CUPRINS Mulţumiri Introducere – Avantajul competitiv personal Află care sunt cele cinci responsabilităţi care le asigură oamenilor și organizaţiilor un avantaj competitiv
9 11
Cum se folosește cartea de faţă Trece în revistă programul „Gata cu scuzele“ – și fă cunoștinţă cu maeștrii responsabilităţii care au contribuit la conţinutul acestei cărţi
27
PARTEA ÎNTÂI Capitolul 1 – Întrebarea de o mie de puncte Încearcă să vezi faţă de cine ești cu adevărat răspunzător Capitolul 2 – Dincolo de scuze Află cât de mult te poate costa faptul că îţi găsești tot timpul scuze PARTEA A DOUA Capitolul 3 – Prima responsabilitate: să faci ceea ce trebuie Este de datoria ta să îţi înţelegi și să îţi identifici intenţia strategică – și activităţile care o susţin 7
35
59
75
Gata cu scuzele!
Capitolul 4 – Cea de-a doua responsabilitate: gestionarea propriului spaţiu Este de datoria ta să faci loc unui spaţiu pentru idei, iniţiative și proiecte noi Capitolul 5 – Cea de-a treia responsabilitate: gestionarea procesului Este de datoria ta să îţi urmărești în mod creativ intenţia strategică, chiar și atunci când întâlnești în cale un obstacol Capitolul 6 – Cea de-a patra responsabilitate: stabilirea așteptărilor potrivite Este de datoria ta să îţi stabilești niște așteptări care să îţi reflecte valorile, care să aibă niște repere intermediare corespunzătoare și care să îţi permită, în același timp, să dai dovadă de flexibilitate Capitolul 7 – Cea de-a cincea responsabilitate: contribuţia pe care o aduci în relaţiile personale Este de datoria ta să oferi ceea ce contează cel mai mult pentru tine persoanelor cu care ai o relaţie – dar și lumii în ansamblul ei
111
133
159
187
Capitolul 8 – Crearea unei culturi a responsabilităţii Sfaturi din partea maeștrilor responsabilităţii referitoare la modul în care poţi avea o echipă formată din persoane responsabile
221
Concluzie – Mișcarea dedicată responsabilităţii Alătură-te comunităţii globale de persoane responsabile
243
8
INTRODUCERE AVANTAJUL COMPETITIV PERSONAL
Unii oameni reușesc să realizeze lucruri cu adevărat extraordinare; alţii nu. Diferenţa dintre ei constă în responsabilitate. Întâmplarea următoare este cât se poate de reală: la începutul sezonului din 2009, Ron Gardenhire, managerul echipei Minnesota Twins, a găsit pe birou un bileţel de la Justin Morneau, cel mai bun jucător al său de la prindere: „Am uitat să fac sprint după antrenamentul de ieri, așa că m-am amendat singur.“ Alături, era și o bancnotă de 100 de dolari. Justin Morneau era responsabil fiindcă era vedetă sau ajunsese vedetă fiindcă era o fiinţă responsabilă? Gata cu scuzele este o manieră de a privi lumea din jurul nostru – un standard cu ajutorul căruia noi și ceilalţi reușim să fim responsabili. Este o strategie deopotrivă pentru viaţa profesională și personală, care îi atrage pe oameni către noi, fiindcă responsabilitatea este o trăsătură pe care absolut toţi indivizii admirabili o au în comun. 11
Gata cu scuzele!
