Dan Mircea Cipariu Poarta schei nr. 4
Editor: Robert Şerban Coperta şi ilustraţii: Mihai Zgondoiu Paginare: Camelia Dogioiu Tipar: BrumaR
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Cipariu, Dan Mircea Poarta Schei nr. 4 / Dan Mircea Cipariu Timişoara: Brumar, 2012 ISBN: 978-973-602-841-0 821.135.1-1
Dan Mircea Cipariu
Poarta Schei nr. 4 ediţia a II-a, revăzută
cu 23 de desene inedite de Mihai Zgondoiu
I ntr a re a ĂŽ n scen ă a personajelor
Primul tablou De pe geamul trenului ce merge la Braşov nu mai am timp decât să-mi revăd, ca într-o moarte clinică, pe repede-înainte, peştii cei graşi şi transparenţi în care stau, sătule şi încă nemacerate, clasoarele cu bani vechi şi timbre, precum şi cele două scrisori (singurele!) ale Pelerinului. O instanţă obiectivă mă opreşte să dau impuls instinctelor mele retorice, descriptive şi neoromantice. Observ doar un tablou cu un ţigănuş ce deschide uşa compartimentului, mi se aruncă la picioare, îmi pupă bocancii şi aşteaptă cu mâna întinsă premiul cel mare. Îmi dau seama că am dat câţiva bani ţigănuşului pentru a întreţine părerea de rezonabil în ochii mei şi mai cu seamă ideea de fragilitate dintre aparenţă şi esenţă. Îmi propun să nu mai procesez amintiri şi să fac un exerciţiu minim de voinţă. Să privesc alb, fără comentarii şi ideologii, ceea ce se vede pe spaţiul geamului. Nu-mi iese nimic pentru că a vedea alb doar munţii împietriţi şi înzăpeziţi mi se pare cea mai obişnuită compunere şcolară. Mă gândesc la o frază totală şi profundă pe care să o şlefuiesc până când voi ajunge la Braşov.
Descrierea Pelerinului Ştii prea bine, iubite cititor, că a vorbi în numele eroului care eşti e un gest de minciună (superioară şi estetică, vei adăuga). Încerc să fiu direct cu tine şi să-ţi mărturisesc că în căştile mele, exact când amândoi vom afla mai multe despre Pelerin, fluiere celte într-un concert despre pasiune şi gelozie vor acoperi universul poveştii. Nu am să zăbovesc şi vei afla. Pelerinul există şi el a fost aruncat în viaţă şi în literatură de o instanţă înaltă a străzii Poarta Schei. Un fel de limbă nemţească îi e vorba, care ne avertizează că strada pe care tocmai vei intra, după ce vei trece de Poarta de 700 de ani, te va goli de tot ceea ce ai putea avea mai rău şi mai brutal. Pentru că Poarta Schei (după cum singur vei putea citi, dacă vei da de urma primei scrisori a Pelerinului!) e un Eden de 7 kilometri, în care artiştii ascunşi în podurile caselor, nimfele de la liceul pedagogic şi un cofetar vestit din Oltenia te vor duce să-ţi şlefuieşti propria-ţi idee (absolută) despre muzica unei singure sfere, care negreşit e o geometrie pentru heruvimi şi apostoli. Preţul, însă, va trebui numai şi numai tu să-l consideri dacă e mult prea mare ori mult prea mic: 100 de clipe petrecute pe strada Poarta Schei înseamnă mai mult de 100 de clipe în propria-ţi viaţă! Fii foarte atent la această socoteală pentru că într-o istorie (secretă şi otrăvită special pentru papirofagi!) a străzii Poarta Schei atribuită lui Varujan Anatemian, negustor armean de kasha, mirodenii şi cafea, scrie, negru pe alb: „a dăinui mai mult decât a putea duce, e prilej de nostalgii şi amăgiri, mai rele folositoare 6/
sufletului ce nu mai are perechile şi obiceiurile ceasului inimii, care, chiar el bătând din hamurile mecanicei, nu mai poate iubi decât în vis, căci cei de-un leat cu tine au trecut mai repede Poarta“.
