O scrisoare trimisă de I. Grămadă din Viena

O scrisoare trimisă de I. Grămadă din Viena - detalii privind biografia lui Mihai Eminescu „…Atât rămâne după fiecare pe lumea asta: binele ce l-ai făcut altora. Încolo, totul e praf şi cenuşă pe care le spulberă vântul.” 1 Ion Grămadă

În fondul de documente A.C. Cuza, aflat la Arhivele Naționale - București, există textele a 4 scrisori, aparținând lui Mihai Eminescu, două din Viena, alte două din Berlin, adresate de poet părinților săi. Ele au fost copiate de I. Grămadă din „Almanahul Literar 1903”, apărut la Cernăuți, scos la lumină de „Societatea Tipografică Bucovineană” prin intermediul Editurii „Întrunirii Academice Române - Bucovina” (D.A.N.I.C., Dos. 61/1913, f.3-4) Epistolelor amintite li se adaugă transcrierea poeziilor ”Eu te iubesc” și ”Fragment”, tipărite doi ani mai târziu în numărul din 1905 al aceluiași almanah. Documentele acestea au fost publicate de profesorul F. Taniac.

In același set de acte găsim o scrisoare ce detaliază subiecte privitoare la biografia lui Mihai Eminescu.

Toate aparțin lui I. Grămadă - cărturar, patriot înflăcărat, înrolat voluntar în armata română, căzut eroic, apărându-și glia și neamul, în Primul Război Mondial, un nume aproape uitat azi.

Doctor în litere al Universității din Viena, membru al „României June”, chiar președintele secției ei literare, acesta a fost un istoric avizat al societății, lăsându-ne unica monografie autentică, fundamentată pe documente oficiale, din arhiva acesteia, inclusiv punând în valoare actele aflate la Academia Română .

Studiind la Viena, locuiește în Lazarethstrasse nr. 29, în apropierea Universității de Medicină, fiind vecin cu amicul său D. Marmeliuc sau în Marianengasse nr. 12, din apropiere.

Teza de Doctorat a lui Ion Grămadă, la fel de valoroasă ca întreaga sa operă, aflată în arhivele universității, este dedicată participării românilor la al doilea asediu al Vienei, la 1683.

1

”Eroului dela Cireșoaia: I. Grămadă” (1886 - 1917) - 20 ani de la moartea sa - omagiu prietenesc și camaraderesc de Prof. univ. D. Marmeliuc și Prof. univ. I. Andrieșescu”, Colecția Revistei ”Junimea Literară”, Cernăuți 1936. Pasaj din ultima scrisoare trimisă de pe front soției ministrului Constantinescu.

Însă, lucrarea sa de căpătâi, dedicată biografiei „Luceafărului”, citată în toate cărțile fundamentale ale eminescologiei, este aceea redactată de autor, sub supravegherea unui mare prieten al românilor, profesorul elvețian Wilhelm Meyer-Lübke, membru de onoare al „României June”, intitulată „Mihai Eminescu Contribuții la studiul vieții și operei sale”, Heidelberg 1914, ce fusese anterior tipărită în ”Comunicările Institutului Român din Viena” (un capitol a apărut și separat, în Convorbiri Literare, 1913).

I. Grămadă a avut intuiția de a culege documente scrise, din izvoare spitalicești autentice, în special cele ce țin de fișa medicală a lui Mihai Eminescu, aflat aproape o jumătate de an la Sanatoriul din Ober - Dőbling, fond care, în vâltoarea anilor de război ce au urmat, s-a pierdut iremediabil. În ciuda celor care i-au păstrat vie memoria în anii de după încheierea Primului Război Mondial, nu există încă un Fond de Arhivă Ion Grămadă. În memoria lui I. Grămadă, cel care a făcut atât de mult întru luminarea vieții lui Mihai Eminescu, prezentăm facsimile ale scrisului aceluia stins din viață ca un erou la numai 31 de ani.

Pagini închinate amintirii eroului I. Grămadă

I.

Viena, în 10 Februarie 1872.

Scumpii mei părinţi.

Astăzi ies pentru prima oară din casă, după o toamnă îndelungată şi după o desăvârşită lipsă de apetit, care-a ţinut mai douăzeci de zile. Înainte de două zile, am început a avea un apetit mai bun şi acuma reintru în obicinuinţele de mai înainte şi în traiul ce-l duceam înainte de boală. Mă simt mai tare şi gălbinarea e ca şi dispărută de pe piele şi din faţă, numai în albul ochilor se mai vede.

