Start la lectură! clasa a IV-a (2)

Start la lectură! Texte literare și aplicații Clasa a IV‑a Gabriela Bărbulescu, Daniela Elena Ioniță

Copyright © 2016 Grup Media Litera Toate drepturile rezervate

Editura Litera O.P. 53; C.P. 212, sector 4, București, România tel.: 021 319 63 90; 031 425 16 19; 0752 548 372 e‑mail: comenzi@litera.ro

Ne puteți vizita pe Editor: Vidrașcu și fiii Redactor: Mihaela Spurcaciu Corector: Carmen Bîtlan Ilustrații: Elena Karachentseva, Carolina Rabei, Simion Zamșa, Dreamstime, Shutterstock

Copertă: Vlad Panfilov Tehnoredactare și prepress: Olimpia Bolozan

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BĂRBULESCU, GABRIELA

Start la lectură! Texte literare și aplicații: clasa a IV‑a/ Gabriela Bărbulescu, Daniela Elena Ioniță. ‑ București: Litera, 2016 ISBN 978‑606‑33‑0908‑3

I. Ioniță, Daniela Elena 821.135.1‑822(075.33)

Dragul nostru elev,

Te invităm într‑o călătorie imaginară prin lumea magică, fascinantă a poveștilor cu întâmplări nemaivăzute și nemaiauzite în care vei întâlni eroi și zmei, prințese și cavaleri, vrăjitoare, animale care vorbesc și multe altele. Lectura te poartă cu mintea și cu inima în tărâmul fermecat al cărților, unde vei descoperi personaje, întâmplări și emoții.

Ți‑am pregătit texte adecvate vârstei tale, scrise de autori români și străini, care să te convingă că lectura este o activitate utilă și plăcută. Pentru fiecare text, vei găsi câteva cerințe sub forma unei fișe de lectură, care să te ajute să înțelegi ceea ce ai citit. Nu uita să revii la text ori de câte ori este nevoie!

De ce să citești?

l Ca să îți îmbogățești vocabularul. Reține cuvintele și expresiile noi. Caută în dicționar înțelesul cuvintelor pe care nu le înțelegi. Folosește‑le apoi în discuțiile tale cu ceilalți.

l Ca să te exprimi cu mai mare ușurință. Dacă citești, vei formula mai ușor mesaje și te vei face mai bine înțeles.

l Ca să îți dezvolți imaginația. Lectura îți permite să evadezi din realitate în lumi nebănuite.

l Ca să îți dezvolți gândirea. Observă amănuntele importante, pune‑ți întrebări despre ce citești, realizează legături între evenimente, identi fică asemănări între întâmplările citite și viața ta, între sentimentele trăite de personaje și ceea ce ai simțit tu în anumite momente.

Fiecare copil învață să citească într‑un ritm diferit și este nevoie de timp și de exercițiu pentru a căpăta cursivitate în lectură. Așadar, nu da înapoi atunci când ți se pare prea greu!

Nu uita, un moment zilnic de lectură independentă te va ajuta să îți dezvolți obiceiuri sănătoase în privința cititului.

Succes!

Autoarele

Povestea ariciului în]elept

după Vladimir Colin

fost odată ca niciodată, a fost odată un arici. Da, da, un arici bătrân, tare bătrân și tare înțelept. De bătrân ce era, îi crescuse o barbă albă până la piept și de înțelept ce era… uf! nici nu știu ce să vă mai spun. Poftim! N‑am văzut în viața mea un arici mai înțelept. E bine?

AAșa… se trezește într‑o bună dimineață ariciul…

Hm! Cum o fi pe‑afară?

Își scoate el nasul pe fereastră… (Dar ce credeți voi? Avea o casă gospodărească, avea ușă, un coș și o fereastră.) Își scoate el, așadar, nasul și miroase în dreapta și în stânga, în sus și în jos:

Bun! Nu plouă.