Turnul Iunie, 29, lătratul serii. Am numărat de trei ori, de la un capăt la altul, pietrele mari de râu, pavate şi tocite sub paşii celor care, de 700 de ani, cum spune legenda, au trecut de Poarta Schei. O intuiţie artistică (în afara celei feminine, din partea stângă a creierului, care mă apără şi mă păzeşte!) mă încredinţează că numărul acestor pietre şi felul în care ele pot însemna o formă de decriptare numai văzută de sus ar putea fi acel „stâlp al lumii“ de care am citit în a doua scrisoare a Pelerinului. Un stâlp al lumii, ca un drum de 7 kilometri cu fiecare piatră o poveste despre cum să scapi de răul şi brutalitatea din tine. Oare ce ascund porţile înalte, habsburgice, de la numărul 4? Un loc de popas pentru trup şi suflet, cu lucrările de artă bine meşteşugite de maeştrii penelului din Valahia cea mişcătoare ca oglinzile din turn. Turnul Poarta Schei nr. 4 nu se vede pentru trecătorul de rând. Turnul Poarta Schei nr. 4 e ca nevoia de femeia frumoasă şi spirituală pe care Varujan Anatemian, şi el trecător pe aici, a nemurit-o în apele limpezi şi mult prea adânci ale cântecului: „Eu eram de tine dus, dragoste de început şi de sfârşit / din pustie în domnia cărnii, sus, vreme de iubit şi de murit“. O voce interioară mă chestionează asupra relelor şi brutalităţilor pe care vreau să le las în turn. Clopotul le va pulveriza până la capăt, iar muzica acelor loviri repetate în bronz şi biografie va fi ca un marş funerar, demn şi eliberator. Fii chiar în acest moment rezonabil şi scrie tot ceea ce ai ascuns până acum: începe, mai întâi, cu cele ascunse virtual (imaginile de la râu, tu şi cele două 8/
verişoare ale tale, demente şi mulatre, pe care le-ai amăgit cu 1000 de lei grei să se hrănească din „pomul vieţii“, pe urmă firişoarele fructului secătuit pe fotografiile lor de la 16 ani; mai aminteşte-ţi de „Zazel“, premiul Hotte D’Or la Cannes, pe care l-ai exersat ca fiind unul dintre exerciţiile tale preferate de scriere creativă cu aspirantele la gloria literară; apoi, proiectele tale culturale şi artistice, cu bugete cu tot, care ar putea să depăşească ca număr de pagini opera lui Leo Tolstoy, proiecte cu care ai risipit talanţii de har şi strategiile narative cu care ai venit pe Poarta Schei). Fii mai creştin decât oricare cititor ideal de-al tău şi mărturiseşte pentru fiecare piatră a străzii Poarta Schei un păcat făcut cu gândul sau cu fapta. Şi înainte ca o garnizoană ţaristă din războiul napoleonian să-i spună hangiului „Bîstro, Bîstro!“ („repede, repede!“), fă-ţi socoteala câte clipe îţi sunt de ajuns să trăieşti la Poarta Schei nr. 4. Vor veni imediat: fluture de somon cu avocado, salată de andive cu ficat de pasăre, supa de roşii cu gin, somon cu unt de portocale, coq au vin, rinichi de viţel flambat, şniţel natur de căprioară cu piper verde, desert Poarta Schei nr. 4, Bianco Toscano, Beaujolais, Gran Sangre de Toro, Moet & Chandon (Dom Perignon), Remy Martin Grand Cru, Romeo y Julieta Cazadoresc, toate ca o poţiune magică ce-şi va fi făcut efectul doar după terapia de a-ţi fi mărturisit biografiile subiective şi brutalităţile. Clopotul din turn va pulveriza tot ceea ce era de pulverizat şi garnizoana ţaristă va pleca dintr-un vis într-altul, unde va construi din toate temeliile textului un bistro & chestii pentru heruvimi şi apostoli.