Factorul Einstein by Editura Amaltea

¥N FIECARE SUBCONªTIENT UMAN EXISTÅ PUTERI MENTALE COMPARABILE CU CELE ALE LUI EINSTEIN SAU LEONARDO DA VINCI !

Descoperå cum ai putea: * Så-¡i îmbunåtå¡e¿ti memoria; * Så cite¿ti mai repede ¿i så înve¡i mai u¿or; * Så gåse¿ti rezolvåri de geniu la unele probleme; * Så ob¡ii punctaje maxime la diferite teste; * Så dobânde¿ti încredere în tine; * Så realizezi o stare de totalå concentrare creatoare; * Så-¡i eliberezi puterile de în¡elegere din subcon¿tient prin tehnica vizualizarii; * Så-¡i spore¿ti inteligen¡a.

SPORIºI-VÅ INTELIGENºA ACUM !

“Aceasta carte are puterea de a pune în mi¿care capacitå¡i mentale pe care nici måcar nu bånuia¡i cå le-a¡i putea avea. Am încercat tehnicile descrise în ea ¿i au dat imediat rezultate. E aproape înfioråtor !” Duncan Maxwell senior editor, SUCCESS

“Studii de ultimå orå aratå cå extraordinarele realizåri ale celebrilor gânditori ai umanitå¡ii ar fi mai degrabå un rezultat al antrenamentului sistematic al min¡ii, decât al superiorita¡ii genetice. Acum po¡i învå¡a ¿i tu så-¡i antrenezi mintea, så ajungi la performan¡e uimitoare ce au la bazå dezvoltarea anumitor aptitudini: memorie, perspicacitate, coeficient de inteligen¡å, capacitate de asimilare.”

“Doctorul Win Wenger a identificat instrumentele de care ai nevoie pentru a atinge trepte superioare ale agerimii, intui¡iei ¿i inteligen¡ei. Folosind tehnica Fluxului de imagini descoperitå de dr. Wenger, po¡i învå¡a så-¡i depå¿e¿ti inhibi¡iile ¿i så treze¿ti capacitå¡i supranaturale ascunse în propriul tåu subcon¿tient.”

“Factorul Einstein este cheia de care ave¡i nevoie pentru a tråi o via¡å eficientå ¿i creatoare !”

“Cartea lui Win Wenger este foarte bine scriså, ¿i, spre deosebire de majoritatea lucrårilor care î¿i propun så arate cum så¡i folose¿ti puterile din subcon¿tient, aceasta cuprinde chiar exerci¡ii ce se pot face! – ¿i nu doar sfaturi sau afirma¡ii vagi. Ea deschide calea spre o surså inepuizabilå de idei, fiind extrem de folositoare în special oamenilor cu disponibilitå¡i creatoare.”

“Factorul Einstein e o carte ce î¿i meritå banii cu prisosin¡å: ideile expuse în ea ar putea face obiectul multor alte volume de analizå detaliatå.”

Colectivul EDITURII AMALTEA care a contribuit la realizarea acestei lucråri: Alina Ca¿caval, Cristian Cârstoiu, Simona Derla, Antoaneta Dincå, Lucian Dumitrescu. Gabriela Fårcå¿anu, Tatiana Militaru, Ana-Maria Murariu, Lidia Olaru, M.C. Popescu-Drânda, Corneliu Rusu, George Stanca, Mihaela Stanca tehnoredactare computerizatå: AMALTEA TehnoPlus coperta: traducere: redactor:

Antoaneta Dincå, Simona Derla Monica ªerban Ana-Maria Murariu

editori:

Dr. M.C. Popescu-Drânda Dr. Cristian Cârstoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale FACTORUL EINSTEIN o metodå doveditå de cre¿tere a inteligen¡ei Win Wenger, Richard Poe trad.: Monica ªerban – Bucure¿ti: Editura AMALTEA, 2002 256 p.; 21 cm. - (Cunoa¿tere & Autoeducare) ISBN 973-9397-08-5 I. Wenger, Win II. Poe, Richard III. ªerban, Monica (trad.) 159.95

The Einstein Factor – A Proven New Method for Increasing Intelligence © Win Wenger, Richard Poe Factorul Einstein – o metodå doveditå de cre¿tere a inteligen¡ei / Win Wenger, Richard Poe ISBN 973-9397-08-5 © 2003 - Editura AMALTEA OP 13 – CP 145 Bucure¿ti internet: www.amaltea.ro / email: office@amaltea.ro Toate drepturile asupra acestei edi¡ii sunt rezervate Editurii AMALTEA. Nici o parte a acestui volum nu poate fi reproduså, în nici o formå, fårå permisiunea scriså a Editurii AMALTEA.

CUPRINS

Mul¡umiri ................................................................................................ 6 Prefa¡å .................................................................................................... 9

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15.

