Start la lectură, clasa a II-a (2)

Start la lectură!

Texte literare și aplicații Clasa a II-a Gabriela Bărbulescu, Daniela Elena Ioniță

Copyright © 2021 Grup Media Litera Toate drepturile rezervate

Editura Litera tel.: 0374 82 66 35; 021 319 63 90; 031 425 16 19 e‑mail:Editor:www.litera.rocontact@litera.roVidrașcușifiii

Redactori: Mihaela Spurcaciu, Gabriela Niță

Corector: Carmen Bîtlan

Ilustrații: Elena Karachentseva, Simion Zamșa, Dreamstime, Shutterstock

Copertă: Vlad Panfilov Tehnoredactare și prepress: Olimpia Bolozan

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BĂRBULESCU, GABRIELA

Start la lectură! Texte literare și aplicații: clasa a II a/ Gabriela Bărbulescu, Daniela Elena Ioniță.

București: Litera, 2016 ISBN 978 606 33 0906 9

I. Ioniță, Daniela Elena 821.135.1 822(075.33)

Dragul nostru elev,

Te invităm într-o călătorie imaginară prin lumea magică, fascinantă a poveștilor cu întâmplări nemaivăzute și nemaiauzite în care vei întâlni eroi și zmei, prințese și cavaleri, vrăjitoare, animale care vorbesc și multe altele. Lectura te poartă cu mintea și cu inima în tărâmul fermecat al cărților, să descoperi personaje, întâmplări și emoții.

Ți-am pregătit texte adecvate vârstei tale, scrise de autori români și străini, care să te convingă că lectura este o activitate utilă și plăcută. Pentru fiecare text, vei găsi câteva cerințe sub forma unei fișe de lectură, care să te ajute să înțelegi ceea ce ai citit. Nu uita să revii la text ori de câte ori este nevoie!

De ce să citești?

l Ca să îți îmbogățești vocabularul. Reține cuvintele și expresiile noi. Caută în dicționar înțelesul cuvintelor pe care nu le înțelegi. Folosește-le apoi în discuțiile tale cu ceilalți.

l Ca să te exprimi cu mai mare ușurință. Dacă citești, vei formula mai ușor mesaje și te vei face mai bine înțeles.

l Ca să îți dezvolți imaginația. Lectura îți permite să evadezi din realitate în lumi nebănuite.

l Ca să îți dezvolți gândirea. Observă amănuntele importante, pune-ți întrebări despre ce citești, realizează legături între evenimente, identifică asemănări între întâmplările citite și viața ta, între sentimentele trăite de personaje și ceea ce ai simțit tu în anumite momente.

Fiecare copil învață să citească într-un ritm diferit și este nevoie de timp și de exercițiu pentru a căpăta cursivitate în lectură. Așadar, nu da înapoi atunci când ți se pare prea greu!

Nu uita, un moment zilnic de lectură independentă te va ajuta să îți dezvolți obiceiuri sănătoase în privința cititului.

Succes!

Autoarele

Prâslea cel voinic [i merele de aur

după Petre Ispirescu

E ra odată un împărat puternic și mare și avea pe lângă palaturile sale o grădină fru moasă, bogată de flori și meșteșugită nevoie mare! Așa grădină nu se mai văzuse până atunci, p‑acolo. În fundul grădinei avea și un măr care făcea mere de aur și, de când îl avea el, nu putuse să mănânce din pom mere coapte, căci, după ce le vedea înflorind, crescând și pârguindu‑se, venea oarecine noaptea și le fura, tocmai când erau să se coacă. Toți paznicii din toată împărăția și cei mai aleși ostași, pe care îi pusese împăratul să pândească, n‑au putut să prinză pe hoți. Nici cei doi fii mai mari ai împăratului nu au avut mai mult succes. În cele mai de pe urmă, veni fiul cel mic al împăratului și‑i zise să‑l lase și pe el să‑și încerce norocul. Împăratul se înduplecă și mai lăsă pomul netăiat încă un an. Sosi primăvara: pomul înflori mai frumos și legă rod mai mult decât altădată. Prâslea se ducea adesea prin grădină, da ocol mărului și tot plănuia. În sfârșit, merele începură a se pârgui. Cum veni seara, se duse, își luă cărți de cetit, două țepușe, arcul și tolba cu săgețile. Își alese un loc de pândă într‑un colț pe lângă pom, bătu țepușele în pământ și se puse între ele, așa cum să‑i vină unul dinainte și altul la spate ca, dacă îi va veni somn și ar moțăi, să se lovească cu barba în cel de dinaintea lui și dacă ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi. Astfel pândi până când, într‑una din nopți, cam după miezul nopții, simți o piroteală moleșitoare; dară loviturile ce suferi, vrând să moțăiască, îl deșteptară, și rămase priveghind până când, un ușor fâșâit se auzi prin grădină. Atunci luă arcul și sta gata; fâșâitul se auzi mai tare și un oarecine se apropie de pom și se apucă de ramurile lui; atunci el dete o săgeată, dete două și, când dete cu a treia, un geamăt ieși de lângă pom și apoi o tăcere de moarte se făcu; iară el, cum se lumină puțin, culese câteva mere din pom, le puse pe o tipsie de aur și le duse la tatăl său. Niciodată n‑a simțit împăratul mai mare bucurie decât când a văzut la masa sa mere de aur.

