Arta productivității - Jim Stovall by Editura Amaltea

CUPRINS

Cuvânt înainte...................................................9

CAPITOLUL 1 Arta de a începe..............................................11 CAPITOLUL 2 Arta de a defini succesul................................19 CAPITOLUL 3 Arta de a-ţi stabili misiunea în viaţă............27 CAPITOLUL 4 Arta de a avea o viaţă productivă..................35 CAPITOLUL 5 Arta de a te adapta..........................................43 CAPITOLUL 6 Arta pasiunii....................................................49 CAPITOLUL 7 Arta descoperirii.............................................57 CAPITOLUL 8 Arta evaluării...................................................65 CAPITOLUL 9 Arta motivaţiei................................................73 CAPITOLUL 10 Arta miracolelor motivaţionale.....................83 CAPITOLUL 11 Arta de a comunica.........................................91 CAPITOLUL 12 Arta personalizării mesajelor......................101 CAPITOLUL 13 Arta de a implementa...................................109

Arta productivităţii

CAPITOLUL 14 Arta de a demara un proiect........................119 CAPITOLUL 15 Arta de a acţiona...........................................129

Despre autor..................................................133

CUVÂNT ÎNAINTE Steve Forbes

Am auzit pentru prima dată de Jim Stovall la sfârşitul anilor `90, în perioada în care revista Forbes îşi propusese să publice o carte – lansată, de altfel, în anul 2000 – numită Cele mai mari poveşti de succes: 12 personalităţi care au transformat înfrângerea în victorie. Era cuprinsă acolo şi experienţa lui Jim, alături de cea a lui Donald Trump, Tom Monaghan şi a altor personalităţi ale căror aventuri în capitalismul real subliniază de ce sistemul nostru este cel mai bun din lume. La scurtă vreme, am avut bucuria să îi prezint cartea The Ultimate Gift, vândută în 4 milioane de exemplare şi ecranizată de 20th Century Fox cu titlul Cel mai de preţ dar, avându-i ca protagonişti pe James Garner, Brian Dennehy şi Abigail 9

Arta productivităţii

Breslin. În această serie au mai apărut ulterior alte trei cărţi, dar şi încă două filme: The Ultimate Life, cu Peter Fonda, şi The Ultimate Legacy, cu Raquel Welch, care de altfel a şi completat trilogia. Am afirmat la un moment dat – şi sunt citat adesea – că Jim Stovall este unul dintre oamenii extraordinari ai epocii în care trăim, nu doar pentru ceea ce a făcut, ci şi pentru că şi-a analizat propriul succes şi a explicat şi altora cum a reuşit, prin discursurile şi conferinţele sale, prin editorialele pe care le-a scris şi prin cărţile publicate. În Arta productivităţii, Jim Stovall abordează succesul şi eşecul dintr-o mulţime de perspective, atât la nivel individual, cât şi la nivel de societate. Resursele naturale şi umane se găsesc din plin, însă modul în care le folosim ca să ajungem să avem succes este determinat de ingenuitatea şi de productivitatea noastră. Din cartea de faţă, vom învăţa cum să ne amplificăm productivitatea, descoperindu-ne propriile puncte tari în câteva laturi esenţiale: motivarea, comunicarea şi implementarea. Cred că dacă îi permitem lui Jim Stovall să ne conducă şi să ne arate ce înseamnă Arta productivităţii şi Profilul productivităţii supreme, vom deveni mai buni şi ne vom atinge potenţialul. Dacă tragem o linie, nu putem fi judecaţi comparativ cu cei din jur, ci doar ca o reflectare a oglinzii individuale care ne dezvăluie potenţialul. Steve Forbes

CAPITOLUL 1

ARTA DE A ÎNCEPE În societatea în care trăim, avem tendinţa să împărţim totul în două categorii: artă sau ştiinţă. Deşi arta este creativă, conţine totuşi şi câteva elemente specifice ştiinţei, prin prisma echilibrului, al formei şi perspectivei. Ştiinţa – deşi organizată şi regulată – conţine elemente artistice: creativitatea şi expresia. În cartea de faţă, vei începe să vezi productivitatea prin prisma propriilor obiective, din ambele direcţii. Le sunt recunoscător tuturor celor care îşi consumă din timpul, efortul şi energia lor ca să cumpere şi să citească ceea ce am publicat. În virtutea faptului că ai ales cartea de faţă, presupun că există anumite laturi în viaţa ta pe care vrei să le schimbi, să le dezvolţi sau să le îmbunătăţeşti. Dacă te regă11