Sunte¡i un geniu? ........................................................ 11 ¥ntotdeauna visezi ....................................................... 25 Deschide¡i fluxul de imagini......................................... 37 Amplificå-¡i feedback-ul............................................... 57 Efectul „Surprizå!“ ...................................................... 79 Interpretarea imaginilor............................................... 99 Puterea întrebårilor................................................... 117 Gândirea model ....................................................... 137 Amintirea perfectå .................................................... 155 Efectul socratic .......................................................... 167 Factorul oxigen ......................................................... 179 Lucrul în grupuri ....................................................... 187 Fereastra copilåriei .................................................... 199 Folosi¡i for¡a ............................................................. 219 Mema geniului.......................................................... 235

Nota Autorului ......................................................................................249

PREFAºÅ

o¡i deveni mai inteligent? Bineîn¡eles cå da. Majoritatea oamenilor sunt uimi¡i când aflå cå nivelul coeficientului de inteligen¡å (IQ) poate fi mårit. Totu¿i pu¡ini exper¡i ar îndråzni så nege acest fapt. Dovezile adunate pânå în acest moment sunt mult prea elocvente. Så dåm doar câteva exemple: copiii înscri¿i în cadrul programului Head Start – lansat în 1964 pentru a ajuta pre¿colarii defavoriza¡i – au câ¿tigat 10 puncte în plus, în numai câteva luni de pregåtire în cadrul programului; copiii cu probleme de învå¡are, supu¿i unei terapii biofeedback (cu EEG), au prezentat între 10 ¿i 20 de puncte în plus fa¡å de coeficientul lor ini¡ial, în urma acestui tratament; cercetåtorii de la Universitatea California au crescut coeficientul de inteligen¡å al unor subiec¡i cu 8 pânå la 9 puncte, punându-i pur ¿i simplu så asculte 10 minute pe zi Sonata pentru douå piane în Fa major, K448, de Mozart. Desigur cå astfel de câ¿tiguri, rapide ¿i excep¡ionale, tind så reziste foarte pu¡in. Punctele câ¿tigate de pre¿colarii din programul Head Start, de exemplu, s-au dispersat între clasa a treia ¿i a ¿asea. Saltul experimentat de cei care ascultau Mozart a dispårut la numai 15 minute dupå aceea. Educatorii numesc acest fenomen „efectul de înce¡o¿are“. Unii exper¡i sus¡in cå acest efect de înce¡o¿are demonstreazå cå în general råmâi doar cu IQ-ul pe care-l dobânde¿ti la na¿tere. Este ca ¿i când ai spune cå Wilbur ¿i Orville Wright ar fi trebuit så renun¡e dupå primul lor zbor, pentru cå nu au reu¿it så se men¡inå în aer decât 12 secunde. ¥nså ceea ce a contat nu a fost durata zborului, ci faptul cå cei doi fra¡i s-au ridicat efectiv în aer. O datå ce posibilitatea zborului n-a mai pårut ceva fantastic, extinderea duratei lui a fost doar o problemå tehnicå. ¥ntr-adevår, patru ani mai târziu fra¡ii Wright au dåruit Armatei Americane un aparat de zbor capabil så zboare 125 de mile.

10 Aståzi, situa¡ia cercetåtorilor care lucreazå în domeniul învå¡årii accelerate seamånå foarte mult cu situa¡ia celor doi fra¡i din Kitty Hawk în anul 1903. Toatå lumea ¿tie cå inteligen¡a umanå poate fi sporitå. ¥ncercarea cu care ne confruntåm în momentul de fa¡å este cum så o îmbunåtå¡im pe o perioadå mai mare de timp. Tehnicile din Factorul Einstein vå vor ajuta så face¡i acest lucru. Aici ve¡i gåsi câteva din cele mai recente ¿i mai eficiente metode care vå pot activa Factorul Einstein – locul secret unde se ascunde gândirea ingenioaså. Unele capitole incluse în aceastå carte abordeazå inova¡ii ca fluxul de imagini, citirea fotograficå, notarea liberå, precum ¿i geniul împrumutat. Coeficientul IQ este doar una dintre måsurile inteligen¡ei ¿i nu neapårat cea mai bunå. Pe lângå faptul cå experimentele au aråtat cå unele dintre aceste tehnici î¡i vor måri într-adevår IQ-ul, ele servesc unui scop mult mai important: activarea la maxim a puterii care existå în creier ¿i dezvoltarea memoriei, a creativitå¡ii, mårirea vitezei de lecturå, precum ¿i dezvoltarea unor talente specifice ¿i men¡inerea sånåtå¡ii generale a creierului. Factorul Einstein este încununarea a 25 de ani de cercetare în procesul de învå¡are acceleratå. Prin intermediul seminariilor Project Rennaissance („Proiectul Rena¿terii“), aceste tehnici au ajutat mii de oameni. Speråm ca în aceste pagini så gåsi¡i ¿i dumneavoastrå o cale prin care så ob¡ine¡i rezultate pe care niciodatå nu a¡i crezut cå este posibil så le ob¡ine¡i. Win Wenger, Ph.D. ¿i Richard Poe