Acum, zise Prâslea, să căutăm și pe hoț. Și chiar de a doua zi vorbi cu frații lui ca să meargă împreună pe urma hoțului și să‑l prinză.

Se luară, deci, după dâra sângelui și merseră, merseră, până ce deteră de o prăpastie, unde se și pierdu dâra.

Prâslea se lăsă pe frânghie în jos și ajunse pe tărâmul celălalt, se uită cu sfială în toate părțile, și cu mare mirare văzu toate lucrurile schimbate; pămân tul, florile, copacii, lighioanele altfel făptuite erau p‑acolo. Deocamdată îi cam

fu frică, dară, îmbărbătându‑se, apucă pe un drum și merse până dete de niște palaturi cu totul și cu totul de aramă unde îl întâmpină o fată frumușică, care zise: Mulțumesc lui Dumnezeu că ajunsei să mai văz om de pe tărâmul nostru. Cum ai ajuns aice, frate, îl întrebă ea; aici este moșia a trei frați zmei, care ne‑au răpit de la părinții noștri, și suntem trei surori și fete de împărat de pe tărâmul de unde ești tu, iar fiecare din zmei și‑a ales câte una din noi și ne tot silește să‑i luăm de bărbați.

Prâslea se luptă cu cei trei zmei și reuși să‑i biruiască, iar pe cele trei fete le luă cu sine, împreună cu palaturile lor pe care le transformă în mere.

Ajungând la groapă, clătină frânghia de se lovi de toate mărginile groapei. Paznicii de sus pricepură că trebuie să tragă frânghia. Se puseră la vârtejuri și scoaseră pe fata cea mare cu mărul ei de aramă. Bucuria fetei fu nespusă când se văzu iară pe lumea unde se născuse.

Ea, cum ajunse sus, arătă un răvășel ce‑i dase Prâslea, în care scria că are să ia de bărbat pe frate‑său cel mai mare.

Lăsară din nou frânghia și scoase și pe fata cea mijlocie, cu mărul ei cel de argint și cu o altă scrisoare, în care o hotăra Prâslea de soție fratelui celui mijlociu.

Mai lăsară frânghia și scoase și pe fata cea mică: aceasta era logodnica lui Prâslea; însă mărul ei cel de aur nu‑l dete, ci îl ținu la sine.

El simțise de mai‑nainte că frații săi îi poartă sâmbetele și, când se mai lăsă frânghia ca să‑l ridice și pe el, dânsul legă o piatră și puse căciula deasupra ei, ca să‑i cerce; iară frații dacă văzură căciula, socotind că este fratele lor cel mic, slăbiră vârtejile și dete drumul frânghiei, care se lăsă în jos cu mare iuțeală, ceea ce făcu pe frați să crează că Prâslea s‑a prăpădit.

Luară, deci, fetele, le duseră la împăratul, îi spuseră cu prefăcută mâhnire că fratele lor s‑a prăpădit, și se cununară cu fetele, după cum rânduise Prâslea. Iară cea mică nu voia cu niciun chip să se mărite, nici să ia pe altul.

Prâslea, văzu piatra care căzuse cu zgomot, mulțumi lui Dumnezeu că i‑a scăpat zilele și se gândea ce să facă ca să iasă afară. Pe când se gândea și se plângea dânsul, auzi un țipăt și o văietare care îi împlu inima de jale; se uită împregiur și văzu un balaur care se încolăcise pe un copac și se urca să mănânce niște pui de zgripsor. Scoase paloșul Prâslea, se repezi la balaur și numaidecât îl făcu în bucățele.

