Ortograme. Reguli și aplicații by Editura Litera

cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi e ție/ți e dea/de cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi e ție/ți e dea/de-a deal/de cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al -au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al mii/mi-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de al mii/mi-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al mii/miai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de i iar/i-ar va/v ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v -e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v-a sa/s-a -e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al mii/mi-i iar/i a sa/s-a -e ție/ți-e dea/de-a deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v-a sa/s-a e dea/de-a deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v-a sa/s-a la/l-a ia/i-a e dea/de-a deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v a sa/s-a la/l-a ia/i-a e dea/de-a deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v-a sa/s-a la/l-a ia/i-a a deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v-a sa/s-a la/l-a ia/i-a sau/s-au a deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v-a sa/s-a la/l-a ia/i-a sau/s-au a deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v-a sa/s-a la/l-a ia/i-a sau/s-au deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v-a sa/s-a la/l-a ia/i-a sau/s-au săi/să-i deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v-a sa/s-a la/l-a ia/i-a sau/s-au săi/să-i deal/de-al mii/mi-i iar/i-ar va/v-a sa/s-a la/l-a ia/i-a sau/s-au săi/să-i mii/mi‑i iar/i‑ar va/v‑a sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să‑i mai/m mii/mi‑i iar/i‑ar va/v‑a sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s i mai/m mii/mi‑i iar/i‑ar va/v‑a sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să‑i mai/m iar/i‑ar va/v‑a sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să‑i mai/m‑ai neam/ne iar/i‑ar va/v‑a sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să ai neam/ne iar/i‑ar va/v‑a sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să‑i mai/m‑ai neam/ne va/v‑a sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să‑i mai/m‑ai neam/ne‑ va/v‑a sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să‑ ai neam/ne‑ va/v‑a sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să‑i mai/m‑ai neam/ne‑ sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să‑i mai/m‑ai neam/ne‑am cel/ce sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să‑i mai/m ai neam/ne am cel/ce sa/s‑a la/l‑a ia/i‑a sau/s‑au săi/să‑i mai/m‑ai neam/ne‑am cel/ce

șiOrtogrameReguliaplicații ÎNŢELEG Ș I E XERSE Ioana Pencea CO C T , I A

cel/ce-l cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e

cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e ție/ți-e

cel/ce-l cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e cel/ce-l cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e

cel/ce-l cea/ce-a cei/ce-i sar/s-ar iau/i-au al/a-l ai/a-i mie/mi-e

Ortograme Ioana Pencea Nume Prenume Clasa Școala ÎNŢELEG Ș I EXERSEZ COLE C T , I A

Ortograme. Reguli și aplicații Ioana Pencea Copyright © 2015 Grup Media Litera Toate drepturile rezervate Editura Litera tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e‑mail: Redactor:Editor:www.litera.rocontact@litera.roVidrașcușifiiiGabrielaNiță Corectori: Mihaela Spurcaciu, Georgiana Enache Copertă: Vlad Panfilov Tehnoredactare: Olimpia Bolozan Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României PENCEA, IOANA Ortograme. Reguli de scriere și aplicații/Ioana Pencea. București: Litera, 2015 ISBN 978 606 33 0072 1 371.671:372.45:373.3

Dragi copii, ortografia ocupă un loc deosebit de important în stu dierea și însușirea limbii române. Cuvântul ortografie înseamnă scriere corectă sau, mai precis, anumite reguli care stabilesc scrierea corectă.

CUVÂNT-ÎNAINTE

Pentru o mai bună înțelegere a folosirii acestui semn ortografic, am întocmit această lucrare, apelând la o terminologie mai accesibilă vouă.

Din experiența mea de dascăl, cunosc faptul că una dintre regulile de scriere care vă dau multe bătăi de cap se referă la utilizarea cratimei.

Cratima sau „liniuța de unire” este un semn ortografic cu mai multe funcții, una dintre ele fiind aceea de a reda în scris două cuvinte diferite care se pronunță într‑o singură silabă.

Utilizarea greșită a acestui semn poate conduce la dificultăți în înțelegerea unui mesaj scris. Exemplele oferite și explicațiile care le însoțesc vă vor ajuta să înțelegeți mai bine cazurile în care trebuie uti lizată cratima. Rezolvând exercițiile propuse, veți deprinde regulile scrierii corecte cu cratimă. Cu speranța că la finalul ciclului primar veți scrie fără greșeli, vă urez mult succes tuturor! Autoarea

4 scriem sa OBSERVĂ! „Coada ca o furculiță Roșie este‑a sa(Ghicitoarebărbiță.”– Rândunica) „Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu.” (Dimitrie Bolintineanu – Muma lui Ştefan cel Mare) „Disprețul și blăstămul Să fie plata sa(Andrei.” Bârseanu – Un falnic glas) „Dar și de data asta îl tulbură maică‑sa: — Costel, fă‑ți temele pe mâine.” (Victor Sivetidis – Cum vrea Costel să ajungă om mare) „Fericit, măreț acela care sub un falnic soare Pentru Patria sa moare, Nemurire moștenind.”(VasileAlecsandri – Deșteptarea României) „Acasă, Dragomir îi trezise din somn pe toți ai săi, pe Vasile Jiga și pe maică‑sa, Lisăndrina, pe bunică‑sa, care dormea pe jos, între paturi.” (Aurel Mihale – Fuga) l „Împăratul nu mai putea de bucurie că în grădina sa se afla un așa pom cum nu se găsea în toată lumea.” (Text cules de Petre Ispirescu – Lupul cel năzdrăvan și Făt‑Frumos) Scriem sa într‑un singur cuvânt când se poate înlocui cu unul dintre cuvintele: (a) ei sau (a) lui. Când arată nume de rudenie, se leagă prin liniuță de cuvântul determinat (mamă sa, soră sa). RE Ţ INE!

sa/s-a

5 scriem s-a OBSERVĂ! l „Mă strecurasem la Patrocle, în cușca lui, și stam acolo ascunsă și mă gândeam la mama, care s-a dus și nu s-a mai întors.” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată) l „Pasagerul s-a retras de la geam. Bubico s-a potolit.” (Ion Luca Caragiale – Bubico) l „S-a făcut bine și s-a dus pe câmp. A alergat, s-a zbenguit, s-a înfierbântat, a asudat și a dat fuga până la râu să bea apă rece.” (K. Ușinski – Învață să aștepți) l „Zăpada jucăușă s-a aşternut pe țară.” (Nicolae Labiș –Țara) l „Stolul de cocori s-a rotit tot mai aproape de pământ și s-a lăsat strângându‑și aripile cu foșnet de mătase veche.” (Cezar Petrescu – Au sosit cocorii) l „Şi s-a apucat el să‑și dea toată averea copiilor.” (Alexandru Mitru – Tatăl și feciorii) l „[…] Mă Chirică, eu gândesc că s a da după mine și s a face și ea bună.” (Ion Creangă – Povestea lui Stan Pățitul) Scriem s a cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se ros tesc în aceeași silabă: se (pronume), de la care lipsește vocala e, și a, care ajută la formarea timpului trecut al verbelor (s a încurcat, încurcatu s a) sau a construcțiilor de tipul s a încurca (se va încurca), s-a plimba (se va plimba) etc. REŢINE!

l „Nu dovedit nici asta.” (Mihail Sadoveanu – Sihăstrie)

l „Şi ea‑mi spunea să fiu cuminte după ce s-a duce ea, și s‑ascult pe tătuca.” (Mihail Sadoveanu – Un om năcăjit)

6 EXERSEAZĂ!

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Şi a plecat Cănuță. S-a dus la bunică‑sa acasă și i‑a spus că nu mai merge la școală măcar să‑l taie. Bunică‑sa a alergat la dascăl și dascălul i‑a —spus:Babo, dă‑l la (Ionmeșteșug.”LucaCaragiale – Cănuță, om sucit) „Să scape de gura sa, Țupa‑Țup l‑a luat și să vedeți ce s-a întâm plat… deodată, poc, s-a dezechilibrat,… și pe Laudă‑goală într‑o tufă de spini l‑a aruncat.”(Irimie Străuț – Laudă‑goală) „Iaca acu întunecat deplin.”(MihailSadoveanu –Om singuratic) l „Cerul posomorât s-a înroşit ca un fund de căldare.” (Barbu Delavrancea –Apă și foc)

2 Taie forma scrisă greşit: l „Pe ce să mă culc eu? sa/s-a întrebat ursul mormăind. Sa/S-a sucit și sa/s-a învârtit el prin peșteră, dar n‑a găsit niciun colțișor moale în care să se culce.”(Ilie Crăciun – Moș Martin nu poate dormi) sa/s-a

7 l „Sa/S a jucat ce sa/s a jucat cu ele și deodată sa/s a plictisit.” (Victor Sivetidis – Cel mai bun prieten) 3 Completează în locul punctelor cu sa ori s a: l „Seara, când leul …… culcat, cățelușa …… întins lângă dânsul, punându‑și capul pe laba lui.” (Lev Tolstoi – Leul și cățelușa) l „De îndată ce …… ivit discul roșu al soarelui, lumea …… însuflețit.” (Cezar Petrescu – Vara cea luminoasă) l „Auzi tu, soră, grăi Ana către sora …… mijlocie, dacă m‑ar lua pe mine, i‑aș frământa o pâine.” (Ioan Slavici – Doi feți cu stea în frunte) 4 Grupează pe coloane, după model, cuvintele: s-a jucat, s-a juca, soră‑sa, fiică-sa, s-a uitat, mătuşă-sa, s-a uita, fină-sa, s-a dus, s-a întors, s-a întoarce, s-a duce, s-a face, s-a făcut, soacră-sa. s-a jucat s-a juca soră-sa 5 Scrie enunțuri după modelul dat: Ancuța s-a întâlnit cu colega sa.

8 la OBSERVĂ! l „Din cărți culegi multă înțelepciune, și, la dreptul vorbind, nu ești numai așa, o vacă de muls pentru fiecare.” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie) l „— Ai spus la alții? — La nimeni. Au venit p‑ici pe partea de din dos, drept la dumnea voastră.” (Ioan Al. Brătescu‑Voinești – Niculăiță Minciună) l „La făgădău, La Vadul Rău, Sus, la răscruci, Vin treiPehaiduci,caimărunți…”(Şt.O.Iosif– Doina) l „Acuma, că a murit, nu mai vedem de la el niciun ban. De aceea vrem să ne răzbunăm, să‑l aruncăm afară, la ușă, ca pe un câine!” (Hans Christian Andersen – Tovarășul de drum) l „Trei luni sunt de primăvară La rând, lunile de vară Trei la fel sunt și la toamnă Ultimele trei, e (Virgiliarnă.”Carianopol – Cartea cu anotimpuri) l Astăzi, la ora de muzică am scris nota la. Scriem la într‑un singur cuvânt, de regulă, înaintea substantivelor, a pronumelor, a numeralelor (la țară, la Craiova, de la munte, pe la bu‑ nici, la noi, la mine, la trei, când reprezintă nota muzicală la etc.). REŢINE!

la/l-a scriem

—

Dar………………………………!»decum

scriem l-a OBSERVĂ! l „Învățătoarea l-a

a cântărit și într‑o mână și‑ntr‑al ta… A aruncat banul în foc și l a lăsat să se topească. Apoi l a privit drept în ochi pe fiul său, pe Iliuță.” (Alexandru Mitru – Banul muncit) Scriem l-a cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc în aceeași silabă: l (pronume personal) și a, care ajută la formarea timpului trecut al verbelor (l-a

, l-a-ntrebat, întrebatu-l-a) sau a construcțiilor de tipul l-a întreba, l-a-ntreba. REŢINE!

l „—

9 apucat de bărbie și l-a întrebat: Cui vrei să‑i dai trandafirul?” (Călin Gruia – Bobocul de trandafir) „A tăiat deci mielul și l-a fript, a gătit prânzul și a așternut masa, apoi l-a poftit pe cumnatul ei să mănânce.” (Ioan Slavici – Doi frați buni) „A băut din apa rece a râului și pe loc l-a luat cu frig, și cu chiu, cu vai, l-a târât soră‑sa până acasă.” (K. Ușinski – Învață să aștepți) «Unde‑i oul?» a‑ntrebat Gospodina. – «L-a mâncat l-a îmbucat Zdreanță l-a și lepădat Şi a‑njurat cu un (Tudorlătrat.”Arghezi – Zdreanță) l „Ce faci la curte? l a întrebat.” (Tudor Arghezi – Flautul fermecat) l „Potcovarul a luat în mână banul, l întrebat

l „Andrei ședea la masă și se uita la tata și la mama, care zâmbeau, și la Ileana pe care, deși era întoarsă cu spatele, o simțea că râde pe înfundate.”

10 la/l-a EXERSEAZĂ!

2 Taie forma scrisă greşit: l „Fie‑ți milă […] a răcnit Mitruț, când hanul a întins arcul, dar n‑a mai apucat să spună nimic, căci o săgeată la/l-a nimerit în inimă și la/l-a omorât.”

(Eusebiu Camilar – Stejarul din Borzești)

l „Păunul s‑a apropiat, la/l-a răsturnat cu ciocul pe spate, apoi iar la/l-a întors cum îl găsise și lăsându‑l, își văzu de drum.” (Emil Gârleanu – Sărăcuțul!…)

(Kaszoni Kata – Întârziatul)

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „[…] racul l-a apucat cu foarfeca piciorului de lumina ochiului și l-a chiorât […]”(Calistrat Hogaș – Floricica) l „La o poartă a auzit însă o larmă care l-a-nspăimântat. Cum ședea însă și se gândea acolo, la portiță, s‑a arătat un bărbat înalt.” (Alexandru Mitru – Cine este cel mai puternic pe pământ) l „Era frumoasă de nespus În portu‑i de la țară.” (Şt.O. Iosif – Bunica) l „După această cuvântare, Ulise s‑a plecat din nou domniței. Iar ea l-a-ndestulat cu hrană, l-a adăpat cu vin de soi, negru, din insula fea cilor; și‑a fost călăuzit la rege. Şi regele l-a ospețit cu cinste mare, după datini.” (Alexandru Mitru – Pățaniile lui Ulise)

11 l „Ce‑i pasă copilului când mama și tata se gândesc la/l a neajunsurile vieții, la/l a ce poate să le aducă ziua de mâne, sau că‑i frământă alte gânduri pline de(Ionîngrijire.”Creangă – Amintiri din copilărie) l „Așa‑l trezi și adormi Petru de trei ori una după alta, adecă de trei ori la/l-a trezit și de trei ori la/l-a adormit…” (Ioan Slavici – Zâna‑Zorilor) 3 Completează în locul punctelor cu la ori l-a: l „Purta cingătoare …… mijloc și căciulă pe cap.” (Mihai Eminescu – Făt‑Frumos‑din‑Lacrimă) l „Roiul cum de …… zărit. C‑a intrat ……(Tudorcopleșit.”Arghezi – Tâlharul pedepsit) l „Ştia să imite șuierul șerpilor și să‑i cheme astfel …… el, când ne rătăceam împreună prin fânețele înflorite din lunca de …… Mircești.” (Vasile Alecsandri – Porojan) l „Şi altă dată, așa se deșira și se lungea de grozav, de ajungea cu mâna …… lună, …… stele, …… soare și cât voia de sus.” (Ion Creangă – Povestea lui Harap‑Alb) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: Radu l-a întâlnit pe Ovidiu la librărie.

12 ia/i-a scriem ia OBSERVĂ! l „— Şi dacă îmi ia vita din bătătură? — N‑o ia, afirmă Moromete cu tărie.” (Marin Preda – Niculaie Moromete) l „— Ia moneda asta! la-o și pe asta! în timp ce monedele răsunau pe masă.” (Edmondo de Amicis – Micul patriot padovan) l „— Hai ia‑ți‑l, zise‑n sfârșit.” (Mihai Eminescu – Făt‑Frumos‑din‑Lacrimă) l „— Ia, eu fac ce fac de mult Iarna viscolu‑l ………………………………..ascult, ” (Mihai Eminescu – Revedere) l „— Sobolul venise s‑o ia pe Pitulice. […] Sărmana copilă era foarte amărâtă. Trebuia să‑și ia rămas‑bun pe veci de la soare […].” (Hans Christian Andersen – Povestea pitulicei) l „Vă închipuiți dumneavoastră că acum fu rândul uriașului să‑l ia în zeflemea. […] — Ia auzi‑l ce(Frațiivorbește!”Grimm – Croitorașul cel viteaz) l La serbare am îmbrăcat ia cea nouă. Scriem ia într‑un singur cuvânt când are sens de a lua, a apuca, a cumpăra, a obține, când exprimă un îndemn de a privi, de a asculta, uimire, sau semnifică bluza specifică portului popular românesc (și se desparte în două silabe). De exemplu: ia în coș, ia trenul, ia pâine, ia premiu etc. REŢINE!

— Acesta‑i lucru pământesc, i-a răspuns ea zâmbind…” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată) l „Ulise i-a turnat din nou ciclopului în oală vin și i-a răspuns plin de dulceață:—Numele meu aheu e «Nimeni»…” (Alexandru Mitru – Pățaniile lui Ulise)

13 scriem i-a OBSERVĂ! „În loc să facă bucatele bune și potrivite și să leie copiii Sfintei Duminici cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți, de țipau și fugeau de usturime și durere.” (Ion Creangă – Fata babei și fata moșneagului) „— Pe planeta mea nu‑s tigri, i-a spus micul prinț, și‑apoi tigrii nu mănâncă iarbă.

