor în construcția în care acestea sunt utilizate.

a. Am un nou animal de companie.

b. Să fi mers cu noi, trăiai experiențe deosebite.

c. A făcut voluntariat la adăpostul de animale.

d. Să fii atent la toate explicațiile!

e. Aș fi participat la concurs, dacă nu eram plecat.

f. Mi-aș fi dorit să fi fost acasă când a plecat.

4. Menționează timpul verbelor la modurile conjunctiv și condițional-optativ din enunțurile de mai jos.

a. Să fi învățat mai mult, n-ai fi avut emoții acum.

b. Mi-ar fi plăcut să mă plimb pe străzile pietruite ale cetății.

c. Maria ar dori să meargă la concert.

d. Ți-ar fi plăcut să fi ascultat muzică simfonică?

5. Notează forma corectă a verbelor din enunțurile următoare:

a. Nu te du/duce singur!

b. Nu fii/fi obraznic!

c. Să știi/ști că am încredere în tine.

d. Crez/Creez multe poezii.

6. Analizează verbele din fragmentul dat.

Roxana a chemat doctorul, care a clătinat capul. Nu puteam să plâng, dar m-a lovit panica, la gândul c-ar putea să dispară, că n-o s-o mai văd niciodată. Vorbea stins, venise vremea, zicea ea, să-mi spună acele lucruri pe care eu începusem deja să le bănuiesc.

(Doina Ruști, Pădurea albastră)

Model: a chemat = verb predicativ, conjugarea I, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana a III-a, forma afirmativă, predicat verbal.

7. Fii creativ! Alcătuiește o compunere cu titlul Povestea unei cărți uitate, în care să folosești verbe la modurile personale învățate.

PROVOCARE

Dragă… eu, cel/cea din viitor, …

Scrie o scrisoare către tine, cel/cea din viitor, peste 10 ani. Unde și cum te vezi? Folosește verbe la modurile conjunctiv și condițional-optativ.

FORME VERBALE NEPERSONALE: INFINITIVUL ȘI PARTICIPIUL

INFINITIVUL

Explorează!

1. Scrie pe caiet verbele la infinitiv din propozițiile următoare:

a. Dorința ta de a câștiga turneul de șah i-a motivat pe toți.

b. Poți afla rezultatul meciului dacă ești interesat.

c. A mânca înghețată de caramel sărat este marea mea plăcere.

d. Pot merge cu tine la clubul de lectură să-i cunosc pe scriitori?

2. Precizează funcțiile sintactice ale verbelor la infinitiv din exemplele de mai sus.

Amintește-ți!

Formele verbale nepersonale nu au flexiune, adică nu își modifică forma în vorbire în raport cu persoana și numărul. Nu pot fi predicate în enunț.

Infinitivul este forma verbală nepersonală care denumește acțiunea sau starea.

Reprezintă forma din dicționar a verbului.

Se recunoaște după prepoziția a și după sufixele pentru fiecare tip de conjugare.

Are două forme:

◗ o formă scurtă: cea mai frecventă astăzi fiind cu prepoziția  a (a picta); sau fără prepoziția a, când urmează după verbul a putea (poate picta);

◗ o formă lungă, construită cu sufixul  -re, ce apare în formele inverse ale condiționalului-optativ (închinare-aș).

 conjugarea I a dansa

 conjugarea a II-a a avea

 conjugarea a III-a a crede, a merge

 conjugarea a IV-a a privi

 conjugarea a V-a a hotărî

Are formă afirmativă (a spune) și formă negativă (a nu spune), construită cu adverbul nu. Între componentele infinitivului se pot intercala pronume sau semiadverbe (a-l asculta).

Verbele la infinitiv pot îndeplini următoarele funcții sintactice:

 subiect: A încerca este minunat.

 nume predicativ: Dorința sa este de a picta.

 complement direct: Eu vreau a reuși.

 complement prepozițional: Mă gândesc la a citi poezia lui Eminescu.

 circumstanțial de mod: Fără a sta pe gânduri, au rupt-o la fugă.

 circumstanțial de timp: Înainte de a mânca, s-a spălat pe mâini.

 atribut verbal: Plăcerea de a picta este minunată.

PARTICIPIUL

Explorează!

1. Citește următoarele enunțuri și numește modurile și timpurile construite cu ajutorul participiului.

a. M-aș fi bucurat să fi citit la timp cartea.

b. Să fi vrut și tot nu ar fi ajuns la timp.

c. Voi fi plecat când vor fi ajuns părinții.

d. Să fi venit mai devreme, ar mai fi găsit prăjituri.

2. Indică participiul următoarelor verbe: a repeta, a vedea, a scrie, a privi, a crede. Menționează sufixele.

3. Alege două participii dintre cele formate la exercițiul 2 și pune-le pe lângă substantive. Integrează-le în enunțuri.

4. Ce parte de vorbire au devenit participiile în enunțurile formate de tine?

Amintește-ți!

Participiul arată o acțiune terminată, suferită sau îndeplinită de un obiect.

Participiul intră în alcătuirea modurilor și a timpurilor compuse, fiind precedat de un verb auxiliar:

◗ indicativ, timpul perfect compus (am pictat) și viitor anterior (voi fi scris);

◗ conjunctiv, timp perfect (să fi ascultat);

◗ condițional-optativ, timp perfect (aș fi mers).

Participiul are sufixe specifice: -at, -ut, -s,-t,-it,-ât (cântat, crezut, mers, copt, privit, hotărât).

Atunci când este folosit independent, participiul devine adjectiv provenit din participiu și îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival (tabloul pictat, drumul parcurs, rochia croită) sau de nume predicativ (Mărul este copt.)

Participiul are formă afirmativă (lucrat) și formă negativă, care se obține cu ajutorul prefixului ne- (nelucrat).

Aplică!

1. Precizează conjugarea verbelor date. a spera a înțelege a putea a dori a urî a zâmbi a ploua a avea a cerne

2. Indică infinitivul verbelor următoare: se temea, ar zbura, am adus, vrea, ar călători, să gândească, va hotărî, îndrăzniseră.

3. Înlocuiește formele de conjunctiv prezent cu formele de infinitiv.

a. Este indicat să asculți de sfatul părinților.

b. Pasiunea lui este să scrie scurte povestiri.

c. Nu este permis să te apleci în afară!

d. Vreau să-i ofer cartea mea.

4. Transcrie din enunțurile date verbele la infinitiv, pe cele la participiu și adjectivele provenite din participiu. Elena nu și-a putut realiza proiectul de a călători în străinătate și de a vizita orașele visate. În zilele rămase a citit și a mers la teatru, apoi și-a reluat lucrul în aceeași cameră anostă de la subsolul întunecat.

5. Precizează funcțiile sintactice ale verbelor subliniate în enunțurile de mai jos.

a. Pasiunea lui este a cânta.

b. Dorința de a călători este mare.

c. Mă gândesc la a-mi îndeplini visul.

d. Plăcerea de a dansa o are din copilărie.

FORME VERBALE NEPERSONALE: GERUNZIUL ȘI SUPINUL

GERUNZIUL

Explorează!

1. Citește strofa de tip cvintet având ca titlu Pădurea.

2. Ce fel de acțiune exprimă verbele din al treilea vers?

3. Precizează sufixele specifice verbelor de la exercițiul 2.

CVINTETUL

 Primul vers este format din cuvântul tematic (un substantiv).

 Al doilea vers este format din două cuvinte (adjective) care să arate însușirile cuvântului tematic.

 Al treilea vers este format din trei cuvinte (verbe la gerunziu) care să exprime acțiuni ale cuvântului tematic.

 Al patrulea vers este format din patru cuvinte ce alcătuiesc o propoziție prin care se afirmă ceva esențial despre cuvântul tematic.

 Al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt (de obicei, verb), care să sintetizeze tema/ideea.

Reține!

Gerunziul denumește o acțiune în desfășurare.

Verbul la gerunziu se recunoaște după sufixele specifice -ând (intrând, alergând) și -ind (citind, privind).

Are formă afirmativă (scriind) și negativă, care se formează cu prefixul ne- (nescriind).

Când se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat, gerunziul devine adjectiv (gerunziu acordat).

Funcții sintactice:

 subiect: Se aude tunând

 complement direct: Aud șuierând vântul.

 circumstanțial de mod: Aleargă șchiopătând

 circumstanțial de timp: Trecând, l-a văzut cu coada ochiului.

 atribut verbal: Mâna tremurând îi mângâia obrazul.

 atribut adjectival (gerunziu acordat): Mâna tremurândă îi mângâia obrazul.

Pădurea

Foșnitoare, îmbietoare, Vibrând, tresărind, cântând, Păsările ciripesc foarte zgomotos, Încântând.

SUPINUL

Explorează!

1. Notează în caiet formele verbale scrise colorat. Observă asemănările și diferențele dintre ele.

a. A învățat lecția la geografie.

b. Are de învățat lecția la geografie.

c. A cules fructe de pădure.

d. A sosit timpul pentru cules fructe de pădure.

2. Precizează funcțiile sintactice ale verbelor de la subpunctele b și d.

Reține!

Supinul este forma verbală nepersonală care exprimă acțiunea. Este alcătuit din una dintre prepozițiile la, de, din, după, pentru + participiul verbului de conjugat (de citit, pentru pictat, la cules).

Supinul are formă afirmativă (de reținut) și formă negativă, care se obține cu ajutorul prefixului ne-, adăugat participiului din componența sa (de nereținut).

Funcții sintactice:

 subiect: E ușor de identificat greșelile.

 nume predicativ: Cartea este pentru colorat.

 atribut verbal: Mașina de spălat e nouă.

Aplică!

 complement direct: Am de memorat poezia.

 complement prepozițional: M-am apucat de citit.

1. Alcătuiește propoziții cu formele verbale de supin și gerunziu ale verbelor a picta, a vedea, a cere, a ști, a coborî, a cânta, a curge.

2. Pune gerunziile din propozițiile de mai jos la forma negativă.

a. Știind, a rezolvat corect exercițiul.

b. Aranjând în șifonier hainele, a creat spațiu.

c. Citind ziarul, a aflat ultimele știri.

d. Mergând la bunici, mi-am reîntâlnit prietenii.

3. Transcrie pe caiet verbele la supin și la gerunziu și analizează-le după modelul dat.

a. Pasiunea pentru scris a avut-o din copilărie.

b. Atitudinea ei este de apreciat.

c. E ușor de lucrat acest exercițiu.

d. Citind cartea, a înțeles acțiunea.

e. Am terminat de pictat tabloul.

f. Pe aragaz este mâncarea aburind.

g. S-a apucat de învățat rolul pentru spectacol.

h. Mașina de măcinat cafea s-a defectat după utilizat.

i. Aude bătând vântul.

Model: pentru scris – verb predicativ, conjugarea a III-a, supin, funcția sintactică de atribut verbal.

Explorează!

POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE VERBULUI

1. Citește enunțurile date și precizează care este verbul centru, indicând pentru fiecare funcția sintactică.

a. Mihai citește o povestire fantastică.

b. Mă gândesc deseori la prietenii din copilărie.

2. Notează pe caiet verbele adjunct și forma nepersonală la care se află.

a. A învățat a scrie corect.

b. Are de finalizat proiectul.

c. Intrând în casă, a sunat telefonul.

3. Precizează funcția sintactică a verbelor adjunct de la exercițiul 2.

Reține!

 Verbul poate fi centru al grupului verbal, atunci când se află la mod personal, îndeplinind funcția sintactică de predicat verbal (Merge în pădure.) sau predicat nominal, când unui verb copulativ îi este atașat un nume predicativ (Ioana este foarte veselă.).

În calitate de centru, verbul la mod personal se poate combina cu:

 subiectul, care se află în relație de interdependență cu predicatul. Subiectul impune predicatului acordul în persoană și număr, iar verbul predicat impune substantivului cu funcția de subiect cazul nominativ;

 numele predicativ, care intră în relație cu verbul copulativ și cu subiectul;

 diferite complemente și circumstanțiale (Citesc o revistă. Nu mă tem de păianjeni. Îi scriu bunicii. Mă plimb prin pădure. A venit de o săptămână. Lucrează fără entuziasm.).

În calitate de centru, formele verbale nepersonale se pot combina cu:

 numele predicativ (Fiind grăbit, a uitat agenda de lucru.);

 diferite complemente și circumstanțiale (A fotografia locurile vizitate e o plăcere pentru ea. Spunându-i adevărul, s-a liniștit. Gândindu-se la bunicii săi, a cuprins-o dorul. Ajungând acasă devreme, s-a odihnit. Plecând fără umbrelă, l-a udat ploaia.).

 Verbul poate fi, de asemenea, adjunct într-un grup de cuvinte, când este formă verbală nepersonală la infinitiv, gerunziu sau supin.

În calitate de adjunct, formele verbale nepersonale pot îndeplini funcția sintactică de subiect (E bine a asculta de sfaturile lui.), nume predicativ (Dorința sa este de a călători.), complement și circumstanțial (Știe a vorbi engleza. Are de citit cartea în câteva zile. Se gândește la a renunța la planurile lui. Am văzut căzând copacii. A plecat fără a anunța părinții.).

Aplică!

1. Scrie pe caiet predicatele din fragmentul de mai jos. Precizează tipul fiecărui predicat. Harry este un băiat aparent obișnuit, dar cu un trecut tumultuos (el fiind singurul care a supraviețuit vreodată atacului lui Cap-de-Mort) care află abia la 11 ani de la naștere cine este el cu adevărat. Și de aici începe aventura. (https://booknation.ro/recenzie-harry-potter-si-piatra-filozofala-de-j-k-rowling-2/)

2. Transcrie verbele centru din enunțurile date și precizează ce funcții sintactice îndeplinesc.

a. L-a protejat mereu pe fratele său.

b. Rezolvând exercițiul, a găsit soluția cea mai ușoară.

c. Lăstarul a devenit un pomișor frumos.

d. Maria are de exersat la vioară.

3. Alcătuiește enunțuri în care verbele a alerga și a privi, la gerunziu și la supin, să fie adjunct.

Explorează!

Elemente de mitologie românească

1. Privește imaginile și notează ce superstiții cunoști referitor la ele.

2. Notează cele mai cunoscute personaje din basmele românești. Alcătuiește o listă cu toate personajele menționate de colegi.

3. Ce tradiții și obiceiuri de iarnă cunoști?

4. Care este cea mai faimoasă pădure din România? Ce vietăți stranii sau fabuloase crezi că există acolo?

Reține!

 Mitul este o povestire fabuloasă care cuprinde credințele poporului despre apariția unor fenomene diverse.

 Mitologia reprezintă totalitatea miturilor create de un popor. Mitologia românească include credințele, datinile, superstițiile, basmele și legendele poporului și este populată cu numeroase elemente fabuloase: Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, monștrii (Zmeul sau Căpcăunul), dragonii (Balaurul) sau creaturile fantastice (Zâna, Muma Pădurii).

Aplică!

Citește cu atenție textul, apoi rezolvă cerințele date.

Cică Decebal avea o soră numită Dochia. Era așa de tânără, de vitează și de frumoasă încât, atunci când a văzut-o, împăratul Traian a prins mare dragoste pentru dânsa. I-a zis: „Te-am văzut, Dochia, cu cât curaj ți-ai apărat cetatea de la Sarmizegetusa. Acum, când eu l-am biruit pe fratele tău Decebal și am cucerit Dacia, iar războiul s-a sfârșit, vreau să vii cu mine la Roma. Vei trăi acolo în bogăție și mărire, în palatul meu cel cu pereți auriți și împodobit numai cu lucruri scumpe.

Mulțumesc, împărate, a zis Dochia. Admir vitejia și bunătatea ta. Dar eu la Roma nu pot merge.

De ce?

Pentru că sunt sora lui Decebal. Iar el și-a curmat singur zilele ca să nu ajungă prizonierul tău. Oricât de frumos ar fi palatul tău, eu acolo tot o biată roabă aș fi. Și apoi sunt multe fete dace mai frumoase ca mine; dacă vrei, însoțește-le cu romani de-ai tăi, să se zămislească un nou popor, care să aibă

în firea lui dârzenia și vitejia noastră și măreția voastră. Eu însă de aici nu plec, voiesc să mă îngrop aici, în pământul sfânt al Daciei.

Traian împăratul i-a ascultat povața. Dar când a aflat că Dochia a luat o turmă de mioare, s-a făcut păstoriță și a urcat în munți, departe, s-a supărat foc. Fiind el împărat mare și puternic, a vrut ca măcar sora lui Decebal să-i fie, ca o podoabă, în carul de triumf. Și-a luat câțiva ostași credincioși și a pornit în urmărirea Dochiei. A mers zile și săptămâni, peste dealuri și văi. A găsit-o abia în vârful muntelui Ceahlău: păștea oile, pe un plai înclinat către soare, cu iarbă deasă și flori multe albe, roșii și albastre.

Dochia, a zis Traian, acum nu mai scapi, te iau cu mine!

Nu, împărate! mai bine mor ca fratele meu Decebal, decât s-ajung roabă.

Îți vreau binele, Dochia: ai să trăiești în mare bogăție!

Dacă-mi vrei binele, lasă-mă în țara mea, aici, în Dacia.

Neînduplecato! Te iau cu de-a sila. Te răpesc!

Și a și făcut semn ostașilor s-o prindă. Speriată, Dochia a ridicat mâinile spre cer și a șoptit: „Stană de piatră mă fac și rămân aici în țara mea!”.

În adevăr, cât ai clipi din ochi, Dochia cea preafrumoasă, cu toate mioarele ei, răspândite pe pajiște, s-au prefăcut în stânci, înfipte în piatra muntelui. Traian a încremenit și el de uimire.

Când și-a venit în fire, a zis: „N-am ce face; dacii, bărbați și femei, sunt legați de țara lor ca munții și stâncile lor. Nu pot decât să ascult sfatul Dochiei și să aduc aici cât mai mulți romani”.

Și zicând așa, Traian s-a întors la Roma.

Iar pe muntele Ceahlău se vede și azi o stâncă înaltă, ca o păstoriță, iar în jur câteva zeci de stânci răsfirate pe plai, ca niște oi brumării.

Din străbuni, românii zic acelor stânci, „Baba Dochia cu turma ei de mioare”.

(Dumitru Almaș, Povestea preafrumoasei Dochia)

1. Menționează, într-un enunț, cine sunt Dochia și Traian.

2. Indică două trăsături morale ale Dochiei și exemplifică-le cu structuri din text.

3. Ce valoare culturală/morală observi în textul dat?

4. Prezintă, în două-trei enunțuri, semnificația următorului fragment: Și apoi sunt multe fete dace mai frumoase ca mine; dacă vrei, însoțește-le cu romani de-ai tăi, să se zămislească un nou popor, care să aibă în firea lui dârzenia și vitejia noastră și măreția voastră

5. Notează cele două popoare la care se face referire în text.

6. Plecând de la informațiile din text, prezintă formarea poporului român.

7. Argumentează, în șase-opt rânduri, că textul dat prezintă un element de mitologie românească.

8. Dochia este un personaj din mitologia românească. Găsește și alte informații despre ea și prezintă-le colegilor într-o formă atractivă.

Portofoliu

◗ Mitul Dochia și Traian ilustrează formarea poporului român. Găsește o legendă/mit care să prezinte apariția unui alt stat european.

◗ Creează o legendă despre Pădurea albastră în care să incluzi elemente de mitologie românească. Ilustrează povestea cu desene sugestive.

Prelectură

RECAPITULARE

Imaginează-ți că ești invitat(ă) să pleci într-o călătorie mai puțin obișnuită, într-un loc încărcat de mister și trebuie să iei cu tine trei obiecte mai puțin obișnuite de genul talisman, amuletă, medalion etc. Numește obiectele selectate de tine și alege unul la care nu ai renunța în nicio împrejurare. Motivează alegerea.

I. Citește cu atenție textul și rezolvă cerințele date.

Bucătăria era stil mare, stil open space. Primele raze timide de soare răzbăteau prin ușa glisantă, ce dădea într-o micuță curte interioară. În capătul îndepărtat al încăperii se afla o uriașă fereastră boltită, al cărei pervaz tapisat părea locul perfect în care să te cuibărești cu o carte bună, într-o zi ploioasă.

Harry probabil își amintește că sunt cea mai nepricepută bucătăreasă din lume, a spus Katherine. M-am hotărât că ar fi mai bine să vă hrănesc cu covrigi decât să vă chinuiesc cu tentativele mele de brioșe cu afine. Avem cremă de brânză, fructe, suc de portocale și cafea. Și, da, Harry, am pus ceainicul la fiert. Earl Grey sau ceai englezesc pentru micul dejun?

M-am uitat spre blatul de lucru pe care ni-l arăta și, în primul moment, mi s-a părut că în spatele cutiei mari cu covrigi se află o lampă. Apoi mi-am dat seama că era medalionul, strălucind la fel de tare ca în restaurant. M-am mirat să-l văd pe tata oprindu-se din studiatul sortimentelor de covrigi și luându-l în mână.

Încă ai ăsta?

Oh, da, a răspuns Katherine. Oriunde merg eu, vine și el. Bănuiesc că e talismanul meu norocos.

Chiar că-mi trezește amintiri! Kathie, sunt sigur că tu nu mai ții minte, dar, în copilărie, erai fascinată de medalionul ăsta. De fiecare dată când Katherine venea în vizită, te cățărai în poala ei și te holbai la el. Nu cred să fi existat ceva care să-ți placă mai mult. Zâmbeai și râdeai de parcă ar fi fost cea mai grozavă jucărie din lume. Obișnuiai să-i zici...

„— Lumină albastră”, a spus Katherine încet.

Așa e, a replicat tata. Prima oară nu am știut precis ce ziceai, suna a „luină-alastă”. Până și după

ce ai învățat culorile, tot „lumină albastră” îi spuneai. Când eu sau maică-ta te corectam, deveneai serioasă și ziceai: „Nu, tati, e o lumină albastră”. În cele din urmă am renunțat. Mi-a ciufulit părul negru, așa cum făcea când era mică. Erai tare drăgălașă!

Când a pus medalionul la loc pe blat, l-am luat, ca să mă uit mai bine la el. Era uimitor de ușor, pentru dimensiunile lui. Abia dacă-l țineam în palmă. Curios lucru, mi-am trecut degetele celeilalte mâini peste mijlocul lui sclipitor și, deodată, am simțit un intens impuls de energie. Mici raze de lumină au izbucnit din cerc, împrăștiindu-se în tot felul de unghiuri, iar încăperea parcă s-a pierdut în fundal. Îi auzeam pe tata și pe Katherin vorbind, însă discuția lor semăna cu zgomotul făcut de un radio sau de un televizor care e pornit într-un colț îndepărtat al casei.

Bucătăria a fost înlocuită cu un vârtej de imagini, sunete și mirosuri ce îmi ațâțau toate simțurile: vântul adiind într-un lan de grâu, clădiri înalte și albe, ce vuiau ușor, părând înălțate pe malul oceanului, o gaură întunecată (care putea fi o peșteră), vocea cuiva (a unui copil?) plângând în hohote.

Apoi m-am întors în lanul de grâu, și peisajul mi s-a părut atât de real, încât am simțit mirosul grânelor și am văzut mici insecte ori fire de praf plutind prin aer. (Rysa Walker, Dosarele Cronos. Captivi în timp)

1. Notează tema textului și un cuvânt-cheie.

2. Transcrie două structuri din text care conțin indici de timp, respectiv de spațiu

3. Precizează personajele care participă la acțiune.

4. Menționează tipul naratorului, exemplificând cu o secvență din text.

5. Cine crezi că este naratorul în fragmentul citat? Justifică.

6. Stabilește tiparul textual predominant în text, notând o trăsătură a acestuia.

7. Scrie două idei principale/secundare din fragmentul dat.

8. Explică în unu-două enunțuri ce se întâmplă atunci când Kathie își trece mâinile peste medalionul luat de pe blat.

9. Selectează pasajul care te-a surprins și motivează alegerea făcută, în minimum 30 de cuvinte.

10. Menționează modul și timpul următoarelor verbe: răzbăteau, a spus, să hrănesc, a replicat, vine, vuiau.

11. Rescrie enunțul Primele raze timide de soare răzbăteau prin ușa glisantă, ce dădea într-o micuță curte interioară., trecând verbele la timpul mai mult ca-perfect și, respectiv, la perfect simplu, păstrând persoana și numărul.

12. Transcrie, din text, un verb predicativ, unul auxiliar și unul copulativ.

13. Scrie, din text, un predicat verbal și unul nominal.

14. Creează un enunț în care substantivul prietenă să fie nume predicativ.

15. Alcătuiește enunțuri în care verbul a fi să fie, pe rând, auxiliar și predicativ.

16. Precizează felul predicatelor din enunțul următor și analizează-le. Harry probabil își amintește că sunt cea mai nepricepută bucătăreasă din lume, a spus Katherine.

17. Identifică o structură în care verbul a avea este auxiliar. Construiește un enunț în care acesta să aibă altă valoare morfologică, pe care o vei preciza.

18. Scrie două forme verbale nepersonale diferite, din penultimul alineat al textului. Indică funcția sintactică pe care o îndeplinește fiecare.

II. Redactează un text de 100-120 de cuvinte în care să realizezi o recenzie a unei cărți de ficțiune citite de tine.

EVALUARE

I. Citește cu atenție textul de mai jos și rezolvă cerințele date. (60 de puncte)

De astă dată, însă, în cameră scânteia o altă lumină, de o mie de ori mai puternică, și într-un răstimp nu mai lung decât ne-a trebuit nouă să spunem cele de mai sus, lumina aceea și făcuse ocolul odăii copiilor, cotrobăind prin toate sertarele în căutarea umbrei lui Peter, scotocind și întorcând pe dos toate buzunarele de la haine. La drept vorbind, nu era chiar o lumină adevărată; scânteia doar pentru că se mișca iute ca fulgerul de colo până colo; dacă s-ar fi oprit locului o clipă, ți-ai fi dat seama că de fapt era o zână micuță numai de-o șchioapă, dar care mai avea încă vreme să crească. Era o fetiță, pe numele ei, Tilincuța.

Îndată după sosirea puiului de zână, suflarea steluțelor de pe cer deschise geamul și Peter intră zburând înăuntru.

Tilincuțo! o chemă el în șoaptă, după ce se încredință că, într-adevăr, câteșitrei copiii dormeau duși. Unde ești, Tilincuțo?

A. Înțelegerea textului

1. Notează un indice temporal și unul spațial din text.

În clipa aceea, zâna se afla într-un ulcior și se simțea atât de bine acolo încât nu se mai îndura să plece, mai ales că de când se afla pe lume nu avusese niciodată parte de un asemenea lăcaș.

Hai, ieși te rog afară din ulciorul ăla și spune-mi: nu știi cumva unde mi-au ascuns umbra?

Drept răspuns, se auzi un clinchet armonios, ca și când ar fi sunat niște zurgălăi de argint. Mă rog, așa sună graiul zânelor.

Tilincuța îi destăinui că umbra lui se afla în cutia cea mare: voia să spună în scrin, dar nu știa cum se cheamă mobila cu pricina. Peter tăbărî numaidecât asupra sertarelor, răvășindu-le cu amândouă mâinile și aruncând pe jos tot ce era înăuntru. Cât ai bate din palme, descoperi umbra pierdută, și nebun de bucurie, nu băgă de seamă că …

(J.M. Barrie, Peter Pan și Wendy)

6 puncte

2. Scrie două elemente fantastice, identificate în fragmentul-suport.

6 puncte

3. Menționează o trăsătură a Tilincuței, așa cum reiese din primul alineat și motivează alegerea. 6 puncte

4. Exprimă-ți, în 5-10 rânduri, opinia referitoare la relația dintre Peter Pan și Tilincuța.

B. Elemente de construcție a comunicării

1. Precizează conjugarea verbelor deschise, voia și tăbărî.

2. Indică modul și timpul pentru verbele scrise cu albastru în textul dat.

3. Transcrie din primul, respectiv ultimul paragraf al textului, o locuțiune verbală și notează câte un sinonim pentru acestea.

4. Identifică două forme nepersonale diferite și precizează-le funcția sintactică.

5. Scrie, din text, trei structuri în care verbul a fi are valori diferite, numindu-le.

6. Precizează valoarea verbului a ieși din structura Hai, ieși te rog afară din ulciorul ăla și alcătuiește un enunț în care acesta să aibă altă valoare, pe care o vei preciza.

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

II. Redactează un text narativ care să constituie o continuare a fragmentului dat, incluzând o secvență dialogată de minimum patru replici și una explicativă. În redactarea textului tău, vei avea în vedere: (30 de puncte)

◗ să ai un conținut adecvat cerinței;

◗ să respecți succesiunea logică a întâmplărilor;

◗ să inserezi încă un personaj;

◗ să incluzi structurile textual indicate;

◗ să respecți normele de ortografie și de punctuație.

Din oficiu: 10 puncte. Punctaj total: 100 de puncte.

Realizează pe o foaie un tabel asemănător celui de la pagina 58, Fișă de observare a comportamentului.

UNITATEA 3

TĂRÂMUL SENTIMENTELOR

LECTURĂ

• Textul liric. Exprimarea emoțiilor și a sentimentelor. Atât de fragedă de Mihai Eminescu

• Textul liric. Structura textului liric

• Strategii de interpretare: interpretarea limbajului figurat (I)

• Textul liric (aprofundare)

• Text auxiliar. Nunta Zamfirei de George Coșbuc

COMUNICARE ORALĂ

• Modificarea conturului intonațional și a mărcilor prozodice pentru a transmite emoții

• Structuri textuale orale. Textul descriptiv

REDACTARE

• Elemente grafice specifice diverselor tipuri de texte: organizarea unui text în funcție de situația de comunicare

ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII

• Substantivul (actualizare)

• Cazurile substantivului (actualizare)

• Prepoziția (actualizare)

• Adjectivul (actualizare)

• Topica adjectului. Adjectivul participial

• Posibilități combinatorii ale adjectivului

ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE

• Elemente de mitologie românească: Sânzienele sau Drăgaica – superstiții și tradiții pentru 24 iunie

PROIECT TEMATIC

RECAPITULARE

EVALUARE

1.2, 1.4, 2.1, 2.3, 2.4, 2.5, 3.1, 3.3, 4.1, 4.4, 4.5, 5.1.

Textul liric

EXPRIMAREA EMOȚIILOR ȘI A SENTIMENTELOR

Prelectură

1. Privește pictura alăturată, de Auguste Renoir.

Descrie-o printr-un cuvânt.

2. Desenează pe caiet o inimă și notează în ea emoțiile și sentimentele transmise prin intermediul picturii.

3. Dacă iubirea

◗ ar avea o formă, care ar fi aceea?

◗ s-ar vedea, ce culoare ar fi?

◗ ar putea vorbi, ce voce ar avea?

◗ ar simboliza un gest, care ar fi acela?

◗ ar fi un fenomen al naturii, ce ar fi?

TEXT DE BAZĂ

Lectură

Atât de fragedă...

de Mihai

Eminescu

Atât de fragedă, te-asameni

Cu floarea albă de cireș, Și ca un înger dintre oameni

În calea vieții mele ieși.

Abia atingi covorul moale, Mătasa sună sub picior, Și de la creștet 1 pân-în poale

Plutești ca visul de ușor.

Din încrețirea lungii rochii

Răsai ca marmura în loc –

S-atârnă sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi și noroc.

O, vis ferice de iubire, Mireasă blândă din povești,

Nu mai zâmbi! A ta zâmbire

Mi-arată cât de dulce ești,

▶ Ascultă poezia în recitarea actorului

Adrian Moldovan, accesând linkul https://youtu.be/Xf1-4KczQ20?feature=shared

Mihai Eminescu (1850–1889)

Cea mai importantă personalitate din literatura română, poet, prozator și jurnalist.

Debutează la vârsta de 16 ani cu poezia La mormântul lui Aron Pumnul. Ceva mai târziu îi apare poezia De-aș avea, în revista Familia, condusă de Iosif Vulcan. În timpul vieții a publicat un singur volum, Poesii, cea mai mare parte a operei sale rămânând în manuscris, până când va fi scoasă la lumină mult mai târziu de criticul George Călinescu. Temele des întâlnite în creația eminesciană sunt timpul, natura și iubirea, folclorul, istoria, cosmosul, filozofia.

Auguste Renoir, Dans la țară

Cât poți cu-a farmecului noapte

Să-ntuneci ochii mei pe veci,

Cu-a gurii tale calde șoapte, Cu-mbrățișări de brațe reci.

Deodată trece-o cugetare, Un văl pe ochii tăi fierbinți:

E-ntunecoasa renunțare, E umbra dulcilor dorinți.

Te duci, ș-am înțeles prea bine

Să nu mă țin de pasul tău, Pierdută vecinic pentru mine, Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert, Spăși-voi 2 visul de lumină

Tinzându-mi dreapta în deșert.

Ș-o să-mi răsai ca o icoană

A pururi 3 verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroană –Unde te duci? Când o să vii?

Postlectură

1. Transcrie un vers/o strofă care ți-a plăcut cel mai mult. Justifică.

2. Care este tema textului?

3. Numește un cuvânt-cheie potrivit temei.

4. Ce auzi? Ce vezi? Ce simți?

5. Ce emoții sunt prezente în text? Dar sentimente?

6. Cine trăiește emoțiile, respectiv sentimentele?

Dicționar

1 creștet (s. n.) – vârful capului ◊ Expr. Din (sau de la creștet) până în tălpi sau din tălpi până în creștet = de sus până jos, în întregime, peste tot trupul.

2 a spăși (vb.) – a suferi din cauza unei greșeli, a răscumpăra prin suferință. [Var.: ispăși]

3 pururi (adv.) – (înv. și pop.) totdeauna, veșnic, mereu, neîntrerupt, în permanență. ◊  De-a pururi = (pentru) totdeauna, în veci. [Var.: pururea]

7. Ce persoană predomină în text?

8. Alege varianta corectă.

Textul dat

a. prezintă aspecte din realitate;

b. este rodul imaginației autorului; c. are rolul de a amuza.

◗ Emoțiile sunt trăiri de scurtă durată și de intensitate variabilă. Emoții sunt frica, bucuria, furia, tristețea, dezgustul, surpriza.

◗ Sentimentele sunt reacții care apar ca răspuns la evenimente sau situații. Exemple de sentimente: dragoste, afecțiune, fericire, ură, durere.

Dacă emoțiile au o durată scurtă, sentimentele durează mai mult.

Reține!

Textul liric este textul literar în care autorul transmite, dintr-o perspectivă subiectivă, emoții, sentimente, dar și gânduri, idei, aspirații.

Subiectivitatea într-un text liric este dată de folosirea persoanei I, singular sau plural, utilizarea acesteia având caracter confesiv. De asemenea, se observă în folosirea persoanei a II-a, singular și plural.

În textul liric, autorul creează un univers ficțional, acesta fiind rodul imaginației scriitorului.

Vocea care se exprimă într-un text liric este vocea ficțională și ea poate apărea în diverse ipostaze (îndrăgostitul, contemplatorul naturii, călătorul, copilul, omul de geniu etc.). Această voce nu trebuie confundată cu autorul, ea existând doar în lumea textului.

Aplică!

1. Transcrie, din text, două versuri în care este prezentă subiectivitatea.

2. Menționează ipostaza vocii ficționale și justifică printr-un vers.

3. Trasează pe caiet un tabel asemănător celui dat și apoi precizează emoțiile sau sentimentele ce reies din fragmentele extrase din textul liric.

Fragment

S-atârnă sufletu-mi de ochii/ Cei plini de lacrimi și noroc.

O, vis ferice de iubire,

Mireasă blândă din povești, Pierdută vecinic pentru mine,/ Mireasa sufletului meu!

Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert,

Emoție

Sentiment

4. Explică, în două-trei enunțuri, semnificația versurilor Te duci, ș-am înțeles prea bine/Să nu mă țin de pasul tău…

5. Redactează un text de 30-50 de cuvinte, în care să prezinți portretul persoanei iubite, așa cum apare în text, în viziunea îndrăgostitului.

6. Asociază-i persoanei iubite o floare, un gest, un simbol.

Portofoliu

Citește textele lirice Lacul și Dorința de Mihai Eminescu, Rochia de Magda Isanos și scrie, într-o diagramă Venn similară celei date, asemănările și deosebirile dintre ele, având în vedere tema textelor, cuvintele-cheie, ipostaza vocii ficționale, emoțiile și sentimentele transmise.

Textul liric

STRUCTURA TEXTULUI LIRIC

Descoperă!

1. Asociază textul dat cu o melodie, prezentând o asemănare între acestea.

2. Ascultă textul dat interpretat de formația Mondial, accesând linkul https://youtu.be/ls163Ad5W4A?feature=shared și apoi precizează:

a. o emoție provocată de audiția cântecului;

b. un element care a generat muzicalitatea textului.

3. Cum este organizat textul?

4. Câte strofe are poezia?

5. Din câte versuri este alcătuită fiecare strofă?

6. Precizează pentru prima strofă versurile care se termină cu aceleași sunete.

 Versificația sau prozodia reprezintă tehnica alcătuirii versurilor. Într-un text liric, muzicalitatea este asigurată de elementele de versificație. Acestea sunt: versul, măsura, strofa, rima, ritmul.

 Versul reprezintă un rând dintr-o poezie.

 Măsura este dată de numărul de silabe dintr-un vers. Măsura poate fi scurtă (5-6, 7-8 silabe), medie (9-11 silabe), lungă (12-18 silabe).

 Strofa reprezintă o grupare de două sau mai multe versuri. Între strofe se lasă un rând alb, numit blanc. O strofă poate fi alcătuită din două versuri (distih), din trei versuri (terțină), din patru versuri (catren), din cinci versuri (cvintet), din șase versuri (sextină) etc.

 Rima constă în potrivirea sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată.

Tipuri de rimă

primul vers rimează cu al treilea și al doilea cu al patrulea (abab) încrucișată

primul vers rimează cu al doilea și al treilea cu al patrulea (aabb) împerecheată

Într-un text liric pot exista și:

toate versurile rimează (aaaa) monorimă

primul vers rimează cu al patrulea și al doilea cu al treilea (abba) îmbrățișată

 rimă imperfectă, atunci când sunt identice numai vocalele accentuate de la final de vers, dar consoanele diferă;

 semirimă, când versurile cu rimă se combină încrucișat cu versuri fără rimă (abcb)

 Ritmul unei poezii este dat de succesiunea regulată a silabelor accentuate și neaccentuate dintr-un vers. Există versuri care nu rimează și nu au ritm regulat. Acestea sunt versuri albe

Reține!

Aplică!

1. Menționează ce tip de strofă formează versurile extrase din poeziile date.

a. Din lada mirosind a molii și-a parfum a scos o rochie din tinerețea ei bunica.

Subțire-i și ușoară ca un fum, de parcă-ar fi țesută din nimica

(Magda Isanos, Rochia)

b. Privești de pe poteca ce urcă-n deal la noi, Din zbor întâia barză cum cade pe zăvoi. Vezi trenul care intră încet de tot în gară, Și omul care sapă, și plugul care ară.

(Ion Pillat, Mărțișor)

c. E vânt, e noapte. Fulgeră și tună, Și-o ploaie — acum a început să cadă În picuri mari cât boaba de alună.

(George Topîrceanu, Terține)

2. Stabilește măsura versurilor din prima strofă a poeziei Atât de fragedă… de Mihai Eminescu.

3. Precizează rima versurilor de mai jos.

a. Din încrețirea lungii rochii

Răsai ca marmura în loc –

S-atârnă sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi și noroc.

(Mihai Eminescu, Atât de fragedă…)

b. Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri

Și niciodată n-or să vie iară, Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară

Povești și doine, ghicitori, eresuri.

(Mihai Eminescu, Trecut-au anii…)

c. Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut

Multă vreme au trecut

Și de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat.

(Mihai Eminescu, Revedere)

Explorează!

Strategii de interpretare

INTERPRETAREA LIMBAJULUI FIGURAT (I)

Asociază fiecărei structuri date o figură de stil de pe paleta pictorului.

a. E umbra dulcilor dorinți. (Mihai Eminescu)

b. Plutești ca visul de ușor. (Mihai Eminescu)

c. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă. (Vasile Alecsandri)

d. Pe pajiștea din fața casei, caișii, zarzării și prunii…

(Dimitrie Anghel)

Amintește-ți!

Figurile de stil sunt procedee artistice prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt pentru a da mai multă expresivitate unei imagini. Ele contribuie la realizarea imaginilor artistice (vizuale, auditive, olfactive etc.)

◗ Epitetul este figura de stil care constă în determinarea unui substantiv sau unui verb prin cuvinte care scot în evidență însușiri deosebite ale obiectelor sau ale acțiunii, pentru a da mai multă expresivitate unui text.

◗ Comparația este figura de stil care constă în alăturarea a doi termeni pe baza unei asemănări, cu scopul evidențierii unuia dintre ei.

◗ Personificarea este figura de stil prin care se atribuie însușiri omenești ființelor necuvântătoare, obiectelor sau fenomenelor naturii.

◗ Enumerația este figura de stil care constă în înșiruirea de termeni care fac referire la același aspect, cu scopul accentuării ideii exprimate.

Figurile de stil se pot combina, putând forma, spre exemplu, epitete personificatoare.

Observă!

1. Citește strofa de mai jos și precizează cuvântul care se reia.

O, rămâi, rămâi la mine –Te iubesc atât de mult!

Ale tale doruri toate

Numai eu știu să le-ascult. (Mihai Eminescu, O, rămâi)

2. Cu ce scop crezi că s-a repetat verbul rămâi?

Reține!

Repetiția este figura de stil care constă în repetarea unui cuvânt, a unui grup de cuvinte sau a unor enunțuri, cu scopul accentuării unei idei, unei trăsături sau unui sentiment. Exemplu: Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară. (Vasile Alecsandri)

Observă!

1. Privește imaginea alăturată. Ce elemente de detaliu observi? Ce-ți sugerează?

2. Alege o figură de stil de la rubrica Explorează, subpunctele a sau c (pagina 101), și menționează la ce face referire. Ce poți spune în legătură cu sensul cuvintelor din alcătuirea ei?

3. Alege varianta corespunzătoare tipului de imagine artistică prezentă în versul de la rubrica Explorează, subpunctul c. a. vizuală; b. auditivă; c. olfactivă; d. tactilă.

Reține!

A interpreta o figură de stil înseamnă a explica fiecare element din alcătuirea acesteia, dar și întreaga structură din care aceasta face parte.

Pentru a interpreta o figură de stil, este necesară parcurgerea următoarelor etape:

 se citește textul cu atenție și se stabilesc tema și cuvintele-cheie;

 se observă cu atenție secvența care conține figura de stil propusă spre interpretare și se precizează sensurile cuvintelor din alcătuirea acesteia;

 se menționează ce denumește, ce stări, emoții exprimă sau/și ce atmosferă creează;

 se determină tipul imaginii artistice pe care o formează;

 se explică semnificația figurii de stil, având în vedere elementele precizate anterior.

