Relaxeaza-te viata merita traita by Editura Amaltea

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale a României LAROCHE, LORETTA Relaxeazå-te – Via¡a meritå tråitå! : folose¿te-¡i umorul pentru a învinge stresul / Loretta LaRoche ; trad.: Anda Dumitru. - Bucure¿ti : Amaltea, 2009 ISBN 978-973-162-048-0 I. Dumitru, Anda (trad.) 159.923.2

C UPRINS

Introducere:

Trei bancnote de un dolar .............. 9

Capitolul 1: Capitolul 2: Capitolul 3: Capitolul 4:

Capitolul 11:

De 400 de ori pe zi ........................ 23 Nevoia de a face totul perfect ....... 53 Våicårisme ¿i catastrofisme........... 63 Dacå nu e nevoie så suferi, nu exersa ....................................... 75 Nu-¡i spune cå „ar trebui“ ............ 87 Riduri de griji ..............................103 Scapå de bagaje ...........................123 Globalizarea................................. 137 Moartea rela¡iilor: jocul de-a pasarea vinei ¿i dirijorii universului ...................................147 Cum så prevenim fenomenul de încrâncenare........169 Jurnalul fericirii al Lorettei ........185

Mul¡umiri Despre autor

..................................................... 189 ..................................................... 191

Capitolul 5: Capitolul 6: Capitolul 7: Capitolul 8: Capitolul 9:

Capitolul 10:

INTRODUCERE TREI

BANCNOTE

DE UN DOLAR

Recent, so¡ul meu, Bob, ¿i cu mine eram în Florida, într-o mult-a¿teptatå vacan¡å. Bob este un tip minunat, dar, ca majoritatea oamenilor, printre care ¿i eu, creeazå foarte mult stres în via¡a lui, mai ales din cauzå cå nu reu¿e¿te så sesizeze umorul situa¡iilor din via¡a de zi cu zi. În multe privin¡e, Bob ¿i cu mine suntem foarte diferi¡i. El e un tip înalt, genul tipic de american cu fa¡a rumenå ¿i o claie de pår alb. Eu sunt o italiancå micu¡å ¿i palidå, cu pår (încå) ro¿cat. Dar diferen¡ele dintre noi nu ¡in doar de aspectul fizic ¿i cultural. Bob este organizat ¿i metodic. Tot ce face trebuie så urmeze o anumitå rutinå, de la alegerile culinare (carnea de curcan este preferata lui la masa de prânz), la ora de culcare (dupå ora nouå seara se då stingerea). Pe de altå parte, mie îmi place spontaneitatea, prefer o anumitå dozå de dezordine ¿i pun la îndoialå în mod constant logica din spatele lucrurilor. Era o zi minunatå ¿i ne deplasam lin pe autostradå cåtre Captiva Island. Capota ma¿inii închiriate era coborâtå ¿i priveam peisajul låsându-må cuprinså de 9

RELAXEAZÅ-TE – VIAºA MERITÅ TRÅITÅ!

o stare plåcutå de relaxare. Ah, må gândeam, în sfâr¿it a început vacan¡a! Înså Bob, fost cadru militar, era în plinå alertå, anun¡ând sever reperele locale care ne indicau faptul cå „eram pe drumul cel bun“. Bob î¿i face întotdeauna griji ca nu cumva så o ia pe un drum gre¿it ¿i, ca mai to¡i bårba¡ii, nu s-ar opri în ruptul capului så cearå ajutorul cuiva. (Acesta este motivul pentru care Moise a mers 40 de ani prin de¿ert. Dacå ar fi fost înso¡it de o femeie, aceasta ar fi întrebat tufi¿ul în flåcåri.) Pe când Bob se îndrepta cåtre o curbå, a våzut un indicator care a trezit perfec¡ionistul din el: POD CU TAXÅ, TREI MILE. TREI DOLARI. Imediat, m-a întrebat dacå aveam suma cerutå. I-am råspuns: – Nu ¿tiu, nu-¡i face griji, avem destul timp så gåsim banii pânå ajungem la pod. În mintea mea, trei mile înseamnå vreo trei ani. – Trebuie så ¿tiu dacå ai trei bancnote de un dolar. – De ce? Nu e bine dacå î¡i dau o hârtie de cinci dolari? – Nu. Bob devenea tot mai iritat. – Ar lua prea mult timp. Uitå-te prin geantå, te rog. Ei, acu-i acu’. Geanta mea nu e o simplå geantå. Prietena mea, Myra, o nume¿te „abisul“. Geanta mea este un obiect mare din piele, care cântåre¿te în jur de ¿apte kile. Cu ce am în geanta asta pot så fac o electrolizå ¿i o opera¡ie pe cord deschis. Simultan. Orice încercare de a gåsi rapid vreun obiect degenereazå în frustrare. Dar având în vedere cå fa¡a lui Bob cåpåta înceti¿or o nuan¡å tot mai închiså de ro¿u – semn clar al unui început de ceartå – am început så scotocesc prin abis, în cåutarea bancnotelor cu pricina.