— Eu nu sunt o iarbă, i-a răspuns cu gingășie floarea.” (Antoine de Saint‑Exupéry – Micul prinț) „Şi sara, la izvor, Făt‑Frumos i-a cerut zânei inelul.

REŢINE!

l „A tunat și i a adunat.” (Proverb) l „Fără de alte multe vorbe, i a înşfăcat pe doi oșteni și i a mâncat cât ai clipi.” (Alexandru Mitru – Pățaniile lui Ulise) Scriem i a cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se ros tesc într‑o silabă: i (pronume personal) și a, care ajută la formarea timpului trecut al verbelor (i-a dat, i-a rugat, i-a-ntins) sau a con strucțiilor de tipul i-a da, i-a ruga etc.

14 EXERSEAZĂ!

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „După aceasta, Harap‑Alb mulțumi Sfintei Duminici pentru binele ce i-a făcut.” (Ion Creangă – Harap‑Alb) „Ia, Vintilă, ia cât poți cu(Mirceanăvodul.”Sântimbreanu – Dărnicie) „Degețica a făcut cum i-a spus șoarecele și i-a mers foarte bine.” (Hans Christian Andersen – Degețica) să mă așez nițeluș.”(LevN. Tolstoi – Iepurele și broasca țestoasă) „Ia te uită la ăsta! Ce e cu tine?” (Marin Preda – Niculaie Moromete) seama, trândavule, să nu spargi geamurile, că nu sunt de(Barbufier.” Delavrancea – Hagi Tudose)

l „Tiresias ia/i-a povestit câte avea să mai îndure… Apoi ia/i-a mai rostit că soața mult credincioasă, Penelopa, este silită să‑și aleagă, în locul lui, un alt bărbat, pentru că toți îl socot mort.” (Alexandru Mitru – Pățaniile lui Ulise)

l „Bătrâna ia/i-a spus că și la ei este un balaur care nu dă voie oamenilor să ia/i-a apă din fântână și mănâncă în fiecare zi câte un om.” (Emilia Milicescu – Povestiri populare românești) ia/i-a

2 Taie forma scrisă greşit: l „A doua zi, ia/i-a Iliuță bucatele în traistă.” (Alexandru Mitru – Banul muncit)

l „Ia/I-a! Mă duc la bine, hai și tu cu mine!” (Ion Istrati – Oul năzdrăvan)

15 3 Completează în locul punctelor cu ia ori i-a: l „Când stăpânul ……… aruncat în cușcă porția de carne, leul a rupt o bucățică și ……… dat cățelușei.” (Lev Tolstoi – Leul și cățelușa) l „ …… te uită, stârpitura M‑a trezit din somn cu gura!” (Otilia Cazimir – Țânțarul și avionul) l „Părea că fața pustiului se …… după urmele lui și zbura ca un gând […].” (Mihai Eminescu – Făt‑Frumos‑din‑Lacrimă) l „Un țânțar, nervos și foarte Slab de constituție, În zadar vrea să …… parte Şi el la discuție.(George” Topîrceanu – Rapsodii de toamnă) l „Aceasta s‑a încălțat în minunații pantofi albaștri, a făcut câțiva pași pe alei, după care …… scos din picioare și …… aruncat într‑un colț.” (Victor Sandu – Prințesa mofturoasă) l „Căciulița când și‑o …… , Cade jos de pe nuia. (Ghicitoare” – Ghinda) l „— Măi feciorule, unde te duci? …… strigat cârciumarul.” (Emilia Milicescu – Povestiri populare românești) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: l Mama i-a spus lui Radu că, dacă ia premiu la concursul sportiv, îi ia bicicletă și îl ia la mare.

16 sau/s-au scriem sau OBSERVĂ!

l „El făgădui tovarășului de drum al lui Johanes să‑i dea toți banii […] dacă va vrea să‑i ungă patru sau cinci păpuși din cele mai frumoase.” (Hans Christian Andersen – Tovarășul de drum) l „— …Întreabă‑l pe motan. Sau întreab‑o pe stăpâna noastră, care întrece pe toată lumea în înțelepciune…” (Hans Christian Andersen – Puiul de rață cel urât) l „Toți îi spuneau Ştefăniță sau Ştefănucă când venea prin părțile Trotușului.” (Eusebiu Camilar – Stejarul din Borzești) l „Trecând pe lângă țara de care vă vorbesc, O apucă furtuna, o furtună cumplită, Sau ca să zic mai bine, furtună ………………………………………………norocită, .” (Grigore Alexandrescu – Oglindele) l „Dar în gura acelora ce‑o zic pe dinafară, Sau e o nerozie, sau este o ocară.” (Grigore Alexandrescu – Mierla și bufnița) l „Aproape în fiecare curte înaintea grajdurilor erau grămezi mai mari sau mai mici de gunoi, după câte vite avea fiecare plugar.” (Ion Agârbiceanu – La săniuș) Scriem sau într‑un singur cuvânt când se poate înlocui cu ori (ninge sau plouă; ninge ori plouă; Cristina sau Raluca; alb sau negru; la dreapta sau la stânga etc.). REŢINE!

17 s-au „De ce? s-au mirat (Eusebiutătarii.”Camilar – Stejarul din Borzești) „Sporitu-s-au deci la curtea împăratului cânii de tot felul, sute ba chiar și mii […].”(Ioan Slavici – Negru împărat) „Dar când îi dezleagă, ce văd? Amândoi s-au păcălit Şi…………………………………………………………cudraglapiept s-au strâns Şi c‑o strângere de mână frați de cruce mi s-au prins.” (Petre Dulfu – Păcală și Tândală) „S-au plecat băieții cu toții, s‑a plecat și el, s-au uitat, dar n‑au găsit «călugărița».” (Ioan Al. Brătescu‑Voinești – Niculăiță Minciună) l „Să nu scoți la drumul mare pe acei cari s-au dus în pădure ca să se rătăcească.” (Nicolae Iorga – Cugetări) l „S‑a certat cu Achim și s au despărțit.” (Marin Preda – Niculaie Moromete) l „S au dus zilele Babei și nopțile vegherii.” (Vasile Alecsandri – Sfârșitul iernii) Scriem s au folosind cratima, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: se (pronume), de la care lipsește vocala e, și au, care ajută la for marea timpului trecut al verbului. REŢINE!

scriem

OBSERVĂ! l

18 EXERSEAZĂ!

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Poc! Poc! s‑a auzit iar și cârduri întregi de gâște sălbatice s-au ridicat din stuf și iar s-au auzit pocnete.” (Hans Christian Andersen – Rățușca cea urâtă)

l „Să mă așez în ținuturile vântului, sau în mijlocul mării?” (Barbu Brezoianu – Kalevala – repovestită) l „Aici s-au urcat într‑un stejar stufos și au privit marea bătălie… S-au minunat de vitejia lui Baba Novac, a fraților Buzești, dar mai ales a lui Mihnea Vodă. Şi s-au bucurat mult când dușmanii au fost înlăturați și au fugit care‑ncotro.”(Dumitru

Almaș – Mihai Viteazul, voievod al tuturor românilor) l „Cele mai multe rele nu vin de pe afară, Nu le aduc streinii, ci ni le face toate

2 Taie forma scrisă greşit: l „Sau/S-au oprit în mijlocul drumului și sau/s-au sfătuit ce să facă: să spună părinților o minciună sau/s-au adevărul?” (V. Oseeva – Ce e mai ușor?)

l „O zi trecută fără fapte Care să‑ți fi rămas în minte, În viața ta e ca o noapte Sau ca un basm fără (Demostenecuvinte.”Botez – Îndemn)

Un pământean d‑ai noștri, o rudă sau un frate.” (Grigore Alexandrescu – Toporul și pădurea)

l „Sub faldurile lor sau/s-au făcut războiul Independenței și marea noastră Unire.” (Andrei Ciurunga – Legenda tricolorului) sau/s-au

19 l „Toate li sau/s au supus. Stâncile sau/s au dat la o parte și le‑au făcut loc, apele sau/s au plecat speriate de umbra și zgomotul celor dintâi poduri ce le‑au (Alexandruîncălecat.”Vlahuță – Pe Dunăre) l „O! […] Ce sau/s au mai speriat cu toate […].” (Alexandru Mitru – Pățaniile lui Ulise) l „[…] uneori, zeul, mâniat pe muritori, le refuza celor în viață (cele necesare) trimițând inundații, secetă sau molime.” (Hadrian Daicoviciu – Dacii) 3 Completează în locul punctelor cu sau ori s-au: l „A venit toamna, frunzele pădurii …… îngălbenit și …… uscat; vân tul le smulgea și le (Hansîmprăștia.”Christian Andersen – Rățușca cea urâtă) l „Când are toane, vântul îl bate dintr‑o parte …… dintr‑alta, îl răsu cește, îl învârtește.”(Alexandru Mitru – Cocoșelul cu pene de aur) l „— Vino, zmeule viteaz, în săbii să ne tăiem, …… în luptă să ne luptăm.” (Petre Ispirescu – Greuceanu) l „Şi uite așa …… luat la ceartă, …… încăierat și …… jumulit de le‑au mers fulgii.” (Carlo Collodi – Pinocchio) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: Încă nu s-au hotărât dacă vor merge la munte sau la mare.

20 săi/să-i scriem săi OBSERVĂ! l „După ce refuză și limbi, și cașcaval Zicând că e în post și nu poate mânca, Pe prietenii săi ceru (Grigorea‑mbrățișa.”Alexandrescu – Şoarecele și pisica) l „În frunte‑i colonelul semeț, pe calu‑i pag, La bravii săi tovarăși privea ades cu ………………………………………………”drag,(VasileAlecsandri–Sergentul) l „Cumplit se‑ntoarse vodă cu‑ntreaga sa mânie Spre partea de‑unde Golia venea cu dușmănie Spre frații săi, în fruntea grozavilor spahii.” (George Coșbuc – Golia ticălosul) l „Ai săi nu l‑au auzit când a deschis ușa.” (Ioan Al. Brătescu‑Voinești – Niculăiță Minciună) l „Să rămână aici bietul Allan și slujitorii săi, iar noi plecăm imediat.” (Karl May – Testamentul lui Winnetou) l „Peste noapte, împăratul ținu sfat. El zise sfetnicilor săi: — Ce socotiți, boieri dumneavoastă, să facem cu Țugulea ăsta? El ne‑a scăpat de neaga‑reaua aia de zmeoaică și de ai săi.” (Petre Ispirescu – Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei) l „O luă împreună cu frații săi în direcția unde văzuse luminița și mer seră cu mare greu până ce ieșiră din pădure.” (Charles Perrault – Degețel) Scriem săi într‑un singur cuvânt când se poate înlocui cu (ai) lui, (ai) ei. Scriem: frații săi, ai săi frați, sunt ai săi etc. REŢINE!

l „Eu am să-i duc darul cel mai frumos din lume, spuse câinele.” (Eduard Jurist – De ziua bătrânului stejar)

l „Când hoțul strigă ajutor, să alergi ca să-i scapi victima.” (Nicolae Iorga – Cugetări)

l „— …Ce moarte să-i dăm, răzeși? — Să-i scoatem ochii […] au bubuit mii de glasuri.” (Eusebiu Camilar – Stejarul din Borzești) l „Şi ca și‑n celelalte două dăți, cei o sută de vânători urmau să-i stea în preajmă și să i dea ajutor la nevoie.” (Frații Grimm – Croitorașul cel viteaz) l „Tot mai des, regina îl îndemna pe prinț să i mărturisească încotro pleacă, dar el se temea să‑i spună pentru că se vorbea că regina ar fi avut pofte de căpcăună și că orice copil aflat în preajma ei era în primejdie.” (Charles Perrault – Frumoasa din pădurea adormită) Scriem să i cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: să și îi (pronume personal), de la care lipsește vocala î. Ele sunt urmate de cuvinte care exprimă acțiuni. REŢINE!

21 scriem să-i OBSERVĂ!

l „— Dar voi ce‑o să le faceți?

l „Face ochi mari, cât geamurile ei, și parcă vorbește, momind pe tre cători să intre, să-i dea o bună‑ziua și să-i târguiască câte ceva.” (Barbu Delavrancea – Hagi Tudose)

— Noi o să-i sugrumăm Ş‑apoi să-i judecăm(Grigore.”Alexandrescu – Ursul și vulpea)

2 Taie forma scrisă greşit: l „— […] Cu buzduganul am săi/să-i zdrobesc dinții! Am săi/să-i tai limba cu paloșul, să nu mai poată grăi așa […].” (Eusebiu Camilar – Stejarul din Borzești) „[…] el își organiză un trup de oștire, prin care ținea în frână împilări‑ le turcilor și ocrotea pe supușii săi/să i.” (Nicolae Bălcescu – Românii supt Mihai‑Voievod Viteazul) săi/să-i

l „Să-i tai coada!” (Barbu Delavrancea – Hagi‑Tudose) faci chica topor, spinarea dobă și pântecele cobză.” (Zicătoare)

l „Mihai Vodă descăleca din șa și poruncea căpitanilor să se adune la sfat, iar slujitorilor să ridice răniții și să-i îngrijească, iar pe cei morți să-i îngroape cu cinste.” (Dumitru Almaș – Mihai Vodă și Hassan Pașa)

22 EXERSEAZĂ! 1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „— Sunt sigur că are el vreun ac și pentru cojocul fraților săi. Nu e așa, Fram?” (Cezar Petrescu – Fram ursul polar) l „— Ian, să-i fi sculat la treabă, ș‑apoi să-i vezi cum se codesc, se drâm boiesc și se sclifosesc, zise mama.”(IonCreangă – Amintiri din copilărie) l „Acel împărat mare și puternic își întinsese marginile împărăției sale […] și toți împărații cei bătuți erau îndatorați a‑i da câte un fiu de-ai săi ca să-i slujească câte zece (Petreani.”

Ispirescu – Ileana Simziana) dea mamițica băiatului zăhărel?” (Ion Luca Caragiale – Bubico)

23 l „[…] Tu ai dorit săi/să i vezi, iar eu doresc săi/să i ascult. Cântați, băieți!” (Ioan Slavici – Doi feți cu stea în frunte) l „— Săi/Să-i spui împăratului că nu vreau săi/să-i dau, a zis omul cel bogat.” (Mihai Eminescu – Borta vântului) 3 Completează în locul punctelor cu săi ori să-i: l „— Trebuie să ne grăbim mult ca …… ajungem?” (Mihai Eminescu – Făt‑Frumos‑din‑Lacrimă) l „Era cine era: era tocmai feciorul împăratului, venind ca să meargă cu prietenii și cu curtenii …… la vânat.” (Ioan Slavici – Doi feți cu stea în frunte) l „El făgădui tovarășului de drum al lui Johanes …… dea toți banii care‑i va câștiga a doua zi cu piesa, dacă va vrea …… ungă patru sau cinci păpuși din cele mai frumoase.” (Hans Christian Andersen – Tovarășul de drum) l „Acasă, Dragomir îi trezise din somn pe toți ai …… ” (Aurel Mihale – Fuga) l „— Noi nu ne mai putem hrăni copiii și …… văd murind mi‑e peste puteri, așa că m‑am hotărât …… ducem mâine în pădure și …… lăsăm acolo.” (Charles Perrault – Degețel) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: Colegii săi vor să-i facă o surpriză.

24 mai/m-ai scriem mai OBSERVĂ! l „Venise luna mai. A sosit primăvara! spuneau tufișurile, copacii, dealurile și câmpiile.” (Hans Christian Andersen – Este o deosebire) l „Asta este credința mea nestrămutată! mai spuse bănuțul.” (Hans Christian Andersen – Bănuțul de argint) l „În marginea desișurilor negre, Măriuca părea mai înaltă, mai subțire și mai albă […].”(Mihail Sadoveanu – Codrul) l „Şi al treilea se sculă, că el știe una mai frumoasă. Apoi veneau al pa trulea ș‑al cincilea, cu scorneli cari mai de cari mai încornorate.” (Barbu Delavrancea – Domnul Vucea) l „Şi tot mergând mai departe, numai iaca ce dă de‑un cuptior nelipit și mai-mai să se(Ionrisipească.”Creangă – Fata babei și fata moșneagului) l „Ce mai freamăt, ce mai zbucium!” (Mihai Eminescu – Scrisoarea III) l „El a‑nceput însă să facă nazuri, mai că se simte bine aici, mai că‑i este rușine să se‑ntoarcă acasă cu numai șapte găleți, și‑o să râdă și copiii de el, mai că vrea să mai slujească un an și încă unul, ca să se facă trei.” (Ioan Slavici – Spaima zmeilor) Scriem mai într‑un singur cuvânt în construcții precum: mai bun, cel mai bun, mai vrea, mai mai (gata‑gata), mai e vorba! (desigur), mai una, mai alta etc., când indică luna a cincea a anului (mai) sau o unealtă de lemn folosită la bătut, îndesat, nivelat (mai).

REŢINE!