Arta productivităţii

seşti aici, atunci citeşte mai departe. Dacă nu este cazul – şi eşti realmente mulţumit pe toate planurile vieţii profesionale şi personale, nu mai citi şi cere banii înapoi din locul de unde ai cumpărat-o. Poate că este a treia carte pe care o citeşti luna aceasta sau, dimpotrivă, poate că e prima carte pe care o citeşti de când ai terminat liceul. Eu personal am o relaţie interesantă cu cărţile – şi am avut toată viaţa mea. Până la 30 de ani, nu ştiu dacă am citit vreodată vreo carte din scoarţă în scoarţă. Am trecut prin liceu şi chiar şi prin facultate citind doar atât cât era necesar ca să absolv. Acum mi se pare ironic, în sensul că atunci când vedeam şi aş fi putut citi cuvintele scrise în pagini, nu am făcut-o niciodată. De la 29 de ani, mi-am pierdut complet vederea şi, începând din acea zi, graţie audiobook-urilor din bibliotecile pentru nevăzători şi unui player digital, am putut citi câte o carte pe zi. Dacă timp de 30 de ani ai parcurs câte o carte pe zi, îţi formezi o relaţie specială cu cărţile, fiindcă devin o parte importantă din viaţa ta. Citesc cărţi ca să mă simt bine. Citesc cărţi ca să mă informez. După ce am citit câteva mii de cărţi, pot afirma cu certitudine că o parte din ele le-am citit ca să trec printr-o transformare. Ele au avut un impact atât de mare asupra mea încât m-au schimbat profund, atât pe mine, cât şi felul îmi care îmi trăiesc viaţa. Sper din tot sufletul că această carte îţi va asigura o experienţă la fel de transformaţională. În paginile care urmează, vei avea ocazia să dai propria definiţie a succesului, să îţi stabileşti o misiune de viaţă astfel 12

Arta de a începe

încât să obţii succesul, să vezi ce anume înseamnă pentru tine productivitatea şi apoi să reuşeşti treptat, folosindu-te de motivare, comunicare şi implementare. Ca autor, editorialist şi speaker în sfera dezvoltării personale, am intrat în contact cu multe sisteme, teorii şi filosofii referitoare la succes. Până la un punct, toate sunt valide. Însă, din foarte multe puncte de vedere, simt că acestui domeniu îi lipseşte o componentă esenţială. Există o mulţime de cărţi sau de sisteme care te vor învăţa cum să îţi stabileşti un obiectiv, nişte puncte de reper pe baza cărora să îţi evaluezi progresele, cum să îţi urmezi pasiunea şi cum să schimbi în bine lumea din jurul tău. Sunt nişte paşi importanţi, dar dacă nu ai la îndemână şi instrumentele practice ca să reuşeşti, nu ai nici o şansă. Să presupunem că aş fi vrut să ajung campion la golf. Mi-aş fi stabilit clar în minte acest scop, l-aş fi urmat cu pasiune şi aş fi dat dovadă de perseverenţă, însă fără o instruire realistă şi practică, aş fi fost condamnat la eşec, chiar dacă aş fi primit sfaturi de la cei mai buni jucători din lume. Nici măcar dacă marele Jack Nicklaus mi-ar fi dat lecţii nu aş fi avut vreo şansă, chiar dacă sfaturile lui ar fi fost unele cât se poate de specifice. Dacă mi-ar fi spus pur şi simplu câteva informaţii tehnice şi apoi m-ar fi lăsat singur cu crosele, jocul nu mi s-ar fi îmbunătăţit niciodată, iar obiectivul meu de a deveni campion la golf s-ar fi spulberat, aşa cum se întâmplă cu cele mai multe dintre pasiunile, dorinţele şi ţelurile altora. Cu toate acestea, dacă m-ar fi învăţat ce înseamnă motivarea, comunicarea şi 13

Arta productivităţii

implementarea pe care le poţi descoperi în cartea de faţă, aş fi avut oportunitatea de a avea succes la golf. Înainte să înveţi cum să îţi însuşeşti şi să aplici aceste principii, este esenţial să decizi ce schimbări vrei să faci în propria viaţă. Ca să iei asemenea decizii, mai întâi de toate trebuie să vezi unde te afli acum şi să îţi asumi responsabilitatea pentru situaţia curentă. Abia când îţi accepţi trecutul poţi prelua controlul asupra prezentului, ceea ce te va ajuta să îţi creezi viitorul pe care ţi-l doreşti. Trăim într-o societate plină de indivizi care abia aşteaptă să dea vina pentru propria mediocritate pe oricine altcineva în afară de ei înşişi. În calitate de speaker profesionist, am avut privilegiul să vorbesc literalmente în faţa a milioane de oameni. După unele evenimente, cu unii dintre ei am şi discutat. De foarte multe ori, mi-au mărturisit că viaţa lor nu era aşa cum îşi doriseră, nu îşi urmau pasiunile şi nu îşi îndepliniseră obiectivele. Spre final, adăugau inevitabil: „Dacă mi-ai cunoaşte familia, ţi-ai da seama de ce nu am avut succes. Sau: „Mă aflu în situaţia aceasta fiindcă şeful meu e un idiot, afară e prea cald, taxele sunt uriaşe şi, în plus, Jim, sunt copilul mijlociu.“ Când vine vorba despre eşec, orice scuză e la fel ca alta. În realitate, data viitoare când viaţa ta nu ia turnura dorită, nu mai da vina pe nimeni, ci apelează la trucul meu, faimos în întreaga lume, valabil pentru toată lumea. Iată cum funcţionează: în loc să dai vina pe altcineva sau pe conjunctură pentru situaţia în care te afli, mergi la cea mai 14