Aplică!

Citește cu atenție textul dat pentru a putea răspunde cerințelor.

Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ți-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie.

Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâșie.

Pașii mei alungă-mi-i.

Dimineața bolta scurse

Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi

Fructele și lasă

Urșii neadormiți, berzele neduse, Ora luminoasă. […]

(Ana Blandiana, Lasă-mi, toamnă…)

1. Transcrie, din text, o repetiție și o personificare.

2. În versurile Urșii neadormiți, berzele neduse,/Ora luminoasă. există a. o personificare; b. o repetiție; c. o enumerație; d. un epitet.

Jean-François Millet, Peisaj de toamnă cu un cârd de curcani

3. Rescrie, din textul poetic, o imagine auditivă și una vizuală. Ce figuri de stil contribuie la realizarea lor?

4. Ce rol crezi că au adjectivele în textul dat? Justifică.

5. Explică, în două-trei enunțuri, semnificația repetiției în structura poeziei.

Textul liric (aprofundare)

Explorează!

1. Textul liric Atât de fragedă… de Mihai Eminescu este alcătuit din două secvențe. Identifică-le și scrie pentru fiecare câte un cuvânt-cheie.

2. Notează, din text, atributele iubitei și justifică prin câte o secvență corespunzătoare.

3. Explică semnificația unei figuri de stil din text.

4. Arată, în unu-două enunțuri, rolul folosirii adverbului deodată în structura textului.

5. Exprimă-ți opinia, în 30-50 de cuvinte, în legătură cu preferința poetului pentru cadrul nocturn.

6. Transcrie, din text, un cuvânt utilizat cu sens propriu și două cuvinte utilizate cu sens figurat.

7. Explică, în două-trei enunțuri, semnificația întrebărilor de la finalul textului.

Lucrați în echipă!

Teoria inteligențelor multiple

Conform teoriei lui Howard Gardner, toți oamenii posedă anumite tipuri de inteligență, axate pe un anumit domeniu și dezvoltate în funcție de anumite abilități. Acestea sunt localizate în diferite zone ale creierului (în emisfera stângă sau în cea dreaptă) și pot funcționa atât împreună, cât și separat.

Intrapersonală Vizual-spațială

 Împărțiți clasa în 8 echipe de câte 3 elevi. Reprezentantul fiecărei echipe va extrage un bilet cu tipul de inteligență și sarcinile corespunzătoare. Timpul de lucru este de 15-20 de minute, apoi fiecare echipă va prezenta rezolvarea sarcinilor.

a. LINGVIȘTII. Inteligența lingvistică/verbală Explicați semnificația titlului prin raportare la conținutul textului. Realizați un cvintet pornind de la un cuvânt-cheie al textului.

Naturalistă

Kinestezică

Interpersonală

Verbal-lingvistică

Logico-matematică

b. MATEMATICIENII. Inteligența logico-matematică. Alcătuiți o problemă/exercițiu de matematică prin care să evidențiați mesajul textului. Asociați textul cu o figură geometrică.

c. NATURALIȘTII. Inteligența naturalistă. Asociați sentimentul iubirii cu o plantă și justificați, în 30-50 de cuvinte, alegerea.

d. ARTIȘTII. Inteligența vizual-spațială Reprezentați prin desen o secvență din text. Alegeți o pictură potrivită textului poeziei.

e. LUDICII. Inteligența corporal-kinnestezică. Mimați povestea de iubire cuprinsă în structura textului.

f. MUZICIENII. Inteligența muzical-ritmică. Asociați textului liric o melodie. Indicați instrumentele care s-ar potrivi poeziei.

g. REFLEXIVII. Inteligența intrapersonală. Descrieți, în cinci-opt rânduri, emoțiile trăite pe parcursul lecturii textului.

h. COLABORATIVII. Inteligența interpersonală. Imaginați-vă întrebările pe care le-ați fi pus autorului dacă v-ați fi întâlnit cu acesta și notați-le.

Muzicală

TEXT AUXILIAR

Prelectură

1. Privește reproducerea picturii din dreapta. Realizează o scurtă descriere a ei, făcând referire la:

◗ evenimentul surprins;

◗ spațiul desfășurării;

◗ emoția transmisă;

◗ un element de detaliu;

◗ un element de compoziție.

2. Ai jucat vreodată o horă? Cu ce ocazie?

E lung pământul, ba e lat,

Dar ca Săgeată de bogat

Nici astăzi domn pe lume nu-i, Și-avea o fată, fata lui

Icoană-ntru-un altar s-o pui

La închinat.

Și dac-a fost pețită 1 des,

E lucru tare cu-nțeles,

Dar dintr-al prinților șirag,

Câți au trecut al casei prag,

De bună seamă cel mai drag

A fost ales.

El, cel mai drag! El a venit

Dintr-un afund de Răsărit, Un prinț frumos și tinerel,

Și fata s-a-ndrăgit de el,

Că doară tocmai Viorel

I-a fost menit.

Și s-a pornit apoi cuvânt!

Și patru margini de pământ

Ce strâmte-au fost în largul lor,

Când a pornit s-alerge-n zbor

Acest cuvânt mai călător

Decât un vânt!

Ca ieri cuvântul din vecini

S-a dus ca astăzi prin străini, Lăsând pe toți, din cât afund

O mie de crăimi 2 ascund

Toți craii multului rotund

De veste plini.

Și-atunci din tron s-a ridicat

Un împărat după-mpărat

Și regii-n purpur 3 s-au încins, Și doamnele grăbit au prins

Să se gătească dinadins, Ca niciodat’

Iar când a fost de s-a-mplinit

Ajunul zilei de nuntit,

Din munți și văi, de peste mări, Din larg cuprins de multe zări, Nuntași din nouăzeci de țări

S-au răscolit.

De cum a dat în fapt de zori

Veneau, cu fete și feciori, Trăsnind rădvanele 4 de crai, Pe netede poteci de plai: La tot rădvanul patru cai, Ba patru sori.

de George Coșbuc

Din fundul lumii, mai din sus, Și din zorit, și din Apus, Din cât loc poți gândind să bați

Venit-au roiuri de-mpărați, Cu stema-n frunte și-mbrăcați

Cum astăzi nu-s. […]

Iar mai spre-amiazi, din depărtări

Văzutu-s-a crescând în zări

Rădvan cu mire, cu nănași

Cu socrii mari și cu nuntași, Și nouăzeci de feciorași

Veneau călări.

Nunta Zamfirei

Lectură

Theodor Aman, Hora la Aninoasa (1890)

Abraham Solomon, Mireasa

Și ca la mândre nunți de crai, Ieșit-a-n cale-ales alai

De sfetnici mulți și mult popor, Cu muzici multe-n fruntea lor;

Și drumul tot era covor

De flori de mai.

Iar când alaiul s-a oprit

Și Paltin-crai a starostit 5 , A prins să sune sunet viu

De treasc 6 și trâmbiți și de chiu –Dar ce scriu eu? Oricum să scriu

E ne-mplinit!

Și-atunci de peste larg pridvor,

Din dalb iatac 7 de foișor

Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gând răzleț, Cu trupul nalt, cu părul creț, Cu pas ușor.

Un trandafir în văi părea; Mlădiul trup i-l încingea

Un brâu de-argint, dar toată-n tot Frumoasă cât eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot Cu mintea mea.

Și ea mergând spre Viorel, De mână când a prins-o el, Roșind s-a zăpăcit de drag, –Vătavul 8 a dat semn din steag Și-atunci porniră toți șireag Încetinel.

Ș-n vremea cât s-au cununat

S-a-ntins poporul adunat

Să joace-n drum după tilinci; Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrăngăneii la opinci

Ca-n port de sat.

Trei pași la stânga linișor

Și alți trei pași la dreapta lor; Se prind de mâni și se desprind, S-adună cerc și iar se-ntind, Și bat pământul tropotind În tact ușor. […]

A fost atâta chiu și cânt

Cum nu s-a pomenit cuvânt!

Și soarele mirat sta-n loc,

Că l-a ajuns și-acest noroc, Să vadă el atâta joc

P-acest pământ! […]

Dicționar

1 a peți (vb.) – a cere o fată în căsătorie în numele altcuiva sau pentru sine, de obicei prin intermediul părinților sau al rudelor fetei.

2 crăime (s. f.) – (în basme) 1. mulțime de crai; 2. țară peste care domnește un crai; crăie.

3 purpură (s. f.) – 1. culoare roșie-închisă; 2. materie colorată roșu-închis spre violet, extrasă în vechime dintr-o moluscă, iar astăzi preparată pe cale sintetică; 3. stofă scumpă vopsită cu purpură;  haină (domnească) făcută dintr-o astfel de stofă.

4 rădvan (s. n.) – (înv.) trăsură de lux închisă, montată pe arcuri și trasă de mai mulți cai.

5 a starosti (vb.) – a rosti orațiile de nuntă; a conduce ceremonia nunții.

6 treasc (s. n.) – tun mic, primitiv, folosit în trecut pentru a produce focuri de artificii sau pocnituri la petreceri, la serbări etc.; piuă.

7 iatac (s. n.) –  (înv. și reg.) cameră (mică) de culcare; dormitor.

8 vătaf (s. m.) – persoană care conduce alaiul unei nunți.

Theodor Aman, Hora de la Aninoasa (1887)

Postlectură

1. Completează pe caiet spațiile punctate și confruntă răspunsurile tale cu ale colegilor.

a. Textul mi-a amintit de …

b. Cel mai mult mi-a plăcut … .

c. Am simțit … .

2. Numește tema poeziei și un cuvânt-cheie.

3. Scrie pe caiet răspunsul corect. Sintagma de la început E lung pământul, ba e lat

a. dă indicații precise asupra spațiului;

b. oferă detalii despre timpul desfășurării evenimentului;

c. face referire la mărimea Pământului;

d. exprimă imprecizia temporală și spațială a desfășurării evenimentului.

4. Precizează evenimentul la care se face referire în text și scrie două etape/momente ale lui.

5. Cine sunt mirii? Ce observi în ceea ce privește numele lor?

6. Menționează un obicei prezent în text și descrie-l, ținând cont de informațiile din opera dată.

7. Desenează în caiet o figură asemănătoare celei alăturate. Scrie în centru numele miresei, apoi notează trăsăturile ei.

8. Versul Roșind s-a zăpăcit de drag evidențiază

a. frumusețea dansului;

b. vestimentația mirilor;

c. emoția trăită.

9. Indică tipul stofelor, rima și măsura versurilor primei strofe.

10. Transcrie din text o enumerație, o comparație și o repetiție. Explică rolul utilizării repetiției găsite.

11. Realizează pe caiet un chenar similar celui dat și scrie în el elemente specifice planului realității sociale și elemente specifice basmului.

Planul basmului

12. În textul Nunta Zamfirei de George Coșbuc este exprimată identitatea națională. Menționează elementele acesteia, prezente în fragmentul dat.

13. În text se face referire la jocul după tilinci, un dans specific zonei Năsăudului. Caută informații despre jocuri specifice și altor zone ale țării și prezintă-le sub forma unei scurte culegeri folclorice.

14. Explică, într-un text, de 30-50 de cuvinte, semnificația versurilor Și soarele mirat sta-n loc,/Că l-a ajuns și-acest noroc,/Să vadă el atâta joc/P-acest pământ!

15. Imaginează-ți că ai fost la nunta Zamfirei. Realizează un text narativ-descriptiv în care să prezinți atmosfera și oamenii de acolo, valorificând și informațiile din text.

Nicolae Grigorescu, Hora

Modificarea conturului intonațional și a mărcilor prozodice pentru

a transmite emoții

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ: RECUNOAȘTEREA EMOȚIILOR

INTERLOCUTORILOR

Explorează!

1. Citește enunțul următor, având în vedere semnele de punctuație puse la finalul lui.

a. Pleci în tabără la munte

b. Pleci în tabără la munte? c. Pleci în tabără la munte!

2. Joc de rol. Formați echipe de câte doi și mimați în fața clasei emoțiile sugerate de emoticoanele indicate.

Construiți contexte adecvate fiecărei situații. a b c d e f

3. Privește imaginea alăturată și răspunde întrebărilor date.

a. Ce emoții transmit chipurile interlocutorilor?

b. Ce elemente nonverbale observi?

Reține!

Emoțiile se regăsesc în toate situațiile și se comunică la toate nivelurile limbii. Emoțiile pot fi transmise atât verbal, cât și nonverbal sau paraverbal. Nonverbal, ele pot fi exprimate prin gesturi, poziția corpului, mimică. La nivel paraverbal, emoțiile pot fi transmise prin intermediul intonației de diverse tipuri.

Elementele de prozodie, și anume măsura, rima și ritmul, pot transmite și ele anumite emoții.

Într-o comunicare, emoțiile interlocutorilor se recunosc după situația în care aceștia se află și după starea fizică pe care o au.

Aplică!

1. Schimbă conturul intonațional al enunțului Vântul bate foarte puternic., astfel încât acesta să exprime tristețe, dezamăgire, uimire și resemnare. Apelează și la elemente paraverbale pentru a transmite mesajul.

2. Lucrați în echipă! Alcătuiește împreună cu un coleg un dialog de 8-10 replici, în care să transmiteți diferite emoții, folosind elemente verbale și paraverbale. Colegii vor ghici emoțiile transmise de fiecare echipă.

Structuri textuale orale

TEXTUL DESCRIPTIV

Observă!

1. Privește cu atenție reproducerea picturii Țărancă din Muscel, realizată de Nicolae Grigorescu și precizează oral:

◗ aspecte ale fizionomiei (ochii, gura, nasul, sprâncenele, obrajii);

◗ expresia feței;

◗ elemente de vestimentație;

◗ poziția capului;

◗ emoția transmisă.

2. Menționează elementele de portret prezente în versurile de mai jos, precum și emoțiile transmise. Precizează cine generează emoțiile.

a. Alături teiul vechi mi se deschide:

Din el ieși o tânără crăiasă, Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise, Cu fruntea ei într-o maramă deasă, Cu ochii mari, cu gura-abia închisă; Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă, Călcând pe vârful micului picior, Veni alături, mă privi cu dor.

(Mihai Eminescu, Fiind băiet păduri cutreieram)

b. Ea stă plictisită și foarte frumoasă părul ei negru este supărat mâna ei luminoasă demult m-a uitat, demult s-a uitat și pe sine cum atârnă pe ceafa scaunului.

(Nichita Stănescu, De dragoste)

3. Ce figuri de stil sunt folosite în prezentarea trăsăturilor persoanei descrise în textele de la exercițiul 2?

Reține!

Descrierea prezintă caracteristicile unei ființe, ale unui obiect sau ale unui peisaj. Descrierea poate fi:

 obiectivă – constă în prezentarea de informații reale. Limbajul folosit este neutru, nu se folosesc figuri de stil. Descrierea obiectivă se realizează numai la persoana a III-a;

 subiectivă – conține impresii personale ale celui care face descrierea. În descrierea subiectivă se exprimă emoții și sentimente, iar limbajul folosit este unul încărcat de expresivitate. În realizarea acestui tip de descriere se folosește în special persoana I.

Aplică!

1. Realizează oral mai întâi descrierea obiectivă, apoi pe cea subiectivă a unei persoane dragi.

2. Privește imaginea alăturată în care este prezent personajul Tom Sawyer din cartea Aventurile lui Tom Sawyer de Mark Twain. Realizează oral descrierea obiectivă a acestui personaj.

Elemente grafice specifice diverselor tipuri de texte

ORGANIZAREA UNUI TEXT

ÎN FUNCȚIE

DE SITUAȚIA DE COMUNICARE

Descoperă!

Citește textele de mai jos, apoi răspunde cerințelor date.

A Situată în partea de nord-vest a țării, microregiunea Țara Oașului îi încântă pe turiști cu deosebite peisaje pitorești și relief variat: munții împăduriți în care predomină fagul, paltinul, stejarul și arțarul; dealuri și câmpie. Ținutul Țării Oașului a fost populat din cele mai vechi timpuri de către dacii liberi. […]

Frumusețea ținutului este în mare parte virgină. Indiferent de partea în care se intră în depresiune, dinspre Satu Mare sau Sighetu Marmației, peisajul este splendid. Atunci când se vine în regiune dinspre județul Maramureș, pe la Huta Certeze, se coboară de la aproximativ 600 de metri până la 200 de metri.

(https://www.infotour.ro/ghid-turistic/altele/tara-oasului-12062#google_vignette)

B Una dintre cele mai cunoscute și atractive zone de interes turistic din nord-vestul României, este cea a Țării Oașului, în care peisajul montan înconjoară vasta arie depresionară. Farmecul Țării Oașului este creat de o serie de elemente: originalitatea și unicitatea portului popular, a cântecului și a dansului, a datinilor și obiceiurilor strămoșești și, fără îndoială, a oamenilor gospodari care au făcut posibile toate astea.

Se vede cu ochiul liber că oșenii și-au câștigat renumele prin munca lor. Asta se vede cel mai bine la felul cum te întâmpină, cu mult caracter și valoare.

(https://zigzagprinromania.com/blog/oamenii-gospodari-tara-oasului/)

1. Menționează sursele de prezentare a informației.

2. Care este tema textelor?

3. Precizează scopul fiecărui text.

4. Ce asemănări observi între textele date?

5. Precizează în ce constau deosebirile dintre cele două texte.

Reține!

În comunicarea scrisă, textele sunt organizate diferit în funcție de situația de comunicare și trebuie adaptate contextului.

În redactarea unui text narativ sau descriptiv, spre exemplu, se ține cont de: etapele scrierii (pregătirea pentru redactare, scrierea ciornei, revizuirea, editarea, publicarea/postarea); utilizarea unui limbaj adecvat temei și tipului de text; respectarea părților unei compuneri (introducere, cuprins și încheiere).

În redactarea textului unui blog, se au în vedere următoarele aspecte: scopul blogului, tematica abordată, transmiterea anumitor impresii, aprecieri personale, subiective, formularea unei recomandări către cititorii paginii de blog.

Aplică!

Redactează un text descriptiv de 100-150 de cuvinte, în care să prezinți un loc care te-a impresionat în mod deosebit.

Explorează!

1. Sintetizează informațiile din textele A și B de la începutul lecției și scrie aspectele cerute într-un tabel asemănător celui de mai jos.

Zona menționată

Așezare geografică

Relieful Elemente de originalitate/unicitate

2. Folosind informațiile sintetizate, realizează un plan pentru o tabără de creație în Țara Oașului, având ca temă valorificarea specificului național. Planul tău va avea în vedere primele două zile ale taberei. Poți face referire la program, la participanți, la activitățile taberei (ateliere de lucru, excursii/ drumeții, vizite la meșteșugarii locului) etc.

Descoperă!

1. Consideri că poezia se aseamănă cu muzica? Justifică.

Impresii

2. Pentru a ajunge la inimile ascultătorilor, muzica folosește sunete, instrumente muzicale, muzicieni. Poetul la ce apelează?

3. În această unitate ai luat contact cu câteva texte lirice. Cu siguranță, ai mai citit și altele, iar printre ele se află, probabil unele care ți-au plăcut în mod deosebit. A sosit timpul să le faci cunoscute. La ce mijloace ai apela pentru a le prezenta?

Reține!

Atunci când dorim să facem cunoscut un text, apelăm la diferite modalități. În zilele de astăzi, se utilizează frecvent noile tehnologii: diagrame, grafice, tabele, laptopuri, tablete, table interactive, aplicații de tipul editoarelor de texte, utilitarele pentru prezentări, navigatoare pentru internet. Utilizarea noilor tehnologii oferă șansa de a face învățarea mai distractivă și mai atractivă, deoarece informația este prezentată deseori într-un mod interactiv.

Aplică!

1. Lucrați în perechi! Formați echipe de câte doi. Recitiți textele lirice din această unitate. Realizați o diagramă asemănătoare celei date, în care veți menționa predominanța următoarelor elemente: teme, emoții, figuri de stil, imagini artistice. Fiecare element va fi reprezentat pe diagramă de o culoare.

2. Prezintă, prin intermediul noilor tehnologii, un text liric care ți-a plăcut în mod deosebit. În prezentarea ta, vei avea în vedere: titlul și autorul, structura, ideile poetice esențiale, mesajul textului, limbajul artistic, elementele de versificație, inserarea unor imagini adecvate.

Substantivul (actualizare)

Explorează!

1. Notează cât mai multe cuvinte din câmpul lexical al sentimentelor. Ce sunt ca parte de vorbire cuvintele găsite de tine?

2. Citește cu atenție textul următor, apoi răspunde la cerințele date.

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…

Eu cred c-a fost o scurtă nebunie

Dar ce anume-a fost,

Ce-am vrut să fie

Noi nu vom ști-o poate niciodată…

A fost un vis trăit pe-un țărm de mare.

Un cântec trist, adus din alte țări

De niște pasări albe – călătoare

Pe-albastrul răzvrătit al altor mări

Un cântec trist, adus de marinarii

Sosiți din Boston, Norfolk

Și New York,

a. Transcrie două substantive comune și două proprii.

Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii

Când pleacă-n larg și nu se mai întorc.

Și-a fost refrenul unor triolete

Cu care-alt’dată un poet din Nord, Pe marginile albului fiord, Cerșea iubirea blondelor cochete

A fost un vis,

Un vers,

O melodie,

Ce n-am cântat-o, poate, niciodată…

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?…

Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

(Ion Minulescu, Celei care pleacă)

b. Explică modul de formare a substantivelor nebunie și New York.

c. Indică genul și numărul substantivelor: iubire, vis, marinar.

3. Formează substantive de genul masculin, respectiv de genul feminin de la cuvintele: gâscă, rață, țăran, bunic, urs, prinț. Prin ce procedeu le-ai format?

4. Formează substantive colective de la cuvintele: tânăr, muncitor, școlar, brad, alun. Explică modul de formare a substantivelor colective obținute.

Amintește-ți!

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumește obiecte în sens larg, adică ființe, lucruri, fenomene ale naturii, sentimente, stări sufletești.

Substantivele pot fi: ◗ comune (denumesc obiecte de același fel, din aceeași clasă);

◗ proprii (prezintă, în mod individual, ființe, lucruri).

După alcătuire, substantivele sunt: ◗ simple (casă, pom, copil etc.);

◗ compuse (gura-leului, floare-de-colț etc.).

Substantivul are genurile: masculin, feminin și neutru. Genul substantivelor care denumesc ființe poate fi exprimat: prin cuvinte diferite (tată – mamă) sau se pot forma substantive feminine de la masculine și invers, cu ajutorul unor sufixe, numite sufixe moționale (rață – rățoi, gâscă – gâscan, împărat – împărăteasă etc.).

Există substantive care au o singură formă pentru masculin sau pentru feminin (fluture, elefant, girafă, albină, zebră, vultur, părinte etc.).

Substantivul are două numere: singular (indică un obiect) și plural (mai multe obiecte). Există substantive defective de plural (singularia tantum): aur, curaj, lapte, miere etc. și substantive defective de singular (pluralia tantum): aplauze, câlți etc.

Substantivele colective sunt substantivele cu formă de singular și înțeles de plural. Exemplu: roi, armată, cârd, cireadă, brădet, aluniș etc.

Substantivele pot fi nearticulate și articulate cu articol hotărât sau cu articol nehotărât.

Observă!

Menționează câte un sinonim contextual pentru cuvintele marcate din enunțurile date.

a. Aducerile-aminte din tinerețe l-au făcut să lăcrimeze.

b. Și-a exprimat părerea de rău în legătură cu evenimentele petrecute recent.

Reține!

Locuțiunea substantivală este grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un substantiv și care se comportă în propoziție ca acesta.

Aplică!

1. Notează pe caiet substantivele din textul dat.

Eu știu că tu nu meriți dragostea și-mi place totuși să ți-o dăruiesc; dar parcă bolta merită vreo stea, și totuși câte-ntr-însa s-oglindesc…

Nu meriți iarăși clipele de-acum și gândurile bune câte ți le-am dat, dar parcă merită noroiul de pe drum petalele ce peste el s-au scuturat?

(Magda Isanos, Dragostea mea)

a. Menționează felul substantivelor.

b. Indică genul substantivelor găsite.

2. Scrie pe caiet substantivele articulate hotărât: câine-lup, bloc, floarea-soarelui, sentimentele, emoție, bunăstare, bunăvoință, răufăcătorul, steaua

3. Notează pe caiet substantivele date și încercuiește substantivele colective: brădet, aluniș, tinerei, flotă, pădurar, școlărime, cireadă, părinți, echipă, stol, colegi.

4. Formează feminine sau masculine de la substantivele: croitor, pictor, lup, român, bucătar, țăran, oltean, curcă, duce.

5. Alcătuiește pe caiet enunțuri cu locuțiunile substantivale: băgare de seamă, strângere în brațe, aduceri- aminte, ținere de minte, tragere de inimă.

6. Transformă pe caiet următoarele locuțiuni verbale în locuțiuni substantivale: a face bine, a lua cuvântul, a-și da seama, a se învăța minte, a scăpa din vedere, a lua la rost.

Explorează!

CAZURILE SUBSTANTIVULUI (ACTUALIZARE)

Precizează cazul și funcția sintactică a substantivelor marcate în text.

Își mână timpul carul de piatră pe sub cer Și trag la jug centauri cu capete de fier...

E câmpul ca și cerul la fel de mătăsos...

Hei, timpule, oprește-ți odată pașii duri!

Centaurii trimite-i să roadă vechi păduri,

Iar tu, la pragul casei să mi te pleci ca rob, Să te trimit un secol cu vitele pe glob!

(Eusebiu Camilar, Sărutul)

Amintește-ți!

Substantivul are cinci cazuri:

 nominativ – funcția sintactică de subiect și de nume predicativ (Ioana este prietena mea.);

 acuzativ – funcții sintactice: atribut substantival prepozițional (Vaza cu flori este din porțelan.); complement direct (cu sau fără prepoziție Citesc o carte. L-am cunoscut pe autor.), complement prepozițional (Discutăm despre poezie.), circumstanțiale (Săptămâna aceasta merg la teatru.);

 genitiv – funcțiile sintactice de atribut substantival genitival (Lumea teatrului este fascinantă.), nume predicativ (Sentimentele sunt ale cititorilor.), circumstanțiale;

 dativ – substantivul are funcția de complement indirect, atribut substantival cu sau fără prepoziție (exemple: I-am dat mamei un cadou. Maria este nepoată mamei mele.);

 vocativ – substantivul arată o adresare, o chemare și nu îndeplinește funcție sintactică.

Substantivul se poate combina în propoziție cu alte cuvinte, fiind atât centru, cât și adjunct:

◗ centru într-un grup nominal (exemple: copacii albi, cartea de pe masă, sunetul viorii);

◗ adjunct într-un grup nominal (exemple: fulgii de nea, sunetul ploii);

◗ adjunct într-un grup verbal (exemple: recită poezia, mă gândesc la prietenii mei).

Aplică!

1. Rescrie pe caiet enunțurile date și subliniază cu o linie substantivele centru și cu două linii substantivele adjunct.

a. Casa cu etaj are flori roșii la balcoane.

b. Tema textului este iubirea.

c. S-a îndreptat spre strada cu teii bătrâni.

2. Menționează funcția sintactică și cazul substantivelor de la exercițiul anterior, subpunctele a și b.

3. Indică funcția sintactică a substantivelor adjunct din enunțurile de mai jos.

a. Scrie temele cu atenție!

b. A vorbit despre susținerea examenului la facultate.

c. Mă gândesc la bunicii mei.

d. Le-a spus colegilor ideile sale creative.

e. Merge la teatru în fiecare sâmbătă.

4. Notează pe caiet substantivele date și subliniază-le cu verde pe acelea care sunt scrise corect. Corectează-le apoi pe cele greșite. Dacă nu ești sigur, poți consulta DOOM 3 bloc-turn Târgu-Neamț ex-premier workshop-uri non-violență Baia-Mare post scriptum week-end design lung metraj

5. Construiește enunțuri în care substantivul emoție să îndeplinească funcțiile sintactice de subiect, complement direct, complement prepozițional, circumstanțial de mod.

6. Formulează enunțuri în care substantivul îmbrățișare să fie, pe rând, în cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ.

Prepoziția (actualizare)

Explorează!

1. Rescrie pe caiet enunțurile date și subliniază cu roșu prepozițiile simple și cu albastru prepozițiile compuse. Ioanei îi plac poeziile cu tema iubirii și a naturii. Citește deseori texte din clasicii literaturii române. Când nu cumpără cărți, împrumută de la bibliotecă volume cu poezii. La bibliotecă ajunge repede, iar acolo stă până la ora închiderii. Datorită lecturii a dobândit un vocabular bogat, iar sufletul său tresaltă la fiecare emoție trăită în timp ce citește. Vorbește deseori cu prietena sa despre cărțile sau poeziile citite.

2. Precizează ce funcție sintactică au cuvintele în fața cărora se află prepozițiile găsite la exercițiul 1. Cui se subordonează aceste cuvinte?

Amintește-ți!

Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un atribut sau un complement de partea de vorbire pe care o determină. Prepozițiile sunt:

◗ simple (un singur termen): cu, de, sub, în, între, la, lângă etc.

◗ compuse (doi sau mai mulți termeni): de la, până la, de pe lângă, despre, înspre etc.

Locuțiune prepozițională este grupul unitar de cuvinte care se comportă ca o prepoziție.

Exemple: față de, în fața, în afară de, în spatele etc.

Atenție! Locuțiunile prepoziționale nu trebuie confundate cu asocierile libere de cuvinte (din cauza, din pricina, cu scopul, din punct de vedere).

Prepozițiile și locuțiunile prepoziționale pot cere cazurile:

 acuzativ – majoritatea prepozițiilor impun acest caz (în, de, la, cu, până, spre, din, prin, sub, de la , până la, de sub etc.) și locuțiunile prepoziționale care au ca ultim termen o prepoziție pentru acuzativ (față de, în afară de, conform cu etc.);

 genitiv – este cerut de prepozițiile asupra, contra și de prepozițiile provenite din adverbe prin articulare (deasupra, dedesubtul, înaintea etc.), precum și de locuțiuni prepoziționale (în josul, în susul, de-a lungul, de-a latul, în fața, în spatele, în mijlocul etc.);

 dativ este cerut de prepozițiile datorită, mulțumită (provenite din participii) și de prepoziția grație (provenită din substantiv).

Atenție! Cuvintele asemenea, aidoma, conform, contrar, potrivit sunt adverbe, nu prepoziții!

Aplică!

1. Completează, pe caiet, spațiile libere cu prepozițiile corespunzătoare. Emoțiile îl cuprind de fiecare dată când se gândește anii copilăriei. … … vârsta de 6 ani a crescut … tărâmul bunicilor. Acolo a trăit cele mai frumoase momente. … bunici a învățat ce înseamnă libertatea, fericirea, iubirea. Va păstra mereu buchetul amintirilor icoana bunicilor.

2. Există numai prepoziții în seria:

a. contrar, de pe, lângă, potrivit;

b. ca să, de, fiindcă, datorită;

c. asupra, înaintea, printre, sub;

d. cu, până, deci, lui

3. Rescrie pe caiet enunțurile date și subliniază prepoziția potrivită fiecărui context. A luat cartea de pe/după masă. Merge în/la Iași. L-a sunat la/în pauza de masă. Și-a pus gluga de la hanorac pe/în cap.

4. Analizează substantivele evidențiate din textul următor, conform modelului dat.

El îi sărută mâna, fără grabă și fără insistență, și se așeză în fotoliul obișnuit de lângă măsuța de lemn de trandafir, scoțând din buzunar caietul, în care îi corectase compoziția din urmă „o excursie în parcul de la Măgurele” sub formă de scrisoare către o prietenă de la Berlin. Ea își frecă ușor tâmplele până ce simți sângele urcându-i-se din nou în obraz. Se gândi la scena olteanului, pe care se hotărâse să nu i-o povestească, dar nu se mai putea ține de cuvânt; trebuia să-și explice emoția, și întâmplarea din uliță cădea foarte bine pentru a da o întorsătură naturală unei atitudini, de care, totuși, el nu părea de loc mirat; liniștea lui o enerva și mai mult.

(Eugen Lovinescu, Mite. Bălăuca)

Model: mâna = substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul acuzativ, articulat cu articolul hotărât  a, funcția sintactică de complement direct.

Adjectivul (actualizare). Adjectivul participial

GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADJECTIVULUI

Explorează!

1. Privește pictura lui Ștefan Luchian, intitulată Lorica cu crizanteme. Descrie elementele de detaliu și de compoziție într-un scurt text, folosind cât mai multe adjective. Subliniază-le!

2. Ce exprimă adjectivele utilizate de tine?

3. Menționează dacă adjectivele folosite de tine își modifică sau nu forma.

4. Alege un adjectiv din textul tău și pune-l la gradele de comparație cunoscute.

Amintește-ți!

Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care arată însușirea unui obiect. Adjectivul determină un substantiv sau un substitut al acestuia.

Clasificarea adjectivelor

1. După fel: a. adjective propriu-zise: bun, dulce, frumos, curat etc.;

b. adjective provenite din participiu: rochia croită, planșa desenată, tema scrisă; din gerunziu (mâncare aburindă); din adverb (așa copil, asemenea om).

2. După flexiune:

a. adjective variabile (își modifică forma după gen și număr) cu patru forme flexionare (clar); cu trei forme flexionare (drag), cu două forme flexionare (dulce);

b. adjective invariabile (nu își modifică forma): cumsecade, gri, roz, bej etc.

Adjectivul participial

Citește enunțurile și observă adjectivele marcate. Din ce parte de vorbire provin?

Florile puse în vază sunt multicolore. Femeia aplecată deasupra mesei este visătoare.

Adjectivul participial provine din verb la participiu: petala căzută, emoția transmisă.

Gradele de comparație (de intensitate) sunt formele pe care le ia adjectivul pentru a arăta în ce măsură un obiect posedă o însușire în raport cu alte obiecte sau cu sine însuși în momente diferite ale existenței sale.

Adjectivul are următoarele grade de comparație:

1. Pozitiv – exprimă o însușire a obiectului fără a o compara: mobilă veche.

2. Comparativ – exprimă însușirea unui obiect prin raportare la însușirea altui obiect sau la însușirea obiectului în alt moment al existenței sale. Comparativul are formele:

a. de egalitate : mobilă la fel de ( tot atât de , tot așa de ) veche ;

b. de inegali tate de superioritate: mobilă mai veche ; de inferioritate: mobilă mai puțin veche .

3. Superlativ – exprimă intensitatea maximă a însușirii. Superlativul are formele:

a. relativ – arată intensitatea maximă a însușirii, stabilită prin comparație. Acesta este: de superioritate: mobila cea mai veche ; de inferioritate: mobila cea mai puțin veche . b. absolut – arată intensitatea la grad maxim, fără a se realiza comparația. Superlativul absolut este: de superioritate: mobila foarte veche ; de inferioritate: mobila foarte puțin veche .

Nu au grade de comparație:

◗ adjectivele care sunt, la origine, comparative sau superlative (inferior, superior, anterior, posterior, optim, ulterior, minim, maxim, ultim etc.);

◗ adjectivele care implică ideea de superlativ (complet, plin, uriaș, extraordinar, principal, unic etc.);

◗ adjectivele al căror sens nu permite compararea (rădăcinos, profesional, acvatic, viu etc.)

Acordul și topica adjectivului. Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. De obicei, adjectivul stă după substantivul determinat (stelele strălucitoare). Adjectivul poate sta și înaintea substantivului, iar atunci preia de la acesta articolul hotărât (strălucitoarele stele).

Adjectivele se pot obține prin derivare cu sufixe sau cu prefixe (argintiu, bunicel, neatent, incorect) sau prin compunere (verde- deschis, galben-pai, cumsecade).

Mijloace expresive de redare a superlativului absolut

 Repetarea adjectivului: agale-agale.

 Repetarea unor vocale sau consoane din adjectiv: rrrece, buuun

 Enunțuri exclamative care conțin adverbele ce și cât: Ce frumos este! Cât de curat este!

 Adverbe legate de adjectiv prin prepoziția de: nemaipomenit, grozav, atât, așa de cald.

 Verbe la supin așezate după adjectiv: isteață de speriat.

 Adjective așezate înaintea adjectivului de care sunt legate prin prepoziția de: putred de bogat.

 Adverbe provenite din substantive: sănătos tun, răcit cobză, isteață foc.

 Locuțiuni: peste măsură de neascultător, din cale-afară de obraznic.

 Prefixe: extrafin, ultramodern, arhicunoscut, preafrumoasă și sufixul -isim (rarisim).

Explorează!

Indică sinonimul corespunzător grupurilor de cuvinte marcate cu verde în exemplele date.

a. Bunicul meu este o persoană cu scaun la cap.

b. Familia lui a fost ajutată de oameni de treabă.

c. Bărbatul cu dare de mână a făcut o sponsorizare importantă.

Locuțiunea adjectivală este grupul unitar de cuvinte sinonim cu un adjectiv și care se comportă în propoziție precum acesta. Locuțiunile adjectivale au funcții sintactice și pot avea grade de comparație. Reține!

Aplică!

1. a. Scrie pe caiet cu albastru adjectivele propriu-zise și cu verde adjectivele participiale. Astfel, cu toată dragostea sa plină de bunăvoință, micul prinț începuse să se îndoiască de ea. Luase în serios niște vorbe lipsite de importanță și era foarte nefericit.

Ar fi trebuit să n-o ascult, îmi destăinui el într-o zi, nu trebuie niciodată să stai să asculți florile. Trebuie să le privești și să le miroși. A mea înmiresma întreaga planetă, dar eu nu știam să mă bucur. Povestea aia cu ghearele, care m-a enervat așa mult, ar fi trebuit să mă-nduioșeze.  […] Ar fi trebuit s-o judec după fapte și nu după vorbe. Ea răspândea pentru mine parfum și lumină. N-ar fi trebuit să fug niciodată! S-ar fi cuvenit să-i ghicesc tandrețea ascunsă îndărătul bietelor ei șiretlicuri. Florile sunt atât de contradictorii! Eram însă prea tânăr ca să știu s-o iubesc. (Antoine de Saint-Exupéry, Micul prinț)

b. Precizează gradul de comparație al adjectivelor din ultimele două enunțuri din textul de mai sus.

c. Transcrie, din text, un adjectiv fără grad de comparație.

2. Desenează pe caiet câte un chenar roșu și unul albastru. În chenarul roșu scrie adjectivele variabile, iar în cel albastru notează-le pe cele invariabile din lista următoare: fricos, gălăgios, verde, roz, vechi, mare, propice, relaxat, bej, cumsecade, vesel, kaki, cuminte.

3. Precizează numărul de forme flexionare ale adjectivelor: nou, cuminte, vechi, obosit, mare, portocaliu, lung, blând

4. Alcătuiește enunțuri cu adjectivele sărman și biet, așezate înaintea substantivului determinat și după acesta. Ce poți spune referitor la sensul lor?

5. Notează câte un sinonim pentru următoarele locuțiuni adjectivale: de folos, ca vai de el, cu stare, de ispravă, bătător la ochi.

6. Formulează câte un enunț cu locuțiunile adjectivale de la exercițiul anterior.

POSIBILITĂȚI COMBINATORII ALE ADJECTIVULUI

Explorează!

1. Citește versurile de mai jos și scrie pe caiet adjectivele.

într-o dimineață în care aerul era închis la culoare și toate hărțile universului erau desenate peste un cearșaf, cu care ne înveleam picioarele goale, am învățat să desenez toate băncile din parcuri, viața mea era un cumul de hărți interioare.

(Andrei Novac, Întoarcere)

2. De ce părți de vorbire depind adjectivele găsite de tine la exercițiul 1?

3. Ce cuvânt determină complementul la culoare? Dar circumstanțialul peste un cearșaf?

Amintește-ți!

În propoziții, adjectivul se poate combina cu alte cuvinte, putând fi atât adjunct, cât și centru.

Adjectivul adjunct are funcția sintactică de:

◗ atribut adjectival în grup nominal: O emoție puternică i-a cuprins sufletul.

◗ nume predicativ în grup verbal, atunci când arată caracteristica subiectului, de care este legat prin verbul copulativ a fi: Lacrimile-i de tristețe sunt reci

Atributul adjectival se poate exprima prin:

 adjectiv propriu-zis: A avut experiențe minunate la clubul de lectură.;

 adjectiv provenit din verb la participiu, verb la gerunziu, adverb: Tabloul pictat a fost expus. Soba fumegândă a fost reparată.

Adjectivul centru poate poate fi determinat de un substantiv sau un pronume precedat sau nu de prepoziție, având funcția sintactică de complement sau de circumstanțial: Este amabilă cu musafirii. Copilul este recunoscător lor. Este nemâncată de la prânz.

Aplică!

1. Subliniază cu o linie adjectivele centru și cu două adjectivele adjunct din textele date.

a. Din încrețirea lungii rochii

Răsai ca marmura în loc –

S-atârnă sufletu-mi de ochii

Cei plini de lacrimi și noroc.

(Mihai Eminescu, Atât de fragedă…)

b. Ești singură astăzi, tu, inima mea, Biserică veche-n ruină, Sub bolta ta sfântă-nnegrită de vremi

Azi niciun drumeț nu se-nchină.

(Octavian Goga, Ești singură)

2. Precizează funcția sintactică a adjectivelor adjunct din textele de la exercițiul 1.

3. Analizează adjectivele din fragmentul următor:

Pe drum se vedeau bicicliști ocazionali, pescari adormiți sau alergători singuratici. […] Uneori mai claxona câte un șofer prietenos. Micile localități prin care treceau aveau pontoane bune, multe fără plată, fiindcă erau la concurență să atragă bărci care să acosteze acolo și echipajul să cheltuiască ceva bani în magazine. Apoi, peisajul s-a schimbat. Canalul era mai înalt decât regiunea și se puteau uita de sus în grădini.

(Nina George, Mica librărie de pe Sena)

Elemente de mitologie românească

SÂNZIENELE SAU

Prelectură

DRĂGAICA

– SUPERSTIȚII ȘI TRADIȚII PENTRU 24 IUNIE

1. Asociază fiecare imagine cu denumirea corespunzătoare.

2. Menționează zona de proveniență și originea fiecărui dans.

3. Cum crezi că s-a format cuvântul Sânziene?

Lectură

Citește fragmentul următor, apoi notează în caiet răspunsurile la cerințele date.

Sânzienele sau Drăgaica reprezintă o sărbătoare populară românească în jurul căreia au luat naștere numeroase superstiții, dar și obiceiuri populare.

Sânzienele sau Drăgaica sunt sărbătorite în fiecare an, pe data de 24 iunie, atunci când în calendarul ortodox este marcată și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.

Ce înseamnă Drăgaica sau Sânzienele?

Numele de Sânziene provine de la zeița romană

Santa Diana, patroana vânătorilor și a pădurilor. Totuși, Sânzienele sunt cunoscute și sub alte nume precum: Frumoasele, Zânele sau Drăgaicele. Semnificația acestei sărbători este una a iubirii și a fertilității. În Ardeal, sărbătoarea este denumită Sânziene, în timp ce în Muntenia și în Oltenia, sărbătoarea se numește Drăgaică.