) Scriem

25 scriem m-ai OBSERVĂ! „— De ce m-ai prins în pumnul tău, Copil frumos, tu nu știi oare Că‑s mic și eu și că mă doare?” (Elena Farago – Gândăcelul) „— Las pe mine, mamă – răspunde zmeul – că‑i vin eu de hac! Nu degeaba m-ai făcut zmeu!” (Ioan Slavici – Spaima zmeilor) „— Făt‑Frumos, tu ai crezut în mine și m-ai avut în sufletul tău, de aceea când m-ai chemat, eu am venit.” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată) „— Tu mi‑ai fost? Tu m-ai făcut să caz din scaunul împărăției? Bine! Am eu ac de cojocul(Barbutău!”Delavrancea – Neghiniță) „Flămând și gol, făr‑adăpost, Mi‑ai pus pe umeri cât ai vrut, Şi m ai scuipat, și m ai bătut, Şi câne eu ți‑am(Georgefost!”Coșbuc – Noi vrem pământ)

l „Sunt în stare să‑mi fac seama singură dacă voi cădea în mâna împă ratului celui ce te‑a trimis pe tine și nu m ai lua tu.” Ispirescu – Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei m ai cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc în aceeași silabă: m (pronume personal) și ai, care ajută la formarea timpului trecut al verbelor (m-ai privit, privitu-m-ai) sau a construcțiilor de tipul m-ai privi, m-ai găsi, m-ai aprecia, m-ai ajunge etc.

(Petre

REŢINE!

2 Taie forma scrisă greşit: l „Mai trecu o săptămână, mai/m-ai trecură aproape două.” (Hans Christian Andersen – Povestea anului)

l „— Apoi dă, măi Chirică, tu mai/m ai cihăit la cap până acum să mă însor, să mă însor,(Ion[…].”Creangă – Povestea lui Stan Pățitul)

l „Ca să poată‑mpăratul lesne să biruiască, Trebuie să jertfească Pe acel ce în oaste e decât toți mai tare, Mai vestit în războaie, mai vrednic și mai mare.” (Grigore Alexandrescu – Dreptatea leului)

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Cea mai mică dintre surori se arăta însă cea mai curioasă. […] Cu câtă atenție asculta sirena cea mică […], iar mai târziu, seara, […], ea nu se gândea decât la marele oraș cu gălăgia și zarva lui […].” (Hans Christian Andersen – Prințesa mării)

l „Odată răcni zmeoaica zicând: — M-ai mâncat friptă, Țugulea! și muri pe loc.” (Petre Ispirescu – Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei)

l „— Ia, știi că nu mai/m-ai învățat rău? așa am să fac.” (Ion Creangă – Dănilă Prepeleac) mai/m-ai

l „— Dulce‑ți fie fericirea că m ai scos de la robie! zise și astădată Vâlva […] apoi se întinseră la cale, cum s‑au mai întins și până acuma.” (Ioan Slavici – Zâna‑Zorilor)

l „— Mai poate fi nituit, o liniști homarul. Mai poate fi nituit. Nu te mai frământa atât.” (Hans Christian Andersen – Păstorița și homarul)

26 EXERSEAZĂ!

27 l „— Tu iarăși ai să rupi din flori. Ştiu că nu te va răbda firea! […] și fra tele nostru cel mai/m-ai tânăr e de șaptezeci și șapte de ori mai/m-ai puternic și mai/m-ai grozav decât noi toți trei laolaltă […].” (Ioan Slavici – Zâna‑Zorilor) l „Tu singur martor ești, în adevăr să spui, De mai/m-ai văzut cumva, măcar cu vreun pui?” (Alexandru Donici – Vulpea și bursucul) 3 Completează în locul punctelor cu mai ori m ai: l „La propunerea sa, câinele i‑a răspuns: Ascultă‑mă să‑ți spui: e rău a fi supus La oricare tiran; dar slugă la măgar E …… umilitor și încă …… amar.” (Grigore Alexandrescu – Câinele și măgarul) l „— Să‑mi spui acuma, Ileană draga mea, grăi el, tu …… aruncat pe mine în pivniță? […] — Tu …… scos cu batjocură din țară? întrebă el de‑a doua oară. […] — Tu …… aruncat în cuțite?” (Ioan Slavici – Ileana cea șireată) l „Ar fi mult …… bine dacă …… respecta și …… ajuta.” l „Acum Pinocchio nu se …… putea mișca, pentru că nasul lui se izbea de tot ce‑l înconjura, iar lui îi era rușine să se …… arate în lume.” (Carlo Collodi – Pinocchio) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: M-ai bucura dacă ai veni, că nu mai m-ai vizitat din luna mai.

28 scriem neam OBSERVĂ! l „— Da, haide să vedem care dintre noi e de neam mai bun, au spus chibriturile.” (Hans Christian Andersen – Fetița cu chibriturile) l „Iar cine neam și țară Nemernic va trăda, Disprețul și blăstămul Să fie plata sa.”(Andrei Bârseanu – Un falnic glas) l „Ei simt că‑ntâia oară‑i leagă Un dor adânc de neam ……………………………………………”întreg,(Şt.O.Iosif–Câmpul libertății) l „În ținuta, pe chipul ș i‑n gestul lui e mândria gravă a domnului, care cumpăne ș te‑n mână‑i soarta unui neam , ș i seninătatea biruito rului, […].” (Alexandru Vlahuță – Valea Prutului) l „Ascultă mintea mea supusă, genunchii mei se pleacă‑ncet Şi‑aduc prinosul închinării Celui de neam din Nazaret.” (Octavian Goga – E sărbătoare) l „— De la acest neam am dobândit obiceiul de a sta alături cu popo rul meu!” (Cezar Petrescu – Cei trei regi) Scriem neam într‑un singur cuvânt când înseamnă neam (popor, națiune), neam (rudă), neam de neam (din tată în fiu), neam (specie, fel, soi), neam (deloc, câtuși de puțin, nimic) etc. REŢINE!

neam/ne-am

29 scriem ne-am OBSERVĂ! l „— Ia te uită, mă rog ție, Cât de mult ne-am înălțat!” (George Topîrceanu – Câți ca voi!) l „Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au (Mihaitrecut.”Eminescu – Revedere) l „Cu el, străpunși de glonțuri, ne-am prăbuşit în șanț.” (Vasile Alecsandri – Sergentul) l „La ceasul trei pornirăm iuți, Dar ne-am întors în văi bătuți. Din nou am dat asalt erou, Dar ne-am întors bătuți din nou. Ne-am dus a patra oar‑apoi Şi‑acum răzbim și‑i batem noi. Ne‑ar și fi fost rușine‑amar De ne am fi dus și acu‑n zădar.” (George Coșbuc – Raport) l „— Văd că n‑ai făcut cele ce ne am înțeles.” (Repovestire de Ioana Ricus‑Andrei – Păcală și Tândală) Scriem ne am cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: ne (pronume) și am, care ajută la forma rea timpului trecut al verbului sau a construcțiilor de tipul ne am plimba. Scriem ne-am dus, dusu-ne-am etc. REŢINE!

l „Vijelii cumplite‑au trecut peste noi, la toate‑am ținut piept, și nu ne-am dat, și‑aici am stat. Ca trestia ne‑am îndoit sub vânt, dar nu ne-am rupt.” (Alexandru Vlahuță – Țara. Poporul)

30 EXERSEAZĂ!

l „Ştii din ce neam/ne-am mă trag și că strămoșii mei Sunt fii de(Grigoredumnezei?”Alexandrescu – Pisica sălbatică și tigrul) neam/ne-am

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Un șoarece de neam, și anume Raton, Ce fusese crescut su’pat la Întâlni………………………………………….pension,într‑ozipechirPisicovici.”(GrigoreAlexandrescu–Şoarecele și pisica) l „— Patrocle, îi zise ea, eu știu că tu ești cățel vrednic și viteaz; dar ce ne facem noi dacă ne-am rătăcit în pădure?” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată) l „[…] ce popor a avut pe lume o soartă mai aprigă și mai zbuciumată, ce neam de oameni a stat mai viteaz și mai întreg în fața atâtor dureri!” (Alexandru Vlahuță – Țara. Poporul)

Taie forma scrisă greşit: l „Şi‑acum ar vrea un neam/ne am călău S‑arunce jug în gâtul tău: E rău destul că neam/ne-am născut, Mai vrem și‑al doilea (Alexandrurău?”Davila – Decebal către popor)

l „Într‑un coborâș, la o poiană străjuită de mesteceni cu crengi subțiri, neam/ne am oprit(Mihailbrusc.”Sadoveanu – Raiul)

31 3 Completează în locul punctelor cu neam ori ne-am: l „Şi noi …… dus cu Dumnezeu, …… dus cu voie(Vasilebună.”Alecsandri – Sergentul) l „A doua zi dimineața, când îl zăriră rațele sălbatice, […], îl întrebară: — De ce ……(Hansești?”Christian Andersen – Puiul de rață cel urât) l „Corbuleții în mirare Răspund iute, râzând tare: — Noi de voie …… (Grigoresupus.”Alexandrescu – Lebăda și puii corbului) l „Îmi spunea că în altarul Patriei, nu‑i alt odor Mai de preț, decât drapelul Unui …… biruitor.”(George Coșbuc – Oșteanul și drapelul) l „ …… de neamul lui nu mai scosese copaci din rădăcină.” (Ioan Slavici – Spaima zmeilor) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: Ne-am bucurat când am aflat că suntem urmașii unui neam viteaz.

32 cel/ce-l scriem cel OBSERVĂ! l „Cred că leacul cel mai bun E clăbucul de(Gellusăpun.”Naum – A doua carte cu Apolodor) l „L‑ați văzut cumva pe Zdreanță Cel cu ochii de(Tudorfaianță?”Arghezi – Zdreanță) l „Delta Dunării este cel mai tânăr pământ românesc care se formează sub ochii noștri.”(Alexandru Vlahuță – România pitorească) l „În țara orbilor cel cu un ochi este împărat.” (Proverb) l „Bine! răspunse prințul cel rău.” (Hans Christian Andersen – Prințul cel rău) l „Şi unu‑i Decebal cel harnic Iar celălalt Traian cel drept.” (Ioan Nenițescu – Pui de lei) l „Tată, zise atunci feciorul cel mijlociu, să mă duc eu, dacă vrei.” (Ion Creangă – Povestea lui Harap‑Alb) l „— Ei! – grăi Pascu – nu‑ți mai bate capul! Gândul meu e să luăm atât pe cel mare, cât și pe cel mai mic!” (Ioan Slavici – Băiat sărac și horopsit) Scriem cel într‑un singur cuvânt în cazurile: cel mic, cel aștep tat, cel mai bun, cel de‑al treilea etc. REŢINE!

l „Şi ghem făcut, pe dunga de scândură ce-l taie, Trist zgribura, sub coaste‑i având câteva paie, Copilul înghețat.”(GeorgeCoșbuc – Străjerul)

l „Când numai ce l văd sub picioarele mele.” (Mihail Sadoveanu – Ursul)

l „Când porniră în chiotele celor mari, le păru că trec amețitor prin ceva fierbinte, așa le tăia obrajii curentul ce-l făcea sania, despicând fulgerător aerul.”(Ion Agârbiceanu – La săniuș) l „— Neghiniță, de ce-l bat pe ăla, de răcnește ca din gură de șarpe?” (Barbu Delavrancea – Neghiniță)

33 scriem ce-l OBSERVĂ!

l „Atunci Făt‑Frumos își luă ziua bună de la părinți, ca să se ducă să se bată el singur cu oștile împăratului ce-l dușmănea pe tată‑său.” (Mihai Eminescu – Făt‑Frumos‑din‑Lacrimă) l „Nu mai stătu pe gânduri și cu un cosor ce-l avea la cingătoare, prinse să sape, să vadă adâncimea șipotului de aur în trupul pământului.”

(Călin Gruia – Izvorul fermecat) l „Căci darul pe care îl va avea el va fi înțelepciunea, ce l va face plăcut semenilor săi.” (Charles Perrault – Riquet cel Moțat)

Scriem ce l cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se ros tesc într‑o silabă: ce (pronume) și îl (pronume personal), de la care lipsește vocala î. (Ce-l întrebi? Ce îl întrebi?) REŢINE!

Taie forma scrisă greşit: l „— Tată, eu n‑oi pute merge, că, după cum vezi, am tare multe trebi pe capul meu și numai cu un argătel cel/ce-l am de‑abia le pot dovedi.”

(Frații Grimm – Albă‑ca‑Zăpada) cel/ce-l

l „Dar când cel/ce-l de‑al șaptelea se apropie de pătucul său, dete cu ochii de Albă‑ca‑Zăpada care dormea în el adâncită în somn.”

34 EXERSEAZĂ!

(Ion Creangă – Povestea lui Stan Pățitul) l „— Ei, acuma și tu! zi că nu știe; parcă el o să fie cel/ce-l dintâi și cel/ce-l de pe urmă care să treacă fără să știe […].”

(Ion Luca Caragiale – Lanțul slăbiciunilor)

Alexandrescu – Şoarecele și pisica) l „Cel de‑al doilea este copilul natural al Păunii văduvei, menajera care trăiește cu lucrul pe la case boierești.” (Ion Luca Caragiale – Premiul întâi) l „Când era însă pe la scăpătatul soarelui, ajunse și el la împăratul ce-l trimisese.”

(Petre Ispirescu – Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei)

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Mă opresc în fața statuiei lui Ştefan cel Mare.” (Alexandru Vlahuță – Valea Prutului) „Tresare sărmana doamnă: i se frânge inima de durere și de milă, că‑i fiul ei cel care‑i vorbește; ci cugetă că‑i româncă și fiul ei e cel mai slăvit voievod al țării, și, năbușindu‑și plânsul ce sta s‑o podidească, îl roagă frumos să plece‑ndărăt(Alexandru[…].”Vlahuță – În munții Neamțului) „Cotoiul cel smerit E omul ipocrit.”(Grigore

l „—

35 3

Completează în locul punctelor cu cel ori ce-l: „Feciorul …… de împărat merse la frații săi, le spuse cum și ce și, acum de‑a treia oară, porni feciorul de împărat, …… mai tânăr fecior de împărat.” Slavici – Ileana cea șireată) „Numai atâta că moșneagul a rămas pleșuv și spetit, de mult …… netezise baba pe cap și de cercat în spatele lui cu cociorva, dacă‑i copt mălaiul.” (Ion Creangă – Fata babei și fata moșneagului) „Şi cu toate acestea, …… de‑al treilea prieten îl iubea și îi era credin cios și devotat.” (Poveste populară – Cei trei prieteni) „ …… mai mare luă moara, …… mijlociu măgarul, iar …… mic nu luă decât motanul.”(Charles Perrault – Jupân Motan sau Motanul‑Încălțat) De răpit nu mă poți răpi până ce nu‑i ave un cal asemene cu acela …… are tatăl meu pentru c‑acela are două inimi […].” Eminescu – Făt‑Frumos‑din‑Lacrimă) „Spusese că va fi soldat de se va arăta nevoie; se dovedise …… dintâi soldat al țării.” Petrescu – Cei trei regi) Scrie enunțuri după modelul dat: Gândul ce-l frământă este cel mai bun.

(Mihai

(Cezar

(Ioan

cea/ce-a

l „Sănătatea e cea mai bună avuție.” (Proverb) l „— Eu am două fete, spune o mamă. Cea mare, Rodica, cea mică, Ileana.” (Mihai Stoian – Harababurici) l „— Oglindă din perete, oglinjoară, Cine e cea mai frumoasă din țară?” (Frații Grimm – Albă‑ca‑Zăpada) l „Spusese atunci că va împărtăși cu țara soarta cea bună și soarta cea rea.” (Cezar Petrescu – Cei trei regi) Scriem cea într‑un singur cuvânt în cazurile: cea harnică, cea mai harnică, cea de‑a treia etc. Acest cuvânt poate exprima și un strigăt cu care se mână boii spre dreapta (cea!). REŢINE!

l „Căzuse cea dintâi brumă a toamnei.” (Alexis Steiner – Când doi se ceartă)

l „Cea mai bună filosofie e cea care muncește tăcută un colț de ogor.” (Nicolae Iorga – Cugetări)

l „A mai fost apoi necăjită pentru că i s‑a spart urciorul cu apa cea minunată.” (Ioan Slavici – Zâna‑Zorilor)

l „Dar niciuna dintre ele nu era atât de curioasă precum era cea mai mică, adică tocmai cea care trebuia să mai aștepte atâta.” (Hans Christian Andersen – Prințesa mării)

36 scriem cea OBSERVĂ!

l „— Asta care a venit acuma e cea mai frumoasă!” (Hans Christian Andersen – Rățușca cea urâtă)

Scriem ce a cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: ce (pronume) și a, care ajută la formarea tim pului trecut al verbelor (ce-a zis, ce-a făcut) sau a construcțiilor de tipul ce-a zice, ce-a face etc. REŢINE!

37 scriem ce-a OBSERVĂ! „— Doamne, fă ca acest izvor să fie ce-a fost mai înainte.” (Mihai Eminescu – Făt‑Frumos din Lacrimă) „— Ce-a fost astă‑primăvară? întrebă copila.” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată) „… biata noră care de‑abie ațipise, de voie, de nevoie, trebui să se scoale, să sărute mâna soacrei și să‑i arate ce-a lucrat. Încet‑încet, nora s‑a dat la brazdă, și baba era mulțumită cu alegerea ce-a făcut.” (Ion Creangă – Soacra cu trei nurori) l „Şi ce-a făcut el, ce-a dres, că fetei și lui Ipate au început a li sfârâi inima unul după(Ionaltul.”Creangă – Povestea lui Stan Pățitul) l „Atunci boierul spuse omului că ține copacul în sus «până ce-a veni Păcală de‑acasă cu păcălitorul, să ne păcălească».” (Povestiri populare – Boierul și Păcală) l „El pare o navă fermecată Ce a ancorat aici, sub …………………………………munte, ” (George Topîrceanu – Pastel) l „Un regiment întreg, de milă, A plâns de ce a văzut atunci.” (George Coșbuc – Povestea căprarului)

38 EXERSEAZĂ!

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Şi după ce a venit el rușinat de la ispașă, mi‑a tras o chelfăneală ca aceea zicând: — Na! satură‑te de cireșe!” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie) l „Şi, sărind pe‑o buturugă, Am venit la voi în fugă Să vă spun ce-a fost!” (George Coșbuc – Nunta în codru) l „A fost odinioară un împărat care avea trei fete, dintre care cea mai mare era frumoasă, cea mijlocie mai frumoasă, iar cea mai tânără, Ileana, atâta de frumoasă, încât și Sfântul Soare se oprea în cale, ca s‑o vadă și să se desfăteze de frumusețea ei.”