Arta de a începe

apropiată oglindă, priveşte direct în ea şi spune cuvintele magice: „Cred că pur şi simplu nu mi-am dorit suficient de mult.“ Acest lucru va funcţiona de fiecare dată, fiindcă până când nu îţi asumi responsabilitatea pentru alegerile pe care le-ai făcut în trecut şi care te-au adus în locul în care te afli, nu îţi poţi controla viitorul. Poate că te gândeşti că eu personal nu ştiu nimic despre situaţia ta curentă, despre backgroundul tău şi despre obstacolele cu care te confrunţi. Este perfect adevărat. Nevăzător fiind, îmi dau seama că şi oamenilor buni li se pot întâmpla lucruri rele. Însă pentru fiecare persoană pe care mi-o poţi arăta şi care a fost învinsă într-o anumită situaţie, îţi pot arăta şi eu una care s-a confruntat cu aceeaşi problemă şi a depăşit-o, astfel încât să îşi transforme visul în realitate. Înainte de a decide unde anume vrei să ajungi, există un element crucial pe care trebuie să îl ştii sigur: unde anume te afli. Hărţile, îndrumările şi chiar şi dispozitivele de identificare a poziţiei globale te pot ajuta să ajungi la destinaţie doar dacă locul unde eşti acum este cunoscut în mod cert. Dacă vrei să fii bogat înainte să decizi ce înseamnă pentru tine bogăţia, indicat este să vezi care este starea financiară curentă. Dacă vrei să slăbeşti, trebuie să te urci chiar acum pe cântar. Dacă vrei să ai stilul de viaţă mult visat, atât pe plan personal, cât şi profesional, trebuie să fii sincer cu tine şi să asculţi părerile oneste ale celor din jur. Această evaluare sinceră este un proces destul de dificil, fiindcă avem tendinţa de a judeca performanţele celor din jur în timp ce ne judecăm propriile intenţii. Este simplu să ne grăbim să spunem, fără rezerve, că cel cu care trebuia să ne întâl15

Arta productivităţii

nim nu are nici o scuză că a întârziat. Când suntem însă în situaţia în care am depăşit nişte termene limită, ajungem cumva la concluzia că nu am întârziat, fiindcă a fost aglomerat pe drum, ne-am oprit la benzinărie ş.a.m.d. Cine poate şti cu adevărat că traficul a fost o problemă sau că o porţiune de drum era închisă? Dacă vrei să ai viaţa pe care ai visat-o, cu ajutorul Artei productivităţii şi prin intermediul motivării, comunicării şi implementării, va trebui să fii cât se poate de sincer cu tine şi să ştii cum eşti în realitate. Cele mai distructive minciuni pe care ni le spunem sunt cele legate de noi înşine, fiindcă după o vreme ajungem să le credem şi să le prezentăm şi altora, ca şi cum ar fi adevărate. Jack Nicholson, unul dintre actorii mei preferaţi, a dat viaţă într-unul dintre cele mai bune filme ale sale personajului care a rostit faimoasele cuvinte: „Nu poţi face faţă adevărului!“. Deşi nu este deloc simplu şi niciodată amuzant, vreau să ştii că poţi gestiona adevărul şi că îi poţi face faţă – şi acesta va fi primul tău pas către a avea şi a-ţi construi viaţa pe care ţi-o doreşti. Dacă accepţi că eşti responsabil pentru locul în care te afli şi pentru alegerile pe care le-ai făcut până acum, vei începe să descoperi că, deşi uneori ai ales mai prost, în cele mai multe cazuri mediocritatea în care te scalzi se datorează faptului că nu ai făcut nici o alegere. Cred că în lumea în care trăim există foarte puţini oameni care fac alegerile corecte şi care se bucură de recompensele pentru care au luptat. La fel, există puţini oameni care fac alegeri de-a dreptul proaste – şi care trăiesc în 16