Sărbătoarea este anterioară creștinismului și a existat sub diferite nume și tradiții din întreaga lume. Sânzienele sau Drăgaica erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, reprezentări fitomorfe 1, referindu-se la florile de sânziene, și divinități antropomorfe 2 . În credința populară, Sânzienele erau considerate a fi femei frumoase, adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om […] În credința populară, spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sânzienele sunt zâne bune. Dar ele pot

A. Alunelu

B. Sânzienele/Drăgaica

C. Călușul

deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin și vijelii, pot aduce grindina, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac.

Sânziana sau Drăgaica mai este numită și Împărăteasa, Stăpâna Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, în funcție de zona geografică a țării.

Superstiții legate de Sânziene

Despre Sânziene se spune că intensifică parfumul florilor, măresc puterea tămăduitoare a plantelor de leac. În plus, apără copiii de boli, cresc bobul grâului, sporesc rodul pământului, alungă grindina. Tot ele înmulțesc păsările cerului, aduc femeilor prunci frumoși, iar fetelor mari, ursitul. Sânzienele sau Drăgaica

marchează mijlocul verii și e considerată momentul optim pentru culegerea plantelor de leac. Fetele strâng flori de sânziene pentru a le pune sub pernă, în noaptea premergătoare sărbătorii, în credința că își vor visa ursitul. În unele zone, fetele își fac coronițe din sânziene, pe care le lasă peste noapte în grădini sau în locuri curate. Dacă dimineața găsesc coronițele pline de rouă, era semn sigur de măritiș în vara care începe.

Gospodarii încearcă să afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de sânziene. În seara din ajunul sărbătorii agață cununi de sânziene la colțul casei orientat către răsărit și dacă, a doua zi, în coronițe este prins păr de la anumite animale sau puf/pene de la păsări consideră că anul va fi bun mai ales pentru acestea.

Florile culese în ziua de Sânziene sunt prinse în coronițe sau, legate în formă de cruce, sunt duse la biserică. Acolo sunt sfințite, apoi sunt păstrate pentru diverse practici magice. Dacă se întâmplă să vezi o furnică roșie în ziua de Sânziene înseamnă că vei avea parte de mult noroc. Iar dacă vei găsi o furnică în portofel, nu-i face rău, căci îți va aduce mulți bani.

Sânzienele sau Drăgaica reprezintă o sărbătoare care mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Amuțitul Cucului. Se crede că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, vara va fi secetoasă. Pentru a fi sănătoși și avea spor în muncă, la început de seceriș, oamenii se încing peste șale cu tulpini de cicoare.

Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spală pe cap în această zi cu fiertură de iarbă mare. […]

Pentru alungarea spiritelor malefice, de sărbătoarea Sânzienelor se aprind focuri în care se aruncă substanțe puternic mirositoare. […]

Dicționar

1 fitomorf (adj.) – care are formă de plantă.

Noaptea de Sânziene sau „noaptea în care se deschid cerurile”

Sânzienele sau Drăgaica este o sărbătoare încărcată de semnificații și are conotații magice. La miezul nopții de Sânziene, în credința populară se deschid cerurile. Despre Sânziene se știe că sunt zece tinere zeițe, ce formează alaiul nupțial al zeiței Sânziana (după numele din Transilvania, Banat, Oltenia, Maramureș sau Bucovina) sau Drăgaica (așa cum e cunoscută în Muntenia, Dobrogea, sudul și centrul Moldovei). Dansul lor ritualic e legat de simbolismul Soarelui și marchează caracterul special al zilei celei mai lungi din an, invitație la bucurie. Nerespectându-i-se ziua, Sânziana (identificată cu Junona sau Diana, la romani, ori cu Hera sau Artemis, la greci), protectoare a fecundității și prezență binefăcătoare altminteri, se răzbună, prin vârtejuri, grindină, vijelie, flori văduvite de miros, plante fără leac. […] Aparent paradoxal, deși ființe diurne, Sânzienele își încing hora-ritual noaptea, înaintea zilei de 24 iunie. E Noaptea de Sânziene, noaptea când, tot conform credinței populare, „se deschid cerurile”. […]

De Sânziene au loc bâlciuri și iarmaroace. Acestea erau în trecut un bun prilej pentru întâlnirea tinerilor în vederea căsătoriei. Printre cele mai renumite târguri se numără cele de la Buzău, Focșani, Câmpulung Muscel, Buda, din județul Vrancea, Ipătești, județul Olt, Pitești, Cărbunești, județul Olt, Giurgeni, județul Ialomița, Broșteni, județul Mehedinți, și, cel mai cunoscut, Târgul de Fete de pe Muntele Găina.

(https://www.libertatea.ro/lifestyle/sanzienele-sau-dragaica-3591590)

2 antropomorf (adj.) – care seamănă cu omul, care amintește de om.

Postlectură

1. Menționează un lucru pe care-l știai despre Sânziene.

2. Precizează o informație nouă pe care ai aflat-o din text.

3. Numește o idee care ți-a atras atenția. Justifică.

4. Ce reprezintă Sânzienele sau Drăgaica?

5. Când se sărbătoresc Sânzienele?

6. Care este originea numelui Sânziene?

7. Scrie într-un enunț în ce zonă sărbătoarea este cunoscută sub numele de Drăgaică.

8. În ce constă deosebirea dintre Sânziene și Iele?

9. Precizează două dintre puterile Sânzienelor.

10. Când „își încing hora” Sânzienele?

11. Notează două superstiții legate de sărbătoarea de Sânziene.

Mitologia (gr. miythos – poveste + gr. logos – cuvânt) cuprinde totalitatea miturilor create de popor. Unele dintre cele mai frumoase și interesante elemente de mitologie au fost create în spațiul românesc. Fie că au fost influențate de alte popoare sau că au luat naștere în popor, acestea cuprind obiceiuri, tradiții, credințe, superstiții, basme și legende. Elemente întâlnite în mitologia românească:

 ființe fabuloase bune sau rele, precum solomonarii, zânele, ielele, Drăgaica, Rusalcele, Vâlvele, ursitoarele, paparudele, Setilă, Muma-Pădurii, Sfarmă-Piatră, Statu-Palmă-Barbă-Cot, Zgripțor etc., unele dintre ele având propriile sărbători;

 eroi: Baba Dochia, Ileana Cosânzeana, Sfânta Miercuri, Sfânta Vineri, Sfânta

Duminică, Făt-Frumos, Păcală etc.;

 locuri: Apa Sâmbetei, Sorbul Pământului etc.;

 plante miraculoase: busuiocul, alunul, mătrăguna, pelinul, usturoiul.

Portofoliu

Documentează-te din surse credibile și realizează o fișă de portofoliu în care să prezinți un element de mitologie românească și unul aparținând altui popor vorbitor de limbă romanică (obicei, ființă fabuloasă sau erou), menționând și o asemănare găsită.

PROIECT • GÂNDIȚI, LUCRAȚI, PREZENTAȚI ÎMPREUNĂ!

Lada cu sentimente și tradiții românești

Pentru că în această unitate am trăit împreună diferite emoții și sentimente, vă propunem să le faceți cunoscute în diferite moduri.

›› Sarcină de lucru

Lucrați în grupe de 5-6 elevi! Imaginați-vă că sunteți implicați într-un proiect internațional al sentimentelor și tradițiilor intitulat Lada cu sentimente și tradiții românești, pentru care aveți de realizat o prezentare. Alegeți o tradiție specifică poporului român și un sentiment asociat acesteia și prezentați-le utilizând noile tehnologii (blog, pagină web, PowerPoint etc.)

›› Roluri

În cadrul grupei, veți avea diferite roluri: culegători de folclor (vor realiza documentarea), tehnoredactor (va pregăti aranjarea conținutului), tehnician de sunet (se va ocupa de găsirea melodiei potrivite pentru prezentare), grafician (va realiza sau va insera imaginile potrivite), raportorul (va prezenta proiectul în clasă).

›› Pași pentru realizarea proiectului

1. Stabiliți responsabilitățile fiecărui elev.

2. Alegeți modalitatea de realizare și de prezentare a proiectului.

3. Căutați informații, gândiți creativ.

4. Selectați cele mai interesante informații, cele mai atractive idei și propuneri.

5. Îmbinați armonios materialele (informații, imagini, sunet etc.).

6. Autoevaluați-vă munca, pentru a stabili gradul de definitivare a proiectului.

7. Prezentați proiectul în fața colegilor.

8. Evaluați proiectele prezentate pe baza grilei date. Criterii

CONȚINUTUL

PREZENTAREA

1. Materialul conține prezentarea unei tradiții și a sentimentului asociat ei.

2. Prezentarea conține elemente de interes și care reflectă specificul poporului român.

3. Sentimentul este evidențiat clar și argumentat.

Materialul digital a fost prezentat într-un mod creativ și atractiv.

Se putea și mai bine/Mulțumitor

RECAPITULARE

I. Citește cu atenție textul de mai jos, pentru a putea răspunde la cerințele propuse.

Dușman grozav e timpul, mi se pare acuma ca și când te-aș fi visat, cum poate mai visează câte- o floare pământul, iarna, după ce-a-nghețat.

Iubirea noastră astfel a trecut, ca dâra luminoasă- a unei stele, și bezna-n urma ei s-a refăcut, de-mi pare steaua fericirii mele, că niciodată n-ar fi strălucit. Și nu mai știu acuma dac-am stat cu tine, dacă-n pieptul tău iubit eu inima-ntr-o zi ți-am ascultat.

Cuvintele pe care le rosteai, din depărtări de basm răsună parcă,

pentru că mierea tot acelui grai, lângă urechea alteia le-ncearcă.

Din ce în ce mai șubred e sub pas pământul amintirilor și-mi pare că dintr-un vis frumos mi-au mai rămas frânturi ciudate și strălucitoare.

Zadarnic între ele să le leg încerc acuma, fiindcă nu se poate din cioburi vasul să-l mai faci întreg, și tristă surâzând mă joc cu toate aducerile-aminte la un loc, ca un copil cu jucăria care, i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc, pentru că alta mai frumoasă n-are.

(Magda Isanos, Jucăria)

1. Trasează pe caiet un tabel asemănător celui de mai jos și completează cadranele date.

Poezia m-a dus cu gândul la …

Poezia mi-a produs o stare de …

2. Recitește poezia. Ce vezi? Ce simți?

3. Precizează într-un enunț temele poeziei.

Din poezie mi-a plăcut versul/imaginea …

Asociez poezia cu simbolul …

4. Menționează emoțiile sau sentimentele identificate în poezie, justificând cu câte o secvență corespunzătoare.

5. Ce ipostază umană reprezintă vocea ficțională? Justifică.

6. Notează două trăsături ale textului liric, observabile în textul-suport.

7. Rescrie un vers în care este prezentă subiectivitatea.

8. Stabilește tipul de rimă din primele patru versuri ale poeziei, precum și măsura acestora.

9. Transcrie, din text, o comparație, un epitet și o personificare.

10. Ce semnificație atribui jucăriei, în text? Explică în două-trei rânduri.

11. Explică, în 30-50 de cuvinte, semnificația versurilor Iubirea noastră astfel a trecut,/ca dâra luminoasă-a unei stele,/și bezna-n urma ei s-a refăcut…

12. Indică funcția sintactică a substantivelor marcate cu albastru în text.

13. Scrie cazul substantivelor marcate cu verde în text.

14. Notează din text un substantiv defectiv de plural și o locuțiune substantivală.

15. Transcrie un adjectiv propriu-zis și un adjectiv participial.

16. Indică numărul de forme flexionare ale adjectivelor șubred și strălucitoare.

17. Alcătuiește un enunț asertiv în care substantivul jucărie să fie complement indirect și un enunț interogativ în care adjectivul strălucitoare să fie nume predicativ.

18. Precizează gradul de comparație al ultimului adjectiv din text. Alcătuiește enunțuri în care același adjectiv să fie la alte două grade de comparație, pe care le vei menționa.

II. Imaginează-ți că participi la o sărbătoare populară românească. Descrie, în minimum 150 de cuvinte, atmosfera și oamenii de acolo, precum și emoțiile trăite. În compunerea ta vei introduce și o secvență narativă de minimum 30 de cuvinte.

EVALUARE

I. Citește cu atenție textul de mai jos, apoi rezolvă pe o foaie separată cerințele propuse. (60 de puncte)

Iubești – când urciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori și de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine.

Iubești – când suavă icoana ce-ți faci în durere prin veac, o ții înrămată ca-n rana străvechiului verde copac.

Iubești – când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânți să culegi printre umbre bălaiul surâs al comorii.

A. Înțelegerea textului

Iubești – când simțiri se deșteaptă că-n lume doar inima este, că-n drumuri la capăt te-așteaptă nu moartea, ci altă poveste.

Iubești – când întreaga făptură, cu schimbul, odihnă, furtună, îți este-n aceeași măsură și lavă pătrunsă de lună.

(Lucian Blaga, Iubire)

1. Transcrie, din text, un vers în care se observă prezența subiectivității.

2. Rescrie, din textul dat, o repetiție și o enumerație.

3. Precizează rima versurilor din prima strofă.

4. Măsura versurilor o ții înrămată ca-n rana/străvechiului verde copac este: a. 10-7 silabe; b. 15 silabe; c. 9-8 silabe; d. 17 silabe.

5. Explică, în 30-50 de cuvinte, semnificația ultimei strofe a textului liric dat.

B. Elemente de construcție a comunicării

1. Notează, din text, un adjectiv propriu-zis și un adjectiv participial.

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

2. Indică numărul de forme flexionare al adjectivelor următoare: suavă, verde, întreagă. 6 puncte

3. Menționează cazul și funcția sintactică a cuvintelor marcate în text cu albastru.

6 puncte

4. Construiește enunțuri în care adjectivul verde să fie, pe rând, la comparativ de inferioritate și la superlativ relativ de superioritate. 6 puncte

5. Alcătuiește un enunț interogativ în care substantivul flori să fie complement direct și un enunț exclamativ în care adjectivul suav să fie nume predicativ. 6 puncte

II. Redactează un text descriptiv de cel puțin 150 de cuvinte, în care să descrii un prieten pasionat de călătorii sau de noile tehnologii. (30 de puncte) În redactarea textului, vei avea în vedere următoarele repere:

◗ să respecți tema dată;

◗ să menționezi pasiunea prietenului;

◗ să precizezi detalii referitoare la fizionomie;

◗ să menționezi două trăsături morale ale prietenului;

◗ să utilizezi trei figuri de stil diferite;

◗ să respecți normele de ortografie, punctuație, precum și pe cele de așezare în pagină;

◗ să respecți numărul de cuvinte.

Din oficiu: 10 puncte. Punctaj total: 100 de puncte.

Realizează pe o foaie un tabel asemănător celui de la pagina 58, Fișă de observare a comportamentului.

UNITATEA 4 LUMEA TEATRULUI – MĂȘTI ȘI CHIPURI

LECTURĂ

• Textul dramatic. Steauafărănumede Mihail Sebastian

• Textul dramatic. Structura, rolul indicațiilor scenice

• Dialogul în textul scris și în spectacol. Rolul dialogului

• Autor, personaj dramatic

• Arta spectacolului

• Textul dramatic (aprofundare)

• Dialogul în textul nonliterar. Interviul

• Text auxiliar. SânzianașiPepelea de Vasile Alecsandri

COMUNICARE ORALĂ

• Tracul comunicativ. Strategii de gestionare a tracului comunicativ

• Structuri textuale: secvențe de tip dialogat

REDACTARE

• Tipare textuale de structurare a ideilor. Cronica de teatru

ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII

• Pronumele (actualizare). Pronumele personal. Pronumele personal de politețe. Pronumele reflexiv

• Pronumele și adjectivul pronominal posesiv

• Pronumele și adjectivul pronominal demonstrativ

• Pronumele și adjectivul pronominal nehotărât

• Pronumele și adjectivul pronominal interogativ

• Pronumele și adjectivul pronominal relativ

• Pronumele și adjectivul pronominal negativ

• Adjectivul pronominal de întărire

• Posibilități combinatorii ale pronumelui și adjectivelor pronominale

• Numeralul. Posibilități combinatorii

ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE

• Contacte culturale (I)

RECAPITULARE EVALUARE

specifice: 1.1, 1.3, 1.4, 2.1, 2.2, 2.3, 3.1, 3.2, 4.1, 4.5, 5.1, 5.2.

Prelectură

Textul dramatic

1. Îți place să privești stelele? Obișnuiești să îți alegi o stea?

2. Crezi că toate stelele au nume? Precizează câteva al căror nume îl cunoști.

3. Menționează ce crezi că reprezintă desenul alăturat.

TEXT DE BAZĂ

Lectură

de Mihail Sebastian

SCENA X

ȘEFUL,

PASCU, PROFESORUL, apoi Domnișoara CUCU

PROFESORUL (Vine grabnic din stânga, pe peron, trece prin fața ferestrei, intră): Domnu Pascu. Aici erai? Credeam că n-ai venit?

PASCU: Se poate, dom’ Profesor?

PROFESORUL: Te-am căutat pe peron, afară, la trăsuri.

PASCU: Învălmășeală mare.

PROFESORUL (Încet îngrijorat): Ai adus?

PASCU (Întinzându-i pachetul): Poftim.

PROFESORUL (Luând pachetul, rămâne o secundă nemișcat). Mulțumesc… Da… Mulțumesc… (Se uită la pachet, pe urmă la cei doi. Pe urmă trecând spre stânga, aproape de fereastră, la lumină, desface repede pachetul și scoate de acolo un volum mare, pe care-l răsfoiește cu înfrigurare, ca și cum ar căuta o anumită pagină, un anumit lucru. Șeful și Pascu schimbă priviri intrigate). […]

PASCU: Săru’ mâna domnișoară Cucu. Să poftești mâine la magazin. Am adus noutăți.

Domnișoara CUCU: Nu mai calc în magazinul d-tale. Ai vândut fetelor dintr-a opta ruj de buze.

PASCU: Păi de! domnișoară Cucu. Eu sunt magazin general. Vând de toate și la toată lumea.

Domnișoara CUCU: Las’ că discut eu cazul d-tale. (Amenințătoare): În conferință!

PASCU: Îmi pare rău. Eu sunt magazin general… Vă salut. Mă duc… dom’ Profesor Miroiu? Nu veniți în târg? Vă duc cu trăsura.

PROFESORUL (Cufundat în lectură, o clipă nu aude nimic. Pe urmă abia tresare, parcă l-ar fi strigat cineva din somn): Cum? (Privire vagă, năucită, apoi se reîntoarce la cartea lui).

PASCU (Schimbă o nouă privire nedumerită cu șeful și ridică din umeri): 22 de mii.

ACTUL I

Steaua fără nume

(Încet): Domnișoară Cucu! Știi d-ta ce carte citește profesorul?

Domnișoara CUCU: De unde să știu? (Cu dispreț): O carte de-ale lui.

ȘEFUL: Știi cât costă? Știi câți bani a dat pe ea? (Tăcere pentru a-și pregăti lovitura). 22 de mii de lei.

Domnișoara CUCU: 22 de mii! Ce-o să fie mâine în cancelarie.

ȘEFUL: În cancelarie? Ce-o să fie în tot târgul!

Domnișoara CUCU: Eu nu mai stau. Nu, nu mai stau. La revedere, domnu Ispas… (O ia repede spre stânga): 22 de mii… (Trece prin față ferestrelor, dispare).

SCENA XI

ȘEFUL, PROFESORUL

Profesorul a rămas lângă fereastră cu totul cufundat în carte. Nu aude nimic, nu vede pe nimeni. Lumina a scăzut și mai mult. Șeful îl privește în tăcere câteva secunde, pe urmă se apropie de el. […]

ȘEFUL: Zic, frumoasă cartea pe care-o citești?

PROFESORUL (Evaziv): O carte veche.

ȘEFUL: De! Cărțile ca vinul. Cu cât îs mai vechi, cu atât îs mai ale dracului… Aveam și eu una mai de mult, cu poze. Tu! ce poze!… A d-tale are poze?

PROFESORUL: Da. Adică nu… Niște planșe, niște hărți. […]

ACTUL II

SCENA II

PROFESORUL, Domnișoara CUCU, UDREA

Domnișoara CUCU (Intrând prin dreapta, e gata să se împiedece de stropitoarea rămasă lângă ușă): Ce e cu stropitoarea asta cu apă aici?

PROFESORUL (Încurcat, venind după ea): Voiam… Voiam să mă spăl.

Domnișoara CUCU (Severă): D-ta te speli noaptea?

PROFESORUL: Da… în sfârșit… uneori…

UDREA (45-50 de ani, „boem” de provincie, fără exagerare caricaturală însă, intrând): Păcat că n-ai fost la cinematograf. A fost frumos… frumos de tot. (Gata să povestească): Să vezi… El…

PROFESORUL: Lasă că-mi povestești mâine… Acum… […]

PROFESORUL: Domnișoară Cucu… nu te supăra… e târziu… aș vrea să știu… cărui fapt datorez… înțelegi… la ora asta… […]

Domnișoara CUCU: E adevărat că d-ta… (subliniind): d-ta… ai plătit 22 de mii de lei o carte pe care ți-a adus-o astăzi Pascu de la București?

PROFESORUL (Care a fost torturat de acest interogatoriu și a privit mereu, pe furiș, cu spaimă, spre ușa din stânga, se luminează ușurat): Da.

Domnișoara CUCU (Triumfătoare, către Udrea): Ei! Acuma vezi?

UDREA: N-am știut nimic. Nu mi-a spus nimic.

PROFESORUL: Nu ți-am spus, dar nu mi- ai împrumutat tu 3.000 de lei?

UDREA: Ba da. (Către domnișoara Cucu, explicativ): Din fondul serbării. […]

Domnișoara CUCU: Nu vezi? (Sentențios): Domnule Miroiu, când cineva, un profesor! dă 22 de mii de lei pentru o carte, asta nu e lucru curat.

PROFESORUL: De ce? Eu cu banii mei fac ce vreau.

Domnișoara CUCU: Banii d-tale? Care bani? Ce fel de bani? Că, slavă Domnului, te cunoaștem. La birt ai rămas dator 800 de lei încă de pe luna trecută. […]

Domnișoara CUCU: Și știi ce-am auzit? (Veninoasă): Că-ți cârpești singur ciorapii.

PROFESORUL (Rănit, îndurerat): Asta e o infamie!… […]

Domnișoara CUCU (Care nu ține seamă de protestări): Las’ că știu eu ce vorbesc. Și atunci, te întrebi, 22 de mii de lei pe o carte, nu e o nebunie?

PROFESORUL: Poate că da, dar e nebunia mea și nu datorez nimănui nicio socoteală.

Domnișoara CUCU: Te înșeli, d-le Profesor. Școala trebuie să știe, trebuie să afle. Școala. Și orașul. Și eu.

PROFESORUL: Ei bine, ai aflat. Nu era nevoie să vii pentru asta în plină noapte…

UDREA: Așa i- am spus și eu. Stai domnișoară Cucu. Ai răbdare până mâine dimineață. […]

Domnișoara CUCU: Bine. Cum poftești. Numai să nu-ți pară rău. Vino, d-le Udrea. Să mergem. (Iese furtunos prin dreapta. Udrea placid se ia după ea).

PROFESORUL (Repede, tainic): Udrea! Rămâi. Am să-ți spun ceva.

UDREA: Nu pot. Trebuie să conduc scorpia acasă.

PROFESORUL: Atunci întoarce-te. Am nevoie de tine.  […]

SCENA III

PROFESORUL, NECUNOSCUTA

PROFESORUL: Ba da. D-tale îți spun. Dar n-ai să spui nimănui?

NECUNOSCUTA: Nimănui.

PROFESORUL: Niciodată?

NECUNOSCUTA: Niciodată.

PROFESORUL: Îmi făgăduiești?

NECUNOSCUTA: Îți jur.

PROFESORUL (Se uită spre ușa, spre fereastră, la stânga, la dreapta pe urmă cu un fel de teamă, se înclină spre ea și spune în șoaptă): Eu am găsit o stea.

NECUNOSCUTA (După ce l-a privit o secundă drept în ochi): Unde?

PROFESORUL (Simplu): În cer.

NECUNOSCUTA (Copilărește): Nu te cred.

PROFESORUL: Nu mă crezi? (Ridicând o hârtie de pe biroul lui): Uite-o. (Indicând cu vârful creionului un punct pe hârtie): Aici e.

NECUNOSCUTA: Spunea-i că e în cer.

PROFESORUL: Asta-i cerul.

NECUNOSCUTA: Eu credeam că…

PROFESORUL (Arătând cu creionul pe-hârtie): Uite. Aici e sfera. Linia asta e axa lumii. Cercul ăsta e ecuatorul (ridicând o clipă capul și privind-o): Ecuatorul ceresc, se înțelege.

NECUNOSCUTA (Puțin, foarte puțin speriată): Se înțelege.

PROFESORUL: Aici sunt coordonatele orizontale; azimutul și distanța zenitală. Steaua pe care am găsit-o eu, e aici. O vezi?

NECUNOSCUTA: O văd… dar mai bine arată-mi-o afară, pe cer. (Gest spre fereastra deschisă).

PROFESORUL: Nu, că acolo nu se vede.

NECUNOSCUTA: Nu spui că ai găsit-o?

PROFESORUL: Am găsit-o, dar am găsit-o aici… pe hârtie.

NECUNOSCUTA: Pe hârtie? Cum pe hârtie?

PROFESORUL: Sigur. Am calculat-o […]

PROFESORUL: Nu, nu. Stai aici, lângă mine. Uite (arătând cu degetul): Sunt șapte stele… Le vezi?

NECUNOSCUTA (Ezitând): Nu.

PROFESORUL (Febril, nervos, aproape răstit): Cum nu. Sunt patru și-trei. Ultimele trei sunt coada ursoaicei.

NECUNOSCUTA: Ce ursoaică?

PROFESORUL: Te uiți prea jos, de asta n-o vezi. Acolo unde privești, e capul dragonului.

NECUNOSCUTA: Ce dragon?

PROFESORUL: Dragonul. Balaurul. […]

SCENA V NECUNOSCUTA, PROFESORUL

NECUNOSCUTA: Nu pleca… Nu vreau să pleci până nu-mi arăți… steaua d-tale.

PROFESORUL: Am vrut să ți-o arăt adineauri, dar te-ai speriat.

NECUNOSCUTA: Mi-era frică de d-ta… Vorbeai cu atâta… cu atâta pasiune.

PROFESORUL: Te rog să mă ierți. Mi se întâmplă destul de rar, dar mi se întâmplă câteodată…

NECUNOSCUTA: Și pe urmă… nu auzisem niciodată de Ursa Mare. Nu știam că există.

PROFESORUL: Nu știai? Cum nu știai? N-ai văzut-o niciodată? Niciodată? […]

NECUNOSCUTA (cu un gest viu, arătând pe cer): Dar steaua de-acolo o cunoști?

PROFESORUL: Unde? Care?

NECUNOSCUTA: O stea mică. Deasupra Ursei Mari. Lângă a șasea stea din Ursa Mare.

PROFESORUL: La stânga?

NECUNOSCUTA: Da. La stânga.

PROFESORUL: Ai ochi buni. Te felicit. E Alcor.

NECUNOSCUTA: Alcor?

PROFESORUL: Acolo e și steaua mea… Steaua pe care am găsit-o eu.

NECUNOSCUTA: Cum o cheamă?

PROFESORUL: Nu știu. Nu i-am dat încă niciun nume.

NECUNOSCUTA: De ce?

Postlectură

PROFESORUL: Pentru că n-am găsit un nume potrivit. Trebuie să fie un nume care să meargă împreună cu Alcor, Vega ar fi fost frumos. Alcor și Vega. Îmi trebuie un nume de două silabe. Un nume… […]

PROFESORUL: Când închid ochii. Știu unde se află. Îi cunosc orbita. Îi urmăresc drumul.

NECUNOSCUTA: Ce drum?

PROFESORUL: Drumul… Drumul pe care-l străbate de mii de ani în întuneric, nevăzută, necunoscută, nebănuită.

NECUNOSCUTA: Și nu se va vedea niciodată? Niciodată?

PROFESORUL: Niciodată.

1. Prin ce se deosebește textul dat de cele studiate anterior?

2. Indică tema de discuție a următoarelor perechi de personaje: Profesorul – Necunoscuta, Șeful – Profesorul.

3. Ce structuri textuale observi în fragmentul citat? Ce structură predomină? Justifică.

4. Poți face o legătură între titlu și conținut? Motivează.

5. Prezintă în fața clasei mai multe afirmații despre textul citit. Colegii vor aplauda atunci când sunt de acord cu afirmațiile tale. După fiecare afirmație se fac comentarii, explicații și argumentări.

◗ Profesorul a găsit o stea.

◗ Domnișoara Cucu este supărată pe Pascu.

◗ Steaua profesorului se numește Alcor.

◗ Udrea era un boem de provincie.

◗ Profesorul a cumpărat o carte ieftină.

6. Asociază cu o culoare și o melodie starea sufletească a personajului Profesorul în dialogul lui cu Necunoscuta, explicând în ce constă asocierea.

Descoperă!

Textul dramatic

STRUCTURA, ROLUL INDICAȚIILOR SCENICE

1. Alege, din lista dată, o artă cu ajutorul căreia ai putea reprezenta cel mai bine textul citat. Argumentează alegerea făcută. a. pictura; b. cinematografia; c. teatrul; d. arhitectura; e. dansul.

2. Cum se citește mai ușor textul? Pe roluri sau singur? Justifică.

3. Ce elemente din text te ajută să interpretezi mai bine rolul? Cum le-ai descoperit?

4. Prezintă structura textului-suport. Se aseamănă cu cele studiate până acum? Argumentează.

5. Transcrie două sintagme care arată locul în care se petrec evenimentele.

6. Notează o structură care face referire la timpul desfășurării evenimentelor relatate.

7. În cât timp crezi că s-au petrecut evenimentele relatate de autor?

Reține!

 Textul dramatic este textul scris cu scopul de a fi jucat pe scenă.

Devenind spectacol, textul dramatic presupune limite în ceea ce privește timpul și spațiul acțiunii reprezentate.

Spațiul în teatru cuprinde scena: spațiul reprezentării și spațiul ficțiunii imaginat de autor.

Timpul în teatru are două semnificații: durata (timpul reprezentației) și momentul (timpul ficțiunii din piesa scrisă).

Textul dramatic este structurat în acte și scene.

 Actul este subdiviziunea unei piese de teatru care conține mai multe scene.

 Scena este subdiviziunea unui act, delimitată de intrarea sau de ieșirea unui personaj, schimbarea decorului etc. Actele sunt notate cu cifre romane, iar scenele cu cifre arabe.

Structura unui text dramatic presupune:

 textul dialogat – replicile personajelor;

 indicațiile scenice – notațiile autorului (didascalii), care au rolul de a oferi îndrumări pentru transpunerea textului pe scenă, sprijinind jocul actorilor și ajutând cititorul să-și reprezinte mental cele citite. Didascaliile pot fi:

 externe – titlul, lista personajelor, informații despre decor, date despre timpul și spațiul în care se desfășoară evenimentele, așezarea în scenă a personajelor;

 interne – sunt plasate între paranteze rotunde, imediat după nume, înaintea replicii, în interiorul acesteia sau la sfârșitul ei, cele care marchează trecerea la un alt act sau altă scenă, făcând referire la intrările și ieșirile personajelor, la deplasarea pe scenă, la intonație, mimică și gestică. Ele dau indicații în legătură cu atitudinile, trăirile/sentimentele personajelor.

Aplică!

1. Menționează câte acte și câte scene are fragmentul extras din textul dramatic Steaua fără nume de Mihail Sebastian.

2. Vizionează piesa (https://www.youtube.com/watch?v=to495HQsjaU ) și precizează durata spectacolului. Există diferențe de timp? Argumentează.

3. Ce rol ai vrea să interpretezi? De ce?

4. Exemplifică, cu structuri din text, fiecare tip de informație oferită de indicațiile scenice:

a. mișcarea scenică a personajelor;

b. gesturi sau comportament;

c. mimică, gestică;

d. atitudine;

e. portret.

5. Cui aparțin indicațiile scenice găsite la exercițiul 4 și care este rolul lor?

6. Alege varianta corectă, apoi justifică. Între Profesor și Necunoscută există o relație marcată de ◗ teamă;

◗ apreciere;

◗ indiferență;

◗ simpatie.

DIALOGUL ÎN TEXTUL SCRIS ȘI ÎN SPECTACOL.

ROLUL DIALOGULUI

Descoperă!

Citește cu atenție fragmentul și rezolvă cerințele date.

Domnișoara CUCU (Care nu ține seamă de protestări): Las’ că știu eu ce vorbesc. Și atunci, te întrebi, 22 de mii de lei pe o carte, nu e o nebunie?

PROFESORUL: Poate că da, dar e nebunia mea și nu datorez nimănui nicio socoteală.

Domnișoara CUCU: Te înșeli, d-le Profesor. Școala trebuie să știe, trebuie să afle. Școala. Și orașul. Și eu.

PROFESORUL: Ei bine, ai aflat. Nu era nevoie să vii pentru asta în plină noapte…

UDREA: Așa i-am spus și eu. Stai domnișoară Cucu. Ai răbdare până mâine dimineață. […]

(Mihail Sebastian, Steaua fără nume)

a. Precizează structura textuală care predomină.

b. Ce reprezintă cuvintele marcate cu albastru?

c. Cum este redat dialogul în textul-suport? Ce observi comparativ cu celelalte texte studiate?

d. Indică cine îndeplinește rolul de vorbitor și pe cel de ascultător.

Reține!

 Dialogul este modul de expunere predominant în textul dramatic. Reprezintă schimbul de replici între personaje, ajută la prezentarea întâmplărilor și la caracterizarea personajelor. Este destinat rostirii pe scenă de către actori, dar aparține personajelor. Prin schimbul de replici se transmit informații spectatorului sau cititorului.

În textul scris, dialogul se organizează în funcție de situația de comunicare și este recunoscut prin semne grafice (linia de dialog, ghilimele).

 Replica reprezintă fiecare intervenție a unui personaj. Replicile sunt precedate de numele personajului care le rostește.

Tipuri de replici: întrebare/răspuns, replică/completarea replicii, replică/continuarea replicii și replică/ confirmarea replicii.

 Monologul dramatic este intervenția amplă a unui personaj în prezența sau absența altui personaj, fără a avea replici și destinatar.

Aplică!

1. Menționează două tipuri de replici ce se regăsesc în textul-suport. Exemplifică-le.

2. Ce relație crezi că există între personajele din fragmentul menționat la rubrica Descoperă? Argumentează.

3. Care este rolul dialogului în următoarea replică?

Domnișoara CUCU: Te înșeli, d-le Profesor. Școala trebuie să știe, trebuie să afle. Școala. Și orașul. Și eu.

4. Alege o replică a domnișoarei Cucu și transform-o într-un monolog și apoi într-un dialog cu spectatorii.

Autor, personaj dramatic

Descoperă!

1. Scrie numele autorului textului dramatic Steaua fără nume.

2. Care crezi că sunt atribuțiile pe care le are autorul?

3. Privește imaginea alăturată și menționează pe cine crezi că înfățișează cele două persoane.

4. Notează personajele din textul-suport.

Reține!

 Autorul (dramaturgul) este acea persoană reală care creează acțiunea, schimbul de replici între personaje și oferă indicații despre cum trebuie reprezentată piesa pe scenă.

 Personajul dramatic este imaginat de autor, dar este ajutat să se exprime de o persoană reală: actorul. Actorul trebuie să transpună pe scenă emoțiile, stările și sentimentele personajului interpretat. Personajele apar la începutul textului într-o listă, ordonate după importanța în acțiune sau după statutul social, fiind prezentate sumar. Personajele textului dramatic comunică prin intermediul dialogului și al monologului, autorul intervenind doar în indicațiile scenice (didascalii).

 Între personaje sau în sufletul lor poate exista un conflict. Conflictul dramatic reprezintă dezacordul între două idei, atitudini, precum și o frământare sufletească, generată de o problemă căreia i se caută o rezolvare.

1. Menționează care este legătura între personaje și actori în textul dramatic.

2. Ai vizionat piesa Steaua fără nume? Crezi că autorul și-a îndeplinit rolul? (https://www.youtube.com/watch?v=AoOf5K2pJnE)

3. Alege un fragment și încearcă să îl transpui pe scenă. În ce fel te ajută indicațiile autorului? Crezi că sunt suficiente?

4. Indică personajul principal. Motivează.

5. Care este starea de spirit a personajelor de-a lungul scenei II din actul II? Justifică răspunsul cu structuri din text.

6. Consideri că între domnișoara Cucu și profesor există un conflict? Ce îl provoacă?

7. Realizează o carte de vizită pentru fiecare personaj din fragmentul citat, indicând informațiile cerute.

8. Redactează, în 80-100 de cuvinte, caracterizarea domnișoarei Cucu, indicând doar trăsăturile care reies din informațiile oferite de indicațiile scenice.

9. Prezintă trăsăturile profesorului, răspunzând la întrebările date.

a. Ce crede Necunoscuta despre el?

b. Cum îl vede domnișoara Cucu?

c. Care sunt trăsăturile evidențiate în indicațiile scenice?

d. Ce trăsături ale personajului reies din modul în care vorbește și se comportă?

l Cine sunt?

l Ce profesie am?

l Ce trăsături mă recomandă?

l O replică de recunoaștere…

l Cine mă recomandă?

10. Portofoliu. Scrie un dialog de 6-8 replici între unul dintre personajele piesei și actorul interpretat de el.

Arta spectacolului

Privește cu atenție imaginile de mai jos și apoi rezolvă cerințele.

1. Menționează ce artă înfățișează fiecare imagine. Ce asemănări observi între cele trei imagini?

2. La ce modalități se apelează pentru a exprima operele autorilor?

3. Notează, în caiet, într-un minut, cât mai multe elemente din câmpul lexical al teatrului.

 Artele spectacolului denumesc acele arte ale căror opere sunt caracterizate de o reprezentare scenică limitată în timp (teatru, balet, operă, operetă) și în care artiștii își folosesc vocile, corpurile sau obiecte pentru a transmite expresia artistică.

 Arta teatrală se materializează într-o operă de artă pe care o numim spectacol și care este rezultatul unei munci de creație la care participă mai mulți factori: dramaturgul, actorul, regizorul și publicul. Figura centrală a spectacolului este actorul.

La realizarea spectacolului contribuie:

 Regizorul este persoana care dirijează și supraveghează punerea în scenă a unei piese de teatru. El elaborează scenariul, selectează actorii, îi îndrumă la repetiții, avizează schițele pentru decoruri și costume.

 Actorii interpretează rolurile pe scenă.

 Scenograful desenează, îndrumat de regizor, costumele și decorul.

 Coregraful îndrumă actorii în vederea realizării mișcărilor scenice.

 Costumierul realizează costumele.

 Machiorul se ocupă de machiaj.

 Tehnicianul de lumini asigură luminile din timpul spectacolului.

 Tehnicianul de sunet este responsabil de efectele sonore din timpul spectacolului.

Teatru

Reține!

Aplică!

1. Precizează care este scopul unui text dramatic.

2. Cum se transpune textul dramatic în spectacol?

3. Scrie persoanele care participă la această transpunere. Care este cel mai important? Argumentează.

4. Imaginează-te în ipostaza regizorului și adaugă două indicații scenice și un element de decor potrivit fragmentului următor:

PROFESORUL: Acolo e și steaua mea… Steaua pe care am găsit-o eu.

NECUNOSCUTA: Cum o cheamă?

PROFESORUL: Nu știu. Nu i-am dat încă niciun nume.

NECUNOSCUTA: De ce?

PROFESORUL: Pentru că n-am găsit un nume potrivit.

(Mihail Sebastian, Steaua fără nume)

PROIECT

Descoperă!

1. Prezintă relația text dramatic-spectacol, folosind schema de mai jos.

Realizați punerea în scenă a fragmentului din Steaua fără nume

Distribuiți rolurile ca să formați întreaga echipă care participă la realizarea spectacolului.

Pregătiți decorurile și un afiș, apoi prezentați spectacolul în școală.

Textul dramatic (aprofundare)

2. Ce efect produce conflictul interior asupra spectatorului sau cititorului?

3. Dă un nume stelei descoperite de profesorul Miroiu, respectând dorința acestuia. Trebuie să fie un nume care să meargă împreună cu Alcor, Vega ar fi fost frumos. Alcor și Vega. Îmi trebuie un nume de două silabe.

4. Ce valori morale sunt prezentate în text? Exemplifică.

5. Asociază textul-suport cu o altă operă literară, prezentând în 50-100 de cuvinte, un personaj comun, prin referire la câte o secvență relevantă din fiecare text.

6. Manuscrisul pierdut. Scrieți un mesaj, o scrisoare sau o listă de sfaturi pentru unul dintre personaje. Profesorul va strânge foile scrise. Imaginați-vă că manuscrisele s-au pierdut și rescrieți din memorie textele inițiale. Dacă nu vă amintiți, puteți face modificări. La final se compară cele două versiuni și se discută diferențele.

7. Scaunul regizorului. Imaginează-ți că ești regizor, răspunde cum ai rezolva situațiile date.

a. Ai o întâlnire cu Mihail Sebastian, autorul textului Steaua fără nume.

b. Ce trăsături fizice ar trebui să aibă actrița care o interpretează pe domnișoara Cucu?

c. Ai păstra titlul textului dramatic și pentru spectacol? Justifică.

d. Menționează două elemente de decor care crezi că s-ar potrivi scenei II din actul II.

8. Imaginează-ți o continuare a ultimei scene prezentate în manual. Noteaz-o într-o secvență dialogată de 6-8 replici.

Desen de Veronica Cercel, elevă la Liceul Vocațional de Arte Plastice „Hans Mattis-Teutsch”, Brașov

Dialogul în textul nonliterar. Interviul

Prelectură

1. Dacă ai fi jurnalist, cu cine ai dori să discuți despre o piesă de teatru? Alege o variantă, apoi justifică.

a. regizorul;

b. actorul;

c. scenaristul;

d. spectatorii.

2. Crezi că este important să cunoști persoana pe care o intervievezi? De ce?

3. Care este prima întrebare pe care o adresezi la un interviu?

Lectură

Î: Bună, Mircea! Pentru început, aș dori să te prezinți puțin.

R: Bună, Bianca! Numele meu este Mircea Anghel, sunt cât se poate de prietenos, am 32 de ani, sunt absolvent de regie de teatru, din cadrul UNATC București și am ajutat câteva grupuri de adolescenți în cariera lor artistică.

Î: Să vorbim puțin despre meseria ta de regizor. Cum ai ales să fii regizor, cum ai ajuns aici?