(Ion Creangă – Amintiri din copilărie) l „Vrei să știi cea/ce a mai fost? A fost prăpăd și jale.”

(Ioan Slavici – Ileana cea șireată) l „Ce-a fi pățit tovarășul meu sub lopata brutarului, nu știu, dar cât pentru mine, îmi aduc aminte că, lipsit de Porojan, îmi părea că eram o ființă fără umbră.”(Vasile Alecsandri – Porojan) l „Dacă la început toți erau curioși să o vadă pe cea/ce-a frumoasă, apoi nu știau cum să o ocolească după ce deschidea gura să vorbească. În schimb, se grăbeau să o asculte pe cea/ce a mica …… .”

(Ion Pas – Puișorul și vulpea) cea/ce-a

2 Taie forma scrisă greşit: l „Așa eram eu la vârsta cea/ce a fericită, și așa cred că au fost toți co piii, de când îi lumea asta și pământul, măcar să zică cine cea/ce-a zice.

(Charles Perrault – Riquet cel Moțat)

3 Completează în locul punctelor cu cea ori ce-a: l „Orice mamă e anume …… mai scumpă de pe lume.” (Nichita Stănescu – Mama) „Ar fi prea trist să povestim …… îndurat și prin câte a trecut rățușca în iarna aceea.” (Hans Christian Andersen – Rățușca cea urâtă) „Duceți‑vă și voi în lumea largă – le‑a spus crăiasa …… hapsână; zburați ca niște păsări fără glas!” (Hans Christian Andersen – Lebedele) „Râse vulpea: — Fii pe pace, …… scris Creangă nu se‑ntoarce!” (Horia Gane – Ursul păcălit de vulpe) „De supărată …… fost de nărozia lui Păcală, îi dădu drumul să plece în lume […].” (Repovestire de Ioana Ricus‑Andrei – Păcală și nevastă‑sa) Scrie enunțuri după modelul dat: A stat ce-a stat, apoi a plecat cea dintâi.

39 l „Paznicii de sus pricepură că trebuie să tragă frânghia. Se puseră la vârtejuri și scoaseră pe fata cea/ce a mare cu mărul ei de aramă […]. Lăsară din nou frânghia și scoaseră și pe fata cea/ce a mijlocie cu mărul ei cel de argint […]. Mai lăsară frânghia și scoaseră și pe fata cea/ce a mică […].”

(Petre Ispirescu – Prâslea‑cel‑Voinic și merele de aur) l „Cea/Ce-a văzut? Doi copilași, feți‑frumoși cu părul de aur și cu stea în frunte, unul ca și celălalt […].” (Ioan Slavici – Doi feți cu stea în frunte)

cei/ce-i

l „Dar în clipa aceea se și auziră niște detunături și cei doi rățoi căzură morți în apă.” (Hans Christian Andersen – Puiul de rață cel urât) l „Adevărul este că Oltul întâlnește acum cei mai frumoși oameni ce s‑au ivit vreodată pe malurile lui.” (Geo Bogza – Cartea Oltului) l „În zori, cei șapte voinici sunau din corn pe Munții Moldovei.” (Alexandru Vlahuță – Ştefan cel Mare și Vrâncioaia) l „În Istanbul, cei cinci Brâncoveni au fost închiși în închisoarea celor Şapte Turnuri.” (Dumitru Almaș – Durerosul sfârșit al lui Constantin Brâncoveanu) l „Zic, și ei decid biruri pe români, De la cei mai tineri pân’ la cei bătrâni.” (Dimitrie Bolintineanu – Doamna lui Neagoe) l „Cei goi, cei flămânzi, cei din marginea orașului, cei orfani, cei umi liți, cei bătuți – la coșniță. Ne alegea doi‑doi.” (Barbu Delavrancea – Domnul Vucea) l „Unii ziceau că au dreptate frații cei mari, alții țineau cu cel mic.” (Alexandru Mitru – Trei popândăi) l „Își lăsă soția și pe cei doi copii în grija reginei, mama sa.”

(Charles Perrault – Frumoasa din pădurea adormită) Scriem cei într‑un singur cuvânt în cazurile: cei mari, cei doi, cei de acolo, cei ce muncesc etc. REŢINE!

40 scriem cei OBSERVĂ!

41 scriem ce-i OBSERVĂ! l „Din codru rupi o rămurea, Ce-i pasă codrului de ea! Ce-i pasă unei lumi întregi De moartea(Georgemea!”Coșbuc – Moartea lui Fulger) l „De pe turn – ce-i el de vină? –Aurul tu ni‑l despoi; De pe ape iei apoi Ce-i argint și ce-i lumină! Codrii, tu de ciudă plină, Ni‑i lași goi.”(George Coșbuc – Seara) l „Iar înțelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea a pricepe omul ce-i bine și ce-i rău.”(IonCreangă – Amintiri din copilărie) l „Ce i pe tine și nu‑l (Ghicitoaresimți?”–Numele) l „Eu cred că tot ce i a mămucăi e ș‑al nostru, și ce i al nostru e ș‑al ei.” (Ion Creangă – Soacra cu trei nurori) l „— Rămâi aici în astă‑noapte, ca să văd ce i de făcut.” (Ion Creangă – Povestea lui Harap‑Alb) Scriem ce i cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se ros tesc într‑o silabă: ce (pronume) și îi (pronume personal) sau îi în loc de este, de la care lipsește vocala î. Exemple: Ce-i dai? (Ce îi dai?); Ce-i acesta? (Ce este acesta?) REŢINE!

Andersen

Explică

1 oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „El, măgulit de această cuvântare, Voi să dovedească ce-i în stare.” (Jean de la Fontaine – Corbul și vulpea) „Ce-i drept, avea ce învăța!” (Mircea Sântimbreanu – Cine‑i mai mare) „Se despărțeau în două cete: cei din ceata lui Ştefan erau mol dovenii, cei din ceata a doua erau tătarii, în frunte cu puiul de răze ș Mitruț.” (Eusebiu Camilar – Stejarul din Borzești) „Cât sunt de frumoși copiii Cei Cățelușul șchiop) „Ce-i mai rău și ce-i mai bun Pentru omul cel (Ghicitoarenebun?”– Limba) Taie forma scrisă greşit: l „Fetița făcu tot cei/ce-i ceru bătrâna cârtiță, în schimb avea un adă post și era mulțumită.”(HansChristian – Povestea Pitulicei) „Vorbirea aceasta i‑a cam pus în încurcătură pe cei/ce -i trei jandarmi.” (Dumitru Almaș – Nicolae Bălcescu, prietenul poporului) „Stă pe loc acum să vadă Şi ea cei/ce-i.”(George Coșbuc – Iarna pe uliță) „Maiorul Ene lovea cu sabia pe toți cei/ce i cei/ce i stăteau în cale.” (Dumitru Almaș – Brancardiera de la Rahova) cei/ce-i

42 EXERSEAZĂ!

……………………………”cuminți(ElenaFarago–

43 l „De ce să‑ntrebi viața cei/ce i? Așa se‑ntreabă mișei. Cei/Ce-i buni n‑au vreme de gândit La moarte și la tânguit, Căci plânsu‑i de nebuni scornit Şi de femei!” (George Coșbuc – Moartea lui Fulger) l „Învață, Măria‑Ta, că cei/ce-i mai mici sunt cei/ce-i mai mari.” (Barbu Delavrancea – Neghiniță) 3 Completează în locul punctelor cu cei ori ce-i: l „Când se dezmeticiră porumbeii și se întrebară …… de făcut, era prea târziu.” (Lev Tolstoi – Eretele și porumbeii) l „— Despre …… vorba, stăpâne?” (Jules Verne – Castelul din Carpați) l „Apoi, […], au îngropat, după cuviință, pe …… trei uciși din porunca grofului.” (Dumitru Almaș – Fata din Dealul Feleacului) l „Trăiesc acei ce vreau să lupte, Iar …… fricoși se plâng și mor.” (Alexandru Davila – Lupta vieții) l „ — …… acolo? …… acolo? Vreau să văd, țipa Corina, țopăind în fața ușii.” (Sultana Craia – Crocobaurii) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: Cei mici nu știu ce-i bine și ce-i rău.

44 sar/s-ar scriem sar OBSERVĂ! l „Dar nu merg pe drum, de rușine să nu întâlnesc vrun om, ci sar în grădină la Costache și merg tupiluș prin păpușoi […].” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie) l „Străcurați prin plumbi și săbii, dorobanții drum deschid Inimoși s‑azvârl prin șanțuri și de‑a valma sar pe zid.” (George Coșbuc – Dorobanțul) l „— Mamițoo! mam’maree! tantii! — Ce e? Ce e? sar cucoanele.” (Ion Luca Caragiale – D‑l Goe) l „Ne văd păgânii, sar pe zid Potop de foc spre noi …………………………………”deschid(GeorgeCoșbuc–Coloana de atac) l „«Eu! Eu!» și odată se burzuluiește la frunzele moarte, ca un om rău la copii, de sar și se reașază pe crengi ca la carte și, mai ales, cu toatele vii.” (Horia Gane – Daniel) l „Aleargă, sar în cale‑i și‑i zic: Bine‑ai sosit!” (Vasile Alecsandri – Oaspeții primăverii) Scriem sar într‑un singur cuvânt, deoarece arată o acțiune. Scriem: sar coarda, sar în apă, sar în ajutor, sar de la o idee la alta, sar de gât (îmbrățișez), îi sar în cap (îl cert), sar peste cal (exagerez), sar înainte (întâmpin), sar în ochi (sunt evident), sar în aer (în urma unei explozii) etc. REŢINE!

45 scriem s-ar OBSERVĂ!

l „O pagină sfântă mi se lămurește ca și cum toate câte‑au fost s-ar smulge pentru o clipă din umbrele trecutului ș‑ar îmbrăca din nou viața de atunci.”(Alexandru Vlahuță – În Munții Neamțului) l „E ca și cum n‑ai fi trăit, Şi ți‑ai pierdut o zi din viață, Şi soarele s-ar fi oprit, Căzut în somn de (Demostenedimineață.”Botez – Îndemn) l „Dă‑mi, Doamne, noroc! grăi Stan, și plecă spre stână, pentru ca să vadă dacă cu chip și chibzuială nu s-ar putea face vro treabă.” (Horia Gane – Daniel) l „Cenușăresei îi păru bine că primise răspunsul așteptat, altfel ce s-ar fi făcut?” (Charles Perrault – Cenușăreasa) Scriem s-ar, cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se ros tesc într‑o silabă (se, de la care lipsește vocala e și ar, care ajută la for marea construcțiilor de tipul: s-ar duce, s-ar fi dus, s-ar plimba, s-ar fi plimbat etc.). Ele sunt însoțite de cuvinte care exprimă acțiuni. REŢINE!

l „Toate casele din sat par mai mici – ca și când s-ar fi cufundat și au căzut într‑un somn adânc sub acoperișurile grele de zăpadă, cu strași nile mai aproape de pământ.” (Ion Agârbiceanu – La săniuș)

l „Se spune că acel uncheș s-ar fi aflat, cu zeci și zeci de ani în urmă, gornic, adică pădurar, tot în acele locuri.” (Mihail Sadoveanu – Raiul)

2 Taie forma scrisă greşit: l „Dar sar/s-ar putea să mor și acolo să nu pot trece.” (Mihail Sadoveanu – Raiul)

EXERSEAZĂ!

l „Sărim și noi, și turcii sar, Şi‑i moarte‑n șanț, e vai ș‑amar.” (George Coșbuc – Coloana de atac)

l „Şi nemaiputând suferi foamea, încep a mărnăi printre gard: «Mămucă, iacătă‑mă‑s!» Ş‑odată sar/s ar în ogradă, mă înfățișez dinaintea mamei, așa chipeș cum eram […].”

(Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

l „S-ar fi dus, zic unii, să‑l caute pe rege și să‑i spună că, dacă vrea, ea poate să aducă vești de la acea armată înainte de sfârșitul zilei.” (Charles Perrault – Degețel)

l „Dacă tânărul cel leneș s-ar fi sculat și ar fi pornit‑o alergând, este sigur că ar fi ajuns la timp la palatul norocului.” (Nicolae Batzaria – Palatul norocului)

l „Dar poate și alta mai tânără în locul ei nu sar/s ar fi descurcat mai ușor între atâta puzderie de copii!” (Ion Agârbiceanu – Bunica Safta) l „Mai frățească împărțeală nici că sar/s ar fi putut.” (Ioan Slavici – Petrea prostul)

l „Alta sar/s-ar fi răzbunat, dar Cenușăreasa era bună la suflet și le pieptăna cu drag cât mai frumos.” (Charles Perrault – Cenușăreasa) sar/s-ar

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Ei se întoarseră deci acasă după merinde, deși defel nu s ar fi învoit cu aceea ca Stan să împlinească anul mergând în urma buzduganului.” (Ioan Slavici – Stan Bolovan)

47 3 Completează în locul punctelor cu sar ori s-ar: l „Iar copilașii veseli, cu peptul dezgolit, Aleargă, …… în cale‑i și‑i zic: Bine‑ai sosit!” (Vasile Alecsandri – Oaspeții primăverii) l „A fost ce‑a fost, dacă n‑ar fi fost, nici nu …… povesti.” (Ioan Slavici – Doi feți cu stea în frunte) l „Iată vine nunta‑ntreagă – vornicel e‑un greierel, îi …… purici înainte cu potcoave de oțel;” (Mihai Eminescu – Călin – file din poveste) l „Niciun oscior din el nu …… mai fi ales.” (Irimie Străuț – Laudă‑goală) l „Sunt copii. Cu multe sănii, De pe coastă vin țipând Şi se‑mping și …… râzând; Prin zăpadă fac Vrând‑nevrând.”mătănii(GeorgeCoșbuc – Iarna pe uliță) l „A fost odată, că de n‑ar fi fost nu …… povesti și acum.” (Emilia Milicescu – Povestiri populare românești) 4 După modelul dat, continuă coloanele începute: sar coarda s-ar duce s-ar fi dus ____________________________________________________ 5 Scrie enunțuri după modelul dat: Ora viitoare s-ar putea să sar mai mult.

Aici iau este un singur cuvânt și se scrie fără cratimă. Este verbul a lua când arată o acțiune pe care o face persoana care vorbește (eu iau, eu să iau) sau persoanele despre care se vorbește (ei iau, ei se iau).

l „Ei se bat în spade – spadele se frâng; Şi se iau la brațe – se smucesc, se strâng.” (Dimitrie Bolintineanu – Preda Buzescu)

REŢINE!

l „— […] Când m‑ai gonit de la dumneata, mi‑ai dat voie să iau din casa dumitale ce mi‑o fi mai drag.”

iau/i-au scriem iau OBSERVĂ!

(Mihai Eminescu – Călin‑Nebunul)

(Petre Ispirescu – Fata săracului cea isteață)

l „— Să iau și perechea asta? Dar pentru ce?” (N. Calma – Pantofii roșii)

l „Copiii fac larmă, râd, se iau la trântă; Pe creangă vesel un florinte‑mi cântă.” (Şt.O. Iosif – Farniente)

l „Vulpoii o iau la goană și fug de le scapără călcâiele.” (Ion Istrati – Oul năzdrăvan)

l „— Încotro cu noaptea‑n cap? La oraș să‑mi iau un (Grigorebrad.”Vieru– Iată vine Anul Nou) l „Așa‑mi vine când și când Să mă iau pe drum plângând.”

