Start la lectură! - clasa a II-a by Editura Litera

START la

LECTURĂ!

TEXTE LITERARE ŞI APLICAŢII

CLASA A II-A

Daniela Elena Ioniţă

Gabriela Bărbulescu

START la

LECTURĂ!

TEXTE LITERARE ŞI APLICAŢII

CLASA A II-A

Gabriela Bărbulescu

Daniela Elena Ioniţă

Acest auxiliar a fost avizat de Ministerul Educației prin Ordinul nr. 3022/2018 și se regăsește la poziția nr. 848 din anexa ordinului.

Start la lectură! Texte literare și aplicații. Clasa a II-a

Gabriela Bărbulescu, Daniela Elena Ioniță

Editura Litera

tel : 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e‑mail: contact@litera ro www litera ro

Editor: Vidrașcu și fiii

Redactor: Mihaela Spurcaciu

Corectori: Carmen Bîtlan, Gabriela Niță Tehnoredactare și prepress: Dorel Melinte Design copertă: Lorena Ionică Ilustrație copertă: Shutterstock

Ilustrații interior: Elena Karachentseva, Simion Zamșa, Dreamstime, Shutterstock

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BĂRBULESCU, GABRIELA

Start la lectură! Texte literare și aplicații: clasa a II a/

Gabriela Bărbulescu, Daniela Elena Ioniță București: Litera, 2024 ISBN 978 630 342 086 8

I Ioniță, Daniela Elena 37 82

Dragul nostru elev,

Te invităm într-o călătorie imaginară prin lumea magică, fascinantă a poveștilor cu întâmplări nemaivăzute și nemaiauzite în care vei întâlni eroi și zmei, prințese și cavaleri, vrăjitoare, animale care vorbesc și multe altele. Lectura te poartă cu mintea și cu inima în tărâmul fermecat al cărților, să descoperi personaje, întâmplări și emoții.

Ți-am pregătit texte adecvate vârstei tale, scrise de autori români și străini, care să te convingă că lectura este o activitate utilă și plăcută. Pentru fiecare text, vei găsi câteva cerințe sub forma unei fișe de lectură, care să te ajute să înțelegi ceea ce ai citit. Nu uita să revii la text ori de câte ori este nevoie!

De ce să citești?

l Ca să îți îmbogățești vocabularul. Reține cuvintele și expresiile noi.

Caută în dicționar înțelesul cuvintelor pe care nu le înțelegi. Folosește-le apoi în discuțiile tale cu ceilalți.

l Ca să te exprimi cu mai mare ușurință. Dacă citești, vei formula mai ușor mesaje și te vei face mai bine înțeles.

l Ca să îți dezvolți imaginația. Lectura îți permite să evadezi din realitate în lumi nebănuite.

l Ca să îți dezvolți gândirea. Observă amănuntele importante, pune-ți întrebări despre ce citești, realizează legături între evenimente, identifică asemănări între întâmplările citite și viața ta, între sentimentele trăite de personaje și ceea ce ai simțit tu în anumite momente.

Fiecare copil învață să citească într-un ritm diferit și este nevoie de timp și de exercițiu pentru a căpăta cursivitate în lectură. Așadar, nu da înapoi atunci când ți se pare prea greu!

Nu uita, un moment zilnic de lectură independentă te va ajuta să îți dezvolți obiceiuri sănătoase în privința cititului.

Succes! Autoarele

Prâslea cel voinic și merele de aur

după

Petre Ispirescu

Era odată un împărat puternic și mare și avea pe lângă palaturile sale o grădină fru moasă, bogată de flori și meșteșugită nevoie mare! Așa grădină nu se mai văzuse până atunci, p‑acolo În fundul grădinei avea și un măr care făcea mere de aur și, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând și pârguindu‑se, venea oarecine noaptea și le fura, tocmai când erau să se coacă Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească, n‑au putut să prinză pe hoți Nici cei doi fii mai mari ai împăratului nu au avut mai mult succes În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mic al împăratului și‑i zise să‑l lase și pe el să‑și încerce norocul Împăratul se înduplecă și mai lăsă pomul netăiat încă un an Sosi primăvara: pomul înflori mai frumos și legă rod mai mult decât altădată Prâslea se ducea adesea prin grădină, da ocol mărului și tot plănuia În sfârșit, merele începură a se pârgui Cum veni seara, se duse, își luă cărți de cetit, două țepușe, arcul și tolba cu săgețile Își alese un loc de pândă într‑un colț pe lângă pom, bătu țepușele în pământ și se puse între ele, așa cum să‑i vină unul dinainte și altul la spate ca, dacă îi va veni somn și ar moțăi, să se lovească cu barba în cel de dinaintea lui și dacă ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi

Astfel pândi până când, într‑una din nopți, cam după miezul nopții, simți o piroteală moleșitoare; dară loviturile ce suferi, vrând să moțăiască, îl deșteptară, și rămase priveghind până când, un ușor fâșâit se auzi prin grădină Atunci luă arcul și sta gata; fâșâitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom și se apucă de ramurile lui; atunci el dete o săgeată, dete două și, când dete cu a treia, un geamăt ieși de lângă pom și apoi o tăcere de moarte se făcu; iară el, cum se lumină puțin, culese câteva mere din pom, le puse pe o tipsie de aur și le duse la tatăl său

N iciodată n‑a simțit împăratul mai mare bucurie decât când a văzut la masa sa mere de aur

Acum, zise Prâslea, să căutăm și pe hoț

Și chiar de a doua zi vorbi cu frații lui ca să meargă

împreună pe urma hoțului și să‑l prinză

Se luară, deci, după dâra sângelui și merseră, merseră, până ce deteră de o prăpastie, unde se și pierdu dâra

Prâslea se lăsă pe frânghie în jos și ajunse pe tărâmul celălalt, se uită cu sfi ală în toate părțile, și cu mare mirare văzu toate lucrurile schimbate; pămân tul, florile, copacii, lighioanele altfel făptuite erau p‑acolo Deocamdată îi cam

fu frică, dară, îmbărbătându‑se, apucă pe un drum și merse până dete de niște palaturi cu totul și cu totul de aramă unde îl întâmpină o fată frumușică, care zise:

Mulțumesc lui Dumnezeu că ajunsei să mai văz om de pe tărâmul nostru Cum ai ajuns aice, frate, îl întrebă ea; aici este moșia a trei frați zmei, care ne‑au răpit de la părinții noștri, și suntem trei surori și fete de împărat de pe tărâmul de unde ești tu, iar fiecare din zmei și‑a ales câte una din noi și ne tot silește să‑i luăm de bărbați

Prâslea se luptă cu cei trei zmei și reuși să‑i biruiască, iar pe cele trei fete le luă cu sine, împreună cu palaturile lor pe care le transformă în mere

Ajungând la groapă, clătină frânghia de se lovi de toate mărginile groapei Paznicii de sus pricepură că trebuie să tragă frânghia Se puseră la vârtejuri și scoaseră pe fata cea mare cu mărul ei de aramă Bucuria fetei fu nespusă când se văzu iară pe lumea unde se născuse

Ea, cum ajunse sus, arătă un răvășel ce‑i dase Prâslea, în care scria că are să ia de bărbat pe frate‑său cel mai mare

Lăsară din nou frânghia și scoase și pe fata cea mijlocie, cu mărul ei cel de argint și cu o altă scrisoare, în care o hotăra Prâslea de soție fratelui celui mijlociu

Mai lăsară frânghia și scoase și pe fata cea mică: aceasta era logodnica lui Prâslea; însă mărul ei cel de aur nu‑l dete, ci îl ținu la sine

El simțise de mai‑nainte că frații săi îi poartă sâmbetele și, când se mai lăsă frânghia ca să‑l ridice și pe el, dânsul legă o piatră și puse căciula deasupra ei, ca să‑i cerce; iară frații dacă văzură căciula, socotind că este fratele lor cel mic, slăbiră vârtejile și dete drumul frânghiei, care se lăsă în jos cu mare iuțeală, ceea ce făcu pe frați să crează că Prâslea s‑a prăpădit

Luară, deci, fetele, le duseră la împăratul, îi spuseră cu prefăcută mâhnire că fratele lor s‑a prăpădit, și se cununară cu fetele, după cum rânduise Prâslea Iară cea mică nu voia cu niciun chip să se mărite, nici să ia pe altul

Prâslea, văzu piatra care căzuse cu zgomot, mulțumi lui Dumnezeu că i‑a scăpat zilele și se gândea ce să facă ca să iasă afară Pe când se gândea și se plângea dânsul, auzi un țipăt și o văietare care îi împlu inima de jale; se uită împregiur și văzu un balaur care se încolăcise pe un copac și se urca să mănânce niște pui de zgripsor Scoase paloșul Prâslea, se repezi la balaur și numaidecât îl făcu în bucățele

Când veni zgripsoroaica și văzu grămada aia mare de bucățele de balaur, întrebă pe Prâslea:

Ce bine vrei să‑ți fac și eu, pentru că mi‑ai scăpat puii de moarte?

Să mă scoți pe tărâmul celălalt, răspunse Prâslea

Se așeză pe spatele păsării și, după un lung zbor, ajunseră deasupra și Prâslea plecă către împărăția tatălui său

Prâslea le povesti apoi toată istoria sa, le spuse și cum a ieșit deasupra pământului și le arătă și mărul de aur al zmeului Prâslea luă pe fata cea mică Toată împărăția s‑a bucurat că le‑a adus Dumnezeu sănătos pe fiul cel mai mic al împăratului și se mân drea, fălindu‑se, de vitejiile ce făcuse el; iară după moartea tătâne‑său se sui el în scaunul împărăției, și împărăți în pace de atunci și până în ziua de astăzi, de or fi trăind

1 Formulează întrebări referitoare la text care încep cu cuvintele date

Prâslea salvează niște pui de zgripsor de un balaur Ce

R ăspunde la două dintre întrebările formulate, la alegere

2 Completează tabelul cu informații din text

Cauza Efectul

Oarecine noaptea le fura, tocmai când erau să se coacă

Î mpăratul nu putuse să mănânce din pom mere coapte

Î mpăratul mai lăsă pomul netăiat încă un an

3 Scrie pe frunze numele personajelor și pe mere, o acțiune a fiecăruia, așa cum reiese din textul citit

împăratul

să pândească

mărul de aur

4 Caută în text cuvinte care au o formă diferită de cea folosită de noi astăzi Scrie le apoi însoțite de forma actuală

Exemplu: grădinei – grădinii

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 71. a pus paznicii

5 Ce părere ai despre comportamentul celor doi frați mai mari ai lui Prâslea?

Frumoasa din pădurea adormită

după

Frații Grimm

Au fost odată un rege și o regină foarte, foarte necăjiți că nu aveau copii Până la urmă, regina avu o fiică Nu vă povestesc bucuria lor și vă las să vă închipuiți ce pregătiri s‑au făcut pentru botez Ca nașe, au fost căutate toate zânele din țară și au fost găsite șapte

Se spunea că prințesa va primi, astfel, toate calitățile imaginabile, pentru că, așa cum se obișnuia pe acele vremuri, fiecare zână îi va da în dar o virtute

După ceremonia de botez, la palat se dădu un ospăț mare și regele dărui fiecăreia din tre zâne câte o casetă din aur Pe când se pregăteau cu toții să se așeze la masă, intră o zână bătrână, Zâna Pana‑Corbului, care nu fusese invitată pentru că de peste cincizeci de ani stă‑ tea închisă în turnul său, așa că toată lumea o crezuse moartă

Regele o primi cu toate onorurile, dar nu putu să‑i dăruiască o casetă de aur ca celor lalte, pentru că fuseseră făcute numai șapte, pentru cele șapte zâne

Zânele începură să‑i dăruiască fetiței cele mai fru moase virtuți: prima îi dărui frumusețea; cea de‑a doua, inteligența; cea de‑a treia, eleganța și așa mai departe

Când îi veni rândul Zânei Pana‑Corbului, scuturân du‑și capul cu dispreț, spuse:

— Prințesa cea mică se va înțepa la deget cu un fus și va muri!

Acest dar îngrozitor îi făcu pe toți să tremure, dar în acea clipă tânăra Zână Albăstrea ieși de după perdea zicând tare:

— Din păcate nu am destulă putere să desfac vraja bătrânei zâne, dar fiți liniștiți, Măriile Voastre, prințesa se va înțepa la deget cu un fus, dar în loc să moară, va cădea într‑un somn profund care va dura o sută de ani… și numai sărutul unui prinț o va trezi!

Din acea zi, regele nu a mai îngăduit nimănui să toarcă sau să țină fuse în casă

Trecură șaisprezece ani și într‑o zi regele și regina hotărâră să locuiască o vreme în castelul lor de la țară: aici, tânăra prințesă, trecând din cameră în cameră, ajunse în turnul cel mai înalt și găsi o bătrână care torcea

Prințesa întrebă curioasă:

— Cum se face? Lăsați‑mă să încerc

Vioaie și neatentă cum era, îndată ce luă fusul în mână, copila se înțepă la deget și căzu ca leșinată

Regele își aminti de prezicere Cu inima frântă, porunci ca prințesa să fie dusă în cea mai frumoasă odaie din castel, pe un pat cu țesătură de aur și argint și dădu poruncă tuturor să o lase să doarmă liniștită până va veni ceasul să se trezească; apoi o vesti pe Zâna Albăstrea Imediat ce sosi, zâna atinse cu bagheta magică pe toți cei din castel, ca să se trezească în același timp cu prințesa

După o sută de ani, prințul unui alt regat, mer‑ gând la vânătoare în părțile acelea, văzu turnurile cas telului vrăjit într‑o pădure deasă, și întrebă cui oare îi aparțineau Un țăran bătrân îi spuse prințului că în acel castel trăia cea mai frumoasă și mai bună prințesă din lume Tânărul prinț, curios, se hotărî să afle adevărul!