Când veni zgripsoroaica și văzu grămada aia mare de bucățele de balaur, întrebă pe Prâslea:Ce

bine vrei să‑ți fac și eu, pentru că mi‑ai scăpat puii de moarte? Să mă scoți pe tărâmul celălalt, răspunse Prâslea.

Se așeză pe spatele păsării și, după un lung zbor, ajunseră deasupra și Prâslea plecă către împărăția tatălui său.

Prâslea le povesti apoi toată istoria sa, le spuse și cum a ieșit deasupra pământului și le arătă și mărul de aur al zmeului. Prâslea luă pe fata cea mică. Toată împărăția s‑a bucurat că le‑a adus Dumnezeu sănătos pe fiul cel mai mic al împăratului și se mândrea, fălindu‑se, de vitejiile ce făcuse el; iară după moartea tătâne‑său se sui el în scaunul împărăției, și împărăți în pace de atunci și până în ziua de astăzi, de or fi trăind.

1 Formulează întrebări referitoare la text care încep cu cuvintele date.

Fișă de lectură ce

R ăspunde la două dintre întrebările formulate, la alegere.

2 Completează tabelul cu informații din text.

Cauza Efectul

Oarecine noaptea le fura, tocmai când erau să se coacă.

Împăratul nu putuse să mănânce din pom mereÎmpăratulcoapte.

mai lăsă pomul netăiat încă un an.

Prâslea salvează niște pui de zgripsor de un balaur.

3 Scrie pe frunze numele personajelor și pe mere, o acțiune a fiecăruia, așa cum reiese din textul citit.

Exemplu: împăratul – a pus paznicii să pândească mărul de aur

4 Caută în text cuvinte care au o formă diferită de cea folosită de noi astăzi. Scrie le apoi însoțite de forma actuală.

Exemplu: grădinei – grădinii

5 Ce părere ai despre comportamentul celor doi frați mai mari ai lui Prâslea?

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 71.

Frumoasa

din p\durea adormit\ după Frații Grimm

A u fost odată un rege și o regină foarte, foarte necăjiți că nu aveau copii. Până la urmă, regina avu o fiică. Nu vă povestesc bucuria lor și vă las să vă închipuiți ce pregătiri s‑au făcut pentru botez. Ca nașe, au fost căutate toate zânele din țară și au fost găsite

Seșapte.spunea că prințesa va primi, astfel, toate calitățile imaginabile, pentru că, așa cum se obișnuia pe acele vremuri, fiecare zână îi va da în dar o virtute.

După ceremonia de botez, la palat se dădu un ospăț mare și regele dărui fiecăreia din‑ tre zâne câte o casetă din aur. Pe când se pregăteau cu toții să se așeze la masă, intră o zână bătrână, Zâna Pana‑Corbului, care nu fusese invitată pentru că de peste cincizeci de ani stă tea închisă în turnul său, așa că toată lumea o crezuse moartă.

Regele o primi cu toate onorurile, dar nu putu să‑i dăruiască o casetă de aur ca celorlalte, pentru că fuse seră făcute numai șapte, pentru cele șapte zâne.

Zânele începură să‑i dăruiască fetiței cele mai fru moase virtuți: prima îi dărui frumusețea; cea de‑a doua, inteligența; cea de‑a treia, eleganța și așa mai departe.

Când îi veni rândul Zânei Pana‑Corbului, scuturân du‑și capul cu dispreț, spuse: „Prințesa cea mică se va înțepa la deget cu un fus și va muri!”

Acest dar îngrozitor îi făcu pe toți să tremure, dar în acea clipă tânăra Zână Albăstrea ieși de după perdea zicând tare: „Din păcate nu am destulă putere să desfac vraja bătrânei zâne, dar fiți liniștiți, Măriile Voastre, prin țesa se va înțepa la deget cu un fus, dar în loc să moară, va cădea într‑un somn profund care va dura o sută de ani… și numai sărutul unui prinț o va trezi!”

Din acea zi, regele nu a mai îngăduit nimănui să toarcă sau să țină fuse în casă.

Trecură șaisprezece ani și într‑o zi regele și regina hotărâră să locuiască o vreme în castelul lor de la țară: aici, tânăra prințesă, trecând din cameră în cameră, ajunse în turnul cel mai înalt și găsi o bătrână care torcea.