Gata cu scuzele nu este un slogan, ci o alegere competitivă. Indiferent că încerci să îţi păstrezi jobul sau să îţi extinzi afacerile, că încerci să stabilești noi relaţii de afaceri sau să comunici mai bine cu principalii parteneri, că încerci să găsești noi clienţi sau să îl păstrezi pe cel mai bun și mai profitabil dintre ei, vei descoperi în permanenţă că responsabilitatea personală te diferenţiază de concurenţi, oferindu-ţi un avantaj. Responsabilitatea nu este o consecinţă. Dacă vrei să devii competitiv, trebuie să fii dispus să schimbi așteptările pe care le ai de la tine și de la cei din jur. Cartea de faţă te învaţă cum să parcurgi drumul dintre locul în care te afli și cel în care ai putea ajunge – indiferent că este vorba despre o persoană ca atare sau o organizaţie. Poţi reuși dacă îţi însușești și aplici, la nivel personal, cele cinci principii esenţiale care te ajută să îţi extinzi „Zona de responsabilitate“. În paginile pe care urmează să le citești, te provoc să îţi extinzi propria Zonă, adoptând ceea ce eu numesc cele cinci responsabilităţi: Lucrurile corecte: Fii răspunzător și fă ceea ce trebuie și este corect. Este vorba, mai exact, despre etica muncii de care dai dovadă atunci când finalizezi o activitate ce îţi sprijină obiectivele pe care le ai. Dacă gestionezi o echipă, trebuie să îţi modelezi această activitate făcând tu însuţi ceea ce trebuie; abia după aceea te poţi aștepta de la subalterni să decidă ce anume este mai bine pentru ei. De asemenea, tre12
Introducere
buie să fii dispus să spui deschis ceea ce funcţionează și ce nu, de fiecare dată, cât mai transparent cu putinţă. Spaţiul nou: Fii responsabil și gestionează-ţi spaţiul astfel încât să poţi profita de noi oportunităţi. Acest lucru înseamnă să fii dispus să analizezi puţin lucrurile care funcţionează, chiar dacă există posibilitatea să fii deja familiarizat cu ele, pentru a face loc celor care par să funcţioneze mai bine. Da, există un risc, însă este unul pe care oamenii de succes și-l asumă întotdeauna – fiindcă rezultatele pot fi benefice pentru întreaga organizaţie. Pentru a-ţi gestiona propriul spaţiu, este nevoie de timp și de practică. Obiceiurile adânc înrădăcinate ne determină să repetăm o mulţime de comportamente sau acţiuni care nu sunt chiar ceea ce ne-am dori.
Transparenţa înseamnă să fii responsabil și să faci ceea ce trebuie – de sus în jos la nivel ierarhic Sistemele organizaţionale sunt ca niște mașinării și singurul ulei care le face să funcţioneze este uleiul încrederii. Pentru a transmite încredere celor din jur, este nevoie de transparenţă. Dacă nu există transparenţă, nu există încredere. Dacă nu există încredere, arhitectura de bază a oricărei companii se prăbușește imediat. – Jordi Canals
13
Gata cu scuzele!
Procesul: Fii responsabil pentru gestionarea procesului atunci când te lovești de un obstacol. Nu ai cum ca, la un moment dat sau altul, să nu te confrunţi cu adversităţi sau cu eșecuri atunci când îţi urmărești obiectivele. Întrebarea este cum te afectează ele? Te împiedică să dai dovadă de creativitate în atingerea scopurilor?
Redefinește-ţi spaţiul! Dacă ai avea acum exact aceiași bani ca atunci și ai ști tot ceea ce știi acum, ai profita de aceeași oportunitate sau ai alege ceva diferit? – Jeff Booth
Cum vei reacţiona? Nu putem controla ceea ce ni se întâmplă, însă putem controla întotdeauna modul în care reacţionăm la ceea ce ni s-a întâmplat, făcând mereu alegerile corecte. – Roger Staubach
Așteptările: Fii responsabil și încearcă să ai așteptările corecte. Scopurile pe care ţi le stabilești pentru tine vor avea un impact uriaș asupra realizărilor pe care le ai. Ce fel de scopuri vei stabili pentru tine și echipa ta? Le vei alege în funcţie de ceea ce îţi este familiar sau de ceea ce este posibil? Vor fi une14
Introducere
le prea înalte, prea joase sau unele realmente echilibrate, astfel încât obiectivul tău să aibă șanse rezonabile de îndeplinire?