Introducere

– Le-ai gåsit? întrebå el. Exact în acel moment, am ajuns cu degetele pe fundul gen¡ii ¿i am sim¡it o gråmåjoarå de monede. – Nu am bancnote, dar am gåsit o gråmadå de mårun¡i¿, am spus eu bucuroaså. – Nu putem så le dåm mårun¡i¿! mârâi Bob. – Cum adicå nu putem så le dåm mårun¡i¿? Cui îi paså? Banii sunt bani! – Pur ¿i simplu nu po¡i så le dai o sumå a¿a de mare sub formå de monede, zise Bob. Ce-o så ne facem? – O så trecem podul, doar dacå nu cumva ai un cort în portbagaj. Nu putem råmâne aici. Acum Bob a dus cearta la un nou nivel: – Nu pot så cred cå nu în¡elegi cât de jenantå e situa¡ia asta. Ce-or så-¿i închipuie despre noi? întrebå el. – Nu, nu în¡eleg, am replicat eu. Cine sunt ei? Nu e nimic jenant så dai mårun¡i¿ celui care colecteazå taxa. Jenant ar fi så fiu complet goalå când îi dau mårun¡i¿ul. Când Bob insistå cå are dreptate, duce discu¡ia într-o direc¡ie ipoteticå, în caz cå mintea mea proastå nu în¡elege argumentul lui. – Ce-ar fi dacå taxa ar fi de 100 de dolari? spuse el. Le-ai mai da banii în monede? Acum chiar cå m-am înfuriat. Dupå pårerea mea, discu¡ia atinsese un nivel incredibil de absurd. ªtiam cå am perfectå dreptate, în fond, am mereu dreptate. Încercam så îmi înåbu¿ furia crescândå, fåcând apel la o serie de tehnici de management al stresului pe care le-am învå¡at ¿i le-am predat la rândul meu de-a lungul anilor. Am încercat så-mi smulg „råspunsul de relaxare“, dar fårå succes. Am fåcut apel la „martorul în¡elegåtor“ din mine, dar nu era acaså. Era deja nevoie de douå role de bandå adezivå ca så opreascå ceea ce aveam så spun.

RELAXEAZÅ-TE – VIAºA MERITÅ TRÅITÅ!

– Nici o sta¡ie din lumea asta nu cere o taxå de 100 de dolari. Nu se cer 100 de dolari så treci spre Captiva Island. Sau spre Insula lui Gilligan! Nici måcar spre Insula Comorilor! Bob izbucni furios: – Nu iei situa¡ia în serios! Niciodatå nu må iei în serios! Nici nu ¿tia cât de în serios îl luam. Scotoceam pe tåcute în depozitul meu de bombe nucleare verbale. Arsenalul meu constå într-o varietate de forme de sarcasm, de la mici ironii, la satirå nemiloaså. Cåutam arma potrivitå care l-ar fi îngenunchiat pe Bob, implorându-må så nu îmi mai mi¿c buzele. Pe måsurå ce ne apropiam de cabina agentului de colectare, am identificat persoana în cauzå. Era o femeie cu aspect plåcut, blondå, la vreo 30 de ani, care nu se a¿tepta så aibå de-a face cu un cuplu atât de iritat. Bob s-a apropiat cu ma¿ina de cabinå ¿i a spus cu voce tare: – Då-mi nenorocitul åla de mårun¡i¿. Pe când îi întindeam banii, m-am uitat la agentul de colectare ¿i am întrebat-o cu o voce cât se poate de suavå: – Fi¡i amabilå, domni¿oarå, vå deranjeazå cå vå plåtim taxa cu mårun¡i¿? ªi mai ales, dacå vå deranjeazå, ve¡i spune cuiva? Domni¿oara a râs ¿i a spus: – Nici o problemå, întotdeauna primesc mårun¡i¿. La auzul acestor vorbe, Bob s-a strâmbat, a apucat volanul ¿i demarat în trombå. Vacan¡a noastrå mergea de minune. Ce s-a întâmplat în acest caz? Cum se poate ca doi adul¡i, dintre care unul a ¡inut conferin¡e despre stres ¿i umor timp de 20 de ani, iar celålalt este cåsåtorit de 16 ani cu un specialist pe probleme de stres, så