V-aş fi scris mai de mult, dar eram într-o stare sufletească atât de amărâtă şi de răutăcioasă, din cauza bolii mele, încât mai mă temeam să vă scriu sub inspiraţiunea acelei rele dispoziţiuni.(op.cit.p.43) Mai adaog că scrisoarea D-voastră, cea din urmă, în care mi se comunică lucruri aşa de triste, mi-a mărit boala şi mă făcuse şi mai oţărât de cum eram.

Nimeni nu venea la mine, pentru că oprisem pe orişicine de a veni, şi astfel rămăsesem numai în prada cugetelor şi închipuirilor mele, care numai senine nu puteau fi.

Doctorul mi-a spus că principala cauză a bolii mele a fost izolarea deplină, în care trăiesc, şi încunjurarea societăţii şi a oamenilor. Eu nu cred să fie asta. E drept că nu mă duc decât foarte rar în adunări, însă, totuşi, mă duc câteodată.

Vă rog, şi de astă-dată, ca să-mi trimeteţi banii, cam aşa, ca pe la 25 a lunii să-i capăt, căci, deşi vă va fi făcând greutăţi, totuşi nu ştiţi cât de mult bine îmi faceţi cu aceasta. Oriunde locuiesc, e natural că aceia trebuie să fie oameni săraci, care aşteaptă ziua în care am să le plătesc locuinţa ca pe o sărbătoare, căci, în genere, e una din resursele lor principale. Acuma locuiesc, asemenea, la nişte oameni foarte de treabă, care, în decursul bolii mele, au fost modele de amabilitate, dar sunt foarte săraci. Eu nu le pot răspunde altfel la amabilitatea lor, decât cel puţin prin punctualitate.

Ba chiar dacă aţi anticipa şi mi-aţi trimite vreo trei galbeni, după primirea acestei epistole, iară restul pe la 25, cum am spus, aţi face foarte bine – se-nţelege, dacă în împrejurările Dv. grele, vă este cu putinţă. După cum veţi fi înţeles, am nevoie de o restaurare cum se cade şi sunt multe lucruri care ar putea s-o grăbească şi de care trebuie să mă lipsesc, din cauze lesne de ghicit.

Sărutându-vă mânile şi îmbrăţişând pe Şerban şi Matei, rămân al D-voastre supus fiu Mihai”.

(D.A.N.I.C., fond A.C. Cuza, Dos. 61/1913, f. 4-5)

II Viena, 8 April 1872.

Iubite tată.

Fiindcă se încep înscrierile în semestrul al doilea, Vă rog pentru suma obicinuită de 8 #, caremi trebuiesc la începutul fiecărui semestru, pentru plata banilor colegiali. Nu v-am cerut înainte, pentru că poate v-ar fi venit greu de a mi-i trimite, deodată cu banii lunari.

Esenţial este că trebuie să-i capăt în grabă, adică înainte de închiderea inscripţiunilor, care, din cauze neprevăzute de întârziere, se vor închide înainte de vreme.

De când s-au început căldurile de primăvară, eu m-am îndreptat foarte mult şi astfel se vede că scap de toate relele câte m-au bântuit în iarna aceasta. Noutăţi nu am de a vă spune, decât doar că scumpetea devine din zi în zi mai nesuferită. Mi-ar trebui un pardesus, pentru că, pe o vreme aşa caldă, nu pot îmbla cu paltonul, apoi nu e nici atât de cald, ca să pot îmbla numai în jachetă. Îmbrăţişând pe toţi şi sărutându-vă mâinile, rămân al D-voastre supus fiu Mihai”.

III. Berlin, în 17 luni 873.

Scumpii mei părinţi, De două ori am scris lui Iorgu şi n-am căpătat nici un răspuns, aşa încât nu ştiu cum vă aflaţi acasă, şi tăcerea fratelui mă împle de nelinişte. Afară de aceea, i-a scris şi Şerban, de două ori, şi, după cum mi-a spus, înainte de vreo 4 zile, nici el nu căpătase încă răspuns. Vă rog, dar, a mă scoate din această nelinişte şi a-mi răspunde numaidecât, în urma primirii scrisorii de faţă. Pe la finea lui August sau începutul lui Septembrie, gândesc că mi-oi isprăvi examenele şi m-oi întoarce-n ţară. Aştept cu nerăbdare capătul vieţii mele de student, care desigur că pentru mine numai plăcută n-a fost.