Ce anume speri să obţii? Cu toţii trebuie să ne stabilim propriile scopuri în viaţă. Să spunem că ești elev. Dacă nu fac decât să îmi doresc să iau un 8 la o teză, probabilitatea să obţin un 10 este destul de mică. În cazul în care urmăresc un 10, chiar dacă nu reușesc să îl iau, am șanse destul de mari să obţin o notă de 8. Așadar, nu îmi doresc ca oamenii să ţintească atât de jos încât să ducă la apariţia acelei tiranii a așteptărilor scăzute despre care am auzit discutându-se atât de mult. – Gerry Czarnkecki
Relaţiile: Fii responsabil vizavi de relaţiile pe care le ai și vizavi de modul în care ai contribuit la ele. Tușa umană dintr-o relaţie este „lubrifiantul“ care înlesnește comunicarea și le conferă putere oamenilor, grupurilor și organizaţiilor, astfel încât să îndeplinească lucruri măreţe. Fără responsabilitatea de a sprijini o relaţie și de a contribui la ea, nu poate exista leadership adevărat și nici o implementare eficientă, la nivel de grup sau chiar al organizaţiei, a nici unei alte responsabilităţi. 15
Gata cu scuzele!
Când dai dovadă de responsabilitate și sprijini relaţiile pe care le ai, contribuind la ele, îţi dai seama că nu există o „responsabilitate de grup“ – ci doar responsabilitatea fiecărei persoane în parte.
„Totul se reduce la relaţii“ O companie este realmente un grup de oameni, care au misiunea comună de a duce la bun sfârșit o afacere. Modul în care funcţionează o organizaţie sau o gospodărie, modul în care funcţionează comunitatea – totul are legătură cu relaţiile, iar adevărata măsură a unui lider este capacitatea de a susţine relaţii care să îi influenţeze pe ceilalţi și să îi ajute să fie mai responsabili. Și poţi face acest lucru oferindu-le ceva și sprijinindu-i de-a lungul timpului. – Peter Aceto
Am descris mai sus cei cinci stâlpi ai responsabilităţii personale, care înlesnesc și responsabilitatea la nivel organizaţional. Cred că fiecare realizare cu adevărat notabilă și fiecare companie unde excelenţa este la ea acasă au la bază un individ care a intrat în Zona de responsabilitate personală – un loc unde transparenţa tronează, valorile sunt unele clare, iar angajamentul faţă de cele cinci responsabilităţi este de la sine înţeles. 16
Introducere
Aceste cinci responsabilităţi sunt ale tale personale, înainte de a fi ale oricui altcuiva. Mai mult, sunt cuantificabile: pot afecta și îmbunătăţi practic fiecare aspect al vieţii tale, dar și vieţile celor cu care intri în contact. Aceste cinci responsabilităţi nu numai că transformă companii, organizaţii și comunităţi, dar ne ajută să îmbunătăţim și lumea în care trăim cu toţii.
AI INTRAT ÎN ZONA DE RESPONSABILITATE? În momentul în care te afli în Zona de responsabilitate, acţiunile pe care le întreprinzi sunt în deplină armonie cu ceea ce le-ai promis celor din jur. Eu personal numesc o asemenea situaţie aliniere. Alinierea înseamnă să fii tot timpul consecvent. Înseamnă să dai dovadă de suficientă integritate și să vorbești direct despre strategia și tacticile pe care le folosești.