Introducere

devinå atât de ira¡ionali, atât de supåra¡i, atât de lipsi¡i de umor în condi¡iile în care pornesc în vacan¡å, cu scopul de a se relaxa? O parte din råspuns stå în atitudinea lui Bob de „trebuire“, termen creat de psihologul Albert Ellis, prin care se indicå nevoia cuiva de a face lucrurile într-un anumit fel. Bob nu putea vedea decât o modalitate de a rezolva situa¡ia cu taxa. Din cauza mediului cu care a fost obi¿nuit, plin de reguli ¿i reglementåri, Bob trebuie så fie perfect – trei bancnote de un dolar. Atunci când nu-i cânt în strunå, se auto-victimizeazå – „nu må iei în serios“, sau då vina pe altcineva – „må faci de ru¿ine“. El se înfurie, iar eu cad în capcana reac¡iilor standard. Pe când eram copil, am fost educatå så fiu perfectå. Când Bob urlå sau då vina pe mine, simt cå nu sunt perfectå. ªi reac¡ia mea este så devin causticå ¿i så fac o listå cu toate lucrurile pe care le-am fåcut bine de-a lungul timpului. Din fericire, to¡i anii în care am explorat diverse modalitå¡i de a scåpa de stres m-au ajutat så revin la normal ¿i så râd de cearta noastrå stupidå. A doua zi, privind apa de un albastru închis alunecând peste nisip, ne-am dat seama cå nu are nici un rost så ne certåm ¿i am început så ne distråm. Mul¡i dintre noi se simt epuiza¡i, stor¿i ¿i bolnavi din cauza tuturor obliga¡iilor ¿i presiunilor din via¡å. Ni se pare cå stresul care ne cople¿e¿te vine în primul rând din exterior, din cauza reducerilor de personal ¿i a subcontractårilor de la serviciu, a apelurilor în a¿teptare, a familiei în care ambii parteneri merg la lucru, a violen¡ei ¿i a criminalitå¡ii, a telefoanelor mobile, a excesului de informa¡ii ¿i a milioanelor de imagini cu bårba¡i perfec¡i ¿i femei cu chipuri ¿i corpuri perfecte. Înså cea mai mare parte a stresului vine din modul în care interpretåm, etichetåm ¿i judecåm

RELAXEAZÅ-TE – VIAºA MERITÅ TRÅITÅ!

lumea din jurul nostru. Lucrurile pot fi bune, rele, dureroase sau plåcute, în func¡ie de criteriile noastre interioare. Încå din copilårie, familia, prietenii ¿i mass-media ne-au tot spus cum så gândim. Când Bob ¿i cu mine ne certam, råspunsurile erau influen¡ate de grupurile de oameni care ne populeazå mintea. Nivelul de stres scade considerabil când începem så mai dåm afarå dintre ace¿ti „chiria¿i“ ¿i så gândim singuri. Sursa stresului meu, a lui Bob ¿i a multor altor oameni este formatå din a¿teptåri false, scopuri ridicole, idei nerealiste, lipsa de responsabilitate ¿i nevoia de a da vina pe cineva sau ceva pentru problemele noastre. De cele mai multe ori, putem rezolva problema stresului cu o cantitate considerabilå de bunsim¡, abilitatea de a vedea lucrurile a¿a cum sunt ¿i cu umor, care ne ajutå så ne recåpåtåm perspectiva atunci când o luåm razna. În aceastå carte, vreau så te ajut så descoperi cå stresul – sursa înså¿i a tuturor problemelor tale – poate fi ¿i un izvor fantastic de umor ¿i bucurie. Da, chiar po¡i folosi o situa¡ie stresantå drept o ¿anså de dezvoltare personalå, flexibilitate ¿i umor. Pe scurt, cuvântul stressed (stresat) devine desserts (deserturi) dacå îl prive¿ti în oglindå. Po¡i învå¡a så apelezi la umor ca så prive¿ti o situa¡ie stresantå dintr-un alt unghi, dintr-o altå perspectivå. Aceastå nouå perspectivå te va ajuta så înve¡i så detectezi aspectele amuzante ale unor momente dificile din via¡å. Mul¡i dintre noi când aud cuvântul stres, se gândesc la ceva negativ, dureros, îngrozitor. Dar stresul poate fi ¿i pozitiv, ¿i negativ. Stresul poate provoca o mul¡ime de reac¡ii necesare. Dacå nu ai sim¡i stresul, ai fi o legumå. Nu te-ai mai da jos din pat. Nu ai avea