Prințesa întrebă curioasă: „Cum se face? Lăsați‑mă să încerc.”

Vioaie și neatentă cum era, îndată ce luă fusul în mână, copila se înțepă la deget și căzu ca leșinată.Regele

își aminti de prezicere. Cu inima frântă, porunci ca prințesa să fie dusă în cea mai frumoasă odaie din castel, pe un pat cu țesătură de aur și argint și dădu poruncă tuturor să o lase să doarmă liniștită până va veni ceasul să se trezească; apoi o vesti pe Zâna Albăstrea. Imediat ce sosi, zâna atinse cu bagheta magică pe toți cei din castel, ca să se trezească în același timp cu prințesa.

După o sută de ani, prințul unui alt regat, mer gând la vânătoare în părțile acelea, văzu turnurile castelului vrăjit într‑o pădure deasă, și întrebă cui oare îi aparțineau. Un țăran bătrân îi spuse prințului că în acel castel trăia cea mai frumoasă și mai bună prințesă din lume. Tânărul prinț, curios, se hotărî să afle adevărul!Seîndreptă

spre castel și, apropiindu‑se de pădure, văzu că tufișurile, copacii cei mari și spinii se dădeau la o parte, lăsându‑l să treacă.

Ajuns la castel, intră în curte; urcă o scară impu‑ nătoare și trecu prin multe săli pline de nobili și de doamne, toți adormiți. Dintr‑odată, văzu o ușă mare întredeschisă și intră.

Ca scufundat într‑un vis, avu în fața ochilor ima ginea cea mai frumoasă pe care o văzuse vreodată: o prințesă de o frumusețe rară, adormită.

Uimit și tremurând, se apropie de ea, îngenun‑ che și îi dădu un sărut.

Trecuseră o sută de ani și sfârșitul vrăjii sosise.

Prințesa se trezi, îl privi pe prinț cu ochi blânzi și exclamă: „Ești tu, prințul meu? Cât te‑am așteptat!”

După câteva zile se vesti nunta prințului cu tânăra prințesă. Petrecerea a durat zile și zile și au fost invitați doamne, cavaleri, duci și regi din toate părțile lumii. Și zânele erau prezente; toate în afară de una, Zâna Pana‑Corbului, care între timp fugise departe și nu se mai întoarse niciodată.

ceasuluiPovesteacuinim\

după Vladimir Colin

Trăia odată un ceasornicar bătrân. Într‑o zi, plimbându‑se printr‑o pădure de la marginea orașului, văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar. Era mare cât un băiat sau o fetiță de patru ani, avea limbile de aur și cifrele din pietre scumpe.

Niciodată nu mai văzuse ceasornicarul un aseme nea ceas! Îl privi pe toate părțile însă ceasul nu mergea. Îl luă acasă și îl desfăcu să îl repare. Pe vremea aceea, în fiecare ceas locuia un pitic. El era cel care mișca roțile dințate și bătea cu un ciocănel, făcând tic‑tac, tic‑tac…

Ceasul pe care îl găsise meșterul nu avea pitic. Avea însă meșterul un pitic într‑un ser tar, de la un ceas care fusese strivit din greșeală de stăpânul său. Ceasornicarul repară ceasul și îl așeză în vitrină, doar, doar o veni păgubitul după el.

Într‑o zi, trecu pe acolo împăratul. Văzând ceasul, acesta dori să îl cumpere. Îl duse la palat și îl așeză în sala tronului, păzit de doi ostași. Din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat. De câte ori venea la palat câte un boier să se plângă că‑l necăjesc țăranii, abia îi spu nea împăratul: „Vorbește! Îți dau voie să vorbești o oră…” că ceasul cu limbi de aur și arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat, fără să apuce să deschidă gura. Dacă venea însă o văduvă, care îl învinuia pe boier că‑i fură și ultima bucățică de pâine, împăratul îi spunea: Ei, vorbește și tu! Îți dau voie o clipă… Și iată că după ceasul cu limbă de aur, clipa ținea, ținea și nu se mai sfârșea… Pleca văduva numai când spusese tot ce avea pe inimă!

Dacă au văzut așa, s‑au strâns boierii într‑o zi și s‑au dus la împărat.

Măria Ta, nu se mai poate… Ceasul Măriei Tale ne face viaţa amară. Nu merge bine, Măria

L‑aTa! chemat împăratul pe ceasornicar și i‑a dat ceasul să‑l repare. […] Ajuns acasă, ceasornicarul scoase piticul din ceas și îl întrebă ce se întâmplă.