R: Meseria mea care n-a putut fi practicată un an de zile din cauza pandemiei. Am vrut să fiu actor! Am dat opt ani la actorie, an după an, an după an… N-am intrat și într-o bună zi mi-am dat seama că îmi place să fac tot, iar regizorul face TOT, însemnând că dă direcția spectacolului. Eu vin și dau o direcție, treaba voastră mai departe este să umpleți, să faceți, să repetați, dar regizorul este cel care dă direcția scenografică, chiar dacă lucrează cu un scenograf. Acesta povestește ce vrea să se întâmple, cum vrea, de ce vrea, pentru cine, multă muncă, dar e frumoasă. Mi-am dat seama că asta îmi place să fac și ce să vezi, am intrat la regie și am avut o întâlnire senzațională cu profesorii de acolo.

Î: La ce te gândești când auzi cuvântul „teatru”?

R: La oameni! Mi se pare că teatrul asta trebuie să facă, să lege oamenii și ar trebui să existe aceste întâlniri între oameni indiferent că vorbim despre întâlniri între profesioniști sau între profesioniști și spectatori, teatrul ar trebui să fie liantul și să creeze aceste ocazii.

Î: Ai un film sau o piesă de teatru care te-au inspirat foarte mult?

R: Am multe piese care m-au inspirat foarte mult și multe filme care încă mă inspiră pentru că mă uit, dar piesa fundamentală care cumva mi-a schimbat viața și de la care am plecat spre drumul acesta al regiei este „Steaua fără nume” scrisă de Mihail Sebastian și dictonul meu preferat este „Nicio stea nu se abate niciodată din drumul ei” și am crezut că ce mi-e scris în frunte mi-e pus și au fost trei ani de facultate foarte grei, dar acum mă văd într-o perioadă bună, în care tot apar proiecte, construim grupuri împreună și e fain. […]

Î: Cum vezi tu teatrul peste 10 ani?

R: N-am nicio idee! Cred că o să ne punem ochelari, o să ne uităm de acasă și o să fie un fel de teatru pe Netflix… Practic, dispare noțiunea de teatru. Teatrul se întâmplă aici și acum, se întâmplă o singură dată, energiile se întâmplă numai în seara spectacolului, nu mai sunt la fel în altă seară și mi-e greu să văd o lume fără asta. Nu-l văd sub nicio altă formă, pentru că, așa cum

spuneam, teatrul trebuie să se întâmple aici, acum, în forma fizică. Eu, spectator, te privesc pe tine, actor. Trebuie să trăim emoția și să meargă de la un spectator la altul. E un schimb de energii! Nu putem să facem teatru la TV, că nu mai e teatru. […]

Î: Minunat! Trupa noastră de teatru este mereu aici și am primit foarte multe sfaturi de la tine, dar sunt foarte mulți tineri care au nevoie de niște sfaturi la început de drum în lumea asta artistică.

R: […] Un sfat pe care aș putea eu să-l dau eu, dar nu știu dacă e neapărat un sfat, că nu sunt eu în măsură să dau sfaturi, sunt un nimeni, dar cred că m-aș bucura foarte tare, cum vă spun și vouă, dacă am face chestiunile alea care țin de zero talent și care ne-ar schimba viața, în sensul în care le spun: „Haina se pune în cuier!”, „Aruncăm resturile după ce mâncăm!”, „Venim la timp la repetiții!”, „Învățăm textul pentru repetiții!”, „Suntem serioși!”, „Când avem o problemă încercăm s-o vorbim și s-o rezolvăm!”, lucruri care țin de o viață normală, practic, dar care astăzi sunt din ce în ce mai greu de găsit, din păcate, pentru că e haosul ăsta și alergătura asta după nimic, încât pierdem din vedere lucrurile care fac diferența. Dacă îți pui lucrurile la loc, nu mai ajungi peste șapte zile să-ți amintești că ai de făcut treabă. E atât de simplu… Și atunci am fi mai relaxați. În plus, ce vă zic și vouă mereu: „Muncă, muncă și iar muncă!”, că e cea mai importantă.

Î: Crezi că mai mult contează munca decât talentul?

R: Da, clar. Eu cred foarte mult în proces și în ce poți să scoți la repetiție, chiar dacă ești mai puțin talentat. Un om talentat fără repetiție are sclipiri, dar un om mai puțin talentat care muncește are meșteșug. Meșteșugul stă la baza artistului, de fapt, că știi să faci. Eu, ca regizor, am învățat meșteșug. M-au terminat profesorii

mei, au curățat din mine tot ce era reușit și m-au învățat un meșteșug, iar eu acum știu când îmi fac analiza ce vreau să spun, de ce vreau să spun, care este povestea, ce înțeleg printr-un anumit lucru… Toată analiza regizorală pe care o fac, că nimic nu e întâmplător, și tot ce se vede e pus cu atenție și gândit. Dacă am face asta și am munci mai mult și mai concret, cred că ne-ar face bine. […]

Î: Ai un mesaj pentru concurenții noștri, pentru jurați, pentru Serile Teatrului Studențesc?

R: Mergeți la teatru! Mă bucur din toată inima că se întâmplă acest eveniment, căci avem nevoie de teatru mai mult ca oricând și avem nevoie de spectatori, de participanți, de actori, de actanți, de regizori, de scenografi și să învățăm. Dacă pe mine m-a învățat ceva important această pandemie sau, mai bine zis, mi-a dovedit că cel mai important lucru nu este gloria, nu e succesul, ci puterea noastră de a îndura. Sunt convins de acest lucru și important este procesul, nu succesul, că ăla vine dacă va fi să vină. Dacă nu, aia e. Dar dacă muncim bine, aia ne rămâne. Ne rămâne și ritmul, și fluxul, și responsabilitatea și ne transformă în niște oameni mai buni, sper!

(Interviu Mircea Anghel, 30 aprilie 2022, https://sts.sisc.ro/index.php/2022/04/30/interviu-mircea-anghel/)

Postlectură

1. Indică scopul acestui text.

2. Scrie, în caiet, trei aspecte din acest interviu care ți s-au părut importante.

3. Ce rol are prima întrebare din cadrul interviului?

4. Ce structură textuală predominantă ai descoperit în textul citat? Care este rolul ei?

5. Cine sunt participanții la discuție?

6. Menționează tema discuției dintre cei doi.

Reține!

Interviul este un text nonliterar, jurnalistic, de tip informativ.

Este construit sub forma unui dialog scris sau oral, între un reporter/jurnalist și o persoană, având o temă care stârnește interes.

Într-un interviu sunt importante întrebările care pot fi: deschise (părerile proprii despre tema pusă în discuție) și închise (cu răspunsuri de tipul da sau nu).

Etape în realizarea unui interviu:

 alegerea temei și a interlocutorului;

 documentarea;

 pregătirea întrebărilor pentru interviu;

 realizarea interviului;

 redactarea interviului.

Aplică!

1. Consideri că reportera a pus întrebări potrivite? Justifică.

2. Precizează care întrebare adresată de reporteră este cea mai interesantă. De ce?

3. Care este sfatul regizorului pentru tineri la început de drum în lumea artistică?

4. Menționează piesa care l-a inspirat pe regizor și justifică printr-o structură.

5. Acum știi cine este Mircea Anghel? Cum ai aflat?

6. Notează atribuțiile regizorului, așa cum sunt ele văzute de Mircea Anghel. Ești de acord?

7. Răspunde și tu la întrebarea adresată de reporteră: Cum vezi tu teatrul peste 10 ani?

8. Consideri că mai mult contează munca decât talentul? Motivează răspunsul în 80-100 de cuvinte, valorificând și informațiile din text.

Portofoliu

Formați echipe de câte patru elevi. Pregătiți un interviu respectând toate etapele acestuia. Împărțiți sarcinile.

Veți prezenta următoarele materiale:

◗ justificarea alegerii temei și a interlocutorului;

◗ întrebările pentru interviu;

◗ redactarea interviului.

TEXT AUXILIAR

Prelectură

1. Imaginează-ți că intri într-o lume de basm, notează cu ce personaje ai vrea să te întâlnești.

2. Crezi că un basm transpus într-un text dramatic este mai interesant? De ce?

Lectură

Sânziana și Pepelea

de Vasile Alecsandri

Teatrul reprezintă o câmpie arsă de soare, în fund o pădure, în stânga o căsuță între copaci uscați, în dreapta, spre fund, un lac.

PEPELEA (trezindu-se): A!… bun somn am tras!… și frumos vis am făcut!… Eu, Pepelea, băiat sărac, fără tată, fără mamă, venit în locurile acestea din Țara Românească, părea că mă-nsurasem cu fata împăratului, după ce o scăpasem din ghearele unui zmeu, care-o răpise din palatul tătâne-său. Greu m-am luptat prin somn… dar i-am venit eu de hac zmeului.

ARIE

Frumoasă Sânziană, Copiliță Cosânzeană, Răpită-era d-un zmeu!

Am dat pe el năvală Și, cu viteaza-mi pală1, Ucisu-l-am chiar eu.

Iar fata, în uimire, Mi-a dat a sa iubire, În schimb pe dorul meu.

ZMEUL (cu mirare): Sânziana afară?

SÂNZIANA (aparte): O! Doamne, ce fericire! (Vrea să alerge.)

ZMEUL (sever): Sânziană, unde alergi?

SÂNZIANA: Zmeul?!

ZMEUL: Cum ai ieșit din palat? Pe unde?

SÂNZIANA: Pe ușă.

ZMEUL: Mă cătai pe mine?

SCENA I

Aș! vorbă să fie… împăratul a trimis crainici în tuspatru părți ale lumii, ca să dea știre crailor și împăraților că acel din ei care va plăcea Sânzianei îl va lua de ginere; și-i va da zestre jumătate de-mpărăție… Ce mai trebuie zestre?… Eu m-aș mulțumi numai cu fata, pre legea mea.

ACTUL IV

SCENA IV

SÂNZIANA: Ba nici am gândit.

ZMEUL: Sânziană, tot supărată ești pe mine, care mă usuc de dragoste?

SÂNZIANA (îi întoarce spatele): Iar începi cu ahturile2. Dă-mi pace, nu mă mai ameți.

ZMEUL: Mă urăști?…

SÂNZIANA: Din toată inima.

ZMEUL: Dar ce ți-am greșit de nu mă poți suferi?

ACTUL I

SÂNZIANA: Încă mă întrebi?… m-ai răpit din casa părintească… m-ai depărtat de lume, ai făcut nenorocirea mea… ș-apoi te miri că-mi ești urât de moarte?

ZMEUL: Urât de moarte?… când vreau să te iau de soție?

SÂNZIANA: Eu, soția ta? Niciodată!

ZMEUL (mâniat): Așa? Ei bine, află că nu mai târziu decât mâine avem să ne cununăm… toate sunt gata… am poftit pe toți amicii și pe toate rudele mele.

SÂNZIANA: Frumoasă adunătură trebuie să fie, dacă-ți samănă… Ha! ha! ha!…

ZMEUL: Râzi?… ai vreun gând ascuns… vrei să fugi?

SÂNZIANA: Vreau să scap de tine prin toate mijloacele, chiar de-a fi să mă arunc în mare.

ZMEUL: Ba te-ai arunca în brațele mele, nu în valuri, și, pentru mai bună siguranță, mergi în casă… am să te închid în turnul ăsta, de unde n-ai putea să-ți iei zborul.

SÂNZIANA: Așa crezi tu? (Aparte.) Bine c-a venit Pepelea.

ZMEUL: Așa… hai! (Vrea s-o apuce de braț.)

Postlectură

1. Scrie două structuri care indică locul unde se petrec întâmplările.

2. Precizează personajele care apar în fragment. Ce observi în legătură cu ele?

3. Menționează care este modul de expunere în text, arătând și rolul lui.

4. Notează două indicații scenice. Indică rolul lor în text.

5. Scrie două motive pentru care Sânziana este supărată pe Zmeu.

6. Alege varianta corectă de răspuns. Justifică.

◗ Zmeul crede că Sânziana

a. îl iubește;

b. se preface supărată;

c. nu va fugi.

◗ Zmeul vrea să o închidă pe Sânziana

a. în cămară;

b. în turn;

c. într-o cameră a palatului.

SÂNZIANA (respingându-l): Nu te atinge de mine. (Intră în palat. Zmeul închide poarta cu o cheie mare.)

Dicționar

1 pală (s. f.) – sabie lată și scurtă, adesea cu două tăișuri.

2 aht (s. n.) – geamăt, oftat, suspin.

◗ În fragment se evidențiază

a. bunătatea zmeului;

b. prietenia;

c. iubirea neîmpărtășită.

7. Asociază fragmentul din Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri cu fragmentul din Steaua fără nume de Mihail Sebastian, prezentând, în 60-80 de cuvinte, o asemănare și o deosebire.

8. Creează o replică prin care să îl transformi pe Zmeu într-un personaj pozitiv. Adaugă și o indicație scenică.

ZMEUL (singur): Se face că-i mânioasă?… dar cine o crede?… Când a vedea mâine rochia de nuntă și beteala, o să zburde. Cu toate acestea (arată cheia), paza bună nu strică… Acum hai în pădure să cărăm lemne pentru ospățul cununiei. Ha! ha! ha! Bieții Pârlea și Lăcustă doboară la copaci, fără a ști că pe unul am să-l pun în frigare și pe celălalt am să-l fierb în căldare. Ce chef!… ce chef! (Pleacă spre dreapta.) Schițează elementele de decor pentru scena citată din Sânziana și Pepelea.

Portofoliu

Tracul comunicativ

STRATEGII DE GESTIONARE A TRACULUI COMUNICATIV

Explorează!

1. Ai făcut parte dintr-o trupă de teatru și acum trebuie să împărtășești colegilor experiența. Ce alegi? Justifică. a. să scrii o pagină de jurnal; b. să faci o prezentare PowerPoint; c. să organizezi o „conferință de presă”.

2. Trebuie să ții un discurs în fața colegilor din școală. Cum te comporți?

3. Prezintă reacțiile din fiecare imagine de la exercițiul precedent.

Reține!

Tracul comunicativ este o stare emotivă care se manifestă atunci când o persoană apare în fața unui public. Acesta se manifestă uneori prin: frisoane, transpirație abundentă, puls ridicat, amețeală, respirație îngreunată etc.

Aplică!

1. Ai avut vreodată emoții când a trebuit să comunici ceva? Cum s-au manifestat?

2. Notează trei metode prin care să poți ține în frâu emoțiile, apoi alege contextul în care vrei să ții un discurs.

3. Crezi că au fost eficiente metodele folosite? Justifică.

Reține!

Poți folosi următoarele strategii de gestionare a tracului comunicativ:

 Documentează-te cu atenție!

 Întocmește un plan!

 Repetă mesajul/rolul de mai multe ori!

 Acceptă emoțiile și înlocuiește-le cu afirmații pozitive!

 Controlează-ți atât respirația (inspiri/expiri), cât și mimica și postura!

 Redu auditoriul la o singură persoană cunoscută!

Afirmații pozitive

◗ Și eu pot!

◗ Voi reuși!

◗ Va fi bine!

◗ Sunt pregătit!

Aplică!

JOCUL MĂȘTILOR. Ce alegi? Să citești textul dramatic sau să vizionezi piesa de teatru? Justifică alegerea făcută într-un text de 50-70 de cuvinte, apoi prezintă-l în fața clasei cu trac și fără trac.

Portofoliu

Creează un set de cinci reguli haioase care să ajute la eliminarea tracului pe scenă.

Exemplu: Presari fâșii de hârtie pe drum să nu uiți ce ai de spus.

Structuri textuale:

secvențe de tip dialogat

Explorează!

1. Privește imaginea și comentează, ținând cont de următoarele aspecte: interesul față de subiectul discutat, participarea, atenția.

2. Care este rolul pe care îl preferi într-o comunicare: ascultător pasiv, ascultător activ sau vorbitor? Justifică.

Reține!

Dialogul este o modalitate de comunicare între două sau mai multe persoane. Componentele dialogului sunt: verbală (idei, informații, opinii etc.), nonverbală (gesturi, mimică, postură) și paraverbală (ritmul, intensitatea vocii).

Cea mai frecventă formă a dialogului este conversația. Intervenția unei persoane în cadrul dialogului se numește replică. Dialogul presupune cel puțin două replici succesive, legate logic.

În cadrul dialogului, interlocutorii trebuie să ofere informații corecte, să fie civilizați, să se exprime clar și coerent, să respecte dreptul la replică, să aibă tonul și gesturile potrivite situației de comunicare.

Aplică!

1. Citește dialogul extras din Steaua fără nume și rezolvă cerințele date.

PASCU: Săru’ mâna domnișoară Cucu. Să poftești mâine la magazin. Am adus noutăți.

Domnișoara CUCU: Nu mai calc în magazinul d-tale. Ai vândut fetelor dintr-a opta ruj de buze.

PASCU: Păi de! domnișoară Cucu. Eu sunt magazin general. Vând de toate și la toată lumea.

Domnișoara CUCU: Las’ că discut eu cazul d-tale. (Amenințătoare): În conferință!

PASCU: Îmi pare rău. Eu sunt magazin general… Vă salut. Mă duc… dom’ Profesor Miroiu? Nu veniți în târg? Vă duc cu trăsura.

PROFESORUL (Cufundat în lectură, o clipă nu aude nimic. Pe urmă abia tresare, parcă l-ar fi strigat cineva din somn): Cum? (Privire vagă, năucită, apoi se reîntoarce la cartea lui).

(Mihail Sebastian, Steaua fără nume)

a. Menționează participanții la dialog, indicând și rolul lor în comunicare.

b. Indică elementele nonverbale și paraverbale pe care le observi în dialog.

c. Ce atitudini comunicative au interlocutorii?

2. Joc de rol. Realizează împreună cu colegul de bancă un dialog de 8-10 replici între regizorul care pune în scenă Steaua fără nume și actorul care îl interpretează pe profesorul Miroiu.

3. Ascultă cu atenție un fragment din teatrul radiofonic Conu Leonida față cu reacțiunea de Ion Luca Caragiale și rezolvă cerințele date.

a. Notează trei elemente de decor pe care le-ai reținut după ascultarea piesei.

b. Precizează personajele care apar în fragmentul ascultat și scrie câte un element vestimentar specific fiecăruia.

c. Ce citea Leonida?

d. Care este tema discuției dintre cei doi?

e. Prezintă două elemente din text care stârnesc râsul.

f. Textul dramatic este destinat reprezentării scenice. Care crezi că este scopul teatrului radiofonic?

Reține!

Teatrul radiofonic reprezintă adaptarea unei piese de teatru pentru a fi transmisă la radio. O piesă de teatru radiofonică include doar dialogul, muzica și efectele speciale, astfel încât ascultătorul să-și imagineze personajele și povestea.

Aplică!

▶ https://www. youtube.com/ watch?v=eaRljSs03_4

1. Prezintă relația text dramatic-spectacol de teatru și teatru radiofonic, indicând asemănări și deosebiri.

2. Care variantă te atrage mai mult? Justifică.

3. Joc de rol! Fă pereche cu un coleg din clasă. Unul dintre voi va fi Conu Leonida. Imaginați un dialog despre rolul comunicării în rezolvarea problemelor/conflictelor.

Tipare textuale de structurare a ideilor

CRONICA DE TEATRU

Explorează!

1. Cum îți selectezi cărțile pentru lectură?

2. Cum alegi ce film să vizionezi? Dar o piesă de teatru?

3. Vrei să afli mai multe despre o piesă de teatru de care ai auzit. De unde obții informații despre ea?

Descoperă!

Citește cu atenție textul, apoi răspunde întrebărilor date.

Puțin parfum, multă lene, oarecare fantezie – Steaua fără nume

Opera lui Mihail Sebastian, „Steaua fără nume”, este o piesă de teatru plină de o sensibilitate aparte. […]

Având, așadar, o apreciere cu totul și cu totul specială pentru capodopera lui Sebastian, m-am dus la spectacolul „Steaua fără nume”, în regia lui Victor Ioan Frunză, cu oarecare teamă. […]

Aveam așteptări mari, iar spectacolul semnat de Victor Ioan Frunză nu numai că s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele, dar le-a depășit, aducând un veritabil omagiu piesei lui Sebastian. Miercuri, 9 decembrie 2015, la Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Bălcescu, „Steaua fără nume” a renăscut și și-a reluat locul de drept din constelația teatrului românesc. Am asistat la un spectacol regizat meticulos, cu sensibilitate, umor și inteligență, a cărei distribuție excelentă a dat viață personajelor lui Sebastian.

Într-un târg din mijlocul pustietății, cu 8.000 de locuitori, pentru care principala sursă de divertisment o reprezintă privitul trenurilor în gară, are loc, într-o seară, o întâmplare neobișnuită cu valențele unui veritabil seism. Trenul accelerat oprește în gară pentru a da jos un călător fără bilet. Este vorba despre o femeie frumoasă, elegantă, o apariție cu totul neașteptată care contrastează profund cu aerul auster și încremenit al localității. Cum femeia refuză să se legitimeze pentru a i se putea face proces verbal, șeful gării este pus într-o dilemă profundă, care este rezolvată de către profesorul Miroiu. Acesta se oferă să o cazeze pentru o noapte pe necunoscută, urmând ca a doua zi, când va primi salariul, să îi cumpere un bilet de tren pentru București.

Acțiunea întregii piese se desfășoară pe parcursul acelei nopți și în dimineața zilei următoare.

Profesorul Miroiu, un intelectual de provincie pasionat de astronomie, închis în turnul său de fildeș, o introduce pe necunoscută în universul său sufletesc, pe atât de bogat în constelații și teorii astronomice, pe cât este de săracă lumea sa materială. […] Fidel textului lui Sebastian, dar aducând o notă proprie de melancolie și, totodată, umor, Victor Ioan Frunză a reușit să exprime esența dulce-amăruie a acestei capodopere. Adrian Nicolae este un șef de gară excelent, jocul său este studiat până în cele mai mici detalii, iar modalitatea plină de umor prin care îl interpretează pe ridicolul șef de gară, dă naștere unui personaj caragialesc. […] Într-o distribuție alternativă, spectacolul se joacă și cu el în rolul profesorului Miroiu și aș fi curioasă să văd cum construiește acest personaj. Am mai remarcat jocul Luminiței Erga, al cărei personaj este, poate, cel mai dificil de interpretat. Domnișoara Cucu este ridicolă, austeră și prototipul fetei bătrâne. […] Astfel, să joci un personaj caricatural, cu reacții și replici exagerate și să o faci într-un mod în care umanizarea ei subită din actul trei să fie veridică, este extrem de dificil. Dar Luminița Erga a reușit să transgreseze limitele propriului personaj și să îl transforme într-o demonstrație de talent și atenție la detalii. Întreaga trupă de actori a demonstrat o asumare profundă a rolurilor și o înțelegere în amănunt a piesei lui Sebastian, care au transformat „Steaua fără nume” într-un spectacol unic și încărcat de sensibilitate și umor. […]

Decorul își transportă spectatorii în Ursa Mare, acolo unde profesorul Miroiu și Mona își trăiesc iubirea cosmică. Poți să privești scena și să nu vrei să îți părăsești scaunul în pauză, de teamă că magia s-ar putea destrăma. Este o reprezentație spectaculoasă, amuzantă până la isterie și, în același timp, de o melancolie sfâșietoare, care vorbește cu profunzime despre tărâmuri necunoscute, dar familiare, cumva […]

Vă recomand cu toată căldura acest spectacol, el se mai joacă marți, 15 decembrie 2015, tot la Centrul Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” (Strada 11 Iunie, nr. 41, București) și, sper eu, că se va mai juca și în 2016.

(Maria Ruxandra Burcescu, https://agenda.liternet.ro/articol/20502/Maria-Ruxandra-Burcescu/Putinparfum-multa-lene-oarecare-fantezie-Steaua-fara-nume.html)

1. Menționează cui crezi că îi este adresat textul. Justifică.

2. Alege varianta corectă și justifică răspunsul. Textul citat este a. literar; b. nonliterar.

3. Care este scopul acestui text?

Reține!

Cronica de teatru este un articol publicistic în care se consemnează și se comentează un spectacol teatral. Structural, este formată din:  introducere – se precizează locul piesei în dramaturgie, în repertoriul teatrelor;

 cuprins – se evidențiază structura (acțiune, personaje, dialog); valoarea textului și valențele lui scenice; viziunea regizorului, mijloacele prin care se realizează atmosfera spectacolului: ton, ritm, plastică, lumini, costume, muzică, jocul actorilor – alegerea distribuției, analiza rolurilor interpretate;

 încheiere – se menționează cui se adresează, la ce servește și ce efecte poate avea asupra spectatorului.

Aplică!

1. Precizează care este locul piesei Steaua fără nume în dramaturgie, în viziunea autoarei cronicii.

2. Care este regizorul piesei de teatru? Prin ce s-a remarcat?

3. Notează actorii și rolurile pe care le-au interpretat. Indică pentru fiecare o referire la jocul lor.

4. Cum este decorul piesei de teatru? Ce atmosferă creează decorul imaginat?

5. Crezi că autoarea a fost obiectivă în aprecierile sale?

6. Investigație. O scrisoare buclucașă! Urmăriți piesa O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale. Împărțiți clasa în cinci grupe. Fiecare grupă va investiga anumite aspecte ale piesei puse în scenă, apoi se vor aduna informațiile pentru a forma o cronică de teatru.

◗ Grupa 1. Cine este autorul piesei? Ce loc ocupă în dramaturgie și în repertoriul teatrelor? Cine este regizorul? Prin ce s-a remarcat? Când a fost montat spectacolul?

◗ Grupa 2. Cine interpretează rolurile? Cum vi s-a părut jocul actorilor? Justificați în 20-30 de cuvinte.

◗ Grupa 3. Ce puteți spune despre decor? Dar despre recuzită? Precizați care este rolul muzicii în redarea atmosferei spectacolului.

◗ Grupa 4. Prezentați succint subiectul textului dramatic. Cum credeți că a reușit regizorul să redea mesajul operei?

◗ Grupa 5. Îmbinați informațiile descoperite de colegi și realizați cronica de teatru pentru piesa O scrisoare pierdută.

Pronumele (actualizare). Pronumele personal. Pronumele personal de politețe. Pronumele reflexiv

Explorează!

Citește cu atenție fragmentul de mai jos, apoi rezolvă cerințele date.

Domnișoara CUCU: Las’ că discut eu cazul d-tale. (Amenințătoare): În conferință!

PASCU: Îmi pare rău. Eu sunt magazin general… Vă salut. Mă duc… dom’ Profesor Miroiu? Nu veniți în târg?

Vă duc cu trăsura. (Mihail Sebastian, Steaua fără nume)

1. Transcrie, din fragmentul dat, un pronume personal, formă accentuată, și un pronume personal de politețe. Notează persoana și numărul acestora.

2. Indică substantivele pe care le înlocuiesc formele pronominale transcrise la exercițiul 1.

3. Ce alte cuvinte din fragment indică politețea?

4. Precizează ce persoană și număr are forma pronominală din structura mă duc. Dar forma verbală?

5. Menționează felul pronumelor din structurile mă duc și vă duc.

Amintește-ți!

◗ Pronumele este partea de vorbire care ține locul unui substantiv.

◗ Pronumele personal arată persoanele care participă la o comunicare.

Formele pronumelui personal

Caz Formă

Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a sg. pl. sg. pl. sg. pl. m. f. m. f.

N. eu noi tu voi el ea ei ele

Ac. accentuată mine noi tine voi el ea ei ele neaccentuată (clitică) mă/m- ne/ne- te/te- vă/v- îl/l- o îi/i- le/le-

G. – – – – lui ei lor

D. accentuată mie nouă ție vouă lui ei lor neaccentuată (clitică) îmi/mi- ne-/ni îți/ți- vă/v-/vi îi/i- le-/li

V. – – tu! voi! – – – –

Formele neaccentuate ale pronumelor se mai numesc și clitice pronominale și pot fi legate grafic prin cratimă de un cuvânt (ne-a oferit, l-a întrebat), dar pot exista și independent (îți spun, ne zice).

La cazurile acuzativ și dativ formele neaccentuate pot relua sau anticipa complementul direct și indirect. (Exemple: Ioanei i-am spus adevărul. L-a văzut pe copil.)

◗ Pronumele personal de politețe arată respectul față de o persoană. Se folosește la persoana a II-a și a III-a și se diferențiază după gen doar la persoana a III-a singular.

Forme ale pronumelui personal de politețe: dumneata (d-ta), dumneavoastră (dv., dvs., d-voastră), dumitale (d-tale), dumnealui (d-lui), dumnealor (d-lor), dumneaei (d-ei).

Există formule reverențioase care exprimă un grad maxim de respect: Excelența Sa, Domnia Ta/Voastră, Înălțimea Ta/Voastră, Sfinția Ta/Voastră etc. Se scriu cu literă mare și fără cratimă.

Gradul minim de respect se exprimă prin formele: dumneata, dânsul, dânșii, dânsele, matale, mătăluță, mătălică, tălică.

Pronumele personal de politețe dumneavoastră impune acordul la plural, chiar dacă e folosit la singular.

Aplică!

1. Precizează persoana, numărul, cazul și funcția sintactică pentru pronumele personale și de politețe din următoarele enunțuri.

a. Noi vom merge împreună cu ei în parc.

b. Dumnealui a fost condus la gară.

c. Ne îndreptăm spre voi în grabă.

d. Desenează frumos ca tine.

e. Am scris dumnealui o scrisoare.

f. Lucrările expuse sunt ale lui.

2. Creează câte un schimb de replici în care să folosești pronume de politețe sau forme reverențioase în funcție de următoarele situații de comunicare:

◗ la o recepție a unei ambasade;

◗ la întâlnirea cu colegii în cadrul cercului de lectură;

◗ la întâlnirea cu fosta învățătoare.

Amintește-ți!

g. Noi vom pleca înaintea lor.

h. Pe mine mă interesează filmul.

i. I-am povestit despre mine.

j. Cadourile pentru dumnealor sunt cumpărate.

k. Poezia ei a fost premiată.

Pronumele reflexiv exprimă identitatea de persoană și număr dintre obiectul asupra căruia se răsfrânge, direct sau indirect, acțiunea verbelor și subiectul acestora.

Pronumele reflexiv are forme proprii doar la persoana a III-a singular și plural, fără diferențiere de gen, pentru două cazuri: acuzativ (sine, se, s-) și dativ (sie, sieși, își, și-).

Pentru persoanele I și a II-a, pronumele reflexiv împrumută formele neaccentuate de acuzativ și dativ ale pronumelui personal. Când sunt folosite ca reflexive, trebuie să aibă aceeași persoană și același număr cu persoana și cu numărul verbului.

a. pronume reflexiv

b. pronume personal mă plictisesc (de ceva)

I sg. I sg.

Aplică!

mă plictisești

I sg. II sg.

1. Notează în caiet pronumele reflexive din enunțurile date, indicând persoana, cazul și funcția sintactică.

a. A păstrat pentru sine toată ciocolata.

b. Își reproșează sieși întârzierea la concurs.

c. Lauda de sine nu e constructivă.

2. Construiește trei enunțuri în care forma s să fie, pe rând:

d. Informațiile cerute sunt pentru sine.

e. Ne-am impus să ne concentrăm.

f. Mă spăl des.

a. pronume reflexiv; b. verb predicativ; c. verb copulativ.

3. Alcătuiește câte un enunț în care formele mă și vă să fie, pe rând, pronume personale și reflexive.

4. Rescrie enunțurile corectând greșelile de ortografie.

a. El ia spus Anei să i-a o carte.

b. Mai văzut cu revista apărută în luna m-ai.

c. La certat că a scris greșit prepoziția l-a.

d. V-a veni când va anunțat în mesaj.

e. Sora s-a sa dus la teatru.

f. Î-și amintește de toate năzbâtiile din copilărie.

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

Explorează!

1. Ce cuvinte din enunțurile redate în chenar indică posesorul?

2. Cu ce substantive putem înlocui cuvintele scrise cu albastru? Ce putem observa în legătură cu acordul dintre ele?

3. Grupul de cuvinte al nostru indică

a. un posesor;

b. mai mulți posesori, un obiect posedat;

c. mai multe obiecte posedate.

4. Din ce este alcătuit cuvântul al nostru? Care element se referă la posesor și care la obiectul posedat? Argumentează.

Reține!

Proiectul tău este reușit, însă al nostru este mai interesant. Ideea a fost a mea, dar munca a fost a noastră.

Pronumele posesiv înlocuiește atât numele obiectului posedat, cât și numele posesorului, indicând relația dintre ele. Este alcătuit din:

 al – pronume semiindependent care ține locul obiectului posedat;

 tău – formă de posesiv, care ține locul posesorului.

Pronumele semiindependent (a, al, ai, ale, alor) își schimbă forma în funcție de genul și numărul substantivului care denumește obiectul posedat.

Forma de posesiv își schimbă forma după persoana și numărul posesorului.

La nominativ/acuzativ, pronumele posesiv are următoarele forme:

 al meu, a mea, al tău, a ta, al său, a sa (un posesor, un obiect posedat);

 ai mei, ale mele, ai tăi, ale tale, ai săi, ale sale (un posesor, mai multe obiecte posedate);

 al nostru, a noastră, al vostru, a voastră (mai mulți posesori, un obiect posedat);

 ai noștri, ale noastre, ai voștri, ale voastre (mai mulți posesori, mai multe obiecte posedate).

Pronumele posesiv nu are forme de singular la cazurile genitiv și dativ. Forme de plural:

 alor mei, alor mele, alor tăi, alor tale, alor săi, alor sale (mai multe obiecte posedate, un singur posesor);

 alor noștri, alor noastre, alor voștri, alor voastre (mai multe obiecte posedate, mai mulți posesori).

De asemenea, nu are forme pentru persoana a III-a plural, în comunicare folosindu-se formele de genitiv ale pronumelui personal (a lor, al lor, ale lor, ai lor).

Aplică!

1. Completează, pe caiet, enunțurile date cu formele pronominale posesive potrivite.

a. Prăjitura mea a ieșit delicioasă, dar … este aspectuoasă.

b. Florile noastre sunt viu colorate, pe când sunt parfumate.

c. Nu am acuarele. Poți să mi le împrumuți … ?

d. Tunsoarea lui este modernă, Andrei ar trebui să o schimbe … .

2. Alege forma corectă, apoi notează în caiete enunțurile.

a. Prietenii noștrii/noștri/ai noștri sunt pregătiți pentru concert.

b. Colega sa/s-a/a sa va pregăti o lucrare pentru expoziție.

c. Costumele tele/ale tale/tale pentru piesă sunt reușite.

3. Menționează cazul și funcția sintactică a pronumelor posesive din enunțurile date.

a. Ai mei au fost la teatru.

b. Victoria va fi a noastră.

c. I-am întrebat pe ai voștri dacă veți veni.

d. Mergem cu ai noștri în această excursie.

e. Se gândește la ai săi când câștigă.

f. Camera alor mei a ieșit frumos.

g. Cadourile pentru ai tăi sunt scumpe.

h. Le-am comunicat alor mei decizia mea.

i. A sosit după ai tăi.

j. Înaintea alor voștri vom ajungem noi.

k. Desenează frumos ca ai noștri.

l. Lângă ai mei suntem noi.

m. În jurul alor săi s-a adunat mulțimea.

Explorează!

Citește enunțurile date și răspunde întrebărilor.

Decorul tău a fost foarte reușit. Prietenii tăi au fost actori. Piesa ta a fost inspirată.

a. Ce parte de vorbire determină cuvintele subliniate?

b. În funcție de ce își modifică forma?

c. Ce funcție sintactică îndeplinesc?

Reține!

Reține!

Pronumele posesiv are toate funcțiile specifice substantivului: subiect, nume predicativ, atribut, complement direct, complement indirect, complement prepozițional, circumstanțial de loc, mod, timp.

Când determină un substantiv și se acordă în gen, număr și caz cu acesta, pronumele posesiv devine adjectiv pronominal posesiv, îndeplinind funcția sintactică de atribut adjectival (decorul tău).

Aplică!

1. Precizează ce parte de vorbire sunt cuvintele subliniate.

a. Desenul său este reușit.

b. Premiul lui i-a adus satisfacție.

c. Sora sa este un bun matematician, iar fratele ei un bun sportiv.

d. Părinților săi le-am arătat peisajul. Și prietenii lor au fost încântați.

2. Construiește enunțuri în care formele al tău, ai voștri, a sa să fie, pe rând, pronume posesive și adjective pronominale posesive, îndeplinind funcțiile sintactice de atribut pronominal prepozițional, atribut pronominal genitival, atribut adjectival în cazurile nominativ și acuzativ.

3. Notează în caiet cazul și funcția sintactică pentru pronumele posesive și adjectivele pronominale posesive din enunțurile date.

Pădurea noastră este de brad. A voastră este de foioase. I-am arătat mamei tale o fotografie din pădure. Alor mei le-a plăcut mult. Părinților tăi li s-a părut reușită. Duminică împreună cu ai noștri vom pleca în drumeții. Rucsacul meu nu este pregătit. Cel pregătit e al său. Lângă pădurea noastră este o cabană. La marginea pădurii voastre curge un pârâu. Apa sa este cristalină.

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

Explorează!

1. Completează, în caiet, enunțurile folosind cuvinte potrivite din lista dată.

a. sunt prietenele mele.

b. … este foarte interesantă.

c. Voi veți sta aici  … vor merge în parc.

d. Bluza mea este  … ca a ei.

acelea

ceilalți

aceeași aceasta

2. Cu ce substantive puteți înlocui cuvintele adăugate la exercițiul 1?

Reține!

Pronumele demonstrativ ține locul unui obiect, arătând apropierea sau depărtarea obiectului, identitatea acestuia sau diferențierea față de alte obiecte. Este lipsit de categoria persoanei.

Poate fi:

 de apropiere: N.-Ac. acesta, aceasta, aceștia, acestea; G.-D. acestuia, acesteia, acestora;

 de depărtare: N.-Ac. acela, aceea, aceia, acelea; G.-D. aceluia, aceleia, acelora;

 de identitate: N.-Ac. același, aceeași, aceiași, aceleași; G.-D. aceluiași, aceleiași, acelorași;

 de diferențiere: N.-Ac. celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte; G.-D. celuilalt, celeilalte, celorlalți, celorlalte.

Există și forme ale limbii vorbite: ăsta, asta, ăștia, astea, ăla, aia, ăia, alea, ăstălalt etc.

Pronumele demonstrativ îndeplinește aceleași funcții sintactice ca substantivul.

Aplică!

1. Notează pronumele demonstrative, precizând felul acestora.

Acela este fratele meu. El are aceeași haină ca a mea. Mama obișnuiește să ne cumpere la fel, dar unuia o culoare și celuilalt altă culoare. Acestea au fost cadoul de ziua noastră.

2. Menționează funcția sintactică și cazul pentru pronumele demonstrative din enunțurile date.

a. Poezia aceluia este premiată.

b. Premiul pentru aceasta este acordat de școală.

c. Ceilalți vor participa la concursuri sportive.

d. Sportivii sunt aceia din sală.

e. Am cerut acestora o părere.

Explorează!

f. O voi cumpăra pe aceeași.

g. Discutăm intens despre celelalte.

h. Înainte de aceștia vom intra noi.

i. Lângă aceiași vom sta și acum.

j. Se comportă ca acelea.

1. Ce parte de vorbire sunt cuvintele subliniate? Cu ce formă le poți înlocui?

a. Cel albastru este tricoul meu.

b. Cei de acolo sunt părinții mei.

2. Precizează ce parte de vorbire determină cuvintele scrise cu albastru. Ce funcție sintactică au?

a. Filmul acela este o premieră.

b. Le ofer celorlalți colegi bilete la teatru.

Reține!

Cel, cea, cei, cele sunt forme scurte ale pronumelui demonstrativ (numite și semiindependente), țin locul unui substantiv și sunt însoțite de un atribut. Exemple: cei din casă, cea de aici etc.

Reține!

Când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, pronumele demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ și îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival (filmul acela).

1. Alcătuiește câte un enunț în care formele acela, aceasta, aceleași și celorlalți să fie pe rând pronume și adjective pronominale demonstrative.

2. Identifică pronumele și adjectivele pronominale din următoarele enunțuri, precizându-le felul, cazul și funcția sintactică.

a. Prietenii mei sunt ceilalți.

b. Aceia vor ajunge înaintea celorlalți.

c. Le-am zis acestora despre același concurs.

d. Acelorași fete le-am oferit felicitări.

e. Cadourile sunt ale acelora.

f. Pe aceasta o invit la petrecere.

g. Pe colega cealaltă nu o invit.

h. Vorbim despre acelea.

i. La ora de dirigenție vom discuta despre aceleași probleme.

j. Compunerile acestea sunt reușite.

k. Lucrările acestora sunt premiate.

l. Înaintea acestuia vor sosi ceilalți vizitatori.

m. Ne îndreptăm astăzi spre aceia.

3. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în următoarele enunțuri:

a. Cea frumoasă este sora mea.

b. Problema dată este cea mai dificilă.

c. Cei trei au rezolvat toate exercițiile.

d. Copilul cel cuminte a fost apreciat.

e. Cele de acolo sunt prietenele mele.

f. Fata cea isteață a rezolvat problema.

4. Alege varianta corectă și scrie în caiet enunțurile.

a. Aceeași/Aceiași carte a fost citită de toată clasa.

b. Au gustat prăjitura fetei aceasta/acesteia.

c. Dorințele băiatului acela/aceluia sunt notate.

d. Celelalte/Celelalnte fete au participat la concurs.

e. Desenului acela/aceluia îi voi face ramă.

f. Floarea aceea/aceia este preferata mea.

Formele cel, cea, cei, cele pot fi și articole demonstrative atunci când:

sunt înaintea unui numeral: cele două colege;

formează grade de comparație: cea mai mare;

formează un substantiv compus: Mircea cel Bătrân; leagă un substantiv articulat de un adjectiv: copiii cei cuminți.

Aplică!

Atenție!

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

Explorează!

1. Tu ești hotărât sau nehotărât? Cu care copil te identifici?

Ei sunt Mihai și Andrei. Unuia îi place să citească, altuia să se joace pe calculator. Amândoi au și pasiuni comune. Orice informație despre ei este importantă. Te miri cine poate să ne ajute.

2. Cui credeți că îi place să citească? Vă ajută cuvintele scrise cu roșu să descoperiți? Justificați.

3. Cuvântul scris cu verde la cine se referă? Ce parte de vorbire cunoscută are în componență? Tu în ce categorie gramaticală l-ai include?

4. Ce parte de vorbire determină cuvântul scris cu albastru? Ce funcție sintactică are în acest context?

5. Indică un sinonim pentru structura subliniată.

 Pronumele nehotărât înlocuiește un substantiv fără a oferi indicații precise despre obiectul înlocuit.

Pronumele nehotărâte pot fi:

 simple: unul, una, altul, alta, mult, puțin, atât, tot, cutare;

 compuse: altceva, altcineva, careva, ceva, cineva, fiecare, câtva, orice, oricine, oricare, oricât, vreunul.