Introducere

nici un motiv, ai zace pur ¿i simplu. Nu am nici un motiv så må duc nicåieri, o så råmân aici. Dacå ai conduce o ma¿inå cu 60 de kilometri la orå ¿i deodatå o ma¿inå intrå brusc pe contrasens ¿i vine fix spre tine, ar cam fi nevoie så sim¡i un pic de stres. Vei dori så evi¡i dezastrul cu orice pre¡, a¿a cå mintea ¿i corpul tåu î¡i spun: „Få ceva imediat!“. Inima începe så batå cu putere. Î¡i spui: „Trebuie så o iau din loc!“. Acest gând î¡i va salva via¡a. Stresul poate deveni dåunåtor când interpretezi gre¿it semnalele. De fapt, ar trebui så ne ferim de supårare. Dacå e¿ti blocat în trafic ¿i reac¡ionezi de parcå tocmai ai fost luat ostatic de un lunetist, atunci e clar vorba de o exagerare. O modalitate de a scåpa de supårare este så î¡i imaginezi cå anumite aspecte ale vie¡ii fac parte dintr-un serial de comedie în care joci rolul principal. Îi po¡i urmåri pe Jerry Seinfeld, George, Kramer sau Elaine ca så te amuzi, dar te po¡i transpune în propriul serial oricând ¿i oriunde. E¿ti propriul tåu parc de distrac¡ii, trebuie doar så fii ¿i tu acolo. Mul¡i dintre noi nu sunt acolo, pentru cå mintea ne este atât de plinå de lucruri de fåcut, încât nu suntem capabili så vizionåm propria noastrå comedie. Înså, din momentul în care dobânde¿ti sau redobânde¿ti o atitudine pozitivå, plinå de umor fa¡å de via¡å, vei intra într-o re¡ea fantasticå fårå så apelezi la un computer sau modem.

Bucurie în nebunie Gândirea de tip vestic preferå så se ab¡inå de la fericire. De câte ori nu ai auzit urmåtoarele comentarii: „O så fiu fericit/å când o så slåbesc/când o så divor¡ez/când må pensionez/când copiii pleacå deacaså“. Crede¡i-må, nu pleacå niciodatå! Tot ce po¡i så speri este cå se vor cåsåtori cu partenerii pe care îi meritå.

RELAXEAZÅ-TE – VIAºA MERITÅ TRÅITÅ!

Cultura noastrå este în primul rând de naturå patologicå. De prea multe ori ne uitåm la ce este în neregulå cu oamenii, nu la ce au bun în ei. Lipsa de indivizi curajo¿i, virtuo¿i este un indiciu al unei culturi care pre¡uie¿te mai mult viciul decât bunåtatea. De multe ori, îi aud pe copii spunând: „Mamå, ce råu e åsta“. Dacå a fi råu e bine, atunci a fi bun nu e de dorit. Probabil cå ¿tii deja cu precizie de ce via¡a ta nu merge a¿a cum ar trebui. Înså trebuie så ne for¡åm så ne îndepårtåm de lumea familiarå ¿i oarecum sigurå a problemelor noastre ¿i så ne dezvoltåm capacitatea de a ne vedea problemele drept oportunitå¡i. Cu alte cuvinte, så vedem bucurie în nebunie. De-a lungul anilor, am avut ¿ansa de a întâlni mul¡i eroi necunoscu¡i – indivizi care au trecut prin încercåri de neimaginat. Nu voi uita niciodatå un domn care avea sindromul Lou Gehrig (n.tr.: Scleroza lateralå amiotroficå, cunoscutå ¿i ca boala Lou Gehrig, se caracterizeazå printr-o pierdere progresivå a anumitor celule nervoase ale creierului ¿i måduvei spinårii, denumite neuroni motori. Neuronii motori comandå mu¿chii voluntari, mu¿chi care fac posibilå mi¿carea). Lângå el se aflau douå ajutoare, iar el era a¿ezat într-un cårucior cu rotile ¿i mi-a zâmbit pe tot parcursul prezentårii mele. Ulterior, so¡ia lui, care îl ajuta cu traducerea, mi-a spus cât de mult s-a bucurat respectivul domn så fi putut participa la prezentare ¿i cât de binecuvântat se sim¡ea så aibå alåturi de el pe so¡ia lui ¿i pe ceilal¡i care îl ajutå în aceste momente dificile. Pe când mergeam spre caså, mi-am adus aminte de tot felul de situa¡ii în care am fåcut din ¡ân¡ar armåsar. ªtiu cå nu sunt singura care procedeazå astfel, altfel a¿ fi råmas demult fårå obiectul muncii. Dar trebuie så învå¡åm så întoarcem în favoarea noastrå