Scriem i au folosind cratima, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: i (pronume personal) și au, care ajută la for marea timpului trecut al verbelor. REŢINE!

l „Şi mai la vale, vulpea se tăvălește, moare, Oftând după curcanii ce încă i au scăpat!” (Grigore Alexandrescu – Dreptatea leului)

49 scriem i-au OBSERVĂ!

l „Cum au ajuns țăranii la Iași, boierii au pus mână de la mână de i-au ferchezuit frumos și i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe și cușme nouă de se mirau țăranii ce berechet i‑a găsit.” (Ion Creangă – Moș Ion Roată și Unirea)

l „Şi, în goana mare, i-au pornit spre palatul sultanului din Istanbul […]. Acolo i-au schingiuit îngrozitor.” (Dumitru Almaș – Durerosul sfârșit al lui Constantin Brâncoveanu)

l „Odată i au rupt o ureche de bumbac.” (Tudor Arghezi – Hoțul)

l „Şi bietului pașă dreptate i-au dat, Căci vodă ghiaurul în toți a băgat O groază(Georgenebună.”Coșbuc – Pașa Hassan)

l „Şi chiar sub ochii lui Ulise, neputincios stând pe catarg, uriașii au sărit îndată, au sfărâmat corăbiile, și pe ahei i-au tras în țeapă. S‑au dus acasă și i-au fript. Şi i-au mâncat numaidecât, puși în frigare, ca pe miei.” (Alexandru Mitru – Pățaniile lui Ulise)

Preda Buzescu) vorbind așa de răspicat, ofițerii din gardă iau/i-au îngă duit să intre în sala cea mare […].” (Dumitru Almaș – Cuza Vodă și Sultanul) iau/i-au

50 EXERSEAZĂ! 1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Aducând Făt‑Frumos acest răspuns, vracii i-au dat un foarfece și l‑au sfătuit să taie în ascuns o șuviță din părul de aur.” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată) l „Puii i-au strigat în cor: Nu te fă, că n‑ai(Grigoremotor.”Vieru – Hultanul) l „Doi cocoși se iau la sfadă Nu știu din ce(Georgecauză.”Topîrceanu – Primăvara) l „Unii‑l iau grăbit la vale, Alții‑n glumă parte‑i (Georgețin.”Coșbuc – Iarna pe uliță) l „— Şi acum ia puțină cafea, —……………………………………Bill.Sănumămișcdeaicidacă iau!” (Jack London – Colț Alb) 2 Taie forma scrisă greşit: l „La miezul nopții iaca și hoții cu fata de împărat, iau/i-au pus capul pe prag și hârști! Şi cum or fi dat ei, că iau/i-au tăiat și‑un deget.” (Alexandru Vlahuță – Din alte vremi) l „Ei descălecară atunci amândoi, Şi se iau/i-au la luptă ca doi juni ……………………………………”eroi,(DimitrieBolintineanu–

l „Auzindu‑l

munte.

din

arătat și …… spus cum și ce fel era stofa care nu se vedea nicăieri.” (Hans Christian Andersen – Hainele cele noi ale împăratului) l „— Ei, hai, dacă până‑ntr‑un ceas ești în stare să‑mi

două străchini cu linte, să știi că te …… și pe tine!” (Frații Grimm – Cenușăreasa) l „Ce‑or fi făcând ei – acum în pădure? Vai, Doamne, poate că …… și mâncat lupii!”(Charles Perrault – Degețel) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: Părinții i-au promis că‑l iau

51 l „Mă iau/i au după fir și ce să văz?” (Ioan Al. Brătescu‑Voinești – Privighetoarea) l „Cu acorduri lungi de liră Iau/I au răspuns(Georgefânețele.”Topîrceanu – Rapsodii de toamnă) 3 Completează în locul punctelor cu iau ori i-au: l „— Vezi, Patrocle, dacă nu le dai pace, ele te mușcă. Stai cuminte, să ți le …… de pe bot și să le dau drumul în iarbă.” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată) l „Oamenii …… împlinit voia lăsându‑l să plece.” (Dumitru Almaș – Toți românii cântă Hora Unirii) l „Vin copii pe‑ogorul lung și îl …… cu ei;” (Nicolae Labiș – Vara) l „Avea și dânsul trei feciori, Şi …… plecat toți trei deodată La tabără, sărmanul(Georgetată.”Coșbuc – Trei, Doamne, și toți trei)

l „— Ce ziceți? Frumoasă stofă, nu? I‑au întrebat cei doi pehlivani și …… alegi cenușă la

l „Din osturi bate crivăț, și plaiul alb al țării Greu scapără de (Georgeger.”Coșbuc – Străjerul) „Dar al vostru sânge ce mi se tânjește, Îl plătea cu lacrimi cel ce vă vorbește.” (Dimitrie Bolintineanu – Țepeș și solii) l „Aude prin noapte Şi bine‑nțelege Al oştilor vuiet Din norduri pornite.”(George Coșbuc – Toamna) l „Al meu e cântul ce‑n pustie Neputincioasa jale‑și (Octavianplânge.”Goga–Plugarii) l „Aflară al doilea, și mai târziu al treilea pește.” (Ioan Slavici – Peștele pe brazdă) Aici al este un singur cuvânt și se scrie fără cratimă pentru că este așezat înaintea unui substantiv (al elevului), a unui pronume (al lui, al meu, al nostru) sau intră în componența numeralelor care arată ordinea obiectelor (al treilea). REŢINE!

l „Se scoborî ușor și se așeză pe vârful unei stânci ce țâșnea în sus, goală, din stratul gros de mușchi al muntelui.” (Emil Gârleanu – Vulturul)

l „Când află mama băiatului adevărul, se supără foc. Întâi că băiatul întârziase, și, în al doilea rând, pentru că mințise.” (Valentina Aleksandrovna Oseeva – Ce e mai ușor?)

52 al/a-l scriem al OBSERVĂ!

53 scriem a-l OBSERVĂ!

(Ion Creangă – Povestea lui Harap‑Alb)

l „Giustino, și el, se jura că nu i‑e foame deloc ș‑o rugă să mănânce numai ea. Sfârșiră prin a-l rupe în două.”

(Ioan Al. Brătescu‑Voinești – Nicușor) l „— …Îi voi da însă darul de a-l înfrumuseța pe cel pe care‑l va iubi cel mai mult.”

l „Nu‑i vorbă, și ea fura cu ochii, din când în când, pe Harap‑Alb, și în inima ei parcă se petrecea nu știu ce … poate vreun dor ascuns, care nu‑i venea a-l spune.”

l „Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma.” (Mihai Eminescu – Cu mâine zilele‑ți adăogi…) l „El știe c‑ai priceput prea târziu de ce‑ți ieșise copilul înainte și că te‑ai căit de a l fi gonit cu asprime.”

l „Căci vrând a-l întâlni, pe deal sau pe câmpii, El fuge parc‑ar fi gonit de vijelii.” (Grigore Alexandrescu – Iepurele, ogarul și copoiul)

l „Vru să-l piarză cu orice chip și, neîndrăznind a-l prigoni de față, trimise ucigași spre a-l prinde și a-l duce la București, sau a-l ucide în taină.”

(Nicolae Bălcescu – Românii supt Mihai‑Voievod Viteazul)

(Charles Perrault – Riquet cel Moțat) Scriem a-l cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se ros tesc într‑o silabă: a, care însoțește verbele când denumesc numele acțiunii (a citi, a privi) și l (pronume personal). REŢINE!

(Alexandru Vlahuță – De‑a baba‑oarba)

54 EXERSEAZĂ! 1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Într‑adevăr, regele nu pierdu prilejul să‑i întrebe pe cosași al cui era câmpul pe care lucrau. — E al domnului de Carabas, spuseră ei în cor, căci amenințarea Motanului îi înfricoșase.”(CharlesPerrault – Jupân Motan sau Motanul‑Încălțat) l „— Cuconiță, vorbi ea delicat, domnul locotenent Micuș Lazăr în treabă dacă binevoiți a-l primi.” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată) l „Al doilea urmă: — Cine a mâncat din talerul meu? Al treilea: — Cine a mușcat din pâinișoara mea? Al şaptelea întrebă și el: — Cine a băut din cupa mea?” (Frații Grimm – Albă‑ca‑Zăpada) l „Locul lui este în ștreang. Că tot înșelând, s‑ar putea să‑i vină în minte a l vinde și pe voievod dușmanilor.” (Dumitru Almaș – Matei Vodă Basarab și căpitanul din straja Curții Domnești)

2 Taie forma scrisă greşit: l „Sunt doi acei ce sufer al/a l iernilor înfrunt Şi‑a morții lor(Georgeosândă.”Coșbuc – Străjerul) l „Drept în creștet o sărută pe al/a l ei păr de aur moale.” (Mihai Eminescu – Călin [File din poveste]) „De jur împrejurul ogoarelor și al/a-l pășunilor erau păduri mari și în mijlocul pădurilor, heleșteie adânci.” (Hans Christian Andersen – Rățușca cea urâtă) al/a-l

55 l „Când se mai afla câte unul nemernic ori nefericit, înșela ori lua mită, îl dojenea aspru și căuta al/a-l pune pe calea cea bună.” (Dumitru Almaș – Întâmplări de pomină văzute din Turnul Chindiei) l „Tată‑său […] se duse numaidecât prin sat și dete gură la toți megie șii ca […] ei să se adune toți, ca să facă rugăciune pentru fiul său, spre al/a-l scăpa de duhurile cele rele.” (Petre Ispirescu – Voinicul cel cu cartea în mână născut) 3 Completează în locul punctelor cu al ori a-l: l „Dar tiranul braț …… tău Face totul ca s‑o cheme, Rău îngrămădind pe rău.” (George Coșbuc – Pentru libertate) l „Așezat pe un butuc, sub stejarul cel rămuros, Ştefăniță a prins …… judeca strașnic(Eusebiu[…].” Camilar – Stejarul din Borzești) l „Tăcutul crai …… nopții reci Umbrind Se‑nalță‑npotecizări.”(Şt.O. Iosif – Doina) l „Dar fiind el cel mai mare, norocul său; trebuie să căutăm …… zbu‑ rătăci, căci nu se știu zilele omului!” 4 Scrie enunțuri după modelul dat: Adrian îl împrumută pe al meu pentru a l studia.

(George Coșbuc –

a avea

Ai mei pierduți sunt, pașă,

Lui Eminescu) „ toți!” El‑Zorab un singur cuvânt și se scrie fără cratimă. Este verbul , sau însoțește substantive (ai fratelui) sau pronume (ai ei, ai mei, ai tuturor, ai fiecăruia). De asemenea, ajută la formarea timpului trecut al verbelor (ai reuşit), a formei populare a timpului viitor (ai să câştigi) sau a construcțiilor de tipul: ai privi, ai încerca, ai desena etc.

56 ai/a-i scriem ai OBSERVĂ! l „— […] Dar te sfătuiesc, ca un tată ce‑ți sunt, că, orișiunde te‑i duce, să fii supusă, blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o […].” (Ion Creangă – Fata babei și fata moșneagului) l „— Frumoasă moștenire ai! spuse regele marchizului de Carabas.” (Charles Perrault – Jupân Motan sau Motanul‑Încălțat) l „Dară brațu‑acesta este sângerat, Însă‑ai țărei dușmani nu l‑au cumpărat.” (Dimitrie Bolintineanu – Țepeș și solii) l „Tu ai ș‑acum comoara‑ntreagă Ce‑n suflet pururi ai avut.” (Mihai Eminescu – Cu mâine zilele‑ți adaogi…) l „— Ştii că ai dreptate dumneata?… Așa e!” (Ion Luca Caragiale – Triumful talentului) l „Şi cât de fără de păsare Ai fi privit atunci la ……………………………………”toate(AlexandruVlahuță–

) Aici ai este

REŢINE!

l „— Eu cred că este motanul‑roșcovanul care umblă noaptea prin cuiburile păsărilor pentru a-i mânca pe bieții puișori golași, a adăugat Cristina.” (Victor Sandu – Prințesa mofturoasă)

l „Atunci se învoiră a-i da o oaie să lucreze numai Prâslea singur, și pe fiecare noapte să‑i dea câte o trăistuță de alune și câte un pahar de vin bun.” (Petre Ispirescu – Prâslea‑cel‑Voinic și merele de aur)

l „Vrând, nevrând, domnul fu silit a se îmblânzi și a-i dărui viața.” (Nicolae Bălcescu – Românii supt Mihai‑Voievod Viteazul)

57 scriem a-i OBSERVĂ!

l „Şi lumea se grăbi a i da de nimic ghicitorile.” (Barbu Şt. Delavrancea – Fata moșului)

l „Şi noroc de vărăticence, care au știut a-i dămoli luându‑i cu binișorul, și a-i face să‑și bage săbiile în teacă, spuindu‑le că cei ce scot sabia, de sabie vor peri!”(Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

Scriem a i folosind cratima, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: a, care însoțește verbele când denumesc numele acțiunii (a întâmpina, a felicita), și i (pronume personal). Nu confunda: ai duce (ai duce apă cățelului?) cu a-i duce (ei, lui) sau a-i duce (pe ei).

REŢINE!

l „Ar fi greu păcat de a i fi alungat în vremuri grele.” (Ioan Slavici – Băiat sărac și horopsit)

l „Nu trecu multă vreme și prinse a-i potrivi puricelui potcoavele.” (Călin Gruia – Izvorul fermecat)

l „Tu, iarbă, tot ai mamă? De ai – de bună samă: Atunci când înverzești, De ea îți amintești.”(Grigore Vieru – Tu, iarbă, tot ai mamă?)

Taie forma scrisă greşit: l „Ai/a-i fulgere‑n cer, tu, cel mare și sfânt, Şi‑nchide‑mi cu fulgerul gura.”

(George Coșbuc – Poetul)

(Nicolae Iorga – Ziua lui Mihai Viteazul în 1916)

l „Frați buni ai/a-i frunzelor din codru, Copii ai/a-i mândrei bolți albastre, Sfințiți cu roua suferinții Țărâna plaiurilor(Octaviannoastre!”Goga – Plugarii)

58 ai/a-i EXERSEAZĂ! 1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Ce duh ai și ce putere Să‑mpletești ceară cu Pe‑ntuneric……………………………………miere,făr’săștii, Ai făcut ……………………………………”bijuterii,(TudorArghezi–Fetica) l „— […] Un sat întreg n‑ar fi pus oare mână de la mână, ca să poată face dintr‑însul ceva? Dar ai pe cine ajuta?” (Ion Creangă – Povestea unui om leneș) l „L‑am înțeles în mândria lui bărbătească de a fi răpus pe dușman și de a-i fi smuls acel Ardeal pe care îl credea legat pentru vecie de steagul său biruitor.”

59 l „Gândul de ai/a i ușura sarcina, de a‑mi câștiga singur hrana și îm brăcămintea, […] gândul acesta îl nutream de mai bine de un an.” (Panait Istrati – Primii pași spre luptă. La stăpân) l „Dacă știu cum ai/a-i ieșit, Tot rămân nedumerit! M‑am prostit cât m‑am uitat! Nu pricep cum ai/a-i (Constanțaintrat!”Buzea – Înțelegi că nu‑nțeleg?) 3 Completează în locul punctelor cu ai ori a-i: l „— Ce brațe mari ……, bunicuțo!” (Charles Perrault – Scufița‑Roșie) l „Avram Iancu și …… lui au înțeles semnalul.” (Dumitru Almaș – Fata din Dealul Feleacului) l „— Cum …… ajuns aici, fată frumoasă? a întrebat‑o el.” (Hans Christian Andersen – Lebedele) l „— Bună ziua, tușică dragă, da’ ce …… matale de vânzare?” (Frații Grimm – Albă‑ca‑Zăpada) 4 Grupează pe coloane, după model, cuvintele: ai scris, ai colegilor, a-i scrie, a-i aştepta, ai patriei, ai bunicului, ai aşteptat, a-i felicita, ai oamenilor, ai felicitat, a-i colinda, ai colindat. ai colegilor ai scris a-i scrie ______________________________________________________ 5 Scrie enunțuri după modelul dat: Fiind ai bunicului, nepoții s‑au grăbit a-i duce ochelarii.

Aici mie este un singur cuvânt și se scrie fără cratimă. El poate fi pronume personal, când se referă la persoana care vorbește, poate exprima numărul o mie, care se află între 999 și 1001. REŢINE!

l „— Mie cartea asta îmi place, spuse șoarecele continuând s‑o roadă.” (Eduard Jurist – … Şi Dumnezeu a creat umorul!)

mie/mi-e

l „De‑ar ști mama! Vai, să știe Ce‑i fac azi, mi‑ar da ea mie!” (George Coșbuc – La oglindă)

l „Era pestriță ca o coadă de păun și părea să aibă o mie de ochi, dar fiecare ochi nu era decât țeava unei puști.” (Hans Christian Andersen – Prințul cel rău) l „E plin de mișcare pământul Şi cântă și codrul, și vântul, Şi‑o mie de guri.”(George Coșbuc – Faptul zilei)

l „— Mie îmi spuneți, îi răspunde o balerină.” (Sultana Craia – Un alt fel de Goe)

60 scriem mie OBSERVĂ!

l „— […] Mi‑au spus mie cine l‑au văzut, că Ion a luat‑o; gâtul îmi pun la mijloc.” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

l „Şi de‑i vreme bună, rea, Mie‑mi curge(MihaiDunărea.”Eminescu – Revedere)

l „— Oh! strigă cocoșelul. Ce belea pe capul meu! Mă doare burta, su‑ rioară, mi-e tare rău!” (K. Ușinski – Învață să aștepți)

l „— Fugi, Niculăiță, mi-e frică de tine […], mi-e frică de tine!” (Ioan Al. Brătescu‑Voinești – Niculăiță Minciună)

l „— D‑apoi acesta mi-e feciorul care se prinde c‑a face podul împăratului.” (Ion Creangă – Povestea porcului)

l „— Când mi-e tare dor de voi, îl sărut și doru‑mi trece.” (Mircea Micu – Tatăl meu)

61 scriem mi-e OBSERVĂ!

l „Inima de dor mi-e plină Să te văd mereu regină Pe pământ.”(Haralamb Lecca – Scumpă țară românească)

Cântecul redutei) Scriem mi e folosind cratima, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: mi (mie, pronume personal) și e (este, ver bul a fi Exemplu:). mi-e frică = mi‑este frică = îmi este frică. REŢINE!

l „— Ei, ei, Neghiniță, cum să nu plâng? Unde mi-e toiagul împărătesc?” (Barbu Şt. Delavrancea – Neghiniță)

l „Dar mai mare peste ei Cine mi e? Vrun(GeorgeStrâmbă‑Lemne?”Coșbuc–

l „— […] Şi v‑asigur c‑o voi cinsti mereu și‑o voi păzi ca pe făptura care mi e cea mai scumpă pe lume.” (Frații Grimm – Albă‑ca‑Zăpada)

mie/mi-e EXERSEAZĂ!

l „Îi săruta, sărmana, plângând necontenit, Şi‑i zicea: Ce mi e viața fără tine?” (Grigore Alexandrescu – Mielul murind)