În ce anume crezi? Ce principii susţii? Ce oferi? Responsabilitatea înseamnă să te afli în poziţia în care ţi-ai însușit cu adevărat toate lucrurile în care crede o organizaţie, pentru care luptă și pe care a promis să le livreze. Toată lumea se află în respectiva poziţie – nu doar persoana din vârf. CEO-ul poate să transmită imaginea de ansamblu doar dacă celelalte persoane din cadrul organizaţiei au contribuit cu partea lor. La 17
Gata cu scuzele!
final, fiecare angajat este responsabil faţă de ceilalţi să contribuie la viziunea mai mare. – Nido Qubein
Atunci când te afli în Zona de responsabilitate, știi ce anume faci și de ce. Este vorba despre ceea ce eu numesc intenţia strategică. Vom discuta de mai multe ori despre intenţia strategică pe parcursul cărţii. Intenţia strategică este obiectivul principal care te motivează și te inspiră. E vorba despre obiectivul în sine, nu despre tacticile care îl susţin (tacticile fiind ceea ce trebuie să faci). Intenţia strategică este faptul că ţi-ai propus să ajungi pe Lună pentru prima dată și să te întorci înapoi în siguranţă; să înfiinţezi o firmă care să creeze o industrie complet nouă, atrăgând 100.000 de clienţi în primul an; să câștigi 250.000 de dolari pe an, în condiţiile în care nu ţi s-a mai întâmplat așa ceva până atunci. Intenţia strategică este un obiectiv amplu, ușor de înţeles și de acceptat.
Am înfiinţat Dean’s Beans în urmă cu 16 ani, dintr-un singur motiv: să modelez felul în care o companie (care are drept obiectiv obţinerea profitului) poate fi un jucător exemplar în ceea ce privește schimbarea socială și să aibă, în același timp, succes financiar. 18
Introducere
Aceasta a fost intenţia mea strategică. Așadar, suntem răspunzători pentru această schimbare socială, indiferent că este una de mediu sau economică. Nu am ales să îmi înfiinţez o organizaţie nonprofit. Mi-am dat seama că ele cer întotdeauna companiilor bani, astfel încât să își poată desfășura activitatea. Am răspuns personal pentru schimbarea modelului. Mă gândeam: „Este responsabilitatea companiei să se comporte astfel încât să nu afecteze planeta, oamenii și societatea, într-o manieră în care, în cele din urmă, să nu mai trebuiască să existe organizaţii nonprofit.“ Demonstrarea viabilităţii acestui concept a devenit unul dintre obiectivele mele. – Dean Cycon
În momentul în care te afli în Zona de responsabilitate, încurajezi un dialog deschis în loc să te închizi în tine. Este vorba despre ceea ce eu numesc implicare. Implicarea înseamnă să te conectezi cu cei din jur. Dacă nu ești dispus să comunici cu oamenii și nu le transmiţi lucrurile pe care tu le faci și care au impact asupra lor, atunci nu te afli în Zona de responsabilitate. De foarte multe ori, liderii guvernelor, corporaţiilor și a altor entităţi mari identifică și aleg cel puţin o persoană a cărei sarcină este de a sprijini și a promova dialogul, dar și de a asculta toate părţile interesate. Implicarea de acest tip poate reprezenta o sarcină mai mică de care te poţi ocupa singur sau una la care 19
Gata cu scuzele!
este posibil să ai nevoie de ajutor. La urma urmei, fiecare dintre noi avem în jur câteva persoane pe care le ascultăm – unii dintre noi chiar câteva sute ori mii, iar alţii chiar câteva milioane.
Răspunderea faţă de o naţiune Ne-am ocupat de crearea unei noi constituţii în Africa de Sud, în epoca post-apartheid, ceea ce a însemnat să luăm totul de la zero, renunţând la tot ceea ce fusese până atunci și demarând un dialog responsabil și transparent, care să ia în calcul cumva punctele de vedere nu doar ale unui mic grup de oameni (elitist), ci a 42 de milioane de persoane. Și dialogul nu se purta pe tema îmbunătăţirii a ceea ce se întâmplase până atunci, ci la dislocarea vechiului sistem și la înlocuirea lui totală. A trebuit să lichidăm vechea companie, așa cum exista ea, să o facem una cu pământul și să o luăm de la zero, ca să creăm un nou mediu, cu o structură complet nouă. A trebuit să creăm o paradigmă nouă, pornind de la un set de valori complet nou, care să înlocuiască vechea paradigmă care funcţionase acolo timp de 350 de ani. – Roelf Meyer
În momentul în care te afli în Zona de responsabilitate, toţi cei din jur știu ce anume faci, care este poziţia ta și de ce 20
Introducere
ai adoptat-o. Operezi la vedere. Este vorba despre ceea ce eu numesc transparenţă. Cele mai multe scandaluri în care se trezesc implicaţi oamenii de afaceri, politicienii și vedetele sunt urmarea deciziei de a părăsi Zona de responsabilitate și de a nu-i înștiinţa pe cei interesaţi despre deciziile lor cele mai importante. O hotărâre în aparenţă neînsemnată, care, în timp, destabilizează inevitabil.