Își apucă atunci ariciul barba cu amândouă lăbu țele și și‑o trece de câteva ori peste țepii care‑i slujesc la tot felul de trebi. Acum, de pildă, îi slujeau drept pieptene… Şi‑și piap tănă ariciul barba, se ferchezuieşte și, când i se pare că s‑a gătit cum nu se poate mai frumos, își pune pălăria, își ia bastonul și‑o pornește fluierând prin pădure.

Mergea ariciul fluierând, se proptea ușurel în baston și, dacă întâlnea o veveriță, un iepure sau altă cunoștință, se apleca îndată, își scotea pălăria și rostea: „Vă salut cu stimă!” sau „Respectele mele!”, după împrejurare. Şi tocmai când fluiera mai fără grijă, se întâlni cu… un lup. Un pui de lup, prost și obraznic. Brr! mârâi lupul. Ce dihanie caraghioasă! N‑am mai văzut așa dihanie în viața mea. Cum te cheamă, piciule? Arici, răspunse ariciul.

Așa? Ei, pân‑aici ți‑a fost, ariciule! Brr! Am să te mănânc…

Vă salut, dar fără stimă! spuse el. N‑am nimic împotrivă să fiu mâncat de un lup.

Ha, ha, ți‑e frică! râse lupul. Brr! Eh, ce să‑i faci?… M‑am obișnuit. Ori de câte i eu, i se face frică celui pe care am să‑l înghit… tii, nu‑i mare lucru. Te înghit atât de repede! Nici n‑apuci să‑ți dai seama…

Nu mai spune! grăi ariciul. Vezi, eu n‑am fost mâncat încă…

Eh, fleacuri! vorbi din nou lupul. Ascultă‑mă pe mine: începutul e mai greu.

Că încolo…

Da, da, încolo… să fii mâncat de un lup trebuie să fie o adevărată plăcere…

N‑ai să mă crezi, dar nici nu m‑așteptam să am parte de o ase menea plăcere în dimineața asta, mai spuse ariciul, iar lupul răspunse cu bunătate:

Rrrr! Hai, pregătește‑te, că mi s‑a făcut o foame!… Rrr!

Vai! strigă deodată ariciul, cât putu de tare.

Lupul se sperie, sări în sus și răcni mânios:

Cum?… Ce‑i asta, ariciule? Te ții de glume?

Lupule, dragă, abia acum mi‑am adus aminte… Azi‑dimi neață am născocit o poveste și n‑am apucat s‑o spun nimănui. Vai, vai, ce păcat că nimeni n‑are să‑mi afle povestea!

O poveste?… mârâi lupul. Clănțăni de câteva ori, așa cum făcea când chibzuia temeinic, și se hotărî: Hm, știi ceva? Spune‑mi‑o mie… Rrrr! Tare‑mi mai plac poveștile și, uite, ca un făcut, niciunul dintre toți câți am înghițit până în ziua de azi nu mi‑a spus nicio poveste…

Cum? Ai vrea?… Bucuros! strigă ariciul și, fără a se lăsa mult poftit, în vreme ce lupul se așeză mai în voie, prinse să povestească: Azi‑dimineață m‑am trezit, mi‑am apucat barba cu amândouă lăbuțele și mi‑am trecut‑o de câteva ori peste țepii care‑mi slujesc la tot soiul de trebi. Acu’, de pildă, îmi slujeau drept piep tene… Mi‑am pieptănat barba, m‑am ferchezuit și, când mi s‑a părut că m‑am gătit cum nu se poate mai frumos, mi‑am pus pălăria, mi‑am luat bastonul și‑am pornit fluierând prin pădure. Mergeam eu fluierând, mă propteam ușurel în baston și dacă întâlneam o veveriță, un iepure sau altă cunoș‑ tință, mă aplecam, îmi scoteam pălăria și rosteam „Vă salut cu stimă!” sau „Respectele mele!”, după împrejurare. Şi tocmai când fluieram mai fără grijă, m‑am întâlnit cu… un lup! Nesărată poveste! spuse lupul.