Arta de a începe

locuri precum Leavenworth sau San Quentin. Există însă marea majoritate care nu fac nici alegeri bune, nici proaste; în schimb, nu aleg deloc, niciodată. Sunt cei care nici nu fac nimic ca să avanseze şi care nici nu se uită la alţii cum avansează. Ei pur şi simplu nu îşi dau seama ce se petrece. Îmi vine în minte povestea unor imigranţi irlandezi care au ajuns în Statele Unite în prima parte a secolului XX. Timp de mai mulţi ani, reuşiseră cu greu să strângă bani pentru biletul de vapor. Cu toate eforturile lor, şi-au putut cumpăra la clasa a treia, sub puntea principală, într-un loc strâmt, unde au fost nevoiţi să îşi petreacă toate zilele cât a durat voiajul transatlantic. Îşi cumpăraseră nişte pâine, brânză şi apă cu care să reziste pe parcursul călătoriei, însă le-au terminat destul de repede, cu mult înainte de a ajunge la destinaţie. Din locul acela sărăcăcios în care stăteau, puteau zări printre scândurile podelei puntea de deasupra lor, unde pasagerii de la clasa întâi, îmbrăcaţi elegant, se bucurau de mâncăruri alese, la o distanţă extrem de mică de cabina în care ei practic mureau de foame. Într-un final, din disperare, tatăl a urcat pe puntea principală şi l-a întrebat pe unul dintre chelneri dacă îi poate da câteva resturi de mâncare, ca să îşi hrănească familia. Şocat, acesta i-a răspuns: „Domnule, bufetul este disponibil de trei ori pe zi, pentru toţi pasagerii. Dumneavoastră şi familia aţi stat fără să mâncaţi, în condiţiile în care vă puteaţi hrăni foarte bine.“ Înainte de a porni la drum ca să ai viaţa pe care ţi-o doreşti cu ajutorul Artei productivităţii, asigură-te că ai ridicat sufici17

Arta productivităţii

ent de sus ştacheta. O persoană care nu face alegeri nu e cu nimic mai bună decât una care nu are ce să aleagă, iar o persoană care acceptă un destin mai puţin bun decât cel menit, este condamnată la mediocritate. Din clipa în care te-ai văzut cu ochii minţii în vârful piramidei, orice altceva mai puţin îţi va lăsa un gust amar. De-a lungul anilor, cu toţii avem visuri şi pasiuni secrete. În adolescenţă sau ca tineri adulţi, lumea ni se pare plină de posibilităţi. Însă undeva pe drum, realitatea ne copleşeşte şi ajungem să fim atât de ocupaţi ca să ne câştigăm traiul încât uităm să ne construim o viaţă. Destinul te aşteaptă!

CAPITOLUL 2

ARTA DE A DEFINI SUCCESUL Există foarte puţine situaţii în viaţă când este de dorit să fii egoist sau orientat către propria persoană; cu toate acestea, atunci când îţi stabileşti obiectivele, totul trebuie să aibă legătură cu tine, cu ceea ce îţi doreşti să fii, să faci sau să ai. Indiferent că citeşti cartea mea sau pe a altcuiva astfel încât să îţi găseşti drumul către succesul personal, mai întâi de toate trebuie să fii de acord cu definiţia succesului şi să te asiguri că persoana care te ghidează ştie cum să ajungă acolo unde vrei tu.

Arta productivităţii

Ambele perechi de bunici, dar şi părinţii mei, provin dintr-un orăşel numit Springfield, o localitate cu o mulţime de obiective istorice, unde îţi poţi petrece timpul în mod plăcut. Să presupunem că eu şi cu tine am căzut de acord să ne întâlnim într-un weekend în Springfield să discutăm despre obiectivele noastre pe plan personal şi profesional, dar şi să ne bucurăm de atracţiile din zonă şi să ne simţim bine. Mi se pare o perspectivă cât se poate de plăcută – şi sper că şi ţie; cu toate acestea, dacă nu îi cunoşti deja pe bunicii şi pe părinţii mei, atunci ne va fi greu să ne întâlnim, fiindcă în Statele Unite există peste 30 de localităţi numite Springfield. Sunt convins că în toate există atracţii pe măsură şi oameni minunaţi, însă dacă nu cădem de acord în care dintre oraşele Springfield să ne întâlnim, atunci acest lucru nu se va întâmpla, iar îndrumările mele vor fi complet inutile. În fiecare dintre cele 30 de oraşe care poartă numele Springfield există oameni născuţi şi crescuţi acolo sau care au ales să se mute în acel loc şi să trăiască alături de familiile lor. Milioane de oameni numesc Springfield „acasă“, însă nu se referă la acelaşi lucru atunci când rostesc cuvintele Springfield sau acasă. Succesul înseamnă, în mare, cam aceleaşi lucruri. Sunt convins că există tot atâtea definiţii câţi oameni. Mulţi dau greş, însă nu fiindcă nu reuşesc să îşi îndeplinească obiectivele, ci fiindcă şi-au definit în mod eronat succesul. Succesul este poate cea mai privată şi mai personală definiţie pe care o vei da vreodată; prin urmare, pe măsură ce te străduieşti să îţi stabileşti propria imagine a succesului, poţi 20