Introducere

o situa¡ie neplåcutå. Ce-ar fi dacå am elimina „cuiul“ dintr-o situa¡ie de stres acceptând ceea ce nu putem schimba, schimbând ceva acolo unde se poate ¿i fåcând haz de toate celelalte aspecte? Po¡i gåsi bucurie în nebunie ¿i când stai la o coadå imenså. Potrivit studiului unei universitå¡i de prestigiu, un om petrece aproape trei ani din via¡å stând la diverse cozi. De ce nu ai lua în considera¡ie faptul cå în timp ce a¿tep¡i, nu trebuie så faci nimic ¿i nimeni nu te poate gåsi! Când te cer¡i cu partenerul, gânde¿tete ce ocazie fantasticå ai så î¡i îmbunåtå¡e¿ti capacitatea de a rezolva problemele. Dacå stai toatå noaptea treazå din cauza copilului, bucurå-te la gândul cå ai ocazia så-¡i prelunge¿ti ziua de lucru. Afi¿eazå la vedere acest poem al lui Emily Dickinson. Te va ajuta så treci peste zilele ¿i nop¡ile dificile cu demnitate ¿i gra¡ie: Speran¡a este ceva înaripat Aninat de suflet. Ea cântå o melodie fårå versuri ªi nu se opre¿te nicicând. În calitate de consultant ¿i lector, am o experien¡å de 20 de ani în lucrul cu oamenii (atât persoane fizice, cât ¿i angaja¡i ai unor corpora¡ii), pentru a-i ajuta så descopere bucuria din nebunie. Le aråt cum så foloseascå umorul ca så se detoxifice ¿i så elimine stresul din rela¡iile personale ¿i din modul în care î¿i percep locul de muncå, propria via¡å ¿i locul lor în univers. De altfel, de când stresul a devenit o afacere de milioane de dolari, n-o så råmân niciodatå fårå serviciu! Situa¡iile schimbåtoare din via¡å sunt inevitabile. Nu existå nici o garan¡ie cå totul va råmâne la fel, oricât de mult ne-am dori acest lucru. Multe dintre

RELAXEAZÅ-TE – VIAºA MERITÅ TRÅITÅ!

mesajele primite ne fac så credem cå durerea, suferin¡a, mâhnirea, forma neplåcutå a anumitor pår¡i ale corpului ¿i iritårile zilnice pot fi ¡inute la distan¡å cu ajutorul anumitor produse sau dacå ne lamentåm constant: „Nu-i corect!“ sau dacå facem apel la factorul de merit: „Merit asta!“ sau „Nu am primit destul ¿i vreau mai mult!“. S-ar putea så fie drågu¡ så te plângi a¿a când ai trei ani, dar când ai 30 de ani, e momentul så treci de la infantilism la o evaluare corectå a realitå¡ii. Mereu trebuie så le amintesc oamenilor cå un lucru e sigur ¿i anume cå ni se întâmplå tot felul de treburi, mai ales când nu avem chef de ele. De multe ori, dupå ce îmi povestesc despre un eveniment neplåcut, persoanele cu care stau de vorbå îmi spun cå nu aveau nici un chef så li se întâmple a¿a ceva. Påi cine are chef? Existå vreo atitudine anume care ne face mai receptivi la situa¡ii negative? Se treze¿te careva spunându-¿i: „Ce chef nebun am så råcesc aståzi!“ sau cå ar vrea så-i ardå casa? Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le po¡i face pentru tine este så în¡elegi cå nu e¿ti centrul universului. Nimeni nu te-a ales anume drept persoana cu cele mai mari ¿anse de a i se întâmpla tot felul de treburi stresante. Nimeni nu a fost desemnat så te enerveze. Aceastå revela¡ie ne permite så începem så renun¡åm la mentalitatea de pu¿cåria¿, la sentimentul cå suntem bloca¡i într-o via¡å fårå op¡iuni ¿i fårå posibilitatea de a alege, încarcera¡i pânå când cineva ne va elibera. Ne permite så renun¡åm la atitudinea de martir, de Sorå a Ve¿nicei Responsabilitå¡i ¿i så scåpåm de dictatura controlului. Aceste principii fundamentale î¡i vor întåri rela¡iile cu cei din jur. Î¡i vor permite så devii mai iertåtor în privin¡a ta ¿i a celorlal¡i, så îi judeci mai pu¡in pe