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate:

l „— Cum? Când lumea mi-e deschisă a privi gândești că pot Ca întreg Aliotmanul să se‑mpiedice de‑un ciot?” (Mihai Eminescu – Scrisoarea III)

l „— […] Mai fericit erai de‑o mie/mi-e de ori să paști porcii la Cogeas ca‑Veche, Isaie, decât să mai fi ajuns și zilele aceste!” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

l „— Cere dumneata, cumetre. Mie/mi-e nu mie/mi-e foame.” (Călin Gruia – Ciuboțelele ogarului)

l „— Iaca, voi o să vă duceți la casele voastre, zise bătrâna cea zbârcită; să știți, să vă temeți de Țugulea ăsta, afurisitul; căci și mie mi-e frică de dânsul, măcar că i‑am luat vinele.” (Petre Ispirescu – Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei)

l „— Mie/Mi-e, domnule judecător, atunci mie/mi-e mai bine când bate vântul cât mai (Repovestiretare.” de Ioana Ricus‑Andrei – Păcală judecător)

2 Taie forma scrisă greşit: l „Mie/mi-e drag românul și știu a prețui bunătățile cu care l‑a dăruit natura. Mie/mi-e drag să‑l privesc și să‑l ascult, căci el e simplu și fru mos în înfățișarea lui (După[…].”Vasile Alecsandri – Românii și poezia lor)

l „— Că bine zici, mamă! iaca, mie nu mi‑a venit în cap de una ca asta.” (Ion Creangă – Povestea porcului)

63 Mie/mi e inima de lacrimi plină, Că‑n ea s‑au îngropat mereu Ai mei, și‑o să mă‑ngrop și eu!” (George Coșbuc – Vara) „El îmi dă și mie/mi-e toba, Bum, bum, bum.”(Grigore Vieru –Toboșarul) Cât ceri pe car, bade? zise Oșlobanu, căruia nu‑i era a cumpăra lemne cum nu mie/mi-e mie/mi-e acum a mă face popă.” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie) Completează în locul punctelor cu mie ori mi e: „— Bate un vânt rece! zise ea, noaptea aduce o ceață umedă! …… dor de țara copilăriei mele!” (Hans Christian Andersen – Povestea anului) „…… drag ca ochii mei din cap Şi nu i‑aș da nici mort. — O …… de țechini primești? — O, pașă, cât de darnic ești!” (George Coșbuc – El‑Zorab) „— Moș Crăciun, că drag ne ești. Şi voi ……, pui(Grigorecerești.”Vieru – Moș Crăciun) „Trupul, capul …… tot una Pe‑un picior stau(Ghicitoaretotdeauna.”–Varza) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: Mie nu mi-e teamă de ce‑i greu.

l „—

l „

l „După aceasta încalecă, fiecare pe calul său, și pornesc, […] mergând spre împărăție, Dumnezeu să ne ție.” (Ion Creangă – Povestea lui Harap‑Alb)

Aici ție este un singur cuvânt și se scrie fără cratimă. Este pro nume personal (se referă la persoana cu care se vorbește) sau verb: să țină = să ție, forma populară. REŢINE!

l „Un lăstun, în frac, apare Sus pe‑un vârf de trestie Ca să ție‑o cuvântare În această chestie.”(George Topîrceanu – Rapsodii de toamnă)

ție/ți-e scriem ție OBSERVĂ! l

l „— Şi de ce spui că ți‑o lăsase mămucă‑ta ție?” (Mihail Sadoveanu – Un om năcăjit)

l „Şi însuți ție un zeu îți pari Când râzi de ce se tem mai rău Dușmanii tăi cei tari.” (George Coșbuc – Decebal către popor)

64 „Da ție, Cenușăreaso, ce‑ți dorește inima să‑ți aduc?” (Frații Grimm – Cenușăreasa) „Dar nici ție n‑o să‑ți facă Nimeni (dacă vii) (Traiannimic.”Oancea – Iepurașule, te ninge) „— Apoi dă, nu știi cine ți‑a mai pute intra și ție în voie, măi Chirică.” (Ion Creangă – Povestea lui Stan Pățitul)

65 scriem ți-e OBSERVĂ! l „Ce limpede te cheamă un cuc: O dată, două –De fiecare dată ți-e inima mai nouă…” (Ion Pillat – Mărțișor) l „O, țară falnică […], pentru ce fața ți-e îmbrobodită?” (Alecu Russo – Cântarea României) l „— Dacă nu ți-e frică și‑ai credință‑n tine, O, tătare, vino să te bați cu mine!” (Dimitrie Bolintineanu – Preda Buzescu) l „— […] Care ți- e numele, prea‑fericitul meu stăpân? Şi care ți- e dorința?” (Anton Uncu – Lampa lui Aladin) l „— Şuguiești, măi omule, ori ți-e într-adins? — Ba nu șuguiesc, zise Dănilă.” (Ion Creangă – Dănilă Prepeleac) l „Ți-e cârca plină, ia‑o și pe ea Şi‑așteaptă‑ți și sfârșitul cu fruntea sus Că vine!” (Tudor Arghezi – Inscripție de bărbat) l „Puse Greuceanu cuiul la capul osiei, îl înțepeni bine, se urcă în căruță, și pe ici ți e drumul!” (Petre Ispirescu – Greuceanu) Scriem ți e folosind cratima, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: ți (ție, pronume personal) și e (verb = este). Exemplu: ți-e drag = ți‑este drag = îți este drag. REŢINE!

l „— […] Astfel ție/ți-e gândul la sfatul domnesc?” (Barbu Şt. Delavrancea – Neghiniță)

l „— Ştii tu că nu mă împotrivesc ție/ți-e niciodată – zise Genarul.” (Mihai Eminescu – Făt‑Frumos din lacrimă)

l „— Ia uitați‑vă, observă Andrei. …… Măi, ție/ți-e bine?” (Sultana Craia – Un alt fel de Goe)

66 ție/ți-e EXERSEAZĂ! 1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „— Așa ți-e treaba? Încă mă iei la trei parale?” (Ion Creangă – Ivan Turbincă) l „Nu ți e milă, pui hoinar, De căsuța ta de var, Unde‑ai stat fără cuvânt Două săptămâni la (Constanțarând!”Buzea – Înțelegi că nu‑nțeleg?) l „— […] numai ție ți-e mintea la sfatul domnesc […].” (Barbu Şt. Delavrancea – Neghiniță) l „Numai către soare vrea Cununița să și‑o ție (Traian.”Oancea – Crăiasa din câmpie) l „— […] Nu ți-e deloc milă de mine, nici de frații tăi și nici de mama ta!” (Edmondo de Amicis – Micul copist florentin) 2 Taie forma scrisă greşit: l „Ia te uită, mă rog ție/ți-e, Cât de sus ne‑am(Georgeînălțat!”Topîrceanu – Câți ca voi!…) l „Puse Greuceanu cuiul la capul osiei, îl înțepeni bine, se urcă în căru ță, și pe ici ție/ți-e(Petredrumul!”Ispirescu – Greuceanu)

67 l „Şi‑n piept viers mi‑a înflorit, Țara, să ți‑l dărui ție/ți-e.” (Traian Oancea – Sărbătoarea celor șapte ani) l „Dar ție/ți-e și mă‑sii cum nu v‑a spus nimic?” (Ioan Al. Brătescu‑Voinești – În lumea dreptății) l „— Da’ ce, mă, ție/ți-e când ție/ți-e sete te duci la pârâu? — Dacă nu am de unde bea, mă duc.” (Vasile Voiculescu – Ciobănilă) 3 Completează în locul punctelor cu ție ori ți-e: l „— […] Şi când ți‑oi spune până la sfârșit, cred că ți s‑a încrâncina și …… carnea pe tine.”(IonCreangă – Povestea porcului) l „— Măria‑Ta, Dumnezeu să te …… sănătos și voinic pentru fericirea poporului românesc.”(IonLuca Caragiale – Peste 50 de ani) l „Dar nu vreau să fii acestea, Fiindcă alta ……(Victorpovestea!”Eftimiu– Păunașul‑Codrilor) l „Alții, cum ți‑au spus și ……, Vor lucra‑n zootehnie, Alții‑n lan vor să se vadă.” (Petre Ghelmez – Ce voi fi) l „Ciobănașul însă își scoase calul din nomol și, în învălmășeală se stre cură binișor, și pe ici …… drumul […].” (Petre Ispirescu – Cele douăsprezece fete de împărat și palatul cel fermecat) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: Ție ți-e dor de bunici?

dea/de-a scriem dea OBSERVĂ!

l „Femeia, care știa cât de mult țineam la el toți ai casei, era aplecată asupra lui: se încerca să‑i dea lapte dulce.” (Ioan Al. Brătescu‑Voinești – Moartea lui Castor) „Să nu dea Dumnezeu cel sfânt Să vrem noi sânge, nu pământ!” (George Coșbuc – Noi vrem pământ) l „Călăul răspunde printr‑un salut milităresc, ca să și dea mai multă importanță, apoi se apropie de condamnați și zice pe românește: — Ion Cloșca, vino(Liviuîncoace!”Rebreanu – Crăișorul Horea) l ,,— Madam! pentru Dumnezeu, țineți‑l să nu se dea la mine!” (Ion Luca Caragiale – Bubico) l „Izbutise, în sfârșit, să dea glas nedumeririi.” (Mircea Sântimbreanu – Inima iepurașului)

l „Şi nime‑n urma mea Nu‑mi plângă la creștet Doar toamna glas să dea Frunzișului veșted.”(MihaiEminescu – Mai am un singur dor) „— Putea împăratul să dea porunci mai grele de făcut; aceasta era jucărie, răspunse(Petreel.” Ispirescu – Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei)

Aici dea este un singur cuvânt și se scrie fără cratimă. Este verbul a (se) da însoțit de cuvântul să (să dea, să se dea). REŢINE!

l „Cu mâine zilele‑ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi Şi ai cu toate astea‑n față De-a pururi ziua cea de azi.” (Mihai Eminescu – Cu mâine zilele‑ți adaogi…)

l „Atunci Albă‑ca‑Zăpada le povesti de-a fir-a-păr totul: cum maică‑sa vitregă a pus s‑o omoare […].” (Frații Grimm – Albă‑ca‑Zăpada)

(Ioan Slavici – Doi feți cu stea în frunte) Scriem de-a folosind cratima, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: de și a (de-a baba-oarba, de-a gata, de-a dura, de-a cincea, de-a veni = de a veni). REŢINE!

69 scriem de-a OBSERVĂ!

l „Dar vulturul e priceput: știe cu cine are de-a face.” (Emil Gârleanu – În curtea mea) l „Gură fac ca roata morii; Şi de-a valma se ……………………………”pornesc,(GeorgeCoșbuc – Iarna pe uliță)

l „Semănătorii veseli spre fund înaintează, De a curmezişul brazdei boroanele …………………………………………………”pornesc,(VasileAlecsandri–Semănătorii) l „Când se împlini de a şaptea oară a șaptea zi, numărate de la cea de întâi zi de cununie, feciorul de împărat se arătă înaintea voinicilor și celorlalți curteni ai săi […].”

l „Şi țipau de-a valma‑n ramuri Miile de guri!”(George Coșbuc – Nunta în codru)

l „Nu departe de ei, se mai afla încă o statuetă, de trei ori mai mare, înfățișând un chinez bătrân care știa să dea din cap.” (Hans Christian Andersen – Păstorița și homarul)

l „Inimoși s‑azvârl prin șanțuri și dea/de-a valma sar pe zid.” (George Coșbuc – Dorobanțul)

l „Dar cui i‑e frică de război E liber de-a pleca napoi, Iar cine‑i vânzător vândut Să iasă dintre(Georgenoi!”Coșbuc – Decebal către popor)

70 dea/de-a EXERSEAZĂ!

l „Pinocchio nu mai zăbovi și îl salvă pe dulău, iar el rămase în apă, îno‑ tând dea/de a lungul țărmului, până ce se pomeni în plasa unui pescar.” (Carlo Collodi – Pinocchio)

l „— Noroc să dea Dumnezeu, părinte, de‑acu mă însor.” (Grigore Alexandrescu – Biografia lui Ion Creangă)

Taie forma scrisă greşit: l „Fata plângea și ea, biet, înfundat, căci nu cuteza să dea/de-a grai din gura ei.” (Petre Ispirescu – Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei)

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Când ai să vezi vreun brad cu poame în el, să știi că ai de-a face cu un hoț.” (Tudor Arghezi – Pădurea copiilor)

l „— Să-i dea mamițica lăptic băiatului?” (Ion Luca Caragiale – Bùbico)

pricină.”(Frații Grimm –

) l „Vai,

străbate‑o săgeată …… lungul

l „Nu știa ce mai e de făcut; când maică‑sa dădu fiecăruia câte o bucată de pâine s‑o mănânce, el se gândi că ar putea să se slujească de pâine în locul pietricelelor, aruncând firimituri dea/de a lungul drumului […].” (Charles Perrault – Degețel)

3 Completează în locul punctelor cu dea ori de-a:

[…],

–

) 4 Scrie

l „Dea/De a pururea aproape vei fi de sânul meu… Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.” (Mihai Eminescu – O, mamă…)

și

(Ion

– Faptul

l „— Să‑ți dea/de-a Dumnezeu ani mulți, împărate, și să domnești cu pace.” (Petre Ispirescu – Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei)

Bătaia

……

(Nicolae

) l „Şi

) l „Nu știu

l „Şi de atunci încolo nu mai cuteză nimeni să aibă …… face cu el și să‑i caute Croitorașul cel viteaz cum doream ca pentru‑ntâia oară puștii tatii să greș!” Labiș – Moartea căprioarei parcă câmpiilor Coșbuc zilei alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băie‑ mijoarca, […], parcă‑mi saltă acum inima de bucurie!” Creangă Amintiri din copilărie enunțuri după modelul dat: Noi vrem să ne jucăm de-a ulii şi porumbeii, iar ei vor să se dea în leagăn.

ții, ……

reci –” (George

l „— Ce mai la deal, la vale! bună, ne‑bună, na‑ți carul și dă‑mi‑o!” (Ion Creangă – Dănilă Prepeleac) „Şi‑așa, cu‑ncredere vegheată, Noi răsărim pe deal (Georgedeodată.”Coșbuc– Coloana de atac)

l „Greu la deal și greu la vale.”

„Căpitanii‑și pierd șalvarii, Fac mătănii ghinărarii, Că‑i la deal, și‑i greu să‑l urci.” (George Coșbuc – Cântecul redutei)

deal/de-al

Aici deal este un singur cuvânt și se scrie fără cratimă. Este sub stantiv și denumește forma de relief mai mică decât muntele și mai înaltă decât câmpia. REŢINE!

scriem deal OBSERVĂ!

„Greu la deal cu boii mici.”

l „Dă la deal, dă la vale.” (Proverbe și zicători)

l „Deal cu deal se întâlnește, dar om cu om?”

l „Când bătea vestea rea dinspre vadurile năvălitorilor, […] se aprin dea un foc mare tocmai pe Prut, în culmea unui deal mare, și‑i zăreau alți pândari, de pe alte dealuri, și așa focurile s‑aprindeau unul după altul, din deal în deal, până sub pădurile Sucevei.” (Eusebiu Camilar – Stejarul din Borzești)

„Iar deasupra Condrenilor, pe vârful unui deal nalt și plin de tihărăi (râpe, n.a.) se afla vestita Cetate a Neamțului […].” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

l „Câmpia scoate aburi, pe umedul pământ Se‑ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.” (Vasile Alecsandri – Sfârșitul iernei) l „Şi ar fi pierit acolo, înecat în mocirlă, dacă n‑ar fi sărit un slujitor de-al lui, să-l scoată.”(Dumitru Almaș – Mihai Vodă câștigă victoria de la Călugăreni și numele de Viteaz) De dorul cui de al cui drag plângă sufletul lui Fulger) de al folosind cratima, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: de și al. Ele sunt urmate, de regulă, de substantive (de al mamei), de pronume (de al ei) sau de numera le (cel de al patrulea).

Macul singur, roș la față, doarme dus pe ceea lume!” (Vasile Alecsandri – Concertul în luncă)

„Lumea‑ntreagă stă pătrunsă de-al ei cântic fără nume…

73 scriem de-al OBSERVĂ!

l „Iar marți des‑dimineață puse tarnițele și desagii pe cai și legându‑i frumușel cu căpăstrul, pe cel de-al doilea de coada celui dintâi, pe cel de -al treilea de coada celui de -al doilea, pe cel de -al patrulea de coada celui de‑al treilea, cum îi leagă muntenii, a zis:

— Ei, măi Ştefane și Smărănducă, mai rămâneți cu sănătate […].” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

………………………………………….”pribeag,(GeorgeCoșbuc–Moartea

l „—

REŢINE!

și

Să‑mi

Scriem

2 Taie forma scrisă greşit: l „Horea stă pe vârf de deal/de-al, Domnii fug toți din (LiteraturăArdeal.”populară – Horea)

l „Îmi pare rău că n‑am luat măcar spânul cel deal/de-al doilea cu mine.” (Ion Creangă – Povestea lui Harap‑Alb)

l „De-al treilea rând deschis‑au drum, Dar n‑am bătut‑o nici acum.” (George Coșbuc – Raport)

l „Prepelița cea bătrână S‑a pornit și‑n deal, și‑n vale, Şi chema‑ntâlnind pe cale Lumea la(Georgeospăț.”Coșbuc – Nunta în codru)

l „Mă iau după tata la deal printre târșuri Şi brazii mă zgârie, răi și uscați.” (Nicolae Labiș – Moartea căprioarei)

l „Din jos, din văi, răsună talanga; iar pe deal/de -al, în vii, doinește fluierul.” (Emil Gârleanu – Puișorii)

l „Iar cel de al şaptelea pitic dormi câte un ceas în patul fiecăruia, și așa trecu noaptea.”(Frații Grimm – Albă‑ca‑Zăpada)

l „De ce nu mai vine ca în alte dăți în casa de pe deal?” (Gheorghe Tomozei – S‑au aurit a toamnă pădurile)

deal/de-al EXERSEAZĂ!