Se îndreptă spre castel și, apropiindu‑se de pădure, văzu că tufișurile, copacii cei mari și spinii se dădeau la o parte, lăsându‑l să treacă

Ajuns la castel, intră în curte; urcă o scară impu‑ nătoare și trecu prin multe săli pline de nobili și de doamne, toți adormiți Dintr‑odată, văzu o ușă mare întredeschisă și intră

Ca scufundat într‑un vis, avu în fața ochilor ima ginea cea mai frumoasă pe care o văzuse vreodată: o prințesă de o frumusețe rară, adormită

Uimit și tremurând, se apropie de ea, îngenun che și îi dădu un sărut

Trecuseră o sută de ani și sfârșitul vrăjii sosise

Prințesa se trezi, îl privi pe prinț cu ochi blânzi și exclamă:

— Ești tu, prințul meu? Cât te‑am așteptat!

După câteva zile se vesti nunta prințului cu tânăra prințesă Petrecerea a durat zile și zile și au fost invitați doamne, cavaleri, duci și regi din toate părțile lumii Și zânele erau prezente; toate în afară de una, Zâna Pana‑Corbului, care între timp fugise departe și nu se mai întoarse niciodată

1 Completează har ta poveștii

Fișă de lectură

Când se întâmplă acțiunea poveștii?

Unde se întâmplă acțiunea poveștii?

Titlul:

Un moment important din poveste:

Un desen reprezentativ

Autorul:

Personajele:

2 Recunoaște personajele!

l au dăruit fetiței cele mai frumoase virtuți:

l s a înțepat la deget într un fus:

l a salvat o pe prințesă de vrajă:

l părinții fetiței:

l zâna cea rea:

l zâna cea bună:

3 Numerotează momentele acțiunii în ordinea din poveste

Zâna Albăstrea adoarme tot castelul cu bagheta

Prințul o sărută pe prințesă ca s o trezească

Prințesa se înțeapă în fus

Zânele ursesc prințesei

Prințesa face nuntă cu prințul

Prințul vede castelul

4 Scrie, în 2–3 enunțuri, un alt final al poveștii

5 Dacă ai fi fost zână, ce calități ai fi dăruit prințesei? Explică alegerile

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 71.

De pe-o bună dimineață

de Otilia Cazimir

De pe o bună dimineață

Cu tulpină de cârcel,

A sărit un gândăcel

Cu mustățile de ață

Alți gândaci, mărunți și roșii,

Care și poartă fiecare

Ochelarii pe spinare,

Dorm la soare, somnoroșii!

Iar pe un fir de păpădie,

Ce se‑nalță, drept, din iarbă,

Suie un cărăbuș cu barbă,

În hăinuță aurie

Suie, mândru și grăbit,

Să vestească n lumea mare:

Preacinstită adunare,

Primăvara a sosit!

Dicționar

*bună-dimineața – zorea, plantă agăță toare ornamentală, cu flori mov‑roșcate sau albastre, în formă de pâlnie

Completează har ta poeziei

Fișă de lectură

Titlul:

Autorul:

Numărul strofelor:

Numărul versurilor din fiecare strofă:

Numele plantelor: Numele insectelor: Ce veste a adus cărăbușul?

Recunoaște „personajul”!

Are hăinuță aurie:

Are mustăți de ață:

Are tulpină de cârcel:

Sunt somnoroși:

Se înalță drept, din iarbă:

Formulează o propoziție în care să folosești expresia „bună dimineața” cu alt înțeles decât în text.

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 72.

după Carlo Collodi Pinocchio

Afost odată un cizmar pe nume Geppetto, care tare ar fi vrut să‑și facă o păpușă

Și, când primi o bucată de lemn de la prietenul său tâmplar, meșterul Cireașă, începu s‑o cioplească, gândindu‑se fericit: Am să-i spun Pinocchio

Dar, dintr‑odată, Geppetto auzi un glas:

Au! Mă doare!

Spre marea lui uimire, bucata de lemn era însuflețită

Bătrânul își continuă munca și după ce ciopli capul, îi făcu părul și ochii De îndată ce se apucă să‑i modeleze nasul, acesta începu să crească, și, oricât tăie Geppetto din el, tot rămase prea lung Nu‑i termină bine gura, că aceasta și începu să râdă și scoase limba afară

Când cizmarul îi făcu mâinile, marioneta îi smulse peruca de pe cap și, când avu picioare, îl lovi cu piciorul

Cu lacrimi în ochi, Geppetto spuse:

Nici nu te‑am făcut bine, și deja ești obraznic cu tatăl tău!

Apoi luă păpușa de braț și încercă s‑o învețe să meargă, dar Pinocchio, de cum se ținu pe picioare, începu să alerge prin încăpere și fugi în stradă Din fericire, un gardian se propti în mijlocul străzii și‑i tăie calea fugarului, ducându‑l înapoi la tatăl său

Pinocchio îi ceru iertare lui Geppetto, și acesta, bun la suflet, îl mângâie pe cap Ba mai mult, îi făcu un costumaș din hârtie înflorată, o pereche de pantofi din scoarță de copac și o căciuliță din miez de pâine

Păpușa își îmbrățișă tatăl și strigă fericită:

Vreau să merg la școală, să mă fac cuminte și să te ajut!

Geppetto, înduioșat, îi răspunse:

Îți mulțumesc, copile, dar nu avem bani să cumpărăm nici măcar abecedarul

Pinocchio se întristă, iar meșterul, după ce căzu pe gânduri, se ridică brusc în picioare și, îmbrăcându‑și vechea haină de postav, ieși grăbit din casă Puțin mai târziu se întoarse cu un abecedar în mână, dar fără haină Afară ningea

Și haina, tătucă? întrebă Pinocchio

Am vândut‑o, căci îmi ținea prea cald, răspunse Geppetto Pinocchio sări la gâtul lui, ca să sărute un tată așa de bun

Când ninsoarea încetă, păpușa de lemn, cu abecedarul sub braț, porni spre școală plin de intenții bune Dar muzica unei orchestre, pe care o auzi pe neașteptate, îl atrase spre o piață unde lumea se înghesuia în jurul

unui cort mare, viu colorat Școala fu uitată

Ce‑i în cortul ăsta? întrebă un băiețel

Nu știi să citești?! E Marele Teatru de Păpuși!

Și cât costă intrarea?

— Patru bani! îi răspunse același băiețel

Cine îmi dă patru bani pe cartea aceasta nouă? întrebă atunci Pinocchio cu glas tare

Un vânzător de vechituri din apropiere îi cumpără abecedarul, și Pinocchio intră fericit la teatru Cum ajunse înăuntru, una dintre păpușile de pe scenă îi observă prezența și strigă:

E Pinocchio! Hai, vino aici cu noi!

Și Pinocchio, încântat, se urcă pe scenă în mijlocul noilor săi prieteni

Atunci își făcu apariția păpușarul Mănâncă‑Foc, o namilă de om înspăimântător la vedere:

Ce‑i hărmălaia asta? Gata! Ajunge! Toți în rând, în seara asta facem socotelile!

Seara, Mănâncă‑Foc se puse la masă, dar, când își dădu seama că nu avea lemne de foc să gătească, își aminti de nepoftitul care întrerupsese spectacolul Vino aici, Pinocchio! O să te folosesc în loc de vreascuri!

Biata păpușă începu să plângă și să se roage:

Tătucă, tătucă, salvează‑mă… nu vreau să mor!

La auzul rugilor lui fierbinți, Mănâncă‑Foc se înmuie: „Cine știe cât de mâhnit va fi tai că‑său dacă l‑aș arunca în foc! Îl voi arde pe Arlecchino!“

Dar Pinocchio începu să plângă în hohote, și mai amarnic decât înainte:

Fie‑vă milă, Excelență! Vă cer îndurare pentru bietul Arlecchino Nu e drept să moară în locul meu Ardeți‑mă pe mine!

Mănâncă‑Foc rămase uluit „Ia te uită!“, își spuse el „Până acum n‑am mai întâlnit o păpușă cu suflet de erou!“

Așa că adăugă pe un ton mai blând:

Chiar ești un băiat bun! În seara asta ați scăpat, dar data viitoare va fi vai de cel căruia îi vine rândul!

Îl puse pe Pinocchio să‑i spună povestea lui și, impresionat de bunătatea lui Geppetto, îi dărui păpușii cinci monede de aur

Du‑i‑le tatălui tău! Spune‑i să‑și cumpere o haină nouă din partea mea!

Pinocchio, bucuros, părăsi Teatrul de Păpuși Se întorcea acasă în fugă, când dădu peste un motan pe jumătate orb și o vulpe șchioapă și nu reuși să‑și țină în frâu dorința de a le povesti ce noroc dăduse peste el Cei doi, cum văzură monedele de aur, puseră iute la cale un plan și îi ziseră:

Dacă vrei să‑l faci cu adevărat fericit pe tatăl tău, ar trebui să‑i duci și mai multe

Dar ce trebuie să fac pentru asta? întrebă Pinocchio, curios

În Țara Neghiobilor, știm noi un câmp numit „al Minunilor“, unde, dacă pui într‑o groapă un ban de aur, a doua zi găsești un ditamai copacul plin de monede noi, abia ieșite din găoace, explică vulpea

Pinocchio se lăsă convins de cei doi prieteni falși și sfârși la hanul „La Racul Roșu“, ca să‑și sărbătorească viitoarea bogăție După cină și o scurtă odihnă, ar fi trebuit să se întâl nească toți trei la miezul nopții, ca să ajungă la Câmpul Minunilor, dar Pinocchio, trezit de hangiu la ora stabilită, află că motanul și vulpea o șterseseră de ceva vreme Nu‑i rămase decât să pornească singur spre pădure, când, pe neașteptate…

Banii sau viața! îi porunciră doi bandiți cu măști pe față

Pinocchio, care ascunsese monedele sub limbă, nu răspunse, și în zadar încercară cei doi să afle unde erau banii Motanul și vulpea, căci ei erau tâlharii cu fața acoperită, îi puseră bietului Pinocchio un laț în jurul gâtului și‑l agățară într‑un copac, apoi se îndepărtară, amenințându‑l:

Vei atârna acolo până când te vei hotărî să vorbești! Ne întoarcem mai târziu, să vedem dacă te‑ai răzgândit!

Între timp, Zâna cu Părul Albăstrui, care locuia în apropiere, auzi văicărelile păpușii De la una dintre ferestrele castelului său, îl văzu pe Pinocchio cum se legăna dând din picioare… I se făcu milă de el și hotărî să‑l salveze, așa că Pinocchio, care părea mort, se trezi imediat la castel, într‑un pat cald și moale, în timp ce corbul, cucuveaua și greierele, trei vraci cu faimă, îl tămăduiau cu un leac foarte amar Zâna cea bună, mângâindu‑l, îl îndemnă: Acum, că te simți mai bine, spune‑ne ce s‑a întâmplat!

Pinocchio începu să povestească, dar, când binefăcătoarea lui îl întrebă unde erau monedele de aur, spuse că le pierduse, deși, între timp, le ascunsese în buzunar De îndată, nasul începu să‑i crească, iar zâna cea bună, râzând, observă:

Tocmai ai spus o minciună, de asta îți crește nasul!

Pinocchio, roșu de rușine, începu să plângă Atunci zâna bătu din palme și, de îndată, sosi un stol de ciocănitori care înce pură să‑i cioplească din nas, aducându‑l la mărimea normală

Amintește‑ți că nu mai trebuie să spui minciuni, altfel nasul ți se va lungi! îl dojeni zâna Și acum, du‑te la tatăl tău!

1 Completează har ta poveștii

Fișă de lectură

Personajele negative:

Întâmplarea de la care începe povestea:

Titlul:

Personajele pozitive:

Autorul:

Întâmplarea în care lui Pinocchio îi crește nasul:

2 Formulează întrebări potrivite pentru răspunsurile date

Geppetto a primit o bucată de lemn de la meșterul Cireașă

Pinocchio a vândut abecedarul ca să intre la teatru

3 Completează enunțurile cu informații din text

l Pinocchio a uitat de școală când

l Mănâncă Foc i a dăruit lui Pinocchio cinci monede de aur, pentru că

l Vracii care l au îngrijit pe Pinocchio erau

4 Scrie cât mai multe însușiri ale lui Pinocchio, așa cum reies din textul citit

PINOCCHIO

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 72.

Fluierul fermecat

după Victor Eftimiu

Tudorel era un ciobănaș de vreo zece anișori care, prin istețimea lui, scăpase în mai

multe rânduri vacile și oile satului din ghearele unor lupi Nu știa nici de frică, nici de înșelăciune

Sunt cioban, trebuie să mi păzesc turma, asta știu!… și nu l biruia nimeni

Moșul din pădure, vrăjitorul cel bun, care vede și răsplătește pe cei ce se poartă voini cește, l a chemat la el în peșteră și l a poftit să‑și aleagă tot ce va dori din bogățiile adunate acolo

Tudorel se hotărî să ia doar un fluier

Să mi trăiești, băiatul moșului! i a răspuns vrăjitorul cel bun N ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, dar ai ales o comoară neprețuită Fluierul acesta, pe care l a făurit un meșter din vechime, nu numai că ți va ține de urât, dar prin el vei putea îmblânzi fiarele Păstrează l sănătos, dragul meu, și s auzim de bine!