 Locuțiunea pronominală nehotărâtă reprezintă grupul unitar de cuvinte care este sinonim și se comportă ca un pronume nehotărât: te miri cine, nu știu cine, cine știe ce, care mai de care.

Pronumele nehotărât are aceleași funcții sintactice ca substantivul.

Pronumele nehotărâte devin adjective pronominale nehotărâte când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, îndeplinind funcția sintactică de atribut adjectival (toți actorii).

Adjectivele pronominale corespunzătoare pronumelor nehotărâte unul, una sunt un și o.

Cuvintele

amândoi, ambii, tustrei, câteșitrei, care erau numerale, au fost incluse de noua gramatică în categoria pronumelor nehotărâte.

Atenție!

Când pronumele fiecare este subiect, impune acordul la singular.

Pronumele și adjectivele pronominale nehotărâte compuse se scriu într-un cuvânt: vreunul/vreun nu vre unul/vre un.

Se scrie oricare nu orcare. În compusele cu ori- se notează și -i de la sfârșitul primei silabe.

Atenție!

Aplică!

1. Formează câte trei pronume nehotărâte compuse folosind cuvintele date: care, cine, ce.

2. Scrie câte un pronume nehotărât sinonim pentru fiecare locuțiune dată: cine știe cine, care mai de care, nu știu cine, câte și mai câte, nu știu care.

3. Alcătuiește enunțuri în care pronumele nehotărâte orice, vreunul, una, alta și tot să devină adjective pronominale nehotărâte.

4. Notează în caiet enunțul corect.

a. Orce/Orice spune este analizat cu atenție

b. Fiecare au/a mers la concertul din parc.

c. Vre unul/Vreunul dintre ei va câștiga?

d. Vreo/Vre-o carte ne va atrage atenția la târgul de lectură.

e. I-am cerut unei altei/unei alta/altei colege să mă ajute.

5. Precizează cazul și funcția sintactică pentru pronumele nehotărâte și adjectivele pronominale nehotărâte din enunțurile date.

a. Oricine poate veni la cercul de lectură.

b. Îți arăt orice dorești.

c. Orice carte împrumuți o să îți placă.

d. Ioana va deveni alta după terminarea cursului.

e. Arăți oricărui copil ce trebuie să facă.

f. Fiecăruia i se va înmâna diploma.

g. Se comportă ca oricare adolescent de vârsta lui.

h. Dansează ca oricine.

i. Discutăm despre orice dorește.

j. Premiul altui copil a fost mai consistent.

k. Ne îndreptăm încet spre cineva.

l. Vor ajunge înaintea tuturor.

m. Mesajele oricăror prieteni sunt importante.

n. Florile pentru altcineva au fost mai parfumate.

6. Menționează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din următoarele enunțuri.

a. Am observat în parc un copac deosebit. Un brad și doi pini sunt cei mai bătrâni. Un stejar și alt copac sunt plantați de curând.

b. În parc sunt și o bancă și două mese. O colegă va planta o floare, iar alta va construi ceva. Noi o vom ajuta. Va fi o casă de păsări din lemn. O, ce frumos va fi!

c. Toți sunt așteptați în parc. Am muncit mult, dar tot mai sunt lucruri de făcut. Am renovat tot parcul.

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

Explorează!

1. Notează, pe caiet, într-un enunț, răspunsul așteptat la întrebarea dată.

— Cioc! Cioc!

— Cine e?

2. Menționează ce funcție sintactică îndeplinește cuvântul așteptat ca răspuns. Dar cel scris cu albastru?

Reține!

3. Citește enunțurile și rezolvă apoi cerințele date.

— Ce culoare are ciocănitoarea?

— Ciocănitoarea are culoarea neagră.

a. Ce parte de vorbire determină cuvântul subliniat?

b. Ce valoare morfologică și funcție sintactică are cuvântul neagră?

c. Care este funcția sintactică a cuvântului ce?

d. Precizează legătura dintre cuvintele neagră și ce

Pronumele interogativ ține locul substantivului așteptat ca răspuns la o întrebare. Apare numai în enunțuri interogative.

Pronumele interogative sunt: cine, ce, cui, care, cât, câtă, câți, câte. Apar la început de propoziție și funcția lor sintactică corespunde cu a cuvântului așteptat ca răspuns: Ce citim? Citim o carte. (complement direct).

Pronumele interogativ devine adjectiv pronominal interogativ când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, îndeplinind funcția sintactică de atribut adjectival (Ce culoare are?).

Aplică!

1. Formulează întrebări pentru cuvintele subliniate. Scrie pe caiet pronumele interogative folosite, precizând cazul și funcția sintactică.

Model: Mihai merge în parc. Cine merge în parc? (subiect, cazul nominativ)

a. Mirela a mers în excursie cu prietenii.

b. L-am întrebat pe colegul meu despre concurs.

c. I-a propus Anei să meargă la teatru.

d. Câștigătoarea a fost ea.

e. Proiectul lui este mai interesant.

f. Au fost patru în acea excursie.

2. Alcătuiește enunțuri în care pronumele care, cine și cât să devină adjective pronominale interogative.

3. Menționează cazul și funcția sintactică pentru pronumele și adjectivele pronominale interogative din enunțurile de mai jos.

a. Cine va fi noul campion?

b. Cine este prezentatorul spectacolului?

c. Cui îi dai informațiile despre film?

d. Pe câți colegi ai chemat la petrecere?

e. Al cui proiect a fost premiat?

f. Al cui este proiectul premiat?

4. Alege forma corectă, apoi notează enunțurile în caiete.

a. Pe care/Care emisiune ai vizionat-o?

b. La care/Cărei întrebare vei răspunde?

c. Ce-s/Ce-i cu toate aceste lucruri aruncate?

g. Pe cine ai întrebat?

h. Ce cadou vei da prietenilor?

i. Care floare este mai parfumată?

j. Cu cine vei merge la teatru?

k. Către care te îndreptai?

l. Către care coleg te vei duce?

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

Explorează!

Citește cu atenție fraza, apoi rezolvă cerințele.

Am multe piese care m-au inspirat foarte mult și multe filme care încă mă inspiră  […], dar piesa fundamentală care cumva mi-a schimbat viața și de la care am plecat spre drumul acesta al regiei este „Steaua fără nume” scrisă de Mihail Sebastian.

a. Împarte fraza în propoziții.

b. Încercuiește conectorii. Ce fel de propoziții introduc? Principale sau secundare?

c. Înlocuiește conectorii cu substantive, apoi precizează funcțiile lor sintactice.

Reține!

Pronumele relativ are rolul de a face legătura între o propoziție secundară și propoziția de care aceasta depinde în frază.

Are aceleași forme ca și pronumele interogativ: cine, ce, cui, care, cât, câtă, câți, câte și o formă compusă: ceea ce

În propozițiile pe care le introduc, pronumele relative au și funcție sintactică.

Pronumele relative devin adjective pronominale relative când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, îndeplinind funcția sintactică de atribut adjectival (Știu ce carte vrei.).

Aplică!

1. Completează, în caiet, frazele cu pronumele relative potrivite.

Spectacolul  … l-ai văzut este „Steaua fără nume”. Steaua  … vorbește profesorul nu are încă nume. Piesa  … regizor este cunoscut a fost un succes. Colegul  … i-am spus va merge și el la teatru.

2. Scrie, în caiet, forma corectă a pronumelui relativ care este la cazul genitiv, pentru a realiza acordul în enunțurile date. Menționează cum ai realizat acordul.

a. Am citit cartea  … autor este Mihail Sebastian.

b. Au primit cadouri  … valoare este mare.

c. Andrei este elevul  … realizări au fost recompensate.

d. Am mâncat o prăjitură  … glazură este de ciocolată.

3. Alcătuiește fraze în care cine, cât și care să fie, pe rând, pronume relative și, respectiv, adjective pronominale relative.

4. Precizează cazul și funcția sintactică a pronumelor și adjectivelor pronominale relative din enunțurile date.

a. Dezbatem ce lucrări să alegem pentru expoziție.

b. Ne anunță cine va fi conducătorul expediției.

c. Întrebarea cât timp va dura excursia este pusă de toți.

d. Lucrarea pe care ai ales-o este premiată.

e. Obiectivul spre care alergăm este greu de atins.

f. Vom face ceea ce este necesar.

g. Se întreabă despre ce subiect vor discuta la emisiune.

h. Știm cui va fi atribuit proiectul.

i. Ne-a atenționat care obiectiv este mai important.

j. Ora la care vor sosi este stabilită.

k. Cartea ale cărei pagini sunt îngălbenite este prețioasă.

Atenție!

În cazul genitiv, pronumele relativ se acordă în gen și număr cu substantivul pe care îl înlocuiește, iar articolul genitival se acordă în gen și număr cu substantivul determinat de pronumele relativ cu funcție sintactică de atribut.

Exemplu: floarea al cărei parfum

PRONUMELE ȘI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

Explorează!

1. Privește imaginile și formulează, într-o propoziție, răspunsul corect la întrebarea dată.

Cine citește romanul de aventuri?

a. băiatul;

b. fata;

c. niciunul.

2. Propoziția alcătuită este afirmativă sau negativă?

Reține!

Pronumele negativ exprimă lipsa unui obiect prezentat ca inexistent, înlocuindu-i numele. Se găsește numai în enunțuri negative.

Forme: nimeni, nimic, niciunul, niciuna

Poate îndeplini următoarele funcții sintactice:

 subiect: Nimeni nu va veni.

 nume predicativ: Câștigătorul nu este niciunul dintre colegii mei.

 complement direct: Nu văd pe nimeni pe stradă.

 complement indirect: Nu va spune nimănui adevărul.

 complement prepozițional: Nu mă gândesc la nimic.

 atribut: Desenul nimănui nu a fost premiat.

 circumstanțial de loc: Nu mă îndrept spre nimeni.

Pronumele negative devin adjective pronominale negative când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr și caz, îndeplinind funcția sintactică de atribut adjectival (Nu am cumpărat nicio revistă.). Devin adjective doar niciunul și niciuna, având formele: niciun, nicio.

Aplică!

1. Alege forma corectă a cuvintelor și scrie enunțurile în caiet.

a. Nicio/Nici o carte nu a rămas necitită.

b. Niciunul dintre copii nu au/a mers la competiție.

c. Nimeni nu vor/va ajunge la timp la serbare.

d. Nimeni și nimic nu l-a/l-au speriat.

e. Nu a promis niciuneia/nici uneia, nici celeilalte.

2. Menționează cazul și funcția sintactică a pronumelor și adjectivelor pronominale negative din enunțurile de mai jos.

a. Nicio prăjitură nu a fost cu ciocolată.

b. Nu îi comunic nimic.

c. Nimeni nu vrea să încerce.

d. Felia de tort rămasă este a nimănui.

e. Nu a cerut nimănui informații.

Atenție!

Când îndeplinesc funcția de subiect, pronumele nimeni și nimic fac acordul cu verbul-predicat doar la singular, indiferent dacă se referă la mai multe persoane.

f. Nu vorbește despre niciun prieten.

g. Nu discută despre nimic interesant.

h. Reproșul nu este pentru nimeni.

i. Nu stăm lângă nimeni.

j. Nu încerc niciun joc nou.

3. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în următoarele enunțuri.

a. Nu ni se oferă nimic.

b. Am vorbit nimicuri la întâlnire.

c. Niciuna nu este mai cuminte.

d. Nu a luat nicio carte din bibliotecă.

e. Este un nimeni în fața lor.

f. Nimeni nu îl ajută acum.

4. Povestea lui Nimeni. Alcătuiește un text narativ, de 80-100 de cuvinte, în care să spui o poveste, folosind toate pronumele și adjectivele pronominale negative învățate. Notează-le utilizând culori diferite.

Explorează!

ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE

Citește versul din Scrisoarea III de Mihai Eminescu, apoi rezolvă cerințele date. Mircea însuși mână ’n luptă vijelia ’ngrozitoare [...]

a. Cu ce poți înlocui cuvântul marcat? b. Ce rol are folosirea cuvântului însuși în versul dat?

Reține!

Pronumele de întărire nu se mai folosește în limba română contemporană. Se folosește doar adjectivul pronominal de întărire.

Pronumele de întărire devin adjective pronominale de întărire când determină un substantiv sau un pronume personal cu care se acordă în gen, număr și caz, îndeplinind funcția sintactică de atribut adjectival. Are următoarele forme:

Nominativ-Acuzativ

Numărul Persoana

Singular I însumi însămi însumi însemi a II-a însuți însăți însuți înseți a III-a însuși însăși însuși înseși

Plural I înșine însene înșine însene a II-a înșivă însevă înșivă însevă a III-a înșiși înseși/însele înșiși însele/înseși

Aplică!

1. Completează, în caiet, enunțurile date cu adjectivele pronominale de întărire potrivite.

Mihai  … a ales tema pentru expoziția organizată la școală. Copiii  … s-au ocupat de întreaga organizare. Mariei … îi place decorul realizat. Fiecare piesă a fost realizată de fetele  . Nouă  ne va aduce multă satisfacție reușita expoziției. Pe noi  … nu ne v-a interesa tema de anul trecut. Voi, fiți  … pregătiți pentru următoarea ediție!

2. Alege forma corectă a adjectivului pronominal de întărire și notează enunțurile în caiet.

a. Dansatoarele înșiși/înseși au prezentat coregrafia lor.

b. Copii, voi înseți/înșivă veți fi în frunte!

c. Tu însuți/însăți vei fi campion.

d. Noi, fetele înșine/însene, am acceptat provocarea.

3. Precizează genul, cazul adjectivelor pronominale de întărire și cuvântul determinat de acestea.

a. I-am cerut colegei înseși să mă ajute.

b. Vorbesc cu tine însăți despre noul program.

c. Voi înșivă vă acordați punctaje pentru lucrări.

d. Băiatului însuși i-am oferit invitația.

e. Faptele prietenilor înșiși ne-au supărat.

f. Eu însămi o să deschid cutia cu surprize.

Fii creativ!

Realizează un acrostih în care să te prezinți.

Posibilități combinatorii ale pronumelui și adjectivelor

pronominale

Explorează!

Citește textul dat și rezolvă cerințele.

ȘEFUL: E în târg. Adineauri a plecat.

PASCU: Aveam o vorbă cu dumneaei. I-am adus tot ce mi-a spus.

ȘEFUL: Intră, intră.

(Pascu-și lasă o parte din valize afară și intră înăuntru cu una singură.)

(Mihail Sebastian, Steaua fără nume)

1. Extrageți pronumele din text și precizați felul lor.

2. Notați pronumele care fac parte din grupul verbal și din grupul nominal.

Într-un enunț, pronumele se combină cu diferite cuvinte, fiind atât centru, cât și adjunct.

Când este centru, pronumele este determinat de un atribut.

 Celălalt mai colorat este al meu.

 Fiecare dintre noi va aduce ceva nou.

 Acela de acolo este fratele meu.

 Ceva al colegului va fi păstrat în albumul clasei.

Ca adjunct, pronumele îndeplinește următoarele funcții sintactice

în grupurile nominale și verbale:

a. atribut pronominal prepozițional: Felicitarea pentru voi este făcută de mine.

b. atribut pronominal genitival: Rochia acesteia este din mătase naturală.

c. atribut pronominal (în dativ): Acesta este frate lui.

d. complement direct: L-am văzut pe al vostru. Nu știu nimic.

e. complement prepozițional: Vorbim despre orice.

f. complement indirect: Cui îi spui ce ai aflat?

g. circumstanțial de loc: Ne îndreptăm spre dumnealor.

h. circumstanțial de mod: Scrie ca acela.

i. circumstanțial de timp: Momentul în care vei câștiga va fi sărbătorit.

Pronumele îndeplinește aceleași funcții sintactice ca substantivul:

a. subiect: Oricine încearcă va reuși. b. nume predicativ: Fratele meu este acesta.

Adjectivul pronominal îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival: Vocea mea este răgușită.

1. Menționează felul, cazul și funcția sintactică a pronumelor din enunțurile de mai jos.

a. Cine a venit primul?

b. Pisica este a noastră.

c. Stima de sine contează mereu.

d. Ai săi sunt atenți.

e. Cadoul de la ceilalți a fost mai apreciat.

f. Băiatul se analizează des.

g. Te-am certat pentru greșeli.

h. S-a gândit la dumnealui.

i. Nu se teme de nimeni.

j. Mergeți pe la noi?

k. Nu am înțeles după cine vin eu.

l. Procedăm ca acela.

m. Dorințele alor tăi vor fi îndeplinite.

n. Și-a adus sieși lucruri interesante.

o. Îi este frate lui.

2. Alcătuiește trei enunțuri în care să adaugi adjuncți pronumelui centru acesta

3. Notează un enunț în care pronumele al nostru să îndeplinească funcția sintactică de nume predicativ.

Reține!

Atenție!

Aplică!

Numeralul

POSIBILITĂȚI COMBINATORII

Explorează!

1. Notează numeralele din enunțul de mai jos și precizează felul lor.

Sunt acolo trei prăvălii modeste, de târgușor provincial. Întâia este a lui

Take, a doua este a lui Ianke și cea din urmă și micuță de tot a lui Cadâr.

2. Menționează cum s-au format numeralele ordinale.

(V. I. Popa)

Amintește-ți!

◗ Numeralul cardinal exprimă un număr sau numărul obiectelor. Poate fi:

 simplu: doi, zece, sută, mie, milion, miliard;

 compus: unsprezece, paisprezece, șaisprezece, șaizeci.

◗ Numeralul ordinal exprimă ordinea obiectelor prin numărare. Are forme diferite în funcție de gen: primul, prima, întâiul, întâia, a doua, al doilea. Se formează de la numeralul cardinal. al doi-le-a particulă a dou-a articol hotărât

articol numeral articol articol numeral genitival cardinal hotărât genitival cardinal

Numeralul poate avea următoarele valori morfologice:

 valoare pronominală (când ține locul unui substantiv): Cinci vor merge în tabără. Al treilea este mai isteț.

 valoare substantivală (când denumește numeric un obiect sau la matematică): Autobuzul 336 este aglomerat. Cinci înmulțit cu trei fac cincisprezece.

 valoare adjectivală (când determină un substantiv): Doi copaci sunt înfloriți. Al doilea concurent a câștigat.

Aplică!

1. Scrie numeralele din fragmentele date și indică valorile lor morfologice.

a. De-abia douăzeci și cince de roze și jumătate în număr, douăzeci și șase le împlinesc tocmai la sfântul Andrei… Scapă-mă! (I.L. Caragiale)

b. — E teribil de cald! spuse el deodată. Nu s-au mai pomenit așa călduri din 1905!… (Mircea Eliade)

c. De-abia la colțul străzii observă primul semn că s-ar petrece lucruri ciudate – o pisică tărcată consulta o hartă.  […] În biroul lui de la etajul 9, domnul Dursley stătea totdeauna cu spatele la fereastră.  […] A reușit să țipe la cinci persoane. (J.K. Rowling)

2. Ce valoare morfologică au cuvintele subliniate? Alcătuiește enunțuri în care să fie numerale.

3. Alcătuiește câte un enunț în care cuvântul un să aibă valorile indicate:

a. numeral cardinal;

b. articol nehotărât;

c. adjectiv pronominal nehotărât.

4. Formulează câte un enunț în care numeralele doi și șapte să aibă pe rând:

a. valoare pronominală;

b. valoare substantivală;

c. valoare adjectivală.

5. Citește enunțurile și rezolvă cerințele date.

Doi dintre dintre cei trei copii au fost pe podium la concursul de natație. Al treilea participant s-a clasat al patrulea. Au mulțumit celui de-al doilea antrenor pentru cele trei sfaturi date.

a. Notează numeralele din text, indicând felul și valoarea lor morfologică.

b. Precizează calitatea de centru sau adjunct pentru fiecare numeral.

c. Scrie funcțiile lor sintactice.

 Numeralul poate avea calitatea de centru sau de adjunct în cadrul enunțurilor.

 Când are valoare adjectivală, numeralul este adjunct și îndeplinește funcția sintactică de atribut: Al doilea trandafir este galben.

 Numeralul cu valoare substantivală îndeplinește funcția sintactică de atribut: Am ajuns până la kilometrul 35.

 În calitate de centru, numeralul cu valoare pronominală îndeplinește funcțiile sintactice de subiect și nume predicativ: Al cincilea aleargă pe marginea râului. Concurenții sunt 14.

 Iar ca adjunct poate fi atribut, complement direct, complement indirect, complement prepozițional, circumstanțial de timp, loc și mod: Florile pentru cele două sunt diferite. Le-am văzut pe cele trei. Celei de-a patra îi explic problema. Vorbim despre cea de-a treia. Înaintea celor șase am sosit noi. Se comportă precum cei doi. Mergem spre al doilea.

Aplică!

1. Scrie câte un enunț în care numeralul ordinal format de la numeralul cardinal nouă să îndeplinească următoarele funcții sintactice:

a. subiect;

b. complement indirect;

c. atribut genitival;

d. circumstanțial de timp.

2. Menționează felul, cazul și funcția sintactică a numeralelor din enunțurile de mai jos.

a. Patru personaje au fost caracterizate sumar.

b. Al doilea este preferatul meu.

c. Au intrat la teatru după al doilea act.

d. După al treilea am sosit și noi.

e. Aleargă către primii.

f. S-a îmbrăcat ca a treia.

g. Am citit două poezii interesante.

h. Am rezolvat trei în timpul alocat.

i. Cinci au luat bilete și pentru următorul spectacol.

j. Dorința celor trei frați a fost îndeplinită.

k. Au discutat despre cele șase.

l. Nuvela studiată are 30 de pagini.

m. Am cerut celui de-al șaptelea notițele de la curs.

n. Tortul a fost pentru cei patru.

Descoperă!

Contacte culturale (I)

1. Menționează trei domenii care pot fi influențate de relațiile cu alte popoare.

2. Cum se manifestă această influență?

3. Consideri că este important să oferi sau să primești?

Reține!

 Constantin Brâncuși

 Ia românească

 Ceramica

 Dansuri

 Castelul Peleș

 Ciprian Porumbescu

 Cultura cuprinde toate valorile materiale și spirituale ale unui popor: credințe, valori, tradiții, obiceiuri, simboluri, modul în care se percepe lumea.

 Contactele culturale se manifestă prin tradiții, obiceiuri și valori comune.

Citește fragmentele, apoi rezolvă cerințele date.

A Modigliani a venit în atelierul lui Brâncuși cu mâinile înfundate în buzunarele costumului său de catifea de care nu se mai despărțea, strângând sub braț cartonul cu desene pe care nu-l părăsea niciodată... Brâncuși nu i-a dat niciun sfat, nu i-a ținut nicio lecție, dar din ziua aceea Modigliani a înțeles ce înseamnă geometria în spațiu, cu totul diferită de aceea care se învață de obicei în școli și în ateliere. Sculptura l-a tentat și a încercat s-o facă sub influența impresiilor culese în atelierul lui Brâncuși, de la care a preluat alungirea figurilor care poate fi recunoscută și în picturile sale. (https://brancusi.1dez.com/brancusi-arta-influenta.html)

B Echipe de arhitecți, antreprenori, constructori, artiști, muncitori și-au pus la un loc priceperea, abilitățile, talentele și eforturile pentru a crea ceva unic. În 1875, lucrau la construirea castelului 400 de muncitori, de diverse naționalități, veniți cu familiile. Carmen Sylva scria: „... italieni zidari, români pentru terasamente, țigani salahori, albanezii și grecii... în cariere, nemții și ungurii... dulgheri, turcii ardeau cărămidă. Au fost meșteri polonezi și cioplitori în piatră cehi. Francezii desenau, englezii măsurau, astfel că pe șantier se întâlneau sute de costume naționale și se vorbeau patrusprezece limbi; se cânta, se înjura și se certa în toate dialectele și pe toate tonurile...”

(https://undemergem.ro/ro/places/castelul-peles-sinaia)

C În general, bucătăria tuturor țărilor europene s-a dezvoltat de-a lungul secolelor și prin importuri de rețete, prin influențe gastronomice diverse, toate naturalizate și reinterpretate. Bucătăria românească nu a scăpat de acest proces. Mai mult decât atât, poporul român, viețuind într-o zonă de intense peregrinări ale diferitelor popoare, într-un spațiu în care s-au îngemănat atâtea influențe etnice și culturale, nu avea cum să nu aibă o bucătărie marcată de toate aceste fenomene. (https://adevarul.ro/stiri-locale/botosani/adevarul-despre-autenticitatea-bucatariei-1727690.html)

1. Alege unul dintre fragmente și prezintă, în 80-100 de cuvinte, modul în care crezi că se realizează contactul cultural.

2. Care sunt beneficiile unor contacte culturale? Justifică folosind și informații din fragmentele citate.

3. Realizează o prezentare a localității/ținutului tău, cu scopul de a atrage o înfrățire cu o localitate dintr-o țară vecină.

4. Stabilește un contact cultural cu o țară europeană. Alege trei domenii culturale care ar putea fi influențate și prezintă, într-un poster, cum se realizează contactul cultural.

Prelectură

RECAPITULARE

1. La ce te duce cu gândul sintagma apus de soare?

2. Cine a fost Ștefan cel Mare? Evidențiază-l prin trei cuvinte care să arate importanța lui pentru Moldova.

I. Citește cu atenție textul de mai jos, pentru a putea răspunde la cerințele propuse.

ACTUL I

În stânga, o aripă a castelului din Suceava, cu ferestre cu gratii de fier, sfârșindu-se cu o terasă pusă pe tălpi de piatră. O ușă dă pe terasă. Mai departe se vede turnul castelului. În dreapta, o poartă. Ceva mai în fund, un puț cu două roate și cu un colac de piatră. O albie cu apă de nălbit. Lângă puț, o salcie

pletoasă. Ograda domnească, cu arbori și copaci bătrâni, înconjurată cu ziduri vechi. Jețuri, scobite în piatră, la umbra copacilor. În fund, o parte din orașul Suceava și valea râului Suceava șerpuind dinspre munte. E o zi de toamnă. Vântul suflă. Frunzele cad.

ȘTEFAN: Pocuția… 1

DOAMNA MARIA: Iarnă… Viscole…

ȘTEFAN: Ah! Pocuția!

DOAMNA MARIA: Să înceapă primăvara…

ȘTEFAN: Iarnă e aici (arată părul), și niciodată primăvara nu va mai sosi. Iarna, călăreți moldoveni străbat codrii, s-amestecă cu viforul și cad asupra cetăților și turnurile lor se năruie. Viforul are ochi! Și pe când ai noștri deschid pârtii prin nămeți, leșii 2 se cocoloșesc la Halici, la Lew, care pe unde apucă.

DOAMNA MARIA: Măria-ta! […]

ȘTEFAN: Așa da, Mario! Râsul tău… Erai de paisprezece ani când mi-ai râs întâi… Ah! Munteanco! nu-mi strica socotelile… Mai târziu oi fi ori n-oi mai fi…

DOAMNA MARIA: O! ce zici…

ȘTEFAN: De douăzeci de ani turcii stăpânesc Chilia și Cetatea-Albă, că leșii n-au ținut învoiala. Atins la miazăzi, poporul ăsta trebuie să se ridice la miazănoapte. Sunt vro șase ani… Ioan Albert… Iagelonul 3… Craiul Poloniei… Ca un hoțoman năvălește în Moldova. Îl izbesc la Cosmin, în Dumbrava-Roșie, și-l duc învins, bolnav, umilit, până aproape de Lew. Doborâi trufia Iagelonului. A îngenuncheat la Colomeia Ștefan în fața Poloniei, îngenunche Polonia în fața lui Ștefan!…

Pui stăpânire pe Pocuția. Primesc judecata craiului Ungariei, a lui Vladislav, a frățâne-său. Să aleagă el hotarele și să ne facă lege. Și la ziua pusă, împuterniciții lui nu vin. Și tocmai acum îmi dă de veste Ion Grumază, pârcălabul 4 din Cernăuți, că leșii se arată pe sub poalele Haliciului. Apoi nu, Mario, nu se poate, trebuie să stăpânim Pocuția, că această bucată de pământ e mai mult moldovenească ca leșească, ș-o ținem zălog 5 pe bani buni din punga strămoșilor, ș-o avem cu armele noastre, și Ștefan n-a murit încă…

UN CURTEAN: Măria-ta, pârcălabii. (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Apus de soare)

SCENA V […]

Dicționar

1 Pocuția (s. f.) – regiune istorică între cursurile superioare ale râurilor Prut și Nistru, azi în Ucraina. A generat numeroase conflicte între Polonia și Moldova medievală.

2 leș (s. m.) – polon, polonez.

3 Iagello (s. m.) – dinastie de origine lituaniană care a ocupat tronul Poloniei între 1386 și 1572.

4 pârcălab (s. m.) – titlu dat în Evul Mediu, în Țările Române, persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ, a unui ținut, a unei cetăți, având atribuții militare, administrative și judecătorești; persoană care purta acest titlu.

5 zălog (s. m.) – chezășie, gaj, garanție.

1. Cine sunt personajele care iau parte la discuție?

2. Ce relație există între acestea? Motivează.

3. Scrie când și unde se desfășoară acțiunea.

4. Rescrie două elemente de decor care se pot folosi la transpunerea scenică a textului.

5. Transcrie două indicații scenice și prezintă rolul lor.

6. Precizează secvențele textuale prezente în text. Indică rolul lor.

7. Notează două trăsături ale personajului Ștefan. Menționează mijlocul de caracterizare și evidențiază cu structuri din text.

8. Prezintă semnificația secvenței Iarnă e aici (arată părul), și niciodată primăvara nu va mai sosi.

9. Explică titlul textului, făcând referire la conținutul fragmentului dat.

10. Scrie numeralele din text, precizează felul, valoarea morfologică, dar și cazul, respectiv funcția sintactică.

11. Alcătuiește câte un enunț în care unul dintre numerale să aibă altă valoare morfologică, păstrându-se funcția sintactică.

12. Transcrie formula reverențioasă care este prezentă în text.

13. Indică felul adjectivelor pronominale din structurile Râsul tău…, poporul ăsta, Sunt vro șase ani, armele noastre.

14. Înlocuiește adjectivul pronominal din structura a frățâne-său cu o formă a pronumelui personal, indicând persoana, numărul și cazul.

15. Precizează cazul și funcția sintactică a pronumelor personale din structurile nu-mi strica socotelile, să ne facă lege. Construiește enunțuri în care aceste forme să devină pronume reflexive.

16. Menționează felul, cazul și funcția sintactică a pronumelor scrise cu albastru în text.

17. Valorile morfologice ale lui o din următoarele structuri din text O albie cu apă, O! ce zici, ș-o ținem zălog sunt, în ordine

a. articol nehotărât, pronume personal, numeral cardinal;

b. articol nehotărât, interjecție, pronume personal;

c. numeral cardinal, interjecție, pronume personal.

18. Scrie, în 80-100 de cuvinte, o cronică de teatru în care să prezinți informații referitoare la decorul realizat pentru actul l al piesei Apus de soare.

II. Imaginează-ți că ești jurnalist și că trebuie să îi iei un interviu regizorului care a pus în scenă opera dramatică Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea. Menționează:

◗ contextul realizării interviului;

◗ cinci-șapte întrebări deschise.

EVALUARE

I. Citește cu atenție textul de mai jos, apoi răspunde cerințelor propuse. (60 de puncte)

SCENA 10

IANKE,

TAKE, IONEL și CADÂR, apoi ILIE

TAKE: Mă dihanie, frumoasă fată ai făcut, strașnic îmi place!

IANKE: Mă pezevenchiule, tu spui că-ți place ca să o cred eu că nu-ți place, dar eu știu că-ți place! A! Uite și pe domnul ventilator. Ce poftești mata, domnule ventilator?

ILIE: Mă rog, ce mă iei tu așa pe mine? Ce sunt eu?

IANKE: Tu ești ventilator! Ei, acu gata, s-a terminat! Ai auzit c-a venit? Ei, a venit!

ILIE: Ei, și dacă a venit, ce-mi pasă mie?

IANKE: Cum ce-ți pasă, Ițic? Ce vorbești prostii, Ițic! Cumpără un săpun patent! A adus Take de la Galați un săpun ceva teribil. Faci ce vrei cu el, poți să-l și mănânci. Cred chiar că de mănânci două calupuri, crește și un

A. Înțelegerea textului

guler la gât… Cu o ladă de săpun faci din Ștrul cel mai prima întâi băiat de însurat. Zău, Ițic!

ILIE: Ce tot Ițic, Ițic, Ițic! Ce tot îmi spui Ițic. Te-am rugat să-mi zici Ilie! (Toți râd.) Ce râdeți? Ce-i de râs? Cât eram tinichigiu putea să mă cheme și Ițic, dar de când fac comerț de cereale, nu se poate. Dacă m-ar chema Ițic, îndată ar ghici oamenii că sunt ovrei!

IONEL: Și așa nu ghicesc?

ILIE: Când te strigă Ilie?

IANKE: Uitați-vă la el, că-i așa un mare dobitoc! El crede că dacă zic măgarului oaie, nu nechează tot ca măgarii?

(Victor Ion Popa, Take, Ianke și Cadâr)

1. Menționează care este secvența textuală prezentă în text și arată rolul ei.

2. Scrie o trăsătură a personajului Ilie, justificând răspunsul cu un exemplu din text.

3. Notează, într-un enunț, rolul indicațiilor scenice prezente în fragment.

4. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, semnificația replicii El crede că dacă zic măgarului oaie, nu nechează tot ca măgarii?

B. Elemente de construcție a comunicării

1. În enunțul Mă pezevenchiule, tu spui că-ți place ca să o cred eu […] există a. cinci pronume; b. patru pronume; c. trei pronume; d. două pronume.

2. Rescrie enunțul dat, adăugând forme corespunzătoare de adjective pronominale de întărire. Te-am rugat să-mi zici Ilie!

3. Precizează felul, cazul și funcția sintactică pentru pronumele scrise cu albastru în text.

4. Indică felul pronumelui din structura Te-am rugat, apoi alcătuiește un enunț în care să aibă altă valoare morfologică pe care o vei preciza.

5. Transcrie numeralele din text, precizează felul, cazul și funcția sintactică.

6. Alcătuiește câte un enunț cu funcțiile sintactice indicate:

a. atribut adjectival, exprimat prin adjectiv pronominal interogativ;

b. complement indirect, exprimat prin pronume nehotărât;

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

c. circumstanțial de loc, exprimat prin pronume negativ. 6 puncte

II. Realizează planul unui interviu cu actorul care îl interpretează pe Ianke. În redactarea textului vei avea în vedere: (30 de puncte)

◗ precizarea contextului realizării interviului;

◗ să folosești 5-7 întrebări deschise;

◗ să vorbești despre rolul indicațiilor scenice;

◗ să menționezi o strategie de gestionare a tracului comunicativ.

Din oficiu: 10 puncte. Punctaj total: 100 de puncte.

Realizează pe o foaie un tabel asemănător celui de la pagina 58, Fișă de observare a comportamentului.

UNITATEA 5

CĂLĂTOR PRIN LUME

LECTURĂ

• Textul epic. Balta-Albă de Vasile Alecsandri

• Structura textului epic

• Textul epic (aprofundare)

• Strategii de comprehensiune: reflecții asupra limbajului și a structurii textelor de tip epic, liric, dramatic.

• Jurnalul de călătorie

• Text auxiliar. Don Quijote de La Mancha de Miguel de Cervantes

COMUNICARE ORALĂ

• Strategii de ascultare activă: focalizarea interesului asupra punctului de vedere al celuilalt și evitarea focalizării pe propriul punct de vedere; recapitularea ideilor exprimate de interlocutor

REDACTARE

• Stil: naturalețe, eufonie, originalitate, concizie, varietate

• Structuri textuale: secvențe de tip narativ, explicativ, descriptiv, dialogat. Integrarea părților

ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII

• Adverbul. Tipuri de adverbe (actualizare)

• Gradele de comparație ale adverbelor (actualizare)

• Interjecția. Onomatopeele

• Interjecția predicativă

ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE

• Despre cultura țărilor din vecinătatea României

PROIECT TEMATIC RECAPITULARE EVALUARE

Textul epic

Prelectură

1. Cu ce începe o călătorie? Notează trei lucruri necesare.

2. Indică două locuri în care ți-ar plăcea să te aventurezi. De ce?

3. Care mijloc de transport din imaginile de mai jos îți va oferi o aventură de neuitat spre destinația aleasă?

Justifică, în 20-30 de cuvinte, alegerea făcută.

TEXT DE BAZĂ

Lectură

de Vasile Alecsandri

Dlui I. Bălăceanu

Într-o seară din luna trecută eram adunați mai

mulți prieteni, toți lungiți pe divanuri, după obiceiul oriental, și înarmați de ciubuce mari, care produceau o atmosferă de fum vrednică de sala selamlicului 1 a unui pașă. Afară cerul era învelit de nori vineți, care se spărgeau deasupra Iașului, cu gând de a-l spăla de glod și de păcate; dar în zadar ei își vărsau sudorile!… Eforia nu încuviințase proiectul lor!

Printre noi se găsea un tânăr zugrav francez, care pentru întâia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient.

Domnilor, ne zise el, vă mărturisesc cu rușine că, pân-a nu veni în țările d-voastră, nici nu prepuneam că se află în Europa o Moldavie și o Valahie. Dar nu mă plâng nicidecum, de vreme ce, ca un Columb, am avut plăcere a descoperi eu însumi aceste frumoase părți ale lumii și a mă încredința că, departe de a fi locuite de antropofagi 2 , ele cuprind în sânul lor o societate foarte plăcută.

Domnule, răspunse unul din noi, nu te încrede așa lesne în descoperirea d-tale, pentru că cine știe dacă pân-în sfârșit nu-i fi pus în frigare și ospătat de sălbaticii acestor țări!

Vasile Alecsandri (1821–1890)

A fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea. „A lui liră multicordă a răsunat la orice adiere ce s-a putut deștepta din mișcarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acțiunilor sale literare.” (Titu Maiorescu)

Balta-Albă

Domnilor, adăugă străinul râzând, vă înștiințez că, de-oi mai ședea multe zile la masa de la tractirul dlui Regensburg, sălbaticii ce-or vroi să mă prefacă în friptură nu or găsi pe mine decât pielea și oasele. Cu toate aceste, pân-a nu mă face jertfa descoperirii mele, dați-mi voie să vă istorisesc și eu partea cea mai curioasă din călătoria mea. […]

Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărâi a mă coborî pe uscat și a întrerupe călătoria mea în Orient, pentru a mă rătăci câtăva vreme în câmpiile Valahiei. Speram să intru într-o viață nouă și plină de întâmplări originale. Mă pregăteam a-mi apăra zilele împotriva fiarelor primejdioase și a cetelor de hoți ce gândeam că aș întâlni în calea mea. Îmi încărcai deci pistoalele și sării din corabie pe pământ, cu gând de a răsturna jos pe cel întâi valah ce s-ar înainta spre mine… Niciunul din oamenii adunați pe mal nu mă bagă-n seamă, și, în loc de dușmani, mă trezii față-n față cu consulul francez din Brăila, care, cunoscându-mă de compatriot, mă pofti la dânsul acasă. […]

La consulat se aflau adunați mai mulți străini care vorbeau cu mare entuziasm de o baltă făcătoare de minuni ce se descoperise în Valahia, de vro câțiva ani, și care se numea Balta-Albă.

După zisa acelor prieteni ai domnului consul, peste zece mii de oameni se găseau acum împrejurul acelei bălți și se lecuiau, văzându-i cu ochii, de tot soiul de patimi. În acel izvor de tămăduire orbii câștigau vederile, surzii auzul, ologii picioarele, bătrânii puterile!

Cum auzii pomenind de o asemene minune, rugai pe dl consul să-mi înlesnească vreun chip de a mă duce îndată la Balta-Albă, și, peste o jumătate de ceas,

un arnăut intră în salon vestindu-mi că trăsura era gata. Îmi luai un sac de drum și mă coborâi iute în uliță.

Când acole, ce să văd?… În loc de malpost 3 sau de diligență, o cutioară plină de fân, pe patru roți de lemn cu spițele stricate.

Patru cai mici, numai oasele și pielea, pe care erau săpate urme adânci de bici, și un om sălbatic, bărbos, zdrențăros și înarmat cu un harapnic 4 lung de un stânjen!… Acesta era echipajul meu! […]

Rămăsei încremenit la o așa de ciudată priveliște, dar consulul ce se coborâse după mine începu a râde și, încredințându-mă că acela era chipul de a călători în Valahia, mă îndemnă a mă sui în căruță. N-ai grijă, adăugă el; cu trăsura aceasta primitivă și cu caii aceștia care seamănă mai mult a niște mâțe postite vei face un drum de care ți-i aduce aminte cât vei trăi. Ține-te bine, însă!

Primii aceste sfaturi ca o glumă din partea compatriotului meu și, clătinând din cap, drept semn de îndoială, mă aruncai în cutie, strigând la postaș: allons!

Deodată căruța fugi de sub mine ca un șarpe! iar eu, făcând în aer o tumbă neașteptată, mă trezii pe pavea. Ce se întâmplase? nu știu. Atâta numai îmi aduc aminte că, în vreme cât m-am sculat din colb, amețit și zdruncinat, echipajul meu se făcuse nevăzut.

Consulul își ținea șoldurile de râs, și oamenii din uliță, care fuseseră față la această întâmplare comică, ziceau hohotind: neamțo dracoli!.[…]

Ce să vă spun, domnilor?… De când sunt nu mi-am închipuit o alergare așa de infernală, un lucru atât de original!

Într-un nor de colb ce zbura pe fața pământului, caii alergau ca și când ar fi intrat dracul într-înșii; căruța fugea încât nu mai avea vreme să scârțâie; roțile se alungau, săltând din hopuri în hopuri și azvârlindu-mă în sus ca pe o minge; surugiul țipa, vorbea, pocnea de asurzea câmpii; iar eu… dacă mi-ar fi fost cu putință să mă las cu mâna de trăsură și s-o bag în buzunarul cu pistoalele, aș fi intrat într-un păcat, negreșit. Un vârtej grozav mă cuprinsese în sânul acelui steplechasse 5 diavolesc; ochii îmi ieșeau din cap, creierii mi se clătinau ca o apă într-o garafă, șoldurile mă dureau, dinții îmi clănțăneau, urechile îmi țiuiau; și de câte ori mă văitam la vreun hop mai adânc, de câte ori strigam: ai, ai! postașul îmi răspundea: hai, hai, domnule! și bătea caii din nou, și chiuia încă mai sălbatic, și căruța fugea încă mai iute, și eu amețeam încă mai tare. […]

Cu toate aceste, târziu, pe la vro zece ceasuri de noapte, am ajuns pe malurile unei bălți late, care sticlea ca o tablă de argint la razele lunii. Postașul mă întrebă prin semne unde să mă ducă?