Meștere, meștere – oftă piticul – ce să fac dacă am o inimă? Inima ține cu oamenii nevoiași și nu‑i iubește pe boierii hrăpăreți… Atunci, pun ceasul să meargă mai repede sau mai încet după cum cred eu că e bine.

Dicționar

hrăpăreț – care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere.

Meșterul dădu din cap. Doar avea și el o inimă și‑l înțelegea tare bine pe piticul cel inimos! […] Pentru a ieși din impas, ceasor nicarul apelă la ajutorul altui meșter. Acesta, dorind să fie pe placul împăratului, construi un pitic de fier, fără inimă, care să pună cea sul în mișcare ca și piticul adevărat.

Tare s‑au bucurat boierii și împăratul de noul ceas! L‑au așezat în sala tronului și, de atunci, din nou vorbiră boierii câte o oră, iar nevoiașii câte o clipă… Apoi, îmbătrânind, piticii din ceasornice se mutară, rând pe rând, în țara poveștilor și în locul lor fură așe zați pitici de fier sau arcuri, lanțuri, pendule și cuci.Până

în zilele noastre se cunosc cea suri cu arc, cu lanț, cu pendule sau cu cuc, dar ceasuri cu pitic sau cu inimă nu se mai cunosc decât în poveștile pentru copii.

2 Completează cu tipurile de ceasuri care apar în text.

cu Ceasuri:arc

3 Explică, în 2–3 enunțuri, de ce nu funcționa bine ceasul prima dată.

4 Scrie din text însușiri care însoțesc cuvintele date. ceasornicar roțile viața oamenii boierii piticul

5 Explică înțelesul enunțului dat. Apoi, îmbătrânind, piticii din ceasornice se mutară, rând pe rând, în țara poveștilor și în locul lor fură așezați pitici de fier sau arcuri, lanțuri, pendule și cuci.

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 74.

Câ]i ca voi

de George Topîrceanu

S us, pe gardul dinspre vie, O găină cenușie

Și un cocoș împintenat S au suit și stau la sfat: Ia te uită, mă rog ție, Cât de sus ne am înălțat!…

Și deodată, cu glas mare, Începură amândoi, Să cotcodăcească n soare: Nimeni nu mai e ca noi!… Nimeni nu mai e ca noi!…

Dar de sus, din corcoduș, Pitulându se ntre foi, Mititel și jucăuș, Le a răspuns un pițigoi: Câți ca voi! Câți ca voi!…

Fișă de lectură

1 Completează enunțurile următoare: Titlul poeziei este , iar autorul este . Poezia este formată din strofe. Acestea au sau versuri.

2 Completează tabelul, referindu te la personajele care apar în poezie. Cine? Ce făcea? Unde?

3 Scrie însușirile personajelor, așa cum sunt ele în poezie.

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 75.

Frumoasa [i Bestia

după Jeanne-Marie Lepi

C u mulți ani în urmă, trăia un negustor bogat, care a rămas din nefericire văduv, cu șase copii de crescut: trei băieți și trei fete. Cele două fete mai mari erau mândre și trufașe, în timp ce cea mică, care era și cea mai frumoasă, era o copilă cu inima simplă și bună. De mică fu poreclită Frumoasa, și numele acesta plin de dragoste îi rămase pentru totdeauna. Cele două surori o invidiau, și cu fiecare prilej își arătau ranchiuna.

Într o zi, negustorul își pierdu averea; îi rămase doar o căsuță la țară.

Ne vom muta acolo, zise familiei sale. Voi, băieților, mă veți ajuta la câmp. Pământul ne va da de mâncare și voi, fetițelor dragi, vă veți ocupa de casă!

Ah, nu! Noi nu ne vom murdări mâinile devenind țărănci! exclamară cele două fete mai

mari.În schimb, eu, spuse Frumoasa, voi fi bucuroasă să te urmez, tăticule, și să te ajut împreună cu frații mei!

Frumoasa se învăță ușor cu noua viață. Cele două surori, însă, nu făceau altceva decât să se plimbe de dimineața până seara, fără să facă nimic.

După câteva luni, ajunse din oraș o scrisoare care l vestea pe negustor de sosirea unei corăbii de a sa, plină cu mărfuri, despre care se credea că ar fi naufragiat. Omul se pregăti să plece în mare grabă.