A doua zi, plecând cu oile, Tudorel se așeză pe un dâmb și începu să i zică din fluier

Mare i fu bucuria când văzu că mioarele se opresc din pășunat și încep să joace Se puseră pe țopăit și Culaie, berbecul cel mare, și măgărușul turmei și Ursu, dulăul Cântă el Tudorel ce cântă, mioarele, berbecul, măgărușul și dulăii jucară, până când zise ciobănașul:

Acum destul! Dac om sta să țopăim toată ziua, apoi flămânziți și vă uscați și se supără satul pe mine că vă țin nemâncate

Într o zi, o haită de lupi se repezi la stâna lui Tudorel Spaima intră în bietele oi

Văzând acea năvală de sălbăticiuni, Tudorel duse fluierul la gură și începu să cânte Și ce să vezi? Unul câte unul, lupii se astâmpărau, începeau să ridice câte un picior, ușor, ușurel și se porneau pe dănțuit

Dar tot sărind și învârtindu se, lupii osteniră Mai marele lor se apropie, jucând și el mereu și i vorbi lui Tudorel așa: Ciobănașule dragă, mai lasă‑l încolo de fluier, că nu mai putem! După ce că suntem flămânzi, ne mai flămânzești și dumneata, punându ne să țopăim întruna!

Eu, răspunse băiatul, nu mă opresc din cântat până nu plecați! Dacă mă opresc, sunteți în stare să vă repeziți la oi și să le mâncați

Atunci, mai marele lupilor făcu semn celorlalți lupi să îl urmeze și se depărtară cu toții, pierind în desimea codrului Și numai după ce n a mai rămas nici urmă de lup prin partea locului, Tudorel își opri cântarea

Povestea cu fluierul vrăjit ajunse și la urechile împăratului

Dacă a putut acel fluier să stăpânească haita de lupi, cum n ar veni de hac și vrăjmașilor mei? își zicea stăpânitorul țării

Trimise deci împăratul câțiva soli la ciobănaș, să i ceară fluierul Dar Tudorel, nici gând

să‑l dea

A doua zi, chiar împăratul veni să i ceară lui Tudorel fluierul fermecat

Eu sunt chiar împăratul acestei țări Cum ai îndrăznit să te împotrivești poruncilor mele? Ți am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe și cu tot felul de bunătăți, galbeni mulți, ți am trimis și tu nici gând să mi dai fluierul, pe care văd că l ții la brâu

N am ce face cu ele Eu atâta am, fluierul!

Băiete, dă mi l de bună voie și eu te voi răsplăti cum nici nu gândești; te voi duce la curtea mea să te cresc, să ți dau învățătură și să fac din tine un curtean de vază

Eu din ce sunt nu vreau să mă schimb! răspunse Tudorel

Atunci, împăratul înșfăcă jucăria ciobănașului Ochii îi luceau de bucurie la gândul că acum nu l va mai birui nimeni! Nimeni nu va mai îndrăzni să i calce hotarele! Porni voios, cu tot alaiul după el

Dar Tudorel, supărat foc, alerga pe lângă calul lui, cerându i fluierul Scos din fire, împă ratul porunci oștenilor să l arunce în beciul cel mai adânc

Ei, dar în vremea aceasta, oștile vrăjmașe năpădiră pământul țării și prădau toate în calea lor În fruntea armiilor, împăratul porni să le înfrunte și să nimicească pe dușmani Mândru nevoie, craiul tot sufla în fluierul fermecat, așteptând să se întâmple minunea, dar degeaba! Oștilor puțin le păsa de jucăria aceea din mâna lui! Ba, dimpotrivă, împăratul fu înconjurat de dușmani, care parcă ieșiseră din pământ! Cât ai clipi din ochi, se pomeni legat Fluierul căzu la pământ și, de bună seamă, l ar fi sfărâmat copitele cailor, dacă un sfetnic înțelept nu l ar fi ridicat cu grijă

Mare prăpăd ar fi fost pe țară, dacă sfetnicul cel înțelept nu s ar fi gândit să se repeadă la palat, să l scoată pe Tudorel din adâncimea beciului și să l ducă pe câmpul de bătaie, rugându‑l să cânte din fluierul fermecat Și când începu Tudorel să cânte din fluier, oștile dușmane își aruncară paloșele și buz duganele și începură să joace Jucau și țopăiau de zor Se țineau după el, tot dănțuind și părăseau de a ndărătelea pământurile cucerite atâta de ușor Și ciobănașul nostru nu s a lăsat până nu i a dus dincolo de hotarele țării, cu împăratul cel hapsân cu tot

1 R ăspunde la întrebări

Fișă de lectură

Cine nu știa nici de frică, nici de înșelăciune?

Ce a luat Tudorel de la moșul din pădure?

Când a aflat Tudorel ce putere are fluierul?

Cum a reușit băiatul să alunge lupii?

De ce alerga Tudorel pe lângă calul împăratului?

2 Completează momentele desfășurării acțiunii

1. Tudorel își alege un fluier de la vrăjitorul cel bun

2. 3. Băiatul îi gonește pe lupi cu ajutorul fluierului

5. Î mpăratul îi ia fluierul lui Tudorel și îl aruncă într un beci

3 Recunoaște personajele

l vede și răsplătește pe cei ce se poartă voinicește:

l se apropie, jucând și el mereu și i vorbește lui Tudorel:

l scăpase în mai multe rânduri vacile și oile satului din ghearele unor lupi:

l tot sufla în fluierul fermecat, așteptând să se întâmple minunea:

l s a gândit să se repeadă la palat, să l scoată pe Tudorel din adâncimea beciului:

4 Explică replica lui Tudorel: Eu din ce sunt nu vreau să mă schimb!

5 Completează enunțul următor

D acă aș fi un personaj din poveste, aș vrea să fiu , pentru că

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 73.

Povestea gâștelor

de George Coșbuc

Un gâscan cu pene lucii

Cum trecea pe pod prin sat

Și ntr o mân avea papucii,

Nu știu cum i s a ntâmplat

Că papucii lui căzură,

Ce păcat, o, ce păcat!

Căci erau cu alesătură,

Fără leac de tivitură –

Ce păcat!

Gâștele auzind cum zbiară:

„Aoleu! Păpucii mei!”

Într un suflet alergară

Și ntrebau mirate: ce i?

„Am rămas, plângea gâscanul,

Păgubaș de patru lei!

Iată mă desculț, sărmanul!

Ce mă fac acum, golanul,

Fără ei!”

„Haideți toți, și moși și babe

Să i cătăm pe râu acu!”

Repede notând din labe

Cârdul tot pe râu trecu

„I ai găsit?” – „Eu nu, surată,

Ce mă ntrebi așa și tu!”

Toate apoi strigau deodată:

„Bată i pacostea să i bată!

Nici eu nu!”

Vara ntreagă tot umblară,

Dar papucii duși au fost!

Și au să umble și la vară

Până ce le or da de rost!

Iar gâscanul merge, vine,

Face cruci și ține post

„Nu i găsesc! Sărac de mine

Iar desculț e, vezi tu bine,

Lucru prost!”

Gâștele de atunci, în cale

Când văd apa undeva,

Căutând pornesc agale

Tot crezând că‑i vor afla

Vin și rațe să le ajute:

Mac mac mac și ga ga ga!

Mac mac mac! Hai, vino, du te,

Zile așa pe râu pierdute!

Ga‑ga‑ga!

Iar când gâștele stau gloată

Și prin dreptul lor te duci,

Sare tabăra lor roată

Să te ntrebe: „Ce ne aduci?

Ai găsit păpucii? Spune!”

Tu la fug atunci s apuci!

Și te mușcă, doar le ai spune

De păpuci!

Fișă de lectură

1 Formulează întrebări potrivite răspunsurilor date

l ?

Gâștele au alergat când l au auzit pe gâscan cum zbiară

l ?

Cârdul a trecut pe râu înotând repede din labe

l ?

Gâștele au umblat toată vara după papuci

2 Completează cadranele referindu te la gâscan

Cum arăta?

Unde ținea papucii?

3 Scrie însușirile papucilor, așa cum reies din text

Pe unde trecea?

Cât a plătit pentru papuci?

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 73.

după Hans Christian Andersen Lebedele

Cu mult timp în urmă, într‑un regat foarte departe de aici, trăia un rege bun și iubitor, tatăl a unsprezece prinți și a unei tinere prințese, pe nume Eliza Din nefe ricire, regele rămase văduv și, după un timp, hotărî să se recăsătorească

Noua regină era foarte frumoasă, dar ascundea o inimă vicleană Într‑adevăr, mama vitregă reuși să‑i alunge pe cei unsprezece prinți făcându‑le o vrajă ce îi transformă în lebede, obligate să migreze spre tărâmuri îndepărtate Reuși până și să o dezmoștenească pe Eliza care, nemaiavând casă, trebui să se retragă într‑o pădure deasă

Nefericita copilă merse prin pădure zile întregi, hrănindu‑se cu fructe și bând apă din pâraie În inima sa, spera că își va regăsi, într‑o zi, frații dragi

Într‑o zi, drumul său singuratic o purtă la malul mării Eliza se plimba printre pietrele șlefuite de valuri și, ca să‑și facă curaj, își zicea: „Apa reușește să tocească stânca cea dură Și eu trebuie să am răbdare și să nu cedez în fața necazurilor Voi reuși să‑mi găsesc frații dragi Răbdarea mea va fi răsplătită!”

Într‑adevăr, într‑o seară, Eliza văzu unsprezece lebede cu coroană pe cap, zburând pe cer și, apoi, așezându‑se pe plaja aceea pustie

Cum atinseră solul, păsările se transformară în unsprezece tineri foarte frumoși Eliza îi recunoscu pe frații ei, ieși din ascunzătoare și, în culmea bucuriei, alergă spre ei să‑i îmbrățișeze

— Surioară dragă! Ce noroc că te‑am regăsit! îi spuse unul dintre frați Și un altul adăugă:

— Poimâine vom fi siliți să plecăm din nou și, numai după încă un an lung, vom putea să ne revedem țara! Ne vom întoarce într‑o țară străină, foarte departe de aici, călătorind două zile deasupra mării!

— Luați‑mă cu voi, nu mă părăsiți! îi implo ră fata

— Dragă Eliza, cum am putea face? Brațele noastre sunt puternice, dar aripile noastre vor fi pe măsură? Vraja pe care ne‑a făcut‑o mama

noastră vitregă e cu adevărat crudă! Trebuie să știi că, îndată ce apune soarele, ne transformăm înapoi în oameni și asta ne silește ca, în fiecare seară, să ne găsim un adăpost! Ca să venim până aici, trebuie să călătorim când zilele sunt mai lungi și să înnoptăm pe o stâncă mică, la care ajungem cu greu, la asfințit! Vom reuși oare să ajungem la timp, dacă te ducem și pe tine?

Eliza nu răspunse, dar avea ochii plini de lacrimi și atunci frații hotărâră să se încumete și, chiar în acea noapte, începură să pregătească un hamac în care să o poarte în zbor, pe rând

Călătoria fu foarte obositoare, dar, din feri cire, reușiră să ajungă la timp pe stâncă și, după ce petrecură noaptea acolo, plecară în zori ca să ajungă

în țara cea îndepărtată

Î n aceeași noapte, Eliza visă o zână, pe nume Morgana, care locuia într‑un castel de nori și care o sfătui:

— Dacă vrei să‑ți salvezi frații, țese pentru ei unsprezece tunici din urzici Dar, fii atentă, va trebui să culegi doar urzici sălbatice și adu‑ți aminte că din gura ta nu va trebui să iasă niciodată vreun cuvânt sau oftat, până când nu vei termina După terminarea tunicilor, le vei arunca pe spatele fraților tăi, care vor fi eliberați de vrajă

La sfârșitul celei de‑a doua zile, lebedele ajunseră pe o insulă și o lăsară pe Eliza în fața unei peșteri: adăpostul lor

Intrarea în peșteră era ascunsă de urzici

Atunci, Eliza își aminti de visul avut și, fără să se gândească la suferințele pe care le va avea de îndurat, începu să adune ierburile cu multă însuflețire Mâinile sale se înroșeau, se umflau, dar Eliza își continuă lucrul, fără să se gândească la durere La început, frații ei nu înțeleseră ce făcea ea și fură și mai speriați când își dădură seama că sora lor devenise mută: nu putea fi decât o altă vrajă a mamei vitrege, cea rea! Când frații îi zăriră mâinile umflate și distruse, înțeleseră că orice ar face venea din sufletul ei și că, în mod sigur, era pentru a‑i scăpa de vrajă Se strânseră în jurul ei, emoționați, și sufletele lor se umplură de recunoștință Într‑o dimineață, în timp ce Eliza culegea urzici, fu văzută de un rege tânăr care, impresi onat de frumusețea sa, se îndrăgosti de ea Suveranul, care era foarte bun și simțitor, se gândi că o face fericită ducând‑o la curtea sa regală Dar Eliza, neputând vorbi, se simți pierdută Regele, văzând‑o așa de tristă, îi dădu voie să‑și ia cu ea acele tunici ciudate și, atunci, fata începu din nou să spere

Eliza împletise deja cinci veste și, în castel, con tinuă să țeasă trezind bănuielile Sfetnicului de la curte, care vedea în fată o vrăjitoare vicleană și rea Sfetnicul, ca să‑și dovedească bănuielile, o urmărea zi și noapte și, într‑o noapte, o văzu ducându‑se pe ascuns la cimitir, ca să culeagă urzici La ora aceea, erau acolo și câteva vrăjitoare care dansau în lumina lunii și pentru Sfetnic nu mai era îndoială! Și Eliza era o vrăjitoare rea!