Eu, care credeam că Balta-Albă era numele unui târg, precum Marienbad, sau Ems, sau Baden, îi răspunsei: Balta-Alba. Și mărturisesc că în acest răspuns erau cuprinse toate sperările mele: sperarea de a scăpa de salturile mortale ale căruței; sperarea de a mânca un biftec la tractir și mai ales dulcea sperare de a mă odihni o noapte întreagă pe un pat elastic ș.c.l. Uitasem acum că mă găseam într-o parte a lumii în care, cu câteva ceasuri mai înainte, visasem lupte cu sălbatici și cu fiare răpitoare.

Încă o fugă bună de cal și am sosit într-un sat alcătuit de bordeie coperite cu stuh și coronate de cuiburi de cocostârci.

Forma bizară a acelor locuințe, printre care se înălța o mulțime de cumpene de fântâni, ca niște gâturi de cocoare uriașe; urletul câinilor ce alergau pe sub garduri; ciocănitul berzelor care-și dau capul pe spate la razele lunii și, într-un cuvânt, amestecul acela de umbră și de lumină, care da lucrurilor o privire fantastică, mă făcură să mă cred în altă lume. Când mă trezii însă din acea uimire plăcută, mă văzui singur în mijlocul unei piețe neregulate și pline de spini. Postașul îmi descărcase bagajul lângă mine și se făcuse nevăzut cu căruță cu tot.

Închipuiți-vă, domnilor, poziția mea. Străin, într-un colț de pământ necunoscut mie, rătăcit într-un sat unde nu se zărea nici țipenie de om, înconjurat de vro douăzeci de câini, care vroiau numaidecât să afle ce

gust are carnea de francez, neștiind nici limba, nici obiceiurile locului! Închipuiți-vă toate aceste împrejurări pe capul unui om și mă veți crede lesne dacă v-oi spune că admirarea poetică ce mă cuprinsese deocamdată se prefăcu într-o grijă, vară primară cu spaima. […]

Dimineața, pe la opt ceasuri, mă trezii într-un vuiet înfricoșat, într-o harhalaie infernală de sunete, de clopote de cai, de pocnete de bice și de răcnete de oameni! Ce putea fi acel zgomot!… Casele ardeau? Sau o bandă de sălbatici dușmani daseră năvală în sat?

Jumătate speriat și buimăcit de somn, ieșii iute afară, cu pistoalele în mâini; dar în loc de cele ce gândeam, văzui, plin de mirare, vro treizeci de trăsuri de toată forma: briște 6, brașovence 7, carete 8, calești, toate înhămate cu câte patru, șase sau opt cai, și toate îndreptându-se, în fuga mare, către o baltă, ce sticlea departe la razele soarelui.

Acea baltă era izvorul minunilor de care auzisem vorbind la Brăila cu atâta entuziasm! Mă pornii și eu îndată pe urma trăsurilor, fără a ști lămurit ce făceam, pentru că de când pusesem piciorul pe pământul Valahiei, îmi pierdusem de tot șirul ideilor. Și asta nu trebuie să vă mire, domnilor, dacă vă veți aduce aminte prin câte simțiri deosebite și împotrivitoare trecusem eu în vreme de câteva ceasuri. Judecați chiar singuri. Intru în Valahia ca într-o țară pustie, și deodată aud vorbind de o societate de zece mii de suflete adunate la niște băi, aproape de Brăila. Această aflare mă silește să-mi schimb ideea și să cred că Valahia ar putea fi o țară mai civilizată de vreme ce are băi care trag atâta lume la dânsele. Însă căruța poștei și întâmplările neplăcute ce întâmpin pe drum și în satul de la Balta-Albă mă fac a mă întoarce iarăși la ideea mea cea dintâi și, în urmare, mă culc cu încredințarea că mă găsesc într-o țară sălbatică. Închipuiți-vă dar ce revoluție s-a făcut în creierii mei când a doua zi dimineață am văzut o mulțime de

calești și mă socoteam a fi față la vreo fantasmagorie nepricepută; fantasmagorie cu atât mai curioasă că îmi înfățișa tot soiul de contraste, precum: baloane de Viena cu înhămături necunoscute pe la noi; pălării de Franța cu șlice 9 orientale; fracuri cu anterie 10; toalete pariziene cu costume străine și originale. Mai adăugați la aceste pocnetele și răcnetele postașilor, mișcarea a treizeci de trăsuri ce se întreceau pe câmp, mulțimea cailor înhămați la dânsele, clopoțeii ce sunau la gâtul lor și, în sfârșit, efectul noutății acestor lucruri în ochii unui străin, ș-așa vă veți putea lesne închipui expresia comică a figurii mele în fața unui spectacol atât de neașteptat.

Mă pornii, precum v-am spus, pe urma trăsurilor, cu presimțire de a întâlni în drumul meu alte noi minuni; și, în adevăr, acea presimțire nu mă înșelă; căci lucrurile ce văzui mă aruncară într-o mirare și mai adâncă!

Pe marginea unei bălți late zării deodată un soi de târg ce nu era târg, un soi de bâlci ce nu era bâlci; o adunătură extraordinară, o înșirare neregulată de corturi, de căsuțe de scânduri, de vizunii, făcute în rogojini, de brașovence, de cai, de boi, de oameni, care formau de departe una din priveliștile cele mai originale de pe fața pământului. Lângă o cutie de scânduri, unde bogatul trăgea ciubuc, se clătina de vânt o șatră de țoluri rupte, în care săracul se pârlea la soare.

Aproape de aceasta, se ridica o cușcă de rogojini lipită de o brașoveancă ce slujea de cameră de culcat. Mai încolo, un car mare, coperit de un lăicer 11, figura ca un palat cu două rânduri, căci la rândul de sus, adică în car, stau grămădiți o femeie cu trei copii, iar la rândul de jos, adică sub car, găzduia bărbatul, împreună cu un câine, ș.c.l. […]

Postlectură

1. Ce sentimente ți-a trezit lectura acestui text?

2. Menționează două idei din text care ți s-au părut interesante. De ce?

3. Precizează care este tema textului. Indică elemente din text care o susțin.

4. Care crezi că este scopul călătoriei tânărului francez? Alege o variantă sau propune tu alta, justificând răspunsul ales.

a. aventura; c. explorarea; b. cunoașterea; d. curiozitatea.

5. Notează în caiet două sfaturi pentru tânărul călător.

Iată, domnilor, istoria voiajului meu la Balta-Albă. În 24 de ceasuri am văzut atâte lucruri nepotrivite, atâtea contraste originale, că nu știu nici acum dacă Valahia este o parte a lumii civilizate sau de este o provincie sălbatică! Dumneavoastră încredințați că nu-i nicio deosebire între Valahia și Moldova, puteți să-mi tălmăciți această problemă.

Dicționar

1 selamlâc (s. n.) (Înv.) – parte rezervată bărbaților și musafirilor în casele turcești.

2 antropofag (s. m.) – persoană care se hrănește cu carne de om; canibal.

3 malpostă (s. f.) – trăsură destinată în trecut serviciului de poștă și transportului de călători.

4 harapnic (s. n.) (Reg.) – bici mare împletit din cânepă sau din curele.

5 steplechase (s. n.) – cursă hipică cu obstacole variate.

6 brișcă (s. f.) – trăsură ușoară și neacoperită, cu două roți, trasă de un cal.

7 brașoveancă (s. f.) – căruță sau trăsură mare cu coviltir.

8 caretă (s. f.) – trăsură închisă, cu patru roți.

9 șlic (s. n.) (Înv.) – căciulă de blană scumpă sau de postav, de format mare, cilindrică sau cu fundul pătrat (var. ișlic).

10 anteriu (s. n.) – haină lungă pe care o purtau în trecut boierii români și lăutarii.

11 lăicer (s. n.) (Reg.) – covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții.

6. În ce situații poți folosi informațiile acumulate din această experiență de lectură?

Structura textului epic

În

lumea textului

1. Împarte textul în fragmente logice, apoi menționează pentru fiecare câte un cuvânt-cheie.

2. Schițează în caiet traseul urmat de tânărul francez. Adaugă un desen reprezentativ pentru fiecare etapă.

3. Identifică în text situația inițială.

4. Care este momentul care modifică situația inițială și declanșează acțiunile? Menționează cărui moment al subiectului îi aparține.

5. Prezintă, în 20-30 de cuvinte, situația de maximă tensiune. Cum se rezolvă ea? Ce altă soluție poți oferi?

6. Care este situația finală?

7. Descrie locurile vizitate de călător așa cum sunt prezentate de acesta.

8. Notează în caiet indicii de timp și asociază-i cu locul și întâmplarea povestită în text.

9. Identifică în text trei tipare textuale diferite și exemplifică-le. Care dintre tiparele textuale găsite predomină?

Amintește-ți!

În textul epic predomină structura textuală narativă, care se îmbină cu structura descriptivă, respectiv dialogată.

În cadrul textului epic structurile textuale au diverse roluri.

 Narațiunea prezintă întâmplările desfășurate în ordine cronologică.

Într-o narațiune există trei părți: situația inițială, succesiunea de întâmplări și situația finală. Textul poate fi delimitat în cinci momente ale subiectului:

1. Expozițiunea – situația inițială în care sunt prezentate coordonatele spațio-temporale ale acțiunii și personajele care inițiază acțiunea.

2. Intriga – prezintă un moment care declanșează acțiunile viitoare (cauza acțiunii).

3. Desfășurarea acțiunii – partea cea mai întinsă care prezintă întâmplările generate de intrigă, într-o odine cronologică.

4. Punctul culminant – momentul de maximă tensiune care are la bază o situație dificilă și încercările de rezolvare a ei.

5. Deznodământul – situația finală care duce la încheierea acțiunii.

 Descrierea are rolul de a contura cadrul acțiunii, de a indica trăsăturile personajelor. Apare, de obicei, în secvențele de început și finale, dar și pe parcursul desfășurării acțiunii, pentru a crea suspans.

 Dialogul redă discuția dintre personaje, indică relațiile dintre personaje, gândurile sau atitudinile lor; conferă dinamism acțiunii.

Descoperă!

1. Cine povestește călătoria?

2. Când are loc povestirea călătoriei?

3. Care este spațiul povestirii? Dar al călătoriei?

4. Ce fel de narațiune este textul dat?

5. Menționează naratorii în textul dat și tipul lor.

Reține!

Într-un text epic, întâmplările pot fi relatate pe mai multe planuri narative, între care se stabilesc legături, prin tehnici (procedee) specifice.

Povestirea în ramă (inserția) este o tehnică narativă care presupune includerea unei narațiuni în interiorul alteia. Planurile narative, cel al povestirii cadru și al povestirii în ramă, au legătură între ele, astfel încât un fir narativ îl generează pe celălalt.

Aplică!

1. Menționează o tehnică narativă observată în text. Justifică.

2. Enumeră personajele din textul dat.

3. Ce rol au personajele în text? Argumentează.

4. Identifică, în povestirea călătorului francez, caracteristicile locului în care ajunge cu trăsura.

5. Precizează cât a durat călătoria în Valahia, conform spuselor călătorului străin.

6. Călătorul le spune celor care-l ascultă: Dumneavoastră încredințați că nu-i nicio deosebire între Valahia și Moldova… și le cere să-i tălmăcească această problemă. Tu ce i-ai răspunde?

7. Realizează, utilizând exemple din text, portretul „zugravului” francez. Menționează și mijloacele de caracterizare folosite.

Portret de „zugrav”

Lucrați în echipă! Formați cinci echipe. Fiecare echipă alege câte un citat din text și scrie trăsăturile personajului și modalitatea de caracterizare. Uniți toate trăsăturile pe șevalet pentru a se realiza portretul.

a. Printre noi se găsea un tânăr zugrav francez, care pentru întâia dată ieșise din țara lui spre a face un voiaj în Orient.

b. — Iată, domnule, o lume nouă, vrednică de a deștepta închipuirea dumitale de artist. […] Iată o lume ce în ochii dumitale pare a fi sălbatică, dar care are soiul ei de civilizație deosebită.

c. … acel amestec de toate contrastele mă silea să mă cred când într-o insulă din Oceania, când într-o capitală a Europei, și prin urmare nu știam cu siguranță dacă acele ce vedeam era un vis al închipuirii mele sau lucruri în ființă.

d. …cu cât mă depărtam de centrul Europei… curiozitatea mea creștea.

e. Când acole, ce să văd?… În loc de malpost sau de diligență, o cutioară plină cu fân, pe patru roți de lemn cu spițele stricate. […] Rămăsei încremenit la o așa de ciudată priveliște…

8. Realizează harta conceptuală a textului Balta-Albă de Vasile Alecsandri.

Tema

Acțiunea

Indici de timp

Portofoliu

Titlul

Autorul

Structuri textuale

Indici de spațiu Personaje

Alcătuiește un text narativ de cel puțin 150 de cuvinte, care să conțină tehnica povestirea în ramă.

Textul epic (aprofundare)

În lumea textului

1. Ce sugerează modul în care se adresează personajul: dați-mi voie să vă istorisesc și eu partea cea mai curioasă din călătoria mea?

2. Precizează care este motivul pentru care tânărul vrea să vadă locul numit Balta-Albă.

3. De ce crezi că Vasile Alecsandri a ales să înfățișeze Balta-Albă folosind un călător străin?

4. Explică semnificația titlului prin raportare la conținut.

5. Identifică două situații comice care apar în povestire. Ce le generează?

6. Ce diferențe există între ceea ce își imaginează călătorul occidental despre lumea în care intră și realitățile acesteia? Exemplifică potrivit modelului dat.

Părerea inițială Descoperire Aici locuiesc antropofagi (mâncători de oameni). Este o societate foarte plăcută.

7. Această operă este o ficțiune sau realitate? Argumentează, folosind informații din text.

8. Ce reprezintă călătoria pentru tânărul francez? Dar pentru tine?

9. Deși trece prin multe peripeții, la final călătorul este optimist. Cum explici acest lucru?

10. Realizează o hartă care să cuprindă drumul tânărului călător prin țara noastră, folosind imagini sugestive și citate din text.

11. Povestire din călătorie. Povestește o întâmplare haioasă petrecută într-o călătorie. Colegii ascultă și desenează o imagine sugestivă. La final alegeți cea mai haioasă povestire, dar și cele mai reușite ilustrații.

12. Firul Ariadnei. Continuați călătoria tânărului francez prin România într-o poveste în care deveniți eroi. Profesorul începe „povestea” și cu ajutorul unui ghem de ață colorată, fiecare elev introduce câte o secvență narativă.

13. Să rezolvăm o situație încâlcită! Formați patru sau cinci grupe. Fiecare grupă primește cartonașe cu momentele subiectului din textul-suport. Amestecați cartonașele cât mai creativ, astfel încât să recreați o poveste nouă care poate începe, de exemplu, cu punctul culminant.

Portofoliu

Realizează textul unei știri în care să surprinzi în imagini și cuvinte informații despre o zonă turistică preferată.

Strategii de comprehensiune: reflecții asupra limbajului și a structurii textelor

de tip epic, liric, dramatic

Prelectură

1. Ce elemente remarci după prima lectură a unui text?

2. Ce preferi să citești: un text epic, liric sau dramatic? Justifică.

TEXTE DE BAZĂ

Lectură

Citește cu atenție textele, apoi rezolvă cerințele.

A Și, curioasă foc, o luă la fugă peste câmp, pe urmele Iepurașului, ajungând tocmai la țanc ca să-l vadă cum dădea buzna într-o vizuină măricică de sub niște tufișuri, unde pieri.

Într-o clipă, hop și Alice după el în vizuină!

Coborâse fără să-și pună cât de cât întrebarea: cum va ieși oare de acolo?

O bucată de drum, vizuina iepurească se afundă abrupt ca într-un tunel, apoi o luă brusc la vale, dar atât de brusc, încât Alice n-avu vreme nicio clipită să se gândească a se opri. Se trezi lunecând în jos, ca într-o fântână foarte, foarte adâncă.

Fie că era o fântână foarte adâncă, fie că Alice cădea foarte, foarte încet, oricum, avu timp, în cădere, să se uite pe îndelete în juru-i și să se întrebe cu mirare ce-avea să urmeze. Mai întâi încercă să privească în jos, spre a se lămuri unde va ajunge, dar era prea întuneric ca să poată desluși ceva; apoi se uită la pereții fântânii și băgă de seamă că erau acoperiți de rafturi cu provizii și de etajere cu cărți; ici și colo văzu hărți și tablouri agățate de piroane. În trecere, luă de pe un raft un borcan cu o etichetă pe care scria „DULCEAȚĂ

Postlectură

1. Scrie sinonime contextuale pentru următoarele cuvinte din text: afundă, desluși, s-a ferit, dezamăgire.

2. Explică sensul următoarelor structuri:

a. a ajuns la țanc;

b. i se părea un fleac;

c. mi s-ar părea o nimica toată.

3. Notează, din text, un indice de timp și unul de spațiu.

DE PORTOCALE”, dar, spre marea ei dezamăgire, când îl deschise, îl găsi gol. S-a ferit să-l arunce, de teamă să nu omoare pe cineva dedesubt, și izbuti să așeze borcanul într-un alt raft pe lângă care luneca.

„Ei!” gândi Alice. „După o cădere ca asta, o să mi se pară un fleac dacă mă mai rostogolesc pe scări! Cât de vitează o să le par celor de-acasă!... Eh! Ce mai, mi s-ar părea o nimica toată chiar dacă m-aș prăvăli de pe acoperișul casei!”

(Lewis Carroll, Alice în Țara Minunilor)

4. Precizează personajele prezente în fragmentul dat și scrie câte o trăsătură a acestora.

5. Formulează o idee principală din text.

6. Numește secvențele textuale prezente în fragmentul citat.

7. Ce momente ale subiectului observi în fragmentul citat? Menționează-le.

8. La ce persoană povestește naratorul?

B O, e-atât de bine când pe drumuri ninse

Întâlnești o casă cu lumini aprinse, Un ogeac 1 din care se ridică fum, Când te prinde noaptea călător la drum!

Sania coboară clinul de pădure.

Fug în urma noastră luminișuri sure

Și-n singurătatea care ne petrece, Peste vârf de arbori, asfințitul rece Străbătând podoaba crengilor subțiri Luminează-n aer bolți de trandafiri.

Dar amurgul palid a-nceput să scadă. Noaptea, ca un abur, crește din zăpadă.

Se ivesc departe măguri de hotar, Într-un loc se face drum pustiu de car, Și-o fântână strâmbă pe lumina zării

Pare că sporește liniștea-nserării… […]

(George Topîrceanu, Balada călătorului)

Postlectură

1. Menționează două cuvinte folosite cu sens propriu de bază și două cu sens figurat.

2. Alcătuiește trei enunțuri în care să folosești cuvântul drum cu sensuri diferite.

3. Scrie pentru fiecare strofă câte un cuvânt-cheie.

4. Indică sinonime contextuale pentru următoarele cuvinte: drum, pădure, podoabă, hotar.

Dicționar

1 ogeac (s. n.) – 1. Cămin, familie, ansamblu de persoane care trăiesc în casă. 2. Corp, corporație, grupare. 3. (Moldova) Horn.

C (Scenele se petrec din dosul Mitropoliei, pe piața destinată pentru ascendarea baloanelor, 1874.)

Notă. La deschiderea cortinei, câțiva soldați, în mijlocul scenei, țin frânghiile ce sunt legate de năvodul balonului. Ellien Moghior e în naselă1, ocupat a-și face pregătirile de plecare. Balonul, purtând cu litere mari numele de Ciubăr-Vodă, este înălțat astfel ca să fie văzut de publicul din sală. Nasela e ornată cu steaguri tricoloare. Lume multă în fund. În dreapta, o estradă. Pe laița din față, Năucescu și Despa. Hazliu și Panglică se primblă pe sub estrade lornietând damele. Vânzătorul se poartă pintre public, strigând din timp în timp:

Alune prăjite! șeapte de-o para!

5. Precizează tipul rimei din versurile citate.

6. Notează măsura versurilor: Într-un loc se face drum pustiu de car,/Și-o fântână strâmbă pe lumina zării.

7. Transcrie din textul dat un epitet, o comparație și o personificare.

8. Menționează două mărci ale subiectivității prezente în text.

SCENA I

Publicul, Moghior, Năucescu, Despa, Hazliu, Panglică, Vânzătorul, [Chirița]

NĂUCESCU (într-o mirare necurmată): Aoleo! maică!... Ce-a fost să mai fie!

DESPA: Taci, frate, nu te mai mira așa cu gura căscată, că te-or crede bucureștenii scăpat din tufe.

NĂUCESCU: Ce tufe? Ce tufe, Despo?... Dar n-ai citit ziarul de astăzi?

DESPA: Care? că-s multe de toate ca semința de ardei.

NĂUCESCU: Ziarul cel cu…

Postlectură

1. Notează, din text, trei cuvinte care nu au formă literară, apoi scrie-le corect.

2. Explică sensul cuvintelor și structurilor de mai jos. Poți consulta dicționarul.

◗ scăpat din tufe;

◗ cu gura căscată;

◗ i-a fost scris

◗ naselă;

◗ lornietând;

◗ para.

3. Precizează tema discuției dintre cele două personaje.

4. Scrie ideea principală a fragmentului dat.

5. Indică trei trăsături ale textului dramatic observabile în fragmentul dat.

6. Explică rolul textului plasat în paranteză.

VÂNZĂTORUL (strigă): Alune prăjite! șeapte de o para2.

NĂUCESCU: Cel cu alune… asta… cel cu anonțuri prăjite…

DESPA: Și ce mai spune el în limba lui?

NĂUCESCU: Spune că astăzi Ciubar-Vodă a să se urce în naltul cerului.

DESPA: Care Ciubar-Vodă, cel din basme?

NĂUCESCU: Ba… nu… Balonul ăsta… Așa-i e numele, dar pentru ce și cum? Nu e treaba noastră.

DESPA: Apoi de… s-a urca el dacă i-a fost scris.

NĂUCESCU: Tronc!

(Vasile Alecsandri, Cucoana Chirița în balon)

7. Menționează o sursă a comicului. Exemplifică cu două structuri din text.

8. Care este secvența textuală predominantă în fragment? Justifică.

Reține!

Comprehensiunea reprezintă înțelegere/capacitatea de a înțelege ceva.

Textul literar este o creație în versuri sau în proză, în care autorul creează un univers imaginar, prin intermediul căruia redă idei, folosind un limbaj expresiv.

Factorii care contribuie la înțelegerea unui text literar sunt: textul, cititorul și contextul. Etapele comprehensiunii unui text literar sunt: prelectura, lectura și postlectura.

Dicționar

1 naselă (nacelă) (s. f.) – cabină (deschisă) suspendată de un balon pentru a transporta echipajul, instrumentele de bord etc.

2 para (s. f.) – monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în Țările Române în secolele XVIII-XIX; (astăzi) ban de valoare mică.

Acest etape vizează: extragerea de informații dintr-un mesaj scris, realizarea de inferențe/deducții simple referitoare la spațiu, timp, cauză-efect, probleme-soluții, interpretarea ideilor, evaluarea critică a conținutului și a formei textului, precum și reflecția.

Aplică!

1. Asociază textele-suport (liric, epic, dramatic) cu una dintre următoarele imagini, motivându-ți oral opțiunea:

2. BINGO! Împărțiți clasa în 6 grupe. Fiecare clasă va primi câte un carton cu un tabel în care sunt cerințe. Alegeți o persoană care va prezenta răspunsurile. Câștigă grupa care completează prima cartonul și care strigă BINGO.

B I N G O

1. Cum este organizat fiecare text?

4. Menționează tema comună celor trei texte. Justifică răspunsul.

2. Prezintă particularitățile de limbaj din textele date.

5. Prezentați o asemănare și două deosebiri dintre cele trei texte la nivelul conținutului.

3. Notează o secvență textuală care poate fi prezentă în toate cele trei tipuri de text. Justifică.

6. Arată semnificația titlului unuia dintre texte prin raportare la conținut.

AUTOEVALUARE

1. La sfârșitul acestei lecții am constat următoarele: Știam deja: Am aflat: Vreau să aflu:

2. Mă simt:

În lumea textului

1. Îți place să călătorești? De ce?

Jurnalul de călătorie

2. Unde păstrezi amintirile din călătorie?

Citește cu atenție textul și rezolvă cerințele date.

La 15 ale lunei lui noiemvrie ajunserăm la Orșova. Orșova sau Rușava este un fel de oraș, așezat aproape de apa Cernei, pe Dunăre, și lângă hotarul ce desparte Valahia de Austria. Nu este un singur român care să se fi îmbărcat pe Dunăre pentru Viena sau Paris și care să nu fi gustat dulcețile acestui lăcaș, măcar câteva ore. Într-acest loc strânsei mâna unui vechi amic, poetul Moldovei V. Alecsandri, căci acolo eram nevoiți a ne despărți, el ca să intre din nou în țara sa, eu ca să rătăcesc încă pe pământuri streine, așteptând ca porțile patriei să se deschiză proscrișilor1 politici sau ca pământul strein să le dea câte un mormânt. Vasul cu vapor ce era să ia pe pasagerii destinați pentru Turcia aștepta la Cladova, un sat al Serbiei pe malul Dunărei, în jos de cataracte2. Un fel de barcă, largă și șeață3, a companiei vaselor cu vapor, ne primi și ne transportă la Cladova.

Trecerea cataractelor este periculoasă pentru vase mari, în unele epoce, din cauza scăderei apelor. Atunci

compania se servă cu vase mici pentru transportul pasagerilor într-acest loc. Apele erau scăzute.

Vasul plecă. Umbrele serei se întindeau asupra stâncilor ce formează malul Serbiei și pe undele întărâtate ale Dunărei. Mugirea adâncă, plângătoare, sălbatică a valurilor sparte împotriva stâncilor ce află în cale în tot

Aplică!

1. Indică trei repere geografice prezente în text.

2. Transcrie, din text, câte o structură care fixează timpul și spațiul.

3. Menționează tema textului, numind și două detalii din text care sunt în relație cu aceasta.

4. La ce persoană sunt prezentate faptele? Justifică folosirea persoanei menționate.

5. Notează două informații pe care le-ai aflat din text.

6. Alege sentimentul (emoția) care este exprimat(ă) în text. Scrie o structură care sugerează: a. bucurie; c. teamă; b. nostalgie; d. iubire.

Reține!

Formă:

jurnal – scriere personală despre sine

latul râului, adăogau maiestatea sălbatecă a acestor locuri, care ne răpiseră ochii, printr-o mie de forme.

Lăsarăm la stânga noastră gura Cernei. Această apă merită, sub mai multe raporturi, câteva vorbe în treacăt.

(Dimitrie Bolintineanu, Călătorii)

Jurnalul de călătorie

Dicționar

1 proscris (s. m.) – care nu mai beneficiază de apărarea legii, care este în exil, prin expulzare, prin surghiunire.

2 cataractă (s. f.) – cădere naturală de apă produsă pe o succesiune de terenuri abrupte mici; ansamblu de cascade mai mici.

3 șeață (adj.) – netedă, plană, întinsă.

Temă: călătoria

Jurnalul de călătorie este un text narativ nonliterar care prezintă informații, date reale, exacte, de interes pentru autorul său. Alături de narațiune se utilizează și descrierea obiectivă. În jurnalul de călătorie unii autori au exprimat gândurile și emoțiile provocate de cele văzute, creând adevărate opere literare (Calistrat Hogaș, Alexandru Vlahuță).

7. Scrie în caiet dacă următoarele enunțuri sunt adevărate (A) sau false (F).

a. Faptele și locurile la care se referă un jurnal de călătorie sunt adevărate.

b. Cei care iau parte la întâmplări sunt persoane imaginare, care nu există în realitate.

c. Jurnalul de călătorie folosește narațiunea și descrierea obiectivă.

d. Jurnalul este scris la persoana a III-a.

e. Jurnalul intră în categoria textelor literare.

8. Precizează ce tip de imagine (hartă, fotografie, grafic, diagramă) s-ar potrivi textului. Justifică.

9. Care este părerea ta despre utilitatea unui jurnal de călătorie? Răspunde într-un text de 30-50 de cuvinte.

10. Jurnal de călător. Planifică o excursie în care să fii însoțit de unul din marii călători ai lumii (Cristofor Columb, Vasco da Gama, Amerigo Vespucci) sau de unul din personajele din literatură (de exemplu, Anton Lupan din Toate pânzele sus de Radu Tudoran, Robinson Crusoe sau Gulliver) și creează o pagină de jurnal, respectând convențiile unui text de acest fel.

TEXT AUXILIAR

Prelectură

1. Dacă ar fi să îți alegi un partener de călătorie, pe cine ai alege? De ce?

2. Care sunt regulile tale de călătorie? Trebuie să fie respectate de toți însoțitorii? Justifică.

3. Stabilește o regulă haioasă de respectat în călătorie.

Lectură

Don Quijote de La Mancha

Despre marele succes pe care viteazul don Quijote de La Mancha îl repurtă în spăimântătoarea și nemaiînchipuita aventură cu morile de vânt, cu alte întâmplări vrednice de fericită aducere-aminte Într-acestea, descoperiră treizeci sau patruzeci de mori de vânt aflate pe acea câmpie, și, de îndată ce le zări, don Quijote îi spuse scutierului său:

Norocul ne călăuzește treburile mai bine decât ne-am putea-o noi dori, căci uite-acolo, prietene Sancho Panza, unde se arată treizeci de uriași mătăhăloși, sau ceva mai mulți, cu care am de gând să intru-n luptă și să le iau tuturora viața, iar cu prăzile de pe urma lor începe-vom a ne îmbogăți, căci e război drept și este mare slujire adusă lui Dumnezeu a șterge de pe fața pământului o sămânță atât de pernicioasă.

Care uriași? – zise Sancho Panza.

Cei pe care-i vezi colo – răspunse stăpânul său –, cu brațele lungi, căci unii obișnuiesc a le avea de aproape două leghe.

Bagă de seamă, înălțimea ta – răspunse Sancho –, ăia care se văd acolo nu sunt uriași, ci mori de vânt, iar ce pare brațele lor sunt aripile, care, învârtite de vânt, fac să meargă piatra morii.

Se vede bine – răspunse don Quijote – că nu ești instruit în materie de aventuri: sunt uriași, iar dacă ți-e frică, pleacă de-aici și roagă-te în răstimpul cât eu unul voi intra cu ei în luptă cruntă și inegală. Și, zicând acestea, îi dădu pinteni calului său Rosinante, fără a mai lua seama la strigătele scoase de către scutierul său Sancho ca să-l pună-n gardă că, fără umbră de îndoială, cei pe care urma să-i atace erau mori de vânt, nicidecum uriași. El însă era atât de convins că erau uriași, că nici nu auzea strigătele scutierului său Sancho, nici nu apuca să vadă, deși era acum

de Miguel de Cervantes

foarte aproape, ce anume erau, ci continua să strige în gura mare:

Nu fugiți, lașe și nemernice creaturi, căci doar un cavaler singur vă atacă.

Se iscă într-acestea un pic de vânt și aripile cele mari începură să se miște, iar don Quijote, văzând una ca asta, zise:

Chiar dacă ați mișca mai multe brațe decât uriașul Briareu 1, tot aveți a mi-o plăti.

Și-așa zicând și încredințându-i-se din toată inima doamnei sale Dulcineea, căreia-i ceru să-l ajute la o asemenea ananghie, bine acoperit de pavăza-i rotundă, cu lancea cumpănită-n furchet 2, porni la atac în plin galop al lui Rosinante și se năpusti asupra celei dintâi mori din fața sa; și, dându-i o lovitură de lance în aripă, vântul i-o întoarse cu atâta furie, încât îi făcu lancea zob, trăgându-i după sine pe cal și pe călăreț, care se duseră de-a rostogolul pe câmpie într-un hal fără de hal. Sancho Panza dădu fuga să-l ajute cât izbuti s-alerge asinul său și, când ajunse lângă el, îl văzu

că nu se mai putea clinti: atât de tare dăduse cu el de pământ Rosinante.

Doamne miluiește-mă! – zise Sancho – Nu ți-am spus, înălțimea ta, să iei bine seama la ce faci, că nu erau decât mori de vânt și nu putea să n-o știe decât cine-avea tot pe-atâtea-n cap?

Taci, prietene Sancho – răspunse don Quijote –, că treburile războiului sunt mai mult ca altele supuse unei necurmate metamorfoze; cu atât mai mult cu cât cred, și-acesta-i adevărul, că vrăjitorul Frestón, care mi-a furat încăperea și cărțile, i-a transformat pe uriașii ăștia-n mori, ca să-mi răpească gloria biruirii lor: atât de mare e dușmănia pe care mi-o poartă; ci pân’ la urmă și la urmă tot n-au să poată mare lucru meșteșugurile-i ticăloase împotriva virtuții spadei mele.

Fie după puterea lui Dumnezeu – răspunse Sancho Panza. Și, ajutându-l să se ridice, el încălecă iar pe Rosinante, care era pe jumătate spetit. Și, stând de vorbă despre trecuta aventură, o luară pe drumul către Puerto Lápice 3, deoarece don Quijote zicea că acolo nu era cu putință să lipsească a se găsi multe și felurite aventuri…

Postlectură

1. Scrie, din text, două structuri care indică locul acțiunii.

2. Alege răspunsul corect și notează-l în caiet: Don Quijote se luptă cu a. dragoni; c. uriași; b. cavaleri; d. mori de vânt.

3. Precizează personajele care participă la întâmplare și notează pentru fiecare câte o trăsătură morală.

4. Ce relație există între personaje? Justifică.

Dicționar

1 Briareu sau Egeon (în mitologia greacă), fiu al lui Uranus și al Geei; avea o sută de brațe și cincizeci de capete cu guri care aruncau flăcări.

2 furchet – cârlig de fier, utilizat pentru stabilizarea și susținerea lăncii în atac.

3 Puerto Lápice – trecătoare din La Mancha și loc de popas pe drumul regal ce ducea de la Madrid la Sevilla.

5. Indică tipul naratorului, exemplificând cu o structură din fragmentul citat.

6. Notează două secvențe textuale observate în text, precizând și rolul lor.

7. Menționează ce anume provoacă râsul în fragmentul dat. Justifică, indicând o scenă relevantă.

8. De ce crezi că Don Quijote persistă în ideea că morile de vânt sunt uriași? Scrie răspunsul în 30-50 de cuvinte.

9. Care este semnificația expresiei a te lupta cu morile de vânt?

10. Prezintă un moment tensionat din text și ce îl generează.

11. Sancho Panza a procedat corect? Justifică.

12. Cu care dintre personaje ai vrea să călătorești? De ce?

13. Ce reprezintă călătoria pentru Don Quijote? Dar pentru tine?

14. Ce crezi că se va întâmpla în următoarea localitate spre care se îndreaptă cei doi? Răspunde în două-trei enunțuri.

15. Don Quijote îl va asculta pe Sancho? Exprimă-ți opinia în două-trei enunțuri.

16. Jurnal de aventurier. Imaginează-ți că ești Sancho Panza, notează într-o pagină de jurnal de călătorie aventura cu Don Quijote.

Strategii de ascultare activă: focalizarea interesului asupra punctului de vedere al celuilalt și evitarea

focalizării pe propriul punct de vedere; recapitularea ideilor exprimate de interlocutor

Explorează!

Privește cu atenție imaginea alăturată și răspunde la întrebările date.

1. Care sunt elementele comunicării surprinse în imagine?

2. Ce rol au participanții la comunicare?

3. Care sunt persoanele care manifestă interes? Cum ți-ai dat seama?

4. Consideri că a vorbi și a asculta sunt două verbe care se pot asocia comunicării? Justifică.

5. Asociază fiecărei imagini de mai jos un verb și un adjectiv care să te ajute să comunici eficient.

Reține!

 Ascultarea activă presupune a auzi și a înțelege ceea ce comunică cel de lângă noi/interlocutorul.

 Un ascultător activ trebuie să aibă atât abilitatea de a asculta, cât și de a oferi feedback celuilalt.

Aplică!

Ascultă textul citit de un coleg, apoi rezolvă cerințele.

M-am născut în 1632, în orașul York, dintr-o familie foarte bună. Tatăl meu nu-și avea obârșia în acest oraș, ci se născuse la Bremen și se stabilise mai târziu la Hull, unde ajunsese, datorită negoțului, în stăpânirea unei frumoase proprietăți. Părăsind negoțul s-a mutat la York, unde s-a însurat cu mama. Familia mamei, Robinson, era foarte cunoscută în acea regiune. De aceea mă și numesc eu Robinson Kreutzntaer, nume care apoi a ajuns, prin obișnuita prefacere a cuvintelor străine în Anglia, acela, de Crusoe, așa cum ne zicem și ne scriem noi înșine numele și așa cum m-au chemat totdeauna cunoscuții.

Am avut doi frați mai mari. […] Fiind al treilea fiu și nepregătit pentru vreo meserie, capul mi s-a umplut de timpuriu cu tot felul de gânduri năstrușnice.

Strategii de ascultare activă

Ce face un ascultător activ?

ü Este prezent.

ü Ascultă fără a judeca.

ü Observă atent elementele nonverbale.

ü Nu întrerupe, așteaptă să termine celălalt și apoi intervine.

ü Parafrazează.

ü Întreabă, ca să clarifice.

ü Face un rezumat al ideilor exprimate de interlocutor.

ü Empatizează cu ceilalți.

ü Aprobă verbal (da, înțeleg) pe parcursul discuției.

Tata, om mai în vârstă, mi-a dat o creștere aleasă. Am învățat acasă și apoi la școala din oraș, tata voind să mă facă om de legi. Eu însă nu mă gândeam la nimic altceva decât să plec pe mare. […]

(Daniel Defoe, Robinson Crusoe)

1. Menționează unde s-a născut tatăl lui Robinson.

2. Indică anul și locul nașterii lui Robinson Crusoe.

3. De ce se numește Robinson?

4. Ce meserie a ales tatăl pentru el?

5. Ce își dorea Robinson?

6. Precizează câți frați erau.

7. Ca să afli dacă ai fost un ascultător activ și ai răspuns corect, completează în caiet următorul chestionar.

1. Am formulat întrebări suplimentare pentru clarificări.

2. L-am întrerupt când citea.

3. L-am încurajat prin gesturi să citească în continuare.

4. Am reformulat informațiile.

5. Am reținut ce s-a citit și am răspuns corect.

8. Joc de rol. Formați grupe de câte trei elevi. Realizați un dialog despre planificarea unei călătorii într-o zonă turistică a României. Oferiți informații, apoi verificați dacă colegii au fost atenți, folosind informațiile despre ascultarea activă.

9. Privește cu atenție imaginea alăturată. Crezi că băiatul este un ascultător activ sau nu? Justifică.

Reține!

Într-o comunicare este important:

 să-ți focalizezi interesul asupra punctului de vedere al celuilalt;

 să eviți focalizarea pe propriul punct de vedere.

Stil: naturalețe, eufonie, originalitate, concizie, varietate

Explorează!

1. Când este vorba de stil, ce observi mai întâi:

a. la o persoană; c. la o operă literară; b. la o clădire; d. la un scriitor?

2. Comentează următoarele enunțuri, făcând referire la stil:

a. Toamna copacii îngălbenesc.

b. Zâna toamnă îmbracă copacii cu o mantie ruginie.

c. Apoi pleacă mai departe

Pustiind cărările, Cu alai de frunze moarte

Să colinde zările. (George Topîrceanu, Rapsodii de toamnă)

3. Citește cu atenție următorul fragment și rezolvă cerințele date.

Nicio casă nu era prea înaltă și aproape niciuna nu avea cat superior. Însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (opera îndeobște a zidarilor italieni), mărimea neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureșteană o caricatură în moloz a unei străzi italice.  […] Casa avea un singur cat, așezat pe un parter scund, ale cărui geamuri pătrate erau acoperite cu hârtie translucidă, imitând un vitraliu de catedrală.

(G. Călinescu, Enigma Otiliei)

Amintește-ți!

Stilul (gr. stylos) înseamnă mod de a scrie, de a vorbi.

Stilul reprezintă un mod specific de exprimare, utilizând diferite mijloace lingvistice.

Felul în care sunt ideile exprimate, în stilul fiecărui scriitor, face ca opera să fie citită cu plăcere.

a. Notează trei elemente ale stilului architectural specific străzii așa cum reies din text.

b. Care era sursa de inspirație pentru varietatea arhitecturală a străzii?

c. Prin ce se distinge casa prezentată în fragment?

d. Cum ți se pare limbajul folosit de autor? Ai înțeles toate cuvintele?

e. De ce crezi că a ales să folosească termeni precum: dezghioca, ciubucăria, frontoane, vitraliu? Tu îi cunoști? Dacă nu, consultă Dicționarul explicativ al limbii române.

f. Crezi că autorul are stil? Justifică.

Amintește-ți!

Orice text scris trebuie să aibă următoarele calități:

◗ Adecvarea la o temă implică utilizarea cuvintelor-cheie potrivite pentru tema aleasă și reprezintă corespondența dintre conținutul textului, intenția celui care redactează textul și efectul pe care îl are asupra cititorului.

◗ Proprietatea termenilor se referă la calitatea unor cuvinte, a unor termeni de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată.

◗ Puritate și adecvare situațională reprezintă folosirea limbii standard, a unui limbaj potrivit și, totodată, exprimarea corectă.

Reține!

Alte calități importante ale stilului în textul scris sunt: originalitatea, naturalețea, eufonia, varietatea și concizia.

 Originalitatea unui text constă în modul în care sunt prezentate ideile și se manifestă creativitatea autorului.

 Varietatea unui text se referă la folosirea unui limbaj cât mai variat și nuanțat.

 Naturalețea constă în exprimarea firească, armonioasă a ideilor.

 Eufonia se referă la armonia provenită din repetarea și combinarea sunetelor și cuvintelor într-un text. Se recomandă evitarea repetițiilor supărătoare, a pleonasmelor, a cacofoniilor și dezacordurilor gramaticale.

 Concizia presupune exprimarea cât mai concisă, recomandându-se folosirea în exprimare a unor termeni de care ai strictă nevoie, fără abateri de la temă.

Citește fragmentele de mai jos, apoi rezolvă cerințele.

A Venind de departe cu zborul întins

S-oprise deasupra Ceahlăului nins, Ș-apoi din rotiri tot mai strâmte-n cuprins

Căzu, ca să prindă vreo pradă, Cum uneori parcă vezi fulgerul stins.

(George Coșbuc, Vulturul)

B S-a ridicat, deodată, din prăpastia întunecoasă, umedă, a munților falnici. Și, doritor de lumină, în această dimineață scăldată de soare, a întins aripile, ca o flamură, deasupra brazilor bătrâni. S-a înălțat mai întâi drept în sus, ca o săgeată; a străbătut văzduhul răcoros, apoi a rămas acolo, s-a legănat în aer, îmbătat de plăcerea să fluture la înălțime uriașă; a plecat capul și a privit în jos. (Emil Gârleanu, Vulturul)

C Unul dintre cele mai vizibile și impresionante elemente ale stilului arhitectural neoromânesc este reprezentat de panourile decorative care pun în evidență zone ale fațadei sau scărilor de acces ale clădirilor. Acestea conțin o bogăție de forme axate pe un număr de motive inspirate din panoplia decorativă a bisericilor medievale târzii din Valahia, cum ar fi motivul păunilor în Grădina Domnului, vulturul protector sau leul păzind Porțile Raiului. Sunt, de asemenea, cazuri în care panourile decorative conțin reprezentări abstracte de motive nereligioase. (casedeepoca.wordpress.com)

1. Care text ți-a plăcut mai mult? De ce?

2. Compară cele trei texte, notând asemănări și deosebiri, ținând cont de: tipul de text, tema, structurile textuale, limbajul folosit.