Tăticule, spuseră fiicele mai mari, când te vei întoarce trebuie să ne aduci haine noi, pălării, bentițe de mătase!

Tatăl, care le iubea mult, răspunse: Bine, voi încerca să vă fac pe plac. Și tu Frumoaso, ce Frumoasavrei?răspunse:Tăticuledrag,așvrea un trandafir roșu.

Omul plecă. Din nefericire, marfa des cărcată de pe corabie se dovedi a fi de mică valoare. Omul, obosit și abătut, porni înapoi și se gândi să‑și scurteze drumul luând‑o prin păduri.

Lassie

după Eric Knight

Toată lumea din Greenall Bridge o știa pe Lassie. De fapt, se poate spune că era cel mai cunoscut câine din sat – și asta, pentru trei motive.

Mai întâi, aproape toată lumea era de acord că e cel mai frumos collie văzut vreodată. Acesta era chiar un com pliment, pentru că în zonă trăiau foarte mulți câini demni de admirație, dar oamenii erau de părere că Lassie, collie‑ul tricolor al lui Sam Carraclough, îi întrece pe toți.

Un motiv mai important pentru care Lassie era așa cunoscută era că, după cum spuneau femeile, poți să îți potrivești ceasul după ea. Asta înce puse cu mulți ani înainte, când Lassie nu avea nici doi ani. Băiatul lui Sam a venit de la școală foarte entuziasmat.

Mamă, am ieșit de la școală și cine crezi că mă aștepta chiar în față? Lassie! Cum crezi că a știut să mă găsească? Poate după miros, Joe! E singurul lucru la care pot să mă gândesc.

Oricare ar fi fost motivul, Lassie așteptă la poarta școlii și în zilele următoare. Au tre cut săptămâni, luni și chiar ani și mereu a fost la fel. Femeile care priveau de la geamurile caselor și proprietarii de magazine care erau pe afară, vedeau câinele și își spuneau: Trece Lassie, probabil că este 15:55! Pe soare sau pe ploaie, câinele era mereu acolo, așteptându‑l pe băiat. Îl întâmpina cu multă bucurie și apoi mergeau împreună spre casă.

Dicționar

collie (ciobănesc scoțian) – este o rasă foarte veche, cunoscută încă din secolul al XII‑lea. Cea mai cunoscută variantă privind numele său, susține că acesta provine de la oile Colley pe care le păzea.

În al treilea rând, Lassie era faimoasă pentru ofertele de cumpărare care i se făceau stăpânului ei. În general, când un om creș‑ tea un câine de rasă, acesta devenea la un moment dat un mod de a face bani. Oricât de avantajoase erau ofertele primite de Sam Carraclough pentru Lassie, acesta nu era de acord să o vândă. Tot satul știa că a fost refu zat până și ducele de Rudling care încerca să îl convingă de peste trei ani.

Oricât de mult ați crește prețul, spu nea Sam, Lassie nu e de vânzare, Înălțimea

Voastră!De

aceea, Lassie însemna atât de mult pentru oamenii din Greenall Bridge. Ea repre zenta o mândrie pe care banii nu au putut să le‑o ia.

Totuși, câinii sunt în proprietatea oamenilor, iar oamenii sunt uneori încercați de soartă. Vine un timp în viața unui om când soarta este atât de aspră, încât trebuie să se supună și să decidă că trebuie să renunțe la mândrie pentru ca familia sa să aibă ce mânca.

Într‑o zi, când Joe a ieșit de la școală, câinele nu era acolo să îl aștepte. Băiatul s‑a uitat după el pe stradă, crezând că întârzie. Știa totuși că nu acesta e motivul, pentru că animalele nu sunt ca oamenii. Aceștia au ceasuri și tot întârzie câteodată. Animalele nu au nevoie de nicio mașinărie, ci au un simț al timpului ce nu îi dezamăgește niciodată. S‑a gândit că poate a avut un accident, dar știa că și asta e aproape imposibil, Lassie era prea bine antrenată ca să meargă neatentă pe stradă. Oricum, în zonă nu era prea mult trafic. Poate că cineva a răpit-o, și‑a spus el. Era puțin probabil, pentru că Lassie nu asculta de niciun om care nu era din familia Carraclough și era prea cunoscută ca să îndrăznească cineva să o fure.