Stai să vezi! răspunse ariciul, urmând îndată cu povestea. M‑am întâlnit, așadar, cu un lup. „Rrr! mârâi el. Pân‑aici ți‑a fost, ariciule! Am să te mănânc…” Eu i‑am spus: „Lupule dragă, azi‑di mineață am născocit o poveste și n‑am apucat s‑o spun nimănui…” „O poveste?” a strigat lupul. „Spune‑mi‑o mie!…”

„Bucuros!” Şi am început să‑i spun povestea.

Îți bați joc de mine? răcni lupul, holbând doi ochi flămânzi și sălbatici.

Ariciul se uită în jur, ca și cum l‑ar fi căutat pe cel care stârnise mânia lupului, dar nu văzu nimic.

Vai de mine! spuse el. Nu cumva vorbești despre mine?

Dar despre cine, flecarule? strigă lupul. Stai că‑ți arăt eu ție!

Şi povestea?

Mai clănțăni lupul ce mai clănțăni, apoi spuse înciudat: Așa‑i, povestea… Dar bagă de seamă! Dacă‑ți mai bați joc de mine…

Eu?… Nici gând! spuse ariciul și se grăbi să poves tească mai departe: „… Şi, tocmai când fluieram mai fără grijă, m‑am întâlnit cu…” Să nu fie tot un lup, că nu știu ce fac! răcni lupul. Nemaipomenit! se minună ariciul. Cum de‑ai ghicit? Într‑adevăr, era un lup… „Rrr! mârâi el. Până aici ți‑a fost, ariciule! Am să te mănânc…”

„Lupule dragă…”

Dar lupul era acum la capătul răbdării, așa că strigă de se cutremură pădurea:

Minți! N‑ai mai spus nimic, pentru că lupul te‑a înghițit… uite‑așa! și cum strigă, cum se repezi, socotind să‑l înghită dintr‑odată. Dacă nu mai văzuse nicicând un arici?!…

Voi, care ați aflat că ariciul are țepi (știți, țepii care‑i slujesc la tot soiul de trebi; acum, de pildă, la apărare), voi vă puteți închipui lesne ce s‑a petrecut, nu‑i așa?

Lupul cel prost a răcnit:

Văleu‑u‑u! și, cu nasul și limba însângerate, a tulit‑o cât ai zice pește.

Hei, lupule! a strigat ariciul după el. Nu asculți povestea mai departe?

Dar cine să‑i răspundă? că lupul era acum cine știe unde și încă mai răsună pădurea de sche lălăitul lui.

Nu te salut, a spus atunci ariciul și, scoțându‑și pălăria, și‑a șters sudoarea de pe frunte.

Portret de autor

Dicționar

a (se) ferchezui – a (se) găti, a (se) îmbrăca cu grijă, îngrijit.

Apoi și‑a trecut lăbuțele prin barba albă și s‑a așezat să mai răsufle oleacă, după care s‑a dus glonț la prietenul meu care scrie toate poveștile pentru copii și, în buna limbă aricească, i‑a povestit totul. Prietenul meu a scris povestea pe o coală de hârtie, căreia i‑a dat drumul pe fereastră, și de atunci nu s‑a mai întâmplat nicio dată ca un pui de lup, prost și obraz nic, să se lege de un arici bătrân și înțelept.

Vladimir Colin (1 mai 1921 – 6 decembrie 1991) este conside rat cel mai important scriitor român de literatură științifico‑fantastică. A absolvit Liceul „Cantemir‑Vod㔨din București, a urmat un an cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din București. În anul 1953, a debu tat cu volumul Basme, pentru care a câștigat Premiul de Stat. A scris romane fantastice, basme, volume de povestiri științifico‑fantastice. Cărțile sale au fost traduse în cincisprezece limbi. Ca urmare a activității sale literare, a primit numeroase premii și distincții naționale și internaționale. Dintre operele sale, amin tim: Basme, Poveștile celor trei mincinoși, Zece povești pitice, Basmele Omului, Legendele țării lui Vam etc.