Pe Şerban îl văd rar, căci şede foarte departe de mine. Dacă vorbesc cu el despre afacerile lui, el nu mă clarifică, niciodată, într-atâta, ca să ştiu ce are de gând să facă. Ceea ce ştiţi D-voastră despre el ştiu şi eu... şi nici cred ca să-i fi descoperit el vreunui om din lume tot ce gândeşte. Astfel, el o duce destul de passabil; are amici, cunoştinţe cu doctori germani şi societatea lui e foarte căutată. El e şi membru la o societate ştiinţifică-medicală. Ce sunt românii care învaţă medicina aici, pe lângă el? Pot să zic că dispar... şi cu toate acestea. Eu o spun curat, nu-l înţeleg şi pace. Eu gândesc că n-ar avea decât să se prezinte, aici, la Universitate, pentru ca să-l facă de trei ori Doctor, dacă nu este încă. Aici, în Berlin, poartă acest titlu, fără ca cineva să i-l conteste, scrie reţete, face chiar vizite, căci, după legile prusiane, îi este permisă aceasta, se-nţelege că sub responsabilitatea sa personală. Dar presupunem c-ar rămâne chiar aici, ce viitor îl poate aştepta, în mijlocul unui oraş, unde sunt atâţia alţii.

Aşteptând un grabnic răspuns, vă sărut mâinile, sărut pe Iorgu, Harieta şi Aglaia (care pare că e acasă) şi rămân al D-voastre supus fiu Mihai”.

IV. Berlin, 22 Iun. 873 st. n.

Scumpii mei părinţi.

Sunt aproape două luni de când n-am primit nici un răspuns la vreuna din scrisorile mele.

Cauza tăcerii D-voastră n-o cunosc şi tocmai aceasta mă nelinişteşte, căci îmi închipui, astfel, o mulţime de probabilităţi, care de care mai întristătoare.

Afară de aceea, mă văd constrâns şi de împrejurări ca să vă rog pentru ratele pe Iulie şi August, şi o fac aceasta cu inimă cu atât mai grea, pentru că nu ştiu dacă împrejurările în care vă aflaţi acuma nu vă fac penibilă realizarea sumei pe care-mi veţi trimite-o. Dar în curând vor înceta acestea, toate. Întrucât priveşte taxele de doctorat, voi face tot ce-mi stă în putinţă ca să vă scutesc de răspunderea lor şi am, din mai multe părţi, promisiuni de o pozivitate oarecare. Afară de aceea, cred că, zilele astea, va sosi şi Rosetti, agentul nostru din Berlin, şi voi intra cu el în relaţiunile în care am stat odată.

O noutate, care vă va interesa poate, este că a murit, aici, în Berlin, Matache Beldiman, un văr al lui Alecu şi cumnat al lui Rosetti.

Tinerimea română de aici a asistat la ceremonia funebră. Afară de aceea, am făcut, aici, cunoştinţa locotenentului Balş (ginerele lui Florescu), a Doamnei Ghica (născută Rosnovanu) şi a Madamei Beldiman, soţia lui Alecu, şi-mi pare că fata lui Calimah.

Eu aş ţine-o de rău lui Iorgu că nu mi-a scris, de atâta vreme, vreo două-trei şiruri, dar aştept de la D-voastră informaţia dacă n-a fost oprit, prin indispoziţiile sănătăţii lui, ca să-mi scrie. Vă sărut mâinile, îl sărut pe Iorgu şi pe toţi de acasă şi, în aşteptarea unui grabnic răspuns, rămân al D-voastre supus fiu Mihai.

Adressa: M. Eminescu cand. phil. Berlin Albrechtsstrasse No. 6 II. Treppen bei Lange” (D.A.N.I.C., fond A.C. Cuza, Dos. 61/1913, f.4-5, copiate de asemenea de I. Grămadă.)

Referitor la aceste texte, I. Grămadă precizează : ” Aceste patru epistole cătră părinţii săi, împreună cu un fragment al unei epistole cătră Dl. Tit Maiorescu, scrisă în institutul de alienaţi din Ober-Döbling, şi câteva poezii de Eminescu, încă nepublicate, le-am căpătat pentru publicare în Almanachul prezent de la Dl. căpitan Heinrich Garreis de Dòllizsturm, din Cernăuţi, carele, după moartea lui Ioan Drogli, s-a însurat cu văduva acestuia, Aglaia, născută Eminescu, sora poetului.