Arta de a defini succesul

accepta doar într-o anumită măsură ajutor din exterior. Ca şi cum lucrurile nu ar fi fost suficient de dificile, provocarea aferentă definirii succesului devine şi mai grea atunci când îţi dai seama că definiţia succesului se schimbă de-a lungul vieţii. Mulţi aşa-numiţi guru ai succesului ne încurajează să îl împărţim pe categorii: succes financiar, succes în afaceri, succes în planul familial, succes în ceea ce priveşte condiţia fizică etc. Deşi sunt de acord că toate aceste componente definesc succesul personal, nu poţi reuşi cu adevărat într-o latură în timp ce dai greş la scară mare în alta. Titanicul, considerat, atunci când a fost construit şi lansat pe apă, nava care nu se poate scufunda, a devenit faimos ca urmare a singurului lucru pe care oamenii nu vor ca nava lor să îl facă – da, exact, să se scufunde. Pot exista nenumărate definiţii ale unei nave de succes – din punct de vedere militar, financiar, estetic sau ca performanţă generală – însă cred că suntem cu toţii de acord că scufundarea este sinonimă cu eşecul. Titanicul a fost prevăzut cu mai multe compartimente, care nu comunicau între ele. Inginerii îl concepuseră astfel încât să rămână la suprafaţă chiar dacă unele dintre aceste compartimente erau inundate de apă. Din nefericire, toate erau conectate în partea de sus, astfel că atunci când a lovit aisbergul, apa a intrat în mai multe dintre compartimente, a ajuns în partea superioară şi a inundat întreaga navă, care s-a şi scufundat. Succesul meu şi al tău se aseamănă din foarte multe puncte de vedere. Eşecul într-o anumită latură le va afecta şi pe celelalte. 21

Arta productivităţii

Succesul poate fi privit ca un scăunel cu trei picioare. De dragul acestei analogii, unul dintre picioare este succesul financiar, altul este succesul pe plan familial, iar altul succesul pe plan fizic. Este important să îţi dai seama că poţi avea cei mai mulţi bani de pe planetă, căci dacă nu ai o familie şi ţi-ai ruinat şi sănătatea, nu ai succes, chiar dacă cei din jur aşa consideră. Societatea în care trăim, dominată fiind de mijloacele de informare în masă, a creat un fenomen în ultimele decenii unic în cultura modernă. Prin intermediul revistelor, televiziunii, radioului şi internetului, dar şi al altor medii de comunicare, suntem bombardaţi cu informaţii despre diverse persoane şi despre modul lor de viaţă. Oamenii au devenit faimoşi în feluri în care nu existau până acum ceva vreme. Am admirat întotdeauna sportivii faimoşi, însă acum ştim şi unde îşi petrec vacanţele, ce le place să mănânce la micul dejun şi cum se numesc animalele lor de companie. Oamenii au admirat întotdeauna marii artişti şi actori, însă acum ştim o mulţime de detalii sordide nu numai din vieţile lor profesionale, ci şi din cele personale. Consumăm în mod constant informaţii şi imagini referitoare la stilul de viaţă al celor faimoşi şi bogaţi şi ne interesează cum ajung unii în vârf în timp ce alţii decad şi ajung în dizgraţie. Într-un asemenea mediu, există un risc destul de mare să ai o viziune deformată asupra succesului. Una dintre cele mai mari minciuni cu care suntem bombardaţi în mod regulat este ideea – complet eronată – că dacă am avea suficient de mulţi bani, toate problemele noastre s-ar rezolva ca prin farmec. Nu 22

Arta de a defini succesul

trebuie decât să citim titlurile din presă ca să aflăm de o mulţime de bogătaşi care îşi pierd averea, îşi sacrifică familiile, îşi distrug integritatea şi au eşecuri pe nenumărate planuri. Studii recente realizate pe eşantioane din care făceau parte persoane din mai multe ţări, de la cei mai bogaţi la cei care trăiesc în cea mai neagră sărăcie, ne dezvăluie că, dincolo de asigurarea nevoilor de bază, cum ar fi mâncarea, îmbrăcămintea şi adăpostul, mai mulţi bani nu ne fac mai fericiţi şi, prin urmare, nici nu ne transformă în indivizi mai fericiţi. Aş vrea să adaug şi faptul că banii nu sunt nici buni, nici răi. Dacă sunt în mâinile unor oameni buni, cu ajutorul banilor se pot construi locuri de vindecare, de rugăciune şi de învăţare. Dacă sunt deţinuţi de oameni răi, pot duce la moarte, la boli sau la distrugeri. De-a lungul vieţii eu am fost şi extrem de sărac şi foarte bogat. Dacă toate celelalte condiţii sunt reglate, să nu uiţi niciodată că este mai bine să fii bogat. Deşi banii în sine nu creează succesul, în urma întâlnirilor personale şi profesionale cu Bill Gates, Warren Buffett şi Steve Forbes sunt, fiecare în felul său, persoane de succes. Nu au succes fiindcă au acumulat averi considerabile, ci fiindcă au adus valoare în vieţile celor care i-au ajutat să devină bogaţi şi şi-au folosit banii ca să transforme lumea într-un loc mai bun. Dacă banii ar fi o condiţie esenţială a succesului, atunci am fi cu toţii de acord că Maica Tereza ar fi un eşec absolut. În societatea noastră, faima şi notorietatea au fost etichetate în mod eronat ca reprezentând succesul. Există persoane al căror nume au devenit embleme pentru baseball, de exemplu, sau pentru emisiunile televizate, consumul de insecte pe o in23