CAPITOLUL 1

SUNTEºI UN GENIU? e-a lungul celor 25 de ani pe care i-am petrecut în domeniul învå¡årii accelerate, am våzut cum mintea umanå poate face multe minuni. Una dintre aceste minuni m-a impresionat în mod special. În 1981, în timpul unui seminar pe care-l ¡ineam în Ravenna, Ohio, un participant, cåruia îi voi spune Bob S., a experimentat o întâlnire remarcabilå – a¿ putea spune vitalå – cu subcon¿tientul såu. Exersam o tehnicå numitå fluxul de imagini. În acest caz, îi instruisem pe cei din grupul respectiv så facå perechi ¿i, pe rând, fiecare din ei så descrie partenerului såu, cu ochii închi¿i, orice imagine care îi vine în minte, indiferent de con¡inutul acesteia. În timpul unei astfel de sesiuni, este vital så vorbe¿ti despre fiecare imagine pe care o vezi, indiferent cât de vagå, neînsemnatå, sau enigmaticå ar fi ea. Dar Bob S. nu putea respecta instruc¡iunile. De cum închidea ochii, imediat îi apårea în minte imaginea perfectå a unei ro¡i de la o ma¿inå veche. În loc så i-o descrie partenerului såu, Bob încerca så alunge aceastå imagine. Refuza så creadå cå asta era ce „trebuia“ el så vadå. „Îi tot spuneam partenerului meu cå încå nu vedeam nimic,“ scria Bob mai târziu, „¿i încercam så captez alte imagini. În schimb colegul meu îmi descria linii, figuri ¿i tot ce-i trecea prin cap. A¿a cå în cele din urmå m-am hotårât så-i descriu imaginea persistentå a ro¡ii.“ Pe måsurå ce vorbea despre aceastå imagine, Bob a avut o revela¡ie. Mai våzuse acea roatå ¿i înainte. Într-adevår, era vorba despre roata din fa¡å a ma¿inii logodnicei lui. Dar de ce îi apårea tocmai acum în minte ¿i atât de vie? „Am avut senza¡ia cå ceva nu este în regulå cu ea,“ î¿i aminte¿te Bob. „M-am învoit de la seminar, dupå care m-am repezit afarå ¿i i-am dat telefon logodnicei mele. Mi-a råspuns tatål ei ¿i el a fost

FACTORUL EINSTEIN

cel care a verificat roata. La verificare a descoperit cå o parte a ro¡ii era aproape tåiatå.“ Dacå roata slåbitå ar fi explodat pe autostradå la 65 de mile pe orå, cei din ma¿inå ar fi murit cu siguran¡å. Acest mesaj trimis de subcon¿tientul lui Bill a salvat-o pe logodnica sa dintr-un pericol de moarte.

BARAJUL Incidentul în care a fost implicat Bob S. nu iese în eviden¡å pentru cå este neobi¿nuit, ci pentru cå este tipic. Subcon¿tientul nostru trimite fluxuri de imagini, premoni¡ii ¿i percep¡ii subtile aproape 24 de ore pe zi, multe dintre ele încårcate cu informa¡ii vitale similare cu cele primite de Bob. Dar la fel ca ¿i el, mul¡i dintre noi nu le bågåm în seamå. Confruntat cu un avertisment urgent, vital, primul impuls al lui Bob a fost så-l îndepårteze. A¿a se întâmplå ¿i cu noi. Zi dupå zi, an dupå an, marea majoritate a oamenilor î¿i îndepårteazå viziunile cele mai profunde fårå så ¿tie. Mai mult decât oricare alt factor, reflexul defensiv – pe care-l voi numi barajul – ne opre¿te din drumul cåtre ob¡inerea unei capacitå¡i mentale depline.

Barajul aten¡iei Ca mul¡i al¡ii, Bob a fost probabil învå¡at din fragedå copilårie så ignore fluxul de percep¡ii care continua så curgå fårå încetare dinspre subcon¿tient. „Nu mai visa cu ochii deschi¿i!“ l-au mustrat probabil profesorii la ¿coalå. „Ridicå-te ¿i fii atent!“ Din nefericire, aten¡ia este o calitate cu un uz limitat. Oamenii de ¿tiin¡å au calculat cå, în condi¡ii normale, creierul uman poate acorda aten¡ie numai pentru 126 de bi¡i de informa¡ie pe secundå. Simpla ascultare a unei persoane care vorbe¿te ocupå aproape 40 de bi¡i de „aten¡ie“. Asta înseamnå 86 de bi¡i pentru a privi expresia fe¡ei celuilalt, ¿i pentru a te gândi la ceea ce vei spune tu dupå aceea (vezi Figura 1.1). Totu¿i, mintea noastrå este inundatå în fiecare secundå de percep¡ii care includ de sute de ori mai multå informa¡ie, nu doar 126 de bi¡i. Experimentele au aråtat cå retina umanå poate detecta un singur foton la un moment dat, ¿i cå nasul reac¡ioneazå la o singurå moleculå dintr-o substan¡å mirositoare. Aceste percep¡ii minuscule curg permanent în creierele noastre, dar ele sunt blocate, înainte så atingå vreodatå nivelul con¿tientului. Astfel se explicå de ce, în anumite situa¡ii, leziunile creierului provoacå salturi

SUNTEºI UN GENIU?