Introducere

ceilal¡i, så fii mai milos ¿i mai în¡elegåtor. Arta de a tråi frumos este accesibilå acelora care î¿i împårtå¿esc calitå¡ile ¿i defectele cu ceilal¡i, în cinstea propriei umanitå¡i. A¿adar, este important så aplicåm urmåtoarele principii pentru a tråi o via¡å care nu aduce a o lungå repeti¡ie pentru stres: 1. Tråie¿te ca ¿i când ai avea paharul plin. Cu to¡ii am auzit expresia cu paharul care este ori pe jumåtate plin, ori pe jumåtate gol. Am început så analizez mai îndeaproape aceastå metaforå pe când o auzeam a mia oarå ¿i m-am gândit: De ce så aleg numai una dintre cele douå op¡iuni? Dacå mergi acaså la cineva care î¡i då un pahar cu apå pe jumåtate plin, primul tåu gând ar fi: „Ce zgârcit!“. ªi totu¿i, åsta este modul în care ne percepem propria via¡å. Ce s-a întâmplat cu paharul plin? Ce s-a întâmplat cu faimosul „cupa-mi se revarså“? (n.tr.: referire la Psalmul 23) Poate chiar ar trebui så aduc o cârpå så adun apa de pe jos! Deja ai sentimentul abunden¡ei. Paharul tåu va fi mereu plin dacå ¡ii seama de micile bucurii ¿i plåceri prezente în acest univers. Un drum la mall nu este un criteriu pentru senza¡ia de pahar plin. 2. Folose¿te-te cum trebuie. Mul¡i oameni se plâng cå se simt folosi¡i. Este important så faci diferen¡a dintre cineva care încearcå så te manipuleze ¿i propria manipulare pentru a î¡i pune în valoare fiecare fårâmå de poten¡ial. Trebuie så î¡i folose¿ti talentele, calitå¡ile ¿i inima la maximum, pentru ca la sfâr¿itul vie¡ii, când

RELAXEAZÅ-TE – VIAºA MERITÅ TRÅITÅ!

oamenii se adunå så î¿i aminteascå cum erai, så se bucure de tot ce ai realizat.

3. Abordeazå o atitudine auto-ironicå så î¡i reaminte¿ti cât de amuzant po¡i fi, mai ales când devii foarte serios în privin¡a unor chestiuni care nu î¡i hotåråsc destinul. Încearcå så atingi forma cea mai rafinatå de umor, dupå cum a fost enun¡atå de cåtre psihologul Abraham Maslow: „Så râzi de lucrurile pe care le consideri sfinte ¿i så le consideri în continuare sfinte“. Îmi dau seama cå sunt situa¡ii pe care trebuie neapårat så le luåm în serios; înså existå o mare diferen¡å între cruzimea omului fa¡å de al¡i oameni ¿i un individ care a cumpårat 12 articole ¿i stå la coadå la casa pentru 8 articole. 4. Nu în ultimul rând, fii în rela¡ii bune cu propria mortalitate. Nimeni nu scapå cu via¡å! Este destul de greu så ne imaginåm propria dispari¡ie, dar cei care s-au confruntat cu acest aspect ¿i s-au împåcat cu gândul, tråiesc cu plåcere clipele care le-au fost date, în loc så amâne ¿i så-¿i rateze via¡a. Pe måsurå ce cite¿ti aceastå carte, ¡ine minte aceastå poezioarå pe care o folosesc la încheierea conferin¡elor mele: Ieri este deja în urmå. Mâine este un mister îndepårtat. Aståzi se aflå chiar în fa¡a ta. De aceea i se spune prezent.

Introducere

Ideea pe care ¡i-o ofer acum este cel mai important cadou pe care ¡i-l pot oferi. A¿azå-te comod ¿i cite¿te mai departe.