Joe a rezolvat problema cum fac de obicei copiii de pretutindeni: a fugit acasă să îi spună mamei ce s‑a întâmplat. Mamă, mamă, ceva s‑a întâmplat cu Lassie! Nu m‑a așteptat la ieșirea de la școală! Imediat cum a spus aceste cuvinte, Joe și‑a dat seama că ceva nu e în regulă. Nimeni nu a sărit să îl întrebe care este problema și nimeni nu părea îngrijorat că ceva oribil i s‑a întâmplat câinelui. Mama lui privea în jos, iar tatăl lui stătea lângă foc cu capul întors.

Cineva trebuie să îi spună, spuse mama.

Ce să îmi spună?

Lassie nu o să te mai aștepte când ieși de la școală și nu e niciun motiv să plângi pentru asta.

De ce nu? Ce s‑a întâmplat cu ea?

Pentru că am vândut‑o, de aceea.

Ați vândut‑o? De ce ați vândut‑o?

Nu mai pune întrebări. E vândută și plecată, asta nu se va mai schimba. Să nu mai vorbim despre acest lucru, vino să bei un ceai!

Băiatul se îndreptă trist către masă, moment în care tatăl său se ridică de lângă foc și ieși trântind ușa.

Uite ce ai făcut! spuse mama. Joe, ești băiat mare acum și poți să înțelegi. Lucrurile nu merg așa bine pen tru noi în ultimul timp. Trebuie să plătim chiria și să avem de mâncare, iar Lassie valora foarte mulți bani și nu ne mai puteam permite să o păstrăm. Nu trebuie să îți superi tatăl, și așa își face multe griji.

Băiatul înțelegea. Chiar și un băiat de doisprezece ani înțelegea ce înseamnă sărăcia. Ani de zile tatăl său a lucrat în mina de lângă sat. Uneori câștiga mai mult, alteori câștiga mai puțin, dar aveau mereu ce le trebuia și nu se plângeau. Cu câteva luni în urmă, însă, mina se închisese. Muncitorii au rămas fără locuri de muncă și, deși au încercat să găsească altceva de făcut, nu au găsit. Ei primeau un ajutor săptămânal de la stat pentru a putea supraviețui. Joe știa asta. Știa și că părinții lui au încercat să ascundă problemele de el ca să nu se îngrijoreze. Deși mintea lui înțelegea toate aceste lucruri, inima încă plângea pentru

Lassie.Nuam putea să o cumpărăm înapoi într‑o zi, mamă?

Joe, era un câine foarte valoros, nu ne‑am permite să o cumpărăm. Dar o să ne luăm un alt câine într‑o zi. Doar așteaptă. Băiatul s‑a gândit că nu ar vrea niciodată alt câine. Niciodată! O vreau doar pe Lassie! Și începu să construiască un plan în mintea lui ca, la un moment dat, să poată să o aducă pe Lassie înapoi acasă.

Fișă de lectură

1 Completează har ta poveștii.

Numele stăpânului lui Lassie: Locul acțiuniidesfășurăriipovestirii:

Motivul pentru care

Joe a deentuziasmatvenitlașcoală: Autorul:Titlul:

Un motiv pentru care Lassie era cunoscută:

Ce a crezut Joe că ar fi putut să o împiedice pe Lassie să fie la poarta școlii?

Jurnal de lectură

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________

, am citit Prâslea cel voinic și merele de aur. Cel mai mult mi-a plăcut că

Ceva ce nu mi-a plăcut este

Personajul meu preferat a fost , pentru că

Am învățat din acest text că

Dragă jurnalule,

Astăzi, _________________ , am citit Frumoasa din pădurea adormită. Cel mai mult mi-a plăcut că .

Ceva ce nu mi-a plăcut este

Personajul meu preferat a fost , pentru că

Am învățat din acest text că

Dragă jurnalule,

Astăzi, citit Lassie.

Cel mai mult mi-a plăcut

Ceva ce nu mi-a plăcut

Personajul meu preferat a fost pentru

Am învățat acest text că

Cuvânt-înainte

Prâslea cel voinic [i merele de

Frumoasa din p\durea

De pe-o

Pinocchio

Fluierul

Povestea

Povestea ceasului inim\

Câ]i

Cuprins

Frumoasa [i Bestia

F\t-Frumos cu p\rul de

Peter

Tanu

Gulliver în }ara piticilor

Zâna Apelor

Black

Lassie

Jurnal de lectur\