3. Menționează care dintre textele date provoacă emoții. Justifică.

4. Precizează pentru fiecare text care sunt calitățile stilului (naturalețe, originalitate, varietate, concizie, eufonie), exemplificând cu structurile potrivite.

5. Scrie și tu un text, urmând stilul autorului, pe tema aventurii.

6. Rescrie textul, folosind stilul tău.

Aplică!

Structuri textuale: secvențe de tip narativ, explicativ, descriptiv, dialogat

INTEGRAREA PĂRȚILOR

Explorează!

Privește cu atenție imaginile din dreapta și rezolvă cerințele date.

1. Realizează o narațiune de 6-8 rânduri despre o excursie cu balonul sau care să aibă un personaj inspirat de prima imagine.

2. Descrie, în 5-7 rânduri, personajul din a doua imagine.

3. Scrie un dialog de minim 6 replici, care să continue textul narativ creat la exercițiul precedent.

4. Prezintă o explicație pentru un element din imagini.

 Textul este construit de enunțuri legate logic, formând un întreg. În cadrul unui text pot apărea diferite secvențe: narative, explicative, descriptive și dialogate.

 Secvența narativă prezintă la persoana I sau a III-a întâmplări desfășurate în timp și spațiu într-o anumită ordine. Întrebări: cine?, ce face?, când?, unde?.

 Secvența explicativă oferă informații și explicații necesare înțelegerii. Răspunde la întrebările: ce se explică?, de cine?, de ce?.

 Secvența descriptivă poate înfățișa cadrul în care se desfășoară întâmplarea sau prezintă trăsăturile unor personaje, obiecte, peisaje. Răspunde la întrebările: ce?, cum?, de către cine?

 Secvența dialogată redă discuția dintre personaje. Întrebări: cine?, despre cine?, despre ce?. Reține!

Aplică!

1. Integrează secvențele textuale de la exercițiile anterioare (pagina 185) într-un text de 150 de cuvinte, astfel încât să creezi o poveste despre o călătorie fantastică. Găsește un titlu potrivit.

2. Citește cu atenție textul și rezolvă cerințele date.

De astă dată, mă hotărâi să plec călare și, fiindcă era asupra iarmarocului de la Duminica Mare, rugai pe prietenul meu Tasache Crăcăuanu, cel mai vestit hipolog1 sau, mai bine zis, geambaș2 de pe vremuri, să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele și țintei ce urmăream. Astfel, spre seara mai sus-pomenitei sfinte duminici, numai ce-l văd pe Tasache al meu intrând în ogradă și ducând de dârlogi3 un soi de dihanie, pe care cu un prisos de bunăvoință ai fi putut-o lua drept cal. […]

Cu mâța asta? Ai s-o pui pe grăunțe și pe săceală4 și, în două săptămâni, n-ai s-o mai cunoști. E o iapă de rasă, din soiul lui popa Gheorghe de la Călugăreni.

Poate o mâță de soi, măi Tasache! mi se pare că românul. […] te-a legat la ochi și, în loc de iapă, ți-a vândut o mâță.

Mâță, nemâță, ai să vezi, numai mersul ei face mai mult decât am dat.. […] Și iată cum în sfânta zi de Duminica Mare mă trezii stăpânul în regulă al unei iepe mici și slabe, care mergea la gebea5 și care urma să fie tovarășa odiseei6 ce plănuiam.

Oricum, dar Tasache al meu avusese dreptate: după două săptămâni de grăunțe și de săceală, Pisicuța – așa o botezasem pe iapă – reintrase în deplinătatea formelor alese și drăgălașe, pe care i le însemnase soiul din care hipologul meu Tasache zicea că se trage. Parc-o văd ș-acum: castanie peste tot, cu botul mic și cu nările largi, cu capul fin și tăiat pe niște linii dulci și bine hotărâte, cu ochii negri, mari și vioi, cu coama bogată, cu gâtul gros și puternic, cu pieptul lat, cu trupul sprinten și subțire, cu șoldurile largi, cu piciorul fin și nervos, cu copitele mici și ușor înclinate, Pisicuța mea avea mai mult înfățișarea unui lucru de artă decât a unui cal de ham...

(Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte)

a. Cine este naratorul?

b. Unde se petrece întâmplarea?

c. Când primește naratorul iapa?

Dicționar

1 hipolog (s. m.) – specialist în hipologie, ramură a zootehniei care se ocupă cu anatomia și cu fiziologia calului.

2 geambaș (s. m.) – persoană care vindea cai sau mijlocea vânzarea cailor.

3 dârlog (s. m.) – cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul.

4 săceală (s. f.) – țesală (pentru animale).

5 gebea (s. f.) – mers special al calului, lin, fără salturi.

6 odisee (s. f.) – călătorie lungă și plină de aventuri; șir de întâmplări neprevăzute; viață plină de peripeții.

d. De ce o numește Pisicuța?

e. Cum arăta Pisicuța la început?

3. Prezintă structurile textuale care se regăsesc în textul citat. Care lipsește?

4. Redactează o secvență explicativă potrivită pentru textul dat.

5. Alege o secvență din text care să fie începutul, apoi creează celelalte structuri învățate și realizează un text. Marchează fiecare structură cu o culoare diferită.

Adverbul

TIPURI DE ADVERBE (ACTUALIZARE)

Explorează!

1. Scrie în caiet adverbele din textul de mai jos și precizează felul lor.

Curând scăpătă și soarele după cele mai de pe urmă trepte ale apusului, iar Dumnezeu umplu, în urma lui, cu întuneric, cupa imensă a haosului său, de la cele mai de jos adâncuri ale pământului până la marginile cele mai deasupra ale cerurilor… Și formele schimbătoare ale lucrurilor se topiră și se mistuiră în noapte ca într-o mare întunecoasă și fără de margini… Ceasul de pace și de liniște sună tăcut de pretutindeni,…

(Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte)

2. Indică modul de formare a următoarelor adverbe: bineînțeles, românește, fatalmente, altfel, astă-vară, chiorâș, deodată, ușurel

3. Notează câte un sinonim pentru cuvintele date: de-a pururi, de jur împrejur, cu de-a sila, pe neașteptate.

4. Precizează valoarea morfologică a sinonimelor găsite. Ce observi?

Amintește-ți!

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă, care exprimă caracteristica unei acțiuni sau stări, a unei însușiri și împrejurarea în care se petrece o acțiune.

După forma lor, adverbele sunt:

◗ simple: acasă, bine, destul, azi, mâine, ieri, aici, acolo;

◗ compuse: azi-noapte, astă-vară, după-masă etc.

După înțeles, adverbele sunt:

◗ de loc (arată locul acțiunii): aici, acolo, dincolo, departe, aproape, sus, jos;

◗ de timp (indică timpul acțiunii): atunci, astăzi, acum, ieri, mâine, târziu, devreme, odată, totdeauna;

◗ de mod (arată felul acțiunii): așa, bine, ușor, încet, alene, repede etc.

Semiadverbele sunt un tip de adverbe ca nu au funcție sintactică în propoziție: numai, doar, chiar, mai, tot, decât, prea, cam etc.

De obicei stau înaintea verbului: O să tot mergi. S-au cam supărat. Te mai gândești la excursie?

Aplică!

1. Menționează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate. Exercițiul ușor a fost rezolvat repede.

Alunecă ușor pe panta abruptă. Toamna este preferata mea. Viile se culeg toamna.

M-am așezat pe un buștean din pădure. În pădure un urs dormea buștean.

2. Care este rolul adverbelor scrise îngroșat în enunțurile date?

Vei pleca în drumeție cu colegii?

Nu. Atunci, poate, vrei să mergi cu mine la film?

Da. Voi merge.

3. Câte enunțuri sunt la exercițiul precedent? Justifică.

Reține!

Unele adverbe au devenit mărci gramaticale:

 nu (atunci când face parte din forma negativă a verbului sau neagă alte părți de propoziție);

 mai, puțin, foarte etc. (când formează gradele de comparație);

 nu, ba da, ba nu formează, în cadrul dialogului, un enunț.

4. Alcătuiește enunțuri cu ortogramele: o dată/odată, demult/de mult, de fel/defel, altădată/altă dată.

GRADELE DE COMPARAȚIE ALE ADVERBELOR (ACTUALIZARE)

Explorează!

Menționează gradele de comparație ale adverbelor din următoarele enunțuri.

a. El strigă tare, tare.

b. I-a certat la fel de mult și pe ei.

c. A lovit foarte tare mingea.

d. Andrei aleargă mai încet.

Amintește-ți!

Grade de comparație

1. Pozitiv: repede de superioritate: mai repede

2. Comparativ de egalitate: la fel de/tot așa de repede de inferioritate: mai puțin repede

3. Superlativ relativ de superioritate: cel mai repede de inferioritate: cel mai puțin repede absolut de superioritate: foarte repede de inferioritate: foarte puțin repede

Nu toate adverbele au grade de comparație.

Aplică!

1. Notează în caiet formele adverbului ușor la toate gradele de comparație.

2. Scrie în caiet adverbele în categoria potrivită.

Adverbe cu grade de comparație:

mâine, departe, bine, dimineața, acasă, greu, frumos, acum, rar, prietenește, jos

3. Scrie în caiet enunțurile date. Subliniază adverbele și precizează partea de vorbire pe care o determină.

A ajuns acasă.

Sara era destul de tristă.

A mers destul de încet.

4. Identifică adverbele din enunțurile de mai jos și precizează felul lor și funcția sintactică.

a. Se supără foarte des pe mine.

b. Mergeau agale prin parc.

c. Amintirile sunt pentru totdeauna.

d. A rămas pentru totdeauna în inima mea.

e. În jur au apărut mulți copaci.

f. Mai demult a primit un tablou de la bunici.

g. Lecția de azi a fost ușoară.

h. Tema aceasta este pentru mâine.

i. Casa din stânga este a noastră.

j. Veneau încetișor pe lângă clădirea din apropiere.

Adverbe fără grade de comparație:

Amintește-ți!

Adverbul poate determina:

◗ un verb;

◗ un adverb;

◗ un adjectiv.

Adverbul poate îndeplini funcțiile sintactice de:

 circumstanțial de loc: Acolo este un parc.

 circumstanțial de timp: Mâine vom merge la școală.

 atribut adverbial: Cartea de azi a fost interesantă. Reține!

Adverbul poate îndeplini și alte funcții sintactice.

5. Creează enunțuri în care să existe:

 circumstanțial de mod: Desenează foarte frumos.

 nume predicativ: Tema este pentru mâine.

◗ adverb de loc, gradul comparativ de superioritate, atribut;

◗ adverb de timp, gradul superlativ absolut de inferioritate, circumstanțial de timp;

◗ adverb de mod, nume predicativ;

◗ adverb de timp, atribut;

◗ adverb de mod, gradul superlativ relativ de inferioritate, circumstanțial de mod.

Explorează!

Interjecția. Onomatopeele

1. Privește imaginea, notează doar cuvintele sau sunetele care exprimă reacții în urma întâlnirii.

2. Notează pentru animalul din imagine un sunet care să ne ajute să îi descoperim numele.

3. Dacă te-ai întâlni cu el în pădure, ce ai spune? Alege una dintre variantele date sau propune tu alta.

a. Pardon, nu am vrut să vă deranjez!

b. Na murele astea!

c. Martinel, hai, fii cuminte!

4. Ce rol au cuvintele subliniate la exercițiul anterior?

Reține!

Interjecția este partea de vorbire neflexibilă care exprimă stări sufletești, îndemnuri sau reproduce sunete și zgomote din natură (onomatopee).

După interjecție se folosește virgula sau semnul exclamării.

Clasificarea interjecțiilor

 După formă: – simple: ah!, vai!, hai!, of!, piu-piu!; – compuse: hodoronc-tronc!, cip-cirip, iacătă! etc.

 După înțeles: – propriu-zise: – care exprimă stări sufletești: of!, vai!, ah!, ura!; – care exprimă senzații: brr!, hapciu!, au!; – de adresare: bă!, mă!, bre!; – de atragere a atenției cuiva: uite!, iată! etc. – onomatopee (interjecții onomatopeice), care reproduc sunete din natură: cioc-cioc!, miau!, zvârr!, pic-pic!, trosc!, pleosc!, fâș-fâș!, cucurigu!.

Aplică!

1. Precizează ce exprimă fiecare din interjecțiile următoare: ah, of, bre, măi, uite, trosc-pleosc, brr, vai.

2. Scrie interjecțiile onomatopeice potrivite imaginilor date.

3. Trasează pe caiet un tabel asemănător celui de mai jos și scrie interjecțiile, având în vedere felul lor: stop, of, țop-țop, marș, cioca-boca, măi, oh, hei-rup, poc, tic-tac, pâș-pâș, hodoronc-tronc, tralala, mac-mac.

Interjecții simple

Interjecții compuse

Explorează!

INTERJECȚIA PREDICATIVĂ

Pune în locul verbelor interjecțiile potrivite, apoi indică și funcția sintactică.

a. Oița behăie în ogradă.

b. Bunicul bocăne în atelierul lui.

c. Găinile cotcodăcesc în cuibar.

d. Păsările zboară pe creanga nucului din grădină.

Reține!

Unele interjecții se comportă ca un verb și se numesc interjecții predicative, ele au funcția sintactică de predicat verbal.

Exemple: Hai la film!

Uite-l pe Ionel!

Pisica țuști! pe lângă noi.

Aplică!

1. Menționează felul și funcția sintactică a interjecțiilor din enunțuri.

a. Haide cu noi în parc!

b. Na un măr din livada mea!

c. Uite ce frumos a desenat!

d. Șoricelul chiț-chiț din gaura de după sobă!

e. Cartea buf! de pe birou.

f. Noi toți țuști! cu săniuțele pe pârtie.

2. Formează, folosind sufixe, verbe de la interjecțiile: fâș, ham, mac, vâj, pleosc, boc, bâzz, tic-tac.

3. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate în enunțuri.

a. Mașina nu a oprit la stop

b. Stop! nu puteți trece.

c. Rochia de mătase este roșie.

d. De, nu toți sunt ajutați ca tine.

4. Găsește interjecțiile în textul dat și menționează felul lor.

e. O, ce carte interesantă!

f. Am văzut- o pe Maria.

g. Am citi o carte despre călătorii.

VRĂJITOAREA, KUNDA, SURA: Stăm de veghe! U-iu-hu! Hai-hu! Hai-hu!

MOȘ MARTIN: Hai încoa, pe-aci e Zmeul…

MOȘ DUMITRU: Unde-i mă? Să vie! Unde-i?

MOȘ MARTIN: În pădure. Măi, Dumitre, ia vreo trei flăcăi și-ascunde-i Lângă smârcul din pădure.

MOȘ DUMITRU: Du-te tu…

MOȘ MARTIN: Păi nu prea-mi vine… (Victor Eftimiu, Înșir-te, mărgărite)

5. Notează replicile potrivite pentru imaginile date. Folosește două interjecții predicative, două onomatopee și o interjecție care exprimă o stare sufletească.

Despre cultura țărilor din vecinătatea României

Explorează!

1. Confucius, un cunoscut filosof chinez, spunea că Înlăuntrul nostru suntem la fel, cultura e singura care face diferența. Ești de acord? Justifică folosind cel puțin un element cultural prin care România se diferențiază de țările din jur.

2. Asociază informațiile cu imaginile și creează câte o carte de vizită pentru fiecare țară.

Mă numesc:

Te întâmpin cu: Dobăr den!

Capitala este: Sofia

Culori naționale: alb, verde, roșu

Vorbesc: limba bulgară

Personalitatea marcantă este:

Ţvetan Todorov

Mănânc: luteniță

Mă numesc:

Te întâmpin cu: Bună ziua!

Capitala este: Chișinău

Culori naționale: roșu, galben și albastru

Vorbesc: limba română

Personalitatea marcantă este: Eugen Doga

Mănânc: sarmale cu mămăligă

Mă numesc:

Mă numesc:

Te întâmpin cu: Jo napot

Capitala este: Budapesta

Culori naționale: roșu, alb, verde

Vorbesc: limba maghiară

Personalitatea marcantă este: Franz Liszt

Mănânc: gulaș și kürtőskalács

Mă numesc:

Te întâmpin cu: Dobrii deni!

Capitala este: Kiev

Culori naționale: albastru și galben

Vorbesc: limba ucraineană

Personalitatea marcantă este: Taras Șevcenco

Mănânc: vareniki

Te întâmpin cu: Dobar dan!

Capitala este: Belgrad

Culori naționale: roșu, albastru, alb

Vorbesc: limba sârbă

Personalitatea marcantă este: Nicola Tesla

Mănânc: ajvar

3. Ai observat asemănări atunci când ai întocmit cărțile de vizită? Care sunt acelea?

4. Realizează, după același model, o carte de vizită pentru România.

5. Cunoști tradiții din țările vecine care se aseamănă cu obiceiurile românești? Dar personalități ale culturii țărilor vecine? Prezintă-le.

6. Care domeniu al culturii este cel mai expus influențelor vecinilor din jur? De ce?

7. Creează un simbol cultural al prieteniei dintre România și vecinii ei. Justifică alegerile făcute.

SERBIA

UCRAINA

UNGARIA MAREA

PROIECT • GÂNDIȚI, LUCRAȚI, PREZENTAȚI ÎMPREUNĂ!

Călătorie multiculturală

Această unitate v-a purtat în călătorii de neuitat. Ați făcut cunoștință cu locuri și oameni. Vreți să aflați mai multe? Vă propunem o călătorie multiculturală în care să poposim pe meleagurile noastre și ale altor țări și să gustăm crâmpeie de cultură. Organizați-vă, sub îndrumarea profesorului, în grupe de patru-cinci elevi.

Realizați un ghid turistic care să prezinte țara și cultura aleasă.

Puteți introduce informații despre:

 localizare (Cum ajungi aici?);

 cuvinte și expresii uzuale;

 locuri de cazare;

 obiective turistice;

 tradiții, obiceiuri;

 personalități reprezentative;

 mâncăruri tradiționale.

Un membru al grupei va extrage dintr-un bol un bilet cu denumirea unei țări. Se pot propune, de exemplu, țările: România, Bulgaria, Grecia, Italia, Franța, Spania, Portugalia și Ungaria.

În realizarea proiectului respectați următoarele etape:

ü stabilirea obiectivelor;

ü planificarea activităților – distribuirea sarcinilor, identificarea surselor de informare, stabilirea formei proiectului, obținerea materialelor necesare;

ü realizarea cercetării;

ü îmbinarea armonioasă a produsului final;

ü susținerea proiectului (Se prezintă proiectul în fața colegilor.);

ü evaluarea (Ascultați părerile celorlalți.) Se va realiza conform grilei de mai jos.

Criterii

Lucrul în echipă

Folosirea unor materiale diverse

Realizarea unui material atractiv și accesibil

Valorificarea timpului

Expunerea nuanțată și coerentă a ideilor

Captarea atenției ascultătorilor și adaptarea la reacțiile acestora

Foarte bine

Bine

Suficient

Prelectură

RECAPITULARE

1. Menționează un lucru nou pe care l-ai descoperit într-o călătorie.

2. Crezi că o călătorie poate contribui la dezvoltarea personală?

I. Citește cu atenție textul și rezolvă cerințele date.

Aș vrea, dragii mei cititori, să fiu pictor, și încă un pictor mare, pentru a vă aduce în fața ochilor, chiar la începutul acestui al doilea episod, diferitele poziții pe care le luă chéchia – fesul roșu – pe care o purta Tartarin din Tarascon, în cele trei zile ale traversării la bordul pachebotului „Le Zouave”, din Franța în Algeria.

V-aș arăta-o mai întâi la plecare, pe punte, eroică și semeață, așa cum era, aureolând acest frumos cap tarasconez. V-aș arăta-o, în continuare, la ieșirea din port, când vasul începea să țopăie pe valuri; v-aș arăta-o fremătând, mirată, parcă simțind deja primele adieri ale suferinței. […]

În sfârșit, în după-amiaza celei de-a treia zile, o agitație extraordinară se făcu simțită la bordul navei, scoțându-l pe eroul nostru din lunga lui toropeală. Clopotul din față suna. Se auzeau bocancii grei ai mateloților alergând pe punte.

„Sala mașinilor, înainte!… Sala mașinilor, înapoi”, striga vocea răgușită a căpitanului Barbassou. Apoi: „Sala mașinilor, stop!” O oprire bruscă, o scuturătură și, apoi, nimic… Nimic, doar pachebotul balansându-se domol de la dreapta la stânga, ca un balon în aer.

Această tăcere ciudată îl puse pe jar pe tarasconez.

„Îndurare! Ne scufundăm!…” strigă cu un glas din rărunchi și, recăpătându-și forțele ca prin farmec, țâșni din cușetă și năvăli pe punte cu tot arsenalul.

Nu se scufundau, ajungeau. „Le Zouave” tocmai intra în radă, o radă frumoasă, cu apa neagră și adâncă, dar tăcută, posomorâtă, aproape pustie.

În față, pe o colină, Algerul cel alb, cu căsuțele lui de un alb mat care coboară spre mare, înghesuite unele în altele precum rufele pe o frânghie pe dealul Meudonului. Deasupra, un cer imens de mătase albastră, oh!, dar atât de albastru!… […]

… La început, surpriza îl țintui pe loc. Dar, când îi văzu pe bandiți năpustindu-se spre bagaje, smulgând

prelata care le acoperea, începând, în sfârșit, să jefuiască nava, atunci eroul se trezi și, desprinzându-și cuțitul de vânătoare, le strigă călătorilor: „La arme, la arme!” și, primul dintre toți, se aruncă asupra piraților.

Quesaco? Ce este? Ce vi s-a întâmplat? întrebă căpitanul Barbassou, care ieșea de sub punte.

Ah! Iată-vă, căpitane!… Repede, repede, înarmați-vă oamenii.

Hei! Dar de ce, pentru Dumnezeu?

Dar nu vedeți?

Ce să văd?

Acolo… în față… pirații…

Căpitanul Barbassou îl privea trăsnit. […]

Barbassou îl prinse din zbor și, ținându-l de centură, se răsti la el:

Dar stai cuminte, omule! Nu sunt pirați… Pirații nu mai există de mult. Sunt hamali.

Hamali!…

Ei! da, hamali, care vin să ia bagajele ca să le ducă pe uscat… […]

În picioare, în față, cu acea mutră teribilă cu care își băga în sperieți compatrioții, tarasconezul frământa nerăbdător mânerul pumnalului; căci, degeaba-i spusese Barbassou ce-i spusese, nu era decât pe jumătate liniștit în ceea ce privește intențiile acestor hamali… (Alphonse Daudet, Tartarin din Tarascon)

1. Numește două cuvinte-cheie și tema textului.

2. Precizează două idei principale din text.

3. Notează, din text, doi indici temporali și unul spațial.

4. Menționează tipul naratorului și justifică printr-o secvență din text.

5. Indică personajele și precizează câte o trăsătură a lor așa cum reiese din text.

6. Scrie trei secvențe textuale diferite observate în fragment și precizează rolul lor.

7. Prezintă momentul tensionat din fragment. Cărui moment al subiectului aparține?

8. Alege obiectul care îl reprezintă pe Tartarin: a. pușca; b. fesul; c. pumnalul; d. centura.

9. Transcrie două structuri în care sunt prezentate trăsăturile fesului lui Tartarin și asociază-le cu emoțiile resimțite.

10. Identifică două figuri de stil diferite și comentează, la alegere, semnificația uneia.

11. Explică, în 30-50 de cuvinte, semnificația fiecărei secvențe:

a. „Îndurare! Ne scufundăm!…” strigă cu un glas din rărunchi și, recăpătându-și forțele ca prin farmec, țâșni din cușetă și năvăli pe punte cu tot arsenalul.

b. … tarasconezul frământa nerăbdător mânerul pumnalului; căci, degeaba-i spusese Barbassou ce-i spusese, nu era decât pe jumătate liniștit în ceea ce privește intențiile acestor hamali…

12. Indică felul adverbelor scrise cu albastru în text.

13. Transcrie două adverbe fără funcție sintactică.

14. Alege un adverb din text și trece-l la toate gradele de comparație învățate.

15. Precizează funcția sintactică a adverbelor scrise cu verde.

16. Creează enunțuri în care să ai următoarele funcții sintactice exprimate prin adverbe:

 nume predicativ;

 circumstanțial de loc;

 circumstanțial de timp;

 atribut.

17. Ce semnificație are repetarea adverbului în structura repede, repede?

18. Transcrie trei interjecții și precizează felul lor.

19. Alcătuiește un enunț în care cuvântul stop să aibă altă valoare morfologică decât cea din text.

20. Construiește un enunț despre Tartarin în care să existe o interjecție predicativă.

II. Imaginează-ți că ești Tartarin din Tarascon; realizează o pagină de jurnal în care să povestești întâmplările relatate în text. În textul tău vei introduce și o secvență descriptivă de cel puțin 20 de cuvinte.

Vei avea în vedere:

◗ să respecți structura jurnalului;

◗ să realizezi un text narativ la persoana I;

◗ să introduci secvență descriptivă de cel puțin 20 de cuvinte;

◗ să respecți normele de ortografie, de punctuație și de așezare în pagină.

EVALUARE

I. Citește cu atenție textul de mai jos și rezolvă cerințele date. (60 de puncte)

Lumina soarelui scăpăra pe oglinda apei, trimițând mici fulgere orbitoare în ochii lui Sherlock. El clipea des și se străduia să-și țină pleoapele mijite drept pavăză.

Bărcuța se legăna leneș în mijlocul lacului. În jurul lui, chiar de la mal, terenul acoperit de ierburi se înălța peste tot presărat ici-colo cu tufișuri și pâlcuri de copaci. Lacul părea să se afle în mijlocul unui ceaun verde, peste care se așternea capacul cerului albastru fără pată.

Sherlock ședea la provă, cu spatele la apă. Amyus Crowe stătea la pupă, și greutatea lui făcea barca să se lase mai adânc în partea aceea și capătul lui Sherlock să se ridice ușor. […]

De ce n-ați adus decât o undiță? Întrebă Sherlock cam bosumflat.

A. Înțelegerea textului

1. Precizează care este motivul călătoriei celor doi.

N-am venit la o partidă de pescuit, îi răspunse cordial Crowe, cu ochii la momeală, chiar dacă așa pare. Am venit să-ți arăt ceva ce-ți va fi de folos în viață.

Ar fi trebuit să-mi închipui, mormăi Sherlock.

Deși așa-mi fac rost și de masa de seară pentru mine și Virginia, recunoscu americanul. Ca de obicei, încerc să împușc mai mulți iepuri dintr-odată.

Și eu trebuie să lâncezesc aici, întrebă Sherlock, și să mă uit la dumneavoastră cum vă prindeți peștele pentru cină?

Păi cam așa, zâmbi Crowe.

Și cât o să dureze?

Hm, depinde.

(Andrew Lane, Tânărul Sherlock Holmes. Gheața neagră)

2. Scrie două secvențe textuale prezente în fragment și menționează rolul lor.

3. Indică tipul naratorului, justificând cu o structură din text.

4. Menționează într-un enunț ce moment al acțiunii se regăsește în fragment.

5. Notează, din text, două figuri de stil diferite.

B. Elemente de construcție a comunicării

1. Transcrie, din text, două interjecții, precizând și rolul lor.

2. Scrie gradul de comparație al adverbului adânc din text, apoi formulează două enunțuri în care acesta să fie la două grade de comparație diferite, pe care le vei preciza.

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

6 puncte

3. Menționează felul adverbelor scrise cu albastru și funcția lor sintactică. 6 puncte

4. Alcătuiește un enunț în care cuvântul seară să aibă altă valoare morfologică, pe care o vei preciza. 6 puncte

5. Construiește enunțuri în care să existe: 6 puncte a. un adverb de loc, atribut verbal; b. o onomatopee, predicat verbal.

II. Redactează un text narativ, de 100-150 de cuvinte, în care să narezi, la persoana I, o întâmplare petrecută în timpul unei călătorii la pescuit. În textul tău vei introduce și o secvență explicativă de cel puțin 20 de cuvinte. (30 de puncte)

În redactarea textului, vei avea în vedere:

◗ să respecți tema dată;

◗ să realizezi un text narativ la persoana I;

◗ să introduci secvență explicativă de cel puțin 20 de cuvinte;

◗ să ai o exprimare clară și adecvată subiectului dat;

◗ să respecți normele de ortografie și de punctuație.

◗ să așezi textul corespunzător în pagină și să scrii lizibil.

Din oficiu: 10 puncte. Punctaj total: 100 de puncte.

Realizează pe o foaie un tabel asemănător celui de la pagina 58, Fișă de observare a comportamentului.

UNITATEA 6 PRIVIND CĂTRE MINE

LECTURĂ

• Monitorizarea propriei lecturi

 Text liric: Necuvintele de Nichita Stănescu

 Text dramatic: Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian

 Romanul grafic: BULLY – O poveste despre speranță de Elena Ciolacu

• Strategii de interpretare a textului figurat: metafora (II). Discuții asupra textelor citite

• Text auxiliar. Pescărușul Jonathan Livingston de Richard Bach

COMUNICARE ORALĂ

• Principii de interacțiune: negocierea semnificației (cantitatea, calitatea, relevanța și maniera

transmiterii informației), negocierea relației cu interlocutorul (politețea)

REDACTARE

• Comentarea unor pasaje din textele citite, descrierea unei emoții (bucurie, uimire, frică)

ELEMENTE DE CONSTRUCȚIE A COMUNICĂRII

• Părțile de propoziție (actualizare). Atributul

• Circumstanțialul de cauză

• Circumstanțialul de scop

ELEMENTE DE INTERCULTURALITATE

• Contacte culturale (II)

RECAPITULARE

EVALUARE

1.1., 1.3, 1.4, 2.1., 2.2, 2.3, 3.1, 3.2, 4.1, 4.2, 4.4., 4.5, 5.1, 5.2.

Prelectură

Monitorizarea propriei lecturi

1. Privește cu atenție cele trei imagini. Ce îți sugerează?

2. Precizează ce emoții sau stări trăiesc persoanele. Ce le generează?

3. Pot influența cuvintele comportamentul? Cum pot avea acestea putere asupra unei persoane?

4. Ce sens atribui termenului necuvintele? La ce te duce cu gândul?

5. ◗ Cine sunt eu? Scrie cinci afirmații care încep cu Eu sunt…

Afirmațiile tale demonstrează o stimă de sine pozitivă sau negativă?

◗ Ce vreau să fiu? Scrie două afirmații care să înceapă cu Eu vreau să fiu…

Ce exprimă afirmațiile tale?

TEXT DE BAZĂ

Lectură

Citește textele de mai jos, apoi răspunde cerințelor date.

A El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.

Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.

El a întins spre mine o ramură ca un braț.

Eu am întins spre el brațul ca o ramură.

El și-a înclinat spre mine trunchiul ca un măr.

Eu am înclinat spre el umărul ca un trunchi noduros.

Auzeam cum se-ntețește seva lui bătând ca sângele.

Auzea cum se încetinește sângele meu suind ca seva.

Eu am trecut prin el.

El a trecut prin mine.

Eu am rămas un pom singur.

El un om singur.

(Nichita Stănescu, Necuvintele)

(Desen realizat de Alexia Rogoz, absolventă a Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, Râmnicu Vâlcea)

Nichita Stănescu (1933–1983)

A fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”. Aparține neomodernismului românesc din anii 1960–1970, fiind laureat al Premiului Herder.

Debutează în martie 1957, simultan, în revistele Tribuna din Cluj și în Gazeta literară cu trei poezii, iar la sfârșitul anului 1960 cu volumul Sensul iubirii; alte volume, la începutul anului 1964, O viziune a sentimentelor, iar în martie 1965, Dreptul la timp. Lor li se adaugă volumele În dulcele stil clasic, 11 elegii, Necuvintele, Operele imperfecte, Noduri și semne

B ACTUL I, SCENA XV

CORINA: Lasă-mă pe mine. Să vorbim despre dumneata. Încă nu mi-ai spus cum procedezi ca să fii fericit.

ȘTEFAN: Păi nu mai am mult de spus. Un șezlong. Un pantalon alb. O cămașă ca asta. O carte pe care n-o termini… Nicio amintire, nicio nostalgie și o mare, mare indiferență. Cam asta e tot.

CORINA (moment de tăcere. Îl privește, cu un început de emoție, și pe urmă, brusc, izbucnește în râs.)

ȘTEFAN: De ce râzi?

CORINA: Nimic. Mi-am adus aminte de ceva.

ȘTEFAN: Faci rău că nu spui. Eu de două ori nu întreb.

CORINA: Mi-am adus aminte de dumneata, azi-dimineață, când te-ai întors de pe munte cu florile în

C Romanul grafic BULLY – o poveste despre speranță a fost publicat de Elena Ciolacu, în anul 2022, la Editura Muzeului Municipiului București.

(fragmente)

mână. Stai! (Se duce în hol, ia florile pe care Ștefan le-a pus într-un vas, se întoarce, se apropie de el, și i ie întinde.)

ȘTEFAN (surprins de gest, ezită, nu știe ce să facă).

CORINA: Ține. Un moment. Ia-le în mână. (I le pune în mână și-i închide pumnul, ca să strângă bine buchetul.)

ȘTEFAN (încă nedumerit, rămâne cu florile în mână, cu un gest țeapăn, teatral, foarte „poză”).

CORINA (se depărtează de el, cum s-ar depărta de un tablou care trebuie privit de la distanță. A surâs tot timpul, amuzată de ce va urma, dar acum izbucnește de-a binelea în râs): Ah! De ce nu te poți vedea? Ce frumos ești! Nu știi cât ești de frumos.”

(Mihail Sebastian, Jocul de-a vacanța)

Este creatoare de romane grafice, ilustratoare, realizatoare de scurtmetraje de animație și artist plastic. Absolventă a Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”, din Râmnicu Vâlcea, promoția 2008, are studii în design grafic la Universitatea de Vest Timișoara (2008–2010), este licențiată în Ilustrație și Animație la School of Art and Design, Universitatea Coventry din Marea Britanie (2010–2013) și în 2018 a absolvit masteratul în Film de Animație de la UNATC „I.L. Caragiale”. A Story of Hope for the Bullied/Bully –o poveste despre speranță, primul ei roman grafic, scris și ilustrat în 2012, a fost distins cu două premii în Marea Britanie; este și primul roman grafic românesc, scris și ilustrat de același autor.

Elena Ciolacu (n. 1989)

Postlectură

1. Care dintre texte te-a atras mai mult? Argumentează în două-trei enunțuri.

2. Selectează din fiecare text-suport secvența care ți-a plăcut și motivează alegerea făcută într-un jurnal de lectură. Secvența selectată Motivația alegerii

3. Numește stările sau sentimentele pe care ți le-a provocat lectura textelor. Justifică răspunsul.

4. Dacă ți s-ar propune în lista cu lecturi suplimentare și alte opere aparținând celor trei scriitori, ai mai dori să citești? Pentru care ai opta? Precizează ce criterii de selecție ai avut.

5. Menționează trei genuri de cărți pe care le preferi și spune cum le-ai ales.

6. Obișnuiești să recitești anumite cărți? De ce?

7. Îți faci însemnări pe baza cărților citite? Ce notezi?

Strategii de interpretare a limbajului figurat: metafora (II)

DISCUȚII PRIVIND SEMNIFICAȚIA TEXTELOR CITITE

În lumea textului

1. Recitește textul A, Necuvintele de Nichita Stănescu, și asociază-i un sunet, un gest, o imagine, o emoție.

2. Extrage comparațiile din textul Necuvintele. Elimină cuvintele de legătură și scrie structurile obținute.

3. Transcrie poezia punând în locul comparațiilor structurile nou obținute.

4. La ce crezi că face referire titlul Necuvintele?

Reține!

Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la o altă semnificație, prin intermediul unei comparații subînțelese.

Metafora este considerată o comparație prescurtată, din care lipsește elementul de legătură (ca, precum, ca și când, ca și cum): Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului. (Lucian Blaga); Perișorul lui, pana corbului (Miorița); Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci... (Mihai Eminescu).

Metafora se poate combina și cu alte figuri de stil, precum epitetul, repetiția și enumerația.

În analiza oricărui element de limbaj artistic, ține cont de strategiile de interpretare menționate în unitatea 3.

1. Menționează, din textul A, două cuvinte folosite cu sens propriu de bază și două cu sens figurat.

2. Partea finală a textului C denotă a. neîncredere; b. pesimism; c. optimism; d. îndoială. Justifică alegerea.

3. Corina constată la Ștefan a. nesiguranța; b. uimirea; c. frumusețea; d. tristețea.

4. Notează, din textul A, o metaforă și interpreteaz-o, în două-trei enunțuri, prin raportare la: expresivitate, emoția produsă și mesajul transmis.

5. Evidențiază, în 30-50 de cuvinte, semnificația versurilor El a întins spre mine o ramură ca un braț/Eu am întins spre el brațul ca o ramură

6. Explică semnificația sintagmei am pornit propria călătorie din textul C.

7. Motivează, într-un scurt text, relația dintre titlul textului C și conținutul acestuia.

8. Precizează, în minimum 30 de cuvinte, o legătură care se poate stabili între poezia Necuvintele de Nichita Stănescu și imaginea alăturată.

9. Exprimă-ți opinia în legătură cu semnificația primelor două replici din textul B, Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian. Aplică!

TEXT AUXILIAR

Prelectură

1. Privește imaginea de mai jos și descrie-o în două-trei enunțuri. Ce îți transmite? La ce te duce cu gândul?

2. La ce crezi că se pot gândi pescărușii în zborul lor? Ce ar putea reprezenta zborul pentru ei? Justifică.

3. Imaginează-ți că ești un pescăruș. Ce s-ar întâmpla dacă ai putea zbura? Ce ar însemna zborul pentru tine?

Lectură

Pescărușul Jonathan Livingston

Majoritatea pescărușilor nu se deranjează să învețe mai mult decât cele mai simple elemente de zbor – cum să ajungă de la țărm la mâncare și înapoi. Pentru majoritatea pescărușilor, nu zborul contează, ci hrana. Pentru acest pescăruș însă, nu hrana conta, ci zborul. Mai mult decât orice altceva, Pescărușului Jonathan Livingston îi plăcea să zboare. Acest mod de gândire, a descoperit el, nu era modalitatea de a-l face popular în rândul altor păsări. Chiar și părinții lui au fost consternați când Jonathan a petrecut zile întregi singur, făcând sute de planări joase, pentru a exersa. […]

Când Pescărușul Jonathan s-a alăturat Stolului pe plajă, era întuneric deplin. Era amețit și teribil de obosit. Cu toate acestea, încântat, a zburat în buclă până la aterizare, cu o rotație rapidă chiar înainte de a ajunge la sol. „Când vor auzi de Descoperirea mea”, se gândi el, „vor înnebuni de bucurie. Viața are un cu totul alt sens acum! În loc să mergem până la bărcile de pescuit și apoi să ne întoarcem, există un motiv pentru a trăi! Ne putem ridica din ignoranță, ne putem regăsi pe noi înșine prin excelență, inteligență și pricepere. Putem fi liberi! Putem învăța să zburăm!” […]

Pescăruș Jonathan Livingston, spuse Bătrânul, stai la Centrul pentru Rușine în fața colegilor tăi pescăruși!

Parcă ar fi fost lovit cu o scândură. Genunchii îi slăbiră, penele i s-au lăsat, în urechi i se auzea un vuiet. Pentru rușine? Imposibil! Descoperirea! Ei nu pot înțelege! Ei se înșală! […]

Iresponsabilitate? Frații mei! strigă el. Cine este mai responsabil decât un pescăruș care găsește și urmărește un sens, un scop superior în viață? Timp de mii de ani am căutat capete de pește, dar acum avem un

motiv să trăim — să învățăm, să descoperim, să fim liberi! […]

Pescărușul Jonathan și-a petrecut singur restul zilelor, zburând dincolo de Stâncile Îndepărtate. Singura lui mâhnire nu era singurătatea, ci faptul că ceilalți pescăruși refuzau să creadă splendoarea zborului care îi aștepta; refuzau să deschidă ochii și să vadă. Învăța tot mai multe în fiecare zi. […]

Caută neîncetat să rămâi liber! Inima ta poate iubi tot ce dorește. Viața nu are nicio valoare închisă între limite. Înveți mereu. În fiecare răsărit de soare se naște ceva frumos. Călătoria aceasta nu are sfârșit! […]

Jonathan, amintește-ți ce ai spus cu mult timp în urmă, despre a iubi Stolul suficient pentru a te întoarce la el și a-l ajuta să învețe?

Sigur.

Nu înțeleg cum reușești să iubești o mulțime de păsări care tocmai au încercat să te omoare.

de Richard Bach

Oh, Fletch, nu asta-ți place la ei! Nu iubești ura și răul, desigur. Trebuie să exersezi și să vezi pescărușul adevărat, binele din fiecare dintre ei și să-i ajuți să-l vadă în ei înșiși. Asta înțeleg eu prin iubire. […]

Suntem liberi să plecăm unde vrem și să fim ceea ce suntem. […] ai libertatea să fii tu însuți. Singura lege adevărată este cea care conduce spre libertate.  […] Nu crede ce îți spun ochii tăi. Tot ceea ce ei îți arată este limitarea. Privește cu înțelegerea ta.

Postlectură

1. Notează două cuvinte-cheie și o temă observabile în textul-suport.

2. Care este cea mai mare dorință a lui Jonathan?

3. Ce-i plăcea pescărușului cel mai mult să facă?

4. Menționează care este cea mai importantă trăsătură morală a lui Jonathan. Argumentează alegerea.

5. Care este, în opinia ta, mesajul acestui text? Justifică în trei-patru enunțuri.

6. Interpretează, într-un text de 30-50 de cuvinte, semnificația fiecăruia dintre fragmentele:

a. Ne putem ridica din ignoranță, ne putem regăsi pe noi înșine prin excelență, inteligență și pricepere. Putem fi liberi! Putem învăța să zburăm!

b. Caută neîncetat să rămâi liber! Inima ta poate iubi tot ce dorește. Viața nu are nicio valoare închisă între limite.

7. Ce reprezintă sensul vieții în opinia lui Jonathan? Explică.

8. Ți-ar plăcea să ai un prieten precum Jonathan? Justifică.