— Maiestate, spuse Sfetnicul, regelui îți voi dovedi că această fată nu e demnă de Măria Ta! În noaptea asta vei înțelege de ce!

Și așa se făcu că suveranul o văzu pe Eliza ducându‑se noaptea în cimitir și culegând alte urzici

Regele nu mai putea avea îndoieli!

— Poporul o va judeca! hotărî el

Eliza fu condamnată la ardere pe rug și fu închisă în închisoare împreună cu tunicile și urzicile culese

Deși suferea, continuă să lucreze fără oprire

Nu mai avea mult timp, în ziua următoare avea să fie executată

Într‑adevăr, în zori, fu urcată într‑o căruță și, în timp ce lucra grăbită ca să termine ultima tunică, fu dusă în jurul orașului și luată în râs de toți

Dintr‑odată, unsprezece lebede albe ca zăpada coborâră din cer și înconjurară căruța Eliza se bucură de vizita fraților ei Acum își terminase lucrul Luă atunci cele unsprezece tunici și le aruncă pe păsările nevinovate

Vraja se rupse și apărură unsprezece prinți minunați Mulțimea amuți de mirare și Eliza, de atâta oboseală, leșină Atunci frații ei povestiră regelui și poporului adevărul și tânărul rege se simți foarte fericit că nu s‑a îndoit niciodată, în inima sa, de acea tânără foarte frumoasă și gingașă

Repede, Eliza își veni în fire și se căsători cu tână rul rege Frații ei, în sfârșit liberi, plecară spre castelul tatălui lor Adevărul a fost până la urmă descoperit și mama vitregă a fost alungată pentru totdeauna!

1 Completează har ta poveștii

Fișă de lectură

Când se întâmplă acțiunea poveștii?

Unde se întâmplă acțiunea poveștii?

Momentul tău preferat din poveste:

Titlul:

Autorul: Personajele:

Explică titlul poveștii.

2 Recunoaște personajul, în funcție de descrierea dată

l o tânără prințesă

l locuia într un castel de nori

l unsprezece lebede cu coroană pe cap

l reuși să i alunge pe cei unsprezece prinți făcându le o vrajă

l a fost impresionat de frumusețea Elizei și s a îndrăgostit de ea

l vedea în fată o vrăjitoare vicleană și rea

3 Scrie însușiri ale personajelor, așa cum apar acestea în text

l Regele

l Noua regină

l Eliza

l Cei unsprezece frați

l Tânărul prinț

4 I maginează ți că te întâlnești cu Eliza Ce i ai spune? De ce?

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 74.

Vladimir Colin Povestea ceasului cu inimă

după

Trăia odată un ceasornicar bătrân Într‑o zi, plimbându‑se printr‑o pădure de la marginea orașului, văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar Era mare cât un băiat sau o fetiță de patru ani, avea limbile de aur și cifrele din pietre scumpe

N iciodată nu mai văzuse ceasornicarul un aseme nea ceas! Îl privi pe toate părțile însă ceasul nu mergea Îl luă acasă și îl desfăcu să îl repare Pe vremea aceea, în fiecare ceas locuia un pitic El era cel care mișca roțile dințate și bătea cu un ciocănel, făcând tic‑tac, tic‑tac…

Ceasul pe care îl găsise meșterul nu avea pitic Avea însă meșterul un pitic într‑un ser tar, de la un ceas care fusese strivit din greșeală de stăpânul său Ceasornicarul repară ceasul și îl așeză în vitrină, doar, doar o veni păgubitul după el Într‑o zi, trecu pe acolo împăratul Văzând ceasul, acesta dori să îl cumpere Îl duse la palat și îl așeză în sala tronului, păzit de doi ostași Din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat De câte ori venea la palat câte un boier să se plângă că‑l necăjesc țăranii, abia îi spu nea împăratul: „Vorbește! Îți dau voie să vorbești o oră…” că ceasul cu limbi de aur și arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat, fără să apuce să deschidă gura Dacă venea însă o văduvă, care îl învinuia pe boier că‑i fură și ultima bucățică de pâine, împăratul îi spunea: Ei, vorbește și tu! Îți dau voie o clipă…

Și iată că după ceasul cu limbă de aur, clipa ținea, ținea și nu se mai sfârșea… Pleca văduva numai când spusese tot ce avea pe inimă!

Dacă au văzut așa, s‑au strâns boierii într‑o zi și s‑au dus la împărat

Măria Ta, nu se mai poate… Ceasul Măriei Tale ne face viaţa amară Nu merge bine, Măria Ta!

L‑a chemat împăratul pe ceasornicar și i‑a dat ceasul să‑l repare […] Ajuns acasă, ceasornicarul scoase piticul din ceas și îl întrebă ce se întâmplă

Meștere, meștere – oftă piticul – ce să fac dacă am o inimă? Inima ține cu oamenii nevoiași și nu‑i iubește pe boierii hrăpăreți… Atunci, pun ceasul să meargă mai repede sau mai încet după cum cred eu că e bine

Dicționar *hrăpăreț – care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere

Meșterul dădu din cap Doar avea și el o inimă și‑l înțelegea tare bine pe piticul cel inimos! […] Pentru a ieși din impas, ceasor nicarul apelă la ajutorul altui meșter Acesta, dorind să fie pe placul împăratului, construi un pitic de fier, fără inimă, care să pună cea sul în mișcare ca și piticul adevărat

Tare s‑au bucurat boierii și împăratul de noul ceas! L‑au așezat în sala tronului și, de atunci, din nou vorbiră boierii câte o oră, iar nevoiașii câte o clipă… Apoi, îmbătrânind, piticii din ceasornice se mutară, rând pe rând, în țara poveștilor și în locul lor fură așe zați pitici de fier sau arcuri, lanțuri, pendule și cuci

Până în zilele noastre se cunosc cea suri cu arc, cu lanț, cu pendule sau cu cuc, dar ceasuri cu pitic sau cu inimă nu se mai cunosc decât în poveștile pentru copii

1 Completează cadranele

Fișă de lectură

Locul unde a fost găsit ceasul Personajul care a găsit ceasul

Descrierea ceasului

Rolul piticului din ceas

2 Completează cu tipurile de ceasuri care apar în text

Ceasuri:

cu arc

3 Explică, în 2–3 enunțuri, de ce nu funcționa bine ceasul prima dată

4 Scrie din text însușiri care însoțesc cuvintele date

ceasornicar roțile

viața oamenii boierii piticul

5 Explică înțelesul enunțului dat

Apoi, îmbătrânind, piticii din ceasornice se mutară, rând pe rând, în țara poveștilor și în locul lor fură așezați pitici de fier sau arcuri, lanțuri, pendule și cuci.

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 74.

Câți ca voi

de George Topîrceanu

S us, pe gardul dinspre vie, O găină cenușie

Și un cocoș împintenat

S au suit și stau la sfat: Ia te uită, mă rog ție, Cât de sus ne am înălțat!…

Și deodată, cu glas mare, Începură amândoi,

Să cotcodăcească n soare: Nimeni nu mai e ca noi!… Nimeni nu mai e ca noi!…

Dar de sus, din corcoduș, Pitulându se ntre foi, Mititel și jucăuș, Le a răspuns un pițigoi: Câți ca voi! Câți ca voi!…

1 Completează enunțurile următoare:

Fișă de lectură

Titlul poeziei este , iar autorul este . Poezia este formată din strofe. Acestea au sau versuri.

2 Completează tabelul, referindu te la personajele care apar în poezie Cine? Ce făcea?

3 Scrie însușirile personajelor, așa cum sunt ele în poezie

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 75.

Frumoasa și Bestia

după Jeanne-Marie Lepi

Cu mulți ani în urmă, trăia un negustor bogat, care a rămas din nefericire văduv, cu șase copii de crescut: trei băieți și trei fete Cele două fete mai mari erau mândre și trufașe, în timp ce cea mică, care era și cea mai frumoasă, era o copilă cu inima simplă și bună De mică fu poreclită Frumoasa, și numele acesta plin de dragoste îi rămase pentru totdeauna Cele două surori o invidiau, și cu fiecare prilej își arătau ranchiuna

Într o zi, negustorul își pierdu averea; îi rămase doar o căsuță la țară

Ne vom muta acolo, zise familiei sale Voi, băieților, mă veți ajuta la câmp Pământul ne va da de mâncare și voi, fetițelor dragi, vă veți ocupa de casă!

Ah, nu! Noi nu ne vom murdări mâinile devenind țărănci! exclamară cele două fete mai mari

În schimb, eu, spuse Frumoasa, voi fi bucuroasă să te urmez, tăticule, și să te ajut împreună cu frații mei!

Frumoasa se învăță ușor cu noua viață Cele două surori, însă, nu făceau altceva decât să se plimbe de dimineața până seara, fără să facă nimic

După câteva luni, ajunse din oraș o scrisoare care l vestea pe negustor de sosirea unei corăbii de a sa, plină cu mărfuri, despre care se credea că ar fi naufragiat Omul se pregăti să plece în mare grabă

Tăticule, spuseră fiicele mai mari, când te vei întoarce trebuie să ne aduci haine noi, pălării, bentițe de mătase!

Tatăl, care le iubea mult, răspunse: Bine, voi încerca să vă fac pe plac Și tu Frumoaso, ce vrei?

Frumoasa răspunse: Tăticule drag, aș vrea un trandafir roșu Omul plecă Din nefericire, marfa des cărcată de pe corabie se dovedi a fi de mică valoare Omul, obosit și abătut, porni înapoi și se gândi să‑și scurteze drumul luând o prin păduri

Dar întunericul și faptul că nu prea cunoștea locurile îl făcură să se rătăcească Înfrigurat și flămând, negus torul căuta disperat să‑și găsească drumul, când zări o lumină între copaci

Încurajat, dădu pinteni calului și ajunse repede la ceea ce era un foarte frumos castel Negustorul, după ce se dădu jos de pe cal, se hotărî să treacă mis teriosul prag

— E cineva? strigă omul fără să obțină niciun răspuns Făcându‑și curaj, negustorul traversă săli minunate, luxos mobilate, fără însă să întâlnească vreun suflet viu Ajunse în sfârșit în sala de mese, care era încălzită de focul unui șemineu mare Masa era pregătită pentru o singură persoană Totul părea pre gătit în cinstea sa! Omul se așeză la masă gustând din delicioasa cină Apoi, fiind foarte obosit, urcă la etajul de deasupra, unde găsi un dormitor primitor Omul își dădu jos hainele uzate și adormi imediat

Cum se trezi, în dimineața următoare, ieși fericit din castel și trecând pe lângă un trandafir încântător rupse o floare roșie Un țipăt inuman urmă gestului lui! O fiară respingătoare cu formă de om se îndrepta spre el

Om nerecunoscător! strigă monstrul Te am primit în castelul meu și tu îmi furi trandafirii! Acum va trebui să te pedepsesc cu moartea!

Fie ți milă, domnule… Iartă mă! Am cules acest trandafir pentru fiica mea…

Nu sunt un domn, sunt o bestie! îl întrerupse monstrul Ei bine, fiica ta va plăti pen‑ tru tine! Mâine seară o vei aduce aici!

Frumoasa sosi spre seară la castelul Bestiei

Pentru ea era pregătit un întreg apartament unde se afla o bibliotecă plină de cărți, un clavecin și o oglindă fermecată, în care putea să vadă ce se întâmpla în casa familiei sale Și în acea seară, imediat ce sunară orele nouă, Bestia sosi

Pot să îți admir frumusețea? o întrebă amabil

Tu ești stăpânul! răspunse copila

Nu, te înșeli Tu ești stăpâna, chiar dacă te am obligat să vii aici Nu voi face nimic care să te supere Mă găsești într adevăr foarte urât?

Frumoasa ezită înainte să răspundă, apoi se ho tărî să spună adevărul

Da, foarte! exclamă

Ai dreptate, sunt urât și nici nu știu să fac conversație Ca să te am aici, te am amenințat cu moartea! Sunt un nimic! spuse, mestecând, Bestia

Asta nu e adevărat… protestă Frumoasa Ai inimă și ești binevoitor! Atâția oameni cu aspect mai plăcut decât al tău nu au inimă și sunt cruzi Să fii urât pe dinăuntru e mai rău decât să fii urât pe dinafară!

Mulțumesc, Frumoaso, pentru aceste cuvinte

Nu pot decât să te iubesc, vrei să te căsătorești cu mine?

La întrebarea aceasta, Frumoasa se sperie

Dar încă o dată, se sili să spună adevărul:

Nu, nu doresc să devin soția ta!

După câteva săptămâni, Frumoasa văzu în oglinda fermecată pe bietul său tată bolnav și simți dorința să se întoarcă acasă Bestia fu de acord și spuse:

Bine, Frumoaso, du te Dar îți dau numai o săptămână, fără tine aș putea să mor Te vei întoarce?