1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate:

l „Cel de al doilea băiat a spus și el acasă minciuna cu bunicul.” (V. Oseeva – Ce e mai ușor?)

75 l „— Aria moșului este cât vezi cu ochiul de departe, pusă p‑un deal/ de-al mare și întins.”(Barbu Şt. Delavrancea – Neghiniță) l „Laudă‑goală, un văr deal/de-al lui Țupa‑țup, mai mititel, se tot ruga de el […].” (Irimie Străuț – Laudă‑goală) 3 Completează în locul punctelor cu deal ori de-al: l „Dar la o vreme valea s‑a sfârșit și s‑a început un ………; când să-l suie la ………, suie‑l dacă poți!” (Ion Creangă – Dănilă Prepeleac) l „Numai, cel ………… treilea, acela pe care nu‑l iubea, se arăta gata să meargă la judecător.”(Poveste populară – Cei trei prieteni) l „Auzind împăratul că‑n staturile sale Fac năpăstuiri păroșii dregători Că pravila stă‑n gheare, că nu e ………. sau vale, Unde să nu vezi jertfe mai mulți prigonitori, Porunci să se strângă Obșteasca Adunare Lângă un copac mare.” (Grigore Alexandrescu – Lupul moralist) l „Albă plapumă și moale S‑a întins pe ………, pe vale Iar când vine primăvara Se topește plăpumioara.”(Ghicitoare– Zăpada) 4 Scrie enunțuri după modelul dat: Un neam de-al nostru locuiește la poalele unui deal.

76 mii/mi-i scriem mii OBSERVĂ! l „— Cât face un milion? — Un milion? De zece ori câte o sută de mii.” (Barbu Şt. Delavrancea – Hagi‑Tudose) l „— Oameni buni, dacă n‑o să‑i spuneți regelui că fâneața pe care trudiți e a domnului Marchiz de Carabas, veți fi tăiați în mii și mii de bucățele!” (Charles Perrault – Jupân Motan sau Motanul‑Încălțat) l „Colo‑n Plevna și‑n redute Stau păgânii mii și ………………………………..”sute,(DumitruAlmaș–Doi eroi în luptele de la Grivița) l „Prin mii de suferințe Un nume v‑am(Andreilăsat;”Bârseanu – Un falnic glas) l „Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra‑ntunecoasă;” (Mihai Eminescu – Scrisoarea III) l „Ştiința e așa de nesfârșită în cel mai mărunt din punctele ei, încât după mii de cercetări, ea are încă ceva de dat oricui se apropie cu inima curată de dânsa.”(Nicolae Iorga – Cugetări) Aici mii este un singur cuvânt și se scrie fără cratimă. Este un numeral care arată numărul obiectelor. REŢINE!

l „Spun tatii că mi-i sete și‑mi face semn să ……………………………………………………………………tac. Mi-i somn. Ce ’nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!” (Nicolae Labiș – Moartea căprioarei)

l „— Ți‑i frică? — Nu mi-i frică,(Ionelda…”Teodoreanu – La Medeleni)

l „— Prietene, știi una? Ştiu dacă mi-i(Ionspune.”Creangă – Dănilă Prepeleac)

l „Ei! de așa paseri mici, mai de seama mea mi-i drag și mie, gândi cărăbușul, pregătindu‑se chiar să dea sturzului ziua bună.” (Emil Gârleanu – Sărăcuțul!…)

77 scriem mi-i OBSERVĂ!

l „— De mi-i duce ca gândul, tu mi-i prăpădi, iar de mi-i duce ca vân tul, tu mi-i folosi, căluțul meu, zise fiul craiului.” (Ion Creangă – Povestea lui Harap‑Alb)

l „Se întreabă trist izvorul: — Unde mi i crăiasa oare?” (Mihai Eminescu – Freamăt de codru) Scriem mi i folosind cratima, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: mi (mie, pronume personal) și i (formă a verbului a fi), de exemplu: mi i drag = mie (îmi) este drag; mi (mie, pronume personal) și i (pronume personal), de exemplu: mi-i aduci = (mie) îi aduci pe ei; mi (mie, pronume personal) și i (care ajută la formarea timpului viitor al verbelor, forma populară), de exemplu: mi-i povesti = mie (îmi) vei povesti. REŢINE!

78 mii/mi-i EXERSEAZĂ! 1 Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „Rămas singur, domnul șef scoate hârtiile din portofel, le numără de trei ori: sunt cinci mii patru sute de lei […].” (Ioan Al. Brătescu‑Voinești – Niculăiță Minciună) l „Vine‑n grabă de la munte, De sub crestele cărunte, Printre pietre strălucește Mii de cântece(Ghicitoaredoinește.”–Izvorul) l „— […] Ia să te vedem, dacă mi-i gâci tu cimilitura aceasta […]. — De‑oi gâci, mi-i da și mie o hrincă dintr‑însa?” (Ion Creangă – Povestea lui Stan Pățitul) l „Zice, sună‑n cornuri. Cei trei mii se adună. Ei se bat în noapte la raze de Moare………………………………………………lună.Popacu‑arma‑nmânicummurirăceitrei mii români.” (Dimitrie Bolintineanu – Popa Stoica) 2 Taie forma scrisă greşit: l „Prietene, zise Dănilă, nu mii/mi-i da capra ceea, să‑ți dau carul ista?” (Ion Creangă – Dănilă Prepeleac) l „Văzduhul duduiește!… pământul desmorțit Cu mii/mi-i și mii/mi-i de glasuri semnalului ……………………………………………………………”răspunde,(VasileAlecsandri–Tunetul) l „Un chiot lung Din mii/mi-i de guri Dărâmă stânci….” (Şt.O. Iosif – Doina)

79 l „— […] Apoi fără să ne sbatem, jupâne Strul, mii/mi i da șeisprezece lei, un irmilic de aur, și ți‑oi duce‑o […].” (Ion Creangă – Moș Nichifor Coțcariul) 3 Completează în locul punctelor cu mii ori mi-i: l „În timp ce vorbea s‑a răspândit o mireasmă de …… și …… de tran dafiri, fiindcă fiecare lemn din rug făcuse rădăcini și scosese ramuri.” (Hans Christian Andersen – Lebedele) l „— Despre mine cu atât mai bine, măi Chirică. Şi ce …… cere tu pen‑ tru trei ani?” (Ion Creangă – Povestea lui Stan Pățitul) l „În tot ce simt, fiorul ei tresare Şi‑n tot ce am, ființa ei …… dragă! Mândria ei sunt eu în …… de ………………………………………”fețe,(MihaiCodreanu–Patria) l „— Gata, bunicule, haidem! zisei necăjindu‑mă cu niște costițe de porc afumate și cu niște cârnați ce …… pusese mama dinainte.” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie) 4 Grupează pe coloane, după model, cuvintele: mii de fluturi, mi-i trimite, mi-i cald, mii de lei, mi-i da, mi-i frig, mi-i dor, mi-i ajuta, mii de oameni, mi-i aștepta, mi-i dragă, mii de gânduri. mii de fluturi mi-i trimite mi-i cald ______________________________________________________ 5 Scrie enunțuri după modelul dat: Mi-i drag să privesc cum mii de albine muncesc de zor.

l „Din jos, din văi răsună talanga; iar pe deal, în vii, doinește fluierul.” (Emil Gârleanu – Puișorii)

l „Era odată un moșneag ș‑o babă; și moșneagul avea o fată și baba iar o fată.” (Ion Creangă – Fata babei și fata moșneagului)

Aici iar este un singur cuvânt și se scrie fără cratimă. El se poate înlocui cu şi, cu dar sau cu din nou.EXERSEAZĂ!REŢINE!

Explică scrierea cuvintelor evidențiate precizând cuvintele cu care se pot înlocui: l „Pentru babă fata moșneagului era peatră de moară în casă; iar fata ei, busuioc de pus la icoane.” (Ion Creangă – Fata babei și fata moșneagului)

l „Daleu! dragă primăvară, De‑ai veni când aș vrea eu, Să mai ies voinic prin țară, Să fiu iar în largul(Vasilemeu!”Alecsandri – Cântic haiducesc)

80 iar/i-ar scriem iar OBSERVĂ!

l „Şi soarele e tatăl meu, Iar noaptea‑mi este muma.” (Mihai Eminescu – Luceafărul)

81 scriem i-ar

EXERSEAZĂ!REŢINE!

2 Completează în locul punctelor cu iar ori i-ar: l „Pe doi dintr‑înșii îi iubea ca și cum …… fi fost frați de cruce; …… pe al treilea nu‑l prea băga în seamă.” (Poveste populară – Cei trei prieteni)

Grimm – Croitorașul cel viteaz) l „Lupului i-ar fi uşor să‑l sfâșie cu colții. Chiar și pisica i-ar scoate ochii cu ghearele.”(Sergiu

l „[…] se prăbușiră amândoi la pământ, de parcă i-ar fi lovit trăsnetul în aceeași clipă.”(Frații

1 Taie forma scrisă greşit: l „Iar/i-ar de s‑ar arăta el gata să le vină de petrecanie acestor uriași, îm păratul l‑ar răsplăti pe măsura faptei lui vitejești și iar/i-ar da de soție pe singura lui fiică […] Şi o sută de călăreți iar/i-ar sta oricând în preajmă […]” (Frații Grimm – Croitorașul cel viteaz)

OBSERVĂ!

Milorian – Cămara vulpoiului) l „— Ba, bine că nu, zise Ochilă. Are el noroc de ce are, dar știu eu ce i-ar trebui.” (Ion Creangă – Povestea lui Harap‑Alb) Scriem i-ar folosind cratima, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: i (pronume personal) și ar, care intră în alcă tuirea formelor verbelor: ar face, ar fi făcut, ar da etc.

l „— Te cam întreci cu gluma, auzi!… răcni acesta, sărind în sus ca un apucat.” (Frații Grimm – Croitorașul cel viteaz)

82 scriem cam OBSERVĂ!

l „Şi pentru că era cam slab la trup și abia se vedea dintre ei, i‑au zis Omuleț.” (Victor Eftimiu – Omuleț)

cam/c-am

l „Ivan, atunci, se cam pricepe ce‑ar fi asta.” (Ion Creangă – Ivan Turbincă) Aici cam este un singur cuvânt și se scrie fără cratimă, având înțelesul de aproape sau aproximativ.

l „— […] Ai pândit la ușa clasei și când ai auzit că băiețelul cel știrb, cu ochi albaștri e scos la tablă și se cam încurcă, ai și sunat.” (Luiza Vlădescu – Inimă de clopoțel)

l „Logofătul Dobre cam dibui cum merg lucrurile […].” (Camil Petrescu – Un om între oameni)

EXERSEAZĂ!REŢINE!

Explică oral scrierea cuvintelor evidențiate: l „— Mi se pare că te‑ai cam pierdut cu firea, spuse Henry.” (Jack London – Colț Alb)

l „Era tunsă băiețește, avea nasul mititel, gura îi era cam mare și obrajii roșii.” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată)

(Emil

2 Completează

(Ion

83 făcu mai mic decât era, ținându‑și sufletul: «Acum chiar c-am pățit-o!»” Gârleanu – Sărăcuțul!… se vede c-am pornit într‑un ceas rău.” Creangă – Povestea lui Stan Pățitul Stai puțin cu carul, c-am să-ți spun ceva.” Creangă – Dănilă Prepeleac) c-am cu cratimă, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: că, de la care lipsește vocala ă, și am, care ajută la formarea timpului trecut al verbelor (sigur c-am plecat) sau la formarea timpului viitor, forma populară (sigur c-am să plec). Taie forma scrisă greşit: l „Numai că mergea cam/c-am greu din pricină că se stârnise furtuna și vântul vâjâia.”(Hans Christian Andersen – Rățușca cea urâtă) în locul punctelor cu cam ori c-am: l „Altfel, înseamnă …… văzut atâtea jivine degeaba.” (Marin Sorescu – La grădina zoologică)

EXERSEAZĂ!REŢINE! 1

Scriem

) l „— […]

(Ion

scriem c-am OBSERVĂ! l „Cărăbușul se

) l „— […]

Explică scrierea cuvintelor evidențiate: l „Şi stepa toată împrejur La strigătu‑mi va tresări…” (Ion Pillat – Cântecele stepei)

l „Te‑a coborî în largul văii, Şi‑o lume te va asculta, Şi‑o lume‑ntreagă va începe Să plângă cu durerea (Octavianta…”Goga – Doina)

va/v-a scriem

l „Şi toți așteptăm cu nerăbdare ziua atacului, când se va hotărî soarta războiului.” (Cezar Petrescu – Tata a murit în război)

EXERSEAZĂ!REŢINE!

84 va

Aici va este un singur cuvânt și se scrie fără cratimă. El ajută la formarea timpului viitor al verbelor sau este verbul a vrea folosit în limba veche.

OBSERVĂ!

l „Şi fiecare nume frumos ca o minune, Cântat va fi de vânturi… cât vântul va trăi!” (Zaharia Bârsan – Noi n‑avem morți de plâns)

l „Şi atunci, la școală, va veni un alt clopoțel nou‑nouț și plin de cuvi‑ ință, nu ca tine […].”(Luiza Vlădescu – Inimă de clopoțel)

85 scriem v-a

OBSERVĂ! „În zarea cea de veci albastră Nu v-a prins dragostea sihastră De ce‑ați lăsat? Nu v-a fost dor De țara voastră?”(George Coșbuc – Vestitorii primăverii) l „— Parcă v-a ieşit un sfânt din gură, luminate împărate, zise atunci Flămânzilă, că ne ghiorăiesc mațele de foame.” (Ion Creangă – Povestea lui Harap‑Alb) Scriem v-a folosind cratima, deoarece sunt două cuvinte care se rostesc într‑o silabă: v (vă, pronume personal de la care lipsește voca la ă) și a, care ajută la formarea timpului trecut al verbelor (v‑a între bat) sau a timpului viitor, forma populară (v a întreba = vă va întreba).

EXERSEAZĂ!REŢINE!

2 Completează în locul punctelor cu va ori v-a: l „De‑ți ………. da Domnul Dumnezeu putere și tărie, să nu cruți, să n‑aibi milă, căci nici de tine nimeni nu …… avea milă, când te vor vedea înfrânt și (Alexandruticăit.”

1 Taie forma scrisă greşit: l „Spuneți‑i dar aceluia ce va/v-a trimis la noi că liberi suntem și liberi vom trăi […].” (Alexandru Mitru – Viteazul Dapix și fiica lui, Gebila)

Odobescu – Mihnea‑Vodă cel Rău)

1 Subliniază cazurile de scriere învățate: l „Şi, în adevăr, i‑a fost de cel mai mare ajutor. Trei zile s‑au bătut românii cu tătarii.”(Dumitru Almaș – Întâmplări de pomină văzute din Turnul Chindiei)

(Hans Christian Andersen – Păstorița și homarul)

Evaluare 86 VERIFICĂ CE AI ÎNVĂŢAT!

l „Cei doi șoltici au înjghebat două războaie de țesut, s‑au așezat și s‑au prefăcut că țes, dar nu țeseau nimic. Cereau mătasea cea mai sub țire și fire din aurul cel mai bun, dar băgau mătasea și aurul în buzunar și lucrau la stativele goale până noaptea târziu.” (Hans Christian Andersen – Hainele cele noi ale împăratului)

3 Completează în locul punctelor cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: l „Prințul însă nu …… lăsat, …… dat pe față cu funingine, și‑a înfun dat pălăria pe cap și a bătut …… ușa împăratului.” (sa, s a, la, l a) (Hans Christian Andersen – Porcarul) l „— Mare ispravă, am …… făcut! grăi micul homar. …… fi putut cru ța de toată osteneala asta.” (mai, m-ai, neam, ne-am)

Taie forma scrisă greşit: l „Şi cum a intrat singur în poieni, la/l-a vreme de sară, ș‑a prins a cânta dulce dintr‑un fluieraș de os, zâna i sa/s-a înfățișat îndată lângă izvoare, ia/i-a zâmbit și ia/i-a vorbit astfel: — Făt‑Frumos, tu ai crezut în mine și mai/m-ai avut în sufletul tău, de aceea, când mai/m-ai chemat, eu am venit.” (Mihail Sadoveanu – Dumbrava minunată)

l „Când au omorât pe cei șapte zmei, au luat inelul de la fata cea mai mică a împăratului – iacă‑l pe degetul cel mic.” (Ioan Pop Reteganul – Povești ardelenești)