9. Ce înseamnă pentru acesta să ai libertatea să fii tu însuți? Dar pentru tine?

Realizează o fișă de portofoliu în care să asociezi acest text cu cartea Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry, făcând referire la cuvinte-cheie, teme, personaje. Poți opta în realizarea fișei pentru utilizarea noilor tehnologii. Portofoliu

Principii de interacțiune: negocierea semnificației (cantitatea, calitatea, relevanța și maniera transmiterii informației), negocierea relației cu interlocutorul (politețea)

Explorează!

1. Ascultă textul următor în lectura profesorului sau a doi colegi și, după aceea, vizionează sceneta Căldură mare, în interpretarea actorilor Radu Beligan și Marin Moraru. Fii atent la mesaj și urmărește elementele nonverbale, respectiv paraverbale (https://www.youtube.com/watch?v=6mydo5Q8Vjs).

DOMNUL: Domnu-i acasă?

FECIORUL: Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la țară.

D. : Dumneata spune-i c-am venit eu.

F. : Nu pot, domnule.

D. : De ce?

F. : E încuiată odaia.

D. : Bate-i să deschidă.

F. : Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.

D. : Care va să zică, a plecat?

F. : Nu, domnule, n-a plecat.

D. : Amice, ești… idiot!

F. : Ba nu, domnule.

D. : Zici că nu-i acasă.

F. : Ba-i acasă, domnule.

D. : Apoi, nu ziseși c-a plecat?

F. : Nu, domnule, n-a plecat.

D. : Atunci e acasă.

F. : Ba nu, da n-a plecat la țară, a ieșit așa.

D. : Unde?

2. Răspunde la următoarele întrebări:

a. Cine discută?

b. Care este tema discuției dintre ei?

c. Ce informație se cere?

d. Ce informații se transmit?

e. Cât de relevante sunt informațiile cerute?

Dar cele primite?

f. Cum este limbajul folosit de interlocutori pentru a se transmite mesajul?

Ce dovedește?

F. : În oraș!

D. : Unde?!

F. : În București.

D. : Atunci să-i spui c-am venit eu.

F. : Cum vă cheamă pe dv.?

D. : Ce-ți pasă?

F. : Ca să-i spui.

D. : Ce să-i spui? de unde știi ce să-i spui, dacă nu ți-am spus ce să-i spui?

Stai, întâi să-ți spun; nu te repezi…

Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat…

F. : Cine?

D. : Eu.

F. : Numele dv.?...

D. : Destul, atâta! mă cunoaște dumnealui… suntem prieteni…

F. : Bine, domnule.

D. : Ai înțeles?

F. : Am înțeles. […]

(I.L. Caragiale, Căldură mare)

3. Informația transmisă este a. clară; b. concisă; c. suficientă; d. incompletă.

4. Care sunt cuvintele care indică politețea dintre interlocutori?

5. Exprimă o opinie referitoare la stările trăite de cei doi interlocutori.

Reține!

O comunicare orală presupune:

 înțelegerea semnificațiilor, interlocutorii fiind asemenea unor negociatori – unul cere, celălalt oferă informația;

 anumite principii de interacțiune care au în vedere cantitatea informațiilor, calitatea transmiterii mesajului, relevanța informațiilor, maniera în care se realizează și politețea în actul comunicării.

Cantitatea presupune volumul de informație transmis. Calitatea informației face referire la transmiterea de informații adevărate. Relevanța informației are în vedere transmiterea unor informații de interes, legate de tema discuției. Maniera se referă la faptul că informația trebuie să fie transmisă clar și concis. Politețea în comunicare trebuie să țină cont de relația cu interlocutorul, de atenție, de trăirile acestuia.

1. Rescrie dialogul de mai jos, astfel încât să elimini lipsa de politețe a fiului de crai.

Da’ ce stai așa pe gânduri, luminate crăișor? zise baba; alungă mâhnirea din inima ta, căci norocul îți râde din toate părțile și nu ai de ce fi supărat. Ia, mai bine miluiește baba cu ceva.

Ia lasă-mă-ncolo, mătușă, nu mă supăra, zise fiul craiului; acum am altele la capul meu.

Fecior de crai, vedea-te-aș împărat! Spune babei ce te chinuiește; că, de unde știi, poate să-ți ajute și ea ceva.

Mătușă, știi ce? Una-i una și două-s mai multe; lasă-mă-n pace, că nu-mi văd lumea înaintea ochilor de necaz.

Luminate crăișor, să nu bănuiești, dar nu te iuți așa de tare, că nu știi de unde-ți poate veni ajutor. Ce vorbești în dodii, mătușă? Tocmai de la una ca d-ta ți-ai găsit să aștept eu ajutor?

(Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb)

2. Lucrați în perechi! Creați un dialog între un adolescent și un înțelept, pe tema cunoașterii de sine. Prezentați oral dialogul și exprimați-vă politețea. Ceilalți colegi vor asculta cu atenție și vor nota într-un tabel asemănător celui dat aspectele menționate și modul în care au fost evidențiate.

Adolescentul Înțeleptul Aplică!

Participanții

Comentarea unor pasaje din textele citite, descrierea unei emoții (bucurie, uimire, frică)

Explorează!

Citește cu atenție fragmentele de mai jos și apoi răspunde la cerințele date.

A Pentru că am rămas singur, m-am hotărât să încep chiar azi „Romanul adolescentului miop”. Voi lucra în fiecare după-amiază. Nu am nevoie de inspirație; trebuie să scriu doar viața mea, iar viața mi-o cunosc, și la roman mă gândesc de mult. Dinu știe; păstrez caiete din clasa a IV-a, scriam în „Jurnalul” meu. Și acel Jurnal de acum doi ani avea un „subiect”: trebuia să se vădească într-însul viața unui adolescent suferind de neînțelegerea celorlalți. Dar adevărul era altul: „Jurnalul” mă măgulea și îmi alina dorul meu de răzbunare; răzbunare dreaptă împotriva celor care nu mă înțelegeau, credeam eu. Romanul îl voi scrie altfel. Eroul sunt eu, firește. Mă tem, însă, că viața mea – stinsă între copii și cărți – nu va interesa cititorii. Pentru mine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce am dorit din mansardă, în înserări calde și tulburătoare, prețuiește mai mult decât anii tovarășilor mei risipiți în jocuri, în sărbători de familie și idile.

B Pentru ce-am plecat, Unde mă îndrept?

S-au întunecat

Sensurile-n piept, Dar o flacără

(Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop)

Mă cheamă acolo

Sub straturi de nea Și vreau să treacă Liniștea mea.

(Nicolae Labiș, Dor)

1. Numește emoțiile și sentimentele pe care le-ai simțit pe parcursul lecturii.

2. Care text te-a atras mai mult?

3. Consideri că scopul textelor este să producă emoții? Argumentează.

4. Notează din fiecare text o idee semnificativă. Justifică.

5. Menționează cum sunt organizate textele date.

6. Scrie ideea principală a primului fragment.

7. Precizează care va fi subiectul romanului scris de personaj și motivul pentru care-l scrie.

8. Indică un element comun celor două texte, justificându-l cu câte o secvență din fiecare text.

9. Transcrie două elemente prin care se realizează expresivitatea textelor, numindu-le.

Reține!

Pentru a comenta pasaje din textele citite, este indicat să ținem cont de următoarele aspecte:

 citirea cu atenție a fragmentelor și încadrarea lor într-un tip de text;

 menționarea temei și a cuvintelor-cheie;

 stabilirea naratorului sau a ipostazei vocii ficționale;

 găsirea indicilor de timp și de spațiu;

 identificarea personajelor, a trăsăturilor acestora, a relațiilor dintre personaje;

 prezentarea semnificațiilor textului în strânsă legătură cu ideile, gândurile și sentimentele exprimate, dar și cu elementele de limbaj artistic.

Fiecare aspect menționat trebuie justificat cu exemple din text.

Descrierea unei emoții se face într-un text la persoana I în care sunt prezentate detaliat atât momentele care declanșează emoția, cât și manifestările ei.

Textele trebuie să respecte normele de redactare: coerența, claritatea ideilor exprimate, ortografia și punctuația.

Aplică!

1. a. Privește imaginile alăturate. Ce sentimente îți trezesc? Ce amintiri îți evocă?

b. Ce detalii sugerează sentimentele descrise mai sus?

2. Cu care dintre fragmentele date ai asocia imaginile? Argumentează.

3. Formulează câte un enunț în care să descrii fiecare dintre imaginile date.

4. Comentează textul A, evidențiind sentimentele personajului.

5. Redactează o pagină de jurnal, de 150-200 de cuvinte, în care să descrii o emoție declanșată cu ocazia participării la un eveniment.

În redactarea textului vei ține cont de:

ü momentul declanșării emoției;

ü etapele apariției ei;

ü detalii legate de apariția emoției (cadrul/atmosfera, persoane, obiecte etc.);

ü utilizarea persoanei I, singular.

(Desene realizate de Elena Ciolacu)

Părțile de propoziție (actualizare). Atributul

Explorează!

Nu se mai ocupa nimeni de mine. Profitam de asta jucându-mă cât era ziua de lungă cu Rouget în atelierele pustii, în care pașii noștri răsunau ca într- o biserică, și în curțile mari, părăsite, cotropite deja de buruieni. Micul Rouget acesta, fiul portarului Colombe, era un băiat zdravăn de doisprezece ani […] și care se făcea remarcat mai ales printr- o claie de păr roșu care îți sărea în ochi și căreia îi datora porecla Rouget.

1. Scrie predicatele din fragmentul dat, precizând felul lor.

2. Notează subiectele, precizează‑le felul și partea de vorbire prin care sunt exprimate.

(Alphonse Daudet, Piciul)

3. Menționează partea de vorbire, cazul și funcția sintactică pentru cuvintele subliniate.

4. Indică un circumstanțial de timp din fragmentul dat. Prin ce este exprimat?

Amintește-ți!

PĂRȚILE PRINCIPALE DE PROPOZIȚIE

◗ Predicatul poate fi:

 verbal

Se exprimă prin:

 verb predicativ cu categoria modului;

Exemplu: Copiii merg la teatru. (Ce fac copiii?)

 locuțiune verbală cu categoria modului;

Exemplu: A băgat de seamă greșeala.

 interjecții predicative;

Exemplu: Hai în parc!

 nominal

Este alcătuit din verb copulativ la mod perso nal și nume predicativ.

Exemplu: Miruna a ajuns avocat, la fel ca bunicul său.

Numele predicativ se exprimă prin:

 substantiv, pronume sau numeral cu valoare pronominală în nominativ;

Exemple: Aceștia sunt părinții mei.

Colegul meu este altul

Cifra mea norocoasă este trei

 substantiv, pronume sau numeral cu valoare pronominală în acuzativ sau genitiv, cu prepo ziție sau cu locuțiune prepozițională.

Exemple: Haina este din blană

Părerea sa este contra opiniei tuturor.

◗ Subiectul

Poate fi exprimat prin:

 substantiv, pronume, numeral cu valoare pronominală în nominativ;

Exemple: Fluturii zboară printre flori. (cine zboară?)

Au sosit toți.

Trei au plecat.

 verb la infinitiv și supin.

Exemple: Este indicat a asculta de sfatul lui.

Nu este ușor de înțeles.

Subiectul neexprimat nu este prezent în pro poziție prin părți de vorbire, dar poate fi dedus din context. Poate fi inclus sau subînțeles.

Exemple: Mergem în tabără.

Se plimbă prin parc.

PĂRȚILE SECUNDARE DE PROPOZIȚIE

◗ Atributul

Atributul (care?, ce fel de?, a, al, ai, ale cui?) este o parte de propoziție secundară care determină un substantiv sau un înlocuitor al acestuia, indicând o caracteristică care particularizează substantivul.

Exemple: Jurnalul de călătorie este interesant.

Aceia silitori vor fi premiați.

Douăzeci și cinci de flori au format buchetul.

Atributul poate fi realizat prin:

 adjectiv propriu zis, adjectiv participial, prove nit din verb la gerunziu, pronominal; numeral cu valoare adjectivală;

Exemple: Mi-am călcat rochia galbenă.

(Ce fel de rochie?)

Revista cumpărată e interesantă.

(Care revistă?)

Mâncarea aburindă este pe aragaz.

Niciun copil nu a lipsit.

Trei băieți au fost premiați.

 substantiv în nominativ;

Exemplu: Orașul București este capitala țării.

(Care oraș?)

 substantiv în genitiv;

Exemplu: Jucăria copilului s-a stricat.

(A cui jucărie?)

 substantiv în dativ fără prepoziție;

Exemplu: Maria este nepoată mamei mele.

 substantiv în acuzativ, genitiv sau dativ cu pre poziție sau cu locuțiune prepozițională;

Exemple: Cartea despre viața sa este interesantă.

Plimbarea de-a lungul râului l-a relaxat.

Reușita grație eforturilor sale l-a bucurat.

 pronume în genitiv;

Exemple: Părerile lor contează.

Contribuția tuturor este importantă.

 pronume în acuzativ, genitiv sau dativ cu prepoziție;

Exemple: Are o părere despre sine foarte bună.

Câmpul dinaintea ei este cu maci.

Reușita grație acestora l-a bucurat.

 numeral;

Exemple: Costumele celor trei sunt reușite.

Prăjitura pentru al treilea este cu ciocolată.

 verb la infinitiv, gerunziu sau supin;

Exemple: Pasiunea de a desena o are de mică.

Soba fumegând este în casa bătrânească.

Mașina de spălat este nouă.

 adverb sau locuțiune adverbială.

Exemplu: Cabana de aici este a pădurarului.

◗ Complementele și circumstanțialele

Complementul și circumstanțialele determină un verb predicativ, o locuțiune verbală predi cativă, un adjectiv, un adverb sau o interjecție.

Tipuri de complemente

 Complementul direct (pe cine?, ce?) se ex primă prin:

 substantiv, pronume, numeral cu valoare pronominală în acuzativ;

Exemple: A citit ziarul.

L-am salutat pe vecin.

Îi chem pe aceia.

I-am întâlnit pe cei trei la concurs.

 verb la infinitiv (cu sau fără prepoziție);

Exemple: Știe a cânta la pian.

Poate merge singur.

 verb la supin.

Exemplu: Are de finalizat proiectul.

 Complementul prepozițional (despre cine?, despre ce?, la cine?, la ce?, cu cine?, cu ce?, pentru cine?, pentru ce?) se exprimă prin:

 substantiv, pronume sau numeral cu valoare pronominală în acuzativ sau în genitiv;

Exemple: Mă tem de consecințe.

Se gândește la el.

 verb la infinitiv cu prepoziție;

Exemple: Mă gândesc la a renunța la planurile mele de vacanță.

 verb la supin.

Exemplu: S-a săturat de citit

 Complementul indirect (cui?) se exprimă prin substantiv, pronume sau numeral cu valoare pronominală în dativ.

Exemple: Bunicului îi pasă de alții. Acelora le mai trebuie culori.

Celor doi li se pare o idee interesantă.

Tipuri de circumstanțiale

 Circumstanțialul de loc (unde?, de unde?, până unde?, încotro?) se exprimă prin:

 adverb de loc;

Exemplu: Au plecat dincolo.

 substantiv, pronume, numeral cu valoare pro nominală în acuzativ sau în genitiv.

Exemple: Au călătorit la munte.

M-am dus înspre aceia.

Se plimbă de-a lungul râului.

 Circumstanțialul de timp (când?, de când?, până când?, cât?) se exprimă prin:

 adverb de timp;

Exemplu: Invitații au sosit devreme.

 substantiv, pronume și numeral cu valoare pronominală în acuzativ sau în genitiv;

Exemple: A trimis scrisoarea de o săptămână.

A sosit înaintea părinților/lor.

A venit după cei doi.

 verb la infinitiv și la gerunziu.

Exemple: Până a veni voi, eu ajung acasă.

Analizându-se, a văzut câte calități are.

 Circumstanțialul de mod (cum?, în ce fel?, în ce mod?, cât?) se exprimă prin:

 adverb de mod;

Exemplu: Scrie repede.

 substantiv în acuzativ;

Exemplu: Lucrează cu plăcere.

 verb la infinitiv și la gerunziu.

Exemple: A acționat fără a gândi.

Merge șchiopătând.

Aplică!

1. Creează enunțuri în care atributul să fie exprimat prin: substantiv în cazul genitiv, adjectiv invariabil, pro nume negativ în cazul acuzativ, numeral ordinal cu valoare substantivală și adverb de mod.

2. Alcătuiește câte un enunț în care cuvintele Valahia, dânsele, a mă întoarce, repede să fie atribute.

3. Transcrie atributele din textul de mai jos, precizând felul lor și partea de vorbire prin care se exprimă. Intru în Valahia ca într-o țară pustie, și deodată aud vorbind de o societate de zece mii de suflete adunate la niște băi, aproape de Brăila. Această aflare mă silește să-mi schimb ideea și să cred că Valahia ar putea fi o țară mai civilizată de vreme ce are băi care trag atâta lume la dânsele. Însă căruța poștei și întâmplările neplăcute ce întâmpin pe drum și în satul de la Balta-Albă mă fac a mă întoarce iarăși la ideea mea cea dintâi și, în urmare, mă culc cu încredințarea că mă găsesc într-o țară sălbatică. (Vasile Alecsandri, Balta-Albă)

4. Șotronul gramatical.

5. Completează enunțurile, în caiet, pentru a realiza funcțiile sintactice indicate.

a. El este … (predicat nominal).

b. El este … (predicat verbal).

6. Alcătuiește enunțuri în care un pronume demonstrativ să îndeplinească următoarele funcții sintactice:

a. subiect;

b. atribut genitival;

c. complement direct;

d. complement prepozițional;

e. circumstanțial de timp;

f. circumstanțial de mod.

❻ Cine sunt eu? Redactează o compunere de 80-100 de cuvinte în care să lași părțile de propoziție să se prezinte cu trăsăturile lor.

➍ Adaugă verbului

a spune fiecare tip de complement, apoi creează enunțuri, precizând felul, cazul și partea de vorbire prin care sunt exprimate.

7. Indică funcțiile sintactice ale substantivelor precedate de prepoziția din.

a. Cartea din vitrină este noul roman al Doinei Ruști.

b. Din tinerețe a avut dorința de a scrie un roman.

c. Noul dulap este din lemn.

d. Citește din cărți informațiile utile.

8. Transcrie pe caiet enunțurile în care apar doar complemente prepoziționale.

a. Vorbește deseori despre sine.

b. Caietul cu schițe este al surorii sale.

c. Călătorește cu metroul în fiecare zi.

d. Pe copil nu-l ascultă nimeni.

e. S-a gândit la momentele fericite.

f. A povestit întâmplarea cu haiduci.

g. A cumpărat flori pentru mama.

9. Alcătuiește câte două enunțuri pornind de la imaginile alăturate, în care să ai complemente directe, prepoziționale și circumstanțiale de loc.

❺ Răspunde la întrebările date, apoi precizează ce părți de propoziție ai obținut.

 Ne plimbăm . Unde? Când? Cum?

 Ajungi  Unde? Când? Cum?

❸ Completează, în caiet, enunțurile cu atributele indicate, apoi analizează-le.

 (Numeral cardinal) flori formează un buchet (adjectiv) (substantiv în acuzativ).

 Petrecerea (adverb de timp)(pronume posesiv) va fi reușită.

 Dorința (infinitiv) este importantă.

❷ Construiește enunțuri în care să ai:

a) un subiect multiplu exprimat prin pronume diferite;

b) un subiect neexprimat inclus; c) un subiect exprimat prin verb la supin.

❶ Menționează felul predicatelor din enunțurile date.

a. Am rămas acasă.

b. El rămâne nedumerit după explicațiile ei.

c. Andrei a ieși polițist.

d. Noi ieșim zilnic în parc.

10. Menționează funcția sintactică pentru cuvintele scrise cu albastru din textul dat.

Cu bastonul, cu mâinile în buzunar, cu capul plecat în jos, adus de spate, tresărind din vreme în vreme, el merge încetinel, fără să i s-audă pașii și fără să arunce o privire în lături. Dar cum dete de șoseaua ce mână, suind cotiș, către Nămăești și Rucăr, iuți pașii, scoțând mâinile din buzunarele bluzei. Ridică capul în sus, ca și cum ar fi fost furat de blânda frumusețe a caselor mici, albe, curate și înconjurate cu ogrăzi de pruni și cu porumbiști verzi și fâșâitoare; își plimbă în neștire privirea uimită din platoul Bughii în albia largă și pietroasă a Râu-Târgului.

(Barbu Ștefănescu Delavrancea, Liniște)

CIRCUMSTANȚIALUL DE CAUZĂ

Explorează!

Privește cu atenție imaginile de mai jos și formulează enunțuri care să conțină întrebările din ce cauză?, din ce pricină?.

Circumstanțialul de cauză este un subordonat facultativ al unui verb, al unei locuțiuni verbale sau al unui adjectiv și arată cauza producerii unei acțiuni sau a apariției unei însușiri. Răspunde la întrebările din ce cauză?, din ce pricină?.

Circumstanțialul de cauză determină un verb la mod personal, o formă verbală nepersonală, o locuțiune verbală, un adjectiv sau un adverb.

Exemple: Am înmărmurit de teamă.

Lipsind, a pierdut multe lecții.

Circumstanțialul de cauză poate fi exprimat prin:

A rupt-o la fugă de frica întunericului. Prietenii păreau roșii de invidie.

 substantiv, pronume sau numeral cu valoare pronominală în cazul acuzativ, însoțit de prepozițiile de, din, pentru, după;

Exemple: Ochii i-au lăcrimat de emoție.

Mama ne-a certat pentru aceștia. Am pierdut trenul pentru cei trei.

 adjectiv precedat de prepoziție, în acuzativ;

Exemplu: Plângea de fericită.

 verb la gerunziu;

Exemplu: Prinzându-ne furtuna, am fugit spre casă.

 locuțiune verbală la gerunziu.

Exemplu: Nebăgând de seamă piatra, s-a lovit.

Circumstanțialul de cauză poate sta în propoziție atât înaintea, cât și după termenul de care depinde.

Atunci când este exprimat prin adjectiv precedat de prepoziție sau prin verb la gerunziu, circumstanțialul de cauză așezat în fața cuvântului de care depinde este urmat obligatoriu de virgulă.

Exemple: De supărată, nici nu m-a văzut. Nevăzând piatra, s-a lovit.

Reține!

Aplică!

1. Completează, în caiet, spațiile libere cu circumstanțialele de cauză corespunzătoare, utilizând prepozițiile alăturate.

a. A țipat  … .

b. Are nasul roșu  … .

c. … a greșit.

d. L-a strâns în brațe  … .

e. A uitat de întâlnire  … .

f. L-a certat  … .

2. Alcătuiește câte un enunț în care substantivele frig, dor, emoție, supărare să fie circumstanțiale de cauză.

3. Analizează, după model, circumstanțialele de cauză din enunțurile următoare.

a. Perseverând, a reușit să finalizeze proiectul.

b. Nu a scos niciun sunet de uimire.

c. Alunecând pe iarbă, și-a luxat piciorul.

d. Băiatul era roșu de emoție.

e. Plângea de ciudă.

f. Mama ne-a certat pentru cei doi.

g. De timidă, nu ridica privirea din pământ.

Model: perseverând – circumstanțial de cauză, exprimat prin verb la gerunziu, conjugarea I.

de după din pentru

4. Imaginează-ți că ești în timpul testului susținut la ora de limba și literatura română și trebuie să povestești opera Pescărușul Jonathan Livingston de Richard Bach, dar nu ai reușit să o citești în întregime. În timpul testului, se deschide fereastra și pe pervaz își face apariția însuși Jonathan care te întreabă de ce nu ai citit-o și te asigură că doar tu îl poți vedea și auzi. Scrie un text de 50-100 de cuvinte, în care să-i explici acestuia de ce nu ai finalizat lectura operei. Vei folosi cel puțin două circumstanțiale de cauză, exprimate prin diferite părți de vorbire.

CIRCUMSTANȚIALUL DE SCOP

Explorează!

Citește cu atenție enunțurile următoare și rezolvă pe caiet cerințele:

◗ A plecat la cules flori din pădure.

◗ S-au pregătit pentru schiat.

◗ Accesează internetul spre a găsi informații noi.

◗ Pentru câștigarea concursului s-au antrenat zi de zi.

◗ A mers în grădină după zarzavaturi.

a. Precizează cărei părți de vorbire se subordonează cuvintele marcate.

b. Formulează întrebări pentru cuvintele subliniate. Ce arată ele? Poți alege dintre variantele: obiectul locul cauza scopul modalitatea

c. Menționează partea de vorbire prin care se exprimă părțile de propoziție marcate.

Reține!

Circumstanțialul de scop este subordonatul facultativ al verbului, care arată scopul (finalitatea) pentru care se realizează o acțiune.

Întrebările la care răspunde circumstanțialul de scop sunt: cu ce scop?, în ce scop?.

Circumstanțialul de scop poate determina un verb la mod personal, o locuțiune verbală, un adjectiv, o interjecție predicativă sau o formă verbală nepersonală.

Exemple: Învață pentru admiterea la facultate.

A rupt-o la fugă pentru a nu-l prinde.

Hai la plimbare!

Circumstanțialul de scop poate fi exprimat prin:

Era concentrată spre a nu greși. Învățând pentru examen, ne-am trezit devreme.

 substantiv în cazul acuzativ cu prepozițiile la, după, spre, pentru, întru;

Exemple: Fratele lui a plecat la studii în București.

Am mers la bibliotecă pentru consultarea unui document.

 pronume în cazul acuzativ, cu prepoziție;

Exemplu: Ana are examen și pentru el se pregătește.

 numeral în cazul acuzativ, cu prepoziție;

Exemplu: Fratele meu va participa la două concursuri și pentru cele două se antrenează zilnic.

 verb la infinitiv cu prepoziție;

Exemplu: Cercetează mai multe surse spre a finaliza proiectul.

 verb la supin.

Exemplu: S-a pregătit pentru alergat.

Circumstanțialul de scop poate sta înainte sau după elementul de care depinde. Când stă înaintea acestuia, se desparte prin virgulă.

Exemplu: Pentru a-l susține, a venit din Portugalia.

Aplică!

1. Completează, în caiet, spațiile punctate cu circumstanțialele de scop corespunzătoare.

a. A cumpărat un creion  … .

b. A notat în agendă  … .

c. S-a oprit la florărie  … .

d. L-a sfătuit să fie atent  … .

2. Transcrie enunțurile în caiet, subliniază circumstanțialele de scop, precizând partea de vorbire prin care se exprimă.

a. Tata a mers în oraș după pâine.

b. Spre a împrospăta culoarea am revopsit veranda.

c. Am cumpărat îngrășământ pentru a scăpa plantele de dăunători.

d. Vreau să fac două prăjituri și am cumpărat pentru cele două esență de rom și frișcă.

3. Precizează tipul circumstanțialelor din enunțurile de mai jos.

a. A plâns de durere.

b. A plecat la pescuit.

c. Ajunge acasă până a nu se însera.

d. L-a trimis după făină.

e. A călătorit cu trenul până la bunici.

4. Analizează, după model, circumstanțialele de scop din textul următor.

Matei a cumpărat flori pentru a le oferi mamei lui cu ocazia aniversării. Vor veni musafiri și pentru aceștia mama pregătește un desert. Copilul a plecat apoi în piață după căpșuni. Îi trebuie mamei pentru a face o tartă delicioasă.

Model: pentru a […] oferi – circumstanțial de scop, exprimat prin verb la infinitiv, conjugarea a IV-a, însoțit de prepoziția simplă pentru.

Descoperă!

Contacte culturale (II)

1. Ai observat cum se manifestă interculturalitatea în celelalte unități.

Notează două domenii în care aceasta se remarcă cel mai bine și un cuvânt care să o definească.

2. Ce semnificație atribui imaginii alăturate?

3. Încearcă să definești interculturalitatea, folosind ca punct de plecare imaginea dată.

4. Asociază structura contacte culturale și cuvântul prietenie, prezentând o asemănare și o deosebire.

5. Cultura poate crea punți între oameni? În ce mod?

6. Cine crezi că poate stabili mai ușor un contact cultural? Un adult sau un copil? Justifică.

Contactele culturale pot crea prietenii?

Investighează, apoi oferă un răspuns întrebării sub forma unui articol care va fi inclus în revista clasei intitulată Punți prin cultură. Împărțiți clasa în 5 grupe care vor investiga întrebarea din perspectiva mai multor domenii cum ar fi:

◗ tradițiile;

◗ jocurile;

◗ muzica;

◗ literatura și gastronomia.

Respectați etapele unei investigații. Împărțiți sarcinile în grup.

La final, articolul fiecărei grupe va fi publicat în revista clasei.

Notați pe o coală răspunsurile la întrebările din chestionarul de mai jos.

1. Puteți menționa sursele din care v-ați informat?

2. Credeți că ați învățat ceva după realizarea acestui proiect? Explicați.

3. Vă place cum a evoluat proiectul?

4. De ce ați ales această modalitate de prezentare?

5. Ce notă vă acordați? De ce?

6. Cum v-ați simțit în timpul realizării proiectului? Dar la final, după prezentare?

Etapele unei investigații

1. Stabilirea întrebării/ temei de investigat.

2. Explorarea întrebării/ temei prin activități practice: colectarea și analizarea dovezilor.

3. Explicarea elementelor întrebării/temei.

4. Transferul informațiilor dobândite.

5. Reflecția și evaluarea propriei activități.

RECAPITULARE

I. Citește cu atenție textul de mai jos, pentru a putea răspunde la cerințele propuse.

Fata de cincisprezece ani și jumătate unde-i? Era la chip ca mine și cozi purta pe spate; mi-i dor de voioșia, de îndrăzneala ei, acuma, când nădejde și visuri mi-s uscate.

O caut în inima mea bătrână și seacă, în ochii fără zâmbet și-n gura mea amară pe-adolescenta care nu m-a vestit că plecă și care spune lumea c-am fost odinioară.

1. Ce stare ți-a transmis poezia? Motivează.

Aș vrea măcar alături de mine să mai vină, cu păr rebel, cu suflet de-a pururi bogat, și-n ochii goi și singuri privirea ei lumină să-mi verse și să-mi zică: „Eu încă n-am plecat!” (Magda Isanos, Fata asta de cincisprezece ani)

2. Numește o emoție prezentă în text și precizează ce o generează.

3. Scrie, din text, două cuvinte-cheie și o temă.

4. Menționează tiparul textual predominant în text, notând un argument.

5. Transcrie două versuri preferate, motivând alegerea în 30-50 de cuvinte.

6. Ce sens atribui cuvântului visul din prima strofă? Explică în două-trei enunțuri.

7. Precizează la ce etape ale vieții se face referire în textul dat. Justifică prin câte un vers sugestiv.

8. Argumentează prin două trăsături că textul-suport este un text liric.

9. Menționează două mărci ale subiectivității prezente în text, ilustrându-le cu exemple.

10. Transcrie din text două figuri de stil diferite, pe care le vei numi. Explică, la alegere, semnificația uneia dintre ele.

11. Identifică și notează rima și măsura primelor patru versuri din text.

12. Comentează, în minimum 50 de cuvinte, semnificația titlului prin raportare la conținutul textului.

13. Arată rolul interogației din primul vers al poeziei.

14. Imaginează-ți că ești fata de cincisprezece ani. Pornind de la structura Eu încă n-am plecat!, trimite un mesaj oral celei de azi, în care să-ți exprimi și emoțiile.

15. Dacă fata de ieri și cea din viitor s-ar întâlni, despre ce crezi c-ar discuta? Concepe un dialog oral între ele, în care să evidențiezi calitatea informației transmise și elemente care marchează politețea.

16. Transcrie, din text, un predicat verbal și unul nominal.

17. Rescrie, din text, două subiecte exprimate prin părți de vorbire diferite.

18. Numește funcțiile sintactice ale cuvintelor marcate cu albastru în text.

19. Creează câte un enunț în care:

 un predicat nominal să conțină alt verb copulativ, cu excepția verbului a fi;

 substantivul dor să fie circumstanțial de cauză;

 verbul a pleca să fie centru pentru un circumstanțial de scop.

II. Redactează un text de 150-200 de cuvinte, în care să descrii o emoție trăită de tine în momentul revederii unei persoane dragi din copilărie. În textul tău vei introduce o secvență narativă și una dialogată de patru-șase replici.

EVALUARE

I. Citește cu atenție textul de mai jos și rezolvă cerințele date. (60 de puncte)

Când mă privesc într-o fântână mă văd cu-adevărat în zi așa cum sunt și-am fost și-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână ghicesc în fața mea bătrână cum ceruri și pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână știu că-n adâncuri foste mume îmi țin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână îmi văd și soarta, uit de nume.

(Lucian Blaga, Oglinda din adânc)

A. Înțelegerea textului

1. Scrie un cuvânt-cheie și tema poeziei.

6 puncte

2. Notează două mărci ale subiectivității observabile în textul dat. 6

3. Transcrie două figuri de stil și numește-le. 6 puncte

4. Menționează sentimentul dominant în poezie și exemplifică printr-o structură.

5. Comentează, în 20-30 de cuvinte, semnificația versului așa cum sunt și-am fost și-oi fi.

B. Elemente de construcție a comunicării

1. Precizează felul predicatelor din versul așa cum sunt și-am fost și-oi fi.

6 puncte

6 puncte

6 puncte

2. Transcrie, din text, un subiect multiplu, un complement indirect și un complement direct. 6 puncte

3. Rescrie două atribute diferite, precizând partea de vorbire prin care sunt exprimate.

6 puncte

4. Adaugă verbului privesc un circumstanțial de scop exprimat prin substantiv și unul de cauză exprimat prin verb la gerunziu. 6 puncte

5. Alcătuiește enunțuri în care substantivul fântână să îndeplinească următoarele funcții sintactice: 6 puncte

a. nume predicativ;

b. complement prepozițional;

c. subiect.

II. Prezintă, în 80-100 de cuvinte, semnificația titlului poeziei, prin raportare la conținutul textului. (30 de puncte)

În redactarea textului, vei avea în vedere:

◗ să prezinți alcătuirea titlului;

◗ să evidențiezi relația dintre titlu și conținut;

◗ să ai un conținut adecvat cerinței;

◗ să respecți normele de ortografie și punctuație.

Din oficiu: 10 puncte. Punctaj total: 100 de puncte.

Realizează pe o foaie un tabel asemănător celui de la pagina 58, Fișă de observare a comportamentului.

RECAPITULARE FINALĂ 1

I. Citește cu atenție textul și rezolvă cerințele date.

Mi-am pierdut o dimineață întreagă ca să culeg scoici; mă bucuram la orice descoperire mai însemnată și mereu alegeam alt amic din București căruia să i le duc. La urmă, am pus scoicile pe marginea ferestrei și a dispărut farmecul care îl avuseseră în nisip. De câte ori închideam sau deschideam fereastra, pierdeam câteva, și mă întreb până la urmă ce va mai rămâne din ele. În orice caz, e ridicol să le duc cuiva. Timp de câteva ore am crezut că ar fi normal să fac așa.

Corăbiile cu mărfuri ne vizitează foarte rar, iar cele cu excursioniști niciodată. Vameșul n-are mai nimic de lucru. În portul acesta orice muncă stagnează, iar hambarele pline sunt de folos numai pentru șobolani.

O dată a sosit o corabie mai mare, care câteva zile a rămas în fața Cavarnei (corăbiile nu se pot apropia prea mult de țărm) ca să încarce grâne, să le ducă la

Constanța. Hacik ne-a spus că cunoaște bine pe comandant și ne-a sugerat c-am putea face drumul până la Constanța, să rămânem acolo o zi, și cu aceeași corabie să ne întoarcem. Hacik era încântat că ne poate face un serviciu, iar pe comandant conta aproape sigur. Și într-adevăr, curând, ne-a adus acceptarea comandantului. Trebuia, să plece pe la zece seara, deci plecare de noapte misterioasă, și cu atât mai atrăgătoare, iar în ziua ultimă n-am vorbit decât de călătorie, am scos hainele bune ascunse într-un geamandan, am cumpărat provizii, am făcut planuri pentru Constanța, care, văzută din singurătatea Cavarnei-Port, face impresia unui oraș foarte important. Hacik se agita mai mult ca de obicei, ne vizita pentru o minută la fiecare ceas ca să ne aducă noi vești bune, era fericit.

(Anton Holban, Ioana)

1. Transcrie, din fragmentul citat, doi indici de timp și unul de spațiu.

2. Notează o temă prezentă în text. Justifică printr-o secvență.

3. Menționează secvența textuală prezentă în text. Argumentează.

4. Precizează tipul naratorului, exemplificând cu o structură din text.

5. Scrie într-un enunț cum și-a petrecut naratorul dimineața.

6. Identifică o emoție trăită de personaj și numește-o. Ce o generează?

7. Explică semnificația structurii am pus scoicile pe marginea ferestrei și a dispărut farmecul care îl avuseseră în nisip.

8. Indică numărul de litere și de sunete din cuvintele: alegeam, închideam, ele, serviciu, ceas, excursioniști.

9. Desparte următoarele cuvinte în silabe, apoi precizează diftongii și hiaturile existente: pierdeam, corăbiile, cunoaște, misterioasă, fiecare, era

10. Cuvintele descoperire, misterioasă, niciodată s-au format prin a. derivare, compunere, compunere; b. derivare, derivare, compunere; c. compunere, derivare, compunere.

11. Rescrie trei cuvinte din câmpul lexical al mării.

12. Notează sinonimele cuvintelor scrise cu albastru în textul dat.

13. Transcrie, din text, două perechi de antonime.

14. Formulează câte un enunț cu omonimele cuvintelor din text: care și portul.

15. Menționează gradul de comparație pentru părțile de vorbire subliniate în text.

16. Indică valoarea verbelor din structurile date și alcătuiește apoi enunțuri în care aceleași verbe să apară cu altă valoare morfologică, pe care o vei preciza: câteva zile a rămas în fața Cavarnei; Hacik era încântat.

17. Precizează felul și funcția sintactică a pronumelor și adjectivelor pronominale din structurile date. a. alegeam alt amic din București căruia să i le duc; b. pierdeam câteva, și mă întreb…

18. Menționează numărul propozițiilor din fraza dată și tipul raportului sintactic. În portul acesta orice muncă stagnează, iar hambarele pline sunt de folos numai pentru șobolani.

II. Redactează o pagină de jurnal de călătorie, de minimum 100 de cuvinte, în care să prezinți o experiență trăită într-o călătorie cu vaporul pe mare spre Constanța. În textul tău vei insera o secvență descriptivă de minimum 30 de cuvinte și una explicativă.

RECAPITULARE FINALĂ 2

I. Citește cu atenție textul de mai jos și rezolvă cerințele date. ACTUL II, SCENA II

VETA ȘI RICĂ VENTURIANO, APOI JUPÂN DUMITRACHE ȘI IPINGESCU DE AFARĂ

RICĂ (intră, se oprește pe prag, vede pe Veta în spate, răsuflă din adânc, pune mâna la inimă și înaintează în vârful degetelor până la spatele scaunului ei; cade în genunchi și începe cu putere): Angel radios!

VETA (dă un țipăt, se scoală și fuge în partea cealaltă a scenii făcându-și cruce și scuipându-și în sân): A!

RICĂ (întorcându-se în genunchi spre partea unde a fugit ea): Angel radios! Precum am avut onoarea a vă comunica în precedenta mea epistolă, de când te-am văzut întâiași dată pentru prima oară mi-am pierdut uzul rațiunii; da! Sunt nebun…

VETA: Nebun! (strigând.) Săriți, Chiriac! Spiridoane!

RICĂ: Nu striga, madam, (se târăște un pas în genunchi) fii mizericordioasă! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.

VETA: Turbat?… Domnule, spune-mi degrab’, c-aminteri, strig: cine ești, ce poftești, ce cauți pe vremea asta în casele oamenilor?

RICĂ (se ridică și se apropie de dânsa tăindu-i drumul): Cine sunt? Mă întrebi cine sunt? Sunt un june tânăr și nefericit, care sufere peste poate și iubește la nemurire. […]

VETA: Eu?

RICĂ: Da! (se ridică.) Nu mi-ai scris să intru fără grijă după zece ceasuri la numărul 9, strada Catilina, când oi vedea la fereastră că se micșorează lampa? Iată-mă. M-am transportat la localitate pentru ca să-ți repet că te iubesc precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea. […]

VETA (a ascultat cu mult interes toată tirada lui Rică și-l întrerupe izbucnind de râs): Ha! Ha! Ha! Acu înțeleg eu tot! Ha! Ha! Ha!

RICĂ: Râzi, râzi, ingrato, de amoarea mea?

(I.L. Caragiale, O noapte furtunoasă)

1. Transcrie o structură care dă indicații asupra locului unde se desfășoară acțiunea.

2. Numește personajele participante la acțiunea din fragmentul dat.

3. Menționează tema discuției personajelor.

4. Notează câte o emoție/stare trăită de cele două personaje, justificând prin câte o secvență relevantă.

5. Precizează, în unu-două enunțuri, o trăsătură a personajului Rică, identificată în fragmentul de mai jos și mijlocul de caracterizare, ilustrându-l cu o secvență relevantă: RICĂ: Nu striga, madam, (se târăște un pas în genunchi) fii mizericordioasă! Sunt nebun de amor; da, fruntea mea îmi arde, tâmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.

6. Explică, în 30-50 de cuvinte, de ce Rică este foarte încurcat.

7. Scrie două trăsături ale textului dramatic observabile în textul-suport. Justifică.

8. Construiește câte un enunț în care substantivul fruntea să fie folosit cu sens propriu de bază și secundar.

9. Transcrie, din text, două pleonasme și explică-le.

10. Notează, din primele trei replici ale textului, două forme verbale nepersonale diferite. Numește-le.

11. Selectează, din fragmentul următor, un predicat verbal și două nominale: Cine sunt? Mă întrebi cine sunt? Sunt un june tânăr și nefericit, care sufere peste poate și iubește la nemurire. Precizează prin ce se exprimă numele predicativ.

12. Rescrie, din text, un pronume reflexiv, unul nehotărât, un numeral ordinal și o interjecție.

13. Menționează valoarea morfologică, cazul și funcția sintactică pentru cuvintele marcate cu albastru.

14. Alcătuiește un enunț asertiv în care verbul la infinitiv a comunica să fie circumstanțial de scop și un enunț interogativ în care substantivul epistolă să fie complement prepozițional.

II. Redactează un text narativ, de minimum 150 de cuvinte, în care să prezinți o întâmplare generată de o confuzie. În compunerea ta vei insera o secvență dialogată de patru-șase replici și vei descrie, în cel puțin 30 de cuvinte, o emoție trăită în acel moment.

Manualul este prezentat în variantă tipărită și în variantă digitală. Varianta digitală are un conținut similar celei tipărite. În plus, cuprinde o serie de activități

multimedia interactive de învățare (exerciții interactive, jocuri educaționale, animații, filme, simulări).

Natura ne aseamănă, educația ne deosebește.

Confucius