Desigur, Bestie, ai cuvântul meu, răspunse

Frumoasa

Dar Frumoasa se întoarse peste zece zile Alergă la Bestie, care zăcea sleit de puteri, și îi ceru iertare

Ah, te ai întors! Mi a fost teamă că ai uitat de mine Cred că nu îmi voi mai reveni, dar voi muri bucuros că te am văzut din nou!

Frumoasa, plângând, îl strânse în brațe și șopti: Nu, nu trebuie să mori: te iubesc și doresc să mă căsătoresc cu tine!

Cum pronunță aceste cuvinte, Frumoasa își ridică ochii izbită de o lumină imensă care strălucea în tot castelul și își dădu seama că îmbrățișează un tânăr care îi mulțumea

Viitoarea mea mireasă, eu eram Bestia! Când ai acceptat să te căsătorești cu mine, s a rupt vraja pe care mi a făcut o o zâna rea!

Împreună se duseră la castel Intrară în sală și Frumoasa o zări pe zâna bună care îi apă ruse în vis de mai multe ori Zâna își agită bagheta magică și toți ajunseră în Regatul prințu lui, acesta fiind primit cu mari onoruri

Cei doi tineri s au căsătorit și au avut o viață fericită

1 Completează har ta poveștii

Fișă de lectură

Când se întâmplă acțiunea poveștii?

Mesajul poveștii:

Titlul:

Motivul pentru care s-a mutat negustorul cu familia în casa de la țară:

Personajele:

Autorul:

Frumoasa și-a ținut promisiunea față de Bestie, deși aceasta era înspăimântătoare. Completează unul dintre enunțuri, în funcție de părerea ta:

Cred că a procedat bine, pentru că

Nu cred că a procedat bine, pentru că

2 R ăspunde la întrebări

Cine a fost numită Frumoasa?

Ce a cerut Frumoasa de la tatăl ei?

Când a ajuns negustorul la castel?

Unde era trandafirul roșu?

De ce a plecat Frumoasa de la castelul Bestiei?

3 Completează momentele acțiunii

1. Un negustor a rămas văduv, cu șase copii

2. Negustorul a plecat la oraș

4. Negustorul a rupt un trandafir din grădina Bestiei

5. Frumoasa a venit la castelul Bestiei

7. ____________________________________________

8. Bestia s a transformat într un tânăr prinț

9. Frumoasa și Bestia s au căsătorit

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 75.

Făt-Frumos cu părul de aur

după

Petre Ispirescu

Afost odată, într o pustie mare, un pustnic El petrecea singur singurel Vecinii săi erau fiarele pădurilor Și așa era de bun la suflet încât toate dobitoacele i se închi nau când se întâlneau cu dânsul Într una din zile, se duse pustnicul la marginea gârlei, care curgea pe aproape de coliba lui, și iată, văzu că vine pe apă o cutie din lemn și auzi un plân set ieșind dintr însa Stătu puțin de cugetă, și după ce zise câteva vorbe de rugăciune, intră în apă și, cu o prăjină, trase cutia la mal Când o deschise, ce să vază în el? Un copilaș cam de vreo două luni; cum îl luă în brațe, copilul tăcu

Pustnicul dorea din toată inima să crească pruncul, dar, când se gândi că n are cu ce să l hrănească, îl podidi un plâns ce nu se mai putea sfârși Deodată răsări dintr un colț al chiliei sale o viță și numaidecât crescu și se înălță până la streașină Cu must de viță crescu copilul, până începu să mănânce și câte altceva

Iară dacă se mai mări copilul, pusnicul se apucă și l învăță să citească, să adune rădăcini ca să se hrănească și să umble la vânat

Dar, într o zi, chemă pustnicul pe copil și i zise:

Fătul meu frumos și vrednic, simt că slăbesc din ce în ce; sunt bătrân, precum mă vezi, și află că, de azi în trei zile, mă duc pe lumea cealaltă Eu nu sunt tatăl tău cel adevărat, ci te am prins pe gârlă De moștenire n am ce să ți las, decât un frâu de cal După ce vei rămâne singur, să te sui în pod, să iei frâul, să l scuturi, și îndată va veni un cal la astă chemare și te va învăța ce să faci

După cum zise bătrânul, așa se și întâmplă Flăcăul se sui în pod, unde găsi frâul, îl scutură, și iată că veni un cal cu aripi și, stând înainte i, zise: Ce poruncești, stăpâne?

Copilul spuse calului din cuvânt în cuvânt toată întâmplarea cu moartea bătrânului, și îi zise să l ducă în altă parte Calul îl duse pe tărâmul unor zâne care îl primiră argat

Calul adesea venea pe la domnul său, și într o zi îi zise să bage bine de seamă, cum că, în una din case,

zânele aveau o baie în care, la câțiva ani, curge aur, și cine se scaldă întâi, aceluia i se face părul de aur Îi mai spuse că zânele aveau o legătură cu trei rânduri de haine, pe care le păstrau cu îngrijire El băgă bine de seamă aceste vorbe, și de câte ori avea câte ceva greu de făcut, el chema calul și‑i da ajutor

Într o zi, zânele au plecat la o sărbătoare, la alte zâne Fiul pustnicului pândea și intră să se scalde Ieșind din baie, el luă și legătura cu hainele și o porni la sănătoasa, călare pe calul lui cel cu aripi, cu care zbura ca vântul și se ducea ca gândul Cum călcă peste pragul porții, începură casele, curtea și grădina a se cutremura așa de groaznic, încât se auzi până la zâne, și zânele îndată se întoarseră acasă Dacă văzură că argatul lipsește și hainele nu sunt la loc, se luară după dânsul și l urmăriră din loc în loc, până ce, când era să puie mâna pe dânsul, el trecu hotarele lor și scăpă

De aici, se duse într un oraș și se rugă de grădinarul împăratului ca să l primească argat la grădina împărătească Grădinarul nu prea voia să l asculte; dar, după multă rugăciune, îl primi, îl puse să lucreze pământul, să care apă, să ude florile; îl învăță ca să curețe pomii și brazdele de buruieni Făt Frumos luă în cap tot ce l învăța grădinarul, stăpânul său

Împăratul avea trei fete; cele mai mari se măritară, dar cea mică, nu

Împăratul făcu o vânătoare mare și, fiindcă scăpase de o mare primejdie, ridică un chioșc în pădurea aceea și chemă, ca să serbeze mântuirea sa, pe toți boierii și slujitorii curții, la o masă ce se pregătise acolo Toți curtenii se duseră la chemarea împăratului, numai fiica sa rămase

Făt‑Frumos, văzându‑se singur, chemă calul și, voind să se veselească și dânsul, îmbrăcă hainele cu soarele în piept, luna în spate și doi luceferi în umeri; își lăsă părul de aur pe spate, încălecă calul și l încurcă prin grădină, încât nu mai era chip de a o drege Iar fiica împăratului se îndrăgosti pe dată de el Împăratul se luase de gânduri, văzând pe fiică sa tot tristă Ea acum nu mai voia să iasă afară nici din casă Hotărî, dar, s o mărite; și începu a i spune de cutare, de cutare și de cutare fiu de împărat Dar ea nu voi să audă de niciunul Și dacă văzu așa, împăratul chemă sfatul și boierii și îi întrebă: ce să facă?

Un foișor cu poartă pe dedesubt, îi răspunseră, pe unde să treacă toți fiii de împă rat și de boieri, și pe care‑l va alege fata să‑l lovească cu un măr de aur ce‑l va ține în mână, și după acela s o dea împăratul

Așa și se făcu Se dete sfară în țară că este hotărârea împăratului să se adune și mic și mare și să treacă pe sub poartă Toți trecură; dar fata nu lovi pe niciunul Mulți credeau că fata n are voie să se mărite Însă un boier bătrân zise să treacă și oamenii curții Trecu și grădinarul, și bucătarul cel mare, și vătaful, și slugile, și vizitiii și rândașii, dar degeaba;

fata nu lovi pe niciunul Se făcu întrebare, oare dacă n a mai rămas cineva netrecut, și se află că a mai rămas un argat de la grădină

Să treacă și acesta, zise împăratul

Atunci chemă și pe argat și i zise să treacă și dânsul, dar el nu cuteza; iar dacă fu silit să treacă, trecu, și, când trecu, fata l lovi cu mărul! Argatul începu a țipa și a fugi, și zise că i‑a spart capul Împăratul, cum văzu una ca aceasta, zise:

Nu se poate asta! Este o greșeală! Fata mea nu e de crezut să fi ales tocmai pe ăsta

Dar nu avu încotro și i a dat lui pe fiică sa Nunta se făcu în tăcere, și apoi îi oropsi pe amândoi; și nici nu voia să se știe de dânșii, atâta numai că, de silă, de milă, îi primi să locuiască în curtea palatului Un bordei într un colț al curții li se dete spre locuință Toate slugile împă ratului râdeau de dânsul, și toate murdăriile le aruncau pe bordeiul lui Înăuntru însă, calul cu aripi le aduse frumusețile lumii; nu era în palatul împăratului ceea ce era în bordeiul lor

Fiii de împărat, care veniseră în pețit la fiica cea mică, se mbufnară de rușinea ce au pățit, fiindcă fiica împăratului alesese un argat, și se învoiră între dânșii ca să pornească oaste mare împotriva lui

Făt Frumos, când fu singur, se îmbrăcă cu hainele fermecate și porni la câmpul bătăliei; ajungând, se și sui într un munte apropiat, ca să vază care parte este mai tare Oștile, dacă ajunseră, se și loviră, iar Făt Frumos, văzând că oastea vrăjmașă este mai mare la număr și mai tare, se repezi din vârful muntelui asupra ei, și ca un vârtej se întorcea prin mijlocul ei cu paloșul în mână Așa spaimă le dete iuțeala, strălucirea hainelor sale și zborul calului său, încât oastea vrăjmașă întreagă o luă la fugă, apucând drumul fiecare încotro vedea cu ochii Iară împăratul se întoarse vesel acasă și zise lui Făt Frumos, prefăcut iar în argat

Tu ai făcut asta?

Eu, mărite împărate

Nu te cred, adăugă iute împăratul, dacă nu te vei arăta așa cum erai atunci

Atunci el se sculă de la masă, se duse de se îmbrăcă cu hainele cele mai frumoase, își lăsă părul pe spate și se înfățișă împăratului și la toată adunarea Cum îl văzură mesenii, îndată se ridicară și se minunară: Făt Frumos era atât de mândru și strălucitor, încât la soare te puteai uita, dară la el ba

Împăratul, după ce lăudă pe fiică‑sa pentru alegerea sa cea bună, se dete jos din scaunul împărăției și ridică în el pe ginerele său, Făt Frumos, și în toată împărăția se făcu bucurie mare și masă împărătească Eram și eu p acolo și căram mereu la vatră lemne cu frigarea, apă cu ciurul și glume cu căldarea, pentru care căpătai: Un năpârstoc de ciorbă

Și o sfântă de cociorbă

Pentru cei ce s lungă vorbă

1 Completează har ta poveștii

Fișă de lectură

Când se întâmplă acțiunea poveștii?

Titlul:

Un moment important din poveste:

Autorul:

Unde se întâmplă acțiunea poveștii?

Explică titlul poveștii.

Personajele:

2 Numerotează momentele acțiunii, în ordinea din poveste:

Un pustnic găsește un copilaș

Făt Frumos se angajează argat la un împărat

Fiica împăratului se îndrăgostește de argat

Fiul pustnicului ajunge pe tărâmul unor zâne

Î mpăratul își dă fiica de soție argatului

Făt Frumos învinge armatele dușmane

Flăcăul se scaldă în baia aurită

3 Recunoaște personajele

l au dăruit fetiței cele mai frumoase virtuți:

l aveau o baie în care curgea aur:

l trăia într o pustie mare:

l a aruncat un măr în argatul de la grădină:

l a primit moștenire un cal cu aripi:

l a lăsat ginerelui scaunul împărăției:

4 Scrie, în 2–3 enunțuri, părerea ta despre comportamentul băiatului pe tărâmul zânelor

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 76.

