Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan: istorie, literatură şi teologie by editurasapientia

STUDII BIBLICE 42

IULIAN FARAOANU

EVANGHELIA ŞI SCRISORILE SFÂNTULUI IOAN Istorie, literatură şi teologie

Sapientia

Iaşi 2018

Imprimatur X Petru GHERGHEL Episcop de Iaºi 22 decembrie 2018

Redactor: pr. dr. Ştefan Lupu Tehnoredactare, copertă: Iulian Gherghel

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României FARAOANU, IULIAN Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan: istorie, literatură şi teologie / Iulian Faraoanu. – Iaşi: Sapientia, 2018. Conţine bibliografie ISBN 978-606-578-363-8 2 Pe copertă: Sfântul Ioan, miniatură din Les Grandes Heures d’Anne de Bretagne (1503-15088) de Jean Bourdichon.

CUPRINS Prefaţă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Prima parte. Evanghelia după sfântul Ioan Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Capitolul I: Dimensiunea istorică . . . . . . . . . . . . . . . . 15 I. Autor, dată, scop şi destinatari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 1. Autor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15 2. Locul şi data redactării . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 3. Destinatarii Evangheliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 4. Influenţe asupra ideilor din Evanghelie . . . . . . . . . 25 4.1. Influenţa mediului elenist . . . . . . . . . . . . . . . . 25 4.2. Influenţa mediului biblico-iudaic . . . . . . . . . . . 28 5. Scopul Evangheliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 5.1. Scop polemic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 5.2. Scop misionar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 5.3. Scop intraeclezial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 II. Evanghelia lui Ioan pe parcursul istoriei . . . . . . . . . . 32 1. Evanghelia după sfântul Ioan în epoca patristică . 32 2. Evanghelia după Ioan în epoca studiului critic . . . 36 3. Noua perspectivă de după Al Doilea Război Mondial . . . . . . . . . . . . . 38 III. Valoarea istorică a Evangheliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 1. Dificultăţi legate de valoarea istorică a Evangheliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 2. Aporturi istorice ale lui Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 3. Meditaţia ioanee . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 4. Ioan – carte ce priveşte credinţa . . . . . . . . . . . . . . . 43 Capitolul II: Dimensiunea literară . . . . . . . . . . . . . . . 47 I. Caracteristici stilistice şi literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 1. Stil, lexic şi limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 1.1. Stil solemn şi monoton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 1.2. Stil de gândire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48

Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan

1.3. Lexic şi limbaj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 2. Specificul literar: semne şi discursuri . . . . . . . . . . . 50 2.1. Comparaţia cu sinopticii . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 2.2. Miracole, discursuri şi parabole în Ioan . . . . . 53 3. Unele incoerenţe în compoziţie. Soluţiile criticii literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 3.1. Unele incoerenţe în compoziţie . . . . . . . . . . . . 54 3.2. Unitate de stil şi teologie . . . . . . . . . . . . . . . . . 56 3.3. Soluţii propuse de critica literară . . . . . . . . . . 56 4. Etapele formării şi compunerii Evangheliei . . . . . . 59 4.1. Un proces lung de formare . . . . . . . . . . . . . . . . 59 4.2. Aspecte importante în evoluţia tradiţiilor . . . . 60 4.3. Unitatea şi ordonarea materialului Evangheliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 II. Planul şi structura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 1. Criterii pentru structură . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64 1.1. Cele două părţi şi numele lor . . . . . . . . . . . . . . 64 1.2. Texte şi indicii pentru denumirea „Cartea semnelor” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66 1.3. Texte şi indicii pentru a justifica denumirea „Cartea ceasului” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 1.4. Elemente dinamice care leagă cele două părţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 1.5. Alte criterii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68 2. Structura Evangheliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 3. Scurt comentariu la temele principale . . . . . . . . . . 72 3.1. Relativizarea iudaismului . . . . . . . . . . . . . . . . 72 3.2. „Semne” şi „fapte” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72 3.3. Semnificaţia ceasului glorificării . . . . . . . . . . . 75 III. Lectura textelor In 9 şi In 21 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76 1. Orbul din naştere (In 9,1-41) . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76 1.1. Împărţirea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76 1.2. „Semnul” şi procesul intentat lui Isus . . . . . . 78 1.3. Conţinutul teologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79 2. Relectura eclezială a Evangheliei în In 21 . . . . . . . 79 2.1. Împărţirea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79 2.2. Lectura şi interpretarea succintă a textului . . 79

