PLEDOARII PENTRU VIAŢĂ ŞI UNITATE
IULIAN FARAOANU (coord.)
PLEDOARII PENTRU VIAŢĂ ŞI UNITATE Volumul lucrărilor sesiunii de comunicări ştiinţifice studenţeşti Iaşi, 25 mai 2018
Sapientia
Iaşi 2018
Imprimatur X Petru GHERGHEL Episcop de Iaºi 6 decembrie 2018
Redactor: pr. dr. Ştefan Lupu Tehnoredactare, copertă: Iulian Gherghel
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PLEDOARII PENTRU VIAŢĂ ŞI UNITATE. Sesiunea de comunicări ştiinţifice (Iaşi ; 2018) Pledoarii pentru viaţă şi unitate: volumul lucrărilor sesiunii de comunicări ştiinţifice studenţeşti, Iaşi, 25 mai 2018 / coord.: Iulian Faraoanu. – Iaşi: Sapientia, 2018. ISBN 978-606-578-362-1 I. Faraoanu, Iulian (coord.) 2
© 2018 Editura SAPIENTIA Institutul Teologic Romano-Catolic Str. Th. Văscăuţeanu, 6 RO – 700462 Iaşi Tel. 0232/225228 Fax 0232/211476 www.editurasapientia.ro www.librariasapientia.ro e-mail: slupu@itrc.ro
CUPRINS PARTEA I: CONCEPTELE DE MĂRTURIE ŞI VIAŢĂ. IDEI CRISTOLOGICE Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Emil Daniel GAŞPAR Conceptul de mărturie în Evanghelia după sfântul Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Octavian Constantin ENACHE Concepţia de viaţă în Evanghelia după sfântul Ioan . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 Alexandru ABADI Concepte şi idei cristologice în Cartea Apocalipsului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 PARTEA A II-A: TEXTE ŞI APLICAŢII. UNITATE ŞI VIAŢĂ Gabriel Iulian COCIANGA Planul lui Dumnezeu şi cele şapte sigilii în Ap 5,1-10 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 Eduard Cristian DAVID Condiţiile discipolatului în Sursa Q 14,26-27; 17,33 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 Richardo Dominic BACIU Rolul episcopului în unitatea Bisericii după tratatul De Catholicae Ecclesiae Unitate al lui Ciprian de Cartagina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
CUVÂNT ÎNAINTE Lucrarea de faţă reuneşte lucrările sesiunii de comunicări ştiinţifice studenţeşti desfăşurate în luna mai a anului 2018, la Facultatea de Teologie Romano-Catolică. Evenimentul a avut ca titlu „Mărturii în favoarea unităţii şi a vieţii” şi a adunat contribuţii ştiinţifice ale studenţilor în diferite materii: exegeză, asistenţă socială şi teologie dogmatică. Scopul acestei întâlniri academice a fost acela de a promova cercetarea teologică şi dialogul cu oamenii şi realităţile timpului nostru. Prima parte a volumului conţine abordări din perspectiva ideilor cristologice şi a conceptelor de mărturie şi viaţă, inspirate în mare parte din Evanghelia după sfântul Ioan. Conceptul de mărturie în Evanghelia lui Ioan evidenţiază rolul fundamental pe care îl joacă mărturia în viaţa creştinului de pretutindeni. Mărturia lui Isus este orientată în mod constant către adevăr, un adevăr de cunoscut şi de întâlnit. Însă scopul a toate este darul vieţii pe care Isus Revelatorul îl oferă cu atâta generozitate. Partea a doua are o latură mai aplicativă. Sunt prezentate într-o primă fază unele analize textuale. Lucrarea „Planul lui Dumnezeu şi cele şapte sigilii din capitolul al V-lea al Cărţii Apocalipsului” ilustrează aspecte ale simbolismului folosit de autorul acestei scrieri în creionarea figurii Mielului. Conferinţa intitulată „Urmarea lui Isus pe drumul crucii în sursa Q din evangheliştii sinoptici Mt şi Lc” pune accent pe relevanţa pe care o are discipolatul în viaţa creştinului. Ultima intervenţie a avut rolul să transpună în practică dimensiunea
8
Pledoarii pentru viaţă şi unitate
unităţii şi a vieţii. Volumul se încheie cu o contribuţie despre „Rolul episcopului în unitatea Bisericii după tratatul De Catholicae Ecclesiae Unitate al sfântului Ciprian de Cartagina”. Lucrarea scoate în evidenţă caracterul unificator al unui episcop atât în cadrul universal al Bisericii, cât şi în ambientul particular al Bisericii locale. Sperăm ca aceste pagini să fie utile şi să constituie un pas înainte în cunoaşterea valorilor unităţii şi ale vieţii, precum şi un imbold pentru o mai bună mărturisire şi trăire a evangheliei Mântuitorului. Conf. univ. dr. pr. Iulian Faraoanu
PARTEA I CONCEPTELE DE MĂRTURIE ŞI VIAŢĂ Idei cristologice
CONCEPTUL DE MĂRTURIE ÎN EVANGHELIA DUPĂ SFÂNTUL IOAN Emil Daniel GAŞPAR 1. Încadrarea istorică şi aspectele terminologice ale conceptului Termenul martys înseamnă martor şi provine din limbajul dreptului. În Antichitatea elenă, ca şi astăzi, îl desemna pe cel care dădea mărturie despre anumite întâmplări la care participase în mod direct sau fusese doar prezent1. El apărea astfel ca martor doveditor într-o judecată sau în alte probleme de drept, unde aducea de bunăvoie mărturia lui. Acţiunea martorului o exprimă, de obicei, verbul martyréo (dau mărturie, mărturisesc). În mod corespunzător apare şi substantivul martyria (mărturie), care arată lucrarea lui martyréo, depunerea de mărturie. În ceea ce priveşte cuvântul martyrion (mărturie, martiriu), acesta desemnează mărturia obiectivă, proba care face dovada dreptăţii unei afirmaţii care mărturiseşte un anumit fapt2. Ulterior, aceşti termeni au primit o întrebuinţare mai largă, în afara sferei juridice. În dreptul sfânt al grecilor antici, dovedirea unui lucru prin mărturie avea o importanţă fundamentală pentru soluţionarea 1 Cf. G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, Stuttgart 1942, 479. 2 Cf. G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 480.