Peter Pan

după J.M. Barrie

Cu mult timp în urmă, în orașul Londra, trăia un copil mititel, cu numele de Peter Pan, care nu creștea De la fereastra micuței lui camere vedea grădinile Kensington cu copacii lor frumoși, florile și copiii care se fugăreau În timpul nopții, grădinile acestea se umpleau de spiriduși și de zânișoare, întotdeauna veseli și cu mult chef de joacă Astfel, Peter Pan zbură din camera sa spre acea lume minunată Cu pijămăluța și cele două aripi oare minuscule ale lui, Peter ajunse în acele grădini unde fu primit de spiriduși și de alte făpturi fantastice

Peter era încă foarte mic și, pentru câtva timp, zânele îl ajutară să crească Dar, când deveni mare, aripioarele îi căzură și el trebui să rămână în grădi nile acelea și să privească de departe copiii care se jucau Asta îl întrista tare Îmi voi face un flaut, se gândi atunci, așa voi putea alunga gândurile triste În curând deveni foarte talentat și noaptea, când în cepea să cânte, zânele și spiridușii petreceau și dan sau fericiți

Într‑o zi, regina zânelor îi spuse:

Dragă Peter, muzica ta este chiar frumoasă și ne distrează mult Pentru a‑ți mulțumi, am hotărât să‑ți îndeplinesc o dorință: cere‑mi ce vrei

Peter, care de multă vreme voia să își revadă mama îi răspunse:

Aș vrea mult să pot zbura, ca să pot merge acasă să‑mi îmbrățișez mămica Apoi mă voi întoarce la voi, fiți siguri

Așa să fie! spuse regina zânelor

Dintr‑odată, Peter se simți ușor ca o pană și corpul său se ridică de la pământ: nevenindu‑i să creadă, dar fericit, porni în zbor spre casă Se îndreptă spre fereastra de la care fugise și văzu că era des chisă În cameră dormea mama sa, dar chipul ei foarte frumos era trist și Peter se gândi: Sigur e tristă pentru că eu am fugit. Trebuie să-i spun cât de mult o iubesc și să rămân pentru totdeauna cu ea. Dar mai întâi trebuie să-i vestesc pe spiriduși și pe zâne Astfel, se întoarse la grădini Nu știa, însă, cum să‑și vestească prietenii de hotărârea sa și lăsă să treacă câteva luni Până la urmă își făcu curaj

Mă voi întoarce la mămica mea, îi spuse reginei zânelor Nu o voi mai părăsi Vreau să cresc ca și ceilalți copii

Dar de data aceasta, când ajunse acasă, găsi fereastra închisă și o zări dincolo de geam pe mama care dormea Acum, chipul ei foarte frumos nu mai era trist pentru că, lângă ea, era un copilaș cu obrajii de culoarea piersicii Am așteptat prea mult, se gândi Peter după ce a încercat în zadar să se facă auzit Mămica nu mai are nevoie de mine Deznădăjduit, imploră: — Deschide, mămico, deschide! Sunt Peter al tău, m‑am întors!

Dar ea nu auzea și continua să doarmă În sfârșit, Peter înțelese că nu avea altceva de făcut decât să‑și ia zborul și se întoarse printre spiriduși și zâne

Copiii care se jucau ziua în grădinile din Kensington știau povestea lui Peter; vorbeau între ei și ar fi dorit să rămână închiși acolo înăuntru, noaptea, ca să‑l poată vedea Dar nimeni nu reușea să învingă spaima de a rămâne singur, singurel, acolo, pe întuneric Maimie însă, o fetiță drăguță, cu părul negru buclat, reuși într‑o zi să rămână dincolo de poartă cu o clipă înainte ca paznicii să o închidă Începu atunci pentru ea o noapte de vis, plină de întâmplări extraordinare Copacii dansau și vorbeau, mici animale drăgălașe, spiriduși, pitici și zâne micuțe ieșeau de peste tot

La un moment dat, Maimie zări un copil care o privea încântat

Salut, îi spuse Tu ești Peter Pan, nu e așa? Noi, copiii din grădini, te cunoaștem cu toții!

E adevărat? întrebă el mirat Îmi știți povestea?

Desigur, îi răspunse Maimie Cei doi vorbiră mult timp, povestindu‑și multe lucruri

Acum însă, se apropia ora redeschiderii grădinilor și fetița voia doar să se întoarcă în casa ei cea caldă Peter era fericit să stea cu ea și acum îi părea rău că noua sa prietenă nu voia să rămână cu el, ci dimpotrivă, de abia aștepta să se întoarcă la mămica ei Și Peter se gândea tot timpul la a lui, dar pentru că nu voia să îi dea de înțeles că a greșit, îi spuse lui Maimie:

Rămâi cu mine, pe mămici nu le interesează tare mult să ne întoarcem

Dar fetița nu era de aceeași părere Era sigură că mămica sa nu aștepta altceva decât să o poată îmbrățișa din nou și se întoarse acasă

Peter se gândi atunci să meargă în lumea copiilor Și astfel, din când în când, seara, zbura pe balconul came‑ rei celor trei frățiori: o fetiță, care se numea Wendy, și doi băieței, John și Michael Dacă avea norocul să găsească geamul deschis, zbura înăuntru în cameră și se ascundea sub patul unuia dintre ei ca să asculte poveștile pe care le povestea mama lor Apoi, când mama pleca, Peter ieșea din ascunzătoare și, cu flautul, îi cânta o melodie frumoasă lui Wendy

1 Completează har ta poveștii

Fișă de lectură

Când se întâmplă acțiunea poveștii?

Unde se întâmplă acțiunea poveștii?

Personaje fantastice:

Titlul:

Autorul: Personaje reale:

Motivul pentru care regina zânelor i-a îndeplinit o dorință lui Peter Pan:

Ce își dorea cel mai mult Peter Pan?

2 Formulează întrebări legate de text, care să înceapă cu cuvintele date

ce cauză ?

R ăspunde la două dintre întrebări, la alegere

3 Numerotează momentele acțiunii în ordinea din poveste

Peter Pan cântă la flaut

O fetiță stă la poarta grădinii

Peter Pan privește grădinile de la fereastra camerei sale

Băiatul, pe balconul casei sale, privește pe geam la frățiori

Peter Pan vorbește cu Maimie

Subliniază momentul tău preferat

4 Recunoaște personajele!

l un copil mititel, care nu voia să crească

l o fetiţă drăguţă, cu părul negru, buclat

l prietenii băiatului

l îi îndeplinește o dorință băiatului

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 76.

Tanu i‑un motan cuminte,

Și‑i atâta de curat,

C‑are voie să se culce

Chiar pe pernele din pat

Ilenuța îl iubește

Și se joacă mult cu el,

Astăzi însă‑i supărată,

Nu l‑a mângâiat defel!…

„Miau!“… o‑mbie din fereastră,

Dar fetița stă pe loc:

— Taci, măi Tanule, că mie

Nu‑mi mai vine să mă joc!…

— Ce‑ai pățit?…

— Nimic, dar mama

Așa aspru m‑a certat!

— I‑ai greșit ceva?

— De unde!…

Pentru că nu m‑am spălat!…

— Știi, fetița mea cuminte, Iartă‑mă că‑ți spun, dar eu,

de Elena Farago Tanu

Completează har ta poeziei

Titlul:

Autorul:

Însușirile motanului, așa cum reies din text:

Fișă de lectură

Personajele:

Motivul supărării fetiței:

Motivul supărării mamei:

Cum și-a dat seama motanul că fetița e supărată?

Din ultima strofă lipsesc două versuri în care era prezentată părerea motanului despre ce s-a întâmplat.

a) Ce crezi că i-a spus Tanu fetiței? Formulează răspunsul în versuri.

b) Caută poezia și citește ultimele două versuri. Seamănă cu ce ai scris tu? Explică. _______________________

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 77.

Gulliver în Țara piticilor

după Jonathan Swift

nceputul călătoriei a fost cât se poate de promițător Mai multe luni la rând corabia a navigat pe Mările Sudului împinsă de vânturile prielnice Dar iată că într‑o zi se dezlănțui o furtună cumplită Vântul și valurile mânau corabia într‑o direcție necunoscută

Rezervele de hrană și apă potabilă erau pe sfârșite

Într‑o noapte întunecoasă și furtunoasă, vântul

împinse vasul drept spre un recif pe care marinarii

îl observară mult prea târziu Corabia se izbi de o stâncă și se desfăcu în bucăți

Gulliver dispăru în vâltoarea valurilor Când ieși la suprafață, nu mai văzu pe nimeni prin apropi ere Înotă la voia întâmplării, mânat de vânt și de flux

De mai multe ori, încercă zadarnic să atingă fundul cu picioarele Să înoate nu mai avea puteri: straiele și încălțările grele îl trăgeau în jos Simțea că se îneacă, că nu‑i mai ajung forțele să lupte cu valurile

Deodată, atinse fundul cu picioarele Era un banc de nisip Gulliver păși în vârful degetelor pe fundul nisipos și o luă încet‑încet înainte, străduindu‑se să nu se poticnească La început, apa îi ajungea până la umeri, apoi scăzu până la brâu, și după asta până la genunchi În sfârșit, apa și nisipul rămaseră în urmă

Gulliver se pomeni pe o pajiște acoperită cu iarbă foarte joasă și moale

Se întinse pe pământ, își puse mâinile sub cap și adormi buștean

Când se trezi, se luminase de‑a binelea El stătea întins pe spate, iar soarele îi bătea drept în față Dădu să‑și frece ochii, dar nu izbuti să ridice mâna; vru să se așeze, dar nu fu în stare să se miște O mulțime de fire subțiri‑subțiri îi încolăceau corpul, de la subsuori până la genunchi: era legat fedeleş cu o plasă de sforicele Până și fiecare deget era încolăcit

Dicționar

*prielnic – favorabil, nimerit, potrivit, propice;

*recif – stâncă calcaroasă formată din rămășițele organismelor acva tice în mările calde și puțin adânci;

*flux – creștere periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a atracției Lunii și a Soarelui;

*a lega fedeleş – a lega strâns, să nu se mai poată mișca

cu ață, ba chiar și părul său lung și des era prins de niște țăruși mici, înfipți în pământ Gulliver semăna cu un pește prins în mreajă „Se vede că nu m‑am trezit încă”, își zise el Deo dată simți o vietate cățărându‑se iute pe piciorul său Ea ajunse pe piept și se opri în dreptul bărbiei Gulliver se uită pieziș Vai, ce minunăție mai e și asta?!

Chiar sub nasul său stătea un omuleț, micuț de tot, dar un omuleț adevărat, care ținea în mâini un arc cu săgeata gata pentru a trage, având în spate o tolbă cu săgeți Cât despre el, ai fi zis că are cam trei degete înălțime! Între timp, încă vreo patruzeci de arcași la fel de mici se cățărară pe Gulliver De mirare, Gulliver scoase un țipăt puternic Omuleții se zăpăciră și o zbughiră care încotro În goana lor, se poticneau și cădeau, apoi se ridicau și săreau pe pământ unul după altul O vreme, nimeni nu se mai apropie de Gulliver Numai sub ureche se auzea mereu un zgomot, asemănător cu țârâitul unor greieri Curând însă omuleții prin seră curaj și începură din nou să se cațere pe picioarele lui, iar unul mai îndrăzneț se furișă chiar până la fața lui Gulliver, îi atinse bărbia cu lancea și strigă ceva cu un glas pițigăiat, dar deslușit

Deși cunoștea mai multe limbi străine, Gulliver nu înțe lese sensul cuvintelor El stătuse mult timp întins pe spate așa că mâinile și picioarele îi înțepeniseră cu totul Își adună pute rile încercând să‑și desprindă de pământ mâna stângă și, în cele din urmă, reuși Smulse țărușii în jurul cărora fuseseră înfășurate sute de sforicele subțiri, dar trainice, și își ridică mâna În aceeași clipă cineva, de jos, țipă strident Tot atunci, în mâna, în fața și în gâtul bărbatului se înfipseră sute de săgeți subțiri și ascuțite ca niște ace Gulliver închise ochii și hotărî să stea nemișcat până se va face noapte

Dar nu apucă să stea întins pe pajiște până la căderea nopții Aproape de urechea dreaptă auzi un ciocănit des și ritmic, de parcă cineva ar fi bătut cuie în scânduri Ciocănelele bocăniră o oră încheiată Gulliver răsuci puțin capul, atât cât îi îngăduiau sforicelele și țărușii, și zări chiar lângă capul său un fel de podium improvizat Pe treptele scării urcă încet, plin de importanță, un omuleț îmbrăcat într‑o mantie lungă

*mreajă – unealtă de pescuit formată dintr o plasă foarte ușoară, cu ochiuri mari și împletită din ață subțire

Într‑o clipită, cincizeci de omuleți se apropiară de Gulliver și rete zară funiuțele legate de păr Gulliver întoarse capul și începu să asculte ce zice omulețul în mantie Omulețul citi și vorbi multă vreme

Gulliver nu înțelese nimic, însă își dăduse seama că are în fața sa o persoană de vază, probabil un sol al împăratului Mai întâi de toate, hotărî să‑i ceară solului de mâncare De când părăsise corabia, nu mai pusese firimitură de pâine în gură, așa că, ridicând degetul, îl duse de câteva ori la buze

Se vede că omulețul în mantie înțelese gestul El coborî de pe podiumul improvizat, făcu un semn și în clipa următoare de coastele lui

Gulliver fură rezemate câteva scări lungi Câteva sute de hamali urcară pe scările rezemate coșuri încărcate cu merinde În ele erau mii de pâi nicele ca niște boabe de mazăre, pulpe de porc cât nucile, pui fripți mai mici decât albinele noastre Gulliver înfulecă dintr‑o înghițitură două pulpe și trei pâini Apoi mâncă cinci tauri, opt berbeci, nouăsprezece purcei fripți la grătar și vreo două sute de găini și gâște Curând, coșurile se goliră Tot atunci omuleții rostogoliră până la mâna lui Gulliver două butoaie cu vin Butoaiele erau uriașe, cât un pahar de‑al nostru fiecare Gulliver sparse fundul unui butoi, apoi al celuilalt și din câteva sorbituri le uscă pe‑amândouă Omuleții bătură din palme a uimire

După ce bău vinul, lui Gulliver i se făcu somn Prin somn, el simțea cum omuleții aleargă pe corpul său, în lung și în lat, îl gâdilă cu bețele și lăncile, sar de pe un deget pe altul Gulliver ar fi vrut să scuture de pe el vreo duzină, două de acești omuleți săltăreți care nu‑l lăsau să doarmă, dar i se făcu milă Cum‑ne cum, adineauri, aceștia îi oferiseră o masă pe cinste, cu bucate gustoase și ar fi fost cu totul necuviincios din partea lui să le rupă mâinile și picioarele Cu atât mai mult că Gulliver nu putea să nu se minuneze de marele curaj al acestor făpturi minuscule, care alergau de colo‑colo pe pieptul unui uriaș ca el I‑ar fi putut alunga cu un singur bobârnac Așa că Gulliver nu‑i prea luă în seamă și, amețit de vinul tare pe care i‑l dăduseră intenționat, se cufundă într‑un somn adânc

*duzină – grup de douăsprezece obiecte de același fel care for mează un tot

1 Completează cadranele

Fișă de lectură

Expresii din text care arată loculExpresii din text care exprimă timpul

Explică, în 2–3 enunțuri, cum a reuşit Gulliver să ajungă la mal.