87 4 Taie forma scrisă greşit: l „Mihai sa/s-a plecat, la/l-a luat, la/l-a netezit cu degetele, ia/i-a pri vit strălucirea, și a zis: — Semn bun, băieți! Şi a pus mărgăritarul în chimir, lângă cel/ce l dăruit de șoim, demult, în copilărie.” (Dumitru Almaș – Mihai Vodă și Hassan Pașa) l „Numai lor le e bună a unui neam/ne-am orbire, Căci nu‑l lasă să‑și vază a sa/s-a nenorocire; Dar în gura acelora ce‑o zic pe dinafară, Sau/S-au e o nerozie, sau/s-au este o ocară.” (Grigore Alexandrescu – Mierla și bufnița) 5 Completează în locul punctelor cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: l „Cum …… născut Hristos în frig În ieslea …… săracă, Cum boul peste el sufla Căldură ca …… facă.” (sa, s-a, cea, ce-a, săi, să-i) (George Coșbuc – În seara de Crăciun) 6 Taie forma scrisă greşit: l „— Da‑aici cei/ce-i?Apoi apăsă cu degetul pe cucuiul din fruntea lui Niculăiță. Şi aici cei/ce-i? […] — Neam/ne-am răsturnat, răspunseră ei blegoșați. — Să vă mai cereți voi la/l-a săniat pe coastă!” (Ion Agârbiceanu – La săniuș) l „El e sol, precum se vede, Mă‑sa/s-a la/l-a trimis în sat, Vezi, de‑aceea‑i încruntat, Şi s‑avântă, și se crede Că‑i bărbat.”(George Coșbuc – Iarna pe uliță)

(George

Evaluare 88 7 Subliniază cazurile de scriere învățate: l „Pe urmă, după ce i‑a potrivit cumpăna, s‑a dovedit că nu era coada destul de lungă […] Mai apoi, când i‑a înnădit coada, nu mergea zbâr‑ nâietoarea. Potrivește‑i cumpăna! Lungește‑i coada! Drege‑i zbârnâie toarea! După multe necazuri, zmeul lui Gheorghieș a luat vânt și s‑a ridicat cât l‑a ajuns(Cezarsfoara.”Petrescu – Cu zmeul) 8 Completează în locul punctelor cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: l „……, să mă lași să stau într‑o noapte în odaia unde doarme împăratul. — De ce nu? Dă furca încoace și rămâi aici până …… noapte, când …… înturna împăratul de …… vânătoare.” (ia, i-a, la, l-a, sa, s-a) (Ion Creangă – Povestea porcului) 9 Subliniază cazurile de scriere învățate: l „Ce‑a fost după aceea, cum s‑a făcut, cum s‑a sfârșit, aceea e acuma treaba lor […] Oare, Doamne, […] când vede cineva pe Florița, s‑ar mai putea bate și supăra, i‑ar mai putea veni gând rău și nemâncat?” (Ioan Slavici – Florița din codru) 10 Taie forma scrisă greşit: l „— Atunci Ulise ia/i-a grăit cu vorba meșteșugită zeului Eol cel/ce-l măreț și i sa/s-a plâns că l‑au lovit pe‑ntinsul marilor furtuni.” (Alexandru Mitra – Pățaniile lui Ulise)

) (Hans

……

Completează în locul punctelor cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: Bunicuță! a strigat fetița ……‑mă, ……‑mă cu tine! Ştiu că ai să pleci și tu când se stinge chibritul, tot așa cum a plecat și soba …… cal dă, gâsca friptă și pomul …… frumos.” (ia, i-a, cea, ce-a, cel, ce-l Christian Andersen – Fetița cu chibriturile vezi cum …… grăbiți ai tăi –de moarte prin bătăi, Dar ea te‑a‑nvins.” (sar, s-ar) Coșbuc – Moartea lui Fulger

l „—

) l „Nu

Râdeai

și

)

Subliniază cazurile de scriere învățate: l „Şi cum bunica Safta rămăsese la casa ei, cu feciorul cel mic, cu Ion, și cum gospodăria lor era aici aproape de capul uliții, le venea la înde‑ mână celorlalți să‑i lase ei copiii când mergeau la lucru și să‑i ia când se întorceau seara.”(Ioan Agârbiceanu – Bunica Safta)

ales din paranteză: l „Dezveliți tot adevărul Şi le spuneți tuturor, Cum muriră frații noștri Pentru …… și țara lor.” (neam, ne-am) (I. Dormidont – Imnul eroilor) l „A fost …… fost, dacă n‑ar fi fost, nici nu …… povesti.” (cea, ce a, sar, s ar (Ioan) Slavici – loanea mamei) 15 Subliniază cazurile de scriere învățate: l „Mi‑e prieten numai mie, iară ție dușman CareN‑avem…………………………………………………este,oști,darăiubireademoșieeunzidnuse‑nfioreazăde‑atafaimă,Baiazid!”(MihaiEminescu–Scrisoarea III)

14 Completează spațiile punctate cu cazul de scriere potrivit,

Taie forma scrisă greşit: l „Boierul, care n‑avea copii, era atât de viu atins de cele povestite de Oanea și de întregul fel de a fi al acestuia, încât la/l-a oprit pe dânsul la/l-a casa lui, ba în urmă chiar la/l-a luat copil de suflet. Iar cele două bucăți de aur le‑a vândut cu bani frumoși, pe care ia/i a pus cu camătă în folosul celui horopsit de ai săi/să-i, pe care la/l-a mai/m-ai dat și la/l-a‑nvățătură.”(Ioan Slavici – Băiet sărac și horopsit)

17 Completează în locul punctelor cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: l „ …… vostru‑i plânsul strunei mele, Creștini ce n‑aveți sărbătoare, Voi, cei mai buni copii …… firii, Urziți din lacrimi și sudoare.” (al, a-l, ai, a-i) (Octavian Goga – Plugarii)

l „— Cât despre inima mea, s‑o …… Dumnezeu oricui, zice Spânul […].” (dea, de-a(Ion) Creangă – Povestea lui Harap‑Alb)

Evaluare 90 16 Taie forma scrisă greşit: l „[…] mâini pioase ale lui Radu Buzescu și ale soției lui Preda au furat capul cel frumos pentru al/a-l duce dincoace de munte, și ai/a-i da o cinstită sălășluire în mănăstirea Dealului Târgoviștei, lângă oseminte le tatălui, bunului Pătrașcu, și ale lui Radu cel Mare, ctitorul din același sânge.” (Nicolae Iorga – Mihai Viteazul) l „Din partea mea, dat să‑ți fie, dragul tatei, dar mii/mi-i dea/de-a mi rarea de unde ai/a i să‑l iei, dacă n‑are ființă pe lume.” (Ion Creangă – Povestea lui Harap‑Alb) l „Atrase de întinsul sclipitor al/a-l iazului, ele se lasă deasupra lui, ca/c a o perdea, apoi răzlețindu‑se în ciripiri ascuțite, se avântă cu toa tele înspre păduricea de sălcii; ascunzându‑se, rătăcesc prin frunzișul răcoros, apoi o iau/i-au dea/de-a lungul miriștilor și iar/i-ar se întorc în bătălia lină a aripilor. De după deal/de-al vine în zbor rotat un uliu.” (Emil Gârleanu – Puișorii)

l „Uliul ocolește iscusit prin aer, și piere cu repeziciunea fulgerului din colo de ……” (deal, de-al) (Emil Gârleanu – Puișorii)

l „Livada a rămas tăcută. Nu mai răsună de fuga noastră, când ne ju‑ cam …… ascunsul cu puiul de căprioară.” (dea, de-a) (Cezar Petrescu – Năluca)

18 Subliniază cazurile de scriere învățate: „Te roagă‑n toată vremea, păstrează din cât ai Şi ție să‑ți rămână și țării ca să‑i dai.” (Gheorghe Băltean – Plugarule, tu semeni) „— Ce ți‑i? o întreabă Făt‑Frumos. — Nimica, nu mi‑i nimica, zise ea cu glasul stins […].” (Mihai Eminescu – Făt‑Frumos din lacrimă)

l „Şi valul a pornit mai departe, lunecând peste iarbă și pietre, …… murmurul său era duios …… un muget de căprioară.” (iar, i-ar, ca, c-a) (Victor Sandu – Izvorul)

l „Îmi așez durda spre vânt Şi mii/mi i iau/i au la căutare De la cap pân’ la (Literaturăpicioare.”populară – Cântece de haiducie)

l „— […] să nu te sperii, ci să fii gata cu arcul ca/c-a să o săgetezi, iar/i ar paloșul și sulița să le ții/ți i la îndemână, ca/c a să te slujești cu dânsele când va/v-a fi de trebuință.” (Petre Ispirescu – Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte)

l „Pasămite c‑o ajunsese vreun blestem deal/de-al lui bietul tată‑său.” (Poveste populară)

20 Completează în locul punctelor cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: l „— Mătușă, de …… face acest bine, atunci să știi că …… să …… și mai mult de la mine.” (mii, mi-i, ai, a-i) (Ion Creangă – Povestea lui Stan Pățitul)

19 Taie forma scrisă greşit: l „În zadar Sinan mustra pe ostașii ce fugeau, […] silind în tot chipul ai/a-i pune în rânduială și ai/a-i întoarce la bătaie.” (Nicolae Bălcescu – Românii supt Mihai‑Voievod Viteazul)

23 Completează în locul punctelor cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: l „Lui nu …… fura o bășică cu zece …… de galbeni […], ci l‑ar fura de zece …… de ori […]. În zece galbeni este inima lui de zece ori; într‑o sută inima lui de o sută de ori, într‑o …… inima lui de o …… de ori.” (iar, i ar, mii, mi i, mie, mi e) (Barbu Şt. Delavrancea – Hagi Tudose)

Evaluare 92 21 Subliniază cazurile de scriere învățate: l „— Mi‑e foame! rostea și cel de‑al treilea.” (Alexandru Mitru – Trei popândăi) l „Când să iasă afară, numai ce se repede cocoșelul: Cucuriguu! Iar țapul începe și el a‑i lovi cu coarnele.” (Ion Istrati – Oul năzdrăvan) l „Şi s‑a așezat iar în cuibar.” (Hans Christian Andersen – Rățușca cea urâtă) l „— Ți‑e greu, frățioare? întrebă unul dintre paturi. — Ba! mie nu mi‑e greu, răspunse patul pe care dormea împăratul, mi‑e bine, căci pe mine zace iubitul meu tată! — Mie mi‑e greu, zise celălalt pat, căci pe mine zace un suflet rău!” (Ioan Slavici – Doi feți cu stea în frunte) 22 Taie forma scrisă greşit: l „— Dar cum ai/a i ști tu să l omori? — M‑aș face o fântână cu apă bună […] apoi i‑aș da, Doamne, o sete de i s‑ar frige buzele de ea, dar cum ar bea dintr‑însa, îndată se va/v-a otrăvi și va/v-a muri.”(Petre Ispirescu – Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte)

l „— Iată, spuse el cam/c-am cu teamă, dintr‑un fluier ca acesta mi‑ar fi drag să cânt prin poienile în care mă opresc cu turma, iar/i-ar cu palo șul m‑aș apăra de jivinele care dau uneori târcoale oilor date mie/mi-e în grijă.” (Victor Eftimiu – Omuleț)

26 Subliniază cazurile de scriere învățate: l „Noi, bucuroși c‑am scăpat numai cu‑atâta, ne luăm ce mai aveam și ne mutăm la un ferar peste drum […].” (Ion Creangă – Amintiri din copilărie) l „Ogarul nu spuse nimic, ci își răsuci vârful mustăților ca și cum lui nu i‑ar fi păsat câți bani are Iepurele.” (Călin Gruia – Ciuboțelele ogarului)

(Cezar Petrescu – Tata a murit în război) l „— Fetiță bună și harnică, nu vrei să‑mi dai și mie/mi-e o floare?” (George Nestor – Ştefan cel Mare și copila din pădure)

24 Taie forma scrisă greşit: l „Mergând el cu Duman și Tălășman ai/a-i săi, tot înainte spre iarma‑ roc, tocmai pe când suia un deal/de al lung și tărăgănat, alt om venea dinspre târg cu un car nou, ce și‑l cumpărase chiar atunci și pe care îl trăgea cu mânele singur, la vale cu proptele și deal/de-al cu opintele.” (Ion Creangă – Dănilă Prepeleac)

25 Completează în locul punctelor cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: l „— …… de glume nu‑mi arde, domniță. Când am spus că fac ceva, apoi nu‑mi mai …… cuvântul înapoi.” (mie, mi-e, iau, i-au) (Victor Eftimiu – Păunașul‑Codrilor)

27 Taie forma scrisă greşit: l „Allah! Allah!” turcii răcnesc, Sărind pe noi/n-oi o sută. Noi/N-oi punem steagul românesc Pe crâncena redută.”(VasileAlecsandri – Peneș Curcanul) l „Eu merg la moarte cu inima împăcată, fiindcă știu că Nicușor al/a-l nostru va/v-a fi și el gata să‑și dea/de-a viața atunci când țara i‑o va/ v-a cere…”

Evaluare 94 28 Completează în locul punctelor cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: l „E vremea rozelor ce …… …… în grădini, și …… și‑n mine.” (mor, m-or) (Alexandru Macedonski – Rondelul rozelor ce mor) l „Apoi, se zice că …… fi dat pe sama unuia dintre boieri să le …… cuvânt, …… să‑i facă a înțelege scopul chemării lor la Iași.” (iar, i-ar, ție, ți- e, ca, c -a) (Ion Creangă – Moș Ion Roată și Unirea) 29 Subliniază cazurile de scriere învățate: l „— Vai de noi și de noi! […] Așa‑i c‑am pățit‑o?” (Ion Creangă – Ivan Turbincă) l „— […] Tu ai boi, de ce nu‑ți închipuiești ș‑un car?” (Ion Creangă – Dănilă Prepeleac) 30 Taie forma scrisă greşit: l „Când va/v-a fi mai mare, vreau să‑și amintească în fiecare clipă că în aceste ceasuri mii/mi-i și mii/mi-i de părinți mor aici, în tranșee, ca/c-a să facă fericirea copiilor lor.” (Cezar Petrescu – Tata a murit în război) l „A‑mbrăcat cămașa morții Domnul Tudor, ca/c-a Hristos, Dar schimba‑va/v-a pasul sorții, Va/V a trânti tiranii (Georgejos!”Coșbuc – Oltenii lui Tudor) 31 Completează în locul punctelor cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: l „— […] Săracii …… de foame, …… ei …… de mâncare.” (mor, m or, iar, i-ar) (Barbu Şt. Delavrancea – Neghiniță) l „— Vere, ia să frigem în astă sară un purcel de ceia, că tare …… dor!” (mii, mi-i) (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

34 Completează în locul punctelor

95 32 Subliniază cazurile de scriere învățate: l „Ori te poartă cum ți‑e vorba, ori vorbește cum ți‑e portul.” l „Decât un car de frumusețe, mai bine un dram de minte.” l „Lacomul nu zice: «Ajunge», Oltu‑n gură de i‑ar curge.” (Proverbe) 33 Taie forma scrisă greşit: l „— Ai/a-i fost la Plevna, moș Gheorghe? — Sigur ca/c-a fost. […] Moș Gheorghe are și decorații. — Şi‑i frumos la război, moș Gheorghe? — Eii! […] Mor bieții cai/c ai – mai mare jalea – și oamenii săracii… — Şi mata nai/n-ai murit, moș Gheorghe.” (Ionel Teodoreanu – La Medeleni) l „— Dacă mii/mi-i dat să ciocănesc mereu, cel puțin să trag din asta un folos, să mă hrănesc!”(EmilGârleanu – Cioc! cioc! cioc!) l „— Ei, că doar noi/n-oi încălța eu toți desculții din lume!” (Călin Gruia – Ciuboțelele ogarului) l „Ce naş/n-aş da să am un copil alb ca zăpada […]!” (Frații Grimm – Albă‑ca‑Zăpada) l „Nu‑i caisă căi/că-i roșcată Şi‑are pielița plușată!”(Ghicitoare – Piersica)

cu cazul de scriere potrivit, ales din paranteză: l „— Degeaba te omori cu firea, că tot n‑o să te …… cu ……! Nu vezi: …… nici straie frumoase și nici să dănțuiești nu te pricepi.” (iau, i au, noi, n-oi, nai, n-ai(Frații) Grimm – Cenușăreasa) l „Cunoaște‑ți prietenii pentru …… iubi și dușmanii pentru …… stăpâni.” (ai, a-i)(Nicolae Iorga – Cugetări)

CUPRINS Cuvânt înainte .............. 3 Scriem sa .................. 4 Scriem s-a .................. 5 Scriem la ................... 8 Scriem l-a .................. 9 Scriem ia ................... 12 Scriem i-a .................. 13 Scriem sau ................. 16 Scriem s-au ................ 17 Scriem săi .................. 20 Scriem să-i ................. 21 Scriem mai ................. 24 Scriem m-ai ................ 25 Scriem neam ............... 28 Scriem ne-am .............. 29 Scriem cel .................. 32 Scriem ce-l ................. 33 Scriem cea ................. 36 Scriem ce-a ................ 37 Scriem cei .................. 40 Scriem ce-i ................. 41 Scriem sar .................. 44 Scriem s-ar ................. 45 Scriem iau ................. 48 Scriem i au ................. 49 Scriem al ................... 52 Scriem a l .................. 53 Scriem ai ................... 56 Scriem a i .................. 57 Scriem mie ................. 60 Scriem mi e ................ 61 Scriem ție .................. 64 Scriem ți-e ................. 65 Scriem dea ................. 68 Scriem de-a ................ 69 Scriem deal ................ 72 Scriem de-al ............... 73 Scriem mii ................. 76 Scriem mi-i ................. 77 Scriem iar .................. 80 Scriem i-ar ................. 81 Scriem cam ................ 82 Scriem c-am ................ 83 Scriem va .................. 84 Scriem v-a ................. 85 Verifică ce ai învățat ......... 86