Arta productivităţii

sulă, relaţii amoroase cu vedete, aşa cum există şi persoane faimoase doar fiindcă sunt faimoase. La nivel de societate, suntem prinşi într-un fel de iureş, în care nimeni nu se opreşte o secundă să se gândească la faptul că nu urmăm un individ fiindcă este faimos, ci că el este faimos fiindcă noi îi acordăm atenție. Faima în sine, luată ca atare, nu este un factor care să definească succesul. Printre personalităţile renumite ale secolului al XX-lea se numără Winston Churchill, Franklin Roosevelt, Adolf Hitler, John F. Kennedy, Sandra Day O’Connor, Martin Luther King Jr. şi Lee Harvey Oswald. Suntem cu toţii de acord că unii dintre ei au avut succes în viaţă, în timp ce alţii au fost nişte dezastre, în ciuda faimei de care se bucurau. Unii dintre cei mai de succes oameni din lume nu vor fi cunoscuţi niciodată de alte persoane în afară de cele ale căror vieţi le-au influenţat într-o manieră pozitivă. Ei şi-au definit succesul într-o asemenea manieră încât îndeplinirea obiectivelor lor de viaţă nu le-a adus faimă şi notorietate. În unele cazuri, anonimitatea lor a fost un produs secundar al succesului, iar în altele au definit succesul – cel puţin parţial – ca fiind o viaţă care să nu fie trăită în lumina reflectoarelor. Mai mult, succesul a fost definit greşit ca având legătură cu tinereţea, sănătatea şi frumuseţea. Deşi sunt nişte aspecte dezirabile dacă te afli în locul potrivit la momentul potrivit, nu sunt singurul aspect determinant pentru ceea ce noi numim succes. Cei care se închină la altarul tinereţii şi frumuseţii vor descoperi că poartă o luptă în care nu au nici o şansă de victorie. În acest sens cel mai mult te pot ajuta hair stilistul, croito24

Arta de a defini succesul

rul şi chirurgul estetician. Dacă te defineşti doar prin prisma imaginii din oglindă şi dacă trăieşti suficient de mult, atunci vei da greş, fiindcă definiţia pe care ai dat-o succesului este una greşită. Deşi va trebui să îţi stabileşti toate detaliile şi elementele specifice ale succesului personal, la final vei descoperi că acesta va apărea atunci când vei avea o viaţă productivă, dar şi o misiune clară care să te ajute să îţi îndeplineşti obiectivul, astfel încât să te simţi fericit, plin de pasiune şi împlinit.

CAPITOLUL 3

ARTA DE A-ŢI STABILI MISIUNEA ÎN VIAŢĂ O dată la câţiva ani, în rândul autorilor de cărţi de business, al speakerilor şi al consultanţilor apare un nou subiect la modă. Aceste persoane caută în mod constant să reinventeze roata sau, cel puţin, să reinventeze noi cărţi, discursuri şi contracte de consultanţă. Realitatea este însă că aceleaşi lucruri care i-au ajutat pe oameni să aibă succes în secolul al XIX-lea îi va ajuta şi în secolul XXI. Succesul este simplu, însă misiunea care ne duce pe drumul către atingerea lui nu este niciodată uşoară dacă ne-am stabilit un obiectiv semnificativ, plin de însemnătate şi de 27