1 Completează harta povestirii.

Personajele: Caracterizează‑l pe lup, așa cum reiese din text:

Însușiri ale ariciului:

Fișă de lectură Titlul: Autorul:

Comportamente ale ariciului: Învățătura desprinsă:

La cine crezi că s‑a dus „glonț” ariciul?

2 Continuă momentele desfășurării acțiunii.

1. Un arici bătrân, înțelept, cu o barbă albă s‑a trezit de dimineață.

2. 3. 4. 5. 6.

3 Explică de ce crezi că ariciul se adresează lupului astfel: Vă salut, dar fără stimă!

4 Imaginează‑ți și scrie la ce și‑ar mai putea folosi ariciul țepii.

5 Realizează un afiș pornind de la fragmentul următor: „Mergea ariciul fluierând, se proptea ușurel în baston și, dacă întâlnea o veveriță, un iepure sau altă cunoștință, se apleca îndată, își scotea pălăria și rostea: Vă salut cu stimă! sau Respectele mele!, după împrejurare.”

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 74.

Vulpea [i barza

de La Fontaine

Jupân vulpoi s‑a fudulit odată, Poftind la masă pe cumătra barză.

N‑a fost o cină prea îmbelșugată, Că dumnealui făcea economie; O zeamă lungă, cu puțină varză, Iar ca s‑o păcălească, i‑a pus‑o‑n farfurie.

Zadarnic biata barză își încerca norocul, Că n‑ajungea să soarbă un singur strop, cu ciocul; Pe când vulpoiul, ciorba, a supt‑o la iuțeală.

Voind să răsplătească această păcăleală,

La rându‑i doamna barză, așa, cam dup‑o lună, Şi‑a invitat vecinul la o gustare bună.

Pe scumpa lui amică, nu poate s‑o refuze!

A spus, galant, vulpoiul, lingându‑se pe buze.

Apoi, cu pasul legănat,

Spre casa berzei s‑a‑ndreptat, Lăudându‑i marea bunătate Şi‑aromitoarele bucate.

Venea mireasmă dulce de carne la frigare, Tăiată‑n bucățele mărunte, o minune! (Vulpoii nu duc lipsă de poftă de mâncare.)

Portret de autor

Dar barza, dinadins, Tocana‑ntr‑o carafă cu gâtul lung i‑o pune. Bucățele de carne ea le scotea în cioc, Vulpoiul însă, tufă! nu izbutea deloc. Nicio firimitură cu botul lui n‑a prins. Şi s‑a întors acasă flămând, bătu‑l‑ar vina, Pleoștit și nemâncat, Cu coada‑ntre picioare și foarte rușinat, Ca un vulpoi pe care l‑a păcălit găina. Înșelătorii prea ușor Sunt înșelați, la rândul lor.

Dicționar carafă – sticlă cu gâtul lung și subțire, cu partea de jos bombată, în care se păstrează apă sau diverse băuturi.

Jean de La Fontaine (1621–1695) s‑a născut la Château‑Thierry, în Champagne, Franța. A fost poet, dramaturg și prozator francez.

A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale, dintre care amintim: Greierele și furnica, Corbul și vulpea, Lupul și mielul etc.

Fabulele lui La Fontaine au fost traduse în foarte multe limbi.

Opera sa cuprinde: Povestiri, Fabule alese, Povestiri și nuvele în versuri, Șoimul, regele și vânătorul etc.

Jean de La Fontaine spunea: „folosesc animalele pentru a‑i învăța pe oameni”. Pentru creația sa literară, Jean de La Fontaine a fost primit în Academia Franceză.

Fișă de lectură

1 Ordonează momentele textului.

Vulpoiul nu poate mânca din ulcior.

Jupânul vulpoi o poftește la masă pe barză.