Cuprins

Capitolul III: Texte de exegeză . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 I. In 1,1-18: Prolog . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 1. Textul în context . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84 2. Analiza sintactică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86 3. Analiza semantică (comentariu exegetic) . . . . . . . . 87 4. Sinteză teologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99 II. In 19,16-37: Împlinirea ceasului la moartea lui Isus 102 1. Textul în context şi comparaţie sinoptică . . . . . . . 102 2. Comentariu exegetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 3. Sinteză teologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113 Capitolul IV: Dimensiunea teologică . . . . . . . . . . . . 115 I. Cristologia şi soteriologia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 1. Unele titluri cristologice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116 2. Preexistenţa şi misiunea Logosului . . . . . . . . . . . . 118 3. Întruparea şi revelarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119 4. Revelatorul străin care nu este înţeles . . . . . . . . . 120 5. Întoarcerea la Tatăl (glorificarea) şi trimiterea Duhului Sfânt . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123 6. Realismul Întrupării şi rolul salvific al Paştelui (soteriologia) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125 II. Ecleziologia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 1. Problematica ecleziologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128 2. Dimensiunea comunitară şi ministerială în logica unităţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129 3. Dimensiunea sacramentală . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131 4. Dimensiunea pneumatică a Bisericii . . . . . . . . . . . 132 5. Dimensiunea misionară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 6. Dimensiunea escatologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135 7. Etica şi mistica sfântului Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . 136 Partea a II-a: Scrisorile sfântului Ioan Scrisoarea întâi a sfântului Ioan . . . . . . . . . . . . . . 141 I. Dimensiunea istorică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 1. Date despre autor şi cronologie . . . . . . . . . . . . . . . 141 1.1. Autor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 1.2. Data compunerii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142 2. Circumstanţe istorice ale vieţii comunităţii . . . . . 142 2.1. Situaţia istorică a comunităţii . . . . . . . . . . . . 142

Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan

2.2. Motivele conflictului şi separarea . . . . . . . . . 143 2.3. Originea orientărilor teologice ale secesionştilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 II. Dimensiunea literară şi raportul cu Evanghelia . . . . 146 1. Continuitate între Evanghelie şi 1Ioan . . . . . . . . . 146 2. Discontinuitate între Evanghelie şi 1Ioan . . . . . . 147 3. Genul literar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148 4. Planul şi structura scrisorii 1Ioan . . . . . . . . . . . . . 148 5. Scurtă lectură a Prologului (1,1-4) . . . . . . . . . . . . 149 III. Dimensiunea teologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150 1. Reîntoarcerea la frumuseţea începuturilor . . . . . . 150 2. Iubirea şi comuniunea cu Dumnezeu şi cu fraţii . 151 3. Centralitatea lui Cristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153 4. Credinţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154 5. Comparaţia cu schema din Evanghelie . . . . . . . . . 154 Scrisoarea a doua şi a treia a lui Ioan . . . . . . . . . 157 I. Scrisoarea a doua a lui Ioan: circumstanţele şi scopul scrierii . . . . . . . . . . . . . . 157 1. Adresa, antetul şi autorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 2. Itineranţii şi învăţătorii falşi . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 II. Scrisoarea a treia a lui Ioan: circumstanţele şi scopul scrierii . . . . . . . . . . . . . . 158 1. Adresa şi autorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158 2. Itineranţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158 3. Diotref . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159 4. Idei doctrinale în 2-3 Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159 III. Cronologia celor trei scrisori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 1. Indicaţiile celor trei texte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 2. Succesiunea cronologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 IV. Dificultăţile şi importanţa celor trei scrisori ale lui Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . 161 1. Dificultăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161 2. Importanţa istorică şi teologică a celor trei scrisori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163 Concluzie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167

PREFAŢĂ Canonul Noului Testament conţine câteva scrieri pe care Tradiţia le-a atribuit geniului sfântului Ioan. Acesta s-a dovedit a fi unul dintre cei mai profunzi gânditori şi teologi din primul secol al erei noastre. El se află la originea unui portret original al lui Cristos Mântuitorul, rod al pătrunderii în misterul persoanei şi vieţii Fiului lui Dumnezeu, Cuvântul făcut trup. Nu la întâmplare, scrierea sa evanghelică a fost numită „Evanghelia mistică, teologică şi spirituală”. Lucrarea de faţă se axează asupra Evangheliei după sfântul Ioan şi asupra celor trei scrisori care aparţin literaturii ioanee. Ea se prezintă sub forma unui tratat conceput pentru a facilita apropierea de tradiţia atribuită sfântului Ioan. Obiectivul principal vizează oferirea unor cunoştinţe şi orientări pentru a putea avea acces la universul literaturii şi teologiei sfântului Ioan. Opera se constituie şi sub forma unui instrument util în vederea lecturii şi interpretării scrierilor ioanee. În ceea ce priveşte structura, prima parte va fi dedicată studiului Evangheliei a patra. Se vor oferi date referitoare la autorul scrierii, locul şi data redactării, specificul literar, stilistic şi istoric al operei şi structura sa. Mai apoi, se va dedica spaţiu exegezei unor texte reprezentative. Totul se va încheia cu reflecţii pe marginea teologiei evanghelistului Ioan. Partea a doua, mai redusă ca spaţiu, se va concentra asupra scrisorilor sfântului Ioan. Parcursul va fi asemănător primei părţi, accentuând elemente precum: limba şi stilul, specificul literar, structura şi conţinutul,

Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan

exegeza unui text şi elementele de teologie mai relevante. Apocalipsa nu a fost abordată, deoarece, deşi are legături cu tradiţia ioanee, ea se prezintă drept o operă aparte cât priveşte genul literar, stilul, conţinutul şi teologia. Cărţile alese în vederea cercetării sunt analizate din prisma celor trei dimensiuni: istorică, literară şi teologică. Revelaţia divină este inserată în istorie, iar scopul cărţilor ce conţin Cuvântul dumnezeiesc este acela de a pricepe sensul intervenţiei lui Dumnezeu în viaţa şi istoria oamenilor. Pe de altă parte, cuvântul divin se prezintă în forme literare specifice timpului şi spaţiului în care acesta se întrupează. Dincolo de toate acestea, trebuie subliniată componenta teologică. În definitiv, cărţile biblice sunt opere de natură religioasă care reflectă o viziune despre prezenţa şi acţiunea lui Dumnezeu printre oameni. Nu în ultimul rând, aş dori să subliniez că la nivel metodologic s-a ţinut cont de indicaţiile Conciliului al II-lea din Vatican, care recomandă îmbinarea dintre exegeză, teologie şi actualizare. Nutresc speranţa ca aceste pagini să contribuie la o cunoaştere mai bună a lui Cristos şi la o trăire mai profundă în prezenţa Cuvântului făcut trup care a locuit între noi şi ne-a ridicat la demnitatea de fii adoptivi, deschizând tuturor accesul la casa Tatălui.

PRIMA PARTE EVANGHELIA DUPĂ SFÂNTUL IOAN

INTRODUCERE Evanghelia lui Ioan face parte din canonul celor patru Evanghelii, cu care se deschide lista Noului Testament. Prima mărturie despre autorul acestei scrieri provine de la Iustin Martirul. El afirmă că Evanghelia îi aparţine lui Ioan, fiul lui Zebedeu, un membru al cercului celor doisprezece, identificat cu numele de „discipolul pe care îl iubea Isus” (cf. 13,23-25; 19,26s; 20,2-8). Tradiţia Bisericii a susţinut neîncetat originea apostolică a Evangheliei a patra, precum şi a celorlalte scrieri evanghelice. Încă de la început au existat însă unele discuţii cu privire la relaţia dintre Evanghelia lui Ioan şi Evangheliile sinoptice1. Ioan diferă foarte mult de cei trei sinoptici prin structură, material, conceptualitate, stil, precum şi prin caracterul teologic al Evangheliei sale. Mai apoi, simbolismul şi complexitatea discursurilor au suscitat o oarecare neîncredere în valoarea istorică a lucrării. Clement din Alexandria a numit-o „Evanghelia spirituală”, deoarece, scrisă sub inspiraţia Duhului Sfânt, oferea o interpretare spirituală evenimentelor vieţii Mântuitorului. Intenţia lui Ioan a fost să propună o sinteză viabilă între Isus istoric şi Cristos al credinţei. În acest sens, oferă comunităţii sale un portret al Mântuitorului cu Sfinţii părinţi, începând cu Clement din Alexandria, erau de părere că Ioan cunoştea Evangheliile sinoptice şi le-a utilizat în scrierea sa. În primele decenii ale secolului al XX-lea însă au apărut opinii care pun în dubiu apropierea dintre Evanghelia lui Ioan şi sinoptici. 1

Evanghelia şi scrisorile sfântului Ioan

accente originale. Se observă mai apoi cum autorul Evangheliei a patra vrea să scrie o carte pentru a convinge. El realizează acest lucru povestind ceea ce a făcut şi a spus Isus, în calitate de trimis al lui Dumnezeu şi aducător de mântuire. Este relevant în acest sens rezumatul din partea concluzivă a cărţii: „Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui” (In 20,31). Luând în mâini scrierea lui Ioan, se poate deduce că Evanghelia atribuită lui este probabil cartea cea mai cristologică şi creştină dintre toate operele Noului Testament2.

381.

Cf. G. Segalla, Evangelo e Vangeli, Dehoniane, Bologna 1992,