Figura 1.1 Majoritatea oamenilor pot fi aten¡i în mod con¿tient la numai 126 de bi¡i de informa¡ie pe secundå. Ascultarea unei persoane care vorbe¿te necesitå pânå la 40 de bi¡i pe secundå, låsând 86 de bi¡i pentru a procesa alte informa¡ii senzoriale, precum privirea chipului celeilalte persoane. Totu¿i mintea noastrå prime¿te mult mai multå informa¡ie decât se poate, teoretic, strecura prin acest baraj al aten¡iei.

extraordinare în capacitatea senzorialå. Printr-o coinciden¡å ciudatå, astfel de leziuni scurtcircuiteazå barajul ¿i permit percep¡ii mult mai puternice. Un dezechilibru neurochimic cunoscut sub numele de boala lui Addison, de exemplu, este cunoscut pentru faptul cå dezvoltå sim¡ul gustului de 150 de ori mai mult. Ce se întâmplå cu percep¡iile subtile atunci când sunt blocate? Contrar a ceea ce am putea crede, ele nu sunt nici distruse, nici pierdute. De fapt, ultimele cercetåri sugereazå cå memoria umanå înmagazineazå aproape sutå la sutå din numårul percep¡iilor. Poten¡ial, ne amintim aproape tot. Totu¿i multe dintre aceste amintiri se ascund atât de adânc în subcon¿tient încât, pânå acum câtva timp, psihologii nu aveau un alt mijloc de a le scoate la suprafa¡å decât prin inducerea unei ståri hipnotice.

FACTORUL EINSTEIN

GENIUL DIN INTERIOR Dacå joci tenis, probabil cå antrenorul î¡i va spune de sute de ori så „nu scapi mingea din ochi“. Mul¡i dintre noi presupun cå asta se reduce la „a fi aten¡i“ la minge: ceea ce este imposibil, din punct de vedere fizic. O minge de tenis în zbor va depå¿i întotdeauna viteza gândului con¿tient cu aproape o jumåtate de secundå, pentru cå este nevoie de o zecime de secundå pentru ca imaginea de pe retinå så ajungå la creier ¿i alte 400 de milisecunde pentru a se forma o percep¡ie con¿tientå a mingii. Dacå jucåtorii de tenis s-ar baza pe aten¡ie, fiecare minge s-ar izbi de fileu înainte ca ei så-¿i mi¿te rachetele. Så love¿ti o minge de tenis este una dintre cele mai simple ac¡iuni pe care subcon¿tientul nostru le poate face. Capacitå¡ile lui sunt uria¿e. Subcon¿tientul lui Bob a observat un semn micu¡ pe roatå, probabil cu col¡ul ochiului, în timp ce aten¡ia sa era îndreptatå spre altceva. Din bitul acela de informa¡ie, el a dedus un pericol iminent, ¿i tot incon¿tientul a fåcut în a¿a fel încât problema så ajungå în aten¡ia con¿tientului – un set de ac¡iuni care necesitau nu numai inteligen¡å, dar ¿i un sim¡ al rPESonsabilitå¡ii destul de mare. Ne-am putea aproape imagina subcon¿tientul lui Bob sub forma unei persoane diferite, cu percep¡ii superioare, care are grijå de Bob în mod constant – o imagine comparabilå cu cea pe care o aveau vechile credin¡e despre spiritele protectoare. Grecii numeau ace¿ti protectori supranaturali, daimoni. Chiar ¿i ultra-ra¡ionalistul Socrate a afirmat cå îi datoreazå via¡a daimonului såu, în timpul råzboiului dintre Atena ¿i Sparta. Romanii se refereau la aceste spirite benefice, numindu-le genii. Unor astfel de spirite „ingenioase“ le atribuiau anticii toatå în¡elepciunea, viziunea ¿i inspira¡ia artisticå.

Super-mintea Aceastå viziune anticå nu e departe de adevår. Oricare dintre noi posedå o ma¿inå de gândit net superioarå con¿tientului nostru destul de limitat. Matematicianul John Von Neumann a calculat o datå cå mintea umanå poate înmagazina pânå la 280 de catralioane – 280.000.000.000.000.000.000 – de bi¡i de memorie. Mul¡i spun cå asta este doar o cifrå conservatoare. Estimårile legate de viteza de operare a creierului sugereazå cifre între 100 ¿i 100 000 de teraflopi (un teraflop înseamnå un trilion de flopi, måsura standard a vitezei de calcul). Compara¡i viteza celui mai rapid supercomputer din lume, CM-5, care calculeazå cu 100 de gigaflopi sau 100 de miliarde de flopi. Asta înseamnå 20 la puterea 17 flopi pentru creier, comparativ cu 10 la puterea 11 flopi pentru CM-5.

SUNTEºI UN GENIU?