Barza pleacă acasă flămândă și supărată.

Vulpoiul pleacă acasă pleoștit, nemâncat și rușinat.

Barza pune carnea într‑o carafă.

2 Asociază acțiunile cu personajul potrivit.

s‑a fudulit s‑o păcălească a invitat să soarbă lingându‑se s‑o refuze

3 Completează cadranele, în funcție de părerea ta.

Apreciezi comportamentul berzei?

Da, pentru că Nu, pentru că

Apreciezi comportamentul vulpii?

Da, pentru că Nu, pentru că

4 Scrie, în tabel, versurile care ți‑au plăcut cel mai mult. Argumentează de ce ai ales aceste versuri.

Versuri preferate Argumente

Mi‑au plăcut aceste versuri, pentru că

5 Enumeră fapte care descriu cele două personaje.

Vulpoiul Barza

6 Care este mesajul desprins din versurile următoare?

„Înșelătorii prea ușor Sunt înșelați, la rândul lor.”

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 76.

Daniel Sihastrul

de Dimitrie Bolintineanu

Sub o râpă stearpă, pe un râu în spume, Unde un sihastru a fugit de lume, Cu vărsarea serii un străin sosi.

„Ştefan al Moldovei vine a‑ți vorbi!”

„Ştefan al Moldovei, Daniel îi spune, Să aștepte‑afară! Sunt în rugăciune.”

„Bunule părinte! Sunt rănit și‑nvins; Însăși a mea mumă astăzi m‑a respins!

Viu să‑ți cer povață dacă nu‑i mai bine Turcilor Moldova d‑astăzi să se‑nchine?”

Daniel Sihastru domnului a zis:

„Mă înșală‑auzul ori eu am un vis?

Capul ce se pleacă paloșul nu‑l taie, Dar cu umilință lanțu‑l încovoaie!

Ce e oare traiul, dacă e robit? Sărbătoare‑n care nimeni n‑a zâmbit?

Viața și robia nu pot sta‑mpreună, Nu e totodată pace și furtună.

Doamne! tu ai dreptul a schimba‑n mormânturi

Pentru neatârnare, oameni și pământuri; Dar nu ai p‑acela ca să‑i umilești!

Poți ca să îi sfarâmi; dar nu să‑i robești!

Dacă mâna‑ți slabă sceptrul ți‑o apasă, Altuia mai harnic locul tău îl lasă!

Dicționar

Căci mai bine este supus lăudat, Decât cu rușine domn și atârnat!”

După‑aceste vorbe, Ştefan strânge‑oștire Şi‑nvingând păgânii nalță‑o monastire.

sterp – (despre pământ) care nu rodește suficient, care nu este productiv; neroditor; sihastru – om care trăiește retras de lume în post și rugăciuni; pustnic; robit – exploatat; subjugat; sceptru – toiag; baston frumos împodobit purtat de suverani ca simbol al autorității; păgân – nume dat de creștini celor care sunt de altă religie (turc, mahomedan); cronicar – autor de cronici sau de letopisețe.

Portret de autor

Dimitrie Bolintineanu s‑a născut în anul 1825, în satul Bolintin din Vale. A fost poet, om politic și diplomat. Rămas orfan, a fost crescut de rude. A studiat la Colegiul „Sf. Sava” din București, unde i‑a avut colegi pe Grigore Alexandrescu și Nicolae Bălcescu. Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult, atât în proză, cât și în versuri. Opera sa poetică cuprinde ciclu rile Legende istorice, Florile Bosforului, Basme, Macedone și Reverii. Legendele sunt poezii narative care prezintă diferite subiecte istorice, pe care le‑a preluat de la cronicari (mai ales de la Neculce), în care se vede multă simțire și o mare iubire de țară. Acestea l‑au făcut popular și multe din cugetările exprimate în versuri au devenit maxime foarte des întrebuințate.

Fișă de lectură

Completează har ta textului.