Explică de ce credea Gulliver că nu s-a trezit încă.

2 Formulează întrebări pentru alineatul în care Gulliver mănâncă

Cine ?

Ce ?

Cum ?

Când ?

R ăspunde la două dintre întrebări, la alegere

3 Găsește, în text, comparațiile pentru expresiile date

l legat fedeleș cu o plasă de sforicele ca un

l sub ureche se auzea mereu un zgomot

l săgeți subțiri și ascuțite

l mii de pâinicele

4 De ce crezi că l‑au adormit omuleții pe Guliver? Răspunde în 3–4 enunțuri

5 I maginează ți, în câteva enunțuri, continuarea povestirii

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 77.

Zâna Apelor

basm popular

Demult, când vremurile erau grele, Alesandru, un băiat rămas orfan, s a dus cerșind din casă n casă, din sat în sat, până a nimerit lângă Dunăre la un pescar Pescarul acela nu era cine știe ce om bogat, trăia numai din pescuit, dar, deoarece n avea copii, luă pe Alesandru copil de suflet La coliba pesca rului a trăit copilul până ce‑a crescut mare și‑a învățat, și el, meșteșugul pescăritului Pescarul era acum bătrân și nu mai putea pescui, dar Alesandru, ca om harnic și băiat de omenie, câștiga atâta cât să poată trăi el, bătrâ nul și baba moșneagului liniștiți! Dă Dumnezeu însă că moare pescarul și moare și baba lui, și rămâne Alesan dru numai singur Acum pescuia el numai pe seama lui Dar gândeai că e făcătură, de când murise pescarul cel bătrân mai că nu mai erau pești în Dunăre; umbla bietul copil ziua plină și nu prindea niciun pește Odată, necăjit și flămând, aruncă mreaja în Dunăre și nu mai merge la ea până a doua zi la amează Atunci se duce și trage mreaja Nu era în ea nimic altă decât o mreană, e drept că foarte frumoasă Dar când dă să o taie, mreana îi scapă din mână și, cum cade jos, cum se face o drăguță de fată ca ruptă din soare și îmbrăcată ca o zână: cu ie albă ca laptele, împănată cu flori galbene, roșii și vinete de mătase, cu catrință ca fetele noastre, cu pieptăruț mândru, tot pene, și cu părul slobozit pe spate

Nu mă omorî, Alesandre, zise ea, că eu sunt Zâna Apelor, zise fata, și la porunca lui Dumnezeu am intrat în mreaja ta și, pentru binele tău și al altor oameni, trebuie să ți fiu soție!

Dicționar *mreajă – unealtă de pescuit formată dintr o plasă foarte ușoară, cu ochiuri relativ mari și împletită din ață subțire, cu ajutorul căreia se pescuiește în porțiunile liniștite ale apelor curgătoare sau în bălți; *mreană – pește de râu înrudit cu crapul, cu corpul alungit, cu solzi de culoare verde cenușie pe spate și alburie pe burtă, care poate ajunge până la o greutate de 4–5 kg (Barbus barbus)

Mulțam, Doamne, zise iară Alesan dru, de când văd că ești fată mi trecu foa mea și necazul!

No, hai, Alesandre, acuma acasă la tine, acolo unde te ai născut tu!

Hei, draga mea! Acolo nu i de a merge, poate că nici n aș nimeri, că eram mic când am venit de acolo, dar chiar să nimeresc, n aș merge bucuros, că stăpânul la care a slujit tata e atât de rău!

Nu face nimic, Alesandre, hai să mergem, că va fi cum va rândui Dumnezeu!

Și s au dus amândoi în pădurea aceea și au dat de o colibă părăsită; era coliba în care se născuse Alesandru S au culcat, se nțelege, pe vatra goală, căci n aveau alte haine decât cele de pe ei Dar ce să vezi, dimineața, când se pomeniră din somn, se trezesc în niște curți mai pompoase decât curțile domnești și pline de toate cele trebuincioase pentru trai și curțile erau tot acolo în pădure, în locul colibei Mulțumiră lui Dumnezeu

Auzind despre această minune, stăpânul îl chemă pe băiat la el Și s a dus Alesandru la domnie în sat

Bună dimineața, domnule!

Să fii sănătos Tu ești mișelul care și a făcut casă în pădurea mea? Cum ai cutezat să faci asta?

D apoi că dumneata mi ai poruncit, știi, când ai pedepsit pe tata și pe mama, când ai zis să merg unde m or duce ochii, iar după ce voi crește, să vin în slujba dumitale, în locul tatei; și eu iată m am ținut de cuvânt; în coliba unde m am născut, acolo m am așezat alal tăieri cu muierea mea; dar dacă Dumnezeu a voit ca peste noapte să se facă din ea o casă bună, domnească, eu nu sunt de vină!

De supărare, boierul îi ceru lui Alesandru, pe rând, să i îndeplinească niște porunci imposibile: să semene un câmp cu porumb și până dimineață să i aducă mălai pentru mămă ligă, să pună vie, iar pe dimineață să i aducă struguri copți din ea, și, în final, să i l aducă pe Dumnezeu la masă

Cu ajutorul soției sale, Alesandru îi îndeplini primele porunci și apoi, porni la drum în căutarea lui Dumnezeu Și s a tot dus, s a tot dus, până ajunge la curțile lui

Dumnezeu sfântul Cu multă sfială intră înăuntru și dete binețe ca un om de omenie

Dumnezeu sfântul îl primește cu bunăvoință și cu vorbe blânde, ca un părinte adevărat, apoi îl întreabă că după ce umblă el atâta lume?

O, Doamne, m a trimis domnul, pe al cărui loc mi e casa, să vin să te poftesc la el la prânz!

Bine, fătul meu, după ce i ajunge acasă, să i spui că atunci voi merge, când va face și el câte ai făcut tu! Dar să mi spui ce ai văzut în calea ta de acasă până aici?

Am văzut multe, Doamne: mai întâi am ajuns la o apă mare, fără luntre, fără pod, și nu știam cum să trec, dar apa, după ce i am spus unde mi e calea, mi a făcut loc de am trecut ca pe uscat; m a rugat însă să te întreb de ce în ea nu sunt nici pești, nici broaște, și nicio jivină?

Îți voi spune, fătul meu, dar tu să nu i spui până nu te a trece dincolo; acolo de aceea nu sunt nici pești, nici broaște și nici alte jivine, că încă niciun om nu s a înecat în ea

Dar apoi ce‑ai mai văzut?

Am văzut, Doamne, un câmp mare cu iarbă ca mătasea și de mare până în brâu; în ea păștea o ciurdă de boi mari, dar se legănau pe picioare de slabi, și mult m am mirat cum e aceea de s așa slabi în pășunea aceea bună!

Aceia, fătul meu, sunt boierii cei bogați care fac câteodată pomene și ospețe, dar numai ei pe ei se omenesc și se ospătează; dar după aceea ce ai mai văzut?

Am văzut, Doamne, un câmp nisipos, tot nisip și pietriș, numai ici colea câte o buru iană și acolea era o ciurdă de boi mici, dar grași și frumoși de nu mă mai puteam depărta de ei!

No, vezi, fătul meu, aceia sunt oamenii cei săraci care n au alta decât numai ce vor să le lase domnii lor, dar ei, când fac vreo pomană ori vreun ospăț, adună la masa lor pe toți săracii; dar după aceea, adu ți aminte, ce ai mai văzut?

Venind mai încoace, Doamne, am văzut o mulțime de pomi mari cu poame frumoase și printre ei tot soiul de semănături, dar în pomi erau niscari păsări urâte și zburlite, și țipau cât le lua gura: „Rău am văzut, rău vedem, și încă și mai rău vom vedea, că murim de foame!”

No, fătul meu, aceia sunt zgârciții, care au tot ce le trebuie, dar nu numai că nu dau lipsiților ceva de pomană, dar nici ei nu mănâncă să se sature! Mai văzut ai ceva în călă toria ta?

Mai, Doamne, am văzut un tufiș, și în el numai unde și unde câte o alună, dar acolo erau mii de păsărele ciripind și cântând: „Bine am văzut, bine vedem și bine vom vedea, că nimic nu ne lipsește!“

Vezi, fătul meu, acele păsări sunteți voi, muncitorii, care munciți de dimineață până seara, de multe ori chiar flămânzi și însetați, numai ca să puteți ține din muncă, și totuși mulțumiți lui Dumnezeu și pentru atâta; plăcută este înaintea mea purtarea voastră! Acum mergi, fătul meu, acasă, că te așteaptă muierea și copilul!

Și plecă Alesandru către casă mulțumind lui Dumnezeu Merse ață la boier acasă și îi spuse ce i a răspuns Dumnezeu

Auzind domnul cuvintele acestea cutezătoare ale lui Alesandru, se mânie atât de tare, de porunci slujilor să l bage în fiare, din tălpile picioarelor până n grumaz, și să l bage într o pivniță, și acolo să l închidă să nu poată scăpa, că dimineață îl spânzură pentru cutezarea vorbelor celor nesocotite Toată noaptea o petrecu Alesandru acolo, rugându se la Dumne zeu Când fu de către ziuă, veni Dumnezeu la ușa pivniții Și cum se mișcă Alesandru, odată i căzură fiarele de pe el ca și când ar fi fost putrede, și ușa se deschise singură, și ieși afară de mulțumi lui Dumnezeu că l a scăpat

Și merseră la Alesandru acasă Bucuria muierii și a copilașului că se mai văd, dar bucuria și a lui Alesandru că a ajuns în pace la ai săi Iar Dumnezeu le zise:

Să știți că boierul în clipita asta a plesnit de necaz, căci nu te află în pivniță să te spânzure; de azi încolo nu mai ești la stăpân, ci domn în casa ta Așa s a și întâmplat; și Alesandru cu muierea lui, cu Zâna Apelor, de n au murit, și astăzi trăiesc și măresc pe Dumnezeu

Dicționar *ciurdă – cireadă

1 Completează har ta poveștii

Fișă de lectură

Expresia din care reiese timpul când se desfășoară acțiunea poveștii:

Unde se întâmplă acțiunea poveștii?

Un moment important din poveste:

Un desen reprezentativ

Titlul:

Autorul: Personajele:

2 Găsește, în text, cuvinte care au formă diferită de cea folosită de noi astăzi

Scrie forma actuală a cuvintelor

Exemplu: amează – amiază

3 Recunoaște personajele

l o drăguță de fată ca ruptă din soare și îmbrăcată colea ca o zână

l un băiat rămas orfan

l a omorât și pe tata, și pe mama

l a îndeplinit dorințele lui Alesandru

4 Scrie comparațiile folosite de Dumnezeu pentru:

l boierii cei bogați

l oamenii cei săraci

l zgârciți

l muncitori

5 Scrie ce a învățat Alesandru de la Dumnezeu

6 Dacă ai fi personaj de poveste, ce i ai cere lui Dumnezeu? Motivează

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 78.