Arta productivităţii

sens. Dacă eşti alpinist, obiectivul tău ar putea fi să ajungi pe Muntele Everest. În această situaţie, ţi-ai ales un ţel şi ţi-ai definit succesul în propriii termeni. Este însă doar partea mai simplă. Misiunea este ceea ce vei descoperi ca fiind partea nu chiar atât de simplă. După pregătiri minuţioase, sacrificiu personal şi eforturi, vei începe drumul către vârful muntelui; prin urmare, succesul este o destinaţie, chiar dacă este vorba despre o ţintă aflată în mişcare, în timp ce misiunea este o călătorie permanentă şi constantă către succes. Acum câţiva ani, în corporaţiile americane era la modă să formulezi o declaraţie a propriei misiuni. Nu vreau sub nici o formă să iau în derâdere validitatea faptului că o firmă are o misiune declarată. Foarte puţine organizaţii au o declaraţie a misiunii care să fie realmente validă şi însemnată pentru cei a căror sarcină este obţinerea succesului. În afară de cazul în care este gravată într-o piatră amplasată la intrarea în clădire sau imprimată pe zid în zona recepţiei, cei mai mulţi angajaţi habar nu au că există o misiune corporatistă şi cu atât mai puţin în ce constă ea. Între cele mai multe organizaţii şi misiunea pe care o declară există o discrepanţă fundamentală. Dacă intri în ele din postura de observator extern obiectiv şi analizezi activitatea de zi cu zi a angajaţilor, ar fi greu să îţi dai seama ce misiune au. Pe plăcuţele aşezate la intrarea în sediile centrale stau scrise clişee precum: „Ne aflăm aici ca să oferim cele mai bune produse şi servicii tuturor clienţilor noştri, astfel încât să le 28

Arta de a-ţi stabili misiunea în viaţă

îmbunătăţim viaţa, pe planeta noastră să fie pace şi oamenii să fie trataţi aşa cum trebuie.“ Dacă observi însă un angajat obişnuit, presupui că misiunea lui este una de genul: „Vin la serviciu cât mai târziu cu putinţă, fac cât mai puţină treabă posibil, evit să interacţionez cu şefii mei şi cu clienţii, astfel încât să primesc salariul şi beneficiile cât mai mult timp.“ Angajaţii ale căror acţiuni exprimă sentimentul descris mai sus nu îşi urmăresc propriul obiectiv; în schimb, se regăsesc în misiunea altor persoane, faţă de care nu au nici un fel de pasiune, de energie sau de angajament. Nu înseamnă neapărat că sunt nişte oameni răi, ci nişte suflete rătăcite, care nu îşi găsesc drumul într-o lume plină de oportunităţi şi posibilităţi, de care nu profită niciodată. Oricât de important ar fi pentru o organizaţie să aibă o misiune plină de însemnătate pentru toţi cei implicaţi, mai important este ca tu şi cu mine să avem o misiune personală, care să ne definească parcursul profesional, astfel încât să ajungem la propria definiţie a succesului. Eu unul am o asemenea misiune, de mai mulţi ani. Mi-ar plăcea să spun că mi-am creat-o singur, însă în realitate m-am inspirat de la bunica, care a avut un rol crucial în mai multe momente critice din viaţa mea. Când eram foarte mic, am avut o soră cu câţiva ani mai mare ca mine. La un moment dat, s-a îmbolnăvit foarte tare, iar ulterior a fost diagnosticată cu leucemie. Dacă ai văzut filmul Cel mai de preţ dar, o ecranizare a romanului meu cu acelaşi titlu, poate că îţi aminteşti de fetiţa care suferea de leucemie, interpretată de Abigail Breslin. Personajul seamănă foarte tare cu sora mea. Din cauza 29

Arta productivităţii

bolii ei şi a faptului că părinţii noştri erau nevoiţi să o ducă dintr-un spital într-altul să o vadă o mulţime de medici, în toată ţara, când eram mic mi-am petrecut o mare parte din timp cu bunicii. Unele dintre cele mai vechi amintiri ale mele sunt legate de bunici, de la care am învăţat lecţii valoroase. Trecuseră împreună printr-o mare recesiune, un război mondial şi prin tot ceea ce a însemnat construirea lumii moderne. Tom Brokaw i-a etichetat la nivel colectiv denumindu-i Generaţia extraordinară. Deşi sunt de acord cu evaluarea lui Brokaw, nu cred că generaţia aceea a fost neapărat mai bună decât altele, ci s-a confruntat pur şi simplu cu circumstanţe în care era nevoie de oameni extraordinari. La câţiva ani după aceea, în adolescenţă, am fost diagnosticat cu o boală foarte gravă la ochi, care în cele din urmă mi-a răpit vederea. În perioada aceea de trecere de la orbire parţială la cea totală, îmi amintesc că bunica mea mi-a fost un sprijin extraordinar, încurajându-mă tot timpul. Atât prin vorbe, cât şi prin fapte, m-a făcut să înţeleg diferenţa dintre vedere şi viziune. Am aflat astfel că vederea este capacitatea de a vedea lumea din jurul tău capturând imagini prin intermediul ochilor, care ajung apoi în minte. Viziunea este capacitatea de a surprinde lumea din jur în minte aşa cum ar trebui ea să fie şi să transformi totul în realitate. Atât vederea, cât şi viziunea sunt aptitudini extrem de valoroase, însă în calitate de om care a trăit cu şi fără ambele, dată fiind situaţia, prefer viziunea în locul vederii. 30