Versul care arată locul desfășurării acțiunii:

Motivul pentru care Ştefan a venit la sihastru:

Personajele:

Momentul zilei în care are loc întâlnirea:

Ce a făcut Ştefan după întâlnire?

Titlul: Autorul: Explică înțelesul versului: Nu e totodată pace și furtună.

Sfatul lui Daniel pentru domnitor:

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 76.

Portret de autor

Născut la 26 februarie 1802, la Beçanson, în Franța, Victor Hugo a fost unul dintre cei mai importanți poeți, dramaturgi și romancieri francezi. Mizerabilii este unul dintre cele mai cunoscute romane ale secolului al XIX lea care urmărește viața și interacțiunile dintre mai multe perso naje pe o perioadă de douăzeci de ani.

Gavroche a devenit în literatura universală un simbol al eroismului. În vârstă de numai unsprezece ani, băiatul duce o viață de ștrengar pe străzile Parisului. Deși lipsit de dragoste și de căldura unui cămin, nevoit să și poarte singur de grijă, Gavroche își păstrează inocența, curajul și dragostea față de oameni. Micul Gavroche se oferă voluntar pentru a aduce revoluționarilor muniții, acțiune în care își pierde viața.

Fișă de lectură

1 R ăspunde la următoarele întrebări.

De ce plângeau copiii?

Ce decizie a luat Gavroche când a auzit de suferința celor doi copii?

Cum s a comportat Gavroche cu cei doi copii?

Cum îl priveau cei doi copii pe Gavroche? De ce?

2 Descrie locul unde vor dormi Gavroche și cei doi copii.

3 Completează Jurnalul triplu. Însuşiri ale lui Gavroche

Argumente din text care demonstrează însuşirile găsite

Păreri personale

4 Ce ai simțit când ai citit această povestire?

5 Dacă te ai întâlni cu Gavroche, ce l ai întreba? De ce?

Completează Jurnalul de lectură de la pagina 78.

Jurnal de lectură

Dragă jurnalule,

Astăzi, , am citit Povestea ariciului înțelept. În timp ce citeam, mă gândeam .

Dacă aș fi fost un personaj, mi‑ar fi plăcut să fiu , pentru că .

Ceva ce aș schimba în acest text este , pentru că

Am învățat din acest text că

Dragă jurnalule,

Astăzi, , am citit Amintiri din copilărie – Pupăza din tei. În timp ce citeam, mă gândeam .

Dacă aș fi fost un personaj, mi‑ar fi plăcut să fiu , pentru că .

Ceva ce aș schimba în acest text este , pentru că

Am învățat din acest text că .

Dragă jurnalule,

Astăzi, , am citit Singur pe lume. În timp ce citeam, mă gândeam .

Dacă aș fi fost un personaj, mi‑ar fi plăcut să fiu , pentru că .

Ceva ce aș schimba în acest text este , pentru că

Am învățat din acest text că .

Cuprins

Cuvânt înainte 3

Povestea ariciului înțelept, după Vladimir Colin 4

Amintiri din copilărie – Pupăza din tei, după Ion Creangă 9

Singur pe lume, după Hector Malot 15

Rapsodii de toamnă, de George Topîrceanu 21

Aleodor Împărat, după Petre Ispirescu 24

Micul prinț, după Antoine de Saint‑Exupéry 29

Vizită…, după I.L. Caragiale 34

Vulpea şi barza, de La Fontaine 39

Daniel Sihastrul, de Dimitrie Bolintineanu 42

Fluieraşul de os, după Iulia Hasdeu 44

Prinț şi cerşetor – Întâlnirea lui Tom cu prințul, după Mark Twain 48

Colț Alb – Dascălul iubirii, după Jack London . 54

Cireşarii – Cavalerii florii de cireş, după Constantin Chiriță 59

Aventurile lui Tom Sawyer, după Mark Twain 64

Gavroche, după Victor Hugo 69

Jurnal de lectură 74