În ciuda acestei puteri de calcul uria¿e din capul nostru, majoritatea oamenilor nu pot multiplica cifre cu zecimale fårå a folosi un calculator, în timp ce doar foarte pu¡ini reu¿esc så rezolve rebusurile din New York Times, sau så-¿i aminteascå ce au mâncat la cinå miercurea trecutå. Numai genii ca Mozart, Einstein sau Da Vinci – o parte infimå a omenirii – par a-¿i folosi eficient puterea creierului ¿i, chiar ¿i în cazul lor, faptele aratå cå î¿i folosesc doar o parte din intelect. Talentul lor pare atât de incredibil, încât mul¡i dintre noi îi privim a¿a cum fåceau ¿i anticii – ca pe ni¿te fiin¡e înzestrate cu har divin ¿i puteri supranaturale.

Geniul slab Dar oare sunt geniile atât de diferite fa¡å de noi? Cu greu am putea crede a¿a ceva, dacå ne-am lua dupå rezultatele lor ¿colare sau dupå succesul în carierå. Rareori geniile adevårate se recunosc ¿i se afirmå în tinere¡e. Mul¡i sunt eticheta¡i ca „dificili“, „înce¡i“ sau chiar „tâmpi¡i“. Renumitul matematician Poincaré a ob¡inut rezultate atât de slabe la testul Binet (de måsurare a inteligen¡ei), încât a fost calificat drept „debil mintal“. Thomas Edison, ale cårui 1093 de inven¡ii au stabilit un record unic în lume ¿i au schimbat via¡a omenirii, a fost un elev extraordinar de slab. „Tata credea cå sunt de-a dreptul dobitoc,“ î¿i amintea Edison mai târziu, „a¿a cå am sfâr¿it prin a crede ¿i eu a¿a ceva.“ Albert Einstein, în timpul copilåriei, era considerat de pårin¡i drept un copil cu deficien¡e, parte din cauza dislexiei, boalå care îi provoca mari greutå¡i la scris ¿i citit. „Dezvoltarea sa în copilårie a fost un proces extrem de lent,“ î¿i amintea sora lui, Maja Winteler-Einstein, „¿i avea atâtea probleme cu vorbitul, încât ceilal¡i credeau cå n-o så ajungå niciodatå så vorbeascå... Când vroia så spunå ceva, î¿i ¿optea mai întâi încet fiecare cuvânt în parte, ca pentru a fi sigur cå-l în¡elege. A fåcut a¿a pânå când a împlinit ¿apte ani.“ Problemele de vorbire pe care le avea l-au determinat pe profesorul de greacå så-i spunå lui Einstein: „N-o så fii niciodatå în stare de nimic!“. Mai târziu, Einstein a fost exmatriculat din liceu, ¿i a picat ¿i examenul de admitere la facultate. Dupå ce, în cele din urmå, ¿i-a luat diploma, n-a reu¿it så ob¡inå nici un fel de recomandare de la profesorii såi. Obligat så accepte, la 25 de ani, o slujbå meschinå într-un birou elve¡ian, Einstein pårea destinat så ducå o via¡å mediocrå. Dar, în cel de-al 26-lea an al vie¡ii sale, Einstein a fåcut ceva la care nimeni nu se a¿tepta. A publicat teoria relativitå¡ii, care con¡inea faimoasa formulå E=mc2, în vara anului 1905. ªaisprezece ani mai

FACTORUL EINSTEIN

târziu, avea så câ¿tige premiul Nobel ¿i så devinå o celebritate interna¡ionalå. Chiar ¿i aståzi, la 40 de ani de la moartea sa, ochii såi lumino¿i, musta¡a deaså ¿i claia de pår argintiu constituie imaginea standard a „geniului“, sinonim cu inteligen¡a supra-normalå.

CE A AVUT EINSTEIN ªI NOI NU AVEM? Asta a vrut så afle Dr. Thomas Harvey. El era patologul de serviciu la spitalul Princeton, când a murit Einstein în 1955. Întâmplåtor, soarta a vrut ca Harvey så fie cel care avea så facå autopsia lui Einstein. Fårå a cere permisiunea familiei, Harvey s-a hotårât så îndepårteze ¿i så påstreze creierul acestuia. Timp de 40 de ani, Harvey a påstrat creierul savantului într-un borcan cu formaldehidå, studiindu-i fiecare circumvolu¡iune la microscop, ¿i oferind bucå¡ele din el ¿i altor cercetåtori. Scopul såu? Så descopere secretul geniului lui Einstein. „Nimeni n-a gåsit vreodatå vreun semn care så arate cå existå vreo diferen¡å între creierele noastre ¿i al lui Einstein,“ povestea Harvey unui reporter mai târziu. Nici Harvey însu¿i n-a descoperit nimic, dar una dintre colegele sale a reu¿it în cele din urmå. Dupå ce a examinat mai multe sec¡iuni ale creierului în anii ‘80, Marian Diamond, o cercetåtoare în neurologie de la Universitatea California din Berkeley, a anun¡at o descoperire uimitoare – ce avea så revolu¡ioneze concep¡ia despre învå¡are ¿i genii.