Fiind, însă, mai ales poesiile greu de descifrat, am fost nevoit a renunţa la publicarea lor, deoarece, în momentul când s-a predat materia la tipografie, nu dispuneam de atâtea mijloace, ca să le fi putut reproduce prin fotografie. În curând, însă, se vor publica pe cale ziaristică”.

Cernăuţi, în Iunie 1903.

Mai interesante decât toate sunt următoarele dezvăluiri epistolare, adresate profesorului ieșean, cel care, în aceeași perioadă, pregătea o monumentală ediție a operei lui Eminescu (1914).

Viena, 7 Iulie 1913 Onorate domnule Profesor, Relativ la cartea Dumneavostră poștală, am onoarea a vă comunica știrea că în adevăr contribuțiile mele la studiul vieții și operei lui Eminescu se află sub tipar la Heidelberg. Ele apar în ”Mittelungen des Rum. Instituts zu Wien” de sub conducerea dlui prof. univ. dr. Wilh. Meyr Lübke, dar și în ediție separată. Un exemplar voi avea onoarea a vi-l prezenta și Dv√.

Contribuțiile mele sunt următoarele: 1. Eminescu la Universitatea din Viena 2. Eminescu membru în societatea studenților români din Viena „România” 3. Eminescu membru în ”Societatea Lit. și Științ. a Românilor din Viena” 4. Eminescu membru în ”România Jună” 6. Eminescu în sanatoriul lui Leidesdorfer din Viena 7. Geneza primei părți din Scrisoarea III 8. Geneza sonetului „Veneția” precum și unele scrisori inedite de la Eminescu. _____________ √ corectura voi face-o, sper, chiar zilele aceste Deoarece nu dispun de timp mai îndelungat, căci Joi am obținut aprobare pentru căpătarea titlului de doctor în litere, vă comunic pe scurt următoarele amănunte biografice aflate de mine: Relativ la: 1) Eminescu a fost în scris la Univ. Viena în oct. 1869 la filosofie. După aceea nu a mai fost înscris decât în toamna anului 1871 la drepturi și în vara anului 1872 tot la drepturi, fapt necunoscut până acum. Îl știu deoarece i-am aflat „matricolele” în arhiva respective universități din Viena. Prin vară n-a fost deloc.

Facsimil al scrisorii trimise lui A.C. Cuza

2 și 3 nu sunt așa de importante aceste amănunte - o parte din ele - le veți afla împreună cu altele de pe timpul când a fost membru în soc. ”România Jună” - dar iarăși numai în parte în cartea mea - „Monografia României June” pe care am trimis-o astă vară ziarului „Minerva”. Alte exemplare nu mai am aici căci în cazul acesta v-aș fi trimis și dvs. unul.

4) Conține jurnalul limbii lui Eminescu și alte amănunte. Asemenea și despre volumul de poezii al lui Eminescu dăruit de acesta în semn de mulțămită salvatorului său dr. Obersteiner cu următoarea dedicație: ” Dem hoch. Herren Dr. Obersteiner......”

5) Partea primă din „Scrisoarea III” este versificarea unei povești turcești din „Istoria Imperiului Otoman ” a lui Joseph v. Hammer, volumul prim.

6) Am aflat originalul poeziei lui Cajetano Cerri „Venetzia” publicată în 1850. Sonetul lui Eminescu e o traducere liberă după Cerri care era un italian germanizat, funcționar la Ministerul de Externe de la Viena.

Vă trimit copiile scrisorilor lui Eminescu, publicate mai întâi în „Almanahul Literar” din Cernăuți, apoi în „Sămănătorul” din același an iar mai târziu în „Junimea Literară” din Cernăuți, 1909, nr. 7 și 8 de către dl. Pușcariu, care le-a însoțit de unele notițe importante. Vă trimit și cele două poezii descoperite de dl. Filimon Taniac.

Mobilizarea României ne-a aprins inimile de bucurie. În Bucovina s-au anunțat 50 de studenți universitari ca să fie primiți ca voluntari în armata română. Asemenea vor pleca și alți bucovineni de aici din Viena. Ardelenii însă se codesc....

Vă salut cu tot respectul al Dvs. devotat I. Grămadă, candidat de profesor IX Marianengasse 12 T. 246 ” Dan Toma Dulciu Viena 31. 12. 2020