Emilia Țuțuianu coordonator
Foc de ar fi fost şi încă Nu s-ar fi trezit pe trepte, Ca statui bătute-n stâncă... Neştiind ce-o să-i aştepte. Şi de n-ar fi fost Stăpâna Peste marea de dihanii – Să le ia cu anasâna – Ce s-ar fi făcut, sărmanii?
Dăltuit în mii de feţe, – Soare născător de soare – Un palat le da bineţe Cu sclipiri îmbietoare. Dar ei, duşi ca pe-o aripă, – Legănaţi de acalmie – Nu uitară nici o clipă Că pădurea este vie.
„Praf şi pulbere” – veţi spune, De s-ar duce-n lume vestea Că sperând într-o minune, Terminatu-s-a povestea. Să ne fie cu iertare!... Basmul altcum stă s-ateste! Rogu-vă, aveţi răbdare, Că-nainte mult mai este! * * * Prăvălească-se urgia, Ardă tot ce strâns în gând e, Numai nu stârni mânia Animalelor flămânde! Norocirea, din pruncie, Strajă-i sta cum se urzise: Zâna, dalbă și mlădie, Chip de om nu mai zărise!
Şi, precum se-adevereşte Că tocmeala migăloasă De la târg nu se-nrudeşte Cu aceea de acasă, Murgul, când din slăvi descins-a În poiana mult visată, Vârful unui pom atins-a, Şi-a trezit pădurea toată.
.
Tinereţe fără bătrâneţe
Adrian Erbiceanu
Cu picioarele-alipite, Strâns... pe lângă subsuoară, Fătul, vorbele şoptite Le urmă... şi... se-avântară Către slăvi, în săritură, Peste mítica pădure – Petrecând gândul… pe gură: „De noi, Domnul, să se-ndure!”
25