Cum se face un geniu Majoritatea oamenilor ¿tiu cå geniile se nasc ¿i nu se fac. Dar Diamond ¿i-a dedicat cariera creårii unor genii în laborator. Într-un experiment deja celebru, Diamond a pus un grup de ¿obolani într-un mediu foarte stimulativ, amenajat cu leagåne, scåri, ro¡i ¿i jucårii de toate felurile. Un alt grup de ¿obolani a fost închis în cu¿ti goale. Cei care au tråit în mediul cu numår mare de stimuli, nu numai cå au supravie¡uit pânå la surprinzåtoarea vârstå de 3 ani (echivalentul a 90 de ani omene¿ti), dar creierul lor a crescut, dezvoltînd noi conexiuni între celulele nervoase sub formå de dendrite ¿i axoni – structuri fusiforme care transmit semnale electrice de la o celulå nervoaså la alta. ªobolanii care au tråit în cu¿tile goale nu s-au dezvoltat foarte mult ¿i au murit repede. Creierele lor nu aveau decât câteva conexiuni neuronice. În 1911, Santiago Ramon Y Cajal, pårintele neuroanatomiei, a descoperit cå numårul de interconexiuni între neuroni (sinapse) este un semn al geniului, ¿i cå acestea sunt mult mai importante în

SUNTEºI UN GENIU?

determinarea puterii creierului decât numårul de neuroni în sine. Experimentul lui Diamond a aråtat cå – cel pu¡in în cazul ¿obolanilor – mecanismul fizic al geniului poate fi creat prin exerci¡iu mental. Oare se aplicå acest principiu ¿i oamenilor? Diamond a încercat så afle ¿i acest lucru. Ea a ob¡inut o por¡iune din creierul lui Einstein ¿i l-a examinat. A¿a cum se a¿teptase, a descoperit un numår ridicat de celule gliale în lobul parietal stâng, un fel de forma¡iune neurologicå pe care a descris-o ca pe „o zonå de asocia¡ie pentru alte zone de asocia¡ii ale creierului.“ Celulele gliale ac¡ioneazå ca un liant care men¡ine la un loc celulele nervoase ¿i ajutå la transmiterea semnalelor electrochimice între neuroni. Diamond se a¿teptase la o astfel de descoperire, pentru cå avusese concentra¡ii ridicate de celule gliale ¿i în cazul ¿obolanilor. Prezen¡a lor în creierul lui Einstein a sugerat cå avusese loc un proces similar de dezvoltare. Spre deosebire de neuroni – care nu se mai refac ¿i al cåror numår nu mai poate cre¿te în timpul vie¡ii– celulele gliale, axonii ¿i dendritele se pot înmul¡i de-a lungul vie¡ii, în func¡ie de modul în care ne folosim creierul. Munca lui Diamond sugereazå cå, cu cât învå¡åm mai mult, cu atât apar mai multe conexiuni (vezi Figura 1.2). De asemenea, când ne oprim din învå¡at ¿i mintea noastrå stagneazå, aceste conexiuni slåbesc ¿i cu timpul dispar. Implica¡iile pentru pedagogi sunt clare. În cazul în care creierul lui Einstein a dat na¿tere unor conexiuni similare celor din cazul ¿obolanilor lui Diamond, este foarte posibil så putem crea noi Einsteini, folosind suficiente exerci¡ii mentale stimulative.

TEORIA LUI EINSTEIN DESPRE GENIU Ce fel de exerci¡iu mental ar corPESunde leagånelor, scårilor ¿i jucåriilor din testul fåcut pe ¿obolanii lui Diamond? Chiar Einstein însu¿i a avut câteva idei legate de acest subiect. El credea cå se poate stimula gândirea ingenioaså, dacå permi¡i imagina¡iei så zboare liber, fårå a fi opritå de inhibi¡iile conven¡ionale. De exemplu, Einstein a atribuit descoperirea teoriei sale despre relativitate, nu vreunui dar special, ci mai degrabå dezvoltårii sale „retardate“, cum o numea el. „Un adult normal nu se gânde¿te niciodatå la problema spa¡iului ¿i a timpului,“ cugeta Einstein. „Acestea sunt lucruri la care s-a gândit doar în copilårie. Dar dezvoltarea mea intelectualå fiind cea a unui retardat, am început så må gândesc la spa¡iu ¿i timp de-abia când am crescut.“

FACTORUL EINSTEIN

Figura 1.2 Neuronii nu se mai reproduc dupå maturizare. În schimb axonii, dendritele ¿i celulele gliale – care asigurå conexiunile electrochimice dintre neuroni – continuå så se dezvolte, atâta vreme cât continuåm så învå¡åm. Interconexiunile sunt mult mai importante pentru inteligen¡å decât este numårul de neuroni din creier.

SUNTEºI UN GENIU?