Black Beauty

după Anna Sewell

Aceasta este povestea mea, un mânz…

Primul lucru pe care mi‑l amintesc

bine este o pajiște cu un iaz cu apă limpede Erau acolo câțiva copaci, ce țineau umbră aplecați, papura de apă și crinii, care erau foarte înalți

Peste gardul viu, pe de o parte, ne uitam la un câmp arat, iar pe de altă parte, ne uitam la poarta locuinței stăpânului nostru, care era așezată pe marginea drumului, în partea de sus a luncii, unde fusese o plantație de brazi, având în partea de jos un pârâu care curgea pe un teren abrupt

Când eram mic, mă hrăneam din laptele mamei mele, pentru că nu puteam mânca iarbă În timpul zilei, alergam, și noaptea mă așezam aproape de ea Când era cald, obișnuiam să stau lângă iaz, la umbra copacilor, și când era frig, aveam un șopron frumos și călduros lângă plantație Când am crescut destul de mare ca să pot mânca iarbă, mama era luată la muncă și se întorcea seara Erau șase mânji mai mari decât mine în luncă Obișnuiam să alergăm cu toții și să ne dis trăm; alergam la galop în jurul câmpului, cât de tare puteam Uneori, ne jucam destul de peri culos, pentru că ei mușcau deseori și loveau cu copita Într‑o zi, mama necheză ca să mă cheme la ea și îmi spuse:

Aș vrea să fii un pic atent la ceea ce îți voi spune Mânjii care locuiesc aici sunt foarte buni, dar sunt cai de ham, și desigur nu au învă țat bunele maniere Ai fost bine crescut și ești din neam ales, tatăl tău are un renume în aceste părți, bunicul tău a câștigat Cupa doi ani la cursele Newmarket, bunica ta a avut cea mai mare răb‑ dare din câte am cunoscut, și cred că niciodată nu m‑ai văzut să lovesc cu piciorul sau să mușc

Sper că vei crește blând, bun și că nici odată nu vei învăța lucruri rele Fă‑ți treaba cu bunăvoință, ridică bine picioa rele atunci când mergi la trap, nu mușca, nu lovi, nici chiar în joacă Nu am uitat niciodată sfatul mamei, știam că este un cal înțelept, stăpânul nostru avea o părere bună despre ea Numele ei era Ducesa, dar el o striga de obicei Pet, ceea ce însemna animal drag Stăpânul nostru era un om bun Ne‑a dat mâncare, un adăpost bun și ne vorbea frumos, la fel cum o făcea cu copiii lui Toți îl îndrăgeam, și mama îl iubea foarte mult Când îl vedea la poartă, necheza de bucurie și alerga la trap În timp ce o bătea ușor și o mângâia, spunea: „Ei bine, bătrână Pet, cum este Darkie al tău cel mic?” Eram un cal de culoare negru‑mat, așa că m‑a numit Darkie Îmi dădea o bucățică de pâine, care era foarte bună, și uneori adu cea un morcov pentru mama Toți caii ar fi venit la el, dar cred că noi eram favoriții Mama îl ducea întotdeauna în oraș, în zilele de târg

Î mi aduc aminte că era un băiat din gospodărie, Dick Acesta intra uneori în câmpul nostru pentru a aduna mure de pe gardul viu După ce mânca tot ce voia, se distra cu mânjii, aruncând cu pietre și bucăți de lemn în ei, pentru a‑i face să alerge Nu ne supăram, pentru că puteam alerga, dar uneori câte o piatră ne lovea și ne rănea

Într‑o zi, în timpul acestui joc, el nu știa că stăpânul se afla în câmpul de alături și că se uita la tot ce se întâmpla

A sărit într‑o clipă peste gardul viu și l‑a prins pe Dick de braț, l‑a tras de ureche până ce l‑a făcut să țipe de durere

De îndată ce l‑am văzut pe stăpân, am alergat spre el, pentru a vedea în ce direcție a luat‑o

— Băiat rău, a spus el, băiat rău, să alunge mânjii…

Nu este prima dată, nici a doua, dar va fi ultima Acum, ia‑ți banii și du‑te acasă; nu vreau să te mai văd la ferma mea

Așa că nu l‑am mai văzut niciodată pe Dick

Bătrânul Daniel, omul care avea grijă de cai, era la fel de blând ca și stăpânul nostru, așa că ne era foarte bine

Dicționar

*Darkie – din engl dark = negru (murg)

1 Completează har ta poveștii

Fișă de lectură

Cine este povestitorul? Prima amintire a mânzului:

Descrierea pajiștei: Cum se jucau mânjii?

Sfaturile primite de mânz de la mama lui:

2 Completează tabelul

Cine? Ce a făcut?

se hrănea din laptele mamei, pentru că nu putea mânca iarbă

mușcau deseori și loveau cu copita a nechezat ca să își cheme mânzul

stăpânul Dick

3 De ce crezi că stăpânul o numea Pet pe Ducesa?

4 Explică de ce stăpânul l a concediat pe Dick

5 Scrie trei sfaturi pe care le ai primit de la părinții tăi

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 78.

după Eric Knight Lassie

Toată lumea din Greenall Bridge o știa pe Lassie De fapt, se poate spune că era cel mai cunoscut

câine din sat – și asta, pentru trei motive

Mai întâi, aproape toată lumea era de acord că e cel mai frumos collie văzut vreodată Acesta era chiar un com pliment, pentru că în zonă trăiau foarte mulți câini demni de admirație, dar oamenii erau de părere că Lassie, collie‑ul tricolor al lui Sam Carraclough, îi întrece pe toți

Un motiv mai important pentru care Lassie era așa cunoscută era că, după cum spuneau femeile, poți să îți potrivești ceasul după ea Asta înce puse cu mulți ani înainte, când Lassie nu avea nici doi ani Băiatul lui Sam a venit de la școală foarte entuziasmat

Mamă, am ieșit de la școală și cine crezi că mă aștepta chiar în față? Lassie! Cum crezi că a știut să mă găsească?

Poate după miros, Joe! E singurul lucru la care pot să mă gândesc

Oricare ar fi fost motivul, Lassie așteptă la poarta școlii și în zilele următoare Au tre cut săptămâni, luni și chiar ani și mereu a fost la fel Femeile care priveau de la geamurile caselor și proprietarii de magazine care erau pe afară, vedeau câinele și își spuneau: Trece Lassie, probabil că este 15:55! Pe soare sau pe ploaie, câinele era mereu acolo, așteptându‑l pe băiat Îl întâmpina cu multă bucurie și apoi mergeau împreună spre casă

Dicționar *collie (ciobănesc scoțian) – este o rasă foarte veche, cunoscută încă din secolul al XII lea Cea mai cunoscută variantă privind numele său, susține că acesta provine de la oile Colley pe care le păzea

În al treilea rând, Lassie era faimoasă pentru ofertele de cumpărare care i se făceau stăpânului ei În general, când un om creș‑ tea un câine de rasă, acesta devenea la un moment dat un mod de a face bani Oricât de avantajoase erau ofertele primite de Sam Carraclough pentru Lassie, acesta nu era de acord să o vândă Tot satul știa că a fost refu zat până și ducele de Rudling care încerca să îl convingă de peste trei ani

Oricât de mult ați crește prețul, spu nea Sam, Lassie nu e de vânzare, Înălțimea

Voastră!

De aceea, Lassie însemna atât de mult pentru oamenii din Greenall Bridge Ea repre zenta o mândrie pe care banii nu au putut să le‑o ia

Totuși, câinii sunt în proprietatea oamenilor, iar oamenii sunt uneori încercați de soartă Vine un timp în viața unui om când soarta este atât de aspră, încât trebuie să se supună și să decidă că trebuie să renunțe la mândrie pentru ca familia sa să aibă ce mânca

Într‑o zi, când Joe a ieșit de la școală, câinele nu era acolo să îl aștepte Băiatul s‑a uitat după el pe stradă, crezând că întârzie Știa totuși că nu acesta e motivul, pentru că animalele nu sunt ca oamenii Aceștia au ceasuri și tot întârzie câteodată Animalele nu au nevoie de nicio mașinărie, ci au un simț al timpului ce nu îi dezamăgește niciodată S‑a gândit că poate a avut un accident, dar știa că și asta e aproape imposibil, Lassie era prea bine antrenată ca să meargă neatentă pe stradă Oricum, în zonă nu era prea mult trafic Poate că cineva a răpit-o, și‑a spus el Era puțin probabil, pentru că Lassie nu asculta de niciun om care nu era din familia Carraclough și era prea cunoscută ca să îndrăznească cineva să o fure

Joe a rezolvat problema cum fac de obicei copiii de pretutindeni: a fugit acasă să îi spună mamei ce s‑a întâmplat Mamă, mamă, ceva s‑a întâmplat cu Lassie! Nu m‑a așteptat la ieșirea de la școală! Imediat cum a spus aceste cuvinte, Joe și‑a dat seama că ceva nu e în regulă Nimeni nu a sărit să îl întrebe care este problema și nimeni nu părea îngrijorat că ceva oribil i s‑a întâmplat câinelui Mama lui privea în jos, iar tatăl lui stătea lângă foc cu capul întors

Cineva trebuie să îi spună, spuse mama

Ce să îmi spună?

Lassie nu o să te mai aștepte când ieși de la școală și nu e niciun motiv să plângi pentru asta

De ce nu? Ce s‑a întâmplat cu ea?

Pentru că am vândut‑o, de aceea

Ați vândut‑o? De ce ați vândut‑o?

Nu mai pune întrebări E vândută și plecată, asta nu se va mai schimba Să nu mai vorbim despre acest lucru, vino să bei un ceai!

Băiatul se îndreptă trist către masă, moment în care tatăl său se ridică de lângă foc și ieși trântind ușa

Uite ce ai făcut! spuse mama Joe, ești băiat mare acum și poți să înțelegi Lucrurile nu merg așa bine pen tru noi în ultimul timp Trebuie să plătim chiria și să avem de mâncare, iar Lassie valora foarte mulți bani și nu ne mai puteam permite să o păstrăm Nu trebuie să îți superi tatăl, și așa își face multe griji

Băiatul înțelegea Chiar și un băiat de doisprezece ani înțelegea ce înseamnă sărăcia Ani de zile tatăl său a lucrat în mina de lângă sat Uneori câștiga mai mult, alteori câștiga mai puțin, dar aveau mereu ce le trebuia și nu se plângeau Cu câteva luni în urmă, însă, mina se închisese Muncitorii au rămas fără locuri de muncă și, deși au încercat să găsească altceva de făcut, nu au găsit Ei primeau un ajutor săptămânal de la stat pentru a putea supraviețui Joe știa asta Știa și că părinții lui au încercat să ascundă problemele de el ca să nu se îngrijoreze Deși mintea lui înțelegea toate aceste lucruri, inima încă plângea pentru Lassie

Nu am putea să o cumpărăm înapoi într‑o zi, mamă?

Joe, era un câine foarte valoros, nu ne‑am permite să o cumpărăm Dar o să ne luăm un alt câine într‑o zi Doar așteaptă

Băiatul s‑a gândit că nu ar vrea niciodată alt câine Niciodată! O vreau doar pe Lassie! Și începu să construiască un plan în mintea lui ca, la un moment dat, să poată să o aducă pe Lassie înapoi acasă

1 Completează har ta poveștii

Fișă de lectură

Numele stăpânului lui Lassie: Locul desfășurării acțiunii povestirii:

Motivul pentru care

Joe a venit entuziasmat de la școală:

Titlul:

Un motiv pentru care Lassie era cunoscută:

Autorul:

Ce a crezut Joe că ar fi putut să o împiedice pe Lassie să fie la poarta școlii?

Formulează întrebări pentru răspunsurile date

Aproape toată lumea era de acord că Lassie e cel mai frumos collie văzut vreodată

Lassie îl întâmpina cu mare bucurie pe Joe

Băiatul s‑a uitat după Lassie pe stradă, crezând că întârzie

3 Completează enunțurile cu informații din text

l Lassie era așa cunoscută pentru că, după cum spuneau femeile,

l Animalele nu au nevoie de ceas, ci ________________________________________

l Deși mintea lui Joe înțelegea de ce a fost vândută Lassie, ______________________

4 Părinții lui Joe au vândut‑ o pe Lassie, deși țineau foarte mult la ea

Completează unul dintre enunțuri, în funcție de părerea ta

l Cred că au procedat bine, pentru că

l Nu cred că au procedat bine, pentru că ______________________________________

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 79.

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Prâslea cel voinic și merele de aur

Cel mai mult mi-a plăcut că ________________________________________________ .

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________

Personajul meu preferat a fost ____________________________________________ , pentru că

Am învățat din acest text că ______________________________________________ .

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Frumoasa din pădurea adormită

Cel mai mult mi-a plăcut că

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că _________________________________________________________________

Am învățat din acest text că

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit De pe-o bună dimineață.

Cel mai mult mi-a plăcut că ________________________________________________ .

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că .

Am învățat din acest text că ______________________________________________ .

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Pinocchio.

Cel mai mult mi-a plăcut că .

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că

Am învățat din acest text că ______________________________________________

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Fluierul fermecat.

Cel mai mult mi-a plăcut că ________________________________________________ .

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că .

Am învățat din acest text că ______________________________________________

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Povestea gâștelor.

Cel mai mult mi-a plăcut că . Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că

Am învățat din acest text că ______________________________________________

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Lebedele.

Cel mai mult mi-a plăcut că ________________________________________________ .

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că .

Am învățat din acest text că ______________________________________________ .

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Povestea ceasului cu inimă.

Cel mai mult mi-a plăcut că .

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că

Am învățat din acest text că ______________________________________________

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Câți ca voi.

Cel mai mult mi-a plăcut că ________________________________________________ .

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că

Am învățat din acest text că ______________________________________________

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Frumoasa și Bestia.

Cel mai mult mi-a plăcut că . Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că

Am învățat din acest text că ______________________________________________

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Făt-Frumos cu părul de aur.

Cel mai mult mi-a plăcut că ________________________________________________ .

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că .

Am învățat din acest text că ______________________________________________ .

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Peter Pan.

Cel mai mult mi-a plăcut că .

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că

Am învățat din acest text că ______________________________________________

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Tanu.

Cel mai mult mi-a plăcut că ________________________________________________

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că .

Am învățat din acest text că ______________________________________________ .

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Gulliver în Țara piticilor.

Cel mai mult mi-a plăcut că . Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că

Am învățat din acest text că ______________________________________________

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Zâna Apelor.

Cel mai mult mi-a plăcut că ________________________________________________ .

Ceva ce nu mi-a plăcut este

Personajul meu preferat a fost , pentru că .

Am învățat din acest text că ______________________________________________ .

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Black Beauty.

Cel mai mult mi-a plăcut că .

Ceva ce nu mi-a plăcut este _______________________________________________

Personajul meu preferat a fost , pentru că

Am învățat din acest text că ______________________________________________

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Lassie.

Cel mai mult mi-a plăcut că ________________________________________________

Ceva ce nu mi-a plăcut este

Personajul meu preferat a fost , pentru că .

Am învățat din acest text că ______________________________________________