Transmite cât se poate de clar care este poziţia ta Unul dintre principiile pe care mă bazez atât în viaţa profesională, cât și în cea personală este să fiu cât se poate de transparent în relaţiile cu cei din jur în legătură cu ceea ce fac și motivele pentru care fac aceste lucruri. Am stat de vorbă la un moment dat cu o persoană din subordine, într-un moment în care am fost nevoit să îi transmit o decizie care știam că nu îi va plăcea. După ce i-am spus care este alegerea mea și cum o va afecta, mi-a răspuns: „Ei bine, se poate să nu fiu de acord cu decizia ta – și nici cu tot ceea ce ai făcut de-a lungul timpului, însă ai fost mereu foarte sincer și ne-ai spus cum stau lucrurile în realitate, astfel că am înţeles totul cât se poate de clar – ceea ce apreciez foarte tare la relaţia noastră. Niciodată nu mi-a trecut prin 21
Gata cu scuzele!
cap că mă păcălești. Îţi mulţumesc că mi-ai zis toate aceste lucruri.“ – Richard Chambers
Atunci când colaborez cu diverse organizaţii ca să le ajut să își creeze o cultură a responsabilităţii, clienţii mă întreabă uneori: Cum creez o Zonă a responsabilităţii? Cred că problema se pune mai degrabă în felul următor: să știi când ai ieșit din ea. Propria zonă de responsabilitate există deja și te așteaptă. Iată un test rapid și ușor, pe care îl poţi face atât la nivel personal, cât și organizaţional. Dacă nu există aliniere, dacă nu există implicare, dacă nu există intenţie strategică, dacă nu există transparenţă, atunci înseamnă că ai ieșit din Zona de responsabilitate. O întrebare mai potrivită decât „Cum îmi creez o Zonă de responsabilitate?“ este „Cum îmi extind Zona de responsabilitate?“. Simplu: integrând cele cinci responsabilităţi în viaţa de zi cu zi. În cei peste 30 de ani de carieră, în care am deţinut mai multe companii, am observat îndeaproape oamenii, am scris cărţi și am fost speaker profesionist, am descoperit că cele cinci responsabilităţi, despre care vom discuta pe parcursul acestei cărţi, sunt cele mai puternice instrumente pentru dezvoltarea personală și organizaţională. Am suspectat că cele cinci responsabilităţi pe care le identificasem aveau deja rolul de ancoră în viaţa celor mai mulţi oameni și organizaţii care au reușit cu adevărat. Am 22
Introducere
stat de vorbă cu câteva zeci de persoane de succes, din întreaga lume, și am descoperit că s-au ghidat după o mare parte a acestor principii (sau chiar după toate), pentru a-și crea o Zonă de responsabilitate, atât pentru ei personal, cât și pentru organizaţiile pe care le reprezintă. Unii dintre cei cu care am stat de vorbă stăpâneau cele cinci responsabilităţi încă din copilărie, fiind ceva aproape instinctual; alţii au avut nevoie de ani întregi de experienţe, dar și de o mulţime de greșeli ca să ajungă să stăpânească aceste principii. Indiferent cât timp îţi ia să stăpânești aceste idei, indiferent cum le numești, lecţia rămâne aceeași: cele cinci responsabilităţi funcţionează dacă ești dispus să le folosești pentru a-ţi schimba viaţa în bine, începând prin a-ţi extinde Zona de responsabilitate, iar apoi creându-ţi altele noi, pe măsură ce evoluezi. Cartea de faţă cuprinde interviuri cu persoane extrem de responsabile, din toate zonele societăţii – inclusiv directori generali de corporaţii, politicieni, sportivi de performanţă, educatori, un alpinist care a cucerit Everestul și chiar cu cel care a condus procesul de adoptare a noii constituţii din Africa de Sud. Provin din zona de business, cea guvernamentală sau din mediul academic – de pe șase continente. Cu toţii sunt de acord cu principiile referitoare la responsabilitate despre care vom discuta în continuare. Așa cum vei vedea, ei înșiși le-au folosit pentru a deschide uși noi, pentru a profita de noi oportunităţi, dar și pentru a extinde zonele de responsabilitate în vieţile personale sau profesionale. Fiindcă 23
Gata cu scuzele!