Cålåtoria lui Einstein pe o razå de luminå În ultima sa Notå autobiograficå, Einstein poveste¿te despre momentul crucial în care s-a conturat teoria relativitå¡ii. Totul a venit pe nea¿teptate, în timp ce visa cu ochii deschi¿i, pe la vârsta de 16 ani. „Cum ar fi,“ se întreba el, „så alergi paralel cu o razå de luminå, cu viteza luminii?“ Dupå Einstein, adul¡ii normali ar alunga din minte o astfel de întrebare, chiar înainte ca ea så prindå contur, ¿i ar uita-o repede. Poate cå asta este ceea ce Winston Churchill a vrut så arate atunci când a spus cå „majoritatea oamenilor se împiedicå de marile descoperiri. Dar apoi, cei mai mul¡i se ridicå ¿i pleacå mai departe.“ Einstein a fost altfel. Fårå vreo idee clarå în minte, el a continuat så se joace cu aceastå întrebare, timp de 10 ani. ªi, cu cât se juca mai mult, cu atât mai multe întrebåri apåreau, ¿i cu fiecare nouå întrebare, el se apropia ¿i mai mult de adevår.

„Sentimentul“ relativitå¡ii Så presupunem, s-a întrebat Einstein câ¡iva ani mai târziu, dupå ce-¿i pusese pentru prima datå întrebarea, cå mergi pe o razå de luminå, te afli chiar în vârful ei, ¿i ¡ii o oglindå în fa¡å. Oare ai putea så-¡i vezi imaginea reflectatå în oglindå, sau nu? Conform fizicii clasice, råspunsul era evident. N-ai putea så te vezi în oglindå, pentru cå lumina care pleacå dinspre chipul tåu ar trebui så cålåtoreascå mai rapid decât lumina în sine pentru a ajunge la oglindå. Dar lui Einstein nu-i plåcea acest råspuns. Se potrivea cu toate faptele cunoscute, dar din motive pe care nu le putea exprima în cuvinte, avea senza¡ia cå ceva nu este în regulå. În primul rând, pentru cå i se pårea absurd ca cineva så se uite în oglindå ¿i så nu vadå nimic. Având mai multå încredere în intui¡ia sa decât în legile acceptate ale fizicii, Einstein ¿i-a imaginat cu multå îndråznealå un univers care så-¡i permitå så-¡i vezi reflexia într-o oglindå, chiar ¿i atunci când te afli pe o razå de luminå. Înså de-abia mul¡i ani mai târziu viziunea lui s-a transformat într-o teorie matematicå. Totul s-a bazat pe instinct ¿i nu pe rigurozitate matematicå, dar numai a¿a a aflat råspunsul. „Inven¡ia nu este produsul gândirii logice,“ a tras concluzia Einstein, „de¿i produsul final trebuie så aibå o structurå logicå.“

FACTORUL EINSTEIN

METODA LUI EINSTEIN Cu câteva excep¡ii, marile descoperiri din ¿tiin¡å au apårut datoritå unor experimente intuitive ca acesta. Einstein nu a inventat aceastå tehnicå, dar, pentru cå a fost partizanul ei cel mai cunoscut, am numit-o tehnica de descoperire Einstein. O altå surså pentru procedurile specifice acestei tehnici este ¿i cartea lui Sidney J.Parnes VIZUALIZARE: procesul de crea¡ie pentru încurajarea excelen¡ei inovatoare, din partea Funda¡iei Pentru Educa¡ie Creativå. Psihologul Robert B. Dilts a studiat recent toate informa¡iile despre procesul ¿tiin¡ific de gândire al lui Einstein, de la coresponden¡a acestuia cu Sigmund Freud ¿i matematicianul Jacques Hadamard, pânå la interviurile detaliate pe care Einstein le-a oferit psihologului Max Wertheimer, cel care a descoperit terapia Gestalt. Studiul biografic al lui Dilts a scos la ivealå câteva idei remarcabile. „În locul formulelor sau cuvintelor matematice,“ spune Dilts în volumul 3 din Strategiile Geniului (Meta Publications, Capitola, CA, 1994), „Einstein sus¡inea cå el de fapt gânde¿te în imagini vizuale ¿i instincte... Reprezentarea verbalå ¿i matematicå a gândurilor vine de-abia dupå ce procesul de gândire creativå a avut loc.“

Jocul cu combina¡ii De fapt, Einstein ¿i-a atribuit curajul ¿tiin¡ific unui „joc vag“ cu „semne“, „imagini“ ¿i altor elemente „vizuale“ ¿i „musculare“. „Acest joc combinatoriu“, scria Einstein, „pare a fi caracteristica principalå în gândirea productivå.“ (Vezi Figura 1.3.) Legat de teoria relativitå¡ii, Einstein i-a spus lui Max Wertheimer: „Aceste gânduri nu-mi veneau într-o formulare verbalå. De fapt, foarte rar gândesc în cuvinte.“ În jocul lui vag cu imagini ¿i sentimente, våd un mecanism de lucru similar cu cel care l-a ajutat pe Bob S. så-i salveze via¡a logodnicei sale. Atât lui Einstein, cât ¿i lui Bob S., le lipsea capacitatea de a rezolva problemele respective prin intermediul gândului con¿tient. Bob S. a reu¿it så aibå acea premoni¡ie datoritå tehnicii fluxului de imagini. Einstein a folosit o metodå personalå. Dar ambele au scos la suprafa¡å intui¡ii subtile, care au devenit parte integrantå din fluxul con¿tientului.

SUNTEºI UN GENIU?