Arta de a-ţi stabili misiunea în viaţă

Pe la 20 de ani, am lucrat pentru puţin timp ca broker de investiţii pe Wall Street, iar apoi – complet lipsit de vedere – mi-am înfiinţat o companie pe care am denumit-o Narrative Television Network, care produce filme, emisiuni de televiziune şi programe educaţionale accesibile pentru 13 milioane de persoane cu vederea afectată total sau parţial din America şi pentru alte câteva milioane din întreaga lume. Pe parcursul procesului în care am construit o companie de succes şi am primit Premiul „Antreprenorul anului“ de la Casa Albă, iar de la Camera de Comerţ – „Omul de afaceri al anului“, am început să primesc invitaţii de a vorbi la evenimente corporatiste şi nu numai, peste tot prin ţară. Cumva, nu-mi dau seama cum, aşa cum ni se întâmplă tuturor, anii au trecut fără să îmi dau seama, iar bunica mea a îmbătrânit, apropiindu-se de sfârşitul vieţii. Am făcut toate aranjamentele să îşi petreacă ultimele luni de viaţă în propria casă, înconjurată de lucrurile şi de oamenii pe care îi iubea şi care o făceau să se simtă puţin mai confortabil. Am făcut câteva drumuri în perioada aceea la Springfield, unde locuia. La ultima vizită, am ajuns acolo seara târziu, când dormea deja. Asistenta stătea în faţa uşii şi m-a salutat. I-am spus că mi-aş fi dorit să ajung mai devreme, însă avusesem o întâlnire de afaceri care durase mai mult decât planificasem. Mi-a zis că bunica mea ştia acest lucru şi că e foarte mândră de munca mea. Lucrul acesta chiar m-a luat prin surprindere, fiindcă nu ştiusem niciodată dacă bunica mea înţelege cu adevărat ce 31

Arta productivităţii

meserie am. Când eşti primul antreprenor din familie, e puţin cam greu pentru generaţiile mai în vârstă să priceapă conceptul. Asistenta a râs încetişor, m-a luat de mână şi m-a condus în linişte în camera bunicii, şoptindu-mi: „Pe noptiera de lângă pat este o poză cu tine când ţii în mână Premiul Emmy pe care l-ai primit. Toţi cei care intră la ea primesc aceeaşi explicaţie. Le arată poza şi le spune: «E nepotul meu. Face două lucruri – ajută nevăzătorii să se uite şi ei la televizor şi călătoreşte în întreaga lume să le spună oamenilor că pot avea parte în viaţă de lucruri frumoase.“ Oricât de mare ar fi fost impactul la vremea aceea, adevărata semnificaţie a acestor vorbe am înţeles-o mulţi ani mai târziu. Sunt destul de sigur că, deşi bunica mea nu auzise vreodată de declaraţia misiunii personale, îi spusese asistentei care este rostul meu pe acest Pământ. În timp ce dictez aceste cuvinte, stau în biroul meu din compania Narrative Television Network – o afacere care se dezvoltă în continuare – şi cea mai mare şi mai sinceră dorinţă a mea este ca rândurile pe care le citiţi să vă spună că, în viaţă, puteţi avea parte de lucruri bune. Oricine a avut vreodată succes – oricât de mic – a avut şi o misiune clară, concisă şi uşor de formulat. În anii ’60, John F. Kennedy ne-a transmis tuturor un obiectiv: să trimitem un om pe Lună şi să îl aducem înapoi pe Pământ în siguranţă. Acest lucru a dus la lansarea unei misiuni finalizate la sfârşitul aceluiaşi deceniu, când Neil Armstrong a păşit pe suprafaţa Lunii şi s-a întors nevătămat pe planeta unde locuim cu toţii. 32

Arta de a-ţi stabili misiunea în viaţă

Dacă l-ai fi întrebat pe Neil în perioada aceea care este misiunea lui, sunt destul de sigur că ţi-ar fi spus foarte clar că este realmente în drum spre Lună. În cea mai grea perioadă din cel de-Al Doilea Război Mondial, când Winston Churchill a ţinut cele mai memorabile discursuri rostite vreodată de o fiinţă umană, a făcut mai mult decât oricine altcineva să câştige lupta. Churchill nu a capturat şi nici nu a împuşcat vreun soldat inamic, însă a obţinut victoria definindu-şi misiunea în termeni pe care toată lumea îi putea înţelege. A spus foarte clar în ce constă succesul şi a specificat că eşecul este de netolerat. Înainte de a stăpâni productivitatea prin intermediul motivării, al comunicării şi implementării, este vital să defineşti ce înseamnă pentru tine personal succesul şi să îţi clarifici misiunea.