în momentul în care îţi extinzi propria zonă de responsabilitate, creezi și sprijini o cultură caracterizată de responsabilitate în cadrul propriei organizaţii.
Începe cu începutul! Am descoperit că responsabilitatea este un lucru pe care oamenii adesea nu îl înţeleg. Liderii trebuie să le explice subalternilor pentru ce anume sunt responsabili, iar cel mai bun loc din care să înceapă să facă acest lucru este propria echipă de management. – Sir Andrew Likierman
Gata cu scuzele! îţi pune la dispoziţie instrumentele de care ai nevoie dacă vrei să îţi construiești o viaţă în care să nu apelezi la diverse pretexte ca să nu faci anumite lucruri. Dacă ai o funcţie de conducere, vei învăţa cum să insufli cele cinci responsabilităţi membrilor echipei tale. Cred cu tărie că fiecare dintre noi îi putem ajuta pe cei din jur să aibă succes dacă îi convingem să adopte în viaţa de zi cu zi cele cinci responsabilităţi. Mai mult, sunt de părere că ele reprezintă fundamentul tuturor realizărilor măreţe, atât la nivel personal, cât și organizaţional.
24
Introducere
Factorii cheie de motivare Dacă analizez mai bine aceste cinci responsabilităţi, cred că reprezintă, probabil, factorii cheie care le permit oamenilor să își ia angajamente și să le ducă la bun sfârșit. – George Tamke Cele cinci responsabilităţi m-au ajutat să am o viaţă mult mai bună – și cred că o pot face și în cazul tău. Așadar, să începem!
25
CUM SE FOLOSEȘTE CARTEA DE FAŢĂ
Extinderea propriei Zone de responsabilitate este cât se poate de simplă. În primul rând, citește primele două capitole. Vei înţelege foarte clar de ce sunt importante responsabilităţile, cât ne costă scuzele pe care le găsim și care sunt cele cinci responsabilităţi pe care ni le-au împărtășit persoane cu adevărat de succes. În al doilea rând, ia cât se poate de în serios cele cinci responsabilităţi. Fiecare dintre capitolele care vor urma te va ajuta să stăpânești cele cinci responsabilităţi, prezentând studii de caz și punctele de vedere ale maeștrilor responsabilităţii cu care am stat de vorbă ca să pot scrie cartea de faţă. Testează-ţi cunoștinţele făcând exerciţiile de la sfârșitul fiecărui capitol. (Poţi găsi mai multe instrumente ajutătoare pentru a-ţi însuși tehnicile prezentate, pe site-ul www. SamSilverstein.com.) În al treilea rând, citește Capitolul opt, pentru sfaturi pe termen lung referitoare la modul în care să creezi o cultură 27
Gata cu scuzele!
a responsabilităţii în cadrul propriei organizaţii, oferite de persoanele extrem de responsabile care ne-au împărtășit, pe parcursul cărţii, propriile experienţe.
28