Figura 1.3. Einstein ¿i-a atribuit ingenioasa viziune unui „joc combinatoriu“ de impresii, sentimente „musculare“, emo¡ii ¿i intui¡ii. Doar în etapele finale ale gândirii ¿i-a tradus teoriile în cuvinte ¿i ecua¡ii.

FACTORUL EINSTEIN

O LOVITURÅ DE GENIU De-a lungul anilor, studiile mele m-au condus mereu la concluzia cå geniile sunt persoane foarte pu¡in diferite de oamenii obi¿nui¡i, dar care au dat întâmplåtor peste o tehnicå ce le-a lårgit canalul aten¡iei, transformând astfel percep¡iile din subcon¿tient în gânduri con¿tiente. De-obicei, geniile î¿i dezvoltå o astfel de tehnicå în prima parte a vie¡ii, înså, pânå så ajungå la maturitate, uitå complet secretul care le-a permis ajungerea la acea tehnicå. Ea devine un automatism. Aura de mister cu care sunt înconjura¡i marea majoritate a celor pe care îi numim genii nu este decât o închipuire a noastrå.

Un geniu al baseball-ului Cu câ¡iva ani în urmå, am trecut pe la un prieten de-al meu din Chicago. Fiul lui încerca så intre în echipa de baseball a liceului, dar îi era teamå cå n-o så reu¿eascå, pentru cå nu era foarte bun la lovituri. Am lucrat cu båiatul cam o orå, folosind multe din tehnicile pe care le ve¡i învå¡a mai târziu din aceastå carte. În timpul pregåtirii, båiatul a descoperit cå lovea cel mai bine mingea atunci când î¿i imagina o patå micu¡å pe mingea de baseball ¿i când ¡intea cu bâta, fixând mai degrabå acest semn, decât mingea în sine, pentru cå îi oferea concentrarea maximå de care avea nevoie pentru a intra în legåturå directå cu mingea. Poate pårea neimportant, dar efectul asupra båiatului a fost uimitor. În baseball, media de vitezå a loviturilor se situeazå undeva între 250 ¿i 300. Dar, de-a lungul celor 10 jocuri ale sezonului, pu¿tiul a realizat 800! Nu numai cå a devenit membru al echipei, dar a fost numit ¿i cel mai bun jucåtor, atât al echipei cât ¿i al ligii, în acel an. Într-o singurå sesiune de numai o orå, am reu¿it så identificåm o tehnicå prin care båie¡elul a devenit un geniu al baseball-ului. Dar adevårata descoperire avea så vinå mult mai târziu. Nu l-am mai våzut pe båiat decât la mult timp dupå aceea. Juca baseball în continuare ¿i ¿i-a adus aminte foarte clar de ora aceea de pregåtire care i-a marcat întreaga carierå sportivå. În schimb, båiatul uitase complet detaliile învå¡ate în timpul acelei ore. Nu-¿i mai amintea nimic despre micul semn ¿i nici nu-¿i mai imagina în mod con¿tient lovirea mingii. Într-adevår, habar n-avea cum a devenit un jucåtor atât de bun într-un timp atât de scurt.

SUNTEºI UN GENIU?

Problema talentului E foarte u¿or så argumentezi cå båiatul trebuie så fi fost talentat dintotdeauna. Sunt convins cå a¿a este, dar când l-am întâlnit eu, nu prezenta nici un semn cå ar fi astfel. Dupå toate standardele obi¿nuite, era destinat e¿ecului. Numai atunci când a descoperit trucul cu micul semn, talentele sale latente au fost catalizate. De fapt, noi to¡i avem talente ascunse, deseori în domenii la care nici nu ne gândim. Studiul, exerci¡iul ¿i munca sus¡inutå, le pot scoate la suprafa¡å. Dar dacå dorim så descåtu¿åm întreaga putere a geniului nostru, trebuie så gåsim mai întâi catalizatorul crucial, trucul acela simplu sau intui¡ia care så concentreze la un loc corpul, sim¡urile ¿i mintea. Eu numesc acest catalizator factorul Einstein.

SUNTEºI MAI INTELIGENºI DECÂT CREDEºI Educa¡ia conven¡ionalå ¿i pregåtirea profesionalå sunt notorii pentru distrugerea încrederii ¿i blocarea celor mai ingenioase gânduri. Mul¡i dintre noi înva¡å de mici så-¿i suprime geniul înnåscut. La fel ca tânårul Thomas Edison, le permitem celorlal¡i så ne doboare, pânå când ajungem så vedem în oglindå imaginea unui ratat. În realitate, sunte¡i mult mai inteligent decât crede¡i. Tehnicile prezentate în aceastå carte vå vor ajuta så recupera¡i anii de condi¡ionåri. Ele vå vor ajuta så vå gåsi¡i propriul „semn“. Factorul Einstein nu func¡ioneazå la fel nici måcar pentru doi oameni. Nu pot så prezic ce formå va lua „micul semn“, dar subcon¿tientul vostru poate. La fel ca ¿i lampa lui Aladin, subcon¿tientul poate da na¿tere unui aliat puternic ¿i omniprezent, dar numai dacå îi ve¡i da voie.