12
Pledoarii pentru viaţă şi unitate
unui litigiu3. Cel care era chemat ca martor exprima prezenţa divinităţii nevăzute care garanta pentru lucrurile mărturisite. Ca urmare a însemnătăţii unei astfel de mărturii, martorul antic trebuia să participe cu toată fiinţa lui şi să mărturisească ceea ce el a văzut, a auzit sau a trăit ca pe o realitate adevărată, de necontestat. Martorul ştia că vine în numele zeilor pe care, în cazul unei mărturii mincinoase, însemna că i-ar fi dispreţuit, atrăgând astfel asupra lui mânia şi pedeapsa lor4. 2. Analiza conceptului în cadrul mai general al Bibliei Pătrunzând în ambientul biblic, putem observa cum conceptul de mărturie capătă un sens diferit, o dimensiune religioasă cu o semnificaţie mult mai profundă. 2.1. Conceptul de mărturie în Vechiul Testament Contextul în care conceptul de „mărturie” capătă sensul său religios este acela al Alianţei dintre Dumnezeu şi Israel. Fiecare membru al poporului lui Dumnezeu era responsabil de păzirea Legământului şi de păstrarea poruncilor lui. În iudaism importanţa mărturiei este atât de mare, încât Dumnezeu însuşi este înfăţişat ca martor al societăţii umane. În manifestările fundamentale ale vieţii individuale şi sociale a omului, Dumnezeu este acela care, în mod absolut, aduce mărturia lui. În acest mod, Dumnezeu este pus ca martor la nunta încheiată între bărbat şi femeie: „Voi spuneţi: «De ce?». Cf. G. Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament, 25. Cf. S. Braşoveanul, Martiri, martiriu şi mărturie după sfântul Vasile cel Mare, 13. 3
4
Conceptul de mărturie...
13
Pentru că Domnul este martor între tine şi soţia tinereţii tale, pe care ai trădat-o, deşi ea este tovarăşa ta şi soţia alianţei tale” (Mal 2,14); la jurământul dintre Iacob şi Laban: „Acum, vino să încheiem o alianţă între mine şi tine şi să fie o mărturie între mine şi tine!” (Gen 31,44) YHWH apare de asemenea ca martor la judecată împotriva păcătoşilor: Mă voi apropia de voi pentru judecată ca un martor grăbit împotriva vrăjitorilor, împotriva adulterilor şi împotriva celor care jură fals, împotriva celor care-i oprimă pe cei tocmiţi, pe văduvă şi pe orfan, pe cei care înclină judecata străinului şi nu se tem de mine, spune Domnul Sabaot (Mal 3,5);
ca martor al nevinovăţiei lui Iob: „Chiar acum, martorul meu este în cer, garantul meu este în înălţimi” (Iob 16,19); sau al evreilor care erau gata să moară în ziua sâmbetei: „Şi au spus: «Vom muri cu toţii în sinceritatea noastră! Cerul şi pământul dau mărturie despre noi că ne ucideţi pe nedrept»!” (1Mac 2,37) Întreaga istorie a poporului lui Israel apare ca locul în care răsună continuu cuvântul martorilor pe care YHWH îi trimite. Martorul prin excelenţă, în ambientul veterotestamentar, este profetul. În textul profetic: Faceţi să iasă poporul orb, dar care are ochi, cel surd, dar care are urechi! Toate neamurile să se adune şi să se strângă popoarele! Cine dintre ele poate spune acestea sau cele de la început să ni le facă auzite? Să pună martori şi să facă judecată, să asculte şi să spună: „E adevărat!”. Voi sunteţi martorii mei – oracolul Domnului – şi l-am ales pe slujitorul meu ca să mă cunoaşteţi şi să credeţi în mine, să pricepeţi că Eu Sunt; înaintea mea nu a mai fost plăsmuit niciun dumnezeu şi după mine nu va